Sunteți pe pagina 1din 5

1.

Posesia Potrivit art 1846 din codul civil posesia este detinerea unui lucru sau folosirea unui drept exercitata una sau alta de noi insasine sau de altul in numele nostru Pentru a fi in prezenta posesiei ca stare de fapt trebuie sa existe cumulativ doua elemente : 1.un element intetnionat psihologic dat de intentia de a ne comporta cu privire la un anume bun ca si cand am fi titularul unui drept real 2- un element material numit corpus Cand lipseste elementul intentional si detinem un lucru pentru altul ne aflam in prezenta detentiei precare : in aceasta situatie sunt locatarii transportatorii . Calitatile si viciile posesiei Pentru a produce efectele pe care legea le prevede este necesar ca o posesie sa fie utila adica neviciata aceasta inseamna ca nu este suficient sa se intruneasca cele doua elemente ci posesia trebuie sa intruneasca si anumite calitati . 1847 din codul civil se pune ca posesia trebuie sa fie continua netulburata publica si sub nume de proprietar. Contrat acestor calitati sunt viciile ce se pot constata si care fac ca efectele legale ale posesiei sa nu se produca .Si anume aceste vicii sunt discontinuitatea violenta clandestinatatea si preclaritatea. Discontinuitatea: - exista atunci cand posesorul o exercita in mod neregulat adica cu intermitente anormale . Efectele posesiei : Desi stare de fapt ea produce urmatoarele efecte juridice: 1 Creaza o prezumptie de proprietate 2 Posesorul de buna credinta dobandeste fructele lucrului asupra caruia poarta posesie . 3 Posesia este protejata prin actiunile posesorii 4 Posesia prelungita duce prin uzucapine la dobandirea dreptului de propietate 1854 Cod civil - Posesorul este presupus ca poseda pentru sine sub nume de proprietar daca nu este probat ca a la inceput a posedat pentru altul.Aceasta prezumtie se intemeiaza pe o alta prezumptie potrivit careaia ca regula generala o stare de fapt coincide cu dreptul de proprietate.In cazul bunurilor mobile prezumptia de propietate are caracter absolut ,irefragabil. Sunt acele actiuni folosite pentru inlaturarea orcarei tuburari a posesiei si in unele sitoatii chiar a drepturilor reale .,tulburarile pot fe de drept sau de fapt. Sunt de 2 feluri ,generale si in reintegrare sau sepciale, sunt reglementate de codul de procedura civila ,642,644 cod de procedura Civila .Pentru a fi admise legea cere indeplinirea anumitor conditii In complangere : -posesorul trebuie sa fi posedat bunul cel putin un an inainte de tulburare sau deposedare - sa fi fost vorba de o posesie utila (neviciata) - sa nu fi trecut un an de la deposedare sau tulburare. La actiunea posesorie de reintregare se cere o singura conditie. Sa fi fost deposedat prin violenta Pierderea posesiei Pierderea posesiei survine atunci cnd se pierd elementele constitutive ale acesteia, corpus i animus. Putem deosebi trei situaii: pierderea simultan a celor dou elemente (cnd se pred bunul n minile noului posesor sau cnd posesorul abandoneaz lucrul cu intenia de a renuna la posesie), pierderea elementului corpus (atunci cnd lucrul este distrus sau trece n stpnirea altei persoane de pild, prin furt sau prin pierderea lucrului) i pierderea elementului animus (exemplu ar fi situaia lucrului nstrinat, dar nc nepredat noului proprietar, deci pstrat n vederea predrii lui ctre cumprtor). n literatura juridic s-a fcut i o alt clasificare a cauzelor de pierdere a posesiei, lundu-se drept criteriu voina posesorului: pierderea posesiei prin voina posesorului, atunci cnd aceasta transfer lucrul n posesia alte persoane prin propria sa voin sau prin abandonare voluntar i irevocabil; pierderea posesiei fr voina posesorului, ca, de exemplu, prin dispariia unui bun n urma unui eveniment natural (cutremur, inundaie), expropriere sau, n cazul bunurilor mobile, prin furt sau pierdere. Pentru a dobndi posesia este necesar ca ambele elemente, corpus i animus, s fie reunite i s aparin aceleiai persoane. Elementul material se dobndete prin faptul unilateral al posesorului care exercit acte materiale de folosin i deinere din proprie iniiativ, atunci cnd vechiul posesor a

