Sunteți pe pagina 1din 21

1)Bizantul si Carol cel Mare Carol cel Mare, (n.

742/748 - 28 ianuarie 814, Aachen), a fost rege al francilor din 768 pana la moarte, si fondator al Imperiului Carolingian. In timpul domniei sale a cucerit Italia si a fost incoronat Imperator Augustus de papa Leon al III-lea pe 25 decembrie 800, unii istorici vazand aceasta ca o incercare de a reinvia Imperiul Roman de Apus. Imperiul Carolingian a fost in Europa intr-un anumit sens, un stat rival fata de Imperiul Roman de Est cu capitala la Constantinopol, denumit frecvent dup anul 1500 Imperiul Bizantin.Carol cel Mare face parte din dinastia Carolingiana, si este vazut uneori ca parintele fondator atat al Frantei cat si al Germaniei, si de unii istoriografi ca parinte al Europei. A fost primul conducator al unui imperiu n Europa occidentala de la prabusirea Imperiului Roman cu capitala la Roma. Relatiile Bizantului cu Carol cel Mare au fost in mare masura tensionate.Nicefor I (802 811) imparatul bizantin (Basileus) refuza sa recunoasca titlul de imparat a lui Carol cel Mare, o solie franca (803) trebuie sa se reintoarc umilita din Bizant.Conflictele se agraveaza cand Carol pretinde si apoi trateaza Dalmatia si Venetia ca teritorii ale sale.Nicefor raspunde printr-o blocada maritime a Venetiei, fiul lui Carol,Pepin regele Italiei ocupa Venetia, lucru care-l determina pe imparatul bizantin sa inceapa tratativele. La sfarsitul anului 810 soseste o solie bizantina in Italia, deoarece fiul lui Carol a murit intre timp (810), solia bizantina este primita de Carol in Aachen care nu accepta compromisele bizantine.Intre timp Nicefor I cade intr-o campanie militara contra bulgarilor(811).Puterea politica este preluat de ginerele imparatului bizantin Mihail I Rangabe (811 - 813) prin inlaturarea cu sprijinul bisericii ortodoxe a lui Staurakios fiul lui Nicefor I.Spre deosebire de precedesorul sau (Nicefor I) Mihail I este interesat pentru o alianta cu francii, trimitand o solie bizantina la Aachen, care recunoaste oficial titlul lui Carol cel Mare, acesta din urma trebuind sa renunte la Dalmatia si Venetia.Urmasii lui Mihail I adauga la titlul lor de imparat al romanilor, pe cand urmasii lui Carol se numeau numai imperator augustus abia in 996 in timpul lui Otto al III-lea (980 - 1002) din dinastia lui Otto titlul este schimbat in Romanorum imperator augustus, ca imprat al Sfantului Imperiu Roman.

2) Ideologia imperiala bizantina in secolele IX-X La mijlocul secolului IX, statul bizantin revine la formula imperiului universal. Bizantul promoveaza o politica expansionista, incoronata de succes pana la mijlocul secolului XI.Bazele noii ideologii imperiale sunt expuse in mod clar de una dintre figurile marcante patriarhul Photios care intr-o culegere de legi elaborata in timpul lui Vasile I Macedoneanul, consacra o prima parte imparatului, prezentat ca autoritate legitima pus de Dumnezeu pe pamant, pentru binele comun al tuturor cetatenilor imperiului.Scopul imparatului era sa mentina prin virtutile sale bunurile prezente, sa recupereze prin actiunile sale pe cele pierdute si sa dobandeasca prin lupta dreapta bunurile care ii lipsesc.A doua parte a textului este consacrata bisericii

aparatoarea dreptei credinte, care impunea aceasta idee prin opera sa misionara, dar si prin ajutorul acordat imparatului impotriva ereticilor, si a celor care se indeparteaza de biserica schismaticii.Au trebuit sa tina seama de modificarile aparute la frontierele sale statele crestine: taratul bulgar, regatul armean crestin, imperiu crestin in occident.In aceasta situatie, el nu mai putea revendica universalitatea in termenii doctrinei lui Eusebiu, astfel ca apare doctrina familiei de principi: toti principii crestini formau o familie spirituala, in fruntea careia se afla imparatul de la Constantinopol, parintele spiritual al tuturor principilor crestini; In raporturile cu imparatul, ceilalti membri ai familiei de principi erau fii preaiubiti tarul bulgar, frati imparatul din Occident, prieteni credinciosi dogele Venetiei sau chiar douloi supusi principii sarbi si croati.Potrivit doctrinei, imparatul guverna intreaga lume crestina, era singurul in masura sa legitimeze o autoritate politica.Aceasta idee a unitatii lumii crestine avea la baza dogma unitatii creatiei divine, toti oamenii sunt creati de Dumnezeu si trebuie condusi de reprezentantul lui Dumnezeu.Dezvoltand aceasta idee, imperiul bizantin era singurul care nu cunostea limite in spatiu si timp, toate celelalte state incepand chiar cu imperiul occidental aveau granite bine fixate in spatiu; Aflam mai multe despre practica politica a vremii din scrierile imparatului Constantin VII Porphyrogenetul, 2 lucrari mai importante Despre ceremoniile curtii bizantine si Despre administrarea imperiului.Puterea imparatului este absoluta si universala, este alesul lui Dumnezeu caci putera sa vine de la Dumnezeu.Actele lui sunt inspirate de Dumnezeu si intregul pamant trebuie sa se supuna in fata imparatului oriental, in calitatea sa de reprezentant al lui Dumnezeu. Mai apare si principiul constantinian: Bizantul se bucura de o pozitie exceptionala fata de celelalte popoare, datorita raporturilor sale privilegiate cu Constantin cel Mare, cel care a transferat gloria Romei la Constantinopol.In felul asta era stabilit si primatul imparatului bizantin ca succesor al primului imparat crestin.Intregul ceremonial de la palat era menit sa puna in evidenta maiestatea imparatului bizantin.Mai aflam ca pozitia ambasadorilor la receptii sau audiente indica importanta pe care principele care ii trimisese o avea la familia imperiala.Ambasadorii erau asezati pe scaune de inaltimi diferite si la distante diferite de tronul imperial.Cel mai bine situat era solul tarului bulgar. Orice acord incheiat intre Constantinopol si un stat strain nu era incheiat de pe pozitii de egalitate, ci era un act unilateral acordat de parintele spiritual, un privilegiu acordat din motive intemeiate.Doar puterea imparatului decurge de la Dumnezeu (ek theou), si doar el putea da coroane.Statele primesc ordine si scrisori din partea imparatului, si acesta retine pentru sine un numar de insemne si privilegii care nu puteau fi incalcate/preluate de principii crestini.Avea dreptul sa acorde chrysosboulos documente cu bula de aur, folosirea pergamentului in cancelaria imperiala era tot un atribut.De-a lungul timpului, principii crestini au anexat aceste prerogative, ceea ce constituia un act de rebeliune/revolta si orice revolta impotriva imparatului era echivalenta cu apostazia.Alt privilegiu era titlul de autokrator care insemna ca avea

autoritate absoluta in plan intern, si ca pe plan extern imperiul nu depindea de nimeni, ci ceilalti sunt supusi; Institutia porphyrogenetilor,exista dinainte de secol X, dar este integrata odata cu domnia lui Leon VI Inteleptul.A fost casatorit de 3 ori, nu a avut urmasi la tron si atunci s-a casatorit pentru a patra oara cu o doamna de la curtea imperiala Zoe ridicandu-si in cap pe patriarhul Nicolae Misticul.Conflictul s-a perpetuat, si desi Biserica nu recunoaste casatoria, il recunoaste pe copil Constantin VII Porphyrogenetul care fiind nascut in camera imperiala avea drepturi de necontestat la mostenirea tronului imperial.

