c) Proiectul de activitate n nvmntul precolar noul curriculum promoveaz activitile integrate care prezint cteva particulariti ale proiectrii.

Un proiect de activitate integrat ar putea fi realizat dup modelul de mai jos. Data Grdinia Grupa Tema mare din cele 6 teme ale curriculumului Tema proiectului Tema zilei Tipul de activitate Scopul activitii Forme de organizare Durata Inventar de activiti: I. Activiti pe domenii experieniale (ADE) De exemplu: Domeniul Limb i comunicare (DLC) i Domeniul Estetic i creativ (DEC) Obiective de referin (pentru fiecare domeniu n parte) Obiective operaionale (pentru fiecare domeniu n parte) II. Activiti liber alese 1 (ALA1) Obiective de referin Obiective operaionale (pentru fiecare dintre centrele de interes vizate) III. Activiti de dezvoltare personal (ADP) ntlnirea de diminea Rutine Tranziii IV. Activiti liber alese 2 (ALA2) Separat se poate descrie scenariul zilei, insistnd pe rutine i tranziii. Dup care se detaliaz sarcinile didactice ce se parcurg pe fiecare tip de activitate de nvare. Momentele Ob. Descrierea activitii Strategia didactic Evaluare activitii opera. Activitatea Activitatea Metode i Forme de Mijl. de educatoarei copiilor procedee organiz. nv. ADE ALA 1 ALA 2 PROIECTE DE ACTIVITATE DIDACTIC integrat PROIECTE DE ACTIVITATE DIDACTIC disciplinar

JOCUL Omul nu este ntreg dect atunci cnd se joac (Schiller) Pentru copil aproape orice activitate este joc, prin joc el anticipeaz conduitele superioare. Pentru copil jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieii. Reprezint un mijloc de instruire i educare a copiilor, ca procedeu metodic de realizare optim a sarcinilor concrete pe care i le propune procesul de nvaamnt i ca form de organizare a activitii de cunoatere i de dezvoltare a capacitilor psihofizice pe toate planurile. Jocul este un proces interdisciplinar, el ncurajeaz toate tipurile de inteligen, conform teoriei inteligenelor multiple a lui H. Gardner (1983): lingvistic, muzical, logico-matematic, spaial, corporal-chinestezic, personal i social. Jocul este activitatea care conduce la cele mai importante modificri psihice ale copilului. Este o activitate de pregtire pentru via, de exersare a analizatorilor, a capacitilor cognitive, de stimulare afectiv-atitudinal i volitiv, de dezvoltare a unor trsturi de caracter. Conform lui Piaget, tipul de joc al copilului se modific n strns legtur cu stadiul dezvoltrii sale cognitive. Astfel, pn la 2 ani, jocurile manipulative (de explorare i manipulare a obiectelor) sunt cele dominante, de la 2 la 7 ani, jocul simbolic este cel corespunztor stadiului preoperaional al gndirii, iar de la 7 la 12 ani i mai departe, sunt jocurile cu reguli, corespunztoare etapei operaiilor concrete. Dintre funciile pe care le ndeplinete jocul, mai importante sunt: funcia de cunoatere formativ-educativ jocul educ atenia, abilitile i capacitile fizice, trsturile de caracterului, atitudinea fa de colectiv; de stimulare a micrilor jocul contribuie la creterea i dezvoltarea complex a motricitii; distractiv asigur relaxarea i petrecerea timpului liber n mod plcut. Jocul are i un caracter organizat, fiind alctuit din urmtoarele elementele componente: Scopul jocului Se formuleaz pe baza obiectivelor de referin prevzute n programa activitii instructiveducative din grdini. Trebuie definit cu claritate pentru ca jocul s conduc la ndeplinirea lor (exemple: dezvoltarea capacitii de exprimare, dezvoltarea capacitii de orientare n spaiu, de discriminare a culorilor, mrimilor etc.). Coninutul jocului Include totalitatea cunotinelor, priceperilor i deprinderilor cu care copiii opereaz n joc. Poate fi selectat din cunotinele, priceperile i deprinderile nsuite n cadrul diferitelor categorii de activiti (cunotine despre plante, animale, anotimpuri, matematice, geografice etc.). Coninutul trebuie dozat n funcie de particularitile de vrst. Sarcina didactic Indic ce anume trebuie s realizeze efectic copiii pe parcursul desfurrii jocului pentru a realiza scopul propus. Apare ca o problem ce trebuie rezolvat prin valorificarea cunotinelor, priceperilor i deprinderilor de care dispune copilul. Sarcina didactic trebuie formulat sub forma unui obiectiv operaional. Regulile jocului Au rolul de a concretiza sarcina didactic, preciznd cile pe care trebuie s le urmeze copiii n desfurarea aciunii ludice. Sunt prestabilite i obligatorii pentru toi participanii la joc i reglementeaz conduita i aciunile participanilor. Pot exista reguli care: indic aciunile de joc, ordinea succesiunea acestora, stabilesc modul n care se rezolv sarcina didactic, reglementeaz relaiile dintre copii, stimuleaz sau inhib anumite manifestori comportamentale Elementele de joc