renunat sau prsit posesia exercitat ori cnd are loc o transmitere prin convenie sau pentru cauz de moarte. n epoca veche a dreptului roman, era suficient s se pun un paznic bunurilor cumprate ori predarea cheilor magaziei unde se aflau depozitate, pentru ca persoana respectiv s dobndeasc posesia. Dobndirea elementului intenional are loc n momentul n care deintorul lucrului manifest intenia de a-l pstra pentru sine. Articolul 1854 Cod Civil instituie o prezumie a existenei acestui element, prezumie dedus din elementul material al posesiei, prevznd c posesorul este presupus c posed pentru sine. n cuvinte mai simple, putem spune c este ndeajuns s fie dovedit elementul material, adic s se dovedeasc faptul c o persoan deine i folosete respectivul bun, pentru ca elementul intenional s se presupun deja c exist, nemaifiind nevoie s fie probat. Important de tiut este c posesia se poate dobndi i prin reprezentani, pentru c articolul 1846 alin.2 Cod Civil precizeaz c posesia poate fi exercitat de noi nine sau de altul n numele nostru. Minorii dobndesc elementul intenional al posesiei prin reprezentanii lor legali, care exercit n continuare posesia.

2.Actiune confesorie Acea actiune reala prin care reclamantul cere instantei de judecata sa stabileasca prin hotararea ce o va pronunta, ca el este titularul unui drept real dezmembramant al dreptului de proprietate (uzufruct, uz, abitatie, servitute sau superficie) asupra bunului altuia si sa-l oblige pe parat, care poate fi proprietarul sau o alta persoana, sa-I permita exercitarea lui deplina si netulburata. Este o actiune petitorie, deoarece pune in discutie existenta dreptului real al reclamantului. Spre deosebire 3.Actiunea negatorie Acea actiune reala prin care reclamantul cere instantei de judecata sa stabileasca, prin hotararea ce o va pronunta, ca paratul nu are un drept real (uzufruct, uz, abitatie, servitute sau superficie) asupra bunului aflat in proprietatea sa si sa-l oblige, pe cale de consicinta, sa inceteze exercitarea lui nelegitima. Actiunea negatorie este reala, petitorie si imprescriptibila. Caracterul sau petitoriu rezulta din faptul ca se pune in discutie existenta dreptului real al paratului. 4.Granituirea este o actiune petitorie deoarece are ca scop delimitarea proprietatilor invecinate. Cu toate acestea, granituirea nu impune reclamantului sa-si dovedeasca dreptul sau de proprietate cu privire la portiunile de teren asupra carora cere a se stabili hotarul. 5.Dreptul de servitute este un drept real imobiliar, accesoriu, perpetuu i indivizibil care dezmembreaz proprietatea, conferind titularului su anumite prerogative strict limitate asupra lucrului altuia. Clasificarea servitutilor A. origine si modul de constituire art. 577 din C. civ. le clasifica astfel: Servituti naturale, care se nasc din situatia naturala a fondurilor (servitutea de scurgere a apelor naturale, servitutea de granituire); Servituti legale, constituite expres de lege (servitutea zidului, a santului comun, servitutea de vedere); Servituti stabilite prin fapta omului (prin conventie, uzucapiune si destinatia proprietarului); Aceasta clasificare pe care Codul Civil o face a fost criticata n doctrina aratndu-se ca de fapt servitutile legale includ pe cele naturale si ca primele sunt n fapt limitari ale dreptului de proprietate, ele sunt simple obligatii izvorte din raporturile de vecinatate 2. B. obiectul lor: Servituti pozitive, sunt acelea care ndreptatesc pe proprietarul fondului dominant sa faca, n mod

