Sunteți pe pagina 1din 4

www.referat.

ro

Gonoreea
Gonoreea este cea mai frecventa boala infectioasa, produsa de Neisseria gonnorrheae (diplococ Gram negativ), transmisa aproape exclusiv pe cale sexuala, care afecteaza mai mult mucoasa uretrei, a endocervixu lui, a rectului, a laringelui si conjunctiva oculara. Raspindirea infectiei poate afecta, de asemenea, endometrul, trompele uterine la femei si prostata, epi- didimusul si veziculele la barbati.Este una dintre cele mai raspindite ITS, cu perioada de incubatie de 2-5 (1-14) zile. Manifestari clinice N. gonorrhoeae este un patogen exclusiv uman care nu are alta poarta de intrare, in afara de mucoasa umana, si in special cea genitala. A dezvoltat mecanisme remarcabile prin care evita atacul sistemului imun al gazdei (congenital si adaptat). In particular, la suprafata are un invelis format din structuri antigenice identice cu antigenii eritrocitari umani. Printr-un mecanism unic, variabil si aparent intamplator, sunt exprimati un numar de factori de virulenta importanti, permitandu-le sa fie omniprezenti la anumite persoane, in diferite conditii de mediu. Factorii de adeziune, numiti pili, au o antigenitate larg variabila. Acest fapt se datoreaza unui mecanism genetic unic, cu ajutorul caruia, largi portiuni din structura sunt codificate in anumite casete, ce pot fi intamplator mutate inauntrul sau inafara genei exprimate. Mecanismul este asemanator cu exprimarea portiunii variabile a imunoglobinelor codificate la mamifere. Rezultatul este ca un singur microorganism are abilitatea sa produca peste 1 milion de pili antigenici distincti, in acest mod permitandu-i sa depaseasca atacul sistemului imun al gazdei. O caracteristica remarcabila a N. Gonorrhoeae este capacitatea de a infecta femeile si barbatii prin mecanisme patogenetice diferite. Ambele mecanisme sunt extrem de eficiente si se folosesc de conditiile din mediul gazdei si de expresia receptorilor de suprafata ai celulei. Aceste mecanisme au fost pentru prima oara studiate in departamentele de microbiologie, urologie si obstetrica/ginecologie ale Universitatii din Iowa, SUA.

La barbati, infectia gonococica primara afecteaza initial uretra si apoi organele genitale. De obicei, se manifesta prin simptome acute: disurie, secretii mucopurulente din uretra. Poate fi afectata de asemenea uretra posterioara, ceea ce favorizeaza dezvoltarea prostatitei gonococice, caracterizata prin dureri la urinare, tenezme vezicale la sfir-situl mictiunii, erectii dureroase sau ejaculari accidentale. Epididimita gonococica debuteaza de obicei brusc, insotita de febra, frisoane, edem scrotal unilateral ori bilateral, ce

poate conduce la obturarea canalului epididimal si dezvoltarea oligospermiei sau azospermiei.Alte simptome, intilnite la barbati in cazul gonoreii, sint secretiile din anus si durerile din regiunea perirectala.De asemenea, se intilnesc si forme asimptomatice de infectare a uretrei (in 10% dintre cazuri), a rectului (85% ) sau a laringelui (pina la 90%).Infectia disemenata este insotita de febra, eruptii petehiale ori pustuloase pe piele, artralgie asimetrica, artrite septice, in cazuri foarte rare de meningita si de endocardita. La femei, de regula, infectia decurge asimptomatic. Cel mai frecvent indiciu intilnit este cervicita gonococica, caracterizata prin secretii mucopurulente abundente din cervix, colul fiind normal, hiperemiat sau edematiat. Aparitia uretritei gonococice initiale poate fi intirziata, deoarece partea ei anterioara este tapetata cu epiteliu scuamos rezistent la infectie, in cazul infectiei, in timpul presarii, uretra elimina secretii purulente. Uretrita poate fi asimptomatica sau insotita de simptome urinare. Endometrita gonococica este intilnita in 30% de cazuri. Infectia ascendenta este favorizata de menstruatie, avorturi, nastere si are urmatoarele manifestari clinice: dureri, hipermenoree, menoragii. Este frecvent intilnita si salpingita gonococica care favorizeaza piosalpinxul. in cele mai dese cazuri, ea cauzeaza sterilitatea feminina. Este caracterizata prin dureri in regiunea inferioara a abdomenului, dureri la palpatia organelor genitale interne si prin febra.Infectia este asimptomatica: cervicite >50%; infectarea rectului >85%; a laringelui > 90%.La nou-nascuti, acest tip de infectie provoaca conjunctivita purulenta.

