Sunteți pe pagina 1din 6

n aceast duminic am ascultat cu toii un fragment din Evanghelia dup Matei.

n acest caz ca n multe altele, relatarea este mbelugat de cele din Marcu 5 i Luca 8. Diferenele sunt minore, i le vom identifica pe parcurs. Iisus se gsea n zona Capernaumului, pe malul nordic al Marii Galileii dup ce anterior a predicat pe munte, a vindecat un lepros, a vindecat sluga sutaului aa cum am auzit n fragmentul de duminica trecut dup care s-a mbarcat pentru a trece pe malul cellalt al Mrii Galileii timp n care s-a pornit o furtun i El a certat vnturile iar marea s-a linitit. Dup, a debarcat pe cellalt mal, n inutul Gadarei. Aici intervine prima difereniere, i este legat de numele dat zonei. inutul Gadarenilor sau Gherghesenilor, adic inutul care depindea de cetatea Gadara din nordul Iordaniei care se numea n antichitate Seleucia. Deci Iisus a fost ntampinat de unul sau doi demonizai. Se vorbete despre un demonizat la Luca i Marcu iar doi la Matei. O posibil explicaie a diferenei este aceea c fie a fost ntmpinat de un demonizat n timp al doilea a rmas n peter, fie a fost mai important acesta dinti, fie erau so i soie astfel, conform cutumelor ebraice au fost prezentai ca unul singur. n orice caz, Iisus a fost ntampinat de aceti demonizai care erau foarte cumplii, i speriau pe toi din jur nct nimeni nu putea s treac pe acolo. Din capul locului susin c ar trebui s ne distanm de imaginea clasic a demonului, acelui ap cu coarne i s prelum o variant mai umanizat oferit de Dostoievski n Fraii Karamazov sau de Denis de Rougement care n cartea Partea Diavolului spune: ncetai s mai credei c diavolul poate s se asemene numai cu Hitler, Stalin sau alii ca ei, pentru c ntotdeaua el va ncerca s se asemene cu voi. Dac vrei s l prinzi, i voi spune unde l poi gsi cu siguran- aezat n propriul tu fotoliu i citind cartea asta. S ne nchipuim o clip c ar fi vorba de un camuflaj premeditat din partea diavolului, se ascunde n spatele propriei sale imagini. Alege s mbrace o aparen grotesc, ceea ce are ca efect sigur faptul c va fi fcut inofensiv n ochii celor cultivai. De la aceast imagine a apului i a faunului s-a preschimbat n cel cu capa, mantia care l face nevzut. Muli se intreab: Cum s ne mai pierdem vremea cu baliverne din vremuri trecute? Dar mi se pare c tocmai ei se las pclii. Fascinai de imaginea aceasta tradiional i prea vizibil copilareasc, ei nu i mai dau seama c diavolul acioneaz n alt parte, fr coad i fr barb, poate chiar folosindu-se de minile lor. Ceea ce mi se pare a fi incredibil nu este existena diavolului ci nevinovia i credulitatea scepticilor, raionamentul de neiertat cruia ei cad victime: diavolul este un omule cu coarne i coad lunguia, nu pot s cred ntr-un asemenea omule, deci nu exist. Si e exact ceea ce voia el. Raional, biblic, persoana diavolului s-a desprins din Iahve, din Dumnezeu, deoarece n mentalitatea iudaic Dumnezeu nu avea cum s fie ru. Logic, diavolul nu este altceva dect un mit, dar vin i adaug, da, diavolul este un mit, deci el exist i nu nceteaz s lucreze. De ce? Pentru c un mit este o povestire, o istorie care descrie n form exagerat anumite structuri ale realitii. Deci czut din lumin, czut din cele venice, satana vrea infinitul. Czut din fiin, din a fi,
1

