P. 1
Raportul juridic civil

Raportul juridic civil

|Views: 17|Likes:
Published by Alina Sandu
Drept civil
Drept civil

More info:

Categories:Types, Business/Law
Published by: Alina Sandu on Aug 05, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/08/2014

pdf

text

original

INTRODUCERE

Viaţa socială fiind eminamente o viaţă colectivă presupune existenţa unei mari diversităţi de raporturi, interacţiuni între agenţii vieţii sociale, fie ei indivizi sau grupuri de indivizi. Rolul dreptului de organizator al vieţii sociale, în principalul rol relativ, de disciplinator al conduitei oamenilor, în interacţiunea lor cotidiană, este, mai întâi, în plan abstract şi teoretic, evidenţiat de trăsăturile mecanismului reglementării juridice, mecanism conturat prin existenţa normelor juridice, parte componentă (subsistem) a sistemului normativ social. Analizând nexusul raporturilor umane, aspectele sociologice ale mecanismului de reglementare juridică nu pot scăpa analizei. Studiul raporturilor juridice subliniază tocmai aceste aspecte sociologice, raporturile de drept fiind, înainte de toate raporturi sociale, în care oamenii intră în vederea îndestulării trebuinţelor lor variate, raporturi de cooperare şi coexistenţă. Pentru ca un raport juridic să poată apărea şi să se desfăşoare este nevoie de existenţa unor premise. Îndeobşte se consideră că aceste premise sunt: norma juridică, subiectele de drept şi faptele juridice. Primele două premise sunt premise generale sau abstracte, în timp ce faptul juridic este premisa specială sau concretă. Normele de drept definesc domeniul comportării pasibile sau datorate, în cadrul unor raporturi sociale asupra cărora statul are interesul să acţioneze într-un anumit fel. Ele reprezintă premisa fundamentală a naşterii unui raport juridic. Întradevăr, fără norma de drept nu putem vorbi de raport juridic, norma de drept definind capacitatea subiectelor de drept şi stabilind, de asemenea, categoriile de fapte juridice ca şi efectele lor. Norma juridică îşi găseşte în raportul de drept principalul său mijloc de realizare. Pentru acest motiv, de multe ori, raportul juridic este caracterizat ca o normă juridică în acţiune, principalul, dar nu şi unicul mijloc de realizare a dreptului. Influenţa dreptului asupra relaţiilor sociale nu poate fi redusă la
3

o singură modalitate - crearea şi desfăşurarea raporturilor de drept. Ea este mult mai complexă, în prezent existând păreri în sensul existenţei unor norme juridice ce se realizează şi în afara producerii unor raporturi juridice (se au în vedere, în special, normele cu caracter şi conţinut prohibitiv). În aceste ipostaze s-ar prezenta mecanismul complex al influenţei dreptului asupra comportamentului uman, trebuie să se recunoască faptul că forma esenţială a acestei influenţe o constituie crearea şi desfăşurarea unor raporturi juridice. Raporturile juridice constituie modalitatea cea mai frecventă prin care energia normelor de drept se întrupează în viaţa socială. Realizarea dreptului prin intermediul raporturilor juridice implică o manifestare explicită a voinţei unor subiecte determinate în scopul valorificării prerogativelor legale. Pentru acest motiv se consideră că realizarea normelor de drept prin intermediul raporturilor juridice, reprezintă latura dinamică a reglementărilor juridice. Caracterul tipic, general, impersonal, irefragabil şi injonctiv al normei de drept se particularizează, se individualizează, capătă formă concretă în cadrul raporturilor juridice. Relaţia juridică presupune o serie de idei raţionale cum ar fi: persoană (subiecte) ; obligaţie ; act juridic ; fapt juridic ; etc. Raportul juridic presupune contactul între subiecte a căror acţiune (reglată de norma juridică) are o limită : dreptul şi obligaţia corelativă. Pentru acest motiv, în analiza conceptului raportului juridic va trebui să distingem, accepţiunea sa de fond raportul juridic, privit ca o formă de realizare a dreptului - de accepţiunea sa în înţelesul dat de tehnica juridică - raportul juridic apare ca o construcţie a gândirii teoretice. În urma tuturor acestor consideraţii vom defini raportul juridic ca acea legătură socială, reglementată de norma juridică, conţinând un sistem de interacţiune reciprocă între participanţi determinaţi, legătură ce este susceptibilă a fi apărată pe calea coerciţiunii statale.
4

Numai oamenii pot fi subiecte ale raportului juridic fie în mod individual, ca persoane fizice, fie organizaţi în diverse grupuri, ca subiecte colective de drept. Pentru a fi subiect de drept, persoana fizică trebuie să aibă capacitate juridică, aceasta desemnând aptitudinea generală şi abstractă a persoanei de a avea drepturi şi obligaţii în cadrul raportului juridic. Capacitatea juridică este reglementată de normele juridice în cadrul fiecărei ramuri de drept, distingând astfel o capacitate civilă - ceea ce interesează tema lucrării noastre, o capacitate penală, administrativă, etc. Capacitatea juridică este generală, când nu vizează un anumit domeniu, şi specială când se referă la un anumit domeniu, ramură, instituţie. De regulă, capacitatea juridică specială o au organizaţiile, deoarece ele sunt create pentru un anumit scop, ea fiind tocmai competenţa instituţiei. În general, capacitatea juridică este unică, însă, aşa cum vom vedea, în mod particular, dreptul civil cunoaşte două aspecte : capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu. Privitor la subiectele colective de drept, acestea sunt organizaţii (societăţi comerciale, ministere, parlament, asociaţii, fundaţii, sindicate, etc.), inclusiv statul . În materia dreptului civil - din nou aspect de interes pentru lucrarea noastră subiectul colectiv de drept este mai precis definit sub forma persoanei juridice care presupune o serie de condiţii speciale referitoare la organizare, conducere, patrimoniu, răspundere, firmă, ş.a . Trebuie menţionat însă, că noţiunea de persoană juridică, nu acoperă toată participarea colectivă la construirea raporturilor juridice, existând numeroase subiecte colective de drept care nu sunt persoane juridice (instanţele judecătoreşti, diverse asociaţii, etc.) Drepturile şi obligaţiile subiectelor între care se desfăşoară o relaţie socială formează conţinutul raportului juridic. Aceste drepturi şi obligaţii sunt prevăzute în norma juridică. Trebuie făcută distincţia între dreptul obiectiv ca ansamblu de norme
5

realizarea acestei posibilităţi fiind garantată de forţa de constrângere statală la care poate recurge titularul dreptului în caz de nevoie. din care noi vom reţine la momentul cuvenit. activ . ceea ce poate pretinde subiectul activ este exact ceea ce constituie îndatorirea subiectului pasiv. Aşadar. c. reprezintă o caracteristică definitorie a conţinutului raportului juridic faptul că drepturile şi obligaţiile nu sunt rupte unele de altele. pe acelea care interesează tema noastră. ele se presupun şi se coordonează reciproc. 6 . conduită care poate fi impusă în caz de necesitate. ca posibilitate de a acţiona în temeiul dreptului obiectiv. În cadrul raportului juridic. Deci. dreptul subiectiv apare ca o posibilitate conferită de norma juridică titularului dreptului (persoană fizică sau subiect colectiv de drept) de a pretinde subiectului pasiv să facă sau să nu facă ceva. Caracterizând succint obligaţia juridică se poate reţine că : a. în cuprinsul lucrării noastre. a face sau a nu face ceva. facere ) sau o abstenţiune ( non facere ) . prin forţa coercitivă a statului. pretinsă de subiectul activ. Obligaţia juridică. mai mult. Există numeroase clasificări ale drepturilor în literatura juridică. conduita subiectului pasiv se concretizează printr-o prestaţie pozitivă îndatorirea subiectului pasiv rezidă într-o conduită pretinsă de subiectul ( dare. ea constă într-o îndatorire în antiteză cu caracteristica dreptului subiectiv al subiectului activ . b.şi dreptul subiectiv ca îndrituire legată de o persoană. poate fi definită ca fiind o îndatorire a subiectului pasiv al unui raport juridic. drepturile şi obligaţiile în cadrul raportului juridic sunt corelative. care se poate apăra apelând la justiţie. ca element corelativ al raportului juridic. de a da.

deosebirea între dreptul public şi cel privat este foarte veche. apreciindu-se că dreptul public domină tot mai mult dreptul privat.În ceea ce priveşte obiectul raportului juridic. ajungîndu-se ca în teoriile recente să se atenueze diviziunea clasică public . modifică sau sting raporturi juridice. ba chiar să nu fie recunoscută. cu accentuarea celui din urmă. la tema lucrării noastre. acesta se concretizează în conduita umană ce se realizează de către subiecţii raportului juridic civil ca urmare a exercitării drepturilor şi îndeplinirea oblgaţiilor.privat. regăsindu-se la baza distincţiei criteriul utilităţii. încă de pe poziţiile clasice ale acestei distincţii nu s-au putut ignora interdependenţele existente între cele două domenii. Acestea din urmă pot fi licite. cel puţin în parte. Dar. iar acţiunile umane sunt manifestări de voinţă ale oamenilor care nasc. Dreptul se naşte. Ramurile dreptului nu se influenţează numai reciproc. Literatura juridică. ea găsindu-se formulată chiar în dreptul roman. după cum scopul urmărit de o dispoziţie legală este acela de a satisface o nevoie a statului sau una a particularilor. totodată. Vom defini faptele juridice ca fiind acele împrejurări care potrivit normelor juridice atrag după sine apariţia. ne vom afla în faţa unei norme de drept privat sau în faţa unei norme de drept public. cînd se conformează normelor juridice sau ilicite când le încalcă. se aplică acestora. având în vedere criteriul voliţional clasifică faptele juridice în evenimente şi acţiuni . dar atârnă juridiceşte unele de altele. Evenimentele sunt fapte juridice ce se petrec independent de voinţa oamenilor. După cum interesul normei priveşte un particular sau statul. Pentru a circumstanţia noţiunile abordate mai sus. 7 . modificarea sau stingerea de raporturi juridice şi provoacă prin acestea anumite consecinţe juridice. Între regulile de drept şi faptele sociale există relaţii complexe. vom face o scurtă expunere a diviziunii dreptului în drept public şi drept privat. Astfel. din fapte şi.

în întreg contextul prezentat mai sus. dreptul civil este considerat acea ramură de drept ce cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile patrimoniale în care părţile se află pe poziţii de egalitate. conţinutul şi obiectul acestuia. Spre deosebire de relaţiile de drept constituţional şi administrativ. 1 Ernest Lupan .Drept civil . domiciliul. dreptul civil este considerat dreptul comun faţă de dreptul comercial sau faţă de orice ramură de drept privat. în raporturile juridice de drept civil părţile apar ca subiecte egale. Pe de altă parte. unde cel puţin una din părţi se manifestă ca titular al puterii. cum ar fi numele.Curs pentru uzul studenţilor. De asemenea. NOŢIUNE Într-o formulare simplă raportul juridic civil poate fi definit ca o relaţie socială reglementată prin norme de drept civil1. Rămîne ca să identificăm pentru noţiunile abordate mai sus diferenţele specifice relative la raportul juridic civil. etc.62 8 .partea generală . CAPITOLUI I RAPORTUL JURIDIC CIVIL 1. Editura Eminescu. 1987. dreptul civil include şi norme juridice care reglementează relaţiile sociale nepatrimoniale în care se manifestă individualitatea persoanei. starea civilă. Considerăm că am conturat un cadru general şi abstract în care vom analiza tema lucrării noastre. Relaţia socială este o relaţie dintre oameni.Fără să intrăm în amănunte ce ne depărtează de scopul şi obiectul lucrării noastre. dreptul de autor. p. cadru necesar pentru o bună înţelegere a noţiunilor ce vor fi definite pe linia logică gen-specie.

reglementată de norma de drept civil 2. p.L. Reţinem deci că raportul juridic civil este o specie de raport juridic. ca izvoare ale acesteia. patrimonială sau nepatrimonială. Într-o definiţie mai elaborată. . este raport juridic civil. şi anume că este vorba de acele relaţii sociale care sunt reglementate de normele dreptului civil. dacă orice raport juridic civil este o relaţie socială. 2. Editura Şansa S. relaţia socială nu îşi pierde calitatea sa primordială . Două aspecte trebuie relevate în definiţia de mai sus: .Drept Civil Român. prin raport juridic civil se înţelege relaţia socială. se poate reţine esenţa. raporturile juridice civile apar ca o realizare a normelor juridice.adică o legătură între oameni. nu orice relaţie socială. Subiectele dreptului civil. CARACTERELE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL 2 Gheorghe Beleiu .condiţia sine qua non a raportului juridic civil o reprezintă reglementarea unei relaţii sociale prin norme ce intră în conţinutul dreptului civil.iar norma de drept civil este exprimată în acte normative cuprinse în ramura dreptului civil. nu este necesară. O definiţie mai complexă decât cele redate mai sus. .fiind reglementată prin norma de drept civil.aceea de a fi un raport social .Bucureşti 2001.R. Prin prisma normelor dreptului civil. Aşadar.Introducere în dreptul civil. prin ea însăşi.63 2 9 . Deşi definiţia este formulată într-un mod foarte simplu.

Acest lucru trebuie înţeles astfel: o relaţie socială devine raport de drept civil pentru că s-a voit acest lucru de Gheorghe Beleiu . ei între ei.L. adică este o relaţie dintre oameni.Bucureşti –1995. în calitatea de subiecte pasive 4. relaţia dintre oameni nu îşi pierde trăsătura sa de a fi o relaţie socială şi. Chiar în situaţiile când se vorbeşte de “ regimul juridic al bunurilor “. p. atunci când este vorba despre drepturile reale îndeosebi dreptul de proprietate.Teoria generală. în număr de trei. 63 3 4 Emil Poenaru . însă.Introducere în dreptul civil . Ulterior.Raportul juridic civil prezintă trăsăturile caracteristice oricărui raport juridic. autori aparţinând doctrinei franceze au susţinut până în secolul nostru că în asemenea cazuri ar fi vorba de o relaţie între titularul dreptului (proprietar) şi obiectul dreptului respectiv (lucrul). Raportul juridic civil are un caracter voliţional .Drept civil român -Introducere în dreptul civil. Editura Nova Bucureşti. cu privire la lucruri ori bunuri. Planiol şi Ripert ) au respins această teză. el are şi unele caracteristici proprii. Conţinutul acestui caracter rezidă în două aspecte: pe de o parte. 38 4 10 ... p. Caracterul social al raportului juridic civil rezultă din faptul că el este o relaţie socială (reglementată prin normele de drept civil). Persoanele. dintre persoane. Editura Şansa S.R. de fapt se are în vedere. autori de prestigiu ( Aubry . stabilit între titularul dreptului ca subiect activ şi toate celelalte persoane care sunt obligate să îl respecte. Legea nu poate reglementa norme de conduită pentru bunuri. conduita oamenilor. prin reglementarea sa de către norma de drept civil. demonstrând că şi dreptul de proprietate este un raport juridic social. 1998. Trebuie precizat că raportul juridic civil se poate stabili atât între oameni. în calitatea lor de fiinţe sociale dotate cu raţiune 3. Subiectele dreptului civil. pe de altă parte norma de drept civil (ca orice normă juridică de altfel) nu se poate adresa decât conduitei oamenilor. Pe lângă acestea. Rau . priviţi fiind individual. având calitatea de persoane juridice. dar şi între oameni organizaţi în colectivităţi. adică în calitatea lor de persoane fizice . Este necesar să facem această precizare deoarece.

autorul faptei ilicite va putea fi obligat. Autorului faptei ilicite îi revine obligaţia de a repara prejudiciul. două aspecte. să existe în momentul în care între părţi se leagă raportul juridic civil. Cea de-a doua voinţă . De obicei. În ceea ce priveşte voinţa colectivă exprimată prin norma de drept civil este de înţeles că trebuie să fie cunoscută. caracterul dublu voliţional este raportat la momentul formării raportului juridic civil. În acest caz caracterul dublu voliţional este prezent nu la naşterea ci la stingerea raportului juridic. constând în repararea prejudiciului cauzat. pe lângă voinţa exprimată în norme de drept civil care reglementează actul juridic civil. există şi voinţa autorilor sau autorului actului respectiv (contract sau act unilateral). a voinţei legiuitorului. Prin urmare. Acest caracter voliţional este comun tuturor raporturilor juridice. Există şi un aspect specific raportului juridic civil izvorât dintr-un act juridic civil constând în manifestarea de voinţă în scopul de a produce efecte juridice. ce va duce la stingerea raportului juridic respectiv . însă. Aceasta se transmite şi relaţiei sociale care este reglementată prin norma juridică. tot prin voinţa legii. Un astfel de exemplu priveşte raportul de răspundere delictuală. dar să apară în momentul stingerii acestuia. în cadrul acestui raport juridic. la această categorie de raporturi juridice civile. la executarea obligaţiei. dintr-un delict civil (fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu) se naşte raportul de răspundere civilă delictuală doar pe baza voinţei exprimate în lege (art. Chiar dacă nu voieşte să stingă acest raport juridic. care însă. când obligaţia născută în cadrul unui raport juridic civil doar în temeiul legii este executată în mod voluntar (nu silit). Autorul nu a dorit naşterea acestei obligaţii. s-a născut în temeiul legii. fiind vorba de un simplu caracter. 998 Cod Civil). Bineînţeles. Norma juridică are o trăsătură fundamentală .către legiuitor atunci când s-a adoptat norma juridică civilă. care are. 11 .este voinţă de stat. însă în cazul arătat. poate să nu existe în momentul naşterii raportului juridic. Astfel. poate avea loc şi o reparare voluntară a prejudiciului. Pentru această categorie se vorbeşte în doctrină de “ caracterul dublu voliţional ” ori “ dublu caracter voliţional “ fiind de preferat cea dintâi denumire.

ori că drepturile şi obligaţiile lor în cadrul raportului juridic civil nu sunt egale. celeilalte părţi voinţa sa. întrucât în cazul “caracterului ” este vorba de poziţia unei părţi faţă de cealaltă. ci şi un caracter propriu raportului juridic civil. a) Părţile sau subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice şi juridice care sunt titularele drepturilor şi obligaţiilor civile. iar nu de poziţia subiectelor de drept faţă de legea civilă. această egalitate juridică a părţilor nu trebuie înţeleasă în sensul egalităţii de patrimonii între părţi sau că părţile ar avea un număr egal de drepturi subiective civile şi de obligaţii.partea generală . 1987.Raportul juridic civil se caracterizează prin poziţia de egalitate juridică a părţilor. STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC CIVIL Raportul juridic cuprinde structural trei elemente constitutive: părţile.Drept Civil . Editura Eminescu. De asemenea. 66 . Indiferent că o parte din raportul juridic civil are numai drepturi. obiectul . 12 p. nu va avea la dispoziţie mijloace proprii de constrângere faţă de cealaltă parte 5. Egalitatea juridică a părţilor reprezintă nu numai metoda de reglementare a dreptului civil. b) Conţinutul raportului juridic civil este dat de totalitatea drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor civile pe care le au părţile. Nu trebuie confundat acest caracter cu principiul fundamental al dreptului civil care este “ principiul egalităţii în faţa legii civile ”. iar cealaltă parte numai obligaţii. nici una dintre ele nu va putea impune. Conţinutul acestui caracter se exprimă prin nesubordonarea unei părţi faţă de cealaltă. 5 5 Ernest Lupan . pe cale unilaterală. 3.Curs pentru uzul studenţilor. conţinutul . poziţia lor juridică va fi întotdeauna egală.

