Cursul 2.

Sistemul de operare pentru calculatoare personale

n prezent, calculatoarele personale, si nu numai, nu pot fi utilizate fara ajutorul unui sistem de operare. Sistemele de operare evolueaza permanent, devenind pe zi ce trece mai dotate si mai performante. Totusi, pentru efectuarea unor activitati serioase utilizatorii sunt obligati sa foloseasca aplicatii specializate.

Continutul acestui curs este urmatorul: 2.1. Sisteme de operare .............................................................................................................26 2.2. Volume, fisiere si dosare ...................................................................................................27 2.3. Sisteme de operare (Microsoft) Windows .......................................................................29 2.4. Accesoriul Character Map ...............................................................................................35 2.5. Aplicatia-accesoriu Notepad .............................................................................................36 2.6. Aplicatia-accesoriu Paint ..................................................................................................43 2.7. (Microsoft) Word ................................................................................................................48 2.8. Aplicatii de calcul tabelar. Excel ......................................................................................59 2.9. Sistemul de operare Windows XP. Bara activitatilor .....................................................65 2.10. Sistemul de operare Windows XP. Lucrul cu ferestre si aplicatii ..............................66 2.11. Sistemul de operare Windows XP. Navigarea n sistemul de fisiere .........................67 2.12. Sistemul de operare Windows XP. Cautarea unui fisier/dosar ...................................69 2.13. Sistemul de operare Windows XP. Crearea unui fisier si deschiderea sa ..................71 2.14. Sistemul de operare Windows XP. Stergerea fisierelor ...............................................73 2.15. Sistemul de operare Windows XP. Fisiere si dosare ....................................................74

25

2.1. Sisteme de operare Preferam sa fim nlocuiti de calculatoare atunci cnd este nevoie sa efectuam activitati plicticoase cum ar fi calculele sau contabilitatea, caci calculatoarele ne ofera rapid rezultate exacte, precise. Aceste rezultate sunt obtinute ca urmare a folosirii aplicatiilor, programe sofisticate create si dezvoltate de echipe mari de programatori, lucrnd sub conducerea unui manager. (Poate ca doar asa se explica rational de ce multe aplicatii au erori!) Exista un program intermediar care este executat permanent si care traduce comenzile aplicatiilor n instructiuni care controleaza dispozitivele. Acest program (care este mai precis un set de programe) este numit sistemul de operare . Sistemul de operare trebuie sa fie instalat pe un calculator; aceasta nsemnnd plasarea componentelor sale n memoria permanenta. De fiecare data cnd startam un calculator, principala parte executabila a sistemului de operare va trebui transferata n memoria de lucru. Acest transfer constituie cel de-al doilea pas al procedurii de startare , dupa un prim pas ce consta ntro verificare amanuntita a componentelor calculatorului. Principala activitate a oricarui sistem de operare este cea de control al distribuirii resurselor calculatorului ntre diversele taskuri. (Prin task se ntelege o aplicatie aflata ntrun stadiu oarecare al executiei.) Deoarece timpul de lucru al unitatii centrale de prelucrare este cea mai importanta resursa, sistemul de operare trebuie sa functioneze impunnd reguli de prioritate bine stabilite pentru a putea exploata la maximum aceasta resursa pretioasa. Prin multitasking ntelegem abilitatea sistemului de operare de a reusi executarea simultana a mai multor activitati, fara sa piarda controlul n caz ca unul dintre taskuri este ntrerupt accidental. Alta activitate a sistemului de operare este cea de control al transferului datelor (adica comunicatiile) ntre diversele parti ale calculatorului si cu exteriorul. Un sistem de operare bun ar trebui sa stie sa se adapteze unui numar mare de arhitecturi. Aceasta explica de ce acelasi sistem de operare se comporta diferit, depinznd de cantitatea si calitatea resurselor calculatorului (iar pentru unele arhitecturi nu este deloc performant). n sfrsit, o alta activitate esentiala a sistemului de operare este cea de a permite utilizatorilor umani o activitate comoda, ceea ce se ntmpla astazi prin oferirea unei interfete grafice bazata pe ecranul monitorului.
26

2.2. Volume, fisiere si dosare Un disc fix actual, de capacitate peste 20 GB, poate contine o cantitate imensa de informatii (de magnitudinea celei continute n genomul uman). Din dorinta de a regasi ct mai rapid informatia stocata pe discuri, se obisnuieste cel putin pentru discurile mari ca acestea sa fie partitionate n cel putin doua partitii . Informatia privind frontierele fizice ale acestor partitii trebuie sa fie stocata undeva. Chiar daca discul nu este partitionat, si aceasta informatie trebuie retinuta undeva, de aceea orice disc fix are o zona de partitionare (n care, n afara informatiei de partitionare mai exista si un mic program de recunoastere a organizarii discului n cilindri, piste si sectoare). Orice alta informatie pe care o dorim stocata pe discul fix trebuie sa ia forma continutului unui fisier. Continutul unui fisier poate ocupa mai multi ciorchini (clusters = grupari de sectoare) si poate fi eventual fragmentat n diverse pozitii pe disc. Acelasi lucru se poate spune si despre dischetele sau discurile compacte, inserate n unitatile de citire-scriere corespunzatoare. Diferenta consta n faptul ca pe aceste materiale de stocare este creata implicit doar o singura partitie si este interzisa modificarea, deci nu mai este nevoie de zona de partitionare. Dischetele, discurile compacte si partitiile de disc fix sunt tratate similar, purtnd numele generic de volume de date . Orice fisier are nu doar un continut ; el are de asemenea un cap n care se afla plasate datele necesare identificarii si accesarii continutului. Capul include: un nume, cunoscut ca numele fisierului; eventual un alt nume, mai scurt, obtinut printr- un fel de trunchiere din numele complet; o lungime (= numarul caracterelor din continut) limitata la 2 , ceea ce nseamna numar de caractere practic nelimitat; un indicator spre clusterul n care ncepe continutul fisierului; mai multe atribute ce servesc la restrictionarea utilizarii fisierului; eventual numele utilizatorului care a creat fisierul (proprietarul); data crearii, eventual data celei mai recente modificari a continutului.
64

27

Sistemul de operare are posibilitatea de a identifica locatia tuturor clusterelor n care este depus continutul, plecnd de la aceste date din cap. Sa dam pe Read -only ca exemplu de atribut al fisierului; activarea acestui atribut interzice modificarea continutului fisierului (dar nu si modificarea numelui, nici distrugerea totala a fisierului!). Unele fisiere au continutul foarte special, anume doar capete de alte fisiere; un asemenea fisier- container este numit generic dosar (folder sau, cu un nume mai vechi, directory). Pentru aceste fisiere-container, si numai pentru ele, atributul Directory este activ. Un dosar contine asadar (capete de) fisiere obisnuite si/sau subdosare. Sa mentionam si faptul ca n sistemul de operare Windows fiecare partitie de disc, de asemenea fiecare discheta, trebuie sa fie formatata nainte de prima utilizare. Prin formatare se creeaza un dosar special, numit dosarul radacina. Acesta este, din punct de vedere logic, radacina asa- numitului arbore al dosarelor. n acest arbore frunzele sunt exact fisierele obisnuite. Radacina are o notatie speciala, anume caracterul \ (backslash ). n sistemul de operare UNIX (sau Linux) ntreaga memorie a calculatorului este continuta ntrun singur dosar numit, evident, radacina. Notatia sa aici este caracterul / ( slash ). Ce nseamna de fapt un folder ? n general, poate fi orice fel de container, considerat nsa mpreuna cu metodele asociate. Din acest punct de vedere, ceea ce distinge directory de folder este inteligenta ultimului: un folder este capabil sa execute anumite actiuni asupra lui nsusi. Iata, ca exemplu, trei astfel de actiuni: 1) trimiterea continutului sau catre un alt container (vezi figura alaturata), 2) regasirea unei informatii Meniul de context al unui folder. (Sunt listate metodele asociate.)

particulare n interiorul sau, si 3) comprimarea continutului.

28

2.3. Sisteme de operare (Microsoft) Windows Din punct de vedere istoric, sistemele de operare Windows si au originea ntro aplicatie de tip interfata grafica creata nainte de 1990 pentru sistemul de operare (MS)DOS. (Aceasta aplicatie a luat ca model aplicatia mai veche XWindow din sistemul de operare UNIX.) n anul 1995 a fost lansata, sub numele Windows95, o prima varianta, pregatita pentru calculatoarele personale. Evolutia a fost rapida, versiunile succedndu- se la intervale de doi-trei ani: Windows98, Windows 2000, Windows XP. Pe de alta parte, Windows NT (care initial a fost creat pentru alte tipuri de sisteme de calcul) a fost adaptat si pentru calculatoarele personale. Caracteristicile generale ale sistemelor de operare Windows recente sunt urmatoarele: 1) Folosirea de catre utilizator a unei interfete grafice prietenoase. n afara barei de activitati (taskbar) pe care aplicatiile deschise sunt reprezentate prin butoane n zona de lucru (desktop) pot fi plasate iconite ale principalelor aplicatii sau fisiere/dosare pe care le dorim a fi la ndemna. 2) Posibilitatea alegerii de catre utilizator a unor nume lungi pentru fisiere sau dosare, nume formate din mai multe cuvinte. (De mentionat ca unele sisteme de operare nu permit aparitia spatiului alb n numele de fisiere, de aceea se recomanda evitarea acestor situatii.) 3) Recunoasterea automata a caracteristicilor fizice ale echipamentele periferice PNP (plug and play), fara a mai fi nevoie de interventia utilizatorului sau de instalarea vreunui program de control (driver ). Aceasta face ca, de exemplu, transferul de date de la aparate foto digitale sa fie permis prin intermediul oricarui port USB. 4) Existenta n sistemul de operare a ctorva aplicatii utile, cum ar fi un editor de text (Notepad), un procesor elementar de text (WordPad) care nsa poate prelucra unele documente Word , un editor grafic elementar (Paint), un utilitar pentru controlul dosarelor (Windows Explorer ), utilitare multimedia ( Sound Recorder , Media Player ), utilitare pentru retea, un navigator pentru Web (Internet Explorer ) si multe altele. 5) Posibilitatea conectarii la distanta a calculatorului la o retea, folosind eventual linia telefonica. 6) Asigurarea unei protectii suficiente fata de stergerea accidentala a fisierelor sau dosarelor, prin dosarul special Recycle Bin . (Datele sterse de utilizator de pe discurile fixe nu sunt eliminate definitiv, ci depuse n Recycle Bin ; de aici, la nevoie, ele pot fi recuperate.)

29

7) Rezervarea unei zone din RAM, n care utilizatorul poate stoca temporar diverse obiecte, n vederea utilizarii lor ulterioare. Plasarea unui obiect n aceasta zona, denumita clipboard , se face prin comenzile Cut sau Copy (evident, dupa selectarea obiectului), iar preluarea din clipboard se efectueaza prin comanda Paste . Un obiect plasat n clipboard ramne acolo pna la urmatoarea comanda Cut sau Copy (sau pna la nchiderea calculatorului). 8) Suportul pentru comanda vocala. Pna n prezent nicio varianta a sistemelor de operare (Microsoft) Windows nu s- a dovedit a fi perfecta, fara erori. Firma Microsoft ofera corectarea erorilor descoperite ulterior instalarii prin intermediul unor fisiere disponibile n site-ul firmei, fisiere care nlocuiesc pe cele imperfecte, livrate pe kit-ul sistemului de operare. Kit- ul unei aplicatii este format din totalitatea fisierelor necesare pentru instalarea si configurarea acesteia pe sistemul de calcul al utilizatorului. Se livreaza de obicei pe CD- ROM (sau DVD). n sistemele de operare Windows, toate obiectele operabile fie ca sunt documente sau aplicatii, fisiere, dosare, volume de date etc. sunt reprezentate vizual prin iconite (pictograme) si sunt manevrate prin intermediul mausului sau al tastaturii (eventual si al microfonului). Fisierele aplicatiilor si fisierele obisnuite (documentele): a) din punctul de vedere al stocarii, sunt organizate n directoare dispuse arborescent n fiecare volum de date n parte (partitie de disc fix, disc compact introdus n unitatea de citire sau scrie re, mediu amovibil cuplat la un port); b) din punctul de vedere logic al administrarii, sunt grupate n dosare (folders). Mentionam ca vechea notiune de director definita drept container de capete de fisiere, a fost nlocuita de cea de dosar ( folder ). Aceasta din urma notiune presupune existenta unei functionalitati. Exemple de dosare speciale: My Computer, My Documents, Program Files, Shared Documents, Control Panel, Printers , Network Neighborhood . n momentul lansarii n executie a unei aplicatii se va deschide o fereastra a aplicatiei respective, iar aplicatia va fi reprezentata de un buton pe bara activitatilor. La fel, n momentul deschiderii unui dosar pentru a- i afisa continutul, dosarul va fi reprezentat de un buton pe bara activitatilor, iar continutul i va fi afisat n cadrul unei ferestre speciale. Toate ferestrele au aceleasi caracteristici, ele pot fi usor manevrate de catre utilizator cu ajutorul mausului, modificndu - li- se dimensiunile si pozitia.
30

De fapt, n toate sistemele de operare Windows (si n cteva altele, unele mai vechi dect Windows) ntlnim aceleasi tipuri de obiecte. Notiunile cele mai des ntlnite, legate de acestea, sunt patru: fereastra, control, caseta de dialog, eveniment.