el vrea sa aib- atenie aici la verbele copulative a fi i a avea, tendina n societatea noastr fiind spre a avea dect spre a fi. Pentru c este numit prin al lumii acesteia, el va avea niciodat doar lumea aceasta, el nu va recuceri cerul, el nu va stpni dect carcasa material. El tie bine asta i i abate dorina i gelozia asupra sufletelor noastre. Ne d trcoale ca un leu care rage cutndu-i prada, spune Biblia, rtcete n jurul nostru ca un gangster obsedat de rpirea copilului pe care s l ofere rscumprare. nsa victoriile sale sunt lipsite de sens, lipsite de coninut pentru c nu devii tat rpind un copil. Poi fura copilul dar nu paternitatea, poi fura puterea dar nu autoritatea. Satana poate fura lumea aceasta dar nu divinitatea ei. Totui, el ne poate face s pierdem motenirea noastr de copii ai lui Dumnezeu, e singura lui ans i nu o va scpa. Indeferent cum ni-l nchipuim, trebuie s lum aminte la ce spune Baudelaire in Micile poeme in proza unde poate fi citita cea mai profunda fraz pe care a scris-o un om modern despre diavol: Cea mai frumoasa iretenie a diavolului const n a ne convinge c el nu exist. Trebuie s recunoatem c aceast scamatorie de a ne convinge c nu exist nu a reuit niciodat mai bine dect n epoca contemporan. Dumnezeu spune lui Moise: Eu sunt cel ce sunt, dar diavolul, totdeauna gelos i doritor s l imite pe Dumnezeu, fie i pe dos, ne spune aa cum i spune Ulise ciclopului: Eu ma numesc Nimeni, nimeni nu e aici. De ce i-ar fi fric? Tremuri n faa inexistentului? Ca i pisica Chesire din Alice n ara minunilor, diavolul i-a ncheiat n zilele noastre dispariia, nemailsand s pluteasc n urma lui prin aer dect un rs imperceptibil pentru cei prea grbii. Deci Iisus a ieit din corabie i a fost ntmpinat de aceti demonizai despre care ni se spune c nspimntau pe toi trectorii, care nu puteau fi inui nici mcar n lanuri i care nu se mai mbrcau. Putem s vedem pe aceti oameni efectiv posedai de un duh necurat, ruvoitor dar pentru societatea noastr contemporan i putem vedea ca pe nite oameni distrui de pasiunile lor, de patimile lor. Ei locuiesc n morminte, n lumea mortii, ce vrea s nsemne asta? C ei s-au izolat de lume complet. n cazul Israelului anilor 30 d. Hr, da este vorba despre o peter dar n cazul Romniei anului 2013 este vorba despre apartamentele noastre, despre telefoanele noastre, despre laptopurile noastre, despre tabletele i serialele noastre, despre muzica noastr. n acelai timp n aceti oameni exist o for nemblnzit. Nimeni nu reuete s i mblnzeasc. Cei din jur de exemplu au ncercat, conform lui Marcu, s i lege, doreau s fie lsai n pace, voiau s gseasc o cale prin care aceti oameni s nu i mai deranjeze. ns cei posedai aveau o putere extraordinar nct mereu reuea s rup lanurile. Ceea ce e descris aici se intampl n multe familii. Unii prini nu tiu de multe ori ce s fac atunci cnd un copil se comport diferit, atunci cnd se izoleaz i reacioneaz n mod agresiv la toate. Deseori prinii cred c nu mai rmne nimic de fcut dect s nctueze copilul cu reguli aspre, sau cu atitudini autoritare. ns cu ct copilul este mai strns legat, cu att rupe mai mult toate legturile. n el se ascunde ceva ce nu se las prea uor mblnzit. Cei doi locuiesc n morminte, izolai dar n acelai timp strig ziua i noaptea, caut atentie. Aadar cel
2

reinut de patimile sale este mprit ntre autoizolare i dorina de atenie. Aceast ambivalen o ntalnim des. De multe ori, dup ceart, soul se retrage i nu se mai face vzut. Dar n inima sa ateapt ca i cellalt s l caute i s se apropie de el. n timp ce se retrage n mormntul autocompasiunii sale, totodat strig, cutnd atenia celorlali. Deseori este vorba de un strigt surd. Muli se nchid n tcere. Nu mai vorbesc cu membrul familiei sau prietenul. i totui se ateapt ca cellalt s rup tcerea redndu-i din nou posibilitatea unei ci de comunicare (i de via). E contient c voind s l raneasc pe cellalt