Rolul voluntariatului in evolutia si dezvoltarea societatii civile1

Autor Prof. Univ. Nunzio Galantino ``Nu este posibil sa ajuti cu adevarat o alta persoana fara sa iti dai seama de ajutorul pe care tu insuti il primesti`` 0. Introducere As dori sa incep amintindu-va doar doua aspecte esentiale cu care se va confrunta oricine doreste sa discute in acest moment, intr-o maniera realista despre dezvoltarea societatii civile. Primul aspect se refera la diferenta din ce in ce mai pregnanta dintre bogati si saraci: un fenomen pe care il putem observa cu totii, care a fost accentuat de criza la nivel economic, social, politico-institutional, pe care o traim in Europa, si nu numai. Celalalt aspect care nu poate fi trecut cu vederea se refera la cresterea exponentiala a somajului in randul tinerilor si al femeilor. In acest fel, nu numai ca se mareste distanta dintre societatea civila si institutii, dar asistam si la o marginalizare mai accentuata a persoanelor din mediile defavorizate, la extinderea unor fenomene si comportamente care depasesc sfera legalitatii si apare deci o societate din ce in ce mai putin preocupata sa inlature obstacolele importante care impiedica egalitatea intre cetateni. In aceasta situatie, voluntariatul are cu siguranta un rol strategic pentru depasirea crizei; cu conditia insa de a fi cu claritate definita natura si rolul pe care acesta il poate avea in procesul dezvoltarii societatii. 1. Cine este ``voluntarul``? Ce inseamna ``a fi voluntar``? Ce este ``voluntariatul``?

Pentru a raspunde acestor intrebari consider ca este este necesar sa definim termenii de ``voluntar`` si ``voluntariat``.

Anul 2011 a fost desemnat ``Anul European al Activitatilor de Voluntariat care Promoveaza Cetatenia Activa``. Aceasta este o modalitate pentru a recunoaste extraordinara importanta pe care o are activitatea de voluntariat in vederea consolidarii la nivel european a valorilor de solidaritate si coeziune sociala. Activitatea de voluntariat se dovedeste a fi un element din ce in ce mai important pentru dezvoltarea societatii civile si al vietii democratice: fiind si una dintre dimensiunile conceptului de cetatean activ.

Termenul de ``voluntar``: in limba italiana termenul de voluntar apare inca din anul 1342. O prima definitie care ne vine in minte pentru acest termen, il prezinta pe acesta ca fiind o persoana care din proprie initiativa ``decide sa faca ceva``. Sau daca doriti o definitie ceva mai detaliata: voluntarul este acela care decide sa actioneze intr-o maniera libera, autonoma si coordonata cu alti voluntari, cu sistemul, institutiile si cu alti participanti din partea societatii - pentru imbogatirea, prezervarea si valorificarea bunurilor comune si pentru atingerea si desavarsirea binelui comun. Forta si dinamismul care insotesc aceste doua definitii simple ale cuvantului ``voluntar`` deriva chiar din verbul ``a decide`` care provine din latinescul ``de-caedere`` (decedere) care inseamna - a taia, a intrerupe, a actiona intr-un mod radical. Trecand de la definitii la actiune, voluntarul este acela care, pus in fata unei persoane care este in dificultate sau in fata unei situatii delicate, decide sa intervina pentru a schimba radical acea situatie, starea acelei persoane, dand astfel, prin propriai actiune - alt curs acelei situatii. Voluntarul este acela care decide sa intervina intr-o maniera hotarata pentru a schimba situatia actuala, sa intervina pentru a schimba acest mod de viata impasibil; este o actiune al carei obiectiv este acela de a da nastere unui alt mod de viata si de convietuire cu ceilalti. In activitatea de voluntariat, persoana care o intreprinde investeste in folosul celorlalti inteligenta, talentul, timpul sau proiectele sale, fara a astepta insa nimic in schimb. Trebuie sa adaugam imediat la ceea ce am spus, ca o caracteristica a actiunii voluntarului, aceasta nu se masoara atat prin timpul, implicarea si bunavointa sa, cat prin aspectul de gratuitate mentinut constant in timp. Exista trei termeni care pot sintetiza sensul si activitatea voluntarului: TIMP A DARUI APROAPELE TIMPUL intr-o societate mai degraba cinica si materialista, unde timpul inseamna bani si profit, voluntarul este cel care merge impotriva curentului, dedicandu-si timpul pentru a-i ajuta pe cei aflati in nevoie, bucuria si multumirea sa derivand din aspecte care nu tin de sporirea sumei din contul bancar, nici de amorul propriu, ci de o dimeniune mult mai profunda si intima. Actiunea de A DARUI este in stransa legatura cu TIMPUL dedicat acesteia. Dincolo de explicatii si definitii incarcate de cuvinte emotionante, a darui inseamna sa valorizezi, sa te folosesti de resurse foarte importante (cum ar fi timpul, inteligenta, talentele si energia) nu cu scopul de a obtine bunuri materiale, (unul dintre aspectele