O fereastra este un spatiu dreptunghiular de prezentare pe ecran, folosit de o aplicatie n scopul afisarii de rezultate, dar si pentru receptionarea de intrari din partea utilizatorului. O fereastra poate ocupa aceeasi parte a ecranului ca si alta fereastra; doua sau mai multe ferestre se pot suprapune (sau nu), partial sau total. (Dar n fiecare moment doar una singura dintre ferestre este activa, adica poate prelua intrari de la utilizator.) Fiecare fereastra este reprezentata intern printr-o structura de memorie si de un interpretor de evenime nte sau de mesaje aparute ca urmare a activitatilor utilizatorului sau sistemului (activitati legate de aceasta fereastra). Orice fereastra are o bordura , o bara de titlu cu butoane, poate avea una sau doua bare de defilare , mai multe meniuri . n general, o fereastra are un meniu de sistem (sau meniu de control ) grupnd comenzi folosite pentru a controla fereastra n ansamblu. Acest meniu este localizat n extremitatea stnga a barei de titlu. Toate aceste notiuni sunt exemplificate n figura de mai jo s (este vorba despre fereastra aplicatiei-accesoriu Paint). A doua notiune fundamentala n Windows este cea de control. Un control este reprezentat, n general, de o mica iconita cu aspect specializat si functionalitate fixata, aflata de obicei drept componenta a unei casete de dialog. Controalele permit utilizatorului sa introduca text prin tastare, sa aleaga optiuni, sa invoce comenzi. Exemple de controale sunt butoanele pe care se apasa, casetele de validare, casetele de editare, butoanele radio, barele de defilare si multe altele.

31

Fereastra tipica a accesoriului Paint

Casetele de dialog seamana cu ferestrele, dar nu trebuie confundate cu acestea din urma! Casetele de dialog sunt chenare de tip special, cu functionalitatea restrictionata, de obicei continnd controale. Sunt utilizate pentru afisare de rezultate, pentru acceptare de intrari din partea utilizatorului, pentru oferirea de posibilitati de selectie, pentru permiterea de editari. n fiecare moment doar un singur control/fereastra poate avea focusul, adica poate primi intrari de la tastatura. Sistemul de operare Windows ofera posibilitatea utilizatorului sa mute focusul ntre controale, spre nainte folosind repetat tasta [Tab], spre napoi folosind combinatia [Shift]+[Tab]. n figura de mai jos prezentam exemplul casetei de dialog Page Setup (folosita pentru controlul aspectului unei pagini nainte de a fi imprimata). Se poate observa ca sunt doua grupuri de controale precum si un buton radio (Orientation) ! Aparitia evenimentelor este datorata actiunilor utilizatorului asupra mausului sau tastaturii, dar si unor cauze externe. Exemplele principale sunt: clic. Acest eveniment este generat atunci cnd un buton al mausului a fost apasat n zona client a ferestrei; efectul depinde de care buton a fost apasat: stngul, dreptul, cel din mijloc , poate depinde de asemenea de starea din momentul apasarii a tastelor [Shift], [Ctrl] si [Alt]; dublu clic;
32

(Atunci cnd este efectuat un clic pe butoane, meniuri, borduri etc. care nu se afla n zona client, sunt generate alte evenimente!) tasta apasata. Efectul poate depinde de starea tastelor [Shift], [Ctrl] si [Alt], de asemenea de caracteristicile typematics ale tastaturii; tasta eliberata. Exista multe alte evenimente posibile, legate de selectarea din meniuri, de modificarile de locatie sau de marime, de obtinerea/pierderea focusului, de trecerea unui anumit timp fixat dinainte etc. Programatorii construiesc aplicatiile prin asamblarea de controale; ei pot programa actiuni asociate diferitelor perechi (control, eveniment) posibile. Toate aplicatiile Windows sunt construite n acest fel. Caseta de dialog Page Setup

Maniera de lucru clasica n sistemele de operare Windows este urmatoarea: Printr- un clic cu butonul stng al mausului se realizeaza o selectie. Printr- un dublu clic cu butonul stng al mausului se deschide un folder, un document sau se lanseaza n executie o aplicatie.
33

 Printr- un clic cu butonul din dreapta al mausului este selectat un obiect si este facilitat accesul la proprietatile obiectului. (Mentionam ca generalizarea accesului la Internet a condus si la preluarea n Windows a modului de lucru din Internet Explorer; au aparut astfel unele modificari, n sensul posibilitatii de a actiona si altfel, diferit de maniera clasica.) Exercitii. 1) Informati- va asupra modului n care se poate nlocui efectul unei taste de pe tastatura, atunci cnd ea se defecteaza. 2) Identificati forme ale cursorului mausului. 3) Comanda Control Panel din Windows permite modificarea parametrilor de functionare pentru dispozitivele atasate calculatorului. Aflati caracteristicile typematics ale tastaturii si parametrii mausului.

34

2.4. Accesoriul Character Map Sistemele de operare Windows ofera accesoriul Character Map pentru vizualizarea grafemelor disponibile n fonturi. Fontul dorit poate fi ales n caseta-lista Font (vezi figura de mai jos), urmata de un tabel n care sunt afisate grafemele, n ordinea caracterelor Unicode carora le sunt asociate. Grafemele pot fi cautate cu usurinta tinnd seama de gruparea caracterelor Unicode n categorii speciale (semne de punctuatie, sageti, operatori matematici etc.), prin utilizarea casetelor-lista Character set si Group by , precum si a casetei-text Search for.

35

2.5. Aplicatia -accesoriu Notepad Presupunnd ca dorim sa realizam un document folosind literele unui singur font (ceea ce este o activitate primitiva, destul de rara astazi, analoaga activitatilor efectuate la vechile masini de scris), sistemele de operare Windows ofera, n acest scop, accesoriul Notepad. Este recomandat pentru vizualizarea continutului unui fisier de explicatii (numit de obicei README.TXT ) sau de initializare (cu extensia .INI). Introducerea de text ntr-un document realizat cu Notepad se face n general de la tastatura. Pozitia punctului de inserare este cea la care este inserat caracterul trimis de la tastatura. Anumite taste/combinatii de taste au efecte speciale. De exemplu: apasarea tastei [Home] determina repozitionarea punctului de inserare la nceputul rndului, apasarea tastei [End] determina repozitionarea punctului de inserare la sfrsitul rndului, apasarea tastei [Delete] determina stergerea caracterului din dreapta punctului de inserare, apasarea tastei [Backspace] determina stergerea caracterului din stnga punctului de inserare, apasarea combinatiei [Ctrl]+[Backspace] determina stergerea cuvntului din stnga punctului de inserare, apasarea combinatiei [Ctrl]+[Home] determina repozitionarea punctului de inserare la nceputul documentului, apasarea combinatiei [Ctrl]+[End] determina repozitionarea punctului de inserare la sfrsitul documentului. Efectul apasarii altor taste/combinatii de taste este cel de declansare de la tastatura a comenzilor din meniuri. Notepad este un accesoriu extrem de simplu de controlat, cu doar cinci meniuri. Alegerea fontului ce va fi utilizat, precum si marimea literelor, se efectueaza prin intermediul comenzii Font din meniul Format (vezi figura urmatoare).

36

Cea de-a doua comanda din acest meniu este de fapt o optiune, Word Wrap , care are ca efect limitarea textului la zona vizibila. (Odata cu redimensionarea ferestrei, textul este rearanjat asa nct sa umple spatiul disponibil.) n caz ca aceasta optiune este dezactivata, n partea inferioara va aparea o bara de defilare ce se activeaza automat atunci cnd un rnd de text depaseste (ca lungime) zona vizibila.

Meniul View contine doar o comanda, anume optiunea Status Bar, de activare/ dezactivare a barei de stare (vizibila n partea inferioara a ferestrei Notepad). Pe aceasta bara este afisata o singura informatie, anume pozitia punctului de inserare. Meniul File are o compozitie foarte simpla, comparativ cu alte aplicatii. Comenzile sale sunt usor de nteles, daca tinem seama de faptul ca Notepad creeaza documentele n memoria volatila, imprimarea lor se efectueaza prin intermediul unei imprimante atasate calculatorului, iar stocarea unui document pe suport magnetic are loc sub forma continutului unui fisier. Comenzile sunt grupate n trei grupuri: comenzi de lucru cu documente si fisiere, comenzi de control al paginarii si imprimantei, comanda Exit de parasire a aplicatiei.

37

Evident, comanda New va avea ca efect deschiderea unui nou document, n memoria interna. Acesta va fi identificat ca Untitled pe bara titlului ferestrei Notepad, vezi figura de mai sus pna la salvarea sa pe suport magnetic. Pentru salvare putem folosi comanda Save As, n executia careia se va cere alegerea unui nume pentru fisierul al carui continut va deveni forma curenta a documentului. Odata salvat pe suport magnetic, apar doua versiuni ale documentului: cea salvata n fisierul creat si cea din memoria interna. Atentie, numele care este afisat pe bara titlului ferestrei Notepad se refera la versiunea salvata, iar continutul afisat n fereastra este redat conform cu versiunea din memoria interna! Folosirea comenzii Save elimina eventuala neconcordanta. Diferenta ntre efectul comenzilor Save As si Save consta n posibilitatea de a alege un alt nume pentru fisier (n primul caz); evident, atunci cnd documentul este salvat pentru prima data, efectul celor doua comenzi este identic. Caseta de dialog Save As, prezentata n figura urmatoare, este foarte importanta si merita studiata n detaliu.

38

n partea superioara, principalul obiect este o caseta- lista Save in n care va fi ales folderul de depunere. Sub aceasta, n zona centrala, este prezentat continutul acestui folder. n partea inferioara, trei casete-lista permit alegerea numelui fisierului, a tipului sau si a codificarii. Notepad permite crearea si lucrul cu documente n mai multe codificari: ANSI, Unicode, UTF-8. (Implicit este folosita codificarea ANSI standard, iar tipul fisierului este Text, ceea ce este corespunde extensiei .txt.) Mai multe butoane n partea stnga si n partea superioara ajuta la navigarea n structura destul de complexa a folderelor existente si chiar la crearea unor noi foldere. n sfrsit, butoanele Save si Cancel servesc la confirmarea comenzii, respectiv la renuntarea la comanda de salvare. Odata salvat ca fisier, un document oarecare poate fi deschis ulterior pentru a fi refolosit. Evident, comanda de deschidere este Open, aflata si ea n meniul File . Alegerea acestei comenzi conduce la caseta de dialog Open, asemanatoare celei prezentate n figura de mai sus. (Ca deosebiri minore, caseta- lista Save in devine Look in , caseta- lista Save as type devine Files of type , iar butonul Save devine Open.) Pentru a deschide un fisier presupunnd ca i cunoastem folderul de depunere vom proceda astfel: 1) vom ncerca sa selectam acest folder n caseta- lista Look in (folosind toate instrumentele de navigare n structura folderelor ce sunt disponibile); 2) vom alege tipul dorit de fisier n caseta lista Files of type (actiune mult usurata dat fiind ca Notepad nu permite dect selectarea fisierelor text); 3) codificarea dorita va fi aleasa n caseta-lista Encoding ; 4) vom alege, n zona centrala a casetei de dialog, numele fisierului ce va fi deschis. (Atentie, nu avem motive sa tastam numele acestui fisier!) Notepad nu are optiuni avansate de paginare, desi poate imprima pagini cu antet si subsol, asa cum sunt stabilite prin comanda Page Setup . Totusi, caseta de dialog Print, care se deschide ca urmare a comenzii Print, permite imprimarea selectiva a paginilo r si stabilirea numarului de cpii.

