Factorii de configurare a dreptului

Factorii de configurare a dreptului reprezinta acei factori exteriori, complecsi, care exercita influenta asupra dreptului, atat sub aspectul elaborarii, cat si sub aspectul aplicarii lui. Spunem ca factorii de configurare sunt exteriori dreptului deoarece ei (factorii) nu se regasesc in continutul propriu-zis al izvoarelor dreptului. Astfel, arealul geografic poate influenta izvorul dreptului (spre exemplu legea in sens larg scrisa) dar nu face parte integranta din acesta. Spre exemplu, o zona montana in care se afla o rezervatie naturala. In acest cadru, legiuitorul poate elabora un act normativ prin care sa interzica circulatia autovehiculelor cu tractiune mecanica (in limbaj obisnuit, masinilor) prin acea zona, impunandu-le obligatia de a opta pentru alte rute ori de a merge pe soseaua de centura a orasului. Vedem asadar, ca aici, in fapt, contextul geografic nu este parte componenta propriu-zisa a actului normativ in cauza ( ea este o realitate de fapt distincta), insa ea influenteaza dreptul prin aceea ca acest context al realitatii determina continutul actului normativ in cauza (daca nu ar fi existat acea zona cu regim de rezervatie naturala existau sanse sa nu se impuna o asemenea reglementare de limitare a circulatiei). Vedem, asadar, caracterul exterior, extrinsec fata de drept al factorilor de configurare. Mai departe, spunem ca acesti factori de configurare sunt factori complecsi, deoarece ei inglobeaza un ansamblu de aspecte, ratiuni, relatii de categorii si importante diferite. Astfel, un factor de configurare nu are in continutul sau doar o singura ratiune, un singur element determinant. In exemplul de mai sus, se observa usor ca ratiunea principala este aceea de a ocroti acea rezevatie (fauna, flora etc) prin evitarea expunerii prelungite la noxele emanate de la autovehiculele cu tractiune mecanica. Dar, la baza acestui factor de configurare nu sta numai ratiunea protectiei mediului propriu-zis, ci spre exemplu, si in considerarea faptului ca acolo se urmareste si construirea unui centru de tratament si recuperare pentru persoanele cu afectiuni cardiace sau respiratorii. Asadar, nu numai mediul natural se urmareste a fi ocrotit, ci si populatia aflata in acea zona. In concluzie, caracterul complex al factorului de configurare este redat de multitudinea, diversitatea ratiunilor, temeiurilor, care stau la baza existentei lui. Atentie!!! NU incurcam factorul de configurare, spre pilda cadrul natural, cu natura in sine. Astfel, avem natura (arealul natural propriu-zis) iar aceasta devine factor de configurare a dreptului abia in momentul in care ea exercita o influenta efectiva asupra dreptului. In cazul exemplului de mai sus, natura in sine devine factor de configurare abia in momentul in care acea zona dobandeste regimul de rezervatie naturala si reclama necesitatea unei reglementari speciale de limitare a circulatiei. Daca nu

ar fi avut statutul de rezervatie, POATE ca legiuitorul nu ar fi considerat necesara edictarea acelei norme juridice, si , ca atare, nu s-ar fi influentat dreptul (continutul sau). Acestea sunt motivele pentru care spunem ca factorii de configurare reprezinta acei factori exteriori, complecsi *+. Acum sa vedem care sunt factorii de confirgurare si cum se analizeaza ei. Principalii factori de configurare a dreptului sunt: a) Cadrul natural b)Cadrul socio-politic c)Factorul uman

Cadrul natural = reprezinta acel factor de configurare a dreptului ce consta in influentele survenite in procesul de elaborare si/sau aplicare a dreptului din partea elementelor de ordin natural, geografic (1). Cadrul natural este un factor de configurare a dreptului intrucat acesta poate exercita influente, de la caz la caz, asupra continutului dreptului. Mai exact el poate influenta atat procesul de elaborare a dreptului, cat si pe acela de aplicare a lui. (2) Spunem ca poate influenta procesul de elaborare a dreptului deoarece contextul geografic poate determina necesitatea unor reglementari speciale cu privire la cadrul natural in care comunitatea de oameni vietuiesc. Asfel, cadrul natural poate determina o abundenta de acte normative, sau din contra, sa determine un proces de legiferare mai putin intens. Pe langa procesul de legiferare (rapiditatea sau raritatea cu care actele normative se pot succeda in timp) cadrul natural poate influenta (dupa cum am vazut ceva mai devreme) si continutul propriu-zis al normei juridice, legiuitorul putand prelua in textul normativ realitati de fapt aferente cadrului geografic (ex.: exemplificarea speciilor care se regasesc in acea zona si a caror vanat este interzis, exeplificarea speciilor de pomi a caror taiere este interzisa etc).Cadrul natural influenteaza procesul de aplicare a dreptului prin aceea ca poate exista necesitatea suspendarii activitatii judiciare din pricina unor capricii naturale specifice anumitor zone si care se manifesta cu regularitate in anumite anotimpuri (de ex.: sezonul tornadelor, sau zone in care sunt recunoscute perioade exacte in care au loc cu certitudine intensificari ale activitatilor seismice, sau mai pot exista anumite situatii de forta majora care, desigur tin tot de cadrul natural care sa impiedice activitatea de infaptuire a justitie pe o anumita perioada si care sa atraga incetarea temporara a procesului, a activitatii de urmarire penala, de satisfacere a unor creante, de notificare a debitorului etc. (3) Cum s-a abordat acest factor de configurare: 1)s-a aratat ce este el; 2)apoi in ce consta el; 3) si in final caracterizarea fiecarei componente prin aratarea influentei efective a factorului de configurare din perspective fiecarei componente mentionate la pct 2) in cazul nostru procesul de elaborare, respectiv aplicare a dreptului - , plus cateva exemple la fiecare componenta. Asa se procedeaza si cu restul factorilor.