direct, acte de folosinta asupra fondului aservit; Servituti negative care impun proprietarului fondului aservit anume restrictii sau limitari n exercitarea dreptului de proprietate; C. cum sunt stabilite n folosul unei cladiri: Servituti urbane care sunt cele stabilite n folosul unei cladiri; Servituti rurale, care sunt cele stabilite n folosul unui teren; D. modul de exercitare: Servituti continue, pentru a caror exercitare si existenta nu este nevoie de fapta actuala a omului; Servituti necontinue sunt acelea pentru a caror exercitare si existenta este necesar faptul actual al omului; E. modul n care se manifesta: Servituti aparente care se recunosc datorita unor semne exterioare; Servituti neaparente a caror existenta nu poate fi cunoscuta din semne sau lucrari exterioare vizibile. Alte clasificari rezulta din combinarea tuturor servitutilor prezentate pna aici. 6.Accesiunea imobiliara naturala : a)Aluviunea : este regelementata de art.495 C.C. Potrivit acestui text, aluviunile sunt cresterile de pamant care se fac succesiv si pe nesimtite pe malurile apelor curgatoare. Aluviunile se cuvin proprietarului riveran. Potrivit art.496 din C.C., proprietarul riveran dobandeste si proprietatea pamanturilor lasate prin retragerea pe nesimtite a apelor curgatoare de la unul dintre maluri catre celalalt mal, fara ca proprietarul tarmului opus sa poata reclama pamantul pierdut. In cazul in care apa curgatoare isi schimba cursul, albia le ramane proprietarilor riverani. b)Avulsiunea : consta potrivit art.498 C.C. in adaugarea la pamantul unui proprietar a unei mari parti de pamant rupta din pamantul altui proprietar. Aceasta adaugire devine proprietatea celui la pamantul caruia s-a alipit afara in cazul in care fostul proprietar o revendica timp de 1 an. Revendicarea este imprescriptibila daca bucata de pamant apartine domeniului public. c)Insulele si prundisurile : care se formeaza pe raurile nenavigabile si neplutitoare sunt ale proprietarului tarmului pe care ele s-au format. In cazul in care insula formata ar trece peste jumatatea raului, fiecare proprietar riveran are un drept de proprietate asupra acelei parti din insula care se intinde spre el, pornind de la jumatatea raului. Daca insa un rau formeaza un brat nou care taie in inconjoara pamantul unui proprietar riveran formand astfel o insula, proprietarul nu pierde pamantul ce s-a transformat in insula chiar daca ea s-a format pe cursul unui rau navigabil sau plutitor. Accesiunea imobiliara artficiala presupune spre deosebire de cea naturala interventia omului si obligatia proprietarului ce beneficiaza de ea sa-i plateasca despagubiri celui in detrimentul caruia s-a produs. C.C. reglementeaza accesiunea imobiliara artficiala in 2 cazuri si anume : A)Lucrarile facute de proprietar pe terenul sau dar cu materialele altcuiva B)Lucrarile facute de o persoana cu materialele sale pe terenul altuia. A)Lucrarirle facute de proprietar pe terenul sau cu materialele altcuiva : Potrivit art.493 C.C. Proprietarul pamantului care a facut constructii, plantatii si lucrari cu materiale straine, este dator sa plateasca valoarea materialelor. Acelasi text mai precizeaza ca proprietarul materialelor nu are dreptul sa le ridice. B)Lucrarile facute de o persoana cu materialele sale pe terenul altuia, este ipoteza prevazuta de art.494 C.C. Acest text distinge la randul sau 2 situatii juridice si anume : 1)Situatia constructorului de rea credinta 2)Situatia constructorului de buna credinta 1)Situatia constructorului de rea credinta: Accesiunea mobiliara : a)Adjunctiunea presupune conform art.504 C.C. ca daca 2 lucruri a 2 deodebiti stapani sau unit impreuna incat amandoua formeaza un singur tot, dar se pot desparti si conserva fiecare in parte dupa despartire, atunci totul format este al proprietarului lucrului care constituie partea principala, ramanand el dator a plati celuilalt proprietar pretul lucrului ce a fost unit cu pricipalul. Adjunctiunea este specifica incadrarii unui tablou intr-o rama ori montarii unei pietre pe un inel. b)Specificatiunea consta in prelucrarea unei materii astfel incat se obtine un obiect nou. In aceasta situatie, proprietarul materiei intrebuintate are dreptul sa solicite lucurul facut din ea, cu obligatia de a plati potrivit art.508 din C.C. pretul muncii. Daca dimpotriva munca inglobata da o vadita valoare lucrului confectionat, cel ce a muncit isi pastreaza bunul ca proprietar, cu obligatia de a-i plati proprietarului materiei pretul acesteia. Sub titlu de exemplu, specificatia este intalnita in cazul confectionarii unui costum de haine dintr-o stofa, sau realizarii unei sculpturi dintr-un bloc de piatra.