Obiectul raportului juridic civil constă în conduita părţilor.31din 1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice. privit ca titular de drepturi şi obligaţii civile. folosită de Decretul nr.persoanele juridice (numite şi persoane morale) . care este Decretul nr. 13 . cele trei elemente enumerate (enunţate) mai sus trebuie să fie întrunite cumulativ.persoanele fizice. întrunind condiţiile prevăzute de lege. care sunt subiecte individuale de drept civil. adică în acţiunile sau inacţiunile la care sunt îndrituite părţile sau de care sunt ţinute să le Pentru a fi în prezenţa unui raport juridic civil. 31/1954. respectiv conţinutul şi obiectul raportului juridic civil. În cele ce urmează vom analiza pe scurt aceste trei elemente. urmând să detaliem în cuprinsul capitolelor următoare cele două elemente ce constituie tema lucrării noastre. care sunt subiecte colective de drept civil. 3. . adică un colectiv de oameni care. adică omul. este titular de drepturi subiective şi obligaţii civile. Această noţiune este folosită de legea de bază în materia subiectelor de drept civil. absolut necesare înţelegerii depline a celorlalte două elemente ce constituie tema lucrării noastre. inclusiv subiectele raportului juridic civil.1 PĂRŢILE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL În acest subcapitol ne vom referi numai la câteva noţiuni elementare privind părţile raportului juridic civil. de asemenea.c) respecte. Această noţiune este. Există două mari categorii de subiecte de drept civil: .

minorii sub 14 ani care sunt persoane lipsite de capacitate de exerciţiu . După criteriul cetăţeniei.minorii între 14 şi 18 ani. definiţia generală a subiectului de drept civil ca fiind acea specie de subiecte de drept care cuprinde persoana fizică şi persoana juridică. Putem formula. având capacitate de exerciţiu restrânsă . . . Aşa cum dreptul civil este o parte a dreptului român. persoanele fizice se împart în : . în calitate de titulari de drepturi subiective şi obligaţii civile.subiecte individuale de drept civil . în acord cu interesele obşteşti . .persoane fizice . există două categorii de subiecte de drept civil : . care este genul proxim.să aibă un patrimoniu distinct .să aibă o organizare proprie .majorii. Fiecare dintre aceste două categorii se subîmparte în : A.să aibă un scop determinat.persoane juridice .Pentru a avea calitatea de persoană juridică. entitatea trebuie să întrunească următoarele condiţii cumulativ: . . persoanele fizice : . Aşadar. 14 “subiect de drept civil ” reprezintă diferenţa specifică în raport cu noţiunea “subiect de drept . astfel. noţiunea de “.cetăţeni români . care sunt persoane fizice peste 18 ani cu capacitate de exerciţiu deplină . .subiecte colective de drept civil .

persoanele juridice mixte .persoanele juridice cooperatiste şi obşteşti . B. ea are incidenţă şi asupra dreptului privat cum este dreptul civil.cetăţeni străini. . După criteriul naţionalităţii. persoanele juridice : . 15 în . Deşi această clasificare este importantă mai ales din punctul de vedere al dreptului public. se pot deosebi : . este cunoscut sau determinat numai subiectul activ al raportului juridic.persoanele juridice particulare ori private . . apatrizi şi persoană cu dublă cetăţenie (din care nici una nu este română) . . deci este vorba de un subiect pasiv nedeterminat. cele cu sediul România ) . care este însuşi titularul dreptului respectiv. trebuie făcută o distincţie: . . este determinat atât subiectul activ (creditorul) cât şi subiectul pasiv (debitorul ). Prin determinarea subiectelor raportului juridic civil putem cunoaşte părţile acestui raport..persoanele juridice de stat . Pentru a determina subiectele raportului juridic civil.în ceea ce priveşte raporturile civile care au în conţinutul lor un drept absolut (un drept real sau un drept nepatrimonial).persoane juridice de naţionalitate română ( în principiu. Subiectul pasiv este format din totalitatea celorlalte subiecte de drept civil.persoane juridice de altă naţionalitate ( străină ) .în ceea ce priveşte raporturile civile care au în conţinut un drept relativ (un drept de creanţă).

fie ca subiecte active. având în conţinut dreptul de proprietate.L. p.indiviziunea .în cazul proprietăţii exclusive. este constituit.Introducere în dreptul civil. 2001. prin folosirea criteriului gradului de contribuţie la dobândirea bunurilor comune.R. În cazul raporturilor civile patrimoniale reale. Aşadar.mai multe persoane deţin o masă de bunuri. etc ).Drept civil român . privit în materialitatea lui. Proprietatea comună se întâlneşte sub următoarele trei forme : . subiectul pasiv. exclusiv titularul dreptului de proprietate. . dar nu are un anumit bun ori anumite bunuri determinate pe care să le deţină în exclusivitate (ex: moştenitorii defunctului dobândesc masa succesorală).în cazul proprietăţii comune.Analizăm în continuare situaţiile în care raportul juridic civil este stabilit între mai multe persoane. întotdeauna din toate celelalte subiecte de drept civil.mai multe persoane deţin împreună un bun sau mai multe bunuri determinate. Partea fiecăruia este determinată prin lege. 6 Gheorghe Beleiu .coproprietatea .68 16 6 .devălmăşia . Editura Şansa S. generic. dar nu are o parte determinată din bunul respectiv. subiectul activ poate fi o persoană . mai multe persoane determinate . adică ceea ce în doctrină poartă denumirea de “pluralitatea subiectelor raportului juridic civil “. astfel că dreptul său se întâlneşte cu al celorlalţi în orice părticică a bunului 6.este acea formă a proprietăţii comune caracteristică stăpânirii bunurilor dobândite în timpul căsătoriei de către soţi. fie ca subiecte pasive. Bucureşti. fiecare cunoscându-şi cota ideală de drept (1/2. Subiectele Dreptului Civil. pluralitatea activă există dacă sunt mai mulţi titulari ai dreptului de proprietate asupra unui bun ori asupra unei mase de bunuri. 1/4. fiecare coindivizar cunoscându-şi cota parte de drept. nedeterminat. . În schimb. Cele trei forme ale proprietăţii comune încetează prin împărţire ori partaj judiciar sau voluntar.

debitorul plătitor având drept de regres contra celorlalţi codebitori.când sunt mai mulţi debitori . în principiu.solidaritatea pasivă .există mai mulţi cretori şi mai mulţi debitori . oricare dintre debitori este ţinut pentru întreaga datorie. Fiind o regulă. pluralitatea activă cunoaşte forma de coautorat. În această situaţie regula este divizibilitatea. debitorul plătitor liberându-se faţă de toţi creditorii solidari. iar când nu este determinată opera este indivizibilă. opera este divizibilă.există mai mulţi debitori . .În situaţia raporturilor juridice nepatrimoniale: izvorâte din creaţia intelectuală. când opera comună este creată de mai multe persoane. . Excepţiile constau în solidaritate şi indivizibilitate.există mai mulţi creditori . divizibilitatea se prezumă. Astfel : . Când contribuţia fiecăruia este determinată.activă .mixtă . Dacă unul din debitori plăteşte creanţa se stinge faţă de creditor.pasivă . În domeniul raporturilor obligaţionale (de creanţă) pluralitatea poate fi: .în caz de pluralitate activă. În caz de solidaritate activă.solidaritatea activă . Sunt exceptate de la regula divizibilităţii şi situaţiile în care obiectul este prin natura lui indivizibil sau este privit ca indivizibil prin convenţia părţilor. . fiecare din creditori este îndreptăţit să pretindă întreaga datorie de la debitor. fiecare din debitori este ţinut doar de partea sa din datoria comună. ceea ce înseamnă : . precizându-se că. obligaţiile civile sunt conjuncte. fiecare din creditori nu poate cere de la decât partea sa din creanţa comună . . În caz de solidaritate pasivă.în caz de pluralitate pasivă. încetând şi solidaritatea. nu trebuie prevăzută expres. 17 debitor .când sunt mai mulţi creditori .

Deşi. aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubire”). Pentru ca o persoană fizică sau juridică să poată participa la un raport juridic civil trebuie să aibă capacitate civilă. cât şi o schimbare a subiectului pasiv ( debitorul).dacă există un izvor comun . astfel : poate interveni atât o schimbare a subiectului activ (creditorul). aparent. între solidaritatea pasivă şi indivizibilitate nu ar exista nici o diferenţă.izvorul lor .ex : art.convenţia . pe când indivizibilitatea poate izvorî (şi) din natura bunului care formează obiectul obligaţiei. Schimbarea subiectului pasiv se face prin: stipulaţia pentru altul. delegaţia (perfectă şi imperfectă). În continuare vom analiza problema schimbării subiectelor raportului juridic civil. Situaţia raporturilor juridice civile patrimoniale obligaţionale este diferită. în realitate există deosebiri importante privitoare la : . a omului de a avea drepturi şi obligaţii civile. poprire. novaţia prin schimbare de debitor.există şi un izvor propriu : solidaritatea poate rezulta (şi) din lege (solidaritatea legală . oricare dintre codebitori este ţinut de întreaga datorie. Capacitatea de folosinţă este aptitudinea.În caz de indivizibilitate. . Schimbarea subiectului activ se face prin: cesiune de creanţă. 1003 Cod Civil .“ Când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane. Astfel. pe când indivizibilitatea se transmite şi către succesori. în cazul raporturilor juridice civile patrimoniale schimbarea subiectului activ se realizează prin transmiterea bunului care se află în circuitul civil în condiţiile legii (de exemplu prin vânzarea bunului aflat în proprietatea cuiva către o altă persoană care devine proprietar). novaţia prin schimbare de creditor. 18 . Capacitatea civilă cuprinde capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.întinderea lor . subrogaţia personală.solidaritatea funcţionează numai faţă de cei între care s-a născut (faţă de moştenitori obligaţia se transmite divizată). generală şi abstractă.

. rasa. În ceea ce priveşte capacitatea de folosinţă a persoanei juridice. Există şi îngrădiri ale capacităţii de folosinţă : . Legea consacră şi o capacitate de folosinţă anticipată. eventualele restrângeri şi limitări în acest sens existând numai în cazurile şi condiţiile prevăzute expres de lege. ci este specială fiecăreia dintre acestea. persoana fizică nu poate renunţa nici total.îngrădiri cu caracter de sancţiune . 7 Conform art. capacitatea de folosinţă este recunoscută tuturor persoanelor fizice.Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea omului de a-şi exercita drepturile civile şi de a-şi executa obligaţiile civile. De aceea. Tot astfel. religia.îngrădiri care au drept scop ocrotirea unor persoane . deoarece capacitatea de folosinţă este o însuşire esenţială şi inerentă a persoanei fizice. acestea trebuie prevăzute în mod expres de lege. naţionalitatea. fără ca sexul. În dreptul comparat se întâlnesc şi situaţii când copilul trebuie să fie şi viabil. Toate persoanele fizice pot dobândi drepturile şi obligaţiile recunoscute de actele normative în vigoare.4 din Decretul nr. nici parţial la capacitatea sa de folosinţă. Capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează la moartea acesteia. gradul de cultură sau originea să aibă vreo înrâurire asupra capacităţii7 . În orice caz. aceasta se deosebeşte de cea a persoanei fizice prin faptul că ea nu este generală şi egală pentru toate persoanele juridice. 31/1954 19 . În ţara noastră. prin încheierea de acte juridice civile. ea este generală şi egală pentru toţi. conform căreia: drepturile copilului sunt recunoscute încă de la data concepţiei cu condiţia ca acesta să se nască viu.

săvârşind personal acte juridice. etc . unul din elementele constitutive ale persoanei juridice este scopul acesteia.principiul specialităţii capacităţii de folosinţă. Capacitatea de folosinţă deplină a persoanei juridice începe. deoarece el îi stabileşte limitele şi îi precizează conţinutul. Pentru ca cineva să-şi poate realiza drepturile sau să-şi asume obligaţiile prin actele sale proprii. şi posibilitatea persoanelor respective de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile prin acte proprii. exercitarea personală a drepturilor şi obligaţiilor în raporturile juridice este condiţionată şi de ponderea capacităţii de exerciţiu aşa cum am definit-o mai sus. persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi (şi obligaţii) ce se încadrează în specificul domeniului său de activitate. îndeplinirea acestor formalităţi legale necesare înfiinţării.minorul sub 14 ani nu are capacitate de exetciţiu . stabilit prin lege. 8 Conform art. trebuie să fie capabil să înţeleagă şi să aprecieze consecinţele actelor sale. 31/1954 20 . Se conturează astfel ceea ce se denumeşte . tocmai spre a permite persoanei juridice să dobândească drepturile şi să-şi exercite obligaţiile pentru a lua fiinţă în mod valabil. Astfel. Recunoaşterea capacităţii de folosinţă nu include întotdeauna. în principiu. formării patrimoniului. Acest scop este determinat pentru precizarea capacităţii sale de folosinţă. actul de înfiinţare sau statut 8 . restrânsă. Se recunoaşte persoanei juridice şi o capacitate de folosinţă anticipată. În cazul persoanelor fizice putem deosebi : . Cu alte cuvinte. 31/1954. De aceea. 34 din Decretul nr. persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei. Această capacitate anticipată este mărginită la efectuarea operaţiunilor necesare înfiinţării. de la momentul înfiinţării acesteia şi durează până când aceasta încetează a mai exista. Sancţiunea pentru încălcarea acestui pricipiu este nulitatea absolută.După cum se ştie. lucru precizat expres de Decretul nr. înainte de momentul înfiinţării acesteia.

Noi am achiesat la cea deja expusă anterior. cu precizarea că actele juridice se încheie de către organele de conducere ale acestora. Eventualele prejudicii cauzate de membrii Gheorghe Beleiu. a tutorelui şi. a autorităţii tutelare.cel care a împlinit 18 ani are capacitate de exerciţiu deplină . . Ea se dobândeşte odată cu desemnarea organelor de conducere ale persoanei juridice. Subiectele dreptului civil. raporturile dintre persoana juridică şi cei ce alcătuiesc organele sale sunt supuse. o altă opinie fiind în sensul dobândirii9 capacităţii de exerciţiu de la data dobândirii capacităţii de folosinţă . act de înfiinţare sau statut. În literatura de specialitate există o controversă în ceea ce priveşte începutul capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice.L. Cel care are capacitate de exerciţiu restrânsă încheie acte juridice personal dar cu încuviinţarea părinţilor.3 din Decretul nr. . Cel lipsit de capacitate de exerciţiu încheie acte juridice prin reprezentanţii săi legali. cu condiţia să fi împlinit 16 ani.minorul care se căsătoreşte dobândeşte capacitate de exerciţiu deplină.4 din Codul Familiei .8 alin. cum ar fi contractul de muncă.R. dispunând singur de sumele pe care le-a dobândit prin munca sa proprie.. în limitele puterilor ce le-au fost conferite. 394 21 9 . prin asemănare. În mod excepţional cel cu capacitate restrânsă de exerciţiu poate încheia personal şi singur anumite acte juridice. uneori. însă. Actele juridice încheiate de aceste organe. 31/1954 şi art. sunt actele persoanei juridice însăşi. p. regulilor mandatului. Pe de altă parte. 2001. cu precizarea că numai femeia se poate căsători la 16 sau 15 ani cu dispensă medicală în condiţiile art. dacă nu se prevede altfel prin lege..minorul între 14 şi 18 ani are capacitate de exerciţiu restrânsă .Drep Civil român-Introducere în dreptul civil . Editura Şansa S. Bucureşti. Persoanele juridice dispun şi ele de capacitate de exerciţiu.

CONŢINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL După cum am arătat la “Structura raportului juridic civil”.în virtutea căreia aceasta poate. prin conţinutul acestui raport se înţelege totalitatea drepturilor şi obligaţiilor civile pe care le au părţile lui. ambele elemente . Cunoaşterea acestor elemente implică o analiză atentă şi distinctă a fiecăruia. în capitolul următor. în sensul că aceasta poate încheia acele acte ce vizează drepturi şi obligaţii ce corespund capacităţii de folosinţă specifice acesteia. prin urmare. 3. Dreptul subiectiv civil şi obligaţia civilă corelativă constituie. recunoaştere.persoană fizică sau juridică . ocrotire. dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscută de legea civilă subiectului activ . să pretindă o conduită 22 . exemple practice .mai întâi dreptul subiectiv civil şi apoi obligaţia civilă . imprimă o limitare capacităţii de exerciţiu. Vom avea în vedere. dar şi particulare: definiţie.organelor de conducere nasc obligaţia reparării pentru însăşi persoana juridică. clasificare. exercitare. importanţă.reprezentative pentru aspectele teoretice ce se vor analiza. în limitele dreptului şi moralei. cu rezerva regresului ulterior al acesteia împotriva celui vinovat. Bineînţeles că principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice. elementele conţinutului raportului juridic civil.în aspectele lor generale. Astfel. Pentru început ne vom mărgini să reţinem definiţiile dreptului subiectiv civil şi obligaţiei civile. să aibă o anumită conduită.2.

însă diferite ca optică de abordare : definirea prin accentuarea laturii pasive a raportului juridic de obligaţie . Vom detalia aspectele privind bunurile. există o serie de definiţii. Aşa cum vom vedea şi în acest caz. conduită care poate consta în a da.de la subiectul pasiv. corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ. a face ori a nu face ceva şi care. Subiectele dreptului civil.3. Obligaţia civilă este definită ca fiind îndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anumită conduită.să dea. Problema obiectului raportului juridic civil. nediferite însă ca substanţă. Mai mult. adică acţiunile sau inacţiunile la care sunt îndrituite părţile sau de care sunt ţinute să le respecte. aşa cum o vom detalia a format obiect de controversă. Editura Şansa S. prin obiectul raportului juridic înţelegem conduita părţilor. şi să ceară concursul forţei coercitive.cum este situaţia definiţiei prezentate mai sus . 3.sau prin luarea în considerare a ambelor laturi . ca obiecte derivate ale raportului juridic civil.corespunzătoare . a statului în caz de nevoie. poate fi impusă prin forţa coercitivă a statului. faţă de noţiunea de “bunuri”. 2001. 74 10 23 ..R. nediferind însă ca substanţă.atât cea activă cât şi cea pasivă. Gheorghe Beleiu. pentru o exactă definire a noţiunii se vor impune delimitări faţă de noţiunea de “conţinut” al raportului juridic civil.Drep Civil român-Introducere în dreptul civil . având în vedere importanţa covârşitoare a acestora în viaţa socială şi implicit în problematica juridică.10 Aşa cum vom arăta există o serie de formulări regăsite în doctrină. la nevoie. p. să facă ori să nu facă ceva .L. Bucureşti. OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL Aşa cum am precizat.

1 NOŢIUNE Aşa cum am precizat.DREPTUL SUBIECTIV CIVIL 1. prin conţinutul raportului juridic civil se înţelege totalitatea drepturilor subiective şi a obligaţiilor civile pe care le au părţile.CAPITOLUL II CONŢINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL 1. 24 .

Oricum. iar pe de altă parte există unele definiţii pentru anumite drepturi subiective civile. să fie nu numai respectate. Cantacuzino .1967 25 11 12 .p. ci să fie. În literatura de specialitate s-au formulat. în calitatea lor de subiecte active ale raportului juridic. Într-o altă formulare dreptul subiectiv este “puterea sau prerogativa recunoscută de dreptul obiectiv persoanelor fizice sau persoanelor juridice (denumite titulare ale dreptului). sau. vol. În formularea acestora s-a plecat de la împrejurarea că nu există o definiţie legală a acestuia. de-a lungul timpului o serie de definiţii ale dreptului subiectiv civil. Oricărui drept subiectiv civil îi corespunde o obligaţie civilă corelativă.30 Eleonora Roman -Tratat de Drept Civil. Academicianul Paul Mircea Cosmovici defineşte dreptul subiectiv civil ca fiind “prerogativa pe care o acordă unei persoane dreptul obiectiv. Editura Dacia. 1998. p. iar oblgaţiile constituie latura pasivă a acestuia.Elementele Dreptului Civil . de a pretinde subiectelor pasive să dea ori să facă sau să nu facă ceva (să săvârşească sau să se abţină de la săvârşirea unei acţiuni). Bucureşti. mai exact în limita în care ele nu sunt îngrădite prin lege. adică nesupărate de alţii sau de societate prin organele sale.Drepturile subiective constituie latura activă a conţinutului raportului juridic civil. aptitudinile şi puterile sale care nu sunt îngrădite. definiţiile formulate în doctrină diferă mai mult ca formulare nu ca esenţă. prerogativă Matei B. folosind la nevoie. sprijinite de societate prin organele sale spre a fi aduse la îndeplinire efectele raporturilor create “11. Bucureşti.182 . Matei Cantacuzino definea dreptul subiectiv ca fiind “ puterea ce o are fiecare individ de a pretinde ca facultăţile.I-partea generală.1988. Editura ALL. atunci când ele s-au tradus în acte de voinţă creatoare de raporturi cu alţii. aparatul de constrângere al statului ” 12.

p. Leon Duguit susţinea că noţiunea de drept subiectiv trebuie eliminată. Editura Dacia.persoană fizică ori persoană juridică . de pildă dintr-un contract şi care sunt garantate de dreptul obiectiv. 2001. în mod temporar. definiţie pe care o reţinem. la nevoie. dreptul subiectiv civil este “posibilitatea recunoscută de lege civilă subiectului activ .13 Ion Deleanu formulează: “dreptul subiectiv ar putea fi definit ca prerogativă conferită de lege în temeiul căreia titularul dreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său.Introducere în Dreptul Civil. p. sub sancţiunea recunoscută de lege. Editura Fundaţiei “Chemarea” Iaşi. să pretindă o conduită corespunzătoare . Bucureşti.Introducere in dreptul civil – Editura ALL. statului.Persoana juridica..de la subiectul pasiv şi să ceară concursul forţei coercitive. întrucât nu poate fi vorba decât.în virtutea căreia aceasta poate. Într-o altă formulare. legitim şi juridic protejat. la forţa de constrângere a statului” 15 Într-o definiţie exhaustivă şi lapidară în acelaşi timp. În literatura juridică sunt şi autori care au negat existenţa drepturilor subiective. de a avea un anumit comportament sau de a pretinde o anumită conduită subiectului pasiv”. direct. Editura “Şansa”. 1989. p 49 16 Gheorghe Beleiu -Dreptul Civil Român . În Paul Mircea Cosmovici. 1994. în limitele dreptului şi moralei. în scopul valorificării unui interes personal.49 15 Ştefan Răuschi – Dreptu civil – Partea generala. 1993.garantată prin mijloace juridice.63 Ion Deleanu – Drepturile subiective şi abuzul de drept. în acord cu interesul obştesc şi cu normele de convieţuire socială” 14. născut şi actual. Ştefan Răuschi defineşte dreptul subiectiv civil ca fiind “puterea (posibilitatea) sau prerogativa recunoscută de dreptul obiectiv persoanelor fizice sau juridice de a săvârşi anumite acţiuni.de anumite persoane pentru folosinţa lor. apelând. Subiectele Dreptului Civil. precum şi puterea de a pretinde subiectelor pasive să săvârşească sau să se abţină de la săvârşirea unei acţiuni. cum sunt cele care rezultă.să dea.74 26 13 14 . în caz de nevoie “ 16. fie din situaţii subiective modelate . să aibă o anumită conduită.Persoana fizică. fie de situaţii juridice obiective care decurg din aplicarea normelor de drept într-un caz sau altul. Bucureşti. Astfel. să facă ori să nu facă ceva . p.

prerogativă sau facultate). Bucureşti. în caz de nevoie (în situaţia nerespectării.drepturi patrimoniale / drepturi nepatrimoniale . nesocotirii sau încălcării dreptului subiectiv civil).cum este cazul dreptului de creanţă . Astfel vom deosebi . să facă.dreptul subiectiv civil este o posibilitate (putere. . o anumită conduită (cum este cazul dreptului absolut real ori nepatrimonial).2. persoană fizică ori persoană juridică. prerogativă sau facultate) recunoscută de legea civilă subiectului activ. CLASIFICARE Multitudinea de drepturi subiective civile ar prilejui o sumedenie de clasificări folosind diferite criterii. b) poate pretinde o conduită corespunzătoare subiectului pasiv (să dea.63 27 17 . . 1994. 1.Introducere în dreptul civil. În cuprinsul definiţiei reţinute de noi identificăm elementele definitorii ale dreptului subiectiv civil : . să nu facă ceva .în temeiul acestei posibilităţi (putere.ca drept relativ). doar câteva criterii mai importante cu consecinţe teoretice şi practice evidente. . . subiectul activ: a) poate avea. Editura ALL.în funcţie de natura conţinutului lor .drepturi absolute / drepturi relative .în funcţie de intensitatea lor sau de gradul de certitudine acordat titularilor drepturi pure şi simple / drepturi afectate de modalităţi . însă. el însuşi. c) poate apela la concursul forţei de constrângere a statului.în funcţie de opozabilitatea lor .ceea ce ne priveşte admitem existenţa drepturilor subiective civile ca expresie a personalităţii umane şi a dreptului nostru la viaţă în societatea în care trăim17 . Vom reţine. p.în funcţie de corelaţia dintre ele .drepturi principale / drepturi accesorii. Paul Mirce Cosmovici.

