ct naintaul su, dar i mai puin angrenat conflicte continentale, el reuete s determine i Genova s atace coasta nordic a Africii.

Bazele organizrii i desfurrii cruciadelor au fost puse ns la conciliul de la Clermont-Ferrand. Deschis la sfritul anului 1095, conciliul a debutat cu un punct care a fost destul de repede epuizat. El privea proclamarea pcii lui Dumnezeu ntre toi cretinii. Discutarea acestui punct n fug, fr risip de argumente, a fost determinat de dorina unanim de a se aborda ct mai repede posibil chestiunea care preocupa toate spiritele" : iniierea unei cruciade. La acest punct primul a luat cuvntul Petru Eremitul, descendentul unei familii feudale din Picardia. Cu un an naintea conciliului, n 1094, el vizitase locurile sfinte de unde se ntorsese, dup cum avea s spun celor prezeni la Clermont-Ferrand, cu imaginea suferinelor i umilinelor la care erau supui cretinii. Dup intervenia lui Petru Eremitul a vorbit papa Urban al II-lea. Rostindu-i discursul, patetic, declamatoriu, papa a declanat prin cuvntul su o mare emoie n rndurile auditorilui. n finalul cuvntrii, dup ce le-a spus c Dumnezeu dorete cu ardoare declanarea cruciadei, a adugat ; ...Crucea care va strluci pe armele i stindardele voastre... v va aminti fr ncetare c Isus Hristos a murit pentru voi i c voi trebuie s murii pentru el". La sfritul acestui discurs, dup cum mrturisesc documentele vremii, cei prezeni la conciliu au declarat ntr-un singur glas c nu vor tri de acum nainte dect pentru eliberarea locurilor
58