UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

Biosecuritatea pe filiera acvacola si a carnii de vanat

Carassiusgibelio

Grupa 20 : Opincaru Maria Georgiana Pana Ionut Catalin

Carassius auratus gibelio Bloch 1783

Taxonomie. Carasul (Carassius Auratus Gibelio) (plural: carai) este cel mai cunoscut i rspndit pete de ap dulce din Romnia. El face parte din clasa Actinopterygii, ordinul Cypriniformes, familia Cyprinidae. Clasificare tiinific Regn: ncrengtur: Clas: Subclas: Ordin: Familia Gen: Nume: Clasificare: Animalia Chordata Actinopterygii Teleostei Cypriniforme Cyprinidae Carassius Carassius gibelio (Bloch, 1782)

Nume binomial

DENUMIRI POPULARE: caras, caras argintiu, caracuda alba, caras florean, peste balan.

Carasul este originar din Asia de Nord, de unde s-a rspndit n toat China ca pete ornamental, iar mai apoi n ntreaga lume. Dimensiunile obinuite ale carasului sunt de 10-15 cm, iar greutatea lui poate varia de la 80-150 de grame, la 1,5-2 kg, n mod excepional. Corpul are o forma alungita, puin nalt (34,1-48,8% din lungimea totala) si relativ gros (40-62 % din nlime). Profilul dorsal si ventral, uor convex. Corpul este acoperit complet de solzi, relativ mari,groi si aspri la pipit. Capul este mic, are gura terminala, fr musti, ochi situai lateral si opercule care nchid bine cavitatea branhiala. Cavitatea bucala prevzut cu dini faringieni din care primul, aproape rotund si spini branhiali bine dezvoltai. nottoarea dorsala, lunga si nalta, prezint o radie osificata, puternica, prevzuta cu zimi mari si distanai. Pedunculul caudal relativ scurt si nalt, gros, puternic, se termina cu o caudala bilobata, cu vrfurile puin rotunjite. Culoarea este argintie, rar plumburie, mai nchisa in partea dorsala. Peritoneul este negru complet. Dimensiunile obinuite in habitatele naturale sunt 15-20 cm. si 200-400 gr, rar ajunge la 25-35 cm. si 1,5-2,5 kg. Maturitatea sexuala se nregistreaz la 3-4 ani, dar cnd condiiile de cretere sunt bune, devine matur sexual si la 2 ani. Reproducerea are loc la sfritul primverii cnd temperatura apei este de 16-18 oC, in mai multe reprize, 2-3, uneori chiar 4, pana in luna iulie. Prolificitatea este de 18.700-58.000 icre la vrsta de 2-3 ani dar ajunge pana la 860.000 de icre la maturitate deplina. Prolificitatea este foarte mare avnd in vedere masa corporala a reproductorilor ( 200-1.200 gr/ex.)

Raspandire

Traieste in toata Europa si Asia de nord. La noi in tara se intalneste in aproape toate baltile, lacurile si raurile de ses si de campie, in Dunare si Delta Dunarii. Raspandirea lui extraordinara se datoreaza rezistentei deosebite la poluare si lipsa oxigenului, cat si prolificitatii sale. Vara, cand alti pesti nu mai musca, carasul este cel care poate salva o partida de pescuit. Carasul este un peste care rezista si scos din apa, mai multe ore, mai ales daca este invelit intr-o carpa uda si nu i se usuca solzii. Nu o data carasii adusi acasa la sfarsitul zilei de pescuit si pusi intr-un vas cu apa reincep sa inoate.