39

Meniul Edit (vezi figura urmatoare) contine mai multe comenzi, grupate n patru grupuri: comanda Undo de anulare a ultimei comenzi executate; comenzile de editare; comenzile de cautare/nlocuire; comenzile speciale. Efectul fiecarei comenzi este usor de nteles daca ne imaginam ca ntreg continutul unui document este o succesiune liniara de caractere. (n aceasta succesiune, ntreruperea paragrafului curent si implicit trecerea la un paragraf nou sunt determinate de o pereche de caractere 13, 10 care este inserata n secventa ca urmare a apasarii tastei [Enter].) n cadrul acestei succesiuni de caractere putem selecta, de obicei prin tragere cu mausul, diverse blocuri de text. Odata selectat un bloc de text, acesta poate fi: a) eliminat din cadrul documentului (prin efectul comenzii Delete ),

b) mutat n Clipboard (prin efectul comenzii Cut), sau doar c) copiat n Clipboard (prin efectul comenzii Copy ).

A patra comanda din grupul celor de editare, comanda Paste , este initial inactiva. Ea devine activa abia dupa executarea unei comenzi Cut sau Copy. Executarea comenzii Paste are ca efect plasarea la pozitia curenta a punctului de inserare a unei cpii a obiectului aflat n acel moment n clipboard . Sa reamintim ca clipboard este o memorie gestionata de Windows, folosita pentru transferul de obiecte ntre diversele aplicatii cu care se lucreaza. Tehnica numita copiere/lipire (copy/paste ) este foarte utila pentru economisirea timpului de lucru la calculator. De aceea se recomanda folosirea combinatiilor de taste care declanseaza de la tastatura comenzile de editare. Acestea sunt: combinatia [Ctrl]+[C] , care declanseaza comanda Copy , combinatia [Ctrl]+[V], care declanseaza comanda Paste , combinatia [Ctrl]+[X], care declanseaza comanda Cut.

40

Meniul Edit si alegerea comenzii Copy n Notepad

Efectul comenzilor de cautare/nlocuire Find , Find Next si Replace este evident. Folosirea comenzii Replace conduce la o caseta de dialog Replace destul de simpla. n figura de mai jos este exemplificata nlocuirea caracterului . (punct) prin secventa . (punct urmat de spatiu alb), nlocuire impusa de regulile gramaticale adoptate n Romnia.

Cu ajutorul comenzii Go To putem plasa punctul de inserare la nceput ul rndului ce va fi precizat n caseta de dialog corespunzatoare. Comenzile speciale au efect evident: comanda Select All are ca efect selectarea ntregii succesiuni (secvente) de caractere ce formeaza documentul n acel moment (n scopul unei copieri sau, mai rar, al eliminarii globale), iar comanda Time/Date are ca efect inserarea momentului curent la pozitia punctului de inserare. Nu putem ncheia scurta prezentare a comenzilor utilitarului Notepad fara a aminti cele doua comenzi incluse n meniul Help, si anume: Help Topics , care ofera utilizatorului informatii organizate si indexate despre acest soft, ntro caseta de dialog Help Notepad destul de interesanta, About Notepad, care ofera informatii despre versiunea instalata si drepturile legale de utilizare.
41

Evident, asa cum am precizat anterior, daca utilizam Notepad documentul nostru va fi creat n cea mai mare masura prin tastare. Tastele alfanumerice ne ajuta sa inseram cu usurinta caracterele 9 (cu tasta [Tab]), 13 urmat de 10 (cu tasta [Enter]) si 32-126, cunoscute sub numele de caractere text. Dar nu numai acestea, si alte caractere pot fi inserate prin tastarea unor combinatii. Caracterele 1 -31, precum si caracterele 127-255 pot fi inserate folosind simultan tasta [Alt] si tastele cu cifre din partea dreapta. (Pentru inserarea caracterelor Unicode > 255 se poate folosi comanda Paste dupa ce, n prealabil, folosind Character Map, acestea au fost copiate. Reprezentarea acestor caractere prin grafeme tine seama, evident, de fontul care a fost ales prin comanda Font.) Sa subliniem nca odata faptul ca Notepad este un editor de text care ne poate ajuta n crearea de documente simple. Este rar folosit ca atare; l putem utiliza nsa pentru a vizualiza continutul unor fisiere, n special fisiere text. Unii utilizatori l folosesc pentru a crea pagini Web sau programe PHP (ceea ce nu recomandam). Sistemele de operare Windows ofera si un procesor de text, denumit WordPad , mai elaborat si mai puternic dect Notepad . Totusi, nu recomandam nici folosirea acestuia, ntruct utilizarea procesorului de text Word , mult mai puternic, este larg raspndita astazi n ntreaga lume.

42

2.6. Aplicatia -accesoriu Paint Paint este un accesoriu destinat crearii si editarii unor imagini formate din retele de puncte colorate (pixeli), prin utilizarea unor instrumente simple de desenare, precum si stocarii acestora n cteva formate grafice. Aceste imagini nu se ridica la standarde nalte de calitate, dar pot fi inserate n documente nepretentioase. De mentionat ca Paint opereaza direct asupra retelei de puncte colorate numita si harta de biti ( b itmap) ce formeaza o imagine. Chiar daca foloseste instrumente de desenare, formele care se obtin cu aceste instrumente sunt transformate n modificari de culoare ale unor pixeli si nu mai formeaza vreo structura aparte. n mod traditional, stocarea imaginilor bitmap este facuta n (continuturi de) fisiere de tip BMP (initialele de la Bit-Mapped Picture). n continutul unui asemenea fisier se stocheaza: numarul de rnduri de pixeli ce formeaza imaginea ( R), numarul de coloane de pixeli (C ), informatii privind formatul, culorile tuturor pixelilor din imagine (nti pentru cei de pe primul rnd, unul dupa altul, apoi pentru cei de pe rndul al doilea, unul dupa altul, s. a. m. d.). Exista mai multe formate de fisiere de tip BMP, ce difera ntre ele prin numarul de Biti utilizati pentru stocarea culorii unui pixel. Astfel, utiliznd doar un Bit/pixel, posibilitatile de a colora acest pixel sunt foarte reduse: 0 = alb si 1 = negru. Acesta este asa- numitul format bitmap monocrom. Daca se utilizeaza 24 Biti/pixel, atunci pentru fiecare dintre cele trei culori fundamentale (rosu, verde, albastru) se pot considera 256 de nuante, existnd n total peste 16 milioane de posibilitati de a colora un pixel, independent de culorile celorlalti. Cunoscnd numarul P de Biti/pixel, este usor de apreciat cantitatea de memorie necesara pentru stocarea imaginii: aproximativ R C P/8 Bytes. Dat fiind ca o imagine este considerata buna atunci cnd rezolutia sa depaseste 10 pixeli/milimetru, ne dam seama imediat ca prin stocarea unei imagini obisnuite n format de tip BMP consumam cantitati apreciabile de memorie. Un alt neajuns al formatelor de tip BMP l constituie faptul ca nu sunt recunoscute de catre aplicatiile de navigare n Web. Paint poate stoca nsa imagini si n fisiere de tipuri care sunt ntelese ca atare de catre navigatoare.
43

Un asemenea tip este JPEG (initialele de la Joint Photographic Experts Group), prin care stocarea imaginii are loc n urma aplicarii unei proceduri de comprimare. Procedura permite pierderea unor amanunte de detaliu, sacrificate n scopul declarat al reducerii dimensiunii fisierului. Fiind pusa la punct de experti n arta fotografica, detaliile pierdute sunt nesemnificative, iar reducerea cantitatii de memorie consumata pentru stocare este considerabila (peste 95%). Fisierele de tipul JPEG sunt folosite pentru stocarea imaginilor preluate de aparatele foto digitale. Un alt tip de fisier imagine des ntlnit n paginile Web este GIF (initialele de la Graphic Interchange Format). Acesta este utilizat n special pentru stocarea de imagini simple, cu numar mic de culori (de obicei embleme). Si n stocarea unei imagini ca fisier de acest tip este utilizata o procedura de comprimare, care nsa sacrifica detaliile despre culoare si nu detaliile imaginii. Accesoriul Paint permite stocarea imaginilor si sub forma de fisiere de tipul TIFF (initialele de la Tagged Image File Format). Acesta este un standard folosit deseori de aparatele foto digitale pentru nregistrarea imaginilor de nalta calitate. Chiar daca se aplica o procedura de comprimare, aceasta este fara a se pierde detaliile vizuale, ceea ce face ca acest format sa fie adecvat arhivarii imaginilor. Din pacate el nu este nca recunoscut de catre aplicatiile de navigare. Prima figura de pe pagina urmatoare prezinta fereastra aplicatiei- accesoriu Paint. Zona centrala constituie suprafata de lucru. n stnga suprafetei de lucru se afla un set de butoane care reprezinta instrumentele de desenare, iar dedesubt se afla paleta de culori disponibile. La fel ca n cazul ferestrei Notepad, si n fereastra Paint distingem o bara de stare n partea inferioara si o bara a meniurilor n partea superioara. Pe bara de stare se afiseaza coordonatele punctului (din suprafata de lucru) deasupra caruia se afla cursorul mausului. Bara meniurilor este una dintre cele mai simple, doar doua meniuri fiind specifice: Image si Colors . Dimensiunile suprafetei de lucru pot fi stabilite prin selectarea comenzii Attributes din meniul Image . Un buton radio Units permite stabilirea acestor dimensiuni n toli (inches ), centimetri sau pixeli (vezi figura de pe pagina urmatoare). n aceeasi caseta de dialog Attributes putem alege ntre imagini alb/negru si imagini color.

44

Fereastra accesoriului Paint si instrumentele de desenare

Caseta de dialog Attributes

nainte de a folosi un instrument de desenare trebuie sa stabilim cele doua culori cu care se va lucra, anume culoarea de prim plan (foreground color) si culoarea de fundal (background color). Culorile care au fost alese sunt afisate n coltul de stnga-jos, iar nlocuirea uneia dintre ele cu o alta culoare din paleta se face: cu un clic-stnga (deasupra culorii dorite) pentru culoarea de prim plan, cu un clic-dreapta pentru culoarea de fundal.
45

Pentru nlocuirea celor doua culori de lucru se poate proceda si altfel. Anume, dupa alegerea pipetei ca instrument, plasam cursorul mausului deasupra unui punct colorat n culoarea dorita si cu un clic- stnga facem ca aceasta sa devina culoarea de prim-plan, iar cu un clic-dreapta culoarea de fundal. Cel mai simplu meniu este acum Colors , cu singura comanda Edit Colors , cu ajutorul careia putem sa schimbam culorile existente n paleta de culori cu altele, alese fie folosind modelul RGB al celor trei culori fundamentale, fie folosind modelul HSL (vezi figura).

Meniul Image, despre care am amintit anterior, contine si comenzi prin care putem efectua transformari asupra imaginii: transformari geometrice simple, prin comenzile Flip/Rotate si Stretch/ Skew, inversarea culorilor, prin comanda Invert Colors .

Meniul View contine o comanda interesanta, Zoom, cu subcomenzile Large Size si Custom. Acestea permit marirea imaginii pentru lucrul cu detalii. Prin Zoom Custom sunt posibile 4 niveluri de marire: 2, 4 , 6 si 8. ncepnd de la 4 , sau prin Zoom Large Size putem chiar edita imaginea pixel cu pixel. Meniurile File , Edit si Help sunt asemanatoare celor analoage din aplicatia Notepad . O deosebire fundamentala exista totusi, si aceasta este usor de nteles daca ne dam seama ca acum nu mai este vorba despre editarea unui text, ci a unei imagini. (Sa facem observatia ca si de aceasta data aplicatia creeaza n memoria interna o secventa de caractere, dar aceste caractere nu mai sunt interpretate drept bloc de text, ci drept culori de pixeli.)
46

Copierea se poate efectua doar dupa selectarea unei parti a imaginii, iar pentru selectare se utilizeaza unul dintre instrument ele selector. nvatarea manipularii instrumentelor de desenare este usurata de explicatiile ce apar pe bara de stare. (n figura de mai jos exemplificam folosirea instrumentului elipsa transparenta, a carei grosime a fost stabilita anterior n urma folosirii instrumentului segment.) Tot ce se adauga n suprafata de lucru este nglobat n imagine si, de regula, nu mai poate fi anulat. Exceptia trebuie sa fie retinuta: ultimele trei operatiuni efectuate cu instrumentele de desenare sunt retinute si pot fi inversate, prin comanda Undo din meniul Edit. Se recomanda salvarea variantelor intermediare ale imaginii n fisiere diferite (cu nume diferite), iar n cazul unor activitati grafice pretentioase se recomanda folosirea unui soft specializat, cum este Microsoft Photo Editor, CorelDraw! sau Adobe Photoshop . (Pentru compararea complexitatii, prezentam n figura urmatoare ferestrele aplicatiior Paint si Adobe Photoshop.)