cu tcearea sa, se rnete de fapt pe sine. Marcu vorbete despre alt demonizat care se lovete pe sine cu pietre. Adic i ndreapt agresivitatea mpotriva sa. Se autornete. Sunt cunoscute asemenea tendine. Pentru c nu i nteleg i i accept propria latur ntunecat, pentru c nu se las purtai n minile iubitoare ale lui Hristos, se lovesc, rnindu-se doar pe sine. Vedem apoi c aceti ndrcii alearg naintea lui Iisus dar nu cer ajutor, doar ntreaba ce are cu ei. Prin asta reiese clar puterea divin a Mntuitorului. n ntreg capitolul am fost martorii puterii sale asupra bolii, vnturilor i valurilor iar in cele din urm asupra diavolilor. Ei i spun: Ce ai Tu cu noi, Iisuse Fiul lui Dumnezeu. S ncercm s ne transpunem n acele momente dnd la o parte cei aproape 2000 de ani de cretinism. Ei spun, ce ai tu cu noi Iisuse Fiul lui Dumnezeu ? De ce este important lucrul acesta ? Simon Petru nu a realizat c Iisus este Fiul lui Dumnezeu dect prin descoperire de la Tatl dup cum scrie n Mt 16 :17 cnd ntreab Iisus : Dar voi cine zicei c sunt ? iar Simon Petru Rspunde : Tu eti Hristosul Fiul lui Dumnezeu Celui viu iar Iisus i spune : Fericit esti Simone, c nu trup i snge i-au descoperit aceasta, ci Tatl Meu, Cel din ceruri. Acest lucru are o greutate foarte mare pentru noi astzi. Cnd au fost ntrebai Apostolii, cine sunt eu (ei) imediat s-au referit la ceilali : Unii spun c eti Ioan Botezatorul, alii Ilie, alii Ieremia sau unul dintre proroci dar Iisus insist spunnd : Dar voi cine ziceti ca sunt ? Revenind, este important pentru noi deoarece aceeai ntrebare ar trebui adresat zi de zi. Trebuie s ne ntrebm cine suntem noi i dac vom face asta, vedem c raspunsul este cel greit, e cel dupa trup i sange : eu sunt Popescu, am 35 de ani i lucrez la Banca Transilvania, ne identificm cu mediul nostru, cu ocupaia noastr, cu pasiunile noastre, pierzndu-ne identitatea real. nainte de toate s ne ntrebm cine este Iisus. Rspunsul nu trebuie sa fie banal, adic, Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul Nostru sau ceva mai dogmatic, Iisus, Fiul lui Dumnezeu a treia persoan a Sfintei Treimi care din Tatal s-a nscut. Altul cu mult mai personal, spiritual, duhovnicesc dac vrei. Neadresnd aceast ntrebare fundamental mergem orbecind, sau cum spune Pavel, vedem ca in oglind sau i mai bine, urmm un necunoscut. Servind formule dogmatice seci ca Fiul lui Dumnezeu, nu ne putem considera cretini, la fel cum simplul mers la biseric nu ne face sfini. Spunea cineva c doar a merge la biserc nu te face sfnt la fel cum a dormi n garaj nu te face main. S nu m nelegei greit, nu spun ca a merge la biserc este ru, spun simpla mutare fizic a noastr de acas la biseric nu e deajuns. Simpla rostire Iisus Fiul lui Dumnezeu nu este de ajuns, ea trebuie nteleas, asumat, aplicat, trit ! Faptul c aruncm nite cuvinte n eter, fr a ti ce nseamn, ce
3

greutate i istorie au, fara ca ele s poarte vreo valoare pentru noi le denigrm si le golim de puternicul lor de sens. Cel mai simplu mod prin care s m ntelegei este : ncercai s urmrii pe strad un om la ntmplare pn la ua blocului, apoi pe scri si ncercai s ntrai dup el n apartament s vedem ce se va ntampla. Evident c va riposta n vre-un fel, v va respinge. Ei bine la fel putem spune i despre Hristos, nu putei urma un necuoscut. Demonizatul spune Ce ai cu mine, s nu ma chinuiesti. D dovad de un comportament ambivalent, duplicitar. n mod evident bolnavul se simte atras de Iisus, intuiete c acolo ar putea gsi vindecarea. Totodat se mpotrivete acestei vindecri. Vrea s rmn asa cum este. Aceasta ntlnire l face s simt