Sunteți pe pagina 1din 10

ELEMENTE DE DEONTOLOGIE A EVALUARII IN CONTEXTUL CRESTERII CALITATII ACTULUI EDUCATIONAL

prof. geografie Musat Nicoara Mirela Cornelia

I. Notarea numerica:cifre ordonate pe o scala metric : 1. 10 trepte in Romnia, Finlanda 2. 7-8 trepte in cele mai multe sisteme 3. l-5sau5-l 4. alte scale: 10-20 note in Franta, 13 note in Danemarca.

II. Notarea literara este specifica tarilor anglosaxone. Ordinea alfabetic e corelat cu ordinea descresctoare a rezultatelor: A- foarte bune B- bune C- medii D- slabe E- nesatistctoare F- foarte slabe

III. Notarea prin calificative este folosit mai rar ca notarea numerica sau literala. Altenativ la notarea numeric si literal, modalitate auxiliar a sistemului oficial de notare prin convertirea notelor in calificative. 4-5 trepte: exceptional, foarte bine, bine, suficient, nesatisracator.
IV. Notarea prin culori este unul din sistemele de notare cele mai vechi; acum este restrans, fiind ccl mai utilizat in invatamantul precolar. La Drept: Bile negre - nesatisfactor Bile rosii - nivel mediu Bile albe - performant foarte bun.

In practica scolara nu se aplica, in exclusivitate, numai unul din criteriile enumerate mai sus, ci o combinatie a acestora, la care se adauga o serie de variabile dependente de evaluator si de contextual scolar. Determinarea unei evaluri cat mai obiective a rezultatelor scolare depinde de factorii si situatiile implicate in procesele evaluative: personalitatea evaluatorului; expectatiile evaluatorului; diverse circumstante (situatii); discipinele de invtamnt; natura probelor; tipurile de rezultate evaluate; particularitatile subiective ale subiectilor.

Personalitatea si atitudinile evaluatorului constituie surs de divergente in apreciere. Incidenta acestora asupra actiunilor evaluative se poate produce in urmtoarele situatii: a) profesorul ca realizator al procesului de instruire si b) profesorul ca examinator. a)Personalitatea profesorului, ca realizator al procesului de instruire, exercit influent in: elaborarea instrumentelor de evaluare (alcatuirea probei, formularea itemilor, continut si grad de dificultate); modul de integrare a actiunilor evaluative in procesul de instruire (relatie cu predarea si cu invatarea); desfasurarea examinarii: capacitatea de a surprinde esentialul din raspunsurile elevilor, ca si de inelegere/identificare a dificultatilor lor de invtare. b) Actiunea profesorului ca examinator este rezultatul conceptiei sale asupra rolului evalurii in procesul didactic: mijloc de evaluare a eforturilor elevilor si a rezultatelor obtinute si mai putin a calitatii actului didactic; instrument de intrire a autorittii; mijloc de recunoastere/stimulare a eforturilor de invtare ale elevilor. Stilurile deficitare promovate de profesori ca evaluatori sunt variate: notarea strategica se manifest in tendinta de subapreciere a performanelor elevilor din cauza mentalitatii potrivit creia ,,notele de 9 sau 10 nu sunt pentru elevi sau c notele prea mari acordate in prima parte a anului scolar ar reduce capacitatea de mobilizare la efort; notarea ,, sanctiune se concretizeaz in aprecierea rezultatelor elevilor prin note sub limit (,,1, ,,2), pentru atitudini sau fapte (soptitul, copiatul etc.) care nu au legatur cu nivelul de pregtire; notarea ,, speculativa consta in sanctionarea prin nota a unor erori sau lipse de cunostinte, chiar si atunci cnd acestea nu au fost asimilate de marea majoritate a elevilor clasei sau nu constituie concepte-cheie, vizate de obiectivele programei; notarea ,, eticheta este urmarea unei pareri favorabile/nefavorabile despre un elev, reflectat in tendinta de mentinere in ,,zona valorica in care s-a aflat o perioada, far a tine seama de evolutia sa ulterioara. c) Trasaturi de personalitate ale profesorului isi gsesc expresia in ,,ecuatia personala a examinatorului sau in ,,eroare individuala constanta si care se manifesta in actul evaluativ ca fiind: sever! indulgent, constant/fluctuant, capricios (cu toane), prietenos/distant etc.