Biologia reproducerii speciei este foarte rar ntlnita. Masculii sunt foarte putini sau lipsesc complet in unele populaii. Unii autori susin ca masculii de caras se ntlnesc doar la vrsta de 2 ani, dup care i schimba sexul si devin femele. Fecundarea icrelor se realizeaz prin ginogeneza, cu spermatozoizi ai altor specii de ciprinide, care dau numai un impuls de declanare a divizarii celulelor si dezvoltare a embrionului, fr contopirea nucleului icrei cu al spermatozoidului. Rezulta populaii de femele cu caracteristicile genetice ale mamei. Incubaia dureaz 3-4 zile si resorbia sacului vitelin, 4-5 zile. In prima jumatate a sec. XX, carasul a fost crescut in policultura cu ali peti, in mod deosebit in sistem extensive. Ulterior s-a constatat, ndeosebi in cultura semiintensiva a ciprinidelor ca, prezenta carasului conduce la o diminuare a produciei speciei valoroase, de baza si obinerea unei producii suplimentare de proasta calitate ( peti mici, cu multe oase, s.a.) si cu valoare economica redusa. Despre cultura carasului se vorbete la modul impropriu. Carasul se gsete peste tot, in rurile mari si mai ales in cele mici, cu ape lenee, in lacuri, iazuri, heletee, rmnice, oriunde este apa. Ocupa habitatele, se reproduce, rezista la orice condiii de mediu, chiar si cu 0,4% oxigen, creste lent dar sigur si se nregistreaz ca producie piscicola in ape naturale dar si in cresctorii. Este destul de greu s mpiedici intrarea lui intr-o ferma piscicola si odat ptruns, este foarte greu sa fie eliminat. Cultura carasului este recomandata in sistemul extensiv de cretere pentru ca asigura o producie piscicola ieftina, in orice condiii de mediu. Creterea carasului in iazuri sau heletee furajate este o greeala tehnica (si financiara) si trebuie evitata. Sunt si autori care susin ca trebuie sa profitam de plasticitatea biologica si rezistena deosebit a carasului la condiii vitrege de mediu i s l cretem controlat, inclusiv furajat cu furaje ieftine.

Hrana Se hrnete cu larve, crustacee, vegetaie, molute, icre, toate pot fi mancate de acest peste. Desi varietatea de hrana difera de la o apa la alta (delta, balti, rauri, lacuri de munte) carasul nu are nici o problema in a se hrani. Inmultire Se realizeaza primavara, cand apa atinge 8-10 grade, cam in aceeasi perioada cu crapul. Depunerea icrelor dureaza pana la sfarsitul verii in 2-3 serii. La aceasta specie toate exemplarele peste 2-3 ani sunt femele, exemplarele mascul suferind dupa aceasta varsta fenomenul de transformare in femele (ginogeneza). Se imperecheaaza cu alti pesti din familia ciprinidelor, urmasii fiind intotdeauna carasi. Carasul depune 150000-400000 boabe de icre galbui, cu diametrul de 1,5 mm. Printre exemplarele de caras, rar gasim cate un mascul, icrele depuse de femele fiind fecundate si de crap sau alte specii de pesti. Aspecte negative Departe de a fi un peste folositor, carasul are tendinta de a destabiliza mediul in care se adapteaza, astfel, se pare, ca el este direct raspunzator de disparitia endemicei caracude, in arealul careia a intrat. Motivele sunt multiple, concurenta la hrana, carasul fiind mult mai indrazanti si mai rapid, depunerea incrucisata in urma careia nu au rezultat decat carasi etc. In Delta Dunarii sa observat chair fenomenul de urmarire a femelelor de crap de catre masculii de caras si varsarea laptilor peste icrele crapilor sau chiar mancarea icrelor de crap. In apele de munte este o adevarata pacoste, odata intrat intr-un lac de munte carasul distruge in

cativa ani populatia de salmonide. Este bine stiut ca pastravii depun icrele toamna iar puii ies in primavara, ei bine, cat este iarna de lunga cardurile de carasi umbla neostenite in cautarea icrelor pe care le mananca.