Cadrul socio-politic. Cadrul socio-politic reprezinta acel factor de configurare a dreptului ce consta in influenta pe care o exercita asupra procesului de elaborare si/sau aplicare a dreptului elementele de ordin social, politic, economic etc. Aspectele de ordin social (aspectul demografic, cultura sociala, valorile sociale comune ale societatii, perceptiile predominante in randul membrilor societatii etc) pot influenta dreptul deoarece acesta are menirea de a reglementa raporturile sociale, transformandu-le in raporturi juridice. Fiind un produs social, dreptul se afla intr-o permanenta si constructiva relatie cu interesele structurilor sociale, intrucat tendintele sociale sunt ulterior preluate de legiuitor si transpuse in norme juridice. Astfel, o prima influenta a cadrului social se resimte la nivelul procesului de elabaorare a dreptului intrucat legiuitorul urmeaza sa stabilieasca insusi continutul dreptului pe baza ecourilor provenite din partea societatii cu privire la necesitatea reglementarii unor relatii sociale, a modului in care acestea urmeaza a fi reglementate etc. Aspectele de ordin politic (incluzand aici atat puterea politica propriu-zisa entitatile care exercita puterea de stat , cat si grupurile de lobby, grupurile de presiune, fromatiunile care desi nu detin puterea de stat o pot influenta prin sugerearea unei anumite directii de conducere) sunt si ele elemente care exercita o influenta puternica asupra dreptului deoarece prin intermediul ei ( a politicii) se procedeaza la crearea elaborarea propriuzisa a dreptului (ATENTIE!!! Intr-un stat de drept, procesul de elaborare creare a dreptului are caracter politic, in schimb procesul de aplicare a dreptului trebuie sa ramana independent de factorul politic, conform regulii separatiei puterilor in stat - ). Acest lucru se explica prin aceea ca prin politica intelegem procesul complex de conducere a unei societati (activitatea prin care se stabilieste directiile de evolutie a societatii) si cel de la care emana dreptul (legiuitorul) trebuie sa fie si cel care conduce societatea (sau sa faca parte din structura de conducere a acesteia cum este cazul statelor care cunosc institutia separatiei puterilor in stat si unde nu exista un singur exercitant al puterii de stat ). Astfel fiind, se observa ca in functie de directia politica (factorul politic) specifica fiecarei societati se stabileste si directia de evolutie a societatii, iar in functie de directia de evolutie a societatii se stabileste si continutul in sens larg dreptului, deoarece acesta din urma nu poate ramane in urma evolutiei societatii, ci trebuie sa evolueze intr-o maniera cat mai bine sincronizata cu tendintele sociale. Pe baza acestor considerente spunem ca factorul politic influenteaza dreptul, fiind un factor de configurare a acestuia. Aspectele de ordin economic sunt si ele relevante sub asepectul influentei dreptului intrucat, continutul acestuia difera la caz la caz si in raport de dezvoltarea economica a fiecarei societat. Intr-una putem avea o dezvoltare economica puternica si astfel sa avem un regim juridic al relatiilor comerciale (a climatului de afaceri) extrem de complex si bogat, ori, dimpotriva, in societatile fara practici/traditii comerciale regimul juridic comercial sa se rezume la cateva reguli generale de reglementare a raporturilor de schimb.

Factorul uman Factorul uman reprezinta cel mai important factor de configurare a dreptului deoarece omul este cel care justifica atat aparitia cat si dainuirea dreptului. Acest factor de configurare exprima ideea ca dreptul (atat sub aspectul elaborarii, cat si sub aspectul aplicarii lui) este influentat de catre om din mai multe puncte de vedere. In primul rand, sub aspectul ratiunii de a exista a dreptului, intrucat, dupa cum am mai spus, existenta omului si dorinta sa de a vietui intr-un cadru organizat a determinat insasi aparitia dreptului. Apoi, in functie de perceptiile omului, de necesitatile sale, se determina si continutul dreptului, acesta fiind alcatuit din norme juridice care au menirea de a promova o conduita, tocmai in raport cu omul, si care urmaresc stabilirea de drepturi si obligatii si prin care se doreste satisfacerea in bune conditii a nevoilor care au dus la aparitia normelor juridice respective. Mai departe, relatia dintre drept si om nu se rezuma doar la simplele prescriptii (comandamente) ale normei pe care omul trebuie sa le respecte intocmai. Dreptul ajuta omul in procesul sau dezvoltare, de devenire, il ajuta pe acesta sa se intregreze in societate, sa aiba acces la infromatiile si valorile prin insusirea carora se poate dezvolta atat spiritual cat si material (spre ex., conferirea unui cadru legal prin care omul are dreptul sa se nasca liber, sa dobandeasca drepturi inca de la nastere, prin care se confera omului dreptul la invatatura, educatie, hrana, libera exprimare, libera circulatie etc). In concluzie, omul este centrul reglementarii, pentru el se elaboreaza dreptul si tot pentru el se instituie si regulile de aplicare (de mentinere a ordinii de drept) a dreptului, tocmai pentru ca prin conservarea dreptului (prin pastrarea integritatii spiritului si literei sale) se conserva implicit si valorile promovate prin interemediul sau. Ca atare, cum abordez la examen factorii de configurare: 1) In primul rand ma asigur ca am intr-adevar de analizat factorii de configurare si nu mi s-a cerut altceva (de ex. trasaturile raprtului juridic) 2) Enumar factorii de configurare 3)Procedez la analiza lor, individuala, astfel: a. spun ce reprezinta b. arat componetele sale de ex factorul soci-politic are o componenta sociala, politica, economica si in ce constau ele c. arat cum influenteaza, in fapt, in concret (cum arata procesul de influentare) factorul de configurare (sau acea componenta a lui) dreptul (ex. factorul politic influenteaza directia sociala, si cum dreptul nu poate ramane strain de directia de evolutie a societatii, rezulta ca factorul politic influenteaza implicit si dreptul ca atare dezvoltam fiecare modalitate de actiune a factorului de configurare in parte), explicand-o si dand exemplu concret (unul, maxim doua, DAR RELEVANTE, PERTINENTE care sa fie in consonanta cu explicatia data!!!)