3) Bizantul si Otto cel Mare Initial Otto cel mare a dezvoltat relatii stranse cu Imperiul Bizantin,mai exact in timpul domniei lui Constantin VII Porfirogenetul(913-959).Au avut loc repetate schimburi de solii si ambasadori intre Otto si Constantin. Thietmar de Merseburg aminteste in cronicile sale ca de doua ori trimisii greci au adus daruri la regele nostru de la imparatul lor.Totodata,Otto a incercat sa isi extinda influenta in rasarit,demarand negocieri in privinta unei aliante matrimoniale. Epoca puternicei expansiuni a hegemoniei bizantine este si cea de renovare a Imperiului occidental. Renaste rivalitatea intre cele dou imperii, fondata ideologic pe exclusivismul ideii imperiului si pe pretentia celor doua imparatii de a mosteni Roma, intemeiata politic pe interesele contradictorii ale celor doua puteri in Italia de sud. Otto I, care cu un an inainte de inscaunarea lui Phokas(imparat intre (963-969), primise la Roma coroana imperiala si-si supusese aproape toata Italia, trimitea in jurul anului 968 o ambasada la Constantinopol in vederea unui angajament amiabil asupra posesiunilor italiene care ii lipseau. Ambasadorul sau, episcopul de Cremona, Liutprand, care venise in capitala bizantina inca din timpul domniei lui Constantin al VII-lea, in 949, cu o misiune a lui Berenger al II-lea, prezenta bizantinilor planul unei uniuni matrimoniale intre fiul lui Otto si o sora a tinerilor imparati ai Bizantului, care primea in dar posesiunile bizantine din Italia meridionala.Aceast propunere avea la Bizant un efect de bravada. Evenimentele recente din Occident ii apareau suveranului Bizantin ca atentate la interesele si la demnitatea imperiului sau. Ca Otto luase coroana, ca era stapanul Romei si al Bisericii romane, ca stapanea aproape toat Italia, ca se aliase cu printii din Capua si din Benevent, vasali ai Imperiului Bizantin si ca lansase chiar un atac impotriva orasului Bari, toate acestea il iritasera la extrem pe imparatul bizantin, caruia succesele ultimelor sale expeditii din Orient ii dadusera un sentiment extraordinar de putere i de mandrie. Ambasadorul lui Otto cel Mare era tratat la Constantinopol ca un prizonier si nu ca un imparat, nici ca un roman, ci ca un simplu rege barbar, neputandu-se pune problema unei casatorii intre fiul unui suveran barbar si fiica unui imparat bizantin.

Aceste conflicte dintre bizantini si Otto vor fi solutionate de catre Ioan I Tzimiskes,succesorul lui Nicefor al II-lea Focas. Tzimiskes nu va trimite mostenitorului tronului lui Otto cel Mare pe printesa porphyrogeneta ceruta ci pe propria sa ruda Theophana, cu care Otto al II-lea se casatorea la Roma la 14 aprilie 972. Conflictul cu imperiul occidental era rezolvat cel putin pentru un timp, cu conditia sa se restabileasca statu-quo-ul teritorial

4) Criza secolului XI Principalele surse ale acestei perioade sunt Cronographia lui Mihail Psellos(976-1077), Mihail Attaleiates cu scrierea sa care acopera anii 1034-1079 si partea finala a cronicii lui Ioan Skylitzes care merge pana la ascensiunea lui Isaac Comnenul pe tron (1057). In 1025 se stinge din viata Vasile II,cunoscut in istorie si sub numele de Vasile Macedoneanul(dupa numele dinastiei din care provenea) sau Vasile Bulgaroctonul(omoratorul de bulgari.Domnia acestuia este comparata de Mihail Psellos cu o adevarata epoca de aur. Dupa moartea lui Vasile II,Imperiul Bizantin traverseaza o perioada critica,mai intai pe plan intern cat si pe plan extern. In Imperiu se instaureaza o instabilitate din cauza confruntarii dintre aristocratia civila si cea militara,cea din urma bucurandu-se de un mare prestigiu in timpul lui Vasile II, dupa care generalii au fost obligati sa se retraga in provinciile din care proveneau.Aristocratia civila, in aceste conditii, reuseste sa-si impuna reprezentantii pe tronul imperial, dar exista momente in care aristocratia militara reactioneaza si practic, puterea imperiala revine reprezentantului gruparii celei mai puternice la un anumit moment.O expresie a acestei instabilitati este schimbarea frecventa a imparatilor, mai ales dupa mijlocul secolului XI cand criza se acutizeaza in imperiu; Criza financiara profunda, care se datoreaza risipei facute de unii imparati.Donatiile facute bisericii, acordarea de subsidii barbarilor care amenintau imperiul pentru a preveni atacurile sau pentru a stabili aliante cu aceste populatii.Aceasta sporire a cheltuielilor statului (fastul de la curtea imperiala, in special) a fost insotita de o diminuare a veniturilor statului ca urmare a situatiei economice, a acordarii de scutiri de la plata impozitelor si a concesionarii unor venituri catre persoane particulare.Semnul cel mai evident al crizei financiare este deprecierea monedei bizantine nomisma ori in secolul XI, aceasta moneda se prabuseste brusc, ajungand in deceniul 8 al secolului XI la un titlu de 8 carate, o treime din cat avea in mod obisnuit. Criza economica nu este evidenta in lucrarea lui Psellos dar exista informatii despre rolul secetelor, perioadelor de foamete din deceniile 3-4 ale secolului XI.In deceniul 8 al secolului XI a existat un aflux al populatiilor din est catre Constantinopol, ceea ce provoaca foamete si o teribila epidemie.Se poate deduce si o diminuare a populatiei, ca urmare a

numarului mare de terenuri parasite, ceea ce a determinat o scadere sensibila a productiei agricole.In plus, razboaiele, revoltele si incursiunile barbarilor impiedicau desfasurarea comertului cu Rusia, statele balcanice si chiar cu teritoriile bulgare.Singurele progrese se observa in comertul cu Italia, negustorii din Venetia si Amalfi mentin un nivel ridicat al schimburilor comerciale cu Bizantul, insa, in a doua jumatate a secolului XI apar primele semne ca initiativa scapa Bizantului si trece tot mai mult de partea italienilor. Criza militara provoaca slabirea Imperiului din punct de vedere militar, in conditiile in care tot mai putin fonduri sunt alocate armatei.Dupa 1025, masurile de protejare a stratiotilor nu mai sunt aplicate si chiar se merge pana la extrem,desfiintandu-se circa 50.000 proprietati stratiotice de la frontiera orientala ,stratiotii fiind transformati in contribuabili, dar masura a fost luata cu putini ani inaintea aparitiei turcilor selgiucizi.Revoltele militare au fost si ele o cauza.Aceste revolte au presupus dezorganizarea frontierei dunarene,permitand invazia pecenegilor, apoi un transfer de trupe in Anatolia si provinciile occidentale, ceea ce a contribuit la dezorganizarea sistemului defensiv.In deceniile 8-9 ale secolului XI se desfasoara un razboi civil si,in aceste conditii, creste ponderea elementului strain, armata centrala este formata in cea mai mare parte din mercenari, iar dupa secolul XI, un loc special il capata normanzii, insa era un sistem costisitor si destul de nesigur. Vorbim si despre o criza sociala,pe de o parte daca ne referim la nemultumirile tot mai mari din partea populatiei legate de fiscalitatea excesiva si chiar abuzurile functionarilor imperiali,Mai important este incercarea imparatilor exponentii gruparii civile, de a largi baza sociala a regimului si aceasta incercare se manifesta prin democratizarea senatului.Burghezia din Constantinopol dobandeste o importanta tot mai mare odata cu intrarea in Senat si, implicit, in jocul politic din Capitala.Ceea ce reproseaza Psellos, este faptul ca acest proces a fost facut prin ignorarea obiceiurilor si abandonarea conceptiilor aristocratice, pana in secolul XI accesul in Senat era permis doar familiilor aristocratice Conducatorii bizantini de dupa moartea lui Vasile II: Constantin al VIII-lea Porfirogenet(1025-1028) a fost fiul imparatului Romanos al II-lea si al imparatesei Theophano.El a fost fratele mai mic al eminentului imparat Vasile al IIlea, care a murit fara copii si astfel a lasat conducerea Imperiului Bizantin in mainile sale.In Imperiul Bizantin se instaureaza criza financiara datorita cheltuielilor pe care le face imparatul. Zoe Porfirogenet(1028) a domnit pentru o scurta perioada ca imparateasa bizantina,fiind fiica lui Constantin VIII. Romanos III(1028-1034),primul sot al Zoei.In timpul domniei sale se accentueaza criza financiara,el insusi fiind o fire risipitoare la care se adauga faptul ca ii placea luxul si petrecerile scumpe.In 1030 se hotarase sa dea o replica incursiunii musulmanilor la frontierele estice ale Imperiului.dar este surprins si invins la Azaz,langa Antiohia.Aceasta infrangere usturatoare a capatat proportii mai reduse dupa capturarea Edessei in 1032 si