şi toţi ceilalţi participanţi la relaţiile sociale reglementate de lege. Vom analiza în continuare clasificarea propusă mai sus : Dreptul absolut este acel drept subiectiv civil care produce efecte faţă de toate persoanele fizice şi juridice (erga omnes). la integritate corporală. la sănătate. Totuşi. la onoare.şi unele drepturi patrimoniale . cărora le revine obligaţia negativă şi universală de a se abţine de la săvârşirea oricăror acte sau fapte de natură să aducă vreo atingere prerogativelor pe care dreptul respectiv le conferă titularului său. fiind cunoscut şi subiectul pasiv. În momentul încălcării dreptului absolut. se consideră mai corect analizată opozabilitatea lor când distingem drepturile reale de cele de creanţă. subiectul pasiv se individualizează în persoana autorului atingerii aduse. ca subiecţi pasivi neindividualizaţi.Sunt autori ce consideră inutilă clasificarea drepturilor subiective civile unor criterii care sunt analizate mai bine în cadrul unor anumite instituţii sau în contextul altor criterii. . la reputaţie. presupunând un raport juridic civil stabilit între una sau mai multe persoane determinate. Caracteristicile dreptului relativ sunt: . în momentul naşterii raportului juridic. ca subiect activ. 28 . Dreptul subiectiv civil relativ este acela în virtutea căruia titularul poate pretinde subiectului pasiv o conduită determinată.are cunoscut titularul său. Sunt drepturi absolute toate drepturile personale nepatrimoniale .dreptul la viaţă. Spre exemplu în situaţia primei clasificări precizate mai sus. dreptul de autor. fără de care dreptul nu se poate realiza. cu această din urmă precizare se impune reţinerea unui număr minim de criterii ce nasc câteva clasificări reluate pe larg în cadrul unor instituţii de drept civil. dreptul la nume. care va fi obligat să facă tot ceea ce este necesar pentru repunerea dreptului în starea anterioară încălcării.dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale. dreptul la viaţa intimă şi privată .

cu excepţia a însuşi titularului dreptului subiectiv civil.este acel drept patrimonial în temeiul 29 . reluăm în aceeaşi structură caracteristicile dreptului subiectiv civil absolut: . dacă titularul dreptului nu şi-l exercită într-o anumită perioadă de timp expres prevăzută de lege. În ceea ce priveşte clasificarea drepturilor patrimoniale în drepturi reale şi drepturi de creanţă. Dreptul patrimonial este dreptul subiectiv civil care are un conţinut economic.este opozabil tuturor . În raport cu clasificarea anterioară dreptul patrimonial poate fi absolut (dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale) sau relativ (dreptul de creanţă).jus in re .în sensul că tuturor subiectelor de drept civil le revine obligaţia de a nu-l încălca. . titularul obligaţiei corelative este nedeterminat.are cunoscut numai titularul său. Dreptul de creanţă .jus ad personam .îi corespunde o obligaţie ce are ca obiect: a da. Aceste drepturi sunt de regulă.îi corespunde obligaţia generală şi negativă de a nu i se aduce atingere. . Pentru comparaţie. evaluabil în bani. reţinem: Dreptul real . fiind format din totalitatea tuturor celorlalte subiecte de drept civil. evaluabil în bani. a face ori a nu face (ceva ce s-ar fi putut face în lipsa obligaţiei) pe care o are un subiect pasiv determinat . transmisibile în individualitatea lor de la un subiect la altul şi se pot pierde prin scurgerea timpului (sunt prescriptibile)..erga omnes .este opozabil numai subiectului pasiv determinat. Dreptul personal nepatrimonial este dreptul subiectiv care nu are un conţinut economic.este acel drept patrimonial în virtutea căruia titularul său îşi poate exercita prerogativele asupra unui bun fără concursul altcuiva. fiind intim legat de personalitatea umană.

de non-facere. poate pretinde subiectului pasiv.căruia subiectul activ. dar a nu face ceva înseamnă în acest caz obligaţia debitorului de a nu face ceva ce ar fi putut face dacă nu s-ar fi obligat la abstenţiune.ambele sunt patrimoniale . Deosebiri : . iar prerogativa preferinţei constă în posibilitatea titularului dreptului real de a-şi realiza dreptul său cu întâietate sau preferinţă . remarcăm că acesta este un drept absolut. . opozabil erga-omnes. dreptul la acţiune privind valorificarea sa în justiţie fiind imprescriptibil (cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege). numit debitor. dreptului real îi corespunde o obligaţie generală şi negativă. Prerogativa urmăririi constă în posibilitatea titularului dreptului real de a urmări bunul în mâinile oricui s-ar găsi. . fiind nedeterminat.sub aspectele obligaţiei civile corelative. Revenind la dreptul personal nepatrimonial. să dea. iar nu şi dreptul de creanţă. în cazul dreptului de creanţă sunt determinaţi ambii subiecţi cel activ (creditorul) şi cel pasiv (debitorul) . să facă sau să nu facă ceva. a nu face (aut non facere) sau a da (aut dare).drepturile reale sunt limitate.în cazul dreptului real nu este cunoscut subiectul pasiv. exercitându-se numai personal (nu şi prin reprezentare). 30 . Se impune o scurtă comparaţie între cele două categorii de drepturi: Asemănări : . . nefăcând parte din patrimoniul persoanei.ambele au cunoscute titularii lor ca subiecte active. netransmiţându-se prin moştenire. nefiind cesibil către alte persoane prin acte juridice.numai dreptul real este însoţit de prerogativa urmăririi şi de cea a preferinţei. numit creditor. pe când. pe când dreptului de creanţă îi corespunde o obligaţie al cărui obiect poate fi: a face (aut facere). . pe când drepturile de creanţă sunt nelimitate .

încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale. Fiind legate de individualitatea persoanei. soarta sa nedepinzând de vreun alt drept. Un asemenea drept este cel de a fi recunoscut ca autor al operei ori invenţiei (numit “ dreptul la paternitatea operei sau invenţiei “). pentru care se acordă reparaţii social-morale (prin aplicarea unor sancţiuni disciplinare. artistică ori ştiinţifică şi din invenţie.Din categoria drepturilor personale nepatrimoniale fac parte : . .drepturi care privesc atributele de identificare ale persoanei. b) persoana juridică: dreptul la denumire. cel mai adesea numai un prejudiciu moral. din dreptul de inventator decurge dreptul de recompensă. titularul putând renunţa la ele. astfel : a) persoana fizică: dreptul la nume. Drepturile reale. penale). dreptul la sediu. etc. dreptul la demnitatea umană . Este accesoriu acel drept subiectiv civil a 31 .drepturi care privesc latura personal-nepatrimonială a drepturilor de creaţie intelectuală ce izvorăsc din opera literară. nu dă naştere. ci. Uneori drepturile personale nepatrimoniale pot fi legate şi de drepturi patrimoniale. dreptul la domiciliu şi reşedinţă.drepturi care privesc integritatea fizică şi morală şi existenţa persoanei: dreptul la viaţă. dreptul la onoare. dreptul la o stare civilă. unei obligaţii de reparaţie patrimonială. De exemplu . dreptul la pseudonim. Este principal acel drept subiectiv civil care are o existenţă de sine stătătoare. în principiu. Principial. deoarece ea nu atrage întodeauna o pagubă materială. administrative. la rândul lor se clasifică în drepturi reale principale şi drepturi reale accesorii. cinste ori reputaţie. drepturile nepatrimoniale sunt drepturi principale. dreptul la sănătate.dreptul de autor dă naştere unui drept de remuneraţie. fiind astfel transmisibile. În aceste cazuri prerogativele patrimoniale urmează regimul drepturilor patrimoniale. fără ca dreptul nepatrimonial care le-a generat să dispară. .

. în sensul că el există pe lângă un alt drept principal.dreptul de abitaţie . care dă naştere în mod direct unui drept la acţiune şi în puterea căruia.cărui soartă juridică depinde de existenţa unui alt drept subiectiv civil. sub protecţia legii18. Persoana fizică. valabilitatea şi stingerea unui drept principal nu sunt condiţionate de existenţa valabilă a unui alt drept. existenţa lui valabilă.dreptul de uzufruct . Persoana fizică. dreptul de servitute .Drept Civil -partea generală. p.53 19 Ştefan Răuschi .dreptul de uz . în faţa instanţelor s-au ridicat probleme interesante. Persoana juridică Editura.dreptul de proprietate privată . 18 Ştefan Răuschi . Dreptul real principal este un drept subiectiv de sine stătător. 77 32 . . Persoana juridică Editura Fundatiei ". titularul poate pretinde altui sau altor persoane o anumită conduită sau să desfăşoare el însuşi o anumită conduită. Această clasificare îşi are rezonanţa în adagiul accesorium sequitur principale. dreptul de superficie . cu rol de drept principal. Fundaţiei “Chemarea “ Iaşi. dreptul de Referitor la materia drepturilor reale principale. Dreptul real accesoriu este dreptul subiectiv care nu are o existenţă de sine stătătoare. . 1993. precum şi stingerea depind de existenţa valabilă a dreptului principal19. Drepturile reale principale sunt limitate ca număr şi anume: proprietate publică . 1993. astfel încât naşterea.Drept Civil -partea generală. p. Iaşi. în sensul că soarta dreptului accesoriu este determinată de cea a dreptului principal. Deci naşterea. .

( Decizia Secţiei civile nr. reclamanta urmând să restituie pârâţilor preţul de 100. . În motivarea soluţiei s-a reţinut că.000 lei plătit la data cumpărării imobilului. 1552 din 17 septembrie 1991. nu justifică soluţia de rezoluţiune a contractului de vânzarecumpărare.Astfel: 1) Nerespectarea de către cumpărători a clauzei prin care s-a constituit în favoarea vânzătoarei un drept real imobiliar de abitaţie chiar în cazul în care culpa acestora ar fi dovedită. 1767 din 29 septembrie 1992) S. reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâţii şi-a rezervat dreptul de a locui în camera de la mijloc a casei. În motivarea acţiunii. fie o acţiune personală fundată pe actul juridic care constituie titlul abitaţiei. cât şi a fructelor rezultate de pe teren pe ultimii trei ani. pentru a reintra în spaţiul locativ a cărui folosinţă şi-a rezervato. prin sentinţa civilă nr. încorporat în contractul încheiat în formă autentică. prin care vânzătoarea şi-a rezervat dreptul de a locui pe tot restul vieţii într-una din camere cât şi de a folosi bucătăria imobilului 33 . încheiat în formă autentică la 10 martie 1984.I. a mai precizat că pârâţii au interzis accesul persoanelor care o îngrijau sau o vizitau. la alegere. şi M. a chemat în judecată pe pârâţii M. fără consimţământul reclamantei. Judecătoria Târgovişte. cât şi să se restituie cotravaloarea folosinţei imobilului şi a bunurilor personale însuşite de pârâţi. vânzătoarea are la dispoziţie. care îndeplineşte pentru titularul unui drept de abitaţie acelaşi rol pe care îl are acţiunea în revendicare pentru proprietar.Gh. fiind nevoită să se mute la fiul său din Târgovişte. În vederea valorificării dreptului său derivând din actul juridic cu caracter constitutiv.S. fie o acţiune reală (confesorie). între reclamantă şi pârâţi s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare. de asemenea. cu acces la bucătărie şi cămară însă. pârâţii s-au extins în tot imobilul interzicându-i folosirea spaţiului de proprietate. în parte acţiunea reclamantei şi a anulat contractul de vânzarecumpărare intervenit între părţi. solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea contactului de vânzare.C. a admis.cumpărare.

prin decizia nr. problema prescripţiei nu se pune deoarece dreptul la acţiune s-a născut abia în iulie 1990. împotriva sentinţei au fost respinse. şi M. tribunalul judeţean a menţinut soluţia dar a substituit motivarea. 329 din Codul de procedură civilă. Recursurile declarate de reclamanta S. şi pârâţii M. Prin acţiune reclamanta a solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare- 34 . sub influenţa unor rude. Constatând că prima instanţă a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare pentru cauze ulterioare şi nu concomitente momentului încheierii convenţiei. în momentul în care pârâţii au interzis accesul reclamantei la încăperea a cărei folosinţă şi-a rezervat-o. dar că din iulie 1990. nu a fost respectată de cumpărători. 77 din 29 ianuarie 1992. În conformitate cu prevederile art. care au alungat-o din casă pe vânzătoare.D. În motivarea recursului extraordinar s-a susţinut că instanţele au făcut o incompletă analiză a probelor dosarului omiţând să analizeze declaraţiile unor martori din care rezultă că timp de mai mulţi ani pârâţii au fost în bune relaţii cu reclamanta căreia i-au asigurat normala folosinţă a spaţiului locativ pe care şi l-a rezervat. 60/1968 şi ale art. împotriva hotărârilor pronunţate în cauză s-a declarat recurs extraordinar de procurorul general pe motiv că sunt vădit netemeinice şi esenţial nelegale. clauză care. aceasta din urmă este îndreptăţită să solicite rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică la 10 martie 1984. pentru motivele ce se vor arăta în continuare.C.înstrăinat. aşa după cum rezultă din probele administrate. soluţia primei instanţe este justă întrucât din probele administrate rezultă că pârâţii cumpărători nu au respectat clauza potrivit căreia vânzătoarea are dreptul de a locui pe toată durata vieţii într-una din camerele casei cu acces la bucătărie şi cămară.19 din Legea nr. vânzătoarea şi-a părăsit fără justificare locuinţa şi s-a mutat la fiul său. S-a arătat că. S-a mai menţionat că.I. de Tribunalul judeţean Dîmboviţa.Gh. Recursul extraordinar este întemeiat. astfel că.

Din examinarea contractului de vânzare-cumpărare. pe de o parte. Cum instanţele nu au clarificat obiectul cererii reclamantei şi au soluţionat pricina în afara cadrului legal arătat. 35 . fie o acţiune reală (confesorie). act translativ. două acte juridice distincte. deci. iar. se constată că acesta cuprinde în fond. chiar în cazul în care culpa cumpărătorilor ar fi dovedită. convenţia prin care părţile au constituit un drept de abitaţie viageră asupra unei camere care este “titlul abitaţiei” prin “voinţa omului” ca act constitutiv. la alegere pentru a reintra în spaţiul locativ a cărui folosinţă şi-a rezervat-o. să caseze hotărârile atacate şi să trimită pricina pentru rejudecare la Judecătoria Găeşti. Nerespectarea de către pârâţi a celui de-al doilea act juridic cuprins în contractul încheiat prin care s-a constituit în favoarea reclamantei un drept real imobiliar de abitaţie. Rezultă. încorporate în acelaşi înscris şi anume. reclamanta are la dispoziţie. pe de altă parte. dar a pretins că aceştia o împiedică să locuiască în încăperea a cărei folosinţă şi-a rezervat-o. care îndeplineşte pentru titularul unui drept de abitaţie acelaşi rol pe care îl are acţiunea în revendicare pentru proprietar. fie o acţiune personală fundată pe actul juridic care constituie titlul abitaţiei.cumpărare pe motiv că pârâţii cumpărători nu şi-au îndeplinit obligaţiile pe care şi leau asumat. contractul de vânzare-cumpărare. că reclamanta nu avea posibilitatea să solicite rezoluţiunea actului translativ de proprietate deoarece pârâţii cumpărători şi-au executat obligaţiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare. Reclamanta nu a negat că pârâţii au plătit preţul convenit şi că au luat bunul cumpărat în primire şi că deci şi-au satisfăcut obligaţiile asumate în calitate de cumpărători. încorporat în contractul încheiat în formă autentică. având ca obiect proprietatea asupra casei şi celorlalte construcţii şi preţul. În vederea valorificării dreptului său derivând din actul juridic cu caracter constitutiv. nu justifică soluţia instanţelor care au dispus rezoluţionarea contractului de vânzarecumpărare. curtea urmează să admită recursul extraordinar.

prin decizia civilă nr. Judecătoria Râmnicu Vâlcea. Prin sentinţa civilă nr. în primăvara anului 1990. ( Decizia Secţiei civile nr. cu reţinerea cauzei spre rejudecare. 36 ..2275 din 23 octombrie 1991) C.F. În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că au folosit drept cale de acces de la proprietatea lor la o uliţă paralelă cu şoseaua. Recursul declarat de reclamanţi împotriva acestei hotărâri a fost admis. prin decizia civilă nr. să desfiinţeze gardul şi să defrişeze pomii fructiferi plantaţi pe acest traseu. A. a Tribunalului Judeţean Vâlcea. 437 din 25 martie 1991.prin aceasta avându-se în vedere nu numai imposibilitatea absolută de a ieşi la calea publică . în porţiunea de la curtea reclamanţilor la drumul naţional.M. Incovenientele sau greutăţile pe care le-ar prezenta trecerea la calea publică rămân la aprecierea instanţei. Dimpotrivă.V. şi Statul Român prin Primăria Judeţului Vâlcea pentru ca pârâţii persoane fizice să fie obligaţi să le permită trecerea pe terenul ce constituie cale publică. 43 din 14 ianuarie 1991. a admis acţiunea şi a stabilit servitutea de trecere în favoarea reclamanţilor în varianta a II a raportului de expertiză tehnică. acelaşi tribunal. şi C. au chemat în judecată pe A. al cărui proprietar poate reclama o trecere pe locul vecinului. ori de câte ori are ieşire la calea publică pe un drum care în anumite împrejurări este impracticabil dar care poate deveni practicabil cu oarecare cheltuieli. A... care trebuie să se întemeieze pe o cunoaştere temeinică a situaţiei de fapt.D. Gh. pe care pârâţii au ocupat-o abuziv.2) Prin loc înfundat.ci şi cazurile în care ieşirea ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă. a fost respinsă acţiunea ca nefondată.4576 din 8 octombrie 1990. Rejudecând cauza. prin care a fost casată sentinţa. au împrejmuit-o cu gard. se înţelege acel loc care nu are nici o ieşire la calea publică . textul menţionat nu-şi găseşte aplicarea.