Reprezint cile, mijloacele de realizare a sarcinii didactice. Au rolul de a mijloci realizarea ei n cele mai bune condiii, constituind totodat i elementele de susinere a ateniei pe parcursul situaiei de nvare, conferind jocului o coloratur plcut, atractiv, distractiv (exemple: elemente surpriz, recompensarea rezultatelor bune, folosirea unor obiecte inedite, aplauze, jucrii etc.). JUCRIA Printre mijloacele folosite n activitatea cu copilul, jucria ocup un loc important, ea fiind necesar pentru a face aciunile copiilor reale: oferul are nevoie de un automobil , aviatorul de un avion . Toate acestea sunt legate de o particularitate psihologic interesant i anume aceea c tririle celor antrenai n joc sunt ntotdeauna adevrate, sincere, aciunile lor sunt reale. Menirea fundamental a jucriei este aceea de a oferi copilului posibilitatea s acioneze, exprimndu-i ideile i sentimentele. Jucriile reuite l stimuleaz pe copil s gndeasc, ridic n faa lui diferite probleme i acest fapt contribuie la dezvoltarea proceselor cognitive. Cunotinele anterioare, tind n acelai timp s obin informaii suplimentare, aa se nasc nenumratele ntrebri, ale cror rspunsuri copiii le rezolv prin explorare (care se realizeaz prin ncercare i eroare i implicarea tuturor simurilor). Explorarea presupune ncercrile i tentativele copilului de a cunoate i de a descoperi lucruri noi. Este una din aciunile fundamentale ale dezvoltrii copilului. Ea permite cucerirea lumii nconjurtoare i stimuleaz motivaia de a cunoate, oferind bazele dezvoltrii potenialului psihofizic i aptitudinal al copilului. De pild, o jucrie mecanic, demontat, spre disperarea prinilor, ofer un anumit rspuns n legtur cu mecanismul acelei maini, cu modul ei de funcionare. De aceea, trebuie acordat o atenie deosebit folosirii unei mari varieti de jucrii care au o nsemntate imens n dezvoltarea cognitiv a copilului, cruia i stimuleaz gndirea, i face cunoscute calitile i nsuirile diferitelor materiale, cunoscnd-o prin simurile sale. Dei jucriile sunt necesare copiilor chiar i la vrsta colar mic, caracterul acestora trebuie s rmn specific fiecrei vrste. n cazul copiilor mici, este important s acioneze ei nii, adic s se transforme n automobil sau locomotiv, s alerge, s fluiere. Ei au nevoie de o main pe care s o trag cu o sfoar, s o ncarce, s o descarce. Pentru cei mai mari prezint interes mai ales jucriile care conin mecanisme. Rolul educativ general al jucriilor este att de a antrena micrile, exerseaz organele de sim, dar ele au i alt valoare, dezvolt gndirea, operaiile prematematice (grupare, seriere, clasificare etc.), relaiile cauzale i spaiale dintre obiecte i multe alte cunotine, deprinderi i capaciti. Jucriile se pot mpri n mai multe categorii: Jucrii distractive, Jucrii muzicale, Jucrii tehnice, Jucrii teatrale. La copiii de 3-4 ani importante sunt jucriile, ppuile, accesoriile de menaj, jucriile mobile, containerele, diversele obiecte care nlocuiesc n mod avantajos jucriile (cutii, sticlue de plastic, dopuri, etc.). Toate acestea permit copilului s stabileasc anumite raporturi dobndind, prin participarea ntregului corp, experiene cu privire la: greuti, volume, culoare, mrime, form, rezistena materialelor, se familiarizeaz cu noiunea de echilibru. Jucrille ca i materialele didactice, reprezint instrumente care utilizate corespunztor, n contextul oportun, pot contribui semnificativ la dezvoltarea copiilor i la atingerea obiectivelor propuse prin curriculum. Clasificatea jucriilor a. Jucriile care dezvolt motricitatea l ajut pe copil s se serveasc ntr-o manier armonioas de corpul su. Exemple de jucrii cu dominant motric: triciclet, mingii, balon, cerc, coard, popice, structurile jocurilor din exterior (toboganul, balansoarul), jocurile de ncastrare i manipulare. b. Jucriile care dezvolt creativitatea i imaginaia