dupa infrangerea flotei musulmanilor.Aceste succese au dus la recastigarea popularitatii imparatului. Mihail al IV-lea Paflagonianul(1034-1041) s-a ridicat la putere datorita imparatesei Zoe Porfirogenet.Nu a abrogat legi,nu a emis legi care sa contrazica legile anterioare si nu a demis nici un senator.Preia comanda armatei dupa o revolta a bulgarilor si,de-a lungul domniei sale are o serie de conflicte cu musulmanii,sarbii si pecenegii.Bolnav de epilepsie,paraseste tronul. Mihail al V-lea Clftuitorul(1041-1042) a fost un imparat bizantin,luand tronul ca nepot si succesor al imparatului Mihail al IV-lea si ca fiu adoptiv al sotiei acestuia, imparateasa Zoe. are o atitudine nepotrivita fata de Zoe si incearca inlaturarea ei la care se adauga manifestari tiranice in raport cu supusii sai.Pierde tronul in urma unei conspiratii fiind arestat,orbit,castrat si obligat sa se calugareasca George Maniakes(1042) a fost pentru o scurta perioada imparat bizantin.Initial un proeminent general se distinge in luptele cu musulmanii din 1031 si in recucerirea partiala a Siciliei.Cu ocazia campaniei siciliene si-a capatat porecla de Brat de Fier in timpul unei lupte directe cu emirul arab de Siracusa.Realizrile lui Maniakes In Sicilia au fost total ignorate de catre imparatul de la Constantinopol.astfel incat generalul se revolta.Proclamat imparat de trupele sale,se indreapta cu armata impotriva Constantinopolului.In lupta de la Salonic este ranit mortal iar moartea sa va duce la incheierea rascoalei Teodora a III-a(1042,1055-1056)fiica lui Constantin III si sora cea mica a imparatesei Zoe revendicat dreptul ei de succesoare pe tronul bizantin. Constantin al IX-lea Monomahul(1042-1055) a fost al treilea sot al imparatesei Zoe si imparat bizantin.Initial se anuntase un plan de reforme menit sa scoata Imperiul Bizantin din impas,acesta nu se aplicase in totalitate,imperiul traversand o criza economica si financiara.Masurile de protejare a stratiotilor nu mai sunt aplicate si chiar se merge pana la extrem,imparatul desfiintand circa 50.000 proprietati stratiotice de la frontiera orientala stratiotii fiind transformati in contribuabili.Au loc revolte ale militarilor ce duc la dezorganizarea granitei dunarene si per general al sistemului defensiv al Imperiului Bizantin.In urma unei revolte condusa de nepotul sau Leo Tornikios din 1047,pecenegii organizeaza o invazie la sud de Dunare,Constantin fiind deja in dificultate de a-i respinge si este obligat sa cumpere pacea cu daruri si subsidii pe care le acorda liderilor pecenegi.Teoretic teritoriile balcanice apartineau bizantinilor,practic acestea nu puteau fi aparata.Tot pe plan extern asistam la ofensiva selgiucizilor,acestia cucerind Bagdadul.Anexarea regatului armean Ani le-a oferit selgiucizilor posibilitatea de a ataca direct Imperiul,iar slabiciunea statului bizantin si situatia critica a armatei a dus la deschiderea drumurilor selgiucizilor spre provinciile centrale.Domnia sa a fost un dezastru pentru Imperiul Bizantin. Mihail al VI-lea Bringas(1056-1057) a fost un membru important al nobilimii bizantine, care avea o mare influenta la curtea imperiala.Criza militara a imperiului continua,in

1057 avand loc o revolta a armatei condusa de Isaac Comnenul. La 20 august 1057 Isaac Comnenul zdrobeste sub zidurile Niceei trupele trimise de Mihail al VI-lea impotriva rebelilor.La 24 august 1057 Mihail al VI-lea trimite in tabara rasculatilor o solie,promitandu-i lui Isaac sa-l adopte ca succesor si acordandu-i titlul de caesar, iar celorlalti generali amnistie si importante avantaje.La 31 august 1057 dupa o acceptare formala a ofertelor imperiale de catre rasculati,la Constantinopol izbucneste o rascoala populara impotriva imparatului, initiata de partizanii lui Isaac I Comnenul si sprijinita in secret de patriarh, care il proclam mprat pe Isaac I Comnen. Mihail abdica si se retrage intr-o manastire. Isaac I Comnenul(1057-1059) a fost un general bizantin.Printr-o alianta reusita cu nobilimea bizantina, Isaac reuseste in anul 1057 sa izgoneasca de pe tron pe Mihail al VIlea Bringas, incoronandu-se ca imparat si intemeind dinastia Comnen.El va cauta sa stabilizeze dezastrul financiar lasat de Mihail,prin reducerea pensiilor unor functionari de stat si a veniturilor bisericesti.Isaac Comnenul va intra in conflict cu patriarhul Constantinopolului.Se pare ca la baza acestor neintelegeri au stat nu numai politica fiscal a imparatului fata de biserica ci se pare ca si aspiratiile lui cezarice au jucat un rol insemnat in desfasurarea evenimentelor. Dupa separarea de Roma, Celularios incearca sa aseze pe o baza noua, de egalitate raporturile dintre acesta si puterea laica a sveranului. Invocand presupuse prerogative acordate de Constantin cel Mare-asa numita Donatio Constantini- patriarhul a amenintat pe imparat cu depunerea din tron.La 8 noiembrie 1058, patriarhul a fost arestat si exilat in Procones, apoi in insula Imbros.In 1059 Isaac Comnen Ii nfrnge pe pecenegi.Inainte de a incepe luptele cu pecenegii Isaac a incheiat la Serdica un tratat cu regele maghiar Andrei I care atacase si el Bulgaria. La scurt timp dupa aceste actiuni militare se va imbolnavi,in credinta ca va muri numeste fara a se gandi la fratele su, urmas pe tron, pe Constantin al X-lea Ducas. Isaac se retrage si va muri dupa doi ani intr-o manastire. Constantin al X-lea Ducas(1059-1067) a fost un imparat bizantin cu origine nobila,initial general si un apropiat al lui Isaac Comnenul.La scurt timp de la urcarea pe tron a fost organizat si un complot impotriva imparatului,fiind vorba de o adevarata rebeliune la care au luat parte militari si chiar membri ai comandamentului flotei.Pe la sfarsitul anului 1064 uzii au trecut Dunarea,navalind in Imperiu si au inaintat nestingheriti, pradand Tracia si Macedonia si ajungnd pana aproape de Tesalonic.Apoi, din pricina iernii si a ciumei care i-a decimat dar si a trupelor din Bulgaria, uzii s-au retras. O parte dintre uzi au fost colonizati, dupa ce s-au predat in Macedonia iar unii dintre sefii lor au primit inalte ranguri in ierarhia bizantina.Tot n 1064-dupa un asediu de 3 luni, regele maghiar Solomon cucereste orasul Belgrad-pozitie cheie a stapanirii bizantine in Balcani.In 1066 la cererea episcopului de Bari, bizantinii intreprind ultima ncercare de recucerire a teritoriilor pierdute in sudul Italiei, corpul de mercenari varegi, trimis in ajutor, recucereste de la normanzi Brindisi i Tarent.

Evdochia Makrembolitissa preia conducerea Imperiului Bizantin dupa moartea lui Constantin. La 31 ianuarie 1067 Evdochia se casatoreste cu Roman Diogenes iar la 1 ianuarie 1068 are loc incoronarea Constantin I Ducas era fiul cel mai mic al impratului Constantin al X-lea Ducas si al Evdochia Makrembolitissa.Incoronat indata dupa nastere de tatal sau, apare ca imparat asociat n timpul regentei Evdochiei si al domniei lui Roman Diogenes.Pozitia sa in timpul domniei lui Mihail VII Ducas nu este foarte clara;a fost imparat asociat, dar locul sau in ierarhie a fost preluat de fiul lui Mihail, Constantin al II-lea Ducas care devine succesorul desemnat. Totusi, in fata rascoalei lui Nicefor III Botaneiates, Mihail al VIIlea se gandeste sa-l propuna pe Constantin I Ducas ca imparat in locul sau. Acesta refuza si chiar mai mult decat atat, in jurul intrrii lui Botaniates in capital, trece impreuna cu Alexios Comnenul de partea lui.Isi pastreaza o vreme o pozitie buna la curtea noului imparat, iar in primavara lui 1079 e trimis, impotriva turcilor selgiucizi. Constantin provoaca insa o rebeliune, e proclamat imparat de o parte de osteni. Revolta esueaza, iar el e calugarit si exilat intr-o insula.Revine la curte in vremea lui Alexios I Comnen, dar moare curand intr-o ciocnire cu normanzii, la Dyrrachium,pe 18 octombrie 1082. Roman IV Diogenes(1067-1071) a fost fiul lui Constantin Diogenses,un stalucit general din vremea lui Vasile II Bulgaroctonul si care a detinut ulterior insemnate functii militare si politice in Imperiul Bizantin.A dus mai multe razboaie impotriva musulmanilor.O prima campanie are loc in 1068,Roman castigand batalia de la Hieropolis.A doua campanie are loc un an mai tarziu si reuseste sa respinga pe turci din Capadocia, din nou invadata, dar are de facut fata unor noi greutati: seful franc Robert de Crispin se revolta mpotriva bizantinilor, apoi Filaret Bahramios, trimis de imparat sa-i respinga pe turci in zona lacului Van,este infrant.Bizantinii pierd inca o data o mare parte din Capadocia, Iconion este cucerit,dar ei reusesc iarasi sa i respinga pe navalitori.In primavara lui 1070, imparatul trimite impotriva selgiucizilor pe Manuel Comnenul, fratele viitorului imparat Alexios I Comnen (1081-1181), care este insa infrant langa Sebasteia si prins; el reuseste totusi sa ajunga la o intelegere cu invingatorul sau,Khroudg, revoltat contra sultanului. Acesta vine impreuna cu Manuel la Constantinopol trecand de partea imparatului.O noua campanie are loc 1071 dar se soldeaza cu infrangerea bizantinilor la Manzikert(26 aug.1071) si capturarea lui Roman dar acesta va fi eliberat.Familia Ducas nu mai putea sa ii permita lui Roman sa mai ramina pe tronul Imperiului. Mihail VII Ducas Sfertul-Scurt(1071-1078) a preluat tronul dupa infrangerea armatei bizantine la Manzikert.Mihail a capatat din partea bizantinilor o porecla batjocoritoare: parapinakes,dovedind totodata ca a fost o persoana incapabila sa scoata Imperiul Bizantin din criza.Ea se explica prin aceea ca in vremea lui pretul graului a ajuns atat de mare incat cu un galben nu se mai putea cumpara decat un sfert din cantitatea vanduta anterior pentru aceeasi suma.In timpul sau, Imperiul Bizantin trece printr-o perioad de profunda criza.In aceasta vreme Bizantul pierde numeroase posesiuni in rasarit,in favoarea turcilor selgiucizi care, dup victoria obtinuta dup consumarea evenimentului ce este cunoscut in