ori de câte ori locul are ieşire la calea publică pe drum un care în anumite împrejurări este impracticabil. Se are în vedere imposibilitatea absolută de a ieşi la calea publică. 37 . că reclamanţii au ieşire la calea publică. Cum şi alţi proprietari de terenuri folosesc această cale de acces este de examinat temeinicia acţiunii şi în raport de această situaţie se va aprecia comparativ dezavantajele ce ar fi create celeilalte părţi prin recunoaşterea servituţii de trecere. Recursul extraordinar fiind întemeiat. Expertul a indicat această înclinaţie a pantei de acces de 15 0. dar care poate deveni practicabil cu oarecare cheltuieli. procurorul general a solicitat casarea lor şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond. fără a întocmi schiţa acesteia şi a indica eventuale posibilităţi de reducere a înclinaţiei şi costul unor atari amenajări. şi schiţa anexă că reclamanţii au acces de la terenul lor spre calea publică. ce este specifică şi celorlalte curţi limitrofe. deci peste normativul tehnic normal ce prevede o pantă de 80. 616 şi următoarele din Codul Civil prin loc înfundat se înţelege acel loc care nu are nici o ieşire la calea publică. I. pentru a se administra probe noi spre a se stabili fără dubiu dacă proprietatea reclamanţilor are sau nu ieşire la calea publică. textul menţionat nu-şi găseşte aplicarea. cu diferenţă de nivel de 150. dar că acest acces este greoi. care trebuie să se întemeieze pe o cunoaştere temeinică a situaţiei de fapt. prin recursul extraordinar de faţă. Dimpotrivă.V. numai că se remarcă lipsa de vizibilitate la drumul public. precum şi cazurile în care ieşirea la calea publică ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă. printr-o poartă secundară. Inconvenientele sau greutăţile pe care le-ar prezenta trecerea la calea publică rămân la aprecierea instanţei. va fi admis în sensul celor ce urmează: Potrivit art. deci. În speţă. S-a constatat.Considerând vădit netemeinice şi esenţial nelegale toate hotărârile pronunţate în cauză. rezultă din raportul de expertiză făcut de ing.

dreptul de gaj : care constă în dreptul recunoscut de debitor creditorului asupra unui lucru mobil. . cu preferinţă şi indiferent în mâna cui s-ar afla acest bun în momentul executării. creditorii pot obţine plata datoriei.dreptul de retenţie : este dreptul creditorului de a refuza să restituie un bun al debitorului aflat în detenţia sa. . chiar înaintea creditorilor ipotecari. Drepturile reale accesorii constituite prin lege sau contract sunt următoarele: . Cazuri de ipotecă legală găsim în: Legea 22/1969 .dreptul de ipotecă : care constă în garanţia oferită creditorului(ipoteca) ce se va despăgubi din valoarea unui imobil. Ipoteca poate fi legală sau convenţională. . Ordonanţa Guvernului nr. Faţă de cele arătate.privind constituirea de garanţii de către gestionari.Din modificarea acţiunii şi răspunsul pârâţilor la interogatoriu rezultă că pe terenul pârâţilor sunt plantaţi pomi fructiferi.privilegiile : sunt cauze legale de preferinţă în virtutea cărora. fie să reţină lucrul cu aprobarea justiţiei. în cazul în care debitorul nu şi-a executat de bună voie obligaţia. conservarea acestuia). Aceasta impune a se constata şi evalua eventuala pagubă produsă proprietarilor terenului aservit prin defrişarea terenului în cazul confirmării punctului de vedere al reclamanţilor. a se casa hotărârile atacate şi a se trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond. dată fiind calitatea creanţei. până ce debitorul nu îi plăteşte tot ceea ce îi datorează în legătură cu acel bun (ex: are drept de retenţie depozitorul asupra lucrului depozitat. până când deponentul îşi va plăti cheltuielile făcute cu păstrarea. cu preferinţă.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare. în virtutea căruia creditorul poate. recursul extraordinar de faţă urmează a fi admis. fie să se despăgubească din preţul obţinut pe el. 38 . cu preferinţă faţă de alţi creditori.

2 din Codul de procedură civilă.1444 din Codul Civil precizează: “locatarii nu pot fi daţi afară mai înainte de a fi dezdăunaţiţi de către locator…”. o aplicaţie a excepţiei de neexecutare a contractului. Bucureşti.Spre deosebire de celelalte garanţii reale. deoarece nu conferă şi dreptul de a urmări bunul. Dreptul de retenţie poate fi invocat pe cale de excepţie de către deţinătorul bunului. dreptul de retenţie este o garanţie reală pur pasivă. pentru ca deţinătorul să fie pus în situaţia de a-şi face toate apărările inclusiv de a cere acordarea dreptului de retenţie. toate aspectele legate de restituirea bunului. în temeiul art. ci poate fi exercitat atâta timp cât bunul nu a fost predat. Dreptul de retenţie. 1999.20 Conform ultimului criteriu de clasificare. constituind un mijloc de apărare al celui chemat în judecată pentru restituirea unui bun. să refuze restituirea până ce i se plăteşte datoria legată de bunul respectiv. care deţine un bun mobil sau imobil al altcuiva poate să reţină acel bun şi. deci.Drept civil. ca un drept real de garanţie atunci când există o datorie în legătură cu bunul a cărui restituire se cere. are o aplicare mai largă. p. Astfel. Editura Ştiinţifică. Mai mult. să pună în discuţia părţilor. art.84 39 .130. instanţa are datoria. alin. Referitor la raporturile locative. fiind recunoscut oricărui deţinător al unui bun. orice persoană. 20 Drăghici Pompil . în mod expres. reglementat expres de dispoziţiile Codului Civil pentru unele raporturi juridice. folosit de noi deosebim drepturi subiective civile pure şi simple şi drepturi subiective civile afectate de modalităţi. În ceea ce priveşte drepturile reale accesorii dorim să expunem o speţă interesantă ridicată în faţa instanţei la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Considerând că hotărârile enunţate sunt vădit netemeinice şi esenţial nelegale. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea şi a dispus evacuarea pârâţilor pentru lipsa titlului locativ.2907 din 13 noiembrie 1989).000.N. Examinând cauza în raport de actele dosarului ce constată următoarele: Apartamentul din litigiu a fost atribuit reclamantei M. bl.M. Bucureşti. sc. Gh. Urmare a procedurii executorii silite.M. pentru a se dispune evacuarea lor din apartamentul nr. întrucât cauza în care s-a dat ordonanţa de adjudecare în favoarea pârâţilor nu este definitiv soluţionată.127.Secţia a III civilă. În baza acestor hotărâri. şi pe S. şi S.C. Pentru realizarea creanţelor stabilite în favoarea sa prin hotărârea de partaj.spre rejudecare. prin decizia nr.lei.C.897 din 12 martie 1991. nr.N.1595 din 22 octombrie 1991.D. S.cu ocazia împărţirii bunurilor comune dobândite împreună cu Gh.C. obligându-i la plata cheltuielilor de judecată. 2135 din 7 noiembrie 1990. 4196 din 28 august 1989 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti confirmată prin respingerea recursului debitoarei.5.a solicitat vânzarea la licitaţie publică a apartamentului.D. de către Tribunalul Municipiului Bucureşti-Secţia a-IV-a civilă (decizia nr. procurorul general a declarat recurs extraordinar şi a cerut modificarea acestora în sensul respingerii acţiunii de evacuare.2. 2018 din 2 noiembrie 1992) M.(Decizia Secţiei civile nr. prin sentinţa civilă nr. Hotărârile menţionate au fost însă casate de Curtea Supremă de Justiţie . au ocupat apartamentul adjudecat. întrucât ordonanţa de adjudecare în baza căreia au ocupat locuinţa a fost desfiinţată de Curtea Supremă de Justiţie Prin sentinţa civilă nr. Sectorul 1.C.prin decizia nr. la preţul de 134.116 în str.şi S. cauza fiind trimisă pentru 40 . et. şi a fost trimisă de către Curtea Supremă de Justiţie. apartamentul a fost adjudecat de soţii S.Secţia civilă . susţinând că pârâţii în prezent nu au nici un titlu legal pentru deţinerea acestui apartament.N.Turda. a chemat în judecată pe S. Recursul declarat de pârîţi a fost respins de Tribunalul Municipiului Bucureşti .

are o aplicare mai largă. În speţă pârâţii au plătit la adjudecarea imobilului preţul apartamentului fiind. fiind recunoscut oricărui deţinător al unui bun. Mai mult. În aceste condiţii. reglementat expres de dispoziţiile Codului Civil pentru unele raporturi juridice. deci. Referitor la raporturile locative. să refuze restituirea. hotărârile sunt greşite cu privire la un alt aspect. în mod expres. prin ea însăşi. 2 din Codul de procedură civilă.127 41 21 . Dreptul de retenţie. de necontestat existenţa unei datorii în legătură cu apartamentul din care li s-a cerut evacuarea. respingerea cererii de evacuare formulată de M. inclusiv de a cere acordarea dreptului de retenţie. p. pentru ca deţinătorul să fie pus în situaţia de a-şi face toate apărările. toate aspectele legate de restituirea bunului. ca un drept real de garanţie. art. constituind un mijloc de apărare al celui chemat în judecată pentru restituirea unui bun. în temeiul art. 2000. proprietar al apartamentului deoarece titlul legal al pârâţilor pentru deţinerea acestui apartament a fost desfiinţat. Dar.Probleme Speciale de drept civil. Împrejurarea că dosarul având ca obiect executarea silită prin vânzare la licitaţie publică a apartamentului în litigiu se află în rejudecare nu justifică. instanţa are datoria.1444 din Codul Civil precizează: “ locatarii nu pot fi daţi afară mai înainte de a fi dezdăunaţi de către locator…”. Cornel Turianu . Editura Fundaţiei “România de mâine”. Orice persoană care deţine un bun mobil sau imobil al altcuiva poate să reţină acel bun şi. iar dobândirea proprietăţii printr-o nouă ordonanţă de adjudecare este incertă. până ce i se plăteşte datoria legată de bunul respectiv.M.rejudecare cu îndrumarea de a fi respectate cerinţele legale referitoare la vânzarea prin licitaţie publică. să pună în discuţia părţilor. Dreptul de retenţie poate fi invocat pe cale de excepţie de către deţinătorul bunului. propunerea din recursul extraordinar în sensul de a fi modificate hotărârile şi respinsă acţiunea în evacuare nu poate fi primită. atunci când există o datorie în legătură cu bunul a cărui restituire se cere21. 130 alin.

Declarând recurs împotriva sentinţei.b din Codul de procedură civilă.2. hotărârile instanţelor sunt greşite. O asemenea concluzie aceste este eronată. 42 . până la care este amânată începerea ori stingerea exerciţiului drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor corelative. Un asemenea drept poate fi exercitat de îndată după naşterea lui. de către pârâţi. Dreptul pur şi simplu . a sumelor plătite de ei pentru şi în legătură cu apartamentul în discuţie. necondiţionat. Este afectat de modalităţi acel drept subiectiv civil a cărui existenţă ori exercitare depinde de o împrejurare viitoare. dreptul de proprietate dobândit de donator. deoarece nu este afectat de vreo modalitate. apărare pe care instanţa de recurs a înlăturat-o menţionând posibilitatea unui litigiu distinct pentru recuperarea. sens în care urmează să fie admis recursul extraordinar. În condiţii. în mod definitiv şi irevocabil. nu i-a îndrumat asupra drepturilor pe care le pot invoca. Vom analiza pe scurt cele trei modalităţi. impunându-se casarea lor şi rejudecarea cauzei pentru examinarea tuturor apărărilor pârâţilor.este acela care conferă titularului o completă putere şi siguranţă. Modalităţile actului juridic civil sunt: termenul.130 din Codul de procedură civilă. condiţia şi sarcina şi. în consecinţă este afectat de modalitate acel drept subiectiv civil care este însoţit de o împrejurare viitoare care se subsumează acestor modalităţi. el producându-şi efectele din momentul naşterii.Totodată au precizat că au adus îmbunătăţiri apartamentului. în temeiul art. ignorând obligaţia stabilită de art.312. lit. pct. spre exemplu. Aceste drepturi constituie regula. fiind necesar ca apărările pârâţilor referitoare la deţinerea apartamentului să fie analizate în litigiul având ca obiect evacuarea lor. Este un asemenea drept. certă ori incertă. printr-un “dar manual”. dar instanţa. pârâţii s-au referit expres la acordarea dreptului de retenţie. Termenul este acel eveniment viitor şi sigur ca realizare.

În ceea ce priveşte efectele termenului. Termenul poate fi extinctiv.atunci când realizarea ei depinde în exclusivitate de hazard. Termenul poate fi voluntar .când este stabilit prin lege şi judiciar . deşi împlinirea lui este sigură.atunci când de ea depinde naşterea drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor corelative şi rezolutorie . este de remarcat că acesta afectează doar executarea actului. potestativă . 43 .Termenul poate fi suspensiv. Termenul poate fi şi cert . atunci când amână stingerea exerciţiului dreptului subiectiv civil şi executării obligaţiei civile corelative. Condiţia poate fi suspensivă .când împlinirea sa este cunoscută (ca dată) şi incert . atunci când amână începutul exerciţiului dreptului subiectiv civil şi executării obligaţiei corelative. reţinem că aceasta afectează însăşi existenţa drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor civile corelative. fiind retroactivă.atunci când realizarea ei depinde de voinţa uneia din părţi şi de aceea a unei alte persoane determinate. iar nu şi existenţa sa. mixtă . în favoarea creditorului sau în favoarea amândurora. Prin condiţie se înţelege acel eveniment viitor şi nesigur ca realizare de care depinde existenţa dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei corelative.când împlinirea sa nu este cunoscută ca dată calendaristică.când este stabilit prin act civil unilateral sau bilateral. În ceea ce priveşte efectele condiţiei. Termenul poate fi stabilit în favoarea debitorului.atunci când realizarea condiţiei depinde exclusiv de voinţa uneia din părţi (condiţie pur potestativă) sau când realizarea ei depinde de voinţa uneia din părţi şi de un fapt exterior ori de voinţa unei persoane nedeterminate (condiţie potestativă simplă). Condiţia poate fi cauzală .când este acordat de instanţă. legal .atunci când de realizarea ei depinde desfiinţarea drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor corelative.

respectiv revocarea actului ca sancţiune tipică în această materie22. prevede: “Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale. Sarcina nu afectează valabilitatea actului juridic civil în caz de neexecutare. Ceea ce. materiale şi culturale.Dreptul Civil Român -Introducere în Dreptul Civil. ci simple elemente ale capacităţii de folosinţă.R. Bucureşti-2001.Sarcina.L. orice organizaţii obşteşti. întreprinderile şi organizaţiile economice de stat sau cooperatiste. 22 44 .3.1. pag. conform unor alte opinii la care achiesăm. generală a acestora şi o recunoaştere specială. Subiectele Dreptului Civil. 1. RECUNOAŞTEREA.2 prevede: “Drepturile civile pe care le au ca persoane juridice. ca şi Gheorghe Beleiu . o parte a literaturii juridice desemnează cu sintagmele “drept eventual” ori “drept viitor” reprezintă. ci doar eficacitatea acestuia. nu drepturi subiective civile concrete. OCROTIREA ŞI EXERCITAREA DREPTURILOR SUBIECTIVE CIVILE. mai exact ineficacitatea lui. Editura Şansa S. iar pentru persoanele juridice în art. a face sau a nu face ceva impusă de dispunător gratificatului în actele cu titlu patrit-liberalităţi. Art.1.31/1954 realizează recunoaşterea drepturilor subiective civile în general.2 al aceluiaşi act normativ. ABUZUL DE DREPT Privitor la recunoaşterea drepturilor subiective civile reţinem că există o recunoaştere globală. organizaţiile…. în acord cu interesul obştesc. pentru persoanele fizice în art. Art. precum şi organele de stat şi celelalte instituţii de stat. Decretul nr.79. ca modalitate este acea obligaţie de a da. potrivit legii şi regulilor de convieţuire…”.

Dincolo de formularea tehnico-juridică inadecvată. uz. renta viageră). Menţionăm. de ocrotire şi recunoaştere a drepturilor civile unei persoane juridice. 45 . se păstrează ideea.Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului şi Convenţia Internaţională privind Drepturile Copilului. jocul şi prinsoarea. drepturile personale nepatrimoniale: la onoare. de inventator. locaţiunea. prin chiar reglementarea lor (naştere conţinut încetare). depozitul. împrumutul. În ceea ce priveşte recunoaşterea specială a drepturilor subiective civile. în acest ultim caz. multe drepturi subiective civile pentru persoana fizică. în Cartea a-II-a “Despre bunuri şi despre deosebitele modificări ale proprietăţii” sunt reglementate drepturi reale principale (proprietate. sunt reglementate drepturile de creanţă (inclusiv garantarea acestora) prin stabilirea regulilor în materia succesiunilor (legală şi testamentară) şi cea a contractelor civile (vinderea. Astfel. denumire şi sediu. pentru persoana juridică. . .Decretul nr.societăţile de colaborare economică sunt recunoscute în scopul de a asigura creşterea neîncetată a bunăstării materiale şi a nivelului cultural al oamenilor muncii. astfel: . recunosc de asemenea. artistice ori literare. mandatul. pentru persoana fizică. uzufruct. superficie. de autor al unei opere ştiinţifice. reputaţie. schimbul.31/1954 reglementează: atributele de identificare . servitute abitaţie). iar în Cartea a-III-a “Despre diferitele moduri prin care se dobândeşte proprietatea” .nume şi domiciliu. comodatul. prin dezvoltarea puterii economice a ţării”. vom identifica o serie de izvoare de drept civil. prin prisma unor categorii sau specii de asemenea drepturi.Codul Civil recunoaşte majoritatea drepturilor patrimoniale (reale şi de creanţă). societatea. starea civilă.

mijlocul juridic de ocrotire a drepturilor subiective civile îl constituie procesul civil. având putere de lucru judecat. Deci. anumite drepturi fundamentale ale cetăţeanului român care.Capitolul -III “Ocrotirea drepturilor personale nepatrimoniale”.1 din Decretul nr. fără discriminare. 31/1954 în Capitolul III -“Ocrotirea drepturilor personale nepatrimoniale”. va putea fi pusă în executare silită ajungându-se astfel. de asemenea. la restabilirea ordinii de drept. Trebuie să punctăm două aspecte: 1. culoare. Astfel. potrivit art. alin. de inventator sau în orice alt drept personal nepatrimonial va putea cere instanţei judecătoreşti încetare săvârşirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus arătate. însă. în principal. în mod obişnuit. în special de rasă. în dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere ştiinţifice. 31/1954: “Drepturile sunt ocrotite de lege”. Iar. reglementat. artistice ori literare. la reputaţie. sex. În cazul încălcării unui drept subiectiv civil.Constituţia consacră. potrivit art. origine naţională sau socială. Totodată. titularul său poate chema în judecată civilă persoana răspunzătoare de ştirbirea dreptului. de către Codul de procedură civilă. opinie politică sau orice altă opinie. Astfel. 54: “ Persoana care a suferit o atingere în dreptul său la nume ori la pseudonim.3. potrivit art. dreptul la ocrotire egală din partea legii. în general şi a dreptului subiectiv civil încălcat. după ce va rămâne definitivă. legal investită cu soluţionarea pricinii civile va da o hotărâre judecătorească care. În această privinţă. religie. avere. în special. la onoare. 31/1954 conţine un întreg capitol . cel care a suferit o atingere a unor asemenea drepturi va putea cere instanţei să oblige pe 46 . naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare”. limbă. sunt drepturi subiective civile. Instanţa competentă.. legea trebuie să interzică orice discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală şi eficace contra oricărei discriminări. Menţionăm că Decretul nr. Cadrul legal special stabilit de Decretul nr. 26 din acelaşi act normativ: “Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au. la denumire.

faptele destinate să restabilească dreptul atins.56 dispune: “Drepturile personale nepatrimoniale sunt ocrotite şi după moarte. nu trebuie confundat cu exercitarea lui.1. Astfel. Bucureşti. se poate adresa instanţei competente.Drept civil. Cadrul legal special instituit prin Legea nr. în termenul stabilit prin hotărâre. printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege. care ar consacra un anumit drept subiectiv civil şi ar prevedea şi particularităţile protecţiei sale juridice. acest 23 Constantin Sătescu .1 din lege: “ Orice persoană fizică sau juridică. Desigur. 1970. evitând ceea ce se numeşte abuz de drept. potrivit art. 2. art.autorul faptei săvârşite fără drept să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţă. p. care este o posibilitate juridică. fiind lăsată la latitudinea titularului. dacă se consideră vătămată în drepturile sale. 54”. De asemenea. Această amendă poate fi pronunţată şi prin hotărâre dată asupra cererii făcută potrivit art. recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”. dreptul subiectiv civil. În dreptul procesual civil. În acest sens. ali. instanţa judecătorească va putea să-l oblige la plata în folosul statului. pentru anularea actului. principiul este acela că exercitarea dreptului subiectiv civil nu este obligatorie. 728-729 47 . potrivit art. a unei amenzi pe fiecare zi de întârziere. care este posibilitatea materializată.23 În dreptul civil. socotită de la data expirării termenului de mai sus. în măsura stabilită de lege sau de regulile de convieţuire… “. În ceea ce priveşte exercitarea drepturilor subiective civile este firesc ca aceasta să se facă conform unor principii care să asigure o ordine de drept reală. 55: “Dacă autorul faptei săvârşite fără drept nu îndeplineşte. 29/1990 privind contenciosul administrativ. recunoscute de lege. Editura Didactică şi pedagogică. în ceea ce priveşte ocrotirea drepturilor subiective civile trebuie să avem în vedere şi alte acte normative. precum am văzut. În fine. spre a ajunge la restabilirea dreptului atins”.

dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu respectarea legii şi moralei. Tocmai această “măsură” cere să precizăm principiile care trebuie observate de către titularul unui drept subiectiv cu ocazia exercitării dreptului său. trebuie admis că suntem în prezenţa unei dispoziţii legale cu valoare de principiu.principiu instituit expres de art. Aceste principii sunt: . nu vatămă pe altcineva”. putem afirma că. buna-credinţă fiind dintotdeauna o piatră de temelie a sistemului nostru de drept. este principiul ce rezultă din mai multe norme de drept civil. alin. substanţial se cheamă “principiul disponibilităţii”. . în general.dreptul subiectiv civil trebuie exercitat numai potrivit cu scopul lui economic şi social . astfel că se aplică şi exercitării drepturilor subiective civile. la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri”. Dreptul subiectiv civil înseamnă. Concluzionând.2 din Decretul nr. linia vecinătăţii. Deşi art.5 Cod Civil: “ Nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare. spre exemplu. dacă un drept subiectiv civil este exercitat cu respectarea acestor patru principii. 970. cum este cea a art. îşi va dovedi exactitatea adagiul “cine îşi exercită dreptul său. proprietarul unui teren trebuie să respecte hotarul.1 din Codul Civil prevede: “Convenţiile trebuie executate cu bună credinţă .principiu.dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună-crediţă. ABUZUL DE DREPT 48 .dreptul subiectiv civil trebuie exercitat în limitele sale materiale sau juridice.54). acest principiu a fost ridicat la rangul de principiu constituţional (art. nu numai posibilitatea unei conduite ci şi măsura acelei conduite. iar împrumutătorul nu poate cere de la împrumutat decât ceea ce datorează. 31/1954. . cu ocazia definirii lui. deci cu referire expresă la executarea convenţiilor”. . 3. din dreptul material. după cum am arătat. alin.