Principiile dreptului
Principiile dreptului reprezinta acele idei calauzitoare, linii de directive ale dreptului. Ele reprezinta ratiunile care stau la baza dreptului si care il explica. Sun acele elemente care indica, determina si explica continutul dreptului (rolul constructive al principiilor dreptului). De asemenea, acestea promoveaza, evidentiaza, valorifica elementele pe care o societate le caracterizeaza ca fiind valori fundamentale viata, liberate, proprietatea etc (rolul valorizator al principiilor dreptului). Astfel, spunem ca principiile dreptului au un rol valorizator tocmai prin aceea ca ele valorifica, aduc in prim plan, consacra, scot in evidenta, valorile sociale ce se urmaresc a fi protejate prin intermediul dreptului si la baza caruia stau aceste principii.

Principiile dreptului sunt: (1) 1. Principiul asigurarii bazelor legale de organizare si functionare a statului 2.Principiul libertatii si al egalitatii 3.Principiul responsabilitatii 4.Principiul echitatii si al justitiei

1. Principiul asigurarii bazelor legale de organizare si functionare a statului

Acest principiu exprima ideea ca prin intermediul dreptului se stabileste cadrul legal (normativ) de organizare si functionare a statului, astfel ca aceasta organizare si functionare nu poate avea loc fara existenta dreptului prin intermediul caruia trebuie sa se arate cum se organizeaza si cum va functiona ceea ce s-a organizat. Astfel, prin faptul ca dreptul asigura bazele legale de organizare a statului intelegem ca prin intermediul lui (al dreptului) se stabilesc regulile care exprima cum va fi organizat statul, care vor fi elementele sale componente (teritoriul, aratarea intinderii teritoriale, stabilirea entitatilor care vor exercita puterea de stat care sunt ele, numarul lor etc ). Prin intermediul dreptului se realizeaza o consacrare juridica elementelor sale componete, neexistand nimic care sa intre in componenta organizarii statului si sa se afle in afara cadrului juridic (legal). Totusi, simpla organizare a statului (adica simpla indicare pe cale legala a elementelor sale comonente) nu este suficienta, ci trebuie sa se arata mai departe si cum functioneaza ceea ce s-a organizat.

Asadar, prin faptul ca dreptul asigura bazele legale de functionare a statului intelegem ca prin intermediul lui se stabilesc (cu caracter normativ) atributiile, competentele, prerogativele ce revin fiecarei componente a statului si care a fost DEJA stabilita in procesul initial de organizare. Ca atare, prin intermediul acestui principiu se intelege ca dreptul (si numai el) este cel prin intermediul caruia se arata din ce (sau cine) compune statul si cum functioneaza fiecare dintre aceste componente.

2.Principiul libertatii si al egalitatii

Acest principiu exprima ideea ca dreptul trebuie sa se fundamenteze, adica sa promoveze si sa se bazeze, pe libertatea si pe egalitatea dintre membrii societatii. Astfel, principiul libertatii exprima ideea ca procesul de elaborare si cel de aplicare a dreptului trebuie sa aiba in centrul atentiei liberatarea individului, adica in timpul acestor procese sa nu se produca o lezare a acestei valori sociale. Ca atare, ori de cate ori se elaboreaza o norma juridica, sau se procedeaza la aplicarea ei concreta fie intr-o maniera pasnica, de buna voie, fie intr-o maniera silita, prin forta coercitiva a statului nu trebuie sa se produca o privare a individului de libertatatea pe care o are in calitatea sa de membru al societatii si titular al protectiei juridice. Aceasta libertate, intr-o societate de drept nu are insa un caracter absolut , ci un caracter relativ, dar caruia nu i se poate aduce atingere decat in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege. Astfel, din punct de vedere juridic libertatea are o sfera ceva mai restransa, ea fiind limitata pana la sfera de incidenta cu liberatea unui alt individ. (de exemplu, limita dreptului de proprietate privata este data de punctul de la care incepe prioprietatea privata al unui alt titular; libertatea de actiune a unui individ se intinde numai pana la limita dincolo de care s-ar leza libertatea altui individ etc) Principiul egalitatii, din punct de vedere juridic, exprima lato sensu ideea ca toti membrii societatii guvernate prin drept trebuie sa beneficieze de acelasi tratament din partea legii. Mai exact, egalitatea juridica exprima ideea de egalitate a fiecarui indivit in fata legii, adica legea trebuie sa aiba acelasi inteles, aceeasi insemnatate pentru toti indivizii care se afla in conditii (situatii juridice) similar. De exemplu, o norma juridica imperativa care impune anumite obligatii vanzatorului trebuie sa aiba acelasi efecte, aceeasi insemnatate pentru toate celelalte persoane care au calitatea ceruta de lege pentru a li se aplica acea norma (in cazul nostru, calitatea de vanzator). Ca atare, si egalitatea, ca si libertatea, din punct de vedere juridic nu are un caracter absolut, adica totate persoane sa fie egale indiferent de circumstante. Aceasta deoarece, daca s-ar da o asemenea semnificatie conceptului de egalitate practice s-ar incalca insasi liberatea, pe urmatorul considerent (si acum explicam): Daca prin egalitate am intelege necesitatea ca toti sa fie egali absolut, ar insemna sa impunem tuturor indivizilor sa faca aceleasi lucruri tocmai pentru a se produce aceleasi consecinte pentru ca toti sa fie la acelasi nivel si sa beneficieze de acelasi tratament. Acest lucru nu poate fi posibil tocmai datorita faptului ca fiecare indivit este unic, cu nevoi unice si intelege, resimte, libertatea intr-o maniera personala, proprie, specifica numai siesi. De aceea, cand vorbim despre egalitatea din punct de vedere juridic trebuie sa intelegem acea pozitie de egalitata, acel tratement juridic, care confera indivizilor aflati in acelasi context (stare, situatie juridica) o pozitie juridica similara, care le confera, in general, aceleasi

drepturi si aceleasi obligatii, norma jurdica avat acelasi sens, aceasi ratiune, aceeasi menire pentru toti destinatarii sai (de exemplu, tuturor titularilor dreptului de proprietate privata li se confera posbilitatea de a-si revendica bunul de la persoana la care se gaseste fara drept acel bun. Aceasta posbilitatea este concretizata prin conferirea unei actiuni in revendicare si a carei conditii de exercitare trebuie sa fie aceleasi pentru orice persoana care este titulara a unui drept de proprietate privata si care doreste sa (re)intre in deplina proprietate si posesie a bunului.)