istorie sub numele de lupta de la Manzikert,inainteaza tot mai mult in Asia Mica.In apus, Imperiul isi pierde,in favoarea normanzilor, posesiunile italiene: Bari cade la 16 aprilie 1071, Palermo e cucerit la 8 ianuarie 1072.In Peninsula Balcanica,pecenegii norddunareni isi intetesc atacurile, ajungand sa controleze practic intreg teritoriul dintre Haemus (Balcanii) si Dunare,iar slavii sudici isi intensifica lupta de eliberare de sub autoritatea Bizantului.In 1072, se produce rascoala lui Constantin Bodin, proclamat tar dar a fost invins cu greu de bizantini. Ioan Ducas a jucat un rol politic dintre cele mai importante in a doua jumatate a secolului al XI-lea.Participa la revolta condusa de Isaac Comnenul(1057) impotriva lui Mihail VI iar in timpul lui Constantin X Ducas devine consilier de taina al imparatului,urmand sa primeasca de la acesta titlu de cesar.Dupa moartea acestuia,ramane seful familiei si protectorul nepotilor sai,asistat de fii sai,Andronic si Constantin.In timpul lui Roman Diogenes,nu se manifesta fatis ca opozant,isi pastreaza oficial pozitia la curte,dar e privit cu permanenta suspiciune.In momentul luptei de la Manzikert,el se retrasese in Bitinia.Rechemat de Evdochia dupa caderea lui Roman Diogenes in prizonierat,joaca un rol decisiv in aducerea la domnie al lui Mihail VII si orbirea fostului imparat.Sub Mihail VII,Ioan Ducas are o pozitie privilegiata initial dar va fii inlaturat de la curte de propriul sau protejat,Nikephoritzes.Trimis de imparat impotriva lui Roussel de Bailleul,denumit si Phrangopoulos,seful mercenarilor razvratiti,e facut prizonier dar in chip neasteptat este proclamat imparat asociat(1074).Trupele razvratitilor sunt invinse cu ajutorul selgiucizilor iar Ioan Ducas,cazut prizonier,va fi rascumparat.Ioan Ducas se calugareste si se retrage din viata publica dar nu inceteaza sa conduca din umbra anumite intrigi politice.Isi casatoreste nepoata cu Alexios I Comnen si-l sfatuieste pe Mihail VII sa abdice si sa se calugareasca in momentul victoriei rascoalei conduse de Botaniates iar dupa ce acesta devine imparat(1078) contribuie la realizarea casatoriei dintre el si Maria de Alania,fosta sotia a lui Mihail.In 1081 este chemat din Tracia alaturi de Comnenii revoltati impotriva lui Nicefor III Botaniates.Ioan Ducas sustine candidatura lui Alexios I Comnen la tron devenind consilier apropiat al acestuia. Andronic Ducas a fost al doilea fiu al mpratului Constantin al X-lea Ducas si al Evdochiei Makrembolitissa.Andronic nu a fost incoronat de tatal sau,ci de Roman Diogenes. L-a insotit pe acesta n expeditia militara din Asia Mica din 1068, mai mult ca un ostatec , pentru prevenirea uneltirilor familiei Ducas impotriva lui Roman. Sub Mihail VII Ducas figureaza ca imparat asociat in actele publice. Constantin al II-lea Ducas a fost fiul lui Mihail VII si al Mariei de Alania,co-imparat al Imperiului Bizantin. A fost desemnat succesor la domnie de mic copil i numele sau e insotit de titlul de imparat in actele vremii.Prerogativele sale au fost suprimate de Nichifor al III-lea Botaniates, dar o dat cu suirea pe tron a lui Alexios I Comnen ele ii sunt din nou confirmate.Este logodit acum cu Ana, fiica noului imparat si este privit alaturi de ea ca succesor legitim la tron.In 1087, de la nasterea viitorului imparat Ioan II

Comnen i-a fost retras titul de co-imparat si mostenitor, dar ramane un apropiat al imparatului. Nicefor Bryennius,a fost un general bizantin in timpul domniei lui Mihail VII.Cunoscut ca un uzurpator,a luat parte la rascoala ce izbucnise impotriva imparatului Mihail VII dar a fost invins de Alexios I Comnen,prins si orbit. Nichifor al III-lea Botaniates(1078-1081) a fost un imparat bizantin,numarandu-se pe sine printre urmasii neamului Phokas.Fara indoiala,el se bucura de mai multa autoritate in mediul aproape tuturor categoriilor sociale ale Imperiului dect incapabilul Mihail VII Ducas.Nichifor al III-lea s-a dovedit a fi un carmuitor nu prea intelept. Dorind sa-si asigure simpatia supusilor sai, el a nceput sa imparta bogatii tuturor doritorilor: bisericii, armatei si functionarilor, asa ca, in curand, vistieria s-a golit.Cheltuielile s-au dovedit inutile: domnia lui Botaniates a fost, literalmente,intesata de rebeliuni ale nobilimii militare-latifundiare.In vara anului 1079, Constantin Ducas, fratele si asociatul la domnie al lui Mihail al VII-lea, a razvratit detasamentele de nemuritori (garda greceasca,creata dup modelul garzii persane),care erau cantonate pe tarmul rasaritean al Bosforului.Dupa ce au cantarit insa, pe de o parte, promisiunile lui Constantin, iar pe de alta, banii oferiti de Botaniates, nemuritorii l-au predat pe Ducas in mainile imparatului.La sfarsitul anului 1080, la Niceea s-a rasculat Nichifor Melissenos,care-i chemase in ajutor pe selgiucizi. Rebeliunea a cuprins provinciile rasaritene, iar, in februarie 1081, cei mai buni generali ai Imperiului, fratii Alexios si Isaac Comnenul, s-au ridicat impotriva basileului.In urma revoltei condusa de fratii Alexios si Isaac Comnenul, Nichifor al IIIlea Botaniates isi pierde tronul. Nikephoros Basilakes a fost general in armata bizantina dar si un aristocrat foarte cunoscut la curtea imperiala.Amintit in izvoare ca fiind un uzurpator a incercat,prin revolta sa-l inlature pe Nichifor III Botaniates dar a fost invins de Alexios Comnen,prins si orbit. Nikephoros Melissenos a fost un cunoscut aristocrat bizantin dar si general in timpul lui Nichifor III Botaniates.In perioada tulbure ce a urmat in urma bataliei de la Manzikert,cand cativa generali planuiau sa puna mana pe tron, Nikephoros Melissenos a ramas loial lui Mihail VII Ducas dar a fost exilat de catre succesorul sau la tron,Nichifor III Botaniates.Cu sprijin de la turcii selgiucizi preia controlul provinciilor din Asia Mica ce mai ramasesera bizantinilor si se proclama imparat.Dar in urma revoltei condusa de fratii Alexios si Isaac Comnenul, Nichifor al III-lea Botaniates isi pierde tronul. Nikephoros Melissenos accepta titlu de cesar si functia de guvernator al Thessalonicului si participa in campaniile pe care Alexios I Comnenul le-a avut in Pen.Balcanica. Alexios I Comnen(1081-1118) a fost nepotul lui Isaac I Comnen si general sub domnia lui Mihail VII Ducas si Nicefor III Botaniates. Casatoria cu Irina Ducas din familia Ducas, asigura domnia imparatului Alexios I.Reuseste sa ocupe tronul imperial,invingandu-l si inlaturandu-l pe Nicefor III Botaniates.Alexios I Comnen a adoptat o serie de reforme interne,reusind sa salveze imperiul pe care o traversa de decenii bune.Au fost reconstruite

oraele,decazute in perioada convulsiilor sociale si a razboaielor civile,au renascut comertul si mestesugurile,a fost reorganizat aparatul birocratic administrativ dar si armata,dupa modelul occidental.Transformarile au atins si componenta sociala a populatiei tarii.Pe plan extern,a reusit sa ii alunge pe normanzi din Balcani si a avut mai multe campanii impotriva pecenegiilor.In ceea ce priveste raporturile cu selgiucizii acestea au fost de natura conflictuala.Inceputul primelor succese militare ale lui Alexios Comnenul coincide in timp cu nasterea primei cruciade.