Pescuitul carasului

Primvara La nceputul primverii pescarii deja tiu c e timpul de mers la pescuit caras. Cnd apa ncepe s se nclzeasc, apar i caraii. De la nceput mai activi sunt cei mici, dup care i cei mari se trezesc din hibernare. Desigur c i pescarii devin mai activi i pornesc n cutarea locului de pescuit, unde deja se simte micarea petilor. n acest anotimp avem ansa s prindem carai mai mari chiar aproape de mal, unde apa deja sa nclzit. Se prinde cel mai bine cnd rsare soarele i seara, cnd apa se nclzete bine, dar nu este o regul fiindc n diferite iazuri se pescuiete diferit. Un lucru important pentru pescuitul carasului este nada, care trebuie sa fie foarte moale. Ajungnd n ap trebuie sa se formeze un norior de particule atractive pentru caras. n calitate de nad putem folosi un amestec din:

semine de floarea soarelui (prjite i date prin rni) arpaca fiert rot floarea soarelui fina mlai

Uneltele de pescuit sunt foarte simple: undia, ct mai uoar i lung (pentru pescuitul de la mal), firul de cel mult 0.15 mm, crligul (nr. 8-12) i pluta (de 10-14 g). Este bine ca pluta s fie echilibrat cu plumb. Vara Carasul n perioada de var se ntlnete la diferite adncimi. ansele de a prinde ceva cresc dac 7

folosim nada respectiv acestui anotimp. Sarcina pescarului este de a atrage atenia petelui la locul unde pescuiete prin intermediul nadei, care nu trebuie sa fie n cantiti mari, deoarece hran pentru caras este destul n aceast perioad. Pentru aceasta avem nevoie ca nada s fie cu diferite arome atrgtoare, deoarece apa deja este cald i mirosul de arome se rspndete la distane mai lungi. Carasul se apropie la mirosul plcut, dar de mncare nu este, aici i l ateapt momeala de pe crlige. Momeala este diferit de cea de primvar. Dac primvara folosim mai multmomeli de origine animal, n perioada de var momeli vegetale i desigurpreparate, cum ar fi: aluatul, fulgi de ovz, gri etc. Este de dorit s aromatizm momeala folosind ulei de floarea soarelui nerafinat, picturi anason, vanilie etc. Muli pescari totui folosesc n calitate de momeal rma, care este o momeal universal i d rezultate bune chiar i n acest anotimp. Nada perfect pentru aceast perioad este un amestec de:

pesmet biscuit mlai rot de floarea soarelui alune prjite vanilie (picturi)

Uneltele de pescuit sunt aceleai ca n perioada de primvar. Toamna Ca i n sezonul de var carasul se prinde mai bine de la rsritul soarelui (pana pe la orele 10) i seara cu o or sau dou nainte de a apune soarele. Foarte bine musc i cnd avem parte de o ploi de scurt durat. Desigur i aici, nada ( n cantiti mici) are o importan foarte mare. Odat cu rcirea timpului pestele se hrnete mai slab, devine mai puin activ. n componena nadei neaprat trebuie s intre elemente de origine animal. Reeta este simpl:

semine de floarea soarelui (prjite i date prin rnia de cafea) pesmei de gru (da i prin rnia) viermi scoica (mrunita) zahr vanilat argila,nisip,ap (pentru formarea unui cocolo)

Uneltele de pescuit sunt aceleai ca n perioadele precedente. Iarna Se spune c carasul iarna se prinde foarte ru, dar nu i pentru pescarii adevrai care au deja o practic de pescuit n acest anotimp. Pescuitul carasului iarna nu este foarte rspndit, deseori nimerind pe crlig la pescarii care sau pornit dup alte specii de pete. Se ncepe pescuitul de iarn n decembrie i continu pan la sfritul lui februarie (fiind un pic mai pasiv n luna ianuarie). Spre deosebire de toamn, carasul poate sa mute bine de diminea dar cate odat ncepe sa multe pe la amiaz (imprevizibil). Se prinde bine cnd avem parte de un timp linitit i noros. Ca momeal putem folosi larve de nari, care sunt folosite i n calitate de nad. Uneltele de pescuit sunt caracteristice pentru iarn:

undita (pentru pescuit iarna) fir (subire) plut (foarte sensibil) crlig (sau folosim marmuca)

Specie comun n arealul timiorean, o gsim att pe Bega ct mai ales pe canalele de alimentare sau evacuare a pescriilor, ori pe vechile canale de irigaii. Este deasemeni unul dintre cei mai comuni peti ai heleteelor. Statut: specia nu este inclus Locaie: Bega, pescrie Ghiroda, lac Dumbrvia Situaie actual: specie foarte comun