Toate jucriile (acelea care sunt bune) ar trebui s permit copilului s-i exprime creativitatea. Copilul tie s mpodobeasc cu imaginaie, cea mai banal jucrie i s fac un pretext din ea pentru orice fel de scenariu. Anumite jucrii favorizeaz n mod specific aceast imaginaie a copilului, c. Jucrii care dezvolt afectivitatea Aceste jucrii permit copilului s-i exprime afeciunea, tandreea i de asemenea, uneori chiar, agresivitatea. Exemple de jucrii afective: ppui, figurine i animale din plu etc. d. Jucriile care dezvolt imitaia Imitaia este procesul esenial prin care copilul se apropie i nelege lumea care l nconjoar, lumea adulilor. Foarte tnr, el pare c vorbete la telefon, o imit pe mama sa hrnindu-i ppua sau se joac de-a doctorul care face injecii. Aceste activiti i permit pe de-o parte s se apropie de comportamentele noi i s-i ia n considerare anumite angoase sau experiene dezagreabile din viaa sa. Exemple de jucrii care au dominant imitaia: ppuile i toate accesoriile lor (casa, mbrcmintea, materialele etc.), mainile, cinele de joac, deghizrile, tot ceea ce permite s-l fac s semene cu altcineva. Jocul de-a cumprturile, de-a doctorul, de-a activitile menajere, garajul i circuitul auto, ferma cu animalele sale etc. Anumite jocuri sunt n mod special concepute pentru a antrena copilul s descopere, s clasifice, s memoreze, s raioneze, s asambleze, s reflecte - toate marile funcii care stau la baza operaiilor mentale. Exemple de jucrii cu dominant intelectual: jocurile de asamblare, jocurile de ncastrare, jocurile de construcie, jocurile de clasare, jocurile de ordonare, jocurile puzzle, jocurile de loto / domino. e. Jocurile care dezvolt capacitatea senzorial i intelectual Evident este cazul tuturor jucriilor, pentru c ele permit jocul care este el-nsui indispensabil dezvoltrii intelectuale a copilului

NOI SEMNIFICATII SI EXTENSII ALE CONCEPTULUI DE INVATARE nvarea este o activitate prin care se obin achiziii, progrese n adaptare, care vizeaz cunotine, operaii intelectuale i nsuiri de personalitate, achiziii ce apar la nivelul individului ca "bunuri" personale, obinndu-se predominant pe baz de exerciiu; In sens larg, prin invatare se intelegetrecerea unui sistem instruibil dintr-o stare initiala A, de neinstruire (slaba origanizare,absenta experientei necesare pentru abordarea eficienta a situatiilor problematice, absentaunor informatii, a unor operatii etc.) intr-o forma finala A, de instruire (pregatire), care permite realizarea unor obiective specifice de reglare , iar in sens restrans prin invatareintelegem activitatea pe care individual uman o desfasoara sistematic, intr-un cadru socialmente organizat, in vederea asimilarii de informatii in forma cunostintelor, a elaborarii unor ansambluri de operatii si deprinderi, precum si a unor capacitate de intelegere,interpretare si explicare a fenomenelor din natura si societate Invatarea poate fi definita ca o schimbare in comportamentul individului, atribuita unei experiente traita de acesta ca raspuns la influentele mediului. Aceasta schimbare are o mare valoare adaptativa, conferindu-i individului o mai mare capacitate deactiune asupra mediului sau de viata. Prin urmare, datorita invatarii nu se acumuleaza doar informatii, ci se formeaza gandirea, sentimentele, vointa, deci este antrenata intreaga personalitate. Exista trei categorii de baza ale activitatii de invatare: Invatarea formala se desfasoara in institutii de educatie si formare, conducand la diplome si calificari recunoscute oficial. Pana acum, invatarea formala a dominat politicile educationale, influentand modalitatile prin care educatia si formarea sunt oferite si modul de intelegere al oamenilor asupra a ceea ce inseamna invatarea. Invatarea non-formala se realizeaza, prin definitie, in afara scolilor, a colegiilor, a centrelor de instruire si a universitatilor. ea are loc o data cu traseuil principal al educatiei si formarii si nu conduce in mod normal la certificate formalizate. Invatarea non-formala poate fi oferita la locul de munca si prin activitati ale organizatiilor societatii civile, cum ar fi organizatiile de tineret, sindicatele etc. Poate fi de asemenea oferita prin organizatii sau servicii care au constituit un complement al sistemelor formale, cum ar fi clase de arte, muzica si sport sau meditatiile particulare pentru pregatirea examenelor. Invatarea nonformala nu este vazuta de obicei ca o invatare reala, iar rezultatele sale nu au pre mare valoare pe piata muncii. Invatarea non-formala este, prin urmare, in mod tipic subevaluata. Invatarea informala este o componenta naturala a vietii de zi cu zi. Spre deosebire de invatarea formala si non-formala, invatarea informala nu este in mod necesar o educatie intentionala si este posibil sa nu fie recunoscuta nici macar de indivizii insis ca o contributie la constintele si abilitatile lor. Ea este, cu atat mai mult, pusa in situatia de a fi exclusa in totalitate, desi ea este cea mai veche forma de invatare si ramane componenta de baza a educatiei timpurii. Stiintele educatiei si psihologia au parcurs in ultimele decenii pasi importanti in descifrarea mecanismelor cognitive, in decriptarea modului cum invata copilul, mai ales la varsta prescolara. Deoarece cenzura constiintei si a inteligentei sunt restranse la varsta prescolara, copilul invata mai ales din experienta traita, din contactul direct cu obiectele si fenomenele, prin imitatia adultului si prin asumarea de roluri in rolurile sale, care imita situatiile sociale. Povestile, basmele, cartile ilustrate, dialogurile cu parintii, cu educatoarea si cu alti copii, mijloacele de comunicare la care au acces (TV, radio, calculator) ii sporesc informatiile, dar acestea se integreaza in experienta pe masura ce sunt aplicate in practica. Activitatile din gradinita sunt un antrenament al capacitatii de invatare, in masura in care sunt adaptate particularitatilor si capacitatilor de invatare specifice varstei. Numai prin cunoasterea psihologiei copilului si a personalitatii fiecarui copil in parte, educatorul poate sa-i organizeze experienta de invatare