5) Relatiile Bizantului cu venetienii Relatiile Bizantului cu venetienii a reprezentat unul din factorii locali care a avut loc in pregatirea psihologica a celei de-a patra cruciade. Republica Venetia,cea mai mare putere navala a Europei timp de 800 de ani,a fost si este cunoscuta si sub urmatoarele nume: "Republica Sfantului Marcu" (La Repubblica di San Marco), "Republica Leului" (La Repubblica del Leone), "Prealuminata" (Serenissima) etc. Asezata la granita culturala cu Imperiul Bizantin, Venetia si-a dezvoltat un puternic spirit de independenta care a dus la formarea unui oras-stat.Intemeiata,conform unei legende,pe 25 martie 421.Venetia, dupa secolul VI a apartinut statului bizantin, fiind condusa de un duce(dux) care in secolul VIII a devenit doge si dupa conflictul care a urmat incoronarii lui Carol cel Mare, Venetia ramane in sfera de influenta a Constantinopolelui,intr-un statut de semi-vasalitate. Un rol important in constituirea Venetiei l-au avut evenimentele din 828-829, atunci cand negustori venetieni patrund in rada portului Alexandria si iau de aici moastele Sfantului Marcu, proclamat patronul spiritual al Venetiei,de unde vine si denumirea Republica Sfantului Marcu(La Repubblica di San Marco). Un moment important in relatiile bizantino-venetiene are loc in anul 1000, in conditiile confruntarii dintre Vasile II Macedoneanul si tarul Samuel. Vasile II face apel la flota Venetiei pentru a combate pirateria slava de pe coasta dalmata.In schimb, printr-un document din 1022, venetienii obtin de la imparatul bizantin reducerea taxelor comerciale si protectie in fata abuzuri lor functionarilor imperiali. De altfel ,pe parcursul secolului XI, flota venetiana a raspuns solicitarilor imparatilor bizantini ori de cate ori a fost chemata, ea transformandu-se intr-un partener politic al Bizantului, mai ales in conditiile crizei secolului XI.Un moment dificil este atestat in 1081,in contextul unei expeditii a normanzilor in Imperiul Bizantin. Alexios I Comnen incheie alianta cu Venetia prin care obtinea sprijinul flotei venetiene.Trupele normade debarca la Dyrrachium,orasul este asediat de pe mare si uscat,si interventia flotei venetiene s-a soldat cu imprastierea flotei normade si despresurarea orasului dinspre mare.In schimbul ajutorului primit si in schimbul promisiunii ca Venetia va lupta in continuare alaturi de Bizant,Alexios va acorda privilegiu comercial

negustorilor venetieni(mai 1082).La aceasta se mai adauga si o serie de privilegii politice.Dogele primea titlu de protosebastos cu renta anuala corespunzatoare,un titlu pe care dogele il putea lasa mostenire si urmasilor sai.Patriarhul venetian primea o renta anuala de 20 000 livre,de ea bucurandu-se si succesorii sai.Basileul Alexios mai acorda o renta de 20.000 livre anual pentru a fi impartita bisericilor venetiene si un privilegiu bisericii San Marco, care urma sa primeasca anual cate 3 nomisme de la fiecare dintre magazinele si depozitele detinute de negustorii din Amalfi la Constantinopol.Dincolo de avantajele economice, mult mai importante erau privilegiile comerciale pe care le obtineau venetienii, cele mai mari pe care le acordase vreodata un imparat bizantin: dreptul de a face comert in toate regiunile Imperiului, inclusiv la Constantinopol nu li se permitea intrarea in bazinul pontic pana la 1204,bizantinii pastrand monopolul in bazinul pontic. scutire totala de orice fel de taxe vamale la intrarea si iesirea din orasele imperiului pentru marfurile aduse in imperiu. scoaterea negustorilor venetieni de sub controlul functionarilor imperiali insarcinati cu strangerea impozitelor. dreptul de a vinde orice marfa si de a cumpara orice produs din imperiu. dreptul de a se instala la Constantinopol, acolo unde venetienii primeau un cartier propriu si debarcadere;

Consecintele incheierii acestei intelegeri sunt destul de clare pentru Venetia,tratatul aflandu-se la originea ascensiunii Venetiei,reusind in perioada urmatoare sa puna bazele unui puternic imperiu colonial pe care avea sa-l extinda si consolideze dupa 1204.Foarte grave erau consecintele pentru statul bizantin,acesta fiind lipsit de sume importante pentru visteria sa,sume care proveneau din taxele vamale platite de negustorii venetieni.Privilegiile comerciale acordate au produs mari nemultumiri in randul negustorilor bizantini, obligati in continuare la platirea taxelor comerciale, si concesiile economice facute de imparatii bizantini din ratiuni politice si militare au contribuit la aparitia si agravarea sentimentelor anti-venetiene in randul populatiei bizantine.Prin privilegiul din 1082, Alexios deschidea o bresa in sistemul economic si comercial al Bizantului, bresa care avea sa fie largita in secolul urmator prin acordarea unor reduceri semnificative la plata taxelor comerciale, mai intai negustorilor din Pisa (pana la 4% din taxele comerciale in 1111) si apoi cei din Genova in 1169 din partea lui Manuel I Comnenul obtin tot o reducere de 4% din taxe. Urmasul sau la tron,Ioan II Comnen incearca sa scape de tributul platit Venetiei sub forma scutirilor de taxe si atunci cand dogele venetian solicita reinnoirea tratatului, Ioan II refuza sa faca acest lucru, insa imediat a fost confruntat cu represaliile venetienilor care au facut incursiuni de prada pe coasta dalmata, in insulele Rhodos, Lesbos, Chios, toate culminand cu ocuparea insulei Kephalonia in 1126.Neavand o flota suficient de puternica pentru a se opune

celei venetiene, imparatul Ioan II cedeaza si in august 1126 reinnoieste toate privilegiile acordate Venetiei. Doua decenii mai tarziu, Manuel I Comnen este din nou nevoit sa faca apel la flota venetiana pentru a lupta impotriva regelui Siciliei Roger II si in schimbul acestui sprijin, negustorii din lagune isi extind activitatea in Creta si Cipru si in plus, obtin si o marire a cartierului pe care il detineau la Constantinopol.Cu toate acestea,Manuel I realizeaza pericolul pe care il reprezenta consolidarea pozitiilor venetiene in imperiu, fiind adevarat ca nici Venetia nu a fost un aliat fidel asteptat de Manuel I, ea realizand ca daca planurile normanzilor erau de a fi crearea unui imperiu meditereanean, flota sa ar fi fost blocata in Adriatica, de altfel ca si revenirea Bizantului.Venetia acorda ajutor principilor sarbi, si se adauga si conflictele dintre negustorii venetieni si genovezi ,ultimii instalati in capitala orientala in 1169; Manuel I decide sa ia masuri impotriva venetienilor, evenimentele fiind relatate de Ioan Kinnamos, care in cronica sa face o scurta prezentare a raporturilor bizantino-venetiene, incepand cu anul 1081, vorbind despre aroganta venetienilor in relatiile cu aristocratia bizantina si cu imparatul.El mai relateaza si despre conflictul venetiano-genovez, soldat cu pradarea cartierului genovez.Manuel I i-a chemat pe venetieni la palatul imperial, si le-a cerut sa plateasca daune Genovei pentru pagubele produse, dar venetienii au raspuns cu insolenta imparatului bizantin, amintindu-i chiar de atacurile din timpul lui Ioan II.In aceste conditii, Manuel adopta niste masuri radicale, a trimis scrisori catre toti guvernatorii provinciilor, stabilind momentul exact cand acestia trebuiau sa actioneze.Actiunea are loc la 12 martie 1171, cand autoritatile bizantine au arestat si inchis pe toti negustorii venetieni din imperiu, mai putin cei aflati in slujba imparatului aproximativ 20.000 negustori venetieni.Toate bunurile negustorilor au fost confiscate o estimare de mai tarziu indica o valoare totala de 400.000 livre.Unii istorici au vazut in evenimente o actiune premeditata a imparatului, din cauza faptului ca Manuel i-a asezat pe genovezi in vecinatatea venetienilor, desi stia rivalitatea dintre cele doua republici.Ruptura definitiva dintre Bizant si Venetia, chiar daca flota venetiana a reactionat imediat, conducerea fiind preluata chiar de dogele Venetiei, reluand din nou atacurile, dar epidemia de ciuma care izbucneste in flota a facut ca expeditia sa esueze, dogele platind cu viata dupa intoarcerea la Venetia. Din acest moment, Venetia devine un adversar redutabil pentru Bizant, intra in toate aliantele indreptate impotriva Bizantului, si asteapta momentul favorabil pentru a-si lua revansa.Aceasta ocazie favorabila se va ivi in conditiile organizarii Cruciadei IV. Cruciada a IV-a este legata de numele puternicului pontif Inocentiu al III-lea i de politica sa de a-si impune suprematia asupra ntregii lumi crestine, occidentale i orientale.In anul 1190 papa a inceput predicarea cruciadei,dar armata se aduna greu.La inceputul secolului al XIII-lea cruciadele isi pierdusera baza populara,intre cruciada populara si cea aristocratica distanta se adancise, paturile sarace nu mai aveau incredere in actiunile nobililor, de aceea, despre cruciada a IV a a insemnat o abatere fatisa de la scopul de cruciada. Mai intai, pentru ca

