Cam if Mur eşan

IMP ERI UL BR/ TAN /C
Scurt ă istori e

oo
Bucurejfi, 1957

ProxenUrea

gr

.«ic â. colectă: VAL MUNTEANU

STRUCTURĂ, BAZĂ ŞI SENS

„Nimic, în existenţa timpurie a Britaniei, nu arăta grandoarea pe care era destinată să o atingă". Cu aceste cuvinte, istoricul englez Macaulay 1 îşi exprimă surprinderea reţinută faţă de rapiditatea şi amploarea procesului prin care o mică insulă din vestul continentului european a devenit centrul celui mai mare imperiu pe care 1-a cunoscut istoria. Macaulay scria acestea cu muk înainte oa Imperiul britanic să fi ajuns la apogeul întinderii sale. După sfîrşitul primului război mondial, cînd survine momentul expansiunii maxime, Imperiul britanic avea o suprafaţă de 36 de milioane de km 2 şi o populaţie de peste 450 de milioane. Ocupa aproape un sfert din suprafaţa uscatului ; a cincea parte din locuitorii de atunci ai globului trăiau în cuprinsul său. Era de şapte ori mai mare decît Imperiul roman în culmea puterii şi de trei ori mai vast decît fuseseră vreodată Imperiul chinez, Califatul arab, statul mongol, sau Imperiul colonial spaniol. Spre deosebire de celelalte mari imperii din istorie, el s-a întins în toate continentele, mările fiindu-i suportul şi mijlocul de legătură, iar un ocean — cel Indian — Mediterana sa. Cea mai mică suprafaţă o ocupa tocmai în Europa ; posesiunile de peste mări erau de o sută cincizeci de ori mai întinse decfît Anglia (fără Irlanda). „Cea mai ilogică structură creată de oameni, din cîte a văzut istoria"... Sînt englezii înşişi care emit această caracterizare 2. „Structură ilogică" e un fel de a vorbi, cu vădită intenţie de paradox, uşor maliţios. Un fenomen de proporţiile şi durata Imperiului britanic, acoperind, de la naştere şi pînă la destrămarea lui progresivă, în zilele noastre, aproape patru secole, nu poate fi ilogic, în sens istoric. El îşi are o explicaţie firească,
1 Thomas Babington Macaulay (1800—1859), cunoscut istoric şi poli tician de orientare liberală. 2 The Cambridge History of British Empire, voi. I, Cambridge, 1929, p. 14 [în continuare, CHBE].

ştiinţifică, pentru fiecare moment mai însemnat din cursul apariţiei şi evoluţiei sale. Cunoaşterea legilor dezvoltării sociale şi a condiţiilor istorice în care ele acţionează şi se manifestă în fenomenul dat ;ne conduce ou uşurinţă spre înţelegerea modului cum a apărut Imperiul britanic, cum s-a dezvoltat, s-a menţinut şi cum a ajuns ân cele -din urmă în pragul apusului. Imperiul britanic aparţine epocii moderne, adică orîmduirii capitaliste. Apare o dată cu dezvoltarea puternică a elementelor social-economice ale acesteia, la sfârşitul veacului al XVI-lea şi începutul celui de-al XVII-lea. Înregistrează un veritabil şoc de dezvoltare în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, când o avalanşă de invenţii tehnice pune bazele capitalismului industrial modern, revoluţionînd producţia. Atinge unul din momentele culminante ale prosperităţii după 1850, în deceniile de aur ale capitalismului bazat ,pe libera concurenţă şi face un nou salt pe calea expansiunii bruşte, în epoca imperialismului. Se clatină şi începe să se destrame din clipa în care capitalismul pierde exclusivitatea dominaţiei mondiale şi sfera sa de influenţă se îngustează tot mai mult, sub presiunea forţelor socialismului şi ia popoarelor trezite la lupta de eliberare. Paralelismul e revelator pentru a sprijini definirea Imperiului britanic drept un produs specific al capitalismului. în opoziţie cu aproape toate imperiile din antichitate sau evul mediu, continentale şi omogene în structura lor teritorială, cel britanic este un imperiu colonial, dispersat, discontinuu. Fenomenul colonial, ca atare, e anterior capitalismului. L-au cunoscut, în formele lor proprii, oraşele greceşti din antichitate, sau cele italiene, în evul mediu. Şi atunci, cu toate diferenţele evidente dintre aceste „colonii" şi cele moderne, expansiunea colonială a apărut aferentă activităţii comercialei ■în pragul epocii moderne, începând cu vremea marilor descoperiri geografice, colonialismul se prezintă, de asemenea, ! ; origine, ca produs al spiritului şi interesului comercial. Al unui comerţ de eu totul alte proporţii, aspiraţii şi perspective, se întemeia pe baza nouă a producţiei de mărfuri olflate, pe baza nouă a capitalismului născând. Se prezintă, în termeni mai precişi, ca produs al epocii acum i i l . i i II primitive a capitalului, al epocii de acumulare în mîin i L burgheziei şi ale unei părţi a nobilimii, prin jaf şi violenţă, însemnate «Mijloace de producţie şi băneşti.
,1 II III)!'

Capitalismul, spune Lenin, apare ca rezultat al unei circuJaţii de mărfuri foarte dezvoltate, care depăşeşte graniţele unui stat. De aceea nu e de conceput, şi nici nu există, o naţiune capitalistă fără comerţ exterior 1. Ea are nevoie de o piaţă externă „pentru că producţiei capitaliste îi este inerentă tendinţa spre o lărgire nelimitată, spre deosebire de toate vechile moduri de producţie, care erau limitate la cadrul unei comunităţi, al unei feude, al unui trib, unui district teritorial sau unui stat. în timp ce în toate vechile regimuri economice producţia era reluată de fiecare dată sub aceeaşi formă şi în ace leaşi proporţii ca înainte, în orînduirea capitalistă această reluare sub aceeaşi formă devine cu neputinţă, iar lărgirea nelimitată, veşnica mişcare înainte devine o lege a producţiei" 2. Dezvoltând această constatare, Lenim mai arată că procesul de formare a pieţii pentru capitalism prezintă două aspecte : dezvoltarea capitalismului în adîncime, adică pe un teritoriu dat, determinat şi limitat, şi în lărgime, adică, extinderea sferei de dominaţie a capitalismului asupra unor noi teritorii, în parte cu totul neocupate şi în curs ide a fi populate cu colonişti din ţara veche, în parte ocupate de triburi aflate în afara pieţii mondiale şi a .capitalismului mondial. în aceste teritorii se formează coloniile, a căror populaţie e atrasă în circuitul capitalismului mondial. Pentru realizarea iacestui ţel, guvernele burgheze au trimis la moarte sigură regimente de soldaţi în ţări tropicale cu climă insalubră, au irosit milioane din banii strînşi de la popor, au împins populaţia la răscoale desperate şi la moarte prin (înfometare3. în cuvintele de imiai sus e cuprinsă, xedusă la esenţă, geneza, raţiunea de existenţă şi istoria creşterii şi descreşterii Imperiului britanic.

1 Vezi V. I. Lenin, Dezvoltarea capitalismului în Rusia, în Opere complete, voi. 3, Editura Politică, Bucureşti, 1961, p. 52. 2 V. I. Lenin, Cu privire la caracterizarea romantismului economic, în Opere complete, voi. 2, Editura Politică, Bucureşti, 1960, p. 153. 3 Vezi V. I. Lenin, Dezvoltarea capitalismului în Rusia, în Opere complete, voi. 3, p. 586 ; încă o dată cu privire la teoria realizării, în Opere complete, voi. 4, Editura Politică, Bucureşti, 1961, pp. 82—83 ; Războiul din China, în Opere complete, voi. 4, p. 370.

PARTEA I

VECHIUL IMPERIU

1

CAPITOLUL I

.

ÎN SECOLUL AL XVI-LEA Comerţul maritim, premisă a expansiunii Fraza lui Maoaulay, exprimînd certitudinea lipsei iniţiale a unei vocaţii engleze de expansiune, poate fi supusă discuţiei. O cercetare mai atentă isooate la iveală destule premise ale expansiunii, încă în perioada premergătoare marilor descoperiri. Dacă, de pildă, e adevărat că înfăptuirea unor cuceriri în afară, cu şanse de trăinicie, e condiţionată de consolidarea internă a statului respectiv, atunci Anglia era, la sfîrşitul veacului al XV-lea, una din ţările feudale care se apropiase mult de realizarea acestei condiţii. La 1066, anul cuceririi franconormande, se puseseră bazele unei monarhii feudale deosebit de puternice şi autoritare. în ciuda unor .ciocniri de interese între marea nobilime şi regalitate, a unor mari răscoale ţărăneşti şi a unui sîngeros război civil între grupuri rivale ale nobililor, monarhia engleză îşi va consolida pais cu pas caracterul său centralizat, evdluînd vizibili, spre sffirşituil seooliului aii XV-lea, către absolutism. în perioada consolidării monarhiei centralizate, n-au lipsit încercări engleze de expansiune în afară, pe calea armelor. De la sfiîrşitul veacului al Xll-lea a început cucerirea Irlandei, iar secolul al XHI-lea şi îndeosebi cele două următoare sînt străbătute de preocuparea monarhilor englezi pentru posesiunile lor din Franţa. în timpul războiului de o sută de ani (1337—1453), englezii au fost la un moment dat pe punctul de a cuceri şi a supune în întregime această ţară. La baza secularului conflict iau istat şi motive dinastice, feudale, dar şi interese comerciale : dominaţia asupra Flandrei, cu bogata ei aotiviitaite meşteşugărească şi de negoţ, iimipontul de produse agricole din sud-vestul Franţei, controiiul asupra mărilor „strimte", adiacente Angliei şi indispensabile economiei şi securităţii sale. Dată fiind poziţia ei insulară, unică pentru statele europene, comerţul maritim a avut de timpuriu un rol de seamă în istoria engleză. Pireooupănile puterii politice de a-1 încuraja sîmt şi elle, îm consecinţă, prezente. Se pronunţă aşa de devreme,
11

încît anticipează posibilităţile reale ale acestui comerţ. De pildă, la sfîrşitul secolului al XlV-lea, sub regele Richard al II-lea, parlamentul votează un act de navigaţie care obliga pe negustorii englezi să importe şi să exporte numai pe corăbii engleze : măsură prematură, deoarece Anglia, practic, nu poseda încă o marină comercială *, în secolul al XV-lea se reiau, după exemplul oraşelor maritime italiene, al Hansei şi al Spaniei, măsurile pentru a proteja navigaţia şi construcţia de corăbii 2. în 1485, un nou act rezervă navelor engleze, cu echipaje engleze, (dreptul de a importa vămuirile de Bordeaux şi lemnul colorant de Toulouse. Nici aplicarea acestei prevederi nu s-a dovedit posibilă 3. în secolul al XVI-lea însă, sub regina Elisabeta, asemenea măsuri, reluate, vor deveni eficiente, fiindcă între timp marina comercială engleză se dezvoltase apreciabil. Prin două legi, din 1559 şi 1563, regina Elisabeta aplică taxe vamale suplimentare corăbiilor străine ce veneau în porturile Angliei, iar cabotajul îl rezervă exclusiv vaselor engleze 4. Au urmat interdicţia importului vinurilor din Gasiconia |pe corăbii străine şi a peştelui sărat preparat în străinătate, anularea privilegiilor negustorilor hanseatici în Anglia (la 1598), pentru ca la mijlocul veacului al XVII-lea actele de navigaţie ale republicii burgheze să realizeze simbioza deplină între interesele statului şi ale comerţului 5. Din partea negustorilor englezi, primele semne ale acestui spirit (Oomercial potenţat apar la începutul secolului al XV-lea. La fel şi interesul monarhiei în protejarea comercianţilor ia forme mai concrete. La 6 iunie 1404, regele Hemnic al I\Mea de Lancaster acordă o cartă negustorilor care făceau comerţ în Prusia şi oraşele hanseatice, dînd un imbold tendinţei lor spre asociere şi organizare. în 1408, un act asemănător e acordat celor care făceau comerţ pe coastele 'daneze ale Peninsulei Scandinave.
1

'■ coloniale, Paris, 1923, p. 6. 3 J O 5 e f K u l i s c h e r , Allgemeine Wirtschaftsgeschichte des Mittelund dcr Neuzeit, voi. II, Miinchen und Berlin, 1929, p. 219. 1 c ni .i n g e o n, op. cit., p. 6. K u 1 i s c h e r, op. cit., p. 219. D e m a n g e o n , op. cit., pp. 6—7, 11.

Albert

Demangeon,

L'Empire Britannique. Etude de geo-

12

Ipswich. 1945. \ 13 Ibidem. în Ţările de Jos şi în Spania. Ann Arbor. iar Anglia . spirijiniindu-se reciproc. J a m e s A.se transformă definitiv.. în orice caz în vremea regelui Haniric al Vlnlea. spre a controla drumurile de comerţ ale hanseaţilor şi italienilor. a IlI-a. compania dobîndi primul ei privilegiu din partea regelui. foante modernă apare şi oonaluziia ilogică — recomandarea de a se urmări dominaţia asupra mărilor învecinate. Londra. Newcastle. negustorii <de postavuri din York. Pe la 1430 sau 1436. A Modern History. în 1407. Vînzînd mai ales postavuri. să se poată emancipa de sub dominaţia comercială a marelui port . în 1444 se stajbili la Anvers. Ea fonda comptuare pe ţărmul german. sub numele de „Compania negustorilor aventurieri" — în sensul de întreprinzători. din exportatoare de lînă brută în exportatoare ide postavuri. Reorganizată. I. primele manufacturi. Se intitula The Libell of Englishe Policye (Carte despre politica engleză). apar. Surprind într-însul anumite accente de. . p. 25. 1961.flamand Bruges.Pe la 1404. ipe la 1486. mai puternică. 30. călătorii — ou intenţia ca. înţelegerea clar exprimată că poziţia insulară.. pp. devenit mai tîrziu episcop de Chichester. deschizînd postavurilor engleze o nouă poarta de pătrundere ipe continent şi idiraid o iloviitură oraşului Bruges *• Privilegiul regal i-afost reînnoit la 1428 şi 1462. sporadic. Great Britain to 1688. şi-atunci şi Anglia va fi 1 ----.2 M a u r i c e A s h l e y . W i 11 i a m s o n. sînt garanţia securităţii Angliei . compania va primi o cartă ide monopol. de la început. iaipare un mic poem politic anonim. 191. naţionalism economic. activitatea lor se plasează în perioada în care meşteşugurile textile engleze se dezvoltă mult. 22—23. la 1564 2. Poemul cuprindea unele sfaturi şi păreri cu privire la cea mai bună politică de urmat de către regele Angliei. căci ea e zidul Angliei .. „Ţine strîns marea. 279 . „Negustorii aventurieri" au fost. întîlnim şi un interesant ecou politic-literar al acestui impuls comercial. pp. voi. 'în veacul al XVI-lea. 10. atribuit de unii lui Adam de Moleyns. elementul cel mai mobil şi imai activ al comerţului extern englez. marea care o «caldă de jur împrejur. Huli şi Londra pun bazele unei asociaţii. A Short History of British Expansion. ed.

întrerupt pentru cîţiva ani. Iar în alte versuri : „Şi mai cu seama. 121—123. Conturarea unei politici economice tot mai precise din partea iscatului englez merge miînă în mînă cu dezvoltarea producţiei manufacturiere.pîna prin 1576—1577. şi lărgirii pieţei mondiale însăşi. W i 11 i a m s o n. op. Dezvoltarea eomerţudui generează astfel. pentru comerţul cu Rusia. 1563—1642. The Age of Drakc. p. în unrna Reformei anglicane. îndeamnă pe negustorii englezi spre explorarea unor noi posibilităţi de cîştig. pp. sentimentul propriu burgheziei engleze de mai târziu : marea. a Ii-a. F r i e d r î c h Bi [e. 3—8. Londra. Demangeon. în zonele situate în afara occidemiuilui european2. privite ca o problemă de interes naţional. cit.. ed. ca urmare a descoperirilor geografice. a fost o perioadă de depresiune pentru economia engleză. 1 James A. în forme organizate. iau naştere altele. p. 1946. Alături de vechea Companie a negustorilor aventurieri.. Astfel. 14 . deschiseseră o întreagă problemă. CambridgiMass. care. Sîntem în veacul al XVI-lea. I. I l. Germania şi Spania. Erau şi cauze de ordin intern care au stimulat orientarea comerţului englez spre exterior. ed. a Ii-a. 118. |>|>. revine între 1586 şi 1603.illr-.susţinută de mîna Domnului".. a comerţului exterior. Confiscările de pământuri mănăstireşti. păstrează cu tărie marea cea îngustă. ffin 1555 se constituie Compania Moscovei. după unele indicii chiar . Impcrialistische Stromungen in der Engliscben Literatur. Margaret Gay Davies. evident. The Enţorcement of English Apfirenticeship. Cheltuieli militare şi conflicte cu statele continentale au determinat o carenţă a exporturilor de lînă brută în Ţările de Jos. mai puternice. Acest climat depresiv. 11 şi nota 2. 1956. datorită. a elementelor capitalismului în industrie şi agricultură. libertatea de mişcare pe întinsul ei şi stăpînirea asupră-i. l'>28.. pe drumul mar CHBE. favorizând destrămarea raporturilor feudale în agricultură şi provocsînd declasarea forţată a unor elemente sociale diverse. Importul de metale preţioase din Lumea Nouă a început a perturba valoarea monetei şi echilibrul preţurilor. cu o sferă de activitate mult mai largă decît vastul Europei." (Canalul Mînecii)1. 6. Â Study in Applied Mercantilism. încă din veacul al XV-lea. Perioada cuprinsă între anii 1540 şi 1570. p.

La 1588 se acordă negustorilor din Exoter şi Londra prima cartă de constituire a unei „African Company". în veacul al XVT-lea. în aprilie 1601 pleacă spre Sumatra şi Java primele cinci corăbii ale nou înfiinţatei Companii a Indiilor Orientale. Histoire de l'Afrique noire. S f k E n d r e. 1961. sub regim de ^restricţie ieşirea din ţară a materiilor prime indispensabile 1 History of England. 1949. lîncurajînd. p. pradă pauperisrnului. în frunte cu cea de postavuri. cit. Ea constă în tendinţa de a stoca metal preţios în cantităţi cît mai mari. exportul produselor manufacturate indigene şi restrîngînd sau prohibind importul celor străine. B. Necesitatea de a spori turmele de oi a dus. care pretindea apărarea ei de concurenţa străină. Din 1581 Compania Levantului făcea comerţ pe Marea Mediterană l. a cărei cartă regală data din 31 decembrie 1600 3. (pentru eom-erţiull ou Marea Baltică. voi. pentru comerţul în zona dintre rîurile Senegal şi Gambia. 15 . VIII]. de asemenea. V. în 1579 Campania Răsăritului. 26 . voi. Britain and South-East Asia. cu un termen de valabilitate general europeană. New York. Augmentarea comerţului intern şi imai ales extern ducea la o necesitate sporită de metale preţioase — aur în primul rînd —■ pentru satisfacerea volumului crescînd al circulaţiei monetare. 2 D e ni a n g e o n. 3 S a u 1 R o s e. Era pusă. Ea avea să devină de departe cea mai puternică dintre campaniile comerciale engleze SQ această epocă a „Vechiului Imperiu". la deposedarea ţăranilor de loturile lor de pămînt şi alungarea acestora de pe moşii. Pe de altă parte se dezvoltă industria manufacturieră. 199—200. la transformarea în păşuni a unei părţi idin ogoarele Angliei. [1962]. pp. I. pp. Budapesta.ritim ce ocolea pe la nord Peninsula Scandinavă. iar an 1592.. Oxford. The Reign of Elizabeth. o a doua cartă extinde această zonă ipînă între gurile rîurilor Nionez şi Sienra Leone 2. Black. J. 1558—1603 [The Oxford La w r e n ce Henry Gipson. The British Empire before the Ame rican Revolution. p. 235. 129. 15 . p. ca şi fenomenul însuşi pe oare îl designează. p. Producţia textilă manufacturieră şi dezvoltarea oraşelor au exercitat o influenţă dizolvantă asupra relaţiilor feudale în agricultură. Din toate aceste resorturi se profilează în Anglia politica economică denumita ulterior mercantilism. punînd bazele dezvoltării sale în sudul Asiei. Baltimore. 1942. voi. în acest scap.

în sensul înlocuirii economiei subordonate intereselor locale. Este . intrarea celor străine. Se realiza astfel o balanţă comercială activă. spre a găsi surse de aur.politica pe oare o cultivă conştient şi deschis Burghley. E vorba. altele pierd. asemenea Angliei. Statele care.r producţiei manufacturiere. Promovarea iui a fost 'favorizată jşi de supoziţia ică îm comerţul extern. Ca un corolar (firesc al unei asemenea politici se înscrie tendinţa de a lărgi teritoriile de sub dependenţa statului. slăbindu-le pe celelalte 2. lord trezorier sub regina Elisabeta. 16 . (pe coasta de apus a Africii. somiafiura . în schimb. ceea ce un stat câştigă. extrem de discontinuă şi exclusiv riverană. de forma numită de englezi cu preferinţă „The Oid Emipire" (Vechiul Imperiu). trebuia. consta din insule. Se naşte colonialismul modern. lărginduise posibilitatea de a da de kiioru şi a alimenta elementele sociale proletarizate. Imperiul britanic. supusă unui control din partea statului şi devenind astfel un factor şi mai activ al desăvînşirii centralizării politice. încurajarea industriei şi. l'. Baza lui era comeroiailă . de la 1572 *. pentru a evita achiziţionarea lor de la negustorii străini. printr-una integrată într-un sistem unitar. preconizată de mercantilişti. uneori cu forturi de protecţie şi colonii înşirate de-a lungul ţărmului atlantic al Americii de Nord. în Indiile de Vest (Antile) îşi de Est.nr. La baza mercantilismului stăteau şi considerente de altă natură decît cele strict economice. cu cel mai redutabil reprezentant al său. dar facilitată. Balanţa activă. ca/re durează pînă în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea. acum. dispuneau de posibilitatea de a-şi asigura această bază mai solidă ipentru ipolitica lor economică au trecut la acţiune. El corespunde unui efort de „construcţie statală". de materii prime şi de alte felurite mărfuri. acumularea aurului în ţară. o relativă compensare ia pauperisimului. să joace şi rolul de a întări statul propriu. prin urmare. camptuaire comencJale.sa teritoriallă. indirect. In măsura în care acest „Vechi Imperiu" constituia şi o bază a producţiei de mărfuri.

VI. furnizată mai ales de plantaţiile de trestie de zahăr. pp. despre care cîteva mărturii din secolul al XVI-lea spun categoric că navigau în apele Terra Novei în ultima parte a secolului precedent. Colomb. Bristol et l'Atlantique Nord. în jurul anului 1000. Vechiul Imperiu corespunde iprin urmare epocii aşa-numitei acumulări primitive a capitalului. după alţii. an. p. Vechimii Imperiu va fi lînllaouk ou o nouă structură şi formă a colonialismului britanic. 1930. Cambridge. De aci pleacă în luna mai 1497. 2-451 17 . la sfîrşitul veacului ial XVIII4ea. precursori ai colonizării Iniţiativa angajării Angliei în marea competiţie a descoperirii de noi jpămînturi îndepărtate. probabilă. par a fi fost 'întrerpinse.agrară. O dată eu aceasta. In orice caz. pe la 1480—1481. în „Annales". 1959. după unii. a căror prezenţă în aceste locuri. corabia sa întîlni un ţărm pustiu şi rece. Istoria descoperirilor geografice. apoi. 1 Prioritatea sa poate fi pusă Ia îndoială atît în favoarea norman zilor. veneţian şi englez prin adopţiune. spre apus. însemnat şi vechi centru comercial şi pescăresc din apusul ţării. Ea reprezintă perioada care pregăteşte. deposedarea ţărănimii de pămînt şi jaful colonial. dacă nu chiar peninsula Labrador. P. aparţine portului Bristol. pare atingerea Labradorului de către danezul (sau norvegianul) Skolp. la întoarcere. nr. 527. Era. ale cărei surse importante au fost comerţul. din Antile. 17. p. 3. probabil. două expediţii nereuşite pentru descoperirea legendarei „insule Brazii". M a g h i d o v i c i. lucrate cu sclavi negri. John Cabot. CHBE. pare să se confirme în ultima vreme tot mai mult. Navigatori şi comercianţi. în largul Oceanului Atlantic. genovez de origine. John Caibot a descoperit ■marile bancuri de peşti din vecinătatea Terra Novei şi a 'fost primul european despre care se poate afirma cu certitudine că a văzut ţărmul continentului nord-american *. în 1472 sau 1476. care creează condiţiile trecerii capitalismului — al celui englez în primul rînd — în stadiul său industrial modern. succesiv. tutun etc. Cf. Nesigură. Pentru John Cabot vezi şi I.aceasta era covîrşitor . de către negustorii din Bristol. Bucureşti. 191—193. insula Newfoundland (Terra Nova). ai cărui marinari frecventau de mult ţărmurile Islandei . cît şi în aceea a pescarilor bretoni. începută în secolul al XV-lea. La 25 iunie 1497. Marianne M ah n-Lot. pe care navigatorul îl numi „Terra Prima Vista" (Pămîntul cel dintîi văzut). 19 (1964).

De la 1501 pînă la 1505 se semnalează călătoriile lui Richard Ward. După unele informaţii.amiuil «nmător. deja în 1512 a intrat în iciul Sp. ca şi ale alteia. Călătoria lui John Cabot a atras ipe urmele sale alţi corăbieri din Bristol. Traversarea anuală a oceanului şi . finanţaţi de negustorii idin oraş şi beneficiind de patente regale. D e m a n g e o n. De iaci îinainte pescuitul englez lingă Terra Nova devine permanent şi intens. History of British Expansion. 25. Prin 1552—1553 e MI asociaţia din care se va forma Compania Moscovei. către new found lands (pămînturile nou descoperite). Prima menţiune sigură despre pescarii englezi în jurul Terra Novei apare într-un act parlamentar din 1541. a plecat lîntr-o nouă expediţie.pescuitul în acele ape îndepărtate au constituit o excelentă şcoală naturală ipentru marinarii englezi. iprin 1516—1517. pp. cit.. pp. ■' 1) <• m a n g e o n. interesaţi :în comerţul dintre Bristol şi Lisabona. ştirile despre asemena călătorii încetează pînă la 1527. după care se întoarce în Anglia. Cf. toate. Thomas Ashehurst. 18—19. cit. el.i nici. Jolin Thomas. op. op. „pentru bunele sale servicii" *. 27. Un indiciu despre faptul că acest navigator a jucat itotuşi UQ rol l-ar putea constitui împrejurarea că în 1505 el trăia ila Bristol. 27—29 . 20. îndreptîndu-se apoi spre sud şi conducînd primul vas englez pe Marea Caraibilor.. flotila de Terra Nova cuprindea 10 000 de marinari. Sebastian. //!/. Datele şi rezultatele acestei expediţii sînt însă nesigure. pp. Tradiţia navigaţiei în aceste ape reci a făcut din englezi călătorii cei mai activi în descoperirea ţărmurilor de nord ale ' ' '///:/ ■'. WilI i i i" ■• ii. p. 14. 86—87 şi Tbt Ige «I Drake. 74. p. La 1578 pesicuiau în aceste ape 50 de vase engleze. atribuită tot lui Sebastian Cabot. 18 . I. iar comanda ar fi fost preluată de fiul său. A Short. Dimpotrivă. dar n-au avut ca rezultat trimiterea imediată şi cu regularitate a unor flotile pescăreşti lîn apele Terra Novei.. 20. în aceeaşi direcţie.în . I. în care insula e numită „Newiliamd" (Ţaira inouă) 2. care ar ifi înaintat mult spre sud-vest. cu o pensie de 10 lire sterline anuali. în cursul ei pare a fi murit. Ele s-au îndreptat. asociaţi cu nişte mici nobili portughezi. de-a lungul coastei continentului american. I. revenind în Anglia abia în 1548. pp. Pe (la 1630. oînd un anume John Rut ajunge ipe ţăranul Labradorului. Hugh Elyot şi Robert Thorne. Flotila de Terra Nova va deveni o pepinieră de echipaje experimentate pentru mairina comercială şi de război 3.

ar fi constituit calea maritimă cea mai scurtă între Europa şi Extremul Orient. de nişte negustori genovezi. un comerţ destul de rentabil.vis. el inaugurează şi trecerea englezilor de la comerţul făcut pe ascuns. A History of the Atlantic Slave trade. M a n n i x—M a l c o l m Cowley. Martin Frobisher atinge marea insulă ce va fi numită. Primii sclayi africani au fost aduşi. 3. 1518—1865. pp. continuă explorarea marelui arhipelag din nordul Americii. a IlI-a. cu Brazilia ise încheagă. ar fi vîndut în Antilele spaniole. ed. în largul Lumii Noi. Aici el a văzut pentru înţîia dată eschimoşi. cu speranţa de a găsi pe acolo o trecătoare spre Pacific. Un alt obiectiv urmărit în secolul al XVI-lea de navigatorii englezi. regiune în care vasele engleze pătrundeau destul de frecvent cu începere din 1553. totuşi. la acte de violenţă făţişe. în Antile. VII. 19 . primul în ordine cronologică este William Hawkins din Plymouth. Astfel. în ciuda împotrivirii portughezilor. mai ales pentru faima pe care şi-o va oîştiga fiul său. pe ţărmul căruia moare. a fost comerţul cu coloniile spaniole şi portugheze. după alt călător de la începutul secolului al XVII-lea. între 1585 şi 1587. la 1518. op. La 1562. Acesta din urmă ia debutat ca negustor pe coasta de vest a Africii. la 1576. Henry Hudson cercetează. 2 1 Black. la San Domingo. în 1609. dar şi el de scurtă durată. D a n i e l P. potrivit tradiţiei. Of. O dată cu aceasta. pp. pe căi ilicite.reţiinut.Americii. John Hawkins. pe care englezii şi-1 asigurau. în cursul a trei expediţii. între 1530 şi 1545. Printre negustorii englezi care practică acest comerţ. Hawkins. John Da.. 434—442. 1963. exclusivismul Spaniei le interzicea accesul. în M a g h i d o v i c i. descoperă imensul golf din apusul Labradorului. urmărind aceeaşi iluzie. în schimb. Dacă aceasta ar fi existat. al cărui nume e de . în primele. fluviul care-i poartă numele (la gura căruia se află astăzi oraşul New York). primul transport de 300 de sclavi negri. Iar în 1610— 1611. New York. al căror tip mongoloid 1-a făcut să creadă că se află în Asia. victimă a răzvrătirii echipajului1. prin contrabandă. sperînd şi el că a descoperit o trecătoare spre vest. Cargoes. cit. aduşi din Guineea de un vas englez 2. Ţara lui Baiffin.

Sânt (primele încercări. Padova. jefuind corăbiile spaniole întîlnite şi înaintînd spre nord pînă la paralela 48° — pretinde el — afirmaţie rectificată de unii istorici. op. p. pp. de protejare a comerţului ilicit. Cari o G 1 g 1 i O. 47—49 . 33. el naviga de-a lungul coastei sale vestice. ba chiar şi de regina Elisa'beta. în 1568. La fel de sterilă a rămas. cu care împărţea beneficiile prăzii. de a proclama suveranitatea engleză asupra unor teritorii de peste mări. I. cit. împreună cu el şi un „cola/borator". Frobisher făcuse acelaşi lucru pe tei „ipămînit lîmgheţat" all esohiimoişiiloir :t. Cariera aventuroasă a acestuia a cunoscut îşi ea eşecuri. cit. cit. în golful San Francisco. numindu-1 Noul Albion. flotila sa fu surprinsă şi zdrobită de spaniolii.. Drake debarcă şi săvîrşi ceremonialul anexării ţinutului la Anglia.. dar în sahimb capturează o caravană terestră spaniolă care. Incursiunile piratereşti ale lui Drake erau finanţate de unii mari negustori şi nobili englezi. din acest punct de vedere. op. pp. cit. aducea aur din Peru 2. care va depăşi faima tuturor piraţilor englezi : Franeis Drake. 20 . p. op. fără urmare practică. dujpă Magellan. M a g h i d o v i c i. Era executantul unui veritabil consorţiu. Hawkins reuşi să scape din dezastru 1 . Ocolind pe la sud continentul american. în 1572 nu-i reuşeşte o lovitură contra portului Narnbre de Dios. din 1 Despre Hawkins. 1950. 430-431. Hawkins poartă adevărate „războaie private" împotriva flotei <şi porturilor din coloniile spaniole.. I. tatăl şi fiul : CHBE. . pp. 1—4.din Noua Spanie (în America Centrală). contestînd. Era în 1579. în ultimă instanţă. 128— 129. monopolul hispano-portughez asupra pămînturilor nou descoperite şi manifestînd pretenţiile Angliei la o parte din bogăţiile oferite de ele. Cu trei ani înainte. 133. pp. care consideră că n-a trecut dincolo de paralela 43°. ipe cînd debarca o încărcătură în portul San Juan de Ulua. şi acceptarea protectoratului englez de către sultanul din Ternate (lîngă insula Halmahera. iprin istmul Panama. 1 11 a u s c r.. Drake a întreprins cea de-a doua călătorie în jurul lumii. dar şi extraordinare succese.scopuri de jaf. între 1577 şi 1580. 134 . La politica africana dell' Inghilterra net XIX secolo. ' II a u s e r . op. comerţul englfZ în Africa occidentală: S l k.

Mari onoruri. papa atribuise Spaniei dreptul asupra tuturor pămînturilor situate la apus de o linie de demarcaţie trasată la 100 de leghe vest şi sud de insulele Azore şi de Capul Verde. 134 . către sfârşitul amuiluii 1579 x. în septembrie 1580. dorinţa negustorilor englezi şi a nobilimii legate de interesele acestora de a f rînge monopolul pe care Spania îl pretindea asupra oceanelor. titlul de cavaler şi reputaţia de erou naţional îl aşteptau lîn ţară pe cel considerat de spanioli drept un primejdios îşi ordinar ipirat. reaprinzîndunse de mai multe ori. Acest iţratat a fost confirmat de papa Iuliu al II-lea. la 25 septembrie 1493. [1958].. cit. p. de tratatul de la Zaragoza. 1 Se presupune că e vorba de leghea romană = 5 920 m. în 1529. 21 H a u s e r. prin bula „Ea quae". după ce străbătuse Oceanul Indian şi dăduse ocol sudului Africii. în care caz distanţa respectivă ar fi fost de 2 190 km. la 7 iunie 1494. Alexandru al Vl-lca a semnat o a doua bulă. la răsărit de arhi1 nisations. Intre Anglia şi Spania a izibucnit în 1587 un război ce va dura pînă în 1604. în seoolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. un tratat în care delimitarea sferelor lor de dominaţie era fixată sub forma unei linii drepte. Această pretenţie de monopol primise cea dintîi întemeiere „legală" prin bula „Inter cetera". corabia lui Drake. Rene S e d i l l o t . trecînd prin punctul situat la 370 de leghe vest de Gapull Verde3. ancoră în portul Plymouth. de astă dată în Extremul Orient. „Golden Hind" (Căprioara de aur). 365. trasînd o nouă linie demarcaţională între sferele dominaţiei celor două ţări.şi Portugalia au încheiat la Tordesillas. 2 De fapt. La baza lui stătea rivalitatea comercială şi colonială. Solicitat ca arbitru de părţile interesate. la 24 ianuarie 1506. modificînd în favoarea Spaniei prevederile precedentei. asupra acaparării pămînturilor descoperite recent. emisă de papa Alexandru al Vl-lea la 4 mai 1493. Luîind ca bază actuil papal amintit 2. a comerţului. Spania . Histoire des colo- . şi completat. Acţiunile lui Drake şi ale altor navigatori-piraţi au deplasat conflictul anglo-apaniol din sfera privată în cea statală. de la nord la sud. op. cu ocazia trecerii lui Drake pe-acolo. Paris. reginei Elisabeta i se ceruse chiar pedepsirea lui şi restituirea prăzilor jefuite. iar Portugaliei asupra celor aflate la răsărit de aceeaşi linie. p.arhipelagul Molucelor).

parţial. înfrîngerile suferite de Spania au marcat începutul (declinului rapid al puterii sale maritime şi al afirmării Angliei ca o mare forţă navală. Dezvoltarea construcţiilor navale şi victoriile împotriva Spaniei ofereau mijlocul direct pentru realizarea expansiunii dorite şi netezeau drumul către acest ţel. Războiul anglo-spaniol 1-a văzut din nou la lucru pe Francis Drake. declara iamibasadariuil'ui spanial : „Papa ou are dreptul să împartă lumea. Seria războaielor comerciale ale Angliei. singura ţară care o va mai întrece. inaugurate prin cel cu Spania. cu Franţa.miza acţiunile de colonizare engleze din perioada anteri<ur. încă din 1561. Din 1580.'i revoluţiei burgheze şi. în următoarea jumătate de secol. Se adăuga.pelagul Molucelor — faimoasele Insule ale Mirodeniilor — care rămîneau în zona portugheză.situaţie cu care nu se putea resemna tînăra şi puternica burghezie comercială ce se ridica în Olanda şi în Anglia. p. mult după aceea. isă dea şi . gravei probleme sociale ivite în urma exproprierii forţate a ţărănimii. Primele încercări de a întemeia colonii Dezvoltarea producţiei manufacturiere şi a comerţului exterior constituia pentru burghezia engleză principalul imbold spre expansiunea colonială. apoi. în camp1 W i I 1 i a. m s o n. A participat la zdrobirea „Invincibilei Armada".să ia ţări după 'bunul săiu plac" *. în cursul acestui război. Era o . din acest punct de vedere. din partea nobilimii. < i>mpaniile comerciale privilegiate au preluat rolul de a . William Cecil. A prădat cîteva porturi işpaniole din Antile. prin conflictele cu Olanda şi. 22 . aceasta din urmă putea invoca monopolul stăpînirii sale asupra tuturor mărilor şi păimînturilor noi. Portugalia fiind reunită cu Spania. viitorul lord Burghley. scufundînd mai multe vase în portul Câdiz şi capturînd numeroase altele în largul ţărmului portughez. dorinţa de îmbogăţire îşi de ramediare a. va continua. va fi Olanda. The Age of Drake. a ata cat chiar coastele Spaniei. în 1588. imensa flotă trimisă de Spania împotriva Angliei. în secolele XVII şi XVIII. 33.

celebrul favorit al reginei Elisabeta. 'făcută de clasele dominante engleze în ajunul expansiunii dincolo de mări -. cit. mijloace materiale importante. pp. op. datorat lui John Hawkinis. Imperiul colonial britanic a debutat ca întreprindere particulară. I. Clanurile irlandeze au fost deposedate de pămînturi. Cf. au făcut experienţa unui selfgovernment (autonomie) într-un teritoriu extra-ibritanic K Companiile comerciale acumulau. K n o r r. pp. la o scară minimă. Un număr apreciabil de nobili şi feluriţi speculanţi englezi şi scoţieni au intrat în proprietatea acestor pămînturi. prin asooierea de negustori ibogaţi. în sfârşit. cu licenţă regală.. cînd înaintează reginei un memoriu arătând avantajele colonizării în^ emisfera vestică şi posibilitatea descoperirii unei trecători maritime directe spre China. 56. obţine de la CHBE. încă la 1564 îl aflăm pe Gilbert ca participant la un plan eşuat de colonizare a Floridei. 2 1 23 . în 1577 face planuri de a înlătura pe pescarii spaniolii din apele Tema Novei 4. 60—61. p. E o altă experienţă a cuceririi. uneori obţinută post factum. I. 4 Ibidem. De altfel. Secolul al XVI-lea a cunoscut mai întîi un val de colonizare engleză în Irlanda. 2—3. mai ales în răsăritul şi nordul insulei. există deosebiri sensibile între situaţia Irlandei şi a coloniilor de peste mări. La fel în 1574. poate fi considerată ca prima colonie engleză. prin privilegiile ■acordate de (puterea politică llooailă. pe care au fost colonizaţi şi ţărani săraci din Anglia. p. 58. 57.tuarele lor europene şi levantine. XIX. 3 CHBE. ele dobîndiseră. oareoari drepturi de autonomie. Se admite aproape unanim că Irlanda. Lucrarea de faţă îşi propune însă să se ocupe numai de Imperiul britanic dinafară Europei. Printre aceştia se nuimără şi Humphrey Gilbert. Funcţionarii acestor comptuare au fost cei dintîi englezi care. prin felul cum a fost cuce rită şi regimul la care a fost supusă. fără împărtăşirea nici unui risc. încurajarea ocupării unor teritorii şi a întemeierii unor colonii din partea lor reprezenta pentru statul englez o modalitate comodă de profit indirect. exproprierii silnice şi colonizării. a cărei cucerire e reluată cu energie sub domnia lui Henric al VlII-lea (1509—1547) şi a Elisabetei. Nu e de mirare dacă mulţi din oamenii amestecaţi în afacerile cuceririi Irlandei şi ale exproprierilor de acolo vor continua prin a fi promotori ai colonizării transoceanice 3. frate vitreg cu Walter Ralegh.

acesta trimise o expediţie de recunoaştere pe ţărmul Americii de Nord. Williamson. prin John Cabot. L. îmbarcat pe vasele negustorilor londonezi Charles Leigh şi Abraham van Herwick. alt mare pionier al începuturilor colonialismului britanic. Episodul părea că dă o gravă dezminţire speranţelor lui Ralegh. coloniştii fură salvaţi în primăvara anului 1586 de apariţia neaşteptată a unei flotile conduse de Drake. din pricina greutăţilor întîmpinate de proaspeţii colonişti. iniţiativa sa fu continuată de Walter Ralegh. The Expansion of Elizabethan EngUnd. Este cea dintâi colonie britanică de peste mări. Tot în 1597. Ralegh şi alţii au făcut o nouă tentativă nereuişkă în Guyana. The Elizabethan Age. 1955. ' < lunoscută mai tîrziu sub numele de secta sau partida independenţ i l o r . şi cea mai efemeră. La scurtă vreme. înitre 1594—1597. cam în zona graniţei actuale dintre aceasta şi Venezuela 2. Gilbert a proclamat insula posesiune a Angliei şi a aşezat în colţul ei sud-estic vreo 250 ide colonişti (1583). Gilbert a trebuit să-i evacueze. în acelaşi an. încît să văd cum creşte pe pămîntul ei [al Virginiei] o naţiune engleză" *. • J a m e s A. Aşezarea primi numele Virginia. Lăsaţi fără nici un sprijin. Rowse. lub conducerea lui Cromwell. Invodînid prioritatea engleză a descoperirii. metropola avu alte preocupări decît a soantei acestor colonişti. în aceleaşi locuri. în partea sudică a intrării în golful Albemarle. dar. încercarea de colonizare patronată de Ralegh fu repetată. p. Izbucnind războiul anglo-spaniol. el pieri într-o furtună.regina Elisabeta un privilegiu „pentru descoperirea şi guvernarea insulei Newfoundland". un grup de adepţi ai sectei browniene 3. Oxford. Grupul ajunse acolo. Londra şi New York. care declarase : „Voi mai trăi atîta. dar împotrivirea pescarilor 1 A.n 1585 ide a doua. 1923. «rimată î. cam la 36° latitudine. şi drepturile ce decurgeau din ea. în 1584. 1604—1668. pe ţărmul canadian. Ajunşi curîind în mizerie. 225. persecutate. care ajeză un număr de 180 de colonişti pe insula Roanoke. English Colonia in Guiana and on the Amazon. pp. 24 . In drum spre Anglia. ei pieriră pînă la unul. ea va juca un rol politic important în revoluţia din 1640—1660. în 1587. obţinu permisiunea de a se aşeza în estuarul fluviului Sfântul Laurenţiu. 20—21. după toate aparenţele. la bordul căreia ise rapatriară.

p. cum erau. Opera cuprinde şi elemente contradictorii. cu acest sens). un considerabil răsunet în Anglia ca şi în toată Europa. 74. op. Ea merită reţinută. utopici (cuvânt de el pus în valoare. pentru expansiunea colonială în general. sînt susceptibile de a ne trezi îndoieli unele din motivele — justificate după Morus — pe care legile utopiene le admit . adesea cu exagerări <de interpretare. oi lîll ilasă pustiu şi indliuorat. ca prim exemplu al exodului pricinuit ulterior de persecuţii religioase şi.. Cf.pentru declararea unui război : eîrad sînt lezate interesele comercianţilor utopieni. fără exploatare. legate. despre a cărei existenţă relatează un călător fictiv. De ipildă. cît şi de acelea ale statului absolutist.francezi din partea locului le zădărnici întreprinderea *. icîtă vreme aii doilea popor ar putea să-şi asigure de pe acel pămînt întreţinerea. social-politice. fără proprietate privată. sau cînd un popor refuză altuia folosirea şi posesiunea unui pămînt de care el nu are nevoie. 25 . Pentru a aminti numai exemple de prestigiu. între 1604 şi 1606. Intenţia de căpetenie a autorului a fost .de a zugrăvi tabloul unei societăţi ideale. 32 şi urm. apărută la 1516. Idei care îl situează pe Morus printre precursorii. ai socialismului. e interesant de arătat că unii autori identifică. precum şi ale interesului. au stîrnit. firesc. de interesele clasei burgheze în ascensiune. Acest Charles Leigh va încerca. care s-ar explica prin împletirea în contextul ei a unor reflexe ale politicii lui Henric al VUI-lea în Irlanda. implicit. să sta bilea scă o colonie în G uya na. c it. asemenea ecouri în cunoscuta operă Utopia a umanistului englez Thomas Morus. W i l l i a m s o n . I. 1 CHBE. Influenţa climatului marilor descoperiri e vădita în plasarea acestei sooietăţi ideale într-o insulă necunoscută şi îndepărtată. Ecouri livreşti Călătoriile. fără inegalităţi sociale şi de avere. pe atunci de dată foarte recentă. descoperirile şi încercările de colonizare din veacul al XVI-lea. El e consemnat în literatura şi publicistica vremii. p.

i B r i e. Ja Brie. . opera lui Richard Hakluyt. istorică. Făcea parte dintr-o familie amestecată în istoria mai tuturor companiilor comerciale. în această ordine de idei. 93.Să fie oare în aceste pasaje „o fuziune fecundă între lumea Iui Platon şi cea a lui Columb şi Cabot" ? s Faptul în sine e probabil. cit. în 1583 întreprinde un voiaj de studii în Franţa. adică în scopul realizării unui echilibru echitabil între condiţiile materiale de dezvoltare ale tuturor popoarelor. cu accente patetic-biblice. ca un prim apologet al unei „Anglii mai mari" 2. spre a se documenta şi asupra ' I IIBE. cit. începînd din 1553. 93—95.. în 1582 publică în limba engleză Diverse călătorii privind descoperirea Americii. l. apologetul şi. I. Thomas Becon (1512—1587). ci exclusiv în sensul — e drept. Părerile pe care le combatem. de proslăvire a m'îndriei naţionale. întrebarea : „Ce regat ipe lume poate fi asemuit cu a/cest Imperiu englez al nostru" ? 3 Noţiunea de „imperiu" intră în circulaţie &n literatura. dar ţinînd seamă de sensul general umanitar al operei. După Morus.. nu ca o justificare a cotropirii şi expansiunii coloniale. în primul rînd cele făcute de englezii noştri. cronicarul. p.. în parte. scrisă de unul din promotorii reformei anglicane. pp.tea politică engleză. Student la Oxford. e în afară de îndoială că ea concepe luarea an posesiune de către un popor a pămîntului de care se poate dispensa un altul. de pildă. 1 I >nj). figurează. De aceea sînt cu atît mai mult de respins interpretările care vor să-1 prezinte pe Morus drept unul din primii care ar fi încercat să reorienteze potlitica engleză de ia problemele europene la cele ale expansiunii transoceanice. Mai e de menţionat. 16—17 si în CHBE. apoi de francezi şi bretoni. el e fn corespondenţă cu geografii Ortelius şi Mercator şi prieten intim cu Gilbert şi Raîegh. ne întîmpină expresii izolate.. op. dar puternice. pp. op. în introducerea lucrării. pentru a designa reaJita. a sentimentului superiorităţii engleze şi de încredere în viitorul de mărire al Angliei. 19. aln cartea The Policy of War (Poiitaaa războiului). cam naiv-moral — în care o enunţă. p. pasionat de ceea ce constituia subiectul de senzaţie al secolului — descoperirile geografice —. inspiratorul negustorilor şi călătorilor englezi.

ce apare din 1589. pe mare ţi pe uscat. . pp. Pregăteşte astfel marea operă. prind astfel contur.. socială şi politică. 25—26. mu este şi ea -un semn aii vremii ? 1 H a u s e r . cit. cit. op. Trăsăturile ce caracterizează condiţiile dezvoltării Angliei în epoca modernă.. şi în cultura engleză. încă din veacul al XVI-lea. Lucrare de proporţii. p. cu decorul exotic al acţiunii sale. fundamentală pentru istoria marilor descoperiri. ea a putut fi 'denumită „o epopee în proză a naţiunii engleze moderne" 1. Furtuna lui Shakespeare.expediţiilor spaniole şi portugheze. op. cristalizate în viaţa economică. B r i e . eu titlul : Principalele călătorii şi descoperiri ale naţiunii engleze. 135 . inspirate din inaiufragîuil -lui George Somers în insulele Bermude.

28 . Mai mult decît în vremea Elisabetei. ou ihrajtalkate chiiar. duc o altă politică. Iacob I (1603—1625) şi fiul său Carol I (1625—1649). 155—156. pe tărîm social-politic şi religios. Se sprijină mai mult pe marea nobilime cu tradiţii feudale. Tudor. aristocraţia voia să le frîneze ascensiunea. persecutând manifestările opoziţioniste. Prin întărirea regimului absolutist. sub primii Stuarţi. expansiunea comercială şi colonială engleză. prin indiferenţa sau chiar împotrivirea faţă de iniţiativele acestor clase pe tărîm economic. burghezia comercială si problema colonială După încercările din veacul al XVI-lea. neglijează interesele economice ale cflaselar noi. IV aceea. Suveranii din dinastia precedentă. un caracter privat *. Atitudinea dinastiei Stuart se explică prin adîncirea contradicţiilor de clasă în societatea engleză. care-i periclita poziţiile dominante ocupate de ea în stat.CAPITOLUL II SUB PRIMII STUARŢI Raporturile dintre stat. comerţul exterior şi iniţiativele coloniale au. Ei duseseră o ipolitkă de încurajare a burgheziei şi a noii nobilimi. începută în secolul precedent cu acordul şi încurajarea monarhiei. interesate în producţia şi schim/bul de mărfuri. în perioada amintită. divergenţe esenţiale. se opun ou hotărâre. aspiraţiilor lor politice. Regii Stuarţi. 1 CHBE. în secolul următor Anglia pune bazele propriu-zise ale imperiului ei colonial. 1. între politica economică şi politica externă a monarhiei engleze de o parte şi interesele acestor clase de alta. accentuat din cauza creşterii forţei economice şi politice a nobilimii noi şi a -burgheziei. în perioada premergătoare revoluţiei burgheze (1603—1640). înţeleseseră folosul pe care statuJ feudalo-aibsoJutist îl putea trage de pe urma dezvoltării producţiei interne si a comerţului peste mări. nu existaseră. cu existenţa statului absolutist. Dezvoltarea burgheziei şi a elementelor capitalismului se împăca. Procesul începe isub dinastia Stuart. Ea reflectă reacţionarismul aristocraţiei. pp. lîn acea perioadă.

ed. L e v i ţ k i. ci priveşte relaţiile cu alte state prin prăfuita prismă feudală. A. profitabile pentru comerţul. se dovedeau zadarnice 1. După aproape două decenii de lupte. 1603—1714. şi vechea Companie a negustorilor 1 E. dar nu au înţeles să ducă o politică hotărâtă de protejare şi dezvoltare a lui. pînă la un punct. Ea arăta că noul suveran nu-şi întemeiază politica pe realităţi materiale. pp. Cu alte cuvinte. tratatul îngăduia acum Angliei comerţul numai în acele regiuni în care acest drept fusese recunoscut de Spania înainte de război. aceste cercuri au inspirat opoziţia contra politicii Stuarţilor şi iîn special împotriva monopolurilor comerciale ale marilor companii. a II-a. obiective. Cea din urmă se ipune adesea de-a curmezişul intereselor burgheziei şi noii nobilimi. Şi întrucît clasele amintite reprezentau pe atunci elementul nou.continuă acum sub semnul unor fricţiuni între promotorii ei şi politica oficială a statului. deţinătoare ale unor autorizaţii (carte) regale. a intereselor dinastice sau chiar a arbitrarului personal. Angliiskaia burjuaznaia revoliuţiia XVII veka. Au apărat monopolul marilor companii comerciale. mai dornice de îmbogăţire. 1954. 37—39. toate vic-tomile. 2 C h r i s t o p h e r Hill. contrabanda şi pirateria engleză în coloniile spaniole. Iacob I a încheiat pace cu Spania. accesul Indiilor de Vest era. Avînd reprezentanţi în parlament. 1962. . voi. Acestor grupuri se alătura. The Century of Revolution.în acel timp. 130—131. K o s m i n s k i—I. Stuairţdi aiu văzut iîm comerţ mai «mault o sursă de venituri pentru fiscalitatea regală. frînînd astfel lărgirea participării cercurilor negustoreşti Ia comerţul extern 2. I. reprezentînd păturile negustoreşti ridicate mai recent. Era o greşeală pe care negustorii nu o vor ierta lui Iacob I. în generali. Prima direcţie era lUinmănită de comiparaiille oomerciaile mai tinere. mai initrepide. iar dezvoltarea capitalismului ducea spre creşterea forţelor productive. inte resele burgheziei şi ale noii nobilimi se confundau în foarte mare măsură cu interesele naţionale engleze. 29 . Moscova. progresist. oficial. Edinburgh. interzis şi toate 'luptele. pp. Interesele expansioniste ale capitalului comercial englez vizau în acel timp două direcţii principale : spre Indiile de Vest şi spre Indiile Orientale. La 18 august 1604. nu e greşit să admitem că. A.

156. „De facto". i-i întemeiară un fort pe Coasta de Aur. nu fără conflicte cu portughezii. idedlaramd în parlament. cit. Imperiul britanic. aşa cum fusese stabilită de doctrina papală. „Companiei Indiilor Orientale". Expansiunea în Africa şi în emisfera de vest Ignorând această doctrină. la începuturile sale. Aşadar. celebrul filozof : „Oricine vrea să facă negoţ iîn Indiile de Vest. o va face pe proprioll risc" s. adică celui mai puternic grup al marilor negustori londonezi. Deja la 1607. acest grup vedea în olandezi pe cei mai mari rivali.. comercianţii englezi au continuat să caute puncte de sprijin pe coasta apuseană a Africii. la sfîrşitul secolului al XV-lea. Sub primii Stuarţi şi pînă spre sfîrşitul . în 1619. cit. op. va privi cu faţa spre vest.a vânturi ari. veacului al XVIII-lea precumpăneşte prima din aceste linii posibile ale expansiunii coloniale. p. Urmărind să-şi asigure controlul comerţului cu sudul Asiei şi să ocupe acolo puncte de sprijin. p. proolandeză. ucid ' I l. scurtă vreme după încheierea păcii cu Spania. ■' K o s ni i n s k i—L e v i ţ k i. I I i 1 I. în acelaşi an. care. 131. O ipoliţică extannă care s-ar fi conformat acestui ţel ar fi fost în chip necesar antispaniolă si antihabsburgică 1 în general şi. în 1618 luă fiini'ţ. prin cancelarul Francis Bacon. Mai mult indiferentă faţă de Indiile de Vest îşi de sfera dominaţiei spaniole. Cea de-a doua direcţie aparţinea. în acelaşi timp. I . Lui i se alăturau şi negustori mai mărunţi. op. legaţi de pescuitul în Marea Nordului sau de comerţul de cabotaj pe coastele europene. politica preconizată de Compania Indiilor Orientale era antiolandeză 2. întemeind.ibsburgii ocupau tronul Spaniei. din anul 1516. el nu recunoştea existenţa unei asemenea zone. guvernul englez trebuia să se arate concesiv faţă de interesale burgheziei -opoziţioniste..i la Londra „Coimipania aventurierilor cari fac comerţ cu Guineea şi Benin". terenuri de acţiune din care vasele olandeze tindeau a exclude pe cele engleze. M I I I M . 80 . statul englez nici nu încurajează. în 1616. I. dar nici nu se opune pătrunderii în zona rezervată dominaţiei spaniole. primul fort în < . cum e de aşteptat.

130. pp. pp. 85 . C h r i s t o p h e r Fyfe. Cambridge. 79—80. D e m a n g e o n. vase engleze acostară în 1610 în insulele Bermudc. numite pe atunci insulele Somers. J. pp. Această clauză era un refugiu anticipat împotriva protestelor Spaniei. răspunzîndu-li-se că întreprinderea are un caracter privat.. invocînd printre altele şi argumentul „suprapopulării" Angliei. Gray. fiind cea dintâi colonie engleză stabilă pe continentul american. adică ţărmul american situat cam între 42 şi 45° latitudine nordică. pp. p.sau popor creştin" 3. K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. ed. rămase /fără prqprietate . A History of Sierra Leone. cu condiţia ca aci să nu încalce aşezări „aparţinătoare vreunui stat . companiilor amintite dreptul de a încerca isă colonizeze ţărmul american între 34 şi 45° latitudine. pp. 133—134. cit. cit. op. 2 1 31 . S I k. I. 20—23 . a Vil-a. care n-au întîrziat să se producă. I. ceea ce indica interpretarea dată de burghezie îşi noua nobilime pauperizării maselor ţărăneşti. Denungeon. cit. I. 3 Henry S t e e l e Commager. Virgini. Oxford. între 1620 şi 1630. 139 şi 438 . Marea tentaţie era însă America.. op. 32. pe mal u l unui rîu numit de ei. 4 CHBE. la 10 aprilie 1606. Noua Anglie. M.şi fără lucru. op. I.pe ipnimli agenţi ai companiei. vizînd. CHBE. op. prin urmare. 4. mărginită deocamdată la ţinutul de coastă 2. 1962. A History of the Gambia. 53—54 . regele Iacob I acordă. iar guvernul englez nu-şi recunoaşte nici o responsabilitate. op.. ca şi oraşul.v a prosperat. 1963. în 1607. p.. New York. Documents of American History. să pună în Garribia temeliile unei colonii durabile. 8—10. 1940.. începu colonizarea lor 4. pp. La 1612 luă fiinţă o campanie care. 130—131. Patentele acordau. cit. p. 29. 'trei 'ani mai itîrziu. compania reuşi. I. veniţi <îm regiune V Tjiimiţînd noi expediţii. care întemeiară oraşul Jamestown. intenţionînd să creeze un stabiliment în Virginia. Ca o escală potrivită în drumul spre Virginia. Multe broşuri şi pamflete făceau propagandă în favoarea colonizării ei. I. sprijinită de compania fondatoare. James River. în acelaşi scop. patente de colonizare pentru două companii comerciale : una cu sediul la Londra. alta constituită la Plyîmouth. corăbiile companiei londoneze aduseră în Virginia primii 106 colonişti. De astă dată. voi. în cinstea regelui Iacob I. p. Aviînd nevoie de bani (licenţele pentru colonizare se cumpărau) şi cedînd totodată presiunii celor interesaţi. S f k. cit.

i lbidem. 86—87 . Williamson. „ jenteenth Century. pe locul unde Gilfoert făcuse încercarea lui nereuşită. English Colonies in Guiana. Ralegh organiză în acea regiune o expediţie mai serioasă. ceva mai la miazăzi. W i J 1 i a m s o n. op. 40. ed. doar vase de pescuit'. a întreprins în 1607—1608 o încercare de colonizare. A fost un prilej pentru ca mulţi biografi să-1 descrie pe Ralegh în chipul unui idealist careişi risipea averea. p. pe coastele Americii de Nord. 1964. Tot cu un eşec. în anul 1609. The New-England Merchants in tbe Se' lbidem.. 90. pp. p. pp. . 40 . New York. op.. mai slabă decît cea din Londra sub raportul capitalului de care dispunea. 1 l d r i s C o x. H i 11. p. p. pentru binele patriei sale şi al genera ţiilor următoare. între timp. de altfel în drăzneţ şi inteligent. s-a soldat o a doua tentativă. p.CHBE. Coloni zarea era pentru el o speranţă de îmbogăţire 6. capitala de azi a Newfoundland-ului 3. şi deci tratatul din 1604. condamnat la imoarte şi executat în 1618 5. nereuşită. ' BenurJ Bailyn. a Ii-a. BcrJin 11962|. . cit. Denunţat de Spania qa. 19. 131 .Campania din Plymouth. op. p. 32 . E o imagine falsă. care fu zădărnicită însă de indigeni. febra colonizării engleze cuprinse în aria ei zona Mării Caraibilor. Un exemplar tipic al mentalităţii nobilimii noi. 74 şi urm.. In 1606—1607 avu loc o încercare de a întemeia o aşezare în Santa Lucia (iîn insulele Windward). în insula Grenada 2. • Kosminsk i—L e v i ţ k i. După ce comercianţii englezi reveniră in Guyana pe la 1602 şi încercară dhiar să-şi Fixeze puncte de sprijin prin 1606—1609 4. Acest om. spre a înfăptui visul unui imperiu mondial. 42. 1. 87. Ralegh fu dezavuat de laicob I. îndrăzneala de a păşi pe continentul sud-a/merican înrăutăţi raporturile anglo-spaniole şi duse la răsunătoarea dramă a lui Walter Ralegh. pp. după care s-a mărginit la a trimite în continuare. nişte imarinari englezi puseră temeliile oraşului Saint John's. din aceeaşi cauză. în 1617. încălcînd drepturile ei. era un asiduu şi rapace afacerist. 2—5. cit. Aufstieg und Niedergang des Britischen Empire. I. 53 şi urm. cit. In 1610.

unul din işelfii opoziţiei nobiliare împotriva Stuarţilor. ■' Aceasta din urmă contopită ulterior cu Connecticut. unde întemeiară aşezarea New Plymouth. Cf. 134. I. 80.1111. Compania le puise la dispoziţie corabia „Mayflower" (Floarea de mai)..11.. care împreună formară coloniile Noii Anglii. op. pe insula Santa ( I I . Ea roi.. Un grup de disidenţi confesionali. puritani refugiaţi în Olanda. I I I M . voi. Printre londatorii acestei companii se întîlnesc. 33 . cit. . întreprinsă între 1619 şi 1623 1. cit. I . din faţa coastei America ( i i i i i . i In [ 630. 1964. K o. 135. voi. . de asemenea. New Haven 3.. se adresară companiei comerciale din Plymouth. cit. 4 Vincent T. apoi lordul Saye and Sule. în culisele acestei întreprinderi de proporţii au stat tot interesele unor companii comerciale. p. Rhode Island. I. Această colonie deveni un punct de atracţie pentru cei perse cutaţi de regimul absolutist englez. M a g h i d o v i c i . i l c . „Pelerinii de pe Mayflower" debarcară la II noiembrie 1620 lângă Cape Cod (Capul Scrumbiei) 2.. ca aceea a Massachusetts-ului. o scrie de nume ale viitoarelor figuri proeminente din revoluţia burgheză : acelaşi Warwick. dînd naştere între 1629 şi 1640 coloniilor Massachusetts. 0 acţiune asemănătoare. p. Londra. 2 Descoperit în 1603 de Bartholomew Gosnold. Fu întemeiat oraşul Boston.. Harlow. ■. unde sperau să poată întemeia noi cămine şi afla o patrie în care să fie la adăpost de persecuţii. o colonie puritană şi totodată o bază pentru comeri i i l i II coloniile spaniole. ki-Ltviţki. 138. Op. i n . cerîndu-i să-i transporte peste ocean. dar care n-a avut consecinţele colo Noii Anglii. Qliver Saimt-Jonn etc. Ea a încercat să creeze. 451. din motive politice sau re ligioase. în anul 1620 se petrecu unul din episoadele cele mai populare din literatura anglo-saxonă cu privire la istoria colonizării britanice. în I d l l . 620—621 şi nota 50 . W i l l i a m s o n . pp. 11. |« «Iun Pym. protejată de lordul Warwick. în Noua Anglie. II.. The Founding of the Second British Emfin. I (rclx)tezati Providence). John Hamipden. it. Connecticut. . H i 11. K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. a întreprins Compania insulei ProviI11 ■ 11. 1 «p. 4. cit. Colonia va fi suprimată de spanioli. p. op. pp.Tot datorită protestelor şi împotrivirii spaniole a fost lichidată şi tentativa de a stalbili o colonie la gurile Amazonului. icel mai de seaJmă port al acestui grup de colonii.

avînd 1 Delaware a trecut în 1638 în stăpînirea suedezilor. Este cel dintîi episod colonial al unui război anglo-francez. dar şi a întregii Europe occidentale. Conflictul din Europa. completate pînă la 1732 la numărul de treisprezece. iar mîna de lucru e liberă. către apus. în 1815 2. 29. Aceste colonii erau cuprinse între posesiunile spaniole din Florida. şi pămînturile indienilor piei-roşii. VI. în 1632. îmoheindu-se. prin faptul că sînt populate cu emigranţi din metropolă. Coloniile din America de Nord reprezintă prototipul categoriei aşa-numitelor colonii de emigraţie. în 1634. cu europeni. Quebec. Ţănmiui răsăritean aii America de Nard vedea astfel răsărind şiragul de colonii care. Port-Royal îşi . Amlîndoi beneficiarii voiau să dea posibilitate de aşezare aici catolicilor. în 1632. fiind organizată în co lonie de sine stătătoare abia în 1702. nu lipsesc) proprietatea agrară mijlocie şi mică. prin caracterul complex al economiei lor — jrsiţial agrar. iar al doilea coloniei Dalia ware *. în genere. sau. lordul Baltimore şi. dar evoluînd spre comerţ şi industrie. în această categorie de colonii predomină (dar excepţiile. cam între 39 şi 40° latitudine. 2 Haoser. cele franceze din Canada.. în 1655 în a Olandezilor şi în 1664 a revenit din nou Angliei. îm 1629. vor constitui nucleul Statelor Unite ale Americii. p. numeroase şi grave. sir Edmund Blowden obţinură de la rege patente pentru colonizarea unor regiuni în jurul golfului Chesapeake.Amestecul unor considerente religioase în acţiunea de colonizare — element secundar faţă de interesele comerciale — a dus la iniţiative paralele din partea celorlalţi indezirabili în Anglia — catolicii. dintre Anglia şi Franţa. Din toate motivele de mai sus. Primul puse bazele coloniei Maryland. 428 .of cit. Ele se caracterizează prin aşezarea în zona temperată. 34 . CHBE. la nord.regiunea înconjurătoare — Acadia — fură restituite Franţei. p. preludiu al îndelungatei rivalităţi în jurul căreia se va axa nu numai poli tica celor două ţări. duse la un atac al coloniştilor din Noua Anglie asupra Canadei şi la ocuparea onaşullui Quebec. pacea de da Saiiint^Ganmain^en-'Laye. la sud. coloniilor de emigraţie le-a fost îngăduit de guvernul englez un regim politic deosebit. în tot decursul secolului al XVIII-lea şi pînă la înfrîngerea lui Napoleon.

a două civilizaţii cu nivel dîfe rit. căzuţi acum în plasa intereselor unor societăţi comerciale. ocupaţia europeană generează fatal un conflict. avîmd concepţii de existenţă deosebite1. voi. întemeiat pe exploatare. Conflictul .. alungarea şi uciderea indigenilor. avînd drepturi mai vechi şi tot atît de fireşti la pămînt. pe coloniştii europeni în executanţi nemiloşi ai imperativelor acumulării primitive a capitalului. obiectiv. Paris. al dreptului coloniştilor de ansi alege organe reprezentative proprii. Conştiinţa le era anesteziată de prejudecata comodă a superiorităţii şi a misiunii „civilizatorii". Situaţia în care se găseau ii transforma.) începuturilor unei colonii sînt „pacifice". Chiar atunci cînd aparenţele (şi numai ele. Aşa s-a în timpi at şi cu primii colonişti englezi în America de Nord. la existenţă. La suprafaţă. a ţărmului. J G e o r g e s Hardy. pescuit şi păşune ale triburilor de piei roşii a stîrnit fireasca reacţie de apărare a acestora. iigooiMiţei. de asemenea. „L'^volution de l'humanitiP.s-a adî-ncit pe măsura dezvoltării coloniilor spre interior. conflictul e ancorat fim. depăşind zona iniţială. în postura ide colonişti. faţă de care. p. 335 [Col.. ca un fel de arendaşi îndatoraţi. 35 . La ibază. îmboldit de setea profitului. isînt iniţial subordonaţi. generată de expansiunea modului de producţie capkallist. Instalarea lor pe ipămînturile de vînătoare. Masa coloniştilor europeni era formată în general din dezrădăcinaţi. La politique coloniale et le partage de la Terre aux XlX-e et XX-e siecles. Ei nu puteau înţelege că emanciparea economică şi libertatea (politică şi de gîndire ipe care o căutau însemnau (înrobirea şi jefuirea altora. el rezultă din opunerea o două societăţi. LXXXVIII]. o problemă prezentă de altfel în cadrul întregului fenomen al expansiunii teritoriale extraeuropene : aceea a raporturilor dintre colonizatori şi populaţiile indigene. la libertate. desperados ruinaţi şi persecutaţi în patrie. acolo unde emigraţia masivă din metropolă dispensa pe colonişti de nevoia de braţe de muncă. Coloniile de emigraţie deschid. crâncena lliuiptă pentru existenţă. 1937.la bază principiul autoadministrării. evEOghelixante. a creştinilor faţă de „păgînii" rămaşi în întu-• il Acest complex de împrejurări a generat cruzimea şi cinismul în deposedarea.

A fost una din cele mai mari întreprinderi de la începuturile colonizării britanice. l%0. Componentă a acumulării primitive a capitalului. ed a IV-a. ' Ko s m i n s k i—L e vi ţ k i. vreo 350 de colonişti. cuvîntul. cu ocazia întoarcerii unei corăbii engleze din Brazilia. Simen Cordon. între 1642 si 1644. Prosperitatea noii aşezări a fost ieşită din comun. istoria sa nu putea fi scrisă decît aşa cum stpune Marx : „cu litere de sînge si de foc" *. indienii algonquini făcură o încercare de a distruge Virginia. 1625—1685. ucigînd. 56 . negustori englezi frecventau insula Barbados.tîrziu. Oxford. I.în 1622. an după an. pînă la mijlocul veacului al XVIII-lea. Primii colonişti au rămas însă pe pămîntul ei în mod sigur la 1625. sub pedeapsa cu moartea. A urmat un război de 12 ani. poate chiar de pe la 1605. V i n c e n t T. De la începuturile sale. ba chiar rase întregi. Istoria s-a repetat. K a r 1 Marx. 3—6. A Uistory of Baibados. Capitalul. Harlow. cit. Luară fiinţă plantaţii de tutun. ca totfdeauna în asemenea împrejurări. voi. (pretindea -că a găsit-o meloouită. Editura Politică* Bucuraţi. Doi ani mai . colonialismul s-a întemeiat pe jefuirea şi exterminarea unor popoare.. aşezaţi acolo pînă pe la 1628. într-un atac general dat prin surprindere. iar ceva mai tîrziu de trestie de zahăr. care a organizat o campanie pentru finanţarea acestei acţiuni s. intrarea întro anumită zonă. cînd un 1 ipitan. a 'început cdlotnizarea sistematică. Cele mai importante colonii engleze din emisfera de vest şi din întreg Imperiul britanic au fost. fixată de colonişti. un nou război va avea ca rezultat lărgirea zonei amintite *. sulb auspiciile lui sir William Courteen. pp. Nu e sigură data la care primii emisari ai colonialismului britanic ar fi început a vizita insula : poate pe la 1620. op. Prin pacea din 1634. I. membru al unei companii comerciale anglo-olanideze. în cursul căruia superioritatea anmelor de foc şi-a spus. 135—136. membrilor triburilor indiene le era interzisă. De pe la 1605. 713. p. 1926. coloniile din Antile. în America şi în alte continente. pp. a acelei epoci de paroxism al violenţei în urmărirea profitului. angajînd investiţii de circa 10 000 de lire sterline şi transportul a vreo 1 500 de colonişti.

Predomină marea proprietate (plantaţia). prin aşezarea lor în zona tropicală. „democratice". ii puţin evoluat . Barfoados şi celelalte posesiuni din Antile constituie modelul celei de-a doua categorii importante a coloniilor engleze : coloniile de exploatare. Ea imprimă economiei acestor colonii asipectul de monoicultură. 30 .. elementul european joacă aci numai rolul <de conducere a procesului de producţie. tutun. nu puteau rezista muncii în asemenea condiţii. Ele se caracterizează. specializată în produse caracteristice zonei calde : trestie de zahăr.deoarece toate coloniile se bazau pe exploatare. Dar aci ele au mai degrabă semnificaţia unei parodii. D p. . situată tot în Anti------------1 ma n ge o n. aduşi din Africa. cu pretenţii reprezentative. Termen nu toamai propriu. sau de oameni aduşi cu forţa din regiuni cu climat corespunzător şi transformaţi în sclavi. populaţia insulei ajunse în acelaşi timp să numere 25 000 de locuitori albi şi vreo 35 000 de sclavi negri. Prin imigraţie. Christopher. I. ceai. cu timpul cafea. o p. între 1623 şi 1625. în legătură cu împrejurările întemeierii coloniilor de exploatare din Antilele Mici. De aceea. Apar şi în aceste colonii regimuri de autoadministrare. seminţe oleaginoase etc. fiind limitate exclusiv la minoritatea exploatatoare şi parazitară. pentru a munci pe plantaţii1.e134.. 37 . Pe la mijlocul secolului. un grup de negustori londonezi au fi nanţat colonizarea insulei St. funcţia sa principală e supravegherea şi ţinerea în supunere cu brutalitate a producătorilor direcţi. regimul politic e in.la care se vor adăuga întreprinderi pentru prepararea melasei şi romului. şi faptul că numeroase elemente din aristocraţia engleză au avut un rol important. în opoziţie cu cele de emigraţie. cit. mai poate fi subliniat. o p. p . c it . ca specific. ca mijlocitoare a obţinerii licenţelor regale. în al cărei climat europenii se acomodau cu greu. K o s m i n s k i —L e v i ţ k i . reduşi la sclavie. în afacerile companiilor comerciale interesate. In orice caz. Majoritatea populaţiei fiind formată din sclavi. Barbados era vizitat anual de peste o sută de nave comerciale. în cadrul acestora ea apare însă cu mult mai făţiş. Munca este prestată de elementul indigen. sau şi de aceea.

care a ucis în chinuri pe cei ce au işlafuit-o. printre care ale Livenpool-ului . Cealaltă jumătate a arcului Antilelor Mici. după Londra. mcrgind de la est spre vest. în secolele următoare. i coastei sud-americane.Aectssion of James I to the Outbreak of the Civil War. pînă către finele veacului al XVIII-lea. în formă de arc cu conve-xitatt-.. 1884. cit. Ar mai fi putut adăuga că pe comerţul cu sclavi în Indiile de Vest s-au clădit. op. 38 . mergînd de la nord spre sud şi despărţind Oceanul Atlantic de Marea Caraibilor. Englezii în Indiile Orientale Colonizarea engleză în emisfera răsăriteană e cuprinsă în întregime. p. formează grupul Insulelor Vîntului.i spre est. Acolo Drake şi John Hawkins au captat fluviul de aur care.lele Mici. care «■ împart. se scurgea în trezoreria de la Madrid. către sfîrşitul veacului trecut : „Bijuterie preţioasă. i n i u e l R a w s o n G a r ci i n o r. 31. „Bijuterie preţioasă".i II . la lud.. în acelaşi arhipelag... în Sumatra) şi Bantam (lîm Java)3. în istoria celebrei Companii a Indiilor Orientale. pe care istoricul englez J. în 1603. în l. voi. Expediţia aduse profituri de 500%. Astfel s-au constituit Indiile de Vest engleze. Jumătatea de arc. dar mai la nord. în secolul al XVIII-lea. cuprinsă între Porto Rico şi ţărmul Americii de Sud. I > U | M 1) e m an geon. un/de ridicară factorii în Acheen (Atjeh.. II. în 1604—'1606. partea .. averi imense. corăbiile reveniră în Anglia cu o încărcătură preţioasă de piper şi alte mirodenii. A. 1 Antilele Mici sînt ghirlanda de insule. Franţa şi Anglia s-au luptat ipentru supremaţia mărilor şi Anglia a câştigat-o" 2. care ajunse pînă în insulele Moluce.. „cel mai soliei plasament colonial al Londrei şi Bristolului" în următorii o sută cincizeci de ani. în oraşele portuare engleze. i . Reuşita dădu imbold organizării unei noi expediţii. în arhipelagul numit Leeward K între 1628 şi 1633 luară fiinţă colonii în insulele Nevis. Baribuda şi Montserrat. ■ ' S . 310. londra. leagănul imperiului maritim al Marii Britanii. graţie acestor colonii el a ajuns al doilea port al ţării. Froude le numea. la rîndul lor în insulele Leeward.. la nord.n. şi Windward. se cheamă Insulele de sub Vînt. p. Primele ei corăbii s^au îndreptat către arhipelagul indonezian. din Panama. Antigua. History of England from lin.. în aceste laşpe.

de bani. I. p. Paris. 8 CHBE. p. Ajutaţi de aceste circumstanţe. 131. IV.. p. şi lasă fără răspuns masacrarea de către ei a membrilor unei factorii a companiei. priveau cu simpatie pe oricine le dădea o lovitură. cu profituri fabuloase. în 1615. în 1612. care le refuza subsi1 D e m a n g c o n. fură atacate ide portughezi.spre a-şi putea lărgi capitalul de bază. 3 Gardiner. se oferiră cam o mie de participanţi. 1963. provenită adesea din neînţelegerile cu parlamentul. op. Avînd la înfiinţare un capital de 30 000 de lire isterline.In 1608. la Surat. fost membru proeminent al opoziţiei în parlamentul din 1614. Aceasta nu o sprijină împotriva noilor concurenţi. 310—311 . voi. Gardiner. cit. 359. Din (lipsă. care «ubsorisară um totail de 1 500 000 de lire ! 4 Cu toate aceste profituri aipreciabile. IV. 39 . din cauza politicii monarhiei. Englezii (perseverară. Paris. p. Hauser. compania păşi într-o perioadă de dificultăţi. compania se reconstitui în 1617. sprijinind cererea companiei de a i se permite descinderea unei factorii în acel port. 2 CHBE. aV. După o luptă grea. Jacques D u p u i s.112. vasele lor. isir Thornas Roe. V L e o n C a h e n—M a u r i c e B r a u r e . op. englezii primiră permisiunea de a-şi stabili la Surat comptuarul dorit. un anume William Hawkins debarcă în India. CHBE. p. 4 B l a c k .. pp. op. 33—34 . cit. 187. cit. în timp relativ scurt. preluară mari caincităţi de ţesături (indiene. se prezentă la Ajmir. pp.. op. op. Histoire de Vinde et de la civilisation indienne.. cu o scrisoare a regelui Iacob I către Marele Magul. Afacerile companiei se întemeiară tot mai sigur. 413. op. (la Amiboina (1623) 5. p.. 211 . sporit curînd la 72 000. 141. 1960. stafoilinidu-şi o anume reputaţie. în scopul promovării intereselor comerciale ale companiei în India. Cum (portughezii dominau de mult mările din jurul Indiei.. olandezii. p. II. Kosmi n s k i—L e viţki. în largul aceluiaşi port. în ambasadă solemnă. obţinînd idreptul ide înfiinţare a unor noi factorii 3. în intervalul 1611—1616. populaţia şi feudalii locali îi detestau şi. de unde. aceştia sînt înfrânţi. 311 . reviîinzîindiHle în Malaezia 1. Intrigile portughezilor pricinuiră respingerea cererii. p. în primul moment. L'evolution politique de l'Angleterre moderne. cit. la reşedinţa Marelui Mogul. 80. anume . I (1485—1660). Cu rapiditatea specifică plasamentelor speculative. I.. p. voi. partea a Ii-a. ei se stabiliră şi la Masulipatam 2. cit. 88 . El rămase lîn India pînă în februarie 1619.

avînd atribuţii exclusiv comerciale. Ea nu constitui însă un pericol pentru compania engleză.. condiţiile erau altele. op. 88 .. IV. Astfel. op. cit.1 j . n i i monopol. K 6 I m i n s k i—L c v i ţ k i.i deplin» . aceeaşi cate. anuiînd drepturile concurenţilor ei3. în cuprinsul căreia trăia o K o ■. pînă aproape de ruină. 382 — 383 . regele Carol I dădu acesteia o grea lovitură. unde iîn cei doi awi următori fu construit fortul Sf.diile. regii Stuarţi abuzau de drepturile lor ide acordare a licenţelor comerciale. între cele două companii . el ridica deja probleme de organizare «şi administrare. George. I. făeînid cu acestea o veritabilă speculă. cit-. < f. '■' CHIU'. 136. ni i ii s k i—L e v i ţ k i. In America şi Antile. Abia în 1650. pp. în timpul revoluţiei. cit. op. p. H i 11. Iacolb I . în deceniul anterior. din acest punct de vedere. piraterească. Indiile Orientale deocamdată nu contau. Cele cîteva factorii. op. De confirmarv. care în 1631—1632 dobândi noi puncte de sprijin în Orissa. kt\ <• y. p. op. 155. Aci coloniile ocupau o suprafaţă bine definită. parlamentul va restabili. iar în 1639 primi permisiunea de a se stabili la Madras.. p. prestigiul negustorilor englezi în India a avut de suferit.u ii . cit. anulîndu-i monopolul şi acor/dînd o autorizaţie de comerţ cu Indiile Companiei aingkHofaindeze a ilui Couirteen. Regimul coloniilor şi rezultatele expansiunii coloniale sub primii Stuarţi Se născuse un imperiu colonial. cel mult un embrion din care acestea se vor dezvolta.-ll. p. 2 In schimb. D u p u i s. m c (jomw. Deşi minuscul în comparaţie cu gigantul de mai fiîrziu. abia dacă se pot numi colonii .i va beneficia abia în. indirect. în 1635. prin reînnoirea cartei sale privilegiata de i . în 1617.acordă lui sir James Cunningham o autorizaţie de înfiinţare a unei companii scoţiene a Indiilor Orientale r. Administrarea lor aparţinea Companiei Indiilor îşi se concretiza în dispoziţiile sale către cei cîţiva funcţionari plasaţi în fiecare din aceste ipuncte. I. A urmat o concurenţă cruntă. 187. p. 1 1 40 . (:c >i ii |> . iniţiase colonizarea în Barbados. r . monopolul Companiei Indiilor. iar comerţul lor cu sudul Asiei a regresat. 136.

Australia — continentul contrastelor [Craiova]. p. p. oamenii bogaţi. Francis Bacon. 3 W i l h e l m Nowack. şi a altora. în anumite lucrări. politice şi demografice ale Angliei. formată din indigeni. Emigraţie de oameni „liberi". seria a Ii-a. 1603—1630. Numai o mică parte o formau negustorii. The Commercial Empire of the Atlantic. în goană după mai mult. [1954]. nu constituiau lotul ide emigranţi definitivi. de pildă în Virginia. Dar se ridică şi împotriva imoralităţii faptului în sine. De obicei. o primă etapă ar fi fost lărgirea dominaţiei engleze asupra Irlandei.a. ea este considerată. Portul Bristol e foarte activ în aceste deportări 3. în secolul al XV-lea. 32. ou numele. urmată de o tendinţă de împingere spre vest a frontierelor economice. în raport cu numărul populaţiei de atunci. şi din partea coloniştilor. reflectînd pe marginea acestor metode. în cadrul acestei mişcări. ea caracteri zează deceniul 1620—1630. oonsiderfndu-le o inutilitate morală. dintre femei de moravuri uşoare şi puşcăriaşi. The English People on the Eve of Colonization. 261 . pentru că. New York. Farnie. în 1619—1621. 205. ■■>*• ■ ■••• 2 1 41 . nr.destul de numeroasă populaţie. trimişi ca sclavi în Barbados şi chiar în America de Nord. care nu poate schimba în bine deprinderile celor pedepsiţi. sclavi negri şi emigranţi englezi. Printre primii emigranţi s-au aflat şi deportaţi albi. Privind-o prin prisma unei largi generalizări a unor elemente din istoria vestului Europei. XV (1962). persecuţiile politice şi religioase. f. în secolul al XVI-lea 2. după un stagiu oarecare în afacerile lor de pe plantaţiile din Antile. le condamnă. este cea mai masivă emigraţie. 1607 —1783. o presiune : mizeria. idin 1618 pînă la izbucnirea războiului civil (1642). într-o lucrare a sa. ei reveneau în metropolă. această emigraţie e fără îndoială în legătură cu o nouă perioadă de depresiune în economia şi mai ales în comerţul exterior al Angliei . D. A. agenţii lor. W a ] l a c e Notestein. I. drept un efect îndepărtat al „contracţiunii" puterii engleze în Franţa. 179. Vreo 80 000 de supuşi ai regelui Angliei au emigrat în emisfera vestică. de altfel. Ele stîrniră proteste. Şi într-un caz şi într jaltul. de a avea CHBE. p. pînă in veacul al XlX-lea 1 . Aceştia. 2.. de fapt. p. pe toţi lîi împingea o necesitate. în „The Economic History Review".

folosind. 605. La aplicarea legilor veghea un guvernator. Oxford. în timpul lui Iacob I se încercase. 3 I 42 . cit. pp. op.. p. la rîndu-i. legislativa. Legalitatea adunării a fost confirmată printr-o ordonanţă regală din 24 iulie 1621 3.. parlamentului nerecunoscîndu-i-se nici o competinţă. numindu-şi membrii consiliului său executiv. în 1619. în Virginia s-a întrunit pentru întîia dată o adunare reprezentativă a unei colonii britanice. Guvernatorul era un reprezentant al companiei ce patrona colonia. crearea unui consiliu special pentru colonii. 13—14. 1930. căruia Iacofo I îi. (în Virginia acest drept era destul de restrîns. Campania se plînse parlamentului. 137. • CHBl-. Practic. I. în acest scop. Din acel moment. cit. I. op.i textul la Commaglr. Această formă de organizare a puterii politice e prototipul guvernelor îşi strămoşul constituţiilor de mai tîrziu ale tuturor coloniilor engleze cu drept de autoguvernare 4. II Vcv. compusă din 22 de deputaţi. Ea avea dreptul să voteze impozitele şi legile locale. emanaţie a minorităţii proprietarilor funciari bogaţi. De unde pretenţia de a considera puterea sa asupra coloniilor ca exclusivă. p. Pentru moment. Constituţional History of tbe First liutisb Empire. Organul care avea în atribuţiile sale problemele coloniale era Consiliul privat al regelui. compania Virginiei fu lichidată printr-un act al regelui. nu avea drept de control asupra executivei. A. doar pentru cîţiva ani. pp. 4 D c m a n g c o ii. aleşi de proprietarii funciari. p. I. inspirat probabil după modelul Consiliului spaniol al Indiilor 2. numit iar nu ales. 18—19.pretenţia să întemeiezi noi aşezări omeneşti. asistat de un consiliu executiv. cit. op. îşi. iar colonia trecută sub autoritatea directă ia acestuia. Cu aprobarea regelui apar primele carte de organizare a guvernării coloniilor. • K o s ni i n s k i—L ■ vif k i.. 159. guvernatorul Virginiei era reprezentantul numit al regelui s. elemente descompuse *• Patentele pentru autorizarea colonizărilor erau un drept personal al regelui. în 1624. puse în vedere „să nu poarte de grijă" unor asemenea chestiuni. J i e r r i e d a l e K e i t h.

destul de însemnate. aşadar. în frunte cu arhiepiscopul-primat al Angliei. care ar fi incomodat companiile comerciale şi tpe coloniştii înşişi. Erau multe şi mari interesele potrivnice schiţării unui atare sistem. Pentru a le putea controla şi a controla simultan si emi graţia — compoziţia ei —. se menţine şi atunci cînd colonia devine regală. p. coloniştii obţin de la rege o reglementare „constituţională" a raporturilor dintre ei şi reprezentantul concesionarilor sau proprietarilor coloniei. voi. prin înseşi condiţiile genezei lor. trei categorii de colonii : cele aparţinătoare unor companii comerciale. să se transforme coloniile private în colonii dependente direct de coroană. de stat. Monarhia engleză şi organele ei centrale nu dispuneau ide experienţa şi energia necesară pentru a organiza un control efectiv în materie de guvernare colonială. încă puţine în această perioadă. au fost. în aprilie 1634. Williamson. Prezentă încă sub primii Stuarţi (cazul Virginiei). acordată Lordului Baltimore). o instituţie specială de guvernare a coloniilor. cit.. sub primii Stuarţi.Distingem. în continuarea veacului al XVII-lea tendinţa va fi. Williaim Laud 1. opera iniţiativei private a capitalului comercial. într-unele. A Short History of British Expansion. Acest precedent. sub numirea de „Comisarii generali pentru problemele coloniilor". guvernarea era lăsată la libera dispoziţie a beneficiarului patentei de colonizare. deveniseră centre de ferventă opoziţie anti regalistă. Parcă anume. sub primii Stuarţi. cele regale si cele acordate de rege unor nobili. 43 . regele Carol I a creat din nou. dacă regele binevoieşte să admită aceasta. indiferent de categoria din care făceau parte. pentru început. 161. 1 Kosminsk i—L e v i ţ k î. Ţelul urmărit n-a fost realizat. Toate aveau la bază o autorizaţie regală de colonizare. cu sprijinul şi chiar cu participarea noii nobilimi. ca un ifel de danie sau favoare painticuilafră (de exemplu colonia Maryland. I. mînuit de o bună parte a burgheziei. păturii înstărite a coloniştilor să participe la -guvernare. în general. I. într-altele. se iveşte fenomenul creării de colonii fără a avea prealabila autorizaţie regală. această tendinţă se explică prin faptul că multe colonii. sfidând tendinţa monarhiei. Dacă expansiunea colonială şi rezultatele ei. p 140 . op. oare permite.

cei staibiliţi în Connecticut adoptară cea dintâi constituţie elaborată chiar de ei şi aplicată înainte de a fi sancţionată de monarh. 1 A l l a n N e v i n s şi H e n r y Statelor Unite. inovator. Bucureşti. [1945]. 22. Cînd cei din Connecticut săvîrseau atare act de îndrăzneală. iar în 1636 Providence. în 1639. cu îndepărtate şi profunde consecinţe pentru existenţa tuturor coloniştilor englezi din America de Nord. Şi nu era de mirare. Istoria . Steele Commager. Semne noi se iveau astfel în colonii.Autorii iar — coloniştii disidenţi confesionali din Massachusetts. Ea prevedea un sistem complet de conducere electivă. p. pe Anglia o despărţea numai un an de izbucnirea revoluţiei burgheze. trecînd prin urmare şi organele locale ale puterii executive în dependenţa opiniei coloniştilor. a alegerii făcute de ei1. numită apoi Rhode Island. care în 1635 migrează spre sud şi întemeiază Connecticut.

revoluţia burgheză din Anglia e socotită evenimentul cu care începe epoca modernă a istoriei universale. De aceea. statul burghez. avînd un rol în schimbarea mersului istoriei societăţii pe plan mondial. Un eveniment de asemenea importanţă. Motivele acestei schimbări de accent erau mai multe. sensibile în special sub Stuarţi. epoca orînduirii capitaliste şi a dominaţiei burgheziei. cu aceeaşi solicitudine cu care ea stătuse înainte în centrul interesului şi atenţiei atîtor întreprinderi ^comerciale particulare. revoluţia a schiţat totuşi cu mult mai hotărît planul integrării coloniilor într-un sistem economic şi politic unitar. Ele se reflectă şi în domeniul politicii coloniale. în care. statutul coloniilor şi expansiunea colonială au încetat de a mai fi o problemă cu caracter precumpănitor privat.CAPITOLUL III REVOLUŢIA BURGHEZĂ ŞI CO1. cu atît mai mult. Prin aceasta. începe cu . în primul rînd. ea a exercitat o influenţă însemnată în sensul victoriei capitalismului asupra feudalismului pe plan mondial. O torăsătură pregnantă a politicii coloniale a revoluţiei este tendinţa supunerii coloniilor unui strict control politic şi economic din partea guvernului metropolei.politice de către burghezie şi nobilimea nouă. 'burghezia comercială nu mai avea acum interesul 45 . va încorpora problema în preocupările sale directe. au dispărut deosebirile anterioare. în vremea revoluţiei. statul englez s-a transformat în instrumentul realizării fidele a intereselor burgheziei şi nobilimii noi. Ca atare. îmburghezită. de asemenea. Prin luarea puterii . a adus. Statul însuşi. în dependenţa metropolei. Ea a adws la putere clasa burgheză şi a deschis drum liber capitalismului într-unui din cele mai puternice state din apusul Europei. în forme încă imperfecte.adevărat o eră nouă. dintre politica statului şi interesele acestor două clase. transformări adînci în viaţa poporului şi statului englez.ONII1 I O eră nouă Revoluţia burgheză izbucnită în Anglia la 1640 a fost unul din marile evenimente ale istoriei universale.

manifestat în revendicarea autoguvernării şi. Stanford California. în instaurarea ei din proprie iniţiativă. cîteodată. în frunte cu Oliver Cromwell. parlamentul englez s-â ocupat foarte puţin de colonii. însemna o dificultate în plus creată noului regim. M i i l e r. o eventuală separare de Anglia a coloniei în care se refugiaiseră însemna o garanţie majoră a impunităţii lor. p. între 1640 şi 1642. pentru a dobîndi o mai mare libertate *. Prestigiul numelor nobiliare pe care cei mai mulţi le poartă îi ajută să influenţeze opinia locală. Guvernul revoluţionar. Statul era acum ea însăşi. urmările sale snau resimţit şi asupra lor. care să ie redea averile şi poziţia socială. cu gravele ei frămîntări interne. deşi coloniile n-au fost amestecate direct în viitoarea revoluţiei din Anglia. Pentru rega-' liştii care luptaseră cu atimele împotriva revoluţiei. tendinţe care marcau o ameninţare pentru interesele burgheziei comerciaile engJeze. Devenea avantajoasă cointeresarea lui în exploatarea. care vor să iscape de socoteala ce se tem că vor trebui s-o dea revoluţiei învingătoare. să o asmute împotriva revoluţiei. fără ca profiturile să le fie ştirbite. era firesc să reacţio neze faţă de aceste tendinţe ce se schiţau în colonii. Origins of tbc American Revolution. ed. a . întreţinerea şi apărarea coloniilor. o speranţă în plus în posibilitatea restaurării celui vechi. demagogic.coloniile controlului de stat.pleacă cei care se prăbuşesc de la putere. fiind absorbit de chestiunile interne. Acum .de Stat al republicii engleze. iar apoi de Consiliul . Aceşti regalişti refugiaţi în colonii sînt tot atîţia duşmani înverşunaţi ai noului regim. în fine. 30. cum se întâmplase încă pe vremea Stuarţilor. Revoluţia din Anglia. a slăbit în primul moment controlul îşi autoritatea guvernului englez în colonii.de a sustrage . _ _ _ Astfel. întruchipat mai întîi ide aşa-numitul „Parlament lung". aspiraţiile spre mai maire ilibentate. 46 'John C. [1959]. proprietarii sau concesionarii lor fiind uşuraţi de o parte din răspunderi şi cheltuieli. cultivîndu-i. sub revoluţie s-a schimbat compoziţia fluxului de emigranţi. Era o circumstanţă de care cel puţin o parte a coloniilor căuta să profite. După Ii-a. Era ajpoi la mijloc şi trezirea în colonii a unui spirit de independenţă. înainte plecau cei ce nu se puteau împăca cu monarhia (sau monarhia cu ei).