in asa maniera incat sa-i faciliteze accesul la cunoastere si sa-i amplifice capacitatile de asimilare de noi cunostinte, de formare a unor deprinderi de munca intelectuala esentiale in adaptarea la activitatea scolara. Cercetarile de psihologie a invatarii, particularizate pentru varsta prescolara, subliniaza caracterul concret- intuitiv al invatarii, necesitatea de vehiculare a obiectelor, caracterul intuitiv al asimilarii de informatii si rolul activitatii practice si al jocului in dezvoltarea personalitatii prescolarului. Rolul familiei, al educatoarei, al grupului de copii reprezinta factorii ce influenteaza major evolutia invatarii. Cercetarile au evidentiat ca prescolarul are disponibilitate de cunoastere sporite fata de cele valorificare in gradinita, rezerve de energie neutilizate. Gradinita de copii ofera cadrul prielnic pentru organizarea stiintifica a invatarii, esalonarea gradata a sarcinilor de invatare, conducerea cu profesionalism a copilului pe calea cunoasterii. Valorificarea experientei de viata a copilului, predominanta jocului ca tip de activitate si imbinarea activitatilor comune cu cele alese sunt premisele unei invatari eficiente la varsta prescolara. 5. COLABORAREA GRADINEI CU ALTE MEDII EDUCATIVE 5.1. COLABORAREA GRADINITA- FAMILIE 5.2. COLABORAREA GRADINITA- SCOALA 5.1. COLABORAREA GRADINITA- FAMILIE Activitatea educativa ce se realizeaza in gradinita nu poate fi separata, izolata de alte influente educative ce se exercita asupra copilului si, mai ales, nu poate face abstractie de toate acestea. Educatia trebuie sa se manifeste in permanenta ca o actiune unitara, coerenta, iar implinirea acestui deziderat urmeaza sa stea in mod expres in atentia personalului didactic calificat pentru a face munca educativa din gradinita. * Mediul familiei este primul mediu educativ si socializator pe care il cunoaste copilul si a carui influenteaza ii marcheaza esential dezvoltarea ca individ. Legatura copilului cu familia este, din aceasta cauza, extrem de puternica si din multe puncte de vedere de neinlocuit. Considerata in substantialitatea efectelor pe care le produce, familia imdeplineste importante functii in procesul general al integrarii copilului in mediul social, fapt ce se reflecta asupra dezvoltarii sale: creeaza o dependenta absoluta a copilului de membrii microgrupului familial: din punct de vedere fizic, psihic, material; datorita profunzimii relatiilor de tip afectiv, impactul emotional pe care il executa este maxim; familia ofera primele modele comportamentale, creeaza primele obisnuinte si deprinderi (nu intotdeauna bine constientizate si nici intotdeauna pozitive in continut); familia creeaza o anumita matrice existentiala, un stil comportamental care se imprima asupra intregii evolutii a individului si care va genera, de asemenea, rezistenta la schimbarile ulterioare care se impun; influenta educativa pe care o exercita familia este implicita, face partea integranta din viata. * Mediul prescolar ii ofera copilului un prim mediu socializator de tip organizational, care isi releva o parte din caracteristicile si particularitatile lui ca mediu institutionalizat: - introduce in relatiile copilului cu adultul o anumita distanta sociala; - ofera copilului un cadru social bazat pe o normativitate elementara constand in anumite reguli de convietuire cu ceilalti; - creeaza copilului posibilitatea de a se compara cu covarstnicii, pentru a-si intari in felul acesta sentimentul constiintei de sine, perceptia de sine, imaginea de sine; - il familiarizeaza pe copil cu grupul micro-social in cadrul caruia invata sa devina partener, sa joace unele roluri sociale; - il obisnuieste pe copil cu: programul orar, cu programul de viata, cu schimbarea mediului de existenta; - stimuleaza dezvoltarea autonomiei personale si a independentei.