expeditia a fost planuita impotriva Egiptului, centrul unitatii musulmane, si nu ca o actiune de cucerire directa a Ierusalimului. Cruciada a IV-a si cucerirea Constantinopolului nu a fost un eveniment intamplator. Mai multe evenimente din veacul comnen anuntau tragedia din 1204.Mai intai Marea Schisma din 1054 a dus la o ruptura nu numai dintre Biserica Ortodoxa si cea Catolica, dar si dintre Occident si Bizant.Unul din cei mai importanti factori in cucerirea latina a Constantinopolelui a fost Venetia.La inceput vasali imperiului,venetienii au devenit aliatii acestora si i-au ajutat pe bizantini in luptele contra normanzilor,deoarece voiau sa-si impuna suprematia in Adriatica.Alexios I Comnen a incheiat tratate comerciale cu venetienii,dar urmasii sai au dus o politica ostila Venetiei,fapt ce a dus la razboaiele bizantino-venetiene.Tot mai incomodati de bizantini in comertul cu Orientul, venetienii s-au angajat in cruciada a IV-a si au anexat toate insulele din Egee si o mare influenta asupra statelor latine nou formate. Pregatindu-se sa porneasca spre Egipt, cruciatii aveau nevoie de o flota care sa-i transporte spre Egipt.In aceste conditii au cerut sprijinul Genovei si Venetiei.Genova refuza, nefiind interesata de aceasta propunere dar Venetia accepta si este de acord sa transporte peste 30 mii cruciati.Dogele Enrico Dandolo le cere cruciatilor circa 85 mii de marci.Cruciatii,dispunand de doar doua treimi din suma ceruta, si pentru a acoperi diferenta, la cererea dogelui venetian, accepta sa asedieze orasul Zara, oras care se afla sub protectia regelui maghiar si care a fost luat cu asalt si cucerit in noiembrie 1202.Papa este alarmat si nemultumit de cursul evenimentelor si chiar excomunica pe o parte dintre conducatorii expeditiei.Cruciatii au hotarat sa ramana in cetatea Zara pana in primavara lui 1203, cand aveau sa plece spre Egipt. In acest interval de timp, in tabara cruciatilor isi face aparitia printul Alexios Angelos, fiul lui Isaac II,Initial,el se adresase cumnatului sau Filip de Suabia insa acesta era prins in conflictul intre el si Otto de Braunschweig.Filip l-a indemnat sa ceara ajutorul cruciatilor.Alexios II Angelos semneaza un tratat cu cruciatii,acestia ezita in fata cererilor, dar dogele Venetiei a vazut in cererea printului bizantin un prilej de a ajunge la Constantinopol.Dogele a insistat pentru acceptarea de catre cruciati a cererilor printului bizantin. Tratatul prevedea: in schimbul ajutorului cruciatilor pentru inlaturarea lui Alexios III, acestia primeau 200 mii marci de argint, provizii pe toata durata desfasurarii expeditiei, unirea Bisericilor si recunoasterea suprematiei pontificale, un corp de armata format din 10 mii soldati care sa-i insoteasca pe cruciati intretinerea de catre bizantini a unui corp de armata format din 500 soldati, care trebuia sa apere locurile sfinte dupa ce aveau sa fie recucerite;

In ciuda unor amenintari de excomunicare, in mai 1203, armata cruciatilor porneste spre capitala, in iulie ajunge sub zidurile orasului, care fusese blocat de flota.In aceste conditii are loc o noua revolta la Constantinopol, de data aceasta fiind indreptata impotriva lui Alexios III Angelos, populatia cautand sa

evite asedierea orasului de catre cruciati.Alexios III reuseste sa fuga din oras, luand cu el tezaurul imperial, iar populatia revoltata l-a scos din inchisoare pe Isaac II Angelos, reinstalandu-l pe tronul imperial, alaturi de el fiind proclamat co-imparat Alexios IV Angelos.Flota bizantina a ramas in port, armata cruciata a ramas in fata orasului, asteptand indeplinirea conditiilor tratatului incheiat de Alexios IV, dar acesta nu putea plati, si a negociat cu conducatorii cruciadei o amanare de 6 luni, iar acestia si-au amanat plecarea pentru primavara anului 1204.Tensiunile ating punctul culminant in martie 1204,

cand izbucneste o noua rascoala la Constantinopol: cei doi imparati bizantini au fost inlaturati si in locul lor a fost proclamat un reprezentant al aristocratiei bizantine Alexios V Ducas, predecesorii sai Isaac II si Alexios IV avand sa moara in conditii ciudate.O data cu schimbarea imparatilor, cruciatii nu mai aveau cu cine sa trateze, avand doua posibilitati: sa paraseasca orasul si sa se indrepte spre Orient sau sa incerce sa cucereasca orasul pentru a-l obliga pe noul imparat sa respecte tratatul; Tot in martie 1204, in tabara cruciata este elaborata un document Partitio Romaniae un document prin care fruntasii cruciadei si dogele Venetiei isi imparteau imperiul bizantin: crearea unui imperiu latin condus de la Constantinopol, infiintarea mai multor principate latine in teritoriile bizantine care urmau sa revina fruntasilor expeditiei si principalul beneficiar era Venetia, care urma sa primeasca 3/8 din imperiu, inclusiv din Constantinopol pentru serviciile flotei venetiene.Venetienii si-au rezervat pozitiile cele mai importante din punct de vedere economic care vizau dominatia asupra stramtorilor, in Marea Egee si in Marea Adriatica; Dupa ce hotararea a fost luata si documentul incheiat, intre 9 si 13 aprilie are loc asediul capitalei, cruciatii atacand de pe uscat, dar flota venetiana se afla in portul orasului.In dimineata zilei de 13 aprilie, cruciatii patrund in Constantinopol, fiind pradat cumplit de catre cruciati; In lunile aprilie-mai se trece la punerea in practica a acelui tratat, doua probleme trebuind sa rezolve cruciatii alegerea imparatului latin al Constantinopolului, in mod firesc trebuia sa fie ales Bonifaciu de Montferrat, insa se opune dogele Venetiei.Cum imparatul era ales de un numar de 12 electori 6 venetieni si 6 cruciati, evident ca cel care a avut castig de cauza a fost candidatul dogelui Balduin de Flandra imparat la 9 mai 1204; A doua problema era legata de impartirea teritoriului bizantin.Imparatul latin retinea Constantinopolul, mai putin cele 3/8 ale Venetiei, teritoriile din Tracia si de pe fatada vestica a Asiei Mici, restul Asiei Mici, Macedonia si Grecia urmau a fi impartite in principate pentru fruntasii cruciadei.Venetia primea 3/8 din capitala si si-a rezervat cartierul in care era Sfanta Sofia zona cornului de Aur, cetatile de pe coasta Dardanelelor, de pe coasta Peloponezului, un numar important din insulele din arhipelagul egeean, cetatile de pe coasta dalmata, insulele Corfu si Creta, iar dogele Venetiei primea titlul de despot.Din acest moment, Venetia devine o mare putere coloniala, punandu-se bazele unui vast imperiu colonial care avea sa dureze pana la cucerirea Venetiei de catre Napoleon, in 1797.

