Analizatorul auditiv

Dr. Mihai Ghi Fiziologie II, UMF Bucureti

Caracteristicile sunetului
Frecventa sau tonul muzical i corespunde nlimea (msurat n Hz). Intenstatea sau amplitudinea muzical i corespunde nivelul de intensitate sonor (msurat n dB). Durata se calculeaza din momentul impactului pana la disparitia ultimei vibratii percepute. Timbrul sau culoarea carcateristica unui sunet muzical de a se deosebi de alte sunete de aceeasi inaltime, durata si intensitate.
Ex: doua sau mai multe instrumente interpreteaza concomitent acelasi paragraf. Desi sunt aceleasi note, noi putem deosebi diferenta dintre unpian si o chitara chiar daca ele canta in acelasi timp.

Frecventa sunetului
Frecventa vibratiilor da tonalitatea sunetului. Tonurile pure sunt simple unde sinusoidale. Acestea sunt rar intalnite in realitate de zi cu zi. Tonurile emise in mod usual de instrumente, vocea umana sunt un amestec de sunete cu frecvente diferite:
Frecventele cele mai joase constitue tonalitatea vocii Frecventele cele mai inalte constitue i timbrul i b l vocii ii

Un amestec de frecvente fara legatura intre ele cum ar fi amplitudinea sau/si periodicitatea acestora se numeste zgomote

Intensitatea sunetului
INTENSITATEA definit prin puterea vibraiei pe unitatea de arie cu unitatea W/m2. PUTEREA este energia transmis de unda sonor ntro secund i are ca unitate de msur wattul W. INTENSITATEA sunetului l reprezinta puterea sunetului l pe unitatea d de suprafata f si se masoara in 2 watti/m I= putere/arie

Deoarece variatia intensitatii sunetului (respectiv puterea sunetului) perceput de urechea umana variaza foarte mult (de la 1012 W/m2 la 106 W/m2) intensitatea se exprima in mod obisnuit ca logaritmare g a raportului p dintre intensitatea sunetului si intensitatea sunetul de referinta ( (1012 W/m2 ) Majoritatea msurtorilor de intensitate a sunetului se fac n raport cu o intensitate numit prag de audibilitate sau 0 iar unitatea utilizat n acest caz este decibelul dB

Nivelul intesitatii sunetului (beli) (beli)= log IS /IS referinta Nivelul intensitatii sunetului (dB )= 10x log (IS /IS referinta) Nivelule puterii sunetului (beli) = log putere sunet/putere sunet referinta Nivelule puterii sunetului (dB) = 10 xlog (PutereS/PutereS referinta)

Sursa de sunet Racheta Motor turbojet avioane Sirena Concert rock, camioane Mitraliera Pichammer Trompeta, escavator Latratul cainelui Elicopter Voce tare, p plans copil p Vorbirea, masina de scris frigider P Pragul l audibil dibil

Nivelul de putere al Puterea sunetului sunetului Lw Pac watts dB re 1012 W 1,000,000 W 10,000 W 1,000 W 100 W 10 W 1W 0.3 W 0.1 W 0.01 W 0.001 W 105 W 107 W 1012 W

180 dB 160 dB 150 dB 140 dB 130 dB 120 dB 115 dB 110 dB 100 dB 90 dB 70 dB 50 dB 0 dB

Presiunea sunetului
Nivelul presiuni sunetului in dB (decibel sound pressure level) Intensitatea sunetului = Puterea sunetului /aria patratul presiuni Putem caracteriza sunetul fara a tine cont de aria pe care actioneaza si de unitatea de timp Pentru ca intensitatea sunetului este direct proportionala cu presiunea2 si aceasta variaza ca si intensitea foarte mult, presiunea sunetului se exprima ca logaritmare a raportului dintre patratul presiunii sunetului si patratul presiunii atmosferice Nivelul de presiune al sunetului = log (pres2/pres referinta2)= 2log (pres /pres referinta) Nivelul de presiune al sunetului (dB) = 20 log (pres/pres de referintaatm)

Ex. 1 Presiunea sunetului este de 10 ori mai mare decat cea de referita (px= Ex 10*po= 2 *10-4) NPS=20 log 10po/po = 20 log 10= 20 dB Ex 2 Daca doua persone vobesc cu o intensitate (presiune) a sunetelor de 70 dB suma presiunii sunetelor va fi: NPS =70dB= 20*log px/po Log px/po =3,5 => px/po = 3162 (3.16 *103) => px = 3.16 *103 * 2 * 10-5= 6.3 * 10-2 NPS = 20 log 2*6.3 10-2/(2*10-5) =20 log 6.32 * 103= 20 *3.8 =76 dB

