Sunteți pe pagina 1din 9

C11 Etica i deontologie profesionala

Abuzuri verbale, fizice, sexuale, psihice Iatrogenie: de explorare, psihogen, medicamentoas, de instituionalizare 1. Abuzuri verbale
Cuvintele nu se duc cu vntul , asa cum spun un proverb, ele se aseaza ca un agent de fermentatie in sentimentele noastre de inferioritate si fac lucrurile tot mai complicate si pentru cel jignit, si pentru cel care se obisnuiste sa relationeze jignind. Consecintele abuzului verbal Umilinta cruda, dura, nediluata

Prin abuzul verbal persoana careia i se adreseaza cuvintele grele este coborata in raport cu cel care foloseste cuvintele si de multe ori nu are puterea de a se aseza la loc in pozitia potrivita. De aceea, o injurie adusa aproape la intamplare unei persoane sensibile poate duce la depresie, la frica de a mai iesi in public sau de a interactiona cu cei in fata carora se simte intr-o pozitie de inferioritate. O stima de sine scazuta si neincrederea in fortele proprii sunt un catalizator puternic al unui episod de prabusire atunci cand un angajat, de exemplu, este apostrofat in public. Dorinta de revolta

De multe ori aceasta conduce la nevoia de a face pe cel care te-a umilit sa sufere asa cum te-a facut si el sa suferi. Si atunci, pierdut intr-o batalie a agresivitatii, risti sa uiti cine esti de fapt si ce iti doresti de la tine in relatiile cu ceilalti Lipsa de comunicare

Agresivitatea verbala transmite de cele mai multe ori doar emotii negative, nu si solutii, comunicare.

2. Abuzul fizic
Implic folosirea forei fizice asupra persoanei i/sau supunerea la munci dificile care depesc posibilitile acesteia, avnd ca rezultat vtmarea integritii sale corporale. Abuzul fizic poate fi considerat minor atunci cnd se constat existena unor suprafee de piele nroit sau leziuni uoare i major, cnd este vorba de fracturi (craniene, ale membrelor, coastelor) sau arsuri. n

aceast categorie de abuz intr btile cu mna sau cu orice obiect dur (furtun, cablu, cuit etc.), aplicate pe oricare parte a corpului, legarea persoanei, scuturarea sau lovirea eide un obiect, trasul de pr i de urechi, arderea sau otrvirea lui.

3. Abuzul psihologic
Abuzul emoional (psihologic) un comportament neadecvat, cu efecte negative asupra personalitii celui abuzat. dei abuzul fizic i sexual sunt percepute i recunoscute ca atare de comunitatea fiecare form de abuz are i o component psihologic Definitie: n primul rnd se ia n discuie aspectul intenional. Neglijarea emoional reflect un act de omitere, o lips de aciune; de aceea persoana poate s nu perceap comportamentul su ca fiind abuziv. n contrast, termenii de cruzime mental i lovitur psihologic presupun intenia de a face ru, presupun acte de comitere. n al doilea rnd se iau n discuie componentele afectate de aceast form de abuz. De exemplu, maltratarea psihologic reprezint comportamentul susinut, repetitiv, inadecvat din partea adultului care afecteaz sau reduce potenialul creator i de dezvoltare al proceselor i funciilor psihice ale celui abuzat (inteligen, memorie, recunoatere, percepie, atenie, limbaj, caracter; n al treilea rnd, fiecare concept se ncadreaz strict din punct de vedere legislativ. Se recomand intervenia (legal) doar atunci cnd consecinele pe plan emoional asupra acesteia se observ n manifestri precum anxietate generalizat, depresie, izolare, comportament auto/agresiv. Forme ale abuzului emoional: Rejectarea atitudine de ndepartare, refuzul recunoaterii valorii sau legitimitii nevoilor. abuzul psihologic este forma cea mai ntlnit, (atunci cnd avem n vedere o anumit form de abuz, cel psihologic se presupune a exista implicit), forma cea mai insidioas (nu se manifest la modul cel mai direct i previzibil) forma cea mai distructiv. medical, juridic, abordarea abuzului psihologic este considerat a fi mai dificil. Caracteristici ale abuzului psihologic:

Izolarea persoana nu are posibilitatea stabilirii unor contacte sociale sau este izolat ntr-o zon fr interaciuni sociale (legarea, ncuierea lui n diferite spaii limitative etc.). Terorizarea ameninare verbal, intimidare. Degradarea persoana este tratat ca fiind inferioar, umilit i subapreciat, Coruperea persoana este ncurajat i ndrumat s desfoare acte antisociale care conduc la comportamente criminale i social neacceptate. Exploatarea persoana este folosit n avantajul i pentru profitul abuzatorului. Consecinele pe termen scurt i lung ale abuzului emoional au corespondene n plan emoional i social. Consecine n plan emoional: - ntrziere n dezvoltarea sentimentului de sine, a maturizrii emoionale i a capacitii empatice, stim de sine sczut. Consecine n plan social: - acte antisociale; - dificulti de adaptare durabil, repetate ntr-un mediu nou - lips de iniiativ, de creativitate, de autonomie, anxietate de separare sau de anticipare, inclusiv la vrsta adult.

4. Abuzul sexual
Abuzul sexual (cunoscut de asemenea sub denumirea de molestare) este definit ca fiind forarea unei persoane de ctre alt persoan de a ntreine relaii sexuale nedorite. Fenomenul cnd abuzul sexual este ndreptat ctre un copil se numete abuzul sexual la copii. Fenomen care a nceput a fi recunoscut i studiat n ultimii ani abuzul copilului presupune antrenarea copilului ntr-o activitate realizat cu intenia de a produce plcere sau de a satisface nevoile unui adult sau ale unui alt copil, care, prin vrst i dezvoltare, se afl fa de el ntr-o relaie de rspundere, ncredere sau putere (OMS, 1999). Diferitele forme ale abuzului sexual sunt: Fr consens, forare fizic sexual precum violul sau hruirea sexual Forme psihologice de abuz, precum comportament sexual verbal sau urmrire (pnd) Profitarea de o poziie de ncredere pentru a recurge la scopuri sexuale Incest, svrit forat sau manipulat emoional

Semnele abuzului sexual Rni nejustificate, mai ales n zona genital i n zona snilor (la femei) Articole de mbrcminte sau lenjerie intim ifonate sau ptate Sarcin Boli cu transmitere sexual (BTS) Probleme de comportament nejustificate Depresie Auto-mutilare (auto-abuz) i/sau tendine de suicid Consumul excesiv de buturi alcoolice i/sau de droguri Lips brusc de interes referitoare la activitatea sexual Interes brusc referitor la activitile sexuale

Efecte ale abuzului preocupare accentuat spre sine (ncercarea de a nelege propriile gnduri, emoii,

comportamente) concretizat n cogniii distorsionate privind propria persoan (rolul su) i cei din jur (gndire ilogic privind aciunile, gndurile celorlali), datorate halo-ului negativ care-i nsoete ntreaga activitate cognitiv (stim de sine sczut, incoeren/incongruen n construirea sinelui). instabilitate emoional, nivele crescute de anxietate, fric, depresie, singurtate, furie, agresivitate, vin, ruine. competene sociale generale sczute sau deficitare, ataament insecurizant cu adulii sau cu

grupul de egali, comportament de retragere, nivel de empatie sczut, izolare social, atitudini de nonconformism, percepie distorsionat a sinelui n raport cu propria sa sexualitate, comportament adictiv cu/fr suport substanial, agresivitate, violen ndreptat spre sine sau spre ceilali. dificulti de adaptare colar, performane colare sczute (repetenie, corigene), dificulti de nvare, absene, abandon colar, lipsa unei orientri profesionale. sntate fizic precar: astm, ulcer, alergii severe etc.

