Sunteți pe pagina 1din 11

Budismul Japonez

Avram Ionut-Ciprian Cojocaru Ionut-Cosmin Vasilescu Mihai-Robert Zaharia Catalin-Andreeas

Introducere Religia in Japonia


Se spune ca japonezii se nasc shintoisti, se casatoresc crestini si se inmormanteaza budisti. Desi budismul si shintoismul au nenumarati adepti, Japonia este tot mai materialista si, pentru multi, ceremoniile sunt o chestiune de forma. Peste 90% din japonezi sunt practicanti ai shintoismului (ca ritualuri de botez si casatorie) si ai budismului, rezervat mai ales pentru ceremoniile funerare. Crestinismul este practicat de o minoritate, dar nunta crestina reprezinta o alternative noua la standardul ceremoniei shintoiste. Religia in Japonia este altfel inteleasa decat in alte zone ale globului, cel putin altfel decat in tarile crestine. Aici convietuiesc intr-o ciudata interconexiune trei mari religii: shintoismul - religia autohtona nipona; budismul - religie de origine indiana care si-a facut intrarea in Japonia sub forma influentelor chineze; precum si crestinismul, un reprezentant minor, dar totusi prezent aici in Japonia. Cu toate aceste, daca intrebi un japonez oarecare care este religia sa, exista o probabilitate mare ca acesta sa iti raspunda ca nu are nici o religie. Exista si o ramura a budismului zen budismul, uneori fiind considerata si tratata separat.

Istoria Budismului in Japonia

Conform cronicii Nihon shoki (Cronicile Japoniei, 720), budismul a fost introdus oficial n Japonia n anul 552 d.H. din Coreea, cnd regele Paekche a trimis o misiune mpratului Japoniei cu cadouri care includeau o imagine n aur i bronz a lui Shakyamuni i cteva sutre. Dar istoricii moderni cred c data exact a acestui eveniment este 538. Drumul care l-a urmat Budismul din India - tara de bastina a acestei religii si pana in Japonia trece prin China - stat centralizat in aceea vreme. In Japonia, acesta a ajuns tocmai in perioada consolidarii statului nipon, noua natiune unificata adoptand relativ rapid budismul si adaptandu-l conform necesitatilor sale.

Bineinteles, budismul nu a fost imbratisat imediat de catre Japonia. Clanul Soga era pentru acceptarea budismului de catre Japonia, dar alte clanuri, in special clanurile Mononobe si Nakatomi, credeau ca zeii locali ar putea fi ofensati de respectul aratat unei diviniti straine. Budismul a fost acceptat public atunci cnd clanul Soga a fost invins de catre clanul Mononobe n 587 d.H. si a devenit proeminent in timpul domniei Imparatesei Suiko (593-628). Regentul ei Prinul Shotoku (574-622) este considerat fondatorul adevarat si primul patron al budismului japonez. El a intemeiat o serie de manastiri importante, precum Horyuji si Shitennoji. Odata cu venirea a 6 secte proeminente budiste din China in secolele al VII-lea si al VIII-lea, studiul serios al budismului a inceput si in Japonia. Aceste 6 secte au fost: Ritsu, Kusha, Jojitsu, Sanron, Hasso, Kegon.

In Perioada Nara (710794), In special sub protectia Imparatului Shomu (724-749), budismul a fost promovat ca religie de stat. In fiecare provincie au fost construite asanumite temple provinciale (kokubunji), iar la Todaiji, templul principal, a fost construita o statuie foarte mare a lui Buddha.

Bineinteles, budismul nu a fost imbratisat imediat de catre Japonia. Clanul Soga era pentru acceptarea budismului de catre Japonia, dar alte clanuri, in special clanurile Mononobe si Nakatomi, credeau ca zeii locali ar putea fi ofensati de respectul aratat unei diviniti straine. Budismul a fost acceptat public atunci cnd clanul Soga a fost invins de catre clanul Mononobe n 587 d.H. si a devenit proeminent in timpul domniei Imparatesei Suiko (593-628). Regentul ei Prinul Shotoku (574-622) este considerat fondatorul adevarat si primul patron al budismului japonez. El a intemeiat o serie de manastiri importante, precum Horyuji si Shitennoji. Odata cu venirea a 6 secte proeminente budiste din China in secolele al VII-lea si al VIII-lea, studiul serios al budismului a inceput si in Japonia. Aceste 6 secte au fost: Ritsu, Kusha, Jojitsu, Sanron, Hasso, Kegon.

In era Heian (794-1185), sectele Tendai si Shingon au fost introduse in Japonia, respectiv de catre Saicho (767-822) si Kukai (774-835), iar in era Kamakura (1185-1333), secta Zen a fost introdusa din China, ea fiind favorizata in special de clasa militara. Tipul de budism introdus de Eisai (1141-1215) se numeste astazi secta Rinzai, iar cea introdusa de Dogen (1200-1253) este cunoscuta ca secta Soto. Cam in aceeasi perioada au fost introduse si sectele Nichiren - de catre Nichiren (1222-1282), si multele scoli ale Budismului Tarii Pure, precum Jodo de catre Honen (1133-1212), Jodo Shin - de catre Shinran (1173-1263) si Ji - de catre Ippen (1239-1289). Toate aceste secte exista si in zilele noastre. In timpul sogunatului Tokugawa (1603-1867), budismul a fost folosit pentru eradicarea crestinismului (shimon aratame, inchizitia religioasa), dar budismul insusi a fost supus puterii regulatorii stricte a sogunatului.

Dupa Restaurarea Meiji (1868), statul a incercat sa faca din shintoism religie de stat, multe temple fiind desfiintate (haibutsu kishaku, abolete-l pe Buddha). De atunci organizatiile budiste au supravietuit prin adaptare la vremurile noi. Dupa al Doilea Razboi Mondial, multe grupari religioase noi s-au organizat ca miscari budiste laice. Unele dintre cele mai mari dintre aceste religii noi (shin shukyo - Soka Gakkai, Rissho Koseikai, Reiyukai, de exemplu - isi bazeaza invataturile pe secta Nichiren si pe Lotus Sutra).

Doctrina

Budismul se bazeaza pe patru invataturi fundamentale si anume: 1.Adevarul despre durere - orice forma de existenta este durere sau suferinta, chiar si aceea de fericire, pentru ca totul este imperfect si supus schimbarii. 2.Adevarul despre originea durerii cauza suferintei se afla in karma care provoaca dorinta de placere si putere. 3.Adevarul despre inlaturarea durerii - eliberarea de suferinta este posibila numai prin inlaturarea dorintei, care duce la nirvana (starea de fericire vesnica in care dispare dorinta). 4.Adevarul despre cale - la inlaturarea suferintelor se ajunge pe un drum parcurs prin 8 cai.

Adoptarea budismului este insotita de difuzarea scrierii chinezesti in Japonia, care nu are la vremea aceea caractere grafice proprii. In cursul jumatatii secolului urmator, japonezii fac si alte imprumuturi de la stralucitoarea civilizatie a Imperiului de Mijloc. Principalele religii din Japonia sunt budismul si shintoismul. Totusi, majoritatea japonezilor nu sunt adeptii unei singure religii, ci incorporeaza in viata lor de zi cu zi caracteristici din ambele religii, intr-un proces numit sincretism. Invataturile budiste si shintoiste sunt adanc incorporate in viata zilnica din Japonia, desi japonezii pot sa nu isi dea seama de acest lucru. In general, este dificil pentru cei necunoscatori sa separe religia "adevarata" japoneza de superstitiile si ritualurile de zi cu zi, iar majoritatea japonezilor nu isi pun problema sa le separe.