Presiunea sunetului

Sursa sunetului

Presiunea sunetului pascal

Nivelul de presiune al sunetului dB re 20 Pa 101,325 Pa 630 Pa 100 Pa 20 Pa 6 200 Pa 2 Pa 6101 Pa 2101 6101 Pa 2102 Pa 210 2 103 210 2 102 Pa P 2104 6104 Pa 6105 Pa 2105 Pa 194.0937 dB 150 dB 130 dB approx. 120 dB 110 140 dB approx. 100 dB approx. 85 dB 80 90 dB approx. 60 dB 40 60 dB 20 30 dB 10 dB 0 dB

Limita superiaoara teoretica pentru un sunet nedistorsionat intrun mediu cu presiune de o atmosfera Turboreactor de avion la 30 m Pragul dureros Leziuni ale urechii la expuneri scurte Avion la 100m Pick hammer la 1 m Leziuni ale urechii la expunere prelungita Strada la 10 m Televizor la 1 metru V bi Vorbirea normala l la l 1 metru Camera linistita Respiratie calma, fosnetul frunzelor Pragul auditiv la 1000 Hz

Urechea externa: * pavilionul urechii * canalul auditiv extern * membrana timpanica

Urechea medie
Sistem format din: 3 oscioare: ciocanul, nicovala, scarita 2 muschi: muschiul t tensor ti timpanisi ii muschiul scaritei ligamente care mentin pozitia oscioarelor

Urechea medie
Rolurile urechii medii sunt:
Asigura corespondeta impedantei intre aer si apa prin :
Scaderea amplitudinii undelor sonore dar cu cresterea fortei acestora de 1,3 ori Prin raportul dintre suprafata timpanului si suprafata ferestrei ovale 55mm2:3,2mm2 =17:1 Forta totala creste de aproximativ 22 de ori (17x1,3) Aceasta amplificare a fortei face ca sunetele cu frecventa cuprinsa intre 300 si 3000 Hz sa se transmita in proportie de 5075%

Prin contractia muschilor tensor al timpanului si stapedius se produce:

Cresterea rigiditatii sistemului oscular determinand reducerea transmisiei sunetelor in special al celor cu frecventa joasa atunci cand acestea au o intensitate foarte mare reflexul acustic

Doar 1-3% din energia acustica se transmite

Urechea medie

50-75% din energia acustica se transmite La nivelul urechii medii

Urechea interna

Cohleea
Este alcatuita din trei canale circulare spiralate alaturate
Scala vestibulara Ductul cohlear Scala timpanica p

Cele trei canale sunt separate de:

Membrana Reissner (vestibulara) Membrana bazilara

La nivelul L i l l ductului d t l i cohlear hl se afla fl organul Corti Scala timpanica si vestibulara contine perilimfa Ductul cohlear contine endolimfa Scala vestibulara comnunica cu fereastra ovala si cea timpanica cu fereastra rotunda. rotunda
35mm lungime si 2,5 ori rotatie

Organul Corti
Este situat in ductul cohlear, acoperit de membrana tenctoriala Terminatiile externe ale celulelor paroase sunt fixate de lamina reticulata l sustinuta de d celulele l l l cohleare triunghiulare Fibrele bazilare lamina reticulata paroase formeaza o si celule p unitate compacta Membrana tectoriala este fixata la nivelul limbului spiral si nu se poate deplasa iar varfurile cililor sunt fixati in aceasta. Astfel, deplasarea membranei bazilare impreuna cu celulele paroase determina indoirea stereocililor

Membrana bazilara
Membrana fibroasa prezinta 20000 30000 fibre bazilare fixate printrun singur capat la columela (partea centrala a cohleei) Prezinta o elasticitate variabila de la baza si pana la helicotrema deoarece:
Lungimea fibrelor creste progresiv > 0,04 mm baza pana la 0,5 mm vf diametrul scade de 100 de ori de la baza spre vf

Rezonanta cu frecvente inalte la baza si cu frecvente joase la varf

Undele patrund prin fereastra rotunda si determina vibratia lichidului si a membrnei bazilare Acete unde se deplaseaza dea lungul cohlei. Atunci cand d vibratiile b l intra in rezonata cu fibrele bazilare se produce maximul de amplitudine a membranei si deasemenea d disiparea enegiei undei d Undele cu frecventa joasa, 200Hz intra in rezonata maxima la varful cohlee si deci trebuie sao parcurga in intregime Undele cu frecvente inalta intra in rezonata la baza cohelei astfel ca energia acestora se disipeaza rapid 8000 Hz Undele cu frecventa intermediara vor intra in rezonanta cu membrana bazilara intre vf si baza

Urechea interna Organul Corti

Celulele paroase

Celulele paroase Sunt de doua tipuri:

Celule paroase interne 3500 Celulele paroase externe 12000

Au diametrul de 8 microni Fac sinapsa cu teminatile libere ale neuronilor din ganglionul spiral Corti Rolul cel mai important il revin celulelor paroase interne care au aprox 9095% din terminatiile nervoase Stereocili care vin in contact cu membrana tenctoria prezinta canale de K care se deschid sau se inchid in functie de directia in care se deplaseaza acestia Endolimfa are un potential de + 80 +100 mV si contine K in conc crescuta 140 mEq Potetialul endomembranar este de 70 mV Diferenta de potential este de 150 mV Stimularea celulei paroase influx de K depolarizare influx de Ca eliberare mediator (glutamat) Celulele paroase externe prestina (transportor de anioni)
Determine modificarea de forma a celulei Contractia este f rapida 100microsec Nu e dependenta de Ca sau de ATP

Determinarea frecventei sunetului

Teoria localizarii:
Se bazeaza pe capacitatea membranei bazilare de a intra in rezonanta cu sunete la distante variabile in functie de frecventa acestora. Este eficienta pentru sunete cu frecventa mai mare de 2000 Hz

Teoria temporala sau a frecventelor

Sunetele determina rafale de impulsuri nervoase sincronizate la acelasi frecvente Este eficienta pentru frecvente joase (20 2000 Hz)

Determinarea intensitatii sunetului

Intensitatea sunetului este decodata prin 3 mecanisme Cresterea amplitudini vibratiei membranei bazale cu cat sunetul este mai puternic va determina:
Deformare mai mare a stereocililor > cresterea frecventei impulsurilor Cresterea numarului de celule stimulate > cresterea numarului de fibre nervoase stimulate Stimularea celulelor paroase externe doar cand membrana vibreaza extrem de intens

Caile de conducere
Neuron 1 ganglionul spiral Corti
Nervul VIII

Neuron 2 nucleii cohleari dorsali si ventrali ( (bulb sup) p) Neuron 3 nucleul olivar superior
Contralateral (majoritatea) Ipsilateral
Lemniscul lateral +/ nc lemniscului lateral

Neuron 4 coliculul inferior

Neuron 5 nucleul geniculat median

Radiatiile di iil auditive di i

Cortexul auditiv

Cortexul primar
Este situat in regiunea supratemporala a girusului temporal superior superior. Raspunde la frecvente sonore unice Neuronii raspund la intervale scurte de frecventa ( prin fenomenul de inh l t l ) laterala) Determina tiparele sonore simple Sase harti tonotopice

Cortexul auditiv de asociatie

Asociaza diferite frecvente sonore Asociaza sunetele cu informatii din alte regiuni senzoriale Determina tiparele sonore tonale sau secventele complexe Transmit informatia catre aria Wernicke (parte a cortexului auditiv situata in regiunea post a girusului temporal superior Leziuni ale l ariei primare :
Unilateral: hipoacuzie usoara CL, pierderea capacitatea de a determina pozitia sursei in spatiu Bilateral: hipoacuzie grava

Leziuni ale ariei secunadare:

Pastreaza capacitatea de a auzi si interpreta tipare sonore simple Incapacitetea de a percepe semnificatia cuvintelor (lezarea ariei Wernicke)

Detectarea directiei sunetelor

Este initiat la nivelul nucleilor olivari superiori:
Grupul lateral: compara intensitatea sunetelor percepute p p de cele doua canale auditive p pentru acelasi sunet
Functioneaza optim pentru sunete cu frecventa mare

Grupul median compara intarzierea acelueasi sunet perceput de d cele l doua d canale l auditive di i (neuronii prezinta doua dendrite ipsi si altele contralaterale).
Neuroni din marginea nucleului raspund maximal la intervale mici de timp, iar cei din marginea opusa la intervale mari Functioneaza optim pentru sunete cu frecvente mai mici de 3000Hz

Forma urechii externe (pavilioanelor) asigura dif diferentierea i sunetele l care vin i din di fata f respectiv cel din spate prin modificarea calitatii acestora (cresterea intensitatii sunetelor cand acestea provin din fata) Acesta informatie (directia sunetului) este condusa catre cortex posibil pe alte cai decat cea pentru tonuri.

 Surditatea nervoasa

Surditatea

Pentru sunetele cu frecventa joasa se p j produce p prin expunerea p la sunete cu frecventa joasa si intensitate mare Pentru toate sunetele: medicamente toxice: kanamicina, cloramfenicol Nu exista tratament

Surditatea de transmisie
Leziuni ale urechii medii: osteosleroza, infectii grave sau/si repetate, anchiloza fetei sacritei Se produce o fibrozare si calcifiere excesiva a sistemului tipanoosicular Tratament : chirurgical +/ protezare auditiva