c)Confuziunea sau amestecul exista atunci cand 2 sau mai multe miscatoare apartinand unor proprietari diferiti s-au unit in asa fel incat nu se mai pot recunoaste. Daca unul dintre bunuri poate fi considerat principal, proprietarul acestuia va deveni proprietar al intregului bun, cu obligatia de al despagubi pe celalalt. Din contra, daca ambele bunuri sunt echivalente, lucurul rezultat devine comun, coproprietarii avand posibilitatea de a solicita impartirea lui. Exista confuziune in sensul legii civile, in situatia topirii a 2 metale ori a amestecarii a 2 lichide.

7.Uzucapiune Uzucapiunea, prescripia achizitiv, este un mod de dobndire a proprietii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea nentrerupt a acestui lucru n tot timpul fixat de lege. Principalul efect al uzucapiunii este obinerea de ctre posesor al dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra bunului posedat. Efectul este retroactiv, uzucapantul fiind considerat proprietar din ziua n care i-a nceput posesia Dreptul de uz este, n dreptul civil, acel drept real principal, esenialmente temporar, dezmembrmnt al dreptului de proprietate, care confer titularului su atributele de posesie i folosin asupra unui bun aflat n proprietatea altuia, dar numai n limitele necesare satisfacerii trebuin elor lui i ale familiei sale.Titularul dreptului de uz (denumit "uzuar") nu poate ceda nici nchiria dreptul su ctre un ter . De aceea, se spune c dreptul de uz este un drept strict personal.Dreptul de uz se nrude te cu dreptul de uzufruct, deosebirile fiind c titularul dreptului de uzufruct are un drept mai larg de folosin asupra bunului (pe care l poate utiliza precum nsui proprietarul, cu condi ia ns de a conserva substan a bunului) i poate transfera beneficiul ("emolumentul") dreptului de uzufruct. De asemenea, dreptul de uz se nrudete cu dreptul de abitaie, care n esen este un drept de uz care poart asupra unei locuine.

8.Drept de abitatie Drept real in temeiul caruia o persoana dobandeste posesia si folosinta asupra unei case pentru locuit in ea, singura sau cu familia. Este undezmembramant al dreptului de proprietate. Se stabileste si inceteaza in acelasi mod ca si dreptul la uzufruct. De regula, nu poate fi nici cedat si nici inchiriat; totusi, titularul dreptului de abitatie poate inchiria partea casei in care nu locuieste, daca legea nu prevede o interdictie in acest sens. Sotul supravietuitor care nu este proprietar al unei locuinte are pana la iesirea din indiviziune un an de la incetarea din viata a sotului sau, in afara de dreptul de mostenire ce i se cuvine, un drept de abitatie aspra casei in care a locuit daca aceasta face parte din succesiune. Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor nu poate fi in nici un mod cedat, sau inchiriat. Sotul supravietuitor nu este obligat sa dea cautiune pentru dreptul de abitatie, asa cum se prevede in lege pentru alte cazuri. Inceteaza daca, inainte de executarea iesirii din indiviziune, sotul supravietuitor se casatoreste.

9.Dreptul de superficie const n dreptul de proprietate al unei persoane, numit superficiar, privitor la construciile, plantaiile sau alte lucrri ce se afl pe un teren proprieatea altuia, teren asupra cruia superficialul are un drept de folosin, accesoriu dreptului de proprietate asupra contruc iilor, plantaiilor, etc. ca exemplu pentru dreptul de superficie: cetenii strini nu pot cumpra terenuri pe teritoriul Romniei, astfel, ei dobndesc drept de proprietate doar asupra construc iilor, iar asupra terenurilor se inscrie in favoarea lor in CF doar dreptul special de superficie, respectiv ceaa de folosin .