în octombrie 1644. sau. factorul extern ale cărui interese favorizează această atitudine a coloniilor. După tergiversări şi amendamente. în condiţiile carenţei controlului din partea puterii centrale. dacă şi spre alte state. la 25 noiembrie 1644. ce neliniştea profund parlamentul englez. Caimera Comunelor adoptă legea scutirii de itaxe pentru toate mărfurile exportate din ţară în Noua Anglie şi pentru toate mărfurile acesteia. cu de la sine putere. Acest fapt economic a imprimat definitiv coloniilor din Antile structura socială specifică. I. paralel cu cea engleză. Exact atunci c(md în Anglia izbucnea războiul civil. după ce portughezii le ruinaseră pe cele avute pe ţărmul brazilian. cit. 479—480. op. pp. coloniile din Noua Anglie. în căutare de noi terenuri de plantaţie. 26—28. . în Antile începea să ia avlînt cultura trestiei de zahăr. cit. reglementând relaţiile între cele două colonii s. op. legea fu adoptată şi de Camera Lorzilor. op.. K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. dar în orice caz prin intermediul companiei-patron. cînd ţara s-a divizat în tabere duşmane — una regalistă şi alta parlamentară — interesul conducerii revoluţiei pentru soarta coloniilor începe să crească. de la data cînd fusese votată de Camera Comunelor *. ceea ce denotă că (libertatea de acţiune pe care coloniile încep să şi-o permită trece din sfera comercială fin cea politică B. Massaichusetts încheie o înţelegere cu delegatul guvernatorului francez din Acadia (an Canada de est).asupra lor şi a le atrage de partea revoluţiei. în 1642. Virginia decretează dreptul olandezilor de a face comerţ cu ea. pp. I. în colonii apar (primele semne ale veleităţilor de independenţă. între timp. voi.. în 1643.izbucnirea războiului civil însă. importate în Anglia. p.. Intrusiunea olandeză. se observă şi în Antile. In acelaşi an. pînă atunci avasim'onopolizate de companiile comerciale engleze şi dirijate mai mult spre Anglia. cit. colonia Massachusetts ia hotărîrea de a admite în circulaţie moneda olandeză. Scopul ei era de a combate influenţa regalistă . 468. Commager. Ele privesc în special lărgirea relaţiilor comerciale ale coloniilor. dar cu efect retroactiv. introdusă de olandezi. La 10 martie 1643. pun bazele unei confederaţii. Plantaţiile de trestie de za1 2 3 Kosminsk i—L e v i ţ k i.

Coloniile din Antile vor deveni. în rîndurile conducătorilor revoluţiei se aflau unii cărora biografia anterioară le justifica interesul şi simpatia pentru colonii. de pildă. subordonîndu-le unei unice comisii parlamentare3. întemeietorul coloniei Providence pe calea „de jos în sus". Henry Vane. o bază a marii proprietăţi funciare. recent născuta colonie obţinu o cartă prin care situaţia ei era ireouinosouită şi legalizată 5. după izbucnirea războiului civil. 210. p. I. prin excelenţă. ceea ce va atnage (după sine avalanşa importului de sdlavi negri 2. lordul Warwick. aşadar. I. 1888. La 14 martie 1644. predominante âaiainte. cd. ' A l f r e d S t e r n . Geschichte der Revulution in England.a. tiislory of the Great Civil War. 1881. Erau. icomisia parlamentară pentru colonii elabora proiectul de lege care încuviinţa comerţul liber al coloniilor. în fmuintea acesteia fu numit. p. ajunsese în conducerea Massachusetts-ullui 6. cu condiţia de a fi făcut pe corăbii engleze. 3 K o s ni i s k i—L e v i ţ k i. pentru o intervenţie a parlamentului în organizarea coloniilor. p. * Ibidem. Fiecare din ele se constituie pe oîte cel puţin 500 de acri1. în 1636. p. trebuiau să aibă o mare suprafaţă. şi totodată să creeze dificultăţi acelora care manifestau simpatii proregaliste. 48 1 . fusese emigrant la Boston şi. aveau în medie oîte 20—30 de acri. » CHBE. Misiunea incului organ era să atragă coloniile de partea parlamentului. cit. 4 S a m u c 1 Rawson G a r d i n e r . Berlin. Hampden ş. cit. vechi pionier al expansiunii engleze dincolo de mări 4. în vreme loe [plantaţiile de tutun. voi. Cel mai tînăr dintre liderii puritani. după încheierea victorioasă a primei faze din războiul civil. a II-a. Multe împrejurări pledau. Londra. 339. O menţiune specială 1 acru (acre) = 4 047 m 2. loc. la 2 (noiembrie. prin măsuri adecvate. foştii componenţi ai Companiei insulei Providence : Pym. Atenţia parlamentului pentru colonii fusese stimulată şi de vizita în Anglia a lui Roger Williams. venit anume ca să pledeze în faţa Camerei Comunelor în favoarea doleanţelor concetăţenilor săi. în ianuarie 1647. op.. 469. 92. La 31 octombrie 1643 fu votată noua lor lege de administrare. spre a fi cu adevărat rentabile.hăr. I. prevăzînd privilegii şi avantaje pentru comerţul lor cu Anglia.

parlamentul englez apără. în condiţii echivalente. elementele marii burghezii şi ale noii nobilimi. cu Anglia. ca per soane juridice atrase ân implicaţiile ei. în ţpeţă. 8 De pildă Compania Guineii începuse deja de pe la 1630 a se „specializa" în acest gen de afacere. definind drepturile comerciale ale coloniilor şi relaţiile lor. op. Levellerii. Hi 11. obligîmd-o să detroneze. iar au companiile comerciale care le înfiinţaseră şi care. considerate ca o piedică în calea (dezvoltării libertăţii comerţului. inerent unei revoluţii burgheze timpurii. imai păstrau drepturile asupra unora din ele. Caraicter contradictoriu. p.. Unul din puţinele momente în care presiunea qpiniei maselor >s-a putut face simţită asupra conducerii revoluţiei. cit. De reţinut e faptul că legea ia în considerare. K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. op. măcar for mal. în cadrul conducerii căreia au prevalat. N. 472. Descifrăm însă şi un revers al medaliei. curentul radical reprezentînd mica burghezie. în privinţa coloniilor de plantaţii (tropicale). 2 1 4—451 49 . p. interesele marilor plantatori şi ale companiilor legate de aceştia. se observă în cadrul revoluţiei din Anglia o opinie extrem de ostilă împotriva companiilor privilegiate. I. proclamând republica. 154. coloniile ca atare. Promovînd. I.. şi libertatea comerţului cu salavi1. Cu începere din 1647. Politica colonială a republicii şi protectoratului Anul 1649 a reprezentat momentul culminant al revoluţiei burgheze din Anglia. După crearea unui organ unic de administrare. întrucîtva. interesele coloniilor de emigraţie în faţa fostelor companii exploatatoare. în cea mai mare parte a desfăşurării sale. aşadar. 210. al politicii coloniale. cit. Cf.I judece îşi să decapiteze pe regele Carol I Stuiart. timp de cîţiva ani.recunoaşte. revoluţia schiţează prin urmare şi un sistem de otionme unitare. vor fi campionii decişi ai desfiinţării lor 2. p. CHBE. prin garantarea libertăţii comerţului ou sclavi3. masele populare nefiind încă suficient de organizate şi de mature spre a-i putea imprima un program consecvent democratic.

}). Gonfaderaţia Noii Anglii nu" merge acît de departe. A îndîrjit activitatea elementelor contrarevoluţionare din interiorul ţării şi din toate posesiunile ei . rivala eomereiallă a Angliei.Acest mare act progresist. pe diferite cai. p. într-uin ouvînt.pp. parlamentul însărcina o comisie specială să se <H ii. şi aceea ide a întrebuinţa „toate mijloacele şi căile pentru a asigura progresul şi înflorirea comerţului în Anglia. [enft. I I . revoluţionar. trasîndu-i. voi. ele au încercat. Eine Geschichte der wirtschaftlkhen Ent- . pentru dezvoltarea accelerată a i'ionamiei Angliei — manufacturi. Politica republicii engleze faţă de coloniile sale va fi. elaborarea detaliată a unui 1 Wtchlung Englands. organul executiv suprem al republicii engleze. 213. de considerentul imediat ai combaterii regalismului şi al restabilirii autorităţii durabile a metropolei în posesiunile ei transoceanice. La 13 februarie 1649 fu creat Consiliul de Stat.de problemele dezvoltăr4i<omerţului şi meşteşugu• ilor. ca sarcină. în special a celei o/landeze. să izoleze îşi să submineze noul regim. printre atribuţiile sale. cît şi pentru a încuraja bunăstarea tuturor coloniilor şi factoriilor de sub domiimiaţiia (republicii. 50 •Lujo CHBE. Sub influenţa lor. Actul de constituire enumera. coloniile Virginia şi Maryland au refuzat să recunoască republica. I. Aceasta lînseirma încetarea atribuţiilor comisiei anterioare pentru colonii. prin aceasta.dictată. fonduri băneşti — şi. 1927. Antigua şi Bermude au izbucnit răscoale regaliste.. folosinea la maximum a resurselor existente ale coloniilor. încadriîndu-le într-un sistem economic închis . iar printre coloniştii din Barba/dos." 2.. exprimînd încă o dată. prezidată de londul Warwick. a forţei sale politico-militare. La I . La aceasta se adaugă motive mai aidînci : tendinţa burgheziei engleze de a exploata mai eficient coloniile. Irlanda şi teritoriile ce le aparţin. sprijinite dinafară de reacţiunea feuidalo-absolutistă şi de intrigile republicii Olandei.îngust 1650. dar încheie o înţelegere cu guvernatorul coloniei olandeze Noua Olandă. de la gura fluviului Hudson. prin urmare. rezerva faţă de controlul metropolei asupra coloniilor şi intenţia ide a-işi reglementa singură problemele comerciale 1. a creat şi dificultăţi poporului englez. indirect. 211—212. eliminarea concurenţei străine din comerţul colonial. de fapt. B r e n t a n o .. comerţ.

să studieze posibilitatea reorgaiii/. 3 Hi 11.de Vest şi a readus la supunere. printre altele. al doilea Act de navigaţie : „Actul pentru sporirea flotei comerciale şi încurajarea navigaţiei naţiunii engleze". la 9 octombrie 1651. dominaţia mărilor şi acapararea de colonii. verificînd privilegiile companiilor comerciale şi anulând orice clauză din cuprinsul lor. Ii recomandă. parlamentul a adoptat. într-adevăr..tot ce are nevoie" *.?.i coloniilor din America şi din alte părţi. 2 1 51 . vasele străine nu puteau aduce decât mănfuri produse în propria lor ţară. în baza lui. lîn iprimull irînd. De asemenea. pe cele din America de Nord. Adoptarea actelor de navigaţie a reprezentat în politica externă engleza victoria intereselor acelei grupări a burgheziei care viza expansiunea capitalului comercial englez pe o arie oît mai întinsă. cu începere de la 1 decembrie 1651. pe de altă parte o sancţiune. un embargo parţial. pe corăbii engleze 2 . op. prin care interzicea comerţul străinilor cu coloniile engleze. Totodată. ea însemna şi „victoria unui nou sens al responsabilităţii guvernamentoile faţa de comerţ" :>. cit. In acelaşi timp. aplicarea actului trebuia să atragă şi măsuri militare. „îneît aiceste colonii singure să poată aproviziona -republica engleză cu . 157. plătind o taxă vamală mai ridicată decît corăbiile engleze. ca pedeapsă pentru răzvrătirea unora din colonii. urmau să se examineze măsurile necesare spre o mai bună guvernare . importul de mărfuri în Anglia lumma să se ifaică. printr-o simplă demonstraţie navală.proiect de politică economică mercantilistă. Protecţiomismul şi mercantilismul sînt ridicate. îin mod logic. 216.iirii comerţului exterior ipe baze noi. Act cu o dublă semnificaţie : pe de o parte subordonarea integrală a resurselor coloniilor necesităţilor Angliei şi înlăturarea infiltraţiei olanideze în comerţul cu ele.1a 3 octombrie 1650 primul „Act de navigaţie". libere. p. în spiritul recomandărilor de mai sus. pentru ca produsele lor să se înmulţească. „care ar contraveni bunăstării publice". parlamentul englez adoptă . Erau exceptate de la acest regim mărfurile provenite din Levant şi Indiile Orientale. o escadră plecată din Anglia la 5 august 1651 a înăbuşit în scurtă vreme revoltele regaliste din Indiile . pentru mai bine de un secol şi Ibidem.

republica engleză a mai întîmpinat oarecari dificultăţi cu coloniile din Noua Anglie. de „cărăuşi ai mărilor". în timpul tratativelor preliminare acestei păci. în fine. Puternică naţiune de comercianţi. Era şi o lovitură în plin împotriva olandezilor. Cromwell a propus Olandei o noua împărţire a lumii în sfere de influenţă. teoretizat da 1609 &ntr-o llucraire — Mare liberum (Mare liberă) — de către Hugo Grotius. . în cursul războiului. c^ replică celei a lui ( «rotius. Anglia avea nevoie de protecţioniism. încă destul de încrezătoare în forţa marinei sale. A urmat un război între Anglia şi Olanda. totul era pregătit. conform principiului mării închise. 49. . Naţiune industrială în dezvoltare. marcat prin victorii navale de ambele părţi. iar Olanda în cea de est. pu b l i c a t ă î n . II. Cînid. voi. substituind pe aceea hispano-fportugheză din secolele precedente : Anglia unma să aibă miînă liberă în emisfera de vest. Ceea ce revenea Ja Teounoaşteir. trimiţfad pe coastele llor o mouă flota. p. în consecinţă. dar balanţa înclinând pînă la urmă în favoarea Angliei. 8 Ibidcm. plătind însă o despăgubire Companiei engleze a Imdiilor Orientale.i Marc dausum. mai cu seama Massachusetts. de înlăturarea concurenţei mărfurilor străine . op. unul din creatorii ştiinţei dreptului internaţional. cit. i-w iii convenit existenţa unor «fere separate di.jumătate. cum suna şi titlul unei lucrări scrise în 1615. vel de dominio marin (Marca închisă. 49—50. de englezull Johm Selden 3. i i în u i r 52 1 activitatea 2.influenţă exclusivă. K O » m i n s k i—L e v i ţ k i. pp. la rangul de politică economică oficială a statului englez. dacît sa renunţe la principiul libertăţii mărilor. sau despre i t â p f n i r e a mă r i i ) . Pacea din 5 aprilie 1654 era bazată pe principiul neamestecului fiecăreia din părţi în comerţul 'ivloiilallite ou coloniile propriii.i din partea Olandei a Actelor de navigaţie. era prea târziu : se încheiase [pacea *. să organizeze un atac împotriva Noii Olan de. care ar fi trebuit să-fi înceteze Olanda respinse propunerea. ale căror profituri comerciale irezultau în mare parte din rolul lor de intermediari. Olanda prefera să accepte această îlnifrîngere. pe care numai cu greu le-a putut convinge. i m i m .

determinată de noul caracter de clasă al statului. guvernul jproteatoratUilei 2 ceru celui ide fia Madrid să a/ocepte libertatea comerţului englez în coloniile spaniole. Asistăm nu numai la naşterea unui nou sens al responsabilităţii guvernamentale faţă de comerţ. republica burgheză va urmări să o lărgească. Ajunsă la putere. avîînd îmbarcate şi forţe terestre. ■ încercarea ide a o elimina din emisfera vestică. Jamaica. cum era ou/mită am Anglia —. idiin grupul Amtilalor Mari (MI mai. prin tratatul din 10 iulie 1654. în 1654. Un alt război. se ajunse la un război. parlamentul însărcina Consiliul de Stat să cerceteze „care puncte din ţările de peste mări ar irebui ocupate panttiu siguranţa îşi foflosiuil republic Li" '. cucerind. cit. op. 53 . împotrivirea populaţiei din interior a întîrziat cucerirea completă încă vreo doi ani. 478. Noul regim instaurat în Anglia la sfîrşitul anului 1653 . p. care purta titlul de lord-protector. devenit burghez.. cum îl numesc istoricii englezi. în cursul căruia o flotă engleză. era de aşteptat ca burghezia eu revină cu hotărîre la politica ce îi adusese atâtea succese în . aduse englezilor libertatea comerţului cu coloniile portugheze din Brazilia. Kosminsk i—L e v i ţ k i. el concentra puterea în mîinile lui Oliver Cromwell.. administrată direct de guvern. în urma refuzului Spaniei. ci şi la asumarea unei noi responsabilităţi a statului faţă de posesiunile coloniale. cu Portugalia. 3 De fapt.Această dominaţie exclusivă statornicită asupra coloniilor sale. op. 158. Este elementul de organizare care se va impune definitiv la sfîrşitul secolului al XVIII-Jea şi în secolul al XlX-lea. regim de dictatură militară. prin funcţionarii săi numiţi.1 doua jumătate a veacului al XVI-lea : ostilitatea faţă de Spa nia — „doşmaniuJ naturali". p. cit. rcprezcntînd cu ţii mai multă tărie interesele marii burghezii. atacă fără succes insula Espanola (azi Haiti). încheiat de asemenea victorios. Jamaica a devenit de la început colonie de stat. în cele din urmă. 2 1 * HUI. în termeni mai favorabili dedît aceia de care beneficiau negustorii portughezi (înşişi4. Pentru îmtîia dată în istoria colonialismului englez. I. 1655) 3. India şi Africa de vest. Se inaugurează astfel o etapă nouă în metodele coloniale ale Angliei. dînd ansamblului de posesiuni ale Angliei veritaibilul caracter de imperiu colonial — noul imperiu. prin noi cuceriri. La 25 februarie 1652.

tn 1648. Toate acestea. iii. nota 2. Strîngînd pînzele. op. de tentaţia de a considera.Prin succesele politicii sale externe... Citat după B r i e . de la Coloanele lui Hercule. fiece vas al flotei noastre. şi-acum toate naţiunile salută. Anglia a realizat. în timpul protectoratului. poetul Bdmurtd Waller insera. în vremea republicii şi protectoratului.. Marca ne aparţine . n-a scăpat. din contemplarea lor. înfăptuite paralel ou o cons-ideraihilă sporire a forţei navale * $i în contextul unor victorii militare de prestigiu. pp. 476. în ciuda convingerilor sale democratice... cit. ' lbidem. marele poet al revoluţiei. faţă ia 41. uf. la un moment dat. 1 Circa 200 de vase de război la sfîrşitul protectoratului (1660). centru al unui imens imperiu colonial. Contemporanii evenimentelor au putut avea. With bcnding sails. că Anglia ar putea deveni „o altă Romă a Occidentului. I. Kosminski—L e v i ţ k i. p. într-un panegiric închinat lui Cromwel]. un pas însemnat către stăpînirea mărilor. versurile : „ The sea's our own . o lărgire a sferei de activitate a comerţului. each vessel of our fleet.. Cf. p. au pus bazele transformării Angliei în marea putere din secolele următoare. 46—47." 2 Iar John Mii ton. 51. pînă la < h eanul Indie" 3. . o consolidare a domeniului ei colonial. and now all naîions greet. presentimentul acestei dezvoltări.

sau izolat de masele populare. din partea acestora. LA PACEA DE LA UTRECHT (1713) La 1660. In această situaţie. devenite realităţi de neînlăturat în viaţa Angliei. care se bucura ide o autoritate necontestată. politica ce oîştiga teren în mai toate ţările europene : mercantilismul. 55 . acceptînd aceste condiţii. Le-au readus la putere. El trebuia să ţină seaima de transformările economioo-sociale (petrecute sub revoluţie. marea burghezie şi nobilimea raliată revoluţiei au recurs la o alianţă. s-au simţit ameninţate de o nouă izîbucnire revoluţionară. care întăreau şi lărgeau prevederile actelor de navigaţie. căutînd să păstreze numai pentru ele rezultatele revoluţiei. de o parte. de singura. Primele două clase. în Anglia a fost restaurată dinastia Stuart. de fapt. în persoana lui Carol al II-laa. Moartea lui Cromwell a lipsit acest regim de o personalitate excepţională. Revenirea la regimul monarhic a fost rezultatul unui compromis politic între marea burghezie şi noua nobilime. prin noi legi. cu clasa pe care o răsturnaseră de la putere şi cu reprezentanta acesteia. reprezenta numai o victorie parţială ă reacţiunii feuidalo^absolutiste. punîndu-le condiţia prescrierii culpei tuturor celor care luptaseră împotriva regalităţii şi a respectării transferurilor de proprietate pe care le săvîrşise revoluţia. pe bază de compromis. Regimul Restauraţiei. Mercantilism şi colonialism sub Restauraţie Una din noile realităţi implantate de revoluţie în viaţa societăţii şi a statului englez era politica economică sintetizată în actele de navigaţie. de altă parte. şi vechea nobilime. monarhia.CAPITOLUL IV DE LA RESTAURAŢIE. Regimul Restauraţiei a fost obligat de împrejurările interne şi externe să respecte şi chiar să dezvolte acest sistem. Regimul de dictatură militară al protectoratului nu s-a dovedit destul de eficient pentru a ţine masele în supunere. fiul regelui decaipitat de revoluţii" în 1649.

tidrul comerţului ~dintte ţ coloniile engleze. supranumit „Magna Charta a comerţului englez". bumbac. interesele burgheziei s-au putut afirma nestjînjenite. tarifele erau fixate de colonia importatoare. instituie dreptul de depozit al Angliei pentru o serie de pro duse importate din colonii. p. voi. 1 a George Louis 88. 13—15. un nou Act de navigaţie. Existenţa lor trebuia să favorizeze importul.işa-numitul „Plantations Duties Act" (Actul de tarare pentru plantaţii). Zece ani mai tîrziu a fost promulgai . în 1663. demn coiloiramt. se puteau plasa mai uşor toate i i i . Aceste mărfuri puteau fi reexportate numai după ce fuseseră aduse în porturile engleze. dar nu o înifrîngere. în anul 1660. New . Mercantilismul concepea coloniile ca un factor al realizării balanţei comerciale active. iar a importurilor sporeşte cu aproape 40%. tutun. pe o piaţă unde. fără a se face apel la străini. Ibidtm. .him economic închis. o altă lege supune dreptului de depozit al metropolei şi mărfurile europene destinate coloniilor sale. dirijat de metropolă. coinicurcnţa fiind ipso facto exclusă. Operă a parlamentului. la sfârşitul secolului el reprezenta 1/7 din total *. Din cauza aceasta. 1} c c r.Din punctul de vedere al burgheziei. I. precum şi exportul produselor metropolei la preţuri convenabile. ca de pildă zahăr. Astfel. Pînă atunci. Valoarea exporturilor se triplează. Restauraţia a fost un compromis. Cel puţin în comerţul exterior şi în expansiunea colonială. Dacă în prima decaidă a Restauraţiei volumul comerţului colonial reprezenta 1/10 din totalul comerţului exterior britanic. partea I. între 1660 şi 1688 tonajul marinei comerciale engleze a crescut cu peste 60%. ea marchează în hişi timp statornicirea definitivă a atribuţiilor sale de a legifera în materie colonială 2. în qpoca Restauraţiei. Crearea unui sistem cuprinzător de reglementare a comerţului colonial este faptul central în istoria Imperiului britanic. prin care se stabilea un tarif vamal unitar în . 224. indigo. în a doua jumătate a veacului al XVIÎ-IITI va continua preocuparea integrării coloniilor într-un si'. i i I n i i l e pe care industria engleză avea interes să le vîndă în afara ţării. The Old Colonial System.

232—234. cu misiunea. e faptul că în acelaşi timp în Anglia a fost interzisă bunăoară cultivarea tutunului. cit. generate ide principiile mercantiliste. 57 . atenţia metropolei a continuat a fi absorbită cu precădere de coloniile tropicale. op. Pentru a-1 consolida. p. ca atare. 247. p.. înfiinţarea acestui organ central a însemnat un moment hotărîtor în procesul de încadrare a coloniilor în schema definită a polkiciii economice mercantiliste a statului 3.. E un plam paralel cu primul. pe lingă Consiliul p r i v i i al regelui. 3 CHBE. pp. Paris.Aceste trei acte au fost caracterizate drept „coloana vertebrală a vechiului sistem colonial britanic" l. I. 18—2 3 . pe care se mani festă continuitatea între politica burgheziei engleze din a doua jumătate a secolului al XVII-lea. pentru consecvenţa aplicării sistemului. Efortului de integrare a relaţiilor comerciale dintre metropolă şi colonii. 5—6. de plantaţii. H e n r i G r i m a l . cu aceea din vremea revoluţiei. 2 B e e r.. op. cit. Intre 1660 şi 1665 a funcţionat. a Ii-a. Asemenea colonii realizau deci la maximum posibilitatea unui comerţ care să promoveze balanţa activă a metropolei. Schuyler. şi. pp. fără a reuşi însă să devină un organ eficient şi cu autoritate 2. I. 243. Histoire du Commonwealth Britannique. Ceea ce e mai interesant. pp. op. cărora le atribuia cea mai mare valoare. spre a MÎigUPa plantaţiilor de peste mări acest monopol şi a întări astfel caracterul „compensator" a! economiei metropolei cu a coiloniiillor tropicale 4. cit. 4 Ibidem. Anglia a recurs la interzicerea introducerii în colonii a unor culturi sau a înfiinţării unor manufacturi identice cu ale metropolei. concurente. de mai multe ori. i-au corespuns şi încercările repetate ale regimului Restauraţiei de a crea un organ specializat în dirija acestor relaţii. 1965. Din aceleaşi motive. de a cerceta şi aplica formele de comerţ cele miai avantajoase pentru stat. 1 Mii I e r . în 1696 se creează Departamentul Comerţului şi Plantaţiilor (Board of Trade and Plantations). 20. un „Consiliu pentru plantaţiile externe". şi totodată inoaipabile să producă mănfurile specifice industriei şi agriculturii engleze. 239—240. El a fost reorganizat. pp. Mercantiliştii vedeau în plantaţii categoria de colonii producătoare de articole ce nu se găseau în Anglia. 570—571. ed. 568. 254—258. printre altele.

p. în urma războiului civil şi a emigraţiei. în 1671. nedrepte. 572. economistul şi statisticianul William Petty împărtăşea prejudecata care a dominat opinia publică engleză pînă la finele veacu lui al XVIII-'lea : că. Tindeau spre o dezvoltare comercială şi manufacturioră. „prejuc l u iu. persecutate. dar şi la obligativitatea — dictată şi de alte cauze — a reconsiderării întregii politici coloniale engleze. p. op. cit. \ . să lupte contra noastră pe pieţele străine. Ibidem. i dm colonii. Anglia ar fi rămas suibpopulată. op. 1 H a r d y.Josiah Ghild.. aceşti colonişti vor fi bogaţi. el socotea potrivit. puternici. nu numai la pierderea acestor colonii.. G r i m a 1. oarecum. un om de stat englez spunea următoarele. 22. 22. „Operă a agricultorilor şi 'meseriaşilor" i. p. Le păreau şicanatoare. aşezate MI zona temperată. nota 1. şi nu se vor sinchisi de dependenţa lor de bătnîma Anglie. iU G r i m a 1. Iar un mare comerciant mjţlez. constatînid faptul. coloniile de emigraţie. în consecinţă.în opoziţie. M . 35. îndeosebi cele din Noua Anglie. pentru a ruina întreprinderile locale. declara la sfîrşitul secolului al XVII-lea că „Noua Anglie este colonia cea mai păgubitoare pentru acest regat) s. 8 CHBE. din aceeaşi logică interna a sistemului. Board of Trade recomandă Caimerei Comunelor intnr/uorca expartulkid lâmii şi aii (produselor manufaccuirate de l în. printre altele. nu erau convenabile unei părţi a coloniştilor din America de Nord. .isc acestui regat" &. sînt neglijate şi chiar. în 1699. cit. avantajoase pentru plantatorii din Indiile de Vest. p. cit. Măsunile dictate de el. despre Noua Anglie : „în douăzeci de ani. Este genmenele conflictului care va duce. Vor voi să prelucreze singuri produsele lor şi să le excludă pe ale noastre. coloniile din America de Nord. I. p. produceau aproape aceleaşi mărfuri ca şi metropola. spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea. îin peinspcotivă. îşi vor însuşi comerţul cu Indiile de Vest şi întreg beneficiul de pe Uirma acestor colonii 2. isă se recomande coloniştilor din Noua Anglie întoarcerea în vechea patrie 4. Cam Irn aceiaşi ani. Mercantilismul nu se potrivea cu caracterul dezvoltării economice a acestor colonii. op. apăreau mai degnabă canouirente pentru Anglia..

exploatate 2. în care Restauraţia nu învăţase din lecţia revoluţiei şi căuta să revină. cit. era practicat de aceiaşi comercianţi cu porturile franceze. I. ivite sub revoluţie. 239. Cu atît mai mult cu cît. destul de gravă. după cum s-a subliniat. Cu toate acestea. combinate cu ale plantatorilor din Virginia şi Barbados. 59 . * CHBE. sub Restauraţie. în parte. contactul coloniştilor emigranţi cu Anglia a slăbit. spiritul libertar şi democratic. 143—149. şi relaţiile cu Terra Nova. la regimul absolutist. Iar (în măsura. în comparaţie cu puternicul exod de sub primii Stuarţi. Ele au dus la constituirea unei asociaţii 1 B a i l y n . p. ca rezultat al intereselor aristocraţiei din Anglia. din motive lesne de înţeles. această tendinţă irita. Pe la 1677. Restauraţia nu era regimul apt să regenereze coeziunea zdruncinată. aducînd pienderi aniuaile însemnate vămilor britanice K Coloniile din emisfera vestică sub Restauraţie Cadrul economic schiţat e unul din factorii care trebuie avuţi îm vedere. Un al doilea factor explicativ rezidă în circumstanţele politice generate de revoluţie şi apoi de restauraţie. nuimericeşte. la fel ca în Anglia. op. extinzîndu-şi. o formulă prea fericită pentru interesele Noii Anglii j. dat de elementele din clasele inferioare. în interiorul acestui imperiu care continuă a privi „cu faţa spre vest". politica mercantilistă nu era. eludlînd prevederile actelor de navigaţie.. coloritul ei social iniţial. în acelaşi timp. pp. emigraţia şi-a regăsit. pe plan economic. pe plan politic. accentuat în rândurile unei părţi a coloniştilor. Divergenţele de partidă. Un întins negoţ de contrabandă. lăsaseră urme în sentimentele coloniştilor faţă de Anglia. în măsura în care continuatorii dinastiei Situart se arătau concesivi. 153—157. pentru înţelegerea raporturilor dintre metropolă şi colonii. 129—130. comericianţii din Noua Anglie jucau un rol precumpănitor în sdhimbul ide mărfuri cu Antilele. între 1640 şi 1660. lărgirea domeniului colonial englez în America de Nord a continuat. Emigraţia însăşi a scăzut considerabil. faţă de revendicăriile burgheziei. în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.Temerile guvernanţilor englezi nu erau neîntemeiate.

reprezentînid opoziţia moderată faţă ide regimul Restauraţiei. ' A . la sud de Viriginia. în cinstea lui Carol al II-lea.rivalitate anglo-olamdeză de duipă promulgarea actelor de navigaţie a dezlănţuit un nou război. Regele acordă această colonie fratelui său. X]. unul din fondatorii. Inspiratorul întreprinderii era lordul Clarenidon. confirmată de rege în 1664 2. s-a predat în faţa coloniştilor din Noua Anglie şi a unei mici flote engleze. 253.24S. în noua colonie vor predomina culturile şi sistemul de plantaţii. Oraşului Noul Amsterdam i se schimbi numele în New York. atacă 1 ' Ibidem. peste <oîţiva ani. p. ai partidului whig. p. în sfînşit. cum se imtiîimipda'se şi înainte de 1640.care a obţinut o caută regală şi a finanţat în 1663 întemeierea coloniei numite Carolina. comandate de colonelul (sau căpitanul) Richard Nicolls 4. dar efectiv început din 1664. tot atunci. 471 [ î n continuare »EHR"]. partid al marii burghezii şi nobilimii legate economiceşte de ea. Louis XIV (1661—17 75j. devenit duce de Albemarle. a oontinuat „roirea" vechilor colonii. 60 <:HBE. El a prilejuit coroanei engleze. W i l s o n . voi. cînd guvernatorul olandez din Noul Amsterdam. Situată pe coasta Atlanticului. Aşa . . principalull lau'tor al readucerii lui Carol al II-lea pe tron. capitala coloniei. între 1665 şi 1667. O flotă olandeză. Parii. Who captu>. din Canada pîna în Florida. Printre cei interesaţi în afacere se numărau generalul Monk. prepon-'iice frangaise. în alte cazuri. ducele de York. 284. Faptul s-a întîmfplat la 30 august 1664. Inevitabila şi (permanenta . pe atunci principalul ministru şi consilier al regelui *. . 97 [Col. prin ciocniri armate între comercianţii celor două ţari. a mult doritei colonii. devenea astfel engleză. 4 C.a luat fiinţă New Jepsey. De către aceeaşi asociaţie a fost iniţiată. Noua Olandă. Războiul aduse în schimb prejudicii coloniilor din Antile. condusă de celebrul amiral De Ruyter. Toată coasta Atlanticului. 1935. H. pe coastele Africii 3. oolonizarea insulelor Bahamia. cucerirea. de S a i n t-L e g e r — Philippe S a g n a c. nr. 1957. cu concursul coloniştilor din Noua Anglie. şi lordul Shaftesbury.Peuples ot civilisations".p. Amsterdam? în „English Historical Review".l. p. La.

* Ibidem. fost comandant al cavaleriei regale. la 31 iulie 1667. aduse Angliei recunoaşterea oficială din partea Spaniei a stăpîmirii asupra insulei Jamaica 3. 2 CHBE. pp. colonia Delaware 4. 242. I. în 1670. I. care se alăturaseră olandezilor la începutul anului 1666. în 1702. 246. încheiat în 1670 la Madrid. cu dreptul de a-1 coloniza. W i 11 i a m s o n. pp. cit. William Penn era simpatizant al sectei quakerilor. 330. ca toate sectele religioase disidente (dissenters). Diin extremita-tea ei sudică se va despărţi. 61 . de către prinţul Rupert. Compania Golfului Hudson. op. devenită New York.Barbadois.. 105. în anul 1681.în războiul civil. p. Pacea încheiată cu ambii inamici la Breda. pp. la gura rduljuâ botezat Rujperit. p. restitui Angliei ultimele trei insule. pp. ocupat il<englezii din Barbados în 1651 2. retrocedând olandezilor Surinaim (Guyana olandeză). 252 . S t. A Sbort History of British Expansion. se pun în această perioadă bazele timide ale unei alte zone de expansiune engleză. 254—255. pentru comerţul cu blănuri din nordul canadian. înlăturarea pirateriei şi statornicirea păcii în America". Cu mult mai lia nord. Philadelphia (oraşul iubirii frăţeşti). I. compania obţinu un brevet regal pentru comerţul cu blănuri în regiunea 1 CHBE. regele Carol al II-lea acordă fiului acestuia. vărul regelui. în schimbul cîtorva puncte din Acadia (Canada de est). pentru achitarea unor obligaţii ale coroanei faţă de familia amiralului Perin. „pentru aplanarea diferendelor. bornbardîwd coastele şi aducând pagube navelor din apele insulei. Antigua şi Montserrat 1. în anul 1667 s-a întemeiat. o cartă de posesiune asupra unui teritoriu la sud-vest de New York. care condusese flota engleză în expediţia de cucerire a Jamaicii. în 1665. care isc varsă în Golful Hudson. 266—269. aproape de extremitatea sudică a acestuia. 231. William Pann. L e g e r—S a g n a c. Christopher. condusă în 1668 de Zachary Gillam. nu era de loc privită cu ochi buni de cercurile guvernamentale şi ale bisericii anglicane. ocupate de englezi pe la 1654. O primă expediţie sub auspiciile ei. 242 . ocupară St. Penn oferi quakerilor posibilitatea de a se strămuta peste ocean. care. Anglia păstra de asemenea Noua Olandă. Francezii. l. 3 CHBE. avu ca rezultat ridicarea fortului Charles. Un alt tratat.şi capitala acesteia. Ei întameiară colonia Pennsylvania .

Documtnts relating to the Eeariy History of Hudson Bay. prin pacea de la Utracht. Negustorii companiei au făcut puţine 'încercări de a pătrunde spre interior. < IIIU. Prinice of Wiales etc Activitatea acestor negustori de blănuri era privită cu suspiciune şi chiar ostilitate de francezii. stăpîni pe Canada. 545 . p.situată la vest de o linie care unea aproximativ fortul Charles cu Laicul Superior. o comisie mixtă urmînd a stabili o linie de demarcaţie între ele şi Canada franceză. p. B. evident. păiduroase şi cu climă foarte rigidă. O încercare ide explorare (în adâncime a acestor pămiînturi mecunoscute.. agenţii companiei întemeiara pe malul golfului vreo şapte fortWHfactorii. în 1663 se acordă plantatorilor albi dreptul de a-şi alege reprezentanţi într-o adunare i J i i i v .. reprezentată de un guvernator şi consiliul său. 35. 62 . VI. Au izbucnit şi unele conflicte. Jamaica ajunge în 1698 la 50 000 de locuitori. locală -şl limitată.M în Marea Caraibilor ca într-o mare liberum. printre care Moose (azi Moosonee). pp. 555—556 . depăşind Barbados ca importanţă economică ~. emigranţi albi şi sclavi negri. p. 1946. op. i . l. englezii au acţioii. 330. cit. CHBE. comerţul cu ele şi cu coloniile spaniole. 30 . p. Aceeaşi preocupare era impusă şi de creşterea populaţiei acestora. înlăturate abia în 1713. 398 . Vreme ide aiinci ani după ocuparea e:. mai precis pe valea fluviului Sf. aînid Franţa a recunoscut aceste posesiuni engleze. Din 1661 se instaurează conducerea administrativă civilă. Laurenţiu şi pe regiunea de la răsărit de aceasta. Din 1664 1 I V i i n u începuturile Companiei Golfului Hudson : J. Toronto. 1931 . Albany. M a r c e l G i r a u d. cit. Activitatea lor s-a mărginit la zona apropiată ţărmului. nu avu consecinţe practice K Probleme de guvernare a coloniilor din emisfera de vest După aranjamentul din 1670 cu Spania. Histoim du Canada. cu competenţă. întrqpninsă ide un anume Henry Kelsey între 1690 îşi 1692. dezvoltînd coloniile lor ide (plantaţii. op. M a g h i d o v i c i.. Rînă la 1688. 1 D c m a n g e o n. însemnătatea pe care [politica mercantilistă o acorda plantaţiilor tropicale a intensificat şi preocuparea Angliei pentru guvernarea lor. Paris. I. . T y r r e l l .pîna la coasta Atlanticului. insula a fost supusă regimului de guvernare imiditară. p.

se perfectează sistemul mixt. [Paris]. 1964. într-un „dominion". fiind dizolCHBE. în 1684. cit. spre a le putea controla anal uşor. Ea a fost prima răscoală ţărănească în coloniile engleze din America. în Virginia. 154—155 . aleasă de pătura subţire a bogătaşilor locali. de preferinţele exprimate de colonişti în favoarea vreunei persoane. cit. suferind cîţiva ani o serioasă ştirbire a autoguvernării sale. piaraitatoirii vor accentua tot mai mult asupra competenţei şi prerogativelor adunării lor. pentru Jamaica. fără a cunoaşte condiţiile din cadrul acestora şi neglijînd drepturile atribuite propriilor lor adunăoni 2. după alte deosebiri de vederi între ei şi guvernul din Londra în chestiunea 'finanţelor insdlei. dar şi în Virginia — orice drept (de iniţiativă şi deliberare ta problemele financiare ale coloniei.ii ţin« '. fără a m. L'Amerique et Ies Ameriques. 137—139. Insulele Bermmle Reveniră colonie a coroanei în 1684. B e e r.. ■ Drept urmare. 2 1 63 .(Mină. 406—407 .i g e r—S a g n a c. op. în 1700. I. P i e r r e Chaunu. pretinseră pe faţă că. pp. Massachusetts îşi văzu abolită constituţia. op. S t. în vigoare şi în unulte colonii din America de Nord. op. în 1686—1687. cit. adunarea locaiă era echivalentul parlamentului din Londra. în 1677. al guvernării prin conlucrarea dintre puterea executivă numită de la centru şi cea legislativă. pentru Anglia 1. Carolina şi Massachusetts izbucniră adevărate tulburări de protest împotriva pretenţiei parlamentului englez de a legifera în colonii. (guvernul englez trebui să cedeze. Coroana numi ea bisaşi pe guvernatorii din coloniile dependente direct de ea. condusă de Nathaniel Bacon» a fost declanşată şi din cauza prăbuşirii preţului tutunului.. pp. pp. din 1675—1676. guvernul englez încercă să (răpească acestora — nu numai îm Jamaica. 331—337. l. 142—144. II. Plantatorii din Jamaica se opuseră cu hotărâre şi. în urma manifestării din partea adunărilor cttorva colonii a unor prea (întinse veleităţi de autoritate. coloniile Noii Anglii au fost reunite. temporar. din punct de vedere administrativ 3. Cf. ca pînă atunci. fapt care a ruinat numeroşi fermieri.. II. 394. pp. în coloniile aparţinătoare unor proprietari — ca Maryland sau Pennsylvania — prerogativele acestora fură suspendate temporar. în 1680. p. încurajaţi de acest succes. Răscoala din Virginia. 3 B e e r.

395. I. că în colonii trdbuie să se facă simţită-autoritatea regală 3. evita să extindă şi la colonii concluziile oonstituţionaliste ale eseurilor sale asupra iguvernării. John Locke. legală sau măcar tacită. L 6 g e r—S a g n a c. 247.vata Compania Insulelor Somers. disputa nu era încheiată. cum s-a mai arătat. deoarece în 1688 Iacob al II-lea a fost detronat prin lovitura de stat — numita de englezi „revoluţia glorioasă" — care a adus în fruntea ţarii dinastia de Orania şi a consolidat bazele regimului constituţional din Anglia. p. 405 . spre sfîrşitul domniei. S t. op. cit. 395. 395. p. marea burghezie şi aristocraţia funciară şi-au împărţit rolurile conducerii politice. p. :l St. din partea metropolei. a drepturilor de autoguvernare câştigate de colonişti pînă atunci 2. Noul regim de după 1688 a căutat să aplaneze conflictele incipiente ou coloniile nord-americane. glia. din motive de oportunitate. p. curentă în An-. prerogativele parlamentului recunoscute şi întărite. 406. St. p. în 1691. • CHBE. [. agravlnd opoziţia pe care aceste ten dinţe o stârneau în rândurile coloniştilor. & B e r—S a R M a c. Cu toate acestea. Lucrurile n-au evoluat mai dramatic. prin recunoaşterea. înclinând spre concepţia. L e g e r—S a g n a c. teoreticianul principiilor după care s-au condus autorii schimbării de regim din 1688. care le administrase pînă atunci1. mai cuprinzător şi mult mai durabil deoît cel din 1660. 64 . în cadrul unui nou compromis de idasă. Ultimii nu puteau accepta isuibordonarea şi dirijarea lor completă. I. cit.. Pretutindeni se căuta o normalizare. şi ale fratelui şi urmaşului său Iacob al II-lea (1685—1688) au coincis în chip nefericit cu interesele egoiste ale marii burghezii comerciale în problemele raporturilor cu coloniile. filozoful.. guvernanţii englezi rămîneau convinşi de necesitatea controlului economic şi politic mai striîns asupra coloniilor. şi economică şi politică. tnfiinţarea Departamentului Comerţului şi Plantaţiilor ur. op. semnTal tfaptului că nimic esenţial nu se 1 CHBE.KM mai acum. Aceste fricţiuni erau. Tendinţele potenţate de absolutism ale lui Carol al II-lea. Puterea monarhului a fost definitiv îngrădită. coloniilor Masm IHINOMJS şi New York ile-a-u fost acordate din nou constatuViile. Cedînd. cit. op. ecoul incongruenţei dintre concepţia colonială a mercantilismului şi interesele coloniştilor..

insula Sfîinta Elena '. încercarea aceasta e de reţinut. ou fost separate administrativ de Barbados. Ca probleme de guvernare în emisfera vestica. Creşterea plantaţiilor din Antile isporea mereu Ic a li vi (pentru acestea. desigur fără ca nimeni să-işi fi putut închipui că tocmai aceaistii Ittîncă pierdută în mijlocul Atlanticului va deveni 'dîndva unul din numele cele mai celebre între toate posesiunile Angliei. op.. Reluarea insistentă a afacerilor din partea GotnpfUliei Indiilor Orientale mărea utilitatea coastelor africane. 9. şi. cînd ţi-a suspendat activitatea pentru mai bine de 0f>1 zeci de ani. englezii au făcut o tentativă de a se aşeza în Madagascar. Competiţia anglo-olandeză se ducea fn tanidînţs de penetraţie a Angliei şi îin această zonă de a c ţ i u n e i n v. Ne•tic. mai e de semnalat că. I. în acest scop. 189. au pierit cu toţii. un „Consiliu şi Adunare general inutilelor". coloniştii debarcaţi au rămas fără nici un sprijin din ţară. cit. cit. pontru cecalele ce le puteau oferi comerţului cu Orientul îndepărtat. rezervat faţă i l e federalizare 1.). în 1659. dar ocupată efectiv numai în 1659. S f k. 2 1 5-451 65 . La 1682 se I leu o încărcare de a lle federaliza.schimbase în concepţia 'colonialismului britanic. Giglio. în cîţiva ani. 265 . i l e i sale. Prin 1640—1641. insulele Leeward (St. derivată dintr-un mercantilism tot mai consecvent. instituţie care s-a întrunit cu intermitenţe pînă li 1711.i lor. pp. CHBE. p. I. insula fusese declarată posesiune a companiei încă în 1651. 407—409. la 1671. cedînd particularismului local. op. p. compania ocupă. izbucnind războiul civil. în general în intenţia guvernului britanic de a-<şi simplifica şi întări controlul politic asupr. Africa Caracteristicile dezvoltării şi politicii economice engleze în a doua jumătate a secolului al XVII-lea au atras mai mult docît înainte coastele Africii în sfera de activitate a comercianţilor englezi2. dar. Cf. 3 CHBE. fiindcă în viitor asemenea manevre de grupare şi regrupare administrativă a unor colonii vor întîlni destul de frecvent. p.. creWknse. pe Mngă organele ■ li conducere ale fiecăreia. Christophcr. I.

pîna pe Coasta de Aur2. reorganizîndu-ise. ni i ontra factoriilor olandeze.. 2H4. îradît. Aceasta recuceri fortul.' '.!■■ York. Această Companie 'regailă lafricană a » CHBE. I. în 1667. 440. atrăgînid ca repre-i l i i . ' / / .il. Spania se qpuse acestei cereri. ea s-a destrămat. printr-o fructuoasă operaţie de subscricir. ui p 97 | < cit. nici negustorii olandezi nu erau mai pacifici . actul care confirma constituirea o autoriza să caute şi să im porte aur şi fildeş.. i pi i mul ni Rupert şi a membrilor cabinetului.i avansarea temuţilor concurenţi. De altfel.Intensificarea comerţului englez în Africa e marcată de apariţia unor companii tot mai numeroase şi mai puternice. ■»/' . Membrii ei au fost acei negustori care au lînceput hărţuielile cu olandezii.. ci. consacrate acestui scop. i. sprijinită de contribuţia personală a ducelui de York. practic.. nr. încă înainte ca între cele 'două ţări sa existe oficial starea de boi. care a oibţinut capta regală de constituire li '' 'picmbrie 4472. extinzlnidu-i zona de acţiune spre nord. Compania laceasta a avut rolul iprincipal în aspectul african al conflictului anglo-olandez dintre 1664—1667. cu începere din 1668. cu aceleaşi imetode. pînă în Maroc. op. în februarie 1664. şi acordîndu-i monopolul comerţului cu negri'. p. ocu<pă ibaza olandeza de la < rorea $i distruse mai imulte factorii. decît comerţ individual. La sfîrşitul anului 1671. expediţia unei flote conduse de ducele . iar membrii ei n-au mai făcut. |. căutau sa i iiinli. I i g ei Si g n i e. / . Privilegiul era valabil. fură întreprinse şi acum raiduri de pradă. Ei ocupară la un montcni dat lortul englez de la Gape-Goast. s-au pus bazele n i " i noi Companii. . Aproape oa pe vremea incursiunilor 'lui Hawkins şi Drake în dauna Spaniei. ea iprimi o nouă cartă. In 1660 ia fiinţă Compania aventurierilor regali în Africa . Războiul cu Olanda a provocat companiei pagube atît de însemnate. asupra căreia englezii vor continua să insiste. 1937. reuşind să şi-o impună abia în 1713. . guvernul englea căută să obţină pentru Compania africană monopolul ooimerţuiliui cu isdlavii (în coloniile spaniole din America3.1 HI. •Si. cu ocazia unor tratative de pace cu Spania. 1 000 de ani ! In 1663. 11 W i I so n. de la Capul Blanco pînă la Capul Bunei Speranţe.

4 CHBE. Restabilită în toate drepturile sale de Cramwrll. |. expansiunea colo niala eogktl in India rămlîne pe mai departe opera acestei puternice companii comerciale. icordat credite însemnate plantatorilor din Indiile de Vest. Da v i e s . rău inspirate.■i începu s.i 1657. Perioada sa de maximă prosperitate se plase. Sfk. G. 1957. După un sfert ide veac de activitate. 67 . 2 lbidetn. în raport cu aristocraţia. pp. tot pe o mie de anil. cit. încetinindu-i canisidenalbM ruiajuil capitalului şi obil-iigînd-o să recurgă l. p. cînd fu lichidaţii şi tnlocuitS cu alită companie 4. I. 447. 'drept acoperire a cheltuielilor sale de întreţinere a foriuriiloj şi hun oriilor. 57—63.i apună.Angliei avea privilegii similare cu ale predecesoarei sale. guvernul a intervenit în lichidarea datoriilor companiei. La 1698 pierdu monopolul comerţului african. 3 Ibidem. în acelaşi timp. îmţpreună cu alte şase factorii fortificate. ea lîncezi pînă la 1750. 131.. pe care le foloseau de-acum şi ceilalţi nesuttori. 97. 75—79 şi 299. noua companie a fost cea mai puternică şi mai de lunga1 duratX printre organizaţiile comerciale engleze aictivînd în Africa. steaua «.i împrumuturi. I. E de remarcat totodată (faptul că provenienţa capitalului ei indică 0 participaţie mult mai largă a marii negustorimi.. i ilresează după criza prin 1 K. 90—96. compania a făcut in vestiţii prea imari în mijloace de transport şi. Chiar dacă n-a onorat acest credit. The Royal African Company. cit. i !n primii ani de existenţă (pînă prin 1678—1680) şi s-a întemeiat pe vînzarea ide sclavii negri (circa 100 000 între 1672 şi 1713) în Indiile Apusene. Operaţiile acestea. 64. au pus-o în dificultate. op. Compania Indiilor Orientale Ca şi în perioada anterioară revoluţiei.au precadat-o 2. cu condiţia de a plăti companiei o taxă de 10% după valoarea măr1 urilor. în /deceniul 1680—1690. pp. Cf.t / . p. între 1709 şi 1712. pp. Acesta fu îngăduit tuturor comercianţilor englezi. Londra. 441—442. D a v i e s. pp. Lovitura de stat din 1688 o privează de înalta protecţie politică 3. E o companie mai burgheză decît cele cm. reuşind s-o salveze de la faliment. 450. < II acest nou statut. Ea poseda forturile din Gambia şi de pe Coi de Aur (Cape Coast Gastle). op.

i g e r—S a g n a c. a fost reluată cu vigoare. Compania fu lînfrîntă. . Masulipatom îşi Viiishakliapatam. în cpimptuairelle de ia Sunat. 1650—1651 s-au stabilit la Hugli. cit. un dividand ide 2O°/o jpe timp de cinci ani ! * La profiturile din comerţul interoceanic. Din 1662. A Shorl Hiitory of Brititb ExpaHsion. în schimb.care trecuse în ultimii ani ai domniei lui Carol I şi în vremea revoluţiei. iadiignat. cum se exprimă Maoaulay. p.. op. ajungînd. Englezii îşi făcuseră apariţia pe coasta Bengalului pe la [633. în 1668. i ( (inipaniei Indiilor 4. trebui să plătească o mare despăgubire indienilor îşi sa revoce pe Child. 1 I le || fJuon Ba) i Golful Hun (la poRUfh(Ci). 135. Paris. în 1676. I. englezii benefii iară de un nou punct de sprijin pe coasta de vest a Ini l u i : Bombay :l. compania se găsi în război cu Marele Moiţu] Aurangzeb. făcu apel la sprijinul Marelui Magul. 398 . la care se adaugă continuarea permisiunii de a ise stabili pe un mic teritoriu în delta Gangelui. pe care portughezii o făcură cadou Jui Carol al II-lea. illiamion. i . de la 8 000 la 300 000 de lire sterline. Oraşul ce s-a dezvoltat aci a deil( nu după multă vreme cel mai de seamă centru al comei (ulmi şi influenţei engleze în India apuseană. iar asupra capitalkilui astfell dublat. compania acordă fiecărui acţionar o bonificaţie egală cu valoarea partioipaţiei sade. p. în Asia ' n i est. D e m a n g c o n. din India în Europa şi invers. Activitatea comercială. i se recunoscură toate comptuarele deţinute pînă atunci. . Jofon Child. Bombay fu cedat de coi i . Motivul erau rapturile săvîrsite de agenţii în special de cînd fusese numit „căpitan general şi amiral al Cxropaniei Indiilor". valoarea importului anual din India crescu vertignos. ' I1r 6 d i r j c " STa u r o. M cit-. în acele părţi. 305. L'expansion cumpecnne (1600—1870). ' < harlti M o miniumti. la căsătoria sa cu o prinţesă din portugheză. 1957. Madras. bazată pe numeroase procedee ilicite în dauna indienilor şi stiîimindu-ie indignarea. op. între 1660 şi 1683. tar în anii următori şi-au extins punctele de sprijin atft pe I. Nababul din Bengali. în delta Gangelui. „o insuliţă infectă". I n t r e 1687 şi 1690. compania adaugă şi pe cele r c / i i l i i i e din dezvoltarea comerţului de coastă. „la o prosperitate cum ilumea nu tnai cunoscuse alta". >pc ©arabii construite în India2.

plătind pentru aceasta ca mită unor 1 tish Empire belim. :artă pe 21 <Je ani. New York. declarat şi nadeclarat. The Bri- pp. 1715 —1763. < ţripondirance anglaise.ii din K>HH părea s-o favorizeze. forţă despre care Marx spune i . în K a r 1 Mar x—F r i e d r i c h Engels. / . Li ge r. Paris. VIII. M i i li . The Battle of Plassey and the nquest of Btngtl. I Mi unul deceniu al veacului al XVII-lea se deschidea peni i u < Onipania Indiilor sub auspicii promiţătoare.coastă. 69 . p. 345 [Col. istoria //' rezultatele activităţii ei. iîn insula Sumatra 2.. în 1693. Nereuşite iau fost. cuprindea. salpetru ş\ opiu. Wilhelm al III-lea de Orania (1688—1702) este regele adus la tronul Angliei de lovitura de stat din 1688.. îngerul păzitor al lui Wilhelm 1 III i în -i. rămase în-.> se aşeze. numit Fort William. pp. m i / î (China). 9. dreptul de a construi un fort. compania obţinu. Rivalitatea comercială alimenta un veritabil şi apro. c oimptuare pe insuliţele Gjouşan. 108. iar în 169X ea cumpără în proprietate deplină acest mic teritoriu. între Compania en gleză şi cea olandeză a Indiilor. l. 17—19. . „Peuples et civilis. p. i „în m . 3 P i e r r e M u r e i .itions". XI]. 109—110 .i gul malaez. de pildJ Ia Patna. CHBE. I o n . Nu-i putură însă împiedica să se aşeze şi să practice comerţ clandestin în insula Timor. 1937. compania a obţinut de la noul regim. voi. oraş renumit pentru comerţul cu mătase. oiupiTo a guvernului. în largul coaistei de sud a Oonchin-i Imul jj la Bandjarmasin. i i r timpurile şi în toate ţările a unit capitalul liberal şi dinastiile liberale".i dea voita CaJioutta. 2 S t. Compania Indiilor Orientate. 1963. Editura Politică.the American Revolution.' 400. în apropierea lui. olan îi alungară pe englezi din comptuarele ce le aveau în arhipel.i 1696. Con Dao. l i . Lovitura de si. în Borneo. satul Kalchata. între 1664 şi 1683. p.i|>< continuu război. 1959. Laurence Henry Gipson. 1954. în baza edictului shogunului l y i i i i n i M i . tentativele de a înfiinţa. după încheierea păcii cu Aurangzeb. Opere. fiind „principala forţă motrice a monarhiej eonitituţionale. cal mai mare oraş al Indiei *. i . I ns . <■ I E ii w t t 'II ■■. De asemenea. pe da începutul secolului ai XVIII-lea. 4 K a r l Marx. IV. esul englezilor în Japonia. ifacilitîndu-i folosirea forţei v i l e ( I r . ii . aproape de vărsarea fluviului l .. voi. Teritoriul pe care li s-a permis din imn . 157. cît şi în interiorul provinciei. printre altele. în Ternate şi la Benkoelen. din 1638 3. Aci se v. în schimb. voi. Bucureşti.

pentru a facilita achiziţiile. care se datorau atît cruntei exploatări feudale la care erau supuşi meşteşugarii din 1 K . Cei interesaţi în afacerile companiei demonstrau însă că majoritatea mărfurilor aduse din India se reexportau la preţuri de r î i c v a ori superioare celor de achiziţie. i s-a permis să exporte acolo anual argint. S-ar putea ridica întrebarea dacă termenul de „capital liberal" nu este prematur folosit de Marx. Friedrich ap |6i irl 161 157 j i ii c ra. Bill-ul cu privire la India.1 r x. voi. Bucureşti. precedîod trecerea spre revoluţia industrială. la sfîrşitul veacului al XVTI-lea. Nu rezistau nici concurenţei cu preţurile relativ scăzute ale acestor produse textile. fîn ultimii ani de domnie ai reginei Elisabeta. 9.i Politica. în consecinţă. La începuturile sale. Folosirea termenului e justă. aur şi monede străine în sumă de 30 000 de lire sterline. Anglia păşea în stadiul culminant al dezvoltării «ale mamufaicnuiriere. pentru a se crea companiei posibilitatea unui comerţ rentabil cu India. pentru Compania Indiilor Orientale. 12. ceea ce constituia o derogare flagrantă de la concepţia economică a ■ i n i . K a r l Marx — Opere* Mai .persoane influente o sumă ide circa 90 000 de lire ster/line. Compania Indiilor Orientale. însuşi regele fiind învinovăţit că ar fi primit 10 000 de lire 1. după cum rezultă din explicaţia deosebit de clară dată tot de Marx.nimiciri ai liberului-scbimb în Anglia" 2. istoria si rezultatele în Karl Marx — F r ie dr ic h Engels. Produsele manufacturilor textile engleze nu se puteau compara sub raportul calităţii cu cele indiene. Faptul.1 i I M . direct proMi mal cu volumul comerţului respectiv. Aşadar. prin însuşi caracterul său de excepţie în acea vreme. Editur. era de natură să suscite nemulţumiri. obsedată de ideea opririi oricărei hemoragii de metale i acumulării acestora în ţară. datorită neîntrecutei virtuozităţi manuale a torcătorilor şi ţesătorilor indieni. în Opere. . „monopolizatorii din India au fost primii propo-\ .prin toate mijloacele. conchide cu Fineţe Marx. Opere. cu privire la trăsăturile specifice ale activităţii companiei în acest secol. voi. era din belşug compensată pentru Anglia. din care 5 000 de lire ducelui de Leeds. îr Engels. ■oi tarea de metale preţioase în India.

cel din urmă considerîndu-se ameninţat cu ruina. Cam-bridge. Aşa cum s-a arătat. criza a fost înlăturată. p. 264 . L u c y S. i l c . voi. încă din titlu. East India Company in Eighteentb-Century Politics. Scottish and Irish Joint-Stock Companies to 1720. n-au atins esenţial profiturile companiei. In condiţiile creşterii apreciabile a importurilor indiene. l 702 îşi 1709. l'»s | 2 Karf Paul MtntOUX. având sancţiunea parlamentului. primele inter-«In i i i ile importării . în Opere. prin prosperarea afacerilor celui dintîi. cît şi practicilor ilicite prin care i ompamia îşi făcea achiziţiile. 3 Ibidem. p. prin împăarea oslod douî . I. 71 p. penii n ca acesta să prevadă. o mare parte din aceste mărfuri erau de altfel iiduoc în Anglia raumai pentru a fi ireexjportate pe continent 2. numită oficial Compania londone i i u n . repetate în toată prima jumătate a veacul u i al XVIII-lea. The Constitution and Finance of English. pe baza unui capital fi im. l i n u r i de cea veche. Trebuie observat însă itemenea măsuri. 6. în mod direct.India. Reţinem deocamdată faptul că acest conflict s-a num printre stimulatorii introducerii unor perfecţionări tehnice în industria textilă engleză. 9. (). în deceniile următoare. < . La rivolution industrielle au XVIIIe siecle. I dificultăţi mai serioase a pricinuit însă companiei sciziunea în 1698. Pensia şi China. De acum încape adevărata activitate a companiei. CHBE. The . Sutherland. 1952. şi capitalul manufacturier. în jurul anului 1700. 1 Paris.. el a creat greutăţi Companiei Indiilor.şi vînzării în ţară a anumitor categorii de ii s. 193 [n • dit in I M a r x. it ur i din India.rupuri comerciale rivale. Oxford. Proprietarii de manufacturi au putut influenţa parlamentul. şi for/marea noii Companii Engleze a Indiilor Oiui i i . 1910. 1959. constituindu-se Compania Unită a Indiilor Orientale.i „instituţie naţională". Incompatibili tatea dintre industria Angliei şi a. se schiţează în Anglia un conflict de interese între capitalul comercial. II puternic. pp. 161. în 1697 a apărut o luci ce îşi propunea să demonstreze. I. reprezentat de Compania Indiilor. W i l l i a m R o b e r t S c o t t . Indiei. ea va deveni unul din cei mai mari creditori ai statului *. care şi-a reluat «poziţia monoţpolMtl în comerţul englez cu Asia de sud. contribuind la geneza procesului revoluţiei industriale *. 368—379. Compania Indiilor Orientale. voi. p. . 156.

. nepotul lui Ludovic al XlV-lea. ■ I m Me d. pentru Lumea Nouă şi stăpînirea mărilor *. refuză -. rezultatele imediate şi urmările sale. < ti . îndeosebi ultimul motiv a determinat Anglia să se alăture coaliţiei europene care.. dar sub rezerva ca între Franţa şi Spania să fie exclusă pentru totdeauna o uniune politică. me i. succesiunea fu revendicată de ramura austriacă a Habsburgilor şi de dinastia franceză de Bourbon. la 11 apri lie 1713. 16 72 I lup I Dl m i i i o.i <.muntelc desfăşurării acestui lung conflict interesează i puţin decît sensul.. francezilor permiţîindu-li-se în continuare să i în largul insulei şi să usuce peştele. fiecare prezentînd cîte un candidat.. l ' r i m r o ■c on v r n ţ i e aparte.. regele Franţei. imomentul în care seculara rivalitate franco4iabsburgică pentru hegemonia continentală încetează de a mai Forma axa principală a relaţiilor dintre statele Europei apuln locul ei apare pe primul plan rivalitatea anglo-fran< De la succesiunea spaniolă pînă la căderea lui Napoleon [■mie istoricul englez Seeley — Franţa şi Anglia au purtat un nou război de o sută de ani. La încheierea păcii.i situaţia creată. în oraşul olandez Utrecht.Războiul de succesiune la tronul Spaniei şi tratatul de la Utrecht (1713) în 1700 muri ultimul reprezentant al dinastiei de Habsburg pe tronul Spaniei. pe plan internaţional. Am. declarînd război Franţei şi Spaniei. Se contura astfel posibilitatea unei uniuni franco-spaniole. Nobilimea spaniolă alese ca rege pe Filip de Anjou. l' i anta i rebui să cedeze Angliei Acadia şi insula Terra Nova (Newl. iUT. în temeiul legăturilor de rudenie cu familia defunctă. sem na tă la tp.înntlI. pe o anumită port. în 'frunte cu Habsburgii austrieci. Anglia şi aliaţii ei recunoscură ipe Filip de Anjou ca rege în Spania.iiKl). Anglia obţinu Gibraltarul şi insula Minorca. boiul de succesiune la tronul Spaniei marchează.1 ni iiini.i. .. reprezentînd şi o puternică forţă continentală. dar şi una maritimă şi colonială.. p. ambele tabere erau epuizate. i u l I '• li Spania.istei.

Anglia se angaja să livreze. « CHIUI. imperiul colonial al Angliei era încă destul de puţin întins. în fapt. în această zonă. dreptul de asiento fu concesionat Companiei Mării Sudului. o întărire a coloniilor de plantaţii din Antile şi dintr-o parte a Americii de Nord. §i vânzarea altor mărfuri 2. Asiento. Abia isecolul al XVIII-lea reprezintă perioada în care Anglia a^ază. Compania Mării Sudului îşi re- . 334. 4 Dar răstimpul asiento-iului a fost ierni pentru ea la mijlocul secolului al XVIII-lea primul li II i i ) Imperiu britanic. toate porturile Americii spaniole fiindu-i accesibile în acest scop. 447. pentru despăgubirea companiilor comerciale care îl aveau conon. înfiinţată îm 1711 '. pe planul structurii sale economice şi politice.XXVI. Tratatul de la Utrecht reprezintă aşadar victoria completă şi instaurarea dominaţiei capitalului comercial englez ti fera de vest. după cum se va vedea. Anţ'Ju a renunţat la asiento prin tratatul din 1750. pp. Asiento-ul a condiţionat. Este şi epoca în care. Operaţiunile sale au intrat. să-'şi atingă apogeu! producţiei şi rentabilităţii5. 14—16. mai ales spre sfîrşitul ei. Aoglia imai dobîndi un drept urmărit de decenii de negustorii săi : monopolul comerţului cu sclavi în coloniile spaniole. prin cuceriri. Asiento-uil permitea.it. La politique coloniale de L'Angleterrt du XVllfc' siicll iil. Boston. contractuală 3. ÎMI contract cu Compania regaJlă africană.mJ BlWographical Finding List.i încheierea tratatului ide la Utrecht. p. 331. se produc adlînci transformări în viaţa Imperiului britanic. bazate pe munca sclavilor. p. 85 (1961). p. An Historical Essay . cit. :l M u r c t. 1962. 441. ' J oh n G. pe timp de 30 de ani. cu condiţia de a livra la timp cantităţile contractate de marfă umană. S p c r l i n g .. Spania a semnat în continuare un tratat comercial obişnuit. Aceasta încheie. aşa-numitul drept de asiento.sa ulterioară. The South-Sea Company. Monopolul dobîndit fu concesionat de guvern Companiei Mării Sudului. I. cel all plantaţiilor.i veille de la guerre de 1914. la Iu i. concesiune (arendare) de impozite. Comerţul cu sclavi I )up. op. temeliile celei mai mari puteri coloniale din istorie.coastele Africii. Olanda — dît mai ales faţă de dezvoltarea . . • Hanrl l ' r u n s c h w i g . la capătul unui efort de aproximativ un secol şi jumătate. care garanta pe imai departe largi drepturi comercianfiloi englezi ân coloniile sale. atît în comparaţie cu al altor ţări — Spania.13 iulie acelaşi an. în baza că. tom « «'.I I I I I ni imoştea ultimei dreptul de monopol al prinderii negriei. cîte 4 800 de negri anual. CAPITOLUL V PUNEREA BAZELOR MARELUI IMPERIU Pînă în pragul secolului al XVTII-lea. contra II i u i compensaţii de 100 000 de lire sterline din partea Spaniei. 4 lUdtm. p. în acest interval de timp. an. din faza ilicită în cea legală. în „Revue Historique". contract.

. ambele companii. Pe ide altă parte.• transportul şi desfacerea.. i. faţă de asociata sa. Compania afri-casă se plînse i ă trebuie să prindă totdeauna un număr dublu de negri. din cauza brutalităţii de neînchipuit cu care îi tratau escortele. cărora li se permite*i»i ( mu .acoperi îndatoririle contractuale. iceea ce atrăgea diupă sine aceeaşi exigenţă din partea Companiei Marii Sudului. iar a treia parte din numă rul total ii negrilor prevăzuţi în contracte avea să se achizi(ioiic/o < l c l. plantatorii spanioli erau foarte exigenţi iîn privinţa calităţii sclavilor livraţi. cu o cotă de i îte o treime. s. pentru a-işi ..îlte companii.i diferite . Intre cei doi cinici asociaţi surveniră curând neînţelegeri. m ista Africii *..m chiar de la particulari.. în anul 1721 convenţia anterioară fu reensul că la prinderea negrilor se obligau. Mortalitatea negrilor prinşi era extrem de ridicată. încă pe drumul din interior pînă la coastă. 74 . Ii protestele sale.

Industria de prelucrare a bumbacului. sclavii fiind înghesuiţi în corăbii în condiţii îngrozitoare. I. pe i are le plasa în schimbul unui număr de sclavi negri. coloniile engleze « I m Indiile de Vest şi America de Nord au importat 2 130 000 de sclavi negri1. 4 Comitat în vestul Angliei. cit. p.iv în coloniile din America. d i n care se puteau cumpăra S i k. în condiţiile concrete de atunci. cit. ea crampona marfa vie în Antile. o corabie pleca pe coasta de vest a Africii. chifti ale industriei engleze.. Aceasta însemna organizarea. 114 . 2 3 1 75 . între 1680 şi 1786. op. ducînd produse manufacturate. I. op. colonialismului şi.Comerţul cu sclavi. p. loc. care luă asttel în tecoJul al XVIIIlea un avînt extraordinar.. s-a întemeiat pe investiţii de capital provcnii din acest comerţ. cit. a unui comerţ maritim cu maximum de eficienţă şi profit. într-un tea». D e m a n g e o n. deveni una din pietrele < l e temelie ale comerţului. S î k. în valoare de 15 186 850 de lire sterline 3. între 1783 şi 1793. tradusă în profil din preţul de 10—15 ori mai mare cu care se vindea un sd. bazată pe tehnica modernă. după Londra.. Enormele acumulări de capitaluri lichide în Lanoashire 4 se datorează în mare iparte comerţului cu negri practicat de Liverpool. op. în această perioadă se încetăţeneşte sistemul britanic al aşa-ziselor drumuri de comerţ triunghiulare sau chiar în formă de pătrat. cu centrul la Manchester şi avînd ca port principal Liverpool. portul Liverpool participa cu peste jumătate din numărul total al vaselor engleze angajate în această mîrşavă afacere. cit. în perioada de maximă intensitate a comerţului cu sclavi negri. p. Din Anglia. de fabrică. de ila negustorii miusuilimami sau căipeteinii lood Cheltuielile de transport erau reduse la minimum. El devine ipivotul comerţului englez în emisfera de vest şi un element <U coeziune economică a imperiului. unde era vîndută cu acele cfytiguri fabuloase. op. Pe aceste profituri s-a ridicat după 1730 — aşa cum s-a mai arătat — oraşul Liverpool. faţă de preţul cu care era cumpăni în Africa. corăbiile sale au transportat spre America 303 737 sclavi. întrecînd cu mult Londra şi Bristol. ca al doilea port al Angliei. 32. C o x. De aci. al cărei centru a devenit această regiune la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Ce a însemnat această ciforă. cit. 15.

/ ' .. încărcând vasul pînă la refuz. deoarece el a devenit într-o anumită măsură necesar aproape fiecărei naţiuni europene. Ce argumente ar mai fi de adăugat. p 1 11 II II i o II . op. f |J • R f « i n a 1. Bucureşti. pentru încă un transport de fiinţe cufundate .In. ideţiteptând în schimb voci care merii tţâni ila a proslăvi groaznicul comerţ. a fost clădit pe sclavaj. AlpEteus W. | r x . ide unde circuitul se relua. în transformarea bazei tehnice a industriei engleze. Era vremea cînd oţii puteau ifi auziţi.. p 1 5 76 . Marele si vânt negru William Du Bois aprecia. profiturile realizate — investite ulterior în maşini. c i t . că sclavajul a costat civilizaţia africană 100 'de milioane de victime. să constate „cu regret" (?) că „va fi imposibil a se aboli comerţul cu sclavi. pp.isura în care Vechiul Imperiu britanic. p. începînd din Uiull 1600... . d iip .l. unul din cunoscuţii oameni politici englezi de pe la 1770—1780.iJ X V I I I Jc-a ? Prosperii ta tea ■datorita sclavajului aruncase în letargie seniiiidlc de lumatikadbsm. op.i constatarea specialiştilor. Hunton.. Mauro." 3.produse coloniale. pe la mijlocul. i \ .îin beznă a fost adus J I U r-o ţară -unde se pot bucura de aWăţătuira Evangheliei" 2. pentru a re veni astfel în Anglia. cit. 155—157.. „Şi totuşi — scria el — oamenii se întreabS în prezent care pot ifi cauzele ce au dus .1 CoupUnd. Aceleaşi interese ale marilor comercianţi şi plantatori îl făceau pe lordul Nortlh. din Barbados pîna în Virginia . ca acel presbiter aii unei biserici din NfW[| >i«nt (in America de Nord)... 1960. . pentru a demonstra ni. Uneori în acest traseu se intercala o a patra escala : produsele din Antile erau vîndute în Noua Anglie sau Terra Nova. muilţumimd lui Dumnezeu în duminică ide idupă 'sosirea unui 'nou vas cu sclavi. The British Ant'fSlavcry Move ti. vânzarea lor — izvor de fabuloase profituri pentru negustorii englezi şi factor regulator al unei mari părţi din circulaţia comercială a imperiului . 15. acest sistem atingîndu-işi ipogeul. în parte şi cel nou urmat. Destinele Africii. de unde corabia re venea în Anglia cu o încărcătură de cherestea sau peşte uscat K Sclavii negri — forţa de muncă în colonii. i II i. cit. secolului . într-un ar in ol din 1915. la stagnarea culturii în această regiune !" 4 1 Di mtngeon. .

pe o poziţie rationalist-nui. în perspectiva generală a acului al XVIII-lea. Filozoful Locke.. rezerve foarte diplomatice faţă de sclavaj. 2 După C o u p 1 a n d. oonsiderîndu-1 o stare omenească aşa de total opusă temperamentului generos al naţiunii engleze. ce transpunea contradicţiile concret istorice dintre vechi fi nou. al ideilor prestitoare de profunde prefaceri sociale.iu I»« M cele dintîi comunităţi care au repudiat. şi-au pus însă de pe atunci întrebări cu pi ivire ta soarta negrilor. în perioada 1670—1690. ei reprezentau foxtnu i nică. 77 . apoi.il II i. cu 1 Puritanismul^ s-a fragmentat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi mai tîrziu. un «gentleman». sclavajul. atitudinea filozofiei veacului al XVIII-lea. anticipează. exprima în primul său Tratat despre guvernare. p. incontestabil. încă din veacul al XVII-lea au apărui ţi proteste. formal. mistică. imipunîndu-se faţă de corespondentele lor antinomice. se plasa însă. în oare degenerase spiritul de revoltă socială . op. dînd quakerii formulează primele ini runiări la adresa comerţului cu sclavi. fermieri — drept consecinţă a înăbuşirii luptei lor de către burghezie şi nobili mea îmburghezită.Unii. Locke era. din principiu. treptat. IEI este. în problema sclavajului. cărora li se dădea această denumire globală. de ascuţită critică din partea burgheziei înaintate 'împotriva regimurilor feudalo-absolutistc. mai mult decît atît. în ultimii ani ai revoluţiei engleze şi în perioada Restauraţiei. în numeroase secte. foarte precaute de altfel. tot mai mulţi. reprezentantul compromisului burghezo-aristocratic pe care se baza regimul instaurat în Anglia după lovitura de stat din 1688.ii unor elemente populare — mici meseriaşi. apărut în 1689. ar fi capabil să pledeze foi favoarea sa" 2. „I uini nişt ii" reprezentau burghezia. în genere. dintre feudalitate şi burghezie. îneît „e greu de crezut că un «englez» şi. acest veac ne apare violent contradicriu. Quakerii şi. pe tărâm (politic. cu ororile sale din perioada umulării primitive a capitalului. Incluzînid fenomenul colonial. Cuvintele sale. în planul valorilor morale eterne. cit. sectele ■nonconforimiste 1 anglc/r . de condamnare a acestui fenomen social de pe poziţii limitate. Polemica politioo-socială a veacului. 41. susţinută de intelectualitatea burgheză. mai puţini la început. „veacul luminilor".

ei sîint oamenii din rîndul cărora s-au ridicat. " /■ c it. Dreptul la dominaţie asupra popoarelor de altă rasă pe care şi I au arogat albii a fost condamnat de Diderot. p. Ea a CUno* ui un mare număr de ediţii şi o largă circulaţie*. Enciclopedia (însăşi exprimă în unele articole ale sale conringerea că. ai unei întregi literaturi filozofico-politice de o netăgăduită valoare progresistă. omoarâ i îteva zeci 1 II i r d v. a Binelui asupra răului./■ ' ! > i . . In Anglia. * ) vehementă stigmatizare a sistemului colonial e cuprinsă i abatelui Raynal.i uninteascăiinarele eveniment. cocoţat iîn vîrfuil catargului. . modelate conform intereselor sale. Jonathan Swift — „inventatorul ironiei".. piraţii debarcă pe ţărm cu gîndul de a prăda şi jefui . o pagină care ar putea fi semnată şi în zilele noastre de orice om cu vederi înaintate. în luptă cu feudalismul în destrămare. Dar ei vedeau această luptă în perspectiva abstractă şi absolutizantă a triumfului Raţiunii şi Adevărului asupra dogmatismului şi ignoranţei. Cu toate aceste limite. 1 95 . Din ipuinotull de vedere care ne priveşte aci. Nişte piraţi sînt aruncaţi ide furtună în locuri necunoscute .1 numit Taine — lîrasoria ila sfârşitul celebrei sade cărţi Călătoriile lui Gulliver. ilustrul reprezentant al enciclopediştilor francezi 1. cu toată greşeala de a reduce evul mediu şi feudalismul la un fel ide „accident milenar" în dezvoltarea firească a societăţii. op i i i i . M i u' o.I . âmpotniva sclavajului în primul rînd. a Frumosului asupra barbarei lipse de gust. apărută în 1726. în secolul al XVTII-lea. împotriva colonialismului şi A metodelor sale.concepţiile ei idespre societatea viitoare. descoperă pămînt . mai devreme sau mai tîrziu. luminiştii sînt autorii unei ideologii. în cele din unmă. coloniile se vor elibera. piraţii dau ţării un nume nou.1 comerţului şi aşezărilor europene în cele două Indii. . un marinar. intitulată Istoria filozofică şi poli-in .■ i. aici ei fntîlnesc un popor paşnic. în numele regelui juni stăpfnire ipe acest pămîntj ridică o seîndură putreda sau o piatră care . condamnînd colonialismul : „Să ne închipuim următoarele — scrie Swift. care-i întîmpină cu multa bunăvoinţă . cum I .. a Justiţiei asupra nedreptăţii. glasuri de protest mai hotărîte şi mai de prestigiu.

79 1 . stăpânii lor. şi. ca să-i arate în dreapta şi în stînga. băştinaşii sîni alungaţi sau nimiciţi. cu desăvârşire străini de orice fel de corupţie. sînt trimise acolo corăbii. toate crimele şi nelegiuirile sînt îngăduite. şi fiindcă ţările lor nici nu abundă în aur. se numeşte o colonie modernă.de băştinaşi. Cu primul prilej. numind în administraţia civilă din toate coloniile funcţionarii cei mai destoinici. iar această tnîrşară hoardă de măcelari. Swift continuă. ca o încoronare a tuturor acestora. în vreme ce pămîntul e stropit cu sîngele loi torilor . Şi astfel începe o nouă dominaţie de <li<-|>i divin. mi-am îngăduit să cred că nu sînt vrednice să ne deştepte interesul sau să ne stîrnească zelul şi vitejia noastră" '. viaţa publică în Anglia a înregistrat răsunătoare scandaluri de fraudă şi corupţie din partea unor mari companii comerciale interesate în afaceri coloniale. 312—313. folosita îmi o prea sfîntă expediţie. spiritul de dreptate şi grija deosebită de care dă dovadă (în întemeierea coloniilor . 1956. ucişi sau alungaţi de colonişti. pp. pentru grija de a trimite din patria mumă în provinciile noi cît mai mulţi oameni cumpătaţi şi cinstiţi . J o n a t h a n S w i f t . căpeteniile lor sînt supuse la cazne efl lS ilrstăinuiască locul unde se găseşte aur. argint. ridicînd ironia la culmile fineţei : „Mărturisesc însă că această descriere nu are nici în clin. Leviţchi. nici în mînecă cu poporul britanic. Călătoriile lui Gulliver. trad. pe care le face întru răspîndirea religiei şi a învăţăturii. întemeiaţi pentru a converti şi civiliza un popor idolatru şi barbar". Virulenţa acestui fals elogiu al colonialismului englez e subliniată prin faptul ca în anii de elaborare a Călătoriilor lui Gulliver (cu începere di' prin 1714). pentru daniile generoase. zahăr sau tutun. Cum însă băştinaşii ţărilor zugrăvite de mine nu par de fel să dorească a fi cuceriţi şi înrobiţi. de Leon D. trimiţînd pe cei mai pricepuţi şi virtuoşi guvernatori. iau cu ei cîţiva. iar apoi se întorc acasă. unde li se iârtî toate nelegiuirile făptuite. care poate fi dat pildă lumii întregi pentru înţelepciunea. Bucureşti. pentru strădaniile depuse în alegerea preoţilor evlavioşi şi destoinici care să propovăduiască creştinismul . ca de pildă a „Campaniei Sudului". pentru /felul nepărtinitor în care împarte dreptatea. al căror unic ţel este fericirea poporului pe care-1 cîrmuiesc şi cinstirea regelui.

323. probabil. VI. Numele Canada. cit. în mentalitatea marii burghezii engleze. între 1534 îşi 1542. p. Un cîntec anonim de pe la mijlocul secolului numea corăibiile : „The wooden walls of England" (/iiluriile de llemn ale Angliei)1. 1 Organizarea ei dawazi de p< li tncaputul Heolului .. I aiuronţiu 8. în preajma anului 1760.chiar „aşezare".. 150. rule on the waves. . creştea producţia manufacturieră..). cu o relativă acalmie a expansionismului britanic. provine. Canaâianism. oare vor deveni imnul naţional şi simbolul imperialismului englez. valea Sf. Zur t g h i d o v i c i. Explorată mai întîi de navigatorul şi corsarul francez JacCartier. pînă la mijlocul secolului al XVIII-lea.." (Stăpîneşte Britanie. Quebec. fură reluate de burghezia i l. reprezentată de partidul whig. Marea lor imiză au fost Canada >i India. populaţia ei de emigranţi 'francezi se ridica ila 60—65 000 de locuitori5. pp. 80 . Noua Franţă fusese destul de neglijată de metropola ei.Cucerirea Canadei Perioada ide apogeu a coloniilor de plantaţii şi a comerţului cu sclavi a coincis. cucerite în timpul războiului de şapte ani (1756-1763).. S-ar iputea isă fii însemnat. comerţul maritim se lărgea. cit. „Historische Zeitschrift". Pînă la 1663 a aparţinut unei companii comerciale. de origine indiană. pentru expansiune colonială. In 1608 in pus bazele oi noului ' jui I" i HBE. în limba triburilor indiene ilocallnice. 500. 1934. avea între 5 000 şi 7 000 de locuitori. în 1740.i o scară şi imai largă. p. succesele comerţului şi exploatării coloniale întăreau convingerea că „viitorul Angliei" rezidă în promovarea intereselor sale economice dincolo de mări. 147. de i re si un mic teritoriu din valea inferioară a fluviului SI. caietul 3. avfnd ca principal inamic Franţa. totul indicînd pregătirea pentru un nou salt înainte. iar de atunci a devenit colonie a coroanei. 1 n i i ii Genesis der Kanadischen Zienen. Regimul feudal-absoluti Brii >/>. i i XVII-lea. p. în genere3. pe afluind cel mai mare oraş al coloniei. 71—73. James Thomson compune versurile : „Rule Britannia. un timp. în ansamblu.. Acalmie în vremea căreia se acumulau capitaluri. op. Războaiele „comerciale". sub imunele de Noua Finanţa 4. Laurenţiu a devenit colonie franceză. stăctfneşte peste valuri. voi.

n estej ^iri.!■ 81 . a Ii-a [Toronto]. dominat de interesele şi mentalitatea aristocraţiei. în genere. De altfel. p. făcu prima breşă în aceste colonii. I. în 1713. Londra [1959].. 18— 21. a cărei parte de răsărit a fost botezată Noua Scoţie. în ianuarie 1751 se încheie un fel de armistiţiu între colonişti. 1957. 375. englezii. de cei „cîţiv. lîngă Noua Scoţie. de asemenea. The Fur Tra. Manitoba.. 3 . CHBE. L. diferendele de hotar ce prilejuiseră ciocnirile urmînd a fi rezolvate pe calea tratativelor. Pînă la 1713. în acţiunile de pătrundere în interiorul continentului 2. 37. O fardare diplomatică anglo-franceză a fost urmarea acestor Lcursiuni . H a r o l d A. cit. ooiloniştii din Noua Scoţie (înfiinţară oraşul alifax. 4 M u r e t. p. 443. '. francezii au dominat ipe concurenţii lor englezi în acest comerţ şi.din Franţa. Compromis provizoriu. Cf. care activau în interiorul Canadei. p. A History. un echilibru o delimitare iîntre zonele de interes ale marilor companii pentru comerţul cu blănuri. op. O personalitate de inteligenţa lui Voltaire vorbea în derîdere de Canada. p. Pacea de la Utrecht a restabilit. An Introduction to Canadian Economic History. [Toronto]. Morton. chiar succesele Iniţiala ale Companiei Golfului Hudson s-au datorat atragerii de partea ei a unor iscusiţi agenţi francezi. în 1748 3. 1956. prin pacea de la Utredht. 1 C h r i s t o p h c r L l o y d . n-a ştiut pune în suficientă valoare resursc-l. punct de plecare al unor noi hărţuieli cu francezii. în 1749. la nord şi nord-vest de marile lacuri : Compania engleză a Golfului Hudson şi companiile franceze. ca o contrapondere a ■iăbaurgului.de in Canada. remarcabilul ministru de finanţe al regelui Ludovic al XlV-lea. îsn timpul irăzboiuliui de succesiune lla -tronul Austriei (1740— 1748). pp. care fu însă restituit la încheierea păcii de la Aachen. ed. de guvernele en-gjlez şi france/. 49. coloniştii din Massachusetts capturară marele fort francez Louisbourg. Louisbourg se află pe insula Cap Breton. avînd sediul la Montreal şi în alte localităţi. în 1745. 2 W. ale r colonii erau situate mai (în interiorul continentului. întrevăzute un moment de Colbert.i siînjeni de zăpadă" pe care Franţa îi poseda acolo 1. The Cap ture of Qttebec. Ciocnirile anglo^franceze pentru Canada începuseră mai demult. luînd Franţei Terra Nova şi Aca dia. . I n n i s .

