Aprob" eful catedrei stomatologie pediatric profesorul universitar P.

Godoroja

"Aprobat" la edina catedrei __"__________" 2002 Procesul verbal n-rul___

Elaborarea metodic n-rul 11 Pentru studenii anului II la prevenia afeciunilor stomatologice

Tema: Componena i proprietile pastelor de dini. Dentifricele

Dentifricele sunt substane sub form de past sau pudr aplicate pe dini cu ajutorul periei n scopul curirii suprafeelor gingivodentare i a lustruirii suprafeelor dentare accesibile. Pasta de dini ndeplinete trei condiii: ajut la efectuarea periajului dentar prin eliberarea suprafeelor accesibile a dinilor de resturi alimentare, coloraii, plac bacterian; acioneaz ca agent de profilaxie a cariei dentare si parodontopatiilor; asigur o stare de prospeime bucal prin efectul su deodorant. Efectul de curire al dentifricelor sub form de past sau pudr este dat de: - substane uor abrazive cum sunt: carbonat de calciu i magneziu bicarbonat de sodiu, clorur de sodiu, oxizi de siliciu i aluminiu, silicat de zirconiu; - detergeni, ca: sulfat lauryl de sodiu, sarcozinat lauryl de sodiu; - aciunea mecanic a periuei de dini. Pastele de dini conin substane active ca: - azotat de potasiu cu aciune antihiperestezic eficient (conform FDA - Food and Drug Administration din S.U.A.); - formaldehid i fluoruri de asemenea cu aciune mpotriva hiperesteziei dentinare, aciune remineralizant i de protecie fa de caria dentar (pastele de dini din seria Emoform); - sruri anorganice ca: monoflour fosfat de sodiu, sulfat de sodiu i de potasiu cu aciune de stimulare a secreiei salivare, mbuntirea autocuririi, reducerea sngerm. Unele paste de dini (Depurdent) au aciune de curire, lustruire i albire a suprafeelor dentare colorate de pete de nicotin, cafea, ceai, impregnante n depozitele grele de plac dentar sau peliculele incipiente de tartru. Aceste paste sunt aplicate pe dini cu perii dentare sau conuri de cauciuc rotative o dat sau de dou ori pe sptmn. Pastele de dini mai conin: - substane care dau consisten (carboximetilceluloz); - substane vehicul (glicerina, ap); - edulcorani: sorbitol; - substane aromatizante; - eventual colorani ca atare sau pentru evidenierea plcii microbiene. n compoziia dentifricelor, n special n pastele de dini s-au mai introdus substane cu aciune antiinflamatorie, de inhibare a formrii plcii bacteriene i tartrului, de combatere a hiperesteziei dentinare: clorhexidin, sanguinarin, amilaz, fosfat dibazic de amoniu, antibiotice, vitamine, clorofil, dar cu un efect terapeutic redus sau absent. Substanele abrazive reprezint 30-50% din coninutul pastelor i 95% n cazul pulberilor dentrifice. Datorit substanelor abrazive se pot produce leziuni ale smalului dar mai ales ale cementului descoperit care se abrazeaz de 35 de ori mai repede dect smalul i a dentinei descoperite care se abrazeaz de 25 ori mai repede dect smalul (STOOKEY, MUHLER). Aceasta duce la eroziuni de colet i la hiperestezie dentar. De asemenea, un important dezavantaj al folosiri dentifricelor bogate n pulberi abrazive este stagnarea lor n anul gingival i alte zone interdentare mai puin accesibile, ceea ce favorizeaz iritaiile i infeciile gingivale. Mai eficient s-a dovedit nglobarea n pastele de dini a srurilor de fluor cu aciune
1

carioprotectoare i de tratament al hiperesteziei dentare. Unele paste de dini sunt indicate n mod expres n tratamentul hiperesteziei datorit coninutului ridicat n sruri de fluor (pasta Sensodyne). Unul dintre factorii responsabili de reducerea aparitiei cariilor - poate chiar cel mai important dupa unii specialisti - este fluorura, un compus care este in mod special eficace atunci cand este aplicat local la nivelul dintilor. Pastele de dinti sunt un mediu excelent pentru realizarea acestui lucru. Printre diferitele surse de fluoruri adaugate pastelor de dinti, mentionam: NaMFP (monofluorofosfat de sodiu), NaF (fluorura de sodiu), combinatiile de NaF si NaMFP, precum si AmF (amino fluorura). Toate aceste surse contribuie la prevenirea cariilor si la repararea micilor defecte aparute timpuriu, care pot conduce la carii vizibile. Cu toate ca NaF a fost primul agent anticarie cu fluor testat in pastele de dinti, eficienta lui clinica a fost dovedita mai tarziu, dupa AmF si NaMFP. Esecurile initiale ale testelor clinice ale pastelor de dinti cu NaF pot fi acum atribuite incompatibilitatii dintre constituentii pastei de dinti (agenti abrazivi in special) si acest compus. Abrazivii din prima generatie reactionau cu Na determinand reducerea eficacitatii clinice a actiunii anticarie a acesteia. Pentru incorporarea cu succes a NaF, in pastele de dinti este nevoie de intretinerea unui nivel adecvatal fluorului ionic pentru reactivitatea cu smaltul dintilor. Astazi, substantele abrazive compatibile cu NaF folosite la fabricarea pastelor de dinti, sunt hidratii primari de siliciu alaturi de pirofosfatul de calciu, bicarbonatul de Na si particule acrilice, conducand la formule de succes a caror eficacitate a fost dovedita clinic. Numeroase investigatii au evaluat eficacitatea anticarie a NaF in comparatie cu placebo, iar acest lucru inseamna ca s-au luat in considerare toate studiile clinice NaF vs, placebo. O trecere in revista aacestor studii a fost publicata de catre Stookey si colaboratorii in 1993. Aminofluorura a fost incorporata cu succes intr-o pasta de dinti spre sfarsitul anilor 1950 si rezultatele primelor teste clinice au fost publicate in 1965. Folosirea sa este totusi limitata. Exista 6 studii clinice publicate in care AmF din pasta de dinti a fost comparata doar cu efectul placebo al unei paste de dinti fluorurate. Monofluorofosfatul de sodiu a fost frecvent folosit in formulele pastelor de dinti ince de la inceputul anilor 1960. Este relativ usor de folosit intr-o pasta de dinti si este comparabil cu o gama larga de agenti abrazivi. Toate studiile de eficacitate referitoare la NaMFP vs. placebo au fost trecute in revista de Beiswanger si Stookey in 1989.