Indicatii pentru testare la gonoree:

Simptome de disurie si secretii din uretra; Secretii mucopurulente din cervix; Partenerul sexual este infectat cu ITS sau are procese inflamatorii pelviene; Cercetare la solicitarea clientului; Orhoepididimita acuta; Inflamatie pelviana acuta; Conjunctivita purulenta la nou-nascuti.

Mod de transmitere Infectia gonococica se transmite prin contact sexual vaginal, anal sau oral. Copiii se vor infecta la nastere, in cazul in care mamele sunt infectate. In fiecare an sunt raportate aproximativ 1 milion de cazuri, in timp ce un numar cel putin identic nu sunt raportate. In medie, un barbat va fi infectat la fiecare al 4-lea contact sexual cu o femeie infectata, in timp ce o femeie va fi infectata la fiecare al 2-lea contact sexual cu un barbat infectat. Diagnostic Depistarea simptomelor este foarte dificila in multe dintre cazuri. Astfel ca persoanele nu stiu ca sunt infectate pentru o perioada lunga de timp. Cele mai multe dintre persoanele asimptomatice, vor afla ca sunt infectate atunci cand partenerul lor este diagnosticat. Singura metoda sigura de a depista infectia este testarea (culturi din secretiile uretrale sau vaginale) pentru infectia gonococica. Diagnosticul se face pe baza culturilor din secretiile vaginale sau uretrale. Pentru recoltarea acestor secretii se foloseste un tampon de bumbac, care este apoi trimis la laborator pentru testare. Rezultatele sunt disponibile in aproximativ 3 zile. Recoltarea nu este dureroasa si poate fi facuta chiar si la persoanele asimptomatice. Complicatii Infectia gonococica este periculoasa, chiar daca este asimptomatica. Infectia gonococica netratata se poate complica cu urmatoarele: La copii: - oftalmia gonococica (infectia globilor oculari) - afectarea ireversibila a organelor de reproducere - infertilitate (dificultatea de a ramane insarcinata). La adulti: - sterilitatea (incapacitatea de avea copii), fiind urmare a salpingitei acute, cauzata de infectia gonococica - sarcina ectopica sau tubara, o complicatie care se poate finaliza cu decesul femeii insarcinate - artrite.

Tratament Desi poate avea complicatii grave daca ramane netratata, infectia gonococica poate fi vindecata. Tratamentul consta in administrarea de antibiotice (de obicei Penicilina, Eritromicina sau Tetraciclina). Este foarte important ca tratamentul sa fie urmat corect, pentru a fi eficient. Din pacate, tratamentul antibiotic nu poate trata complicatiile deja cauzate de infectia gonococica. Profilaxie Recomandarile pentru prevenirea infectiei gonococice sunt identice cu cele pentru prevenirea altor boli cu transmitere sexuala. Cea mai buna metoda de prevenire a infectiei gonococice este abstinenta (nici un contact sexual) sau contactul sexual cu un singur partener neinfectat, care la randul lui nu are un alt partener sexual. O alta recomandare este folosirea protectiei in timpul contactului sexual. Prezervativul, folosit adecvat de la inceputul pana la sfarsitul fiecarui contact sexual, este cea mai buna protectie. Spumele sau gelurile spermicide si diafragmele sunt mai putin eficiente si nu ar trebui sa inlocuiasca prezervativul, ci sa fie folosite impreuna cu acesta. In cazul contactului sexual neprotejat cu o persoana infectata, se impune prezentarea la un medic specialist! Trebuie tratat, de asemenea, si partenerul sexual. Evitarea activitatii sexuale pana cand infectia este tratata, este foarte importanta. In caz contrar, partenerii se infecteaza si se reinfecteaza reciproc. De asemenea, partenerul/partenerii anteriori trebuiesc testati si tratati prompt in caz de infectie, pentru a preveni raspandirea bolii. La 3-6 saptamani dupa incheierea tratamentului antibiotic, persoanele sunt retestate. Acest lucru este foarte important pentru a ne asigura ca tratamentul a fost adecvat si corect urmat si infectia a fost vindecata.