în 1755. ciocniri între coloniştii englezi şi francezi. pp ■ p' -II I Oipi o a kidt '0—31. ceea ce duse la ruperea relaţiilor diplomatice între r e l e două ţări. în valea fluviului Ohio. înşişi istorii M englezi şi americani condamnă unanim şi cu severitate inuman 3. ei fiind dornici să se extindă spre apus. iar o mică pamte au irauşit să se repatrieze în Franţa. în dauna posesiunilor franceze. în fruntea unui detaşament ide itnupe alle metropolei. avu loc. cu vădite intenţii provocatoare «lin ■pointea Anigliei şi a coloniilor sale. din cauza precumpănirii sentimentelor iparticulariiste şi a intereselor locale în rîndurile a numeroşi delegaţi la congres *. urm . Un atac fu declanşat de coloniştii din Noua Scoţie asupra Acadiei de vest. unmat de un ultimatum M u i . pp Ikidtm. Un detaşament al coloniştilor englezi. la Congresul de la Albany. încurajată şi ide Anglia. i . ocupînd-o şi ailuingînd în masă pe coloniştii francezi de aci. în iunie 1754. A fost cea mai mare dispersiune forţată de populaţie europeană în istoria Lumii Noi. in noiembrie 1755 surveni ordinul guvernului englez de captură a tuturor vaselor franceze. Chiar în timpul cînd aveau loc lucrările Congresului de la Albany. din Noua Anglie. comandat de George Washington. aşi pierdu viaţa cu i. în vederea pregătirii acestei expansiuni. prin oare a încăput. a întăririi coloniilor pentru lupta cu francezii. trimis în sprijinul coloniştilor. englezii lUteriră o altă înfrînigere. 39—41. Flota engleză captură vase franceze ipe coasta Newfoundl. aproape de Fortul Duquesne. franceze. La uin an după i apitularea lui Washington.Coloniştii englezi de ipe coasta Atlanticului. neoficial. războiul colonial purtat de Anglia Şi Franţa iplînă flin 1763. Acadienii au fost transportaţi în cele 13 colonii de pe coasta Atlanticului . Penmsylvania îşi Virginia.i ocazie 2.! Iul Braddock. cu mult mai grea deoît precedenta. 94—96. incidentele reîncepură. alimentau aceste incidente. se desfăşurau. unii au ajuns în Angilda.ind-ului. prima încercare de federalizare a lor. dar momentan nereuşită. a fost obligat să capii u l i / c iîn primele zile ale lunii iulie. aproape în aceleaşi locuri. < .i nel .

în 1758. Dar anul 1759 le aduse cele mai mari succese. VI. William Pitt-senior. pp. p. op. 416—425.i te | n ! i lesuna. El este ilustrat mai cu seamă de construcţiile navale. cit. şi de vasele capturate şi reechipate în serviciul marinei engleze. cit. în lupta decisivă de pe „Colinele lui Abraham". Tot în aceşti ani. ultimul concurent redutabil din această perioadă — clasele dominante engleze au făcut un efort financiar excepţional pentru a obţine victoria. Mu r e t . Trebuie s. pp. efortul construcţiilor rămîne însemnat . o. Anchany I [endl v fScu. 506—507. cucerirea unui mare imperiu colonial şi înfrângerea Franţei. la 18 septembrie 1759. 519. Z i c h e n . 3 -4.francez.. p p .. Cf. G i p s o n. î" aceste c i l r c . din Mediterană. In istoriografia britanică numele lui este asociat cu victoriile care pun bazele „marelui imperiu". 5 Ibidem. 2 3 1 83 .. pentru cuc In tras la răspundere. op. cit. < l i n 1690—1692 2. şi de declararea oficiali » ştirii de război.. după cea a lui Ktltey. capitala Noii Franţe. englezii cuceriră Louisbourg şi Fort-Duquesne. primul ministru din acest timp. VII. cit. guvornatoruil generali francez 5. 115—117 şi urm. G i p s o n.. G i r i u d. cineva îl numea „The greatest year England ever saw" (Cel mai măreţ an pe care Anglia 1-a văzut vreodată). pentru Coimpania Golfului Hudson. cit. pp. Conştiente de cartea pe care o jucau — consolidarea domi naţiei mărilor. 4 M u r e t. cit. op. a doua încercare <!'■ explorare a interiorului Canadei centrale. început sub auspicii destul de sumbre — în mai 1756 en glezii pierdură insula Minorca. la 10 ianuarie 1756 *. după un asediu memorabil. L 1 o y d. înoît între 1758 şi 1761 flota de război britanică fi-a sporit efectivele de la 136 la 350 de vase 3. 1754—1755. 464-^466. la sfîrşitul căruia. desfăşurate într-un asemenea ritm. 5 1 4 . de pildă. într-o scrisoare către Pitt. Armata şi flota engleză de sub conducerea generalului Wolfe cuceriră. oraşul Quebec. cit. respins. Totuşi. pp. 35. op. 0 parte de contribuţie la succesele Angliei a avut şi energia extraordinară a marelui lider whig.. condamnat şi executat amiralul Byng — i boiul intră lîntr-o fază favorabilă Angliei cu începere din 1758. op. p. acestuia din urmă schimbîndu-i numele în Pittsburgh 4. CHBE. op. îşi pierdură viaţa şi Wolfe. VIII. op. p. între mijlocul anului 1758 şi începutul celui următor au fost lansate 40 de vase noi. şi Montcalm.. V)'> .

şi James Cook. în martie 1763. pradi anarhiei feudali M II ' i < ■ i . Laurenţiu. I ./<. G i p s o n. [ntperiul Marilor Moguli se : Ima. . formată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea în centrul şi vestul poniimsiiiilei indiene. 638—639. Ottawa. împotriva puternicei uniuni de principate a maraţilor.Pe o fregată idim filată care asedia Quebac^ul se afla.. VI. 69.. 144. Tratatul de pace de la Paris. Din cauza slabei autorităţi a puterii centrale 6. p. în Bengal5. ntc .in|'. op. terminând în scurtă vreme ocuparea posesiunilor continentale franceze din Canada îşi valea Ohio 2. p . Compania Indiilor dbţinu din partea Marelui Mode la Delhi un privilegiu comercial care o scutea de plata v . pînă cînd campania nu a dus tratative în acest sens şi cu feudalii hinduşi din Bengali7. c it. ■ i d v 11 >l e s.. I . firmat posesiunea acestor cuceriri. la 8 septembrie 1760. englezii cuceriră şi Montreal. Aproape un an mai tîrziu. I T I I S h o r t t — Arthur G. Această confederaţie de triburi dezlănţui o răscoală Lerală contra ocupanţilor englezi. 96—126. op. op. ipriviilegiiull rămase fără valoare (practică. P P . după iluipte grele. i a . 1 I li IU'. p.au durat ipîmă în septembrie 1764 *. Doughty. Documents conctrnant l'histoire constitutionnelle du Canada..i lui Ain. care sporeau considerabil suprafaţa domeniului colonial britanic în America de Nord s.:. I ii 1717. 1 Dttpl " " >.. uniiune ostila carrapanaei. care . 597. 21. ca timonier. p.. 524. I. le-a con-. op . H4. ' M II r c t. cit-. semnat la 10 februarie 1763. închegată sub conducerea viteazului şef Pontiac. | M . stăpînirea în India n-a înregistrat modificări teritoriale. Un ultim protest împotriva noii situaţii veni din partea marii confederaţii de triburi indiene din valea superioară a fluviului Sf. Eu fu Î M I M I I I . pp. 1759)—1791. . IX. Ea a căutat să se alieze cu aceştia. viitorul renumit explorator al Oceaniei l. 1911. începutul cuceririi interiorului Indiei Timp de trei decenii după tratatul de la Utrecht. p.b (1707). aimeninţînd mai ' CHBE. i IIulor interne. ' A . //"■ Ituttlc of Plassey. cit. M a g h i d o v i c i .

prima fiind importatoare. stîrnind alanmă în cercurile financiare londoneze şi ata curi la adresa Companiei Indiilor. fără modificări. . în care erau. Ibidem. I. Ibidem. pp.ales Bombay-ul. pp. ou care făceau piraterii Privilegiul de monopol al companiei a fost reînnoit în 1730. Maraţii aveau §i o fliotă. iar a idoua exportatoare. dar aspru criticat pentru corupţia prin care se imenţinea la putere. ea a contribuit cu sprijinul său financiar la lichidarea scandalului izbucnit în unma falimentului fraudulos al Companiei Mării Sudului (1719) şi la redresarea ifinanciară a acesteia. Rezul tatul era un flux accentuat de metal preţios din Anglia spre Asia. nu o dată. prin transformai onomiei de circulaţie" care a caracterizat pînă atunci ac tivii ai e. relaţiile comerciale idintre Anglia şi India au avut un caracter unilate ral. Cucerirea Indiei se integrează într-un efort de echilibrare a balanţei britanice de plăţi. p. 345. 2 3 1 85 . întro economie ipriiu-zis „codani a Iii" 4. 62—63. p. Banii folosiţi de Walpole pen tru a-i cumpăra pe deputaţi şi a-şi asigura astifel majoritatea parlamentară necesară au provenit. compania şi le cîştigase datorită sprijinului financiar acordat de ea guvernării lui Robert Walpole (1721—1742). pe aceeaşi cale.i. campania duse tratative cu China. iar în 1741—1742 Madi as ji (lalcutta. The Foundmg of the Second tish Empire. deci Iară a mai fi nevoie să le plătească. în ciuda unor atacuri violente dezlănţuite cu această ocazie împotriva ei de opoziţia parlamentar. sau de a ob ţine. 344. Se poate considera că ten dinţele a de a realiza cuceriri în interiorul Indiei au fost generate d« interesul de a-şi procura mărfuri prin contribuţie forţată. 140—141 . loc. din fondurile companiei. . La fel. 4 Ibidem. fără a reuişi nici acum să-şi stabilească la Amoy şi Ningpo comptuarele pe care le dorea 3. mijloace băneşti care să fie folosite pentru achiziţia mărfurilor orientale. cit. Harlow. între 1726 şi 1736. unul dintre foarte abilii lideri whigi din această perioadă. ca şi atacurile opoziţiei. în toată iprima jumătate a secolului al XVIII-lea. „ .i Companiei Indiilor. Ibidem. Reînnoirea privilegiului. interesaţi membri influenţi ai partidului whig 2. de asemenea.

pentru a-1 restitui. / / • ■ / ./' op ai i' 200. Francezii cerură guvernatorului englez al companiei achitarea sumei de 420 000 de lire sterline.i încheierea păcii de la Aachen (1748). în 1745. I. Anglia restitui Franţei Louisbourg şi insula Cap Breton.u est episod au început războaiele din Carnaţie. Ostilităţile din Europa au dat ocazie lui Dupleix să ocupe oraşul Mulras. în Canada. Compania engleză căută d i n răsputeri să-i contracareze acţiunile. Dupleix. în anii următori. pentru dominaţia isupra acestei regiuni din sud-estul peninsulei indi. de fapt. |i ISO. Ele erau alimentate şi de situaţia din Europa. Dupleix duse o politică activă ide extindere a influenţei franceze în Deccan şi Carnaţie. între cele două companii rivale au început ilupte care au durat. a fost. în cadrul căruia cele două ţări se aflau în tabere opuse. p. amesteeîndu-se în rivalităţile dintre principii indieni. De aci a pornit agravarea bruscă a relaţiilor anglo-franceze în India. ii .Aceleaşi tendinţe se profilează în activitatea Companiei franceze a Indiilor Orientale. . înI" li Î6 decembrie 1754 prin aşa-zisul „tratat al lui Gode' I' i. I . Guvernatorul posesiunilor acesteia din India. primind în schimb Madrasul. cu întreruperi. ca o afacere particulară a Companiei [ndiilor. fondată în 1664.uvernele Angliei şi Franţei la noi tratative. în 1751—52. Dufpleix nu se (grăbi 'însă cu executarea acestei clauze a 'trasatului. 1 . pentru a adăuga astfel la veniturile comerciale pe acelea provenite din impozite l. M I I i i i . prin aceleaşi metode. cel dintîi care a încercat să realizeze extinderea administraţiei sale în interior. aproape două decernii. (lonflictul pentru Carnaţie se ascuţi din nou. Deşi compania a achitat suma. unde se desfăşura laşa-muimitul război de succesiune la tronul Austriei (1740—1748). Dupleix refuză retrocedarea Madrasului. El determini v. oare s-au prelungit şi în intervalul de pace dintre Anglia >i Franţa (1748—1756). pe motiv că termenii condicilor de răscumpărare a oraşului fuseseră stabiliţi fără consul( II . astfel că flota engleză putu reintra în posesiunea oraşului abia la 1 septembrie 1749 3.

nr. posesiune franceză în delta Gangelui. p. care s-a aflat între 1755 şi 1761 în India. la începutul anului 1761. op. de a colecţiona numeroase manuscrise indiene. Compania lndiilor şi-a concentrat iot mai mult atenţia asupra expansiunii în Bengal şi sudul Indiei. cel mai energic. el obţinu o mare şi nesperată victorie asupra trupelor franceze şi ale nababului din Bengal. 168— 171. a ■acestuia în India 2. E de reţinut că Francezul Anquctil-Duperron (1731—1805).. op. cu începere din 1771. 463. In iulie 1754. alegerile parlamentare din Anglia diduseră 1 ÎŞtig de cauză grupării agresiv-expansioniste a \partidului whig. Aducîndu-le în Europa şi publicîndu-le. VIII. A. în 1755. Guvernatorul francez Lally-Tolendal asedie Madrasul. G i p s o n. 453—454. op. 2 1 87 . cel mai important punct de sprijin al francezilor.. dar fără succes (inoiemibrie 1758—februarie 1759). de expansiune. ceea ce consolida situaţia englezilor şi în această parte. ocupă Calcutta în iunie 1756. dar şi unul din cei mai necinstiţi funcţionari superiori ai companiei — comandantul forţelor ei militare — şi-a cîştigat renumele de „cuceritor al Indiei". Dupuis. pp. 450—451. op. cit. 1961. pp. The French Thrcu to Indii and British Rtlations with Sind. Ei trecură la ofensivă şi. în „EHR". în timpul acestor ani tulburi. p. i . In ichimb. 590. spre interior. Atitudinea conciliatoare a Franţei venea prea lîr/. iniinte cu mi secol şi jumltate.. cit. Robert Clive. Izbucnirea războiului de şapte ani a (permis Companiei In diilor să-'şi realizeze ţelul eliminării influenţei franceze ţi al lărgirii teritoriale a posesiunilor sale. Această bătălie a deschis englezilor stăpînirea Bengalului. ia sud de Madras 3. 301. ea abandonează ultima sa factoric din Sind. iar în martie 1757 ocupă Chandernagor. zona vinarii fluviului Indus în Marea Arabiei. 460. la Plassey.heu" 1. cit. care a âniseminat um succes pentru englezi. aliat cu francezii. în frunte cu Pitt-senior. La 23 iunie acelaşi an. . Huttenback. Centrul de -greutate al iluipteilor se deplasă din inou îm Carnaţie. 227—228. 3 Edwardes. cuceriră Pondichery.i gftlit ocazia. Clive o recuceri în februarie 1757. . pp. Mu r e t . el şi-a cîştigat un mare merit în dezvăluirea comorilor gîndirii şi literaturii vechi indiene.iu. cil.issini.. unde începuse activitatea sa. După numele delegatului principal francez. Franţa rechemă )pe Duipleix şi renunţă la [politica ai n v . Nababul din Bengal. Cf. R.

„Evenimentele din timpul războiului de şapte ani — scrie Marx — au transformat Compania Indiilor Orientale dintr-c putere comercială într-una militară şi teritorială. de fapt. care în 1758—1759 obţinuse mari victorii în nordul [ndiei...i Marelui Mogul — scrie tot Marx zugrăvind această litate — a fost înfrîntă de viceregii săi. La fin de l'ancien regime et la revolutior. Aceeaşi părere o împărtăşesc şi istoricii mai noi. 230. I' 1. britanicul năvăli în ţară şi avu posibilitatea să-i subjuge pe toţi" 5. I i r I Indiilor Orientale. iiii cu cotropitorii.a această victorie din India a contribuit şi dezbinarea dintre feudalii indieni. a i /Jilirobită de iafgairai. Gipson. 1941. XII]. 88 . 9. pp. Făcîndu-i incapabili de împotrivire. Imper i u l britanic este constituit şi Londra e capitala sa. Paris.9. sau mînîndu-i pe drumul pai n. încheierea războiului de şapte ani îşi tratatul de la Paris au însemnat sfîrşitul oricăror veleităţi de expansiune franceză în India.„„.. i .Ca şi în Canada. Rezultatele viitoar* ale st&ptmrii britanice în India. compania a acaparat provinciile Bengal. p. ' Dup ui s. op.. „De acum înainte. cit. Ilistory of Freedam Mavcmcnt in India. 1 . pp. 293—294 . în timp ce lupta tuturor împotriva tuturor era în toi. voi.u. . Puterea viceregilor a fost înfrîntă de rnaraţi.. confedera1. voi. La începutul anului 1761. Atunci s-au pus bazele actualului Imperiu britanic în Orient 2. Puterea rnaraţilor a fost înfrîntă de afgani şi. I i i i < li l n d. partida era jucată. p. IX. (//6J—775. care le-a irosit forţele în lupte fratricide. instituind controlul ei chiar asupra Marelui Mogul. O eră nouă se deschide. i 1 i p p e S a g n a c. 59—62. Marx. pentru lumea anglo-saxonă" 3. p. reducerea definitivă a posesiunilor Franţei la oîteva oraşe ide pe coastă şi mină liberă pentru Compania Indiilor Orientale pentru a se extinde în interior. cit. în Opere. ' In delta Gangelui şi la vest de aceasta. I [Delhi. i r I Mirj.ită. „Puterea sul ' i r i n . „Peuples et' civilis tion ■' «rol. Ea era acum stăpînă.. Compania in i )/■< "-. pe toată coasta apuseană a golfului Bengal. 207 . op.1 i iii. voi '). 39 [Col. Bihar şi Orissa l. Speculînd împrejurarea că unii feudali indieni sprijiniseră pe francezi. iîn ilupta ide la Fanipat4. 1961 |.

M. Documents of the Canadian Constitution. Din această cauză. ale „vechilor supuşi". în sensul acesta s-ia iremarcat îm mod deosebit guvernatorul provinciei Quebec. 1759 —1915. Pînă în august 1764. . Guy Canleton. iar nu după ale zdrobitoarei majorităţi ale „noilor supuşi" — francocanadienii 3. Aceasta nemulţumi pe cei dintîi emigranţi englezi. 95—99 . din cauza numărului mic al noilor veniţi. fiind designat ca guvernator civil.Doughty. însă de altă naţionalitate decîl gleză. La fel şi instrucţiunile către iguvernatorii provinciilor. James Mimray. op. Pentru întîia dată ea trebui. buni cunoscătorii ai limbii franceze. asigurarea (libertăţii cultului romano-catolic *.i pentru dministraţia britanică. 151. 1918. au procedat cu precauţii pentru susceptibilitatea canadienilor francezi faţă de introducerea legilor engleze -. 31—32. op. Trois-Riieres şi Montreal. prin care s-au bazele regimului britanic în Canada. autorităţile britanice au fost obli gate să recurgă la metode mai suple de introducere a noilor egi şi instituţii. .. Canada rămase sub regimul administraţiei militare. de pildă.Organizarea şi dezvoltarea noilor colonii.în fruntea dor fură numiţi ofiţeri aleşi cu grijă reputaţi ca persoane ou tact. VI. care.. după desfiinţarea regimului militar. Toronto. cit. recamandînd. 40—43. Nu se . cit.i izeze o colonie în care populaţia era formată în mare parte in emigranţi europeni. p. 2 G i r a u d. împărţită iîm itred regiuni : Quebec. ce Ie infirma pretenţiile ca legislaţia să se modeleze după vedenie şi interesele lor. CHBE. Proclamaţia regală din 7 octombrie 1763.ajunse însă deocamdată la o fricţiune politică propriu-zisă. şi-a continuat exercitarea atribuţiilor. p. vreo 400 de familii de comercianţi venite mai ales din coloniile Noii Anglii şi aşezate ila Quebec şi Montreal. 89 Shortt. manifestă un spirit e moderaţie faţă de coloniştii francezi. Atît el. P. după cuceirea ei de către englezi. 1 K e n n e d y. pp. pp. 41 . pp. W. 3 Ibidem. a ridicat o delicată problem. Canada Guvernarea Canadei şi dezvoltarea sa interni. cît şi lunmaşul său.

in vi dine ce coloniştii francezi. p.iţatl deja prin proclâmaţij regali din 7 octombrie 176T.. întrucât lucrul pe care l-ar fi dorit cu adevărat — revenirea li Franţa nu se profila ca posibil... se inumea (pe lingă guvernator un consiliu de 17 pînă la 23 de membri dintre notabilii coloniei. 145.a conurjibuit imiuilt tla precipitarea izbucnirii războiului de eliberare al celor 13 colonii engleze de pe coasta Atlanticului. î-n orice caz. de mai multă vreme nemulţumite de politica metropolei. //•'/. Qhio l. ki calitate de colonie separată — aveau şansa de a se păstra ca individualitate etnică. în ni dobândirii independenţei tuturor coloniilor din America de Nord. Ale ei. rămîriînd sub stăpînirea Angliei — singură. Dar fără entuziasm. Dimpotrivă. pe cea mai puţin rea : loialitatea fdţă de Anglia. franco-canadienii au ales.. supuşi ai Angliei numai de cîţiva . Quebec Act a atenuat molt regretele canadienilor francezi şi i-a adus la mai bune sentimente faţă de Anglia. din soluţiile ce le rămîneau. VI. se garanta libertatea cultului catolic şi. i provim ia Quebei >M . guvernul englez opta făţiş pentru menajarea noilor suipuişi.un. 1 Oarecum provizoriu. Eil emise aşa-mumitul „Quebec Act". la nord de afluentjull acestuia. canadienii francezi — mai puţini de 100 000 — ar fi fost rqpede dizolvaţi în masa celor 1 500 000 de englezi de pe coasta Atlanticului.„Quebec Act" în 1774. s-a putut astfel vedea spectacolul ciudat al celor mai hi colonişti englezi luptînd împotriva patriei lor de origine. această alipire fusMe. în fine — prevederea cea mai efemeră — se confirma alipirea la Canada a teritoriului situat între Alleghany şi Mississippi. iar acum indignate şi mai mult de favoarea teritoriala aoordaită Ganadei 3. prin care se reintroducea [legislaţia civilă franceză. 1 i izbucnirea războiului între Anglia şi cele 13 colonii de oastă.. care de răpea posibilitatea expansiunii spre apus. sau. fiu de asemenea itrecut sub administraţia Canadei 2. in * Iniinb.. Quebec Act . Labradorul... dar şi ale lor. i bona M 11i i . s-au ferit de a-i leza interesele. (pînă atenei dependent de Newifaundland (Terra Nova).

ultimii I u . Anglia nu mai putea ignora revendicările acestei puternice minorităţi. Neutra litatea foarte corectă observată cu acest prilej de popula 1. şi nimic de aşteptat. dar eşuară în faţa Queibec-oiikiii. în perioade de linişte. nu mai putea fi aplicat fără a nemulţumi pe noii veniţi. munţi Alleghany şi Iluviile Ohio şi Mississippi.1 < omportat.1. nici revocat fără a indigna pe vechii colonişti francezi. Marea lor majoritate provenea din Noua Anglie şi New York 2 . 2 1 91 . op.ilături de francezii. a dobîndit teritoriul dintre marile lacuri. pp.1 franceză a şi satisfăcut. iar alţi vreo 20 000. In i u n i e an.nn K I . neacceptînd să trăiască în noua republică burgheză independentă. 46. în valea superioară a fluviului Sf. cit. din capul locului. pe care Quebec Act îl confirmase Canadei. VI. dar a şi indispus uşor pe englezi. fie arendaşi — veniţi prezentau o structură compozită. p. 189.. Independenţa dobândită de cele 13 colonii americane avu adînci consecinţe pentru viaţa internă a Canadei. CHBE. Quebec Act. p. a zdrobitoarei majorităţi franceze a populaţiei. 191. 49 . în Canada. care pornea de la realitatea anterioară. Vreo 35 000 de asemenea „loialişti" se aşezară în Noua Scoţie. după un asediu care a durat din decembrie 1775 pînă în mai 1776.. care nu s-a stins nici în /. S. Această imigraţie masivă aprqpia dintr-o dată de echilibru raportul numeric dintre francezi şi englezi. ( i u vernatorul Carleton declara : „iNu ai nimic de temut din partea lor. ca ocupaţii.U. ei trebuiră să evacueze definitiv întreaga Canada. aspecte şi mai complexe. Ibidem. Laurenţiu şi pe ţărmul nordic al lacului Ontario. revoluţionarii americani ocupări Montreail. aşa-numiţii „loialişti". H I V omogene — în majoritate proprietari funciari şi fermieri. Prin pacea cu Anglia.A. în clipe de nenorocire" 1. Statele Unite ale Americii.Războiul american de independenţi şi urmările sale pentru Canada în noiembrie 1775. se strămutară în masă în Canada. Se inaugura astfel chestiunea spinoasă a dua lităţii etnico lingvistice a Canadei. Ea ri dica noi probleme în guvernarea coloniei. straG i r a u d. dai Imul cS .i . de o structură so cială şi ocup..ilele noastre. Elementele filo-engleze din aceste colonii.mu 1 proprietari. l .

EHR". oscilaţii de vederi politice.permitea guvernului englez să prevadă. şi o udunare legislativă aleasă.tiificare socială. colonia Noua Scoţie. al i .unicului. Noua stare de fapt. La 1787.' în aceasta a constat esenţa politicii britanice în Canada după 1783. în Noua Scoţie s-a înfiinţai Iprimul episcopat anglican din America de Nord. etnice îşi (religioase.i.i. Din 1758. numai prin organizarea Canadei în mai multe 'colonii separate. cu un guvernator şi consiliu numiţi.boi cu francezii.i/. p 147 ' Extcutivi in the Brkis. în p l i n i. cea mai ameninţaţi de vecinătatea acestora.1 luctura locală a (populaţiei. 47. Influenţa adunării era 'însă (puternic îngrădită de dreptul de veto al guvernatorului şi de caracterul oligarhic al consiliului. . I. chiar ostile. Dar aleşii nu puteau fi decît (protestanţi2. anul semnării păcii cu fostele sale colonii de pe i l i n început în această direcţie fusese făcut.. L MDii d. teoretic pe timp limitat. p. nici de deosebirile confesionale. ivită în viaţa societăţii canadiene. că va fi foarte greu să rezolve problema guvernării Canadei. deoarece într-un timp scurt era imposibil să se aştepte o amalgamare şi o sudare suficientă a f ranco-canadienilor şi a englezilor. .'. II m i mul. t9i 447. pentru o durată oarecare ide timp. dar practic pe viaţă. Cheia problemei ise afla îin (încercarea ide a satisface în cît mai mare măsură susceptibilităţile şi interesele (tuturor gnupurilor 'sociale. primise un statut de autori nare incipientă. printr-o legislaţie de compromis. ■pire. pp. La toate acestea se adăuga şi apartenenţa for confesională protestantă 1. ţinînd seama şi de tradiţiile istorice diverse. Iar aceasta se putea irealiza. atît prin (f avorizarea netă a uneia din ele. s-a lupă un model de organizare asemănător cu al Noii • II d( op. Aceasta din urmă a devenit un corp tul de popular. compus din membri numiţi la recomandarea (Sa. cît şi printr-o soluţie mixtă.i AiI. Consiliul nu avea el însuşi atribuţii executive.ir ora niembru din oficiu în consiliul guverraatoruilui3. ale celor două comunităţi. In L784.— * W. spre a da isatisfaoţie loialiştilor nou veniţi. întrucît dreptul de a alege nu era îngrădit ilc cens. dar forma curtea supremii de apel a coloniei. delimitate ipe cît posibil dupS . Ui. cit.

1797 la York (azi Toronto). p. CHBE. CHBE. p. Pentru orgUUMni Coloniilor < 1111 estul Canadei. CHBE. care a îndeplinit în accţn .. situata la apus de prima. ce împărţea teritoriul văii Sf. 50 .. Ambelor provincii li se acordară instituţiile politice de acum coniacrate. 50. 53—54. în cazul în care regeleliei ar fi creat şi din aceştia. guvernator îşi consiliu numiţi6. p. Cf. 445—446 şi G i r a u d. . 6 Membrii săi erau numiţi. avînd numai un viceguvemaşi un consiliu. Jean. p. op. 19 L. către estuarul filwiulkii. rămase cu o administraţie aparte. ş p. Laurenţiu.natarullui Canaidei . iar în cea de Sus s-a introdus legislaţia britanică 7. Cf. sau ereditari. p. pp. 5 G i r a u d. 20. VI. op. în aceeaşi situaţie era. Newifoundland era deocamdată o simplă pescărie. p. 20. adunare legislativă aleasă. 20 .. op. II. rebotezată după 1784 Prinţul uard 1.. 201. CHBE.de Sus la Newark. Insula Cap Breton. 52 . G i r a u d. 7 Ibidem.. cit. 1940. cit. din 1769. p. lîn 1791. I c de Kcnt. p. 93 9 2 di f W L . tatăl viitoarei regine Victoria. op. organizarea fu completată prin „Canada Act". W. cit. oraş înfiinţat cu trei ani înainte de imigranţii din S. deşi nu se poate aştepta trasarea unei linii de separaţie perfecte" 3. II. 4 Primul a fost acelaşi Guy Carleton.1 Noii Scoţii. la extremitatea nord-esticn . p. a guver. Canada de Jos păstra legile franceze. împărţirea a fost motivată de Pittjunior. la oraş. pp. prin dorinţa iguvernului ide a asigura fiecărei naţiuni „o mare majoritate îm partea sa. t r t o n . St. 519. şi Canada de Jos. Cambridge. 1 După du.3 cf. în jurul lacului Ontario. 9. şi intuia în-:inată cu ea la apus. „Canada Act" în fine. Laurenţiu în două provincii : Canada de Sus.« Scoţii. op. mai aproape de estuarul Sf. II. primul ministru al Angliei (din 1783). Reşedinţa guvernatorului general4 era la Quebec . pe baza unui cens electoral de 40 ide şilingi venit anual la ţară îşi 5 isilingi. 520. G i r a u d. cit. op.. iar din.U. cit. Z i e h c n. devenit Lord Dorchester.A. colonia Noul Brunswick. nu o colonie cu instituţiile corespunzătoare şi permanente *. cit.. op. cit. 5.mi luncţia de comandant militar britanic la Quebec şi Halifax. Z i e h e n. II.

actul menţionat a marcat totuşi o etapă spre 0 in. 'ii ■ I I I I I D I I de l'Empire Bri- . actul din 1791 nu fondează încă un regim parlamentar în Canada.istaiu între elementele franceze mai itiadicade. . w . încă în vremea războiului revoluţionar de independenţa' . . I I I I I M ilor lui. i administraţie. comerciantul franco-canadian bughenoi l'ierre du Calvet întreţinuse o corespondenţă secretă « i i llcnjatnin Franklin. II ni IIc Libertate internă în viaţa politică a Canadei 3. pp. izolat.i şi cea franceză — am putea fi tentaţi a interpreta actul i instituţional din 1791 drept o manifestare de liberalism. I I i . . simpatii pentru cauza revoluţionară. în spiritul preconizat încă de pe atunci de liderul whig Fox : „Sînt convins — declara acesta — că singurul mijloc de a păstra. / / .i 11. decît o „liberalizare" a ei. iar în martie 1806 — pe temeiul unei ştiri false — pentru zdrobirea şi prinderea lui Napoleon la Austerlitz (? ?). rqprezeratate în ipecial de pătura comercială. Totuşi. i II II. Cu sau fără voia . o efii i c n i . La Quebec se vor celebra tedeumuri pentru victoria navală engleză de la Abukir (1798). ai cărui autori revendicau anexarea Canadei de către | inînd seamă de împrejurările generale — revoluţia amerit . este a le permite să se guverneze singure". de altfel. II | . în realitate însă. . 20. El ţinea seamă şi de atracţia pe care ar fi putut-o exercita asupra franco-canadienilor libertăţile acordate progresiv coloniilor sale de Franţa revaluţiianiară *. mai degrabă o consolidare a autorităţii. su'lr/. Catalioiismiull influent din Canada a contribuit la cultivarea unor sentimente ostile faţă de revoluţia franceză. coloniile îndepărtate. introdudîndii-1. P. 41—43. | . cu avantaj pentru noi. 505—506. pentru asigurarea dominaţiei sale în colonie. Guvernanţii englezi au avut în vedere. Se cunoaşte şi un imemoriu din martie 1805. hi ' | . Era. momentan. i Parii. laică şi ateistă. pp. . .ii coloniilor americane. o precauţie oarecum exagerată.„Canada Act" din 1791 n-a izvorît exclusiv din interesul şi abilitatea guvernului britanic în a găsi formula cea mai convenabilă. i'MO.

Pînă îm prima jumă tate a secolului al XlX-lea acest produs ar fi fost blănurile. op. ilr 1111 grup de comercianţi de origine scoţiană. nişte negustori englezi. pp. pp. Toronto. J o h n S. Călătoi iei salle i-au urmat altele. 1821— 1869. The Hudson'% Bay Company as an Imperial Factor. în epoca noastră. cu cari' pi 1 lej e probabil să fi atins şi Marele Lac al Sclavilor '. I d e m . ale lui Alexander Mackenzie. pp. 431. op. de la golful Hudson da Pacific 2. 399 . 2 CHBE. 95 I n n i s . nota 1. de lîngă coasta canadiană a PaMacI n n i s . la sfîrşitul secolului . VI. 1956.. în fine.1 < lana'dei s-au făcut progrese îm explorarea ţinuturilor sale îincă aaounosoute. o teorie a dezvoltării economiei Canadei. în prima fază istorică a existenţei sale 3. şi încă în dublu sens. între 1770 şi 1772.il XVIII-lea. cit. 383—402 . Documents relating to the Nortb-West Company. cit. Essays in Canadian Ecoii- . urmate apoi de lemnul de construcţie. Istoricul economist canadian Harold A. W a l l a c e . norduJ canadian. al Marelui Lac al Urşilor şi primul care a traversat. până la vărsarea lui în 'Oceanul îngheţat ide Nord. 149—151. dintre care mai importante au Fosi cele dintre 1789—1793. 70—71 et passim . a descoperit şi urmat cursul rîului Coppermine. pp. Compania de Nord-Vast. pp. nic History. Explorarea vestului şi nordului canadian is-a desfăşurat în contextul concurenţei dintre companiile 'pentru comerţul cu blănuri. Samuel Hearne. p. 1934. Toronto.altfel. p. după caire ea ar fi trecut prin patru faze succesive. mineralele. un agent al Comipaniei Golfului Iiudson. prin influenţă. M . fiecare determinată de un produs de bază. ' S t e w a r t W. grînele şi. Vînătoarea şi comerţul cu blănuri . 1 Vancouver. r. Innis a formulat. toate aspectele dezvoltării econo■<>ciale şi politico-teritoriale ale Canadei. 1957. stabiliţi în Nootka ound. The Fur l'rade in Cana/la. Printre membrii ei se număra şi Alexander în anul 1789. din Creai. detcope ritorul marelui fluviu care îi poartă numele. 5—6. Berkeley şi Los Angeles. 559—563. de . G a l b r a i t h ..111 clctcnminat extinderea treptată a colonizării spre interior.. loniuniiii. 62—66. înfiinţată pe 1779.Noi explorări în nordul şi vcsiul canadian în perioada cristalizării noii organizări . Ii i ti o v ic 1. 3—17 et passim. pe i n s u l . Cea mu activă în comerţul cu blănuri a fost.

219—220.5% 5. • D l ni •' n )■. cînd Spania a cedat. Mtghiadovic i. ' . ed. cit. în acelaşi an. îm timpul răzîboiullui anglo-american dintre 1812—1814. care pretindeau suveranitatea asupra ţărmului vestic al America. a Ii-a. Acţiunile sale au crescut la 263 de lire sterline bucata. ea a fost însă restituită americanilor 3. Pe prosperitatea Companiei Indiilor s-a clădit puterea financiară a City-ului londonez. Wil li am s on. Cifra sa de aifaceri însuma la 1772 între 2 şi 3 milioane de lire sterline anual. în Opere. p. ■ . Op. <lrvîYi dt uMxi i • i i t u l u i canadian. 9. I ii li mare pînă Ia nun". . 34. QritnttU. 695—697. Londra.cificului. iar dividendele plătite de ea se stabiliră la 12. . Cit. II. Guvernarea Indiei Evenimentele din India în timpul războiului de şaipte ani. flota ei totaliza 61 680 de tone. James A. au adus după isine o consolidare economică a acesteia.i II ici Indiilor.de autorităţile spaniole. un agent-acfoizitor de blănuri al Companiei de Nord-Vest.. Canada de sud-vest a fost explorată de David Thompson. 1948.. promiţînd /plata unor reparaţii şi recunoscând drepturile comercianţilor englezi în acea regiune *. voi. care. pp.i r x. care a descoperit cunsul superior al rîului Columbia. ■ i> n. op. VI.. pp. p. între 1797 şi 1811. 1 i HBE. fură alungaţi . ti I M .: of the Pacific. pînă la 60° latitudine nord. precum şi aşezările izolate împinse către Extremul Nord şi ■Oceanul Pacific n-au avut o valoare politică imediată. la fel cum Liverpool s-a ridicat ipe comer ţul cu sclavi negri 6. 96 . Cook and //>< < i/ 1""". pp. „a mari ad mare" *. Asemenea călătorii în interese comerciale sau de explorare. La vărsarea acestuia în Pacific se afla factoria de blănuri americană Astoria 2. Compania Imlnlo. a fost cedată de proprietarii ei Companiei de Nord-Vest. / / / ( / . II ui i tarea considerabilă a posesiunilor teritoriale ale CornI i. La sfîrşitul ostilităţilor. 29—30. Dar ele au marcat începutul constituirii marii Canade de mai tîrziu. 413. Conflictul diplomatic la care acest incident a dat loc s-a aplanat (in anul următor.

IV.1 posesiunile teritoriale ale companie rl cucerite in iiuiorul flotei şi al armatei britanice şi că n'h supus hi nu poate deţine. uzîndu i d pe căi necinstite. Primele sale ■ a teritoriilor cucerite au fost un ... ranitiitHI asupra vreunui teritoriu.. Posesiunile comiiului <-lc şapte ani.inr. Ai rl. .* . op.. scriitor mti alej pentru implacabila sa duşmănie faţă S a |ţ n « c. independent de coroana. de „pe ricolul" nuli u l i i inui imperiu aşa de întins 2 . în «delicateţea» cu care-1 cîştigăm" *. 110. în Opere. întorşi în Anglia şi sfidînd înalta ■ ' cu ostentaţia luxului lor. A fost un aran! Joi ani.. şi olandezi. 157—158. angajîndu-se. în urma ultim.ice Walpole s spunea : „Sîntem spanioli. voi.. în tendinţa de a «organiza guvernarea Indiei pentru a împărţi cu compania exploatarea ţării. Se auziră şi critici Li adresa metodelor necinstite de exploatare şi îm bogăţire în I I K I M . 9. I lor. 110. Compan at faza incipientă a crizei raporturilor i II.. 400 000 de lire sterline. „Se arăt.p e care parlamentul englez le-a tentai în anii următori unor înalţi funcţionari ai companiei. Compania Indiilor Orientale.. {începură a vorbi de „dificultăţile".. pp. fiul mai mic al lui Robert unul ministru dintre anii 1721—1742.i r 1 i literat (1717—1797).. pusese mina compania. B h e r l a n d. i poporului indian... p. Guvernul englez şi politicienii influenţi. II lui Edmund Burke (1728—1797). Miniştrii şi poporul din vroi no fţi cereau partea lor din «minunatele comori» pe după ■ • se credea pe atunci. i a c.i u l i . CHBE. în seten noastră de .. p..i s t ă prosperitate stîrnea acum.li avea deci mină liberă. cit. in ■ Iu „miniştrilor concurenţi îşi a naţiunii concurente". dupâ expresia lui Mane. nici simţămîntul justiţiei. p.. în 1767. 184. pentru a evita i ui puţi r i i li I l. Mari. . aveau cam 30 de mi1. 174 . op..i ■ interesate. 97 i"i i. . prelungit apoi (pînă în 1772 5 .it iniiliix . au stat ■ in. cit.uvernul englez. : istă atmosferă contribuia şi comportarea funcţionari îmbogăţiţi ai companiei. In In. .. i ■: cuceriri" 1.. cit. op. p. iar nu compasiunea peni i ..itive în afacerile sale.

i la 1827. Lon . dar ulterior a comis personal mari abuzuri. cit. E r i c S c o k e s .i Formali a Marelui Mogul de la Delhi asupra Indiei. Principat indian» la nord de cursul mijlociu al Gangelui. I. Metoda se dovedea comodă. La o împărţire a ei între organele feudale indiene i l e companiei. Anglia a recunoscut suveranii. şi sumele datorate suveranului forimal — Marele Mogull de ila Delihi 4.. a împărţirii rezultatelor excitării poporului într-o proporţie care să-i satisfacă şi pe aceştia. compania prctinzînd cS ar exercita în terito riile cucerite numai administrarea lor. fu depus şi înlocuit. trupele cocrapaindei . 110. guvernator şi comandant general în Bengal fu numit Robert Clive. în raport eu întindeşi marele număr al populaţiei domeniului său. considerînd necesară concentrarea forţelor companiei împotriva unui eventual pericol din ipartea i i\\lor. faţă de feudalii locali. în numele acestuia. a renunţat la cele mai recente cuceriri (Aud) şi a limitat dominaţia engleză la Bengal. Era şi necesară. dat fiind numărul redus de cadre ad-11 istrative de care dispunea compania. cucerimdu-i domeniul şi o jparte din India nordică 2. De asemenea. La protestele sale. însuşi Clive a recunoscut că scopull central a)l sistemului era mascarea suveranităţii companiei 3. p. din care achitau cheltuielile publice. op. 98 1959. inclusiv obligaţiile impuse de companie. ipercepînid şi administrînd veniturile fiscului. Bihar şi Orissa. sub rezerva uperii marilor feudali indieni. The English Utilitarians and India. Clive a recurs în aceste teritorii la sistemul unei duble adiţii. Sapnac.exemplu teribil ide speculă şi jaf.iu . „respectîndu-i" drepturile şi „apărîndu-i-le". p. I-a dictat acceptarea unor taxe vaimale minime. 1 2 3 ' E de reţinut acest artificiu abil al colonialismului englez în India. El a înlăturat la început unele nereguli fiscale ale administraţiei. l'în. Deoarece nababul din Aud * îl sprijinea. A obligat pe nababul din Bengal să plătească mari subsidii pentru întreţinerea trupelor companiei.M atacară şi pe acesta (1764). Clive In 1765. Organele administrative ale feudalilor indieni ipăstrau în competenţa lor justiţia criminală şi finanţele.

în Optrt. i i l. ' Politici.ir peste 3 am npăratul" de la Delhi 26 l«khl I Itkti 100000 'iOOOO de lire sterline. p. în 1773. a contribuit la izbucnirea foametei îngrozitoare din Bengal. Bucureşti. în cursul căreia a pierit o treime din populaţie. Specula cu orez făcută de funcţionarii companiei. ■>>|uiiiia insistă progresiv pentru întărirea controlului ei Din 1772. Clive se retrase din postul său. Al>ii "I i i ' si iiufaloase. du lii. Plecarea lui Clive a fost semnalul dezlănţuirii jafului şi upţiei celei . agenţi (fisca/li englezi suprave-'pozitelor şi revizuirea quinquenală a veni-în vederea irecailcuilării impozitului4. compania. 475 şi nota . deprimat şi simlimlu-sc totuşi compromis.i'l Nehru — ila revoluţia industrială din Anglia3. op. 1962.mai deşănţate. op. întors în Anglia. semnalată deja. _ Un an mai tîrziu. n-a făcut nimic ce să poată păta integritatea sa personaJă" (?) 2. i l i . loc. la cursul de la mijii llui ii XIX-lcn . | rl uirea Bengalului şi foametea din 1770 au contribuit — spune | iu. compania iplătea nababului din Bengal şi Marelui Mogul o sumă anuală fixă *. au redeschis retie . cit... Anexarea Audului. i bruarie 1767. Metodele lui Clive au fost socotite de conducerea comp ca moderate şi insuficiente. p. în frunte cu guvernatorul general.ipii. ral.1 Marx. A fost însă reabilitat. i S a g n a c. Clive s-a sinucis. Descoperirea Indiei. al principelui său — şi justiţia civilă. haosul şi foametea din Bengal. a oamenilor de stat eni formidabilele afaceri ale companiei. Nababul din Bcni. pe măsura consolidării i. M I 2 Sagriac. 112. cit. 99 . Bucureşti. el a fost atacat violent bogăţiile acumulate.. 1956. cit. cit. 4 ' Fi puterii i. cînd ancheta împotriva s a şi-a încheiat constatările cu aprecierea că „a adus mari şi meritorii servicii ţării" şi că „deşi a luat bani.. de fapt.Agenţii companiei exercitau controlul asupra tezaurului fiecărui stătuleţ indian în iparte —de fapt. reproşîndu-i-se îndeosebi faptul n-a căutat să instaureze suveranitatea engleză deplină în D toriile recent ocupate. i. op..i u ividie. iu.il primea iniţial 93 lakhs de M. "Jawaharîal Nehru. p. în ciuda evidenţelor. Pentru a-şi asigura rulajul acestui mecanism mixi de exploatare şi administrare. în 1769—1770. S a gn a c.

. la cerere. nţînid la unele atribute ale suveranităţii sale. „Regulating Act") din 1773. Ea dădea pentru întîia dată parlamentului dreptul de a numi ipe guvernatorul general al posesiunilor companiei în India. I I . şi că singurul mijloc adecvat pentru a îndrepta lucrurile ar fi să se ia o parte din veniturile teritoriale încasate de Compania Indiilor. Prin această lege a început pro: i controlului de stat în treburile companiei. putînd fi destituiţi înainte de termen numai de către rege. Nu mirea era ipe cinci ani. II . ' CHBE. . ceea ce ar contribui şi la realizarea situaţiei fi nanţelor engleze l. contrar cartei sale. Era obligat să prezinte. miniştrilor reită corespondenţa sa civilă şi militară. la propunerea consiliului directorilor com paniei. s-a ajuns la un comproi „Legea cu privire la o mai bună administrare a airilor Companiei Indiilor Orientale" (pe scurt. El era ales de consiliul ionarilor. în engleză. mascată adesea. în fond. în schimb. 43 . The B rit i sh Et np t re. noua cartă acordată de parlament Companiei Indiilor. Pitt-senior declara că : „inimile şi bunele sentimente ale poporului din Bengal sînt Angliei de mai mare valoare decît toate profiturile unor monopoluri ruinătoare şi odioase" . Legea amintită reprezenta. E denunţată zgomotos „domnia nababilor". M'U ( nnsiliul directorilor. compania a acceptat condiţiile actului din 1773. 100 oc. Legea din 1773 urmare a acestei noi campanii. 1 compromisului a constituit-o renunţarea vistieriei !a contribuţia anuală vărsată de companie şi acordarea larea acesteia a unui împrumut de 1 400 000 de lire ster-cu dobîndă de 4°/o. cum erau numiţi înalţii funcţionari englezi din Bengal. Harlow. organul executiv suprem al compa nii i Ins la cel mult şase membri. p .lupta opoziţiei parlamentare împotriva ei.sub fraze umanitare. cit. valabilă pînă la 1 mar tie 1814. precum şi ipe cei patru membri ai consiliului său.

un stat din 1 Karl Marx. întrucât în acel moment (regele George al III-.i si uni lor indiene în trei prezidenţii — Bengal. 114. a fost numit Warren Hastings. p. Whigii invocau faptul că originalul cartei companiei nu se feră decît la drepturi comerciale şi de loc ila direţpturi de stă_ înire teritorială : în consecinţă. 2 S a g n a c.i dras — guvernatorul din Bengal. î.n temeiul noii legi. întîiul guvernator general. cit. Bomb. în 1777. loc.. 12. 3 Ibidem. MI Iu nul din Maisuir. Din considerente politice.Consiliul acţionarilor — echivalentul unui parlament al acestui „stat în stat" care devenise format într-un organ oligarhic. cit. instaurase un guvenn personal. 4 Un emisar francez e trimis în acest scop la Poona. S a g n a c. în 1778. numiţi şi ei de coroană *.. Francezii încercară să se alieze cu airaţii4 şi ou 1 1. 527 şi nota 400 . partidul whig a combătut această lege. era aelegală 2. Tot atunci s-a confirmat împărţirea administrativ.lea. (prelungirea cartei. ou reşedinţa la i fiind ridicat la rangul de guvernator general. format dintr-un judecător principal ţi trei j u decători adjuncţi. Ibidem. p. op. în Opere. Bill-ul cu privire la India. p. cu sprijinul unei păirţi a torylor. upania lud iilor a ocupat.11<I■ ■ i Mi. dar re icheiarea păicii din 1763). deci cu autoritate şi asupra celorlalte două prezidenţii. 114. op. voi. 101 . p. prin acei puteau participa cu drept de vot deliberaţi\ nu de acţiuni în valoare de ceLpuţin 1 000 de lire sn La Calcutta s-a înfiinţat un tribunal suprem blemele Indiei. 351. ia care Franţa şi Spania au participat împotriva Angliei. Interesele angajate în elaborarea actului din partea ambelor părţi vizate direct — stat şi companie — erau mult prea puternice pentru a ţine seama de aitare obiecţii formale. fie şi cu modificările aduse. „India Bill" (1784) îm timpul 'războiului de independenţă aii coloniilor ameri cane. iar în 1780 llababad şi Gwalior 3 . la răsărit de Bombay. cit. Pondichery şi Chanderîagor (care mai fuseseră cucerite în timpul războiului de şapte ii.

Deşi erau ite exitorcăriile săvfrşite de ea în Imdia şi profiturile ac. -Din nou s-au pus în discuţi e planuri pentru o reformă imai profundă a sistemului de organizare a acestor icolonii.pentru a sprijini luptele duse de garnizoanele franceze de sub auftoritatea guvernatorului Bussy. Anii 1780—1781 au marcat cea mai gravă criza prin care a trecut dominaţia engleza în India. După încetarea ostilităţilor anglo-franceze (1783). Mai multe guverne di n ti mpul a şa -z isului regim personal al lui George al III-lea (pî nă l a 1782) propuseră diverse proiecte ide reformă.M. voi. 106. com pania ire încheie pace cu principii indieni. ti D upu i l. op. cit. în mai 1784. totuşi compania soilicită din nou parlamentului H O a j u t o r f i n a n c i a r. al lui Fox. In Franţa nu se aveau ştiri precise despre situaţia din India. şi să-i l i be rt a t e a n av ig aţ ie i î n a pe le J nd ii lo r O ri en ta /l e o la nle acestea nu puteau ascunde racilele administrării Indici. 392 . din 1783. desfiinţîndu-se consiliul directorilor şi coiiNilm! a* in marilor companiei.xrilor săi. Haider Aii a murit în 1782.1 râdeze portul Neigapatam. astfel ca prin tratatul de pace de la Versailles. F a p t u l a i n d i g n a t p e m u l ţ i p a r l a m e n ta r i fi le-a prilejuit reluarea criticilor la adresa companiei. O escadră condusă de vestitul amiral Suffren apăru pe coastele Indiei. neasanate nici după aplicarea (legii din 1773. p r i n i n t e r me d i u l a ş a p t e c o m i sari l u m i n i de acesta.sudul Indiei. 136 —137. Hastings a reuşit 'însă să încheie un tratat separat cu maraţii răsculaţi. negociat iou Tippu Sahib. . punerea administraţiei Indiei sub controlul com p l e t a l p a r l a m e n t u l u i e n g l e z .-în 1783. în ailianţă ou unii principi indieni. preco niza. după un nou război cu Olanda. p. pp. Anglia o oW. 144. ea a renunţat cu oarecare uşurinţă Ia exploatarea succeselor obţinute lî<n alianţă cu indienii şi la încercarea de a-şi restabili influenţa anterioară *. pp. 370. proi e c t ul ! fu re spins de Camera Lorzilor. liderul aripii mai înaintate a partidullui whig.. prin tratatul ae la ^ l e (ân martie 1784). Votat de Camera Comunelor. la îndemnul /direct 1 1 11 i T I o n . . . Tht Fotindini <>/ tbe Second British Empire. în primele decenii după cucerire. < H A. în i suidul Indiei. Cel. Lirmişiil Iui Maider Aii 2 . I. 209—210.

CHBE. 5.al lui George al III-lea. ca paravan celui dintîi.. 9. voind să-şi creeze în altă parte ni nun. cancelarul eşichierului şi patru „consilieri privaţi".privesc administraţia civilă şi militară a teritoriilor şi posesiunilor Companiei Indiilor Orientale.nI'111 . a restabili şi respecta cu stricteţe rarturilc constituţionale dintre puterile separate ale statului. Hastings a executat rajahul Nand Kumar. 4 Spre a cita numai un singur exemplu : în 1775.. Respingerea proiectului a servit i u n răsturnarea cabinetului Fox şi venirea la putere > \ lor tineri". Pe fondul pasiunilor suscitate de dezbaterea legii. 417. al împărţirii puterii între statul englez şi Compania Indiilor. voi..imperiu colonial. Ea a istituit sistemul dualităţii. fostu/l guveritor-general. cu toată opoziţia whigilor.. n u .. Legea lui Pitt din 1784 a pus. precum şi veniturile adiuse de ele" 3. p. numiţi de rege. Anglia acordă mai mare atenţie Indiei. Compania Indiilor Orientale. Pierzînd coloniile americane. cit. op. loc c i t . II. s-a iniin i. în Opere. Consiliud de control avea dreptul să verifice „toate actele. Declarând că India formează „obiectul celei mai în consideraţii din partea guvernului" 2. cit. 1 K a r 1 Marx. 158 .. operaţiile şi afacerile care într-o măsură sau alta . problema Indiei. ceea ce a constituit pentru el un rn succes personal. cu liderul ei.în iproblemă. „regele imbecil" i mm îl numeşte Marx. p. afectând a o con-iera de natură şi de competenţă judiciară. ca problemă de stat. 235. deci oepermiţîncl lesteoul au/verji'Uilui. acuzat de grave nereguli în administrarea J. S a g n a c. ca prim i (în decembrie 1783) ». „India Bill" e un indicativ al cestei tendinţe. .i'. de fapt. op. care îndrăznise să se plîngă împotriva abuzur sale.s-a amestecat" . op. Eira unul din „sloganurile" cabinetului iu : a combaţi iiipţia. „ I n BilI-ul" din 1784.ător proces Iui Warren Ha/stings. Ultima servea. William Pkt-junior. p. prin urmare. 103 . 418. Pitt propuse treacă prin ambele camere. 2 CHBE. p. 3 K a r l Marx. „India BilJ" lăsa neatinsă structura organizării comp») dar consilii-uil directorilor trecea îin subordonarea unui consiliu de control format din şase tnemibri : un secretar de stat. în mod destul de hotărît. S a g n a c. cit. IV.

Hastings. Cf. fu întemeiat comptuarul de la Penang. Cochinchina (1779). trădîmd preocuparea orescîndă a anumitor cercuri pentru problemele Orientului 4. tentativele de stabilire în Borneo (1760—1765). încercări de lărgire a expansiunii în Asia şi Africa în afara Indiei. 443. Oxford. 104 -77. în „Revue Historique". tom CCXXVI. La politique coloniale. p. op. obţinută la 1784. achitarea deplină. nici uin motiv „legal" nu s-a opus faptului ca la moartea sa (în 1818). 15 si 19 .■„ op.. spaţiul asiatic a reţinut destul de puţin interesul comercianţilor şi colonialiştilor britanici. 1962. la 1795. în 1792 fură ocupate'insulele Anda-ne. 85 (1961). 1 Brunschwig. I I .Avmd sprijinul personal aii regelui. se întoarse fără a fi dobândit vreun rezultat3. în intervalul dintre tratatul de la Ucrecht îşi izbucnirea războaielor ou Franţa revoluţionară. constând mai ales în oferte de mită. Unul din ultimii „eroi" ai acumulării primitive a capitalului. Aceste eşecuri au fost compensate însă prin libertatea comerţului în Indiile olandeze. pe ţărmul vestic al peninsulei Malaoca. I.I o « M . în galeria „marilor oameni" ai Angliei. cit.. La Londra a luat fiinţă o „Societate asiatică". ' ( HBE. II. p. cu permi. S-au repetat. obţinând în cele din urmă.. ceea ce 1-a costat însă cheltuirea a aproape întregii averi strîmse de el în India. Kennedy. Londra. 48—52.. în sud-estul GoJifului Bengali. p. CHBE. pe care s-a construit edificiul puterii mondiale engleze. princi^pajluil răspunzător de foametea din Bengali. H a r. cit.lea Mi'Itanuilui Jocall 2. Hastings a tărăgănat procesul deschis în 1788 în faţa Camerei Lorzilor. desigur în primul rînd sub impresia dezbaterii legii Indiei. şi H a r 1 o w. f. 73—80. Ii W i . Celebes un. 1774—1834. l u a I. .i t r a (la Padang)1. Misiunea Macartney. Select Documents. 14. an. cit. British Co-'rvclopments. 1953..i d 'I t n. tri-i în 1792—1793 la Pekin spre a negocia aprobarea cortului englez în China. Vezi 102. 445 . pp. op. fără succes. în 1786. p. Rămâne totuşi de notat fajptul că în 1784.. „Cheltuieli de judecată". ' V j n c e n t H a r 1 o w — F r e d e r i c k M a d d e n. Absolvit de învinuiri. să fie înmormântat Ia Westminster. pp. "A History of Malaya.

133. 31—32. cunoscut prin lupta sa consecventă pentru abolim n Itvâiului. Din 1660. iregistrează vreun progres spectaculos. p. 105 . ca de pikl. Climatul. H a r d y. Mail li lui Pitt-junior.. întemeiat de iun mou transport de 1 131 de foşti sclavi. cit. Aproape distrusă în 1794 de un raid francez.1 înch în 1787—1788. în vremea războiului de şapte ani. zguduită în 1796 şi 1800 de revolte. două tratate de concesiune ou şefii tribul locale. pp.un Wiilberforce 1. 214—215 . formată tot din sclavi eliberaţi 2. în iulie 1791. după ce. op. ale coloniştilor împotriva exploatării din partea Companiei. printre aii sista una şi în Sierra Leone. sub numele de Compania Sierra Leone. Parlamentul se asocie atunci iniţiativei private. Garanţia parlamentului atrase. George. moartea 'sau risipirea atsît a primilor colonişti. Compania . fondaţi de un grup de iliberali-fiîantropi englezi. Tot pe coasta de apus a Africii (în Senegal). apoi olandeză (de prin 1626). 187. op. fusese cucerită de francezi la 1677. adversari ai sclavajului. pp.i Willi. la 1800. din 1788.Nici în Africa expansiunea englr. debarcat în mai I se compunea din 340 de foşti sclavi megri şi vreo 60 ii albe. La încheierea păcii restituiră 1 Om politic (1759—1833). care îngădui a se pune bazele urnei colonii durabile. I.. op. în favoarea unor negustori privaţi. cit. reşedinţa noii colonii deveni oraşul Freetown (oraşul liber). Sierra Leone fu recunoscută. acordând companiei o cartă.. un capital mai însemnat (circa 240 000 de lire steîiline). Louis şi Gorea — posesiunii Franceze4. ou cîţiva ani înainte. 20—27. îmtîiul transport de colonişti. 3 Sik. 4 Ultima. Lfl « fu cumpărată de Compania golfului St. cit. la început portugheză. prin subscripţii. la care Compania regali africană renunţă în 1728. de altfel repede şi brutal suprimate. drept colonie separată şi transformata ila 1807 î:n colonie a coroanei.. în 1791 s-a întemeiat prima aşezare ipropriu-zisă. dqportate pentru diverse delicte. în cuprinsul ei fuseseră colonizaţi încă vreo 1 800 de negri din Jamaica — aişa-zişii marooni — deportaţi ca pedeapsă pentru o răscoală 3. G i g 1 i o. Din 1792. englezii ocupaseră în 1758 St. pînă la 1790. op. insuficienţa mijloacelor de subzistenţă asigurate iniţial de companie şi tilitatea unora din şefii de triburi din împrejurimi au pricinuit. oficial. cît şi a transportului următor. şi reorganizînd-o. 2 Fyfe. pp. cit.

I.. op. El a descoperit izvorul Nilului Albastru (/pe care 1-a considerat drept izvor principail al marelui fluviu). Cartea publicată de el mult timp după întoarcere. cit. p. A d u B o a n e n . <>/>. tot la 1788 a luat fiinţă la Londra „Asociaţia pentru promovarea descoperirii părţilor interioare ale Africii". p. Louis. care a avut rolul principal în promovarea călătoriilor de explorare îin vastul continentului negru. în secolul all XVTII-lea a început şi explorarea de către europeni a Africii interioare. pp. Sahara and the Wftttrn 'H61. cedînidu-1 definitiv Franţei în 1783. p . pp 1 M » g h i d o v i c f . n i . o ilungă călătorie în Etiopia. 454. daschizînd astfel pasionantele dispute şi călătorii pentru rezolvarea „enigmei" izvoarelor Nilului. 549. op. Oxford. ■ I <> v i e i . între 1768 şi 1772. Englezii au fost printre pionerii ei. în schimb aceasta renunţă la orice pretenţii asupra posesiunilor engleze din Gambia. în 1788.. cit..Gorea. I. pînă pe la 1805.. op . 131 . . A. M a g h i d o v i c i. 167 . 1—2. medicul şi lingvistul scoţian James Bruee a făout. p. apoi şi în . fiind tradusă la 1790 în limba franceză. ci t. anexată ia Sierra Leone *. a fost prima descriere mai mult mai puţin exactă a interiorului Afii ntene. Ea afişa scopuri umanitare. 7Q(< . CH BE . care la 1807 vor deveni şi ele o colonie a coroanei. ■ I . 1964. la vreo 500 de kilometri spire răsărit de intrarea în strâmtoarea Magellan. op.i 11 < ■ ! I Jesigur nu întâmplător. Ea s-a bucurat repede ide notorietate europr. din însărcinarea guvernului englez. Bînă la 1732 ei au terminat explorarea şi cartografierea văii râului Gambia. pătrunzînd 'în interiorul continentului vreo 1 000 de kilometri2. Un episod izolat : insulele Falkland Pierdute în sudul Oceanului Atlantic.. printre altele abolirea sclavajului. cit. iar în 1779 pierdură şi St. dar îndărătul acestora sînt de admis şi motive de ordin comercial şi strategic 4. 106 .in. 216 . sub titlul Călătorii pentru descoperirea Nilului (în 5 volume). aceste insule pai i fi fost cunoscute de (mult de pescarii francezi (breI k. pp. precum şi interese pur ştiinţifice.i. I . ipe urmele unor înaintaşi francezi de da sfârşitul şacalului al XVII-lea. Britain.

însă pretenţiile de suveranitate 3. The Founding.iră a Oceaimuilui Pacific. oum îi numea el — obsedat de pregătirea unei revanşe pentru înfrîngerile din războiul de şajpte ani. John Strâng. I... Argentina. Spania a cedat. 107 . 698—702 .I i").>rlbiei .. restabilită. va fi abandonată în 1774.. S-a iscat pe această temă o ceantă diplomatică întire Londra şi Madrid. o aşezare de 'franco^canadieni emigraţi. restituindu-i insulele Falklamd de vest şi plătind re paraţii. Louis.cu Spania şi cu succesoarea ei. Domi-ia asuipra arhipelagului va fi şi în viitor un prilej de inci. a debarcai temporal acolo primul englez. care îi schimbară numele în Poffi Soledad. pp.. care aveau în arhipelag. în faţa pretenţiilor Angliei. Pe îs jfîraitul veacului al XVI-'lea fuseseră văzute şi de iu. culminând cu capitularea -şi luairea în prizonierat a micii comunităţi de cetăţeni britanici. englezii n-au pătruns decît -adie în dumu\i nr. englezii se stabiliră în insulele de apus bot diude West Falkland 2.tom) din St.... Colonia engleză. a cărui enigmă a fost 1 Prezenţa pescarilor bretoni în arhipelag este însă sigur dovedită numai din 1701. î l 1. ' I n i 1764. de unde rezuiltarâ mai multe incidente. buni cul marelui poet Byron. Wl| dar abia după un secol. duş man declarat al englezilor — „tiranii mărilor". pp. la începutul anului 1771. Orizonturi noi: Oceania şi Australia .'înă în secolul . Choiseul însă a fost demis de rege în decembrie 1770. Noii posesori nici nu aflaseră de existenţa unui stabi liment englez prin partea locului. I. Francezii. Harlow. Rămasă fără sprijin din partea Franţei. i l XVIII-lea. o cedară spaniolilor. care le-au numit Malouinei '. ■ 3 CHBE.ul.. 27—32. Spania fiind încurajată să reziste de către (ministrul francez. Iu ianuarie 1766. 2 Autorul acestei întreprinderi a fost navigatorul John Byron. care a dat numele de I . Malo. numii.. Anglia menţinîndu-şi .! St. de către o expediţie spaniolă trimisă din Buenos Aires (1770). Choisaul. la 1690.. Nici n-au par ticipat la febra căutării acelui pretupus continent sudic necu noscut („Terra Australi. land i a naiului dintre partea de est şi cea de vest a arhipelagului.

586. Prin al şaptelea deceniu al secolului al XVIII-lea au făcut cîteva călătorii în sudul şi vestul Pacificului englezii John Byron. pînă I n ş i tul lunii martie 1770.nule. a atins ţărmul de nord-vast şi de vest al Australiei'. între 1776 şi 1779. începută în 1768 din însărcinarea amiralităţii britanice.rezolvată de navigatorii olandezi.i servit ca ins] Daniel Defoe". dar fără a-1 atinge. unul din ultimii celebri piraţi englezi.■! i readus. de navigatorul olandez Abel Tasman.insulele Tahiti. După îndeplinirea în bune condiţii a scopului principal al misiunii sale. Cook a descoperit numeroase noi arhipelaguri din Pacificul de Sud şi de Vest şi a navigat ipînă la 71°10' latitudine sudică. Instrucţiunile secrete primite de I . ca pedeapsă. din 1772—1775. cam da 34° latitudine sudică. atingînd la 8 octombrie 1769 litoralul răsăritean al insulei de nord a Noii /. Dampier e s t e navigatorul care în i insula Juan Fernande -. p.cel. fapt de e Cook s-a convins. James Cook. un golf minunat pentru ancorare. Pentru unmarirca acestui interesant şi rar fenomen astronomic. i ibă loc la 3 iunie 1769. în prima jumătate a vea cului al XVII-lea. au fost alese . William Dampier. de căpitanul corăbiei laie insulă vreo cinci ani. a cărui existenţS ol a întrevăzut-o pentru întîia dată. oprindu-se în faţa marii fcâriere de gheaţă a continentului antarctic. Peste cîteva săptămâni. op.. Prima sa călătorie. Samuel Wallis şi Phillip Carteret. în patrie pe rnarinan i l Alexandci Selkirh | acesta futtie păi liii acolo. în cursul unor călătorii din 1688 şi 1700. pentru Robinson 108 . cit.i g h i d o y i c i. Bl i omnpletat aceste descoperiri în cursul celei de-a treia călătorii. ambele insule din care e formată Noua Zeelandă. descoperind printre altele. Oceania a cunoscut în veacul al XVIII-lea pe cel mai mare explorator al ei. din Pai ii u ni de Sud. Cook şi-a continuat călătoria. pe care 1-a numit Botamy Bay (Golful Botanic. în a doua sa călătorie. Cook a atins şi a explorat ţărmul de răsărit al Australiei. din cauza florei abundente de pe maikiri). Cazul . încă în I d 4 2 —1643. Ţărmul vestic al acesteia fusese explorat. după ce a cercetat în amănunţime. avea ca scop oficial observarea trecerii planetei Venus în dreptul discului solar.

siliţi să vagabondeze. cit. op. întemeiindu-sc coloniile. 626. passim. p. Independenţa coloniilor american a blocat această supapă. Din veacul al XVII-lea. 1. pfnS l . i strîmtoarea Behring. caire pîmă atunci nu fuieierS luate în posesiune de altă putere europeană 1 . Bucureşti. la 14 februarie 1779. orice teritorii mtîlniite. completînd astfel rnîna !e lucru deficientă pe plantaţiile tropicale. cit. situată cam la 50° latitudine nordică. M a g h i d o v i c i . o parte a „delicvenţilor" de această tegoric erau condamnaţi la deportare. cit.. Pe pămînturile explorate de Cook a luat fiinţă una dintre cele mai mari colonii ale Angliei. să cerşească şi. chiar să fure. Despre Cook. pe la nordul continentului american. faptă în amintirea căreia o insulă destul de mare din faţa coastei canadiene. Anglia a avut. justiţia de clasă engleză le aplica cele mai grave pedepse.11 p e n i i 1 altui loc de deportare. 3—4. Iniţial. H a r l o w — Madden. îmcă din secolul aii XVI-tlea. 1959. o trecătoare « l i n Pacific spre Atlantic . Spre îndeplinirea acestor instrucţiuni. în tot timpul marilor prefaceri economice şi sociaile reprezen/tînd trecerea spre capi talism şi consolidarea acestui nou mod de producţie. cu consimţâmîntul in nilor. de astă dată. de asemenea. George Vancouver.el cu această ocazie îi recomandau să îneci ăsi. a formulat primele engleze asupra Australiei de Vest. < o murit aci. op. a primit numele său 3 . cînd alun garea ţăranilor de pe moşii aruncase pe drumuri primul con tingent masiv de asemenea nenorociţi. 3 M a g h i d o v i c i . 2 1 109 .. într-o ciocnire -cu Wştin în 1791 şi 1792. între 1717 şt 1776 au fost transportaţi spre America 50 000 de condamnaţi. pp. un mare număr de oameni împinşi în mizerie. Urmărindu-i cu asprime. pp. obligînd guvernul să îneprinidă cercei. Cook . şi cel de Nond.n arhipelagul Hawai. să anexeze. dezrădăcinaţi. op. mobiluil creării ei a fost diferit de al altora. 596—623 şi Călă toriile căpitanului Cook.1 wribătut din nou Pacificul de Sud fi. în cele din urmă. un participant la ultimele două expediţii ale lui Cook.. După 1782 s-au adunat astfel în închisorile gleze vreo 100 000 de condamnaţi. iar apoi a explorat în amS nunţime şi a cartografiat litoralul apusean a'l Canadei. pînS în Alaska. întors î.

destinate noii aşezări. Pe la 1800 fură deportaţi nuI. A History \ustralia. 63—66 . din 1 1 CHBE. care alături de Bus a completat cercetarea părţii sudice a noului continent. secretarul de stat cu problemele interne şi coloniale în guvernul tânărului Pitt. La 18 ianuarie 1788. propuse ţăirmul de sud-est al Australiei (pe atunci continentul australian se chema încă Noua Glanidă). care aduceau încă 1 695 de bărbaţi şi 68 de femei. Pe drum. 37—SI | < M I I i I . 1962]. îngrozitoare : aşa cum era de aşteptat în cazul unei coloniipenitenciar. Sub comanda căpitanului Arthur Phffliip.Josapfo Banks. pp 69 110 Aii Capetown. 1 a îi ii eput. Debarcarea avu loc la 26 ianuarie 1788 — ziua fde naştere a Australiei — cînd Philliip a proclamat şi 11 ea în (posesiune a teritoriului. [Sydney. M a r j o r i <■ B l t n a r d . ea părăsi Portsmouth ia 13 mai 1787. căruia Philliip. în colonia olandeză de la Capul Bunei Speranţe. prin 1785—1786. mica flotă ancoră în Botany Bay. Şi astfel s-a organizat „prima flotă". în 1791 sosi „flota a doua". din care 13 aveau cu ele şi copiii. compusă dintr-o corabie încărcată oflSi<a!liimente şi alte 10 de transport. >ropus oa numele acestuia să fie schimbat din Noua Olandă în Australia. participanţi la o recentă i dată. flota poposi la Rio de Janeird şi ila De Kaap 1. transportând 717 bărbaţi şi 188 de femei. I. în primii ani. . ilar ml decise să nu rămînă acolo. în onoarea amintitului secretar de stat. iar oficiul colonial englez abia în 1849. r k . Condiţiile de viaţă din noua colonie au fost. în mumele regelui Angliei 2.urmaţi politici irlandezi. pp. Autorităţile din New South-Wales au adoptat propunerea în 1816. ci să debarce puţin mai la nord. Lordul Sydney. A H i s t o r y o/ Australia. Melbourne. care a pus temeliile colonizării engleze în Australia. izolate la atât de mare distanţă. colonia număra 3 780 de locuitori. condamnaţi ila deportare. unde îmbarcă Un niumar de animale. în 1814. Cu toţii. exploratorul Fliniders. pp. îi va schimba denumirea în Sydney. I 1962]. un fost participant la călătoriile lui Cook -şi viitor fondator al „Societăţii africane". Se compunea din 2 vase de război şi 9 de comerţ. acceptă sugestia. Vlh. în puinctull numit de Cook Port Jackson. voi. acest teritoriu s-a numit New South-Wales (Noua • falie de Sud).

Indignaţi di ii ce li se aplica. Deportaţii. „squatterismul" australian. 304. British Imperialism and Australia. « I m pi multelor delicte din New South Wailes. 1 Clark. irlandezii organizară o rebeliune în colonie. în număr de 9. p. citind pe G. 1783 — 1833. iar în Australia < l < pînă la 1868. Deportările au continuat în Australia de Est şi Sud pîn3 prin 1848. Nu e de mirare dacă pînă tîirziu. C o 1 e. comercianţi. cit. A Short History of the Working Class Moement. au graţiaţi de regele Eduard aii Vll-lea. după un termen oarecare fixat prin sentinţă — mulţi chiar din clipa debarcării — aveau libertatea de a se mişca şi a practica o ocupiaţie — meseriaşi. pe care. au păoruns în interior şi. 411 . Evident. 3 Este începutul sporadic al aşezării în interior. cir. fără şanse. 183. fermieri — fără a pleca însă din interiorul unor limite teritoriale stabilite. Unii istorici englezi afirmă că „perioada războaielor naleoniene'fi a crizelor economice care au urmat este cel mai tunecat capitol din toată istoria clasai muncitoare engleze". au reuşit să-şi cîştige existenţa desţelenind şi oukivînd pământuri pustii. englezii o înfiinţa seră la 1803 în Ţara Van Diernen (azi insula Tasmani sudul Australiei) '. itfel. [1939]. 2 Hardy.care 3 140 erau deportaţi. An Economic History of Australia. în 1906. op. 1 B r i a n F i t z p a t r i c k . l. în total. H. un element înisemnat la baza popu laţiei australiene. cîţi n-au pierit.. pionieratul. s-au ridicat mari fermieri. la contingencull celor deportaţi prin forţa justiţiei se vor dăuga. aşadar. 1789—1925. op. p. 47.. după una saiu mai multe generaţii. ea nu făcu decît să jporesucî numim] celor duşi în colonia disciplinară anexă. în prima jumătate a secolului al XlX-lea. D. Dintre lunmaşii lor. Londra.' în veacul al XlX-lea. 1925. Unii totuşi au evadat. p. Londra.\ 1804. emigranţii strînşi de nii/rne 4 . identic cu al condamnaţilor pentru de drept comun. în Tasmania pînă la 1853. Ei reprezintă.. Australia a primit 138 000 de ora Supravieţuitorii ultimilor deportaţi. sau luate cu forţa de la băştinaşi 3.. în „înalta societaite" australiană se considera o penibilă -lipsă de tact a întreba pe ciraeva despre antecedentele familiei. industriaşi şi bancheri.

fastul căpitan al vasului „Bounty" l. Ann Arbor. Ci. . rămînînd acolo definitiv. Ua^fdrum către aceste regiuni. op. făcută de înşişi funcţionarii şi ofiţerii însărcinaţi icu menţinerea ordinii. ţinîndu-1 prizonier timp de peste un an (1808—1809) şi determinând înlocuirea lui2. VIh. în primul deceniu al secolului al XlX^lea. p.iilioni. fu numit In 1805 ca guvernator un om reputat pentru energia sa : Bligh. a trecătorii peste Alpii Aii'. Spre a pune cumva capăt atmosferei şi moravurilor din colonie. dar ofiţerii se răsculată împotriva sa. au preferat să debarce pe insula Pitcairn din Pacific. El a sprijinit pe deţinuţii eliberaţi. a încurajat dezvoltarea creşterii oilor. în 1813. a producţiei de lînă şi prekii rărea ei. Abia guvernatorul Macquarie (1809—1821) a reuşit să pună bazele ordinii şi chiar ale prosperităţii. jafurilor şi crimelor alimentate de contrabanda ou rom. adică prei hiderea unor noi şi largi perspective de dezvoltare.n iţia acestei bogăţii naţionale a Australiei aparţine deja De faze a dezvoltării coloniei. 1 CHBE. p. 110. construit pînă în 1815. dar prin alte metode. O parte din marinarii răsculaţi. cit. ' CHBE. 102. petrecut la 1789. de un incident dramatic. o încurajare pentru colonizarea de fermieri. 1 Răscoala marinarilor de pe vasul „Bounty" împotriva asprimii co mandantului lor este un episod celebru. „Co lonia " lor n i lost de sc ope r ită dec ît în 1808. p. a căutat cu ajutorul acestora să creeze în colonie un allt spirit. pp.ta II. a inaugurat lucrări publice. MC fi notată descoperirea. determiinînd o apreciabilă transformare socială 3. H a r t l e y C. a înintt o facilitare pentru emigraţia liberă. Bl încercă să restabilească ordinea. 93—98. ca de pildă reconstruirea portului şi oraşului Sydney. B a r n a r d . V I I . . /7-r Southwest Pacific to 1900. către roditoarele şi întinsele oîmpii din interior. pentru a scăpa de pedeapsa ce-i aştepta. In acelaşi fel.u. [1963].Istoria „antică* a coloniei New Sauth Wales a imai fost marcată. 183. Ap.. sa suprime comerţul cu rom. Gr a t.

nici către recent dobîndita Canada. în India se dezvolta bogată colonie a Angliei. va cuceri în scurtă vreme sudul Africii. în interiorul căreia se dezvoltase Vechiull Imperiu.CAPITOLUL VI f INDIILE DE VEST ŞI AMERICA Perspectivele Imperiului britanic se proiectau în XVIII-dea pe o scenă mondială. în structura economică a Angliei. Dar înainte de a zugrăvi naşterea lui. să vedem cum se atrofiază şi cade treptat crusta devenită prea strimtă. O profundă transformare se produce în structura de ansamblu a imperiului. Australia va completa acest gigantic triunghi de posesiuni. Această modificare a centrului său de greutate nu se datorează numai circumstanţelor politice. către coloniile de pilantaţii din Antile. zăvorită către răsărit de avampostull de la Singapur. a unor schimbări în adînciime. şi direcţiile expansiunii ei coloniale şi caracterul acesteia. în acelaşi timp. imperiul nu mai are în Atlantic axa lui economică. în fonid. Pierzînd şi cele 13 colonii din America de Nord. La sfîrişitul veacului ii XVIII-dea. Viitorul său pilon va fi India. întins aproape cît Europa. Pentru a-şi asigura drumul către el. bazat pe plantaţii şi sclavaj. încă neoferind prea mari speranţe de ordin economic. în emisfera de vest. ei pierdeau coloniile de pe coasta Atlanticului. El se va întoarce „cu faţa spre est". El nu va mai privi „ou faţa sţpre vest". în Australia apăirea germeni nou domeniu. englezii ocupau Cam în schimb. Oceanul Indian devine o Mediterană britanică. aşadar. Imperiul britanic intră. mai degrabă. care dictează. Ea este manifestarea. iar cele din Antile încetează de a mai fi plasamentul colonial rentabil prin excelenţă al capitalului comercial englez. din toate puncte] într-o nouă fază de dezltare : Noul Imperiu — „The New Empire". 113 8—451 . zdruncinate de o criză de conjunctură defavorabilă produselor lor.

Prin urmare. cit.irbados erau.. op. în 1712. 1736 }i 1784 exportul de rom şi zahăr din Barbados a scăn. în raport cu a coloniilor continentale din emisfera vestică 2. datorită concurenţei plantaţiilor franceze învecinate. 378—379. Ci CHBE. pp. Demangeon afirmă că şi după pierderea coloniilor americane Antilele au rămas cel mai solid plasament HBE. i l l > i ţi circa 70 000 <\r negri. Zahărul produs în Antile suferea o scădere a preţurilor. Cum e normal. care erau susţinute cu multă largheţe din partea corăbiilor şi porturilor olandeze. Dar va deveni decisiv în era „revoluţiei industriale" 5. p. în H9 . în America. are -loc fenomenul „'reconsiderării valorii" lor.. tn Jamaica. Antalele nu puteau constitui nici pe departe o piaţă de desfacere atît de largă ca America de Nord. CHBE. I. în acelaşi timp. \. 114 iigeon. i . p. Dez voii tarea plantaţiilor în coloniile sudice de pe coasta Atlanticului. la 1764. a fost. un flemeni defavorabil Antilelor 3 .. din care mai bine de trei sferturi erau nani liberi. erau 26 000 de tlbi si 140 000 de negri. aceste colonii au cunoscut deceniile lor de aur. Dar nu numai atît. ' in It. 588. un procent relativ scăzut de oameni cu un nivel de trai care . p. 1. p.INDIILE DE VEST Pînă către mijlocul secolului al XVIIIjlea. atîta vreme cît producţia manufacturieră engleză nu atinsese nivelul care să-i impună largi şi permanente debuşeuri peste hotare. coloniile continentale ajunseseră la peste ■00 000 de locuitori. f 1 I'i pilda |. Marca majoritate a populaţiei Antilelor engleze o for11 sclavii negri4. 589. . A. I. HBE. nu numai să \ î i n l . Este apogeul prosperităţii plantaţiilor. După 1750. deşi nu toţi istoricii au fost de această părere *. 12 528 de albi }\ 41970 de negri. de asemenea. Froude şi după el A. 380. cu cele 13 colonii ale sale. 31. factori economici au intrat în acest calcul modificat. I. Antilele aveau o redusă populaţie albă..1 li permită să şi cumpere mărfuri din Anglia. Faptul nu prezenta impor tanţă.

corsar. Pentru a-şi spori oît mai mult oîştigurile. în acest vîrtej de comerţ şi afaceri. Insulele Bermude şi Bahama dispuneau de păduri (esenţe tropicale). Erau coiului de mari case de comerţ şi armatori de vase. să-şi plaseze în coloniile spaniole mărfurile pro duse pe plantaţiile lor. fiind puţin dezvoltate economiceşte. în 1718 trebuiră organizate împotriva dor două expediţii. 376. pînă la mijlocul veacului al XVIII-Iea _ în deceniile dintre pacea de ila Uita ani. XIVI. Asociaţi la afacerile companiilor importatoare de sclavi negri. Guvernarea de două decenii a lui Walpole (1721—1742) nu întreprinse nimic serios împotriva acestor nereguli. cît şi opoziţia aveau legături cu cercurile de afaceri care stăteau iîn cullisale fcufiuror imalversaţiilor2. 366—368. cit.. corsar. unde atît majoritatea. Napoleon. 115 „Peuples et civilisations". G e o r g e s L e f e b v r c . prin exploatarea momcii sclavilor. votînd aşa-numitul Act al melasei. 49 [Col. în 1733. pentru a nu provoca tulbur. . AIV |. ei profitau din plin de tratatul de asiento. pp.i filibustierilor" 3. Departe de n interveni. parlamentul i căutat s. Insulele Bahama erau vestite cuiburi de piraţi. Trăiau în metro pală. guvernul englez a ajuns chiar să încurajeze eastă „domnie . Cf. puinînd taxe suplimentare pe 1 în a doua jumătate a secolului se va introduce şi bumbacul. inuli zahăr1. practicată pe plantaţiile de tutun. Termenul provine probabil din expresia olandeză „Vry buiter" at. sub scutul clauzelor sale. în cuprinsul lor predomina 0 cu intensivă.Antilele. întreţinînd un comerţ activ cu America de Nord şi Antilele franceze. M u r e t. olonii şi dezbateri neplăcute în parlament. Antilele au constituit cea mai abundenţi sursS de ţie a comerţului englez. plantatorii din Antile eludau legile mercantiliste ale metrqpolei. 2 __tions . Pri mul transport de bumbac „sea-island" e adus din Bahama pe la 1787. iar plantaţiile le erau conduse de administratori. ip vorabile creşterii animalelor şi culturi alimentare.i A utilelor monopolul aprovizionării cu zahăr a caloriiule unericane. Proprietarii plantaţiilor se îmbogăţiseră. voi. în floreau contrabanda şi pirateria. 1935. p. Paris. pentru ca. voi. op. Prima deveni o adevărată „întreprindere naţionailă" pentru comercianţii şi plantatorii englezi.

Ele erau destinate. Bermudele. să faciliteze contrabanda cu coloniile spaniole şi franceze. dar numai cu condiţia recunoaşterii din partea guvernului englez a tuturor legilor proprii alle insulei 6 . ci. resimţit de plantatori sub forma unui deranjament al balanţei schimburilor cu coloniile nord-americane. I. p. aducînd mărfuri care să nu concureze cu produsele coloniilor şi să exporte de acolo articole provenite idin Anglia. melasa şi romul importate în aceste colonii din plantaţii meeingleze *. Jamaica. 85 (1961). pp. p. tom i < XVI.zahărul. atrăgîmd şi corăbiile ţărilor străine în serviciul comerţului britanic 3. în „Revue Historique". din creşterea capacităţii productive a acestora 2. 1 2 1763. şi F r a n j o i s Crouiet. 249 şi nota 4 6 . în aceeaşi lucrare. A Study in Commercial Policy. în 1729. între adunare şi guvernul englez. Penii n a afirma prerogativele sale. II . pentru sfîrşitul conH i . 485. în aceste ponturi puteau veni vase străine.ii un. sub o mască liberala. Barbados şi coloniile di n insulele Leeward (dispuneau de instituţiile obiş nuite : guvernator şi consiliu executiv. 1936. cu faze mai . an. 381 şi 584. The Free in the CHBE. Vezi mai sus. să voteze suma 'de 8 000 de lire ster/line anual. londra. mini . . evident. . ide fapt. Ct. Era. şi adui 'i-ezentînd populaţia liberă a coloniilor — alese în gem i censul unui f reeholder 4 englez. . 1953. să voteze o contribuţie permanentă a locuitorilor i t r u întreţinerea funcţionarilor civili şi a trupelor iregale din < i l ă . avînid cel puţin 40 de şi Ji n^i venit anual. pentru •■ )\ problemi. provenit. i ' ute sau mai latente 5 . adunarea din Jamaica a refuzat. prin derogare aparentă de la principiul actelor de navigaţie. în 1722. In Jamaica se desfăşoară un lung confliat.. în organizarea lor internă. i u i . Măsura poate fi interpretată ţşi ca luraul din primele indicii ale sfârşitului prosperităţii. 63. la p. IX. Oxford. R i c h a r d P a r e s . Iran liber. War and Trade in the West Indies. 433. 116 . i Mu r e t. o abilă stratagemă mercantilistă. dar mai în ii . 79—81. Supusă unor presiuni energice. I. ea a acceptat în cele din urmă. HBE. legea de creare a unor „porturi li bere" în Amtilele engleze. 1 Primele faze în 1677—1680 şi 1700. designaţi de rege. ■ î67. în 1766 s-a introdus. op. 1822. pp.. indicai anul 1728. ipson. cit.. 1739 — British West Indies. 378 . p. . Recenzie la lucrarea : F r a n c e s Armytage. p.

Nerespectarea de către englezi a convenţiei a dus ila izbucnirea şi a altor răscoale. După cucerii maroonii. Aici a izbucnit cu deosebită putere ura sclavilor i priţi împotriva plantatorilor.. nefiind antrenate pentru războiul dus într-un climat şi pe un teren foarte dificil. Acestea nu reuşiră să-i înfrîngă. destul de organizată. Cudjoe acceptă un tratat cu englezii. Aşezările lor fură incendiate şi distruse fără milă. Jamaica a fost şi teatrul altor tulburări. punînd capăt pentru un timp acestei lupte desperate şi inegale. ceea ce însemna aproape o victo o primă victorie în lupta sclavilor negri din colonii împotriva plantatorilor. descendenţi din sclavi — a acelor negri pe care secole întregi colonialiştii i-au prezentat ca primitivi. în schimbul acestora. Un remarcabil exemplu de dragoste de libertate şi dîrzenie. p. Ultima. să colaboreze contra eventualelor invazii străine şi să nu mai dea adăpost sclavilor fugiţi. Maroom descendenţii din sclavii spaniolilor. în secolul al XVIII-lea. între 1731 şi 1734. Sclavi fu de pe plantaţii veneau an de an să le îngroaşe rîndurile. formând din aceştia detaşamente cu care să poată răspunde tacticii de hărţuială şi abilităţii extraordinare a maroonilor în a folosi ascunzişurile din munţi şi păduri. 383. CHBE. din partea unei comunităţi restrînse de negri. El se învoi ca maroomi să locuiască în „rezervaţii". dar liberă. sălbatici. semisălbatică. Ei du acolo o viaţă mizeră. Sub conducerea negrului Gudjoe. în 1738. 117 . englezii nu i-au urmărit. mai profunde. englezii aduseră împotriva lor trupe din Gihraltar. incapabili de o viaţă şi civi1 irne. teribilă. fu urmată de deportarea în masă a maroomlor pe coasta de vest a Africii l. I. să se supună legilor insulei. Fură aduşi atunci indieni de pe coasta Mosquitos (în America Centrală). scăpând de pe [plantaţiile proprietarilor spaniol înşişi alungaţi. în 1795. s-au (refugiat în Munţii Albaştri. Un timp oarecare. din interii insulei. pentru a-i reduce la predare prin foame şi epuizare. Un şir întreg < l c Iu] cunoscute sub numele de răscoalele raaroonilo socială a insulei. maroonii s-au dovedit capabili de o rezistenţă neaşteptată. Mai ales din acest motiv. iplantatorii englezi au început atacuri împotriva lor. englezii trebui ră să le garanteze libertatea.

guvernatorul Trelawney din Jamaica ceru guver nului din Londra să-1 sprijine în organizarea coastei Mosi|nii ''olonie engleză. în faţa refuII lor. A History of Barbados. pînă la războiul de şapte ani. ca şi mai lîr/. tutun. decât o singură acţiune de 'lărgire a pose siunilor lor în aceste părţi. Dar ele se refăcură Alţi colonişti veniră. Epi sodul imaroomilar. Guvernul nu voi să se compromită ofii ial dai încuraja pe guvernator la acţiune pe cont propriu. ord estul statului Niciiugua de azi. Spaniolii acordaseră acestora permisiunea de . 118 1 . se semnarăscoale sau'incerciri de <<< Barbadoii plantatorii trăind înti o continui teamă. Ea a fost. Pe coasită luară fiinţă plantaţii de cacao. in idică atunci forturi pe coasta Mosquitos şi notif In iccolul anterior. Pe la 1740 aceste aşezări făceau comerţ în valoare de 25 000 de lire sterline anuail îşi 12 vase le asigurau legăturile cu Kingston (în Jamaica) şi chiar cu New York. indigo. se aliară cu indienii mosquitos. Cf.1 desi lude pe coasta Mosquitos 2 nişte exploatări de copaci din carâgeau coloranţi.iu. distruseră de cîteva ori factoriile. pătrunseră tot mai mult Sipre inior.I'izaţie proprie. în colo niile spaniole şi franceze. i n fel de protectorat.com-■mtul ocupanţilor lor depăşesc prevederile permisiunii ordate iniţial.şi întreaga istorie a popoarelor negre dezmint aceste calomnii J . opera colonişti lor d i n Jamaica. ca . revendicînd asupră-le . licit şi de contrabandă. ca atare. că englezii tind să-şi creeze aşezări manente. foarte resemnaţi şi la locul lor în starea de robie. în 1743. englezii n-au întreprins. trestie de zahăr. insensibilii la orice fel de valori umane şi. pentru tăierea ii lemnului. Tu-]. spaniolii îi somară să le evacueze şi. ir 03 125—327.i v . Războiul de şapte ani Savurînd prosperitatea coloniilor din Antile şi beneficiind de posibilităţi largi de comerţ. Observînd că aşezările acesitea şi. ia 1649 şi 1675. Ocuparea coastei Mosquitos. Harlow. De la 1720 pînă la 1740 coloniştii din Jamaica întameiară aci mai multe factorii. de fapt.

p. 119 1 . Şi pe lingă toate acestea. ele au fost. mai •eu de evaluat exaot. exploatarea lemnului. Economia lor.isul britanic. din istoria Imperiului britanic şi a Mure t. evacuînd coasta Mosquitos şi obîd în schimb confirmarea drepturilor ei de comerţ în golful Hondus. COLONIILE NORD-AMERICANE în secolul al XVIII-lea. I. 2 CHBE. 535. în preajma anului 1770. Anglia obţinu peninsula FI deţinută pînă atunci de spanioli 3. op. op. II. 100— şi 540—5! I i stare de lucruri a durat pînă în 1786. pierdută la începutul răzoiului. 4 CHBE. meşteşuguri variate. Guadelupa. Ja încheierea păcii. P a r e s . cum s-a mai arătat. întrunind cultura cerealieră şi cea de plantaţii. Dintre aceştia. 10. 445. ou tendinţe de trecere a industriei către stadiul manufacturier. Marţii Lucia) pentru a nu prejudicia. 378—379. Instituţiile lor politice proprii erau cole mai vechi şi mai bine consolidate. pp.. prin includerea lor la Effljperiul britanic. construcţii navale şi un comerţ intens. p. teatrul unuia din evenimentele ri şi bogate în urmări. Războiul de şapte ani a permis Angliei ui ei irea i elei mai mari părţi a posesiunilor'«franceze din Aotilale Mici.. are un caracter mult mai complex deok a altora. Cf. cit. interesele plantatorilor din coloniile engleze tnti vechi 2. ele numărau aproxiativ 2 000 000 de locuitori. cit. Restituind Havana (în Cuba) şi Manila (în Fi! ocupate temporar în 1762. sclavii negri. Dintre acestea însă. valoarea exportului de produse engleze în aceste colonii a crescut de la 640 000 la 1 832 000 de lire sterline4. depăşeau în orice caz cifra de 300 000. cînd Ana încheiat cu Spania o convenţie.guvernatorilor spanioli din America Centrala instaurarea protectoratului britanic asupra regiunii l. ea a lăsat Franţei pi importante (San Domingo. CHBE.■ 1744 şi 1758. coloniile de pe coasta răsăriteană a Americii de Nord ajung ia o însemnată dezvoltare economică şi demografică. I. p. 591. unde se va dezvolta colonia 1 loinlin. pp. în secolul al XVIII-lea. umai îui !. începuturi de minerit.. 3 Iar în Marea Mediterană păstră Minorca.

