LEGI GENERALE SI TEOREME

Bazele electrotehnicii reprezint o disciplin tehnic fundamental care studiaz fenomenele electrice si magnetice din punct de vedere al aplicatiilor tehnice ingineresti: descrcrile electrice, orientarea cu busola, fenomenul de atractie intre diferite minereuri, lumina. Instrumentele de baz necesare in cadru teoriei sunt: 1. mrimi fizice 2. unitti de msur 3. legi 4. teoreme Mrimile fizice sunt proprietti ale materiei (fie corp, fie camp), care permit o evaluare cantitativ a unor fenomene. Unittile de msur sunt concepte asociate mrimilor fizice care permit compararea mrimilor de aceeasi natur. Legile sunt afirmatii enuntate pe baz de experiment care nu pot fi deduse din alte afirmatii cu grad de generalitate mai ridicat. Teoremele sunt afirmatii care constituie cazuri particulare ale unor legi. Ele pot fi deduse din legi intuitiv sau pe baz de calcul analitic. Legea fluxului elecrtric Legea polarizatiei electrice temporare Legea fluxului magnetic Legea conductiei electrice a lui Ohm Legea transformarii energiei in conductor parcurse de curent electric de conductie a lui Joule-Lenz Legea electrolizei a lui Faraday Legea inductiei electromagnetice Legea circuitului magnetic Teorema regimului electrostatic Teoria regimului electrocinetic stationar Teoria regimului stationar al campului magnetic Regimul electrostatic definire, caracterizare, legi si teoreme Regimul electrocinetic stationar al circuitelor de curent continuu definitie, caracterizare, legi si teoreme Camp magnetic stationar interactiuni electrodinamice intre circuite camp magnetic, producere, caracterizare si efecte Ecuatiile lui Maxwell - propagarea campului electromagnetic Regim permanent sinusoidal circuite de curent alternativ sinusoidal monofazat caracterizare, legi si teoreme, elemente ideale de circuit Retele de curent alternativ sinusoidal trifazate sisteme electrice trifazate, caracterizare si conexiunea sistemelor trifazate Cuadripoli si filtre electrice Regim permanent nesinusoidal al circuitelor electrice liniare regim deformat Circuite electrice in regim tranzitoriu LEGEA FLUXULUI ELECTRIC Legea fluxului electric este o lege de stare, generala din cadrul teoriei clasice (Maxwell Hertz) asupra electromagnetismului si se exprima in forma integrala si diferentiala. Forma integrala a legii se refera la fluxul electric intr-o suprafata inchisa S situata intr-un camp electric si are enuntul: fluxul electric prin orice suprafata inchisa , asezata in campul electromagnetic, avand orice forma si orice pozitie, in oricare moment este egal cu suma algebrica a sarcinilor electrice adevarate ce apartin corpurilor din interiorul suprafetei: ,

Forma diferentiala a acestei legi se poate obtine din forma integrala. In acest sens, admitem ca volumul delimitat de este un domeniu de continuitate pentru campul de vectori deci ca un exista suprafete, linii sau puncte unde s-ar gasi sarcini electrice, adevarate, care ar cauza discontinuitati pentru Intr-un astfel de domeniu pot exista numai sarcini electrice volumetrice cu densitatea incat:

forma diferentiala a legii si se enunta astfel: Divergenta volumetrica a vectorului camp calculata in orice punct al unui domeniu de continuitate, este egala cu densitatea volumetrica a sarcinii electrice adevarate din acel punct. LEGEA POLARIZATIEI ELECTRICE TEMPORARE Legea polarizaiei electrice temporare este o lege stabilit experimental pentru dielectrici fr polarizare electric permanent, care arat legtura dintre polarizaia electric, P i intensitatea cmpului electric, E, n care se introduce dielectricul supus polarizrii: polarizaia temporar este proporional cu intensitatea cmpului electric P = 0XeE, unde 0 este permitivitatea vidului, iar Xe - susceptivitatea electric, care este o constant de material. La corpurile lineare, susceptivitatea electric este o constant, la cele nelineare, Xe = f(E). n medii izotrope vectorul polarizaie este coliniar cu vectorul intensitate de cmp electric, n medii anizotrope, cei doi vectori nu sunt coliniari, iar studiul cmpului se face cu ajutorul calculului tensorial (Xe este un tensor de ordinul doi). LEGEA FLUXULUI MAGNETIC Fluxul magnetic este o mrime fizic strns legat de existena i descrierea unui cmp magnetic. Ar putea fi comparat (prin analogie) cu intensitatea curentului electric, deoarece fluxul magnetic ia natere ca urmare a unei tensiuni magnetice i trece (circul) printr-un mediu ce are o rezisten magnetic. Deoarece un flux poate trece i prin vacuum, ce deasemenea prezint o astfel de rezisten, rezult c el nu poate fi legat (condus) de un mediu anume (nu poate fi izolat de exterior, precum curentul electric) i este astfel determinat de valorile cmpului (cmpurilor) magnetic de care aparine. Fluxul magnetic (simbol: ) corespunztor unui cmp magnetic de inducie o mrime fizic definit prin relaia : prin suprafaa este

Dac respectivul cmp este uniform i normal pe suprafaa S, atunci:

LEGEA CONDUCTIEI ELECTRICE Purtatorii de sarcina electrica se deplaseaza atat sub actiunea campului electric, forte de natura electrica, cat si sub actiunea unor forte de natura neelectrica. Campul imprimat este o marime care are aceeasi dimensiune ca si intensitatea campului electric si descrie actiunea fortelor de natura neelectrica asupra purtatorilor de sarcina. E Ei J

- rezistivitatea electrica, <>=1m

R =l/S

U+E=RI

LEGEA TRANSFORMARII ENERGIEI IN CONDUCTOARE PARCURSE DE CURENT ELECTRIC Puterea transformata in caldura coreapunzatoare unitatii de volum a unui conductor aflat in stare de conductie este egala cu produsul scalar intre E si J

<p>=1V/m1A/m
P=IU; U=RI-E; P=I(RI-E); P=R -EI; P= R ; P= /R

LEGEA ELECTROLIZEI A LUI FARADAY

Legile electrolizei au fost stabilita pe cale experimentala de catre Michael Faraday in anul 1834. Legile pun in evidenta legatura intre masa de substanta depusa la catod, tipul ei precum si de cantitatea de sarcina electrica care a trecut prin circuit Prima lege a electrolizei. A fost stabilita experimental, ea arata ca masa de substanta depusa la catod este proportionala cu intensitatea curentului elecric si cu timpul cat este inchis circuitul. m = kIt Produsul It = q reprezinta cantitatea de electricitate transportata de ioni in timpul electrolizei. Prima lege a electrolizei se exprima si sub forma m = kq q reprezinta cantitatea de sarcina transportata de ioni in timpul electrolizei. k = m/q, k se exprima in g/C (gram/coulomb) k= m/It, k se exprima in g/As(gram/Ampersecunda) k se numeste echivalent electrochimic al substantei si reprezinta masa de substanta depusa electrolitic de catre un curent de un amper care circula timp de o secunda, sau masa depusa prin trecerea unui coulomb prin electrolit. Echivalentii electrochimici k ai diferitelor elemente sunt determinati experimental si sunt gasiti in tabele de constanta fizice. A doua lege a electrolizei. Stabileste natura echivalentului electrochimic in functie de tipul de cationi. Notand cu n valenta elementului si cu A masa lui atomica, raportul A/n se numeste echivalent-gram (echivalent chimic). k = CA/n, in locul constantei C se utilizeaza C = 1/F k = (1/F)A/n, exprima legea a doua a electrolizei, care se enunta in felul urmator: echivalentul electrochimic al unui element este proportional cu echivalentul lui chimic. Cele doua legi stabilite pe cale experimentala de catre Faraday pot fi reunite in: 1-a m=kIt si a 2-a k=(1/F)A/n Prin unirea lor rezulta: m=(1/F)(A/n)It Masa de substanta care se depune in timpul t la un electrod este proportionala cu cantitatea de electricitate ce trece prin electrolit si cu echivalentul chimic al elementului depus. Semnificatia fizica a constantei F cunoscuta sub numele de constanta lui Faradey poate fi dedusa din relatia: q=It=mnF/A; m=A/n; q=F Constanta lui Faraday este numeric egala cu cantitatea de electricitate cere depune electrolitic un echivalent gram din orice element chimic. F96500 LEGEA INDUCTIEI ELECTROMAGNETICE Fenomenul de inducie electromagnetic const n apariia unei tensiuni n lungul unei curbe nchise dac fluxul magnetic prin suprafaa mrginit de curb variaz n timp. Dac curba este materializat printr-un mediu conductor atunci tensiunea indus d natere unui curent electric, de unde denumirea de tensiune electromotoare (t.e.m.) pentru aceast tensiune. Conform legii induciei electromagnetice t.e.m. indus este legat de variaia fluxului magnetic prin relaia ue= d/dt .

Sensul curentului indus este dat de regula lui Lenz: Curentul indus are un astfel de sens nct cmpul magnetic pe care l produce se opune variaiei fluxului inductor. Cu alte cuvinte, dac B' este cmpul produs de curentul indus, iar B este cmpul inductor care produce fluxul (t), atunci dac: (t) B' are sens contrar lui B (t) B' are acelai sens cu B LEGEA CIRCUITULUI MAGNETIC Tensiunea magnetic corespunztoare oricrei curbe inchise este egal cu suma dintre curentul de conductie si curentul Hertzian prin suprafata delimitat de aceast curb.

u =is+i's u tensiune magnetica is - curent de conductie total prin solenatie i's curent hertzian prin solenatie
TEOREMA REGIMULUI ELECTROSTATIC Regimul electrostatic este regimul starilor electrice invariabile n timp, nensotite de curenti electrici de conductie si de transformari energetice n conductoare, fiind produs de sarcini electrice sau de distributii de sarcini electrice adevarate sau de polarizatie. TEORIA REGIMULUI ELECTROCINETIC STATIONAR Se numeste regim electrocinetic stationar, regimul circuitelor electrice parcurse de curent de conductie continuu, caracterizate local prin legea conductiei electrice: -curentii care intra ntr-o suprafata nchisa sunt egali cu cei care ies din suprafata, primii fiind luati, prin conventie, cu semnul (-), iar ceilalti cu semnul (+); -liniile de curent nu au nici nceput, nici sfrsit; curentul electric se pastreaza numai n circuite nchise. REGIM PERMANENT SINUSOIDAL