Cum recunoatem copilul abuzat sexual? Un copil care a suferit un abuz sexual este recunoscut n principal prin modificarea notabil a comportamentului comparativ cu cel anterior abuzului i prezint urmtoarele manifestri: tulburri de somn frecvente (anxietate de culcare, insomnii, somn agitat, comaruri);

tulburri de alimentaie cu apariie brusc (respinge anumite alimente, anorexie, bulimie, vrsturi); apariia diferitelor ticuri (verbale, clipitul des, rosul unghiilor); persistena obsedant a unor senzaii olfactive i cutanate prezente n momentul abuzului; tulburri afective (apatie, dezinteres pentru joc, fa trist, criz de plns, depresie); tulburri de adaptare (dificulti colare brute, izolare, fug, refuz de a sta acas sau n alt loc cu un adult); impulsivitate i agresivitate manifestate n situaii care nu o impun; dificulti de relaionare i comunicare; comportament deviant: minte, fuge de acas sau de la coal, fur; comportament sexual necorespunztor vrstei (joc cu tent sexual cu ppui sau cu copii de aceeai vrst, masturbare compulsiv, limbaj care conine cuvinte sexuale).

La adolesceni, mai pot aprea tentative de suicid, conduite sexuale deviante de tip prostituie sau homosexualitate, att la fete, ct i la biei. Consecine ale abuzului sexual n plan emoional: sentiment de culpabilitate; responsabilitate tensionant de pstrare a secretului; fric de a fi pedepsit; degradarea imaginii de sine; sentiment de murdrire corporal; anxietate de reproducere i deteriorare sexual; ostilitate, ur, depresie; tendine suicidare. fuga de acas; eec colar; prostituie; consum de droguri i alcool.

Consecine ale abuzului sexual n plan social:

Dezvluirea abuzului sexual de ctre copil unui adult este un moment deosebit de delicat, deoarece i poate provoca acestuia o ncrcare emoional intens. Cnd un copil vorbete despre

abuzurile sexuale din partea unui adult, el spune adevrul n cea mai mare parte a situaiilor. Este important s credem copilul, s-l ascultm, s-i lum spusele n serios, altfel copilul risc s tac timp ndelungat dac adultul cruia i-a fcut confidene ncepe a se ndoi de spusele sale.

5. IATROGENIE Definiie - "iatrogenia = orice patologie sau eveniment indezirabil indus de o interventie in cadrul sistemului de sanatate, fie ambulator, fie in spital, in medicina sau chirurgie, de catre orice persoana implicata in actul medical, de la medic la infirmiera, kineziterapeut, fizioterapeut sau psihoterapeut pana la bolnavul insusi (prin nesupraveghere); pentru unii chiar si de brancardier", din fr. iatrogenie. Aici este cazul s vedem la ce anume ne referim prin cteva exemple evocatoare: corticoizii, tot mai diversificai i sofisticai antibioticele administrate iraional induc reacii toxico-alergice, uneori severe, distrug flora natural a organismului, dezvolt rezisten i mutaii microbiene, dereglri ale sistemului imunitar. tranchilizante, tratamente hormonale, antidepresive, analgezice, etc. somnifere, fac din pacieni adevrai dependeni, nscriindu-i n categoria toxicomanilor, acest mare capitol al unui alt fel de iatrogenie, n care individul nu-i mai poate controla deciziile, voina, demonstrnd ct de profund este afectat fora vital, echilibratoare, cea care poate face reversibil o tulburare dac ea nu este dus prea departe n hu. Tendinta actuala largeste asadar aria semantica a termenului la orice efect nedorit indus de orice act medical diagnostic, terapeutic sau preventiv, incluzand in afara patologiei medicamentoase, patologia indusa de actul operator (inclusiv complicatii ale anesteziei si ingrijirilor pre-, intra- si postoperatorii), de investigatiile invazive precum si de procedurile de substitutie ale functiilor organelor si sistemelor. In plus, include absenta recurgerii la un mijloc terapeutic adecvat (patologie iatrogena prin omisiune), recurgerea la proceduri diagnostice si terapeutice cu un raport beneficiu/risc insuficient de inalt sau stoparea inadecvata a unei proceduri sau medicatii eficiente si bine tolerate.