fundamentale ale societatii in care traim), ci pentru a sti ca multumita ajutorului oferit o alta persoana poate spera din nou si poate privi catre viitor. A DARUI TIMP (inteligenta, efort fizic, etc)! Dar cui? Iata ca vorbim despre cel de-al treilea termen: APROAPELE. ``Aproapele`` este orice persoana pe care viata ne-o scoate in cale si pe chipul careia citim o nevoie, care nu intotdeauna deriva din lipsurile materiale. In general, ``aproapele`` caruia ii se daruieste din timp si energie, nu este ales de voluntar. Aproapele este cel pe care il intalnim in drumul nostru si care prin simpla sa prezenta ne cere ajutorul. 2. Voluntarul nu este ``un solitar`` care ``navigheaza fara un itinerariu``! Dupa ce am mentionat cei trei termeni prin intermediul carora am definit activitatea de voluntariat, va voi expune alti trei termeni care permit actiunii voluntarului sa educe societatea civila in procesul sau de evolutie. a) Primul termen este ``impreuna`` Voluntarul nu actioneaza numai ``pentru``, ci actioneaza si ``cu``: este deci activitatea celor care ``actioneaza impreuna``; nu doar impreuna cu alti voluntari, ci impreuna cu beneficiarii actiunii voluntarilor si cu ceilalti actori din sistemul public si privat care activeaza in diversele contexte. Actionand in acest fel apare implicarea si este promovata o luare de atitudine a celor care nu mai doresc sa fie pasivi; implicanduse in mod activ, devenind actori ai propriei schimbari. b) Cel de-al doilea termen care defineste in mod absolut activitatea de voluntariat este libertatea Sa actionezi liber inseamna ca decizi tu insuti neingradit de nimic sa intreprinzi o actiune responsabila. O actiune care nu se finalizeaza printr-un act singular, este generatoare a unui comportament care promoveaza societatea responsabila. Prin libertatea actiunilor voluntare coordonate se face pasul de la actiunea personala la cea sociala. c) Cel de-al treilea termen, care nu este mai putin relevant este mai degraba o expresie ``a actiona autonom`` Actiunea voluntara nu poate fi expusa unor anumite legaturi de ordin colateral sau subordonata celor politice, ci trebuie sa fie ea insasi capabila sa intervina intr-o confruntare autentica si libera cu ceilalti actori. Autonomie nu inseamna a se indeparta de politica si de institutii, ea reprezinta capacitatea de a oferi o contributie proprie la reconstructia relatiilor dintre cetateni, aducand modificari esentiale si in lumea politica, umpland astfel golul care separa sfera institutionala de societate. Se creeaza democratia, o