47

2.7. (Microsoft) Word Word este o aplicatie produsa de catre Microsoft, dedicata diverselor activitati de editare simpla: scrierea unei scrisori simple sau a unui raport sofisticat de cercetare, sau chiar a unui roman complex. n ultimele doua decade a evoluat de la versiunile primitive 1.0 si 2.0 la versiuni operationale capabile si de creare a paginilor Web, de asemenea si de schimburi de date cu multe alte tipuri de soft. Fereastra acestei aplicatii prezinta trasaturile uzuale ale oricarei ferestre de aplicatie: are o bara de titlu n partea superioara si o bara de stare n partea inferioara. Imediat dedesubtul barei de titlu apare bara meniurilor, apoi una sau mai multe bare de instrumente (cea Standard, cea de Formatare, etc.). Cea mai mare parte a ferestrei simuleaza o pagina alba de hrtie, bordata de bare de defilare n dreapta si dedesubt, eventual o rigla verticala n stnga si o rigla orizontala deasupra. Utilizatorul poate alege diferite comenzi grupate n urmatoarele meniuri derulante: Fisier Editare Vizualizare Inserare Fo rmat Instrumente Tabel Fereastra Ajutor Sa observam ca n denumirea fiecarui meniu una dintre litere este subliniata. Aceasta este o conventie generala respectata n aplicatiile Microsoft (si nu numai): n caz ca lipseste mausul, meniul derulant corespunzator este deschis prin apasarea tastei [Alt] urmata de apasarea tasteilitera subliniata. Comenzile din meniuri care sunt folosite cel mai des sunt dublate de butoane (sau de alte controale) plasate pe bara standard a instrumentelor, eventual pe alte bare de instrumente. Comenzile grafice sunt plasate sub forma de controale pe bara grafica (desenare), ce se afla de obicei n partea inferioara a ferestrei (deasupra barei de stare). Afisarea diferitelor bare de instrumente este controlata prin comanda Bare de instrumente din meniul Vizualizare . Prima comanda din primul meniu Fisier (File ) este numita Nou ; ea este folosita, evident, pentru a deschide un document nou, si are ca efect afisarea unei pagini albe. nsa Word este dotat cu mai multe machete predefinite de aranjare a textului pe pagina. Un sablo n (template ) consta dintr- un set de optiuni pentru controlul marginilor, coloanelor, fonturilor si marimilor literelor etc. Prin urmare, atunci cnd comandam Fisier Nou, avem de ales n primul rnd unul dintre sabloanele predefinite (sau sa cream unul).

48

Alegerea sablonului se va face prin intermediul unei casete de dialog denumita de asemenea Nou. Ne asteptam la aceasta ntruct numele comenzii este urmat de trei puncte ( ), ceea ce constituie o alta conventie respectata n aplicatiile Windows: daca numele unei comenzi este urmat de trei puncte, atunci comanda, odata aleasa, nu va fi executata automat; dimpotriva, pe ecran va aparea o caseta de dialog n care va trebui sa stabilim valorile mai multor parametri care nsotesc comanda. Utilizatorii neexperimentati pot folosi ntotdeauna sablonul Normal (stocat n fisierul denumit Normal.dot). Cteva cuvinte despre documentele Word. La crearea unui document este deschisa o structura complexa n memoria electronica a calculatorului, structura identificata prin numele Document N . Aceasta structura contine, alaturi de text si de caracterele-comenzi de formatare, anumite date de identificare: numele autorului, un titlu si un subiect, cuvinte- cheie si comentarii. Aceasta structura este salvata de obicei ca fisier ntro memorie permanenta. Exista trei tipuri principale de fisiere-document ce pot fi create cu Word :

clasice (avnd extensia doc ), rich text format (avnd extensia rtf ), hipertext (avnd extensia html).

Continutul unei fisier html va fi prezentat n partea a II-a. Continutul unui fisier rtf este relativ simplu; este compus doar din caractere text (printabile), organizate ca secvente de entitati de forma urmatoare {\comanda bloc_de_text} n care comanda este aplicata blocului de text. Prin contrast, n continutul unul fisier doc poate aparea orice caracter (Unicode); unele caractere, aflate n pozitii speciale, pot reprezenta comenzi particulare cum sunt cele de centrare a paragrafelor, subliniere a cuvintelor etc. De mentionat si faptul ca interpretarea continutului unui asemenea fisier-document depinde si de versiunea aplicatiei Word. Meniul Fisier contine comenzi folosite pentru controlul fisierelor, comenzi grupate n mai multe grupuri.

49

1. Trei comenzi, numite Nou, Deschidere si nchidere , formeaza primul grup. Sa observam litera subliniata n fiecare nume de comanda, cu aceasta ocazie sa evidentiem alta conventie generala n aplicatiile Windows: n absenta mausului, apasarea tastei- litera subliniata declanseaza comanda. Comanda Deschidere este fol osita, evident, pentru a deschide un document salvat, creat nu neaparat cu Word ! Evident, ntro asemenea situatie ne putem astepta sa pierdem cea mai mare parte a formatarii documentului, n caz ca a fost realizata cu soft al altei firme (nu Microsoft). Sa observam ca si numele comenzii Deschidere este urma de trei puncte; caseta de dialog Deschidere este foarte importanta si ntelegerea tuturor componentelor ei este obligatorie pentru toti utilizatorii Word -ului! Cu Word utilizatorul este capabil sa controleze simultan mai multe documente. Comanda nchidere este folosita, evident, pentru a nchide documentul curent. Nou si Deschidere sunt dublate prin butoane specifice pe bara instrumentelor. 2. Al doilea grup contine comenzile Salvare , si Salvare ca . Aceste comenzi sunt folosite pentru salvarea documentului curent. Sa observam ca noua caseta de dialog Salvare ca este similara cu caseta de dialog Deschidere (ceea ce nu este de mirare, ntruct ambele sunt destinate controlului unor fisiere). Diferenta ntre comenzile Salvare si Salvare ca consta n posibilitatea de alegere a altui nume pentru fisier (n cea de-a doua); evident, atunci cnd documentul este salvat pentru ntia data, efectul alegerii lui Salvare sau Salvare ca este acelasi. Un buton special pe bara instrumentelor (iconita discheta") dubleaza comanda Salvare . 3. n cel de-al treilea grup sunt grupate cteva comenzi ce controleaza realizarea paginii pe suport concret (hrtia). Comanda Initializare pagina controleaza, prin intermediul unei casete de dialog multiple, aparitia textului pe o pagina virtuala, iar comanda Imprimare controleaza, prin intermediul altei casete de dialog similare cu Deschidere", imprimarea documentului curent. O a treia comanda din acest grup, Examinare naintea imprima rii, poate fi folosita pentru vizualizarea, pe ecran, a felului n care va arata pagina imprimata. Comenzile Imprimare si Examinare naintea imprimarii sunt dublate de obicei de butoane (iconitele imprimanta si foaie cu lupa pe bara instrumentelor).

50

4. Un alt grup contine comanda Proprietati, folosita pentru a controla (ntro caseta de dialog multipla) datele de identificare ale documentului curent. 5. Urmatorul grup are un numar variabil de componente; aici sunt prezentati identificatorii celor mai recente fisiere-document pe care le-a prelucrat Word , ceea ce ne permite regasirea rapida a unui asemenea document. 6. n sfrsit, ultimul grup contine doar comanda Iesire , folosita atunci cnd dorim sa ncheiem activitatea cu Word. Efectul este similar celui pe c are- l obtinem prin nchiderea ferestrei Word, cu alte cuvinte a folosirii comenzii Close din meniul de control al ferestrei. 7. n meniul Fisier ar putea sa apara si alte comenzi, dintre care mentionam doar Scaneaza , n cazul n care este atasat un scanner, si Trimitere catre . Sa observam ca principalele comenzi ce actioneaza asupra structurilor din memorie si asupra fisierelor, adica Nou, Deschidere si nchidere , sunt ntlnite de regula n toate aplicatiile Windows. Si comanda Imprimare apare ntro forma similara n toate aplicatiile ce produc rezultate ce pot fi imprimate pe hrtie. Atunci cnd deplasam indicatorul mausului deasupra paginii albe de pe ecran, este posibil ca forma sa i se schimbe. De obicei are forma asemanatoare literei I, ceea ce ne permite sa efectuam urmatoarele actiuni:

cu un singur clic (pe butonul stng) plasam un cursor clipitor (avnd forma unei bare

verticale) n pozitia cea mai apropiata a textului. n jurul acestui cursor, numit punct de inserare, putem insera sau distruge text folosindu - ne de taste. Inserarea de caractere noi are loc ntotdeauna n stnga punctului de inserare. Dimpotriva, eliminarea caracterelor poate fi facuta n ambele directii, folosind tasta [BackSpace] nspre stnga si tasta [Delete] nspre dreapta;

cu un dublu clic va fi selectat cuvntul de dedesubtul indicatorului mausului; cu un triplu clic va fi selectat ntregul paragraf de sub indicator; prin tragerea mausului ne este permisa selectarea unui bloc de text arbitrar (o secventa

contigua de cuvinte);

cu un singur clic (pe butonul drept) se va deschide meniul de context. Comenzile

acestuia ne permit de exemplu sa alegem un sinonim al cuvntului de dedesubtul indicatorului, sau sa transformam acest cuvnt n hyperlink .
51

Coloana alba speciala din stnga zonei textului este numita bara de selectare (selection bar). Aici indicatorul mausului devine o sageata alba cu vrful spre dreapta. n aceasta situatie, un clic pe butonul stng conduce la selectarea rndului corespunzator n zona de text, cu un dublu clic selectam ntregul paragraf, iar tragerea ne permite sa selectam rnduri contigue. Odata ce a fost selectat un bloc de text, n interiorul sau si n jurul marginilor sale indicatorul mausului ia forma unei sageti albe cu vrful spre stnga. Putem trage acum blocul selectat ntro noua pozitie. Aceasta este de fapt o operatiune de editare, de tipul Decupare- Lipire. Actiuni de editare mai elaborate sunt permise prin intermediul comenzilor grupate n meniul Editare : 1. Un prin grup contine comenzile Anulare si Repetare/Refacere . Aceste comenzi depind de context, mai precis de ultima actiune efectuata (tastare, stergere, etc.) si permit corectarea facila a erorilor. Ambele aceste comenzi pot fi sunt dublate de casete- lista speciale pe bara instrumentelor, avnd ca iconite sageti curbe, iar listele continnd ultimele activitati efectuate. 2. Al doilea grup contine comenzile clasice de editare Decupare , Copiere si Lipire , toate trei dublate de butoane pe bara instrumentelor. Daca nu este selectat niciun bloc de text, numele Decupare si Copiere si butoanele respective sunt filtrate cu gri, ceea ce nseamna ca aceste comenzi sunt nepermise n contextul respectiv. Aceasta este o alta conventie generala valabila n toate aplicatiile Windows: numele sau controalele filtrate cu gri corespund comenzilor sau optiunilor ce nu sunt permise n momentul respectiv. Evident, dupa o selectare de bloc de text, comenzile Decupare si Copiere vor fi permise. Decuparea unui bloc de text nseamna de fapt mutarea sa n asa- numitul clipboard care, reamintim, este o memorie special ntretinuta de Windows pentru a se permite transferuri de obiecte ntre aplicatii. Copierea nseamna plasarea n clipboard a unei cpii a blocului de text selectat. Lipirea nseamna preluarea unei cpii a continutului magaziei clipboard n pozitia curenta a cursorului de editare. Copierea unui bloc de text selectat poate fi facuta si printr-o scurtatura, prin tastarea combinatiei [Ctrl]+[C]. O scurtatura similara, [Ctrl]+[V], poate fi folosita pentru a lipi din clipboard.
52

n acest al doilea grup sunt incluse alte comenzi speciale de lipire, dintre care mentionam doar Lipire ca hyperlink . 3. Al treilea grup contine o comanda importanta, Selectare totala, folosita evident pentru a selecta ntreg continutul documentului ca bloc de text. 4. Al patrulea grup contine comenzi folosite pentru a regasi informatii particulare n interiorul unui document si eventual a le nlocui automat cu alte informatii. Toate cele trei comenzi Gasire , nlocuire si Salt la conduc la aceeasi caseta de dialog; aici cele mai importante controale sunt doua casete combinate (text plus lista) intitulate De cautat si nlocuire cu. Trebuie mentionat ca n toate casetele-text sunt aplicabile regulile de editare, n particular copierea si lipirea folosind scurtaturile obisnuite [Ctrl]+[C], [Ctrl]+[V]! Sa observam si iconita (binoclu) din stnga cuvntului Gasire. Aceasta ne spune ca putem avea comanda dublata de un buton pe bara instrumentelor. Dar, atentie, pot avea loc modificari ale continutului barei instrumentelor, n urma unei comenzi din meniul ce urmeaza. Meniul Vizualizare contine mai multe comenzi ce permit sa controlam att modul n care documentele sunt afisate pe ecran, ct si aparitia altor auxiliare. Primul grup de comenzi contine de fapt mai multe comenzi mutual exclusive (asadar un buton radio de comenzi) prin care controlam ct de multa informatie este afisata pe ecran mpreuna cu textul documentului. De exemplu, alegnd Aspect pagina We b vom putea vedea felul n care documentul nostru va aparea n fereastra unui navigator ( browser pentru World Wide Web ). De obicei, atunci cnd se tasteaza rapid fara formatare, se va folosi vizualizarea Normal; dar, atunci cnd producem documente ce urmeaza a fi imprimate este recomand abil sa folosim vizualizarea Aspect pagina imprimata. Alte comenzi din meniul Vizualizare evident, plasate n alte grupe ne permit sa

controlam aparitia antetului (header ) si/sau a subsolului (footer), a notelor de subsol (footnotes) si comentariilor,

controlam aparitia riglelor (orizontala si verticala), controlam aparitia si continutul diferitelor bare de instrumente, marim/micsoram imaginea paginii pe ecran.

