Sunteți pe pagina 1din 2

FARMACODINAMIE GENERALA Actiunea medicamentului la nivel molecular Majoritatea substantelor medicamentoase actioneaza specific prin interactiune cu unele structuri

macromleculare numite si farmacoreceptori din componenta substratului reactiv . 1. ACTIUNI MEDICAMENTOASE SPECIFICE : Farmacoreceptorii sunt macromolecule capabile sa lege specific substante active cu molecula relativ mica formand cu acestia complexe care comanda actiuni biologice . Majoritatea receptorilor sunt proteine sau acizi nucleici . Cand receptorul este o componenta a unui sistem larg raspandit , valabil pentru multe categorii de celule , efectul este distribuit in mari portiuni din organism. Atunci cand receptorul este propriu unei categorii de celule, efectul intereseaza numai tesutul corespunzator. Structura chimica a receptorilor este astazi in mare masura elucidata. Ei recunosc in general in mod specific semnalul chimic prezentat de anumite molecule . Aceasta se datoreaza existentei pe suprafata macromoleculei receptoare a unui sediu de legare complementar chimic , electric si / sau spatial cu molecula medicamentoasa ( sau endogena ). Prin analiza relatiilor intre structura chimica si activitatea unor medicamente s-au putut stabili carcteristicile indispensabile pentru fixare , respectiv actionarea receptorilor si prin deductie caracteristicile suprafetei active a acestora . Formarea complexului medicament-receptor se realizeaza prin stabilirea unei legaturi intre moleculele de medicament si suprafata activa a macromoleculei receptoare . Aceste legaturi pot fi : ionice , punti de hidrogen , forte van der Walls si sunt suficient de puternice ca sa reziste agitatiei termice , consecutive formarii acestor legaturi . Uneori aceste legaturi , sunt covalente , legaturi puternice rezultand complexe stabile greu sau imposibil de desfacut ( produse organofosforice care actionand pe colinesteraza produce efecte toxice ). Medicamentele care se fixeaza pe receptori si i actioneaza provocand efecte specifice sunt denumite agonisti . Cele care fixeaza receptorii, dar nu i actioneaza ci ii blocheaza, sunt de tip antagonist . In cazul agonistilor , cuplarea se traduce prin efect farmacodinamic . Conform teoriei ocupationale , efectul este proportional cu numarul de R ocupati; deci, se poate aplica legea actiunii maselor cantitatea R ocupati fiind proportionala cu doza si cantitatea de R disponibili . Prin aplicarea simpla a legii actiunii maselor teoria ocupationala nu poate explica toate aspectele cantitative ale interactiunii medicament-receptor. Se admite astazi ca pentru a avea efecte, receptorii trebuie sa fie "activati". Fixarea de receptor nu are consecinte egale in cazul tuturor agonistilor. Actionarea acelorasi receptori poate declansa , in functie de substanta, efecte de intensitate diferita . 2. ACTIUNI MEDICAMENTOASE NESPECIFICE Anumite substante nu actioneaza primar specific asupra unor macromolecule receptoare , ci au actiune nespecifica de natura chimica sau fizico-chimica . Astfel efectul se poate datora reactiei acide sau bazice (antiacide , gastrice , substante folosite la corectarea echilibrului

acido-bazic) . Alte medicamente actioneaza ca molecule osmotic active (manitol - diuretic osmotic , purgativele saline ) . Anestezicele locale blocheaza transmisia impulsului nervos , probabil, tot printr-o actiune nespecifica , etc.Anestezicele generale actioneaza prin modificarea unor proprietati fizico-chimice ale membranei celulare.

S-ar putea să vă placă și