6)Relatiile Bizantului cu normazii Relatiile Imperiului Bizantin cu normanzii au fost incordate,de natura conflictuala,mai ales dupa ce acestia cuceresc posesiunile bizantine din Italia.In 1071-1072 este lichidata stapanirea bizantina din sudul Italiei.Aceste relatii au culminat cu prima campanie a normanzilor in teritoriile bizantine-primul razboi dintr-o serie de patru intre anii 1081-1085, sub conducerea lui Robert Guiscard, normanzii debarca in mai 1081 in Peninsula Balcanica, asedieaza pe uscat si mare orasul Dyrrachium, de aici intentia normanzilor sa de a porni pe vechiul drum Via Egnatia spre Tesalonic si Constantinopol. Alexios I a semnat pace cu selgiucizii,aliante cu Venetia si cu regele german Henric IV. Asigurandu-si,in felul acesta,un paravan diplomatic,basileul a pornit in fruntea armatei spre Dalmatia.Venetia intervine in conflict de partea bizantinilor si reuseste sa infranga in iulie 1081 flota normanda, degajand orasul Dyrrachium dinspre mare. La 18 octombrie 1081,bizantinii sunt invinsi iar Dyrrachium este ocupat. Normanzii, inaintnd treptat spre est, au jefuit Epirul, Macedonia si Thessalia asediind Larissa.In aceste conditii,Alexios reorganizeaza rapid o noua armata.In iarna anului 1082, el a recurs la o masura extrema: a confiscat o parte din comorile bisericii, pentru a plati solda mercenarilor, iar in mai i-a atras de partea sa pe venetieni, oferindule mari privilegii comerciale.Pe langa aceasta,Alexios,fiind un diplomat de exceptie,i-a incurajat cu placere pe adversarii politici ai lui Robert din Italia si a angajat contingente militare turcesti.Flota dogelui venetian Domenico Selvo le provoca normanzilor infrangere dupa infrangere.Intre timp, Robert Guiscard se impotmolise de-a binelea in Italia: mai intai, salvandu-l pe papa Grigore VII (Papa le ceruse normanzilor, care erau vasalii Romei, ajutor impotriva imparatului Henric IV si a antipapei Clement III), apoi inabusind rascoalele din propriile sale posesiuni.Alexios i-a provocat o infrangere fiului lui Guiscard, Bohemund, in Thessalia, in apropiere de Larissa (prin 1082).Abia peste doi ani, Robert s-a intors in Dalmatia si a preluat comanda flotei. Escadra unita greco-venetiana a fost zdrobita,insa, in iulie 1085, Guiscard a murit, iar,dupa catva timp,basileul i-a alungat pe normanzi din Balcani. Al doilea razboi dintre bizantini si normazi s-a desfasurat intre 1107-1108. Bohemund este infrant de Alexios si obligat sa semneze un tratat prin care se recunostea vasal al Imparatului bizantin, in calitatea sa de vasal, primind Antiohia si teritoriul din jurul cetatii.Prin acelasi tratat, se obliga ca toti vasalii sai sa presteze juramant de vasalitate si sa accepte un patriarh de rit grec la Antiohia.Bohemund moare in 1111, dar Antiohia nu revine Bizantului, ci conducerea este preluata de Tancred, nepotul lui Bohemund, iar dupa moartea sa in 1112, de un al normand Roger de Salerno, un var al lui Tancred. A treia confruntare dintre bizantini si normazi a avut loc in 1147,in timpul domniei lui Manuel Comnen,aceasta semanand mai mult cu o expeditie de jaf Manuel I Comnenul isi concentrase toate fortele in zona Constantinopolului, pentru a face fata trecerii cruciatilor prin Imperiu.Pe neasteptate, regele Siciliei, Roger II preia conducerea expeditiei, ocupa nsula Corfu, jefuieste litoralul Peloponesului si cucereste orasul Corint, dar principala tinta a cruciatilor era

Teba Dupa ce au cucerit orasul Teba, au luat in captivitate mestesugarii care producea matase, orasul fiind al doilea centru de producere al matasii dupa Constantinopol.Mestesugarii impreuna cu uneltele lor au fost mutati in sudul Italiei si aceste eveniment a stat la baza declinului matasii in Bizant si a carierei stralucite pe care o s-o cunoasca aceasta activitate in sudul Italiei. Ultimul razboi dintre normanzi si bizantini se consuma in anul 1185.In acest an ,flota normanda, trimisa de regele Guillaume al Siciliei,vrand sa razbune masacrul latinilor din Constantinopol(mai 1182),cucereste Dyrrachium si ocupa orasul Tesalonic pe care il jefuieste in mod cumplit.In Constantinopol izbucneste o rascoala o data cu aparitia zvonului ca orasul urma sa fie atacat de armata normanda.In urma acestei rascoale,Andronic este asasinat iar la tronul Imperiului Bizantin urca stranepotul lui Alexios I Comnen,Isaac II Angelos.Insa normanzii nu aveau intentia de a ajunge in Capitala, armata normanda imprastiindu-se in Balcani in cautare de prada si dupa ce aceasta fusese invinsa la Demetritzes,de capabilul general Alexios Branas ,normanzii au fost nevoiti sa se retraga, renuntand la toate cuceririle de pana la acel moment.Normanzii au aratat ca Bizantul nu era de neinvins, si au intarit ideea ca orasul Constantinopol putea fi cucerit.

7)Tratatul de la Nymphaion si consecintele sale Tratatul de la Nymphaion a fost un pact comercial si de aparare semnat intre Imperiul de la Niceea si Republica Genova, la Nymphaion,in martie 1261.Acesta va avea un impact major asupra Imperiului Bizantin restaurat dar si asupra genovezilor. In ciuda unei mari parti a societatii niceene, Mihail VIII se proclama basileu, si chiar daca pozitia sa s-a consolidat dupa victoria sa de la Pelagonia, era constient ca doar un succes rasunator cucerirea capitalei i-ar fi permis inlaturarea lui Ioan IV si fondarea propriei dinastii.El mai urmarea contracararea planurilor papale, care vizau atragerea Genovei sub steagul unei cruciade anti-bizantine, alaturi de Venetia.Nu in ultimul rand, el dorea sa rezolve dificultatile legate de alungarea latinilor din Balcani.Genova se afla intr-o pozitie dificila, in urma infrangerilor suferite in fata Venetiei, in razboiul dintre cele doua inceput in 1252 fiind amenintata de eliminarea din comertul levantin.Genova mai era tentata de comertul pontic, dar Venetia controla stramtorile si bazinul pontic. Prevederi: acordarea de daruri anuale 500 de hiperbe si arhiepiscopului Genovei 60 hiperbe; imparatul acorda genovezilor libertatea comertului, scutirea completa de taxe si impozite la intrarea, sederea si deplasarea in imperiu, pe mare si pe uscat, in porturile si insulele Imperiului, si in cele care aveau sa fie recucerite; genovezii mai primeau cartiere in Constantinopol dupa ce avea sa fie recucerit, Tesalonic, Smyrna, insulele Chios, Lesbos, Creta si Negroponte, acestea dupa ce vor fi recucerite;

se permitea genovezilor sa aibe consuli, tribunal si jurisdictie proprie; toti dusmanii genovezi erau exclusi de pe pietele imperiului cu exceptia pisanilor; daca trimiteau ajutor rapid in vase pentru recucerirea cetatii, genovezii urmau sa primeasca vechile posesiuni din Constantinopol, precum si cartierul venetian din oras; genovezii primeau cu drept de proprietate cetatea si portul Smyrnei, cu exceptia drepturilor episcopatului, bisericilor si soldatilor imperiali, care locuiau in acea cetate; genovezii puteau aduna marfurile, alimentele din Imperiu si sa le vanda in mod liber, fara vreo taxa; Mihail promitea sa nu ingaduie niciunui latin sa desfasoare activitati comerciale in Marea Neagra cu exceptia Genovezilor si pisanilor si sa nu faca vreo paguba genovezilor la intrarea/iesirea in/din bazinul pontic; partea finala are si cateva restrictii: genovezii nu puteau scoate aur si argint din imperiu fara acord imperial, iar negustorii bizantini puteau merge pentru comert in Genova si teritoriile acesteia, fara plata de taxe si impozite, fiind protejati de autoritatile genoveze;

Consecintele tratatului au fost multiple si au avut un un impact major asupra Imperiului Bizantin restaurat dar si asupra genovezilor: negustorii genovezi obtineau avantaje vamale considerabile in detrimentul negustorilor bizantini, obligati in continuare la plata taxelor; genovezii obtineau din taxe vamale circa 200.000 de hiperberi, in vreme ce la Constantinopol, bizantinii abia reuseau sa stranga 30 mii hiperberi anual; statul bizantin pierdeau bani si prin cedarea comertului pontic; actele notarilor genovezi din Caffa dovedesc volumul imens al afacerilor genoveze din regiune: un notar inregistreaza in aprilie-august 1282, contracte in valoare de 26 mii hiperberi, existand alti 26 de notari; acordand libertate de actiune negustorilor genovezi care faceau comert cu alimente si cereale, aprovizionarea imperiului a ajuns sa depinda de negustorii italieni, iar acest fapt a determinat aparitia unor adevarate crize in Bizant, chiar Mihail VIII a trebuit sa cumpere grau din Bulgaria, apoi la inceputul secolului XIV, Andronic II cumpara grau de la turcii din Asia Mica; alimentele erau rare si la preturi inaccesibile pentru bizantini, si tot atunci, patriarhul oriental Atanasius II a trimis niste memorii basileului aratand ca strazile capitalei sunt pline de oameni epuizati si infometati, plangandu-se si de faptul ca latinii amesteca graul cu paie si il vand pe cel stricat bizantinilor.

Dupa semnarea acestui tratat s-a declansat o acerba competitie intre Genova si Venetia,declansand 4 razboaie intre cele doua republici. Primul razboi se desfasoara intre 1258-1264 si s-a incheiat cu victoria venetienilor fapt ce l-a determinat pe Mihail VIII sa acorde privilegii venetienilor.