Pentru realizarea unei legaturi intre gradinita si familie, ar fi recomandabil sa se elaboreze un plan in jurul unor intrebari esentiale: a) Care este atitudinea familiei fata de gradinita? Din acesta punct de vedere se poate constata ca unele familii manifesta o totala incredere in rolul pe care gradinita l-ar putea avea asupra dezvoltarii copilului, pe cand altele intarzie la maximum momentul integrarii lui in acest mediu sub argumentul ca introducerea vremelnica a copilului intr-un program orar relativ riguros stopeaza cu brutalitate procesul copilariei. O ordonare a familiilor dupa motivatiile in functie de care ele cauta gradinita va pune in evidenta: - familia ce recurge la gradinita din dorinta disciplinarii copilului; - familia care cauta gradinita ca pe o ultima solutie pentru rezolvarea problemei supravegherii copilului; - familia care recurge la gradinita din imitatie; - familia ce recunoaste gradinitei meritul de a oferi programe educative stabile, uneori mai coerente decat cele oferite de ea insasi. De buna seama, disponibilitatea familiei de a colabora cu gradinita este influentata de motivatia in functie de care ea a ales sa introduca copilul in acest mediu educativ. Cu toate acestea, in ciuda oricaror motivatii, educatoarea trebuie sa aiba abilitatea de a a face din orice parinte un colaborator, iar pentru aceasta va trebuie sa releve prin rezultate concrete avantajele acestei alegeri. b) Care sunt ocaziile de a comunica cu parintii? Ocaziile pentru a discuta cu parintii pentru a gasi impreuna solutii problemelor cucare se confrunta copilul trebuie cautate chiar si atunci cand ele nu se ofera cu usurinta.in general ele sunt prilejuite de acele momente in care copilul este introdus ori extras din programul gradinitei. Sintetizand, cele mai frecvente ocazii pe care le are educatoarea de a comunica cu parintii sunt: cand parintii aduc copiii la gradinita; la sfarsitul programului, cand parintii isi iau copiii de la gradinita; cu prilejul diferitelor evenimente festive ce se organizeaza la nivelul gradinitei: serbari diverse, festivitati la inceput de ciclu ori la sfarsit de ciclu prescolar; vizite la domiciliu. c) Care sunt principalele modalitati de a comunica cu parintii? Cadrul in care se desfasoara discutiile intre educatoare si parinti este destul de semnificativ daca se ia in considerare faptul ca: in contextul formal al institutiei, dialogul educatoare-parinti este contaminat de pozitia profesionala pe care este tentata sa o adopte educatoarea; in contexte informale (diverse ocazii ce se invesc in afara institutiei), cand dialogul este mai relaxat, mai personalizat. Din nici o imprejurare nu trebuie sa se piarda din vedere faptul ca parintii isi cunosc cel mai bine copiii, chiar daca ei nu au intotdeauna abilitatea de a actiona intr-un sens favorabil acestora. Relatia parinte-copil este, de cele mai multe ori, prea incarcata emotional si, de aceea, risca sa fie dominata de subiectivism. Meritul educatoarei va fi cu atat mai mare cu cat va reusi sa restabileasca echilibrul fara a forta lucrurile si fara a transforma tensiunile in conflict. Interventia educatoarei trebuie sa fie marcata de bunavointa si profesionalism. In acest sens se pot face unele recomandari privind atitudinile cele mai avantajoase ce pot fi abordate in dialogul educatoare-parinte: Colaborati, cooperati cu parintii! Dialogati, simpatizati, empatizati cu ei! Nu tratati parintii ca pe copii! Chiar daca dvs sunteti ca educator- in postura celui care reprezinta institutia, aceasta nu va da dreptul de a trata parintii ca pe subordonati. Nu criticati, nu sanctionati, ci sugerati cu delicatete, faceti recomandari! Procedand astfel, educatoarea va reusi sa stimuleze disponibilitatea parintilor pentru solutionarea in parteneriat a eventualelor probleme ce s-ar ivi in legatura cu copilul. Parintii sunt, de obicei, deschisi la sigestiile educatoarei atunci cand sunt tratati cu incredere, ca adulti responsabili.