. dar ea este ridicată cu scopul de a pricinui un prejudiciu vecinului). Intentarea unei acţiuni neîntemeiate (numai pentru a-l şicana pe pârât) ori nerecunoaşterea unui drept a cărui existenţă este vădită (pentru a prelungi procesul) constituie fapte ilicite pentru că exerciţiul drepturilor respective este abuziv. Partea care foloseşte aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite”. O concepţie mai largă. dar cu încălcarea celor interne. externe şi interne. Ele sunt susceptibile de abuz şi în acest caz.cu încălcarea legii şi a moralei.parte disponibilă. exerciţiul este abuziv (de exemplu. De exemplu: dreptul de a revoca o dispoziţie testamentară. titularul este chemat să răspundă.cu depăşirea limitelor sale. dreptul părţilor de a consimţi la adoptarea copilului. dreptul de a dispune pentru cauză de moarte de cota . .cu rea credinţă. 723 din Codul de procedură civilă conform căruia “drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. 1-3 din Decretul nr. deoarece exercitarea lor implică o apreciere personală.Drepturile subiective civile. respectând limitele externe. . Dacă dreptul este exercitat cu respectarea limitelor externe. mai restrictivă (consacrată de Codul civil german) consideră că este abuziv exerciţiul unui drept dacă este realizat cu intenţia de a păgubi pe altul sau actul de exerciţiu contrar moralei. în principiu. Exercitarea unui drept subiectiv civil este abuzivă dacă se face: . 49 .31/1954.cu încălcarea scopului economic şi social pentru care a fost cerut. Aplicaţia ideii de abuz de drept o găsim şi în art. Cu privire la abuzul de drept s-au conturat două concepţii: Concepţia subiectivă. cu privire la abuzul de drept este consacrată de art. Există unele drepturi care nu sunt susceptibile de abuz. nu sunt absolute. dacă proprietarul ridică pe terenul său o construcţie. ci relative. teleologică.

că.şi căruia îi revine îndatorirea corespunzătoare . poate fi impusă prin forţa coercitivă a statului26 .L.a da. este ţinută faţă de o altă persoană. la nevoie. Bucureşti. OBLIGAŢIA CIVILĂ 2.Teoria Generală a obligaţiilor. care. latura activă a obligaţiei fiind implicită. denumită debitor.R. prin obligaţia civilă înţelegem acel raport juridic în conţinutul căruia intră dreptul subiectului activ denumit creditor.3 25 Corneliu Bârsan.Teoria Generală a obligaţiilor. fie la o abstenţiune (a nu face)25. Doctrina a acoperit acest vid legislativ privitor la definirea conceptului de “obligaţie civilă”. Corneliu Bârsan. obligaţia poate fi definită ca acel raport juridic în virtutea căruia o persoană. 2000. a face sau a nu face ceva. sub sancţiunea constrângerii de stat în caz de neexercitare de bunăvoie24. p. conduită care poate consta în a da.1. a face ori a nu face ceva şi care. Într-o altă formulare. Bucureşti. Editura ALL.NOŢIUNE Aşa cum am arătat latura activă a conţinutului raportului juridic civil este formată din drepturi. Constantin Stătescu . de a cere subiectului pasiv denumit debitor . denumită creditor. în numeroase cazuri “ obligaţiile debitorului”. Editura “Şansa “ S. iar cea pasivă din obligaţii. Constantin Stătescu . în esenţă cuprind aceleaşi elemente. în sens larg.2000. obligaţia civilă este definită ca fiind îndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anumită conduită. a face). Editura ALL. dar se stabileşte. Reţinem. Nu există o definiţie cu caracter general a obligaţiei civile. p.Drept Civil Român .Introducere în Dreptul Civil.2000.82 24 50 . Sau. corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ. p.6 26 Gheorghe Beleiu .2. fie la o prestaţie pozitivă (a da. punând accentul pe latura pasivă. Bucureşti. formulând mai multe definiţii. astfel.

Nu avem în vedere obligaţia negativă generală. Subiectul activ poartă denumirea de creditor iar subiectul pasiv poartă denumirea de debitor.Din punctul de vedere al creditorului. ale unui drept real. într-o abţinere la care este îndatorat subiectul pasiv. ca subiect într-un raport de obligaţie. în general. raportul de obligaţie apare ca un drept de creanţă. de a nu face 51 . Complexitatea unor obligaţii poate determina ca acelaşi subiect să întrunească deodată calitatea de creditor şi debitor. a face ceva -. Obligaţia de a da nu se confundă cu obligaţia de a preda. după cum am menţionat şi mai înainte. iar a preda este o obligaţie de a face. orice prestaţie pozitivă. Spre exemplu într-un contract de vânzare-cumpărare vânzătorul este şi debitor şi creditor: este creditor al preţului. Şi statul poate apărea. Obligaţia de a nu face constă.a nu face ceva la care. conceput ca acţiune sau abstenţiune concretă la care este îndatorat subiectul pasiv şi îndreptăţit subiectul activ poate consta fie într-o prestaţie pozitivă . care incumbă debitorului. c) Obiectul raportului juridic de obligaţie. fie într-o abstenţiune . Obligaţia de a face este îndatorirea ce revine subiectului pasiv de a efectua o lucrare şi. subiectul pasiv ar fi fost îndreptăţit. în lipsa obligaţiei asumate. Elementele definitorii ale raportului juridic de obligaţie sunt: a) subiectele raportului juridic de obligaţie pot fi atât persoanele juridice cât şi persoanele fizice.a da. cum este aceea a subiectelor pasive de drept civil. în afara acelora care se încadrează în noţiunea de a da. b) Conţinutul raportului juridic de obligaţie este format din dreptul de creanţă aparţinând creditorului şi obligaţia corespunzătoare acestui drept. din punctul de vedere al debitorului. acest raport apare ca o datorie (obligaţie în sens restrâns). nedeterminate. a da înseamnă a constitui sau a transmite un drept real oarecare. de la ceva ce ar fi putut să facă în lipsa obligaţiei asumate. dar şi debitor al obligaţiei de a transfera dreptul de proprietate. în cazuri excepţionale.

nimic de natură a stânjeni existenţa şi exerciţiul acestui drept. Este vorba aici, de o obligaţie concretă, individualizată, de a nu face ceva, o abstenţiune bine definită. Din punct de vedere terminologic expresia “obligaţia civilă” ori termenul “obligaţie” se foloseşte cu trei sensuri27: 1. Obligaţie civilă - îndatorirea subiectului pasiv de a da, a face sau a nu face ceva; 2. Obligaţie civilă - raport obligaţional, adică raport civil, în care subiectul activ (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv (debitorul) să dea, să facă ori să nu facă ceva; 3. Obligaţie - înscris constatator al unei creanţe (cum este obligaţiunea C.E.C.) În definiţiile de mai sus am folosit sensurile arătate la punctele 1 şi 2, iar elementele raportului juridic obligaţional le-am analizat evident prin prisma sensului de la punctul 2. De aceea, revenim şi analizăm elementele obligaţiei, în sensul de la punctul 1. Aceste elemente definitorii ale obligaţiei sunt: - obligaţia civilă înseamnă, întotdeauna, o îndatorire a subiectului pasiv (iar nu o posibilitate) de a avea o conduită corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ; - îndatorirea poate consta, aşa cum am arătat,în a da,a face sau nu face ceva; - în caz de neconformare de bună-voie, îndatorirea poate fi impusă subiectului pasiv prin forţa de constrângere a statului;

2.2. CLASIFICARE

27

Mircea N. Costin, Mircea C. Costin - Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p.382 52

Obligaţiile pot fi clasificate în baza unor criterii diferite. Vom reţine următoarele criterii, ca fiind mai importante: criteriul izvorului care a generat obligaţia; criteriul obiectului obligaţiei; criteriul opozabilităţii obligaţiei. Fiecare dintre criteriile precizate sunt aplicabile întregii sfere a obligaţiilor, ele nu se exclud reciproc, ci reprezintă abordări diferite, prin prisma cărora poate fi examinată una şi aceeaşi obligaţie. Clasificarea obligaţiilor nu este o operaţie gratuită, ci se reflectă în regulile speciale aplicabile obligaţiilor de diferite categorii. Clasificarea obligaţiilor după izvoare. Precizăm că din punct de vedere al faptului juridic generator de obligaţii, acestea pot fi născute din: contracte, acte juridice unilaterale, fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu (delicte şi quasidelicte),îmbogăţirea fără just temei, gestiunea intereselor altuia, plata nedatoratului. Primele două categorii menţionate sunt obligaţii născute de acte juridice, celelalte sunt obligaţii născute din fapte juridice stricto sensu. Natura izvoarelor generatoare de obligaţii prezintă interes din punctul de vedere al regimului aplicabil. În ceea ce priveşte clasificarea obligaţiilor după izvoare (delicte şi quasidelicte) dorim să expunem o speţă interesantă ridicată în faţa instanţei la Judecătoria Petroşani. Astfel, chiar dacă persoana care a suferit o diminuare a capacităţii de muncă ar putea să realizeze, după săvârşirea faptei prejudiciabile, venituri la acelaşi nivel cu cel obţinut anterior, ea este îndreptăţită să primească echivalentul efortului suplimentar depus în acest scop la care a fost obligat prin fapta culpabilă a pârâtului (art.998 din Codul Civil).

(Decizia Secţiei civile nr.2545 din 22 noiembrie 1991)

53

A.V. a chemat în judecată Întreprinderea Minieră Livezeni, solicitând obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre salariul realizat ulterior datei de 9 aprilie 1985 şi cel avut anterior producerii accidentului de muncă, la 21 noiembrie 1984, şi în continuare la o prestaţie periodică, care să acopere prejudiciul efectiv ce i s-a cauzat prin reducerea capacităţii de muncă datorită traumatismului suferit, la cheltuielile de transport la diferite unităţi spitaliceşti suportate pentru el şi însoţitorul său precum şi la contravaloarea hranei suplimentare în perioada de spitalizare şi de convalescenţă. În motivarea acţiunii s-a arătat că la 21 noiembrie 1984, reclamantul a fost victima unui accident de muncă, produs din culpa prepusului pârâtei, C.T. în urma căruia a suferit un traumatism cranio cerebral care a determinat numeroase internări în spital şi diminuarea capacităţii sale de muncă cu consecinţa realizării unor venituri reduse. În şedinţa de judecată din 19 decembrie 1988 instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a numitului C.T. care prin sentinţa penală nr. 1039 din 25 decembrie 1985, pronunţată de Judecătoria Petroşani rămasă definitivă, a fost condamnat pentru vătămarea corporală a reclamantului, stabilindu-se culpa lui exclusivă în producerea accidentului. Judecătoria Petroşani, prin sentinţă civilă nr.2408 din 1 septembrie 1988 a admis în parte acţiunea formulată de A.V. împotriva pârâtei Întreprinderea Minieră Livezeni şi cererea de chemare în garanţie a lui C.T. şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 66.830 lei cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând 85.930 lei echivalentul efortului suplimentar depus de reclamant în perioada aprilie 1985 octombrie 1988 şi 900 lei cheltuieli de transport. Chematul în garanţie C.T.a fost obligat să plătească pârâtei suma de 66.830 lei, despăgubiri civile. Celelalte capete de cerere au fost respinse, fiind apreciate ca nedovedite. Tribunalul Judeţean Hunedoara, prin decizia civilă nr. 1328 din 6 decembrie
54

1988. a admis recursurile declarate de părţi şi a casat sentinţa reţinând cauza spre rejudecare. precum şi asupra deciziei nr. pentru considerente ce face necesară casarea tuturor hotărârilor pronunţate în cauză şi reluarea judecăţii în faţa primei instanţe. efectele acestuia urmând a fi extinse şi asupra sentinţei civile nr.2408 din 1 septembrie 1988 a Judecătoriei Petroşani. atât timp cât reclamantul este încadrat în gradul III de invaliditate.456 lei cheltuieli de judecată. Chematul în garanţie C. precum şi suma de 10.548 lei despăgubiri civile. Potrivit art. nu are nici o legătură cu accidentul de muncă suferit şi în consecinţă nejustificat nu i s-au acordat despăgubiri civile nici pentru perioada în care s-a aflat în concediu medical şi nici pentru perioada aprilie 1985 . începând cu data de 1 iulie 1990. 998-999 din Codul Civil repararea prejudiciului trebuie să-i asigure celui vătămat acoperirea integrală a daunelor suferite. procurorul general prin recursul extraordinar de faţă.T. restabilindu-se astfel .greşit s-a reţinut că diminuarea veniturilor reclamantului. 534 din 10 iulie 1990 a admis în parte acţiunea formulată de A.455 lei. precum şi suma de 10. o prestaţie periodică de 421 lei lunar. şi cererea de chemare în garanţie şi a obligat Întreprinderea Minieră Livezeni să plătească reclamantului suma de 10. Rejudecând cauza în fond. 55 .iulie 1988. cheltuieli de judecată în ambele instanţe. a fost obligat să plătească pârâtei suma de 10. Recursul extraordinar este întemeiat. prestaţie periodică de 421 lei lunar.eronat a fost calculată prestaţia lunară cuvenită reclamantului pentru perioada anterioară punerii în aplicare a deciziei de pensionare pentru gradul III de invaliditate. Considerând vădit netemeinică şi esenţial nelegală această decizie.1328 din 6 decembrie 1988 a Tribunalului Judeţean Hunedoara. solicită casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât: . . acelaşi tribunal prin decizia civilă nr.V.548 lei despăgubiri civile.

situaţia anterioară faptei prejudiciabile, urmează ca, în cazul în care cel vătămat trebuie să depună un efort suplimentar de muncă, este necesar să primească un echivalent al acestui efort suplimentar. Numai astfel se restabileşte situaţia existentă înainte de săvârşirea faptei, fără a i se impune celui vătămat să suporte indiferent sub ce formă, consecinţele unei activităţi ilicite a cărei victimă a fost. Partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare chiar şi la situaţia în care ulterior producerii accidentului realizează la locul de muncă aceeaşi retribuţie sau chiar una mai mare, dacă se dovedeşte că, datorită invalidităţii a fost nevoită să facă un efort în plus care, în final, a dus la cheltuieli suplimentare, pentru o alimentaţie mai bogată şi medicamentaţie adecvată invalidităţii dobândite etc. În speţă, se constată că în urma accidentului de muncă, produs la 21 iunie 1984, din culpa lui C.T., angajat al Întreprinderii Miniere Livezeni, victima acestuia A.V. angajat al aceleiaşi unităţi şi-a pierdut parţial capacitatea de muncă, fiind încadrat în gradul III de invaliditate, astfel cum rezultă din expertizele medico-legale. Ulterior accidentului, reclamantul care a fost nevoit, datorită stării sănătăţii sale, să se interneze în repetate rânduri în diferite unităţi spitaliceşti a continuat să presteze, în aceeaşi unitate, o normă întreagă de muncă, în perioada 1 aprilie 1985- 31 iulie 1988, realizând venituri inferioare celor obţinute anterior accidentului. De menţionat este că pe tot parcursul procesului, reclamantul, constant a pretins că până la 21 noiembrie 1984, a lucrat la Întreprinderea Minieră Livezeni fiind încadrat şef de brigadă în subteran, iar ulterior producerii accidentului, conform recomandărilor medicale a solicitat schimbarea locului de muncă în sectorul întreţinere, în suprateran , fiind salariat în regie Pârâta şi chematul în garanţie au contestat această susţinere. Într-o astfel de situaţie era necesar ca instanţele să adâncească cercetarea judecătorească, să verifice prin administrarea de probe afirmaţiile reclamantului şi să stabilească fără echivoc dacă în perioada aprilie 1985-iulie 1988, acesta în adevăr a prestat munca în sectorul întreţinere realizând venituri diminuate, precum şi dacă schimbarea locului de muncă, în cadrul aceleiaşi întreprinderi, din subteran la suprateran a fost urmarea traumatismului suferit prin accident.
56

În măsura în care susţinerile reclamantului erau confirmate de probele administrate se impunea ca instanţele să stabilească diferenţa de venit şi să acorde despăgubirile solicitate, prin raportarea la veniturile realizate de membrii echipei din subteran din care a făcut parte şi reclamantul, până la producerea accidentului, deoarece numai astfel se poate constata cu certitudine existenţa sau nu a unei diferenţe de venit. De altfel, este neîndoielnic că efortul suplimentar depus de reclamant pentru a presta munca cu o normă întreagă, chiar dacă nu ar fi condus la agravarea afecţiunilor suferite ca urmare a accidentului, a necesitat aplicarea unor tratamente medicale prin spitalizare şi în final, în iulie 1988, punerea în aplicare a deciziei de pensionare pentru gradul III de invaliditate. Întemeiată este şi critica privind neacordarea diferenţei de venituri pentru perioada în care A.V. s-a aflat în concediu medical şi a primit numai îndemnizaţia de asigurări sociale, aceste perioade rezultând din adeverinţele medicale şi aceea de venituri. Faţă de cele arătate rezultă că nejustificat instanţele nu au acordat reclamantului despăgubirile civile reprezentând veniturile sale de care acesta a fost lipsit urmare accidentului.În consecinţă recursul extraordinar urmează a se admite, a se casa toate hotărârile pronunţate în cauza aceleiaşi judecătorii spre rejudecare, portivit art.312, pct.2, lit.b din Codul de procedură civilă. Cu ocazia rejudecării procesului urmează să fie examinate şi pretenţiile reclamantului privind cheltuielile determinate de hrana suplimentară, pentru refacerea capacităţii de muncă şi cele referitoare la cheltuielile de transport la unităţile spitaliceşti, suportate pentru el şi însoţitor, dacă a fost cazul. Clasificarea obligaţiilor după obiectul lor Pornind de la natura prestaţiei datorate de subiectul pasiv se pot reţine mai multe clasificări:

57

A) O primă categorie reţine trei feluri de obligaţii, avându-se în vedere obiectul fiecăruia: - obligaţiile de a da; - obligaţiile de a face; - obligaţiile de a nu face; Clasificarea prezintă interes, deoarece fiecare fel de obligaţie are reguli specifice. B) O altă clasificare, ce reprezintă de fapt o variantă a celei anterioare este: - obligaţii pozitive - obligaţiile de a da şi a face; - obligaţii negative - obligaţiile de a nu face; C) O altă clasificare, contestată uneori în literatura juridică, este următoarea: - obligaţii determinate sau de rezultat; - obligaţii de prudenţă şi diligenţă sau de mijloace; Ceea ce este caracteristic pentru obligaţia de rezultat este faptul că obligaţia este strict precizată sub aspectul obiectului şi scopului urmărit, debitorul obligânduse ca, desfăşurând această activitate, să atingă un rezultat bine stabilit. Astfel, de exemplu, într-un contract de transport, cărăuşul se obligă să transporte încărcătura într-un anumit loc; vânzătorul să transfere dreptul de proprietate asupra unui anumit lucru, etc. Neatingerea rezultatului vizat face să se presupună că debitorul nu a fost suficient de diligent, că s-a aflat în culpă, şi că, deci, este răspunzător de urmările neîndeplinirii obligaţiei28. Caracteristic pentru obligaţia de mijloace este faptul că obligaţia debitorului nu constă în îndatorirea precizată de la început de a atinge, un anumit rezultat