Intr-un anumit sens, au fost considerate ca patologie iatrogena efectele automedicatiei (in scop terapeutic sau autolitic), intoxicatiile accidentale sau manifestarile dependentei de droguri, dar acestea nu pot fi imputabile medicului, ci sistemului. Aceasta largire a cadrului nosologic impune clasarea cauzelor posibile de iatrogenie in cauze evitabile de risc si cauze inevitabile de risc. In ceea ce priveste riscul evitabil, acesta este un domeniu care trebuie aprofundat, caci aici putem fi mai eficienti in actiunile de prevenire a riscului. Riscul inevitabil survine in conditiile unei interventii logice, decisa si condusa pe tot parcursul in cele mai bune conditii si conform cu datele actuale. In aceasta categorie se plaseaza deocamdata si reactiile adverse majore vizibile la medicamente care, dincolo de particularitatile de teren ce tin de varsta, sex si stare fiziologica (sarcina, alaptare, menopauza), starea functionala a sistemelor si organelor (eventual afectata de comorbiditati) sunt consecinta particularitatilor genetice ale individului; acestea pot influenta decisiv metabolismul medicamentului, alterandu-i eficienta sau/si toleranta, fenomen ce poate explica in parte si idiosincrazia. ntr-o tentativa de sistematizare a cauzelor evitabile de iatrogenie, s-a propus ca acestea sa fie impartite astfel: cauze tehnice: deficiente ale structurilor de primire; deficiente ale platoului tehnic; deficiente ale calitatii produselor folosite (biologice - sange infectat " sau medicamentoase " droguri cu marja foarte ingusta intre ineficienta si toxicitate); cauze umane: formatie (initiala sau continua) deficitara; incredintare de sarcini unor persoane subcalificate; decizii eronate din cauza stress-ului sau oboselii; cauze organizatorice: coordonare pacientilor; deficitara a asistentei

medicale, circuite disfunctionale ale

lipsa unor protocoale standard (pas cu pas, gest cu gest) de lucru (mai ales in urgente);

lipsa de antrenament (a echipelor de solutionare a urgentelor); lipsa increderii intre componentii

echipei; circuit deficitar al dosarului medical (de la medic la medic) generand carente in informare; lipsa unui platou tehnic adecvat. DIMENSIUNEA EPIDEMIOLOGICA A PROBLEMEI Multa vreme s-a crezut ca evenimentele iatrogene survin foarte rar, fiind cazuri izolate; ulterior s-a apreciat ca este de fapt o problema frecventa, cu atat mai grava cu cat este mai greu perceptibila. Epidemiologia patologiei iatrogene medicamentoase este ceva mai bine cunoscuta, dar datele sunt disparate, iar metodologia foarte diferita; in plus, majoritatea studiilor se limiteaza la patologia observata in mediul hospitalier, fie referindu-se la cazuri prezentate sau survenite in serviciul de primire al urgentelor, fie la cazuri survenite in timpul spitalizarii. Iatrogenia poate fi: consecutiva unei prescriptii medicale cu sau fara caracter evitabil; consecutiv automedicatiei; consecutiv nerespectarii recomandarilor medicale prin lipsa de complianta si supraveghere

deficitara. Accidentele iatrogene au diverse grade de gravitate, putand determina: prelungirea spitalizarii; noua spitalizare; capacitate permanenta sau tranzitorie; expunere la risc vital; deces.

Conform HMPS, 14% dintre cazurile raportate s-au soldat cu deces, iar 2.6% cu handicap definitiv.

Raportarea si analizarea erorilor medicale este cel mai adesea blocata de frica de consecinte: blamul colegilor, afectarea imaginii, penalitati administrative, acuzatia de malpraxis, tendinta administratiei spitalelor de a azvarli povara oricarei acuze pe umerii doctorilor, chiar daca situatia a fost generata de carente in sistem.