Sunteți pe pagina 1din 2

Alexandru Lapusneanul relatia dintre doua personaje de Costache Negruzzi Opera literara Alexandru Lapusneanul este o nuvela romantica

ca de inspiratie istorica, a fost publicata in perioada pasoptista, in primul numar al Daciei literare in anul 1840, este prima nuvela istorica din literatura romana. Nuvela istorica are ca tema lupta pentru putere, evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569) evidentiaza lupta pentru impunerea autoritatii domnesti si urmarile detinerii puterii de un catre un domnitor crud si tiran. Naratorul este omniprezent si obiectiv. Paragraful initial al nuvelei prezinta revenirea la tron a lui Lapusneanul iar frazele finale reflecta sfarsitul tiranului. Naratiunea se desfasoara cronologic prin prezentarea secventelor narative. Actiunea nuvelei este pusa pe seama unor personaje ce au caractere foarte puternice fapt ce reiese din evolutia conflictului, conflict ce evidentiaza lupta pentru putere intre domnitor si boieri. Textul narativ este impartit in patru capitole care prezinta momentele subiectului. Fiecare capitol contine cate un motto, care constituie replici memorabile ale personajelor. In capitolul I, Daca voi nu ma vreti, eu va vreau este raspunsul dat de Lapusneanul soliei de boieri care ii cerusera sa se intoarca de unde a venit pentru ca poporul nu il vrea. In capitolul al II-lea, Ai sa dai sama, Doamna! este amenintarea pe care vaduva unui boier decapitat o adreseaza doamnei Ruxanda deoarece aceasta nu ia nici o atitudine impotriva crimelor sotului sau. In capitolul al III-lea, Capul lui Motoc vrem este cererea poporului care il considera pe Motoc vinovat pentru toate nemultumirile multimii. In capitolul al IV-lea,De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu este amenintarea rostita de Lapusneanul care, bolnav, fusese calugatit potrivit obiceiurilor vremii si astfel pierduse puterea domneasca. Domnitorul Alexandru Lapusneanul si doamna Ruxanda sunt personalitati istorice despre care scriitorul se documenteaza din Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche, dr modifica unele date istorice, pentru ca personajele sa ilustreze in nuvela doua tipuri umane opuse. Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, este un personaj exceptional ( calitati si defecte iesite din comun) care actioneaza in situatii exceptionale (scena uciderii boierilor, scena pedepsirii lui Motoc, scena mortii domnitorului otravit) Acesta intruchipeaza tipul domnitorului tiran si crud, are calitati si defecte puternice. Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic, construit in antiteza cu Lapusneanul, ea este blanda in comparatie cu domnitorul care este tiran, caracterul ei este slab fata de caracterul tare al domnitorului, ea nu actioneaza din vointa proprie nici cand cere sotului sa inceteze cu crimele nici cand il otraveste. Caracterul slab al Doamnei Ruxanda scoate in evidenta, prin contrast, caracterul tare si vointa lui Lapusneanul. Conflictul nuvelei pune in lumina personalitatea puternica a personajului principal. Pricipalul conflict este de ordin politic lupta pentru putere intre domnitor si

boieri. In aceasta lupta doamna se situeaza in opozitie cu sotul ei nefiind de accord cu cruzimea acestuia. Prin actiunile lor, cele doua personaje se situeaza pe pozitii diferite, Lapusneanul, fiu de boier, lupta impotriva boierilor, iar doamna Ruzanda, fiica de domnitor, obligata sa se marite cu Lapusneanul, este de partea celorlalti boieri. Scenele care infatiseaza relatiile dintre cele doua personaje redau lupta pentru impunerea autoritatii domestic, deoarece cruzimea personajului principal contrasteaza cu blandetea doamnei. Relatia cu doamna Ruxanda este construita pe antiteza romantica angelic-demonic. Atitudinile adoptate de Lapusneanul fata de doamna Ruxanda reflecta falsitatea lui. Se casatorise cu ea ca sa atraga inimile oamenilor din popor ca sa atraga inimile norodului , gesturile si cuvintele rostite de domnitor in scena discutiei cu doamna Ruxanda, evidentiaza falsitatea lui in relatia sot-sotie. Mai intai ii saruta mana, apoi se intristeaza si reactioneaza violent la rugamintea ei, ducand mana la pumnal, dar se stapaneste si ii promite un leac de frica. Se bucura cu cruzime de spaima doamnei care lesinase la vederea capetelor boierilor ucisi Femeia tot femeie, zise Lapusneanul zambind, in loc sa se bucure, ea se sperie. In ultimul capitol, insistentele boierilor si amenintarea sotului ca ii va ucide fiul, o determina pe doamna Ruxanda sa il otraveasca pe Lapusneanul, acest lucru scoate in evidenta faptul ca este un character slab si poate fi manipulate de boieri in situatii limita, cand viata fiului sau este in pericol. Personajele din cuplu sunt caracterizate direct, de catre narator, de alte personaje, autocaracterizare si indirect prin fapte, limbaj, gesture, atitudine, comportament, relatii cu alte personaje. Naratorul realizeaza, in mod direct , portretul fizic al domnitorului prin descrierea vestimentatiei (imbracaminte) specifice epocii Purta coroana Paleologilor, si peste dulama poloneza de catifea stacojie, avea cabanita turceasca. Imbracamintea si podoabele doamnei reflecta conditia sociala specifica epocii era incinsa cu un colan de aur, ce se inchia cu mari paftale de matostat, impregiurate cu pietre scumpe. De asemenea, naratorul utilizeaza epitetele de caracterizare care sustin antiteza dintre domnitor tiranul, nenorocitul domn si sotia sa gingasa Ruxanda, buna doamna. Pentru caracterizarea doamnei, naratorul foloseste comparatia Ea insa era trista si tinjitoare, ca floarea expusa arsitii soarelui. Caracterizarea indirecta se realizeaza prin limbaj, in scena rugamintii doamnei catre domnitor de a inceta cu omorurile, se observa acelasi contrast intre cele doua personaje, doamna are o atitudine blanda si supusa, se adreseaza sotului cu bunul meu domn in timp ce domnitorul raspunde violent spunandu-i muiere nesocotita. Replicile lui Lapusneanul sunt memorabile, raspunsul dat boierilor Daca voi nu ma vreti, eu va vreau scoate in evidenta vointa acestuia, de asemenea amenintarea De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu reda dorinta de razbunare, raspunsul Prosti, dar multi ! evidentiaza inteligenta personajului. In proza romantica, tensiunile exterioare plaseaza personajele intr-o relatie de antiteza, din acest punct de vedere se poate vorbi despre contrastul dintre Lapusneanul, personaj istoric ce incalca orice pricipii religioase si morale in scopul de a pastra puterea si doamna Ruxanda, blanda sotie cre da dovada de bunatate si compasiune fata de cei aflati in suferinta.