Liviu Pop - Drept civil român.Teoria genarală a obligaţiilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p.216 58
28

o dovadă a culpei. nici o problemă de culpă nu se poate pune. Presupunând. lipsa de diligenţă din partea sa. face să se presupună. rezultă că unul din principalele aspecte ale distincţiei dintre obligaţiile de rezultat şi cele de mijloace se situează pe terenul probatoriu: în primul caz. sub acest aspect. Revine pacientului să facă dovada culpei de care ar fi dat dovadă medicul în executarea obligaţiei sale. prudenţa şi diligenţa care erau obligatorii. Dacă produsul este livrat şi este corespunzător celor convenite. Analizând mai atent. Să luăm ipoteza unei obligaţii de rezultat. neatingerea rezultatului în cel de-al doilea caz nu mai este. Astfel. Această distincţie este. spre deosebire de neîndeplinirea obligaţiei de rezultat. ci în îndatorirea sa de a depune toată diligenţa necesară pentru ca rezultatul dorit să se realizeze. raportul juridic dintre pacient şi medic. însă. însă. obiectul obligaţiei ce îi revine medicului constă în îndatorirea de a acţiona cu toată prudenţa şi diligenţa cerute de ştiinţa şi etica medicală.determinat. utilă mai ales dacă avem în vedere caracterul său simplificator în examinarea unor raporturi de obligaţii. de exemplu ipoteza obligaţiei de a furniza un anumit produs. ci revine creditorului sarcina de a dovedi în mod direct împrejurarea că debitorul nu a depus pentru atingerea rezultatului preconizat. distincţia între obligaţia de rezultat şi cea de mijloace apare ca fiind indiferentă. deci neîndeplinirea obligaţiei însuşite. la prima vedere rezultatul fiind 59 . Din cele arătate.o prezumţie de culpă a acestuia. numai este prezumată. neatingerea rezultatului dorit constituie o dovadă a culpei debitorului . că produsul a fost livrat cu lipsuri calitative. se va putea observa că între obligaţiile de rezultat şi obligaţiile de mijloace nu există deosebiri atât de tranşante cum se afirmă chiar dacă luăm în considerare numai aspectul probatoriu. în vederea atingerii rezultatului dorit însănătoşirea pacientului. prin ea însăşi. Neatingerea acesteia. de exemplu. fără îndoială. culpă care.

prezumţia de culpă a fost subsecventă acestei dovezi.atins . prestarea tratamentului cu prudenţă şi diligenţă necesare. el trebuie să facă dovada necorespunderii.livrarea produsului . Dacă pacientul pretinde că tratamentul a fost necorespunzător. 60 . Dovada făcută de pacient că tratamentul a fost necorespunzător face să se presupună lipsa de prudenţă şi diligenţă din partea debitorului.pornind de la premisa clasificării. chiar sub aspect probatoriu. dovada concretă a acestor lipsuri. tot astfel a trebuit să facă şi beneficiarul obligaţiei de rezultat dovada caracterului necorespunzător al executării obligaţiei de rezultat . Creditorul care pretinde că produsul prezintă lipsuri de ordin calitativ va trebui să facă.în exemplul luat. mecanismul executării acestei obligaţii se va desfăşura astfel: prestând tratamentul medical. de exemplu obligaţia ce şi-o asumă un medic de a presta tratament unui pacient. al obligaţiei de livrare a unui obiect. în esenţă deosebiri. ceea ce s-a dovedit în mod direct. după care unele obligaţii au ca obiect final atingerea rezultatului prevăzut. deocamdată. Să examinăm acum o obligaţie de mijloace. deci face să se declanşeze o prezumţie de culpă pe seama debitorului. el.nu va exista nici o prezumţie de culpă cât priveşte executarea. Rezultă din cele arătate. Ar fi o situaţie asemănătoare obligaţiei de rezultat mai sus menţionate. potrivit cerinţelor ştiinţei şi eticii medicale. În realitate. că o analiză foarte strictă . că între cele două categorii de obligaţii nu există. Dacă obiectul obligaţiei sale îl constituie aşa cum am arătat. în altele desfăşurarea unei activităţi cu prudenţă şi diligenţa şi necesare nu poate duce la concluzia. până la proba contrarie se presupune că acest tratament a fost acordat în conformitate cu cerinţele prudenţei şi diligenţei. numai astfel putând să fie întrunite elementele pentru o prezumţie de culpă a debitorului. dusă până la faza în care obiectul obligaţiei a fost livrat. aici au fost lipsurile calitative.

neînsoţită însă de .la unele rezultatul. Tocmai prin aceasta ele se deosebesc de obligaţiile morale. p. ele însele.148 61 29 acesteia. nu mai beneficiază în întregime de ea. 1989. şi raportul juridic de obligaţie are ca element însoţitor inerent o anumită sancţiune: neexecutarea de bunăvoie a obligaţiei de către debitorul ei.putem ajunge la concluzia că între cele două categorii nu există deosebiri29. în mod convenţional considerându-se că nu este necesar să pătrundem în toate amănuntele mecanismului de desfăşurare a obligaţiilor pentru că.Dacă menţionăm totuşi această clasificare. iar altele. considerând-o utilă. sunt obligaţii juridice numai în măsura în care există această posibilitate de apelare la constrângerea de stat. Bucureşti. nu se prezintă în toate situaţiile la fel: unele obligaţii se bucură integral de această sancţiune. ci în virtutea convingerii intime.eventuala dezaprobare din partea intervenţia forţei coercitive a statului. numai privind lucrurile în aspectele lor generale. dacă pătrundem în aceste amănunte şi suntem consecvenţi cu premisele pe care le adoptăm în definirea obiectului obligaţiei . din motive diferite. ea are meritul de a simplifica analiza. însoţită de influenţa pe care o exercită opinia publică .Programa analitică pentru disciplina dreptului civil. a subiectelor. la altele prudenţa şi diligenţa . Din acest punct de vedere distingem între: a) obligaţiile civile perfecte. întrucât se bucură integral de sancţiunea juridică. se poate afirma că unele obligaţii sunt obligaţii de rezultat şi altele sunt obligaţii de mijloace. Va trebui să abreviem că sancţiunea de ordin statal ce însoţeşte obligaţiile juridice. Clasificarea obligaţiilor după sancţiunea juridică care le este proprie Ca orice raport juridic. Obligaţiile. În concluzie deci. Drăghici Pompil . proprii. în caz de neexecutare de bunăvoie. îndreptăţeşte pe titularul dreptului de creanţă să obţină executarea silită. pe calea constrângerii de stat. o facem pentru faptul că aşa cum arătam. Editura Dacia. acestea din urmă fiind cerinţe care nu se impun prin forţa de constrângere a statului.

sub aspectul opozabilităţii. b) obligaţiile civile imperfecte (naturale). 62 . aşa cum am spus.obligaţii reale.1 din Decretul nr. . după ce dreptul de acţiune al creditorului s-a prescris. nu simple comandamente morale. Ele sunt obligaţii juridice. 1092.care nu se confundă cu obligaţiile morale. dar.obligaţii obişnuite care alcătuiesc regula şi cărora le sunt proprii. sunt caracterizate raporturile de obligaţii. Cvasitotalitatea obligaţiilor intră în această categorie. Vom completa definiţia obligaţiei naturale. chiar dacă la data executării nu ştia că termenul de prescripţie este împlinit”. care au fost achitate de bună-voie”. alin 2 din Codul Civil potrivit căruia “repetiţiunea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale. debitorul nu mai are dreptul să pretindă restituirea prestaţiei. prin constrângere. imperfecte. executarea. nu se mai bucură de integralitatea sancţiunii juridice.obligaţii opozabile terţilor. 20. Clasificarea obligaţiilor după opozabilitatea lor După sfera persoanelor cărora le sunt opozabile. Ceea ce este caracteristic pentru aceste obligaţii . Un exemplu de astfel de obligaţie îl regăsim în art.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă în conformitate cu care “debitorul care a executat obligaţia. şi-au pierdut ceva din forţa juridică. dar. alin.în sensul că creditorul poate apela la forţa coercitivă a statului pentru a obţine. de îndată ce au fost executate. nu are dreptul să ceară înapoierea prestaţiei. spre deosebire de primele. dacă vom alătura textului precizat şi textul art. . prin care de regulă. dacă aceasta nu se realizează de bună-voie. ele apar ca nişte obligaţii civile degradate. deşi unii autori le denumesc astfel . obligaţiile se pot clasifica în: . toate regulile care cârmuiesc drepturile relative.este faptul că în privinţa lor nu se mai poate cere executarea silită.

în sensul că. Le întâlnim în toate materiile dreptului. va fi obligat totuşi să respecte dreptul locatarului conform prevederilor art. În ipoteza în care.3. nu sunt decât obligaţii: obligaţii între rude.Aceste două categorii din urmă constituie o excepţie de la regulă. Obligaţia născută din acest contract este. 53 din Legea nr. ca adevărate sarcini reale ce incumbă titularului cele prevăzute pentru deţinătorii terenurilor agricole de a asigura cultivarea acestora şi protecţia solului (art. Obligaţiile se întâlnesc de 63 . a amplificării diviziunii sociale a muncii. deoarece ele constituie mijlocul juridic prin care se realizează toate acestea. opozabilă faţă de un terţ străin de contract. al obligaţiei ce revine unui locator de a asigura locatarului folosirea lucrului închiriat. derivând din căsătorie. Ele se află la temelia oricărui raport de drept. importanţa obligaţiilor creşte. între soţi. Obligaţiile opozabile terţilor (scriptae in rem) se caracterizează prin aceea că sunt atât de strâns legate de posesia lucrului. etc. care le situează la limita dintre drepturile de creanţă şi drepturile reale. a schimbului de servicii sociale. deşi nu a fost parte în contract. încât creditorul nu poate obţine satisfacerea dreptului său decât dacă posesorul actual al lucrului va fi obligat să respecte acest drept. filiaţie. Obligaţiile reale (propter in rem) apar ca un accesoriu al unui drept real. Este cazul. noul proprietar. etc. ROLUL ŞI IMPORTANŢA OBLIGAŢIILOR Obligaţiile joacă în viaţa juridică un rol covârşitor. aşa cum am mai arătat. 1441 Cod Civil. cum foarte bine s-a spus în doctrină . aşadar. deşi sunt raporturi de obligaţii se caracterizează printr-o opozabilitate mai largă. până şi în raporturile juridice extrapatrimoniale. înainte de expirarea contractului de închiriere locatorul înstrăinează lucrul. 2. În condiţiile economiei de piaţă. deşi nu a participat direct şi personal la formarea raportului de obligaţie.alcătuiesc temeiul vieţii juridice. 18/1991).

Ed.Rosetti Bălănescu. din 1967 “obiectul raportului juridic nu poate consta decât în acţiunea sau abţinerea pe care subiectul activ (titularul dreptului) o poate pretinde subiectului pasiv (celui ţinut la obligaţie). întotdeauna obiectul C.ALL.1 NOŢIUNE Problema obiectului juridic civil a format obiect de controversă în doctrină. Într-o formulare.asemenea în materia drepturilor reale. în alţi termeni conduita subiectelor acestui raport”. De aici şi diferite definiţii ce au fost formulate în acest sens. CAPITOLUL III OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL 1. aşa încât dobândirea drepturilor reale are la bază obligaţia de a da30.1998. reprezentând un fel de parte generală şi fundamentală a dreptului. Deci. Într-o altă definiţie se arată: “Prin obiect al raportului juridic civil se înţelege acţiunea sau abstenţiunea la care este îndrituit subiectul activ şi de care este ţinut subiectul pasiv.Al. adică un act creator de obligaţii. în dreptul civil.98 64 30 . Pe de altă parte. iar aceasta fără a deosebi după cum în conţinutul raportului juridic civil intră un drept real sau un drept de creanţă”. Bucureşti.Hamangiu. Modul cel mai important al creării drepturilor reale este contractul. aplicabilă în toate sectoarele lui. drept comercial şi chiar în alte ramuri de drept.p.I. Vom reţine următoarea definiţie: Prin obiect al raportului juridic civil înţelegem acţiunea la care este îndrituit subiectul activ şi cea de care este ţinut subiectul pasiv.Băicoianu-Tratat de drept civil român. obligaţiile dau expresie într-o formă abstractă şi generală principiilor ce alcătuiesc teoria reglementării formelor în care se manifestă voinţa omului şi efectele pe care le poate produce această voinţă.

Corelaţia dintre obiectul raportului juridic civil şi noţiunea de “bunuri” În raporturile patrimoniale conduita părţilor se referă. Totuşi.1.2. pentru uşurinţa exprimării se foloseşte şi următoarea formulare: “obiectul raportului juridic civil îl formează un bun ori nişte bunuri”.L.89 31 65 . 2001. adesea. 2.1. la bunuri. Acestea nu pot fi incluse în structura raportului juridic civil dată fiind natura socială a acestui raport. “Bunul” este luat în considerare ca obiect derivat al raportului juridic civil. 2. Legătura şi interdependenţa dintre aceste două elemente poate fi evidenţiată astfel: când conţinutul unui raport juridic civil este complex (format dintr-o pluralitate de drepturi subiective civile şi obligaţii ale părţilor). Suntem în prezenţa a două elemente ale raportului juridic civil.Editura Şansa S.raportului juridic civil este format din conduita părţilor31. 3. BUNURILE 3. pag. CORELAŢII 2.Introducere în Dreptul Civil. Bucureşti. tot complex va fi şi obiectul său (fiind format din mai multe acţiuni sau abstenţiuni la care părţile sunt îndrituite ori de care sunt ţinute).R.Drept Civil Român . Subiectele Dreptului Civil . Corelaţia dintre obiectul şi conţinutul raportului juridic civil Deşi în strânsă legătură cele două noţiuni nu trebuie confundate. Noţiune Gheorghe Beleiu .

care se referă la clasificarea bunurilor în mobile şi imobile. Lucrul este bun dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) este util .Deşi legea foloseşte noţiunea de “bun” ori cea de “lucru” nu dă definiţia acestuia. De asemenea. prin bunuri se înţeleg atât lucrurile. operele de creaţie şi energia de orice fel. În această situaţie noţiunea de “bun” a fost circumstanţiată de literatura juridică şi practica juridică. În sens juridic. art . 66 . precum şi operele de creaţie intelectuală şi energia de orice fel. 461 şi art.adică poate satisface o trebuinţă de ordin material sau spiritual a omului. Sunt bunuri în sens restrâns (stricto sensu) lucrurile care pot fi obiecte de drepturi şi obligaţiile patrimoniale.471 şi 474 Cod Civil. cât şi drepturile patrimoniale şi acţiunile privitoare la bunuri în accepţiunea restrânsă. 963 dispune că “Numai lucrurile ce sunt în comerţ pot fi obiectul unui contract”. chiar denumirea Cărţii a doua din acest cod este formulată “Despre bunuri şi despre deosebitele modificări ale proprietăţii”. obiecte ale drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale. iar titlul I din această carte este formulat “Despre distincţiunea bunurilor”. De asemenea. în art. În sens larg (lato-sensu). art. noţiunea de “bun” are două accepţiuni. sensul larg al termenului rezultă din clasificarea bunurilor în corporale şi incorporale făcută în art. Astfel. prin bun înţelegem orice lucru care este util. În sens economic. în măsura în care pot fi obiecte de drepturi şi obligaţii patrimoniale. însă în limitele determinate de lege”.480 din Codul Civil prevede că : “proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. 462 din Codul Civil se referă la “bunuri”. 461-474 Cod Civil. Sensul larg al termenului de “bun” rezultă din art.

Rosetti Bălănescu.Al. Fiind obiect al dreptului patrimonial.Ed. cum s-a arătat.I. Prin urmare. Rezultă că prin bun. nefiind un bun în sens juridic. Aerul. deoarece drepturile patrimoniale sunt bunuri numai în măsura arătată. bunul nu se confundă cu dreptul patrimonial. este necesar existenţei omului. autorii consideră că sunt bunuri. spre exemplu. dar celelalte drepturi reale nu se confundă cu lucrul.p532 67 32 . lucrurile dar şi drepturile patrimoniale. De aceea dreptul real este un bun în măsura în care avem în vedere lucrul care constituie obiectul său sau lucrul prezintă importanţă prin drepturile reale care există asupra lui.1998. Drepturile de creanţă nu se confundă cu obiectele a căror folosinţă tind să o procure creditorului. 474 Cod Civil prevăd că drepturile patrimoniale şi acţiunile privind valorile economice pe care aceste drepturi le prezintă sunt. În mod obişnuit. se confundă cu lucrul. Rezultă că drepturile patrimoniale . Cu toate acestea art. nu poate deveni Prin urmare.b) este susceptibil de apropiere ori însuşire sub forma drepturilor patrimoniale. Drepturile de creanţă prezintă importanţă şi sunt asimilate bunurilor prin valoarea lor economică. obiect de drept patrimonial.pot fi asimilate bunurilor dar nu sunt propriu-zis bunuri. bunul reprezintă o valoare economică sau un lucru util şi care poate deveni obiect al dreptului patrimonial. ca drept real. Dreptul real are ca obiect un lucru. adică dacă le raportăm la valoarea economică pe care o reprezintă. 471 şi art.Hamangiu. bunuri. ALL Bucureşti.drepturi reale şi drepturi de creanţă . Dreptul de proprietate. în sens larg. Într-adevăr. împreună cu aceste valori economice. deşi ele se deosebesc. dar nu poate fi apropiat. dreptul patrimonial poate fi drept real sau drept de creanţă. C.Băicoianu-Tratat de drept civil român. cu precizările făcute se înţelege orice element ce face parte din activul patrimonial32. drepturile reale sunt asimilate bunurilor. prezentând importanţă prin prerogativele pe care le conferă asupra lucrului şi care sunt altele decât cele ale dreptului de proprietate.

fiecare drept şi fiecare obligaţie rămânând distincte de patrimoniu.să fie susceptibilă de apropiere (însuşire) sub forma drepturilor patrimoniale.valoarea economică trebuie să fie aptă de a satisface o trebuinţă de ordin material ori spiritual a omului. distinctă sub un anumit aspect de prima. Subiectele Dreptului Civil. 3. pasivul acestuia fiind format din obligaţiile titularului. două condiţii precizate mai sus : .2. iar nu cel din vorbirea obişnuită (când se desemnează şi Desprindem din această definiţie cele 33 Gheorghe Beleiu . După cum se poate observa. 2001. p90 68 . astfel încât modificările aduse în privinţa lor nu alterează identitatea acestuia care apare ca o universalitate juridică.Drept Civil Român . . Corelaţia dintre noţiunile de “bunuri” şi “patrimoniu” Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au o valoare economică şi aparţin unei persoane fizice sau juridice. dar care au un conţinut economic. Pe de altă parte.Introduce în Dreptul Civil. Ca noţiune juridică patrimoniul nu se confundă cu drepturile şi obligaţiile ce fac parte din acesta. bunul este un element ce face parte din activul patrimoniului. În consecinţă trebuie avută în vedere relaţia patrimoniu-fiecare drept şi obligaţie cu conţinut economic şi aceea de patrimoniu-bun.L. Bucureşti. Rezultă că termenii “bun” şi “patrimoniu” au în dreptul civil un sens tehnico-juridic specific. dar cu precizările făcute. între bun şi patrimoniu există corelaţia de tip parte-întreg. Editura Şansa S.Într-o abordare exactă33 bunul este definit ca fiind o valoare economică ce este utilă pentru satisfacerea nevoii materiale ori spirituale a omului şi este susceptibilă de apropiere sub forma dreptului patrimonial.R.

7) În funcţie de posibilitatea împărţirii lor fără să-şi schimbe destinaţia. Clasificările mai importante în dreptul civil român sunt urătoarele: 1) În funcţie de natura lor şi de calificarea dată de lege bunurile se împart în mobile şi imobile (mişcătoare şi nemişcătoare conform Codului Civil). distingem bunuri consumptibile şi bunuri neconsumptibile 6) După cum sunt sau nu producătoare de fructe. 5) După cum folosirea lor implică ori nu consumarea ori înstrăinarea lor. deosebim bunuri frugifere şi bunuri nefrugifere. se deosebesc bunuri principale şi bunuri accesorii. distingem între bunuri individual determinate şi bunuri determinate generic (res certa şi res genera). expresia “bun patrimonial” constituie pleonasm. 8) În funcţie de corelaţia dintre ele . 3.3.valori spirituale prin aceşti termeni). 2) În funcţie de regimul circulaţiei lor juridice se deosebesc bunuri aflate în circuitul civil şi bunuri scoase din circuitul civil. Pentru dreptul civil. distingem între bunuri fungibile şi bunuri nefungibile. deosebim bunuri divizibile şi bunuri indivizibile.1.3. Criterii de clasificare Bunurile pot fi clasificate din mai multe puncte vedere. 4) În funcţie de posibilitatea de a fi înlocuite sau nu în executarea unei obligaţii civile. 69 . 3) În funcţie de modul în care sunt dererminate. Clasificarea bunurilor 3.