democratie de tip participativ, care nu substituie si nici nu reneaga democratia reprezentativa; numai asa apare terenul fertil pe care poate creste aceasta din urma. Cred ca doar o actiune de voluntariat intreprinsa intr-o maniera coordonata, organizata libera si autonoma poate deveni generatoare de capital social si bunastare. Doar o activitate care se desfasoara printr-o stransa colaborare cu toate motoarele societatii va contribui la dezvoltarea acesteia. Actiunea comuna a organizatiilor este unul dintre pricipalele atuuri, dar si un dezavantaj pentru lumea in care traim pentru ca pe de o parte a actiona uniti reprezinta armonizarea culturala si a diverselor obiceiuri, reprezinta capacitatea de a pune in valoare pluralismul, de a impartasi si de a ne imbogati prin aceste actiuni comune; pe de alta parte crezand ca suntem singurii in masura sa intervenim intr-un anumit proces, luam cateodata decizii care sunt neimportante si care nu reusesc sa influenteze in mod semnificativ contextul social. Atunci cand nu putem face fata situatiilor delicate, riscam sa fim fragmentati si neinsemnati in relatiile cu ceilalti parteneri de dialog, indiferent daca acestia sunt reprezentanti ai institutiilor sau nu, lasand rolul de reprezentare unei persoane la intamplare. 3. De la Voluntariat la ``Organizatii de Voluntariat`` (OdV) In statele in care activitatea organizata de voluntariat este reglementata prin lege, Asociatie de Voluntariat inseamna orice organism care fost constituit in mod liber si al carui scop este desfasurarea unei activitati spontane, personala si gratuita, fara scop lucru, in vederea solidaritatii. Orice asociatie de acest fel are o activitate interna si o alta care se refera la relatiile externe. Un exemplu il reprezinta raportul care se stabileste intre o asociatie de voluntariat (OdV) si o actiune de economie sociala (un fel de ateliere protejate). Doresc sa subliniez importanta raporturilor dintre OdV si actiunile de economie sociala, in special pentru a evidentia un aspect important: cooperarea de multe ori intampina dificultati in a gasi resurse, deci persoane care isi dedica propriul timp, propriile competente pentru a desfasura activitati din motive altruiste (si in plus in mod gratuit), considerate a fi pretioase. Nu putem ignora un rol secundar al actiunilor si al prezentei voluntarilor: contribuie la atribuirea unei recunoasteri sociale a activitati desfasurate de cooperare. Este necesar, poate, in acest context sa facem cateva consideratii tehnice. a) Faptul ca OdV se bazeaza in mod special pe o prestatie personala, voluntara si gratuita, nu exclude insa ca aceasta sa se poata folosi si de angajati sau de activitatea altor colaboratori. Acest lucru este admis in masura in care este absolut