3.Principiul responsabilitatii
Acest principium exprima ideea ca fiecare membru al unei societati guverane prin drept trebuie sa fie constient , prudent si diligent cu privire la exercitatea drepturilor si liberatilor pe care legea i le confera. Astfel, prin responsabilitate juridica trebuie sa intelegem atitudinea grijulie pe care orice subiect de drept trebuie sa o aiba cu privire la alti titulari de drept. Mai exact, acesta trebuie sa actioneze cu bun-credinta in cadrul raporturilor juridice in care se angajeaza, in procesul de exercitatare a propriilor drepturi , avand grija a nu leza alte persoane care si ele la randul lor isi exercita drepturile pe care le au. Principiul responsabilitatii implica de asemenea si componenta sanctionatorie a atitudinii neresponsabile (ATENTIE!!! in acest context se spune NEresponsabil si nu Iresponsabil, deoarece, de regula, iresponsbilitatea este o cauza de neraspundere juridica), in sensul ca orice individ care ignora atitudinea responsabila si prin aceasta lezeaza drepturile si interesele legitime ale unei persoane este pasibil de a suporta sactiunea juridica specifica fiecarei tip de abateri juridice.

4.Principiul echitatii si al justitiei

Acest principiu exprima ideea ca prin intermediul dreptului se realizeaza asigurarea (promovarea si garatarea) echitatii si se asigura infaptuirea justitiei in societate. Principiul echitatii exprima ideea ca prin intermediul dreptului se urmareste sa se asigura un climat favorabil pentru a se ajunge la atingerea acelui ,,bine comun care sta la baza formarii fiecarei socetati. Mai exact, echitatea este compusa din toatalitatea elementelor care favorizeaza si confera posiblitatea fiecarui membru al societatii de a avea acces la binele comun, adica la valorile, dezideratele comune tuturor membrilor acelei societeti si de a se bucura de beneficiile conferite de atingerea acestui scop. Se observa, asadar, ca echitatea are un caracter macro, general, ea vizeaza intreaga societate, spre deosebire de egaliatatea juridica care are un caracter particular, individual. Asfel, principiul echitatii se desobeste de principiul egalitatii prin chiar elemetele pe care le caracterizeaza, astfel: echitatea vizeaza(caracterizeaza) societatea in ansamblul sau si spunem ca o societatea este echitabila, adica este animata de un climat juridic care confera posibilitatea membrilor sai de a se bucura de acelasi valori generale care caracterizeaza acea societate, pe cand egalitatea, dupa cum am vazut, este o insusire personala, particulara, individuala si

caracterizeaza individul iar nu societatea. Ca atare vom spune ca indivizii sunt egali si societatea este echitabila, nu spunem ca indivizii sunt echitabili si societatea este egala. (ATENTIE!!! Mai puteti intalni si exprimari de genul ,, Este o societate egala pentru toti. Aici avem o exprimare nu tocmai fericita, caci in realitate este vorba despre faptul ca acea societate este echitabila,adica confera un climat egal, transparent, accesibil tututor pentru a se bucura de binele comun, si nu se refera la egalitatea juridica in sensul ei propriu, si pe care l-am analizat mai sus) Principiul justitie exprima ideea ca prin intermediul dreptului se asigura cadrul legal prin care se realizeaza procesul de realizare, de aducere la indeplinire a acestuia (a dreptului) Astfel, prin intermediul normelor juridice se stabilesc regulie substantiale (de fond) si material (de procedura) pe baza carora urmeaza se desfasoare procesele judiciare (adica acele activitati prin care se urmareste aplicarea legii la situatia de fapt concreta dedusa judecatii , adica de stabilirea a unei concordante intre starea de fapt si cea de drept, pentru care ceea ce este sa fie conform cu ceea ce ar trebui sa fie, din punct de vedere legal), sau prin care se urmareste stabilirea garantiilor catre/fata de membrii societatii pentru ca acestia sa-si exercite si apare, la nevoie, drepturile si interesele lor legitime. De ex., liberul acces la justitie este o manifestare practica a acestui principiu; sau prevederile legale care prevad ca orice persoana considerata lezata in drepturile sale se poate adresa instantei pentru a-si valorifica pretentiile; sau regulile care guverneaza procesul (formularea cererii de chemare in judecata, a intampinarii, posibilitatea de a ridica exceptii etc) ori cele care vizeaza punerea in executare a unei hotarari judecatoresti. Toate acestea, dupa cum am spus, reprezinta concretizarea practica a acestui princiu, adica felul cum il intalnim pe el zi de zi in jurul nostru.

Asadar, cum analizam principiile: 1. Le enumeram 2.Procedam la analiza propriu-zisa, individuala, a fiecaruia: a) spunem in ce consta, care este ideea principala ce caracterizeaza, in ansamblul sau, acel principiu b)examinam pe rand fiecare componenta a sa (de ex: libertatea, apoi egalitatea etc) c)cum examinam: - spunem in ce consta el, configuratia lui, componenta lui, ideea exacta pe care o exprima, de ex: ,, Principiul justitie exprima ideea ca prin intermediul dreptului se asigura cadrul legal prin care se realizeaza procesul de realizare, de aducere la indeplinire a acestuia (a dreptului) - aratam cum se manifesta el in practica (in fapt)si dam exemplu; de ex. pp egalitatii - aratam cum se infatiseaza el practic, in mod concret.ca fiecare este egal in fata legii, ce inseamna egal in fata legii.ca legea trebuie sa semnifice pentru toata lumea acelasi lucru aplicarea unitara a legii etc

Functiile dreptului
Prin functiile dreptului intelegem acele elemente in care se concretizeaza sinteza dintre obiectul (activitatea normativa, de creare a normelor juridice) si scopul (infaptuirea justitiei) dreptului. Mai exact, atunci cand vorbim despre o functie a dreptului avem in vedere functiunea acestuia, atributia sa concreta, consecinsa existentei sale, rolul pe care il indeplineste el ( ca atare, cand spunem functie a dreptului, putem spune un pic fortat, este adevarat, dar destul de relvant = rolul, ocupatia,activitatea de., indeletnicirea dreptului; in cazul nostru ocupatia de institutionalize/formaliza juridic, de a conserva- garanta-ocroti etc.).