In cel de-al doilea razboi(1294-1299) cele doua orase si-au disputat dominatia in bazinul pontic,Andronic II fiind de partea genovezilor si,cu aprobarea imparatului,genovezii ataca cartierul venetian.Desi razboiul se incheie in 1299,venetienii vor continua ostilitatile pana in 1302 pana cand Andronic,avand flota venetiana sub zidurile orasului,va accepta sa plateasca despagubiri in valoare de 79.000.000 hiperbi. Al treilea razboi (1351-1355) a fost precedat de asa numitul razboi al Galatei, intre Genova si imparatul Ioan VI Cantacuzino care cu mari eforturi reusise sa stranga din donatii circa 50 mii hiperberi pentru a reconstrui flota bizantina.In plus, a scazut taxele vamale in capitala pentru a atrage o parte din traficul de la Pera.Asaltul asupra capitalei esueaza, dar lipsa de experienta a marinarilor greci si o furtuna, au dus la infrangerea si incendierea vaselor bizantine in Cornul de Aur februarie 1349.Razboiul se incheie in 1355 fara a se ajunge la rezolvarea diferendelor dintre cele doua, chiar daca venetienii s-au obligat sa plateasca 200 mii ducati ca despagubiri.In timpul acestui razboi, Cantacuzino a luat partea Venetiei, dar ramas singur in confruntare si cu sprijinul Aragonului, este nevoit sa incheie pacea in 1352, cedand in proprietate Pera, genovezilor. Ultimul razboi are loc intre 1377-1381.Numit si razboiul Chioggiei in care Genova, sprijinita si de Ludovic I de Anjou, ataca Venetia, cucereste insula din fata orasului, si ameninta cu distrugerea Venetiei, care reuseste sa se salveze in cele din urma.Miza acestui razboi era insula Tenetos, care controla zona stramtorilor, si pe care in contextul conflictelor din secolul XIV, Ioan V Paleologul o cedase venetienilor, iar fiul sau o cedase genovezilor.Prin tratatul ce se incheiase la Torino cu ajutorul contelui de Savoia,insula era abandonata de ambele orase iar comertul pontic era interzis venetienilor timp de 2 ani. Toate aceste conflicte au provocat pagube imense Imperiului Bizantin si nu o data, imparatii bizantini au trebuit sa plateasca daune unui oras si sa reinnoiasca privilegiile celor doua orase italiene care controleaza economia bizantina.

8) Razboaiele civile din secolul XIV. Consecintele tratatului de la Nymphaion sunt nefavorabile bizantinilor, pierzand fraiele propriei economii, desi nu avea nevoie de alianta cu genovezii pentru a recuceri capitala in 1261.Imediat dupa 1261, Balduin II reuseste sa castige o serie de aliati, incercand sa redobandeasca orasul Constantinopol si dupa ce Carol Anjou devine rege al Siciliei in 1266, el preia conducerea acelei coalitii anti-bizantine care avea ca principal obiectiv recucerirea Constantinopolului si reinstalarea lui Balduin II.Atunci, Mihail VIII se angajeaza intr-o politica occidentala, lucru ce va costa imperiul, principalul aliat din Occident fiind papa.Imparatul bizantin intra in negocieri cu papalitatea,in vederea unirii bisericilor in schimbul solicitarii papei sa nu permita declansarea unei cruciade anti-bizantine..Unirea Bisericilor a fost proclamata la conciliul de la Lyon din 1274.Imparatul nu a participat.trimitand o delegatie condusa de

Georgios Akropolites,care accepta suprematia papei in schimbul obtinerii unui sprijin in favoarea opririi cruciadei anti-bizantine.Mihail VIII va intampina dificultati in impunerea unirii bisericilor in anumite provincii .S-a folosit forta si tocmai aceasta rezistenta puternica opusa vointei imparatului l-a impiedicat sa proclame solemn Unirea la Constantinopol; Spre sfarsitul domniei sale, el se vede blamat de propriul popor si de a fi excomunicat de papa pentru a nu fi proclamat unirea bisericilor.Are un ultim mare succes (alianta cu Aragonul) si investind foarte mult in sudul Italiei, determina declansarea unei revolte in regatul Siciliei Vecerniile Siciliene prin care Carol de Anjou este pus in dificultate.In 1282 pierde Sicilia si nu mai reprezinta un pericol real pentru statul bizantin. In timpul lui Andronic II,succesorul lui Mihail VIII, imperiul incepe sa sufere din punct de vedere economic, apoi tot el ia o hotarare cel putin ciudata si nepotrivita,in defavoarea statului ,aceea de a desfiinta flota din cauza resurselor diminuate.Astfel statul bizantin nu mai are o flota proprie, iar marinarii foarte bine pregatiti intra in serviciul oraselor italiene, fie in serviciul adversarilor. Finalul domniei lui Andronic II aduce si primul dintre cele trei razboaie civile care au afectat statul bizantin in secolul XIV.Cunoscut si sub numele de razboiul celor doi Andronici,opune pe Andronic II bunicul, lui Andronic III nepotul din cauza dezmostenirii nepotului. Desfasurat intre 1321-1328, cu momente de pauza, cand cei doi ajung la intelegere, fiind implicate si forte externe bulgarii implicati de partea lui Andronic II, sarbii de partea lui Andronic III si in anumite momente chiar si emiratele selgiucide.Razboiul se incheie in 1328 prin detronarea lui Andronic II, care se retrage la manastire, unde moare in 1332.Acest razboi a costat mult Imperiul, care a pierdut pozitii importante in Balcani si Asia Mica, mai ales in Balcani unde incepe sa se ridice statul sarb, care va atinge apogeul in timpul lui Stefan Dusan. In 1341 izbucneste un nou razboi civil,cunoscut si sub numele de razboiul celor doi Ioani din cauza faptului ca in razboi au fost implicati Ioan al V-lea Paleologul,sustinut de sarbi si bulgari si Ioan al VI-lea Cantacuzino,sustinut de sarbi si turcii otomani. De partea Paleologului erau functionarii, nobilimea oraseneasca,cercurile comerciale si mestesugaresti; Cantacuzino era sprijinit de marii latifundiari. oamenii Anei de Savoia au atacat palatele si casele lui Cantacuzino cand acesta era plecat din oras, el fiind informat de acest lucru si s-a revoltat. Ioan Cantacuzino a fost acuzat ca si-a casatorit fiica cu un necredincios,emirul Orhan, fiind principalul vinovat pentru aducerea turcilor in Europa. in 1347, Ioan reuseste sa intre in capitala, este incoronat, se ajunge la un compromis intre cei doi imparati Ioan V casatorindu-se cu alta fiica a lui Ioan Cantacuzino, iar acesta din urma preia puterea in statul bizantin pana in 1352, atunci cand reizbucneste razboiul civil.Ioan V neavand prea mult sprijin, bazandu-se pe un corp de armata genovez si al populatiei din capitala, el reuseste sa intre in Constantinopol, Ioan VI abdica si se calugareste.Acest razboi civil a avut consecinte mult mai grele decat prima confruntare, caci pe de o parte Orhan incheie cucerirea Asiei Mici, si pe de alta parte, sarbii din Balcani cuceresc Macedonia, Albania, Epirul si Tesalia.

Un al treilea razboi civil se desfasoara in 1377-1384 si il opune pe Ioan V Paleologul fiului sau mai mare,Andronic IV,apoi nepotului Ioan VII.De partea lui Ioan V se aflau venetienii si turcii otomani in timp ce Andronic IV era sustinut de genovezii si rebelii lui Havci Bey,fiul sultanului.Pana in anul 1371, Andronic IV,fusese socotit drept mostenitorul tronului.Dupa intamplarea cu refuzul lui Andronic de a le plti venetienilor banii pentru tatal sau, imparatul, suparat, l-a lipsit de drepturile la tron si i le-a transmis celui de-al doilea fiu, Manuel.In anul 1373, in timp ce Ioan V se afla, impreuna cu suzeranul sau, Murad I, in Asia Mica,Andronic si fiul sultanului,s-au inteles si s-au razvrtit impotriva tatilor lor.Murad a inabusit rascoala,l-a orbit pe fiul sau si l-a sfatuit pe basileul bizantin sa faca acelasi lucru cu Andronic si cu fiul acestuia (viitorul imparat Ioan VII). Dar Ioan V n-a urmat acest sfat si a poruncit ca operatia orbirii sa nu fie dusa pana la capat. Andronic a fugit din inchisoare si s-a ascuns in Galata iar in 1376 reuseste sa-l detroneze pe Ioan V.Fostul imparat a fost inchis impreuna cu fii sai,Manuel si Theodor dar reusesc sa evadeze si sa se refugieze la curtea lui Murad I si cu sprijin venetian il indeparteaza de pe tron pe Andronic IV.Acesta s-a refugiat la Pera si de acolo a continuat tratativele.Doi ani mai tarziu,sultanul,caruia ii convenea instabilitatea la varfurile Imperiului,l-a silit pe Ioan V ,,sa-l iertepe Andronic, sa-l declare din nou mostenitor si sa-i dea ca apanaj orasele de la nordul Marii Marmara.Cativa ani mai tarziu,Andronic s-a rasculat iar impotriva tatalui sau, a fost zdrobit, s-a predat si, dupa scurt timp, a murit.