53

Meniul Inserare contine mai multe comenzi, ce permit utilizatorului sa insereze n document:

ntreruperi, numerotari ale paginilor, data si ora curenta, simboluri speciale pentru formule simple sau cu diacritice, comentarii, note de subsol, semne de carte ( bookmarks), referinte ncrucisate si indexarea termenilor,

text automat, imagini si chenare, obiecte realizate cu soft auxiliar, continutul altor fisiere, hiperlegaturi (hyperlinks).

Sa mentionam o exceptie: pentru inserarea de tabele va trebui sa folosim comanda Inserare Tabel din meniul Tabel! A formata un document nseamna a actiona pentru a- i mbunatati aspectul, n scopul micsorarii timpilor de perceptie a componentelor sale importante. Prin formatare se ntelege de obicei modificarea, pentru diverse blocuri de text, a urmatoarelor atribute:

fontul si marimea literelor; evidentierea prin nclinare (italic), ngrosare (bold) si/sau subliniere; coloane, borduri, texturi, culori etc.

Formatarea unui document poate fi facuta att n timpul tastarii textului, ct si ulterior (dupa ncheierea tastarii). Din punct de vedere logic, un document clasic este organizat n sectiuni, ca o succesiune de paragrafe, fiecare paragraf este o succesiune de cuvinte, iar fiecare cuvnt este, evident, o secventa de caractere text. Pe de alta parte, dimensiunile suportului fizic (hrtia) impun divizarea paragrafelor lungi pe mai multe rnduri. Traditional se practica prezentarea pe un numar de coloane (n cadrul sectiunii) si sunt adoptate reguli de spatiere si repozitionare a rndurilor unui paragraf ce nu ncap n ntregime pe coloana.

54

Se practica de asemenea plasarea pe pagina a unor chenare continnd imagini sau texte separate, cum ar fi notele de subsol; de asemenea, se practica plasarea unui antet si/sau unui subsol continnd informatii de identificare sau de numerotare a paginilor. Evident, n realizarea informatizata a documentelor se tine seama de toate elementele traditionale. Majoritatea comenzilor importante prin care se realizeaza formatarea unui document sunt dublate prin casete derulante si butoane plasate pe o bara speciala, numita bara de formatare si afisata de obicei sub bara standard a instrumentelor. Aceste comenzi sunt grupate n meniul Format. De obicei n stnga barei de formatare se afla caseta derulanta prin care se controleaza stilul paragrafului curent. Stilul este, prin definitie, ansamblul valorilor atributelor de formatare pentru un paragraf, considerat ca bloc de text. Cu ajutorul casetei derulante se poate alege, pentru paragraful curent, unul dintre stilurile gata pregatite (aflate n galeria de stiluri a sablonului folosit). Galeria de stiluri poate fi explorata printr-o comanda (Stil) usor identificabila n meniul Format, iar crearea unui stil nou sau modificarea unuia existent se poate face apelnd la aceeasi comanda. De obicei, paragrafele obisnuite sunt realizate n stilul Normal al sablonului implicit Document necompletat, iar pentru paragrafele de titlu sunt prevazute diverse stiluri adecvate. Alte doua casete derulante controleaza fontul (de fapt familia de fonturi) si marimea literelor pentru blocul de text selectat sau, n lipsa selectiei, pentru caracterul ce urmeaza a fi tastat. Alinierea rndurilor unui paragraf se face, n mod obisnuit, fata de marginile stnga-dreapta ale coloanei curente. Aceasta practica se poate modifica prin schimbarea indentarii, folosind doua butoane de pe bara de formatare dedicate acestui scop. De asemenea, prin traditie se obisnuieste sa se retraga primul rnd al unui paragraf fata de marginea din stnga, ceea ce se numeste indentare speciala. A doua posibilitate grafica de a modifica cele doua margini ale paragrafului, precum si indentarea speciala, o constituie repozitionarea unor indicatori aflati pe bara orizontala a riglei. Acelasi efect va fi obtinut si prin comenzi; acestea sunt plasate ca optiuni n caseta de dialog Paragraf asociata comenzii Paragraf din meniul Format.
55

Alinierea unui rnd fata de marginile stnga-dreapta (stabilite pentru paragraf) poate fi facuta n patru feluri: doar la stnga, doar la dreapta, sau fata de ambele margini (aceasta aliniere se obtine prin dilatarea corespunzatoare a tuturor spatiilor albe ce separa cuvintele de pe rndul respectiv); a patra posibilitate este cea de a centra. Cele patru modalitati de aliniere pot fi alese rapid, prin apasarea butoanelor corespunzatoare de pe bara de formatare. Exista foarte multe posibilitati de evidentiere a unui bloc de text, odata ce a fost selectat. Aceste posibilitati sunt controlate prin patru comenzi din meniul Format: o Font, o Paragraf , o Marcatori si numerotare , o Borduri si umbrire . Toate conduc la casete de dialog multiple, a caror utilizare este nsa simpla datorita posibilitatii de a controla, prin imagini sugestive afisate instantaneu, efectul alegerii fiecarei optiuni. Meniul Format contine si alte comenzi, dintre care mentionam comanda Coloane ce poate fi folosita pentru stabilirea numarului de coloane pentru blocul selectat sau pentru o sectiune a documentului. Se recomanda ca stabilirea numarului de coloane sa se faca n interiorul unei sectiuni; reamintim ca o sectiune noua se obtine apelnd la comanda ntrerupere din meniul Inserare , optiunea Continuu (din butonul radio Tipuri de sfrsit de sectiune). De asemenea, comanda Tabulatori poate fi folosita pentru fixarea pozitiei si proprietatilor tabulatorilor. Mentionam ca parametrii de control al tabularii pot fi schimbati pentru fiecare paragraf n parte; n mod obisnuit ei sunt preluati de la un paragraf la cel urmator, asa cum se ntmpla de regula cu toti parametrii paragrafului. Foarte multe actiuni de formatare pot fi realizate si prin combinatii de taste, de obicei bazate pe tasta [Ctrl]. Astfel, de exemplu, prin combinatia [Ctrl]+[L] se realizeaza alinierea paragrafului curent fata de marginea stnga (stabilita n acel moment). Mentionam ca si inserarea de simboluri speciale sau de alte obiecte n cadrul documentului este considerata operatie de formatare, dar actiunile corespunzatoare sunt obtinute prin comenzi din meniul Inserare .

56

Un alt meniu foarte amplu este cel denumit Instrumente . Vom insista doar asupra a patru comenzi ale sale: AutoCorectie , Corectare ortografica si gramaticala, Limba si Optiuni. Evident, un corector gramatical este extrem de util, semnalndu - ne eventualele constructii gresite de propozitii. Folosirea unui asemenea corector gramatical se bazeaza n primul rnd pe un lexicon de cuvinte n limba respectiva, apoi pe un set de reguli gramaticale clare. Aceste instrumente sunt implementate n fisiere cu extensia lex si existenta acestor fisiere conditioneaza evident posibilitatea folosirea comenzilor. Alegerea limbii n care redactam documentul este evident efectuata prin comanda Limba . Sa facem observatia ca denumirea comenzii este nsotita, n dreapta, de un triunghi negru; n general, aparitia acestui triunghi alaturi de denumirea unei comenzi are rolul de a ne avertiza ca aceasta comanda nu este completa, ci urmeaza sa alegem ntre cteva subcomenzi. n cazul nostru subcomenzile importante sunt doua: Stabilire limba si Despartire n silabe . Comanda AutoCorectie ne permite sa completam o lista cu erorile pe care le facem n mod reflex la tastare si cu corectiile ce trebuie efectuate. Atentie, aplicatia Word va efectua n mod automat aceste corectii! (Acolo unde corectia nu se impune va trebui sa revenim.) Comanda Optiuni conduce la o caseta multipla de dialog, foarte ampla, prin intermediul careia putem efectua modificari asupra valorilor parametrilor ce controleaza global activitatea aplicatiei Word . Foarte importante, n grupul General, sunt optiunile:

de stabilire a numarului fisierelor recente (pe care le- am utilizat recent); aici controlam

afisarea listei acestor fisiere, asa cum apare n meniul Fisier;

de stabilire a unitatii de masura pentru lungimi. n tipografia clasica se foloseste mult

punctul tipografic. Mentionam ca 72 p.t. = 1 (inch ), iar 1 inch = 2.54 cm. O alta optiune importanta, de regula activata, este cea denumita Selectare nlocuita prin tastare, plasata n grupul Editare. Sa ne obisnuim cu ideea ca un bloc selectat, oriunde si orict de mare ar fi, va disparea instantaneu odata cu apasarea unei taste oarecare! (Evident, nu definitiv, caci optiunea Anulare din meniul Editare va determina revenirea la situatia anterioara.) Comenzile meniului Tabel controleaza evident tabele, ncepnd cu crearea lor. n interiorul unui tabel cteva reguli de editare sunt modificate sau chiar anulate. De exemplu, tabularea nu este permisa n interiorul celulelor unui tabel.
57

mprejurul si deasupra unui tabel indicatorul mausului poate lua diverse forme, unele nentlnite n alte situatii. Aceste forme sunt folosite pentru redimensionarea coloanelor sau liniilor si pentru selectarea coloanelor. Comenzi importante din acest meniu permit:

sortarea liniilor, adica rearanjarea liniilor n alta ordine; este vorba, evident, despre

comanda Sortare ;

calcularea unor valori pe baza datelor din celulele tabelului, prin comanda Formula; conversia liniilor tabelului n paragrafe obisnuite, ntre celule putndu-se plasa

caractere de separare; comanda este, evident, Conversie Tabel n text. Exista si posibilitatea inversa, anume cea de a converti n tabel un bloc de text selectat; va fi nevoie, evident, de precizarea caracterului care determina separarea datelor pe coloane. Cele cteva comenzi ale meniului Fereastra permit afisarea pe ecran, simultan:

a do ua parti distincte ale aceluiasi document, a doua sau mai multe documente distincte, ceea ce permite compararea vizuala a

continuturilor lor. n acelasi meniu apare si lista documentelor deschise, ceea ce permite comutarea rapida a activitatilor de editare, n particular transfer de text, de la un document la altul. Exercitii. 1) Blocul de text Introducere este afisat pe ecran, cu litere aldine, ntrun paragraf special. Identificati modul n care va fi salvata informatia aferenta blocului de text ntrun fisier de tip document Word, ntrunul de tip rtf si ntrunul de tip html. 2) Identificati toate optiunile ce pot fi controlate n caseta de dialog ce apare ca urmare a comenzii Instrumente ? Optiuni. Care este rolul fiecareia? 3) Aplicatia Word a evoluat n timp, de la versiune la versiune devenind tot mai complexa si performanta. Aflati ce modificari au avut loc fata de versiunea anterioara.