5.2 COLABORAREA GRADINITA- SCOALA

Activitatea educativa ce se realizeaza in gradinita nu poate fi separata, izolata de alte influente educative ce se exercita asupra copilului si, mai ales, nu poate face abstractie de toate acestea. Educatia trebuie sa se manifeste in permanenta ca o actiune unitara, coerenta, iar implinirea acestui deziderat urmeaza sa stea in mod expres in atentia personalului didactic calificat pentru a face munca educativa din gradinita. Mediul prescolar ii ofera copilului un prim mediu socializator de tip organizational, care isi releva o parte din caracteristicile si particularitatile lui ca mediu institutionalizat: - introduce in relatiile copilului cu adultul o anumita distanta sociala; - ofera copilului un cadru social bazat pe o normativitate elementara constand in anumite reguli de convietuire cu ceilalti; - creeaza copilului posibilitatea de a se compara cu covarstnicii, pentru a-si intari in felul acesta sentimentul constiintei de sine, perceptia de sine, imaginea de sine; - il familiarizeaza pe copil cu grupul micro-social in cadrul caruia invata sa devina partener, sa joace unele roluri sociale; - il obisnuieste pe copil cu: programul orar, cu programul de viata, cu schimbarea mediului de existenta; - stimuleaza dezvoltarea autonomiei personale si a independentei. Mediul scolar face mult mai explicite caracteristicile mediului organizational pe care mediul prescolar abia le poate pune in evidenta. In acest context se instituie o gama noua de relatii interpersonale in cadrul carora copilul experimenteaza: nou mod de viata: mult mai riguros si mai programatic; reguli mult mai ferme de convietuire cu ceilalti, reglementate prin normele disciplinelor scolare; anumite roluri sociale si responsabilitati ce-i revin in conformitate cu noul statut; modelarea comportamentului propriu in functie de cerintele si asteptarile educatorului scolar, in virtutea diferentelor de statut si rol pe care acumle intelege mai bine; asumarea unor sarcini de invatare mult mai explicite; realizarea sarcinilor de invatare in functie de criteriile evaluative pe care le instituie si le impune scoala; efectul stimulativ pe care il exercita grupul in dobandirea performantelor datorita modului in care sunt impartite sanctiunile si recompensele; Avand in vedere ca gradinita si scoala reprezinta doua trasee educative succesive, dar parti ale unui proces care trebuie sa ramana un ansamblu unitar, legatura dintre respectivele institutii se cere intarita pentru ca trecerea dintr-una intr-altasa asigure continuitatea proiectelor si finalizarea lor adecvata. Avand constiinta acestui fapt, personalul didactic din cele doua institutii urmeaza sa caute impreuna acele prilejuri de colaborare care sa faciliteze integrarea copilului in mediul inalt formalizat al scolii. Cele mai frecvente oportunitati de intalnire intre cele doua medii educationale, care se cer valorificate superior de catre ambii parteneri, privesc: vizitarea unei scoli cu grupa pregatitoare in vederea cunoasterii de catre copiii prescolari a acestei institutii. Cu un astfel de prilej se poate realiza prezentarea in detaliu a scolii; vizitarea unei gradinite de catre scolarii din clasa I pentru a le impartasi copiilor din grupa pregatitoare primele lor experiente de tip scolar; organizarea unor sedinte cu parintii copiilor din grupa pregatitoare la care sunt invitati cativa dintre viitorii invatatori, ce vor informa parintii asupra modului de pregatire a copiilor pentru scoala; simularea in cadrul gradinitei a unor activitati de tip scolar cu grupa pregatitoare; organizarea unor serbari comune care sa ofere copiilor din gradinita si scolarilor din clasa I posibilitatea stabilirii unor legaturi interpersonale capabile sa-i ajute pe cei dintai sa se integreze mai usor in mediul scolar; Cunoscand aceste caracteristici si comparand efectele pe care cele doua medii educative le exercita asupra copilului, educatoarea poate incerca minimizarea consecintelor negative ce se produc in momentul integrarii copilului in gradinita ori, dimpotriva, maximizarea efectelor pozitive pe care le poate produce noul context asupra dezvoltarii acestuia. In acest sens, colaborarea intre gradinita si scoala devine absolut necesara.