Functiile dreptului sunt:

1. Functia de institutionalizare/formalizare juridica a organizarii social politice 2. Functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii 3.Functia normativa 4.Functia de conducere a societatii

1. Functia de institutionalizare/formalizare juridica a organizarii social-politice

In baza acestei functii dreptul confera un caracter institutional (organizational adica organizat la nivel statal) a elementelor sale componente (institutii de stat, autoritati publice etc). Astfel, prin institutionalizare a organizarii social-politice intelegem acel proces complex pe care il indeplineste (savarseste) dreptul si prin care ridica institutiile sociale/politice la grad de institutie statala. De ex.: Organizatiile sindicale = ele sunt formatiuni organizate care au menirea de e reprezenta interesele unor grupuri de persoane. Aceste organizatii sindicale sunt infiintate si functioneaza, intotdeauna, in baza unei legi, motiv pentru care ea dobandeste, prin faptul ca are statut juridic, un caracter institutional, ea devenind astfel un organism social recunoscut la nivel national. In concluzie institutionalizare = recunoastere pe cale legala si ridicare la rang statal, national. In aceeasi maniera se procedeaza si cu entitatile politice ( de ex. o formatiune politica, caracterizata printr-o ideologie proprie si formata din persoane partizane acelei doctrine, pentru a putea

accede la conducerea statului trebuie sa dobandeasca statutul juridic de partid politic adica tocmai necesitatea ca acea formatiune politica sa fie institutionalizata lucru care se realizeaza in baza unei legi, adica exact prin drept vedem, asadar, cum realizeaza dreptul functia sa de institutionalizare . In momentul in care entitatile sociale sau politice devin institutionalizate, ele dobandesc caracter institutional, dobandind denumire generic de institutie sociala, respectiv institutie politica (institutie de aici vine, exprima consecinta institutionalizarii). Prin formalizare juridica intelegem acel proces prin care se atribuie unui element caracter juridic. De ex.: cand se confera caracterul juridic unei norme sociale spunem ca acea norma sociala a fost supusa unui proces de formalizare juridica. Avand in vedere aceste considerente (explicatii) acum putem arata ca prin functia de institutionalizare/formalizare juridica a organizarii social-politice dreptul ridica la nivel etatic (adica,statal; etatic=statal) la nivel national sau confera o forma juridica, o consacrare juridica entitatilor sociale si politice ce intra in componenta statului. (organizarea socialpolitica inseamna o aranjare pe anumite criteria a componentelor statale sociale si politice)

2. Functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii

Prin aceasta functie se exprima ideea ca prin indermediul dreptului se realizeaza cele trei operatiuni de conservare, aprare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii Astfel, prin faptul ca dreptul conserva valorlile fundamentale ale societatii intelegem ca el consacra juridic (ridica la rang juridic) valorile sociale inserandu-le in norme juridice. Mai departe, dreptul nu se rezuma numai la enumerarea lor, ci stabileste si regimul lor juridic, adica arata si in ce constau ele, in ce conditii se pot pierde, castiga sau recastiga, care sunt caile prin care titularii lor si le pot apara samd. Prin faptul ca dreptul apara valorile fundamentale ale societatii intelegem ca el (dreptul) consacra prin intermediul normelor juridice modalitati in care titularii acestor valori si le pot ocroti impotriva uzurparilor, vatamarilor, survenite din partea altor persoane. Astfel, dreptul apara aceste valori prin doua modalitati cumulative: a) prima este aceea ca pune la indemana titularilor lor parghii legale prin care acestia isi pot restbili drepturile/ liberatile/ interesele legitime vatamate ori pierdute, iar a doua compenenta b) este aceea ca stabilieste sanctiuni care vor fi acordate agentilor vatamatori pentru incalcarile aduse acestor valori fundamentale. In concluzie, observam ca dreptul indeplineste functia de aparare a valorilor fundamentale pe doua cai cumulative: prin aceea ca a) confera parghii legale de redobandire/restabilire a acestor valori de catre titularii lor si prin aceea ca b) stabileste sanctiuni in sarcina agentilor vatamatori.

Prin faptul ca dreptul garanteaza valorile fundamentale ale societatii intelegem ideea ca acesta (dreptul) creeaza premisele (conditiile) propice, potrivite pentru ca titularii acestor varlori sa si le poata apara (in felul aratat anterior). Ca atare, aceasta functie este indisolubil legata de cea de aparare, deoarece nu ar fi avut niciun efect practic, concret, efectiv conferirea posiblitatii de a se apara o valoare sociala daca nu s-ar fi creat si conditii accesibile pentru toti titularii acestor valori de a apela la parghiile de aparare. Degeaba prevedem intr-o norma juridica ca X are dreptul cutare si ca poate apela, la nevoie, la forta coercitiva a statului, dar ii impunem conditii atat de impovaratoare incat, practic, neputand sa le indeplineasca, implicit nici nu poate avea acces la mijloacele de aparare. Acest lucru, desigur nu este cu putinta. Astfel, dreptul vine si previne aceasta situatie nedorita, prin chiar functia sa de garantare, prin care confera, dupa cum am mai spus, vegheaza ca fiecare titular de valoare sociala sa beneficieze de conditii rezonabil accesibile pentru a apela la stat ca sa isi apere dreptul/interesul/valoarea sociala fundamental al carei titular este. De ex., in realitea de zi cu zi, aceasta functie de garantare o regasim in consacrarea pe cale legala a principiului ,,liberului acces la justitie sau scutirea de plata a taxei de timbru si a taxei judiciare de timbru pentru persoanele nevoiase si aflate in imposibilitate materiala de a le achita etc.