2.9) În funcţie de modul lor de percepere. Clasificarea bunurilor în imobile şi mobile ar trebui să se aplice numai bunurilor corporale. cu toate acestea. Toate acestea sunt imobile prin incorporaţiune sau prin natura lor. deşi prin natura lor sunt mobile (art. arborii sunt considerate mobile prin anticipaţie. morile de vânt sau de apă aşezate pe stâlpi (art.464 Cod Civil). Când sunt desprinse ori culese devin bunuri mobile. 70 . de exemplu când se vând.461 Cod Civil). Bunurile mobile sunt acelea care nu au o aşezare fixă şi se pot muta dintr-un loc în altul.465 Cod Civil). bunurile se împart în corporale şi incorporale. În ceea ce priveşte ultima categorie precizată. Dreptul civil român cunoaşte trei categorii de bunuri imobile şi mobile astfel: . recoltele care ţin de rădăcini şi fructele neculese încă (art. deci şi bunurile incorporale pot fi imobile sau mobile. toate bunurile imobile sau mobile (art. 3. Pentru ca un bun mobil să devină imobil prin destinaţie trebuie îndeplinite condiţiile: 1. Se întâlnesc şi situaţii când.468 Cod Civil).463 Cod Civil).3. Bunuri mobile şi bunuri imobile Noţiune: Bunurile imobile sunt acelea care au o aşezare fixă şi nu se pot muta dintr-un loc în altul. recoltele. Ambele bunuri trebuie să aparţină aceluiaşi proprietar. deşi sunt prinse de pământ. aceasta cuprinde şi arborii netăiaţi şi vegetaţia care se prinde de pământ. fructele.Categorii de bunuri imobile: a) imobile prin natura lor : fondurile de pământ şi clădirile (art. b) imobile prin destinaţie: bunurile destinate ca accesoriu pentru serviciul sau exploatarea unui imobil. distingem între bunuri sesizabile şi bunuri insesizabile. 10) În funcţie de posibilitatea de a fi supuse urmăririi şi executării silite pentru plata datoriilor.

instrumente necesare pentru exploatarea fierăriilor. fixat cu ciment.drepturile reale care au ca obiect un imobil. 71 Astfel. acţiunile care tind a revendica un imobil. gips.instrumentele arătătoare. .seminţele date arendaşilor sau colonilor parţiari. servituţiile. c) imobile prin obiectul la care se referă: uzufructul lucrurilor imobile. destinaţie conform Codului Civil: .animalele afectate la cultură. adică să existe un raport de accesorietate fizică ori voliţională.drepturile de creanţă cărora le corespunde obligaţia de a da privind un imobil. Aşadar.2. alambicurile. etc). bun mobil.lapinii ţinuţi pe lângă casă. astfel: . căldările. . . fabricilor de hârtie şi altor uzine. .porumbii din porumbărie. . .teascurile. orice alt obiect . . . căzile şi vasele. Este firesc că textul trebuie analizat prin privirea realităţilor prezente. Mobilul să fie destinat la serviciul şi exploatarea imobilului. sunt imobile prin . Mai sunt imobile prin destinaţie “toate efectele mobiliare ce proprietarul a aşezat către fond în perpetuu”.peştele din iaz.stupii cu roi. . sunt imobile toate drepturile al căror obiect este un imobil. .paiele şi gunoaiele. (ex: statuile.

p. . Bucureşti. (art. următoarele: Sunt mobile prin determinarea legii 34 Drăghici Pompil .acţiune în rezoluţiunea vânzării unui imobil. deosebim: recolta şi fructele. 1999. Caracterul de bunuri mobile. . 275 72 . .acţiunile privind valorificarea drepturilor imobiliare. materialele provenite din dărâmarea unei construcţii şi produsul încă neextras al unei cariere (nisip. . Ca excepţie. devin mobile când sunt separate de fond.474 Codul Civil).acţiunea în reducţiunea unei donaţii de imobil. Astfel. care se mişcă de la sine (ex: animalele) şi cele care se pot muta dintr-un loc în altul cu ajutorul unei forţe externe (ex: lucrurile neînsufleţite). se păstrează doar între părţile care au creat anticipaţia (vânzător şi cumpărător).acţiunea în revocarea donaţiei unui imobil. Unele bunuri considerate imobile prin incorporaţiune (prin natura lor). acestea sunt considerate mobile prin anticipaţie adică înainte de a fi separate de fond. pentru acest caz particular.Drept Civil.acţiunea în nulitatea înstrăinării unui imobil.acelea care se pot transporta de la un loc la altul. Editura Ştiinţifică. Această categorie cuprinde acele drepturi considerate mobile prin obiectul la care se aplică (atr. Deci trebuie să existe un acord de voinţă în acest sens.Categorii de bunuri mobile: a) mobile prin natura lor . arborii. Faţă de terţi bunurile respective îşi păstrează caracterul de imobile prin incorporaţiune34.473 Cod Civil). .. c) mobile prin determinarea legii. piatră). b) mobile prin anticipaţie.

efectele posesiei diferă. 73 .drepturile de creanţă care au ca obiect a da un lucru mobil. . .acţiunile şi interesele în societăţi (părţile sociale). .. .acţiunile în justiţie privind un drept mobiliar sau pentru readucerea în patrimoniu a unui drept mobiliar. .publicitatea imobiliară diferă de cea mobiliară. obligaţia de a face şi obligaţia de a nu face.drepturile reale care au ca obiect un bun mobil (exclusiv dreptul de proprietate).1909 Cod Civil).înstrăinarea imobilelor este supusă unor cerinţe mai riguroase decât cea a mobilelor (ex: terenurile se pot înstrăina doar prin act autentic). . de asemenea.drepturile intelectuale.urmărirea şi executarea silită diferă după cum bunurile sunt mobile sau imobile.imobilele pot fi ipotecate. iar mobilele pot fi gajate. . chiar când capitalul social constă dintr-un imobil. . Interesul acestei clasificări Clasificarea bunurilor în mobile şi imobile prezintă interes din mai multe puncte de vedere astfel : . pentru mobile simpla posesie de bună credinţă valorează proprietate (art. . astfel: pentru imobile posesia poate conduce la uzucapiune.obligaţiunile faţă de societate.

iar mobilului i se aplică legea personală (lex personalis). . neîngrădit. sesizabile şi se pot dobândi sau pierde prin prescripţie. cum sunt: armele.bunurile care pot circula liber. . produsele şi substanţele toxice. 963 Codul Civil).în ceea ce priveşte drepturile reale accesorii. deci pot fi dobândite. putând fi dobândite de oricine.privitor la competenţa jurisdicţională teritorială . în consecinţă legea trebuie să prevadă expres excepţiile. 74 .bunurile care nu pot circula decât în anumite condiţii. obiectele de cult etc. deţinute ori înstrăinate condiţional. deşeurile toxice. care poate fi legea naţională (lex patriae) ori legea domiciliului (lex domicilii) conform Legii nr. materialele explosive. Regula o formează aceste bunuri.imobilului i se aplică legea locului situării lui (lex rei sitae). Bunuri aflate în circuitul civil şi bunuri scoase din circuitul civil Sunt în circuitul civil acele bunuri care pot face obiectul actelor juridice civile (art. Majoritatea bunurilor private se află în circuitul civil. muniţiile. bunurile imobile nu pot fi furate. metalele şi pietrele preţioase şi semipreţioase. Pentru toate aceste categorii există reglementări specifice care prevăd condiţiile în care pot circula bunurile respective. În ceea ce priveşte regimul juridic al circulaţiei bunurilor deosebim: . în condiţii restrictive. 105/1992.. Acestea sunt alienabile.la imobile se determină după locul unde se află bunul. iar la mobile instanţa competentă este cea a domiciliului pârâtului. în ceea ce priveşte dreptul internaţional privat . ca regulă.

3 alin. conform art. iazurile. împreună cu platoul continental. 4) pădurile şi terenurile destinate împădurii. de producţie ori de administraţie silvică. de desecări şi de combatere a eroziunii solului. 3) apele de suprafaţă. 75 . fiind denumite bunuri inalienabile. care fac parte din fondul forestier naţional si nu sunt proprietate publică.Sunt scoase din circuitul civil acele bunuri care nu pot forma obiectul actului juridic civil. 8) patrimoniul natural al Rezervaţiei Biosferei “ Delta Dunării ” . Bunurile scoase din circuitul civil şi care fac parte din domeniul public sunt enumerate cu caracter exemplificativ în anexa legii nr. destinate cercetării şi producerii de seminţe şi de material săditor din categoriile biologice si de animale de rasă. 7) rezervaţiile naturale si monumentele naturii. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia.1 din Constituţie. precum terenurile reproductive incluse în amenajamentele silvice. 9) resursele naturale ale zonei economice şi ale palatului continental. domeniul public al statului este alcătuit din urmatoarele bunuri: 1) bogăţiile de orice natură ale subsolului. cele care servesc nevoilor de cultură. albiile pârâielor. terenurile obţinute prin lucrări de îndiguiri. Astfel potrivit actualei legi. Un astfel de bun este teritoriul României. 2) spaţiul aerian. în stare de zăcământ. 6) parcurile naţionale. 5) terenurile care au aparţinut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945. terenurile instituţiilor şi staţiunilor de cercetări stiinţifice şi ale unitătilor de invătământ agricol si silvic.

drumuri naţionale europene. ecluzele. 18) lacurile de acumulare şi barajele acestora. 22) porturile maritime şi fluviale. al produselor petroliere şi al gazelor canalele magistrale şi reţelele de distribuţie pentru irigaţii cu prizele producere a energiei electrice este racordată la sistemul energetic naţional. cuvetele canalului. 13) canalele navigabile. 19) 20) 21) digurile de apărare împotriva inundaţiilor. zonele de siguranţă de pe malurile canalului. spectre de frecvenţă şi reţelele de transport şi de distributie de telecomunicaţii. sau cele cu transe pentru atenuarea undelor de viitură. secundare. 14) 15) reţelele de transport a energiei electrice. drumurile de acces si teritoriale pe care sunt realizate acestea. apărările şi consolidările de maluri şi de taluzuri. meteorologice si de calitate a apelor. cheiuri. pereuri şi alte construcţii hidrotehnice pentru 76 . principale. precum şi instalaţiile aferente acestuia. drumurile naţionale – autostrăzi. drumuri expres. tunelele şi casetele de metrou. cantoanele hidrotehnice. 16) aferente. statiile hidrologice. în cazul în care activitatea de conductele de transport al ţiţeiului. lucrările de regularizare a cursurilor de ape. civile si militare – terenurile pe care sunt situate acestea.10) 11) 12) infrastructura căilor ferate. construcţiile hidrotehnice aferente canalului. diguri. 17) naturale. inclusiv tunelele şi lucrările de artă.

ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiile publice subordonate acestora. Guvernul. acvatorii şi senale de acces. instanţelor şi parchetelor de pe lângă acestea.N. drumuri tehnologice în porturi. care constituie proprietatea privată a acestora. terenurile şi clădirile în care işi desfăsoară activitatea: Parlamentul. colecţiile de artă declarate de interes public naţional. în afara incintelor portuare destinate activităţilor de navigaţie. aterizare. cu excepţia celor dobândite din venituri proprii extrabugetare. precum şi cele ale Direcţiei generale a Penitenciarelor. cheiuri si pireuri situate pe malul căilor de navigabile. pichetele de grăniceri si fortificaţiile de apărare a ţării. muzeele. Preşedenţia..acostarea navelor şi pentru alte activităţi din navigatia civilă. căile de rulare şi platformele pentru îmbarcare – debarcare situate pe acestea şi terenurile pe care sunt amplasate.Ap. unităţi ale M. 26) 27) 28) 29) statuile si monumentele declarate de interes public naţional. serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. şi ale M. monumente istorice aflate în porturi. 23) 24) 25) terenurile destinate exclusiv instrucţiei militare. ale serviciilor publice de informaţii.I. precum şi prefecturile. bazine. pistele de decolare.drumurile judeţene 77 . ansamblurile şi siturile istorice si arheologice. Domeniul public judeţean este alcătuit din următoarele bunuri: 1.

gaze.drumuri comunale. muzee.reţelele de alimentare cu apă. policlinicile şi altele asemenea. 2.bogăţiile de orice natură ale subsolului. 78 . 6. 3. cum sunt: biblioteci. cu instalaţiile. construcţiile şi terenurile aferente acestora. dacă nu au fost declarate de interes public naţional. 8. construcţiile şi terenurile aferente. oboarele şi parcurile publice. spitalele. Domeniul public local al comunelor. precum şi staţiile de tratare cu instalaţiile. comerciale. oraşelor si municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri: 1. 3. bibliotecile.2.locuinţele sociale. vicinale şi străzile. târgurile.pieţele publice. dacă nu au fost declarate de interes public naţional. canalizare. cum sunt: teatrele. 4. 5. precum şi zonele de agrement. termoficare.terenurile şi clădirile în care îşi desfăsoară activitatea consiliul local si primăria. precum şi instituţiile publice de interes judeţean. dacă nu au fost declaratede uz sau interes public naţional sau local. precum şi instituţiile publice de interes local. muzeele.statuile şi monumentele. 7.terenurile şi clădirile în care îşi desfăsoară activitatea consiliu judeţean şi aparatul propriu al acestuia. staţiile de tratare şi epurare a apelor uzate. în stare de zăcământ.reţelele de alimentare cu apă realizate în sistem zonal sau microzonal. spitale judeţene şi alte asemenea bunuri.lacurile şi plajele care nu sunt declarate de interes public naţional sau judeţean.

acestea aflându-se sau nu în circuitul civil. apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public. spaţiul aerian. plajele. dreptul de proprietate se transmite în momentul realizării acordului de voinţă. o anumită casă. iar la art. sculpturi. adică prin caracterele comune categoriei din care fac parte (prin însuşirile speciei ori categoriei din care fac parte). 135 alin. se face prin numărare. speciale. căile de comunicaţie. Bunuri individual determinate şi bunuri determinate generic Sunt individual determinate (res certa) acele bunuri care. când bunul este individual determinat. cum sunt unicatele (tablouri. fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice “. 5: ”Bunurile proprietate publică sunt inalienabile”. 3.terenurile cu destinaţie forestieră. dacă nu fac parte din domeniul privat al statului şi dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat.4 se specifică: “Bogăţiile de orice natură ale subsolului.cimitirele cetăţeneşti şi comunale De asemenea Constituţia prevede la art.momentul transmiterii dreptului real în actele translative de drepturi reale: în principiu. greutate. Importanţa acestei clasificări rezidă în valabilitatea ori nevalabilitatea actelor juridice civile sub aspectul obiectului lor. etc). . 135 alin. 10. Sunt generic determinate (res genera) acele bunuri care se individualizează prin număr. Importanţa juridică a acestei clasificări constă în următoarele: .pentru bunurile individual determinate riscurile se transmit odată cu dreptul de proprietate . un anumit autoturism.9. sau altă măsură. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental. potrivit naturii lor sau clauzelor unui act juridic se individualizează prin însuşiri proprii. cântărire. iar în situaţia unui bun generic determinat dreptul de proprietate se transmite în momentul individualizării ori predării (individualizarea în acest caz. etc). marea teritorială. precum şi alte bunuri stabilite de lege.3.aceasta doar în situaţia pieirii fortuite a bunului înainte de momentul predării când debitorul va fi liberat de 79 .suportarea riscului contractului .4.

. În ceea ce priveşte transferul dreptului de proprietate. mai exact. cherabilă. acesta se face în momentul individualizării bunului.genus limitatum35. pag.locul predării bunului. 77 80 .vol. O problemă larg dezbătută în doctrină este aceea a regimului juridic al vânzării bunurilor de gen limitate .1104 Cod Civil).aceasta în ceea ce priveşte suportarea riscului pieirii fortuite. S-a statuat că dacă genul nu piere.2001. Sunt nefungibile acele bunuri care nu se pot înlocui cu altele în executarea 35 deoarece plata este în general.obligaţia predării. nu va libera pe debitor de obligaţia predării. Editura Nemira .3. în cazul bunului individual determinat este acela unde se găseşte în momentul contractării în lipsă de altă stipulaţie a părţilor. Este deci o asemănare de regim juridic între vânzarea de genus limitatum şi vânzarea în bloc. 3.5. sau jumătate din sacii de grâu aflaţi în hambarul vânzătorului. situaţie de neacceptat în lipsa unei clauze exprese. iar nu portabilă (art. pieirea unui bun generic determinat înainte de momentul predării. Spre exemplu: se vând 100 de oi dintr-o turmă de 1000. În mod corespunzător. Bucureşti. că lucrurile (bunurile) sunt echivalente au aceeaşi valoare pentru creditori . Prin bunuri de gen limitate înţelegem acele bunuri de gen limitate la acele aflate într-un loc determinant. când se transmite proprietatea de la vânzător la cumpărător. ci va trebui să procure alte bunuri de gen. deoarece genera non pereunt. bunul generic derterminat se predă la domiciliul debitorului. Bunuri fungibile şi bunuri nefungibile Sunt fungibile acele bunuri care se pot înlocui unele cu altele pentru executarea unei obligaţii. Antonie Iorgovan . ceea ce presupune.II. ceea ce este desigur o soluţie diferită de principiul genera non pereunt. S-a susţinut ideea naşterii unei proprietăţi indivize între cumpărător şi vânzător din momentul acordului de voinţă până în momentul individualizării.Tratat de Drept administrativ .valabilitatea plăţii nefiind afectată. genul limitat piere .

unei obligaţii. individual determinate sunt nefungibile. însă nu fungibilă. Spre exemplu.3. în sensul că bunul consumptibil poate fi considerat neconsumptibil şi invers. Caracterul fungibil sau nefungibil al unui bun este dat atât de de natura bunului. relaţia bun de gen şi bun cert corespunde clasificării bun fungibil şi bun nefungibil. Tot aşa. deci cele determinate generic.6. banii). bunurile fungibile sunt şi consumptibile. Nu întotdeauna este aşa: voinţa părţilor poate da lucrurilor un caracter de neconsumptibilitate. băuturile. spre exemplu ultima sticlă de vin dintr-o recoltă cunoscută prin calitatea ei este consumabilă. uneori voinţa părţilor nu imprimă întotdeauna bunurilor un caracter de fungibilitate. se poate concluziona că fungibilitatea depinde mai mult de voinţa părţilor. deoarece sunt fungibile în general bunurile de gen. În mod excepţional clasificarea în bunuri consumptibile şi neconsumptibile depinde de voinţa omului. De asemenea. fără a li se distruge substanţa fizică sau să fie înstrăinate (hainele. iar consumptibilitatea de natura bunurilor. Prin urmare. predând creditorului un bun de acelaşi fel. iar în cadrul unui bun nefungibil numai prin predarea acestuia. iar consumtibilitatea mai mult de natura lucrurilor (cu excepţii în ambele sensuri). astfel că aceasta nici nu se poate executa decât prin predarea bunului datorat. În principiu sunt fungibile bunurile de gen. iar cele certe . Deci. fructele pentru decorul unui magazin sunt 81 . Sunt neconsumptibile acele bunuri care pot fi folosite de mai multe ori. Bunuri consumptibile şi bunuri neconsumptibile Sunt bunuri consumptibile acelea care nu pot fi folosite fără ca la prima lor întrebuinţare să nu se consume sau să nu se însrăineze (astfel sunt hrana. 3. Importanţa clasificării bunurilor în fungibile şi nefungibile constă în aprecierea valabilităţii plăţii. casele). Se spune că fungibilitatea bunurilor depinde de voinţa părţilor. dar nu întotdeauna. dar poate fi dat şi de voinţa părţilor. Acesta se poate elibera în cazul bunului fungibil. posibilitatea eliberării debitorului de obligaţia sa. moneda la un anticariat care trebuie restituită este un bun neconsumptibil.

Importanţa juridică a acestei clasificări a fructelor rezidă în modul diferit de dobândire (de intrare în patrimoniu) a acestora. spre exemplu iarba pe o păşune (art. uzufructul poate viza un bun consumptibil (quasiuzufruct). Importanţa acestei clasificări rezidă în următoarele: . de exemplu chiriile.552). fără a consuma substanţa bunului.de regulă. Fructele se produc periodic. Sunt nefrugifere acele bunuri care nu produc fructe. pe când obiectul împrumutului de consumaţie îl formează bunurile consumptibile. arendele (art. mobila din magazinul de mobilă este un bun consumptibil. deoarece comerciantul o înstrăinează.obiectul împrumutului de folosinţă (comodat) poate fi numai un bun neconsumptibil. Bunurile frugifere şi bunuri nefrugifere Sunt considerate frugifere acele bunuri care produc fructe. de exemplu terenul care produce recolte.fructele naturale şi industriale se dobândesc prin culegere. 523). pe când productele sunt foloase trase dintr-un bun cu consumarea substanţei sale (piatra dintr-o carieră.acelea produse fără intervenţia omului. . nisipul dintr-o albie). Prin excepţie. -fructele industriale . deoarece uzufructuarul este obligat să conserve substanţa bunului. dobânzile.7.3. astfel: . 82 .recoltele şi plantaţiile (art. prin percepere. Fructele nu se confundă cu productele. Codul Civil distinge între : -fructe naturale . spre exemplu . obiect al uzufructului pot fi bunurile neconsumptibile.acele produse ca urmare a activităţii omului.neconsumptibile. 3.acelea obţinute ca urmare a folosirii bunului.522). -fructele civile .

