Vastitatea pasiunii, care ne face s ne simim att de vii i de bogai, face starea noastr obinuit de absen i alienare s par

palid i srac prin contrast.ns aici ni se ntinde si capcana iluziei, cci ne imaginm de obicei c obiectul pasiunii noastre e sursa plenitudinii nou descoperite.Ceea ce ne determin s ne cramponm, s ne agm de cel care aprinde un sentiment att de intens i vital n noi. Bogia inepuizabil a vieii este, n termeni buditi, ,,o nestamat care ndeplinete dorinele, fiindc ne asigur tot ce avem nevoie.Cnd ne indrgostim, ne imaginm de obicei c persoana iubit, i nu viaa nsi, este nestemata care ndeplinete dorinele i care ne poate realiza toate visele.Astfel, dac nu simim o legtur profund cu viaa care se mic n interiorul nostru, ajungem s ne agm de ceva din exterior care s ne mbogeasc.Privind obiectul pasiunii persoana iubit ca pe o comoar pe care vrem s o posedm, ne transformm pasiunea necondiionata n ceva cramponat i condiionat :,, Ct de viu m.a simi, ct de frumoas ar fi viaa, dac persoana aceasta mi.ar aparine. ns cramponarea de un altul nu face dect s ne amplifice sentimentul de sracie interioar i ne arunc n braele suferinei generate de dependena i obsesia romantic.Iubirea devine un drog, iar persoana iubit devine ,,doza ndrgostitului dependent. Pasiunea necondiionata nu are nici un plan.Este asemenea energiei soarelui care radiaz liber.Dar dac indentific sursa acestei energii puternice n persoana pe care o iubesc-atunci trebuie s o posed-iar pasiunea se transform ntr.o atracie fatal obsesiv i orbitoare.Nu e de mirare c marile poveti de iubire se termin de obicei n mod tragic. Calea iubirii constiente-O carte ca un parfum, John Welhood