3.Functia normativa
Prin aceasta functie intelegem ideea conform careia dreptul este singura cale, singurul mijloc prin care se desfasoara activitatea normativa, adica acel proces de creare si implementare in viata practica a normelor juridice. Mai exact, aceasta functie se manifesta, in concret, prin aceea ca aspectele de ordin social ce urmeaza a fi transpuse in norme juridice, vor fi studiate, selectionate si adaptate prin interemediul dreptului, adica prin prisma principiilor de drept, a metodologiei juridice, aplicandu-se metodele de cercetare juridica, prin conferirea unei forme juridice spefice, tinandu-se cont atat de structura logica a normei, cat si de structura sa tehnico-legislativa.

4.Functia de conducere a societatii

Acesta functie ne arata faptul ca toate actele de conducere (organizare, stabilirea regulilor de functionare, a relatiilor dintre elementele componente ale statului separatia puterilor, impartirea administrative teritoriala etc ) se pot realiza numai prin intermediul dreptului, adica strict in baza unor norme juridice care arata cum se orgnanizeaza si functioneaza respectivul stat. Ca atare, spunem ca dreptul conduce statul nu pentru ca dreptul ar conduce el insusi (de altfel ar fi un nonsens intrucat dreptul nu are pesonalitate, identitate personala, umana pentru a face el insusi acte de conducere) ci pentru ca omul poate conduce (intr-o societate guvernata prin drept, intru-un stat de drept se intelege ) numai in temeiul, in baza si in conformitate cu norma juridica care ii arata omului cum sa se realizeze organizarea,

functionarea etc., norma juridica care reprezinta insusi dreptul. Am putea spune ca, de fapt, dreptul conduce societatea pentru ca omul poate guverna societatea numai prin intermediul dreptului.(aceasta este semnificatia sintetica a acestei functii)

Cum rezolvam la examen functiile dreptului: a) spunem ce sunt acelea functiile dreptului, ce exprima ele, in general, ce se intelege per ansamblu prin functie a dreptului b) aratam care sunt ele c) le analizam individual astfel: - spunem ce exprima functia in ansamblul ei -apoi, cand functia are mai multe componente ( vezi de ex. functia analizata la nr.2) le analizam pe fiecare in parte, spunand: I) ce idee exprima ea, II) in ce consta si III) cum se manifesta ea practic, dand un exemplu simplu dar relevant, corect, pertinent

Cum realizam o comparatie, completa si corecta, intre doua, sau mai multe, sisteme de drept
1. Aratam arealul, pozitia geografica, unde ele se aplica. (ex. tara, continetul, zona planetara macar, daca nu stim niciun exemplu din cele anterioare) 2. Componenta fiecarui sistem de drept (common law, aequity law, statuary law etc.).
Cand numai unul singur are mai multe componente, spunem ca sistemul X de drept este format din mai multe componente, spre deosebire de sistemul Y care are un caracter unitar, printre care amintim: *+; Daca ambele au un continut plural, atunci vom spune: sistemul X este compus din.spre deosebire de./sau-in cazul asemanarii-la fel ca. sistemul Y

3. Aratam izvoarele de drept in fiecare sistem Aratam ierarhia izvoarelor de drept Aratam continutul izvoarelor in ce constau ele.cum adica legea scrisacum arata ea, cum adica obiceiul juridic- cum arata el in acel sistem de drept, in ce consta el cum adica jurisprudenta in ce consta ea in acel sistem de drept etc. 4. Aratam organizarea judiciara in fiecare sistem de drept prin comparatie, desigur : Sistemul
x de drept are o organizare judiara formata din ..instante judecatoreste, al e organe cu activitate juridictionala, adunari populare ad-hoc cu atributii de judecata etc spre deosebire de sistemul de drept y care are o organizare judiciara compusa din.(aici aratam compunerea instantei: completul de judecata, procurori, grefieri, jurati, aparatori etc)

Aratam gradele de jurisdictie in fiecare sistem de drept, care este instanta suprema in fiecare sistem de drept . Ex. in sistemul de drept x avem n gr de jurisdictie, pe cand in sistemul de drept y
avem doar m sau mai multe gr de jurisdictie. In sistemul de dr. x avem instante federale spre deosebire de sistemul de drept y unde nu intalnim decat instante nationale ordinare etc.

ATENTIE!!! 1.In cazul comparatiei nu va pierdeti in amanunte inutile! Trebuie sa aratati ca aveti gandire analitica, sintetica, comparative. De aceea scrieti scurt si la obiect doar cu referire la elemetele pe care vi le am mentionat 2.IN CADRUL COMPARATIEI NU SCRIETI SI ISTORICUL). Scrieti o scurta evolutie istorica doar daca vi se cere sa ANALIZATI (diferit de comparati) individual unul sau doua sisteme de drept. 3.Fiecare element omis dintre cele 4 (cu subdiviziunile aferente) atrage o nepunctare proportionala. Ca atare, fiti atenti si scrieti tot.