58

2.8. Aplicatii de calcul tabelar. Excel Traditia activitatilor contabile cere ca datele privind veniturile si cheltuielile unei firme sau gospodarii sa fie aranjate sub forma unui tabel. Modul tabelar de aranjare a datelor este adecvat si pentru alte activitati, n general este adecvat tuturor activitatilor n care datele primare numerice urmeaza a fi prelucrate. Evident, si n domeniul medical ntlnim deseori situatii n care aranjarea tabelara a datelor prezinta avantaje considerabile, si aceasta nu doar n gestiunea spitalului sau a cabinetului medical. Pentru activitatile umane n care sunt folosite tabele au fost create de catre diverse firme creatoare de soft asa- numitele aplicatii de calcul tabelar. Cele mai cunoscute sunt Excel , Lotus 1-2-3, Quattro Pro . n cele ce urmeaza ne vom referi de regula la aplicatia Excel (creata de firma Microsoft), cu ment iunea ca deosebirile fata de alte aplicatii similare sunt minore. n afara rapiditatii cu care sunt executate calculele, n general aplicatiile de calcul tabelar prezinta si alte avantaje:

recalculare automata (si instantanee") a tuturor rezultatelor, imediat ce o valoare

oarecare a fost modificata;

posibilitati multiple de formatare utile pentru prezentarea, pe ecran, a datelor; posibilitatea reordonarii rapide a liniilor, dupa diverse criterii; existenta unei varietati de functii implementate, de na tura matematica, statistica,

financiara care, nsotite fiind de explicatii detaliate privind modul de utilizare, sunt utilizabile cu usurinta chiar de catre nespecialisti;

posibilitatea realizarii rapide a diagramelor si graficelor statistice, de diverse forme, pe

baza datelor din tabele;

posibilitatea transferului rezultatelor spre si dinspre documente (create nu doar cu Word ).

De peste un deceniu n aceste aplicatii a fost implementata organizarea datelor pe mai multe foi de lucru (worksheets), presupuse situate una peste alta ca ntro carte. Fiecare foaie de lucru are o denumire ce o identifica Implicit, n Excel aceste denumiri sunt Foaie1 (Sheet1), Foaie2 (Sheet2 ), O foaie de lucru poate fi organizata ca tabel ( spreadsheet ).
59

Orice tabel este format din celule dispuse pe linii si pe coloane. n fiecare celula putem plasa o valoare de un tip extrem de divers:

valoare numerica; text (secventa de caractere); data calendaristica; formula de calcul cu datele plasate n alte celule.

Afisarea pe ecran a valorii unei celule poate fi efectuata n diverse moduri; de regula valoarea afisata difera, uneori substantial, de valoarea plasata n celula! Exprimarea formulelor respecta regulile clasice ale algebrei, semnele operatiilor aritmetice fiind +, , * (pentru nmultire) si / (pentru mpartire). Pentru a fi deosebite de textele ordinare, formulele sunt precedate de caracterul =. Evident, o celula este identificata prin precizarea liniei si coloanei din care face parte. Astfel, notatia R21C8 identifica p recis celula aflata pe linia ( row) a 21-a si coloana (column ) a 8-a. Acest mod de identificare este nsa rar folosit. De obicei identificarea coloanelor se face prin litere A, B, iar dupa epuizarea acestora prin secvente de doua litere AA, AB, , AZ, BA, BB, Ct despre identificarea liniei, aceasta este data de numarul de ordine: 1, 2, 3, Astfel, notatia H21 identifica aceeasi celula ca si R21C8 . Ca exemplu general, notatia Foaie2!AB215 identifica celula aflata pe coloana a 28-a si linia a 215-a de pe a doua foaie implicita. Pe o foaie de lucru organizata ca tabel pot exista cel mult 256 de coloane (ceea ce nseamna ca ultimul identificator de coloana este IV). Ct despre numarul maxim de linii, acesta este n principiu 65536 (un numar foarte mare fata de necesitatile obisnuite ale unui utilizator sau ale unui grup restrns de utilizatori. n realitate limitarea este data de capacitatea memoriei de lucru a calculatorului; un calcul imediat, ce tine seama de faptul ca n fiecare celula putem plasa cel mult 32000 de caractere, arata ca o foaie de calcul plina va ocupa aproximativ 1 TB!) Celulele pot fi grupate, dupa dorinta, n domenii, iar pentru usurinta domeniile pot fi denumite.

60

Un domeniu elementar este usor de definit, ca grup dreptunghiular de celule (contigue). Un asemenea grup este determinat evident de doua celule extreme: cea de colt din stnga- sus si cea de colt din dreapta-jos. Evident, o celula poate fi considerata ca formnd, ea singura, un domeniu elementar degenerat. De asemenea, pot exista domenii de tip coloana, pentru care dreptunghiul se reduce la celule contigue de pe aceeasi coloana; analog pentru linii. Identificarea unui domeniu elementar (care nu este degenerat) poate fi facuta prin specificarea identificatorilor celulelor de colt, separndu-i prin caracterul :. Astfel, C1:E4 identifica un domeniu elementar avnd 12 celule (situate pe 4 linii si 3 coloane), iar A2:D2 identifica un domeniu tip coloana, avnd 4 celule. n general, un domeniu este alcatuit din domenii elementare, prin operatiuni de reunire si intersectare. Pentru simbolizarea reunirii se foloseste caracterul , , iar pentru simbolizarea intersectarii se foloseste caracterul (blanc). Astfel, A3:B5,D3:E5 identifica un domeniu format din 12 celule, grupate n doua domenii elementare separate. Ca sa dam un alt exemplu, B3:C6 A4:D5 identifica exact domeniul elementar B4:C5. (n general domeniile care nu sunt elementare sunt mai rar folosite.) De obicei ntrun domeniu sunt depuse date ce au o legatura logica ntre ele (dar nu sunt neaparat de acelasi tip). Astfel, n cazul reprezentarii grafice a unor date numerice se obisnuieste sa se extinda domeniul datelor cu o linie si o coloana de explicatii. Excel ntelege rostul fiecarei date din acest domeniu extins. Fata de Word, n Excel apar noi forme ale indicatorului mausului (vezi figura). Forma de cruce alba este folosita pentru selectarea unui domeniu. Domeniul elementar selectat va fi ncadrat, iar celulele sale vor avea fundalul colorat (cu exceptia celu lei active, plasata n colt). Forma asemanatoare literei I este folosita n activitati de editare. Forma de sageata alba (vrful nspre stnga) este folosita pentru mutarea domeniului selectat. Excel forme ale indicatorului mausului

61

Forma de cruce neagra se foloseste pentru activitati de umplere automata a continuturilor celulelor, prin tragere (drag and drop) Forma de sageata dubla este folosita pentru redimensionare (n directiile aratate de sageti) Ca pentru orice aplicatie Windows, si n fereastra aplicatiei Excel apare bara titlului, bara meniurilor, bara instrumentelor si bara de stare, ncadrnd zona de lucru. n functie de necesitati pot fi afisate si alte bare, ca de exemplu bara de desenare. Specific aplicatiei este: 1) organizarea celei mai mari parti a zonei de lucru n linii si coloane corespunzatoare foii active. Evident, liniile si coloanele sunt bordate cu zone gri pentru identificare. n stnga sus, spatiul ramas este ocupat de butonul Selecteaza totul; 2) aparitia barei formulei, deasupra zonei de lucru, folosita pentru editarea formulei din celula curenta; n stnga ei se afla caseta numelui, folosita pentru redenumire si regasirea rapida a unui domeniu. Sa trecem n revista cteva dintre posibilitatile de calcul ale aplicatiei Excel . 1) Completarea automata a unui domeniu (linie sau coloana) cu valorile unei progresii. Daca se completeaza doua celule contigue cu primele doua valori ale progresiei (exemple: luni/marti, ianuarie/februarie, 10/20) si se selecteaza aceste doua celule, atunci prin tragere cu mausul (forma cursorului = cruce neagra) de mnerul de tragere progresia se va extinde. 2) Extinderea prin copiere a unei formule, de la o celula la un domeniu. Folosindu - se comenzile Editare Copiere si Editare Lipire , continutul-sursa al unei celule poate fi copiat n alte celule. Daca sursa este o formula implicnd identificatori ai altor celule, n urma copierii formula se va modifica diferential. De exemplu, daca n celula C1 continutul este formula =A1+B1*A2, atunci prin copiere n celula E4 (cu doua coloane n plus si trei linii n plus) formula devine =C4+D4*C5 (adica indicatorii coloanelor au fost mariti cu 2, iar indicatorii liniilor au fost mariti cu 3). Indicatorii ce nu trebuie sa se modifice n urma copierii trebuie sa fie nregistrati precedati de caracterul $. Astfel, daca formula din C1 ar fi fost =$A$1+B$1*$A2 , atunci n urma copierii n celula E4 ar fi aparut formula =$A$1+D$1*$A5. 3) Copierea unui ntreg domeniu, cu adaptarea sau nu a formulelor la noua situatie.
62

Dupa selectarea domeniului si folosirea comenzii Editare Copiere , se poate folosi fie Editare Lipire , fie Editare Lipire speciala Valori . 4) Folosirea functiilor ncastrate, implementate n aplicatie. Este vorba att despre functiile matematice uzuale (trigonometrice, exponentiale si logaritmice, operatii cu numere complexe), unele functii financiare, logice sau de prelucrare a textului, dar mai ales despre majoritatea functiilor statistice necesare prelucrarii elementare a datelor. Acestea din urma sunt de regula functii de domeniu, avnd asadar ca argumente domenii. Iata cteva: SUM(domeniu) pentru calculul sumei datelor depuse n domeniu; AVERAGE(domeniu ) pentru calculul mediei datelor depuse n domeniu; STDEV(domeniu) pentru calculul abaterii standard a datelor depuse n domeniu; FREQUENCY(domeniul datelor, domeniul limitarilor) pentru calculul frecventei absolute a claselor formate prin limitarile indicate, din datele depuse n domeniu. Folosirea tuturor acestor functii este usurata enorm de caseta de dialog ce ofera toate explicatiile necesare utilizatorului. Organizarea ferestrei aplicatiei Excel

63

Excel dispune de o serie de posibilitati grafice. Prin comanda Insereaza Diagrame putem obtine diverse reprezentari grafice ale datelor depuse ntrun domeniu. Este important de retinut ca legatura ntre datele din domeniu si reprezentarea grafica a lor este dinamica (ceea ce nsemna ca orice modificare a datelor va fi reflectata instantaneu n diagrama). Controlul reprezentarii grafice este asigurat printr-o succesiune de patru casete de dialog. Ele permit, n ordine: 1. alegerea tipului de diagrama: cu bare, rozeta etc.; 2. confirmarea (sau modificarea) domeniului datelor precum si precizarea seriilor de date; 3. declararea diverselor componente anexa: titlu, legenda, etichete etc.; 4. alegerea modului de afisare: ca obiect grafic inserat n foaia de calcul, respectiv ca foaie noua. (Aceasta ultima optiune este cea recomandata.) Odata realizat, graficului i se pot adauga diverse componente suplimentare, event ual obtinute cu alte programe: imagini din fisiere grafice, figuri geometrice standard (dreptunghiuri, sageti, etc.), texte din WordArt . Acestea pot fi plasate n orice pozitie si pot fi transformate geometric (translatate, rotite, deformate, ) independent, conform regulilor obisnuite. Pentru aceste actiuni se folosesc de obicei butoanele plasate pe bara de desenare, a carei afisare este controlata cu optiunea Vizualizeaza Bare Desen). Posibilitatile aplicatiei Excel sunt mult mai ample, depasind cu mult cele prezentate n acest curs. n ncheierea acestei sectiuni repetam ca Excel face parte din softul de uz general, adresat tuturor utilizatorilor. Exercitii. 1) Formatarea unei celule de pe o foaie de calcul Excel implica mai multe optiuni. Identificati optiunile de aliniere, de colorare si de protectie. 2) Aflati amanunte despre componentele care pot fi incluse la cerere n Excel. 3) Comenzile Lipire speciala din meniul Editare si Celule din meniul Format sunt foarte importante. Identificati efectul fiecareia, n toate contextele posibile.

64

2.9. Sistemul de operare Windows XP . Bara activitatilor n sectiunile urmatoare din acest curs vom prezenta, n special pentru ncepatori, o serie de amanunte privind sistemul de operare Windows XP care este folosit, n prezent, pe majoritatea calculatoarelor personale. n partea inferioara a ecranului se afla, de obicei, asa-numita bara a activitatilor (taskbar), pe care distingem: butonul Start, n extremitatea stnga, compartimentul de sistem (System Tray), n extremitatea dreapta, butoanele de lansare rapida (Quick Launch) n dreapta butonului Start, butoane asociate ferestrelor deschise a se vedea figura urmatoare, alte posibile componente.