Expectatiile sau asteptarile evaluatorului influenteaza aprecierile privind rezultatele scolare in dou moduri, in functie de tipul reprezentarilor pe care profesorul si le-a format cu privire la potentialul de invatare al unor elevi: a) ,,efectul halo exprima tendinta de a supraaprecia rezultatele unor elevi sau de a trece cu vederea unele greseli sau rezultate slabe, sub influenta impresiei generale bune despre acestia. Acest efect poate deveni colectiv, in sensul c se poate manifesta in atitudinea mai multor profesori care predau la aceeai clas de elevi. b) ,,efectul de anticipatie este cunoscut si sub denumirea de ,,efectul pygmalion sau ,,efectul oedipian se afl in direct legatura cu presupozitia conform careia ,,expectantele/predictiile se (auto) implinescsi reflecta subaprecierea performantelor elevilor, ca urmare a parerii nefavorabile pe care educatorul si-a format-o despre capacittile acestora. Diversele circumstante in care se realizeaz actul evaluativ constituie, alturi de variabilele de personalitate, alte surse de divergente in aprecierea rezultatelor scolare. Dintre acestea, sunt evidentiate: efectul de rol, de contrast, de ordine. efectul de rol apare in circumstantele in cane educatorul raporteaz factorilor decidenti, de care este ,,dependent, coeficientul de promovabilitate; asemenea cerinte antreneaz deformarea evalurii, prin tendinta de apreciere indulgenta a performanelor elevilor; efectul de contrast sau efectul de ordine apare ca urmare a accenturii diferentelor de nivel dintre performanele unor elevi; lucrari sau raspunsuri orale sunt apreciate mai bine daca urmeaza dupa unele mai slabe sau mai exigent, mai sever, dac urmeaz dup unele mai bune; efectul de contaminare sau de ancorare se poate referi la o dependenta intre evaluari (lucrari) care se succed, in sensul c aprecieri obtinute anterior exercita o atractie a celor urmtoare, acestea tinzand s se apropie de cele anterioare, chiar dac nivelul rezultatelor este diferit; este cazul situatiei in care cunoaterea notelor atribuite de alti evaluatori influenteaz aprecierea unui evaluator.

Eroarea logica sau eroarea constanta consta in substituirea obiectivelor si a parametrilor importanti ai evalurii prin obiective secundare, cum ar fi acuratetea si aezarea in pagina, efortul depus de elev, gradul de constiinciozitate etc. Luarea in consideratie sau nu a acestor aspecte se pstreaz in cazul unui profesor, ceea ce nu produce deformari ale aprecierii intre elevii evaluati de acelai profesor eroarea este constanta. Statutul scolar al elevilor genereaz circumstante ce sunt surse de distorsiuni in aprecierea rezultatelor scolare, In functie de tipul de clasa/ scoal de provenienta; astfel, apartenenta la o scoal foarte buna confera avantaje, elevii de aici fiind apreciati mai generos si invers, provenienta dintr-o scoal cu rezultate mai slabe atrage o apreciere mai severa. Variabilitatea aprecierilor poate fi determinata fie de cte un factor singular prezentat mai sus, fie de un complex de doi sau mai multi factori. Reducerea divergentelor in notare poate fi realizata prin: -alegerea unei scale de notare adecvata; -adoptarea unui barem de notare, elaborarea de descriptori de performanta; -multicorectarea (de ctre cel putin doi corectori); -,,ajustareanotelor(reglarea sistemului de notare a doi corectori care au apreciat foarte diferit aceeasi lucrare); -consensul in utilizarea scalei de notare, ca si in pozitionarea performantei acceptabile.

Astfel, valorificarea rezultatelor elevilor conduce la: -restaurarea increderii in sine; -prevenirea esecului scolar, aspect care, altfel, nu poate fi sesizat dect prea trziu pentru a mai fi posibila remedierea lui; -ameliorarea comportamentelor elevilor, dezvoltarea interesului real al acestora pentru sarcinile de rezolvat; -dezvoltarea deprinderilor si a capacitailor intelectuale. Totodata, prin valorificarea evalurilor privind rezultatele scolare, intreaga activitate didactica se restructureaz continuu, activitaile de reglare/autoreglare aduc imbunatatiri vizibile, deoarece se produs sistematic, printr-o activitate de monitorizare a activitatii elevilor, ceea ce determin participarea constient si activa a acestora la propria evaluare. Evaluarile intreprinse sistematic favorizeaza actiuni operative de valorificaremonitorizare, asigur cunoasterea efectelor pe care modul de predare le produce asupra invatarii s i favorizeaz adoptarea masurilor adecvate pentru optimizarea/transformarea procesului de predare-invatare. Sustinand (imbogatind, ameliornd) invtarea si predarea, activitatea de evaluare poate fi privita mai mult ca evaluare pentru invatare si evaluare pentru predare dect ca modalitate de control, devenind, in sens autentic, parte integranta a procesului didactic.