Delaware. p. în interior... care se izbeşte de particularismul local al coloniştilor. de lla hotarul cu Noua Scoţie.lumii întregi : războiul ior de independenţă. în coloniile regale... avînd în genere recunoscut şi dreptul de a controla finanţele coloniei. Dezvoltarea celor 13 colonii. avînd cea mai avansată autonomie mai democratice instituţii politice între toate — şi trei colonii aparţinătoare unor proprietari: Pennsydvania. Carolina de Nord. nr. MaryI n u l şi Delaware. 308. Toate dispuneau de instituţiile caracteristice coloniilor d i n emisfera de vqst. 1963. Pennsylvania. inclusiv salariile guvernatorului şi funcţionarilor reposedă o armă politică de care se vor folosi. Din 1732.. New York. 438 . < ' i |. L M o rton.. la fel ca odinioară Camera Comunelor din Anglia. ere itoare a unui nou stat — Statele Unite ale Americii. „II IK" ' ■ ■ ■ I . numărul dor s-a completat la 13. la nord. iar adunările — interesele iilor liberi şi proprietari. " / ' 1 Vezi'p. Un spirit conservator îngust în aparenţă. n. M U I 120 . Massachusetts. Virginia. care a fost tot odată şi o revoluţie burgheză victorioasă. dl I X . op . de la nord spre sud : New Hampshire. 16—17. Carolina de Sud şi Georgia. pp. pînă la războiul de şapte ani Acestea ocupau o fîşie de coastă lungă de vreo 2 000 de kilometri. la sud. pentru a-şi face restc drepturile din ipartea coroanei2. Conneotiicut.. în cadrul cărora guvernatorul şi consiliul său reprezentau coroana. în irealitate o manifestare a vigilenţei ior faţă de orice modificări politice iniţiate de la centru.. Am amintit mai înainte 1 de existenţa unui genmene de conflict între guvernatori şi adunările reprezentative. Rhode Island. se întindeau pînă la Munţii Alleghany. pînă la cel cu Florida spaniolă.... New Jersey. Ultimele. La mijlocul veacului al X V I I I lea mai persistau doar două colonii cu cartă — Conţ i n u t şi Rhode Island. guvernul britanic manifestă tendinţa de uniformizare a instituţiilor lor. Maryland. «I .. care le-ar fi putut ştirbi libertăţile cîşitigate.. Acestea erau. 63.

Tutunul era principala lor bogăţie. social). maritimă. pp. Carolina de Sud exporta circa 90 000 de hectolitri. Pred monoculturile pe regiuni întinse : tutun. cît şi exportului. sau din coloniile situate mai la nord. cit. Cu ele intrăm în ona „coloniilor de mijloc". Noua Anglie. m ca intermediare. destinate consumului intern. Mauro. iar în 1761 aproape 150 000. 131—135 . ele erau ceva mai autarhice din punct de vedere economic. în ordinea importanţei economice: Massachusetts. Marea proprietate se împletea cu ermieratul. în şi din Anglia.■ ' ■ . Virginia ajunge să porte în 1754 o cantitate de aproape 21 000 de tone. cu proprietatea parcelară. se cultivă. unzător. orez. în 1696. Rhode 1 G i p s o n. De la 20 000 de livre (aproxiativ 9 000 de kg) exportate în 1617. în exportul Carolinei de Sud. op. o situaţie asemănătoare cu a plantaţiile» tro picale. indiei determină o dependenţă strînsă a acestor colonii de importul şi exportul. Orezul fusese adus din Madagascar. cărora le s e r ve . 158. Pennsylvania şi Delaware produceau în special cereale. cele 13 colonii se puteau împărţi în mai multe Bone. de asemenea.. In sud (în Georgia şi cele două Caroline) se întîlnea. Dezvoltarea lor e covîrşitor comercialii. II. Din punct de vedere economic (şi . Un regim de mare proprietate lucrată de idavi fn beneficiul unei veritabile aristocraţii funciare. din toate pune tele de vedere. 86. în sfîrşit.. cu cele patru colonii. p. Cinci de ani mai tîrziu. cit. op. dar produceau şi cereale pentru consumul local. valoarea orezului 1. „de mijloc". op. Connecticut. Un început de industrie textila le schiţează premisele independenţei economice faţă de importurile din metropolă fi de activitatea comercială a celorlalte colonii. pp. cit. cu mare succes. 75. mai mult în ntile şi America spaniolă decît în Anglia. în numai cinci ani el depăşeşte. Virginia şi Maryland aveau şi plantaţii cu caracter comercial (şi sclavagist). Indigoul.. 121 . introdus abia în 1743. New York şi New Jersey sînt coloniile tipice de zonă şi structură intermediară. şi ca aşezare geografică şi ca ructură cconomico-socială. Asemănătoare ca structură socială cu primele. iar ipreună cu Marydand peste 32 000 de tone 2. 2 G i p s o n. II.

pe la 1750. Cambridge Mus. cu 40 de ani înainte. ni construite în Noua Anglie.1. R i c h a r d Pares. a proprietarilor rurali mici şi mijlocii. 355—356. 1956. în 1771. ba chiar tind să le elibereze din cadrul său. dar nu de mare însemnătate..i » Il-a. Circumstanţă care. vreo nouă milioane de litri de băuturi spirtoase 2. nu favorizase dezvoltarea marii proprietăţi.Economii Histon R. ' l ' l n . iar Massachusetts exporta circa 12 000 ilc tone de peşte uscat. 93—9 4 . cit. cum nici începuturile metalurgiei fierului — de pe la 1640—1650 — nu sînt prea spectaculoase. Solul mediocru permitea cultivarea cerealelor pentru consumul intern. Pescuitul şi peştele sărat. Construcţia de corăbii luase un avînt deosebit. lemnul şi construcţia de corăbii sînt elementele care le angrenează însă puternic în circuitul comercial al Angliei. cit. Yankees . sub raportul valorii mărfurilor im portate din metropolă. în . Massachusetts exporta însă. datorită abundenţei lemnului. In consecinţă. n... e suficient să amintim că în 1769 prin portul Boston s-a importat din Indiile de Vest (fără Jamaica) o cantitate de melasă de trei ori mai mare decît importaseră toate colo niile nord-americane. pp. op. XV (1962) iK op.Island şi New Hampshire. contra mărfurilor de origine tropicală : melasă (din care prepară -ram). începînd cu anii 1726—1730. Se dezvoltă şi aci o industrie textilă. coloranţi vegetali etc. Preţul unui vas construit în Noua Angiie la jumătate faţă de cel de pe şantierele metropolei. pp. Predomină cea parcelară. . alături şi chiar înainte de New Ynrk. cit. Cît priveşte dezvoltarea industriei spirtoaselor. cantitatea de rom importată la Boston din aceleaşi colonii. Noua Anglie. 15—19. i ce explică faptul că în 1775 o treime din vasele engleze r i . pp. op. e sediul celei mai dezvoltate burghezii comerciale ' Mu ret. Noua Anglie trimitea în larg o flotă de peste 1 000 de vase de pescuit. Scăzuse în schimb la o cantitate relativ neînsemnată (circa 320 000 de litri). F a r n i e . ingrediente. l'f Trade between North-America and the West Indies before tbt Revoltttion. alături de condiţiile istorico-sociale ale creării lor. coloniile nord-americane au depăşit Indiile de Vest.. permiţîndu-le comerţul cu Antilele şi coloniile spaniole. şi mai ales ritmul ei. X.

în faţa a tot ce reprezentase „oficialitatea" statului .nnînturilor cultivabile de calitate. teritoriul destul de restitui. în privinţa desimii populaţiei. în cadrul căreia fermierii sînt pre-între existenţa marii proprietăţi. de înghesuit. şi a mainiufiacturiJ* care acestea le posedă. Cele mai populate şi mai înfloritoare regiuni din metropolă cu greu ar putea lăsa o mai buna im presie" *. în jumătatea de sud a oniilor.lez. cu amintiri din exodul silit în faţa persecuţiilor absolutismului. Dincolo de Alleghany erau coloniile franceze. Conflictul cu metropola trăsăturile specifice ale dezvoltării acestor colonii. autoi ii (unul dintre ei pare a fi Edmund Burke) spun ui cuvinte despre Noua Anglie: „Nici una din coloniile ni nu se poate compara cu ea.t elemente care făceau pe coloniştii americani trem de sensibili la încercările de atingere a libertăţilor lor la fel de receptivi la ideea de a le lărgi şi mai mult. comerciale. l numărului de oraşe mari. mai exact spus cu politica ei de atunci. O populaţie numeroasă. op. într-o descriere a coloniilor din America l. Tot atîte. al celei relativ mai complet susţinute în comerţ de o producţie proprie. 3. cu bine implantate tradiţii de viaţă socială şi politică. în douăzeci de ani. p. ale anglicanismului. cit.i 1 on dra în 1757 şi cunoscînd. dintre coastă şi Munţii Alleghany. împinşi de nevoie.. şi reducerei |>. III. în care vibrează un ferment protestatar de extracţie puritană. Am văzut deja : o burghezie mult mai puternică decît în alte colonii.a coloniilor. care le va împinge pe calea războiului cu metropola şi a proclamării independenţei. 123 . enumerate pînă acum. Fermierii ericani au încercat să pătrundă spre vest. sub raport economic şi numeric. rezidă motivele profunde şi totodată fireşti ale conflictului cu Anglia. O populaţie formată în mare majoritate din emigranţi europeni... şase ediţii. După G i p s o n.

Noua l-'ranţă. Portugalia. Din 14 000 de butoaie de melasă importate anual numai de colonia Rhode [glamd.. exterminîndu-le. în general. Francezii şi indienii le deveneau astfel duşmanii naturali.iieste cazuri. determinată de diferenţierea socială. uneori. cit. Fenomen progresist — ca operă a micilor fermieri şi. prin proclamaţia regală din 7 octombrie 1763 şi apoi. fierul brut. Dezvoltarea economică multilaterală a coloniilor nu se pucon< ilia cu politica mercantilistă a Angliei. fenomenul are şi un revers ' . deoarece în majoritatea cazurilor ncuparea unor terenuri locuite. Pe la 1750. Fenomenul nu . op. de înmulţirea numărului imigranţilor. pe primii nu-i puteau învinge «.M pentru America de Nord. * N e v i n s—C o m m a g c r. 68. ni proporţii diferite. cu taxele sale prohibitive pe melasa franceză de import din Antile. acest element de fidelitate s-a transformat într-unui de duşmănie. Tentaţia colonizării vestului.. de lipsa de pămînt şi barată de obstacolul francez. Actul melasei. din proprie iniţiativă.. După războiul de şapte ani.. 124 . dezvoltarea capitalismului în agriculturl isa „cale americană". lovi greu în interesele comercianţilor din Boston şi Newport.. Dacă pe indieni îi puteau alunga sau extermina. definitiv. parlamentul interzise în colonii întreprinderile de prelucrare (laminare) a fierului . parlamentul din Londra pune piedici comerţului lor cu Spania. Poate fi întîlnit în Australia şi. a unei parcele de pămînt. Dar. a căror dezvoltare industrială incipienţi neliniştea totuşi metropola. resimţeau lipsa libertăţii l u i cu toate ţările. a fost unul din elementele de fidelitate — din interes — a coloniştilor americani faţă de Anglia... cînd obstacolul s-a prăbuşit 2. Squatterismul are ca rezultat extindeiltemului nucii proprietăţi agrare. p. 11 500 proveneau din Antilale franceze şi spaniole3. în toate c o l o n i i l e eu Francezii au pierdui tn aceit conflict coloniile lor din Canada şi de le emigraţie". Mai ales eoloniile din centru şi nord.practicând „squatterismuil" x. a unor elemente !O( iale împinse la aceasta de exploatare şi lipsuri — atunci cînd LU IM Jtăpînire terenuri nelocuite.lecît cu ajutorul statului englez.. prin Quabec Act. coloniile engleze din Antile şi chiar cu coloniile americane din sud.. a atribuit vestul Alleghanilor Canadei. cei mai mulţi dintre squatteri au ignorat drept u l vechilor posesori afpămînturilor ocupate — populaţiile indigene — pe !■ iu deposedat. alungîndu-le şi. între 1706 şi 1722. adus din co1 Luarea în posesiune. şi nu celor 13 colonii. iar Anglia. în 1733.

ca taxe de import. 83. ceea ce Pitt-senior aflase. coloniştii nu se sfiiseră > aprovizioneze copios pe francezii din forturile canadiene }i de pe Ohio. 587. cit. 356—357. în această privinţă. „neglijenţă salutară" era tolerată de guvern din i nătăţii domeniului colonial francez. în caz de război. estimată la o valoare -de vreo 700 000 de lire sterline anual 3. op. Ceaiul. constată deschis ceea ce ştia de mult toată lumea: imensitatea contrabandei din colonii. M i 11 e r. denunţase şi suprimase cu severitate : că. dar nu şi coloniilor. de comandanţii desperaţi ai forturilor franci • i >»late sau încercuite4. M u r e t. In aceste condiţii. p. Datoria publică a Angliei se ridicase la dublu faţă de perioada dinaintea războiului. în vreme ce cheltuiala de întreţinere a serviciilor vamale se ridica la 7 000 de lire pe an. cancelarul eşichierului. în timpul războiului de şapte ani. Şi că. la contrabanda. pp. Autorul principal al elaborării acestui nou sistem a fost lordul Halifax. p. I. Sistemul de taxe şi prohibiţii comerciale... 639. era îngăduit să se vîndă în Angli i numai la Londra şi pe o rază de 10 mile în jur '. toai mai mult pe hîrtie. 125 . pp.Ionii. Temîndu-se de Frai nu voia. începu acum a fi aplicat cu stricteţe. prezent în mai toate ministerele dintre 1 2 3 4 CHBE. guvernul englez nu putea uşor uita. Şi astfel. op. zahărul. CHBE. Grenville. să aibă în coloniile sale nemulţumiţi 2. Războiul de şapte ani a schimbat totul. avantajos metropolei. nu se ajunse încă li un conflict deschis între interesele metropolei şi ale coloniştiloi. Pînă la războiul de şapte ani. vinul. De altfel. fără ca autorităţile li i n tervină prea insistent. în proporţie de 9/10 pe această cale. aprovizionînd armata engleză. o făcuseră fixînd furniturilor preţuri competitive cu cele oferite. 2 000 de lire sterline anual. Ele avură numai darul sS transforme în contrabandă o parte a comerţului. 644. Vămile coloniilor încasau. tot ei. I. Cucerirea colonii lor franceze din America de Nord înlătura acest motiv menajamente din partea Angliei faţă de colonişti. fructele şi melasa consumate de ele erau procurate . cit.

pp. 111 si nota 1. cele ale parlamentului englez. I. 1 N . pusă în vînzare în acest scop prin o f i c i i sau concesionari guvernamentali.i.. conflictul se deplasă în cea politică. 92—93. prin care taxa de import asupra acestui articol fu scăzută la jumătate. p. 646 i S a g n a . Legea prevedea că toate actele şi tranzacţiile încheiate în colonii vor trebui redactate pe l iî nie specială. pe marginea Stamp Act-ului : „. care intră în vigoare de la 1 noiembrie acelaşi an. timbrată. iar sporul ca nedrept. Deşi războiul se terminase. şi apariţia unei „euforii de . în septembrie 1765. v i n s—C o m m a g e r. p. fără consultarea adună-rilor lor. . în sine. I. . op. p. 634.locui' Ibidem. Camera Comunelor vota. ci ilegalitatea lor. în februarie 1765. ici numai iprin autoritatea parlaimentuiliui britanic5. 126 . 92. I. 644. G i p s o n. prin ordinele de înăsprirea controlului asupra coloniilor.. cit. în 1764. după încheierea păcii cu Franţa. pentru burghezia engleză. Cf. dublîndu-se în schimb taxa ila măirfurile aduse din Angllia 4. Măsurile preconizate de Halifax reprezentam şi o necesitate economică.. op. dar ele marchcaz. p. 85. în acelaşi timp. în care coloniştii nu aveau reprezentanţi.autoritate". I. încrezătoare în răsunătoarele ei succese militare. ca unele ce nu fuseseră aprobate de adunările coloniilor. se emise o nouă versiune a Actului melasei. p. Erau reafirmate vehement drepturile acestora în materie financiară şi contestate. ■ . iar în martie ■Mină Stamp Act-ul (Legea timbrului). CHBE.. ce urma să fie întreţinută pe cheltu iala ilar 3. Din sfera ciocnirii de interese economice.1748—1765. coloniştii protestară. Coloniştii priviră reducerea ca insuficientă. Dar Pitt-senior este şi el responsabil. Indispuşi de aceste măsuri. în colonii fu menţinută o armată de 10 000 de oameni. cu responsabilitatea dezvoltării teritoriilor de poşte mări1. 639. < / / / / . adunarea reprezentativă a coloniei Rimele [sland declara. p.i c. . 69 j CHBE. Stamp Act a instituit cel «lintîi impozit intern al coloniilor.pe calea subordonării sale faţă de Anglia 2. de asemenea. aceasta şi-a întărit convingerea în posibilitatea realizării unei unităţi totale a imiperiudiui. Nu mai era incriminat de colonişti numai cuantumul taxelor. ■ s — 9 .

care enunţ. I.....1 creat condiţiile dezvoltării libere şi înfloritoare. în care Anglia arunca în cumpănă drepturile sale suverane.. parlamentul londonez reafirmi principiul dreptului său de a legifera în aru'Ceiproil>ksnw privind coloniile8. cit. cit. 659. Miniştrilor englezi care îşi exprimau regretul pentru „nerecunoştinţa" coloniştilor faţă de ţara cart. 299—300...ipiul că atitudinea generoasă a lui Pitt era dictată şi de interese de partid. Op." 2. C om m a g e r. Dezbaterile angajate în parlamentul din Londra în jurul rezistenţei coloniştilor la taxare luară o turnură răsunătoare.. dar în acelaşi timp.. I. S a g n a c.. doi ani mai tîrziu..torii acestei colonii nu sînt obligaţi sa dea ascultare nici nuci legi sau ordonanţe care le impune o taxi. iar coloni pundeau citind înseşi legile britanice.. p. pe această temă.i crezute uitate.. I.. ttl afara acelora votate de Adunarea Generală propru O înfruntare de interese contradictorii.i nci piui că nimeni nu poate fi impus fără propriul său consim ţămînt. p. p. 660 .. actualizînd ranchiune vechi .le . 646. op.. p. Hrăniţi prin indulgenţa voastră ? S-au hrănit datorită neglijenţei voastre !. îneît ei să se supună de bună voie \stia air deveni uneltele cele mai potrivite pentru a .l. Guvernanţii de atunci erau oa menii care-1 răsturnaseră de la putere în 1761. I. 2 1 127 . Şi el perora." 4.Tnă. 93 .mi iqu-dc pc-sn. G i p s o n . aleşi.. pp.fanma (în siakvi pe toţi !. în războiul de şapte ani. pp. triumful final al victoriilor dobîndite în vremea cabinetului prezidat de el. 5 lbidem. Dezbaterea s-a încheiat cu o victorie a coloniştilor : în martie 1766 Stamp Act a fost abrogat.. împiedicîndu-1 să guste.. Polemica se ascuţi pătimaş.. în ianuarie 1766 : „Mă bucur că America ne-a rezistat! Dacă în trei milioane de oameni sentimentul libertăţii ar muri. oîmd ibăfcfîirnul ^Pitt îmbrăţişa cauza americană 3. prin mandatarii săi.. 3 Se trece ele obiivi r. Documents. 60—61. declarând că dreptul la autoimpunere este o condiţie esenţială a libertăţii. 4 CHBE. X. un apărător al cauzei americane le strigă în parlament : „Vorbiţi de copii crescuţi prin grija voastră ? Opresiunea voastră i-a aşezat şi crescut în America. printr-un „Declaratory Bill" (lege declaratorie). CHBE.

al ilegalităţii impunerii fără reprezentare. i. un grup de colonişti. la [6 decembrie 1773. pînă la achitarea ceaiului distrus şi pînă la prezentarea unor garanţii suficiente că pe viitor taxele va ni.K. Dar şi coloniştii s-au încăpăţînat. sticlă şi vopsele pentru zugravi1. .. spre a apăra. principiul dreptului la autoimpunere. cit. hîrtie. 1/74. tot simbolic.■.şi le-au golit <îm mare încăr■ a — 343 de lăzi ou ceai3. ■ I. i ut ui militar englez a fost autorizat să le încartiruiască F • v i n s—C o m m a g c r. şi adoptată în decursul celor doi ani următori de toate coloniile. iar eo ni. La 31 martie 1774 el decretă închiderea portului Boston pentru orice fel de comerţ. în martie 1768.... Războiul de independenţă al coloniilor americane „Partida de ceai" de la Boston. p. travestiţi în inii i urcat pe bordul vaselor . • CHHi:. a fost promulgat în 1767 noul tarif va mal Townshend (după numele ministrului care-1 propusese). cum e numit incidentul. era jucată. 669.în temeiul acesta.... p.(■ vor achita în mod regulat4. la rindul lor.. O dată cu ea şi soarta raporturilor dintre Anglia şi cele 13 colonii. Coloniile răspunseră prin boicotarea acestor mărfuri. 1.. în unele din ele. ceea ce a silit guvernul englez să cedeze încă o dată. ( îmi un transport englezesc de ceai sosi în portul Boston. 77. Guvernul din Londra se decise să acţioneze energic. abrogînd între 15 martie şi 12 aprilie 1770 toate taxele Townshend. menţinută ca afirmare a principiului de drept din „Declaratory Bill" 2. importurile engleze au scăzut în acest timp la jumătate. mişcare iniţiată la Boston. instituind taxe vamale pe ceai.. op. ura intra în vigoare . cu excepţia celei asupra ceaiului. în Massachusetts au fost trimise trupe de întărire. i ud..

re le i uprindea. ea deschise tratative de pace. să pună mîn arme şi să înceapă războiul lor de eliberare şi independenţă. iar pe de altă parte se convinsese de inevitabilitatea înfrîngerii. 1964. întrunit la Philadelphia. pe coastele Africii şi Indiei. în sfârşit. Flota făcută după dezastrele din războiul de şapte ani. Congresul reprezentanţilor celor li colonii. încheie o ' I M in. i-au determinat să se organizeze.1 fost modificat. la 22 martie I că „.t după puţin timp de Spania. E data care înseamnă sf$r$ituJ reaJ aJ ostilităţilor. Quebec Act. ultima şi cea mai puternică uniată englezi de pe teritoriul coloniilor. Din 1775 au început luptele. balanţa for| chimbă echilibrul. O armată engleză fu constrînsă itoga (17 octombrie 1777). anulînJu-se o parte din libertăţile politi. Ele au galvanizat spiritul de rezistenţă şi de unitate ii coloniştilor. p. -«1 129 . i . i ite din veacul al XVIII-lea. de după al doilea război mondial. Renunţînd !.i alte eforturi militare. 260. din «mai 1774. Statutul coloniei . defavorabile coloniştilor. 1 După B e r n a r d Donoughue. Dar la 4 iulie 1776. Burke afirma.. La 6 februarie i. în Antile. Măsurile acestea au adus Angliei cea mai g ilere suferită pe plan colonia!. intrînd în război împotriva An gliei i trirniţtnd peste ocean un corp expediţionar. British Politics and the American Revolution.. I I lînăra republică. In parlamentul britanic. După mai multa înfrîngeri. deoarece Anglia nu mai dispunea peste ocean de forţe terestre suficiente.mărginite" 1. încercuită la Yorktowin. indirectă da adresa tuturor coloniilor.în politică mărinimia este nu rareori cea mai profin înţelepciune şi un mare imperiu nu se împacă cu minţile . Din 1777.în casele cetăţenilor. pînă în epoca de destrămare B Im riului. act solemn ce marca apariţia unei noi republici bu ndependente pe harta lumii şi al cărui preI I H I H I I constituie una din paginile strălucite ale gîndirii po lii. Londra. a capitul ii i de I 1 ' octombrie 1781. 1773—1775. adoptă „Declaraţia de Independenţă". Iniţial. înfrunt! > II succes pe cea engleză. The Path to War.

din a doua jumătate a seco lului al XVII-lea. iar cea de la vest de fluviu o dădu Spaniei. iar Franţei îi restituia o parte a cuceririlor făcute în dauna ei în războiul de şapte ani : insulele St. Napoleon a silit-o să restituie ţei I « H i r. drept compensaţie pentru că aceasta cedase Angliei Florida. p. i n a de vest. garantînd. imensa colonie Louisiana. Pierre şi Miquelon — la sud de Terra Nova. fusese ocupată din nou ni i 778. iar ca urmare. împreună cu Spania 1. Pierdea în favoarea Spaniei Florida şi Minorea. libertatea navigaţiei pe fluviu. de la Alleghany pînă la Munţii Stîncoşi. din 1783. Anglia recunoscu independenţa celor 13 colonii. i .Prin tratatul de la Versailles. 1 Franţa stăpînea în America de Nord. '/> '/. Santa Lucia şi Tobago — în Antile 2. în 1763 ea cedă Angliei partea de la est de Mississippi. restituită în 1763. în 1800. în 1783 Spania a reprimit Florida. I. prin tratatul de la San Ildefonso. . Santa Lucia. pe care el o va vinde în 1803 Statelor Unite. Le cedă şi teritoriul dintre Alleghany. Mississippi şi marile lacuri. 781.

2.in. pp. în loc . era mai puternică din pun» i di ■• edere economic deciît înainte de război şi pornea la . apărută în chiar anul fatidic.CAPITOLUL VIS RĂZBOIUL CU FRANŢA REVOI. da sfîrşitul secolului VII] ilea. ise . . uoare la 1783. Pierd coloniilor americane era compensată ide impetuoasa dezvolt industriei sale. • abil deci faptul că înfrîngerea din 1783 n-a între finul b) Anglia un climat durabil şi general de pesimism. ou noua armă pe care o ţinea ioturile ieftine ale produselor sale industriale.izboiul de şapte ani. Fiind prima ţară în care s-a petrecut „revo i industrială" — trecerea de ia manufactuiră la producţia i in ionul imaşinilor — Anglia realizase. în „Annales".zbătea îm dificultăţi financiare. Dupfi i. ci dimpotrivă. Angleterre et France au XVIII 1 siecle. 1783. iar după pierderea coloniilor csul economic al Angliei s-a accelerat. M I I BJake punea în gura unui personaj al dramei sale luluard al III-lea. l . < . nr. i ' . în vreme ce Franţa. . la care din plin agravarea deficitului ei bugetar 'din cauza războiului. nici să-i opreasi raţiile îşi posibilităţile de a continua expansiunea. Essai d'analyse comparee de dettx croissances economiques.1 pieţelor lumii întregi. aceste cuvinte despre viitorul Angliei : „Fiii noştri vor stăpîni imperiul mărilor. 21 (1966). . i . i ■ . Anglia învinsă. comerţul englez a progresat decît cel fraricez. Aripile lor puternice se vor întinde de la răsărit la apus. Dar nu de na tură să-i zdruncine puterea mondială. Poeoul W I I I I .iivcrnarea lui Pitt-junior este semnalul unui nou reviriment aJ politii ii de dominaţie mondială. 1 F r a n j o i s Crouzet.UŢrONAKA ŞI CU IMPERIUL NAPOLEONTAN Anglia suferise o grea înfrîngere în 1783. 264 şi 285. 131 . o distanţă şi mai mare între potenţialul ei indult i tflJ ' i al al oricărei alte ţări din (lume.

deoarece amîndouă au găsit în el o sursă inepuizabilă de profituri prin împrumuturile repetate şi prin creşterea datoriei publice. ele au căutat confirme dreptul la realizarea unor profituri enorme. p.flict. se puteau dezvolta liber. 132 . prin posibili. Cu o tenacitate implacabilă şi cu o forţă mult mai mare decît a Franţei de după 1763. Horace Walpole. ci încheierea definitivă a „celui de-al doilea război de o sută de ani" cu rivala ei. nota peste cîţiva ani. ca să poată ' 1 oiinerpul oricărei alte naţiuni a cărei concurenţă ar . but they shall roam cagles for the prey". neîncătuşate de relaţii feudale. O Franţă burgheză. 1 I lup i ' H BE . un literat dublat de un politician.Cuibul lor e pe mare. iar ei se vor roti Ca vulturii. op. în care forţele de producţie. cit. care se întind de la Polul Nord ipînă în Extremuil Orient ! Suit adânc îngrijorat de asta şi sper că nu ne vom dovedi o cioară care pretinde să se împodobească ou penele vuitorilor imperiali" 2. avea să devină pentru Anglia un concurent mult mai puternic decît rfanţa feudalo-absolutistă. într-una din scrisorile sale : „Această mică Britanie.putea fi o piedica în calea îmbogăţirii lor. nu numai o simplă revanşă. I I . ele au căutat să instau-dominaţia absolută a Britaniei asupra mărilor.43* * tatea de a pătrunde pe pieţele Americii de Sud pentru a le inunda cu produsele lor industriale şi de a cuceri acele colonii franceze..Războiul a fost început de aristocraţia înspăimîntată şi susţinut de plutocraţie. la 1791. 13 . p. Mai precaut. spaniole şi olandeze pe care le considerau cele mai indicate pentru a-şi umple buzunarele . Zugrăvind motivele angajării Angliei în acest lung con. Engels scria : „. Anglia pregătea... numită de obicei Marea Britanie. Izbucnirea revoluţiei iîn Franţa a însemnat pentru burghezia engleză una din cele mai grave primejdii în calea intereselor sale. după pradă" *. Citat ciupi B r i e . vrea să dicteze la Petersburg şi în Bengal şi să acopere Constantinopolul sub aripile sale. 79. în sfîrşit. 1 nest is in the sea. la rîndul ei. Thtir mighty wings shall stretch from cast to west. 1 „Our sons shall rule the empire of the sea. dar încrezător totuşi.

3 CHBE. interne şi coloniale. cînd o mica escadră franceză apărută în apele insulei reuşi să încurajeze pe negri şi pe mulatri — Franţa revoluţionară decretase libertatea sclavilor din coloniile sale — la o revoltă împotriva englezilor. în cele din urmă. în Indiile de Vest e cucerită la 1793 insula Tobago.P. au scutit-o de primejdia epuizării prin înfometare.P. l re] iţiiloi diplomatice în decembrie 17922.. Cf. 249. Marile sale resurse productive. „Cel mai primejd în care am fost vreodată angajaţi — spune. în K a r 1 Mar x—V r i e d r i c h E n g e l s . Opere. iar forţa ei financiară a fost capabilă să închege noi şi noi coaliţii de state continentale. 1958. 2. Ultima fu pierdută din nou în iulie 1794. Franţa.. 2 Această acţiune a fost săvîrsită de Pitt-junior printr-o stranie misivă către trimisul francez la Londra. pp. 133 . voi. voi. Chauvelin : „Sînt obligat a vă ruga să-mi permiteţi să evit onoarea de a vă vedea". ed. f. Anglia declară rS boi Franţei revoluţionare la 1 februarie 1793. metodic. 35. a Ii-a. Histoire generale du IV<? siecle a nos jours. 599—600. dacă nu oficial. iar în 1794 Martinica. Scrisoarea a Ii-a. acapararea posesiunilor coloniale ale Franţei şi ale alia■ ţilor acesteia. II. obligîndu-i să evacueze insula. L a v i s s e—R a m b a u d. 1 F r i e d r i c h E n g e l s . Superioritatea flotei a permis Angliei să întreprindă. VIII.a. La adăpostul mării şi al „zidurilor de lemn" — i răbiile — Anglia s-a dovedit inexpugnabilă. de fapt. După ruperea.i fcdmund Bu şi care se anunţă a fi îndelungat" 3.aprovizionînd pieţele europene în pofida listcmului continental al lui Napoleon" *. Purtarea neomenoasă a englezilor în Santa Lucia dezlănţui şi aci o răscoală republicană. Santa Lucia şi Guadelupa. E. Situaţia din Germania.L. în 1795. Paris. îngenunchind. Războiul în Indiile de Vest şi America Un factor esenţial a pledat însă de la început pentru nuarea previziunii sumbre a lui Burke : superioritatea navalS a Angliei. Bucureşti. p. p.S.

în preajma încheierii păcii. n ui n i . din Marea Mediterană. în ciuda acordului de la 134 Ai . în 1796.11. englezii renunţară la aceste cuI ).ir războiul reîncepu după un an şi Anglia trebui să ia totul de la început. St. un fel de compen. Ştiri despre ele pătrunseseră şi în coloniile engleze. englezii ocupară cîteva puncte. Cu ocazia încheierii păcii de la Amiens (25 martie 1802) fntre Anglia şi Franţa (unde între timp se instaurase consulai u l lui Napoleon Bonaparte). pp. Foati în insulele Windward. Eforturile Angliei însă n-au slăbit. colonie a Spaniei. din iulie 1795 pînă în ianuarie 1796.7 . în 1801. flota sa recuceri Santa Lucia. O făcu. încît aceştia. Intervenţia britanică în coloniile spaniole din America de Sud . De altfel. o escadră comandată de comodorul Popham încercă o debarcare în coloniile spaniole Buenos Aires şj Montevideo. i i i toate demersurile pentru ca insula să nu fie restituită Spaniei. care intrase în război contra Angliei în 1796. La 17 februarie 1797 ei debarcară prin surprindere în Trinidad. în 1806. ceea ce s-a şi întîmplat3. între 1803 şi 1806. Cuceririle ei erau ameninţate de virusul revoluţionar. primul ministru de atunci. Superiorităţii navale a Angliei i se ridica în faţă voinţa de libertate a celor exploataţi. în acelaşi an. în 1803 ocupă iarăşi Tobago şi Santa Lucia. chiar în rîndurile sclavilor. englezii în frîinseră rezistenţa populaţiei de culoare şi oferiră proprietarilor de plantaţii spanioli asemenea avantaje comerciale. II. Vincent şi Grenada 2. 45—51. încurajată tot de măsurile liberale ale Franţei în coloniile ei 1. 64—67. englezii puseră stăpînire pe Guyana olandeză. pp. profitînd de faptul că Olanda fusese ocupată de francezi în 1795. atenţia lor în Indiile de Vest a fost absorbită de noua mare răscoală a maroonilor în Jamaica.i reprezentat probabil. cu toată conştiinciozitatea. dar fu respinsă. 7. o alternativă precaută. pţia Trinidadului fi a insulei Malta. Guyana olandeză (Surinam). în planurile lui Pitt-junior. în Trini dad. i ocupată în 1800 ji păstrată. dar nu reuşiră a completa cucerirea.în San Domingo.

din grupul Insulelor de sub Vînt. Thom i Ea Cruz. cînd Europa era tăiată de orice legături cu ţinuturile de peste mări — Anglia rămînînd singură. în 1808 îi căzură în mîini. saţie anticipată pentru eventualitatea ii politicii continentale britanice. la doborîrea „zidului*chinezesc" al monopolului colonial spaniol în America Centrală şi de Sud. la răsărit de Porto Rico. 1804 —1828. rămasă practic fără legătură cu metropola sa. imită acest exemplu. Brazilia. ci şi cele ale altor ţări. pe care Pitt le susţinuse pîmă atunci cu consecvenţii ' în 1807 veni rîndul insulei Curacao. 1951. în felul acesta. nu numai posesiunile franceze. tot imperiul colonial spaniol din America Latină era în plină mişcare revoluţionară pentru dobîndirea independenţei. în împrejurările speciale ale „blocadei continentale". datorită flotei sale. Kaufmann. colonia spaniolă Buenos Aires. şi al Antilelor daneze. insulele Măria Galanta şi Desirade. 5. O serie de ţări noi se înscriu pe harta lumii. tot în Antile. Veniturile vamale ale Buenos Aires-ului crescuni dintr-o dată de două ori şi jumătate.1 W i 11 i a m W. apoi şi alte colonii portugheze. British Polky and the Independence of Latin America. a coaliţiilor antinapoleonienc. St. Burghezia şi plantatorii spanioli traseră concluziile cuvenite. Anglii se ofereau spre cucerire comodă şi cu suficientă acopei legală coloniile tuturor ţărilor europene. Peste un an. în relaţii cu acestea — „preţurile ieftine" ale produselor engleze au contribuit. în scurt timp. puteau li considerate drept teritorii aparţinînd adversarilor Angliei Stăpînă complet pe mări după victoria navală de la Ti l falgar asupra flotei franceze (21 octombrie 1805). nu în mică măsură. Guyana franceză şi Martinica. New Haven. Aşa a fost ocupată în 1807 insula Madera. Tot atunci. ocupată de Napoleon. deschise englezilor porţile comerţului ei. împrejurarea că aproape întreaga Europă pînirea lui Napoleon. p. Deschiderea legăturilor comerciale cu Anglia şi cu alte ţări se dovedi avantajoasă pentru coloniile spaniole. 135 . în cîţiva ani. portugheză. sau fusese obligată să i se iliezi de minune intereselor colonialiste engleze.

op. Cf.. djaghir.. în „Revue Historique". e f e b vre.. cel puţin în Indiile de Vest. în 1781.. n n . St. lordul Carnwiallis3. 1 i. p. Martin. care a capitulat . pp. u i I r i u l . nou creaţi. Beneficiarii acesteia plăteau ca impozit o ililorent de întinderea domeniului.. a fost întocmit şi aplicat „Regulamentul funciar al Bengalului". pp. prin care englezii au pus în India bazele dezvoltării unui sistem de. După această dată.. campaniile navale engleze se potolesc. a promulgat 'în 1793 legea „Cu privire la zamindaratul permanent". în 1810. 85 (1961). tot în grupul Anţilelor Mici. ei răspundeau de strîngerea lor pe un ... Zamindarii erau un fel de arendaşi generali ai impozitelor .. 243. cu contract oricînd reziliabil.II constă deosebirea dintre zamindar şi o altă formă de i i f l . erau obligaţi să plăuvernului un impozit agricol.. Anglia ocupă Guadelupa.. . Eustatius şi Saba 2. i . Se instaurează o acalmie. cit. St. CCXXVI. guvernatorul general. nu toate cuceririle de după pacea de la Amiens.Porturile libere din Antilele engleze au atins apogeul activităţii lor între 1808 şi 1814.mumii teritoriu. i şi regulamentul de mai sus i-au declarat pe zamin< li ii proprietari ai teritoriului de care răspundeau pînă atunci pe plan fiscal. i l ă . op. Diaghirul era rSspîndit ude rămase sub suvi principilor indieni... 1 Roitul romandant al armatei din America de Nord.. H i ! UN. în baza ei.. p. în Asia în teritoriile ocupate de Compania Indiilor mai demult.marc proprietate funciară de tip european. pînă atunci supuşi fiscului. 485. an. II. Aceşti moşieri. proporţional cu proprietăţile Iar4. CHBE.. cit. Tot prin efectele legii şi regulamentului din 1793. obligaţi la rentă după bunul plac al zamin' F r a n c o i s C r o u z e t . I. întrucît Anglia terminase de cucerit tot ce o interesase în aceste regiuni. facilitînd pătrunderea mărfurilor din Anglia în coloniile spaniole 1. ţăranii de pe aceste proprietăţi. fură consideraţi de acum înainte arendaşi cu titlu precar.. 136 . 314—318.. Du^ pui .. în schimbul nuci sume de bani..

după care au fost inspirate. treptat. iservind Angliei ca pretext pentru lirgirea cuceririlor. p. sultanul din Maisur. 221. 9.tip european şi clasa socială corespunzătoare. în Opere. cu titlu de impozit agricol. 415 şi nota 1 . Aceste măsuri au avut consecinţe sociale complexe. cit. operînd " rai dizolvare a raporturilor de obşte şi a celor feudale.. în timp ce pentru orice mo european impozitul funciar reprezenta numai o cotă-parte. Ocuparea puţinelor puncte de sprijin franceze de pe coastele Indiei a fost o problemă simplă şi secundară. cit. intenţia Franţei de a se alia ou Tippu Sahdb. 137 . decît în mică parte războiului cu Franţa. II. 12. mult inferioară sumei totale a venitului. Problema războiului. op. Cuceririle engleze în India între 1793 şi 1815 nu se datorează. 227 . el servindu-le ca un fel de pretext. Problema zamindaratului : K a r 1 Marx. A i . Nehru. apropiindu-se de aceea a landlordismului. în Opere. The Founding of the Second British Erhpire. I d e m [Proclamaţia lui Canning şi problema proprietăţii funciare în India].. Harlow. Beneficiarii lor au fost atraşi la complicitate cu oi upai englezi. creînd o mare propriei. India. op. Măsurile luate au determinat structura viitoare a i prietăţii funciare în Bengal. p. Campania lui Napoleon în Egipt. toate acestea au stârnit o nelinişte oarecare la Londra. la caire să atragă şi Rusia ţarului Pavel I. ipe cînd rentele încasate de ei se ridicau la 13 000 000 de lire. direct. voi. p. Unele au o legătură tangenţială cu acesta. p. La începutul secolului al XX-lea. tradii nale. 487 şi nota 389.darului şi putînd fi oricînd înlocuiţi < l r mea parcelei lor de pămînt.iic de. p. vechiul ş\ îmdîrjitul duşman al englezilor. dar în cea mai mare măsură reprezintă simpla tendinţă a Angliei de a-şi consolida şi lărgi domeniul colonial dobîndit în 1763. Acest sistem această clasă erau însă numai o caricatură a landlordismului englez. Cf. E de observat însă că. planul său de a efectua un marş spre India. pînă la nouă zecimi din venitul moşiei *. instituţia zaminda-ratului s-a consolidat. 1 Activitatea parlamentară. zamindarii achitau fiscului 3 750 000 de lire ster line. Caracterul de parodic al sistemului reiese din faptul că. 188. zamindarul era obligat a plăti guvernului. posedat dintr-o dată pe ţăranii din prezidenţia de drepturile lor ereditare asupra pămîntului. voi. M o-r a z e.

Ţinînd seama de posibilitatea. pentru a i ţelului politic şi militar. Fratele lui Arthur Wellesley. obligîndu-1 să şi cedeze cîteva teritorii. duce de Wellington. maraţii fura siliţi să recunoască protectoratul Companiei Indiilor 5. potrivit căruia principii indieni erau obligaţi .i gura Jndusuiku). Huttenbach.i Waterloo. Tratatele de subsidiere erau astfel concepute. în Siml (l.. voi. şi nota 139. sau să acorde împrumuturi oneroase companiei. In 1801. Wellesley a anexat o parte din principatul Aud 4. dinspre vest şi nord. Wellesley puse MI li supraveghere frontiera Pendjabului (în nordul peninsulei I mli. în Opere. reveniră temerile în faţa even. 'i i i I M a r x. 52 . cu scopul mărturisit de a obţine permisiunea înfiinţării unei factorii. învingătorul lui uli " i i l. Tippu Sahib muri cu acest prilej. în 1803. pp. 9. p. op. 12. 474—475.în 1799..1 i n i . 591. op. pp.trupele Campaniei Indiilor cuceniră şi transformară îm stat vasail principatul Maisur. voi. în fond. voi. guvernatorul general Richard Wellesley 2 lărgi şi mai mult sfera protectoratului «englez asupra princi/patelor indiene. de supraveghere a acestei porţi în 1800 a fost instituit protectoratul asupra statelor nizamul'iM de Haiderabaid. 11.să întreţină ori să subvenţioneze trupele engleze staţionate pe teritoriul lor. în I ' / ■ < ■ 1 Lndia3. cit. nota 205 . în Opere.i) şi t rimise un agent al companiei într-o misiune la Karaci. D u p u i s. I . în urma unui nou război. oricît de îndepărtată ca realizare practică. încheiate în 1807 de Napoleon cu ţarul Alexandru I. 9. a unui atac francez ţi rus în direcţia Indiei. După războiul din 1799 a luat o mare extindere aşa-numkul sistem al subsidiilor (sau al tratatelor de subsidiere). 230.i r 1 M a r x. Nerespectarea acestor angajamente atrăgea după sine conifiscarea posesiunilor principilor. Anexarea Audului. dar. 138 . cit. op.■ l> v r e. p. După pacea $i alianţa de la Tilsit. După anexarea Maisurului. Rezultatele viitoare ale stâ'pînirii britanice în India. în „EHR". Compania Indiilor Orientale. încât prin interpreitarea diferită a clauzelor lor să se poată oricmd avea un izvor nesfârşit de pretexte pentru noi anexiuni 1. 213—214.. folosind posibilităţile oferite de clauzeile întocmite cu abilitate în cadrul tratatelor de subsidiere. . ' I < v . |'. cit.

altă reducere importantă a ve chilor privi/legii. trimise \iOTO diat o nouă misiune „comercială" în Sind. XV]. In restul Asiei. p. deci în afara Indiei. Lefebvre. Disraeli. Idem. Se schiţează astfel. ( :<>i111< inici Indiilor i se desfiinţa în acest an monopolul ei comer< i. pp. la termenul de reînnoire a cartei sale. lordul Minto. 9. deschis oricui3. II. 528 . voi. Este ţelul pe care îl va defini p şaptezeci de ani.il .. 473—474 [Col. p. Bill-ul cu privire la India. 59—60. Compania Indiilor trebuii să accepte o . 315. Georges Weill.tualităţii unei acţiuni combinate I u n i Indiei. pe care cei doi monarhi au discutat-o mai p larg h întrevederea lor din anul următor. „Peuples et civilisations". tn 1813. 162 . CHBE. 12. H u t t e n b a c k . op. în septembrie oi tombrie 1X08. în Opere. în Opere. reluind reJaţiile — întrerupte spre sfîrşitul anului 1800 — ou în 1809 ise încheie un acord cu Rânjit Singfa. CeyJonud fu ocupat la începutul anului 1796 şi trecut su'b controlul coroanei britanice în 1801 4. 1961. L'eveil des nationalites et le mou1 2 s vement liberal (1815—1848). Era şi o urmare a faptului că apărarea unui domeniu atît de întins o făcea să fie tot mai avizată la sprijinul statului englez.. al dezvoltării puternice a industriei şi comer ţului. pp. Guvernatorul general. cit. voi. dar şi un semn al wemii. 1930. voi. ea nu-1 mai păstră decît asupra ceaiului şi comerţului cu China. a linei burghezii ce nu mai tolerează restricţii tradiţio nal' iude libertatea deplină în afaceri. în „EHR". Paris. Compania Indiilor Orientale. ca un preludiu îndepărtat. în veacul al XlX-lea : asigura dominaţiei. comerţul cu India devenea. prin lărgirea continuă a frontierelor. 301. cit. 77. op. II. 288 . pp. cînd va voi să stabilească „fron rele ştiinţifice" ale Indiei. p. KarI Marx. 139 . suveranul din Pandjaib 2. nr. către po tot mai favorabile pentru prevenirea şi respingerea uin> tuale atacuri dinafară. 594—599. cele mai remarcabile succese ale expansiunii engleze sânt reprezentate de cucerirea coloniilor olandeze. 4 CHBE. la Erfurt. Jiniaiim politicii engleze în India. al schimbă rilor economice. cu unele condiţii. p. Pentru toate celelalte mărfuri.

iltF. 140 . englezii ocupaseră în 1798 insula Perim. de asemenea. o escadră engleză a 'încercat în anuil 1808 să ocupe Canton (Guancijou). englezii puseră stăpânire pe Moluce şi organizară o expediţie în Java. fu bine primit şi încheie în martie 1809 un alt Wl I HBE. 52. an. Stamford Raffles.. subordonat prezidenţiei Bengalului. pentru a combate activitatea agenţilor francezi şi pregătirea unui eventual marş al armatei franceze (Spre India 4. Haidy. în Marea Roşie. în schimb. p. Ei creară aai un guvernămîmt. un nou trimis. p. 446. 106. 299. II. punct comercial portughez pe coastele Chinei de sud.. care controlează . pp. în acelaşi an. * Ibidem. cit. 75—76. op. p. dar a fost «respinsă de apărarea violentă a chinezilor a. Cu această ocazie se semnalează un element nou şi de viitor în campaniile coloniale britanice : prezenţa unor detaşamente de trupe indiene în armata care a colaborar la <» uiparen Egiptului3. p. înlăturând administraţia Companiei olandeze a Imdiiilor Orientale *. p.în 1810. la sfîrşkul anuilui 1808. în timpul celei de-a doua alarme stîrnite de planurile lui Napoleon în legătură cu India. op. ■ e. 1 [arford Jones. cit. Orientul Apropiat a intrat şi el în această perioadă în sfera atenţiei imediate a intereselor engleze. încredinţat unui administrator priceput în problemele ţărilor tropicale. II. cit. 1 I t f i b v t e. El organiză în Java un regim de stat. Deoarece fusese alungată din Macao. tom. p. căpitanul John Makolm fu itrimis de guver-. natorul general din India. 73. 191. Privirile Angliei au fost atrase asupră-i de expediţia lui Napoleon în Egipt şi de prezenţa armatei sale acolo. Mailcolm fu trimis din nou (în Persia. Wellesley. CCXXVI.. în 1808. într-o misiune la Teheran l'agdad. Toi în 1801. ca unul ce fusese şi explorator. 85 (1961). in „Kcvue Historiqu<?". Brunschwig. dar nu reuşi să obţină autorizaţia de a merge la Teheran. op. Maloolm obţinu. pe care o cuceriră în septembrie 1811.strâmtoarea Bab el Mandeb. şi vor încerca. deschizînd Angliei comerţul pe coastele Golfului Persic. un tratat cu Persia.. Egiptul fu recucerit în 1801 de către trupele turceşti şi engleze şi readus sub vasalitatea Imper i u Im otoman. să obţină 'monopolul de export al cafelei arabe 5.

Englezii răspunseră prin misiunii) diploma tice amintite şi prin încheierea unui tratai di Afganistanul. refugiat în Anglia. 87. în speranţa că-1 va deten şahul F*tn invadeze India2. în acelaşi timp. pp. spre a le proteja contra Franţei. 2 F r i e d r i c h E n g e l s . care administra colonia. nu are ca racter de excepţie. în K a r 1 Mar x-F r i ed r i c h Engels. Bucureşti. 3 Ibidem. 141 . Capitularea fusese determinată şi de izbucnirea unei insurecţii a coloniştilor împotriva administraţiei compa1 Lefebvre. la rîndml său. la începutul a nu lui 1795. Paris.tratat. în iunie^septembrie 1795. 320 . La 14 septembrie însă. garnizoana olandeză făcu act de supunere. în privinţa atitudinii Companiei olandeze a Indiilor. care va fi completat ulterior. şi de temerea faţă de represaliile guvernului francez. op. de o parte. pentru a i i u i t J facţiuni rivale în Persia şi Irak şi a împiedici astfel eventuala folosire a acestor ţări de căitre Napoleon ca puncte de ct. E s m a e l D o u l a t s h a h i . Stăpînîrea drumului spre Indii : Africa Cînd armatele franceze ocupară Olanda. stadhouiderul. Compania olandeză a Irudiilor Orientale ordonă vaselor sale să părăsească porturile engleze şi să intre pretutindeni în relaţii amicale cu francezii. 86—87 . în 1814 ' Era momentul în care Napoleon trimisese. în sine. Totodată ei dasfăşurară intrigi. Le conflit an-glopersan â propos de Herat (1828—1857).. Afganistanul. cît de oistiilitatea faţă de concurenţa engleză. de altă parte. împrejurarea. voi. în partide ostile şi favorabile Franţei. Opere. a acestei grupări comerciale oligarhice. p. 320. în perioada expansiunii Imperiului napo leonian se mai întâlnesc exemple de asemenea împărţire a opiniei ţărilor ocupate sau atrase în orbita influenţei franceze. ordonă tuturor coloniilor olandeze să admită debarcarea corăbiilor şi garnizoanelor 'engleze. 3—5. dar fu ţinută în şah de forţele lo cale. o escadră engleză încercă să debarce în Colonia Capului. fidele Companiei olandeze a Indiilor. se poate preciza doar că nu era vorba de o sim patie principială pentru Franţa şi regimul ei. 1959. în i Gardane. pp.\p3 şi chiar ca aliate în proiectatul marş spre India :l. 14. p. p. 1963. Editura Politică. L e f e b v r e . cit.

op. II. pp.». conducerea Companiei Imdiilor afirma. I I ■"■ l i v r e . 183. " //•/. 97. declarând-o decăzuta din drepturi şi instituind consilii şi adunări provinciale şi „naţionale". în Africa de Sud !. p. cit!. aveau sa constituie preţioase escale pentru vasele II le şi de război. op.. în ianuarie 1806 2. Cu prilejul păcii de la Amiens. Vraltes Junges Afrika. op. cit. S i k. VIII. a fost restituită vechiului posesor. CHBE. HBE. Dar după reluarea războiului cu Napoleon. p. VIII. împreună cu Capul Bunei Speranţe. în jurul Africii ..niei. 57—59 .. se găseşte şi indicaţia de a se cuc ori umuil din . din reprezentanţi ai burghezilor şi fermierilor locali l. o escadră engleză întreprinsese asupra Coloniei Capului o acţiune milita-ră. p. Asigurarea controlului asupra drumului maritim spre Indiile Orientale i-a determinat pe englezi să ocupe şi alte puncte de sprijin. p.aceste puncte de escală : insula Sfinta Eilena. 315 . op. fapt care a înlesnit fermierilor buri transformarea acestora în sclavi sau şerbi3. 142 . inistaurînld administraţia lor şi căutând a se acomoda intereselor coloniştilor olandezi (buri). trebuie să considerăm Capul Bunei Speranţe ca Gibraltarul Indici" 4.. în proiectele şi ordinale sale împărţite flotei./. Interesant e faptul că Napoleon. Berlin. la fel cu alte achiziţii engleze anterioare. 184— ' Buri li a r d B r e n t j e s . cit. într-adevar. cit. încă din timpul conflictului anglo-olandez din 1781. p ■' I I I a r 1 o w—M a d d e n. clasa dominantă în colonie. ° HBE. în 1804. Ecouri ale revoluţiei franceze. preocupat mereu de aventura auceririi Indiilor. în acelaşi ae (1781). 168. 172—174.. 6.. acestea. Colonia Capului. 1963. pp.. pp. p. De pildă..i 11 o w—M a d d e n. ' 1 I . 599—602. englezii o ocupară din nou. rămasă fără rezultat 5. pare a fi visat şi posibilitatea realizării unei atare întreprinderi pe calea mării. într-o scrisoare adresată unui secretar de stat englez : „apare de la sine înţeles şi dincolo de orice îndoială ca puterea care deţine Capul Bunei Speranţe i heia [drumului] către şi dinspre India. II. între 1809 şi 1812 englezii au obligat pe membrii triburilor nomade sau seminomade din cuprinsul coloniei (hotentoţii) să alba un domiciliu stabil.

au fost rezolvate problemele coloniale. a şase conducători : la prima tentativă. pentru „cele 100 de zile" şi că războiul Angliei şi aliaţilor ei împotriva sa a fost reluat. 3 Anexiunea engleză n-a fost pe placul coloniştilor buri. buula I driguez şi. p. O veche tradiţie. în 1815 ei au dezlănţuit o revoltă. L e f e b v r e . pp. întreg sistemul . iar în 1809 Saint Lou LO. invo cată imediat de asistenţă. nu tprezintă însemnătate din punctul de vedere al modului în care. mai la nord de acestea. cuceriră în i ista de vest a Africii. Prin convenţia cu Olanda. op. în ziua de 30 mai 1814.politic european creat de el prăbuşit. restul (Surinam) rămânând olandez. la 13 august acelaşi an. din partea ei. aducînd cu sine noua sa abdicare şi exilul definitiv pe insula Sfînta Elena. H a r d y. spînzurătorile im provizate s-au rupt. la Paris. contra unei indemnizaţii de două milioane de lire istorline 3. aliaţii au înche cu Franţa (unde revenise la tron dinastia de Bourbon) un tratat de pace. Congresul de 'la Viena (1814—1815) a confirmat victoria Angliei şi acapararea.. Dobândi apoi două itraimi din Guyana. cu portul ei excelent. arhipelagu] Seychclili Erau ultimele colonii franceze care cădeau îm mîinile Anglii Pacea cu Franţa şi aliaţii ei La 6 aprilie 1814. 315—316. i u ) . Gorea. condamnaţii scăpînd cu viaţă. din partea lor. Angliei i se recunoscu stăpînkea asupra Coloniei Capului. după completa sa infnîngexe şi iuti ■ trupelor aliate în Paris. cit. înfirnigerea de la Watefloo (18 iunie 1815) a pus repede capăt acestei a doua domnii a lui Napoleon. 106.Englezii. a unor noi posesiuni coloniale. Faptul că în intervalul martie-iunie 1815 Napoleon a revenit la putere. p. Mai anexă cîteva CHBE. într-un asemenea caz. retrăgîndu-sc insula Elba.. ocupară î'le de Franc* ! l i Mum. înăbuşită şi încheiată cu spînzurarea în împreju rări dramatice. urmat de o convenţie ansglo-olandeză la Londra. şi în special pretenţiile colonialiste ale Angliei. cerea. după mai bine de două decenii de încleştare reciprocă. Napoleon a abdicat. cit. iertarea condamna2 1 143 . 43. op. tu sudul Oceanului Indian. île de Bourbon (azi RAunion).

cit. ceea Malta este în apus" 3. pp. coasta de nord-vest a insulei Bonneo (Kalimantan). 128. după expresia lui Stamford Raffles. Cf. op.. insulele Mauriciu. din largul estuarului Elbei. Danemarcii. Olandezii au susţinut. o parte din Sumatra. pp. Englezii însă au rămas neînduplecaţi şi au repetat pe loc execuţia. i şi K e n n e d y. trebuie să mai 11 unele rectificări şi aranjamente ulterioare. englezii anexară în Atlanticul de Sud insulele Asşi Tristan da Cunha. 92—94. pp. VIII. cu excepţia insulei Helgoland. insulelor ^scension şi Tristan da Cunha. ci un frate al său ni II i moscut ad-hoc de Raffles. adică un punct strategic (dar şi comercial) de maximă importanţă pentru Imperiul britanic din Orientul îndepărtat. Rodriguez şi Seychelles în Oceanul Indian. CHBE. ţilor. I I . HBE. Lucrarea britanică atribuie episodului o cauză minoră. 43—44. din partea Spaniei.i senin. confirmarea stăpânirii asupra Trinidadului. Hardy. Pentru a avea un tablou final al configuraţiei Imperiului britanic după victoria asupra lui Napoleon. de asemenea. Dintre posesiunile franceze. Ibidem. CHBE. 144 . II. . Ibidem. Olanda primi de la Anglia o indemnizaţie totală de cinci milioane de lire sterline (inclusiv cele două milioane pentru Colonia Capului). Primi. I. Toate celelalte colonii olandeze ocupate în timpul războiului au fost restituite vechiului posesor. de unde puteau supraveghea nta Elena2. 576. ci nu adevăratul sultan. 123—127. şi I i fost dovedit ulterier. 20S. II. p. op. p. Cf. nu una politică. Tratatul era nelegal. p. iar în Marea Mediterană reţinu Malta şi protectoratul asupra Insulelor Ionice. IN 1834 insula Sfînta Elena va fi trecută de sub administraţia ComIndiilor Orientale sub aceea a coroanei engleze. 600. la apus de Grecia *. In 1816. Pentru cale cedate. S [ k. cit. 214—215. „să devină în -răsărit. peninsula Malacca şi Ceylon. 1 Pentru întreaga problemă a tratatelor din 1814—1815 (clauzele lor coloniale) : CHBE. pp.. 239 . cf. History of Malaya. Anglia i-a restituit toate coloniile (de altfel de mică importanţă). La 30 ianuarie 1819 ei cumpărară de la sultanul din Johore (iîn sudul peninsulei Malacca) insula Simgapur. destinată. pe mar-itatalor idin 1814—1815.insuliţe 111 AntLle. Anglia a reţinut : Tobago şi Santa I ucia în AntLle.n acest tratat. p.

2 CHBE.ibiliini tele care le mai avea în Malacca. op. printr-un tratat. rezultatul victoriei Angliei boaiele ou Franţa revoluţionară şi cu Na în faptul că la 1792 Anglia avea 26 de colonii. pînă pe coastele Africii de Sud. Sfârşitul războaielor dintre 1793— 1815 a aduis deci Imperiului britanic succese hotăotoare. 299—300 . asupra mărilor. du blate de o sensibilă transformare a structurii sale interne şi de o excepţională întărire a bazei lui economice. îşi «. .. cit. II. ea îşi consolid. 128. cit. ceea ce era mai important.. devenită primord pentru interesele colonialismului englez. de acum necontestată. i v î i u l un sdlid control această zonă a lumii.Ir i• pieţe de desfacere. Cifric. pp.în 1824. iai in I număruil lor se ridica la 43 2. pp. 1 Ibidcm. 98—99. H a r d y. Dar. I m şi Palembang. îşi întărise dominaţia în Indii $i în i Oceanului Indian. p. cedând în sohimb i.i nirea. 603—604 . K e nn e d y. pp. . I i contra instalării englezilor ila Singapur '. în Sumatra. op. Eliminase d i n corn petiţia pentru stăpânirea mărilor şi coloniilor pe cel mai pu ternic adversar : Franţa.

gradat. 442. revoluţia americană n-a dus la o subită convertire a guvertţilor englezi în favoarea unor mai largi libertăţi pentru colonişti. 146 . Şi pe tărîm economic există părerea că modificări decisive în structura imperiului.ic-i americane" pe acest plan au fost trase de Anglia şi apli( . pe plan politic. 43. Problema a fost şi rămîne încă în discuţie. i i l i ir in sistemul colonial britanic... op.. faptul că războiul de independenţă al coloniilor americane n-a determinat o schimbare relativ bruscă în structura Imperiului britanic. cu privire Ia prelungirea metodelor mi n u . pre-'l. I. complet noi.. 23—24.. metode care „au dispărut.. an. nici n-a l. op. p. dimpotrivă.irgery Perham. că ideile de bază ale noii structuri economico^politice a imperiului erau prezente înainte de apariţia cărţii lui Adam Smith (1776).lecenii de după războaiele napoleoniene". trecerea de la „Vechiul" la „Noul" Imperiu. pe de altă pairte. n-a îngropat cu totul elementele sale vechi. p. în „Revue Historique". aducîndu-i-se completări şi emiţîndu-se multe puncte de vedere interesante. în general. norr.CAPITOLUL VUT DE LA „VECHIUL" LA „NOUL" IMPERIU Istoriografia Imperiului britanic admite. XXVI. Concluziile „lecţ.MC în practică abia începând cu anul 1840. r e d e r i c k M a d d e n. la o accentuare temporară a strinţei controlului exercitat de metropolă 1. Aceeaşi părere.. 1963. cit. p.. pe de o parte. la K e n n e t h Ro1 -1. < li C v a 11 i e r. op. în uînma unor noi experienţe periculoase pentru coeziunea imperiului 2. pp. Bl " i i s c h w i g . De pildă. 29. 85 (1961).. I... cit. Essay in Imperial Government.. Ele tind să demonstreze că această perioadă de trecere a avut limite ceva mai largi. că în perioada dintre sfârşitul războiului de independenţă al coloniilor americane şi încheierea războaielor cu Napoleon are loc transformarea lui profundă. Se recunoaşte. în sensul deplasării hotărîite a axei sale comerciale în spre Oceanul Indian şi Pacific.. ci.i iveală altele. Oxford. 212.. cit. au survenit abia după 1832 3. Se accentuează.

pe atunci încă foarte puţin dezvoltată. erau acum un stat liber făcea imposibilă aplicarea pe mai departe a normelor mercantiliste în reglementarea comerţului transatlantic. 1 Harlow. Oxford. The Founding of the Second British Empire. nu infirmă limitele anilor 1783—1815.A. independenţa americană a avut tom rol de netăgăduit — recunoaşte acelaşi autor. Canada. 3—5. Deşi n-a fost singurul factor care i m i ' ţat această evoluţie. consideră că nu numai ideile. indiscutabil.. cercurile de afaceri engleze au pus un accent sporit pe expansiunea în Oceanul Indian. 17—18. trebuiau menţinute.U.Un foarte serios cercetător al problomi i. Anglia a trebuit să admită un comerţ fără restricţii cu S. The Historian and the British Colonial History. mai ales în India. Ele vădesc doar faptul.A. priviseră comerţul liber 2. 1-3. în caz contrar dezechilibrul economiei britanice ar fi fost mult prea greu. pe care le considerăm ca mai potrivite pentru a fixa perioada de trecere de la Vechiul la Noul Imperiu. exploatabile în spiritul vechiului „pact colonial" mercantilist. pp. Relaţiile comerciale cu S. în spi itul Asiei. ceea ce a reprezentat o breşă în sistemul închis al comerţului ei exterior. ci înseşi condiţiili materiale războiului de şapte ani. oi iglnili fiind anterioare1. \ ini i ni 1 Lir.U. I. Ezi-tînd destul de multă vreme îîn recunoaşterea acestui adevăr. turile dezvoltării industriale. ca Adam Smith. Toate aceste discuţii. supariorkai< au constituit baza căutării de noi pieţe. a con-• firmat anacronismul vechiului mercanitilism rigid şi optimismul cu care unii. pp. că orice proces istoric are origini mai îndepărtate şi consecinţe prelungite dincolo de perioada în care el se manifestă cu deplină intensitate. cu Indiile de Vest şi coloniile din America de Nord.low. într-o altă Iu crare.U. în aceste noi condiţii. Cuceririle săvJrţite atunci.A. Dar faptul că S. au dus la tramsfarmarea imperiului npu! 147 . în care vedeau o sursă permanentă de produse necesare metropolei. I. Imperiul axat pe comerţul oriental — qpuiu' el s-ar fi realizat şi fără divorţul anglo-american din 1783. Creşterea volumului schimburilor. pp. 2 Idem. Ea a modificat circumstanţele „comerţului triungl itul practicat de Anglia în Atlantic. nu putea constitui unul din cei trei piloni ai acestui comerţ. angajate în istoriografia Imperiului britanic. 1951.

întemeiate şi populate de britanici. dar în parte avînd şi ele caracterul de plantaţii. a unei politici injuste :i metropolei faţă de colonii. am văzut. sau. I. recenta traducere complet! în limba româna : Editura Academiei. la „poli. alături de care s-au ridicat şi coloniile de pe coasta răsăriteană a Americii de Nord. 1962 . Faţă de celelalte. care preconiza un „despotism comercial" din partea metropolei asupra coloniilor.Vechiul Imperiu a fost cel bazat în primul rînd pe posesiunile tropicale.mi". şi a permite o largă 1 ( I. în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea. ducînd la înrobirea şi chiar exterminarea unor populaţii indigene. în celebra sa (lucrare Avuţia naţiunilorl a criticat practicarea faţă de colonii a unei politici pur comerciale. prin punerea în valoare a resurselor locale. cu perioada acumulării primitive a capitalului. facilitat de monopolurile comerciale ale unor companii. E cert că revoluţia americană. sporesc patrimoniul naţional. Apogeul Vechiului Imperiu a fost atins. Adaim Smith. II. vechilor metode colonialiste britanice vizează şi greşelile politice. passim 148 .i l i l > h . caracterul lor necorespunzător cu noile realităţi economice ale Angliei. faptul că Anglia n-a văzut cum coloniştii înşişi. la mercantilismul îngust. Economia şi întreaga lui administrare erau dirijate în funcţie de concepţia mercantrlistă. mercanti lismul apărea în forma unui jaf abuziv. indiferent dacă ele i nevoile de consum ale metropolei. Criticile care se aduc. dar şi insuficienţa. transformarea Angliei în cea mai mare putere industrială a lumii. 1965. pe sistemul plantaţiilor lucrate ou sclavi. a constituit un puternic nmliil de reconsiderare din partea burgheziei engleze a prinilor şi metodelor sale colonialiste. dimpotrivă. îi iză producţia. indiferent de natura acestor produse. După cum e tot atât de cert că în explicarea procesului trebuie avuta în vedere o cauză mai profundă : revoluţia industrială. cum o numeşte Smith. voi. Se relevă astfel corespondenţa dintre geneza şi raţiunea de a fi a Vechiului Imperiu. E vorba aci în special de raporturile cu coloniile de emigraţie. la mijlocul secolului al XVIII-<lea. Aceasta cu condiţia de a se renunţa la in idirile comerciale. interpretată îndeobşte pe noi în Anglia ca o consecinţă a unor greşeli.

In Io unui curent comercial al cărui debit major şi sens principal era dinspre colonii către metropolă. fără rezolvarea căreia importul de mai prime iişi pierde sensul. aruncai de \dam Smith. în cadrull căruia domnia liberei concurenţe alimentează mereu fluctuaţiile şi diferenţierea socială. se impunea acum stabilirea unui circuit dublu. Masarea produselor devin problemă vitailă. Prin victoria inaşinisimukii şi a macii proprietăţi agrare capitaliste se completa în ritm accelerau procesul ruinării ţărănimii şi a meseriaşilor. Această necesitate era determinată. la şomaj. duce la crize. Din faza de dezvoltare. un schi ml) lib ile. Noua economie engleză. Din nudul celor ruinaţi ori ameninţaţi cu ruina. ila perioade de creştere a mizeriei maselor. Blamul asupra mercantilismului. Pînă şi belşugul duce la crize. sufocă economia. Vechiul Imperiu căuta în colonii surse de produse di con suin şi de materii prime. şi de consecinţele sociale ale revoluţiei industriale şi agrare. i gleză era Mică subordonată oareoum comerţului 1. în ambele sensuri. „Am creat un mare imperiu — spunea Smitli f&ră aii soop decît a creşte o naţiune de clienţi".iii circulaţie a mărfurilor. de astă dată de ordinul milio nalor . era expresia noului raport de forţe economice dintri şi restul lumii. revoluţia industrială determină relativ brusc o covârşitoare ii a capitalului industrial faţă de cel comercial.t ei nismului şi a formidabilei creşteri a producţiei industi caută cu febrilitate debuşeuri. din rîndurile lucrătorilor industriali şi aigricoli prost plătiţi sau rămaşi fără lucru vor recruta mase de emigranţi. . proletarizarea unor mase tot mai importante ale populaţiei. sub ailt aspect. Acest proces rămâne propriu capitalismului.

Coloniile de emigraţie vor prevala în cadrul Noului Imperiu. Ele vor o! în mai largă măsură. debuşeurile potrivite pentru industria din metropola.şi zecilor de milioa ne. datorită creşterii demografice şi dezvoltării lor economice. mergînd să îngroaşe rîndurile | pulaţiei din colonii. faţă de cele de plantaţii. contribuind şi prin aceasta la crearea condiţiilor 1 Revoluţia industrială începe într-o branşă-fiică a comerţului colonial : prelucrarea bumbacului ! 149 . care în secolul al XlX-lea vor căuta alte condiţii de trai.

mult lărgită. din partea Angliei. Anglia putea doborî orice concurent. iar nu comerţul . mai repede. generozitatea celui mai puternic. cu ea sau cu imperiul ei. Chiar şi fără măsurile protecţioniste sau prohiive cunoscute. e diseminată pe nm spaţiu mondial. cu începere din veacul al XVTI-lea. mergîind spre cucerirea economică . lîm care (pritnci|pada sa bază ■ >1111. pe orice piaţă a lumii. Anglia veacului al XlX-lea a fost. i telozia cu care Anglia.i este industria. cel care poate vinde mai mult.i lumii fni regi. ise coloniile de penetraţia comercială străină nu-şi mai istul. în Noul Imperiu. vom spune că liberalizarea relaţiilor comerciale ale coloniilor a însemnat. mai de calitate. ni i u l de gravitate îm Oce. Gum se explică acest lucru ? Oare concurenţa comercială a altor ţări pe piaţa colonială engleză nu prejudiciază interesele industriei şi comerţului Angliei ? Pentru a lămuri faptele dît mai concis şi mai intuitiv. 150 .necesare stabilirii acelui dublu circuit comercial. mai ieftin. Nici o ţară de pe glob. Mergînd mai departe în această analiză. dar atrăgea în schimb avantaje. în coloniile lor.unul [indian. Lăsînd altor ţări posibilitatea de a întreţine -relaţii libere. a opreliştilor în cădea schimburilor coloniilor cu ake ţări. a aceluia care ştie că o concesie nu-i poate aduce nici o pierdere. nici mai multe la uin loc. . îin zonele lor de influenţă.ulă. „atelierul kumii". iar nu în Antile . în condiţiile unei asemenea diferenţe de nivel al dezvoltării indus-bera concurenţă era un joc cu câştigătorul dinainte cu. la tarife vamale scăzute (sau chiar complet abrogate).nos m învinge cel mai tare. i n u n d 'Sensul noţiunii de „Noul Imperiu" sau de „Al doilea imiporiu". nu se puteau compara cu potenţialul industrial englez. constatăm că el reprezintă acea fază de : Imperiului britanic. vom observa că. intensificarea complexă a raporturilor comerciale metropolă-colonii va fi însoţită şi de „liberalizarea" lor progresivă. până după 1870. Liberalizarea comerţului coloniilor nu prezenta deci riscuri. Ea îşi deschidea astfel alte ş\ alte pieţe de desfacere. în care baza sa iri. de eliminarea exclusivismului mercantilist. despre care s-a vorbit mai sus. Anglia avea dreptul să pretindă acestor ţari un tratament reciproc. Adică libertatea pătrunderii mărfurilor engleze pe teritoriul lor.

protecţionist şi prohibiţionisi. eu sarcinile financi. iar nu i iţii. II. multă vreme. nu erau exclusiv în sarcina coloniilor. responsabile în faţa adunărilor reprezentative ale coloniştilor. ca valoare şi Imp oloniile <. aceste răspunderi. în tot timpul veacului al XlX-lea. Anglia continuă să contribuie într-o mă sură la ele şi e gata oricînd să intervină. relaţiile de muncă salariată. în 1783. în care predomină relaţii! ducţie. relaţiile capitaliste şi precapitaliste se împletesc aci puternic. la nevoie. care incumbă acestor răspunderi 2. însăşi venirea la putere a cabinetului său. sistemul auitoguveni. din zonele temperate. şi o formulă care permite Angliei să tragă mai multe foloase de pe urma coloniilor.K. Ca un corolar al celor de mai sus. aa şi aceea a securităţii lor interne şi externe. 2 Bineînţeles. fără ca acest caracter să dispară nici în veacul nostru. 5. relaţiile Marii Britanii cu imperiul de peste mări vor fi determinate de un minister responsabil în faţa parlamentului :).i bugetare. în ultimă instanţă. lui William Pittjunior. cu armata şi flota sa. Dacă apogeul Vechiului Imperiu se situează pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. Abstracţie făcînd de „India Bill" din 1784.emigraţie. coloniile vor asuma şi răspunderea pen tru rezolvarea propriilor lor probleme economice. principala excepţie de la regulă . ca principiu şi mi I a organizării sale politice. deci nu nuni ii extrasă din greşelile comise faţă de coloniile amei drul „Noului Imperiu" se va impune.în care predomină. îndeobşte. prin care Pitit a trasat calea autorităţii şi responsabilităţii guvernului şi par1 India rămînc însă. Noul Imperiu reprezintă.ini coloniiiloi dotarea lor cu instituţii legislative aviîmd o competenţă de largă şi cu organe executive proprii. p. O dată cu aceasta. şi mai ales cea a apărării militare. cu mai puţine cheltuieli. De la cabinetul lui Pitt. din zonele tropicale. atingîndu-şi apogeul în cele două decenii următoare. Noul Imperiu îşi găseşte expresia definitivă pe lla mijlocul celui de-ail XlX-dea. a însemnat sfîrşkul ultimei tentative de guvernare personală a unui rege englez — George al III-lea. începuturile conştiente ale acestei noi orientări în politica britanică faţă de colonii se atribuie. întreţinerea şi apărarea imperiului va deveni astfel mai puţin costisitoare pentru Anglia. 3 CHBE. în care libera concurenţi ii Lot ui n cantilismului. . iar ou cale precapitali de salavie sau serbie 1 .

II. Departamentul Indiei. 729. p. Ministerul Coloniilor. • Brunschwig. CHBE. IU. 444 . [1962]. fiind pus saib conducerea unui „secretar de stat pentru problemale războiului şi coloniilor" *. deşi sînt departe de a corespunde realităţii şi par destinate mai degrabă să o mascheze. Milano. Georg'e Bennett. II. K-a. 1959. se va despărţi de „War OfMinistcrul de Război. de „Canada Act" din 1791. în 1854. op. L'Empire Bri. • olonial Office". 1079. Departamentul Coloniilor. „We prefer commerce to domination" 2 — preferăm comerţul în iloiciuil dominaţiei. care se ocupa I u n i e cu restul imperiului. Me-morizînd-o şi căutând să o aplice. în timpul primei sale perioade de guvernare preocuparea directă pentru colonii apare şi în terminologia ministerială 'britanică.. p. Cambridge. separat de „Colonial Office". Anglia va porni la restructurarea imperiului. pronunţate de un politician englez whig (lordul Shelburne). voi.' . reprezintă „lecţia americană" învăţată de burghezia engleză. Cf. La 17 martie 1801 s ja reorganizat „Colonial Office". După 1858 se va crea şi un „India i > l h ' . Aceste cuvinte. în anul venirii la putere a lui Pitt (1783).lamemtului britanic faţă de colonii.în L'Europe du XIXe et du XXe siecle (1870—1914). care va fi un punct de sprijin pentru dezvoltarea unui constituţionalism colonial englez. cit.

PARTEA A II .1 NOUL IMPERIU .

expansiunea colonială engleză se va desfăşura fără a întîmpina altă împotrivire decît a popula"ilor indigene. . Olanda.. impune Angliei necesitatea unei cantităţi cresciînde de materii prim. cit. în secolul al XlX-laa.după 1850. colonialismul englez îşi croise drum într-o teribilă rivalitate cu alte puteri : Spania. Rusia îşi concentrează eforturile. Marea Brkanie via fi liberă să aJeagă unde. Se poate remarca însă o deosebire desitul de sensibila între războaiele colonialiste engleze din acest secol şi cele din epocile precedente. pe care superioritatea mijloacelor sale militare va îngădui să o înfrângă relativ uşor. Dintre celelalte mari rpuiteri învingătoare asupra lui Napoleon. . Prusia şi Austria nu erau capabile de un efort colonialist. spre Asia centrală şi Extremul Orient. Franţa. comportînd în majoritatea cazurilor agresiunea directă. 70. CHBE. Expansiunea continuă prin urmare în veacul al XIX cu aceleaşi metode. a unei clientele tot mai numeroase. II. Pînă spre sfîrşitu! secolului al XIX-tlea. op. de-a lungul VC .. cîind intrarea capitalismului în faza imiperiallismului va arunca marile puteri în febra reîmpărţirii lumii. cînd şi dacă să întreprindă un act de expansiune 2. ele au fost scoase din competiţie. O altă trăsătură specifică a expansiunii coloniale engleze în perioada 1815—1850 este relativa sa „moderaţie". Desăvârşirea revoluţiei in dustriale. în spaţii care se întindeau pînă în vecinătatea celor vizate de Anglia. Timp de mai multe acenii. p. înainte. o oare- f 1 2 Hardy. războaiele. p.CAPITOLUL I ÎN CĂUTAREA FORMEI (1815 [I După victoria asupra lui Napoleon. marcată prin momentul în care. Rînd pe rînd. în perioada dintre sfârşitul „Invincibilei Armada" (1588) şi prăbuşirea Imperiului napoleonian (1815). VIII. i i XlXiea. a unui teritoriu tot mai întins pentru emigranţi '. dar fără să le încalce. maţi nile înseşi încap a fi construite cu ajutorul maşinilor. K u l m . motivele care împinseseră Anglia la expansiuni lonială subzistă cu toată vigoarea.

155 .

înitr-umul preferenţial". Din 1840 începe reducerea 11 »r 'de import pe produsele străine -. pentru a combate consecinţele depresiunii economice oare se instalase curîind după în-i războaielor napoleoniene. Pentru acoperirea ei se impunea o politică de economii... cit. Dar aceasta nu însemna că cele două partide — cît şi clasele dominante engleze — nu erau tentate de anexiuni care promiteau a fi rentabile pentru industria şi comerţul Angliei.. ministrul comerţului din acea perioadă. Ezitările guvernanţilor englezi în problema expansiunii coloniale s-au putut datora însă şi situaţiei bugetare. rei u n i K scle marilor proprietari funciari. op. urmărită mai cu seamă după 1830.considerată necesară. atunci cînd preţul lor pe piaţa internă scădea SUD 80 de şilingi qUiirtcrul. Reprezentanţi ai burgheziei industriale şi comerciale. cit. în consecinţă. considerat acum drept panaceu universal pentru dobindirea prosperităţii. Asemenea reformă era . pe ila 1820. 38. ca efort conştient. El a făcut primele reduceri şi unificări de taxe vamale. abţinerea de la războaie şi cuceriri coloniale costisitoare. (prevăzute de „Legea cerealelor" 1. ileguidu-se de numele lui William Huskisson. De asemenea. pp. 97—99 . i . li u y 1 e r. cînd whigii au preluat puterea politică. op cit. 317 . p. op. aceştia se opuneau sporirii impozitelor asupra producţiei sau venitului. Gr ii i ' I. Introducerea ilibeimfoi-schimb în economia engleză a început. pe bază de reciprocitate.care rezervă a burgheziei britanice faţă de noi cuceriri şi chiar faţă de păstrarea imperiului colonial. pentru o reformă a sistemului de reglementare a comerţului exterior englez. Ele răspundeau unor cereri repetate ale cercurilor comerciale londoneze. accesul corăbiilor străine în porturile coloniilor britanice. Războaiele napoleoniene făcuseră să crească datoria publică de la 250 la peste 850 de milioane lire sterline. 156 1 . a permis. K n o r r. Atitudinea aceasta deriva din convertirea burgheziei engleze de ila idogma mercantilistă Ja cea a iliberului-schimb. votată curînd după victoria asupra lui Napoleon. Huskisson a redus acea»t5 prevedere ta Mima de 66 de şilingi. De aci caracterul Această lege. sprijinite de partidul whig. Ea interzicea importul de grîne n i ' l i . faţă de utilitatea sa. p. cunoscută fiind mai cu seamă atenuarea restricţiilor importului de igrîme. Măsurile lui Huskisson „au transformat imperiul monopolist. preferind economiile bugetare şi preconizând.

Desigur. o va găsi în liberul schimb' şi va deveni „Imperiul liberal" dintre 1850 şi 1874. Reluctant Empire. disproporţia dintre aceste ambiţii şi rezultatele lor practice. prin reducerea taxc-lm iar din 1860 chiar prin ştergerea tarifelor diferenţiate. ci. Imperialismul. bazată. 1963. pp. Comerţul liber. Ce sens mai avea să cucereşti şi să păstrezi iun 'imperiu colonial. tocmai dimpotrivă. în cele trei patru decenii de după victoria asupra lui Napoleon '. această concepţie derivată din noile condiţii ale economiei liberale n-a evoluait brusc şi n^a dus la consecinţa radicală a renunţării la imperiul colonial. considerînd eliberarea coloniilor. la acordarea dreptului de a-şi alege guverne responsabile în faţa propriilor 1 J o h n S. despărţirea lor corn-. 157 . intensificarea circulaţiei mărfurilor. 409—410. renţiale şi egalizarea taxelor la care erau . pînă pe la 1850 .. pp. a celui dintîi buget bazat pe principiile l . 3 CHBE.. I. încărcîndu-ite cu toate cheltuielile militare şi administrative. 382. 2 în anii 1846—1849. L e n i n . conducătorii politici burghezi ai acestei ţări erau împotriva politicii colonialiste.oscilator al politicii coloniale britanice. p. atunci cîind nu sistemele economico-ipolitice închise. G a l b r a i t h . Britisb Policy on the South-African Frontier." 4. Bucureşti. în Opere complete. pletă ide Angilia ca un lucru (inevitabil şi folositor. Dar ea a dus la o lărgire a sistemului autoguvernării cdloniilor. între anii 1840 şi 1870. II. Liberalismul economic se impune o d a t a cu abolirea legii cerealelor. valul de prosperitate care i-a urmat au îndemnat burghezia engleză să reflecteze din nou asupra „lecţiei americane" : să cîntărească sacrificiile enorme impuse de ambiţiile coloniale. pe creşterea producţiei în urma revoluţiei industriale. 64—66. libertatea relaţiilor economice între toate ţările se dovedea formula cea mai avantajoasă pentru interesele britanice ? „în epoca celei mai mari înfloriri a liberei concurenţe în Anglia — scrie Lenin —. 26—27. Noul Imperiu este aşadar „în căutarea" fonmuilei proprii a vieţii sale economice. Berkeley şi Los Angeles. de fapt. n ilitării li m. 1964. voi. 27. cu abrogarea actelor de navigav 1853.supuse importul coloniale şi cele străine 3. 1834—1854. stadiul cel mai înalt al capitalismului. 4 V.i ximum a circulaţiei mărfurilor. Editura Politică.

la cererea unor miocupase Tahiti . spre ceea ce burghezia engleză se va flata să numească „asocierea" coloniilor într-o „comunitate de naţiuni libere". 5». p. 382. Un timp oarecare. . Anglia respinge unele anexiuni ce i se oferă.. va fonda „Societatea pemtru reforma colonială". „Coloniile — spunea Richard Cobden. Ambiţiile coloniale par stinse. cit. curentul normal al istoriei coloniale" 5. Iar istoricul Macaulay ia. John Bright. această availanşă de declaraţii generoase parc a-şi avea corespondentul în realitate. p. III. „să se dea coloniilor autonomie şi. dar despre toate coloniile se exprimă în Anglia convingerea că „dobîndirea autoguvernării este tendinţa şi necesitatea lor naturală. Nu numai desţpre India. op. p. / . p. . ou •: H 11 de a promova noua concepţie a autoguvernării depline luniilor.i i (1 y. treptat. cit. în 1834 se -enunţa la anexarea ţării cafrilor.. spunea tot el. o nouă structură Imperiului britanic. op.i i (. I I . cit. aşa-zis «maniohesteriain» — nu trebuie luate în considerare dacît pentru mişcarea comerciala pe care ele o prilejuiesc".. Prin urmare. e reI I . în acelaşi spirit: „Poate India. 1.i ii g e o n. . considera că „va li II zi fericită aceea în care Anglia nu va mai posada nici un ■ i ile pămînt pe solul asiatic" 3. I I . 54.1 v. I > | in op. trecînd astfel în sarcina coloniştilor înşişi sarcinile financiare ale administraţiei. această formulă politică va da. tot acolo. Aplicată la început coloniilor de emigraţie. p. p. 678 - 158 . în acelaşi timp.. cit. op.lor instituţii legislative. pregătind trecerea viitoare spre „Commonwealth". din Africa de Sud .. 170. va reclama în viitor instituţiile europene. Qriicînd se va înitîtnpla laata. E dezavuat un comandant de navă care. L e n i n. instruită de Europa. p. să se pună în sarcina lor cheltuielile de guverinăm'înt" 1. va fi cea mai glorioasă zi din istoria noastră" 4. Un alt lider manchesterian. Un grup ide politicieni liberali. 55. unul din liderii dociurmei liberalismului alasic. în frunte cu lordul John Russell. Pînă şi conservatorul Disraeli va declara in 1852 : „Coloniile sînt nişte pietre de moară pe grumazul nostru" 2. în 1852 şi 1854.