Atentie, este posibil ca pozitia barei activitatilor se fie modificata, de asemenea dimensiunile sale. Un clic dreapta deasupra barei n zona libera determina deschiderea meniului de context. n acesta sunt grupate comenzile care pot fi executate. Se recomanda ncepatorilor (pentru a nu avea probleme de identificare) ca optiunea Lock the Taskbar sa fie activata a se vedea figura urmatoare. Meniul de context al barei activitatilor

65

2.10. Sistemul de operare Windows XP. Lucrul cu ferestre si aplicatii Cteva sfaturi pentru ncepatori, privind: A. Lansarea une i aplicatii clic pe butonul Start, urmat de clic pe butonul All Programs , apoi clic deasupra iconitei aplicatiei dupa identificarea acesteia, clic pe butonul aplicatiei de pe bara de instrumente Quick Launch. Executarea principalului fisier executabil al aplicatiei dupa identificarea sa n dosarul aplicatiei este posibila, dar nu este recomandata. Pentru compatibilitate cu vechile sistem de operare MS-DOS, aplicatiile vechi pot fi lansate n executie prin intermediul comenzilor Run cmd sau Run command. B. Comutarea ntre aplicatiile aflate n executie clic n fereastra aplicatiei, clic pe butonul ferestrei aplicatiei de pe bara activitatilor, folosirea repetata a combinatiei [Alt]+[Tab]. C. Aranjarea si redimensionarea ferestrelor pe suprafata de lucru (desktop ) folosirea butonului de maximizare/restaurare, tragere de borduri sau colturi, tragere de bara de titlu, clic-dreapta pe bara activitatilor, apoi alegerea optiunii Cascade Windows , clic-dreapta pe bara activitatilor, apoi alegerea optiunii Tile Windows Horizontally, clic-dreapta pe bara activitatilor, apoi alegerea optiunii Tile Windows Vertically . Ultimele doua optiuni nu sunt recomandate atunci cnd avem un numar mare (peste 3) de ferestre deschise.

66

2.11. Sistemul de operare Windows XP. Navigarea n sistemul de fisiere Se ncepe prin deschiderea ferestrei My Computer fie prin dublu- clic pe iconita de pe suprafata de lucru, fie apasnd butonul Start, apoi butonul My Computer. Optiunile meniului View stabilesc modul de afisare a informatiilor despre containerele principale ale calculatorului. Fiecare dintre aceste containere este reprezentat de o iconita si de o inscriptie. Cteva dintre aceste containere sunt dosare ( My Documents, Shared Documents , ) nsa majoritatea sunt volume de date (unitatea de discheta A:, prima partitie a principalului disc fix C:, ). Un clic pe iconita unui container determina selectarea acestuia, nsotita de afisarea unor informatii. De exemplu, odata cu selectarea partitiei C: se va afisa modul de organizare, capacitatea si gradul de ocupare. Aceste informatii sunt prezentate n zona Details din partea de stnga- jos a ferestrei.

Un dublu-clic pe iconita containerului determina deschiderea sa si afisarea continutului. De exemplu,

67

a) prin deschiderea dosarului My Documents va fi afisata lista documentelor ce au fost salvate ca fisiere de diverse tipuri n acest dosar; b) prin deschiderea partitiei C: se va afisa o lista de dosare ntre care se vor gasi probabil Documents and Settings, Program Files si Windows urmata posibil de o lista de fisiere. Un clic-dreapta pe iconita unui container face sa se deschida meniul de context, ce contine principalele metode speciale care pot fi aplicate containerului. Lista acestor metode depinde n mod esential de tipul containerului. Dosarele pot contine att fisiere, ct si alte dosare. Atunci cnd selectam un fisier, n zona Details este prezentata o descriere a acestuia. Iconita unui fisier arata care este aplicatia asociata fisierului respectiv. Prin dublu-clic pe aceasta iconita deschidem de fapt fisierul folosind aplicatia ce- i este asociata. Sa presupunem ca aceasta este capabila sa-i interpreteze corect continutul. Daca dorim sa deschidem fisierul cu o alta aplicatie, atunci ne putem adresa meniului de co ntext (apelabil, evident, cu un clicdreapta) alegnd din acesta optiunea Open With.

68

2.12. Sistemul de operare Windows XP. Cautarea unui fisier/dosar Asa cum am precizat anterior, ntro partitie de disc fix ar putea fi stocate zeci de mii de fisiere. Pentru a regasi unul anume, ar trebui sa cunoastem: a. numele sau, dar nu neaparat cu exactitate, b. tipul fisierului, c. data crearii, cel putin aproximativ, d. dimensiunea (aproximativa), e. o secventa de caractere din continutul fisierului. Sistemele de operare Windows ofera o posibilitate comoda de cautare dupa elementele de identificare de care dispunem. Concret, dupa un clic pe butonul Start se selecteaza comanda Search. Fereastra Search Results care se deschide ca efect al executiei acestei comenzi are o organizare extrem de simpla: identificam n ea doar doua panouri. n panoul din stnga gasim o lista de butoane servind la formarea criteriului de cautare, iar acest panou se modifica, afisndu-se optiuni suplimentare de cautare, n functie de butonul apasat. La indicarea numelui ce trebuie cautat se va tine seama de rolul caracterelor speciale * si ?. Astfel, Capit*.doc indica o cautare a tuturor fisierelor cu extensia doc al caror nume indiferent ct de lung ncepe cu Capit (vezi figura urmatoare). La fel, Capitolul?.txt indica o cautare a tuturor fisierelor text al caror nume este format din 10 caractere, primele 9 fiind Capitolul, ultimul putnd fi oricare. Rezultatele cautarii sunt afisate n panoul din dreapta; este vorba despre lista fisierelor (evident, dosarele sunt si ele fisiere) care satisfac toate conditiile specificate n criteriul de cautare. O alta posibilitate de regasire a unui anumit fisier/dosar, foarte utila dar mai putin automatizata, se bazeaza pe comanda Details din meniul View existent n majoritatea ferestrelor. Recomandam folosirea acestei comenzi deoarece apar unele amanunte (despre fisierele/dosarele cautate) utile n operatiunea de regasire.
69

Dar, evident, aceasta posibilitate de regasire va fi utilizata cu precadere atunci cnd cunoastem dosarul n care a fost depus fisierul/dosarul cautat. Apasarea butoanelor Name , Size , Type si Date Modified (vezi figura de mai sus) determina afisarea listei fisierelor/dosarelor continute, reordonate: a) fie n ordinea alfabetica a numelor, cu dosarele precednd fisierele, b) fie n ordinea ascendenta/descendenta a dimensiunilor, c) fie n ordinea tipului fisierelor, d) fie n ordinea cronologica a datei crearii.

70

2.13. Sistemul de operare Windows XP. Crearea unui fisier si deschiderea sa Pentru un ncepator, crearea unui fisier nou si ntelegerea modului sau de folosire este produce dureri de cap. Unele indicatii i pot fi de folos. De regula fisierele sunt create de catre aplicatiile pe care le folosim, care ataseaza implicit anumite extensii (specifice aplicatiei) de numele fisierului. Totusi, sistemul de operare Windows ofera posibilitatea de a crea fisiere direct, fara a folosi vreo aplicatie. Concret, dupa selectarea dosarului dorit si deschiderea ferestrei sale, vom face apel la comanda New din meniul File . Se va deschide o lista de optiuni, ce ncepe cu optiunea Folder (prin care putem crea subdosare), dar continua cu optiunile de creare de fisiere de tipurile ce sunt asociate aplicatiilor instalate pe calculator. Deschiderea unui fisier se poate face: a) fie cu un dublu-clic deasupra iconitei ce reprezinta tipul fisierului (atentie, NU deasupra textului ce reprezinta numele fisierului!). Sistemul de operare determina ca fisierul sa fie deschis de catre aplicatia asociata tipului fisierului, ceea ce nu corespunde ntotdeauna realitatii! b) fie utiliznd o aplicatie si apoi facnd apel la comanda Open din meniul File (din fereastra aplicatiei). Mentionam ca un clic-dreapta deasupra iconitei sau numelui fisierului determina aparitia meniului de context, n care este posibil sa apara comanda Open With, care ne permite alegerea aplicatiei cu care vom deschide fisierul. Ca o curiozitate, deschiznd cu Notepad un fisier imagine, vom putea vedea o interpretare aparte a continutului sau. Probabil secventa de caractere pare neinteligibila (ca text), dar sa nu uitam ca aceste caractere reprezinta culorile punctelor din imagine. Pentru a vizualiza si eventual modifica asocierile ntre aplicatiile instalate pe calculator si tipurile de fisiere, vom proceda astfel: clic pe butonul Start, deschidem fereastra Control Panel,

71

 apoi dublu-clic pe iconita Folder Options ; ca urmare se va deschide o caseta de dialog cu mai multe file, clic pe fila File Types, asteptam completarea listei Registered File Types care prezinta asocierile extensie tip, ordonate alfabetic dupa extensie, o exploram, selectam extensia dorita si eventual modificam asocierea prin apasarea butonului Change . O nota aparte pentru asa- numitele scurtaturi. O scurtatura ( shortcut ) nu este alt ceva dect un fisier special al carui continut este identificatorul unui alt fisier, aflat de obicei n alt dosar. Scurtaturile se creeaza de obicei pe suprafata de lucru, asa nct fisierele curente cu care lucram sa fie la ndemna, indiferent de dosarul lor de depozitare. Crearea unei scurtaturi se poate face simplu: cu un clic-dreapta deasupra denumirii fisierului, tragem de aceasta pna ajungem n zona dorita; elibernd butonul mausului, alegem optiunea Shortcut Here . Daca dorim sa vedem spre ce fisier conduce o scurtatura, vom alege comanda Properties din meniul ce apare dupa un clic dreapta deasupra scurtaturii. Vom observa apoi continutul casetei text Target, care indica exact calea de acces spre fisier.

72

2.14. Sistemul de operare Windows XP. Stergerea fisierelor Pentru a ntelege ce se ntmpla n cazul stergerii unui fisier, sa ne amintim ca un fisier are un continut (util!) si un cap de identificare, folosit de catre sistemul de operare pentru a accesa continutul asociat denumirii fisierului. Acest cap este pastrat n continutul dosarului n care este stocat fisierul. Atunci cnd stergem un fisier, sistemul de operare Windows nu distruge automat continutul fisierului, nici macar nu modifica vreun bit din continut! Capul nsa este transferat n continutul unui dosar special, denumit Recycle Bin . Evident, un fisier ce a fost plasat n Recycle Bin va putea fi oricnd recuperat, dar stergerea unui fisier din Recycle Bin are ca efect eliminarea sa din sistem, fara posibilitatea de a mai fi recuperat. Acest mod de folosire a lui Recycle Bin poate fi nsa dezactivat, n care situatie fisierele sterse vor fi eliminate direct, iar sistemul de operare Windows nu le va mai putea recupera! Atentie, sa nu identificam niciodata un fisier cu continutul sau! Eliminarea unui fisier nu conduce automat la disparitia fara urma a continutului sau! Nu se ntmpla altceva dect ca sectoarele (clusterele) de pe discul fix ce au fost ocupate de catre continut vor fi declarate libere, urmnd a fi refolosite ulterior, n functie de necesitati. Este posibil ca ele sa nu fie refolosite mult timp dupa eliminarea fisierului, ceea ce nseamna ca prin folosirea unor programe speciale de recuperare se pot recupera datele din aceste sectoare. (Evident, n asemenea situatii int erpretarea lor corecta va fi o problema dificila, dar care este usor de rezolvat n cazul fisierelor text!) Sa retinem ideea ca un disc fix ar putea fi montat pe un alt sistem de calcul, sau ar putea fi explorat cu ajutorul unor sisteme de operare altele dect Windows, de exemplu cu ajutorul unui sistem de operare DOS simplu, lansat de pe o discheta! Formatarea unei partitii de disc fix provoaca nsa disparitia tuturor informatiilor ce au fost stocate n acea partitie!