necesar pentru o buna functionare sau pentru o mai buna desfasurarare a activitatii sale. Contributia voluntarilor trebuie oricum sa fie preponderenta atat in plan calitativ, cat si in plan cantitativ. b) O asociatie de voluntariat nu poate avea o organizare precum cea a unei societati, pentru ca ``activitatea de voluntariat nu se aseamana cu aceea a unei societati``. Uneori intalnim asociatii de voluntariat care acorda o mai mare importanta aspectului organizational si mai putin educatiei persoanei. c) Persoanele care fac voluntariat nu pot fi inregimentate, ele nu pot desfasura o activitate dupa anumite reguli, pentru ca atunci s-ar denatura raportul dintre voluntar si asociatie. Asa s-a intamplat in ultimii 20 de ani in Italia, rezultatul fiind acela ca voluntari au pierdut din vedere principala caracteristica a voluntariatului aceea de a respecta si raspandi cultura gratuitatii. A darui este principiul care sta la baza voluntariatului. Cand vedem coordonatori care se erijeaza in manageri inseamna ca voluntariatul este pe cale de dispartie, iar tinerii sunt aceia care nu pot accepta. In trecut, era mult idealism si putina organizare, acest sistem nefiind unul benefic. Acum, se intampla insa contrariul. Intr-un viitor apropiat trebuie stabilite alte proportii si reevaluate cele doua tendinte. Cred ca multe organizatii fac cursuri de formare si nu de educare. Eu nu pot acorda atentie numai formarii in domeniul noilor tehnologii si sistemului de marketing, ci trebuie sa ma intereseze si educarea individului. 4. A fi voluntar: nevoia de a educa si de a se educa Referitor la acest aspect, este necesar sa subliniem ca voluntarii sunt ``resurse`` care trebuie cultivate. Acestora le dedicam timp si trebuie sa ii indrumam uneori. Voluntarii nu sunt ``resurse gratuite``; ci presupun o anumita investitie. Este necesar, deci sa oferim o educatie individului pentru ca aceste resurse sa dea roade, pentru ca ele sa fie valorificate cat mai bine si pentru a mentine cat mai sus nivelul motivational, ulterior experienta sa fie una pozitiva si care imbogateste orizonturile. Daca dispare idealul care te motiveaza, voluntariatul se transforma intr-o noua forma de a munci fara a avea o stabilitate. Pentru a nu risca in acest sens trebuie sa investim energie ``pentru educarea voluntarului`` ceea ce presupune educarea culturii si a obiceiului de a darui creand in permamenta noi legaturi. Tinand seama de cele enuntate, se pot deduce doua idei importante. a. Cand ne referim la o organizatie de voluntariat si la activitatea sa nu trebuie sa vedem un anumit aspect ca de exemplu, cata publicitate prin intermediul afiselor a facut, ci cate relatii noi a generat prin actiunea sa; in jurul a cator situatii delicate a reusit aceasta sa atraga atentia. Cand doresc sa fac aprecieri asupra unei asociatii

de voluntariat trebuie sa imi indrept atentia catre actiunile sale si nu daca a capatat aspectul unei asociatii cu profit sau non profit. b. Este superficial sa se evalueze contributia adusa de voluntari la evolutia societatii numai in termeni economici. Chiar daca mare (in Italia contributia activitatii de voluntariat se estimeaza a fi de 5% din PIB) valoarea economica nu reflecta aportul calitativ, de inovatie si de incercari sociale cu efectele pe care activitatea de voluntariat le produce. De asemenea nu oglindeste capacitatea de a interveni atunci cand apar situatii sociale care necesita o interventie imediata, redimensionand impactul pe care acestea le pot avea. Activitatea de voluntariat - care se bazeaza pe principiul solidaritatii gratuite poate fi masurata in baza contributiilor aduse pentru crearea si imbogatirea capitalului social, pentru punerea in valoarea a relatiilor interpersonale si pentru afirmarea individului depasind astfel limitele unei viziunii pur economice a dezvoltarii pentru promovarea raporturilor intre generatii, pentru sustinerea paturilor nevoiase ale populatiei, pentru efortul depus in scopul de a ajuta la integrare si intelegere reciproca intr-un moment caracterizat prin importante fluxuri ale migratiei. In final, daca se doreste ca voluntariatul sa poate contribui la evolutia si dezvoltarea societatii civile, acesta nu poate fi considerat drept o rezerva sau un surogat atunci cand se ajunge la esecul si falimentul ``economiei`` si al statului. Un ajutor deci, pentru a rezolva problemele atunci cand sistemul este depasit de o anumita situatie sau pentru ca costurile sunt foarte mici, aproape inexistente; pentru ca - asa cum am mentionat - activitatea de voluntariat este gratuita. Daca ne ghidam pe un astfel de rationament inseamna ca intr-un sistem economic liber si intr-un stat care functioneaza perfect, existenta voluntarilor nu ar avea sens. Dar acestia exista chiar inainte de aparitia statului si a economiei. Forta activitatii de voluntariat si puterea sa de a influenta dezvoltarea societatii civile consta in actiunea ei: atentia acordata in mod gratuit pentru bunastarea aproapelui si a societatii.