în linii m . 159 . 1951. Democraţiei et capitalisme.i. i dintre interesele ei de clasa şi cele ale luptei popoaroloi asuprite din colonii. Acordarea autoguvernării ia proporţii în ritm foarte ra pid după 1840. vor lua pămîntul. an în care Canada înceţpc prima I noului sistem. Bucureşti. totuşi. 389 [Col. 2 După Palme R. op. singură metropola avea un numeros şi organizat. mărunte 1 . Paris. p. generînd o burghezie naţională m proletariat numeros. Charles H. p. Cei ca>re populează de fapt pămîntul ţi îl lucrează sînt posesorii legitimi ai acestui pămînt şi ei trebuie să aibă libertatea deplină de ansi alege propria I OT 'formă de guvernare 'şi propriile lor instituţii" 2 . clasă muncitoare.I ( > . mişcarea chartistă — ire politică organizată a munoitorimii din Anglia litreaga lume — publica o declaraţie.şi păstrarea celor cucerite. voi. în care se puteau ita uimitoarele rînduri privitoare la colonialismul britanic: „Nn exiltl nu i un petic de pămînt... p. l'j tăi. sîmt evacuate chiar unele punci ate în Sumatra (1824). cit. i i i. Bender Bushir iîn Gol'fui] Pmu (1857). Deşi. Prezenţa sa va deveni un element de o pon ■ li n. 1 H a r d y.i ■ ele în bătălii şi să primeşti o plată pentru cucerirea .excepţională în imperialism. 55 . a II-a. I | I S . XVI]. în ziarul „Northern Star". ed. atît în Britania cît şi în colonii. exploatarea coloniilor a permis burgheziei engleze să jure linei mici părţi a muncitorimii un nivel de viaţă mai ridicaţi Mrlgînd-o politiceşte îin orbita ei. Criza Imperiului britanic. 1948. pi care tu. să-1 poţi numi proprietatea i.. vor ocupa toate func\v\\i : . pană aproape de zilele noastre. P o u t h a s.cunoscută independenţa noilor republici bure TransvaaJ şi Orange . 1848—1860. în noile colonii. „Peuples et civilisations". i i e . Dutt. i LMI muncitoare britanică a idenitifiaat în mod just coi n i n u i i .1 militare. iar ţie îţi va ră- inîne sii t. cînid şi în colonii se va li COrutiituit o industrie proprie. I fii alt factor nou în existenţa Imperiului britani* ■ ii perioadă este apariţia şi dezvoltarea proletariatului in dtutriaJ modern. 158. în prima Ce a secolului al XlX-ilea. Acest fapt va ridica pe o treaptă i i lupta *lc eliberare de sub dependenţa colonială.

op. The Britisb . în toată sfera dominaţiei politice engleze. pp.i • v Movcment.1 facere Somerset 2 — care spunea că orice sclav venit pe teritoriul Angiliei devine liber — şi o propunere în parlament privire la lichidarea comerţului ou sclavi (1776) sînt primele ei semne. Problema abolirii sclavajului "ni în prima jumătate ia veacului al XlX-lea. generalizarea raporturiilor de muncă salariată se impunea.. cit. Decizia judiciară din aşa^numka . M l.. Tot el susţine şi proiectul înfiinţării unei colonii populate ou sclavi eliberaţi. cît şi ca modalitate de lărgire a pieţei pentru metropolă. 118.Iar poetul Ernest Jones. 54—56. atît ca premisă a unei superioare rentabilităţi a muncii în colonii.i Sierra Leone. frîina dezvoltarea pieţei coloniale pentru desfacerea produselor manufacturaite engleze. lucrate masiv prin muncă forţată. liberIu. membru activ al aripii de stînga a chartismului. < II toate că însuşi Pitt. 1772.iv adus în Angli. cu motivarea citată în text. dusă de gruparea „filantropilor". începuturile mişcării aboliţioniste engleze coincid cu avîntul revoluţiei industriale. scria în 1851 despre Anglia : „In coloniile sale soarele nu apune niciodată. ei pun bazele „Societăţii pentru abolirea comerţului cu sclavi''. ca şi principalii lideri whigi — l'ox. p. lUirke — împărtăşea acest punct de vedere. în frunte cu Wilberforce.. de conştiinţa faptului că existenţa marilor plantaţii. wilberforce pronunţă în parlament un elocvent discurs contra comerţului cu sclavi. dar nici sângele nu se usucă vreodată" 1. un tribunal en:. în 1787. C o u p 1 a n d. în primul rînd. Acestea au fost urmate curînd de campania susţinută împotriva comerţului cu sclavi. Anglia a fiinţat sclavajul în coloniile sale.i ". 160 u. Mişcarea engleză în favoarea abolirii sclavajului a fost generaită. Pe măsură ce industria lua un avînt tot mai mare. în 1789. amici ai lui Pitrt-junior.. Propun parlamentului o lege „pentru uşurarea suferinţelor negrilor în timpul transportului". în Anglia o x. proiect din care se va'naşte i oloni..

revoltele negrilor străbat întreaga istorie a coloplantaţii.engleze în special.mercantilistă ele rămîneau simple i îţi. la Barbados. ci de raportul -de forţe dintre aceste două tendinţe. atîta timp cît împotriva lor erau coalizate inten ele puternice ale plantatorilor şi cercurilor burghezi ml ou Aiiitifolc şi ooastele Africii 1. la 1804. p. i \ r teritoriile de sub dependenţă engleză în general şi penti u n . 136. op. debuşeuri pentru industria metropolei.. 13 000 d i.. în iamjuarie 1832 în 1807. oze. cit. ca expresie a unor interese economice determinate ale burgheziei industriale . | u i 1. pp. op.fui Ic materii prime şi produse alimentare şi aceea cai le. .. Ai fi foii M-nea. „Filantropici" Im Wilbcirfurcc i se apunea argumentul zdrobitor al ruinării imad iloniilor taţii. 8 4 11—451 161 . cit. i v c l i .1 a>re. 419. Jamaica. ol varea problemei sclavajului nu depindea de imbolduri M 11.n i u | semnalează o revoltă la care parti. cu caracter general. p. Coupland. 36—37. 127—128. Harl ow.i economico-socială a Imperiului britanic : ml ochiului capital comerciali şi cele ale noului i apitaJ I. revoltele lor tot mai ample. sclavajul a fost abolit. a fost ■ isacrarea a peste 1 000 de negri 3 . între 15 mai 1823 şi 16 îii. I.. în perioada de care ne ocupăm. C o u p l a n d . Alţi 50 000 se vor răsoula în Jamaica. A History of Barbados.1 britanic adoptase legea de interzicere a comerţului cu n u . i ((iuyana britanică).. Ultima.i . op. In I I... între concepţia ce rezerva coloniilor rolul < l < . 327 şi nota 4. I >in olipa în care balanţa a început să încline rapid în avanta-■ clei de-a doua..111n■ 11111. pp. La aceasta s^a adăugat însă şi un alt factor important : potrivirea negrilor. ipe măsura l dezvoltării sistemului plantaţiilor şi a concentrării unui mare număr de sdlavi. au fost teatrul unor asemedc eliberare. în cazul desfiinţării sclavajului. interesele unei părţi însemnate i armato i iimcrciale s. Semnalate încă din secolul i lea. în primul rînd. 1 2 S a g n a c. ivajul devine tema înfruntării între v a l i i şi imn m . cit..

ci conjuncturii create de liber-schimbism.i. dar nefiind abolit sclavajul însuşi. • i I a r d y. legea Stamiey a suprimat sclavajul în toate coloniile engleze. Prosperitatea lor a încetat o dată cu perimarea acestui sis tem. sau să-şi plaseze capitalurile în alte sectoare productive. un preaviz cu scadenţă foarte îndepărtată. lăsînd-o neatinsă. dat plantatorilor. între 1834 şi 1839. momentan. Abia în 1833.Măsura era incompletă şi semnifica începuturile unui compromis. Coloniile din Antile au prosperat în cadrul specific oferit de sistemul economic închis.imilarea „libertului" cu ucenicul şi obligaţia de a munci în continuare pentru fostul stăpîn arată clar limitele acestei legi. că rezolva chestiunea formal. de a-i ajuta să-şi transforme metodele de exploatare. însemna că Anglia transforma doar un comerţ legal întrunui ilegal. tipic în cad>rul burgheziei engleze. prin legile 1 Ucenicul. pe lîngă faptul că legea s-a -aplicat treptat în . muncea în primul rînd contra locuinţă >i I n . 162 . Iruterzieîndu-se comerţul cu sclavi. relevă că ea a avut mai cunînd rolul de a salva pe proprietarii de sclavi. care a dispensat Anglia de o parte a importurilor idin Antile. Daca după 1833 coloniile de plantaţii au decăzut. Proprietarilor li s-a acordat ca despăgubire suma de 20 de milioane lire line. Im felul acesta. iîn calitate de „ucenici" 1. i> . legea din 1833 ar fi permis plantatorilor să continue producţia pe baze capitaliste propriu-zise. prevederile sale. pe plan juridic (dar şi pe acest plan. numai la suprafaţă. examinate în detaliu. Legea obliga pe sclavii eliberaţi să continue a consacra vechilor stăpîni. care. faptul nu se datorează legii desfiinţării sclavajului.. în fond. de protecţionismul mercantilist. în parte.plantaţiilor. op. deschizîndu-i alte surse. mai avantajoase. după cum se ştie. să-fi lichideze fără pierderi vechiul sistem de organizare a . p. şi industriaşi împreună cu restul burgheziei comerciale. care întrecea valoarea totală a sclavilor eliberaţi 2. 47. funcţionarea lui fiind asigurată. in.i II Imului nici ea situaţia de fapt a sclavilor. vreme de cîţiva ani. Dar. A'. pentru a avea tot timpul să-şi ia precauţiile necesare. între plantatori şi comercianţii cointeresaţi de ei. cea mai mare parte a timpului lor de muncă. Era mai degrabă un avertisment. pe de o parte. în aspectul ei derivat).diverse colonii. cit. dovedindu-şi astfel caracterul din totdeauna întrucâtva artificial. pe de âiltă parte.

d i 6-a atribuit în continuare sarcina tic administrări.jliei şi prin forţa marinei sale. care prevedea dreptul i al celor două părţi de a percheziţiona vasele ulităţile de tragere la răspundere penală a echipajeloi inovate. v oi . i pe Mică douăzeci de iani.. Abia la 7 aprilie 1862. 163 .. Compania Indiilor. l. O pe re .. îi era interzisă orice ac tivitate de i trebuia să-şi lichideze toate stocurile de mărfuri. . I )c altfel. Bucureşti.i aplicarea ora.. monopolul ei comercial fusese foarte mult liminiri I lirarea termenului de reînnoire a cartei lonopol nu numai că a fost complet desfiinţat.it Llii ii tn teritorii de influenţa engleză.. în K a r l Ma r x — F r i e d r i c h E n g e l s .i Indiei.. 524—526. în consecinţă. 15 . Marx a apreciat pozitiv această convenţie... 1 Karl Marx. cea mai importantă instituţie supra-■ Iiiului sistem mercantilist. tn 1813... prezidată ide Lincoln.. îşi pierdea pînă şi ml ei de instituţie comercială. care %. rînd că „a dat o lovitură de moarte comerţului MI INDIA Compania Indiilor ii procesului general de reconsiderare a structurii i l u i ... o co uliire a comerţului cu sclavi.. dar " p u n i Lndiiilor. 1963.. [prim statutul prevăzut în cairta reînnoită i II -n i .l i< i l. . pe calea noului echilibru aştaptait din partea libe. pp. O convenţie împotriva comerţului cu sclavi. după izfa. i p i l . a fo»t întărit consiliul de control creat de legea lui Pitt din 1784 şi lărgite prerogativele sale. -.iele decenii de decdin. E d it ur a P o li tică.i l n i civil din Statele Unite. Comp.. s-a încheiat între Angli Uniunea statelor de nord.I I I iDiiomic. comerţul cu sclavi practii. ca un Iul de mandatair aii coroanei britanice. sau chiar de v iun eme oît sclavajul a pansistait în partea de md i fnite ale Americii..

164 . s-a creat pe Imgă el un consiliu legislat i v .dînd. de la 6 la 12 milioane lire sterline. noua cartă. în Opere. „Guvernul britanic. pe la mijlocul secolului al XlX-lea. revocată oricând. carta companiei a fost reînnoită pentru ultima dată. Capitalul social al companiei a fost dublat. numit. Compania Indiilor Orien K a r 1 Marx. ca şi aceea de desfiinţare a sclav. iar nu indirect. a atins hotarele naturale ale 1 F r i e d r i c h E n g e l s . i î n l i i i . voi. Ceea ce însemna că interesele fiecărui acţionar în pante nu erau cu nimic atinse. Ea putea fi. Controlul guvernamental asupra administraţiei Indiei a fost lărgit şi mai mult. P o u t h a s. doar că dividendele încasate proveneau acum direct din exploatarea fiscală a poporului indian. au dat companiei dreptul de a plăti aceste dividende din impozitele percepute de ea în India. oare. ei se întăriseră pe plan politic în urma adoptării reformei parlamenl • < ■ din 1832. pînă . în baza atribuţiilor sale administrative. schimbîndu-se compoziţia consiliului di rectorilor companiei şi redueîndu-i-se prerogativele. 12.Compania nu mai avea dreptul de a initerzice supuşilor britanici işederea în India. prin comerţ. a purtat timp de două secole o serie de războaie.. în Karl Marx- tale. linte posturile pe bază de concurs2. 9. pp. cu ajutorul unei scamatorii parlamentare. o dată ou ultimele războaie de cucerire. dividendele acţionarilor erau plătite din veniturile comerciale. era opera whigilor. întrudît. datoria Companiei Indiilor Orientale s-a transformat. „în felul acesta. 9. 314. Apropiatul împrumut indian. Rostul ei încetase. cit. voi. prevestind apropiata ei desfiinţare. care desfiinţase o sumă de mici feude electorale tle al partidului tory ţi lărgise reprezentarea oraşelor în parlament. pînă la 1833. Legea din 1853 a redus aproape cu totul rolul Companiei Indiilor. nominal. Guvernarea^ Indiei. \u Opere. voi. precum şi un act parlamentar adiţional. spune Marx. 189 19 Iî de notat că această lege. în 1853. deci. p. eamuflîmdu-se sub numele companiei. acum suprimate. într-o datorie a poporului indian" 1. 162. aduseseră întreaga Indie sub controlul Angliei. în cele din urmă. 381 . p. Pentru a fi ajutat în exercitarea acestor largi prerogative. dar fără precizarea duratei. a liberalilor. p. cum se vor numi ei de acum înainte . Opere. scria Marx. op. Funcţionarii administrativi aveau să ocupe de acum îi i . iar dividendul redus de la 10 la 5%. Puterea vă şi jurisdicţională în India a fost atribuită exclusiv iirnatorului general.

I n d i e i . înţelegem acum de ce, în i ie a fost încurajată de toate partidi i ' incluIc care hotărîseră să asurzeasi i ipocrită, după ce Imperiul britanii din I rotunjit graniţele. Ele trebuiau mai întîi pentru a o putea transforma tr-un obi filantropiei lor sîcîkoare" 2 . Comerţul între Anglia şi India Studierea raporturilor comerciale dintre Anglii ,,i [adia in i) importanţă multiplă. Ea dezvăluie un aspect deosebii de i n i v al mecanismului exploatării Indiei, devenită nai preţioasă a coroanei britanice". Explică în bună 11saşi istoria Companiei Indiilor în aceste ultime tentă. Ajută la înţelegerea evoluţiei structurii ■ Indiei supuse de englezi şi, în fine, la întrevederea H 1 1 . . 1 i Im i .iu/ele declanşării marii răscoale din 1857, cel mai nnpJu |i I M . 11 dramatic episod al luptei de eliberare a poporu lui HM Ii......... veacul al XlX-dea. Comerţul cu India este noua tobrală a Imperiului britanic, preluând, în veacul ului central pe care în secolele precedente M avu-i îmi cu Antileile. i suferă o profundă transformare, cantitativă şi de icn . 'I Itoricî «evoluţiei industriale engleze. Pînă în primele lot olului al XIX-iea, India era, în raport cu Ainglia, i ţar2 i |......i i u . n e , şi încă, în mare proporţie, exportatoare de produ* mi v jugăarefti, textile sau alte articole 3 . în 1814, ■ o i ml ii [i iftturi de bumbac din India depăşea, cantitativ, cu 50"/o, ! OK aloxaişi produse din Anglia îin India 4.
1 De pildă, • hIIr Ltgsi din 1853 a fost votată de principalele fracţiuni ale partiatloi Liberal |i coniervatOf, împotrivă fiind liberalii man-

chejterieni şi grupării coniervatoart .i lui Diiralilî. Cf. Karl Marx, Guvernarea Indici, în ( )pjrt, voi. '>, p. 187. ' K a r l Marx, Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, p. 160. 8 Aici se au în vedere numai raporturile comerciale normale, nu aflu xul de produse indiene în Anglia, izvorît din jaful direct, din felurite im puneri stoarse prin constrîngere. 4 T a r a Chand, op. cit., p. 378. 165

Din 1822, pe piaţa indiană au pătruns produsele industriei moderne de bumbac engleze. în scurtă vrame, India a devenit o ţară importatoare de produse manufacturate britanice. în contextul desfiinţării monopolului comerciali al companiei şi instaurării regimului libertăţii comerţului cu India, prin legile din 1813 şi 1833, volumul schimburilor anglo-indiene a crescut în proporţii fabuloase. în 1780, valoarea produselor engleze exportate în India reprezenta (inclusiv aurul şi argintul) aproximativ 400 000 de lire sterline. în 1850, valoarea acestui export se ridica la circa 8 000 000 de lire, din oare articolele de bumbac însumau 5 220 000 lire, adică un sfert din exportul de bumbac aii An-, gliei şi o optime din exportul ei total. în 1837, ţesăturile engleze, inexistente înainte cu două decenii ,pe piaţa indiană, o invadau acum ou o cantitate de 64 000 000 de iarzi 1. „Pe măsură ce industria bumbacului, observă Marx, devenea o ramură de importanţă vitală pentru întreg edificiul social al Marii Britanii, Indiile Orientale deveneau o piaţă de importanţă vitală pentru 'industria bumbacului din Marea Britanie" 2. In acelaşi timp, de pildă între 1814 şi 1835, importurile de textile indiene în Anglia au scăzut de patru ori. Efectele sociale ale acestei răsturnări totale a sensului circuitului comercial anglo-indian au fost din cele mai grave. Meşteşugurile indiene au fost ruinate complet, în cîteva decenii. Oraşe întregi cunosc un proces de (decădere. Dacca 3, de exemplu, avînd la sfârşitul secolului al XVIII-<lea 150 000 de locuitori îşi un excepţional irenume pentru măiestria ţesătorilor ei, ajunge pînă pe la 1840 la vreo 20 000 de locuitori, iar meseriile aproape nu se mai practicau. India a fost împiedicată a se dezvolta armonic în economia ei. Perspectivele industriale, întemeiate pe solide tradiţii, i-au fost retezate. Concurenţa indusitiriei engleze a fixat pentru multă vreme caracterul agrar al Indiei, care a mers agraviîndu^se : dacă pe la 1850 în agricultură erau ocupaţi 55% din locuitorii marii pcsninsule, în ajunul celui de-al doilea război mondial proporţia lor crescuse lla 74% 4. Dată (fiind slaba dezvoltare, în
1

p, ti

• K a r 1 Marx, Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, delta Gangelui (Pakistanul de Est). 4 N e li r u, op. cit., p. 328. 166

1 iard = 91,4 cm.

iubiţi, a forţelor de producţie ^i fenomenul suprapopulării ■ iii< > r regiuni, această ruină a i in.vniitiaistrofice, asemănătoare eu a . u n K M de foamete, »Pădul Benirinck, guvernatorul general al Indici. întreg procesul n-a fost o simplă urm prin nţă a unei industrii cu o bază tehnică inf< lui i unuia ajunse la un grad înalt de m i ieftinătate a produselor ei. Dominaţia politii .1 accelerat efectele liberei concurenţe — „liberă" numai Ic, fiindcă ţesăturile de bumbac manufactura ic în Indii ui în Anglia o vamă de 30% „ad valorem", pe loi le era fixată în India o taxă de intrare < l < - nu " ( i '. Industria engleză a (bumbacului, sprijinită pe i .......viul debuşeu care era India, s-a născut şi s-a dezvoltat rificarea industriei indiene. Dacă India ar fi fost inlulntitii, oa şi-ar fi putut salva industria de la pieire, prin i act lioniste. ii cu India a cunoscut însă curînd o serie de difiIV măsură ce industria Angliei devenea tot mai de- ■ i i l c piaţa Indiei, industriaşii englezi şi-au dat seama ■.11>iIiitrttea de a inunda la infinit o ţară cu produsele aceasta să aibă de oferit îin schimb alte produse. I>ui|u ........vrea industriei indiene s-au înregistrat momente de desfacere a piroduseloir textile engleze în India, din . .i Miipr.ipirodiincţiei relative de mărfuri pentru această piaţă m i | > l i i în 1845). Faptul era determinat de slaba putere de i mu, i maselor indiene. în vreme ce, de pildă, în l u d u l ' • >i . klontale şi America Latină, ţări de asemenea cu un i / n t , valoarea anuală a consumului de mărfuri i | > Ac Jocuitor era între 5 şi 14 şilingi, în India valonei IM am consum era de numai 9 penioe 2 . între 1846 şi 1850, comerţd Ajigliei cu India a scăzut, şi la export şi la import, cu 3—7B/«. Industriaşii englezi, vărînd îmceputuJ acestui regres comercial, au pledat pentru remedierea lui prin măsuri de dezvoltare a forţelor de producţie în India, care să ridice capacitatea de
1 CHBE, II, p. 289. * în sistemul monetar englez, actualmente pe punctul de a fi înlo cuit cu cel zecimal, 1 liră sterlină = 20 şilingi ; 1 şiling = 1 2 pence.

uI era înălbit de oasele ţesătorilor

utfl li 1834 !

167

consum şi de plată din partea acesteia. Obiectivul lor direot era creşterea producţiei de bumbac. Dar atît acest plan, cît şi alte investiţii în India s-au lovit de impedimente din partea administraţiei companiei, apărînd interesele rutinare ale vechii oligarhii comerciale. „India, constată Marx, a ajuns o arenă de luptă între capitalul industrial, de o parte, şi plutocratic şi oligarhie, de cealaltă parte. Conştienţi de influenţa lor crescândă în Ainglia, fabricanţii cer acum suprimarea acestor forţe, ostile lor, în India, distrugerea întregului aparat vechi de guvernare a Indiei şi lichidarea definitivă a Companiei Indiilor Orientale" l. Acesta era fondul împrejurărilor în care s-a votat în 1853 ultima prelungire a cartei companiei, stabilindu-se o serie de condiţii în care, îtatr-adevăr, ea „nu mai fiinţează decîit cu numele şi numai în măsura în oare este tolerată" 2. Un autor recent constată că, deşi confuză la suprafaţă, politica britanică în India s-a mişcait constant în direcţia impusă de dezvoltarea economiei engleze. Revoluţia industrială şi răsturnarea provocată de ea în balanţa comercială dintre Anglia şi India au determinat o schimbare a scopului dominaţiei britanice : în loc de a-şi propune doar asigurarea venitului pe urma unei avalanşe de impozite, puterea engleză va urmări, în prima jumătate a secolului al XIX4ea, crearea condiţiilor necesare pentru cucerirea vastei pieţe indiene de către industria britanică. De aci un nou reviriment agresiv şi expanoare s-a soldat cu completa cucerire a Indiei, de aci masiva acţiune de „asimilare", prin introducerea forţată a legilor, instituţiilor şi normelor de viaţă ale societăţii occidentale, întreprinsă sub stindardul „liberalismului" şi al „misiunii civilizatoare" a Angliei, căreia Macaulay i-a dat o abilă şi chiar patetică motivare, într-un faimos discurs rostit în Camera Comunelor, la 10 iulie 1833 3. Comerţul anglo-indiam a suferit fluctuaţii şi privit sub aspectul mijloacelor de plăţi pe care el le reclama. Pînă la 1825, mijlocul legal de plată în India era aurul. în acest an s-a adoptat o lege care fixa argintul drept etalon exclusiv. Totuşi, dat
•i r 1 Marx, Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, a. IM m, Guvernarea Indiei, în Opere, voi. 9, p. 190. t o i e s , o p . c i t . , p . X I I I ; G e o r g e B c n n e t t , T h e C o n c e p t »/ Empin Burke to Attltt, 1774— 1947, Londra, [1953], pp. 71—75. 168

fiind că pe piaţa mondială cursul .un u l m faţă dl al .umilitului, compania a continua! pi chiti a p ie aurul ca mijloc de plată, pinii după i rea zăcămintelor aurifere din California perspectiva devalorizării aurului, iapi oare a < l < ti raninat să revină brusc la etalonul argint. Cursul argintului bl India era mai ridicat decît în alte ţări, el fiind, aici, mijloi li ii de plată. Aceasta i-a făcut pe comercianţii en st metal îm scopuri speculative, realizînd totod ture a posibilităţilor de cumpărare pe piaţa indiană. Nu- in. II din portul Southampton s-a exportat în India, îl argint în valoare de 21000 000 de lire sterline, în .ii i i ure o cantitate foante mare a mai fost exponat.i difl
ftl lr i •■ >i i ni i ' .

Efectele sociale ale comerţului englez. Proprietatea funciară Pînl Ifl începutul veacului al XlX-lea, cu toate schimbările politiei prin care a trecut în milenara ei istorie, relaţiile din I n d i a au rămas relativ stabile. Unitatea de bază indiene o formau comunităţile familiale, unităţi ,.i puteau satisface singure cerinţele, datorită i. i' 11111 lor a industriei casnice — torsul şi ţesutul ni.inn.il ...........odele manuale de cultivare a pămîntului. „Războiul i u . i i i i i . i l de ţesut şi roata de tors — spune Marx —, unei armate uriaşe de torcători şi ţesători, iruicturii societăţii indiene" 2.
comerţului anglo-indian, l a : Karl Marx şi Fried r i c h Engfll, A treia cronică internaţională, în Opere, voi. 7, Editura Politi I'>60, p. 461 ; Karl Marx, Pauperismul ji libertatea comerţului. Crix» comercială în perspectivă, în Opere, voi. 8, Editura Politica, Bui uri |«i ''">0, PP- 395—396 ; Stăpînirea britanică în Inîn Opere, voi. 9, p. 138 ; Compania Iltdiilor Orientale, în Opere, voi. 9, pp, 162—164 ; [Criza financiară din Europa. — Din istoria circulaţiei I;inilor], în Opere, voi. 12, p. 71 ; D e m a n g e o n, op. cit., pp. 13, 230 —231 ; N e h r u, op. cit., pp. 327—328 ; J a c q u e s Arnault, Proctsul colonialismului, Bucureşti, 1960, p. 73 (citînd pe H. H. Wil-«o n, Story of British Industry). • K a r l Marx, Stăpînirea britanică în India, în Opere, voi. 9, B 138. 169

Nimicirea, prin concurenţa industriei engleze, a industriei indiene de tip casnic, manual, a distrus legătura tradiţională dintre agricultură şi producţia meşteşugărească, ducînd la destrămarea şi dispariţia acestor vechi relaţii sociale de tip comunitar, cu .excepţia anumitor regiuni (în sudul peninsulei şi în nord, în Kaşmir), unde agricultura bazată pe irigaţii, în funcţie de periodicitatea musonilor şi de debitul nurilor himalayene, a impus menţinerea comunităţilor săteşti. Destrămarea comunităţii familiale hinduse a însemnat cea maii mare şi singura revoluţie socială prin care a trecut Asia, pînă la mijlocul veacului al XlX-lea. „Provocând o revoluţie socială în Hisndustan, Anglia a fost călăuzită de cele mai jos nice scopuri şi a dat dovadă de obtuzitate în maniera în care şi le-a realizat. Dar nu aceasta importă. Problema este de a şti dacă omenirea îşi poate îndeplini menirea fără o revoluţionare fundamentală a condiţiilor sociale din Asia. Dacă nu, atunci, cu toate crimele pe care le-a săvîrşit, Anglia a fost unealta inconştientă a istoriei, atunci cînd a provocat această re voluţie" '. Destrămarea vechilor relaţii sociale a fost grăbită de asemenea prin \reformele engleze pe tărâmul dreptului de proprietate, cum fusese aceea de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, prin care s-au pus bazele marii proprietăţi funciare a zamindariioE, în Bengal. Către mijlocul secolului aii XlX-lea, aceasta era deja într-un declin accentuat. Negustori speculanţi, favorizaţi de Compania Indiilor, puseseră mâna pe o bună parte a moşiilor din Bengal, exploatîndu-le prin intermediul unui soi dejnari arendaşi ereditari, creaţi de ei, numiţi patnidari şi subpafinidari. Asupra ţăranului indian apăsa deci o nouă ierarhie socială, în ale cărei elemente de legătură se împleteau puternic rămăşiţele feudale cu metodele de exploatare capitalistă. în prezidenţiile Bombay şi Madras, deci în vestul şi sudul peninsulei, administraţia companiei a încurajat dezvoltarea altui-tip de proprietate. Edificată asupra insuficienţelor sistemului marii proprietăţi (zamiinida>rat)ul) din Bengal, atît în pririnţl .r, II MI rării strângerii impozitelor cât şi a dezvoltării producţiei agricole, compania a cedat sugestiilor unor funcţionari indieni mai clarvăzători, care au sfătuit-o să favorizeze soarta mu ului cultivator — rayat-ul — mai apt a deveni proprie1

thiitm, p. 141. 170

I

tar şi mai cointeresat în producţie. Dupii sie două prezidenţii amintite a început a se de .......nitul sistem rayatwari; ©1 consta în declararea t&rwuluii CI proprietar al lotului pe care-1 muncea şi răspunzând personal de umpoziiDul Zamindarii şi rayatwarii, mari proprietari (ori independenţi, au format două clase de i în mijlocul unei societăţi pînă atunci organizate pe I nu uitare sau ierarhic-icondiţionate. Este rezultatul marii Iuţii agrare" petrecuse în India în secolul al XIX-K i Şi sistemul rayatwari, introdus nu în interesul ţăranului ci doar ca formulă mai eficientă în strângerea i n i , degenertat repede. Pe de o parte, rayaţii înşişi au ajum (■Xiplio;iiteze pe cultivatorii fără pământ şi fără nici un dd moscut prin lege. Pe de altă pante, impozitele plătite de i i , toarte ridicate şi recalculate des în funcţie de recolti. mulau în fapt poziţia sa legală de mic proprietar, făcîndu-il un detontor, în stare de semişerbie, faţă de administraţia comI >.1111< -1 Dacă zamindairatul a fost o parodie a laindlordismului « i ■;. I < sistemul rayatwari a fosit — o spune to,t Marx — o parod istamuiui francez de propriecate ţărănească. La rîn- ■ I i i l său, chiar un politician englez era obligat să recunoască, pe l . i mijlocul veacului trecut, că, sub administraţia engleză, i lonne de proprietate funciară existente în India — ■ nul. I I . IMiJ, rayaitwari şi comunităţile săteşti — au devenit t"i atiîve.i lonme de exploatare fiscală în folosul oompaaiei 2 . Administraţia Indiei

funciar după proprietatea sa 1.

Structura sclavagistă sau feudală despotică a statelor asia tice a WXpmtW din cele mai vechi timpuri activităţii admi nistrative II numai trei preocupări: finanţele, adică
1 CHBE, IV, pp. 470, 478. Introducerea sistemului începe de prin 1812 —1819. * Despre proprietatea funciarS şl revoluţia agrară în India : K a r 1 Marx, Reformele lui Charles Wood în Indiile Orientale, în Opere, voi. 9, p. 132 ; Stăpînirea britanică în India, în Opere, voi. 9, pp. 138— 141 ; India, în Opere, voi. 9, pp. 227—228 ; [Proclamaţia lui Canning si problema proprietăţii funciare în India], în Opere, voi. 12, pp. 486— 488 ; M o r a z e, op. cit., pp. 188—189.

171

departamentul specializat în exploatarea propriului popor; războiul, departamentul însărcinat cu jefuirea altor popoare, şi lucrările publice, activitate indispensabilă pentru civilizaţiile asiatice, a căror agricultură din bazinul marilor râuri pretindea amenajări pentru irigaţii pe scară întinsă, realizabile numai prin coordonarea lor de către stat. Englezii, consecvenţi cu metoda substituirii administraţiei lor în formele calei vechi, au preluat preocuparea pentru finanţe şi război, dar au neglijat lucrările publice, fapit care a dus — după ruina meşteşugurilor — şi la o degradare a agriculturii. Din venitul total net pe care administraţia companiei îl realiza în India, ea cheltuia peste 80% pentru întreţinerea armatei şi a funcţionarilor, pentru plata dividendelor acţionarilor şi a dobînzilor datoriei publice. In schimb, din acest venit, cifrat pe la 1850 în jurul sumei de 20 milioane de lire sterline, enau afectate lucrărilor publice în medie cam 1—2%. în unii ani, dividendele acţionarilor erau de patru ori mai mari dci îi suma destinată efectuării unor lucrări publice. ( u o asemenea administraţie, care „a cultivat despotismul european pe terenul celui asiatic", fiind preocupată numai de area stoarcerii bogăţiilor Indiei şi de asigurarea aces-i ' i . i , e explicabil faptul că bugetul guvernului Indiei prezintă un deficit anuail cronic, iar datoria publică, grevînd poporul mdian, a crescut între 1805 şi 1850 de la 25 la 47 milioane ilc lire sterline x. Exploatarea fiscală se baza în primul rînd pe impozitul funciar, reprezentînd 3/5 din totalul venitului net al guvernului Indiei. Opiul şi sarea erau apoi, în ordine, impozitele cele mai productive, aducînd, împreună cu pământul, 85% din încasări. Cu toate că suma nominală a impozitelor revenea, pe cap de locuitor, la mai puţin decît în ţările europene, ea era suficient de mare pentru a constitui o dificultate, în condi ţiile nivelului de viaţă extrem de scăzut al poporului indian. De altIcil, în afara impozitelor propriu-zise, el era exploatat
.i r 1 M a r x, Stăpînirea britanică în India, în Opere, voi. 9, pp I 16 I 18 . Reformele lui Charles Wood în Indiile Orientale, în Opere, vnl i |i, 134 ; Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, p. 164 ; Indit, In < >l>cre, voi. 9, p. 226 ; [Veniturile englezilor din India], în Optrt, rol I. 1 , pp. 283—286; [Impozitele din India], în Opere, voi. 12, PP. 5 172

printr-o sumă de metode indirecte, cura era de pildă mono polul companiei asupra sării şi specula l difi riţi i la vînzarea ei, care făcea ca indianul să plăiti ilocuri a articol de 30—36 de ori mai scump dedft în A Administrarea Indiei păstra ficţiunea recunoajti rii IUI taţii eminente a urmaşului Marilor Moguli, ou reşedinţa la Deliii. Din 1835, în Bengal acest artificiu a încetai mia guvernînd provincia în chip suveran 2 . Pe o treaptă imediat inferioară, englezii au păstrat suveranitatea principâloi indieni asupra statelor lor, căutînd chiar să-i atragă, -să l . u . i din <•> nu element de sprijin al dominaţiei străine în India, în mare parte le-a reuşit. Pe la mijlocul secolului trecut, statale principilor va Angliei prin 'intermediul companiei 'Cuprindeau un teritoriu de I S'OO 000 km 2, cu o populaţie de aproximativ 53 000 000 d locuitori. Pentru a asigura permanenţa dominaţiei princi pi>i - , i totodată colaborarea cu aceştia, care îi scutea de o obligaţii administrative, englezii au îngăduit, de pe l . i începutul secolului aii XlX-lea, desemnarea unui moşteni- i o i prin adopţiune, în statele a căror dinastie locală era pe cale i M - viimge 8 . De asemenea, multor (principi li se plăteau iloi ate din veniturile realizate în India. Ele se ridicau, Li aproape 2,5 milioane lire sterline. în schimb, [ > i trebuiau să plătească un tribut, reprezentat fie <!■ ■ i numerar, fie de întreţinerea trupelor engleze, fie, i >, i rea şi întreţinerea unor detaşamente militare propria, puie la dispoziţia englezilor. Ei nu aveau dreptul la ■ n 11..I , J ».11.111 f statului lor, la relaţii diplomatice de sine stătă toare ţi nu puteau rezolva conflictele cu alte state fără a face ape] l.i mii i i arbitrajul guvernatorului general englez. K . I | X H - I I I I i l e bl HMidice cu Compania Indiilor erau nuanţate
1 Kar1 A ' Hrformele lui Charles Wood în Indiile Orientale, tn Opere, rol. 9. p 134 | India, în Opere, voi. 9, pp. 226—229; {Impozitele în India], n <»/""'. voi. 12, pp. 517—521. • P o u t h a s , op. cit., p. 311. In 1827, compania proclamase încetarea calităţii ei de vicar a Marelui Mogul. G. Mondaini, La colonisation anglaise, II, Paris, 1920, p. 24. 3 De fapt, în acest caz, surveneau trei alternative : unor principate ilifptul de succesiune prin adopţie le era recunoscut integral, altora sub i vă, iar altora le era refuzat, ceea ce putea implica anexarea lor, la Itincerea dinastiei, cum s-a întîmplat de pildă cu statul Nagpur, în 1853. i f, I' o u t h a s, op. cit., p. 312.

173

Dar. „Susţinem cu banii publici — scria el. aşadar. i r ulterior înfiinţarea de şcoli europene.prin clauzele diverselor tratate îin temeiul cărora intraseră fie în „alianţă". fie şi în aceste limite. la un moment «l. la 1835. ie engleze influente continuau să afirme că educarea indienilor va duce la ruina politică a Angliei. în spirit european. H introducerea limbii engleze în şcolile indigene. i portul său. şi el uin adept aii reformelor pentru India. fie sub protectoratul britanic. (lărgirea continuă a posesiunilor engleze administrate direct ide Compania Indiilor a pus problema necesităţii ide a antrena şi pe indigeni în administraţia publică. încă multă vreme după adoptarea acestei noi linii. 233. în limba liv. în general. moravurile şi obiceiurile locuitorilor" *. Rezultă. a întocmit un raport în care susţinea cu ardoare înfiinţarea unor colegii de tip european pentru indieni. primul ziar indian.i a spus cuvîntul. I . 474.h. o astronomie care ar face să izbucnească în rîs o şcoală engleză pentru fetiţe . Din jurul anilor 1820—1830. mai bine informaţi despre starea ţării.. Din 1818 apare la Calcutta. părerea că : „Indigenii sînt. Istoricul Macaulay. a avut t . o dată cu alte reforme mai mărunte. care contraveneau pentru prima oară principiului adoptat tacit de dominaţia engleză în India — menţinerea poporului în înapoiere culturali. L'iveil da nationalitts et le mouvement —1848). referindu-se la vechiul sistem şcolar din India — doctrine medicale pe care le-ar ridiculiza potcovarii noştri . ide ia bun iînceput. sub pretextul respectului pentru tradiţiile şi instituţiile sade religioase. deocamdată numai în cele inferioare. mai întîi de / I > I ni i ii g con. din perioada guvernării lordului Bentinck (I 828—1835). < ■ ( o r g e s W c i 11. p. Um 'guvernator provincial englez exprima. mai muncitori. op. i uz I I . că numai interesele administraţiei engleze au determinat promovarea indienilor în funcţii publice. în legătură cu aceasta. mai (răbdători.ii membru al consiliului iguvernatonului general al Indiei. necesitatea pracI M .. i .i. mai buni contabili. K . o geografie făcută din mări de melasă şi de unt" 2. 174 . p. apelul la funcţionari indieni deschidea o altă problemă : crearea uiruui -sistem de iinvăţănrînt modern. o istorie plină de regi înalţi de trei sute de picioare şi de domnii de câte 3 000 de ani. cit. Deşi.

a abolit pedeapsa cu biciuirea.. în secolul al 1 2 3 câtire misionari...... 252—256. pp.enă (îm 1850) ... Începuturile unei politici de reforme culturale au pus la dispoziţia englezilor. .. S-a ivit în această perioadă.■ poet de limbă bengali. arderea văduvelor pe rugul soţului deIiiii..... in 1855 s-a admis remariajul văduvdoi Darii» atunci rămânea în vigoare — şi a rămas pînă aproape de zilele noastre — legea după care un indian putea fi aruncat şi ţinut în închisoare fără judecată. 312...în Pouthas. începînd o u a n u l 1 8 3 4 .... Bombay şi Madras. cadrele necesare pentru funcţionărimea inferioară.. lege care supunea populaţia Indiei unui statut permanent de stare de asediu. 175 .. iar cu timpul chiar d i n . cit.... în intelectualitatea inul um curent care preconiza emanciparea poporului pun uimi larea culturii occidentale... I O I „I mu mai recunoască starea de sclav (în 1843)3 şi MI drepturile de proprietate persoana care abjura roii. n u m ă r u l c ă r ţ i l o r e i . Promotorul său a fost Ram Mohan Roy (1772—1833). cit... Ea nu a reprezentat însă calea cea mai justă a dezvol tării unor concepţii noi în societatea indiană. op. permanentizat de spiritul religios fcrtgu»t-con vator 2.... recrutată dintre indieni. p. p. coaniportîinl j i de abandonare a tradiţiilor sănătoase ale culturii proprii.. orice sacrificii umane. treptat. D u p u i s. auxiliară a sistemului de menţinere a dominaţiei engleze.. la rîndu-i.... 259.. um asemenea curent putea deveni.. Tot în perioada deceniilor aii treilea — al şaselea din veacul CKCUt ...... I I . Mişcarea iniţiată de el are meritul dfl fi ridicat împotriva imobilismului social şi intelectual.trece de mii de ori pe al celor arabe ii santi i iti '.. s-a ordonat tri1 H I H . un mijloc de abatere a poporului de ila idealul irecîştigării independenţei.o?. s-a suprimat.. debut* din Byran şi scrie o epopee după (modelul] llittdti ' i n i i < 1855 şi 1857 se va ajunge la fondarea um iloi din ( cutta. în igeneral . in condiţiile efortului britanic ide a crea o pătură funcţionărească indiană.. lbidem.. <lc l.. de Fa< tură feudală. Sudan Batta..i lupta împotriva asupririi străine... sub pe deapsa ou moartea....

telegraf etc. op. la Calcutta. ceea ce nu trebuie să impresioneze. Pornită de cercuri restrînse ale burgheziei din marile oraşe. pp. debutase pe plan politic participînd la înfiinţarea asociaţiei anglo-indiene din Bombay şi venise apoi în Anglia anume pentru a lucra în interesul emancipării Indiei. stabilindu-şi legături printre oamenii de afaceri din industria bumbacului1. voi. Aceleaşi obiective. Ea marchează însă un moment ce nu poate fi neglijat : intrarea burgheziei indiene în arena luptei politice. 313—314. 473—474. căi ferate. în lupta indienilor împotriva stăpînirii Angliei. Some early Indian Naţionalist* and their ihc British Parliament. în aceşti ani premergători marii răscoale din 1857.XX-4ea ele vor atinge (în administraţie. erau urmă-de asociaţia similară. de emancipare culturală şi economică. ţinând scamă de uriaşa populaţie a Indiei. 210—212. în 1851. indieni dintre elementele înstărite ale oraşului. 233—235 . poştă.. 9. în „EHR". în Opere.) numărul de 10 000 000 şi chiar mai mult. 299. cit. Unul dintre societari. nr. cit. legale. au pus bazele „Asociaţiei ie". pp. în scopul realizării unei Lri mai raţionale şi eficiente. Probltma lndiilor Orientale.. pentru administraţia Indiei în această perioadă: K a r l Marx. Deman. N c h r u.icestora era sprijinită şi de cercurile reformiste din Anglia. ' M a r y Cumpston. ea reprezintă punctele de plecare ale unei linii reformiste. poliţie. op. Dadabhai Naoroji. pp. 1961. Se mai poate remarca şi faptul că la 1855 s-a înfiinţat prima firmă comerciala indiană în Anglia. Aceste reforme au atras după ele şi începuturile unei mişcări naţionale indiene. «'/' ■" pp. W e i l l . fondată la Bombay în 1852. precum !c l ni it e r e a indienilor în funcţii publice mai numeroase şi unţarea câte unei universităţi în fiecare rezidenţă. Nu era singura formă de luptă. pp. Acti-. grupate din 1853 în „Societatea pentru reforme în India" (printre membrii săi numărîndu-se liderul liberal mancheste-rian John Bright). P o u t h a s . cel puţin momentan. 1851—1906. un grup de persoane. militînd pentru ameliorarea condiţiei indieni lor i reforme administrative. 348—350. 176 . organizate. de ameliorare a situaţiei Indiei de sub dominaţia engleză.

Pînă şi înspre mare. I Angliei asupra ultimelor stătuleţe ale principilor ma-raţi. guvernatorul general. intervenţia în mai multe principate v. dai după un an au fost înfrânţi şi Pendjabul subjugat d c l i i n i i v . printr-o ailtă victorie. mai tîrziu marchiz de Hastings. Principatele Nagpur. în nordul Indiei. statale din [india excepţia a două — Sind şi Gudjarat — erau înconjurate de teritorii aflate sub control britanic direct.i. Pirin ad doilea deceniu al secolului al XlX-lea. Gwalior) le aduse pe acestea sub un şi mai strâns. India şi Pakistanul. avîaid ca rezultat alipi noi state indiene la domeniul britanic.po: al i l . care au rezultat ulterior. Calea a doua .înnpotariva războinicului po. Ea a d# ui timp sub forma războaielor de cucerire în direcţii fi lor naturale1 — lanţul Himalaya.ilc (Maisur. pînî La Irontiera cu Afganistanul. i dominaţia engleză în Radjputana şi impuse suze-1 . bastioane de apărare dea Lungul fron tierelor naturale. a fost ocupat şi anexat Pendjabul.Cucerirea completă a Indici. l nl or . sau dificultăţile financiare ale unor principi. urmată de tratate cu principii . Pe prima făşuirat o vastă acţiune de „încercuire" a statelor indieni noi posesiuni engleze. exploatând clauzele anumitor tratate. însă >respectîndu-le independenţa. iar în 1845 —1846.i HI i i l e de munteni din Nepal.1 fost folosită cu precădere pentru ca. în 1848. în acelaşi sens. între 1817 51 IS23. pur geografic. IH -. 01 i le aducă într-o dependenţă mai strânsă faţă de acesta. a în. 177 . folosim şi numele de India. sikhii răsculai. printr-o campanie . frontierele naturale geografice ale „subcontinentului indian". în 1843 a ifost cotropit Sindul.is. m u . să în poreze teritoriul diferitelor state în domeniul britanic. care au corespuns cu limitele dominaţiei britanice. im ir I «30 şi 1843. lordul Moira. prin constituirea statelor independente. Aceste frontiere nu sînt identice cu cele politice. şi pretutindeni cînd vorbim de India. încheind cu ele un tratat de subordonare. fluviul [ndut MU prin felurite eonstrîngeri şi tratative. luîndu-se ca pretext dificultăţi oreate de succesiunea principatelor sau de proasta administraţie internă 1 înţelegem aci. Berar şi Aud fură xate în 1853—1856. pînS l.i IS50 Pînă la mijlocul secolului al XIX i ii rea completă a Indiei de către englezi.

Afganistanul a acceptat propunerile de alianţă ale unor emisari truşi. Dem n. \. 9. Problema Indiilor Orientale. un acord garantiind indepen. op. Pouţhas. CHBE. Persia şi India. pp. fi Ml .. 18. c a r e î ns ă x i . pp. spune Marx. r. manevra Iu reluată în Afganistan. p.der Bunnes ca ambasador la şahul Dost Mohamed. în Opere.denţa acestei ţări 2. cit. expansiunea britanică îm Asia pîmă pe la mijlocul secolului al XlX-lea a fost dictată ide considerentul strategic al protejării graniţelor Indiei. important nod rutier între Asia centrală. fiinţează marele imperiu anglo-indian unitar" l. însă fără ca Anglia să ofere vreuin angajament precis3.i i. pentru a-i projpune o . în Opere. 573. de acţiune în direcţia Indiei. totalizau 432 000 km-. cu aproape 8 600 000 de locuitori. în 1834. pp.i după ce în 1834 sprijinise un atac armat împotriva lui D on M oh am e d .a acestora. cit. 15... se asigure împotriva transfonmăriii Persiei într-o bază. prin trimiterea căpitanului Alexan. ALTE CUCERIRI ÎN ASIA Războaiele cu Afganistanul şi Persia în parte. izbucnind un conflict între afgani şi persani. 43 . Ultimele cuceriri engleze în India. D o u l a t s h a h i .. op. în eventualitatea unui război cu Rusia. op... voi. < / ■ cit. Englezii îl rechemară atunci pe Burnes de la Kabul. 234—238. ultimii asediară oraşul Herat. unde Anglia continua a se teme de o posibilă invazie. cit.alianţă. Dupuis. Londra şi Petarsburgul s-^au amestecat iîn succesiunea la tronul . 178 .-n ii m i' otativa sa. 1835. II. Deşi relativ bine consolidate după cucerirea Sindului şi Pendjiabului. în 1837. op. [60..i au încheiat. Compania Indiilor Orientale. pregătiră detronarea lui Dost Mohamed prin pretendentul Shujah i r ] Marx. „. pp. pp. Sub presiunea evenimentelor. în cadrul intrigilor reciproce anglo-rase pentru influenţă. voi. 209—210. Compromis diplomatic prin care Anglia . de după anexarea Sindului. 472—473. punctul lor nevralgic xămînea nord-vestul. 9. d in p ar t e a p r e t e n d e n t u lu i la tr o n S h uj a h . 311—313. p. îm anul următor.începînd din 1849. p. cit.

3 Prin tratatul ruso-turc de la Unkiar-Skelessî (1833). op. Britain's Imperial Role in the Red Sea Arect. cit. sili Egiptul să capituleze. op. în octombrie 1840. Thomas E. spre Mediterana. i . de a avea. obligă pe emirul Sandului li < cedeze Karaoi şi ocupă prin luptă cu sultanul local portul A i i . In august. Alte lucrări (H a r d y. ei ocupară Kabul şi instalară pe tron pe pretendentul Shujah. care scaldă coasta de vest a Indiei. In 1855 va fi din nou ocupată insuliţa Perim. în 1840 fu impusă şefilor somali. în 1839. care se sfîrşi cu un veritabil deDoulatshahi. Anglia dobîmdi de la Imperiul otoman. M a r s t o n . un tr. împotriva căruia en glezii începuseră în februarie 1839 o campanie militară. obligîindu-1 pe şahul Iranului .şi trimiseră pe de altă parte un corp u îm Golful Persie. Cf. ! 1 179 . Anglia se amestecă în 1840 în conflictul dintre Turcia şi Egipt. care l-au internat îm India. în 1841. în cadrul aceluiaşi obiectiv strategic . op.iut comercial de avan tajos pentru el. cit. sub supravegherea unui agent (britanic.. 232) ■Jau data 1858. Marea Arabiei.i ini heie un comercial cu imamul de Mascat.frontierei de nord şi vest a Indiei — Angli. p.i ridi ni Herat^ului şi să semneze.i l tate cu alte puteri. obligaţia de a nu închei.< îm Pi i La '. i ou qpt ani înainte 3 . p. ■|V N Î IH I şi mai departe firele dominaţiei în Orientul Apro piat. [1961].. 44. 37—40. E unul din episoadele ]>K. fără a informa în prealabil autorităţile vn gleze 2 . La 2 noiembrie 1841 izbucni o răscoală generală a tribun loi afgane. anţia îm kiderii strîmtarilor Bosfor şi Diardanele pentru vasele de răaboi ale tuturor ţărilor. pp. la Teheran. pp. Hamdcn Conn. planurile engleze în Afganistan primiră o puternică lovitură.i i iontale în veacul al XlX-lea. înconjura astfel de baze britanice. în caz de nevoie. ajutînd dii I I I t i . In scurt timp însă. $ahul Dost Mohamed s-a predat englezilor. Drept urmare a ajutorului i< ordat. CX upă insullele Bahsrein din Golful Persie şi. 1800—1878.. di coasta africană a Golfului Aden.. cit. care întărea influenţa engl . Cea mai importantă operaţie îm cadrul acestui plan trebuia să fie supunerea Afganistanului. din sudul Arabiei. din smmtoarea Bab el Mandeb. 62—73. n.. liberă trei ere pentru vasele sale. D e m a n g e o n. anulîmd astfel favoarea obţinută de K i i .

dar englezii dată decişi să nu mai rişte cele întîmplate în anul pi . op. reuşi să scape. a căror ură faţă de invadatori şefii lor nu reuşiră să o potolească. eliberară pe Dost Mo-named şi îi îngăduiră revenirea la tron (Shujah fusese asasinat BJ timpul răscoalei naţionale afgane). cit. guverna torul general al Indiei. plătind o despăgubire de peste 200 000 de lire steuline şefilor afgani . impunea Porsiei evacuarea zonei Herat în timp de trei luni de la ratificare şi promitea. pp. în K a r 1 Mar x-F r i e - .zastru britanic. pp. dent. l Conflictele dintre Persia şi Afganistan au servit şi mai tîrziu Angliei ca pretext de intervenţie în Orientul Mijlociu. pp. Tratatul ide pace. chipurile. Kabulul fu cucerit din nou. voi. englezii le-au declarat război. 191. în 1843. op. Sub presiunea campaniei de aţîţare a opiniei publice. organizată de cercurile conducătoare engleze. 145—148. din nordul Golfului Persie. cu această condiţie. 180 ' Prie dri ch E n g e 1 s. întocmai ca în legendele antice despre asemenea dezastre. Afganistanul. ajungînd în India şi relatând cele întîmplate. ca aco• frontierei de nord a Indiei Anglia anexă. după ce predase aproape toată artileria şi muniţia. 14. pentru salvarea. au debarcat ila Beinder Bushir şi au înfrînt cu uşurinţă rezistenţa larmatei şahului. d r i c h E ngcls. 573—575. spre a-i face să respecte obligaţia de a îngădui retragerea nestingherită a englezilor. au ocupat insula Charak. a fost complet nimicită de frig. lordul Ellenborough. la 1 ianuarie 1842.şi obligindu-se să se retragă din ţară. de foame şi de tir alierii triburilor afgane. întreprinse în august 1842 o nouă expediţie împotriva Afganistanului. pp.. cînd persanii au atacat iarăşi Heratul. Un singur om. Neputînd ocupa această ţară. 155—162.. Opere. a „onoarei naţionale şi a prestigiului armatei britanice". personal auxiliar. un medic. în septembrie 1842. semnat la 4 martie 1857 ila Paris. Editura Politicii Bucureşti. W c i l l . CHBE. recunosoînd astfel indeidenţa Afganistanului. II. . 472—473. în 1856. cit. Doulktthahi. 1963. această armată de 4 500 de ostaşi şi vreo 12 000 de oameni. evacuarea trupelor britanii e din toate posesiunile Persiei2. în retragere. în octombrie ei se retraseră.. Armata engleză de ocupaţie trebui să capituleze.

Ithaca (New York). IV. încît ar fi fost cu totul ridicolă presupui io Birmaiiia ar fi putut întreprinde ceva contra Indiei. C a d y. 4 K a r 1 M a r x.i adus Angliei provincia birmană de coastă Pegu şi portul K. gr< bilă trupelor. 67. Situaţia pe continent si în Anglia. 14. IV. Golful Bengal. 229—232. „Din toate expediţiile militare britanice în Orient — scrie Marx referindu-se la al doilea război — mici una n-a fost întreprinsă pe motive mai puţin întemeiate oa aceea din Birmania" -. '181 1 . pp. pe ace cale. 87—89. voi 12. p. Dinspre răsărit. J o h n V. cit.. în schimb. C a d y. 9. ca si ootitribuţiili suplimentare percepute au stîunit nemulţumiri în [ndi* Frontiera de est a Indiei: Birmuni. p. 559 . [ndia nu era ameninţată de pericolul nici unei invazii. la fal cu Marea Arabiei. CHBE. Birmania. op.i căreia a fost el purtat4. Războiul din Birmania. Vezi şi Karl Marx. voi.i Birmi niei nu se pretează la aceeaşi justificare. Persia fi China. pp. războaiele purtate împouiv. K a r 1 M a r x . Primul război. voi. în Opere. 214 K a r l M a r x . p. 67—68. Faptul în sine. cit. p. [Războiul anglo-persanj'. voi. sub pretextul lezării drepturilor unor comercianţi englezi. 304 şi nota 275 . Arrakan şi Tenasserim. Bengalul despărţit de Birmania printr-o regiune muntoasă. iar pe mare superioritatea britanică era atîi dl copleşitoare. devenea um LAC britanic. 9. în 1852. Tratatul cu Persia. s-a soldat cu anexarea provinciilor Assam.. voi. p. în Opere. prim tratatul de la Yandabo. 214. 12. în Opere. 302 . irnpumîndu-se Birmaniei.i Dacă războaiele de la frontiera de nord-vest i Indi cal puţin scopul logic al consolidării apărării posesiuniloi gleze din această parte. Pacea încheiată în iunie 1853 .i început al doilea irăzboi. din 1824—1826. op. în Opere. p. 5 Demangeon. voi. pe soi oi cil. 72—73 .. 12. A History of Modern Burma. pp. 73—74. cit. . 42. pp.nii'oon ». 561 . pp. în Opere. 214—215. în Opere. războiul a mărit ou 13 milioane 'de lire datoria publică a Indiei. şi o contribuţie de război de 1 milion de lire sterline 3. ' F r i e d r i c h E n g e l s . [1958]. op. F r i c d r i c h I i n g e l s . CHBE.în amîndouă războaiele eu Persia ui folosit şi trupe indiene. p. 2 Karl Marx. din 24 februarie 1826.

(182 . an. stăpînire com pletată către sfârşitul secoluikji al XIX-4ea 2. op. Ocean Paciţique et < i. După ce. 85 (1961). evident. aproape singurii care se ocupau pînă ' U i II n s c h w i g. englezii anexară insula Labuan. p. în a doua jumătate a secolului al XlX-lea. date fiind convenţiile anterioare cu Olanda. a ânceput a practica ilicit. în „Revuc Historique". De pe la 1773.iI reprezentat de China. conpe portughezi. Războaiele opiumului Dezvoltarea vertiginoasă a industriei atrăsese de mai demult atenţia negustorilor englezi asupra debuşeului excepţioii. m^a mai vizat aproape de loc zona Insulimdei.. în felul acesta s-au pus bazele stăpînirii britanice într-o parte a marii insule. a acestor Indii insulare dki sud^estu'l Asiei. cit. interesul companiei pentru piaţa chineză creştea. strănepotul întemeietorului dinastiei. a autorizaţiei oficiale din partea statului chinez.5 . if. Totuşi ea a înregistrat în 1841 un mic succes interesant. „rajahii albi". El a devenit astfel întemeietorul dinastiei „rajahilor albi" din Sarawak. Cea dintâi interesată în comerţul cu China era. In 1846. îin persoana lui Charles Vyner Brooke.pătrunde ou mărfurile lor în Imperiul Ceresc se izbiseră de .iti Indien. de lîngă coasta de nord a insulei Bonneo. Compania Indiilor. compania a încercat să introducă opiu de oontrabandă în China prin apropierea portului Macao. au acceptat protectoratul britanic.. r. H a r d y. cu populaţia sa imensă. în 1946 1. 1 H a r d y op. ce s-au arătat destul de refractari pătrunderii influenţei companiilor capitaliste străine. CCXXV. vor ceda Angliei principatul lor. încercările de -i obţine însă din partea împăratului Chinei autorizaţia de a . 300. pe măsură ce teritoriul tot mai vast stăpînit acolo oferea mai multe resurse. Ceea ce ea n-a reuşit să facă pe calea ilegală.un invariabil refuz. tom. Pe măsură ce dominaţia ei în India se lărgea şi se consolida. p. Colonisation britannique. 300. cit.Expansiunea engleză. Un anume James Brooke a abţinut de ia sultanul de Brunei (în nordul insulei Borneo) o concesiune cu drepturi suverane asupra părţii de sud a provinciei Sarawak.

Alarma guvernului chinez faţă de acest comerţ era provocată mai ales de scurge rea 'necontrolată a argintului din ţară. compania a interzis. 183 . ilar în 1824 de şaizeci de < > t i. dar în acelaşi timp înch contracte cu vase particulare. pe consideî c n i i i i l i . . Ea a luat proporţii. I o mare cantitate de lăzi de opiu. Compania. în 1 K3*>. încît după doi ani guvernul im rial a introdus pedeapsa bătăii cu nuiele pentru diştii ahinezi de opiu şi expunerea lor In public. pricinuind o pierdere unorciainţilor englezi. Chinezii se de iiei i . nu < omisar imperial sosit la Canton reuşi să confişte şi sa i i i . Unul din înalţii dem nitari chinezi. 1 Primele încercări n-au porta aviM ii 1794 însă. 'contrabanda s-a intensificat. Propunerea fu respinsă.mprotestele faţă de activitatea negustoriilor străini au irămas fără efect.i cretcui în 1800 de zece ori 'faţă de 1773. arătînd considerabilele venituri pe care statul i li încasat din taxele vamale după comerţul cu opiu. care începuse a dezor ganiza vistieria şi circulaţia monetară. în scopuri medicinale. Anglia îşi însuşi insula Hong Kong.i ie desfâţură în anii 1841—1842. în Clintii Iţi dcitul < l e mo j deste. cantitate admisă de chinezi la import. dobîndi libertatea comerţului prin cinci porturi chineze cu o taxă vamală de cel mult 5% „ad valorem". de faranâ. de încă trei ori. Cam pania decisiv. care se obligau să introduci în China stupefiantul produs şi iiumizat ide companie. Toate pedepsele guvernului chinez asupra supuşilor săi. . Acest im iden. terminindu-se cu 'înfrângerea chinezilor şi semnarea tratatului de la Nankin. cantitatea opiului de contra bandă crescu în continuare.1 sorvi guvernului Angliei ca pretext pentru a dezlănţui împotriva Chinei primul iră2iboi al opiului. to. din partea ei. .i i I I . Prin acest prim tratat inegal impus de o putere europeană Chinei. Cantitatea de opiu strecurată în Imperiul Ceresc . a lărgit producţia opiului în India şi la 1798 şi-a instituit monopolul asupra vîn/. CU un jug dl lemn în jurul gîtului.icterului dăunător al acestui stupefiant. I I . propuse legalizarea lui. i păşească energic la suprimarea contrabandei şi. la 29 august 1842.irn I U L Spre a nu se compromite. selor sale contrabanda în China.atunci cu vînzarea acestui articol. de ton. impuse o despă1 Cam 12 000 kg anual. De la 1824—1837.

al treilea război. icnţa chim > a avut un mai accentuat caracter popular. Rusia şi Statele Unite au încheiat l . să admită la Pekin reprezentanţe diplo-i n . cu peste 75% în 1845.dr i c h E n e 1 s. Fr anţa şi Rusia au impus şi e le Chine i. O la nda .tulburări sociale care au culminat cu marea răscoală a taipinilor 3. sau chiar regres al exporturilor. în timpul acestei răscoale. perturbaţiiile financiare provocate în China de lipsa tot mai acută a argintului. folosit pentru plata (mărfurilor străine. A şa a u nu mi t icefti răsculaţi statul întemeiat de ei. spre deoiebire de cel din 1839—1842. Pe de altă parte. englezii au sprijinit guvernul imperial în acţiunea de înăbuşire a răscoalei taipinilor. pp. . i i n i pormanente şi sa permită străinilor liberă circulaţie prin fără şi dreptul de navigaţie pe căile fluviale chineze 4. penetraţia străină în China şi împărţirea ei în zone de influenţă se vor baza tot mai mult pe conlucrarea cu clasa dominantă şi guvernul imperial chinez. care a paralizat în mare măsură autoritatea guvernului imperial din Pekin. englezii au declanşat al doilea război al opiului (1856—1858). dintre 1850—1864. de el aveau să beneficieze automat şi supnjii l > i I I . ajungîndu-se repede la suprasaturarea relativă a pieţei chineze şi la o stagnare. în perioada următoare.. în Opere. la capătul căruia atît Anglia. Volumul comerţului cu China a crescut. i Tieintsin noi acorduri. purtat împreună cu Franţa — în cursul căruia a fost ocupat Pekinul şi jefuit l ' i l . obligînd China să le des■ i u . i i n l de vară -imperial. în 1 Ceea ce înseamnă că orice avantaj ar fi acordat China în viitor. 216—217. Acestea. voi. Persia }i China. i P i n T ie n K uo = Re ga tu l C e r e s c a l Ma r ii P ă c i. prin concurenţa textilelor engleze şi ale altor ţări 2 au dat loc la . în i ratate comerciale asemănătoare cu cel de ia Nankin. prinţr ■> convenţie. cît şi Eranţa. 184 . In 1859—1860.porturi. adăpostind comori de artă — a lărgit şi mai mult posibilităţile comerţului pe baze inegale cu China.gubire de război şi aşa-zisa „clauză a naţiunii celei mai favorizate" *. incapabile a-şi menţine puterea. F r i e .. în schimb. 12.. valoric.i iţe le U nite . 4 In euriul acestui război. cu centrul Ia Nankin. Cf.. altei ţări. faţă de 1836. una din capodoperele arhitecturii chineze. precum şi ruinarea meşteşugarilor chinezi. După semnarea tratatului de la Nankin. piaţa chineză a fost asaltată cu mărfuri englezeşti.

op. completă a colonialismului hispano-portughez în această parte a lumii a prilejuit Angliei o lărgire a debuşeurilor sale comerciale pe piaţa noilor state independente. Karl Marx. v o i . op. 1 K a r l Mar x-F r i e d r i c l i E n g e l s . 12. constituirea ilistate independente în întreaga Americă Latină. Acesta a fost şi motivul pentru care Anglia a acordat sprijin diplomatic mişcării de eliberare din America Latină. PriedrichEn. care se răsfAngeau tului de stat. 568— 570 şi 587 . opunîindu^se proiectelor de intervenţie contrarevoluţionară ale Spaniei şi marilor puteri reacţionare. [Tratatul anglo-chinezj. voi. 3—23. voi. voi. P« liă si China. vezi şi K a u f ni a n n. pp.. în Opere. [Noua expediţie a englezilor în China]. F r i e d r i c h E n g e l s . 547—548. 7. pp. 175—180 . Webster. p. ■ n ' u ş teren oficială din partea guvernului ibritanic a Mexic ul ui . voi. în ianuarie 1825. pentru a restabili echilibrul celei Vechi" 2. 8 W e i 1 1. Kditura Politică. 553— 560 . în Opere. pentru irijinul puterilor străine. pp. 12. pp. K a r l Marx. 216—217 . K. 73 . 1812—1830. 12. Columbiei şi Argentinei. voi. p. Bucureşti. 1938. 239 . Selected Documents from the Foreign Office Archives. 1962. Prăbuşi. grupate în aşa-inumita Sfîntă Alianţă. A i l i n î i u l li cunoştinţa Camerei Comunelor. în Opere. în Opere. 12. pp. p p . 1 0 2 — 1 0 5 . pp. voi. I. C. î n O p e r e . în Opere. < Kford.gffs. cit. în Opere. 77—78 . Britain and the Independence of Latin America. 185 . K a r 1 M a r x. Revoluţia din China si d i n E u r o p a . voi. cit. 13. pp. ministrul de externe George Canming dei Iară cu emfază : „Am chemat la existenţă Lumea Nouă. Prima cronică internaţio nală. prin concesii rea economică şi politică a ţării K EMISFERA DE VEST ţârii de Lbii Lunea apadui li America Latină şi Indiile Apusene Marele eveniment politic ce caracterizează istoria sferei de vest în prima jumătate a veacului al XIX-4ea a Foii eliberarea coloniilor spaniole şi portugheze. 9 . Karl Marx. vor încerca.. Noul război cu China. Istoria comerţului cu opiu.condiţiile creşterii nemulţumirilor popul apoiere a Chinei.

1 F r a n c o i s C r o u z e t .. Sînt grav 'lovite de scăderea continuă a preţului zahărului pe piaţa mondială. împrejurările acestea au mai adăugat un motiv la decadenţa accentuată a coloniilor engleze din Antile. sclavii ocupaţi în agricultură erau obligaţi să presteze foştilor stăpîiii 45 de ore de muncă pe săptămână. Scăderea preţului zahărului a fost marcată de o criză extrem de severă. < Ulii . I I . conform prevederilor legii. obligînd pe proprietari la încercări de ireconversiune a acestora spre noi ii uluiri : cafea. în „Revue I [ist.idus în Anglia din Cuba sau Brazilia şi cel din Indiile • l < . tom. în timpul blocadei continentale napoleoniene. în 1822 fu abolit. 58. bumbac 3. cit. 483 et passim. p. mai ales în anii 1842—1845 2. CCXXVI. M C . libertatea comerţului cu inoile state. op. Desfiinţarea sclavajului s-a aplicat în Indiile Occidentale cu data de 1 august 1834 . cacao.. A survenit. Timp de 6 ani după eliberare 4.inc".Vest. . a pricinuit totuşi anumite dificultăţi economice. ce îşi crease o bază în Europa. . au desfiinţat dintr-o dată comerţul de contrabandă ce înflorase iîn Antilele engleze. în anii ide tranziţie spre statornicirea relaţiilor de muncă salariată. 85 (1961). cu perspective infinit mai largi de dezvoltare economică. ' IVntru sclavii din alte munci dccît agricultura termenul era de I nu 186 . foştii sclavi au fost trecuţi în statutul aşa-zisului sistem de „ucenicie" (apprenticeship). i i in a 1.. an. din cauza acaparării de către Anglia a altor colonii. în aceeaşi perioada. R e c e n z i e l a l u c r a r e a : F r a n c e s A r in ( i ■ . Drept urmare.. Importurile de zahăr din Indiile de Vest au scăzut considerabil după 1830. Aşannumkul „Sugar Duties Act" (Legea taxelor asupra zahărului) a stabilit tarife egale ide import între zal u n i l . afectat de creşterea producţiei de zahăr din sfeclă. p. 485. deşi alcătuită cu toate menajamentele posibile pentru marii plantatori. Legea a precipitat declinul plantaţiilor. ■'.. în anii 1830—1831. p..Independenţa fostelor coloniii spaniole şi portugheze. Ele devin posesiuni de importanţă secundară. atîta vreme cît America Latină era supusă monopolului comercial hispano-portughez. legea de aboilire a (sclavajului în coloniile engleze. statutul porturilor „libere" din Antile 1. The Free Port System in the British West Indies. numai pentru mîncare. ca inutil.

cînd negrii cereau de la 3 şilingi şi 6 pence. erau liberi să se angajeze ca salariaţi 2 . ei munceau tot la stăpînul căruia ti prestau cele 45 de ore. plantatorii au < < < negrilor 1 şiling.işi durată. îşi puteau perrniti ofere salarii foarte scăzute. posesiuiruile noi. Refu ui | celor 45 de ore de muncă gratuită îi ficea pasibili de pe deapsa cu biciuirea. pe acee. în B. pronunţată însă de ma im <le proprietari. U I KK I OS . nădăjduim că citi torul nu-şi va face iluzii. se iridica în genere la 11 şilingi şi 8 ponce. Din punct de vedere politic. 498—499. atunci cînd salariul lor. plată mult inferioară celei a oricărui muncitor alb. Un alt mijloc de presiune asupra foştilor sclavi şi totodată de exploatare a lor pînă aproape de limită a 'fost dispoziţia ca ei să mai poată dispune de casa . cîtă vreme ei aveau asigurat acul minimum de 45 ore muncă gratuită săptămânal. în Jamaica. sau cel mult pînă la 1 i u n i e 1839. r\vi Ui dreptuil să-şi scurteze perioada de „ucenicie". In caz de neplata a chi ri ei . de timp. Refuzul lor de a lucra a făcut ca salariili se stabilească între 1 îşiling şi 8 pence — 2 şilingi şi 6 pi pe ai. Poate cel mai important rol al sistemului fost de a ajuta pe plantatori să fixeze salarii cît mai care. • De regulă. După expi ra termenului. i l . aveau să im n diţie. negrul cu fam ili a sa puteau li evacuaţi cu forţa. 187 . Intr-adevăir. pp. dobindite în vremea războaielor 'napoleoniene şi confirmate de tratatele 1 Cu privire la promptitudinea şi eficienţa acestei „asistenţe medi cale" din partea plantatorilor pentru foştii lor sclavi. plantatorii pretinseră negrilor chirie pentru îină la 5 şilingi săptămîmal. nai că primeau salariu pentru orele in plus. plantatorii n-au pretins această chirie foştilor sclavi. dacă plît iu untioipal o lumă fixată ca răscumpărare a libertăţii eoni plen-. fără a mai vodbi de salariile din metropolă 3 . prin uzanţ ă. j > < . 501—502. casă îşi asistenţă mali» . tim p de 4—6 ani . pp.pe care o ocupau timp de trei luni după eliberarea lor completă. spre deos'ebire ide Jamaica. » CHBE.. în schimb. pînă la 1 şiling si 8 pence pe zi. pînă la 4 şiling 6 pence pe zi. II.îmbrăcăminte. i ' In rostui] timpufcii. nbidem.. au introdus sistemul amenzilor pentru lipsa sau întârzierea de la lucru 4 . wn caz de boală sau infirmitate.

din pricina insulelor Failkland. Barbuda.din 1814—1815.U. aveau un regim mai puţin evoluat decît cele vechi. / . Nevis) şi insulele Virgine au fost integrate într-o federaţie. I I . ministrul I ( / / / . Deoarece Anglia şi-a ţ i n u t stăpînirea foi Hondurasul britanic.i ci. ' I. p . venirea la putere în Nicaragua ■ ontuirierului de origine americană. după 1815. avînd reşedinţa în Antigua. i . iar Anglia a recurs ohiar la o demonstraţie navală pe coastele Americii Centrale. Montserrat. Incidentul s-a aplanat însă în octombrie 1856. St. unde singura posesiune engleză era micul Honduras britanic. Vincent. La fel s^a procedat un an mai tîrziu cu insulele Windward (Barbados.noile state libere. după începuturile promiţătoare ale relaţiilor dintre Marea Britanie şi . căreia i se acordase deja în 1768 dreptul la o adu nare reprezentativă aleasă. Coloniştii spanioli fură eva-' H ! i . a intervenit o perioadă de răcire a . pp. Pe la 1774. englezii evacuaseră complet arhipelagul. 5 40 . Grenada. Numai insula "Iobage.A. la 1855. ' 'HBE. a obţinut. 188 . Reşedinţa guvernatorului general se afla în Bairbados '. între 1820 şi 1828.raporturilor cu Argentina. insulele Leeward (Antigua. Tobago). Statele Unite au jinit în schimb. Wa'lken Ambele ţări i acuzat atunci reciproc de încălcarea tratatului ClaytonIVulwcr. în 1811. din ordinul juntei revoluţionare de la Montevideo. printr-o convenţie care declara neutralitatea coastei Mosquitos şi a zonei maritime adiacente. 489. I I .. în frunte cu un guvernator general.u'hn şi consiliului său. în 1832. iar Bulwer. 474. un statut politic intern asemănător cu al vechilor colonii. Argentina căuta să-şi stabi1 englei la Washington. St. Cu privire la America Centrală. prin care . dar fără a renunţa la pretenţiile de posesiune formală asupra lui. dar în 1783 fusese cedată Franţei.ambele părţi se obligau să nu colonizeze > nu încerce a exercita vreo dominaţie de orice fel asupra teritoriu din această zonă3. în sensul că puterea ora concentrată în întregime în mâinile guvemator. I M D I ) era secretarul de stat al S. Mai întîi. Anglia a încheiat la 19 aprilie 1850 cu Statele Unite aşannumitul tratat ClaytonBulwiT2. în America de Sud. Ghristopher. Dominica.

Canada cunoaşte un spor continuu de populaţie. a transformat considerabil caracterul etnic al Canadei. [1954]. p. Fu rîmlul Argentinei înainteze proteste. a creat dificultăţi. 6 5 . C l a u d e F o h l e n . 189 . Toronto. a IlI-a. pe baza căruia colonia a păşit într-o perioadă ide prosperitate economică 2. De la cei 60—65 000 de râncezi care trecuseră în 1763 sub dominaţia Angliei. reocupi arhipelagul. satisfacerii nevoilor britanice de lemn de construcţie.guvernul britanic nu le a&du OUfl. 112—113. p.:ezi) k 1801. făcând din francezi o (minoritate şi r u l k î n d mult însemn ă1 Ibidem. N e w Hav en . op. ed. ed. determinînd un considerabil avînt al. • ! John B a r t l e t B r e b n c r . Mary Q u a y l e I n n i s . în decembrie 1832 — ianuarie 1833. Ne n de limbă spaniolă se aşezară aci. care se procura din ţările limitrofe Mării Baltice. Anglia şi Franţa instituiră o blocadă navală comună asupra Buenos Aires-ului. The Interplay of Canada. Cererile engleze s^au îndreptat atunci către Canada. Noi incidente surveniră în legătură CU refuzul guvernului argentinian de a permite vaselor străine navigaţia pe fluviul Parana. s-a ins la o populaţie de 240 000 de locuitori (britanici şi fran. p. pp. în 1845. 1965. 71. Paris. în 1841. cu începere de pe la 1808. 3 D e m a n g e o n.. dar . North Atlantic Ţriangle. Canada Blocada continentală. un act al -parlamentului autoriză deportarea de W na|i în arhipelag 1. Colonie tipică de emigraţie. a IV-a. 81. L'Amerique anglo-saxonne de 1815 â nos jours. recuimpăinitoare era emigraţia engleză şi îndeosebi scoţiană •'. II. An Eco nom ic History of Canada. 544—546. [ 19 49 ]. cit. Anglia proti cele din urmă. decretată de Napoleon în 1806. la 500 000 în 1815 şi la 1 843 000 în 1851. pe această cale. pp. obligînd astfel Argentina să semneze în 1852 un tratat prin care se reglementa 1 fluviu tuturor corăbiilor.lească suveranitatea asupra insulelor. industriei forestiere. the United States and Great Britain. profitînd de um incident argentino-amri li reahemarea guvernatorului argentinian.

separată în două provincii diverse din punct de vedere etnic. de la 80 000 de locuitori în 1815. deţinea puterea atk la Toronto cît şi ila Quebec. cît în cel social-politic. 251. Mc familie. mulţi de origine americană. s-au format grupări de opoziţie.ii polii ii a dintre conservatori şi liberali. reprezentând mai ales înalta funcţionăirime şi ini i . aliată cu proprietarii » CHBE. Alături de pătura dominantă. VI. împărtăşind convingeri republicane şi preconizând. i de episcopul anglican John Strachan. In Canada de Jos.. înăuntrul fiecăreia din cele două provincii. care. care acaparase conducerea politică.tatea Canadei de Sus. introducerea unui guvern responsabil şi a tuturor instituţiilor parlamentare engleze. rod al luptelor din secolele XVII—XVIII. reprezentând restul burgheziei şi denumită părea „malcontenţilor" (nemulţumiţilor). 190 . Această re organizare va fi însă şi rezultatul evoluţiei politice interne a celor două provincii. care. cuprindea în mare majoritate emigranţi de dată mai recentă. în baza actului constituţional din 1791. reprezentând păturile burgheze nemulţumite de caracterul prea îngust al instituţiilor repre zentative. viaţa politică era dirijată de o grupare «taică. fiindcă era formată din negustorime bo■ în mare parte de origine scoţiană. Opoziţia. apare în avanscenă — fără a o acoperi însă pe prima — opoziţia so ci.raneez. în prima jumătate a veacului al XlX-lea. In Canada de Sus. Ea a con-Mi mit nucleul partidului tory (conservator) din Canada de '«ir. clici. în numele aderenţilor săi. prin legea din 1791. Efectul emigraţiei s^a resimţit. mu atît în planul contrastului etnic-maţional anglo-f. Adversarii o ironizau cu denumirea de „Family Compact" 2 . era poreclită II i „Scotch party". Ea va evolua repede spre constituirea unui „partid al (reformelor". Gruparea conatoare. Liderul partidului a fost William Lyon Mackenzie. în locul opoziţiei naţionale dintre francezi şi en glezii. p. ajunge (la 455 000 în 1841 K Noua situaţie avea să ridice din nou problema reorgani zării politice a Canadei. de inspiraţie combinată whig (liberală) engleză şi democratică americană. nuanţele politice se complicau prin împletirea contradicţiilor sociale şi naţionale.

Eşecul acestui proiect. 236 et passim . Proiectul a fost respins. Apropierile şi paralelismele fundamentale în evoluţia politică a celor două provincii se profilează mai ales de pe la 1820. Faptul atrase după sine o întărire a opo. p. op. cu alte cuvinte acelftfi prin cipiu al guvernului responsabil în faţa parlamonuili. care siugerase guvernului britanic soluţia administrativă din 1791. 191 ..vrist al firanco-canadionilor. Opoziţia. ii frecvent criticat. pp.astfel apropierea din ele şi semnificând atenuarea exclusivismului naţional engle francez. cu tradiţiile şi duşmăniile lor..funciari (mulţi din ei nobili) şi vîrfui imii de origine franceză. cercurile engleze din Canada de Jos nu înaintat un proiect de uniune a celor două provincii. Şef aii partidului . unul 1 mi un. conturarea unor perechi de partide poli adverse a dus la sprijinirea reciprocă a conservatorilor şi li ralilor din ambele (provincii.i Ar naţionalism francez şi clericalism catolic. prin proteste adresate miniştrilor britanici. aşa-numitul partid duna i aci interesele majorităţii burgheziei. fac să apară „canadienii". 60. realităţile politico-sooiale. cit. lansai prematur. L. printr-o emendare constituţio-n. începînd cam cu ii 1829. dupS 1815. muilţumit. Louis-Joseph Papineau (1786—1871). Din „englezi" şi „francezi".i alianţei dintre opoziţia liberală a ambelor provincii. anima şi pe liberalii lui W. însăr1 Formarea partidelor politîce în cele două Canade : CHBE. a adoptat o linie liberali. oom bătut imodi. cit. a determinat probabil şi opinia unui comitet al Camerei Comunelor. creatoare de noi comunităţi de interese.i lă. 2 G i r a u d. din ionul cărora reiese sensibilizarea sentimentului naţianal-particul.1 devenit.. Camera Comu-. G i r a u d. pro gresistă. 207—209. VI. ul a de Sus şi o încurajare a ei în Canada de Jos. 1 Anglia 2 .i M. pp. îmbibată însă ou o puternică und. pregătind . obţine o adunare aleasă pe o bază mai largă. mai .intern instituit prin actul din 1791 este tot u i . de pildă. în Canada de Su Pe nesimţite. în acest an..ii ae Papineau. Maokenzie. op. în ambele provincii.i Li prin Oi păţii şi franceze prin origine. 56—64.liţiei în < . Revendicarei I u n damantală a acestei grupări era dreptul de control ii adu nării asupra organelor executive. devenind ' ' ■ 1 urai reprezentativă decît era. cînd Canada de Sus.

1963. Lansate nanifest. 264—268. 192 .. 87 000 de semnături de adeziune. un admirator al oon*tfltuţiei americane şi al celei franceze din 1791. M. cit. pp. 456—457. Documents of the Canadian Constitntion. ///(/:. op. 308. în Canada de Jos. Mackenzie. 65—66. ale cărui puncte esenţiale erau : recunoaşterea drepturilor adunării de a controla actele de guvernămînt şi finanţele şi crearea unui consiliu «legislativ eligibil s. în 1828. guvernul din Londra respinse revendicările formulate de Papineau şi ameninţă eu suspendarea regimului reprezentativ. 245. pentru moment.cinat să ancheteze situaţia. 227—232. în ambele provincii. Kennedy. Drept urmare. Ele duseră la izbucnirea unor tulburări ia Montreal. în 1832. în „EHR". al cărei raport conchise împotriva oricărei reforme politice esenţiale. De un tratament asemănător avu parte şi opoziţia liberală din cealaltă proviimcie 4. Papineau redacta programul partidului canadian. op. într-o campanie populară. nr. acest program releva în Papineau un discipol moderat al revoluţiei franceze. „Cele 92 de rezoluţii" nu i unirii.. VI. p. în 1834. Marburg. cuprindea „Declaraţia reformatorilor din Toronto". 1 IUrlaw—Madden. cit. op. intensificarea acţiunilor opoziţiei îndeamnă puterea executivă la felurite acte arbitrare împotriva adunării reprezentative.. 19. Rrin întreg conţinutul său. L. i i I l'wbleme der Britiscben Reichpolitik in Kanada : die Rebellion ton 18 ■/. 1960. ' W I'. " Mor ton. Ldei asemănătoare. cit. Hans •. 234—236. Gir aud. pp. internă din Canada. pp. soldate cu morţi şi răniţi. denumit „Cele 92 de rezoluţii". 66 >88. Modul în care cercurile liberale din Canada ridicau problema unor organe executive responsabile la faţa adunărilor locale conţinea germenele unei formule noi de conciliere a unităţii imperiului cu autoguvernarea coloniilor 2. în cazul că opoziţia nu s-ar fi liniştit. pp. redactată de W. care a făcut-o să fie calificată drept o nouă „Declaraţie de independenţă". dar cu o mai pregnantă nuanţă republicana. tulburările ce avuseseră loc şi lansarea celor „92 de rezoluţii" au determinat guvernul britanic să trimită a comisie de anchetă. Co mitetul a recomandat să nu se insiste. în direcţia unirii celor două provincii 1.

O nouă misiune specială de anchetare a stărilor de lucruri din colonie a fost încredinţată lordului Durham (mai-noiembrie 1838). 17. care se datorau siste mului seniorial şi tehnicilor agricole înapoiate pe care el le conserva. publicat de Reginald Coupland.. în acelaşi timp. generate de problema responsabilităţii guvernamentale. cu apre cieri foarte elogioase la adresa lui: „Magna Charta celui de-al doilea imperiu britanic" (p. op. Răscoala din 1837 şi actul de uniune din 1840 în noienibrie-deeembrie 1837. care-şi menţinuseră. în cadrul unui parlament unic. senioriile de tipul veacului al XVII-ilea. însă şi pp. Lower. prin forţa armelor. Toronto. cu suspendarea statutului constituţional. 1952. Raportul lui Durham. ipropuse unificarea celor (două provincii. cu îngăduinţa regimului britanic. Cf. 71. 161. separatismul francez din Quebec. cit. A r t h u r R. în ambele provim ii izbucniră răscoale. M. Natlon and Neighbour. a II-a. în felul acesta. cît şi Papiineau. The Durham Report. El ajunse ia concluzia că cea mai bună soluţionare a crizei ar fi introducerea guvernului responsabil. F o h 1 e n.La tulburările politice. unde textul însuşi al raportului relevă limpede intenţiile de a-i deznaţionaliza pe franco-canadieni. după îinfrîngerea insurecţiilor. Mai gravă a fost cea din Canada de Jos. Canada. contradicţiile politico-sociale din Canada. şi avînd fără Jmdoială un rol în agravarea lor. 82. Burghezia franco-canadiană. 158. atinseră punctul culminant. elementul englez ar fi contrabalansat. ed. avînd unele interese comune cu proprietarii funciari. Englezii au reuşit să facă faţă situaţiei. 171—173. deşi înfrînte. In Canada s-a reintrodus regimul militar. 150. s-au refugiat în Statele Unite. se adăugau contradicţiile dintre cultivatorii rurali şi proprietarii funciari francezi. p. Categoriile Turale erau atinse de fluctuaţia preţurilor şi de criza producţiei de grîu. [1946]. şi-au făcut astfel efectul. pp. Oxford. conduse de partidele de opoziţie. XLVI). Atît Mackenzie. 2 1 13—451 193 . Rebeliunile din 1837. a căutat să dirijeze nemulţumirile ţăraniilor pe un făgaş politic îşi naţional1. Ele au contribuit la introducerea guverniului iresponsabil în Canada 2.

iar autorul acuzat de complicitate cu „rebelii" canadieni. pe cîtă vreme raportul Durham şi Actul de uniune fuseseră opera liberalilor. Dacă guvernul britanic a fost destul de expeditiv în apli ca uniunii. interpretau actul din 1840 în sensul că primul ministru al oricărui guvern avea să fie însuşi guvernatorul general. de i î r c 4 ani. 8 1 194 . metropola a ezitat. lord Sydenham. : lesiuni parlamcnr. noua capitală. format dintr-o adunare aleasă pe patru ani şi un consiliu legislativ numit de puterea executivă. prin urmare îi revine acelaşi rol : „domneşte. Charles Metcalfe. l i i c r n . CHBE. folosind libertăţile parlamentare acordate de actul din 1840. K e n ne dy. i la alegerea definitivă a anei capitale potrivite. constituind împreună un puternic partid liberal. el acorda Canadei uo parlament cu toate drepturile obişnuite ale unei astfel de instituţii. Pe o astfel de bază. op. sub guvernatorul general. u i v r . 536—550. ceilalţi înfrînţi ai răs coalei. aleasă tocmai pentru a evita optibilităţile care s-ar ifi putut ivi. P. în cele din urmă. Actul de uniune a Canadei. Francezii din Canada de Jos au arătat multă reticenţă faţă ide unificare. la Kingston. Liberalii susţineau însă că acesta reprezintă coroana britanică. la a ltă f ormulă de compromr. p î n . nu acelaşi lucru se poate spune despre aplicarea principiului responsabilităţii guvernamentale în faţa parlamentului. Aplicarea actului a început din august 1840. 345. cit. a luat totuşi ca bază recomandările sale. In 1849 se va ajunge însă . Timp de vreo cinci ani. Atît guvernatorul Sydenham. dar nu guvernează". De aceea. După recenta înfrîngere a răscoalei din 1837 nu aveau însă nici o posibilitate de rezistenţă. M. Trebuie avut în vedere şi faptul că între 1841 şi 1846 la putere se afla partidul conservator.Raportul lui Durham a fost violent criticat de unii membri ai parlamentului britanic. Cf.irc . să poara preîntâmpina oi it e tendinţă de asimilare a lor din punct de vedere naţional. ei au adoptat linia strângerii legăturilor cu liberalii din Canada de Sus. promulgat ila 23 iunie 18401. Echipa Textu l la W. VI. provizor iu. Unificând cele doua provincii. Guvernul avea să fie răspunzător în faţa parlamentului.. francezii sperau ca. p. cît şi unuil din urmaşii săi. în cazul opţiunii pentru Toronto sau Quebec 2. 1 dintîi parlament unic al Canadei s-a întrunit în iunie i I. pp. la Toronto şi Quefoei .

reveniţi la putere iu trecut prin Camera Comunelor decizia de a ( . Fizionomia sa va fi completată în deceniile nitoare punnr^o serie de reforme. P. farm ilui Din acest moment. p. în 1846. pp. dar prezidat din 1851 de doi şefi mai tineri. i i Angliei. 17. W.. Tepre/onimJ p i n u l u i majoritar. A fost autorizată folosirea limbii franceze în parlament. pp. Actul din 1840 era aplicat astfel pentru prima oară. cit. M. 316—317 . Sub un guvern aceeaşi nuanţă. 186. Canada a cunoscut un regim parlamentar-constituţiona'l. cit. a G i r a u d. Kennedy. Selected Speeches and Documents.. c it. i Im Ourhwn. cit.. 476 . A r t h u r Ber- . s-a instituit în Canada o formă de responsabilitate mini riailă mai completă chiar decît în Marea Britanic 1 .. trebuie să fie o emainaţie a parlamentului. p.wc u n i i ni vor devansa metropola în domeniul reformelor politice şi so iiile . La 11 martie 1848. p.i acordării de indemnizaţii pentru pierderile de proprietăţi în timpul rebeliunii din 1837. a coincis aproape cu o victorie electorală a liberalii©! dieni (în 1847).. a fost totuşi votată legea care acorda amnistie „rebelilor" din 1837 şi indemnizaţii victimelor răscoalei. liberalii. Hincks şi Monin. 195 L o w e r.. cit. p. 345. întru totul asemănător cu al oricăirui alt stat burghez îlnaintat. în primăvara anului 1849 2 .'are dobândesc guvern responsabil şi deplină autoguvetin.. Fapt de altfel normal. I. op. 579—583 . pp. în i3 n i l nsului electoral 3 — semnifică de pe acum r . Prin cele dintâi măsuri ale noului guvern s-a înscris ■■lege. îşi vor constitui un regim cu nuanţe mai democratice ilcrîi .. W e i 11.guvernamentală.. dacă ne gîndim că în colonii nu exista nici pe departe o clasă socială 1 2 i i i-(1 a 1 e Keith. op. i i i i imctivă ce apare în cadrul Imperiului britanic : < olani iile «. Numirea guvernatorului lord Elgin. I I i r d y. op. Ea a stârnit unele tulburări şi proti la Montreal. după cum apreciază un istoric canadian. cit. Elgin a încredinţai li taior lor. Z i e h e n. op. 521 . în frunte cu primul ministru. i i i n . P o u t h a s. Din 1848. 66—73 . pp. op. op..nudei un guvern format din oameni care să se bueui parlamentului. op. cit. dintre care prima. Robert Baldwin şi Lafontaine. ân spiritul său adevărat. 506.

p. 244. 89. Ann Arbor. Montreal şi Paris. Guy F r e g a u l t—M a r c e i T r u d e i . dar Selkirk interveni pe lângă autorităţi 1 F o h 1 e n. 429. un permanent element temporizator al democratizării vieţii politice engleze. conservatoare. 164. cit. se achiziţionară cam 116 000 de acri pe Red River (Râul Roşu). mergînd şi aci pînă la mici revolte. fie şi îm accepţiunea burgheză a cuvântului. Cu sprijinul său bănesc. nul responsabil4. de la compromisul din 1688 şi până astăzi. care ■ mai mare influenţă în consiliul guvernatorului. op. p. numite Assiniboia. în I K32 :. <*/■ I I / . Newfoundland (Terra Nova) primise statutul de colonie. P o u t h a s . 347. ân ciuda opoliţiei conservatorilor. 196 .. B r e b n e r—M a s t e r s. 201—202. pp. aproape de limita teritoriilor concesion. în centrul Canadei. Pouthas. 1960. VI.. şi majoi iuţea catolică. cu guvernator şi adunare aleasă. VI.. care a constituit. an după care a urmat o perioadă de frământări inie i n c . cu vederi mai liberale. p. 4 Ibidem .ue Companiei Golfului Hudson.cu tradiţii aristocratice şi cu forţă economică de talia celei din Anglia. op. La începutul anului 1848 se acordă guvern responsabil Noii Scoţii şi Noului Brunswick. 357—360.. ceea ce a dat o lovitură decisivă influenţei marilor proprietari funciari. iar ân 1851 insulei Prinţul Eduard2. rămăşiţe ale feudalismului de import francez. 242 HBE. BartI c t H i r li I I r r—Donai d C. 347 . p. în 1855. op. cit. 179. I. Alte provincii canadiene Actul din 1840 pentru Canada propriu-zisă a atras după sine concesii similare făcute de Anglia şi celorlalte colonii ale sale din America de Nord. voi. cit. 1963. p. A Modern History. în anul 1854 a fost desfiinţat prin lege regimul proprietăţii senioriale în Canada de Jos 1. ' ( 'HBE. M a s t e r s . punîndu-se bazele unei mici aşezări. Histoire du Canada par Ies textes. p. Compania de blanuri a Nord-Vestului voi să distrugă aşezarea. pp. se introduse şi ân Newfoundland gu. lordul Selkirk luă ân anul 1812 iniţiativa înfiinţării unei colonii agricole scoţiene. Canada. pricinuite de antaI I I I U ] dintre minoritatea protestantă. J.