Evaluarea n grdini este o aciune de cunoatere a particularitilor individuale ale copilului de36/7 ani, a progresului propriu nregistrat ntr-o perioad de timp stabilit. Este ntreprins n scopuridiferite, utiliznd strategii adecvate i presupune operaii de prelucrare i interpretare a datelor.Ca proces, evaluarea are urmtoarele componente: Msurarea achiziiilor copilului, nregistrarea i aprecierea. Aceasta din urm cuprinde pe de-o parte, Predicia privind nivelul de dezvoltare acopilului ca premis pentru stadiul urmtor i Diagnoza , n termeni de identicare a factorilor ce frneazdezvoltarea copilului.Deoarece evaluarea este parte a procesului educativ, se recomand s e formativ, n ux continuu,sistematic i analitic, pentru a-i putea oferi evaluatorului informaii concrete n legtur cu nivelul deatingere a obiectivelor educaionale, cu dicultile de nvare i de adaptare ale copilului, s i sugerezeacestuia modicri, ajustri, ameliorri ale unor deprinderi, atitudini, prejudeci, conduite.Din aceast perspectiv, amintim c procesul de evaluare a copilului din grdini va avea predominant caracter constatativ, corectiv i formativ. Rezultatele evalurii vor utilizate ca repere lanivelul deciziei pentru iniierea, ameliorarea, ajustarea i ecientizarea interveniei educative. Va aveacaracter comparativ pentru evidenierea rezultatelor pozitive pe care le-a obinut copilul n activitatea denvare de la o etap la alta a dezvoltrii sale i va urmri s-l motiveze i stimuleze n crearea uneiimagini de sine pozitiv I. ITEMI OBIECTIVI

A. Itemi lacunari, cnd copilul urmeaz s completeze lacuna. Ex.:Vestitorul primverii este. B. Itemi cu alegere dual l solicit pe copil s selecteze unul din dou rspunsuri posibile, pe structura: adevrat/ fals sau corect/ incorect Ex.: Veveria este un animal domestic? C. Itemi tip pereche - solicita copiii sa stabileasc unele corespondene i asociaii ntre diferitele categorii de elemente dispuse pe dou coloane, redate, de obicei, ntr-o manier pictural sau grafic. Ex. 1. Activitate matematic Spune cte ptrate sunt n csu? Traseaz o linie de la csua cu ptrate spre csua care arat cte obiecte sunt in csua cea mare. 5 4

Ex. 2. Cunoaterea mediului Traseaz o linie ctre mncarea preferat de vulpe i apoi o linie ctre mncarea preferata de gina .

Vulpe

Gin

pine

gina

miel

Boabe de porumb

oarece

lapte

D. Itemi cu alegere multipl - constau in formularea mai multor soluii credibile pentru aceeai sarcin dintre care copilul trebuie s o aleag pe cea corect. 1. Activitatea matematic Vecinii lui 7 sunt: a) 5 i 6; b) 8 i 9; c) 6 i 8. 2. Cunoaterea mediului Rechizitele colare sunt: a) stilou, caiet, carte; b) banc, tabl, cret. II. ITEMI SEMIOBIECTIVI - au cteva caracteristici fundamentale: - rspunsul copiilor trebuie limitat prin structura ntrebrii; - libertatea de a formula rspunsul n forma dorit este redus; - rspunsul trebuie elaborat, scurt i clar. Itemii semiobiectivi sunt de mai multe feluri: A. Itemi cu rspuns scurt - propun o cerina redat printr-o ntrebare direct i pretind formularea rspunsului sub forma unei propoziii. Ex.: Cum ai putea descrie, in cuvintele tale, pe scurt, anotimpul toamna? B. Itemi de completare - solicit de obicei un rspuns format din unul sau dou cuvinte. Cerina prezentat copiilor este sub forma unei informaii incomplete. Ex.: Merele, perele, strugurii sunt......................(fructe). III. ITEMI SUBIECTIVI - constau in formularea unor sarcini pentru care copiii emit aprecieri proprii. Rspunsurile nu pot fi valorizate cu ajutorul unor criterii standard. Ex.. S povestim dup imagini

