Sunteți pe pagina 1din 2

In prezent proiectele mari sunt realizate cu o atentie sporita asupra durabilitatii, duratei de viata si a nevoii de a-I asigura o viitoare

mentenanta viitoare, deoarece generatiile urmatoare nu pot accepta cresterea necesitatii reparatiilor si mentenantei structurilor in acelasi ritm cu investitiile realizate in constructii noi, astfel impunandu-se o cerinta tot mai mare de crestere a durabilitatii constructiillor. Deobicei proiectare structurilor de beton din punctual de vedere al durabilitatii inseamna asigurarea unei acoperiri minime cu beton a armaturilor si limitarea deschiderii fisurilor in functie de agresivitatea mediului in care aceasta va fi amplasata. Stabilirea agresivitatii mediului se face in functie de concentratia substantelor chimice agresive cum ar fi clorurile, sulfatii si acizii, de prezenta apei si de nivelul de umiditate atmosferica. Durabilitatea este un concept foarte subiectiv si dificil de definit cu exactitate. Acesta se refera la mentinerea unui nivel satisfacator al performantei pe o anumita perioada de timp, fara necesitatea unor costuri ridicate pentru intretinerea cladirii. Astfel s-a realizat inca din 1979 conexiunea intre durabilitate si perioada de viata a constructiei, care este o caracteristica cuantificabila. In ultimele doua decenii, a aparut conceptul de reability, care permite proiectarea durabilitatii din punct de vedere probabilistic si este mai usor de inteles si de beneficiari care pot astfel aproxima costurile pe intreaga perioada de viata a constructiei. Analiza reliabilitatii constructiei este de a determina probabilitatea de aparitie a unui eveniment care ar putea reprezenta finalul duratei de viata, care nu in mod neaparat inseamna finalul utilitatii acesteia. Realizand o paralela cu proiectarea din puctul de vedere al rezistentei, coeficientii de siguranta reprezentand chiar nivelul de durabilitate acceptat. Cu cat probabilitate de aparitie a unui risc este mai scazuta, cu atat aceasta este o cerinta mult mai stricta. Se realizeaza in final o legatura intre o caracteristica subiectiva si una obiectiva si efectele economice pe care le are proiectarea structurala, prin luarea in considerare a tuturor incertitudinilor ce pot apareain ca din faza initiala a proiectarii. Cand toate aceste valori sunt cunoscute sau pot fi determinate, toate instrumentele necesare sunt disponibile pentru a determina durata de viata a constructiei si pentru a lua masurile necesare in cazul nevoii de a o controla. Trebuie realizata o disctinctie intre mediile cu agresivitate asupra betonului si cele cu agresivitate asupra armaturilor. Deschiderea inerenta a fisurilor apare ca efect al contractiei( plastice) si a contractiei in timpul intrarii in priza, a a betonului. Motivele fisurarii inerente a betonului sunt contractia plastica, contractia din timpul intrarii in prize, fisurarea paralela cu armaturile, corodarea armaturilor, delaminarea si reactiile agregat-alcali. Importanta asigurarii unei acoperiri minime cu beton si a unei limitari a deschiderii fisurilor consta in realizarea unei protectii a armaturilor si a betonului(inghet-dezghet). Lipsa atentiei asupra protectiei armaturilor s-a dovedit cauzatoare de deteriorarea prematura structurilor de beton. Avantajul

major, care a fost observat inca de la inventia betonului armat in urma cu un secol si jumatate este existenta mediului alcalin (datorat utilizarii cimentului Portland), care protejeaza armaturile.Acest avantaj este anulatde prezenta clorurilor sau al carbonatilor in beton. Existenta unei unui anumit nivel al umiditatii duce la aparitia ruginii pe armaturi care va provoca fisurarea, delaminarea si expulzarea stratului de acoperire cu beton, ceea ce conduce in final la reducerea rezistentei de ansamblu a structurii. Pentru asigurarea unui nivel sporit al durabilitatii se are in vedere utilizarea unor betoane de inalta performanta (HPC=High Performance Concrete). Acoperirea betonului sau a armaturilor cu straturi protectoare, protectia catodica, utilizarea adaosurilor cu efect inhibitor asupra coroziunii, a armaturilor nemetalice sunt alte masuri care pot fi adoptate in acest scop, care insa au avut un success limitat. Pe plan mondial, utilizarea armaturilor de otel inoxidabil este o masura destul de preferata de proiectanti. HPC Focalizarea atentiei asupra scaderii permeabilitatii betonului ca masura de crestere a durabilitatii acestuia au dus la dezvoltarea unor betoane foarte dense si impermeabile ca efect al compozitiei liantilor utilizati si a raportului apa-ciment. Introducerea in ciment a unor adaosuri minerale hidraulice cum ar fi silicea ultrafine, zgura de furnal sau cenusa zburatoare sau chiar inlocuirea cimentului cu acestea au condus la dominat dezvoltarea acestor tipuri de beton. In plus, introducerea aditivilor plastifianti sau superplastifianti a permis scaderea raportului apa-ciment la valori cuprinse intre 0,3 si 0,4, fara a afecta lucrabilitatea betonului. Utilizarea betonelor de inalta performanta nu a dus la aparitia efctelor secundare asupra durabilitatii, totusi riscul de aparitie a fisurilor la varste fragede ale betonului este mai sporit decat in cazul betoanelor traditionale, consumandu-se astfel o parte din capacitatea de rezistenta a betonului si facandu-l sensibil la contractia datorata evaporarii apei inainte de intrarea in prize si mai fragil dupa aceasta. Adaosurile minerale din beton reactioneaza cu Hidroxidul de Calciu si scad nivelul de OH, care reprezinta pH-ul apei din porii betonului (alcalinitatea) ca si rezistenta la carbonatare