. 419 . 45—61.[tu vertiginosul „Goldrush" — năvala după aur — ou rapid.nd şi (li continental. agenţii comp. în 1851. cu sprijinul acestora..aptului că ambele erau.. In 1817. lîin .. if ortul Viei insula îi fu iîn (întregime concesionată.. din care aproape 20 000 erau 1 1 W. în acest timp. pe un teritoriu vast cît un continent... să înceteze hărţuiala lor împotriv.. G i r a u d... La 1821 ea avea. Im > liliţi. A urmat obiţ.i . parte componentă a federaţiei i sun i'dui n Pe coasta Pacificului. coloniile din cuprinsul ei s-au întins de la un ocean la altul. ipe insula Vanicouver...i i graţie a tot soiul de oameni şi cu intervenţia guvernulu i care a silit compania să cedeze în 1858 drepturile ei asupri zonei. Manitoba..i f. au descoperit acolo cărbuni. cit. Ea a format nucleul statului Manitob -mai tîrziu. op. constituită îin colonie a coroanei.. co lonii de emigraţie. împreună cu Ţara Van Diemen (Tasmania).şi.mul 1849. VI. avînd la început capitala în orăşelul New Westaninster 2... sub numele de Columbia britanică. OCEANIA Australia Evoluţii Australiei wn prima jumătate a secolului al XIXlea adme vag aminte de aceea a Canadei. CHBE.\ Ii loarea ei.. Australia a cunoscut şi ea. 89. Coloniştii de pe Vancouver. Moiton. 197 . i mu Ii .. Compania golfului Hudson r i d în 1843.it ive. Poate mai mult pe baza eoiiuini. 0 creştere apreciabilă A populaţiei. pp. cînd s-a descoperii tui rîul Erazer şi la locul numit Gariboo. pp. explorî. L.. prin excelenţă. iar spre sfârşitul perioadei i a ridicat problema do1 I I I i lor cu instituţii politico roprezeiii.. Du lovitura cea mare a venit lîn 1858—1859.. 100.. cam 24 000 de locuitori.: [jca aşezare a devenit un focar de atracţie în colo a centrului Canadei.. A foţi ■> achiziţie de care compania >nu s-a putut bucur. p..

părea a fi destinată celui mai sigur _ viitor 3. declarată în acelaşi am colonie aparte. p. p. cit. unde aşezările datau de pe la 1824 5. se puseră bazele coloniei Australia meridională şi reşedinţei sale. numărul imigranţilor de bunăvoie întrecînd pe al ocnaşilor 1.. La 1848. Creşterea oilor şi producţia de lînă au devenit în acest timp avuţia naţională a Australiei. King. op. a sprijinit înfiinţarea oraşului Port Phillip. relevîodu-se prezenţa unor imense întinderi de deserturi6. 63—65 j D c m a n g e o n . VII. se constitui. din Noua Galie de Sud. La 1829. aproape de vări fluviului Murray. Clark. sub numele de Australia occidentală.. colonia Queensland. cit. p. Diemen va avea o administraţie separată de Noua Galie de Sud 4. Ele au început a fi puse cu adevărat în valoare de pe la 1820. De la 1825. extinse zona posesiunilor engleze de la 135 la 129° longitudine estică. coasta de vest. în 1859. ' I" o u i li a s.1 i ii a r d. p. 190. La 1824. 115.. căpitanul Freemantle luă în posesiune.. CHBE. inclusiv traversarea lui de ila sud La nord. 184 . op. resursele coloniilor australiene erau aproape exclusiv agricole. voi. La 1835. districtul Poart Phillip. guvernatorul DairBng.. pe ţărmul nord-estic al continentului. în Opere. pp. I. r ' II .. cit. * K a r 1 Mar x-F r i e d r i c h Engels. cit. î. cit. Nowack. se desprinse din Noua Galie. Noua Galie de Sud. ' I >>11 1X53 se va numi oficial Tasmania. Aceasta din urmă. 7. p. populaţia sa crescuse la peste 330 000. 72... ' B i i n ard. A treia cronică internaţionalâ. a pornit iniţiativa primei aşezări de colonişti-ocnaşi în Ţara Van Diemen 2. cit.ir la nord de Noua Galie. p. în jurul anului 1860 fură întreprinse şi călătorii de explorare a interiorului. p.deportaţi. în numele Angliei. La 1834. la ■ 1. azi Melbourne. Ţara Van. op. 53 . o dată cu impulsurile imigraţiei de oameni liberi. unuil din guvernatorii ei. 183. op. Pînă la mijlocul veacului. Din „colonia-mamă". oraşul Adelaida. op. op. pe coasta de sud a Australiei. de la extremitatea sudică a Australiei. în sfîrşit. 198 . • Nowack. avînd pe la mijlocul veacului trecut vreo 70 000 de locuitori şi cea mai mare densitate a populaţiei. 474. la 1803. cit. p. op. iformînd colonia Victoria. pe ţărmul de răsărit al Marelui golf australian. 347.

importul de lînă din Australia îu Anglia a crescut de la 900 000 la 17 500 000 kg. p. în anii I 794 i John'Mac Arthur... între 1856 şi 1840. Condiţiile naturale 'de a« nale pentru creşterea lor.i de OOnjumctura lînii a învins opreliştile.' priciiiuiii. tnti an port al Camerei Lorzilor asupra comerţului britanii ■ constată că lîna australiană a prilejuit confecţion. valoarea portului coloniilor australiene începe a depăşi pe aceea a portului s. » CHBE. Peste douăzeci de 300 000. iar la 1860 în jur de 20 de mailio La 17 august 1821 avu loc la Londra prima torva duzini de baloturi de âînă australian. pp.i I (aorliing. în <J>> de ani. 169. Anglia s-a putut dispensa. aduse primele tran i. lîn Australi puţin de 2 000 de oi. cit. 188—195.i i ai bune postavuri produse vreodată în Anglia. 156. op. de a importa lînă străină. 199 .. Proprietarii de oi devin regii zilei. p. Perioada pastorală a istoriei australiene a dat loc tor afaceri extraordinare.. Regulamentele de luan Io posesiune a pămînturilor sporesc de patru mi preţul de icbîziţie. pp. 179. Cu toate aceste. iquatteriamuil a fost reglementat şi recunoscut oficial. ud . în anul 1801. 1 Datorită producţiei australiene.. 294 . la început. 203 —205. 4 Ibidem. 135. Spre sfîrşitul acestei perioade. nos în Australia. în 1822. op. furie a squatterismului a cuprins coloniile după 1824—1825. cit.Primele pături de lînă ţesute pe păru ilian au ieşit din mîinile unor femei deportate. între 1831 şi 1840. 8 F i t z p a t r i c k. La 1800. il c i spre interior a coloniştilor liberi. între 1830 şi 1850.. să pună i i. ca un întrezăririi perspectivelor ce se deschideau vieţii economi' s-a înfiinţat „Societatea australiană de agricultura" ' I valoarea lînii australiene este oficial recunoscută . i v..i. deţinui din Paramatta. 1 v atun tul (producţiei a crescut încontinuu1. 184—186. Unul din guvernatorii Noii Galii constata că nici toate ar matele Angliei n-ar fi capabile să mai pună stavilă procesului şi să întoarcă turmele de oi de pe pSaninturile pe care se răspândiseră 4.. către 1860. VIIj.i I OM explorat în întregime bazinul roditor al fluviilor . în Noua Galie de Sud numărul oilor creşte între 1828— 1850 de la 536 000 la 6 784 000. Administraţia a căutat. B a r n a r d.

în Noua Galie de Sud.. 347—348. care se vor reflecta în evoluţia destul de rapidă a sistemului politic australian spre sokaţii democratice mai radicale. alături de care. din totalul de 36 milioane de acri al terenurilor cultivaibile 640 de squatteri deţineau 29 de milioane (11. I" •■ II i li a s. 133 . p. începe a se r i d i i . au fost compromise în faşă. II. Faţă de aceste imense întinderi de păşune.i o pătură comercială şi bancară. pp. cit.2 milioane ha) . cit. op.. Pe la 1850 erau cultivate abia vreo 200 000 de hectare 1. IŞ ' I şi după descoperirea aurului în Australia. cit. A Short Histot i . op. parlamentul englez ratifică ■ "încerca guvernelor responsabile. pp. 132—133. Abia în cursul unei noi transformări adinei în viaţa economică şi în structura socială Australiei.. la 1851. W i l l i a m s o n . Ea venea îndată după sistarea deportărilor de ocJI . care limitau prerogativele guvernatorului şi îl obligau să-şi numească un consiliu legislativ 2.6 milioane ha). Noua Zeelandă După recunoaşterea amănunţită a ţărmurilor sale de către Jamos Gook. între 1852 şi 1855. pp. 124—125. 91. începuturile unei „democratizări" a inscituţiilloir din colonii. cit. Noua Zeelandă a fost frecventată multă vreme numai de pescuitorii de balene ' l ' r m a n g e o n .ni proprietari funciari. guvernatorul fiecărei oolonii păstra însă dreptul de veto asupra actelor guvernelor iilunărilor legislative3. 200 . marcate prin actele din 1823 şi 1828. op. eveniment cu adinei consecinţe. Aceste fenomene de ordin economic-social au avut repercusiuni pe plan politic. op.Lăsat liber şi reglementat prin lege. op. pp. p. în Victoria. cit.. squatterismul a creat însă o altă gravă problemă agrară : extrema concentrare a proprietăţii funciare formată din păşuni şi frînarea dezvoltării culturilor cerealiere. I. patru mari squatteri ajunseseră să posede 8 milioane de acri (3. Nowack. Dezvoltarea marii proprietăţi ducea în realitate la coneentrairea puterii în mîinile unei oligarhii de ni. fie şi cu atribuţii reduse. Ch ev tu ier. în oraşe. La 1845. 84—86. ■Gllttin. agricultura se practica pe o scară relativ redusă.. Această concesie politică era numai nu început. în timpul primei călătorii.

a apărut un curent care susţinea spriji nirea şi organizarea emigraţiei. pp. de o imigrare. CHBE. n fost luate în considerare de către guvernul britanic 2. pe iinsula de nord. r lu i ii In irilor maori — cum se numeau indigenii — şi încline li 6 februarie 1841 tratatul de la Waitangi. 187 . d n fel dl administrative permanente nu îl reprezentau [n cel lari insule. suveranitatea engleză. pp. New-Zealand. 446—447 şi 519—521.. Londra. n i v r cu '. o mică aşezare de m s-au adăugat. cit. asupra cărora suveranitatea ibi . a unor triburi care 201 .au atras atenţia în acest sens. Compania transportă emigranţi şi achiziţiona pământuri pentru ei. Harlow-Madden. 80 . 69—70. cît >i l încurajării punerii în valoare a resurselor din colonii. 1. ed. op. p. conduse de şefii Rauparaha şi Hone Heke 4. Wright. p. VII 2 . probabil din insulele Pacificului. 1769—1840. Oficial IM h ifla lub dependenţa guvernatorului Noii Galii de Sud. [1960]. în mai 1841 luarea în posesiune în numele coroanei britanice Iu proclamată oficial. făcute între 1823 şi 1826. în scopul lărgirii debuşeurilor şi schimburilor comerciale atît de necesare producţiei britanice. 22—36. Propuneri pentru înfiinţarea „ofi cială" a unei colonii militare. fără a-şi da bine seama ce fac. cit. Unii emiH a r r i s o n M. iar ila 1839 „New Zealand Company". pp. K e i t h S i n-r.. La sfîrşitull . i însă din colonişti obişnuiţi. Iniţiatorul» lor principal a fost Wakefield. prin care aceştia recunoscură. Vechile tradiţii păstrate de maori cu privire la originea lor vorI» . Cu încuviinţarea guvernului şi înarmată în 1840 cu o cârtii . iar din noiembrie acelaşi an Noua ZeeJamdă se constitui în colonie aparte 3. dar cu metode care provocrtiră revolta triburilor maori. i n u l u i i stabilit. alte cîteva. Compania Noii Zeelande intră în trat . teoreticianul colonizării organizate şi finanţate. . Noua Zeelandă a fost printre teritoriile care . mai ales prin 1824—1827.şi de diverşi aventurieri. Abia din 1832 figurează în Noua Zeelandă un irezident englezi în cadrul problemei tot mai vaste a emigraţiei b care a luat proporţii în veacul al XlX-lea în urma ei sociale ale dezvoltării capitalismului (proletarizarea).i ra maj mu li < liordinul unei pretenţii teoretice. A History of New Zealand. a II-a. Wright. La 1839 pe insula de noul ie afl iu vreo 1 100 de europeni 1.i parlamentului. La 1837 s^a format „New Zealand Colonization Associatioin". Cf. op.

op. în timpurile precolumbicnc. cu o indemnizaţie pentru acţionari. O tentativă de ocupare a arhipelagului Hawaii. guvernatorul Fitz Roy şi. George Grcy. primul-nii-nistru John Russeld acceptă o acţiune extrem de oneroasă pentru guvern. Cumpără de la şefii maori insula de sud. acest spaţiu geografic a fost oarecum neglijat de expansiunea colonială britanică. 13—28. poetic. misionari englezi (şi americani) s-au stabilit în Tahiti. Keith S i n c l a i r . VIL. arhipelagul Marchizelor şi Hawaii. După revenirea la putere a partidului liberal.granţi. 461—462. cit. Colonisation l'iii. după tipul obişnuit al coloniilor de stat. pp.. de la anexiuni.'. Henri Brunschwig. în genere. op. cam de prin ■ I u l al X-lea al erei noastre. tom. pp. Fiji. 306—307 . pentru irc din cele 6 provincii ale sale l. în „Revue Historique". ar fi descoperit întîmplător aceste pămînturi. Insulele Pacificului în raport cu interesul manifestat de Anglia în explorarea Pacificului în anii călătoriilor lui Cook. con&iderîndu-se înşelaţi tl<. pp. probabil după panaşul de fum al vreunuia din numeroşii vulcani aflaţi acolo. Cu toate îndemnurile acestora. Anglia s-a abţinut. 349—350 . insulele Cook. înainte de maori. iar Noua Zeelandă deveni colonie a coroanei. în 1843. La 1846 s-a schiţat o primă organizare de instituţii reprezentative.. Samoa. în favoarea Companiei Noii Zeelande. Maorii reprezintă cea mai ludicJ societate umană agricolă. Un episod de oarecare ecou s-a petrecut în Tahiti. Ocean Pacifique et Ocian Indien. Cf. După lupte care au durat pînă prin 1845—1846.niiii'iii.companie. în 1 M una jumătate a veacului al XlX-lea. tot de origine polineziană. după el. Aotearoa. se revoltară şi ei. cit. a fost zădărnicită de americani. 202 . în anul 1851. reuşiră să înăbuşe răscoala băştinaşilor. între 1797 şi 1840. compania fu suprimată. Noua Zeelandă pare a fi fost locuită de alt! populaţie. ' 1 I it r d y. P o ut h a s. CCXXV. ■ ' « ■ 93 (1961). pp. adică «Ţara norului lung şi alb". din care n-a recuperat decît 52 000. cit. 94—97. op. concesionînd-o companiei.. Statul a cheltuit cu această ocazie 145 000 de lire sterline. C H B E . Tonga. identificată istoriceşte. I se acordă în 1853 o constituţie. numindu-le. prevăzînd autonomia administrativă şi instituţii reprezentative. pp.

numit consul în Samoa. al căror cvasifaliment părea a se anunţa prin decadenţa Anti-lelor. precum şi protectoratul acesteia asupra irhipelagului Tahiti 1. în 1844. S03 . priintr-o declaraţie comună anglo-franeeză. regina expulza la un moment dai din Tahiti pi tni sionarii francezi. 309—310 . progresele colonialismului briic n-^au fost deosebite.. Nici bogăţiile Africii nu erau încă îndeajuns cunoscute. în 1847. după eşecul rapid ii citi fu expulzat. dobîndise influenţă pe lîngă regina in. el fu . operă o debarcare. Explorarea interiorului ci făcuse paşi destul de puţini. celebrul explorator David Livingstone. Pritchard i să provoace o răscoală indigenă. cele mai însemnate . pînă la jumătatea secolului ra trecut. oreîndu-se în jurul său atmosfera unui fel de „mart Un an mai tîrziu. Călătoriile lui Mungo-Park pe fluviul Niger. pp. dep pe regină şi proclamă anexarea arhipelagului. în 1795—1797 şi 1805—1806. în 1842. ■ « < l1 gaţia sa. făcu tot posibilul ca re protectoratului ce-i fusese impus. va fi relativ mai binecunoscută. întors la Londra. cit. op.I unde misionarul englez Pritchaml. G r a 11 a n. la mijloc şi o rezervă faţă de tipul coloniilor tropicale. sprijinit şi pe protestele oficiale britani actului Franţei. pp. O escadră fraro in dată de amiralul Dupetit-Thouars.li. fu primii cu dcstuliJ vîlvă. în Africa de Sud îşi începe activitatea.-. pînă la mijlocul secolului. regiune care.. op. se in nată la Londra. iar Anglia pe a Franţei insulele Marchize. la 1841. 212—220. cit. nuli ui în 1837. Nici pe continentul african.rezultate ale călătoriilor sale în această 1 AFRICA I H a r d y. reprezintă începutul explorării sistematice a Africii occidentale. cele 'două ţări schiţară un fel de primă împărţire a Pacificului în zone de influenţă : Franţa recunoscu dominaţia engleză în Noua Zeelandă. Franţa anexă insulele Mai Pomare o obligă să accepte protectoratul! I Pritchard.

Elementul britanic va ajunge să domine viaţa urbană — comerţul. el Je va obţine însă după 1850.. S-au făcut apeluri şi pentru atragerea de colonişti germani. ifundînd oraşul Port Elizabeth. 204 W <• i 1 I. Intre limitele teritoriale asupra cărora se extinsese dominaţia Companiei olandeze a Indiilor. pp. rămase cu acelaşi llab ocou 2. 234-235. op.. Ha rl o w-M a d d e n. comercianţi. englezi şi buri împreună. muncitori. tehnicieni. ce se va menţine şi pentru. Africa de Sud După instaurarea definitiva a suveranităţii engleze asupra Coloniei Capului. Vrii. O caracteristică a compoziţiei acestui grup de emigranţi. funcţionari. cit. op. vor constitui totdeauna o minoritate faţă de masa populaţiei indigene3. H a r a y. Dar europenii. ca în Canada. documente despre emigraţia între 1817 si 1823. 466 i r f . 208—20V. cea dintîi problemă pe care a atacat-o noua administraţie a fost aceea a încurajării imigraţiei. 513.i n g e o n. în număr de vreo 5 000. . Majoritatea lor s-au aşezat Ja răsărit de Capetowm. pp. Aceştia erau. industria. în Africa de Sud englezii au „exportat". Australia sau Noua Zeelandă. Colonia era destul de slab populată. pentru a subvenţiona emigraţia britanică în Colonia Capului. emigraţia britanică ulterioară. cit. în cadrul încercărilor de a descoperi izvorul Nilului şi. de a explora bazinul celuilalt mare curs de apă. 1 • C UM-. op..zonă. cit. Iniţiativa n-a avut la început succes.. în covîrşitoare proporţie. băncile — cel olandez rămînînd precumpănitor în agricultură. pp. flu viul Congo. Tot numai după această dată va face progrese mai mari şi cunoaşterea Africii ecuatoriale. se aflau la 1815 ca-m 90 000 de locuitori. p. din care vreo 10 000 de europeni — colonişti olandezi ('buri). dar nu vor reuşi niciodată să creeze o pătură masivă de fermieri. . fermieri *. ca material uman. la Londra se [deschiseră Jiste de subscripţii. cit. Pe la 1820 se produce prima emigrare mai importantă de colonişti englezi. 476. ulterior. 68—69 . încă din 1814. este slaba prezenţa a elementului rural. op. pp. ■ 1 1) <• MI .

confruntarea avea loc în prezenţa urnei populaţii indigene mult mai numeroase. poziţia de clasă şi mentalitatea ob1 Denumire generică. Chiar şi pentru singurul trib de „cafri".rînduil lor.i pr<x lâJHI suveranitatea (britanică asupra ei 2.J m dauna acestei populaţii indigene. iar la 1829 se v.inr 1812. care se simţei împinsă pe planul al doilea. Pe de altă parte. cit. (în urma cuceririi britanice. Din toate aceste motive. vtto 20 000 de cafriJ. sprijinul virtual din partea unei mari puteri. La .uri. în timpul exercitării funcţiei sale. op. guvematoruil Somersct — personaj n» tiutit. Se reodil i experienţa complicată ce avusese Joc în Canada : confrun tarea dintre englezi şi o populaţie europeană. formîndu onl „neutră" între ele şi Colonia Capului. şi au folosit posibilitatea de a specula contradicţiile dintre buri şi indigeni. îmbogăţit. Burii înrobiseră şi exploatau ca sdavi la fermele lor numeroşi indigenii. dată de europeni popu laţiilor indigene din Africa de Sud. şi ca atare nu exactă. şi burii s-au dovedit ou mult mai intratabili.-< ojoniei • opului Io 1819.i va a fi ocupată de englezi de la 1825. cum rămăsese Franţa după 1763. 2 CHBE. O altă problemă dificilă a administraţiei britanice fn ■ lonia Capului -a fost aceea a raporturilor cu burai. prin urmare.au fost afangaţi dincolo de lioi. Gfglio. prin mano] frauduloase — a silit triburile cafre să se retragă m. pp. Aici însă. englezii urmăreau aproprierea aceluiaşi „drept". în interesul expansiunii şi consolidării dominaţiei lor.. după 1815. 206—210. Olanda nu reprezenta pentru (buri. denumirea sa mai corectă pare a fi „cosa" sau „xosa". 205 II . Englezii au avut. Această zon. Raporturile dintre tauri şi aceste triburi erau altele decît cele dintre francezi şi indienii din Canada. administraţia britanică a procedat faţă de buri cu mult mai puţine menajamente decît faţă de francezii din Canada.ii ilcj" de Jinia impusă cu şapte ani (înainte. Deşi. în fond.Consolidarea dominaţiei -britani lului pentru colonizare s-a făcut in primul n. pentru canadienii francezi. 67—69. Rezistenţa lor încăpăţînată împotriva dominaţiei engleze va avea un caracter permanent şi grav contradictoriu : apărarea propriei libertăţi. pp. care însemna în acelaşi timp apărarea „dreptului" de a aservi şi exploata fără milă masa indigenă. VIII. în ianuarie—febru. de Ja care numele a fost extins nejustificat asupra mai multora.

Tot în 1825 se introduse în circulaţie moneda engleză. prin urmare. jurnalele editate de colonişti au fost suprimate... ele au 1 CHBE. format însă numai din 'funcţionari 1. Fermierii buri. VIII. < I. pe dîngă faptul în sine 5. au fost loviţi direct. 360 . Măsura. cu alte cuvinte de a ramîne la locul de muncă l.tuză a fermierilor buri le-a permis în repetate rânduri celor dintîi să se erijeze în „apărători" ai populaţiei indigene.i cinci membri din afara administraţiei.. 73.ii reprezentative şi libertăţi politice. 206 . Poate şi sub impresia lor. Sub stăpânirea britanică. ceea ce na indignat a fost înşelarea lor de către guvernul englez. op.i încăpură pe da 1830 o largă mişcare pentru a dobândi it!H. în privinţa despăgubirilor promise : de la 3 milioane de lire sterline. cit. guvernatorul fiind însă instanţa de apel 3.. consiliul va fi completat cu 2 membri ce nu făceau parte din organele admiinM i . 74. l oc. liini. abuziv şi el. constrângerea acestei populaţii la muncă şi i s-a permis din nou deplasarea dintr-un loc într-altul. 79. p. adăugându-i . Ordonanţele din (iulie 1828 şi ianuarie 1829 au abrogat „codul hotentot". II i i es. VIII. deoarece sclavii au fost eliberaţi cu condiţia da . G i g 1 i o. şcoli .. cit.uivr ///>'/•. ' < / / / ( / • . " Nu extrem de grav. op. exploatată de ei pînă atunci 2. ilustrând felul în care colonialiştii britanici -au ştiut adesea folosi contradicţiile dintre populaţiile supuse. cit. lipsea pe fermierii buri de o parte din mîna ucru ieftină. p. A venit apoi anul 1834 : abolirea sclavajului în coloniile britanice. în 1827. justiţie. pp. cit. c it. separată de cea executivă. atingîmdu-şi astfel mai cu uşurinţă ţelurile lor de dominaţie. 81. al Companiei olandeze a Indiilor. 290—291 . dar şi aceştia nuni ni. p. G i g 1 i o.l nu nomadiza". Diar. op. VIII. burii au fost la început înlăturaţi din administraţia coloniei. englezii lărgit 'Consiliul consultativ al guvernatorului. mai mult decât sub vechiul regim. Totodată s-a organizat puterea judiciară. proprietari de sclavi. 359 . op. pp. în 1832 se produ-i şi câteva revolte locale. în administraţie. în 1825 s-a înfiinţat pe dîngă guvernator un consiliu consultativ. Ibi de m. p. Giglio. în Afyrica de Sud ea s-a aplicat cu data de 1 decembrie 4. S-a interzis. 294. p. în acelaşi an s-a introdus engleza ca limbă oficială. ceea ce a ruinat pe numeroşi fermieri buri.

....nul .. sau alte triburi indigene. rămaşi fără mij loace de existenţă. G a l b r a i t h ... 34. anume pentru a-i sili pe indigeni... a cărei stăpînire le-a fost însă imediat contestată de engli care voiau să-i izoleze pe buri de legătura directă cu oceanul. ce nu le permiteau alt mod de viaţă. 1834—1854.. pp... E drept că guvernul englez a dezavuat acţiunea lui d'Urban. 207 . din cuprinsul „Africii Negre"...... Vreo 10 000 de familii. 194—195 şi nota 60. cit.. adoptară constituţia noului lor stat. Dacă unele au ajuns si practice nomadismul pur.. Triburile din Africa de Sud erau ceva mai evoluate decît altele. British Policy on the South African FrUntier. cit.. Din cauza abolirii codului hotentoi •■' a sclavajului. încăreînd pe cîniţ* tOfti I mobilă. Hardy.... au părăsit Colonia Capului. trecînd dincolo Orange şi Vaal... ei pierduseră de la 2 000 la 4 000 de oameni şi 30 000 de vite 3.. iar după ce acesta a fost ucis în 18 în cursul unor tratative cu zuluşii. op. . se admite că ar fi migrat în Africa de Sud din regiunea marilor lacuri 1 G a 1 b r a i t h. 123—135.. burii învinseră pe zuluţ pară teritoriul şi încercară să constituie acolo republica I IM ti...iui popor. Num.. dar consecinţele ei asupra indigenilor n-au putut fi şterse atît de uşor. în 1834—1835. şi primele observaţii ştiinţifice asupra lor au consemnat acest fapt...... 239—241.. englezi.. 209—210 . Burii învinseră triburile maxabele din şi. la locul numit de ei Winburg (oraşul \ riei). în general.. Reluctant Empire. op.. restituind cafrilor.. cit. întreg teritoriul de la răsărit de Fish River.. în 1836... în frunte cu .... a fost de a>] 00'. p. 3 Sf k. I i-au decis la o acţiune singulară în istoria i lei .... op.25 milioane.... în terenuri mizerabile. în acest veritabil masacru... eliberaţi ou acest prilej. După lupte cu Pretorius. Au început marele lor exod (grund trek) d est. pe Andries PITU>I Lut. cit... pp. pentru majoritatea acestei populaţii.. W e i l l .Ionic. pp..noul lor şef. el era numai urmarea împingerii lor de către buri.. pp... în iunie 1837.. să se angajeze la lucru în colonie. 477. confiscindu-le pămînturile pe care le foloseau.. 2 Ibidem. 245 ..l fost reduse da 1. Şi-au ales condu cător pe Pieter Retief.. Colonia Capului a anexat Natalul.. între timp. în 1843 2 .. guvernatorul d'Urban atacase triburile cafre de vest. 112—113. op. p..

prin lipsirea lor de mîmă de lucru. englezii au atras în Natal un mare număr de indigeni. dictat de necesităţile creşterii animalelor.. islăbindu-i implicit pe buri. mai ades la nevoie. 207.. De aceea şi conflictele ântre triburi cu nivel diferit de dezvoltare economico-socială. G i g 1 i o. deşi fuociarcnente pastorale.. p. 1 4 ' G al b r a i t h. cit. Cea mai mare parte a criblurilor sud-afirieane — zuluşi. 90. basutos. englezii instaurară o administraţie mixtă. în cazul cel mai rău. I direct de şefii de triburi zuluşi. op. Acest mod de viaţă le permitea să-şi păstreze coeziunea şi să creeze. fără a fi fost gailvanizate de forţa de atracţie a unei religii ca islamul. Cf. în frunte cu un secretar special al guvernator u l u i din Capetown. obişnuite în alte părţi ale Africii şi servind admirabil interesele intervenţiei Angliei sau altor state. confederaţii de triburi care se apropiau de organizarea şi forţa onor veritabile state. Diferenţierea lor după tmodul de viaţă — nomad sau sedentar — era deci minimă. p. Sistemul autorităţii locale cointrolate â şefilor de triburi a rămas pe mai departe în vigoare 3. exer. 45 şi nota 34. în vreme ce numărul indigenilor crescuse la vreo 150 000.I . du N. ilup.. La 1855. Un Cifru tUlHC H uzat că ar fi furat <> ncun l în timp ce era dus la închitot». triburile indigene din aceasta zona a continentului negru au putut forma în calea albiilor iun ibloc durabil de rezistenţă *. Un an mai tîrziu. matabeli. i t i britanici. în Natal mai erau abia 6 600 de albi. cit. înclina însă a-i fixa teritoriul origina.ttal. înviugîndu-i. op.] în Nigeria şi Camerun1. p. fonda în decembrie 1847. în 1846 a izbucnit iun nou (război mntre englezi şi cafri *. cit. guvernatorul din Capetown. între Colonia Capului şi teritoriul burilor. Numit „războiul securii". 'ele practicau un fel de seminomadism. cunoşteau şi cultivarea pământului. II 208 .'i incidentul circ 1-a declanşat. i i d y. îm Africa de Sud nu s-au prea înregistrat. u s.lii au atacat escorta şi l-au eliberat. Aşa se explică faptul că. cafri. de pildă. cit. 350. l ' i i u t h a s . provincia fu separată de Colonia Capului şi declarată colonie de sine stătătoare. în schimb. cu un guvernator şi un consiliu legislativ ales.est-africane. controlaţi de funcţio-n . O ipoteză mai recen a larg acceptată. op. Buni stabiliţi în Natal preferară să emise la confraţii lor de dincolo de Vaal şi Orange. op. Harry Smith. prin acest regim administrativ ales cu iscusinţă. p.

251 —253. apreciată la 1 F r i e d r i c h Engels. 8. Pe teritoriul cucerit. adică oin mic stat indigen sub control englez. op. Spre a lichida şi războiul cu triburile indigene. I 14—451 209 . în faţa acestei situaţii difi cile. Har-ry Smith organiză o colonie : „Orange River Sovereignty". Anglia. 210—211.. şi respinşi dincolo de Vaal. al cărei preşedinte a fost ales Martin Vessels Pretorius. 1960. Valoarea ei era apreciată de englezi mai . încheiată la Bloemfontein. cit. profitmd în parte de lupta dusă de indigeni pentru a-şi apăra libertatea.. Editura Politică.. care se organiză în formă de republică. Transvaal şi Orange. pricinuind înfrîngeri şi pierderi serioase britanicilor. în Ţara Capului. „Ultimele fapte eroice ale forţelor armate engleze — scrie Engels — n-au fost prea strălucite.I „Cafreria britanică". Colonia Capului. p. cit. Statele lor.. Bucureşti. Imigraţia s-a menţinut în limite modeste. şi-au cucerit burii independenţa. 2 S i k .i 17 ianuarie 1852 a fost semnată convenţia de la Sand River. I. la 14 martie 1852 englezii evacuară „Orange River Sovereignty". 242. Ei fură aninaţi la Bloomplaats. iar prin convenţia cu burii. Ca şi în cazul Natalukd." 1. care se dovedea atît i l > costisitoare. pp. prin care Anglia recunoştea independenţa Transvaalului. op. burii.. Hardy. cit. Ea n>u se compara. 218 . 350—351 . p.mult din punct de vedere strategic şi ca escală în drumul spre India. voi. au format la 1858 o federaţie. cafrii au înregistrat continue victorii. la 23 februarie 1854. la 29 august 1848. fiul lui Andries2. pp. atacară pe englezi.. pentru a-i sili să renunţe la înaintarea spre nord. Galbraith. 295. în felul acesta. scopul » niţiattve era de a-i izola pe buri. şi a hotărît să aplaneze 'conflictul cu burii. B r en t j e s. ei -recunoscuseră statul liber Orange. la extinderea căreia englezii au renunţat pentru ckva timp. în februarie 1848. pînă către 1870. cit.. op. 1 . Pouthas. p. cit.. op. Aceasta atrase însă în 1850—1851 o nouă şi igravă revoltă indigenă. pp. a înregistrat pînă pe la mijlocul secolului o dezvoltare economică foarte moderată. Populaţia. în Opere. Guvernul Liberal din Anglia. cu focarele ide viaţă din Canada sau Australia. de a le larea greutăţi prin atragerea indigenilor şi incitarea lor icontara huriilor şi de a extinde dominaţia britanică spre interior. sub conducerea lui Pretorius. a dezavuat acţiunea lui Smith. op.

creşte pînă la 225 000. Africa occidentală şi ecuatorială 111 Africa occidentală englezii aveau în stăpîmirea lor Gambia — unde a fost întemeiat.120 000 de locuitori în 1822. Pe la 1845. cit. iar exporturile de lînă se ridicau la 9— 11 000 tone anual 2. de teama forţei de atracţie pe care independenţa bură ar fi putut-o exercita asupra olandezilor din Colonia Capului. pp. întrunit la 30 iunie 1854. agricultura — culturile de zonă temperată şi creşterea animalelor — era singura resursă a coloniei. exportul de lînă brută acoperea o treime din comerţul coloniei. începute însă mai mult după 1850. 378. în 1853 K Exceptând mici exploatări de aramă. o constituţie. Consecventă cu politica sa generală de a aplica o nouă formă de guvernare imperiului colonial. în CHBE. începuturile autoguvernării Coloniei Capului au marcat din partea guvernului britanic un pas către concilierea eu elementul olandez. în deceniile al cincilea şi al şaselea. alese pe baza votului censitar. VIII. >idtm. organizînd un parla ment compus din două camere. op. Anglia a acordat coloniei. Chiar în această formă incompletă. Revendicarea n-a fost însă aceptată decît în 18723.. 769—771. Pe la 1861—1862. deşi nu atît de mari ca în Aus tralia. Formal.. pp. în 1816. oraşul Bathurst —. a ut imediat lărgirea constituţiei şi a sistemului autogunarii. prin trecerea puterii executive în atribuţiile unui minister iresponsabil. creşterea oilor intră într-o perioadă de avînt. Sierxa I eone şi eîteva puncte de sprijin pe Coasta de Aur. în exercitarea dreptului de vot nu se prevedea nici o restricţie pentru populaţia de culoare. a P o u t li a s. care era masiv reprezentat în parlament. 351—352. censul electoral <> punea în netă inferioritate faţă de albi — englezi sau olanei ivernatorul păstra toată puterea executivă. Creşterea oilor a făcut şi aici progrese. la 11 martie 1853. numărul oilor depăşea 8 milioane. i n t î i u l parlament al coloniei. în fapt. pp. 227. pentru a creşte la jumătate în 1850 şi la două treimi în 1855. 210 1 . Constituirea statelor bure independente obliga pe englezi la această politică.

H a r d y. cit. 44. F y f e.. S i k. la ordinul guvernului englez. Penetraţia engleză spre interior a fosi tnultS vilită şi chiar dominaţia britanică asupra coastei a fosi timp în primejdie de puternicul şi războinicul popoi tşanti După un război greu şi cu mari pierderi. şi au i n . pp. coroana britanică îşi reluă dreptu rile asupra lor 4. 42—44. CHBE. H a r 1 o w—M adden. I. 216 . pp. spaniolii o abamln nară. şi aceasu fu oi în colonie aparte 2. în 1827. 378. 152 şi urm. op. iar la 1850. Expansiunea engleză pe ţărmurile Golfului Guineii a avut ca obiectiv principal. 190 . în prima jumătate a secolului al XlX-lea. cit. 586. sub administraţia unui comitet privat. încheiat la 6 martie 1843. în 1843. spaniolii revendi cară din nou drepturile asupra ei şi o reocupară. guvernul britanic a ho evacuarea forturilor de pe Coasta de Aur. Printr-un 'ratat. G i g 1 i o.„Colonia aglomeraţiilor din Africa occidental. 2 3 1 211 . pe ila anul 1800. 4 G i g 1 i o. II. 649—654. în august 1826. op. căpitanul Fitz-William Owen ocupă în acest scop insula Femando Poo. pp. ân 1827. Coloniştii englezi din Sierra ie au fost aceia care au insistat ca Femaindo Poo să fie reGtay. aceste colonii au fost reunite « l i n p lministrativ. cit. op. pp. Anglia recunoscu Spaniei isula Fermando Poo şi posesiunea micii colonii de pe coastă. practic. Kwaku Dua. 302. cit. op. cu condiţia să renunţe la incursiunii asupra litoralului 3.1821. p. p.. aîml toriile daneze de pe Coasta de Aur. pe timp de 15 ani. hei li în 1831 cu regele lor. în timpul conflictului. avînd centrul în Sierra Leotv I numele de . 501—502 . 667 . lio Muni (Guineea spaniolă). După ce o cumpăraseră de la portughezi în 1778. cit. op.. Pretextul stabilirii de aşezări britanice în această zonă a fost prohibirea negoţului cu sclavi. op. Comercianţii b resaţi în această zonă se opuseră şi obţinură permisiunea nun ţinerii forturilor. un tratat prin care I cunoşteau independenţa.... 323. cit.. pp. în 1843. op. englezii au învingă pe aşanti la Dodowa.!' In i Gambia redeveni o colonie de sine mai veche dintre toate) 1 . p. delta fluviului Niger. cit.

Nu s-a ridicat însă din partea Angliei nici o pretenţie de anexiune. '. Anglia institui blocada deltei fluviului. 1956.in are ale englezilor. trebuind să se mulţumească cu venirea la putere în partea locului a unui şef II liniat ide sentimente mai favorabile dor. pîifiă la 277 de kilometri de la vărsare. 63. l. către 1840. 97. voind să-I ocupe.. în Opere. bombardară oraşul Lagos. Totodată. Ei m-au putut însă supune pe băştinaşi.. devenise foarte căutat ca lubrifiant. au fost energic respinse de către negrii neînarmaţi. englezii începură a dezvolta pe „Coasta Sclavilor". p. căpitanul englez James Kingttan Tuckey înainta în 1816 pe fluviul Congo în amonte. iar ân 1843 s-au stabilit acolo misionari ce părăsiseră insula Fernando Poo. care se dovedea tot mai valoroasă sub raport comercial. 128. Sik. cum era ea numită de obicei.Pe Coasta Scla-\ ilor — scrie Engels despre acest eveniment — încercările de ■ Irli. pp. . pp. : ' Ibidtm. cit. La 1832. stabilind în fapt. Dike. navele engleze să continue a frecventa porturile coloniei. Atunci.. <•/>. pp.. Expediţia lui suferi grele pierderi din cauza febrei tropicale şi rămase fără urmări pen tru colonizarea britanică. englezii îtitcreprinseră în delta Nigerului o expediţie împotriva negustorilor de sclavi.iu dat inamicului o lovitură (bine simţită" 3. voi. CCXVlIf. în Africa ecuatorială de vest. în decembrie 1851. Uleiul de palmier. numit în 1849 consul pentru zona golfurilor Benin şi Biafra. 93.trocedată Spaniei şi. practică amestecul sistematic în treburile indigene. îo ciuda tunurilor şi a tacticii lor europene.. Oxford. Anglia. comerţul ou fructe şi seminţe oleaginoase 2. 212 . care . englezii ajuingînd în conflict cu triburile indigene ioruba. astfel.. în „Rcvue HistOriqu*". Trade and Politics in the Niger Delta? 1830— /SUS. dacă nu în drept. 8. 218—219 j Cf I I ■■ ii i i B r u n s c h w i g . 57.. în 1840—1842 fură (întreprinse mici expediţii în Camerun. p. care se producea aici din abundenţă. dar ea se sfîrşi dezastruos1. tom. reuşind să suprime comerţjuil cu sclavi. I. «I (1957).retrocedării ei către Spania 4. influenţa engleză în delta Nigerului şi pregătind astfel ocuparea regiunii.'Afrit/uc britarmiaHt. ' O n w u k a C. Negustorul Beecroft. iîm urma . 1 li î n l r i c h Engels. 233—235. „.

. 235. e tanică se află de asemenea. la 1805 şi 1809. I. 276. pp. Oxford.!. în dreptul coastei Madagascarului şi Africii de sud-est.\ mie. Prin 1822—1823. op. . East Africa and its Invaders. Anglia dob'îndise la 1815 o importantă colonie de plantaţii : insula Maiuriciu. Faptul că.i un<M Cri în Etiopia. op. Este lipsită de consecinţe prezcni. şi influenţa britanică în Egipt 3. S i k. Nu însă în proporţiile din Antile. 2 1 213 . cit. cit. pînă pe la INSO. II. a cărui prezenţă se face treptat simţită după 1844. op. temîndu-se de oomplii aţii cu imamul din Mascat. pp. p. de pe ţărmul Golfului Persic. la paritate cu acelea impuse pe zahărul din Antile. în aceeaşi perioadă. căpitanul ( I negociază din proprie iniţiativă instaurarea protectoratului bl i tanic la Mombassa. cit.. 268—271. dai guvernul din Londra renunţă la acest avantaj. 576. care avansează treptat în secolul al XlX-Jet. 265. Şi aci is-a resimţit criza zahărului de plantaţie. sub N zeranitatea căruia se afla această zonă de coastă a Al i u ii oi i. Coupland. H a r d y. 586 . n tale..Africa orient. cînd Zanzibarul se emancipează de sub autoritatea imamului de Mascat. Anglia insistă mai mult asupra apărării intereselor sale comerciale. îmi . . din 1825. Creşte. La fel renunţă la aplicarea luinui tratat încheiat în 182 t <l<-acelaşi Owen. . prin intermediul cărora exercită o influenţă politică. In 1822 s-a încfoeiai cu sultaniui idiin Zanzibar. > l . cu privire la stăpînirea ţărmului sudic al * ■"! fului Delagoa 2. în Oceanul Indian. pp. una din marile producătoare de trestie de zahăr. necomplicată cu anexiuni teritoriale. 228—229. Mauriciu se afla în circuitul principal al comerţului britanic din prima jumătate a secolului al XIX4ea : drumul spre Indii. pentru ca acesta să i niilor comerţul ou sclavi 1. 48. zahărului din Mauriciu i s-au fixat taxe de import în Anglia.. from the Earliest Times to the Death of Seyyid Said in 1856. pe care o şi ocupă în 1824. 229—230 . 242. 3 CHBE. pp. [1961].. Exporturile de zahăr din insulă îm metropolă au G i g 1 i o. Din 1841 se stabileşte în Zanzibar un consul general britanic.il. . a susţinut considerabil producţia.i Pe coasta răsăriteană a Africii.

între 1829 şi 1845. Guvernul britanic a permis. G i g 1 i o. dar numai pentru oraşul St. 340—341. 1 . Pouthas. ou peste 25°/o. Desfiinţarea sclavajului. p. Lauis 2. 488 . pp. • CHBE. a provocat o lipsă aoută de mînă de lucru. pe cînd cele din Antile au scăzut cu aproximativ 30% *. aplicată în insulă cu data de 1 august 1835. Ea s-a (desfăşurat în asemenea proporţii. încît în 1856.. imigrarea de lucrători din India. Abia îin anul 1850 s-a creat o adunare reprezentativă.sclavi sau descendenţi ai lor).. op. numărul indienilor şi al foştilor sclavi se ridica deja la 134 000. ca şi populaţia aşezărilor urbane. a permis strămutarea la oraşe a foştilor sclavi. după abolirea sclavajului. cit. Exodul de pe plantaţii. la o populaţie totală de 229 000 de locuitori. 51—52. pentru a disloca această preponderenţă a elementului francez. cit. Deoarece plantatorii erau în majoritate francezi. englezii au evitat de a acorda insulei drepturi politice. ca şi decimarea indigenilor de epidemii (&n 1856 nu mai trăiau decît 41 000 de foşti . administraţia engleză. a atras -după sine eliberarea a circa 60 000 de sclavi. pp.crescut. II. Tot datorită covîrşitoarei majorităţi franceze a clasei dominante locale. op.

coloniile dotate cu autoguvernare dispun în politica vamală de o libertate ce le permite chiar instituirea de tarife protecţioniste contra produselor engleze 2..CAPITOLUL II IMPERIUL LIBERAL (1850—I Sfertul de secol cuprins între abrogarea actelor <!<• i u < ţie (1849) şi venirea la putere a cabinetului conservator pr< dat de Disraeli (1874) reprezintă fin istoria Angliei scurţi | M .. 163. Nu lipsesc însă — şi Londra nu se opune — influenţe americane (în Canada). 2 F r a n c o i s C r o u z e t . nr.liberal" este şi îndelungata tolerare a unei mari varietăţi de coduri şi jurisprudenţe în cadrul imperiului. an. care cuprinde în braţele ei uriaşe lumea întreagă. Semnificativă pentru spiritul „. precum şi devansări In direcţie radicală. Triumfînd pentru întîia dată în Canada. predominant. Ea îşi merită acum pe deplin calificarea de „ţara > transformă naţiuni întregi ân muncitorii ei salariaţi. voi. 6. începe cu adevărat era liberului^schiml) în relaţiile economice ale Angliei cu străinătatea şi cu propriile sale colonii. Mărfurile metropolei nu mai sînt impuse fa un tratament de favoare pe piaţa coloniilor. în Opere. Din anul 1859. se îmtîlneşte ila Quebec 1 K a r l Marx. fenomen ce se cristalizează în colonii în sistemul autoguvernării prin ministere responsabile faţă de organele lor legislative alese. 1959. p. Commerce et empire. Editura Politică.ni Supremaţia economică mondială a Marii Britanii este toare." *.. Bucureşti. Adoptarea liberului^scnimb obligă la reconsiderarea doctrinei şi politicii coloniale . 215 . 19 (1964).. în general. Cu bugetul prezentat de iministrul de finanţe William < riad stone în anul 1853.rioadă ide apogeu a capitalismului bazat pe libera co. el se extinde în majoritatea coloniilor de emigraţie (cele din Australia şi Colonia Capului). p. 2. între 1840 şi 1848. sistemul politic adoptat de acestea imită servil formele şi tradiţiile parlamentare britanice. Mişcarea revoluţionară. în „Annales".. în raport cu sistemul politic ai metropolei (în Australia). Alături de dreptul englez. 281. pînă la 1874.

marcând o excepţională expansiune industrială şi comercială. adoptate în acest an. din clipa acordării dreptului coloniilor de a se guverna singure. pornind de la considerentul reducerii cheltuielilor administrative şi militare în colonii. în care se presimt rur* le imperialismului colonial de ila sfârşitul veacului. va trebui să-J pierdeţi. chiar dacă soco tiţi că. anterioară* revoluţiei burgheze . îm insula Mauriciu. dreptul olandez în Guyana. Dimpotrivă. autorizau pe guvernatorii coloniilor afri. Palmerston recomanda colaboratorilor săi : „Să nu lăsaţi niciodată ■ l i n mină fie şi numai un ac cu gămălie asupra căruia aveţi \ nun drept şi credeţi că-1 puteţi păstra . p. Perioadei liberalismului clasic. cit. ale căror latenţe erau suspectate îin culisele ministerelor responsabile. 'revendicate de colonii. cit.i măsuri judiciare dincolo de hotarele aflate sub suveranitate bri. faceţi toate dificultăţile posibile înainte ide a-1 abandona. agresivă.jurisprudenţa franceză ibazată pe „La coutume de Paris". Ceylon . Exponentul ei a fost liderul liberali Palmerston. care s-a inspirat • l i n tradiţia lui 'GromweM şi Pitt. Giglio. i-a corespuns şi o reluare a expansiunii politice. op. si. coloniale. Această atitudine — ale cărei manifestări îndepărtate se pot întrezări în unele acte izolate ale parlamentului. începînd de ipxin 1843 3 — nu este încă împărtăşită unanim de clasele dominante engleze. în problema expansiunii se discern semnele depăşirii „crizei de conştiinţă" din prima jumătate a secolului.. iar pe diferiţi doctrinari şi politicieni să considere că zilele irnipariuilui sînt numărate. p. op. 163. Cf. op. decît să-1 părăsiţi 2. codul lui Napoleon . Natal. Colonia Capului. imprimind politicii externe Ir/e o atitudine îndrăzneaţă. cit. " Afâ-numitele „Foreign Jurisdiction Acts" (Actele de jurisdicţie . în ultimă instanţă. * După H a r d y. între 1862 şi 1869. sub pretextul urmăririi delicvenţilor refugiaţi acolo. 38.. Experienţa arăta burgheziei engleze că forţa economică şi comerţul ei tentacular ianiulează iperfect tendinţele centrifugale.tanicl. dreptul spaniol îm Trinidad şi cel sicilian în Malta 1. 72. lăsînd sa se creadă că mai degrabă veţi susţine un război. Partidul iliberal (dar şi unii lideri conservaI > v m a n g e o n. relativa moderaţie care făcuse guvernul britanic să renunţe la unele anexiuni. prin ministere responsabile. 1 216 .. p.

pp.P. 3 P o u t h a s. cit.. ceea ce echivala cu întreaga producţie mondială din 1850. Pieţele coloniale şi-au dezvoltat într-o măsură din ce în ce mai mare capacitatea de absorbţie pentru produsele industriale engleze" 2. reprezehtîind 38% din totalul mondial. singură Londra depăşeşte 3 milioane s. 667. 1 S c h u y 1 e r. I ultimi manifest bine conturată de „indiferentism" faţă de colonii. Bucureşti.tori. 1958. din care însă economia britanică s-a recules cu repeziciune.. ajunigî'nd să însumeze jumătate din întreaga flotă comercială a Europei. Expansiunea economică engleză în perioada liber-sohimbismului clasic poate fi ilustrată prin oîteva date asupra industriei şi comerţului în deceniul 1850—1860. 391—392. op. Prefaţă la ediţia germană din 1892 a „Situaţiei clasei muncitoare din Anglia". 232. în 1847. pp. 2 F r i e d r i c h E n g e l s .. In |">I" engleză din secolul al XlX-lea x. ca însumi Benjamin Disraeli) pre i icestor cheltuieli în sarcina unora dini în relaţiile dintre acestea şi metropola. în 1860. cit. Comerţul — sistemul circulator al imperiului „înviorarea comercială care a urmat după criza din 1H47 — scrie Engeils — a marcat începutul unei noi epoci Lnctufl triale. 2. 227. Valoarea exporturilor de bumbac se ridică de la 35 la 52 de milioame lire sterline pe an.L. Abrogarea legilor cerealelor şi celelalte reforme financiare care i-au urmat în mod necesar au dat industrie merţului Angliei întreaga libertate de acţiune doriţii. în acest interval.din California şî Australia.P.6 ori.S. Producţia de fontă a crescut în zece ani de 2. în Opere. E. p. Scurt timp după aceea a urmat descoperirea terenurilor auri l e u . producţia de huilă a atins 81 de milioane tone anual. 263 . îm porturile Angliei au intrat sau au ieşit vase cu un itonaj de circa 4 milioane tone. op. 245. Toate acestea. • Marina comercială engleză şi-a sporit în zece ani capacitatea cu 68%. în ciuda faptului că sistemul capitalist ifusese zdruncinat în 1857 de o nouă şi puternică criză economică. pp. 217 . Concept of Empire. Bennett. voi. 228—229.

şi începuturile protecţionismului vamal instituit în urnele colonii faţă de importurile de produse industriale engleze 2. 284. 1 Idem. iar restul spre alte ţări. Scăderea relativă a ponderii imperiului îin ansamblul comerţului englez este de asemenea efectul instituirii libertăţii complete a comerţului cu toate ţările. Faptul constituie o probă a imensei superiorităţi indusii i i l e a Angliei faţă de colonii. dar şi resursele lor productive. Nu numai capacitatea de absorbţie a coloniilor creşte. H'i de alte ţări.1 r I Marx. 19 (1964). 1963. valoarea exportului a crescut la 200 de milioane lire. Editura Politică. dintre 1861—1865. ' C r o u z e t. p. KditurT. care nu o pot concura pe pieţele ei tradiţionale 3. 10. dasr cu observaţia că.H —70. a crescut şi mai mult cererea de produse britanice pe pieţele străine. Despre criza de bumbac. prilej binevenit de altfel pentru 1 K a r l Marx. op. 530 . din care o treime era îndreptată către posesiunile britanice. an. Războiul civil din Statele Unite. în Opere. paralel. acest procent însemna o creştere absolută a exportului în colonii de la 33 la 52 de milioane lire. cit. 779. 2. Politică. aşadar. conchide că într-adevăr capacitatea de absorbţie a pieţelor coloniale a crescut. CHBE. Bucureşti. E adevărat. în „Annales". Ceea ce trebuie să atragă atenţia nu este însă scăderea în sine. 12. în acest sens. voi. pp. şi criza de aprovizionare a industriei engleze cu bumbac american — urmare inevitabilă a acestui război — au determinat Anglia la o încurajare a cultivării bumbacului în coloniile sale. (. neafectînd esenţial structura relaţiilor comerciale dintre metropolă şi iml ' c r i u . cresdînd în schimb importurile Angliei din această zonă geografică 4. inclusiv pentru coloniile înseşi. 1 K . voi. 218 .5% 1. cît faptul că ea. Bui ureiti. voi. este destul de redusă. China). în Opere. 15. după adoptarea integrală a liberului-schimb. numai 26% mergeau în colonii. p. 1961. în Opere. cît şi considerabilul ei avans I . Un oarecare rol au jucat. adică cu 57. p. II. 482. de pildă. nr.. Se poate. capacitatea lor de a aproviziona metropola. Din istoria circulaţiei banilor. din care însă. Comerţul exterior al Angliei.Exportul britanic totaliza îm 1853 valoarea de aproape 99 . după această dată pieţele respective dau semne de saturare. în 1870. p. Dacă perioada pîină la 1849 s-a caracterizat.de milioane lire sterline. prin luarea cu asalt de către industria engleză a pie ţelor asiatice (India.

Pouthas. an. XVII] .5 ori). 2 Crouzet. F. Miinchen. în numai doi ani. iar lîina din Australia. H a l l g a r t e n . în ansamblul schimburilor dintre Anglia şi imperiu (importexport împreună).. Paris. cit. cafeaua din Ceyilon. dădeau un procent insignifiant în comparaţie cu iprimele -. 219 . îşi cu alte colonii. iar restul erau alte produse. 384—385 [Col. voi. 2. Imperialismtts vor 1914. 19 (1964). Noua Zeelandă şi Colonia Capului. cit. în exportul acestor colonii. a Ii-a. se constată că...iiil* prodiui coloniilor şi a facilita transporturile a dus la o i L Ifl vestiţiilor engleze de capital în India. India ocupa locul cel mai însemnat (34%). iar textilele îin genere formau 64°/o. care. urmată de Australi a (22%). indigoul din India. după 1820. Pentru comparaţie a se vedea dinamica exporturilor engleze între 1814 şi 1849. „Peuples et civilisations". Canada (13%). pp. în „Annalcs"..idi»l3 materii prime.. pp. Ea acoperea 82% din ex portul Australiei şi Noii Zeelande (la 1854) şi 72% din cel al Coloniei Capului şi Natalului..I est. Du liberalisme â l'impirialisme (1860—1878).. Restul îl forma comerţul cu Africa.o tentativă de frîngere a cvasimonopolului pe uele Unite ajunseseră să-1 deţină în producţia . nevoia de a «pari eapacii. difl exportul spre imperiu. Canada... Articolele metalice re] tau 16%. Dezvoltarea volumului comerţului în perioada „imperiului liberal" a atras după sine şi necesitatea dezvoltării corespun1 Henri Hauie r—J e a n Maurai n—P i e r r e B e n a e r t s . zahărul din Antile şi insula Mauriciu. cantitatea de lîna crescuse fulgerător. cel mai ridicat procent îl dădea lemnul (19%). pp. voi. Se făcură plantaţii şi în Australi* dl . apoi lînă (13%). 393. luate fiecare în parte. 1939. nr. la G e o r g e W. 282—283. dar şi spre Africa (însă numai după 1825).. ed. Analizînd mai îndeaproape legăturile comerciale ale An gliei cu coloniile în deceniul 1850—1860. La importul din impi riu. Australi». indigo (5%) fi cafea (4%). urmai diat de zahăr (18%). ca şi în alte ţări 1 . La 1849. op. product in de bviffltMU I bl a crescut de trei ori. Antilele en gleze (12%). 59—60. în primul rînd cea de sud. Lemnul se importa în cea mai mare parte dim Canada. op. p. în care impresio nează în primul rînd curba constant ascendentă a exporturilor spre Asia (o creştere valorică de peste 4. I. în general.. 42% consta în ţesături de bumbac. 1963.. cele din urmă reprezentau între 20 şi 25% faţă de valoarea exporturilor în Asia.

Ele au luat un avânt formidabil după 1851. de asemenea interesate în economia imperiului. După 1860.i r d. Orientate spre creditul şi schimburile cu Canada erau „Bank of British North America". în fine. La 1822 se în' Pouth as. „Union Bank of Australia" (1837)2. < II sediul la Syidney. anul descoperirii aurului în colonia Victoria. 220 . De la 1856 la 1863. cit. legate de colonii. Melbourne şi Sydney) . Tot interesate în afacerile cu Australia i n . Rezultatul acestor măsuri a fost o veritabilă erupţie a capitalului bancar britanic. op. ii erau : „Bank of Australasia" (fondată în 1835). 374 şi urm. La 1850 erau în total 7 bănci specializate MI operaţiile de credit şi comerciale cu Australia. valoarea capitalurilor jplasate în societăţi anonime a crescut de 2. 390—391. fondată încă pe vremea guvernatorului Macquarie (la 1817). iar concentrarea lor a făcut asemenea progrese. între 1856 şi 1858 s-a introdus în Anglia o nouă legislaţie bancară. Una dintre cele mai vechi era „Bank of New South Wales". în 1853 „Bank of India. mai mult sau mai puţin controlate ide capitalul englez şi avînd oficii la Londra.. Pentru India a luat fiinţă în 1851 „Oriental Banking Corporation" (cu un sediu important da Bombay. fără oficii la Londra. încît la 1861 un muimăr de 48 de bănci posedau un capital egal cu al tuturor băncilor engleze de dinaintea legilor din 1856—1858. Mauriciu. Prin intermediul lor s-a trimis în Anglia aurul descoperit şi extras. din sudul continentului australian. op. datorită rolului acestuia în do meniul creditului şi al mijlocirii iplăţilor. pp. completau această gigantică reţea bancară imperiailă 1. acordînd maximum de facilităţi pentru constituirea de societăţi bancare anonime. iar ceva mai tîirziu „Mercantile Bank of India. „Bank of South-Australia" (1835). ifondată în 1836 şi „Biank of British Columbia".5 ori.i i II II . specializate în operaţii diverse. anul începuturilor exploatării zăcămintelor aurifere din Columbia britanică. între băncile britanice erau 27 de societăţi mari. cu peste 1 000 de sucursale în imperiu.. p.zătoare a capitalului bancar. 2 . cit. 23 de bănci ou sediul în colonii sau chiar în străinătate. London and China". Mai erau 22 de bănci străine. dar avînd sucursale şi în Africa de Sud.. Australia and China" şi „Bank of Asia". lîn 1858.

în proporţie de peşti d treimi. depinde imult de dezvoltarea coloniilor capitaliste. 2 1 221 . în Opere complete.. dupS cum am mai subliniat. deoarece nu sînt rare cazurile î-n care emigrantul european ruCHBE. ea era cu capital american. Consolidează dominaţia engleză în multe colonii. şi încă pământuri virgini-. a raporturilor politice în interiorul imperiului. „în colonii. capitalul englez din străinătate. Rolul acestor bănci în relaţiile ou imperiul era. 139.1 Sutele Unite. El ia proporţii fără precedent. Emigraţia Mijlocul veacului al XlX-lea e un moment de cotitură decisivă în cadrul fenomenului emigraţiei britanice. L e n i n .. 780—787. deci la o dată cînd emigraţia atinsese unul din punctele sale culminante. p. Editura Politică. de lltft! redus. această emigraţie a dezvoltat şi în colonii agricultura. devine o problemă naţională. că măsura în care scăderea relativă a populaţiei agri cole europene se tr-ainsfo-nmă îşi în scădere absolută. în cadrul K l i n u l u i rilor de mărfuri. Pe la 1850.1 (aror -rodnicie reduce ila minimum cheltuielile de producţie" 2. pe la sfîrşitul secolului trecut. Capitalismul în agricultură. Dar -nu exclusiv. 1961. De origine covî-rşitor murală. astfel că la 1913 ctpitl Iul britanic investit în Europa va reprezenta numai 5°/o faţî dl cel din colonii sau alte ţări extraeuropene i. l i . 4. prin aceasta. II. < m i . există i p . u n î i i i i i i i disponibile. se afla investit în Europa. exercitînd totodată şi o profundă -influenţă în sensul accelerării evoluţiei lor social-politi-ce şi. fie plătind un preţ derizoriu. . pe care coloniştii noi le ocuipă fie cu totul fără plată. mai rnuilt al acordării de credit* şi comerciale sau aii transferurilor de bani. în rnn t i m p u r i u al evoluţiei raporturilor economice d i n u . sistemul fermelor. Bucureşti. Lenin nota retrospectiv. cu precădere în colonii. voi. le extinde teritoriul. V. I. pp. Ele mu practicau aproape de loc investiţii capital. 144.temeiase „Bank of Montreal". le exploatează mai complet diversele bogăţii. După 1875 cresc în ritm irapid investiţiile de 1 ipital peste -hotare.

.

5 milioane oameni. iar 6. » E r i c A. Resorturile acestui interes al statului şi ale preocupărilor „filantropice" private — uneori (patronate de înşişi membrii familiei regale — le descoperim cu 'uşurinţă în nevoia de braţe 1 CHBE. •d . Oxford. p. o parte a coloniilor britanice — a determinat o îndelungată criză agrară în Europa. din Marea Britanie au emigrat în total peste 7. în coloniile engleze. 52—53. cei mai mulţi se îndreaptă între 1840 şi 1872 spre Canada şi Australia (cîte 1 milion)l. Rusia. dirijîirud pe emigranţi în aşa fel ca să asigure tuturor vaselor un număr suficient de pasageri. cu circa 4 milioane de imigranţi britanici. pp. Se creează un birou al emigraţiei 2. 222 . scăderea preţurilor la -grîne. a salariilor !în agricultură. 443. Pe rondul acestei realităţi sociale s-au produs unele momente de „explozie" a emigraţiei. Cazul cel mai semnificativ. pricinuite de descoperirea noilor zăcăminte aurifere din California (1848). ilustrând un asemenea moment îm cadrul Imperiului britani ic. serviciu public destinat să coordoneze operativitatea serviciilor navale. Australia (IS51). pauperizarea păturilor inferioare aile populaţiei. ca urmare a dezvoltării capitalismului. Australia. este al Australiei. Cam 1 milion pînă la 1840.5 milioane după această data. W a 1 k e r. între 1815 şi 1872. Noua Zeelanda (1861) sau di ani anti fere (Africa de Sud. II. The Britisb Empire. 1944. Its Structure and Spirit. Un procent foarte însemnat al acestui exod l-au absorbit însă Statele Unite. concurenţa pra^-duselor agricole din ţările dezvoltate (recent — Statele Unite. care între 1851 şi 1861 primeşte 508 802 emigranţi englezi. Argentina.i II 1. îndeo-sebi după 1870. Cauzele fundamentale ale emigrării irămîn aceleaşi . 1870). dar de pe da 1840 ohiar încurajată şi facilitată. Emigraţia este în Anglia nu numai complet liberă. De notat că Australia primise pînă la 1840 numai vreo 58 000 de emigranţi „liberi". Noua Zeelandă etc. Columbia britanică (1858). specializate fiind în recrutarea lor pentru diverse colonii : Canada.ral îşi schimbă ocupaţia o dată cu strămutarea şi se angajează în transporturi sau în industrie. Creşte numărul societăţilor particulare — unele sub firmă filantropică sau religioasă — care sprijină pe emigranţi.

. în noua lor patrie 3..m rtaltl cânte majoritatea locurilor din casele de munci i ►entnu tn 1854 erau ocupate cu transportul de emigranţi 250 d< ■ -ale marinei comerciale engleze 2.. a scăzut ou iprotpa 700 000 numărul celor asistaţi din fondurile publice ţi . preconiza vînzarea pămînturilor la preţuri scăzute 1 Pe cîtă vreme din Anglia propriu-zisă emigrează abia l. pentru emigraţia din a doua jumătate a veacului al XlX-lea prezintă o importanţă aparte regimul proprietăţii agrare din colonii. 2 D e m a n g e o n. Este perioada în care forţa aburului revoluţionează transporturile navale. op. a căror construcţie în colonii începe tot acum. 3 Demangeon. Călătoriile devin mai rapide şi mai comodi Coloniştii nu mai sânt mişte izolaţi. lucrătorii agricoli necesari marilor proprietăţi.. pp. în care Anglia şi-a trimil d'vcu olo dl "■ MI aproape 2. care trebuia să furnizeze. prin emigranţii săraci. 85—87. iar cablurile telegrafice transoceanice (între 1850 şi 1870 spre Canada şi India) transmit instantaneu veştile şi contribuie la crearea unui climat mai familiar emigranţilor. 264—265. P o u t h a s. din Irlanda asuprită şi bîntuită de mizerie şi foamete pleacă 14. 55—60 . op. completează această perfecţionare a transporturilor. pp. 260—268. pp. care trebuie să aştq>t<. cit. op. cit. Fiind în primul rând opera cultivatorilor rurali. Se introduc primele i i regulate de pasageri între Anglia şi cele mai îindepărt ţuri ale lumii. El se conturează în două tipuri fundamentale : cel australian şi cel canadian. Sistemul canadian. Sistemul australian se baza pe vînzarea pămîntului în loturi mari şi la un preţ (ridicat. 223 . pp.de muncă în colonii. Cf. pentru mai efn i cît şi în faptul că emigraţia constituia O mct< rezolvării gravei probleme a pauperizării nele cercuri de afaceri reprezenta chiar o iursS di tn d< ceniul 1850—1860. op. Emigraţia e facilitată după 1850 şi de dezvoltarea miiloa celor de comunicaţie. ceea ce a avut drept consecinţă dezvoltarea marii proprietăţi.5 milioane de oameni. cit. influenţat de metodele guvernului Statelor Unite. P o u t h a s. Fondurile obţinute prin vînzarea păimîinturilor erau întrebuinţate pentru încurajarea emigrării. Căile ferate.43°/o din locuitori.i u anii sosirea unui vas din patrie.16°/o din populaţie. cit.

126—127 . 269 . între cele două războaie mondiale. în 1844—1845 în Indiile Occidentale. în Australia vreo 70—80 000 de băştinaşi (cei mai mulţi în nord şi vest. Dcmangeon. în Guyana britanică 150 000 (jumătate din populaţie). Antecedentele marii răscoale indiene din 1857—1858 Răscoala poporului indian din anii 1857—1858 a fost cel mai însemnat episod al luptei de eliberare de sub colonialismul britanic. pp. în Indiile de Vest au emigrat. Fenomenuil emigraţiei indiene a fost mult mai puternic decft s-ar crede. In pragul secolului nostru. în Africa de Sud 150 000.. 128 .şi iîn rate. * Dcmangeon. pp. 1 224 . CHBE.. în Trinidad 130 000. lîn Guyana britanică 128 000.uiriciu. cit. iar în Mauriciu cam 90 000. I. după al doilea război mondial.. afară de o singură femeie. P o u t h a s. în 1880 în insulele din Pacific. capitala insulei 2. în Canada. Ea a început în 1847 în insula M. cu dezvoltarea fermelor individuale 1. în est şi sud abia dacă rămîn 2—3 000). 205—206. Emigraţia masivă din veacul aii XlX-lea a dat o lovitură nimicitoare populaţiilor indigene. pînă la intrarea acestei ilupte în faza sa decisivă. în Mauriciu trăiau 158 000 de indieni. numai între 1850 ji 1870. cit. Scheletul acestei ultime supravieţuitoare a rasei tasmaniene e păstrat din 1876 în muzeul din Habart. 1 M o n d a i n i. adică ide cel puţin cinci ori mai scăzut decît în Australia. Indigenii din Tasmania au dispărut până la 1863. op. pp. preţul unui acru ajunge la numai 4 şilingi. op. După 1872 s-a introdus chiar concesionarea gratuită de loturi din pămiînturile publice. cit. Nowack.. în insulele Fiji 60 000 s. victorioasă. op. pp. aproximativ 100 000 de indieni . op. Rezultatele acestei politici au fost un curent mai susţinut de emigraţie ispre Canada şi o structură mai democratică a proprietăţii agrare. în Canada mai trăiau vreo 100 000 de indieni. p. pentru suplinirea mîinii de lucru a negrilor de pe plantaţii a fost încurajată emigrarea în diferite colonii a lucrătorilor indieni. în Noua Zeelandă vreo 40—50 000 de maori. 715—721. cit. către 1860 în Alrica de Sud.. 78—79. op. p. II. După abolirea sclavajului. cit.

270—275. Construirea de căi ferate în India. '■' 225 . în fond. ei societăţi cu o oultură diferită de cea europi deplin conştientă şi ataşată de valorile şi posibilităţile i ii de dezvoltare. Aceasta. Aceste motive de ordin material au incitat populaţia la o interpretare duşmănoasă faţă de britanici a tuturor măsurilor luate de ei. 3 K a r l Marx. a fluctuaţiilor recoltei — în condiţiile culturi înapoiate.ni violentă. cu dreptul. era indiviză 5. voi. în Opere. Prin formele în spirit european. 11. 9. Veşti din Indiile Orientale.■ icea dată. u l i u .it. cit. de a intra în proprîotttte separată asupra unei părţi din averea familiei. p. în 1850. Bucureşti. 264. ignofînd. i de nemulţumiri. Editura 1 Politici. a înregistrat dovezi de netăgăduit ale frecvenţei întrebuinţării torturilor.idr. în Opere. a • face procesul întregii dominaţii brii.is. 340. Tendinţele de reforme în spirit modern erau pri vite ca un preludiu al creştinării forţate a întregii ţări. pentru cel în cauză. după izbucnii i răscoalei. cu orgolioasă superioritate. O criză economică acută a afectat piaţa indi ■m în 1855 4. britanicii au emis legea care garanta libertatea convertirii la Itânism. cu toate metodele sale. p. . 75. potrivii normelor tradiţionale hinduse. tradiţiile . pp. pe urma cămătăriei şi îndeosebi a fiscalităţii şi a metod < ei.in>■ tm 11■ < 11. 1961. p. în urma confiscărilor şi răscumpărărilor siliţi terenuri 3 . spre a-i sili pe ţărani să-şi achite obligaţiile 1. Masele populare sufereau de pe urma ruin rilor săteşti. 4 I d e m .i sîm în construcţie liniile : Calcutta-Agra-Delhi. Hombay-Agra şi Bombay-M. începuturile construirii căilor ferate 2 au provocat fi nemulţumiri. englezii au procedat prea i . A fost unul din m< tu care contradicţiile -dintre cuceritori şi sup exploatare şi asuprire sistematica. 1 La acea d. O anchetă întreprinsă de guvernul britanic. 5 D u p u i s.Stabilirea şi enumerarea cauzeloi i. voi. La cauzale de natură material. legînd între ele cele trei prezidenţii.. op. care ruina şi mica proprietate agrară —. 12. u t . voi. în Opere. s-a adăugat astfel şi un cli1 K a r! I / Ancheta în legătură cu torturile din India].

în Opere. 315 ' irca 20 000 de asemenea proprietăţi au fost confiscate. în 1856. 226 . în Opere. 1 I' o u th as. op. voi. După încheierea aproape completă a cuceririi Indiei pînă la hotarele ei naturale. La aceasta au contribuit şi dificultăţile financiare ale Companiei Indiilor. erifioarea unor asemenea tradiţionale şi importante pri. altă parte instituţiilor religioase. Anglia a anexat posesiunile a mai bine de 12 principi indieni. Intre 1848 şi 1854. folosirea de trupe hinduse de către englezi n^a fost bine privită. pe a căror colaborare se bazaseră pînă atunci. cit.ii. Tot din cauza dificultăţilor financiare ale companiei s-au . în Opere.. cu o populaţie între 4 şi 5 milioane de oameni. Pouthas. 474—479 . 12. sub comanda unor ofiţeri englezi. Anexarea principatului Aud. Cf. a indignat pe musulmani. în timpul războiului Grimeii. Problema indiană. voi. un teritoriu cu o suprafaţă totală de peste 200 000 km 2. de re ligie hindusă sau musulmană *.la impopularitatea engleză în «faldurile i dominante hinduse 2. ide a recunoaşte la Khanipur succesiunea prin adopţiune a prinţului Nana Sahib au înrăutăţit şi mai mult raporturile dintre englezi şi feudalii indieni. cit. a ifost de naturi si contribuie . pp. Audului. 247—248 .. unele regimente au avut o semnificativă atitudine şovăitoare. spre a nu mai vorbi de nerecunoaşterea lor. care a urmat în 1856—1857. pp. pp. 12.. 12. p. i r 1 Marx. op. Nemulţumirea generală s-a putut manifesta mai curînd în unităţile de armată indigenă — regimentele de şipai — recrutate şi întreţinuite de companie. Şcolile şi oficiile locale de educaţie erau numite „birouri ale diavolului". în India se spera într-o înfrîngere britanică. englezii au adoptat o atitudine mai dură faţă de principii indieni. 314—315. comisii de revizuire a proprietăţilor scutite de irnpoI funciar (inamdar). O parte din aceste proprietăţi aparţipersoanelor particulare. încă în vremea războiului cu sikhii. Răscoala din armata indiană.. pp. 263. pe care ea a căutat să le remedieze con-fiscînd unele din domeniile principilor. Du• t. voi. Războiul cu Persia. şi refuzul guvernatorului (general.mat psihologic ostil în rmchn aliene. 233—234 . ilr. Gresarea cartuşelor ide armă i me de vacă sau de porc apare deodată ca sacrilegiu în ochii soldaţilor indieni. lordul Dal-housie. p.

u i fost incendiate nişte cantonamente militare..mata de şipai. Desfăşurarea răscoalei isc au izbucnit la 22 ianuarie 1857.uvgelui. Ambala... „Actuala ..il. p.. cînd regimentele de şipai au ucis pe ofiţerii lor "I musulmanii şi hinduşii... 314—315 . irtie s-au produs tulburări în două regimente lii'iiijţal.răscoală — scrie Marx — in un u totali specific şi ameninţător. • l ' u u t h a s . 1 nplâ insurecţie militară. prevesteau sfîrşitul domi din ele afirma că la împlinirea a <> iut3 d de la Plassey (din 1757).. i . care au organizat mişcarea. uitînd de aversiunea lor <>triva stăpînilor ilor comuni.. cînd. cit. creată de engUv i în (oloiul loi mizată şi înarmată moderai >\ > n u l i ui li acea dată. pînă 1 i în garnizoanele din prezidenţiile Bom1 ciitrul principal al răscoalei a rămas însă jelui... şi de alta în Haiderabad. ia 1855 l . A fost pentru I >i MII. extin< ( . Controlul anglc iloi dislocarea de unităţi întregi şi i l r nu i c. la Allahabad. Agra.1 Iost precedată nemijlocit de o răsco. The Battle of 1 iy. în luna aprilie ele au continuat.. . op.. ci a devenit o < liberare a poporului indian. 35.răscoala din anmata anglo-indiană a II niniifestaTea nemulţumiriii generale a marilor poisiatice faţă de dominaţia engleză. Profeţii mise din sat în sat. 5.. ţipai s-au îndreptat deci speranţei* cerouriloi îse. Edwardes.i în ' . pp. Pentru na oară okid răscoala nu s-a limitat doar la cîteva localitlţi >i etnd. . în ifiîrţit. pui ulm şi 2. 227 .. deoarece răscoala < HBE. V. p.

Represalii teribile au fost dezlănţuite asupra populaţiei. ultimul reprezentant al dinastiei Marilor Moguli. 12. apoi se îndreptară spre Deliii. La Khampur. Pîmă la sfîrşitul lunii imai. după lupte de stradă. la Peshawar şi Firozpur. soldaţi şi civili. în rîndul cavaleriei nizamiului de Haiderabad.. în ziua de 4 iunie. în număr de vreo 700. ' pele engleze asediară oraşul Delhi. englezii din oraş. strîns ilegată de războaiele din Persia şi China" *.. voi. recucerit de englezi la 16 iulie. Fură suspendate îmbarcările unor unităţi din Ceylon pentru China şi se expediară în India trupe din Anglia. alcătuită din trei regimente de infanterie şi o companie de artilerie indigene. ca Audului. Luînd măsuri de urgenţă pentru a trimite trupe în di-ţia I ) elhi. s-a alăturat răsculaţilor. şi se extinse ou repeziciune în regimentele 3. din garnizoana Meerut. din Pendjab pînă la Caloutta. „Nu trece o zi în care să nu spîmzurăm 10—15 oameni". toată valea Gangelui. Englezii declarară starea de asediu în toate regiunile răsculate. Răscoala din armata indiană.La pitala • armatei bengaleze era. 234. precum şi în prezidenţia Bombay... în valea Gangelui se desfăş-urară lupte puternice la Agra şi la Khanpur. sînt asediaţi în clădirea rezidenţei. la Aurangabad. Aceste regimente puseră stăpînire ipe oraş. în scrisorile trimise din zona răscoalei de funcţionari şi ofiţeri englezi se putea citi : „Avem drept de viaţă şi de moarte anjpra imaigoniloT şi vă asigurăm că sîntem necruţători". fără îndoială. ocupîndu-1 la 11 mai şi proclamînd restaurarea puterii împăratului Bahadur. Nana Saihib fu iînfrînt de trupele generalului Havelock. M a r x. în Opere. răsculaţii proclamară rajah pe Nana Sahib. La Lucknow. începutul lunii mai. în cursul verii. ui oraşul a fost luat cu asalt şi complet cucerit la 20 sepicinbrie. Aceştia însă rezistară eroic pînă la 14 septembrie. Garnizoana din Deliii. mai izbucniră tulburări izolate în Pendjab. răscoala izbucni la Lucknow. iar Khanpur. „Pe indi' K a rl p. 11 şi 20 de indigeni. Semne de nesupunere dădură regimentul indigen din Kolhapur (tot în prezidenţia Bombay) şi armata principelui marat Holkar. căzut în mîinile răs-i nlaţilor. 228 . era în plină revoltă şi aproape în întregime sub controlul răsculaţilor.

condusa de -. F r i e ' d r i c h 229 » K t r I Mll E n g e l s . ileours lent. osîndit la moarte de o li . ului I S S 8 — scria Bngels — va rămtfne o 11 II II ii mata britanică" 2. n i .. ră ii forma luptelor de guerilla. pp. pp. armata engleză.1 >■ ir d • l. l i . M puternice întăriri sosite din . pp. armata engleză reouceri defui n u l Aud şi capitala sa. Taintia Topi. 12. pp 266—268.regiunea Delhi.1a 18 aprilie 1859. Oficial. După lupte grele lîngă EChanpui '■ icmbrie. 264—265.I executat . Spre toamna anului 1858 oribilită în .nulecăm sumar. [Amănunte cu privire la asaltul Luckno. Situaţia 01 mali a răscoalei din India. îa . i pi -l■ i I I ■ .nse trupe ii l u i Naina Sahib. 276—281. Lucknow. Londra. umil din eroii . „Pr. Un martor ocular la execuţii „( ei supuşi supliciului au murit aproape toţi i indiferenţă pe care indienii o ştiu atît de bine . şi om oacheş care -ne cade în ml n sau îl 1 i" '. în Opere. 241—244. 289—290. i> 194 | Dupi ii. Detaşamente mai li' răsculaţi au fost împrăştiate la Bareilly. 1963]. dedîindu Sfi la p i represalii. o. * K a i I M a r x. n l Lucknow fu despresu. 234—236 . pp. Nana Sahib s-a ni munţi. 470. -290.la din India. unde la i Inşi înfrânt decisiv Tantia Topi.< nei iJul < olui ( in campania de readuci 'i i ' . i nminai la 9 iulie 1859 4 .1 I . 253—255 . [Situaţia politică din Europa]. 1 M i c li . şi Gwalior. voi.n. voi. dispărînd pentru totdeauna în junglele i i ni t ' U Topi a 'fost prins. Campbell îmfirî. Răscoala din armata indiană.p. la n nord-vest de Lucknow. fără să mi . rţii :l. 12.ii şi civilii n ncintarie. 250—252 . 296—300. 270. M I M completă a stării de asediu şi pacea în ii i j ' . I l. I I I I . uarie-martie 1858. englezii au I u n . vreme de 12 zile. op cit. Battles of the Indian Mutiny. [Cucerirea oraşului Delhi]. Ştiri din India.i liberare a poporului indian. rc. 304—313 .r. Peste 2 000 de eeaşi soartă.i Luckmowului (19 martie 1858). ' i i l . Răscoala din India. în Opere. Mii o..

pp. 359—360. sau chiar sikhii. . 385—389 . Nehru. au rămas mai mult sau mai puţin fidele acestora şi au colaborat la înfrângerea răscoalei. pp.înfrângerea marii răscoale naţionale de eliberare a po porului indian. care vine în urma ei.i şi a antrenat în luptă naţionalităţi şi clase sociale diverse. Pouthas. Ar-wui. tunde feudalii indieni se angajaseră de partea răscoalei. ( Amănunte cu privire la asaltul Lucknowului]. în schimb. fieOperc. ca -gurkhaşii din Nepal. Despresurarea Lucknowului. din anii 1857— 1858. Colonialismului englez i-<a reuşit deci încă o dată să exploateze contradicţiile sociale şi naţionale din sînul popoarelor Indiei. pp. populaţia a rămas pasivă.. pp. ipămiînturile unui întreg popor. ori au ajutat pe englezi. H6. vicontele Palmerston. în alte părţi. un nobil britanic cu vorbe mieroase. soldăţimea dezlănţuită a putut jefui numai bunurile mobile ale indigenilor. cit. Muilţi principi au rămas pasivi. şi confiscă din ordinul şefului său suprem. 469—472 . s-a datorat faptului că ea. 372—379 . 315—317. pp. pp. Urmările imediate ale răscoalei „Dacă în timpul expediţiei ei în India. Mai mult însă decît aricind înainte. Cucerirea Lucknowului. n a reuşit totuşi să realizeze o coeziune suficientă a acestora împotriva duşmanului imediat. 335 .indienii au făcut în 1857 un mare pas înainte spre realizarea unităţii în lupta contra jugului străin. voi. 230 . p. 523—525 . din ură de clasă. deşi a cuprins teritorii foa . 12. Unele trupe indigene din slujba englezilor. op. 580 . 496—498 . [Armata engleză în India]. {Răscoala Jiu Jndia]. guvernul britanic. cu maniere şi sentimente alese. îi despoaie şi de brinurile imobile. fiecare petic. Infrîngere» lui Windham. Răscoala din 1857—1858 este unul din glorioase episoade ale istoriei lor. Se face caz de faptul că prima revoluţie fran ceză a confiscat pămînturile nobilimii şi ale bisericii ! Se face caz de faptul că Ludovic-Napoleon a conifiscat proprietăţile dinastiei de Orleans ! Dar iată că vine lordul Canning. pp. pp. colonialismul britanic. 494. 442—446 . întreprinsă în numele civilizaţiei şi al umanităţii.i indiana.

nota 390. I | onsiiliului de control al Indiilor.vi Indiei.i n numi că. i > plac. i l I I I . atitudinea partidului conscri >«*iulii îjusă au sprijinit pe Canning. i l n i ă şi fiecare acru de . a combătut pro . i . • lbidem..i r I Mas. motivîndu-şi nu aceea că majoritatea proprietăţilor confiscate 111 un dărilor îşi talukdarilor — marii moşieri — M ■ la răscoală . ' F r i e d r i c h E n g e l s [Amănunte cu privire la asaltul LucknoUiuluij. acesta urmînd . a făcut loc guvernului liberal al im I' iltncrston. ni H)irough a itrebuit să demisioneze5. i l'ost. . 231 . voi. i . p. ce ■ un di mile pătrate" 1 . în Opere. care. voi. al lordului Derby. o • l i m a echivalentă au pus mîna răsculaţii. în felul ■ u i vinovaţi de o crimă gravă şi şi-au ati itată" '-'. dintro singură trăsătură de . Măsura era motivată prin sprijinul dai i . proprietăţi ţără neşti 4 . prin care dreptul de proprietate asupra p în principatul Aud era con In erniului britanic. un cabinet conservailc scurtă durată. • Idem. Anexarea Audului. fără 'h de O reformă a proprietăţii (ci dimpotrivă). 474. l . Cheltuielile milita i s-au ridicat la aproximativ 10 rnilk>> < l r I n .u întreg teritoriul unui regat aproape cît li urca unui întreg ipqpor" 3 . . i . în 1859. 12. II i Im ( . în Opere. în I 170—471. Ultimul punct de ve măsura lui Canning a rămas în vigoare..i l . l . lordul Ellenbo nu o depeşă din 19 aprilie 1858.. indiană a dat o grea lovitură domina ţiei bri Im pum i de vedere financiar. 1 1 1 niinig a stimat controverse în Anglia.i udaţi de către locuitori. 4 K a r l Marx [Proclamaţia lui Canning si problema proprietăţii iunciare în India]. anularea dreptului lor de prolii dca pe rspecti va un ei reforme agra re în Aud. în genere. p. . 12. 488.. I ' . 1 După K . . Anexarea Audului. 473—474. i h . u i t de de mai sus ale lui Km IM din ) martie 1858 a lordului < sui rul ii .i'.

. cf. pentru a face faţă agravării catastrofale a deficitului ei. / ' . Canning fiind confirmat pe mai departe în demnitatea sa. guvernatorul general primeşte titlul de vicerege.1 1 n i'. să facă accesibilă comerţului britanic avuţia indigenilor" *. în ni Consiliului de control şi al preşedintelui său. a fost adoptat de parlament în iulie şi promulgat la 2 august. Toţi membrii trebuiau să fi îndeplinit în India un stagiu de serviciu de cel puţin 10 ani. împrumutul s-a soldat însă cu un eşec total. l > l > 180 383.itat de Disraeli 2 în martie 1858. s-a creat i de ministru. pînă la concurenţa sumei de 8—10 milioane de lire. plătin-d i i se acţionarilor o despăgubire de 3 milioane de lire. ci. Bahadur al II-lea. numiţi Of COroanL Cf. ni n s . Hauser-M a u 1 .\ coroanei . p. cit. sub noua ei titulatură. i tuni de ei. iar 7 aleşi dintre vechii directori ai companiei.. op. la Bombay). . Compania Indiilor se desfiinţa. cit. compus din 15 membri : 8 numiţi de coroană. p. Din aceeaşi regiune. . acuzat de complicitate cu răsculaţii. 244 (tot despre urmările financiare ale răscoalei. vezi şi Răscoala din India. voi. a fost deportat 1 K a r 1 M a r x.. în Opere.în zona controlată timp de c î t r \ . fostul preşedinte al Consiliului de COBtroi al Indiei. „Legea pentru mai buna guvernare a Indiei" (1858) Proiectul de lege pentru reorganizarea administraţiei In. p. în India.li.administraţiei britanice o pagubă de alte 5 milioane de Înv. 106. Apropiatul împrumut indian. asistat de un Consiliu al Indiei. r [mpiratorul şi veritabilul autor al proiectului c r i însi lordul Ellenborou(. 12. ci şi financiară. Compania Xndiilor a încercat în primele luni^ale anului 1858 să lanseze pe piaţa inidiană un împrumut. cu titlul ide secretar de stat pentru India. Ultimul împărat de la Delhi. 1 | ) N I 1869 vor fi cu toţii ( 11 a e r t s. Reorganizarea administrării Indiei se impunea.1 1. 232 . neîneasarea impozitelor . I'. pe o cale indirectă. 317. de către foştii ilor colegi 3.. India devenea . aşadar. în acelaşi timp. Indienii n-au vrut să înţeleagă „toată splendoarea unui plan menit mu numai să _ restaureze _ dominaţia engleză pe seama capitalului indian. 11 1 I. ca o necesitate nu numai politică.1 .

i celo Pe lîngă guvernatorii din Bombay şi M. aşa^numitul „Civil Service". număr de 10—12 membri numiţi de vicerege. drept consecinţă . în septembrie 1857. ed. i engleze. Ii i le l . în special II bîntuite de marea răscoală : un locote. 21—22. în 1861. în Birimania. u n au mai oon. i N un înallt comisar în Aud şi unul în Pro■ i paraturi funcţionăreşti-administrath se organizează definitiv. Oxford [1943].uiloi i fiind suspendată. care i .i pontru imemibrii familiilor înstărite din Anglia.i. . format dimtr un n u n nembri numiţi de guvernator. iar coroana britanică dreptul i 'K. mai ales pentru funcţiile kiferloaf«. un consiliu legislativ pe întreaga Indie. cit. tndiâtl Problem. 2S3 . regulamentul ■ Ir organizare I kllui Civil preconiza recrutarea de Iun indigeni. cu reşedinţa la Agra . 859 şi 1862.\ legii din ' iu i fost reorganizată administrat. ocupate pe bază de examen. i. In i" nsă. R e g i n a l d Coupland.limitară de dreptul de veto al guvernato ii şi al secretarului de stat pentru I n . i i .. printre cin.ii ii iKuxl-vestului. unde va li n u n i limănui să ocupe tronul M. lanseze îm cariera politică şi să cîştige experienţă I m u n 11 uivă.. printre care şi cîţi ' "impotenţa legislativă a consiliilor privea prezidenţia hiiwl . de u i n l i .vedere administrativ. compus din 5 membri. acest serviciu a devenit curînd o platloim..l i .. . i Caloutta avea pe lîngă sine. un I j . ai 1 Duputl. ■ stat.]. pp. din 1861. cu pretenţii aristocrati'ce. op. în teorie. a IlI-a.1 o viceregele. Instituţie închisă. pp.un i financiar şi un militar.uI rîte un consiliu legislativ. Consiliul executiv n aproape ca un veritabil cabinet ministerial. ! .. De altfrl principi nilia imperială fuseseră masacraţi in o i l u i 1 tel I i i . ini. în subordinele directe erau cîţiva înalţi funcţionari. servi li i . 288—289. cu i»'»■•• i■i> buite..

s-a promulgat în 1859 un cod de procedură civilă. urmărirea debitorilor etc. se luase hotărârea sporirii efectivelor militare din India şi păstrarea proporţiei de aproximativ 1 /3 între trupele europene şi cele indigene. au trebuit introduse progresiv noi dispoziţii ilegale. 91. guvernul brii . II. iar în 1861 un cod penal. deoarece. mulţi se căsătoriseră cu indiene şi dobândiseră o stare materială rmilţumitoare. mai ales sikhi şi gurkhas. întrucik erau stabiliţi în India cu intenţii definitive .nu numai de experienţa răscoalei din 1857. 1 M i> n i! a i n i. Era nevoie de fostele cadre militare ale companiei. angajaţi permanenţi ai companiei. de teamă ca nu cumva. iar din aceştia numai unul a reuşit la examen. „Civil Service" a ajuns unul din organele cele mai detestate de populaţie. ci şi de aşa-zisa white mutiny — răzmeriţa albă — care a urmat anexării Indiei la domeniile coroanei.i trebuit să le acorde garanţii şi avantaje. i im . Ulterior. S-a întreprins şi o reorganizare a forţelor militare. Ele desfiinţau şi înlocuiau toată vechea legislaţie.■■■■ i ■■ cărei membri tratau ipe indieni cu aroganţă şi trăiau. op. datorită dezvoltării comerţului şi pătrunderii relaţiilor capitaliste de sahimb pînă în păturile inferioare ale populaţiei. 234 . prin lărgirea reţelei de şcoli medii în limbile indigene şi de şcoli cu limba de predare mixtă (maternă — engleză). însoţit de un cod de procedură în cauze criminale 1. Pentru a-i reţine în serviciul militar activ. şi-au cerut licenţierea.. după răscoală. în 1870. tot sub ctnul marii răscoale. A rămas însă pe mai departe grav deficitar învăţămîntul elementar. 1 K-zvoltarea învăţămîntului a făcut progrese mai ales în Bengal. vor număra 65 000 de britanici şi 140 000 de indigeni. numai 7 erau indieni. p. izolaţi în societatea lor restrânsă. să fie trimişi în Europa sau alte colonii. ceea ce nu le-ar fi convenit. ci de faptul că vreo 10 000 din cei 15 000 de ofiţeri şi soldaţi europeni. In fiecare localitate. în justiţie. Nu a 'fost vorba de o răz meriţă propriu-zisă. Forţele armate din India. din 332 de candidaţi la posturi. trecînd în subordinele Ministerului de Război britanic. privind reglementarea datoriilor. cit. determinată . cu excepţia normelor de reglementare a relaţiilor familiale hinduse şi musulmane.

op.mini şi Eufratului) — Karaci . unicul punct de pe traseu . op. inclusiv îm cei doi ani ai marii răsntanice au crescut de la aproximativ iptăimîni. voi. 1 K. Caucaz. 1962. Ambele legături erau neconvenabile. sGurtând liniile de comun insmitere a informaţiilor şi dispo du .a ijutn l'roblemc economice în India. prin şi i cen'ulm Ini 11 irea Im telegrafice 1.uimiînd şi în aoest caz neaooperite alte diverse ulrniinistraţie. lichidarea administraţiei i Imliiilor şi instaurarea celei de stat n-a reuşii nu < îiii.In . i cheltuielilor excepţionale ale administraţiei Indii i avea nevoie de încă un împrumut de 5 mi.vceastă încercare de întărire. cit. H a u s e r-M auraini c r t s. op. după 1858 I 1 ' " p u i u ţ tic vedere economic.lătuire dificultăţile economice şi Fina lini I i i ■■ ie 1859. 86.. cit. Teheran. ma. Dcmangeon.. 105—107. pp. '27—528 . în Camera I prezentată legea care autoriza guvernul ■ II împrumut de 7 milioane lire sterline. Bombay. u l VM luderfca Carnalului Suez în i Indiei.In. imediat după inaugui. i liritanie a instalat şi pus în funcţiune (în i cablul Londra Lisabona—Gibraltar—Malta—Alexandria—Port A. I. Editura Politică.. cifrate la cel puţin* 2 mi">(i şi 1859. Bill-ul cu privire la India. 235 . De aceea. 13. P o u t h a s. diip«m!ndu ie de Lisabona. I I f . Din 1898 va instala cablul submarin direct Londri Gibraltar. un an după eşecul edificatoi ' i n indian" încercat de companie. lordul Derby declară în parla- i pun în funcţiune cablul: Londra—Istanbul—Bagdad— . i l l . se caracteriw . Puternica dezorganizare a finanţelor Indiei. . la 1869 a doua linie. Bender-Bushir. întrucît iul otoman sau rus. voi. pin. 321. p. în ■ . 12. 317—318 .. apoi prin cablu ubmarili •■ i. i t iub control britanii Cf.n SCOpul Consolidării iloin II i .. reorganizarea admiiiustiAiii gii din 1858. Bucureşti. a r 1 Marx. pp. i r 1 M a r x. în Opere.msnmblu. cit. p.