METODE: Bula dubl - este o metoda de predare-invatare, usor de aplicat, care grupeaza asemanarile si deosebirile dintre doua obiecte, fenomene, idei, concepte etc.. Ea este reprezentata grafic din dou cercuri mari in care se aseaza cate o imagine care denumeste subiectul abordat. De cele doua cercuri mari se afla relationate prin linii alte cercuri mici situate ntre cercurile mari n care se specifica asemanarile, iar in cercurile exterioare se specifica caracteristicile fiecarui termen, particularitatile sau deosebirile. Schimb perechea - este o alt metod interactiv pe care am folosit-o n activitile cu precolarii. Aceast metod are ca obiectiv stimularea comunicrii i rezolvarea de probleme prin lucru n pereche. Metoda ,,Schimb perechea,, am folosit-o n activiti de observare, activiti de convorbire, activiti practice, etc. Brainstormingul, in traducere directa ,,furtuna in creier, sau ,,asalt de idei,, este o metoda pe care am folosit-o pentru a ajuta copiii sa emita cat mai multe idei pentru solutionarea unor probleme, fara a critica solutiile gasite. Aceasta metoda am utilizat-o frecvent in activitatile de dezvoltare a limbajului pentru a da frau liber imaginatiei copiilor si a le dezvolta capacitatile creatoare. Cu rezultate bune am folosit

brainstormingul in cadrul povestirilor create dupa un tablou, sau un sir de ilustratii, in lecturile dupa imagini, convorbiri si jocuri didactice. Diagrama Venn este o metoda interactiva, de fixare, consolidare si evaluare a cunostintelor. Aceasta metoda are o larga aplicabilitate si se poate folosi cu succes in activitatile de observare, povestiri, convorbiri, jocuri didactice, etc.. Diagrama Venn este formata din 2 cercuri care se suprapun partial. In spatiul care intersecteaza cele doua cercuri se aseaza, desenate sau scrise, asemanarile dintre dou obiecte, idei, concepte, iar in cele doua cercuri se aseaza aspectele specifice ale acestora. Pentru fixarea si evaluarea cunostintelor copiilor, se foloseste aceasta metoda in activitatile de povestire, observare, convorbire, etc. Metoda Piramida i diamantul reprezint o strategie moderna de instruire care are la baza impletirea activitatii individuale cu cea desfasurata in mod cooperativ. Prin aplicarea acestei metode se urmareste antrenarea in activitate a fiecarui copil, astfel incat intregul colectiv sa participe la solutionarea sarcinilor date. Pentru aplicarea acestei metode se parcurg urmatoarele etape: - expunerea datelor problemei in cauza - anuntarea temei - impartirea copiilor n 2 grupe Este o metoda care: - stimuleaza interactiunea intre copii - dezvolta abilitatile de comunicare - dezvolta gandirea Metoda Cubul reprezinta o strategie de predare-invatare care presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective. Pentru aplicarea acestei metode se parcurg urmatoarele etape: - realizarea unui cub pe ale carui fete sunt scrise cuvintele: descrie, compara, analizeaza, asociaza, aplica, argumenteaza. - anunarea temei. - impartirea copiilor n 6 grupe, fiecare dintre ele examinand o tema de pe fetele cubului. - Descrie: culorile, formele, mrimile etc. - Compar: ce este asemntor, ce este diferit. - Analizeaz: spune din ce este fcut. - Asociaz: la ce te ndeamn s te gndeti? - Aplic: la ce poate fi folosit? - Argumenteaz: pro sau contra i enumer o serie de motive care vin n sprijinul afirmaiei tale. - redactarea final i mprtirea ei celorlalte grupe

METODA OBSERVAIEI
A observa inseamna a cunoaste ,a examina un obiect ,un process a face constatari si remarci in legatura cu ce privim.Deasemenea observatia contribuie la obtinerea de informatii necesare pentru solutionarea problemlor decizionale. Metoda observatiei metoda de cercetare exploratorie sau descriptiva,utilizata pentru culegerea de date primare referitoare la persoane ,obiecte ,fenomene in cazul in care cercetatorul nu comunica direct cu subiectii ,obiectele sau situatiile supuse investigatiei. Reprezinta o metoda de baza, o modalitate de studiu, care sta la baza oricarui tip de experiment. Este cea mai veche metoda de cercetare din psihologie, utilizata att n studiile de tip cantitativ, ct si n cele de tip calitativ.