Sunteți pe pagina 1din 2

Pasi pe nisip Poezie de dragoste de Ademar Baross - poet brazilian Am avut un vis in noaptea de Craciun.

Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu pasea alaturi de mine, pasii ni se imprimau pe nisip, lasind o urma dubla: una era a mea, cealalta a Lui. Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri reprezentau o zi din viata mea. M-am oprit ca sa privesc in urma. Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare. Dar am observat ca in unele locuri in loc de doua urme nu mai era decit una singura... Am revazut filmul vietii mele. Ce surpriza! Locurile in care nu se vedea decit o singura urma corespondeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele: zile de neliniste si de rea-vointa, zile de egoism sau de proasta dispozitie, zile de incercari si de indoiala, zile de nesuportat... Zile in care eu fusesem de nesuportat. Si atunci intorcindu-ma spre Domnul am indraznit sa-i reprosez: -Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele! De ce nu ti-ai tinut promisiunea? De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata, in zilele cind aveam cea mai mare nevoie de Tine? Iar Domnul mi-a raspuns: -Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut decit o singura urma de pasi pe nisip sunt zilele in care te-am purtat pe brate...

Fiecare vede ceea ce vrea s vad Se spune ca intr-o zi, Dumnezeu cheama la el un inger si ii cere sa mearga pe Pa mant, sa vada ce fac oamenii. Dupa trei zile ingerul se intoarce si povesteste: ca oamenii sunt buni, se roaga , se ajuta intre ei, isi cresc copii cu mare drag, isi ajuta parintii, etc. Dumnezeu ii spune ca are dreptate si cheama la EL un alt inger, pe care il trimi te pe Pamant. Dupa alte trei zile se intoarce si cel de-al doilea inger si povesteste ce a vaz ut: ca oamenii sunt rai, se bat si se omoara intre ei pentru banii, se urasc, il

blameaza pe Dumnezeu, ca totul este un haos! Dumnezeu ii spune ca are dreptate. Sfintii care stateau langa Dumnezeu intreaba nedumeriti: Cum? Amandoi ingerii au dreptate ? Dumnezeu atunci le explica: Da, amandoi au dreptate pentru ca fiecare a vazut in oamenii ceea el a vrut sa v ada! VIAA CA O CAFEA

n vizit la fostul profesor. Elevii de altdat erau acum oameni maturi, cu familii, cu slujbe bune. Din cnd n cnd, i gseau timp s-l viziteze pe btrnul dascl care le fusese diriginte de la care nvaser multe lecii de via. Profesorul le oferi tuturor cafea, dar ntr-un mod neobinuit. Aduse ceti de mai mult e feluri, al cror numr l depea pe cel al fotilor lui elevi. Unele erau din porelan fin, altele din ceramic mai grosolan lucrat, unele erau ciob ite, altele nici nu mai aveau coad. Profesorul i invit musafirii s se serveasc singuri cu cafeaua aburind dintr-un ibric. Fiecare i alese o ceac, iar pe tav rmaser cnile ciobite i mai urte. Profesorul i turn i el cafea i le spuse fotilor lui elevi: Vedei voi, ai fost foarte cnd v-ai ales cnile de cafea. i asta pentru c avei impresia c o cafea e mai bun but ceac scump. n realitate gustul cafelei nu depinde de vasul n care o bei. i viaa e ca afea bun. Profesia banii, cariera, maina, poziia in societate sunt ca cetile. Doar n e ajut s ne trim viata, dar nu sunt VIAA. Savurai cafeaua i nu cetile.