Raspunderea juridica
A. Notiune si caracterizare:
Prin raspundere juridica intelegem acel raport juridic de conflict care ia nastere ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite si care justifica actiunea de reprimare statala a acestei conduit in cazurile si conditiile prevazute de lege. Raspunderea juridica este o institutie indispensabila vietii juridice. Fie ca este vorba de ramura dreptului penal, fie ca este vorba de ramura dreptului privat ea isi demonstreaza in fiecare moment necesitatea, utilitatea sa practica. Astfel, dreptul, ca si factor de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii, nu poate fi conceput fara aceasta componenta a sa represiva raspunderea juridica intrucat principiile care-l guverneaza, respectiv functiile pe care aceasta trebuie sa le indeplineasca nu ar putea avea o aplicabilitatea practica efectiva daca nu ar exista si mijloacele necesare pentru asigurarea unui cadru propice, favorabil manifestarii dreptului. Ca atare, prin existenta acestei raspunderi juridice, membrii societatii, ca destinatari(beneficiari) directi ai dreptului mai ales in calitatea lor de factori de configurare a acestuia , sunt limitati, in primul rand la nivel psihologic, de faptul ca actele si faptele lor trebuie sa fie intotdeauna in conformitate cu acea conduita tip prescrisa de norma (vedem asadar, manifestarea caracterului tipic al normei juridice). De aici observam ca respectarea dreptului (in general) si a normelor juridice (in special, adica in sensul de ,,in particular) nu se realizeaza numai pentru a se obtine beneficiul ce decurge de savarasirea unui raport juridic (de ex. dobandirea unui drept pe care legea il confera unei persoane), ci si de constrangerea ce apare in mintea individului si care ii dicteaza acestuia represiunea la care paote fi expus daca incalca conduita tip prescrisa de norma. Mai departe, in argumentarea logica a caracterizarii raspunderii juridice, ajungem la ideea fireasca (ce reiese cu precadere din ultima idee exprimata) ca raspunderea juridica are un caracter normativ, sau asa cum se spune in doctrina (adica in carte) raspunderea juridica este de ordin normativ. Caracterul normativ al raspunderii juridice exprima ideea ca ea nu poate interveni, nu se poate impune, nu se poate aplica decat prin intermediul normei juridice. Ca atare, trebuie ca intotdeauna sa avem o norma juridica care sa ne spuna (fie expres, fie prin interpretarea ei) care fapte sunt sanctionabile (condamnabile, adica cele care pot atrage o condamnare) cine poate fi sanctionat, in ce conditii poate fi sanctionat, in ce consta sanctiunea, cum se poate exectuta (aduce la indeplinire) acea sansctiune (in mod silit, de buna-voie, intr-o anumita perioada de timp un anumit termen, de exemplu termenul de gratie, prin care debitorului i se acorda un anumit timp, in conditiile legii, pana la implinirea caruia poate amana efectuarea platii sau o poate esalona , sau urmeaza sa se execute pe loc, fara termen etc). Din economia celor relatate pana acum reiese faptul ca scopul raspunderii este acela de a conserva spatiul juridic, arealul, locul, cadrul in care se desfasoara viata sociala, dar in special cea juridica.(sau, asa cum se spune in carte, scopul raspunderii este conservarea

sistemului de relatii. Acest sistem de relatii se refera tocmai la acest cadru de care am amintit .) Un alt aspect in caracterizarea raspunderii juridice il constituie acela ca ea nu trebuie confundata cu insasi sanctiunea, chiar daca relatia dintre ele este extreme de stransa. Astfel, trebuie subliniat ca raspunderea juridica deriva din sanctiunea prevazuta de lege. Mai exact, aceasta inseamna ca actiunea (atitudinea) de a raspunde are intotdeauna ca situatie premisa, dupa cum am mai aratat si mai devreme, o dispozitie legala care sa indice sanctiunea. Asadar, intervine raspunderea tocmai pentru ca o norma juridica arata sanctiunea ce trebuie aplicata. Cu alte cuvinte raspunderea reprezinta actiunea prin care un individ suporta aplicarea unei sanctiuni, sau (asa cum se spune in carte) raspunderea juridica reprezinta cadrul(in acest context cadru = mod, fel) general in care urmeaza sa se manifeste sanctiunea. Astfel, in functie de natura sanctiunii se va stabili si natura raspunderii juridice, intrucat exista aproape intotdeauna o relatie de simitudine intre felul sanctiunii si felul raspunderii (De ex.: daca sanctiunea are caracter patrimonial plata unei sume de bani, a unei amenzi si sanctiunea va avea tot caracter patrimonial. Pot exista situatii in care, spre pilda, sansctiunea sa constea intr o suma de bani, dar partea vatamata interesata sa nu ceara aplicarea acestei sanctiuni ci doar solicita instantei sa oblige cealalta partea la a-si cere scuze public. In aceasta ipoteza, desi avem o sansctiune cu caracter patrimonial, raspunderea juridica, adica consecinta efectiv produsa in persoana celui vinovat, sa aiba caracte nepatrimonial. In concluzie: 1. Raspunderea juridica reprezinta acel raport juridic de conflict ce ia nastere ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite 2. Raspunderea juridica justifica, reclama, poate atrage, represiunea statala 3.Raspunderea juridica este un element care serveste la indeplinirea functiei de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii de catre drept 4. Raspunderea juridica nu trebuie confundata cu sanctiunea 5. Raspunderea juridica are intotdeauna caracter normativ

B. Formele raspunderii juridice (este suficient si accesibil ce scrie in carte) C.Conditiile raspunderii juridice: [atentie, in carte nu este conditia de la lit.c)] Prin conditiile raspunderii juridice intelegem acele elemente care trebuie indeplinite (intalnite, intrunite) pentru a putea interveni raspunderea juridica. Ca atare, pentru ca o persoana sa poata fi trasa la raspundere juridica este necesar sa: a) Se savarseasca o fapta ilicita (adica sa existe o conduita ilicita) b) Fapta ilicita savarsita sa fi fost savarsita cu vinovatie c) Sa se fi produs un rezultat socialemente periculos

d) Sa existe legatura de cauzalitate intre fapta (ilicita si savarsita cu vinovatie) si rezultatul socialmente periculos produs {practic trebuie sa avem legatura intre [a)+b)] si [c)]}
Si acum sa le luam pe rand:

a) Fapta ilicita
Prin fapta ilicita intelegem o fapta ilegala, nelegala (ilicit=nelegal). Adica acea fapta ce consta intr-o conduita (actiune sau inactiune) care este contrara conduitei tip prescrise de norma juridica. Spre exemplu, o norma juridica spune ca actul juridic un contract de exemplu trebuie sa fie incheiat in forma autentica, iar partile contractante nesocotesc aceasta regula obligatorie de forma a actului juridic si incheie actul printr-un inscris sub semnatura privata. In aceasta situatie, va interveni, de regula, sanctiunea nulitatii absolute a actului juridic astfel incheiat. Acum sa examinam practic cum s-a manifestat sanctiunea si raspunderea si felul lor. Aplicand practic acum, ceea ce am invatat la caracterizarea raspunderii juridice observam ca avem o sanctiune prevazuta de norma juridica (nulitatea absoluta a actului incheiat contrar legii) si o fapta contrara prevederii legale. In aceasta situatie ANULAREA ACTULUI va reprezenta forma concreta de manifestare a RASPUNDERII JURIDICE a partilor contractante care au nesocotit norma juridica. Ca atare, daca s-a anulat actul juridic inseamna ca partile lui au raspuns juridic. Asadar, fapta ilicita, dupa cum am spus, poate consta atat intr-o fapta comisiva (adica s-a facut ceva ce norma interzicea, spunea sa nu, se faca), cat si intr-o fapta omisiva (pasiva, adica nu s-a facut ceva, desi legea spunea sa se faca.

b) Vinovatia
Este un element foarte important in procesul raspunderii juridice. Sa vedem acum cum se explica importanta si justificarea acestei conditii. Dupa cum am vazut, raspunderea juridica este un factor esential in procesul de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii. Aceasta deoarece are menirea de a inspira in constiinta membrilor societatii teama sanctiunii, a consecintei represive pe care o vor resimti daca vor incalca ordinea de drept. Ca atare, ea vine sa apere societatea impotriva oamenilor de rea-credinta sau oamenilor care trateaza cu superficialitate relatiile sociale si prin aceasa lipsa de diligenta aduc atingere valorilor sociale. Astfel, cand un om este de rea-credinta si intentionat lezeaza valori sociale, ori nu este neaprat de rea-credinta (rau-intentionat) dar este superficial, nepasator, indiferent si prin aceasta indiferenta, pasivitate, nepasare, lezeaza o valoare sociala spunem ca acele persoane au lezat acea valoare sociala cu vinovatie. Ca atare, prin vinovatie intelegem acea atitudine psihica (voluntara sau involuntara, dar previzibila) din partea unei persoane care o indica a fi culpabila, raspunzatoare, tinuta sa dea socoteala pentru consecintele produse prin conduita (activa/pasiva) avuta.

In functie de ramura de drept in care intervine, vinovatia poate imbraca mai multe forme. Fara a intra acum in detalii este suficient sa retinem cateva variante/forme de vinovatie: 1. In dreptul penal, vinovatia imbraca doua forme: a) Intentia, care poate fi directa sau indirect c)culpa, care poate fi culpa simpla sau culpa cu prevedere 2. In dreptul civil (privat), vinovatia poate fi: a) culpa simpla (neglijenta) b) culpa grava (intentia)

c) Producerea urmarii socialmente periculoase

Aceasta conditie exprima ideea ca se impune ca in urma faptei vinovate si ilice sa se produca si o lezare efectiva, reala, certa a valorii sociale. In caz contrar, in cazul in care desi s-a savarsit o fapta ilicita nu s-a produs nicio lezare a valorii sociale, spre exemplu, nu s-a produs nicio paguba materiala sau morala, nu se justifica antrenarea raspunderii persoanei, decat cel mult pentru punerea in pericol a valorii sociale respective (aceasata forma de punere in pericol, fara a se leza in mod concret, efectiv valoarea ocrotita, se intalneste mai mult in dreptul penal sub denumirea de infractiuni de pericol, si mai putin in dreptul civil). Ca atare, ca regula generala, trebuie sa retinem ca pentru a interveni raspunderea juridica trebuie sa se produca si o urmare socialemente periculoasa, adica sa se produca, intr- o forma sau alta o lezare a valorii fundamentale ocrotite prin norma juridica. In exemplul nostru cu contractul, chiar daca, sa spunem, nicio parte contractanta nu suferit vreo pierdere materiala, baneasca, patrimoniala, totusi vedem ca s-a produs o vatamare a unei valori fundamentale si anume siguranta si stabilitatrea circuitului juridic care interzice ca in circuitul juridic sa se gaseasca in executare acte juridice nelegale. Ca atare, aplicarea sanctiunii nulitatii absolute se impune, se justifica, si in mod corelativ se antreneaza si raspunderea partilor contractante care au indraznit, cu rea-credinta sau din simpla neglijenta, sa incheie un act juridica fara sa-i dea o forma ceruta expres de legiuitor.

d)Legatura de cauzalitate intre fapta savarsita cu vinovatie si urmarea socialmente periculoasa.

Aceasta conditie se justifica prin ratiunea intemeiata pe relatia cauza-efect. Mai exact ea presupune ca acea urmare vatamatoare pentru valoarea sociala sa fie rezultatul unei fapte ilicite. Adica sa se justifice prin aceea ca savarsindu-se ce nu trebuia sa se savarseasca s-a produs si acea urmare pagubitoare, pe care legea a incercat sa o previna, sa o evite. Ca atare, vatamarea este consecinta directa a faptei ilicite si savarsite cu vinovatie.

De ce este importanta aceasta conditie?! Este importanta aceasta conditie din pricina faptului ca, date fiind relatiile sociale multiple si complexe din societate pot aparea situatii in care sa se aduca o vatamare a unei valori sociale fara sa existe vreo forma de vinovatie sau vreo fapt ilicita. De exemplu, se poate leza integritatea fizica a unei persoane din greseala, din pricina faptului ca o persoana s-a impiedicat si din greseala, in cadere, a lovit o alta persoana. In concluzie, pentru a interveni raspunderea juridica trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a) Sa se savarseasca o fapta ilicita (adica sa existe o conduita ilicita) b) Fapta ilicita savarsita sa fi fost savarsita cu vinovatie c) Sa se fi produs un rezultat socialemente periculos d) Sa existe legatura de cauzalitate intre fapta (ilicita si savarsita cu vinovatie) si rezultatul socialmente periculos produs {practic trebuie sa avem legatura intre [a)+b)] si [c)]}