73

2.15. Sistemul de operare Windows XP. Fisiere si dosare Atunci cnd dorim sa stocam date pe un suport magnetic sau optic, aceste date vor forma continuturi de fisiere. Aproape 100% din informatiile ce exista ntrun calculator personal sunt depuse n continuturi de fisiere aflate pe discurile fixe. nsusi sistemul de operare Windows, care le administreaza, este un ansamblu de cteva mii de fisiere, majoritatea continnd cod (instructiuni pentru procesor). Acelasi lucru se poate spune si despre toate aplicatiile instalate pe calculatorul pe care- l folosim. Evident, lucrnd cu aceste aplicatii nu facem altceva dect sa folosim fisiere create anterior, sau sa cream fisiere noi. Trebuie sa ne asteptam asadar ca numarul fisierelor stocate pe un disc fix sa fie de ordinul zecilor de mii. Daca nu ar exista o organizare rationala a lor, s-ar pierde foarte mult timp cu operatiile de regasire a fisierelor. Organizarea adoptata la calculator copiaza ceea ce se ntmpla cu hrtiile cu care lucram: notite, facturi, chitante, etc. pe care le grupam n dosare depuse pe rafturi. Asadar, fisierele vor fi plasate n dosare. Un dosar nu este altceva dect un container ce poate contine doar fisiere si/sau alte dosare. Notiunea de fisier este foarte simpla dar foarte generala: un fisier este un ansamblu compus dintr- un continut si un cap (head ). Pe suportul de stocare capul si continutul unui fisier sunt depuse n locuri diferite, iar sistemul de operare foloseste datele din capul fisierului pentru a regasi continutul. Trebuie mentionat ca unele sisteme de operare permit ca acelasi continut sa fie regasit plecnd de la mai multe capete diferite. Sa amintim faptul ca un dosar nu este altceva dect un fisier al carui continut este format doar din capete de fisiere. Evident, nimic nu impune ca unele dintre aceste fisiere sa nu fie de fapt dosare; acestea vor fi numite subdosare. Arborescenta dosarelor are ca punct de plecare, n fiecare volum de date, dosarul numit radacina volumului de date. Structura capului unui fisier depinde n mod esential de sistemul de operare care controleaza spatiul de memorare folosit. Dar, oricare ar fi acest sistem de operare, n capul unui fisier vom gasi: a) Numele fisierului, format dintr-un numar de caractere. Exista limitari si asupra numarului maxim de caractere, si asupra setului de caractere permise. De exemplu, n vechiul sistem de operare MS-DOS acest numar maxim era 8, n primele versiuni ale sistemului de operare UNIX acest numar era 14, iar n majoritatea versiunilor sistemului de operare Windows numarul maxim este 256.
74

Caracterele utilizate pentru formarea numelui unui fisier pot fi litere, cifre, o serie de alte semne speciale, dar n sistemul de operare MS-DOS literele minuscule erau identificate cu majusculele corespunzatoare. Nu sunt nsa permise caracterele \ , /, :, acestea avnd rol de separatori, precum si alte cteva (a se vedea cazul caracterelor ? si * al caror rol este explicat mai jos). Pentru compatibilitate, sistemele de operare Windows creeaza automat, prin trunchierea numelui si trecerea la litere majuscule, si un nume MS-DOS clasic al fisierului respectiv. Tabelul urmator prezinta cteva exemple. Numele fisierului ntrun sistem de operare Windows Simplu.doc Memoriu de activitate Capitolul 1 Capitolul 2 Numele MS-DOS asociat SIMPLU.DOC MEMORI~1 CAPITO~1 CAPITO~2

Doua caractere ambigue au interpretari speciale atunci cnd sunt folosite n nume de fisiere. Este vorba despre semnul ntrebarii ?, care va fi interpretat ca orice caracter , precum si caracterul asterisc *, care va fi int erpretat ca orice combinatie de caractere . De exemplu, cat* va fi interpretat ca orice nume de fisier ce ncepe cu literele cat , *cat* va fi interpretat ca orice nume de fisier ce are n interior cuvntul cat , iar ?at* va fi interpretat ca orice nume de fisier n care al doilea caracter este a iar al treilea este t. (Uneori nu se face distinctie ntre caracterele A si a sau ntre T si t .) b) Extensia , care reprezinta tipul fisierului. Extensia unui fisier este optionala; atunci cnd exista, ea succede numelui fisierului, ncepe printr-un caracter punct . si nu mai contine vreun alt caracter punct. Rolul extensiei este de a indica tipul de date continute n fisier. Uneori extensia este invizibila si este nlocuita cu o iconita (cazul sistemelor de operare Windows). Se obisnuieste dar nu este o regula ca extensia unui dosar sa fie lasata vida. n legatura cu denumirile de dosare, sa mentionam ca prin denumirea .. (doua puncte) se face referire la dosarul parinte al dosarului curent; acesta este, evident, unic. De asemenea, prin denumirea . (un singur punct) se face referire la dosarul curent. Exemple de extensii cu semnificatie speciala sunt prezentate n tabelul urmator:
75

Extensie .exe, .com .doc .txt .pas .xls .html, .htm .dbf .java .wav .jpeg .zip, .arj

Semnificatie Fisier executabil (program) Fisier document creat de aplicatia Word Fisier al carui continut este un text Fisier ce contine instructiuni n limbajul Pascal Fisier-carte de calcul creat cu aplicatia Excel Fisier-document hipert ext Fisier-tabel de date Fisier ce contine o clasa Java Fisier ce contine o nregistrare sonora digitala Fisier ce contine o imagine de tip fotografie Fisiere avnd continutul comprimat

Si n extensia unui fisier pot aparea caractere ambigue, cu exact aceleasi interpretari ca mai sus. De exemplu, *.doc trebuie interpretat ca toate fisierele (sau dosarele) cu extensia DOC , cat.* trebuie interpretat ca toate fisierele (sau dosarele) cu numele CAT, indiferent de extensie , iar *.* trebuie interpretat ca toate fisierele (sau dosarele). Despre ansamblul format din numele si extensia unui fisier se spune ca este denumirea fisierului. n sistemele de operare Windows fisierele au doua denumiri: una completa, iar a doua trunchiata, compatibila MS-DOS. n aceasta din urma extensia este trunchiata la maximum 3 caractere dupa .. c) Dimensiunea, exprimata n Bytes . Este vorba, evident, de numarul de caractere (octeti) ce formeaza continutul fisierului. Spatiul ocup at de catre fisier este mai mare, caci continutului i se aloca un numar suficient de ciorchini! d) Atributele de protectie, care pot fi active sau inactive. Atributele depind de sistemul de operare ce controleaza suportul magnetic. De exemplu, pentru sistemele de operare Windows avem atributele: R/o (Read-only ); activarea sa interzice modificarea continutului (nu nsa si a numelui!);
76

 H (Hidden); activarea sa face fisierul invizibil n anumite situatii; D (Directory ); activarea sa indica faptul ca avem d e-a face cu un dosar. Pentru sistemul de operare UNIX fiecare fisier are seturi de atribute r (read), w (write) si x (execute), activarea carora acordnd permisiunea respectiva. e) Data si o ra ultimei modificari a continutului fisierului respectiv. Referitor la dosare, este momentul sa precizam ca termenul clasic directory a fost nlocuit de curnd cu folder. Nu este o simpla schimbare de nume, nlocuirea se datoreaza generalizarii notiunilor din programarea orientata obiect. Dosarelor, simple containere n ntelesul clasic (directories), considerate ca obiecte ale unei clase, li se pot aplica diverse metode ale clasei. Acesta este ntelesul modern (folder), ce presupune un fel de inteligenta a dosarelor. De aceea, analogia cu dosarul de hrtie nu mai poate fi facuta. Trebuie mentionat aici ca ntrun dosar nu pot exista doua fisiere cu exact aceeasi denumire. (Atentie, subdosarele sunt asimilate fisierelor!) Aceasta nu exclude posibilitatea ca doua fisiere sa aiba aceeasi denumire, cu conditia sa fie depuse n dosare diferite. Pentru a identifica corect un fisier trebuie specificate urmatoarele: a) volumul de date, specificat de o litera (A, C, ) urmata de : ; b) calea de acces catre fisier, n structura arborescenta a volumului de date. O cale de acces este formata dintr-o succesiune de denumiri de dosare, separate printr-un caracter separator; acesta este \ sau /, depinznd de sistemul de operare; c) numele fisierului, precedat de caracterul \ sau / , depinznd de sistemul de operare; d) (optional) extensia fisierului, ce ncepe cu .. Exemple de identificatori de fisier (n sistemele de operare Windows): A:\readme C:\Cursuri\Anul Universitar 2005-2006\Cursul Nr.1.DOC A:\Cursuri\Anul Universitar 2005-2006\Cursul Nr.1.DOC A:..\Anul Universitar 2005-2006\Cursul Nr.1.DOC A:Cursul Nr.1.DOC

77

Este perfect posibil ca ultimele trei exemple sa identifice acelasi fisier. Aceasta deoarece exista doua tipuri de cai de acces: absolute si relative. Caile de acces absolute ncep, lasnd la o parte identificatorul de volum (C: si A: n exemplele de mai sus) obligatoriu cu caracterul \. n caz contrar avem de-a face cu o cale de acces relativa . Asadar, n primele doua exemple de mai sus avem caile de acces absolute: \Cursuri \Anul Universitar 2005-2006 spre fisierul denumit Cursul Nr.1.DOC aflat n prima situatie (probabil) ntro partitie a unui disc fix, iar n a doua situatie pe o discheta. n schimb, ..\Anul Universitar 2005-2006 este un exemplu tipic de cale de acces relativa. Putem deduce ca dosarul curent este frate cu dosarul denumit Anul obligatoriu radacina dischetei! Cu toate ca este formal corect, nu recomandam identificari de tipul A:Cursul Nr.1.DOC, care ncearca sa identifice fisierul denumit Cursul Nr.1.DOC si aflat n dosarul curent al dischetei, fara a face nicio mentiune la calea de acces. Este de preferat sa precizam o cale de acces nevida, de exemplu astfel:
A:.\Cursul Nr.1.DOC

Universitar

2005-2006, parintele nefiind nsa

Extrem de putine sunt cazurile n care un utilizator obisnuit, fara cunostinte de programare, va trebui sa denumeasca un fisier. De regula fisierele sunt create n urma folosirii aplicatiilor, iar aplicatiile precizeaza extensia; utilizatorului i se cere doar sa indice numele fisierului. Fisierele de sistem sunt fisierele ce contin instructiunile sistemului de operare. n cazul sistemelor de operare Windows, majoritatea acestora sunt depuse ntrun dosar special, denumit Windows . n figura de pe pagina urmatoare este prezentata componenta unei partitii controlate de un sistem de operare Windows. Se poate observa ca radacina partitiei C: contine patru dosare si alte cteva fisiere. Aplicatiile sunt, probabil, plasate n subdosare ale dosarului denumit Program Files.
78

Exemplu de continut al radacinii unei partitii de disc fix

Se poate observa ca n fisierul denumit Autoexec.bat, la fel ca si fisierele denumite Config.sys, Io.sys si Msdos.sys, toate aflate n radacina partitiei C:, au un continut vid (0 KB). Aparent ele sunt inutile, ntruct nu contin nimic, dar consuma un oarecare spatiu de memorare. Totusi, asemenea situatii se ntlnesc deseori, informatia de control aflndu- se n nume, nu n continut! Lipsa unor asemenea fisiere poate face ca unele programe sa nu functioneze corect. Din asemenea motive, recomandam ca utilizatorii ncepatori: a) sa nu stearga fisiere de pe discurile fixe daca nu le-au creat personal, si b) sa nu depuna fisierele create personal dect n dosare speciale (de tipul My Documents).

79

Bibliografie pentru primele doua cursuri: 1. Robert Cowart, Brian Knittel, Special Edition Using Microsoft Windows XP Professional. QUE, 2001 2. Bernhard Eder, Willibald Kodym, Franz Lechner, Durchst @rten zum Computer Frerschein, Word fr Fortgeschrittene. Veritas Verlag, 2002 3. Cyril Nocton, Linux . MicroApplication, 2002 4. David A. Patterson, John L. Hennessy, Computer Organization and Design. The Hardware/Software Interface. Morgan Kaufmann Publ. Inc., 1998 5. Greg Perry, SAMS Teach Yourself Windows XP in 24 Hours. Pearson Education Inc., 2004 6. Trudi Reisner, SAMS Teach Yourself Microsoft Office Excel 2003 in 24 Hours. Pearson Education Inc., 2004 7. Fazlollah M. Reza, An Introduction to Information Theory. Dover Publ., 1994 8. Winn L. Rosch, Hardware Bible (5th Edition). QUE, 1999 9. Heidi Stevie, SAMS Teach Yourself Microsoft Office Word 2003 in 24 Hours . Pearson Education Inc., 2004 10. Uwe Schning, Ideen der Informatik. Grundlegen Modelle und Konzepte. Oldenbourg Verlag, 2002 11. Adrian Wong, Breaking Through the BIOS Barrier The Definitive BIOS Optimization Guide for PCs. Pearson Education Inc., 2005 Recomandam, pentru ncepatori: Ron White, Cum functioneaza calculatoarele. Pearson Education Inc., 2002 De asemenea, pentru amanunte privind dispozitivele care compun calculatoarele personale, recomandam informatiile din www.webopedia.com

80