dezbinarea interioar pe care muli dintre noi o tim att de bine. ns i d seama c dac s-ar lsa vindecat de Iisus, castelul sau interior s-ar prbui. Cel fel de castel interior ? Toate ideile preconcepute, toate idealurile lumeti, toate planurile, toate proiectrile false despre propria persooan, (ar cdea). Psihologia vorbete n acest caz de o placere secundar legat de boal. Suferim din cauza bolii noastre dar avem i unele avantaje. Nu e nevoie s ne asumm nici o responsabilitate pentru viaa noastr. Putem s rmnem mereu cu aceast nevoie de ajutor de acare alii trebuie s se ocupe. Sau ne complacem n rolul persoanei ciudate, periculoase , in fata careia celorlalti le este teama si pe care nimeni nu o poate imblanzi. Astfel suferim in noi insine dar acest lucru ne si multumeste. Nu dorim vindecarea, ne-am asezat asa de bine in dezbinarile noastre incat nu mai putem iesi. Mai mult chiar, ne opunem tuturor incercarilor celor care vor sa ne vindece. In Evanghelia dupa Marcu si Luca, Iisus intreaba: cum te cheama iar el raspunde, Legiune. Nu este numai un demon care il tine incatusat pe om. Ci o armat intreaga de diavoli locuieste in cel bolnav si aceasta inseamna ca el este dezbinat si distrus complet. O legiune cuprinde diferite mii de elemente. Bonlavul nu mai are un sine al sau care sa ii dea o identitate. Este determinat de multmea demonilor care intr-un timp foarte scurt il trag acolo unde vor. Astazi raspunsul indracitului ar putea fi : Eu nu stiu cine sunt dar ceilalti sunt vinovati daca sunt bolnav. Parinti m-au facut sa ma imbolnavesc, societeatea ma distruge. Adic se va ascunde in spatele spiritelor rele care i s-au urcat in spate. Acestea ii tin complet eul in mana. Nu mai exista un centru interior de unde sa poate fi dirijat eul sau, sinele omului. Fiinta lui este condusa din afara. Astfel in fiecare moment este posedat de nevoi, impins de emotii, devorat de agresiuni. Cu toate acestea, Iisus crede in identitatea acestui om, in nucleul sau interior care la acel moment era divizat. Vede in acest om sfasiat imaginea lui Dumnezeu si face in asa fel nct s fie eliberat de duhurule rele. Videcarea ni se poate parea putin stranie. Duhurile rele deschid dialogul cu Iisus temandu-se sa nu fie aruncate in iad. Ar prefera sa sfarseasca aruncate in turma de porci. Aici intervin cu ultima remarca legata de istoria noului testament, aceea ca in aceasta regiune se gaseau porci desi evreii nu aveau voie sa manance carne de porc, raspunsul este simplu, regiunea Gadarei era locuita de neamuri de goimi adica de ne-evrei, care evident ca puteau consuma carne de porc. Deci, demonii prefera sa intre in porci si toata turma se arunca in lac. Daca legam aceasta intamplare de dezbinarile noastre putem spune ca nu pot fi risipite doar
4

cu vorbe frumoase. Trebuie sa le facem sa iasa in exterior. Unul poate face sa iasa agresivitatea spargand lemne, altul jucand fotbal sau urcand muntele. n orice caz, forele care s-au stabilit in noi trebuiesc date afara. pentru a-si pierde puterea pe care o au asupra noastra. Nu este suficent doar sa recunoastem aceste forte distructive, ci trebuie sa le dam afara cu toata forta pentru ca sa mearga acolo unde le este locul. Acest spectacol neajuta sa intelegem ce vor cu adevarat duhurile necurate. Vor sa innece omul, sa il afunde in marea inconstientului sau. Vindecarea s-ar putea intelege si intr-un alt mod, paznicii porcilor pentru care turma era mai importanta decat sanatatea demonizatilor, sunt in mod clar vinovati de indracirea lor pentru ca vedea in ei pe cineva care