Comerţul britanic.6 milioane lire. 327—328 . voi. pp. cf. Pînă la începutul secol u l u i al XX-lea. iar acesta. In legătură cu dezvoltarea căilor ferate. în cuprinsul căreia a pierit un sfert din populaţie. au murit 1 milion de locuitori. cit. Recolta era compromisă. p.i datorai în parte necesităţilor efectivelor militare engleze. ireclama mijloace de transport adecvate către marile porturi1. şi Criza din Anglia. în Opere. iar transporturi de alimente din alte regiuni nu se puteau face. în Opere. op. voi. faţă de iperioada corespunzătoare a anului precedent. voi. p.l. în India n-a existat un departament al agriculturii. » Ibidem. din 1 k a r 1 M a r x. Se observă în schimb o creştere a exportului de articole necesare construcţiei ide căi ferate — şine. după o secetă de toamnă.4. pp.i administraţie engleză n-a reuşit să combată efectele unităţilor naturale care ameninţau agricultura Indiei şi se Iau cu ani de foamete şi epidemii. 15.. Pe primele cinci luni ale anului 1860 scăderea globală era aproape de 1 milion de lire. 367. în Opere. 362—365. 13. în Pendjab şi Radjputana . 15. Sporul era însă artificial şi înşelător. Comerţul britanic. mai accentuată fiind la ţesături şi fire de bumbac. de la vest de Calcutta pînă la Madras. dat fiind că războiul civil din Statele Unite obliga industria textilă britanică să recurgă la bumbacul cultivat în India. în parte dezorga.'. în 1860 şi 1861 au reapărut însă fenomenele de suprasaturare a pieţei indiene şi scăderea exporturilor britanice. în special pătura avută. în Orissa. * N f l i r u . în 1868 foametea bîntui în nord-vest. la aproape 10 milioane lire. pp. 79—80 şi 166—170 . în perioada restabilirii echilibrului economic. în 1860 s-au desfiinţai taxele vamale pe maşinile importate în India 2. El s-. maşini cu aburi.rii de aprovizionare pricinuite temporar de răscoală. 518—520 . să cumpere ceva mai mult. de la 1861. 15. care au izolat provincia. continuîndu-se neglijarea acestui sector esenţial al ■nomiei3. Noti. In 1866—1867. Rezuiltatuil a fost ivirea unei zone de foamete. tablă de fier. în Opere. Comerţul britanic cu bumbac. pp. voi. L'.niza. au venit mari inundaţii. ca*e a obligat chiar pe indieni. Din 1858 pînă xn 1860 regimul ploilor a fost neregulat şi deficitar în regiunile de mord-vest. construcţia de căi ferate. la rîmdul său. Englezii au intensificat. 367. .

coală îi făcuse pe englezi să se gîndească tu rănii acestora.lipsurilor sau a bolilor c... în vreme ce in porturi i i ncHiiburată încăircarea vaselor cu orez şi grîu peni iu ■i n i s i i de ancheta fură trimise din Londra. IM I M I I M IM construit 18 fabrki de textile. n c oraş. sub ptt indignării şi emoţiei populare din întreaga lume. ^^^BN războiul civil. De aceea fcdmimUtraţia engleză a dus o politică de aprore faţă de principi ţi moşieri. u s e r-M a u r a i n-B e n a e r t s. din care 13 I'O 1 I' . r ■ 237 . Cadavre ziceau p< niui i n . şi pînă la 1870. i pentru prelucrarea 'bumbacului. deoarece după 1865. a desfiinţării puterii lor |X»li l ' u p . u . Statele Unite au fost din nou în Angliei cantităţi masive de bumbac.vicisitudini. lordul Lawrence. o nouă foamete >i ill million da OMXMoi ■ îimpia Gangelui. 107 . op. în 1874 I i l r foamete pn> l ' i h . Probleme sociale după marea răscoală i principiilor şi moşierilor indieni pa>ru. insuficient totuşi şi avainsînd prea încet 1 . I M H I I . Existenţa întreprin. în u i ' l u ' . aceste începuturi ale ifl i i l e moderne în India au diminuat întrucîtv. In le.l '. inaugura lucrările unui vast i ţ i i . M o r a z £. Deşi timide. > multor . politica i cu tocul pe altă linie. cînd s-a înfiinţat la Bombay prima întreprio i I I . i i u ş i i englezi nu mai erau atît de avizaţi la i ezitau asupra soartei filaturilor şi ţesătoI Mlll.uv iv i I U« tvil hol< Im 1870. iertîndu-i pe cei mai mulţi ' i p u participarea la Tăscoală şi reinstalîndu-i în drepturi. p. în 1877. 108. Ea a pornit II societatea indiană a unor grupuri liceşte şi legate de dominaţia britai. p. I \ '. ca Haiderabad. cit. . 1 I iptul i i u p u i e I I . i' I.i II s c r-M a u r a i n-B e n a e r t s. 337. cit. numărul morţiloi pi li li ridicai la mai multe milioane. i înăbuşirea răscoalei însă. în Bengal. Ic l>umbac din Anglia. op.

R. şi pentru scurt timp. op. în cadrul marii răscoale : înţelegerea din partea acestor grupuri sociale diverse a interesului lor comun de înlăturare a dominaţiei străine. pentru a împiedica pe viitor -procesul care se schiţase spontan. ' 1 It H ' i a se v. Cf. Metodele de guvernare inaugurate prim actul din 1858 şi reformele care i-au urmat au fost supuse unor critici şi combătute atît din ipartea unor elemente britanice mai lucide şi 1 Timpii und tbe Punjab Yenancy Act of 1868. H a mbl y. pp. în 1859. fixîndu-i definitiv în categoria celor fără drept de proprietate 3. în 1887. constituiţi pe loturi deţinute înainte cu titlu precar din lumiîntul moşierilor. cit. regimul britanic >şi-a accentuat politica de dezbinare a «unor grupuri sociale. un act de reglementare a proprietăţii funciare în Pendjab a convertit de asemenea o iserie de drepturi cuuumiaire în drepturi legale de proprietate. op. dar şi o forma mai potrivită de înlesnire a investiţiilor iîn plantaţii de ceai sau indigo şi. op. Regimul de stat. afectînid intenţia menţinerii echilibrului între ele. Hambly. 65. de ridicare a agriculturii indiene la un nivel competitiv cu cel din ţările 'mai avansate 2. nr. 238 . Richard K . Hambly. ta favoarea marii proprietăţi 1 . în acelaşi timp. In 1868. Cercurile superioare ale administraţiei britanice considerau marea proprietate indiană nu numai o bază mai certă de sprijin pentru dominaţia engleză. p. un act emis în prezidenţia Bengal a acordat statutul de proprietari cultivatorilor rurali care deţineau o posesiune veche de 12 ani.i $i lîinţi nevoit in v i i noi reglementări. El va încuraja mereu tendinţele scizioniste din sîniul acestor grupuri. Englezii au căutat să consolideze în unele părţi ale Indiei i proprietarilor agrari mici :şi mijlocii.EHR". c it. cit. G.. 310. introdus în India în 1858.„ pp. 61—65. şi ţăranii fără pământ. politice sau 'religioase din India. Astfel. N t l i r u . în general. Ei creau prin o bază a contradicţiilor dintre moşieri. G. Faptul însă a înrăutăţit pe viitor soarta categoriilor de idetentori neîncadraţi în prevederile actului.în schimbul promisiunii de loialitate. micii proprie1.111. 1%4. în . G. a marcat începutul unei perioade de reacţiune.. 362—363 .

■ulm .înaintate în concepţii.i indiene pentru Serviciul Civil. Parnell.i Chirl« S. Naoroji a fondat „Asociaţia indiană din în 1866 sub denumirea de „Asociaţia Indiilor i. Sir Charles Trevelyan's Indian Letters. 305. Madras şi alte oraşe. Naoroji pleacă în 1868 în i filiale şi a colecta fonduri de spriji ni. revitalizarca guverneloc la ■ p i n i dementelor hinduse. i . Erank Hugh O'DonntU . au manifestat de asemenea ' M a l c o l m Mac Rae.1 i iii problema indiană şi a cerut în parlament i rcfori Mm India să fie orientate spre descentra11 rea unui regim de autoguvernare. şi-au v itatea. 239 .l i i i . în ui .1. 708—710. nr.M n grupului parlamentar irlandez.11. Dadabhai Naoroji. i înalţi funcţionari din India iu npotriva inului birocratic al guvernmlni d i/.iy. cît şi din i] ei burghezii n dezvoltare. etnice. pp. arătîmd că numai astfel britanică se va putea acomoda diversităţii i ile. i ii La Cakutta. fondate după 1850. la Bombay. i l programului mişcării dobindirea de instipontru India.11. ■i alt reprezentant al burgheziei indii ic lire. o dată cu trecerea Indiei sub admi-■ t.ni 1. Naoroji a enunţat .1 lucra asiiduu pentru ikiformarea parlaI U H I I I I englez asupra problemei indiene. Ei parecan. Activitatea lui Naoroji a Itarea fin continuare a sentimentului naiaţii politice ale buirgheziei au luat fiinţă. l'iuih MU englezi ai acestei activităţi se nun rînduri liderul liberal manchesterian John I'IMI'JII M it OU severitate indiferenţa opiniei publice iliin A n . unul din liderii npanie în favoarea recrutării cît mai larţ. .au. din numctradiţii deosebite.ulmi ' i n i mai adecvată.religioase şi de altă matură. în 1859. 1962. iii politice anglo-indiene.ă după 1858. in „UHR". i l asociaţiei. existente în India 1. în 1869.

continuă Marx. 240 . în afară de această distrugere . activitatea ei construc-este abia vizibilă printre imarmanele ide iruine. 299. cit. vor dezvolta forţele de producţie în cadrul comunităţilor săteşti. Analizînd perspeotivele stăpîmirii britanice în India. n-o mai poţi împiedica pe aceasta din urmă să producă ea însăşi astfel de maşini. Cei aleşi şi-ar fi luat angajamentul de a sprijini cauza irlandeză în parlamentul din Londra. cu cîţiva ani înainte de schimbările survenite în perioada 1858— 1862. El arăta că dominaţia engleză a distrus civilizaţia indiană.. magnaţii industriali englezi sînt călăuziţi exclusiv de dorinţa de a ieftini transportarea 'bumbacului şi a altor materii prime de care au nevoie fabricile lor. I Li îffid i ■ ■ > iaţk între soarta irlandezilor şi indienilor. C u m p s t o n. vor accentua descompunerea 1 M .interes pentru problema indiană. unele personalităţi indiene proeminente au făcut irlandezilor interesanta propunere ca aceştia să aleagă cîţiva indieni ca deputaţi. de dezvoltare a unui tor potrivnic stăpânirii engleze. Dar din moment ce introduci maşina ca mijloc de locomoţie într-o ţară care posedă fier şi cărbune. „în tendinţa lor de a crea în India o reţea de căi ferate. Parnell s-a opus însă planului. op. abia dacă oglindesc i. Ea ora totuşi începută. Fiecare act întreprins de britanici în scopul întăririi dominaţiei lor cuprindea în germene un ele-jiiciat potenţial de renaştere a Indiei însăşi. spune Marx. nr.răscoală. aşa îmdît prezentarea de candidaţi indieni ipentru locuri de deputat în cîteva circumscripţii electorale ar fi putut risca un eşec 1. ca şi pentru întreaga evoluţie ulterioară a acestei stăpîniri. 280—283. nimicind comunităţile indigene. 1961. Căile ferate şi industria modernă în perspectivă vor crea noi necesităţi de schimb. „ I I IR". Paginile istoriei stă-p î n i i i i i britanice în India. Căile ferate vor deveni în India adevăratul precursor al industriei moderne". Karl Marx făcea unele constatări şi previziuni perfect valabile pentru epoca de după . având deopotrivă prilejul să şi-o apere şi pe a lor. stîrpind industria autohtonă şi „mivelînd tot ce era mireţ ji superior fin societatea indiană"... în 1878. considerînd că problema indiană e prea puţin cunoscută în Irlanda.i i• y pp.

fiindcă şi una şi alta dede dezvoltarea forţelor de producţie. est tablou cu perspective multiple. Dezvoltări l« administrative şi culturale pi.-i . după expresia prinţului Saltîkov. chiar cînd aparţin claselor celor n i . i i de jos. i. în ultimă instanţă.care bi le promoveze. „Populaţia Indiei nu . «plus fins et pius .1 liberă va deveni un factor de reconstrucţie hinduse. nănate în ţara ei de burghezia engleză. tot ceea ce burhf/i .!naţiei Jor sociale.diviziunii ereditare a muncii pe emcia existenţa indiene. 1 Karl Marx. pp. „acest obstacol p ului I ndiei $1 a creşterii puterii ei". Mint. odios instrumi iTe Anglia — profitînd de contradicţiile Indii J • ! ( ■ lipsa de orientare politică şi conştiinţă naţionali mente hinduse şi musulmane — căuta să (ini poporul indian ou ajutorul ipropriilor iţio • n u «n element potenţial al viitoarei elib prin forţe proprii. (în interesul lor. nici vreo îmbunătăţire i si. i u n im viitor mai mult sau mai puţin înde i unei renaşteri a acestei ţări mari si imn n c t l u l i locuitori. au fa tparitia unei intelectualităţi indiene.. Textul în limba franceză : „mai fini şi mai îndemînatici decît italienii". • . înfăptuirea unităţii politice a Indi mai departe Marx. < ■ -roadele coacerii elementelor noii societăţi. Marx în tarea că. atîta c.\ Britamie înseşi clasele guvernante de azi nu te de către proletariatul industrial.i politică a acestei ţări. 231—235.1 li nevoită să înfăptuiască în India nu va "i populare nici libertate. 16—451 241 .idmi ■•" '. In OI hidea ( profetic Marx — putem avea t< ■ nm i i n. însăşi armata indigenă. constituie o . voi. iun II Iionii lîinşişi inu vor fi devenit destul de u i scutura o dată pentru totdeauna jugwl englez. ci şi de ■ n stăpîmire de către popor. 9. în Opere. iar în mîin . Rezultatele viitoare ale stăpînirii britanice în India.

Din punct de vedere strategic. în 1864 reuşi să obţină de la marele vizir um ordin de oprire a lucrărilor. Momentul intervenţiei lui Napoleon al III-lea în favoarea Egiptului fusese propice. atitudinea Angliei faţă de construirea canalului se schimbă mult.insula Creta. Fu rîndul Franţei la o energică reacţie diplomatică pe iîin'jţă Poarta otomană. ân limba persană) pentru cânmuitorul său. După acest eveniment şi după moartea lui Palmerston (1865). va face imposibilă viitoarea neutralitate a Egiptului şi că o flotă franceză va putea ajunge în apele Indiei în cinci săptămîni. convins că Imperiul britanic este confruntat de un diabolic plan francez de a-1 tăia în două şi că o nouă şi complicată problemă a strîmtorilor se va reedita pe coastele Egiptului. se dovedi curînd foarte tratabil. pe cînd flota engleză va avea nevoie de zece. numărului muncitorilor la 6 000. Ministrul egiptean l'ar-ipaşa propuse restrângerea dimensiunilor lucrării şi re. La început. Epidemia de holeră care în 1865 printre cei 20 000 de lucrători ai canalului i. Anglia a exercitat continue presiuni asupra sultanului. Urmaşul lui Palmerston la conducerea politicii externe. se constata la Londra că un canal la Suez. din clipa inaugurării canalului. obţinând la 19 martie 1866 firmanul prin care se acorda Egiptului o largă autonomie internă şi externă. sub dominaţia Franţei.il. precum şi titlul de kediv (suveran. în ipoteza că s-ar fi reuşii garantarea neutralităţii sale. deoarece trupele egiptene dăduseră un substanţial ajutor Porţii otomane. deoarece comercianţii şi industriaşii englezi începeau să descopere avantajele economice ale canalului. pentru reprimarea uaiei răscoale greceşti din . Palmerston fiind adversarul său ireductibil. sub ii umanitar că ele erau executate prin corvezi şi în extrem de nesănătoase. în sprijinul acestui punct de vedere.Alte evenimente asiatice Politica britanică în India şi în întreaga Asie de sud s-a axat cîtăva vreme în jurul marilor probleme ridicate de iniţiativa franceză a construirii Canalului Suez. „Nici o naţiune — de242 . suzeranul Egiptului. Isrna. lordul Clarendon. Prin ambasada ei de la Constantinopol. Anglia a privit proiectul cu ostilitate. pentru a face greutăţi lucrărilor canalului.

I .. op. i i n î n i n l i i i Indiei. Anglia scai ile sale de la Singapur. • I < ///(/■. Ca o nu. 588.. H . în cadrul ceremoniilor de inau aii cablu submarin ce se instala între Lond u l i u atorul lucrărilor canalului. I il « . 108 . alţii pe n 1869. în oarecare legîtură cu conjunctura creată în MediterSlăriteană de construirea Canalului Suez.i de la Penaaig de sub administraţia gu. atingea 50—67 de zile >i o econo insport de 32%. p. cercurile condu* au tras concluzia că Sue/. francezul Fer-i fi felicitat la sfârşit de Clarendon şi de-• mia cu „Star of India" (Steaua Indiei) *. p.ul Vfl li un ni întăririi centralizării imperiului or deveni un punct centrul d ii Primul vas britanic trecut prin canal i niil>i ic I S69. 117—120. ■ între 1863 şi 1869 expediţii în micul lihiutan şi continuară politica de amestec în după moartea emirului Dost Mohamed i lupte interne între cei 16 fii ai săi. reuşind să întărească infku-i I in i de sud a continentului asiatic. 243 . M . recent păşită pe calea pr< iioasei creşteri a emigraţiei angl< l>m considerente. I I .uni ak politician englez. .. i într-o nouă valoare avanpostul englez dl ' I uni şi Australia. izolată. n V i i începutul -urnei acţiuni de con1 H a u s c r-Maur ain-Be n ae r t s.. p.ipi u. )1 oul nu Vi / i n i nuri mai mari decît a noasn naiul avea să scurteze drumul maritim 1 ondi i -20 000. I HBE..4 Anglia a cedat Greciei protectoratul asupra insulelor Ionice. II. viceregele Indiei. .i I . lordul Mayo... I '. in . unii căutînd sprijinul rusesc. i « l o economie de timp cuc. pp. semnalăm faptul că în I Sf. reuinindu-le»™ aceea a Departamentului Smniiilor. aproape n la tron. la nivelul! trwdiu ' ilc atunci. de pe ţărmul ■. avu i mvul emir.i cu consolidarea apărării frontierelor Indiei. D e m a n g e o n. ■ ii. la mai puţin de 12 000 de kUomttri. cit.. cit. op.l n.i M I I . 42..

.K c n n e d y . după unificarea Canadei şi instituirea guvernului responsabil. 797. olandezii. i . CCXXV. încheiat cu sultanul de Perak. Ocean Pacifique et Ocean Indien. prin tratatul de la Pamgkor. G. la cartea lui N i c h o l as T a r l i n g .. Milano.'h.se ajunse în fapt la stabilirea unui protectorat britanic în Malaya 2. 163—186.HX. 244 sul. . în urma tratatului menţionat.i creştere apreciabilă. era vorba de lichidarea puterii sultanului de Atjeh. p. în L'Europe du XlX-e et du XXe siecle (1870—1914). cedarea de către Olanda a oomptuanilui ei de la Axim.. In 1871 fu negociat cu olandezii aşa-zisul „tratat al Sumatrei". cit. Faptul se datora şi abolirii ultimelor resturi ale legislaţiei restrictive britanice la comerţul cu grîne şi la relaţiile economice ale coloniilor cu ţările străine. Brititb 1'. H e n r i B r u n s c h w i g . 1962. tip. lui Max Be loff. 1 De m a n K e c n. pp. Noua colonie a coroanei fu reorganizata in interior după modelul clasic. începu penetraţia engleză în interiorul peninsulei MaLacca. ajungând la 3 635 000 3.-•!. în Afnca. F r a n z S c h n a b f l vi F r a n c o V a 1 s e c c h i. înăbuşită cu trupe din India şi Hong Kong. i m tht Malay Peninsula and ArehiplUgO. vechi protejat al englezilor . Cu . pe Coasta de Aur. tom. 1957. . prin compensaţie. fenomenul e relativ slab. 305. E. 1824—1871.. 467 . în 1873. p. an.le icelaşi Les formes et Ies methodes de la colonisation des Etats . .solidare şi lărgire a acestor „Straits Settlements" [Aşezări ale strîmtorilor]. în 1874. i. După ce. între 1875 şi 1877. lăsîndu-k mină libera m insulă * şi obţinînd. A History of Malaya. 157. în 1871. 65. în nordvestul Sumatrei. tn JUR". I (împotrivă. cf. 85 (1961). H a l i . 1046 . p. au întreprins această acţiune. A mai intrat în combinaţie şi conjunctura creată 1 în speţă. în „Revue Historique". Oxford. Canada avea 1843 000 de locuitori. amestecul fără tact al unui rezident englez în treburile interne ale sultanatului Perak provocă o revoltă.'. teritoriul actual al Canadei isc încă în faza de maximă intensificare a imigraţiei. nr. 1962. p. Canada în 1851. Pietre Renonvin. se înregistrează o dezvoltare mai ales a agriculturii şi transporturilor. i se dublase aproape. ia lui D. 'inferior ca medie anuală 1 ului său dinainte de 1850. Colonisation britannique. Din punct de vedere economic. .

• I M i... II. V I ... il'il ■... care a avânt.uite i . p.A.. 58—83. de la 2 334 000 twsheli ' 100 busheliîm 1860 -.. atingînd şi mărfurile iK'trojpodă' 1.. P p. pp. i l o protecţioniste.1a refuzul Anglii i j i . B Keith.. ' ii lomică din 1857. guvernul canadian Institui 1 i i n ... lui Lincoln şi înclinată spre Sudul sclaluiiiibac în ianuarie 1865... . iar de Statele Unite la Rezultatul a fost creşterea exporturilor d Statele Unite. Federalizarea Canadei . după o perioadă i şi politică a Canadei către in. atingînd mai întîi Si i răsfrîtlt imediat şi în Canada. Se organizează creditul baiu rate. 245 . v i ..boiul Crimeii.. 380 ji m 1 < IIH I .. K amenajează căi de transport fluviale i ■ libernavigaţiei pe fluviul Sf. Ministrul canadian Hincks răsI dreptul Canadei de a se conduce în conforaje şi tariful protecţionist rămase în TI . dată fiind politica britanică. 392. raporturile s imal ttii Unite. Departamentul ooloniajl 'din Londra energic. în cadrul unui tratai li IX octombrie 1854. guvernul amei II 11. i cu 5O ft /o la garantarea unui împrumut i itnstrucţiii de căi ferate.349 litri în Anglia şi litri în S u.' măsurile liberale în materie economi' unitid şi incidentul privitor . ■ In 1 '• mlsurl de capacitate egali cu 36..ilăbire ■' marelui partid liberal Selected Speeches and Documents. pe bază de reciprocitate. zdruncinlnd atmo h i>ptimiism şi prosperitate în care debut l . nuda.11111 comercial cu Canada 4. i ii l n i civil din Statele Unite duse la o Cea şi Canada.. l>i ... Laurenţiu i i. p r i n furnituri către Anglia.n i i'porturiloi ou Statele Unite. i mu.

dar conservatorii. în 1856. El vine la putere.canadian1 şi un prilej de areoi tre a (partidului conservator. ai elrui membri frâu pînă atunci numiţi. pentru fosta Canada de Sus şi de Jos. sprijiniţi masiv de francezi şi de rul catolic. Vechea tensiune dintre cele două nente etnice ameninţa să reînvie. Conservatorii ui lansat atunci soluţia federalizării. A fost o reformă destul de importanta. Cf. la propunerea guvernatorului. dar fără a recădea într-o dependenţă mai strînsă faţă de Anglia. în trun euvînt. militînd pentru o potenţare a naţionalismului economic şi politic al Canadei. conservatorii lui Maodonald au afirmat pe plan politic „personalitatea" aparte a Canadei. concretizindu-se în pro-te de nouă separare a celor doua provincii.. op. pentru oprirea procesului de atracţie spre Statele Unite. Federalizarea. 317 . cit. John Macdonald. 5 6 . engleză. cit. Conservatorii au dominat scena politică a Canadei până la 1896. Dar în cei douăzeci de ani următori proporţia s-a inversat şi principiu] reprezentării ân proporţie egală s-a întors împoi n v . p. introdusese electivitatea consiliului legislativ. politice şi militare a Canadei. p. ceea ce constituia deja o realitate economică.ilvgardînd interesele regionale. în frunte cu un lider remarcabil. op. 346. mai slab populată. Hardy» <>l>. suficient de elastice pentru a nu infirma particularismul provinciilor. p. pe linia liberalizării in inmulor politice ale Canadei. s-au opus. acestea din urmă N. OU un guvern central şi guverne provinciale.. 246 . Acest lucru avantaja iniţial Canada de Sus. Prin actul de unificare din 1840 se fixase un număr egal de deputaţi în parlament. de coroana. deci un pas înainte spre unitatea de stat.. Slăbirea liberalilor şi revenirea la putere a conservatorilor s-a datorat şi unor cauze interne specifice. i englezilor. era convenabilă burgheziei şi flata întrueîtva şi pe alegătorul de rîind. era necesară întăririi economice. Partidul liberal s-a pronunţat pentru abro-i lui. G i r a u d. enunţând prin1 Acesta. cit. din cauza vecinătăţii absorbante a Statelor Unite şi a faptului că tocmai aoum (în 1862). după model american. Camera Comunelor din Londra hotărâse reducerea cheltuielilor pentru apărarea coloniilor şi a numărului trupelor destinate acestui scop. fără a dăuna însă realizării urnei largi uniuni politice. Partidul conservator şi-a creat o bază politică solidă în burghezia canadiană. Pou th a s.

t rd.l că : „acele colonii care se buGU . Ii Nori II America Act" 4 iprevedea instituirea.aleasă prin vot censitar. I i. P. numărul deputa\\\in finul proporţional cu populaţia — şi un senat. Le federalisme canadien... i!. . 1954. Qu^bec. M.. 247 < ///(/:. măitftră. coloni!. i u r i c e Lamontagne. 9—10.s-au încheiat ipriin aderarea coloniilor Noul Brunswick la formula politică a federam l i t i a să iii se constriuiască o linie fenată care ^ă le marilor lacuri 3. intrau în primul mul . j>p.cp. I.. iu... i. 665— 683. liotărîmd să iprqpună guvernului brii Ici-ilizării ("naiadei.mtoamare trebuie să deţină reiponsabilitati ■ principali în jura propria lor ordine $i seourita um ia lor apărare externă" i . K e n n e d y. a unei puteri i şi înainte.. 20. p. puterii federale.i Limitată de aceea a instituţiilor federale.iţ i .. majorităţii parlamentare. .'i. . ţinută la Londra în decembrie \ X<><>. uirmat de votarea de către parlamentul bri-irtie 1867. Evolution ■ mes. viaţa economică.. în general. imigraţia. cu membri în număr fix pentru fiecare provincie. O conferinţă în acest sens ou r< AmgJiei. a lui „British North America Act".. >şi un parlament compus . I I . I / . ' W. I inii va fi terminată in 1876. dintr-un minister responsabil.. oi n U i ..l H! schimb adoptat de Anglia îm comerţul i ( imada de avantaje pe piaţa bri protecţionismuil vamail aii Statelor LJffl iltc ul t . 1959. . Documems. sub icntă a guvernatorului general.de ordin extern. centrale. Provinciile Iţi ptotarau o legialaitură şi instituţii politice locale cu campemm.n.l« . De aici necesitatea unei accelerări şi l&rgiri I nhurilor pe piaţa internă a Canadei. 1 1 M . I I I . omplexă situaţie. reprezentanţii cercuiriloi licne s-au întrunit în octombrie 1864 în .. Cambridge. pp.. indiMI populaţiei respective.ip-. element I I . l e federaţiei canadiene. I tendinţelor de realizare a unei unităţi politice CU I ie şi în cadrul unui stat federal -'.

contra unei indemnizaţii. p. altele. dincolo de ceri ui polar. Deşi înfrânţi (Riel s-a refugiat în S. în raporturile saile cu metropola. Capitala sa a fost stabilită în orăşelul Ottawa (numit pe atunci şi Bytown). nn deottbire di „teritorii". aceeaşi frunză de paltin Zi eh en. la 2 noiembrie 1869. Ultimele Cuvinte — în limba latină „a mari ad mare° — formează deviza statului canadian Toi acum s-a adoptat şi imnul naţional al Canadei. spre a pune capăt geloziei dintre oraşele Quebec şi Toronto. la S decembrie.i de paltin).'v<\i concesionat. întrucît — spunea el — Campania Golfului Hudson „a abandonat" poporul din partea (locului. i v î n d autoguvernare locali.U. care se temeau să nu fie spoliaţi de păminturile lor. noul edificiu politic a adoptat denumirea de „Dominionul Canadei" ». op. proclamă un guvern provizoriu. cit. lîn centrul şi vestul canadian. tinderea administraţiei canadiene în aceste părţi începu. Quebec (fosta Canada de Jos). dîndu-1 ipe mâna unei jputeri „străine".funcţionari ai guvernului federal. măştii din zona centrală. care definea poziţia federaţiei canadiene în cadrul Imperiului britanic. în i . precum şi binecunoscuta emblemă.. în 1868 s-a terminat construcţia clădirii parlamentului din Ottawa. Interpretată de unii drept o recrudescenţă a luptei pentru libertate a franco-canadienilor. Noua Scoţie şi Noul Brunswick. i l de terenurile de vînătoare. răsculaţii obţinură din partea guvernului de la Ottawa dreptul de a se constitui întro nouă provincie 2. 524.teritoriu" a rimai pini astăzi cea mai marc parte a nordului Canadei. i . Format la început din provinciile Qntario (fosta Canada de Sus). 248 .). care la 1 După un text din psalmul 72 : „He shall have dominion from sea to sca" „Şi să aibă el stăpînire. care erau administrate direct di. Etle oemiulţai-. Acesta.. cu unele lucrări cadastrale. toate instituţiile politice federale statornicindu-se aci definitiv. The Maple Lltj ( l i mi . Izbucni o răscoală. 'mişcarea llui Riel na avut în realitate alt substrat decît cel aimintit. i i ui i. In situaţie de . de la mare pînă la Mare".Pentru a exprima cît mai îndeaproape ideea de „suveranitate subordonată". care fusese ales în această calitate încă din 1858. ' 11. cedarea de către Compania Golfului Hudson a întregului teritoriu pe i .A. sub con-oucerea lui Louis-David Riel. departe la vest de marile l . dominionul Canadei se extinse repede. In 1869 fu negociata.

motivul principal era refuzul • ■11.... pp... dar şi o cale ferată* de im] conomică şi strategică pentru întreg Imperiul brii 1 ipleta primul şi cel mai scurt sistem de traosporl con IU. pumnul condiţia construirii un d* \t Vin K. politici ai lui John Macdonald a fost George Etienne Cartier. a încheiat la Washington un nou normalizînd raporturile dintre cele după donunţarea primului acord comercial 1 re şi atentate provocate de asociaţia iilor. CHBE.. despre răscoal.nlw.. prinA . Z i e h e n. guvernul britanic decise rei tu lui.. cit... In inul 1873 aderă la federaţie şi insula Prinţul Eduard 1 însă.1 sale publice. UD amănunt interesant : unul din principalii . din Anglia ipm >i India. 123—144. ml fedi-i. 694. l MI dominion şi a . m iritim şi feroviar.rămas colonie separai ■ 1870... Măsura s-a pus în aplicare în I. acordă parlamentului canadian incii în cadrul confederaţiei şi a le dota < i ■■ 1 ' i i .. iare. 437 şi 477. VI. cu singura excepţie a garmi ni Nalifax. 19 iunie IS71..iy". Cf.42. op.i Manitoba. Canada s către o schimbare în organizarea ■1 'britanice. cu toate tratativele duse între l N f .il 1 d... în illblidiar.. fenianii credeau că vor putea constrînge gulirii mic ii acorde independenţă Irlandei. pp.itn. tub numele de Manitoba '.. MMiil. 509.... ale din Canada. 689—693. terminată în 1&86.. A i . F o h 1 e n. op. JDIID Macdonald însuşi.. din Jacques Cartier. cit...(I v. pp. p. imadian Pa ■ li . cit.iulie 1870 fu primită în dominion.1 puii dt Terra Nova: preluarea integrală 11.1 format nu numai ira unităţii canadiene". todele arătate.u . ... pînă la marile Jacuri din ast. venind în întîmpinarea eford y. in 1871 a aderat Ja federaţia canadiană < olwnbia bdta i.li 11..1 HI I S H 7 . ■ f. op. ite ale istoriei sale ainterioare. în calitate de prim1 li un ni ionului 3. 249 . de la est spre vest.. exploratorul francez al Canadei 1 1 . parlamentul din Londra. ('/'■ cit.. cu sediul în Statele Unite 4. 1 '. 11 iu . i " . p..

trestia care se planta iji mijloacele de transport. iîn veacul al XX-lea l. Cuvîntul „dominion". izahărul din trestie reprezenta 78°/o din producţia mondială. 3 45 —3 47 . H a u s e r. 509. 729. Intre 1859 şi 1861. 70—72. CHBE. 250 . op.tu'kii Angliei de a adapta pei -<■ organizare la noile realităţi din imperiu. 723—725. 101 — 106. cit. . în „colo. II. Ziehen. cit. de preparare şi de transportare a zahă rului. i harului" predomină un sistem de exploatare de tranziţie spre relaţiile capitaliste. ceea ce însemna mult. 437. I ///</:. G i r a u d. Intre 1868 şi 1870.. cit. pp. 1 Ibulem. 80—81. ultimului irevenindu4 şi reziduurile de la preparare. cit.l / . Metayage-ul n-a permis progrese în metodele de cultivare şi în sporirea productivităţii trestiei de zahăr. op. coloniile din Indiile Occidentale ocupă un loc din ce în ce mai redus în preocupările Angliei. c it. 524. va dobîndi o însemnătate fundamentală în structura Imperiului britanic. P o ut ha s. numai 66%2. pp. Lucrătorul executa munca de cultivare a pămîntului. pp. 477 . îşi continuă declinul pe piaţa mondială. pînă pe la 1886 3. cit. Zahărul produs se împărţea apoi în mod egal între lucrător şi proprietar. principalul produs al acestor colonii. 164 . pp. 75. op. luat cu asalt de za hărul din sfeclă. unde a dat anumite rezultate.M a u r a i n -B e i s... taică aii muncii „lîn parte". Indiile Occidentale şi America Centrală Pe măsura scăderii importanţei lor economice. Hardy. căci ele ise puteau folosi la prepararea romuilui. 271. 20— 21 . pp. proprietarul plantaţiei dădea pământul. p. în cadrul său. Zahărul din trestie. pp. cu excepţia insulei Tobago. 65. 1 Pentru constituirea dominionului Canada . VI. care au determinat prelungirea sistemului aci. pp. pp. 88—91 .. Este aşa^numitul „metayage". op.. In perioada cuprinsă între anii 1848 şi 1870. sau „pe din două". utilizat pentru întâia dată într-o accepţie politică definită în cazul Canadei. op. op. III. D eman g eon. pp. 317—319. El a fost părăsit lîn favoarea muncii salariate.

muţii se plăteau cu întîrziere. în oarecare măsură. coala propriu-zisă a fost înăbuşită de trupe în cîteva iii în lupte căzînd. în interesul ei. în ■ "iistituţie a fost abolită la 11 iunie 1866. Anglia s-a I I I H . iar reclamaţiile lucrătorilor te judecau unitoj t i c către magistraţii locali. Salariile pe pi. ceea ce aducea instituţiile de •spective sub o mai directă autoritate iII11IM I I I I I .■ de negri şi un foarte mare număr. izbucnită la 11 octombrie ' au foii multiple. I I . scrupule a unei asemenea oligarhii. similare. Peste 1 000 de case ale negriloi listi use *.736—737. 251 . printre '<' l i p s i ţ i cu biciuirea.i însă a fost mult mai sîngeroasă. de ambele părţi. ' / . ta i r . cu atît mai muli edeau că pe plantaţii o parte rămînea necultivat... să abroge vechile constiI ni unor astfel de colonii autoguvernarea.. de drepturi şi ţinută în înapoiere cultuuil.nr i în această categorie de colonii uncie. 111 I ><■ i l i l c l .. l i c a fost silit să ia în considerare situaţia din în care o oligarhie de rasă albă exercita domiunei considerabile majorităţi a populaţiei l •! i vată. petrccui în acest in ii de timp în Indiiile Occidentale i i-. Rc.. I ... Preţul alimentelor era I u n i e ridicat. < ! c unde in ip i Impozitele erau foarte grele. .. I M ' . abuurili oligarhiei dominante locale faţă de masa populaţiei de • 11 lt >.. în urma boiului civil din Statele Unite. ei înşişi plantatori. denunţat ca atare de înşişi / / / . vreo 28 de morţi. i n i o j ' i n (i n.1. 735—736. Au fost spînzu. negrii doreau să obţină pămînt. I I I U -i împiedica.. pp.. în BarIk-rmude. Toate aceste posesiuni au rerimil de guvernare de odinioară al coloniilor co.itor şi o cameră reprezentativă.i i t n complicaţiile ce puteau rezulta din egois...Evenimentul social cel mai do set..i un formalism revoltător. i din Jamaica a avut consecinţe pe planul oi i mai multor colonii din Indiile Occident. iurtă vreme de altele..i. dar ni aleasă.rilor ' I m Jamaica.

740—741. S-a i v i t aci. la o populaţie de 450 000 de oameni. voi. care pretindea ca în Mexic există un partid favorabil regimului monarhic şi că Anglia vrea doar să se instituie în Mexic. 487— 491 . în Opere.. pe care lupta dîrză a poporului imexican o va face să eşueze complet. n-au reuşit să convingă. în Jamai I 903 alegători. aleşi de. i mesajul tronului. cu scopul de a răsturna guvernul republican şi progresist condus de marele patriot Benito Juarez şi a transforma Mexicul într-o monarhie înfeudată marilor puteri europene. ce-Hiitlu-i explicaţii asupra motivelor care au determinat Anglia „să dea prima lovitură independenţei mexicane". pp. 15. Dezbaterile parlamentare cu privire la adresa de ras~ puni l . „o formă de guvernămînt cu care guvernele altor ţări să poată trata". în Hondurasul britanic erau 59 de alegători.. în 1848. 1 Ibidem. Anglia. în aprilie 1862. în Opere. Explicaţiile ipocrite ale lui Palmerston. con. prin Disraeli. ca şi divergenţe survenite între cei trei parteneri au determinat Anglia şi Spania să renunţe. voi. 492—497. în 1864. la intervenţia în Mexic. 252 . O reformă din 1853 a curmat această absurditate. pp. lăsînd Franţa să continue singură acţiunea în favoarea instaurării pe tron a arhiducelui Maximilian de Habsburg. al cărei teritoriu să poată servi drept bază de sprijinire a statelor sclavagiste rebele din sudul Statelor Unite Ii 31 octombrie 1861. Franţa şi Spania au îni l i « ui un tratat în vederea unei intervenţii comune în Mexic. pp. caracterul net oligarhic al unei guvernări cu pretenţii „democratice". „reprezentative" şi „elective". Izbucnirea războiului civil din Statele Unite a îndemnat guvernul liberal britanic al lui Palmerston la a se angaja iniţial într-o politică de intervenţie în Mexic. situaţia ridicolă în care consiliul legislativ al coloniei avea 64 de membri. pp.1 r 1 M a r x. Intervenţia din Mexic. ceea ce însă nu altera cu nimic fondul problemei. au interpelat vehement guvernul. 375— 179 pi 180—3 8 7 .\ atorii. Din spirit de opoziţie şi simplă rivalitate de partid. .. voi. datorită ingerinţelor negustorilor de lemn de mahon din Londra. Harababura din <)pere.istoricii englezi. 59 de alegători !. în 1867 -. instituind un consiliu legislativ din numai 17 membri Aleşi şi 4 numiţi 1. 15. alături de Franţa şi Spania.. 15. Opoziţia conservatoare.

.n .. 1 > i " ' ' «* » foit continuată prin traversarea Africii ecuaM i i ... In urile Nyassa (1861).. tli li 011 ipre vest. Livingstone a fost un exi t . cile de 1 500 km. ipul pe t&rgi.. şi ca om. i■ -111111 nemijlocite a expansiunii coloniale. i. de către ofiţerul englez Verney '—1875) ţi de explorarea întregului curs al > (1874 —1877).i şi B 7 —1868).. pentru a coborî în cea politică. foii omul blînd şi dezinteresat. de către expediţiile lui Burton şi Spcke. Strădaniile sale au făcut cunoscute lumii ba 11 II viului Zambezi şi impresionanta cascadă ■ l..I I I .. Călătoriile sale au servit ! > " .refuzat să se întoarcă în Europa (1871— i continuat călătoria pentru a se convinge dacă intă într-adevăr cursul superior al Con. Sînt anii rezolvării milen rclor Nilului. Dar Stanley ... savantul pasionat şi ur care fusese Livingstone. I iMiijţstone a murit (1 mai 1873).in 1 Livingstone ile-o arătase totdeauna. i ani mai tîrziu.. Negrii « cai i v . Ma toi nu -i mai putut verifica această ultimă descope Lsit de ziaristul american Stanley pe ţărmul la.. Tanganik. Albert Nyanza. Sînt apoi anii celor mai iliîtorii ale lui David Livingstone în Africa de Sud i i i i . in generali asemenea călătorii părăsesc tot mai mult ■... a . M marelui lac Victoria Nyanza... pînă la Ocea-* lost transportat în Anglia şi înmor> l i i l .. iisplătindu-i cu un mişcător devo-■ pe . '. II ecuatoriale. Baker descoperă alt lac înscmii.i savant.u al • i n .ului ştiinţific. în 1857 — 1858. i n .Africa • loua jumătate a secolului :\\ XI continentul african.' O pildă de e la care se adaugă dragostea şi înţelegerea ifricane. Speke şi Gram în 1860.. notă care îi fixează un loc m i i e marii călători ai veacului al XlX-lea.. 253 . i Westminster.. prin descoperirea şi recim (. i intereselor marilor puteri de a-şi împărţi interiorul ■i. sub auspiciile unei tot mai intrau explo ■ MI i Interiorului său.drum. cursul superior al fluviului Congo.

englezii proclamară mai întîi protectoratul lor asupra acestui teritoriu (1868). în 1872. op. Englezii incitară imediat triburile indigene împotriva burilor. s-a deschis mina şi mai productivă de la Colesberg Kopje. ™ S i k. Opunîndu-se încercării burilor de a ocupa Basutoland. Demangcon. în cadrul Imperiului britanic. p. 392—393. . s-a făcut 'remarcată capacitatea diplomatică a şefului basuto Moskeu (sau Moshesh). cit. englezii au construit. 73— 74 . Cf. englezii se amestecară în conflictul dintre aceştia şi tribul basuto. op. iestul terenului diamantifer îl achiziţiona de la statul Orange pentru suma de 90 000 de lire sterline. supranumit „Bismarck-ul african". conflictul fiind apoi supus arbitrajului guvernatorului din Natal. 119. 243—244 . pe pămîntul unui fermier bur numit De Beer. 451.ubitoare pentru buri.. 211—212 . Creşte valoarea lor economică. I. 8 1 254 . şi aii altora pre cedente. iar la 15 iurie. unde dezvoltat localitatea numită de englezi Kimberley. la 31 octombrie 1871 2. G i g l i o . î k. p.. cit. I. 424.. Tot pe calea speculării contradicţiilor dintre buri şi in digeni. pp. VIII. i ' ' I i i ui. cea dintîi cale ferată. în cadrul acestui conflict. pe o lungime de 72 de km 1. cit. CHBE. Anglia obţinu imediat o cesiune teritorială (Griqualandul de vest). Pe la 1867 se descoperiră zăcămintele de diamante de pe teritoriul tribului hai-hoi (griqua). p. pp. p. op. La începutul anului 1871 se descoperise o foarte bogată mină de diamante. II ..Africa de Sud Dintre posesiunile engleze pe continentul african se conturează din ce în ce mai mult importanţa acelora din Africa de Sud.. reputat ca moderat şi filoenglez (1872). după numele seII i n u l u i de stat la Departamentul Coloniilor. cit. I. în Colonia Capului s-a instituit primul guvern responsabil în faţa adunării legislative locale. Tranzacţia. între 1859 şi 1864. op. Mo nd t i n i . III. 38—39 şi VIII.. <l v. De la aceştia. pp. CHBE. care rezolvă diferendul în favoarea indigenilor. provocă frămîntări printre aceştia şi i agerea preşedintelui Martin Pretorius. ia frontiera statului liber Orange. op. 254 . între 1850 şi 1864 exporturile Coloniei Capului s-au mărit de 4 ori. iar ale Natalului de 12 ori. pp. iar în 1871 îl anexară Co loniei Caipului3. între 1870 şi 1874. de la Carpetown spre interior. cit. pp. .

106.In 1. tribul cafriloi i trSii i ibilă tragedie. au fost alungaţi de englezi în cursul unui al şaselea război cu cafrii -'.. izvorîtă din intenţia de . cit.1 fi manifesta 1 convins isănşi ucidă îm masă vitele.1 porturile cu indigenii. 245 . pp. numănul lor 37 0001. resipingînid pretenţiile alei. op. 1.flictul Inii ilui de M 1 p.111n. HBE. expansiunea britanică se menţine în în funcţie de consolidarea dominaţiei mai mult pentru drumul către India. spiritele strămoşilor le voi împotriva cotropitorilor. Marea Bri- intenţie ansă -greşit orientată. spunindiu le "I această jertfă.i 1857.. fermieri. dădu în 1861 o decizie de airbilli inului de /anziibar. în urma uciderii vitelor. S-ar putea bănui unor zvonuri deformate despre recentul murii. să împiedice luarea loi IM pi este însă că. 403—404. enj'Jc ui <!<■ întîmpinat 11 continuare rezistenţa îndîrjită a cafrilor. în felul acesta.ua britanică în timpul războiului Cri-l. în cadrul unei ttoi Ic răscoală. cafrii să se fi temut de o rechiziţie a ani>ir. pradă mizeriei ea 1 violenţe. in faţa încerIrilor de a agrava exploatarea loi ipi în în ic libertatea.1I. După aceasta. B r e n t j e s. 295 . mijloace ide existenţă şi au p In şase ilumi. 255 . p. 1 vernatorul Indiei se amestecă în < imtre imamul de Mascat şi sultanul 1 ■. Un „pn p&rui . Pouthas.1 orientală şi occidentală ' . 350 —351. a început imigrarea de lucrători inii nor contracte cu autorităţile din insula MauMi ii . Nu se poate spune l mobilul acestui sacrificiu colectiv. p. l i " .1. op. în anii 1856— 1857. repede înăbuşită. op. o parte din in . cit.. pp.... VIU. cit. 11 ha ». Cei rămaşi.ilară în teritoriul ce fusese locuit de )0 de colonişti germani..

vezi. englezii şi-au întins influenţa şi în alte regiuni. The Exphitation of East Africa. 2 S î k. Episodul e desigur în legătură cu acţiunile Angliei din aceşti ani de a-şi întări poziţiile pe ţăr~ tnurile Coifului Aden. descoperitorul Iacului Albert. foarte pe larg. âmtruck sultanul se angajase a conlucra ila stîrpirea comerţului cu sclavi în teritoriile su puse luia. Din 1865. prin oameni „de încredere" strecuraţi în graţiile unor suverani locali. Expediţia. 1856—1890. Bell şi Plowden (ultimul fusese numit consul în Abisinia. op. 4 H a r d y. op. ba chiar veritabili prim-miniştri ai sultanului local.i ipoteză a lui Ion Gnica. în iunma acestui . cit:. după care acest Teodoros u li Iost originar din România. Coupland. 1 Kcnneth Ingham. a asediat şi ucis pe Teodoros în localitatea Magdala (1868). pp. condusă de Robert Napier.. Alţi doi englezi. op.. 230 . G i g 1 i o. 272.a independenţei Zanzibarului J. op. op. 266—267 . pp. Op.. R.pentru drumul maritim sipre India în urma începerii lucrărilor Canalului Suez. ' H a r 5 y. consulii britamici devenind în scurt timp consilieri. Teodoros nu s-a dovadit însă LI.. cit. pp. p. II. Dini 1873. pp. 230 . acorduri între Anglia şi sultan permiseră concroiuil tot mai riguros al acesteia în Zanzihar.. Samuel Baker. la 1848). pe care-1 ajută să ajungă negus (împărat) al Etiopiei 4. H a r d y.. 270—356 . 1962. 8 S î k. cu titlu de curiozitate şi interes. Încercarea Angliei de a reactualiza pretenţiile sale asupra ţărmului de sud al Golfului Delagoa — la care ea renunţase. ik 10 nun ie 1862. New York. A History of East Africa. p. Marston. op. condusă de însuşi negusul. I. III. cit. pp. cit.act. 123 . 230 . 586—587. 80—83. fără a fi urmată însă de o declaraţie de anexiune a ţării 5. 36 şi 69 . în numele kedivului Egiptului 3. 212—213. Londra. inifilutoţa engleză în Zanzibar a crescut mult. să semneze o declaraţie comună ide ireouinoaşten. pp. cit.. pp. Pe aceeaşi cale. Aceasta a prilejuit o inter venţie militară britanică. op. poziţii ce se anunţau extrem de im* m i i . cit.tanie determină Franţa. în Scrisorile sale. figurează în postul de guvernator al Suda nului ecuatorial.ini. intră în bune relaţii cu un aventurier pe nume Teodoros.. CHBE. p. în Etiopia a izbucnit o mişcare contra europenilor din tară. 256 . H a u s e r-M a u r a i n-B e n a e r t s. 438—440. CHBE. p. Cit.. [1939].

.. op. 219.. I I I . Neîmblîn• i i i l u i aşanti. Dike... op.. LecMic. ea intensifică încercările de penetrai în 1857. i l u l i i i de trib Ja Ja. După ce.. in 1874 sub o administraţie aparte de a res-oi i ulmule engleze.ii.. i i U-i i>i portului Lagos."I pn edintelui reLkii franceze. II . atenţia principală l Angliei e Inl i .iceasta colonie. p. cu care englezii au trei MiHisc'înclu-i autoritatea locală. Mae^Mahon. n r ultimele puncte deţinute de olandezi pe i l c \ i n . . p. H..i de li ' i i i l u r i votate de Camera Comunelor. Anglia impuse şefilor localnici ■ ii . n ni fost. ou împrejuiiiirniiile -. cit. 1862—1863 şi unul IK743. englezul Mac Gregor Laird obţinu o ic de la guvern. au n i . an. Rou t h a i .. li O.i înfiinţat în acest scop o companie de navigaţie factorii la confluenţa dintre Niger şi Benue. p. op.. B ru ns eh wig. a izbucnit o mişcare de .. In n l > pretextul necesităţii unei intervenţii în vederea li'iiuTţiiikii cu sclavi. i i Im ( >wen din 1823 — i deichis în 1861 un conflict cu Portugalia El s-a înii abia în iulie 1875.i uiioaşterea aşa-zisului tratat . în 1871. Ol W3 . sui>venţion. cînd ari. Noua Muiir Ui declarată colonie a coroanei. .'> —1870. împreună cu Lagosul. pp. 671—672 . i ' i i . A d u B o a h e n. L'Afri<»ţ în „Rcyue Historique". tom. p.. cit. cit. Gambia. probabil. 433. < N t a le făcea comerţului lor. 81 (1957).. . cit. i ' i i i i către bazinul inferior al Nigerului. [II. zonS tfl care. cit... în legătură şi cu dificull > î u i i i i britanice de împotrivirea populaţiei ui I <SV. 187— cit. 343 j G r a y. CCXVIII. pp. cu care britanicii au treboaie în 1853. pp.. S i k. i" li 1X54.. op.. a atribuit riu Portn A l r i c a occidentală. 257 II I I /(. 51. 35 şi 43. Ha us er-Maur a i n i I)11 IUI ! 1 R .... pentru exploatarea comercială a Niului.. în ciuda i .. op. ir '•86. Coasta ide Aur şi La u l i numele de Coloniile unificate din Africa ■ ii i Soluţie de scurtă durată însă. 294 }i 302.

p. Pouthas. în toate domeniile vieţii coloniilor australiene. dar cu deosebire în primul deceniu al intervalului. şi a relatat-o guvernatorului Noii Galii de Sud. Anglia s-a amestecat discret în diferendele dintre Spania şi Maroc. cit. prezenţa zăcămintelor n-a mai fost considerată o ii limitate şi în 1851 s-a răspîndit ştirea despre existenţa lor. oferind uiltiirn:uikii un ajutor financiar şi dobîcndind în schimb anumite avantaje economice 2. a făcut o descoperire certă. Australia a fost luată cu asalt de aventurieri de pretutindeni.. faţă de cale franceze din Senegal '.Printr-un schimb de forturi (l'ortendinck. Efectul imediat a fost o explozie fără precedent a imigraţiei. contra Albreda. în preajma anului 1860. primul care. 490. Tot în această perioadă. cit. populaţia ei s-a triplat. ajungînd la circa 1 200 000 de locuitori. în Opere. cit. Descoperirea. a fost « l e uemenea rugat de acesta să păstreze secretul. i ic în majoritate din ocnaşi 3. în Noua Galie şi Victoria. p. Vili. « l i n 1848.. cu urmări complexe. In zece ani. de teama repercusiunilor pe ar fi avut o asemenea ştire asupra unei [populaţii for-iii . După exemplul Californiei. Numai statul Victoria a trecut de la 76 000. 249 . p. demografică şi socială. 217. La un moment dat toată poliţia de1 1 K a r 1 Marx. englez. în districtele Bathurst şi Ballarat. Dezbaterile parlamentare cu privire la adresa de rătpuns la mesajul tronului.. s-au tranşat în 1857 ultimele diferende în legătură cu delimitarea posesiunilor engleze din Gambia. p. 258 S i k. 15. spre a-i reţine să nu plece cu toţii spre cîmpurile aurifere. la 542 000 de locuitori ! Oraşul Meîbourne a trăit cîţiva ani vîrtejul ameţitor al averilor dobîndite şi cheltuite peste noapte. 243—244. 343. Existenţa aurului fusese semnalată mai întîi la 1823. . I. op. voi. B a r n a r d. " I xploratorul polonez Strzelecki.. op. francez). numele Australiei a fost sinonim cu aur. op. pp. CHBE. mai bine zis divulgarea existenţei unor asemenea zăcăminte şi punerea lor în exploatare au marcat o profundă transformare economică. Aur în Australia între 1850 şi 1874. dar ţinută în secret de autorităţi. Salariile funcţionarilor au trebuit dublate. în 1839.

de i i i ti m. prin ■ di a zăcămintelor aluvionare.. exti > < ■ o lungime de 320 km. Ie aur erau nemulţumiţi de taxele ridicate preii ii iritaţi pentru licenţa de exploatare a terenurilor Haşură ce febra aurului atrăgea un număr tot ranţi. I> mbrie 1854.ii. i î n r i . Avalanşa umană a provocat ^HktfA li scumpirea alimentelor. presiunea lor. [ţiva ani. Din 1856.. Ea a fost înăbuşită cu 'I II u. a circulaţiei oamenilor şi mărfurilor. i .ivea cuvînt în fixarea impozitelor şi taxelor. n \ii .1 i i i . I I ..iiil. noii veniţi cerînd nu numai reducerea . deschizînd porţile speculei... spre a face faţă creş-l'opulaţiei. i deputaţilor. e lovită . două cum le navigaţie instituie curse regulate de vapoare pion şi Sydney.. ■ n l i u r . cerînd nml. deşi relativ restrînsă ca suprafaţă. minată deopotrivă ' l < . în tabăra de la Eureka. ircbuind înlocuită cu ocnaşi care tni i -Mîrşiseră pedeapsa.spectrul mi-i de perspectiva îmbogăţirii fabuloase şi rapide! i Fosi îngrozitor ca acela încercat de colonie în epoca deportări de ocnaşi.l o i Iîntregul stat Victoria a fost însă cuprins de i n . 259 .1 mîinii de lucru.n iţelor de exploatare.) = bulgăre de aur.! rcrtase.m-.. iar aceste taxe în ce mai grele. Climatul moral creat. de 14 km. posibilităţile de cîştig scădeau. I K M vertiginoasă atrasă de descoperirea aurului.. spre a • I I ici . ■ 833 i-a construit prima cale ferată.l m im 1. l o l n s i t c dc firmele comerciale de import. dar şi reducerea censului de alegător • ■ n u n < . preţul licenţei de exploatare a fost (iui li I l i r i î pe an. a volumului circuH i i l u r i şi de sporul populaţiei a fost urmată de ■ unor noi probleme sociale şi politice. aşadar drepturi politice. i posibilităţilor de investiţii.i laxelor. lîngă 'II" bucnit o revoltă a căutătorilor de aur. Toată lumea nu visa decît ' A apărut în mod imperios necesitatea unor luna i ales în transporturi.isă eterogenă. iar emigranţilor li s-au acordat drepturi Votul universal a fost adoptat în Australia me■'Hl*t (engl.

în primul moment. HBE. Cîmpurile aurifere sînt părăsite treptat de furnicarul uman care le scormonise doar cu unelte manuale. treptat.i dobîndeşte astfel. votul a devenit secret 1. foştii aurari erau mulţumiţi să poată găsi de lucru spre a-şi asigura existenţa. ea nu nui are aceeaşi pondere copleşitoare. ca lucrători la oraşe şi mai ales la ţară. iar cel de adîncime reclamă. pe la 1860. 1 Ibidem. mineritul completează şi el această fizionomie in. în aceiaşi ani. Cam din preajma anului 1856. Agricultura australiană se reculege astfel din criza de mînă de lucru. Pe «Ic altă parte. 256~i259. pe planul structurii proprietăţii funciare. El marchează sfîrşitul „perioadei pastorale". cercetările geologice continuînd. au dus în 1861 la descoperirea unor zăcăminte de aramă la Moonta. pentru exploatare. cit. apoi în Victoria şi în alte colonii. Dar în scurt timp a început o veritabilă agitaţie agrară. Suprafaţa terenurilor cultivate se dublează. 278. atingînd cam 1 milion de acri. Deceniul 1850—1860 reprezintă o cotitură în viaţa economică a Australiei. în Victoria în 1857. dar cei mai mulţi au plecat de pe scena efemeră a aventurii lor tot atît de săraci ca şi înainte. Agriculînr. transformările adînci determinate în alte sectoare ale vieţii de valul uriaş al imigraţiei. Vili. un caracter mai echilibrat. 259—260 . Aurul aluvionar se epuizează. mai întîi în Noua Galie de Sud. capitaluri mari de investiţii în mijloace tehnice. agricultura australiană n-a înregistrat. Masele sărace pretindeau drepG r a 11 . în Australia de Sud 2.i n. Deşi creşterea oilor rămîne o ocupaţie principală. 260 . Unii căutători s-au îmbogăţit. pp. Descoperirea aurului a pus în evidenţă resursele potenţiale ale subsolului şi astfel.. Sporul brusc al populaţiei a obligat pe agricultorii australieni să acorde mai multă atenţie cultivării cerealelor şi creşterii vitelor. op. Repusă pe linia de plutire prin refluxul armatei fali mentare a celor cărora aurul nu le adusese decît decepţii. ciclonul aurifer începe a se linişti. Aceştia iSiau stabilit definitiv în Australia. precum şi cadre specializate.ridiomală în 1855. p.ii armonică a economiei australiene. pp. în Noua Galie în 1858.

n .. i i I u ri engleze.ml de acces liber la pămînturilc publice Sub presiunea tei mişcări. politica agrara neloi australiene a put a-şi schimba întrucîtva sensul. in NOII . cît şi în alte mari oraşe. ci de mai sus a favorizat numai achiziţiile specula I dezvoltarea agriculturii şi a păturii micilor fel oamenii lor de paie..i a coloniilor. 311—315. iar restul în rate. oi consolidată pentru un timp. în 1861. cu începere • An de criză economică generală — un numii r ilc falimente printre firmele comerciale de MI la Sydney. deşi în acelaşi interval de ' în Noua Galie 39 de milioane acri de I cl'i ci aurului s-a răsfrînt şi asupra afacerilor in 1860. i I Im ■ . disnn. 261 . în următorii do> mi numărul micilor fermieri a crescut abia cu ■ II suprafaţa pămîntului cultivat din colonie s-a numai 420 000 de acri.ferinţa intercolonială. care pricinuise. I. I se punea însă condiţia i păstra posesiunea parcelei cel puţin 3 ani neîntrerupţi. marea propriei iquatteruor — inuin-sdc păşuni pentru turmele de oi (20 de milioan* de ta 1860 şi vor fi 64 de miilio.]>li< aţii politice între guvernele statelor II.i . i în posesiune. I (Jalie de Sud guvernul a introdus legea de vînzare i i'. din ii căror preţ emigrantul trebuia să achite un sfert la intrai « ' . i s-a adoptat în 1862 în statul Victoria. nmp se obliga să aducă pămîntului ameliorări şi ini i ( i i în valoare de minimum 1 liră sterlină pe acru. ceea ce a atras. ţinută la Melbourne în iunie 'Q ( a cerut «probarea {pentru introducerea unor tarife vai d i ■ n i. inc economică (în comparaţie cu avîntul i a adus la ordinea zilei studierea unor i n. pp.. defi.uimiturilor libere în parcele de la 40 la 320 de acri. squatterii au profitat de 'cntru a acapara noi terenuri. ..inc în 1880) — n-a fost i îm discuţie. ştirile sosite din Australia în Anglia faţă de relativa suprasaturare a pieţei iu i t i . O i l . op.. cit.. prin legile pe le-au adoptat. il .

taciturn. realizat în proporţii de masă şi relativ brusc. sub red. în care s-au amalgamat într-o nouă sinteză caracterele economice. dispreţuind parcimonia burgheză. în 1865. descurcăreţ. sociale şi politice ale statului şi naţiunii australiene moderne.male preferenţiale în comerţul dini re coloniile australiene.Guvernare a Coloniilor. declară că cetăţenii coloniilor „sînt sătui a fi trataţi ca persoane cărora nu li se acordă încrederea de a-şi aranja propriile afaceri după placul lor". dintre 1851—1861. a constituit perioada de dură experienţă. ca fiind contrară Actului de . Pierre Renouvin. Franz Schnabel si Franco V a l s e c c h i . către sfîrşitul vea1 Georgc Bennett. 262 . ospitalier şi prieten de caracter. Avansul pe care formele democratice ale parlamentarismului burghez din Australia îl vor lua. luiMax Beloff. p. La o nouă conferinţă. pe care un bun cunoscător al problemelor coloniale contemporane (H. frondeur faţă de autoritatea publică şi instituţiile sale". pe plan psihic. în L'Europe du XIXe et du XXe siecle (1870—1914). coloniile repetară cererea şi pretinseră „să înceteze definitiv şi complet interferenţa imperială în legislaţia fiscală intercolonială". L'Empire Britanniquc. Premierul statului Victoria. votînd „Actul de validitate a legilor coloniale". 1079. în septembrie 1871. Australia — „cea mai engleză dintre coloniile britanice de emigraţie" — începe astfel sa-şi reclame tot mai mult dreptul de a . Anglia a respins sugestia. Brunschwig) îl defineşte ca „frust. Charles Găvan Duffy. tipul definitiv al australianului mediu de astăzi.se guverna în conformitate cu interesele proprii. a generat. limitînd amestecul metropolei. gata de aventură. [1962]. Atitudine favorizată şi de faptul că. emis în 1850. parlamentul englez. Contactul uman dintre tipuri diverse. reafirmase recunoaşterea competenţei organelor legislative ale tuturor coloniilor în problemele care le priveau1. „Deceniul aurului". dar şi din pricina tendinţelor de autarhie economică pe care ea le schiţa. cartofor. harnic la nevoie şi beţiv la ocazie. în urma unei crize constituţionale în Australia de Sud. Milano. grobian.

D e m a n g c o n... populaţie mai densă şi mai dezvoltată decît iiistralieni. 1961... Aurul s-a descoperit mai întîi pe insula de • Orago. pp. voi. 11. . 32—33 . 348—349 . /numeric.1 separatistă 3. pe maori 4.. pp. constituie cele i i . 458—459. 115—117. Acapararea păuestora era reclamată de colonişti cu tot mai ir i de scrupule. Nowack.. p. r 132. faţă de întreg Imperiul britanic. P o u t h a i. cit.. maorii nu vor mai ■ I tbidem. între i 1874. op. pp. S i n c 1 a i r..i de goana după aur 1 . 104. i c k.• u l m . în temeiul acordurilor încheiate cu jefii . 125. Ocean Paciţique et Ocian Indien. guvernul englez păstră privilegiul cumpărării pămînI .. dată fiind şi bo ■ redusă a zăcămintelor. cit. p.i i I Mari. cit. VII... în 1861. i l urmat un fel de ligă împotriva deposedării lor. 1 IHdtm.. probleme de reţinut în dezvoltarea Noii Zeelande.. Editura i. 107 . După răscoalele ' I m IM0—1861.H. o mişu . III.H. nu de-\uckland 2 .. pp. 143. pp. pp. în „Revue Histo1961). CHBE. Noua Zeelandă şi insulele Pacificului Aimil. ■ i ulrul căreia s-a schiţat pentru întîia dată şi tenire a triburilor 5. Brunschwig. Apoi şi pe insula de nord. op. Afluxul imigranţilor. Erau 61199. op. se explică în mare parte prin «crizfl da cn ■ !■ ■ I u i ş i t . op. în schimb.. 72—73. 1863—1864 şi 1866—1872.. 132—133. n-a fost de proporţiile Australia şi n-a provocat transformări atît dfl i înregistrat. 81 . 130. 301—302. inclusiv metropola. cit. precum şi raporturile cu metropola.p. n| la 1862. 133—135. ion'. op. faţă de 56 049. Recensămîntul din 1858 a arătat că II II depăşiseră. p. Problema agrară implică în mai mi decît în Australia pe aceea a raporturilor cu i n . 263 1 . cit.. tom CCXXV. în districtul Otago.m pretext pentru a le confisca pămînturile. Comerţul britanic. pp. i i XlX-lea. pămîntul pentru emigranţi şi relaţiile cu indii. în Opere. Ştiri din Australia. Revoltele locale ale indigenilor in. Co■i hiiiunnique. 58— <. în Opere. « //■ hm.. IWieureşti.

condus de lordul Granville. regizată de interesele burgheziei şi squatterilor. 1 N (i w a c k. adică invocînd responsabilitatea exclusivă a guvernului coloniei pentru dificultăţile momentului. lăsînd povara aceasta în seama guver nelor lor. Noua Zeelandă deveni. mai ales ale opoziţiei conservatoare. marii crescători de vite 1. 196 . Era curînd după înăbuşi rea. acuzînd-o că ea duce la destrămarea imperiului şi lansînd ideea convocării unei conferinţe a reprezentanţilor coloniilor cu autoguvernare. a tulburărilor maorilor. Londra refuză şi acordarea unui împrumut.A. Printr-o pasă dificilă. Anglia reduse în 1867 trupele sale din Noua Zeelandă la efectivul unui batalion. la fel cu Australia. nu definitivă. La Londra poziţia Departamentului Coloniilor fu aspru criticată în diferite cercuri. 130. ceea ce determină guvern/ui neozeelandez să ceară rămînerea ipe loc şi întărirea effectivelor imilitaire britanice. ap cit. arăttînd că neplăcerile coloniei proi«au din nemulţumirea justificată a indigenilor faţă de Ipolierea pământurilor lor şi din neglijenţa guvernului docal în i părea unor suficiente forţe armate proprii. p [99 | l ' o u t h a s . trecură la un moment dat şi raporturile Noii Zeelande cu metropola. Presa neozeelandeză. p.. fără a se lua nici o măsură de curmare a abuzurilor.. în conformitate cu metodele partidului liberal. care se temeau că o asemenea conferinţă ar putea avea ca rezultat întărirea amestecului metropolei în afacerile interne ale coloniilor. cit. p.U. Acestea reîncepură în 1868. se indignă de atitudinea metropolei şi începu a vorbi de o cerere către S. h i. cit. op. Renunţînd la el. în parte izvorîtă din conflictele cu maorii. dădu curs liber spe culei de terenuri şi spolierii maorilor. La 1868 aproape întreg pămîntul era în manile a 5% din populaţia albă — „squatterii"... o ţară a marii proprietăţi agrare. 264 . CHBE. invitîndu-le să ia în pose siune arhipelagul.turilor de la indigeni. Departamentul Coloniilor. VII. Pe aceleaşi motive. 350. de a reduce la minimum cheltuielile metropolei faţă de colonii. găsind sprijin chiar la guvernele vizate. p. reuşi să respingă ultima propunere.. op. O revoltă teribilă a acestora fu cu greu înăbuşită în 1866. Gunul din Londra refuză.

...i1 . 461—476.. evenimentul de oarecare răsunet a fost ane xarea . o pante a unui celebru discurs. 24—26. Momentul critic al raporturilor Angliei cu îndepărtata • colonie de la antipozi a fost astfel depăşit. . guvernul englez cctlii în chestiunea împrumutului solicitat de Noua ZeelandS. Hardy. pp. nici şi a lucrărilor publice" 1.. îm 1874. în Pacific.i intanisificării expansiunii coloniale 2. pp. recomandînd acordarea lumei de 1 milion de lire sterline.în schimb. proclamlînd făţiş nece.. 311. IBl . în ciuda vehementei presiuni a conservai " i i l o r şi a lui Disraeli personal. p... 34 şi 45.. 1 . '2. Istoricul ■ U\rg la G r a t t a n . cit. pp. care consacrase problemei. III. „pentru sprijinire!. act în faţa -căruia Gladstone ie cîţiva ani.. op. •Uni. cit..iinisuMar Fijii. op.

PARTEA A IM IMPERIUL IMPERIALIST .

.

fie sub forma dominaţiei politice directe. voi. ii puţin de 50%. „Peuples et civilisations". stadiul cel mai înalt al capitalismu-' >pere complete. Peste un sfert de Africa era ocupată în proporţie de 9O°/o.line în proporţie de aproximativ lO°/o . cu 0 populaţie de 57 000 000 de locuitori 2. Polinezia. Paris. 56 [Col. Editura Politică. ti] I L • n i n. >82.5 milioane de kilometri pătraţi. Pînă la sfîrşitul secolului aproape întreaga lume va fi împărţită între aceste mari puttri. p. Nu ■ acaparează puncte care prezintă un interes econoiau strategic vizibil. Anglia a acaparat teritorii în luprâfaţS de aproape 9. atinmilioane de kilometri pătraţi. ci se pătrunde adînc în interiorul continentelor.ii între 1884 şi 1900. 1964. Num. avînd ca obiectiv principal Africa.. direct. Imperialismul. La începutul perioadei el avea o întindere <•'• milioane de kilometri pătraţi. i u r i c e Baumont. La 1878 teritoriul african era în posesiunea unor pu 11 . L'essor industriei et l'imperialisme co.CAPITOLUL I SPRE ÎNCHEIEREA ÎMPĂRŢIRII LUMII (1874—1895) Ultimele decenii ale veacului al XlX-lea marchează in.. numai în speranţa că în viitor s-ar putea ivi acolo ' M . la sfîrşitul ei. fie sub urci a zonelor de influenţă economică şi politică. 27. 269 . 1937. adică a dominaţiei mascate./ ( IH7S—1904). ci şi teritorii aparent fără valoare. Nu mai sînt ocupate doar ţinuturi ■ muie. I o adîncă schimbare de concepţii şi metode în cadrul • ■ i n Cobre colonialiste. Impei ml britanic are partea sa importantă de contribuţie ila această curii Colonială. Polinezia i 56% K Ateste cifre pun în evidenţă şocul expansionist în poliţii i marilor puteri.i relativ bruscă a politicii colonialiste a marilor puteri într-o fază de intensă virulenţă. iar Asia cam jumătate. Bucureşti. ceva n i .

puternice sau mai slabe. în numele unor principii fals umanitare. Guvernelor buirgheze şi cercurilor ide afaceri care le împing înainte. ca odinioară „chestiunea orientală" K Expansiunea colonială de la finele secolului al XlX-lea. proclamate cu ipocrizie de clasele dominante şi guvernele marilor puteri. în toate statele capitaliste Iczvoltaseră forţe social-politice. „civilizatorii". a unei inexistente misiuni „providenţiale". ii I.. prin însăşi amploarea pe care i-o dau cercurile interesate. la oprimarea unor rase pretins inferioare. în focar de război ce ameninţă să incendieze lumea. cit. 1 B a u m o n t. p. e în mult mai largă măsură în atenţia opiniei publice. de aceeaşi acuitate şi insistentă prezenţă. Italia. emit pretenţii coloniale : Germania. secondată de la distanţă de Franţa. urmata şi de \ alte grupări de opinie. mai ales dintr-un anumit mediu intelectual. Se naşte o „chestiune africană". prin propaganda pe care i-o fac. care denunţă imperialismul colonial. care condamnă cu putere colonialismul. în frunte cu clasa mun-i iioare şi cu partidele ei. 57. interesele înguste ale marelui capital şi demonstrează că acestea împing popoarele la războaie pentru scopuri străine şi nedemne de j ele. Fiindcă o altă trăsă tură a expansiunii coloniale de la sfîrşitul secolului al XIXlea este caracterul ei competitiv.irgi şi mai contradictorii. Noi ţări. op.bogăţii exploatabile şi numai pentru ca aceste teritorii să nu ajungă în mîna unui stat concurent. li se opune mişcarea socialistă. 270 . O ascuţită riva litate între acestea şi ţările cu o mai veche tradiţie în ma terie transformă orice punct al globului în obiect de dispută. în sînul căreia deşteaptă ecouri ni. de conflict. Problemele coloniale sînt în centrul politicii internaţionale. Anglia nu mai dictează pe scena acestei expansiuni. Japonia. a clasei muncitoare şi a altor elemente înaintate îşi găseşte ancore în conturarea din ce în ce mai definită a unei mişcări de rezistenţa" şi de eliberare în rîndul popoarelor subjugate sau ameninţate cu subjugarea. Această luptă anticolonialistă a socialiştilor. Statele Unite.

op. ca drept". In preajma anului 1870. latre dezintegrare. întărirea ■. „alte popoare vor fi atunci (pigmei pe lingă un asemenea popor" 3. în care integrează întreg imperiul. într-un termen mai apropiat sau mai îndepărtat. 104. Perspectiva nu era judecată drept o catastrofă. pp. îm verstă doar de 25 de un. Ca formă. op. cit.m-. p. Hardy.i Uritanie. prin independenţa coloniilor.. 78 şi 1 ml | (Mai Marca Britanie) . cîtă vreme acestea aveau să continue a rămîne parteneri ai schimburilor comerciale. Bau. figurînd pînă atunci ca un radical. din open filozofului idealist Thomas Carlyle 1 . p. „Cucerirea.<<p. p. se dovedeşte.. Greater Uri tain. Iar superioritatea capacităţii productive a Angliei prezenta o gat.inţie pe timp nedeterminat a permanenţei acestor legă t uri comerciale. va apare în 1890. Citat după Hardy. care a cuprins deja globul şi e destinată să-1 " i n pic întro zi în întregime. 153—159. ci ca un fapt normal. încoronînd lumea moi ouim Imperiul iroman o încoronase pe cea antică. cit. în planul superficial al filiaţiei ideilor. p. El exaltă sentimente ultranaţionaliste: „grandoarea rasei britanice".. în riruitindeni.. rod al nedreptăţii şi forţei. considerat ca o [nipirată. nimic nu o poate opri ca în mul 1970 să ajungă la 300 de milioane de suflete. Destrămarea legăturilor politice cu coloniile n-avea să prezinte mare însemnătate. afectează i coniidera imperiul colonial englez drept o structură politică tranzitorie. cit. clasele dominante <lm M. apărută în 1868 2. mergînd. 207. ■ i încearcă să acrediteze o potenţare a unui naţionalism I uitanic. Autorul. sub titlul Problems of Hritain (Probleme ale Mai Marii Britanii).. cit. preconizînd menţinerea imperiului. cit. 78. . influenţate de doctrina liberală. 271 ■•[>.Concepţii colonialiste britanice în pragul trecerii spre Imperialism Pînă către 1870. o a doua ediţie. această concepţie „liniştita*" loc alteia. I li r i c . unitar. acela are şi drepI ii o facă". op.. noua concepţie linv i i i zgomotos prin cartea ilui Cbanles Dilke. dezvoltă ideea unui Imperiu britanic mondial.murilor sale ou imetropdla şi expansiunea sa. 1 „Cel căruia cerul îi îngăduie să ia în stăpînire.

James Anthony Froude. i şi calităţile. perspectivele lui „înguste".npărat de toate 'primejdiile 3. obsedate de punctul de vedere al An gliei propriu-zise. care le-a creat şi ]'■ . Trebuie să încetăm a crede că istoria Angliei este istoria parlamentului de la Westminster". pe baza cărora el publică. sau sînt pier duţi pentru ea. • Oceana. „Trebuie să încetăm a crede că emigranţii care pleacă în colonii părăsesc Anglia. combate liberalismul manchesterian. Naţioniailismiuil exacerbat este (propagat de felurite instituţii create ila inspiraţia şi cu sprijinul cercurilor intere sate ale marii burghezii. i e .. Har d y. cit. p. p. şi apărută în 1885. consfinţind astfel „vitejia anglo-saxonă". 160—163 . 78. consideră Seeley. * Liga pentru federaţia imperială. 272 172. precum şi despre imperiul nostru din India. sau Anglia şi coloniile sale. O „Imperial Federation League" 4..Un alt reprezentant de . şi de a garanta o uniune permanentă între patria-mamă şi diferitele părţi ale imperiului". cartea The Expansion of England. p. O „Coloniali Society". u al acestor idei a fost istoricul John Robert Seeley. op.. insulare. cit. mi „imperiu oceanic" sau o „confederaţie imperială". alături de cea veche. îşi propune „a spori şi răspîndi cunoştinţele idespre coloniile. Naţionalismul britanic imperiafet îşi va găsi apoi o expresie largă în opera literară a cunoscutului scriitor Rudyard Kipling (1865—1936). pp. Demangeon. op. au apărut în lume alte Anglii.. cit. creată în ' B r i e . op. cit. Aceleaşi tonuri apologetice răsună şi în cartea Oceana or England and her Colonies 2. dependenţele .i . moderaţia sa în problema colonială. Seeley afirmă că englezii trebuie să considere imperiul în ansamblu şi să numească acest ansamblu Anglia. păstrîndu-şi l i i n ( . Aceste Anglii trebuie să constituie o uni-' i i < . 166. 78. în care rasa engleză prosperă. In cursurile ţinute la Cambridge în 1881—1882. . datorata tot unui cunoscut istoric. Expansiunea indefinită. ideal al burghezului mijlociu. cit. op. datînd din 1868 şi reorganizată ulterior sulb mumele de „Royal Colonial Institute".. H a r d y. în 1883.şi posesiiuiniiile noastre. acea „Little England" (Mica Anglie).. p. este (principala raţiune de a fi a poporului englez l. op. Ea insistă asupra faptului că. axată pe aceleaşi premise.

. op. 172—173. pp.a lansat strigătul de raliere. pp. traducîndu-le cu abilitate într-un fel de „religie naţională. 1 După H a r d y. şi. răspunzînd acestor simpatii îndepărtate. p. cit. . concepţia unităţii imperiului ţi a expansiunii sale indefinite c întruchipată do liderul conservator Benjamin Disraeli (1804—1881). dupX părerea mea. înscriu în planurile lor de cercetare aceleaşi obiective ile Itudierii „intereselor comune" tuturor membridoi imperiului 'în arena deschisă a politicii. 41 . atunci cînd nu ia în considerare orice posibili tate de a reconstrui cît mai mult imperiul nostru colonial. datorită simpatiilor coloniilor pentru i-mamă. -. a pronunţat cuvântul evocator : Imperiu" 3.. Momentul din care Disraeli devine campionul imp lismului britanic şi autorul „reorganizării imperiului" iclcr. fără a fi micşorate. la 24 iunie I 872. III. op. 273 The Concept of Empire. prin coloritul ei oriental. . cit.. fondaţi acum. El a sintetizat . „Ele au decis că imperiul nu va fi distrus .mir engleze faţă de problemele coloniale nu putea fi II rezultatul unor schimbări în condiţiile obiective ale 1 4 Demangeon. în numele p u n dului conservator. Acuzînd pe liberali şi pe Gladstone că au încercat să dezintegreze Imperiul britanic.it discursul programatic rostit de el. are ca scop studierea apln [rii principiului federativ în relaţiile dintre Anglia şi coloniili Pînă şi anumite instituţii ştiinţifice. Disraeli afirma că această • •rcare a eşuat. B e n n e t t . la Crystal Palace din Londra.ispiraţiile marii burghezii engleze spre dominaţia mondială.9. — N. p.1884. i are eîştigă2 masele prin amploarea ipoetieă a dogmelor sale. A. CHBE.. Disraeli a inventat cadrul extraeuropean în care coloniile îşi vor găsi loc. nici un ministru din această ţară nu-şi e datoria. 73. care pot deveni sur»a unei incalculabile puteri şi fericiri pentru această [■4. prin cultul energiei. • Recte : „înşală". Cauzele avîntului expansiunii după 1870 O atare schimbare de optică în atitudinea claselor domin.

ci să fie rezervat tot imai mult intereselor capitalului englez. de ruină a economiei engleze — întemeiată în mare parte pe resursele şi debuşeurile coloniale. sub raportul volumului producţiei. Anglia şi-a pierdut poziţia ei economică preponderentă în lume. Concepţia unităţii imperiale şi a expansiunii sale la dimensiuni cît mai largi a fost soluţia pe care marea burghezie engleză a întrevăzut-o pentru salvgardarea intereselor sale. prin permanenţa legăturilor comerciale. a început să se zdruncine şi încrederea în dogma liberei concurenţe. înregistrează plîngerea marilor industriaşi din Birmingham şi Sheffield împotriva protecţionismului Germaniei şi Statelor Unite şi a faptului ca mărfurile acestor ţări caută să concureze pînă şi pe piaţa metropolei engleze. ca unic remediu spre a 274 . prin ista. armă care se întoarce acum împotriva Angliei. dar Anglia a fost ajunsă din urmă şi întrecută de Statele Unite ale Americii şi de Germania. pornind metodic. Aceste schimbări se desci frează cu uşurinţă. Libertatea economică a coloniilor. ameninţa să devină im un factor de grabnică destrămare a imperiului şi. posibilitatea pe care ele o aveau. care să o situeze deasupra oricărei concurenţe şi să-i garanteze. Concurat pe pieţele „neutre" ale lumii. Nici vorbă nu mai poate fi de acceptarea senină a destrămării imperiului. de la cercetarea condiţiilor economice. mînuită de adversari mai puternici. Acesta devine o condiţie vitală de existenţă. în urma dobîndirii autoguvernării. Mitul eternei superiorităţii economice a Angliei. în cele trei decenii de la sfîrşitul secolului al XlX-lea. de a între ţ i n . O comisie de anchetă formata în 1885. în acelaşi timp. pentru a cerceta cauzole recesiunii comerţului 'britanic. relaţii comerciale cu orice ţară. Ei propuneau.Hi poziţiei şi existenţei Angliei în lume. capitalul britanic îşi propune să se retranşeze pe pieţele 'dominate politiceşte de Anglia. în raport cu alte puteri şi cu propriile sale posesiuni. Nu numai că diferenţa de nivel dintre capacitatea sa industrială şi aceea a altor state a scăzut brusc. stabilitatea edificiului politic mondial clădit în aproape trei secole de cuceriri^ s-a spulberat dintr-o dată. Sub o altă rezervă însă : ca el să nu poată constitui un teren de penetraţie uşoară pentru mărfurile străine.

putea înfrînge această conc m o uniuni ială. Cf. 201—202. 275 . dotate cu autoguver•. o parte a marii burghezii engleze va preconiza transformarea imperiului într-un sis tem economic închis. cu coloniile. s-au făcut apropieri între această politică i vechiului mercantilism. asemănătoare cu „Zolh :rein ui iu ihiar o federaţie politică. De aci derivă. vedea în Imperiul britanic în viitor : „o alianţă ■ ■ ■ ■ • -. a unei asociaţii de state con siderate libere. cu atît mai largă va fi piaţa britanică. burgheziei din coloniile de emigraţie. primul ministru anadian. ca şi vehemenţa expansionismului : cu cît mai întins va fi imperiul în noua sa structură integrată. cit. ideea unei mai strînse unităţi politice. mul va atrage după sine o creştere a preţurilor la multe articole de larg consum pe care Anglia le importa din •ifara imperiului.. cu atît mai 1 1 C h e v a 11 i e r. p. încă înainte de 1867. cit. op. permiţînd ui i pieţei metropolei şi a coloniilor sale1. Realizarea noii formule întîlnea însă în cale inter. pp.. I. că proreci i . nici înlirea drepturilor şi libertăţilor sale politice. britanici. Au survenit şi factori politici internii. ca nu accepta fără condiţii revenirea coloniilor res pective la rolul de anexe economice ale metropolei. John Macdonald. 67. la scara întregului imperiu. Nu CU totul fără temei. Iar ministrul australian Henry Parkes încerca să nprindă aspiraţiile contradictorii ale burgheziei engleze din «olonii în formula: „Cu cît mai largi frînghiile. împărtăşită de cercuri de opinie destul de largi. în special exista temerea. '< himbismului. aria de respirai sursa de profituri şi de forţă a capitalului englez.ile şi autonome. Intre integrare şi separare se va insinua formula conciliatoare a federaţiei imperiale. va reînvia doctrina proi^ ului. op. I. legate împreună printr-un suveran comun". la rîndu-i. eliminînd mărfurile străine sau punîndu-le piedici şi lăsînd în schimb liberă circulaţia produ selor britanice 2 . Cu alte cuvinte. Este concepţia care va încerca să se impună cu di bire în anii de după 1895 şi al cărei exponent va fi Jo: Chamberlain. care au ţinut în şah ofensiva protecţionistă. H a 11 g a r t e n.

