Sunteți pe pagina 1din 2

MODERNISMUL ARTA POETICA MODERNA Testament Tudor Arghezi Tudor Arghezi, poet interbelic, este reprezentant al directiei moderniste,

, alaturi de Bacovia, Blaga, Barbu. Numele sau se lega in constiinta publica de doua volume din cele scrise: Cuvinte potrivitei Flori de mucigai, prin care se produce o revolutionare a limbajului si a imaginarului poetic. Testament deschide volumul de debut i reprezint o art poetic prin formularea propriilor convingeri despre arta literar i despre rolul poetului. Opera are mai multe caracteristici care sustin apartenenta acesteia la modernism: accentul cade asupra rolului fundamental al poetului i asupra relaiei acestuia cu lumea, Arghezi asociaza cuv care apartin unor reg stilistice aparent incompatibile; nu in ultimul rand,se foloseste de estetica urtului, prin care se ntelege transfigurarea urtului n art prin eliminarea prejudecatii conform careia ar exista un lexic poetic si unul nepoetic. Poezia veritabil este cea care se obine printr-un proces de transfigurare a limbajului obinuit, iar poetul adevrat trebuie s aib nu numai talent, ci i capacitate de a depune efort creator (trud), pentru a realiza o creaie original. Tema poeziei este exprimarea crezului artistic privind definirea artei, a rolului poeziei i al creatorului, prezentarea procesului creator. Titlul reprezint o metafor care desemneaz creaia, reprezentat sub forma unei moteniri spirituale pe care poetul este obligat s o lase posteritii, idee dezvoltat nc din primele versuri: Nu-i voi lsa drept bunuri dup moarte/Dect un nume adunat pe-o carte. Verbul la timpul viitor, forma negativ nu-i voi lsa susine caracterul programatic al textului, iar formularea la persoana I sugereaz responsabilitatea asumat de poet fa de cei pe care i reprezint. Titlul este paradoxal, deoarece exprima o experienta finala, dar este plasat la inceputul primului volum, sugerand faptul ca poezia are forta inceputului si intelepciunea sfarsitului (Zoe Dumitrescu-Busulega). Lirismul este de tip subiectiv, aa cum arat adresarea direct, prin intermediul monologului liric. Eul liric este prezent n text prin pronumele de persoana I singular i plural (eu, noi) i prin verbele la persoana I (fcui, am iscat). Ipostazele acestuia sunt diverse: tat vorbind cu fiul, robul adresndu-se Domnului, creator care las arta sa unui cititor. Din punct de vedere compoziional, poezia este structurat n cinci strofe inegale, avnd ca element-cheie metafora crii. Termenul se va repeta sub diferite forme n toate strofele. O definitie posibila a artei/poeziei se regaseste in cea dintai secventa (primele doua strofe): pentru Arghezi poezia este o motenire spiritual, menit a sintetiza experiena trecutului. Importanta acesteia (aaz-o cu credin cpti) este motivat fie de vechime i de confirmarea valorii ei n timp (hrisovul cel dinti), fie de rolul initiatic in destinele urmasilor(Cartea mea-i, fiule, o treapta). Cartea are o valoare iniiatic pentru posteritate, cumulnd experiena predecesorilor. Tot n aceast secven poetic este evideniat sursa de inspiraie a poeziei, respectiv trecutul generaiilor de strbuni. Prezena unor obiecte ale existenei rneti arhaice exprim truda, cutarea, efortul, exprimate printr-un imaginar tipic arghezian, al materialitii: Prin rpi i gropi adnci/ Suite de btrnii mei pe brnci. Aceast imagine a solidaritii cu lumea rural va fi dezvoltat i prin metafora osemintelor vrsate n mine, fiind o imagine artistic vizual care exprim legtura poetului cu strmoii, al cror efort l sublimeaz prin creaie. Secvena a doua (strofa a treia) sustine ideea conform careia la baza actului creator stau suferintele predecesorilor, eul liric fiind primul dintr-un sir de generatii care, prin forta cuvantului, da glas durerii stramosilor i nlocuiete munca brut, material n munc spiritual, intelectual, idee exprimat prin metafore: sapa-n condei i brazda-n climar. Poetul nelege ca saltul la nivel cultural al generaiei sale are la baz suferina i acumulrile n plan material ale predecesorilor. Arta sa presupune slefuirea unui limbaj brut, desemnat prin epitetul graiul cundemnuri pentru vite, ntr-o art care scoate la iveal virtualitile poetice ale acestui limbaj (cuvinte potrivite). Secventa a treia se opreste asupra rolului social al poeziei. Razbunarea suferintei predecesorilor este un element ce tine de estetica traditionalista si se regaseste cu precadere in strofa a patra. Poetul se simte consubstanial cu generaiile trecute, idee exprimat prin posesivul durerea noastr. Purttor de cuvnt al neamului su, lui i revine responsabilitatea de a rscumpra nedreptile la care au fost supui strmoii si: Biciul rbdat se-ntoarce n cuvinte. In ultima strof (secventa a patra), actul creator este definit prin dou coordonate, exprimate prin metaforele slova de foc, care sugereaza talentul, inspiratia, i slova faurit, desemnnd munca artistului de slefuire a limbajului. Creaia artistic este, prin urmare, att un produs al inspiraiei, ct i un produs al efortului creator.Raportul autor-cititor este exprimat n versul Robul a scris-o, Domnul o citete, care surprinde condiia poetului de supus al actului de creaie, adresat unui cititor iniiat (Domn). La nivelul limbajului, modernitatea rezult din introducerea n lexicul textului a cuvintelor considerate pn atunci nepoetice, care dobndesc valene estetice: bube, mucegaiuri, noroi. Originalitatea lui Arghezi provine si din sintaxa arhaic a textelor sacre, limbajul monahal (Ea e hrisovul vostru cel dinti/ Al robilor cu sricile, pline), ancorarea ntr-un spaiu terestru, al materialitii, n opoziie cu aspiraia spre nalt a romanticilor

(Fcui din zdrene muguri i coroane/ Veninul strns l-am preschimbat n miere,/ Lsnd ntreaga dulcea lui putere), insolitul imaginilor poetice (Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/Eu am ivit cuvinte potrivite), asocieri dintre cuvintele vechi si neologisme (odrasla crimei). Versificaia este la limita ntre tradiie i modernitate prin pstrarea rimei mperecheate contrabalansat de dispunerea versurilor n strofe inegale, cu ritm i msur variabile. Viziunea despre lume a lui Tudor Arghezi evideniaz contiina frmntat a unui spirit legat sufletete de generaiile precedente, a cror suferin o sublimeaz n art. Totodat, versurile descriu constantul efort creator al poetului de a ilustra c grotescul i urtul pot trezi emoii artistice prin actul transfigurrii procesului creator. Poezia e insasi viata, e umbra si lumina care catifeleaza natura si da omului senzatia ca traieste cu planeta lui in cer. Pretutindeni in toate este o poezie (Tudor Arghezi).