prin comportamentul lor irational ii impiedica sa ajunga la castigul dorit. In acest caz avem corespondentul real si actual al tinerilor dezbinati care s-au imbolnavit pentru ca parintii considerau ca fiind mai importanta cariera lor si nu atentia acordata propriilor copii. Pe parcurs ns boala ii constrange sa renunte la aceste aspecte pur materiale si sa intealeaga in sfarsit ca trebuie sa dea cea ce le-au negat pana atunci copiilor. Acest conflict se afla deseori si in interiorul nostru. Noi insine suntem puternic divizati intre a trai in relatie cu interiorul nostru si dorinta de a avea mereu tot mai mult si de a avea succesul cel mai mare posibil. Succesul poate deveni demoinul care ne dezbina in interior. Dorinta de a avea mereu tot mai mult si de a inregistra un succes din ce in ce mai mare ne poate domina tot atat de mult ca si pe aceti paznici. Ei nu se lasa impresionati nici de miracole. Ii cer lui Iisus sa plece din regiune. Nu vor sa aiba de-a face cu el. Prefera sa continue sa traiasca asa cum au facut-o si pana atunci. Ei nu vor sa recunoasca faptul ca Iisus ii poate ajuta, ca El poate sa ii ajute pe cei osteniti si impovarati. Ei nu au perceput dragosrtea SA si purtarea Sa de grija pentru oameni. A reactionat doar la ceea ce considerau ca este o dauna materiala : moartea a 2000 de porci. Indiferent de ce soluii alegem, este determinant ca bolnavul sa se regaseasca pe sine. Marcu descrie omul vindecat astfel : sedea jos, imbracat si intreg la minte. Are o prezenta frumoasa, stand la picioarele Mantuitorului. Este stapan pe sine si nu mai este condus din exterior. Este cu mintea limpede adica s-a intors in sine. Este capabil sa gandeasca din nou clar. Gandirea sa nu mai este influentata de spirite agitate. Si-a regasit unitatea. Noi nu putem sa ne vindecam singuri de dezbinarile noastre. Avem nevoie de Mantuitorul Iisus, putem spune, de Terapeutul care alunga demonii din noi sii ne conduce din nou la intregimea noastra. Avem nevoie de experienta de DUmnezeu pentru a depasi ruptura interioara. Iesirea din starea de sfasiere si regasirea unitatii este intotdeuna o minune a harului lui Dumnezeu. Insa Iisus nu actioneaza fara acordul nostru, la fel cum nu ii vindeca pe indraciti fara aportul lor. Le cere sa lupte, sa strige si sa se elibereze de lanturile interioare pentru a sta din nou in picioare. E mai usor sa ii acuzam pe altii, parintii si societatea pentru a ne justifica incapacitatea de a trai bine. Intalnirea cu Iisus ar trebui sa ne dea curaj pentru a ne face sa ne intalnim pe noi insine si sa nu ne mai indreptam fortele proprii impotriva noastra, iar cu aceasta forta, pe care Dumnezeu ne-a daruit-o sa ne asumam responsabilitatea vietii noastre si sa
5

reusim sa stam in picioare singuri. Nu putem sa ii consideram intotdeauna responsabili pe ceilalti, pentru faptul ca noi nu ne simtim bine. La un moment dat, trebuie sa ne asumam responsabilitatea vietii noastre si sa cautam sa traim la persoana intai, sa ne asumam ceea ce decaram atunci cand ne inchinam trecand pe langa o biserica, sa ne asumam ceea ce declaram la recensamant, anume ca suntem crestini, sa ne asumam atat viata noastra cat si cele spuse de noi si sa nu inghitim vorbele nemestecate si nici sa nu aruncam cu ele in raspar. S realizam ce avem de realizat, sa ne asumam ce avem de asumat, sa punem in pracitca, si sa ne bucuram atat de aceasta viata dar si de viata viitoare. Sa crestem in har si in cunoasterea Domnului nostru si Mantuitorului Iisus Hristos. A Lui este slava acum si in ziua veacului ! Amin