însă prin act juridic aceasta poate fi ignorată. 3. . un costum de haine. nu şi a productelor. pe când bunul indivizibil nu poate fi 36 Revista Juidică. bunul divizibil poate fi împărţit în materialitatea lui. În concluzie fructele se cuvin proprietarului. Nr. în cazul uzufructului şi posesiei de bună credinţă36. de exemplu. Este indivizibil acel bun care nu poate fi împărţit. Productele se dobândesc prin separarea lor.. Divizibilitatea rezultă din natura bunurilor. ipoteca.3. spre exemplu un animal. Dintre bunurile necorporale indivizibile menţionăm: obligaţiile indivizibile. Supliment. fără a-şi schimba astfel destinaţia economică. Distincţia între fructe şi producte are o importanţă deoarece: . fructele se cuvin uzufructuarului pe când productele se cuvin nudului proprietar. de exemplu o cantitate de 10 litri de vin poate fi împărţită în 10 sticle de câte un lutru. atunci interesează modul de dobândire a fructelor.fructele civile se dobândesc zi de zi. Importanţa juridică a acestei clasificări constă în următoarele: .în materie de partaj a proprietăţii pe cote părţi ori în devălmăşie. Bunuri divizibile şi bunuri indivizibile Este divizibil acel bun care poate fi împărţit fără a-şi schimba destinaţia economică. considerându-se că un bun divizibil prin natura lui este indivizibil. Dacă bunul se găseşte în stăpânirea sau puterea altei persoane decât proprietarul. servituţile reale. prin simpla scurgere a timpului.posesia de bună-credinţă conduce la dobândirea proprietăţii fructelor.8.în materie de uzufruct. dreptul de retenţie. dar mai rar. Divizibilitatea poate viza şi bunurile necorporale. 10/2000 83 . în mod normal.

dar şi din voinţa părţilor.3. executată în parte. Obligaţia indivizibilă poate rezulta fie din natura prestaţiei. şi. deci. Bunurile accesorii sunt acelea destinate să servească la întrebuinţarea altui bun. obligaţia indivizibilă nu poate fi fracţionată. când sunt mai mulţi debitori. În acest sens. - 3.obligaţia având drept obiect un bun indivizibil este o obligaţie indivizibilă. Obligaţia care nu este indivizibilă este divizibilă. 3. debitorul trebuie să predea atât bunul principal cât şi pe cel accesoriu (în lipsă de stipulaţie contrară). acesta atribuindu-se unuia din copărtaşi cu obligaţia de a plăti celorlalţi o sultă sau se va vinde şi se va împărţii suma obţinută proporţional cu cota .titularul să stabilească un raport de destinaţie comună a bunurilor. Interesul pentru aceste feluri de obligaţii există.3. Astfel.10. . Bunuri corporale şi bunuri incorporale 84 . Pentru a exista raportul de accesorietate între un bun principal şi un bun accesoriu trebuie întrunite următoarele condiţii: ambele bunuri să aibă acelaşi titular. Caracterul bunului de a fi principal derivă atât din natura bunului. fără a fi destinate să folosească la întrebuinţarea altui bun. mai ales. cheia pentru lacăt.parte deţinută. Bunuri principale şi bunuri accesorii Bunurile principale sunt acelea care se folosesc în mod independent. principal. se aseamănă cu solidaritatea. Astfel. iar nu fracţionat. . antena pentru televizor. când se datorează un bun. Această obligaţie nu poate fi executată decât în întregime. sunt bunuri accesorii: pompa pentru bicicletă. Sub acest aspect. fie din voinţa părţilor.9.împărţit în materialitatea lui.

Importanţa juridică a acestei clasificări priveşte: bunurile mobile corporale ca fiind susceptibile de “prescripţie instantanee”. proprietatea conferind cele mai întinse prerogative asupra D.474 mobilelor corporale. care se aplică numai bunurilor corporale. nominale.471 imobilelor incorporale şi art. după distincţiile cuprinse în Legea nr. Drepturile patrimoniale sunt astfel de drepturi. pe de altă parte. La origine s-au considerat bunuri numai bunurile materiale.în materia titlurilor de valoare. În dreptul contemporan această distincţie nu mai are aceeaşi importanţă deoarece transmiterea bunurilor corporale. Clasificarea în bunuri corporale şi incorporale se reduce la clasificarea între dreptul de proprietate. şi se transmit prin simpla tradiţiune. nu pot fi percepute cu ajutorul simţurilor. ca drept se confundă cu însuşi bunul asupra căruia poartă. convenţia părţilor37. abstractă.Sunt corporale acele bunuri care au o existenţă materială. care pot fi: la purtător.359 85 37 - în materia dobândirii proprietăţii art. pe de o parte în şi toate celelalte drepturi reale şi de creanţă. percepută cu “ochii minţii”. 105/1992 (art.52-62).Drept civil român în comparaţie cu legile vechi.p.regimul de drept internaţional privat. în general.1909. a drepturilor reale şi a obligaţiilor are la bază. ali.1 Cod Civil care se referă numai la . Aceasta deoarece proprietatea. . şi la ordin şi se transmit prin gir sau andosament. fiind perceptibile simţurilor omului. care formează bunurile incorporale.Editura Naţională Bucureşti. . Codul Civil se referă implicit la această clasificare consacrând art. şi se transmit prin cesiune. Ulterior sfera de cuprindere a noţiunii de “bun” s-a extins. corporale. .în materia dobândirii bunurilor mobile prin tradiţiune (ca mod de dobândire). Sunt incorporale acele bunuri care nu au o existenţă materială.Alexandresco. care formează bunul corporal. având o valoare economică ce are o existenţă ideală. cuprinzând şi drepturile.1988. În dreptul român clasificarea bunurilor în corporale şi necorporale prezenta importanţă. adică bunuri necorporale. deoarece modurile de transmitere ale celor două categorii de bunuri erau diferite.

potrivit Legii fondului funciar nr. Se impune o delimitare a sferei proprietăţii publice potrivit legislaţiei în vigoare: . a art. astfel că proprietatea “absoarbe” bunul.11.135. se spune “casa mea” . fundul apelor maritime interioare şi al mării 38 Revista Juridică. 3. Domeniul public şi domeniul privat Această clasificare se aplică doar statului şi unităţilor administrativ teritoriale. . resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental”. apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public. De aceea se va spune “casa asupra căreia am un drept de uzufruct”.3.12. marea teritorială. alin. căi de comunicaţii. spaţiul aerian. în art. Nici un alt drept. 474 . dar şi protecţia debitorului. Nr. plajele. 3. doar real. cuvetele lacurilor de interes public.18/1991: terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public. porturi şi aeroporturi. 10/2000 86 . Supliment. reţele stradale şi parcuri publice.4 se enumeră ca bunuri exclusive ale proprietăţii publice: “bogăţiile de orice natură ale subsolului.3.482. 463.unui bun. în special. pieţe. Până şi modul firesc de exprimare denotă acest lucru: astfel. atât protecţia creditorilor urmăritori. cu observarea. Se urmăreşte prin această reglementare. terenurile cu destinaţie.potrivit Constituţiei. 472. 406-410. iar nu “casa mea”. iar nu “casa asupra căruia am un drept de proprietate”. în sensul asigurării acestuia unui nivel minim de subzistenţă în caz de executare silită38. acestea pot fi determinate în funcţie de prevederile legale în vigoare. Este insesizabil bunul ce nu poate fi urmărit silit pentru plata unei datorii. căile de comunicaţie. albiile râurilor şi fluviilor. Bunuri sesizabile şi bunuri insesizabile Este sesizabil bunul care poate forma obiectul executării silite a debitorului. 488-491din Codul de procedură civilă. În ceea ce priveşte bunurile sesizabile. nu conduce la identificarea lui cu însuşi bunul asupra căruia poartă. deoarece prerogativele sunt limitate comparativ cu cele conferite de dreptul de proprietate.

insesizabile. curtea a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de către fostul Comitet provizoriu al oraşului Moreni. . în condiţiile în care fostul proprietar împreună cu familia sa fusese deportat şi i se stabilise domiciliu forţat în oraşul Târgu Ocna.Codul Civil Român: unele din bunurile enumerate de art.Ovidiu Podam. monumentele naturii. Pentru a pronunţa această soluţie.477 face referire la “averile vacante şi fără stăpâni. nu poate fi vorba decât despre proprietatea publică ce are ca titular statul39. În această categorie. sunt de uz sau interes public (art. chiar dacă formulările sunt mai nuanţate. sau pentru alte folosinţe care. aceasta deoarece în domeniul public se includ numai imobilele care aparţin legal statului sau unităţilor administrativ-teritoriale şi numai în privinţa acestora operează regimul juridic special Revista “Dreptul” nr.teritoriale.478 se referă la domeniul public militar.1). precum şi ale persoanelor care mor fără moştenitori sau ale căror moşteniri sunt lepădate”. inclusiv plajele. p. bunurile aparţinând domeniului public sunt inalienabile. potrivit legii. Astfel: 1) Curtea de apel. alin. Referitor la materia Domeniului Public în faţa instanţelor s-au ridicat probleme interesante. în spiritul Constituţiei actuale. prin natura lor.“Regimul juridic al vânzării bunurilor de gen limitate” .476 Cod Civil se regăsesc şi în enumerarea Constituţiei sau Legii fondului funciar. ţărmurile Mării Negre.5. Art. fiind neîndoielnic că. sunt de domeniul public ori care. terenurile pentru nevoile apărării. În ceea ce priveşte regimul juridic aplicabil. Instanţele au respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii în revendicare invocată de Ministerul de Interne în privinţa imobilului . monumentele. care făcând parte din domeniul public este insesizabil.sediu al poliţiei. terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale. a Codului Civil intră şi alte dispoziţii care vorbesc despre proprietatea de stat.1/2000 . respingând recursul a confirmat soluţia de admitere a acţiunii în revendicare a imobilului devenit sediul al poliţiei locale. ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice.55 39 87 . Art. imprescriptibile şi nu pot fi grevate de sarcini spre deosebire de bunurile aparţinând domeniului privat al statului care se supun dreptului comun dacă nu există dispoziţii legale contrarii.

se înţeleg numai acele imobile care erau folosite ca locuinţe şi care au fost preluate în proprietatea statului cu respectarea legilor şi decretelor în vigoare la data respectivă. Ministerul de Interne. din domeniul public . prescripţia specială prevăzută de Decretul 218/1960 invocată de stat nu poate opera. care trebuia formulată în termen de doi ani începând cu data adoptării Decretului 218/1960 sau cu data încetării imposibilităţii morale de a acţiona în justiţie . a Hotărârii Guvernului nr.insesizabilitatea. ( Decizia 336/10 februarie 1998 a Curţii de Apel Ploieşti) 88 .prevăzut pentru bunurile făcând parte imprescriptibilitatea şi inalienabilitatea. S-a considerat.11/1997. contrazicând textele constituţionale potrivit cărora . nu poate primi caracterizarea unei posesiuni utile. acestea fiind prevăzute în textul normelor metodologice de aplicare a Legii nr. ar genera totodată şi perpetuarea situaţiei juridice creată prin abuz şi violenţă. de la data intrării în vigoare a acesteia. de natură a produce efectele prescripţiei achizitive prevăzută de Decretul 218/1960. 150 din Constituţie. trecute cu titlu în proprietatea statului. aceasta putând fi frânată doar prin excepţia dobândirii dreptului de proprietate.20/1996 şi a Hotărârii Guvernului nr. deoarece posesiunea statului fiind bazată pe violenţă. că acţiunea în revendicare imobiliară este imprescriptibilă. orice acte normative care contrazic această idee fiind considerate ca abrogate conform art. săvârşită cu ocazia preluării samavolnice a imobilului. În condiţiile în care proprietarul şi familia sa au fost izgoniţi din casă şi li s-a stabilit domiciliu forţat.deoarece preluarea lui de către stat nu s-a făcut în baza unui titlu valabil constituit. prin prescripţia achizitivă ale cărei condiţii nu sunt îndeplinite în speţă.112/1995. Adoptarea punctului de vedere al recurentului.22 decembrie 1989. În sensul Legii nr.112/1995. nu intră sub incidenţa Legii 112/1995. Imobilul în litigiu. nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de proprietatea sa . prin imobile cu destinaţia de locuinţe. Curtea de apel a respins şi motivul de recurs prin care Ministerul de Interne a invocat prescripţia acţiunii în revendicare.

11 din decret. curtea de apel a respins şi excepţia de inadmisibilitate a revendicării invocată de Ministerul de Interne. inalienabilitate şi insesizabilitate şi cum în speţă imobilul a trecut nelegal în proprietatea statului. bancheri.1. cu titlu.avocat .nu intră în categoria acelora menţionaţi în Decretul de naţionalizare . Întrucât domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ . S-a reţinut. condiţie care în speţă nu este îndeplinită. naţionalizarea nefiind incidenţa autorului reclamaţilor.1. Instanţele au reţinut nelegalitatea trecerii imobilului în proprietatea statului şi în raport de dispoziţiunile art. pct. moşieri. mari comercianţi. care avea în administrare imobilul.1-5. precum şi cu respectarea identităţii între persoana menţionată ca proprietar în lista anexă la decret şi adevăratul proprietar al imobilului la data naţionalizării. prin care s-a admis acţiunea în revendicare formulată de moştenitorii fostului proprietar în contradictoriu cu statul şi Ministerul de Interne.3 din Hotărârea de Guvern 20/1996 modificat prin Hotărârea de Guvern 11/1997. ale art. a fost naţionalizat cu încălcarea prevederilor art. că imobilul revendicat.1 Decret 92/1950. alin. din Hotărârea de Guvern 20/1996. care statua că se naţionalizează acele imobile aparţinând foştilor industriaşi.teritoriale include numai bunurile care au intrat legal. numai acestora aplicându-li-se regimul special de imprescriptibilitate. deoarece în lista anexă la decret figurează numele unei alte persoane decât acela al autorului reclamanţilor. aceasta deoarece în speţă.1. alin. care a 89 . autorul reclamanţilor . prin imobile trecute în proprietatea statului potrivit Decretului 92/1950 se înţeleg imobilele naţionalizate cu respectarea prevederilor art.2) Curtea de apel respingând recursul Ministerului de Interne a menţinut hotărârea pronunţată în cauză. Potrivit dispoziţiunilor art.3. în proprietatea statului. modificat prin Hotărârea de Guvern 11/1997. care prevăd imperativ respectarea identităţii între persoana menţionată ca proprietar în lista anexă la Decretul 92/1950 şi adevăratul proprietar al imobilului.

în care bunurile. patrimoniul este o universalitate juridică dar în cadrul său se pot individualiza alte universalităţi juridice .3.susţinut că imobilul făcând parte din domeniul public este scos din circuitul civil şi este exceptat de la revendicare. Astfel. Această clasificare prezintă importanţă pentru regimul juridic al bunurilor din patrimoniul agenţilor economici. cele juridice au un activ şi un pasiv. bunurile comune şi bunurile proprii ale soţilor etc. Spre deosebire de universalităţile de fapt. 90 . spre exemplu fondul de comerţ. În patrimoniul unei întreprinderi mai găsim fondurile băneşti.mai reduse. mase de bunuri. Universalităţile de bunuri pot fi juridice şi de fapt. transmiţându-şi treptat valoarea asupra produsului realizat (ex: mijloacele de transport. Mijoacele de producţie se împart în mijloace fixe şi mijloace circulante. 3.Clasificarea bunurilor după destinaţia lor economică După acest criteriu bunurile se clasifică în mijloace de producţie şi bunuri de consum individual. combustibilul). Ca rezultat al procesului de producţie sunt mijloacele de circulaţie sau produsele. Mijloacele de circulaţie reprezintă valorile materiale rezultate din producţie. maşinile. Mijloacele circulante sunt acele mijloace de producţie care se consumă în întregime într-un singur proces de producţie. Bunuri izolate şi universalităţi de bunuri Bunuri izolate sunt cele considerate în individualitatea lor. uneltele). adică produsele. O universalitate este o masă de bunuri. transmiţându-şi dintr-o dată valoarea asupra produsului realizat (ex: materiile prime. instalaţiile.3.14.13. (Decizia nr. ca elemente ale masei sunt supuse la reguli identice. 345/ 11 februarie 1998 a Curţii de Apel Ploieşti) 3. cu destinaţii speciale. Mijloacele fixe sunt mijloacele de producţie care nu se consumă într-un singur proces de producţie.

am considerat necesară o expunere şi a ceea ce reprezintă subiectele raportului juridic civil.CONCLUZII Urmărind firul reglementărilor şi al literaturii de specialitate relative la tema lucării noastre. subiecte ale raportului juridic. specifice. 91 . folosind noţiunile fundamentale în domeniu (raport juridic. în ultimă instanţă elementul fundamental al vieţii juridice (din perspectiva dreptului civil. Pornind de la o expunere generală. în acelaşi timp. Relaţia logică gen-specie. în acest caz particular). Subiectul raportului juridic civil. conţinut al raportului juridic. am încercat să conturăm o expunere cât mai cuprinzătoare şi. etc) caracterizate de un grad ridicat de abstractizare. expunere în lipsa căreia nu am fi realizat decât o abordare trunchiată a respectivei teme. concisă a noţiunilor şi conceptelor ce alcătuiesc substanţa acesteia. ca titular al drepturilor subiective civile şi al obligaţiilor civile ce constitue conţinutul raportului juridic civil este. obiect al raportului juridic. am continuat cu abordarea conceptelor concrete. utilizate în materia dreptului civil. cu determinarea diferenţelor specifice ne-a ajutat să ne formăm o imagine corectă asupra noţiunii de raport juridic civil. Deşi excede tema lucrării.

obiect al raportului juridic civil. între persoane fizice sau juridice determinate. Evitând o analiză a istoricului acestui proces. Am remarcat o relativă diferenţă între definiţiile formulate cu privire la noţiunea de obligaţie. Prin prisma ştiinţei dreptului. calitatea de subiecte de drept. Literatura de specialitate a consolidat de-a lungul timpului o definire exactă a noţiunilor de raport juridic civil. culturale). procesul de instituţionalizare şi reglementare a acestor relaţii sociale are o vechime considerabilă. precizăm doar că evoluţia şi dezvoltarea în domeniu a urmat evoluţia şi dezvoltarea societăţii umane. Cronologic. cu toate particularităţile conjuncturale aferente (istorice. ca factor de dezvoltare a acestora. de asemenea. ca iniţiator al relaţiilor sociale. În diversitatea de drepturi şi obligaţii civile există un sistem coerent. subiect al raportului juridic civil. Diversităţii de forme în ceea ce priveşte aceste definiţii îi corespunde. fără a exista o diferenţă de substanţă. ceea ce nu se întâmplă şi pentru celelalte ramuri de drept.31/1954). cu drepturi şi obligaţii diferite şi uşor identificabile.raport juridic concret. Am remarcat. însă. este de remarcat.ale raportului juridic obligaţional. că în dreptul civil se defineşte foarte exact subiectul colectiv de drept. şi al altor reglementări în vigoare (spre exemplu Decretul nr. acela al Codului Civil (în primul rând). stabilitatea şi continuitatea de-a lungul timpului a concepţiilor în ceea ce priveşte elementele acestei structuri.pasivă şi activă . geografice.O abordare din punct de vedere sociologic situează individul în centrul nexusului relaţional. Revenind la structura pe care am înţeles să o conferim lucrării de faţă. politice. o identitate de substanţă. în primul rând . de esenţă. economice. dar şi în acest caz se observă o accentuare a laturii pasive sau luarea în considerare a ambelor laturi . nexusul relaţional se traduce într-o infinitate de raporturi juridice între indivizi. 92 . conţinut al raportului juridic civil. Elemente de noutate există doar la nivelul practicii judiciare . care capătă. respectiv de drept civil. în această perspectivă.

în ceea ce priveşte conţinutul temei lucrării noastre. mai mult sau mai puţin. dar. coerent şi bine argumentat. În încheiere. în amănunt. în textele de lege amintite şi există un sistem întreg de reglementare a naşterii.Există drepturi subiective civile precizate. Am dedicat un subcapitol importanţei covârşitoare a obligaţiilor civile în viaţa juridică. sperăm noi convingătoare în acest sens. Rezonanţele în vastul domeniu al practicii judiciare sunt facilitate tocmai de claritatea noţiunilor specifice în cadrul acestui sistem care s-a dovedit funcţional. operă a generaţii de jurişti eminenţi. definite şi reglementate. ceea ce explică şi longevitatea acestuia. există un sistem normativ destul de bine închegat. există un sistem de gândire specific acestei teme. dincolo de acesta. executării şi garantării executării obligaţiilor civile. 93 . concluzia ce considerăm că se impune a fi exprimată este aceea că.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->