35. Renouvin. 883—884. împrejurările de la sfîrşitul icului al XlX-lea au dus şi la crearea altei baze de legături) de comunitate de interese între burghezia britanică i ropolitană şi colonială. p. L ' e x p a n s i o n d e m o g r a p b i q u e . ale acestor comunităţi engleze create dincolo de mări. după 1870. generate de accentuarea şomajului industrial. P i e r r i CHBE. prelungind uni tatea acestuia şi. dependente şi coloniale. între 1871 şi 1915 au emigrat din An glia 8. sub red. din care 5. de criza agrară ce afectează Europa. datorită unei noi „unde de şoc" a emigraţiei britanice. timp de două decenii. K c i t h . pe tradiţii.. Bilanţul discuţiei asupra autodeterminării. în epoca formării monopolurilor. pp. De ce burgheziile coloniale de factură britanică se opresc din mersul către independenţa deplină şi preferă o soluţie de compromis care le menţine în imperiu. printre altele. Bucureşti.. 1. Ele se întăresc. pentru a rămîne apoi stăpîn pe piaţă. „Imperialismul.. A B. 1964. înseamnă. Neozeelandez ml Julius Vagei a redactat în 1885 un memorandum în favoarea federalizării imperiului 2. în aparenţă. lui Mai B e l o f f . II. întemeiate pe limbă. III. ca una din cauze. 4. în urma concurenţei grînelor de import. goana după profituri mai mari. 4 <<»"/ F r a n c o V a l ii i. din care 633 000 l ' i r în afară de acest factor. V. [1962]. 197—207. export de capital. Selected Speeches and Documents. p.1 milioane de oameni. Concurenţa furibundă de pe piaţa mondială. Producţia capitalistă se -introduce în colonii din ce în ce mai accentuat" 4.7 milioane emi-niţi definitivi. toate acestea grefate pe fondul creşterii continue a producţiei şi a capitalurilor disponibile. şi sentimentele de solidaritate. 1 1 mul 1900 s.strînsă uniunea" 1. în Opere 10. v i i r L a n n e s . 276 rrinz Schnabel şi . Milano. chiar întărind-o ? Nu se pot trece cu vederea.. au sporit în proporţii uriaşe exportul de capital în ţările ■înapoiate. Lenin. î n V E u r o p e d u XIX' vt du XX' siecle (1870—1914). de caracterul tot mai grav şi mai de durată al crizelor economice ciclice. Numai Canada a primit în acest interval oape 1 800 000 de imigranţi englezi. Editura Politică. tendinţa de a-şi doborî adversarul prin preţuri scăzute. pp. americane şi ruseşti..

ea nu are nimic împotriva unui ajutor din CHBE. pentru ca după un sfert de veac. le cointeresează mai îndeaproape şi rodează astfel circulaţia ideii de federalizare. L'Empire Britannique. • CHBE. să considere unitatea imperială o unitate a clasei dominante. din care jumătate în colonii K Un sector important al investiţiilor l-au constituit căile ferate.7 miliarde în 1893 şi la aproape 4 miliarde $sa 1914. 195 . 104. Investiţiile engleze de capital în străinătate ating 1. p. manifestă oarecare veleităţi expansioniste proprii (de exemplu Australia. dezvoltînd în colonii industria şi transporturile moderne. Mai trebuie ţinut seamă şi de faptul că burghezia colonială. în 1870 se aflau în posesiunile britanice căi ferate în lungime de 13 600 km. Alte sectoare ale economiei coloniilor care atrag capita luri engleze sînt mineritul. Apropierea uzinelor prelucrâtoari de ma terii prime scădea cheltuielile de transport şi totul ie solda cu preţuri de cost mai reduse. Demangeon. p. în zona înconjurătoare a Pacificului). mîna de lucru era n iile prime din abundenţă. Abia după 1904 se înregistrează investiţii şi ta ramuri concurente ale industriei din metropolă3. au favorizat şi dezvoltarea proletariatului industriali.. ' Bennett. irigaţiile (baraje moderne. la 1895.în fo losul agriculturii) şi. cit. cresc la 1. p. în UEuroţe du XIX' et du XX' l li. lungimea lor să ajungă la aproape 85 000 km 2. op. âIII. adeseori din zlciminte iflati abia la înce putul exploatării. 1058. III. Însuşi acest fapt de capitală importanţă exercită o influenţă asupra atitudinii burgheziei coloniale faţă de metropolă : o face să dorească sprijinul Angliei. 277 . Investiţiile de capital britanic atrag în sfera lor de influenţă cercuri mai largi ale burgheziei din colonii. într-o măsură mai redusă. întărită economiceşte şi satisfăcută pe tărîmul drepturilor sale politice. 199. ca formă de menţinere a unităţii imperiului. deci necesitîiul cheltuieli di (ie mai reduse. favorabilă apărării poziţiilor ei. conjugate cu profituri sporite.3 miliarde lire sterline în 1885. p. Dar investiţiile de capital. industria pi lucrătoare. cu şanse mai mari de victorie asupra concurenţei.în colonii. realizate prin regimul autoguvernării. în sprijinul acestor tendinţe.

ca un ultim element care nu generează. Atenţia acordată Indiei de noul curs al politicii engleze s-a concretizat în „Bill-ul cu privire la titlurile regale". Cu populaţia sa. dar înlesneşte acreditarea ideii unităţii imperiale. Phileas Fogg. în secolul al XX-lea. în sfîrşit. p. pro• nctt. India reprezenta un imens debuşeu al industriei Angliei. In funcţie de evoluţia evenimentelor în India se orientează numeroase acţiuni ale politicii externe britanice. Este posesiunea căreia guvernanţii englezi de după 1874 îi acordă în continuare o importanţă deosebită. coordonate cu căi ferate continentale. de linii de navigaţie dotate cu vase cu aburi. pe o arie geografică mai largă decît sudul Asiei. dar perfect realizabilă — în cea mai mare parte prin intermediul mijloacelor de comunicaţie ale Imperiului britanic. n-o deranjează cu nimic o intervenţie a flotei engleze. Ea desăvârşeşte acum legarea tuturor părţilor imperiului printr-o reţea continuă de cabluri submarine. 1052. evaluată la 230—240 milioane de oameni. cit. 278 . pranergînd prăbuşirii Imperiului roman de apus 1. un debuşeu şi pentru exportul de capital. op. deci un indispensabil „partener" comercial . ultimul cuvînt. iar după 1870. Telegrafia fără fir şi transporturile aeriene vor avea. e un englez şi efectuează călătoria sa — imaginară. retragerea garnizoanelor britanice şi lăsarea sarcinilor militare exclusiv în seama coloniilor — acţiune întreprinsă de guvernul Gladstone între 1868 şi 1874 — e deplînsă ca prematură şi comentată prin aluzii la retragerea legiunilor romane din Britannia. de ceai şi numeroase alte mărfuri. Dimpotrivă. şi un vast teren de investiţii. India şi „neotorysmul" lui Disraeli Expansionismul agresiv şi reconstrucţia imperiului sub 1111ii 1 unităţii sale — noua linie imprimată colonialismului britanic de Disraeli — şi-au avut un teren de încercare în India. un furnizor de bumbac. eroul lui Jules Verne din Ocolul Pămîntului în 80 de zile. e de menţionat continua perfecţionare a transporturilor şi comunicaţiilor..partea imperiului.

Continuă marile lucrări de irigaţie.B e n a e r t s . 212. pp.pus de guvernul conservator şi vm. voi. i 1 I i a m s o n. I Ibnlnn. p. în cadrul unor fastuoase ceremonii.. sub ficţiunea preluării titlului şi autorităţii vechilor suverani de ila Delhi.ii di parlament în 1876. pe plan economic. Măsurile luate n-au putut înlătura repetarea acestei calamităţi. A Short History. Guvernul britanic a insistat în continuare într-o politici de mai largă solicitudine aparentă faţă de India.. cit. spre a-i \rrvi ca sursă de aprovizionare cu cereale s . adoptat în 1883. introducînd un clement de drept şi tradiţie istorică în relaţiile de supuneri' dintre feudalii hinduşi şi coroana engleză. Deschiderea Canalului Suez a favorizat întrucîtva dezvoltarea economică a Indiei. Titlul imperial al Marilor Moguli. desfăşurîndu-se în acelaşi timp o campanie pentru colectarea de ajutoare din întreg imperiul 2. suspendat în urma răscoalei din 1857—1858. op. p. p. " Dtmangeon. dar i-au atenuat efectele 3. 274. cit. 234.5 milioane lire sterline anual. Viceregele Indiei era locţiitor al împărătesei de la Londra.. pentru ajutoare celor sinistraţi şi pentru îmbunătăţirea mijloacelor de comunicaţii. ' ll'idem. determinate de interesul Angliei în ameliorarea agriculturii indiene. „Codul foametei".. la Delhi 1. 231 .M a u r a i n . Circulaţia comercială s-a intensificat. Această schimbare a formei legăturilor de dependenţă politică a Indiei faţă de Marea Britanie a fost proclamată oficial la 1 ianuarie 1877.. B a u m o n t.. sprijinită şi de masivele construcţii de căi ferate. prevedea alocarea sumei de 1. era restaurat în persoana reginei Victoria. ' I l a u s e r . La 1881 apare primul act de reglementare a muncii femeilor şi copiilor în fabricile din Imlia4. II. în anii de secetă şi foamete 1876—1878 s-au alocat pentru populaţia sinistrată vreo 14 milioane de lire sterline. cit. El căuta să dea o bază juridică integrării mai urnise a Indiei în sistemul colonial britanic. de bumbac şi iută. Din anii 1875—1880 face paşi mai hotărîţi înainte industria textilă modernă. op. op. 272—273. care devenea împărăteasă a Indiilor. loc. cit. p. 279 .

D u p u i s. Prin atitudinea sa. op. op. 280 . Prin acestea. dezvoltarea unei industrii autohtone moderne. în speranţa de a evita nemulţumirile populaţiei şi redeschiderea „problemei indiene". limitate însă la pătura conducătoare indiană. ca unele ce ignorau anumite date esenţiale ale problemei. 2 1 2 . pp. Adîncirea contradicţiilor anglo-indiene şi dezvoltarea unei mişcări organizate de eliberare Calculele guvernului britanic erau greşite. 290 şi 300. I. C h ev i I I i c i. atît de violent pusă. Ii . prin-tr-un act din 1892 a fost extinsă puterea consiliilor legisla tive de pe lîngă vicerege şi s-a acordat un spaţiu mai larg principiului electiv în ocuparea locurilor din consiliile pro-. cu funcţia şi metodele spoliatoare ale administraţiei ' I» u p u i s. cit. Atragerea elementelor hinduse An administraţie a răspândit un timp un oarecare climat de satisfacţie şi lealitate. dar totodată a pus burghe zia indiană în mai largă cunoştinţă de cauză cu structura infimii. ira bunăvoinţa guvernanţilor englezi în a atrage mai umil elementele indiene în administraţie 2. op. p..Şi în domeniul politic-administrativ sau cultural se manifestă aceeaşi intenţie a Angliei de a afişa mai mult interes faţă de India. în cazul în care bogăţiile interne şi valorificarea lor i-ar fi aparţinut ei. nici de cercurile britanice din India.predispune în favoarea (regimului britanic prin unele concesii politice. fiind judecată prea „liberală". care n-a fost agreată de Londra. Cit. dacă mu chiar singurul vicerege care s-a bucurat de simpatii în rîndurile poporului indian 1. p.. ca şi prin alte măsuri mai mărunte. la un moment dat. iar nu ocupanţilor englezi. în spiritul politicii sale. toate acestea fie întăreau burghezia indiană.. investiţiile de capital. 289.i u in o n t. fie o luminau mai deplin asupra perspectivelor sale de dezvoltare.. op. p. 296 şi urm. Guvernarea lordului Ripon (1883—1884) se remarcă prin această ostentativă „bunăvoinţă" faţă de elementul autohton. de marea răscoală din 1857. eăutînd a-1 . cit. Preocuparea ceva mai accentuată pentru ridicarea economică a Indiei. lordul Ripon a ifost printre foarte puţinii. cit.

de elementele ei înaintate. de tipul Cana dei sau Australiei.britanice. Lupta Indiei pentru libertate a intrat.. încerca să c un fond naţional pentru sprijinirea acestui ţel. din toate punctele de vedere. diferind întrucîtva numai forma în care erau urmă. la Londra. an după an. asociaţia a desfăşurat în 1878—1879 agitaţii în toată ţara împotriva piedicilor puse indienilor la accesul în funcţiile publice. vechiul militant naţionalist Naoroji a în-/i. cadre capabile să facă faţă. aşadar. a cărui activitate a fost ci. mişcare condusă de burghezia autohtonă. Promovarea învăţămînuilui . Se înmulţesc asociaţiile politice ale burgheziei indiene.11 281 . Existau. programului. în 1883 se fondează „Asociaţia pentru reforma constituţională" şi „Uniunea naţională indiană". >u larg orironl inte lectual şi superioară experienţă de viaţă.. pttCUZn şi un aşa-zis comitet de informare. cadre tot mai nuni. înfiinţată în de ceniul precedent. Aceste piedici apăreau an de an mai nejustificate. Continuînd lupta pentru un obiectiv înscris în programul ei de la început. Tot în 1883. Scopurile lor erau leaşi. formelor de organizare şi metodelor de acţiune. Din 1876. avînd prilejul di-aşi crea relaţii şi cîştiga simpatii trainice în mediul intelectual şi politic internaţional.n cu solidă şi variată pregătire profesională.rfte. în faza s. sub raportul principiilor.1 oftrii aceleiaşi bur ghezii. Integrarea Indiei în sistemul imperial conceput de Disraeli şi noua linie a politicii engleze faţă de ea au contribuit — acesta fiind cel mai important efect ai lor în perspectiva istorică — la deşteptarea şi întărirea unei mişcări organizate de emancipare naţională a poporului indian. Cea dl i doua. militează pentru introducerea în India a unui regim de autoguvernare constituţională. Prima îşi propunea să constituie o asociaţie unică.irul „Voice of India". aşa-numita „Asociaţie indiană". între 1857 şi 1885.i mo dernă. avînd un consiliu general central şi ramificaţii în întreaga ţară.. după 1870. la universităţile din India au fost înscrişi peste 48 000 de stu denţi. preconizînd de asemenea propăşirea politică a li« prin dobîndirea unui regim constituţional. exigenţelor examenului de primire în funcţii.

. Ei arătau că negoţul britanic a 1 M . adică independenţa totală. y Cum ps ton. Acesta a fost „Congresul naţional indian". resimţeau cu şi mai multă umilinţă şi indignare discrimină'riile felurite la care îi supunea „ipiînă şi cel mai asiatic dintre gentlemeni". conducătorii ci au lansat critici şi împotriva consecinţelor economice ale dominaţiei engleze. Controverse economice Pe măsura dezvoltării mişcării naţionale indiene. că „un colegiu musulman fondat valorează cît patru corpuri de ainmata" 2.imediat salutată cu simpatie de Hyndman şi de alţi socialişti englezi ai vremii. op. aripa lui radicală îmbrăţişînd lozinca: „India indienilor".n 1885 s-au pus bazele unui organ consultativ anual al liderilor diverselor asociaţii şi comunităţi indiene. „EHR". Dotaţi cu o pregătire intelectuală egală cu a oricărui englez cultivat. Guvernanţii englezi. mărginindu-se să revendice autoguvernarea şi statutul de dominion. Congresul a fost iniţial loialist. aceşti tineri. 212—213.. pp. Format în majoritate din avocaţi cu educaţie engleză. op. cit. ca o primă contramanevră la această dezvoltare rapidă a mişcării naţionale indiene. Vechile prejudecăţi religioase au servit Angliei pentru a frîna. >î. din care s-a dezvoltat cel mai puternic partid politic al burgheziei hinduse. cit. Dar destul de curînd el a primit o infuzie de radicalism din partea tineretului proaspăt ieşit din universităţi şi lansat în lupta politică. răspunseră prin încurajarea constituirii unei mişcări separate a musulmanilor (care formau o treime din populaţie). îin sfârşit. 284—291. pp. 282 . sudarea mişcării de eliberare naţională a Indiei. rezultă şi din expresia folosită de un funcţionar englez. Cxt de interesate erau avansurile pe care oficialităţile încep a le face musulmanilor.L . pînă în zilele noastre i. alimentînd o atmosferă de neîncredere şi dezbinare între aceştia şi hinduşi. mulţi reveniţi din universităţi brita nice. Congresul naţional indian a evoluat spre un naţionalism intransigent. timp de decenii. B i " m o n t.

fiindcă guvernul conservator al lui Salisbury. Dezvoltarea industriei textile moderne în India a neliniştit Lancashire-ul. care a urmat în 1895 celui liberal prezidat Roseberry. 305. The Indian Cotton Duties Controversy. Dezbaterile care au continuat cam un an. trecînd şi l>rin Camera Comunelor. Ea venea tocmai în anii în care industria britanică începea să resimtă necesitatea păstrării şi chiar lărgirii pieţei indiene pentru plasarea produselor sale. deficitul financiar al Indiei a silit pe \ regii Lansdowne. arătate mai sus. au ajuns în martie 1895 la soluţia ■ le compromis a acceptării de către Anglia a taxei de 5°/o pentru intrarea produselor sale în India. 383 I' Htrnettv. în anul 1894. nr. au ridicat şi din partea burgheziei industriale engleze. . De aceea.EHR". cumstanţe.-ui faţh de nevoile poporului indian. de pe poziţii şi din interese opuse. Măsura lovea în tînăra industrie indiană. inclusiv bumbacul. 1 I' o m a n g e o n. printre atîtea . 684. 1894— . nici di ■ creştere a standardului de viaţă al poporului'. sub influenţa cercurilor industriale engleze. 231. p. că tot timpul interesele comerciale engk-/< pri il. cît de justificate erau criticile burgheziei indii la adresa comerţului britanic. 1962. p. Industriaşii englezi uideau că (reglementarea din martie 1895 era protecţio-" I . situaţie în care nu p u n i fi vorbfl de o reală dezvoltare a economiei ţării. să propună guvernului din Londra acceptarea unor taxe de import de 5% la numeroase produse manufacturate engleze. Ea confirmă.. cit. Paralel cu asemenea îndreptăţite observaţii.însemnat fundamentarea dominaţiei Angliei în India . printre care şi cele de bumbac. I . op. ip'icîndu-se însă o taxă compensatorie şi la vînzarea produ-< lor manufacturate indiene. Protestele vehemente ale unor delegaţii de industriaşi din I incashire au determinat guvernul englez şi au silit pe cel ilin Delhi să excepteze produsele de bumbac de la noile taxe vamale. I pentru industria indiană şi dezavantajoasă pentru cea 1 . pentru ca acestea să nu fie prea Hidrant avantajate de noul tarif vamal. Compromisul a durat puţin. apoi Elgin. obiecţii împotriva modalităţilor acestui comerţ. a reluat întreaga problemă. la 1877 au fost suprimate taxele de import în India la o serie întreagă de produse manufacturate de largă circulaţie 2.

în pofida tuturor simulacrelor de încurajare a economiei Indiei.irkand. fără declaraţie de război. ca esenţială pentru siguranţa frontierelor Indiei. ea rămînînd semnificativă din două puncte de vedere : faptul că în cadrul ei s-a putut schiţa. precum şi mici expediţii represive contra umor triburi nesupuse din acea regiune. 305. misiunea rusă condusă de Stoletov. nr. Problema frontierelor Indiei: Afganistanul în preajma anului 1870. evidenta predispoziţie filorusă a emirului decise guvernul englez la o acţiune făţişă. nemulţumit însă de arbitrajele engleze. 284 . la un moment dat.mi. proclamarea anexiunii sau a protectoratului rus lai N. a refuzat consecvent stabilirea unui agent rezidenţial britanic în Afganistan. intervenind în repetate rînduri cu oferte de mediere în divergenţele afgano-persane. teama de o posibilă invazie asupra teritoriului Indiei dinspre nord îşi găseşte o justificare mai concretă decît înainte. 1962. guvernul s-a oprit asupra fixării unei taxe de 3V20/!) pe toate ţesăturile de bumbac vîndute în India. în „EHR". fie că erau produse în fabricile indiene 1. Anglia atacă Afganistanul. după ce cu| 1 I1. Englezii începuseră încă din anul precedent. şi dezvăluirea perseverenţei guvernului britanic în a apăra interesele industriei proprii pe piaţa indiană. în iunie 1878. în cele din urmă. Controversa s-a încheiat pentru moment. Buhara (1868) şi Hiva (1873) ridicau dintr-o chestiunea controlului asupra Afganistanului. la Kabul. anglo-indină — deşi de pe platforme şi din interese opuse — împotriva politicii comerciale a metropolei. Avansarea Rusiei ţariste în Asia centrală. Lai 21 septembrie 1878. Shere Aii. op.. în \H'X<. ocuparea unor puncte care să le consolideze controlul asupra trecătorilor din munţii de la frontieră. După misiunea Stoletov.britanică. Anglia încerca să scă modalitatea de a-şi menţine influenţa în această ţară. o opoziţie comună. 684—687. înclinînd progresiv spre Rusia. M a r n e 11 y. pp. el primi cu ono ruri. fie că erau importate. Emirul de la Kabul. cit.

285 .i de afgani la intrarea pe teritoriul lor. Obligaţi însă pentru a doua oară să ia aminte la lecţia afgană. la vest de cursul inferior al Indusului. pînă la frontiera persană. (A. iar în cadrul conferinţei de la Zimma (august 1880). în încercuire. op. garnizoanele britanice din diferite puncte ale ţării trebuind să reziste. Iakub-han. înfrînse apoi insurecţia afgană. la riscurile pe care le prezenta ocuparea permanentă a unei ţări cu o populaţie atît de ostilă. Roberts reocupă oraşul Kabul. Emirul. în mai 1879 s-a încheiat pacea de la Gandamak. în războiul din 1839—1842. înfrînt. de dîrză şi dornică de libertate. O lună mai tîrziu. dar insurecţia genei iii îl sili să se retragă. Disraeli însă căzuse de la putere. în 1880. au slăbit expansionismul războinic al conservatorilor. D a s g u p t a . 1 Airsta fusese trimis în India cu instrucţiuni speciale de a veghea înaintării ruse în Asia centrală. o revoltă populară afgană repuse totul în cumpănă. instalînd la putere pe un nepot al fostului emir. Abd-ur-Rahman. I le s-au resimţit asupra finanţelor britanice şi. Campania încheiată în 1880 a dus la stabilirea a ceea ce I lisraeli (din 1876 lord Beaconsfield) numea „frontirele ştiinţifice" ale Indiei: împingerea lor în defileuri greu de trecut. Tratatul de la Gandamak asigurase Angliei posesiunea defileurilor de pe cursul nordic al Indusului. lordul Lytton 1. fusese arcsi. O misiune permanentă engleză e admisă la Kabul. condusă de generalul Roberts. s-a refugiat în Turkestanul rusesc. cu fiul şi urmaşul său..puţin timp înainte o misiune britanici trimiil d jele Indiei. l'>rrificate de englezi. Ca şi odinioară. asediului din partea răsculaţilor. misiunea britanică de la Kabul fu masacrată. garantîndu-i-se tronul şi hotarele contra oricărei agresiuni neprovocate. englezii au evacuat Afganistanul. Anglia ocupă şi anexează posesiunilor sale din India Belucistanul. Campania. cit. Kandahar. noul emir a fost convins să accepte un subsidiu anual (pe care-1 va primi pînă în 1901). Cf. pe această . a înregistrat iniţial un succes rapid şi complet.u. în porte tocmai din cauza dificultăţilor din această campanie. Roberts reuşi să degajeze garnizoana care apărn punctul de cel mai mare interes strategic pentru englezi. în septembrie 1879.

După cîteva luni. în 1881. o federaţie a statelor malaeze (1895). 12 3. M'). regiune asupra căreia.i n g e o n . «/> ni .. de drumul spre Indii şi de întreg ansamblul Imperiului britanic. B a u mont. După 1880 însă. se leagă de a Indiei.MI .. sub regim special de ocupaţie şi administraţie militară *. numită „British North Borneo Company". op. IK. formînd. Anglia a folosit ca pretext dificultăţile întimpinate de o societate comercială britanică în Birmania. La 'răsărit de India. a cărui 1 Problema Afganistanului în 1878—1880 : CHBE. a ocupat partea de nord a marii insule Borneo (Kalimantan). C a ci y. D c m a n ge on. 4 5 . H au se r. pp. pp. p. p. 278. 129—130. Hardy. în noiembrie 1885. 113—114. în 1893. în 1888. temîndu-se de creşterea influenţei franceze în această zonă. Bau mont. A History of Modern Burma. a fost proclamat protectoratul britanic 3. sub controlul . op. iar în 1895 a ocupat Chitral. de-a lungul frontierei cu Tibetul.. sau în vecinătatea imediată a continentul u i . Iar aceasta. 111 .i nni . O rectificare a tratatului de frontieră cu Afganistanul. op. partea de sud a teritoriului. pe oare n-au putut-o înăbuşi decît după vreo patru In restul Asiei. . englezii au întreţinut. 4 2 şi 4 6. D a s g u t a. pp. la extremitatea de nord a In diei. 88 şi urm.Ma ura in Benfterts. căreia îi răpiseră. 100—106. în 1901 se va crea în aceste părţi „The North-West Frontier Province". relaţii corecte. şi a proclama anexarea ei. III.un Problema Egiptului provine din aceea a Canalului Suez. cit. i n. Africa : ocuparea Egiptului . la 1852.. britanicii şi-au întărit dominaţia. p. dar nicidecum cordiale. 235. la rîndul ei.în completarea „frontierelor ştiinţifice". | 2l . englezii trebuit să facă faţă unei răscoale generale a poporului l . 62. 73. Anglia şi-a impus definitiv protectoratul asupra micilor state Bhutan. i-a asigurat controlul asupra importantei trecători Haiber. • J o h n F. 111 11 ' 286 . pp. pînă la 1878. ci t.. o p. o companie comercială. p. pentru a ocupa în întregime această ţara. op. cit. cu Birmania. cit. cit. ] cu sultanatul de Brunei. Şikhim şi Nepal (în 1890). op. 1 l > < . 104. pp. la 26 februarie 1886. cit.

CCXXIV. aiu adus finanţele Egiptului într-o stare vecină cu falimentul. joacă după 1870 un rol considerabil în afacerile economice egiptene.itoria publică internaţională".iniei ar putea pune ordine în haosul constatat.. în cadrul căruia Anglia şi Franţa aveau rolul principal. organ de control în numele I1 editorilor Egiptului. la sfîrşitul lui noiembrie» 1875. să modernizeze ţara sa. mic. care ambiţiona. fundată în 1864. pro puse celui francez constituirea unei comisii mixte angloramceze. Aceste măsuri au liniştit pentru moment pe creanţierii kedivului. între decembrie 1875 şi fehruarie 1876. Kedivul oferi la un moment dat. spre a se ocupa de reorganizarea Ministerului de linanţe 1 .. o misiune engleză cercetă starea financiară a I giptului. O lună mai tîrziu. sub toate aspectele. sesizînd momentul. p u n i cincim i din iraficul său era reprezentat de vase lub pavilion I n i i . 86—88.axă economică şi strategică devii. p e te ri to r iu l c ăr uia s e a fla a ce astă z on enorm. amînînd. Les intirlts financiers et la question d'Egypte. Cheltuielile exagerate şi împrumuturile în străinătate ale kedivului Ismail. Curînd după inaugurarea can alului .. intrînd în acest scop în tratative cu un i.. 81.i n Bouvicr. tom. Disraeli.irierci sale : fără a mai consulta în prealabil parlamentul. în februarie guvernul englez. în „Revue Historique". reuşind în parte. „An^lo-Egyptian Bank".. ' 1876. Interesul Angliei pentru zona canalului p pentru Egipt. 84 (1960). că numai experţii brii. contractă un împrumut de la banca Rotschild şi cumpăra..rup financiar francez. nude şi politica egipteană.. conchizînd. în acelaşi an s-a creat la Cairo „Comisia pentru ■ l. primejdia unei bancrute ' | ■• . dar nu înlăturînd. constrîns de dificultăţi. nu fără intenţii din partea lui Disraeli de i $i elimina partenerul din acest condominium financiar. un număr de 176 602 acţiuni Suez ale lui Ismail. prin ambasadorul său la Paris.M Londra—Gibraltar—Malta—Suez—Aden— Bomba) j dney. un funcţionar englez era trimis în Egipt.. pentru a exercita o supraveghere asupra finanţelor egiptene.. 287 . an. dădu ceea ce însuşi a considerat una din loviturile de maestru i l < i . vînzarea unui mare număr de acţiuni ale canalului. Guvernul britanic dobîndea astfel con. în raportul ei.i rolul asupra canalului şi devenea principalul interesat în ' i n .

Anglia şi Franţa provocară abdicarea silită a lui Ismail şi înlocuirea lui cu fiul său. Britain and the Middk-tast. Cf. din secolul III e.i răbii.f a statului egiptean. Numele ei a fost introdus H pare fără prea multă logică. 388 . p. în aprilie 1879. / Avem oameni . aducînd Angliei insula Cipru. M. C. fellan de origine .. El ar fi preferat ca înăbuşirea mişcării din Egipt să o 1 H au s er. într-o lucrare literară. / Şi avem şi bani"]. Aproape două treimi reveneau Angliei. care ar fi întreprins o agresiune contra Coreii. în 1880. trimiţînd kedivului. punând imîna ipe putere. by Jingo ! if we do. în acest cuplet. pentru a împiedica marşul armatei ţariste spre Constantinopol şi Strîmtori. în care acuza de „anarhie" noul regim al lui Arabi. iar tratatul cu Turcia. Geneve — Paris. E u nu l d in momentele de paroxism ale şovinismului britanic.. ale acelui „jingoism" (nume care provine dintr-un cuplet ce se cînta atunci la Londra) îndemnînd la război cu Rusia : „We don't want to fight . îi consolida talasocraţia Mediteranei orientale. în frunte cu colonelul Ahmed Arabi. în Egipt izbucni însă o revoltă cu caracter naţional. Guvernul englez al lui Gladstone s-a arătat mai ezitant.ile din Egipt. cit. pe Jingo ! dacă o facem. [„Nu dorim să ne batem . prin intrarea în guvern a cîte unui re prezentant din partea celor două state. op. anglo-francez. în 1878.M au r ain . p . o notă de protest. din 4 iunie. Trei sferturi din ce merţiuil egiptean era. eventuala apărare a Canalului Suez l... kedivul Ismail făcu o încercare de a se debarasa de controlul european asupra finanţelor sale. în ianuarie 1882. o p .Be n a erţ s . / We've got tne monei too". care era suzeranul formal al Egiptului. Disraeli intervenise bătăios. Totodată. între timp. 1 Bouvier. nota 4. / We've got trie ships. dinspre nord. îin Egipt s-a instituit şi un control politic dual. Arabi convocă o nouă adunare reprezentaîşi proclamă deschis intenţia de a înlătura tutela iinS şi controlul anglo-francez asupra finanţelor ţării. h o u s e. Jingo este numele unei împărătese legendare a Japoniei. Tewfik. antieuropean şi antiotoman. ci t . 2 8 4 . Disraeli sugerase încă din 1847. Intervenind imediat la Poartă. cu demonstraţii navale. / We've got trie men. acoperind. / Avem co. / But. n. p. în mîna angknfrâncezilor 2. W o o d. 75. înconjurat de simpatia populaţiei. 25. Guvernul francez Gambetta-Freycinet luă iniţiativa interM nţiei europene contra mişcării de apărare a libertăţii naţion. personaj complet inert în faţa spectacolului instaurării de fapt a dominaţiei străine în ţară. / Dar. posibilitatea anexării Ciprului. 1959.

cărui perspectivă fusese agravată de britanici. în felul acesta fu evitat falimentul. după cucerire.. în 1885 se negocie la Londra o modificare a obliga ţiilor financiare ce decurgeau pentru Egipt din vechile con tracte de împrumut.. alt rost decît la de a da ocazie la schimbarea compoziţiei sale. administraţia britanică a reuşit să du de datorii peste 40% din bugetul egiptean... di ini precedenţi. adică. avînd şi el un rol pur omultativ. pin* în anul 1907.. în primii cinci ani. înlocuindu-1 prin aşa... însărcinat cu problemele finanre (între 1880 şi 1883). denumirea oficiala a acestui titlu a fost de: „înalt comiinii tn Egipt". Păstrînd aparenţele constituţionalismului. prin chel tu u l i i i campaniei militare nereuşite din Sudan.. în cei don . guvernare. Pînă la 1888.! gleză a desfiinţat Consiliul notabililor. el a fost numit consul general 1 ni Egipt. Acoperirea scadenţelor şi anuităţilor lor absorbi doul treimi din bugetul Egiptului. îi rămîneau disponibile pentru cheltuieli curente abia 3 milioane de lire anual. devenind unul din centrele revoluţiei naţionaU. Pînă la 1893.numitul Consiliu legislativ egiptean. Schimbarea numelui instituţiei ce trebuia să re.... pe anul 1883. Vechiul ■ onsiliu al notabililor dobîndise în timpul mişcării lui Arabi ■ putere reală. ca formă a puterii legislative. devenit lord Cromei Fost controlor al datoriei publice sub kedivul Ismail şi membru în guvernul indian. pentru apărarea intereselor marelui capital străin — în primul rînd al ei propriu — care acordase credite fostului liv. Guvernarea engleză în Egipt.de reforme. 1 n uli. Anglia a luptat împotriva bancrutei Egiptului. îndeplinind funcţiile de fapt ale unui guvernator. Noul Consiliu legislativ întrunea persoane resemnate în faţa dominaţiei străine. 291 . în fond.. Prima preocupare a fost restabilirea fin Datoria statului egiptean se cifra la apn> 100 milioane de lire line. creat de Ismail în 1866. Administraţiei leze. între 188' 1885.. se utiliza în ace Iministraţiei britanice în India. în fond.prezinte puterea legislativă n-a avut. e legată în mare măsură de numele lui Evelyn Baring.

Din punctul de vedere al poporului egiptean. Ixntru ca cetăţenii săi să poată profita de libertatea califi cării academice. a Egiptului. Ambele considerate de guvernanţii englezi. rămas aci în vigoare. între 1883 şi 1889. pe motiv că Egiptul nu atinsese încă suficientă maturitate politico-socială. în prima sa perioadă. în temeiul experinţei acumulate în special în India. Aşadar. Indiferenţa cu care erau privite de populaţie. înainte foarte complicată. ocupaţia britanică a însemnat la început un regres. alese pe bază de cens ridicat. consolidarea efectivă a unei dominaţii de durată. spre o descentralizare a justiţiei. a fost efortul de a redresa finanţele Egiptului — înregistrînd o reuşită parţială — în interesul creditorilor străini. în acelaşi timp. aservirea Egiptului 292 . ea micşorînd numărul şcolilor L| elevilor. pe baza codului lui Napoleon. în linii mari. efectuate numai cu scopul de i preveni moitiulţumirile şi a-şi întări stăpînirea. din perioada scurtei ocupaţii franceze. de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Englezii au simplificat legislaţia juridică şi procedura judiciară. între 1890 şi 1895. în învăţământ. ea a asumat un control tot mat strîns asupra forţelor poliţieneşti locale. în mare parte chiar al capitalului englez. avînd şi ele num. Reformele engleze în Egipt au avut în general un carac ter limitat şi moderat. Pe plan economic ar mai fi de remarcat că ocupaţia engleză a accentuat. prin impunerea unor taxe şcolare ce restrîngeau posibilii iţea instrucţiunii la categoriile avute. drept „panaceul favo rabil oricărei dominaţii străine". dar să şi permită. şi crearea unor instituţii care să mascheze iabil. prin reforme parţiale.ii rol consultativ în problemele de interes public ale provinciei. ei au încercat o uniformizare a justiţiei. caracterul lor reprezentativ foarte limitat au făcut ca ele să nu prea aibă un rol efectiv. a rămas oarecum pozitivă doar iniţiativa de reducere a impozitelor după 1888 şi o tendinţă de încurajare a posesiunii ţărăneşti. Cromer per11 s-a opus înfiinţării unei universităţi. cum era de aşteptat. Ceea ce a constituit bilanţul acestei administraţii. administraţia britanică a revenit însă.S-au creat în Egipt şi consilii provinciale.

în perspectiva îndep. E unul din motivele amesteCului britanic în Sudan. statul indigen de pe ţărmul de 1 Vezi. pentru întreaga problemă a administraţiei engleze îrr Egipt : i t L. la rîndu-i. în „The American Historical Review".ntată a creării unui domeniu colonial cît mai omogen <Iu■ punct de vedere teritorial. T i g n o r.ilnli Securitatea Suezului se putea realiza prin stăpînin. la care se adaugă şi tendinţa crală de penetraţie adîncă în Africa. 3.i se putea face ascultat de feudalii locali. De pe la 1873. însărcinat să conducă o expediţie pînă la Gondokoro.ine şi încereînd a stabili raporturi de bună vecinătate i II Mtesa. Ba folosit de interesele expansioniste ale Egiptului în acetitl > i. folosind ca pretext lupta împotriva trafii nnilor de sclavi.11 . Penetraţia engleză în Sudan începe îndată după expedi ţ i i l e geografice care au descoperit izvoarele Nilului. care. The „Indianization" of the Egyptian Admi- ■ ■ • i i inulcr Brithh Rule. Au fost i rajate investiţiile de capitaluri mul rînd ale celor britanice '. nr. a văii Nilului. .capitalurilor străine. ridicînd forturi. legaţi prin interese • le negustorii de sclavi. Samuel Baker. El dispunea însă de forţe insuficiente pentru . din nordul pînă în sudul conţi nintiilui. extindea şi posibilităţile de control şi de apărare a drumului mar i i im de-a lungul Mării Roşii. pp.in a v u i un rol activ în supunerea populaţiei sudaneze auto[ţii kedivului. era consolidată prin dominaţia asupra Sudanului oriental. rămînînd guvernator al regiunii văii superie a Nilului. 1963. ml. 636—661. unul din cei mai capabili agenţi II ei. i l r i n . Acesta organizează întărirea controlului militar alEgip mini în Sudan. iar aceasta. I . în plus. I I i i i li' vamale şi încu. în pri- Rezistenţa Sudanului : M. 293 .i Egiptului. studiind dispunerea de gariii/o. Agenţi britanici. regele Ugandei. unul din aceşti agenţi. Anglia pune la dispoziţia kedivului pe Gordon. intraţi în slujba guvernului egiptean. a proclamat anexarea întregului Sudan ia Egipt (1869—1871). ' I XVIII. <>ape de izvorul Nilului.

formulîndu-le în limbajul religios al reîntoarcerii la un islamism originar. Londra. Ţinând seama însă de faza de dezvoltare a societăţii sudaneze de atunci. 294 ■ . de altă parte. în regiunea Bahr el Ghazal. tribalice — mişcarea lui Mahdi îmbină vag aspiraţiile sociale şi politice arătate mai sus. Pe cursul superior al Nilului. ea ar fi putut întruni elementele unei mr. ei au fost asasinaţi 1. „sultanul" Harun. Tot în 1879 a fost înfrîntă o altă răscoală la vest de Nil. Gordon înfrînse trupele sudaneze care.nord şi vest al lacului Victoria. n l i " i „profetul". H o 11. la risărit de lacul Victoria. cunoscut sub numele de Mahdi. în cadrul căreia se împleteau puternic. Din rordon e numit guvernator general al Sudanului egiptean ţi toi de pe atunci întreprinde el primele tatonări în vederea pătrunderii britanice într-o altă ţară africană. în 1881 izbucni marea mişcare de eliberare condusă de Mohamed ben Ahmed. în regiunea Darfur. elemente diverse ale orînduirilor prefeudale — sclavagiste. A Modern History of tbe Sudan. M> 70. duceau un război defensiv de eliberare.iri sociale şi naţionale. pe un fond feudal incomplet evoluat. Revolta sa a avut un caracter mai profund mai complex decît cele precedente. pp. sub conducerea feudalului local Soliman ibn Zubair (1877—1879) şi a generalului său Rabeh. urmărind deopotrivă ameliorarea Mţiei maselor. 1 P.i. egalitar şi reanimat de fanatismul primitiv. care prin formula „războiului sfînt" împotriva „necredincioşilor" servea cauzei mobilizării maselor la lupta contra dominaţiei străine. suprimarea abuzurilor şi despotismului clasei dominante şi independenţa statului. în condiţiile unei sotăţi mai evoluate. în bună măsură datorită contradicţiilor sociale dintre elementele lor conducătoare — feudali şi negustori — de o parte. Ele dovedeau totuşi existenţa unui puternic spirit de rezistenţă împotriva dominaţiei străine care apărea întruchipată în acel moment în penetraţia egipteană. Kenya. M. Aceste revolte n-au reuşit. După capitularea acestora. şi masa populaţiei. [1961]. condusă de asemenea de un feudal local.

. iulicîndu-se contra abuzurilor sociale şi imoralităţii. . cit. pe cursul mijlociu al Nilului. noua capii. ale căror garnizoane mai rezistau. trimis sub pretext de „anchetă" şi „mediaţie". Crescut un sever spirit religios islamic. . M. 1881—1898. trupele egiptene trimise împotrivă le ufcriră o primă înfrîngere din partea mahdiştilor. în decembrie 1881 şi iunie 1882. în predicile sale lansă atacuri împotriva clericilor musulmani. Spre a exagera pericolul mahdist şi a justifica astfel nun ţinerea controlului asupra Egiptului. fu încercuit şi asediat la Khartum. a căroi armată fusese organizată de Abdullah ibn Mohamcd. E mai degrabii vorba de probleme de proprietate şi seamănă mai curind cu un comunism. 1958.i cîtcva localităţi. lîngă K hartum. urmărind subminarea mahdismului. 65. Acestea făcură şi mai mult din el un revoltat. 295 Sfk. ca fiu ii unui dulgher din Dongola. p.il. I. dar suferiră o în-I rîmgere completă. iar Gordon fu ucis. La 26 ianuarie 1885 Khartum căzu. completară eliberarea ţării în cea mai mare parte. Anglia lăsă asediul să dureze. luat cu asalt I'• mahdişti. i . 362. în iunie 1885 „profetul" 1 • P. Din ordinul lui Mahdi. popularizîndu-1 şi făcînd din Gordon un erou. Hoit.Gordon însuşi şi-a notat în jurnalul llu »Nu cwd că e vorba aci de fanatism ordinar. mahdist. Ox( . în realitate pentru a organiza rezistenţa garnizoanelor şi a pactiza cu feudalii locali. sub comanda englezului Hicks. trupele egiptene pătrunseră HI Sudan. în toamna anului 1883. l . p. încercuite. prcx la i ioailif (locţiitor) al lui Mahdi. Ea sosi prea tîrziu. imprimară doctrinei sale caracterul radical. care se i r/bunară. Gotrdon. condamnîndu-1 la penitenţe umilitoare. în luna noiembrie2. proclamat sub stindardul reliţiei" '. op. în august 1881.i a statului sudanez. The Mahdist State in the Sudan. pe malul opus al Nilului. Mahdi se trăgea dintr-o familie modestă. el deveni predicator. reducînd dominaţia egipteană l. Alte victorii ale răsculaţilor. O pediţie de ajutor fu trimisă abia în decembrie 1884. fanatic şi (mesianic. începu construirea oraşului Omdurman. Popularitatea sa u'cscîndă în rîndul maselor îi dădu posibilitatea dezlănţuirii nurii revolte din 1881.

Mausoleul' ridicat deasupra mormîntului său este astăzi un lăi a. prin formarea în aceşti ani a primelor mari asociaţii mo' Pentru Sudan şi mahdism : H a u s e r . în 1898 1. mişcarea largă căreia Sudanul i-a da torat cucerirea independenţei şi-a pierdut deci repede coloritul social iniţial. cinsteşte în Mahdi pe una din cele mai mari personalităţi ale istoriei sale. prin abandonarea. în plenitudinea ei.Vom încerca oare să creăm o altă Indie în Africa"? 2 După cum a reieşit şi din unele cifre citate la începutul acestei a treia părţi a lucrării de faţă. lucrările citate. In 1892. p. Utl politician liberal scria lui Roseberry. în faza ei iniţială. 1 CHBE. 81—82. pp. Aceasta a contribuit la slăbirea şi prăbuşirea statului mahdist. op. sub califul Abdullah. ca operă privată a unor mari companii comer-cialobancare. care. 357—363 . Baumont. cit.. I. 239. i i n . Hoit. în Africa s-a mani festat într-adevăr.. Faptul se explică.M a u r . fiind înmormîntat la Omdurman.B e n a e r t s .muri. pe de o parte. cit. urmaşul lui Glad. în faza de trecere spre imperialism şi în epoca imperialismului propriu-zis. [II. lordul Salisbury. dar are o altă bază. Acesta însă a căzut sub influenţa feudalilor şi negustorilor «de sclavi . pp. Expansiunea engleză în Africa după 1870 apare. 296 . după dobîndirea independenţei. Africa orientală intr-o cuvîntare din 1889. 162. cit. E o situaţie care aminteşte pe aceea din secolele XVII şi XVIII. Statul mahdist şi-a continuat existenţa. op. cărora guvernul englez le-a acordat o autorizaţie de comerţ şi colonizare. S i k. Pentru unul sau două decenii. sub loviturile englezilor. op. şeful partid u l u i conservator după moartea lui Disraeli. de către elementele conducătoare. sub forma unei carte. p. Nici liberalii nu erau de altă părere. a principiilor şi practicilor sale originare. a revenit în actualitate metoda colonizării prin intermediul unor companii cu cartă (chartered). «Ic veneraţie pentru poporul sudanez.. furia expansionistă a marilor puteri. spunea: „Africa libiectuil care preocupă Foreign Office-ul mai mult decît Orii tre altul".

I se garanta în schimb Ţanganika şi . S a n-Th e A nglo. L'expansion religieuse. [1962]. 297 . N. p. în L'Europe du XIX' el ■iede. 297.E. Acordul a fost pre-1 un „agreement" provizoriu. I.i u 1 L c s o u r d. G. Acest aranjament lăsa Kenya în sfera de acţiune britanică. iar pe de altă parte prin tactica guvernului '■■ itanii ita. p. Paralel cu aceste eve uliţe. pp.i 1884. Vest tipic aranjament imperialist de împărţire a unei . la 26—29 octombrie 1886. G i 11 a r d. Germania recunoscu protectoratul lez asupra Zanzibarului şi interesele britanice în Kem mda şi Nyassaland. angajarea făţişă şi complkaţiîl< politic» frecvente ce puteau decurge din competui. Ceva mai înainte l.la 3 septembrie. nr. p. a primelor misiuni religioase britanice în Uganda şi Ţanganika 1 . R. Lugard.m. Milano. pp. 1956.■ restituia insula Helgo. [1958].A.in.A. 41.1 IHIHKVO. La 1886 şi-a început activitatea „Imperial Bri1 . i r g e r y Perham. cînd ea a preluat şi serviH Ic de navigaţie pentru cursele ce făceau escală la Zanzibar.ist Africa Company" (I. 1 publicaţie. în afară de unele iniţiative prelnm n. I.nopoliste. nr. ■ !■ I 1 11 d.i . guvernul englez şi-a întărit muh influenţa în sultanatul Zanzibar 2 . datorate lui Gordon. . iar Ţanganika în cea germană. şi-a intensificat activitatea de pătrundere în inicriorul continentului din 1888. pp. pp.. 306. în „EHR".E.. ea a obţinut carta sa ofi(i..Ge rm an A gre em e nt of 1890 and the U ppe r Nile . In Africa orientală. 49—72. 980.'pregătită şi de pătrunderea. 1963. din Africa între două mari puteri a conturat limitele 1 I' .B.an.st.ilă din partea guvernului britanic s .. I MI îm acest . Un moment hotărîtor în fixarea definitivă a zonei rezerite expansiunii companiei a fost încheierea acordului angloTrman din 1 iulie 1890.B.). activitatea de colonizare a com■ i i l o r cu cartă a fost . Londra. I 1 l'. 377 şi 388. Londra. 474—481 şi K e n n e t h I n g h a m. interesate în exploata. voi. în Somalia britanică. op. între 1881 şi 1884. din largul estuarului Elbei l. pe la 1876. ile. îhe Exptoitation of East Africa.nd. 1 . 163. * Coupland. prin delimitarea tei sale de influenţă faţă de Compania germană a Africii orientale. 1960.ISI. The Modern Uganda. cit. 631—653. Anglia îşi stabilise protectoratul la extremitatea iticS a Africii. 1 I >. Salisbury's African Policy and the Heligoland ■ ■I 1890.111 împărţirea continentului negru.la. pe cît posibil.

. 1 D i k e. atunci sau în viitor. 298 .A. compania adusese ■ Angliei stăpînirea unor noi şi întinse posesiuni coloniale. I. Africa occidentală Rolul pe care în Africa orientală 1-a avut I. în scopul exploatării deltei Nigerului. Companiei regale a Nigerului. rezeryaţe acaparării ulterioare complete din partea unui stat sau a altuia. Londra. Acest aranjament a recunoscut Nigerul inferiori drept zonă de interese britanice. Anglia a pro-fl clamat. The Story' of Nigeria. I pe coasta Oceanului Indian. în 1882 „National African Company" şi. Africa orientală engleză'. peste doi ani. * G i g l i o . cu mai vechi antecedente. sub numele de „Royal| Niger Company" *. începînd construirea unei căi ferate de la Mombassa. 209. la 5 iunie 1885.B. M i c h a e l Crowder. companie. 3 2 1 . consolidînd în ace.. pu-inndinse bazele coloniei Nigeria 2. încheiată în februarie 1885 printr-un „Gentleman's Agreement" între marile puteri. devenind în 1886 companie cu cartă.viitoarei colonii.E. p. cit.J extinzîndu-1. op.] în felul acesta s-a întins considerabil sfera dominaţiei britanice pe cursul inferior al marelui fluviu vest-african. a fost ] deţinut în cea occidentală de altă.E. iar în 1894 în ] Uganda. către lacul Victoria. a consfinţit împărţirea Africii ecuatoriale şi occidentale în zone de influenţă. Ea s-a reor-de cîteva ori. conferinţa internaţională de la Berlin. a I intrat în dificultăţi financiare care au făcut-o să-şi cedeze drepturile coroanei britanice. în 1891 s-a pro.A. 167—170.j clamat protectoratull britanic în Nyaissalanid. care va fi desăvîrşită prin zdrobirea statului nu I u l ist. pp. în 1898. p. In cîţiva ani de activitate. Ca urmare. asupra tuturor teritoriilor aparţinătoare.B. [1962J. încă din 1849 exista o „Asociaţie a Companiei africane". cit. Din (punct de vedere politic şi din cel al întemeierii „legale" a limitelor expansiunii.m laşi timp dominaţia britanică pe Nilul luperior. op. protectoratul ei asupra acestei zone. în fine. numindu-se în 1879 „United African < ompany". servind ca paravan destul de transparent. Ca urmare imediată a acordului amintit.

p. în 1874. un pre op. p. 293—294. p. p.text oarecare pe bordul unui vas britanii jud pentru „violarea" unui acord COI în Tndiile de Vest. 76 . 15-16. în 1880 *şi 1890 au loc <re"• în Sierra Leone. cit. s i deli n i i i . fa-Ja. iar în 1888 Gambia a fost separată idministrativ de Sierra Leone. viitorul i < > iiu al Nigeriei era constituit... 297. .. „Să lăsăm cocoşul ■ a l i c să scurme în nisip". S-a intensificat însă mişcarea de rezistenţă a triburilor indigene.. ■ I yfe.. p. 524. El însemna cea mai m n i i s a . 1 ii II r dacă oficial nu se chema deocamdată astfel. pp. * Gray. op. op. a fu nilor. CHBE. I. op. cit. la Freecapitala Sierrei Leone. op. Francezilor le-a fost barată de englezi i nsiunea spre regiunea mai fertilă din valea inferioară I marelui fluviu. regele prins şi dus în captivitate în încă un fapt. cit. idar de covîrşitoare înate istorică în perspectiva viitorului. din august 1889. pp. 319—320. Eliberat în 1891. completată printr-o convenţie din 1895 3 . pp. a avut loc cea dintîi mişcare cunoscută a unor muncitori africani pe teritoriul 1 Pentru a preîntîmpina împotri 'I de trib răsculat în 1869—18/0. Hotarele extreme ale posesiunilor lor se la marginile de sud ale Saharei. D e m a n g e o n. mai ibogată şi mai populată colonie britanică d i n Afrii i dentală. H u n t o n. 38 . pp. iar între 1891 şi 1894 în Gambia 4 . printr-un atac neaşteptat împotriva aşantilor. 1 Giglio. S-a făcut o hotărnicie între Sici ia I conc şi Guineea franceză. III. Sik. 102. cit. cit. teri toriul lor a fost ocupat. i t în mare zona de ocupaţie franceză şi engleză în ba nul Nigerului 2. ci \a muri v<. I. In 1895. 299 .. tit. 466—468. 1 Crowder. B a u m o n t. deocamdată izolat. a fost comentariul lui Saiisbury. cit-.. 179—180. op. în 1882. în restul coloniilor engleze din aceste părţi n-au survi • l i i î t puţine schimbări.mul care I i ' l'rintr-o convenţie cu Franţa.

.

lărgirea domeniului ei colonial. a controla comerţul cu arme şi a aborda chestiunea unei posibile uniuni a Africii de Sud. 140—141. englezii au crezut. prin acapararea republicilor bure. a propus o conferinţă a tuturor statelor sud-africane. dar tot ce a putut obţine a fost promisiunea de a se acorda Transvaalului autoguvernare. invocînd o serie de pretexte : că ţara e ameninţată de bancrută şi de irhie. VIII. 464—465. In faţa rezistenţei-acestora. Pro-fitînd de războiul dintre buri şi zuluşi. pînă la 1881. a constituit la începutul anului 1879 o ligă pentru I recîştigarea independenţei s. pp. în 1875. însuşi preşedintele Burgers nu se opunea acestei soluţii. opoziţia bură. cit. în frunte cu i Kriiger. pentru a adopta o politică indigenă comună. că burii întreprind acţiuni de exterminare a indi-lîloi care vor duce la o ridicare generală a acestora. Exista însă şi o puternică opoziţie. Acesta a întreprins două călătorii la Londra. ataşată independenţei. Bîntuia războiul cu cafrii şi zuluşii. • < : i g l i o . cu condiţia garantării pentru buri a egalităţii în drepturi cu englezii. 1 1 300 .. op. care l . că vor putea realiza planurile lor cu uşurinţă. Folosiindu-se mereu de conflictele dintre buri şi indigeni.Africa tic Siul Descoperirea diamantelor în Al Sud a inaugurat o perioadă agitată în istoria acestei părţi a continentului. u e a ca o pătură a societăţii bure sa nu fie străină de ideea inexiunii. Nemulţumită de această soluţie. pentru a protesta contra anexiunii. din acel moment. Tratativele iniţiate n-au dus la nici un rezultat 1 . Anglia va urmări cu consecvenţă. Proclamarea suveranităţii britanice survenea într-un mo-iiunt de confuzie. că ■ dintele Burgers caută alianţe cu alte puteri etc. englezii proclamară în 1877 anexarea Transvaalului la Colonia Capului. CHBE. ale căror opinii le întruchipa vicepreşedintele Kriiger. 135—136. 128. op. nici un mijloc n-a fost cruţat spre a le supune. 2. cit. Carnarvon. < i i g l i o . într-o formă oarecare de confederaţie. pp. sub suveranitate britanică. Ea era reprezentată de pătura fermierilor şi păstorilor.. secretarul de stat pentru colonii. p. în cadrul unei federaţii sudafricane.

care întoarseră armele împotriva lor.. Dificultăţile războiului din AI nea de Sud. 51—54. nu şi-au respectat In-omisiunea. Transvaalul îşi recucerise pun luptă deplina independenţă. op. în Ionii. au contribuit din plin la înfrîngerea electorală a conservatorilor în aprilie 1880. Gladstone şi liberalii îşi axaseră campania electorală tocmai pe această stare de spirit. pp.\ de expansiune sînt îmbinate cu riscuri care costă scump. generalul Wolseley reuşi să captureze pe regele zuluşilor.. 62—63. dar luptele au continuat şi după această dată. lansă apelul general la arme. împreună cu cele din Afganistan. La 16 decembrie 1880 izbucni o revoltă a burilor. 378—379. op. implacabilul i devenise preşedinte al republicii *. I. pp. acelaşi an. din 27 februarie 1884. muri într-o ciocnire izolată unicul fiu al lui Napoleon al III-lea. B a uop. cu condiţia dreptul u i Angliei de control asupra relaţiilor externe ale republicii ■ <l e intervenţie în eventualele conflicte dintre buri şi indim. pp. delegaţii britanici semnară rei unoaşterea independenţei Transvaalului. zuluşii pricinuiră trupelor britanice înfrîngerea de la Isandhlwana.i cS fra zele pompoase ale lui Disraeli despre „imperiu" şi politica s. în luna iunie.M a u r a i n . Dar liberalii. reprezentînd. Ei deciseră să menţină în vigoare actul anexării l'i. în frunte cu Kriiger. Cettiwayo. O nouă conenţie. 236—238 . proelamînd din nou independenţa. Noi complicaţii nu întîrziară a se ivi. la 3 august 1881. pp.B e n a e r t s . 58. Hardy. 134—136 . S î k. pp. Un triumvirat insurecţional. 301 . 211— H .concret al anexiunii a fost asumare.. în ianuarie 1879. op. cit. cit. cit. III. 1 în af a r ă d e a g it aţi a s tî rn it ă p r int r e bu rii tt f l ' l i r e zu l ta t I ///</■:. 73 . l i Pretoria. Opinia publică britanică şi-a dat seam. Ultimele rezerve rămaseră literă moartă.insvaalului. Din 1883. nu mai face nici o aluzie la NUn rest de suzeranitate engleză. Generalul [oubert înfrînse pe englezi la Majuba-Hill (27 februarie 1881). înrolat ca ofiţer în ar mata engleză. în septembrie.i de către englezi taţii războiului cu zuluşii.. Gladstone fu obligat să cedeze şi să deschidă tratative. i u s e r . promiţînd o renunţare la costisitoarele aventuri coloniale. cit. aceleaşi interese ale marelui capital. în care ele pierdură 1 500 de oameni.

în lungime totală de cîteva mii de kilometri. M o r a z e. Marea finanţa britanică dezlănţui o propagandă violentă împotriva burilor. semnalări izolate despre existenţa preţioaselor zăcăminte s-au făcut cu începere de la 1834 şi mai ales prin 1852—1853. Cf. p. • J a m e s a n d K t h e 1 L. La fel cu California sau Australia. situate între rîul Vaal şi izvorul <rîukti Limpopo l. cu tot cortegiul de consecinţe economice. cit. „Cumpăna apelor albe". i tc i s i . care impuneau capitalurile străine investite la anumite obligaţii financiare faţă de stat.. deveniţi „regi ai ţării aurului şi diamantelor". Imperialismul colonial britanic făcu o problemă de căpetenie pentru el din acapararea republicilor bure. n ul Witwatersrand. cărora legile bure le refuzau 1 Ca o curiozitate înregistrăm aci faptul că prin anii 1880—1885 economia Coloniei Capului a făcut afaceri excelente din creşterea struţilor (150 000 de bucăţi). sociale şi politice decurgînd din-trun astfel de eveniment. a acestor „ţărani proşti". Africa de Sud scotea la iveală cele mai bogate zăcăminte de aur din lume. 84. ale emigranţilor. era un fost căutător de aur în Australia. în scurtă vreme după descoperirea aurului. erau denunţate ca „tiranie avidă şi tracasantă a lui Kriiger şi a bandei sale corupte".Au r î n W it w. Africa de Sud cunoscu frigurile aurului. 318. pentru penele lor preţuite ca podoabă. venind de la Capetown. Johanncsburg. 302 . 1—4. a incitării indigenilor contra burilor. 1940. După diamante.una din cele mai irîvinke şi mai disputate regiuni. Autorul descoperirii. dar nu li s-a dat atenţia cuvenită 2. pp. Caracterul tre cător al acestui capriciu al modei şi apoi descoperirea aurului au orientat tttlS viaţa economică sud-africană pe alt făgaş. ajunse din august 1885 . A History of the Discovery o} the Witwatersrand Goldfields. pe. i s t Landou. Pe lingă tactica mai veche. teritoriul ie ifla regiunea auriferă. op. De altfel. Legile republicilor bure. Gr ay. 98. Capitalurile engleze se avîni în speculaţii şi investiţii importante. 113—116. Port Elizabeth şi l ' . Rândul era legat cu coasta prin i linii ferate. George Harrison. se uzează acum din plin de pretextul apărării drepturilor „uitlanderilor". invazia căutătorilor.

dividente de 25% 2. sfiit legile mele" — răspundea el.I c . cit.1 dreptul sfîrşitul dominaţiei bure. I. cit. Societatea lui reuşi — varietatea metodelor nu e greu d imaginat — să înghită pe toate celelalte. ajungînd şeful unei companii în această branşă.. cit. Aceasta spre a izola republicile bure de colonia germană întemeiată în Africa de Sud-Vest. cenţa preşedintelui Kriiger în această problemă. pp. Slk. n-au decît să părăsească ţara" l . „Napoleonul Africii de Sud" In faţa rezistenţei burilor contra amestecului economic şi politic în afacerile lor interne. op. pp. Fondată în 1880. Ii explicabil. unul din cei mai tipici reprezentanţi ai imperialismului colonial englez strîns legat de interesele marelui capital monopolist. « CHBE. 379—382. în septembrie acelaşi an. în timp de numai opt ani. [ara mea.1 fost însă Cecil Rhodes (1853—1902).. I. 396—397. 776 . acordarea fărî drepturilor politice pentru aceşti. martie 1885. op. prin anexiuni de teritorii în jurul lor. partea ei sudică a devenit colonie a coroanei.naturalizarea şi drepturile politice. unificîndu-le în uriaşul trust diamantifer „De Beers Mining Company". în intervalul 1 aprilie 1887—31 martie 1888. • Baumont. op. tuturor atacurilor.. Mondaini. Executantul principal al planului de încercuire a burilor . regiunea denumită Bechuanaland a losi lamată protectorat britanic.i . „ I .i ai li putui însi-mn. Anglia a pus în aplicare un plan vast de izolare a republicilor Transvaal şi Orange. p. VIII. Cecil Rhodes. înainte < ! ■ i unui număr de ani de la stabilirea în (arii Dai fiind numitul excepţional de mare al noilor veniţi. 303 . continuînd în acelaşi timp toată gama presiunilor ce trebuiau să ducă la slăbirea lui Kriiger. pp. ajungînd i ofere acţionarilor. 214—215 . el făcu avere din co merţul cu diamante. „Cei ce mi vor să asculte de ele. Emigrat în Africa de Sud la 1871. această societate monopolistă şi-a sporit de peste 10 ori capitalul.

cit. unind posesiunile sale din Angola cu cele din Mozambic. Trupele companiei zdrobiră. „Gold Fields of South Africa Co". p. Aceasta intenţiona. Acordurile anglo-portugheze din 20 august 1890 şi 11 iunie 1891 fixară frontiera între Mozambic şi zona răsăriteană a teritoriului acaparat de compania luî Rhodes. teritoriul de la nord de Limpopo ' imlie/i. crearea unui imperiu colonial neîntrerupt de-a lungul Africii. urmate de un ultimatum al Angliei adresat Portugaliei. în prima etapă. Din 1890. * P h i l i p Mason. Rhodes deveni primministru al Coloniei Capului. Scopul adevărat al lui Rhodes era însă. 118—120. ocuparea teritoriilor de la nordul republicilor bure. Londra. dovedit ulterior şi extrem de bogat în resurse ale subsolului. în lupte grele. El puse şi bazele societăţii „British South Africa Company". G i g 1 i o. în perspectivă. între 1888 şi 1890. Aceasta trebui sa se încline în faţa concurentu-) lui mult mai puternic. agenţii lui Rhodes acal'. Rhodes a realizat din afacerile acestor douJ H tîţi profituri personade de 300 000—400 000 de lire anual '. Infiltraţia Companiei l-Africane provocă un conflict cu Portugalia. 129 şi urni. 274. 782. lozincă pe care presa inspirată de el a lansat-o în 1889. revoltele izbucnite în special printre matabeli. să-şi constituie un vast imperiu colonial în Africa. The Birth of a Dilemmct. Se ajunse pînă la incidente armate între englezi şi portughezi. 164 .în 1886 a luat fiinţă un cnut fturifi l isemănător.tara s-au văzut înşelaţi şi supuşi 2... Compania anunţa ca obiectiv „dezvoltarea BechuanalanduIui". The Conquest an Settlement of Rhodesia. Timp ani.n M i. . 1958. cu un capital iniţial de 100 000 de lire sterline. „de la Cap la Cairo". va fi organizatj la sfîrşitul secolului al XlX-lea. Apoi înglobarea celor două state ale burilor şi. p. după modelul asociaţiilor colonialiste asemănătoare din Africa orientală şi occidentală. Prin felurite manopere şi presiuni. înşelînd şi dezbinînd pe şefii triburilor matabele şi barotse. ila rîmdu-i. do tată din 1889 cu o cartă oficială. în coloniile Rhodesia şi ' Ibidem. op. 124. întreg acest uriaş teritoriu. pp. pînă la hotarele Congoului belgian şi ale Africii germane de est. după ce şefii ■.

p. 2 CHBE. pp. să proclame protectoratul ei numai asupra colţului de sud-est al Noii Guinee (Teritoriul Papua). pp. Ocuparea 1 numeroase arhipelaguri din Pacificul de sud şi vc-. L'Aţrique briicinnique.. 391—395. Anglia s-a mărginit... încă din 1883. cit. la Coolgardic şi Kalgoorlie. pp. Rămînea de văzut. Baumont.. 322. I. H a r d y. 311.1 305 . 1 B a u m b n t. 39—40. CCXVIII. In 1883 s-au găsit şi în Noua Galie de Sud. . a planurilor sale imperialiste : anexarea statelor bure. S f k. cit. cea mai dificilă. . 111. mari zăcăminte de argint. Rhodes trebuia $i abordeze 1. din iulie 1884. 279. cit. în „Revue Historique". Demangeon. daci în noile condiţii preşedin tele Kriiger va capitula sau va prefera . Oceania Oceania a fost o altă zonă de manifestare a intensificării tendinţelor expansioniste ale marilor puteri. op. 101—102. pp. p. la Broken Hill. ale Angliei în primul rînd. la sfîrşitul secolului al XlX-lea. Date fiind pretenţiile germane asupra insulei. plumb şi zinc. 222.. tom. Australia. burghezia din Queensland insista pentru anexarea Noii Guinee şi chiar trimise acolo unităţi de ocupaţie. Noua Zeelandă. cit. între 1873 şi 1882. în 1892—1893.. Asupra celei din l I I I I 1:1 j ' I ' a fost proclamat în 1891. CHBE.. op.i . III. III. în octombrie 1884. 215—217. Toate acestea vor fi întrecute însă de descoperirea aurului în Australia de Vest. cit. pp. Brunschwig. an.. 385—386 . 74. 81 (1957). care în 1887 fu trecut sub administraţia coloniei Queensland 2. dar şi cea mai tentanţii. prin descoperirea pe teritoriul său.. op.1 n ni la ultimele consecinţe.. aproape complet. op. 304. cit. coloniile australiene acceptară să-şi asume cea mai mare parte a cheltuielilor de administraţie. op. a unor mine de aur şi aramă. Queenslandul dobîndise o importanţă eco nomică sporită. pp. VII. Grattan. D cmangeon. p. 213—215 . 141 . pp. încercuirea republicilor bure le reali fel. cit.. în cazul cînd o asemenea anexiune s-ar fi produs.1 fotl săvîrşită în mare parte şi la îndemnul cercurilor conducătoare coloniale din Australia şi Noua Zeelandă.. CHBE.. dar Anglia dezaprobă acţiunea.nul britanic Nyassaland *. op. în conferinţa lor de la Sydney.1 doua. 1 1 tnizS economică. 367.n etapa . op. p.. 143—144.

P.376. Canada 307 .O" (18 ViI «.

cit. a transformat Pacificul de sudvest într-un lac britanic.. La Meibourne şi Sydney au dat faliment peste 40 de mari societăţi în acest climat. 376. 145. S-a promulgat un statut de locaţie a pămîntului pe durată foarte lungă. cit. Preţul lînii s-a prăbuşit. Acest fenomen social-politic a fost în legătură. elementul cel îmi important este începutul democratizării regimului proprietăţii funciare şi întărirea unui partid laburist. op.. a luat un nou avînt. care prezintă unele note paralele. p. S-au pus impozite ridicate pe proprietăţile necultivate. op. convenţia cu Germania pentru împărţi ic. p. actuală încă din deceniul „goanei după aur" (1850—1860). Din iniţiativa laburiştilor australieni s-au promulgat după 1890 legi care loveau în marea proprietate asupra pămîntului. Acestea. ca şi alte pămînturi ale statului. 311—312. Deniageon. completat* în 1899 cu anexarea insulelor Tonga. ceea ce reprezintă sen1 CHBE. Unele mari proprietăţi au fost răscumpărate de stat. întreaga viaţă economică a fost adînc zdruncinată.. Dacă în politica lor externă Australia şi Noua Zeelandă manifestă tendinţe expansioniste. spre a obliga pe deţinători să le cultive sau să le vîndă. 306 . i ipii.A urmat anexarea arhipelagului Kermadci (1885). 411—412 . cit. echivalînd pentru beneficiar cu posesiunea efectivă a solului. 223. op. uşor stînjenit doar de enclava franceză din Noua Caledonie şi Noile Hebride şi de cea ger-manoiamericană din arhipelagul Samoa '.i in uleloi Salomon 1886) şi vcu Franţa pentru un condominiuin în Noile I [obride (1887) . pp. pentru a izbucni cu toată tăria în 1891. au fost parcelate şi vîndute în loturi de întindere potrivită. VU„ p. III. pp. Hardy. sub raportul cauzelor imediate. cu criza economică ale cărei semne s-au manifestat cu începere din decembrie 1889. Insulele Cook vor trece din 1901 sub administraţia Noii Zeelande. * B a r n a r d. ocuparea arhipelagurilor Cook (1888). Tokelau şi Phoenix (1889). supralicitînd chiar pe ale metropolei şi căutînd a forţa mîna acesteia. agitaţia în favoarea unei reforme a regimului agrar. în viaţa lor internă.ali. CHBE. pentru a încuraja dezvoltarea fermelor mici şi mijlocii. a domniei squatterilor. circ.ste *. înainte ca îa Marea Britanie el să fi fost măcar constituit. Gilbert şi Ellice (1892).

înfăptuit cam cu aceleaşi metode de partidul liberal-Iaburist. Canada oferă. p. Laburiştii lulţineau ni tatea unei „colonizări mai dense" (elosei settlement). în 1893 ei au acordat dreptul de vot femeilor. Ele erau motivate prin pericolul scăderii salariilor. VII2. antichincză. op: cit. iar în Noua Zeelandă la 1881. concentrate asupra iprdblemeloir ei interne. unul din statele din cadrul S. cit. op. prin legi de răscumpărare şi redistribuire a marilor proprietăţi. CHBE. Sinclair. împotriva celui conservator. Acest partid reprezenta o nuanţl sensibil diferită de liberalismul englez : el preconiza necesitate I intervenţiei statului în viaţa economică şi socială. p. 2 în afar. op. cit. 134. liberal-laburiştii au căutat să sprijine mica proprietate. către un fel de echilibrare a proporţiilor dintre proprietatea funciară mare. legat de pătura marilor proprietari. pe o suprafaţă de 7 700 000 km 2.. Nowack. 3 Demangeon. Noua Zeelandă fiind prima ţară din lume 2 care a introdus această măsură 3. mijlocie şi mică.A. Cf. Canada ■ în vălmăşagul furibund al imperialismului colonial de la sfîrşitul veacului al XlX-lea. cit. care la 1901 nu mărau abia 3 773 000 de locuitori.sul acestei întregi politici agrari'. împărtăşit de aristocraţia muncitorească.. pp. Canada 1 Această lozincă era contrazisă de legile restrictive asupra imigraţiei. Evoluată spre un grad superior de sedimentare a instituţiilor sale politice. 433. Partidul liberal-Iaburist şi-a avut principalii conducători în persoana lui John Ballance şi mai ales Richard John Seddon şi William Pember Reeves.. aşadar. 168—181. AustraJia tinde. op. Un proces similar e sesizabil şi în Noua Zeelandă. în cadrul Imperiului britanic. E un punct de vedere eronat. pp. din cauza concurenţei lucrătorilor străini. Aflaţi Ia putere mai bine de două decenii (1890—1912). pp. cu nuanţă rasistă. 148 fi 299. B a u m o n t. 172. care încep a fi introduse mai întîi în Queensland. la 1876. 307 . ca o condiţie a dezvoltării agriculturii auKKfclieae'• IM mi se putea realiza decît prin slăbirea marii proprietăţi şi încurajarea fermieratului bazat pe munca proprie. imaginea unei oaze mai liniştite. din ultimul deceniu al secolului trecut.. El a pri cinuit o creştere lentă a populaţiei coloniilor australiene.U. 180—182.ă de Wyoming.

a cunoscut o perioadă de certă — deşi nu t/pti I. la 5 371 000 în 1901. ceea ce i-a împins la o răscoală în 1885. întors < l n i exilul său în Statele Unite. sub presiunea unui scandal financiar — în legătură ou construirea căii ferate „Canadian Pacific" — şi a marii crize economice din acel an. pentru o perioadă de cinci ani. guvernul federal a decis să-i fixeze în rezervaţii. Intermezzoul guvernării liberale a pus cu tărie problema oportunităţii protecţionisimiuliui vamal. politica liberschimbistă a Angliei prejudicia dezvoltarea industriei autohtone. de la 3 635 000 în 1871. Indienii au fost constrînşi şi ei la capitulare şi la acceptarea teritoriilor limitate ce li se mai l&sau 2. Scena politică a Canadei e dominată între 1867 şi 1896 de partidul conservator. sub conducerea lui Louis-David Riel. Pe primii. Construirea căilor ferate a accelerat deposedarea de pămînturi a indienilor şi a metişilor din Manitoba. Populaţia ei creşte. în 1874 liberalii au eşuat în încercarea de a reînnoi convenţia comercială cu . din 1878. au constituit armătura unităţii economice şi politice a Canadei şi premisa dezvoltării impetuoase a Far-Westuliui canadian. menţinîndu-se pînă ila 1896. condus la început de John Mac-donald. Pe de o parte. Acestea. Liberalii lui Alexander Mackenzie au urmat la putere. Riel prins şi executat. în primele decenii ale veacului nostru 1. Pe de altă parte. după care. Revolta a fost înfrîntă. în acelaşi an s-au răsculat şi metişii din Manitoba. La 1886 s-a încheiat construcţia primei căi ferate trans-continentale canadiene — „Canadian Pacific Railway". conservatorii au revenit. împreună cu o ramificaţie a ultimei.H ulară — dezvoltare economică şi de excepţionali stabilitate guvernamentală. Din 1901 a început a se construi a doua linie — „Canadian Northern". canadiene. numită „Grand Trunk Pacific". El se retrase în 1873.

. Morton. I. L. Histobe du F o h 1 e n. pp.1 Canada dans Ies textes. pp. 43—48 . pp. Manitoba.. cit. 213 şi 226. W. Frlgault-T rudei. 106—107. op.. 113—115. 308 ' G i r a u d . op. pp. cit.

309 . Pe fondul acestor aspiraţii către o mai largă libertate de acţiune. III. punea în discuţie însăşi problema raportu rilor dintre Anglia şi Canada. Un reprezentant al acestei aripe liberale.. Contradicţia dintre aceste interese şi cele ale burgheziei britanice semnifică o fisură în unitatea economică. p. în contrast cu liberalismul economic ce persista în politica metropolei. canadian. în formule din ce în ce mai suple. a relaţiilor interimperiale. care ne-a dat viaţă. Ele sânt temperate însă de irealitatea procesului de fuziune anglo-franceză. de existenţa unui sentiment naţional. sentiment căruia acelaşi Wilfrid Laurier îi dădea formularea următoare: „Iubesc Franţa. Partidul conservator canadian fi I făcui Itunci 0 veri tabilă platformă politică din pn i de mSsuri protecţioniste.. şi cred că avem nevoie de protecţionism" l. sînt încurajate şi sentimentele naţionaliste şi separatiste care stăruiau în rîndurile unei părţi a minorităţii franceze. după cum e evident. din interesele dezvoltării burgheziei industriale autohtone. pe un plan mai general.Statele Unite (pe baze liber-schimbisti . declara în 1876 în parlamentul canadian : „Protecţionismul e o necesitate pentru o naţiune tînără. Protecţionismul vamal adoptat de o parte a Imperiului britanic. Dacă aş fi în Marea Britanie. uipunîndiu li K pirotecţionismul american. Cîştigînd net alegerile din 1878. iubesc 1 CHBE. II atingea interesele de export ale industriei engleze şi. a derivat în mod direct. reprezentate în această perioadă de partidul naţional al lui Honore Mercier şi de extremismul catolic al lui Henri Bouorassa. m-aş declara liber-schimbist. depăşind deosebirile de limbă şi tradiţie. Şi o aripă a partidului liberal îşi iliulon scama că pentru Canada o atare politică economică c cea mai Indicaţi. a independenţei tot mai largi de acţiune pe care ultima o afirma. Wilfrid Laurier. conservatorii preluară puterea şi introduseră în anul următor primul tarif vamal complet şi decis protecţionist pentru industria canadiana. spre a-şi putea realiza dezvoltarea deplină a propriilor resurse. obligînd la reconsiderări. dar sînt canadian. 184. politică şi spirituală a imperiului.

. reprezentantul coroanei britanice. între 28 iunie şi 4 iulie 1894 4. printr-o imagine spirituală : „Canada se roagă în fiecare duminică în biserici ca guvernatorul să guverneze bine . cit. ocazionată de jubileul de cincizeci de ani al domniei reginei Victoria. interimperial. 406—411 . 214—215. se estompează aproape complet în faţa guvernului ales. penii II discutarea şi adoptarea unor hotărîri comune în chestîunile de interes general. op. cit. I. care ne-a dat libertatea. adoptîndu-se de comun acord titlul de „înalt comisar al Canadei la Londra" B .. în plină perioadă de potenţare din partea Angliei a politicii unităţii imperiale. Guvernul englez reuşi să ajungă la un compromis pe această temă cu cel din Ottawa. op. Afirmînd tot mai mult poziţia de Bine SI n. Prima dintre aceste conferinţe.Anglia. dai primul loc în inima mea este pentru Canada. a obţinut pentru toate coloniile ce dispuneau de autoguvernare dreptul de a încheia între ele acorduri comerciale pe baze diferenţiate. Australia — ridicau problema drepturilor lor specifice. Z i e fi e n. Modul în care marile colonii de limbă engleză — Canada. a determinat iniţierea unei noi practici în raporturile dintre metropolă şi guvernele responsabile din colonii : convocarea periodică a conferinţelor imperiale. 70—72. pp. op. III. cit. 2 1 1 310 ~i . dar ea presupune că cerul nu va fi niciodată atît de neconstituţional.. III. pp. pentru Canada la sfîrşitul secolului al XIX-lca. Z i e h e n. CHBE. vezi şi : D e m a n g e o n. op. Un istoric a sesizat prezenţa din ce în ce mai formală a acestei instituţii. îneît să asculte această rugăciune" 3.. 529. p. cu un statut „cvasidiplomatic". 512. pp. 232. interesată în lărgirea relaţiilor sale cu Australia şi Noua Zeelandă. 1 CHBE.itoare a statului canadian în raport cu metropola. « C h c v a 11 i e r. Canada. 63. guvernul său ceru în 1879 ca reprezentantul Canadei la Londra să poarte titlul de ministru-rezident. p. A doua s-a ţinut la Ottawa. Rolul guvernatorului general. cit. patria şi pămtntul meu natal"1. fără amestecul metropolei5. în cadrul ultimei conferinţe. p. a avut loc la Londra între 4 aprilie şi 9 mai 1887.

i la di/olv.i completă a legăturilor cu Anglia. prilejul formulării aspiraţiilor burgheziei coloniale ( itre o m. . din partea co loniilor sale. o dată cu «1. suprimînd acest nume şi. vor încerca să concilieze tendinţele contradictorii din sînul imperiului.xi largă autonomie. în cadrul lor se vor elabora doc trinele şi măsurile care. icăutînd să suprime impresia unei subordonări faţă de Anglia. bl perspectivă. în secolul al XX-lea.Aceste conferinţe au constituit. fără a merge însă pîn.uc.

Cu cît dezvoltarea capitalismului e mai mare. al luptei pentru împărţirea şi refonpăi ţirea hunii. p. ţinînd seama de profiturile «posibile» în viitor. voi. cu atât este mai înverşunată lupta pentru dobîndirea de colonii" 1. totuşi anii 1895—1918 pot fi consideraţi perioada sa clasică. Pentru capitalul financiar. au însemnătate pînă şi izvoarele posibile de materii prime. în economia engleză de la sfârşitul secolului al XlX-lea. Imperialismul. op. întrunind toate caracteristicile acestui ultim şi cel mai înalt stadiu al capitalismului. riguros determinată economiceşte. cit. Acest fenomen. cu cel al expansiunii coloniale. imperialismul se manifestă mai curînd. 387—388. în Opere complete.. „După cum trusturile capitalizează averea lor printr-o evaluare de două sau de trei ori mai mare. cu cît concurai ţa şi goana după izvoare de materii prime în întreaga lume sînt mai ascuţite. se află într-o relaţie strînsă.. e n i n. pp. I. 386.. în speranţa de a găsi surse de materii prime. în general.. 27. I. care poate transforma mîine în surse de profituri pămînturi care astăzi nu sînt bune de nimic. cu i îi lipsa de materii prime se simte tot mai mult. stadiul cel mai înalt al capitalismuui..CAPITOLUL IN LUPTĂ PENTRU REÎMPĂRŢIREA LUMII (1895—1918) Deşi. ţinînd seamă de dezvoltarea rapidă a tehnicii. oriunde ar fi şi prin orice mijloace." 2. L e n i n . oricare ar fi ele.. aşa şi capitalul financiar tinde... dar în special pentru Anglia.unice cînd toate izvoarele de materii prime sînt conCfntrate într^o singură mână. I. Monopolurile — spune Lenin — „sînt deosel > n de n. spune tot Lenin. sa acapareze cît mai multe pămînturi.i pe deplin monopolul împotriva oricăror surprize în lupta rivalul. 312 . formarea monopolurilor şi a capitalului financiar — prin fuziunea dintre cel industrial şi bancar — e un fapt împlinit şi totodată un proces în dezvoltare spre forme tot mai cuprinzătoare. Numai posedarea coloniei asii . 1 V. în politica britanică. în forma lor deplin conturată. în genere.. 2 V.

Exportul de capital. cit. A.o supapă de canalizare a nemulţumirilor sociale generate de agravarea exploatării maselor. F. asta am spus-o mereu. 313 . IW5]. după cuvântările sălbatice auzite acolo şi care nu erau decît un singur strigăt : pîine ! pîine !. împinge de asemenea la cucerirea da Colonii. deoarece pe piaţa acestora e mai uşor a înlătura pe concurenţi prin mijloace monopoliste.\\\\ nialismului britanic (Lugard. păstrarea neatinsă a proprietăţii ei asupra mijloacelor de producţie.. Imperiul. 382—383. într-un moment de sinceritate. qpentru a dobîndi noi pieţe în vederea desfacerii mărfurilor produse în ifabrici şi în mine. A.. op. în condiţiile capitalismului monopolist: „Am fost ieri în East End 2 — spunea Rhodes în 1895. Dar expansiunea colonială. Viena. o altă trăsătura caracteristici B in perialismului. ea trebuia să fie — concepţie ide altfel veche —.x salva de la un război civil ucigător cele 40 de milioane de locuitori ai Regatului Unit. este o chestiune de stomac.. trebuie să deveniţi imperialişti" 3. p. guvernator ni Nigeriei"). conceput ca remediu preventiv contra revoluţiei so1 Cf.i M. G o u b e r — A. în intenţia colonialiştilor. 135. mărturisite franc de Cecil Rhodes. într-o convorbire cu cunoscutul ziarist William Stead — şi am asistat la o întrunire a şomerilor.i problemei sociale trebuia să presupună menţinerea şi chiar întărirea forţei economice şi politice a burgheziei. După V. în XI Ie ConInternational des Sciences Historiques. veneam spre casă şi mă gîndeam la cele văzute. " (Jartierele sărace din răsăritul Londrei. ColoMi ilismul. anume : pentru . Este punctul de vedere al unui om pentru care orice tratare . L e n i n . Ideea mea cea mai scumpă este rezolvarea problemei sociale. transformată în dogmă de reprezentanţii intereselor uniunilor 'monopoliste. înc3 din ultimul deceniu al veacului trecut'. II. noi. Pentru a evita un i Izboi civil. I. Rapports. Şi cînd. M i 11 e r.E un iapt pe care-1 mărturisesc unii roprc/. voi. asigurând producerea mărfurilor în condiţii mai ieftine şi desfacerea lor cu profituri maxime. are şi profunde resorturi sociale. trebuie să cucerim noi teritorii pentru plasarea prisosului de populaţie. pp. eraim convins mai mult ca oricînd de însemnătatea imperialismului. Changements politiques et •i/ues dans Ies pays d'Asie et d'Afrique au XX e siecle. oamenii politici colonialişti.

iri : metropolele şi coloniile. timp cam de un deceniu. aduşi aproape în sclavie. economică pentru molipsirea de şovinism colonial a proletariatului dirutr-o ţară sau alta" *. ci prin munca băştinaşilor din colonii. în frunte cu Anglia. apare şi categoria ţărilor dependente — cu una din formele isale : semicoloniile — de sine stătătoare din punct de vedere politic formal. începînd din 1895. Paroxismul expansiunii coloniale. dar prinse în fapt îmtr-o reţea de dependenţă financiară şi diplomatică 2. în aifara celor două grupuri principale ■ le ţ. p. introdusă cu scopul de a slăbi lupta de clasă a proletariatului. Cecil Rhodes. comparabilă în politique coloniale.ciale. Ceea ce însemna o di versiune utilă pentru burghezie. în „Revue Historique an. Pe această linie. dăduse o eclatantă expresie practică acestei doctrine. Burghezia engleză. 452. CCXXVI. tom. cu deosebire în această perioadă. dar mai ales om de acţiune.. „Politica colonială desfăşurau ipe «oară largă — constată Lenin — a făcut ca proletarul european să ajungă în parte. deoît din cea a muncitorilor englezi. generat de intrarea capitalismului în noua sa fază de (dezvoltare. prin cuceririle coloniale din Africa de Sud. teoretic şi practic. un şir întreg ide forme intermediare ale ilopandenţei diverselor regiuni ale globului faţă de marile pui'ri. stoarce mai multe venituri din munca zecilor şi sutelor ide milioane de locuitori ai Indiei şi ai celorlalte colonii ale ei. în situaţia că întreaga societate să nu fie întreţinută prin munca lui. teoretician şi el.. în anumite ţări. o bază materială. extinzînd considerabil sfera de dominaţie a capitalului monopolist englez. 85 (1961). în aceste condiţii se creează. avea un anume ecou şi în i-îmlul maselor muncitoare „neexjportate" în colonii ca „ipi IM". o veritabilă (febră şovină 3. de pildă. Omul zilei : Joseph Chamberlain Disraeli fondase. a creat. doctrina unităţii Imperiului britanic şi a expansiunii sale nelimitate. de populaţie". Anglia a cunoscut.. 314 .

Pe această bază „omul din Birmingham" se ridică împotriva citadelei liberalismului — Manchester — şi preconizează cu hotărî re convertirea Angliei la protecţionism.11 n • . i l < atitudinilo] şi teoriilor sale. în loc de „comerţ liber". în raport cu altul. voi. A I nuna în primul rînd a descifra resorturile obiective .iliaţi. L e n i n.esenţă cu naţionalismul burghez contincn I de un colorit dominant colonialist. reprezentant al industriei metalurgice britanice. pe care le-a promovat fără scrupule sub raportul metodelor şi s-a priceput să le exprime într-o ideologie şi un limbaj aproape romantic.i pensoniii'ii . Era un mare industriaş din Birmingham. nici o schimbare n-ar putea-o face să devină bastardă şi care. străduindu-se să exalte imaginaţia colectivă. tenace. Imperialismul. alimentată de interesele monopoluriloi ii ilului li nanciar. Industria grea şi interesele ei. la „bătrînul partid stupid". faţă în faţă cu cele ale industriei textile. atitudinile sale mult discutate. 2 1 315 .. devenind şeful grupului „liberalilor unionişti". 27.iceastă rasă — spunea el — cea mai mare dintre rasele guvernante pe care ikimea ie-a cunoscut vreodată . cred în această rasă angloHsaxonă.. el vedea „o politică reală. 3 V. Ohamberlain n-a avut în politică alte principii decît acelea ale intereselor marelui capital britanic. iar ulterior contopiţi cu conservatorii. hotărîtă. nuanţînd personalitatea lui aparent contradictorie.de spirit. propusă de Gladstone. Joseph Chamberlain s-a opus acordării autonomiei Irlandei. mai presus de orice îndoială. la început . Aceste interese diferenţiate sînt concentrate şi filtrate In activitatea lui Joseph Chamberlain. 382. I -. Omul care . în loc de „free-trade" 1. ameninţate de concurenţa germană şi americană mult mai mult decît industria bumbacului. lansînd lozinca „fairtrade". încereînd să-şi impună punctul de vedere în politica britanică. dispunând încă de poziţii suficient de solide pe piaţa mondială. înţeleaptă $i economicoasă". Un sector economic sever concurat pe piaţa externă. în imperialismul colonial şi în protecţionism. destinată să apere Anglia în special de concurenţa Germaniei şi Amerieii 3. I.. p. încrezătoare în ea însăşi. a fost Joseph Chamberlain. exprimate în fraze grandilocvente. mîndră. rupînd cu liberalii 2 şi trecînd la conservatori.in. în Opere complete. Birmingham contra Manchester. „Comerţ corect". I i si. să aprindă orgoliul naţional şi şovinismul. pe care nici un climat. „Cred în .

Forţa sa nu depinde de legăturile sale cu. a burilor. 75. \ Istoria i-a dezminţit. în oîţiva ani. Chamberlain a văzut la un moment dat în Franţa principalul rival al Angliei.va constitui forţa predominaui . idespre care nici un englez nu poate vorbi fără un fior de entuziasm" 1. Accentele lui Chamberlain sînt asemănătoare cu ale pangermaniştilor şi izvorîte. p. pătruns de ideea că : „Nici o ţară din lume nu e în situaţia Angliei de a-şi putea permite să renunţe la prietenia altora.. Anglia şi-a putut mai uşor rezolva. ocazionată de jubileul de 60 de ani de domnie al reginei Victoria. conservator de şcoală veche. diferendele sale coloniale cu Franţa. „bunica Europei monarhice". După 15 a u m o n t. umilirea Franţei la Fachoda. El a prezidat. conferinţa imperială de la Londra. „Joe" Chamberlain a deţinut Ministerul Coloniilor. Absorbit de însemnătatea expansiunii coloniale pentru interesele monopoliştilor [britanici. op.împotriva statului mahdist. dar esenţială s-a dovedit contradicţia sa ou imperialismul german. alte puteri.1 ţiei universale . de fapt.. care gravitau în jurul Angliei pe de o parte şi a Germaniei pe de altă parte. I s-a opus însă bătrînul Salisbury. p. sosit mai tîrziu la împărţirea coloniilor şi aspirând la reîmpărţirea lumii prin mijloace violente. împărţirea Chinei în zone de influenţă. Sub egida lui Chamberlain au fost întreprinse războaiele imperialiste . prin compromisuri. şi mai cred în viitorul »< estui imperiu vast cil lumea. au fost determinate de interese economico-ipolitice la scară tmon1 2 După Hardy. terminarea aproape integrală a împărţirii Africii. cit. din situaţii şi scopuri analoge. în 1897.1 iltoriei viitoare şi a civili/. op. 293. In cabinetul conservator prezidat de lordul Salisbury. Anglia a. a neangajării în problemele europene prin tratate de durată. ci irezidă an falezele ei de calcar şi în flota sa" 2.i . Rămîne un fapt că aceste blocuri imperialiste agresive. voind astfel să pună capăt politicii „splendidei izolări". 316 . trebuit să renunţe la „splendida izolare". şi s-a lăsat înclinat către o înţelegere cu Germania. aliindu^se cu ea împotriva imperialismului german (1904). venit la putere în 1895. pe amîndoi. cit. jubileu ale cărui serbări au fost anume regizate ca o apoteoză a imperiului şi orgoliului britanic. exercitînd o mare influenţă asupra întregului guvern.

în 1871. Oricum.M lor din Balcani.9 milioane locuitori.dială. în ultimă instanţă.. Dezminţit şi chiar înfrunt a fost Chambei lain şi în lupta ia în favoarea adaptării protecţionismului. fiindcă generaţiile următoare n-aveau 1 Expresie designînd cauzele de încordare politică în Europa. la un substrat economic. Şi tot el considera că singura legătură <pe care Anglia poate spera s. este de ordin practic.. 317 . iar nu europeană.i-şi bazeze raporturile cu coloniile. el cuprindea 33. La 1876.. cu 393. Aceasta în primul rînd pentru că Anglia e absorbită de expectativa confruntării armate cu Imlperialis mul german. . Rhodes şi Joseph Chamberlain. în termenii inauguraţi de politica lui Disraeli. Disraeli. au răsturnat pe conservatori şi au câştigat alegerile din 1905. declara brutal Rhodes. Acest triumvirat lăsase urme..5 milioane de kilometri pătraţi şi 251. Imperialismul. „Imperiul.5 milioane locuitori 2.. Franţa nu se pu ii i împăca. lupta de eliberare a po.. interesele uniunilor monopoliste şi ale capitalului financiar englez se puteau declara satisfăcute. voi. Opoziţia cercurilor industriale încă neinteresate în abandonarea liberului-schimlv s-a unit cu rezistenţa ipăturilor mk-burgheze şi a maselor imuncitoare care se temeau că protecţionismul va însemna o scumpire a vieţii. se reducea. 384. Liberalii au folosit această conjunctură. La 1914. este o chestiune de stomac". Imperiul britanic avea 22. în Opere complete.. 27. tot mai agresiv.. iar pe de altă parte pro vinciile Alsacia şi Lorena. cu pierderea cărora. p. ii 1870—1880 : slăbirea Imperiului otoman. Relaţii economice înterimperiale E inutil a mai reveni asupra faptului că toată „problema imperială" de la sfîrşitul secolului al XlX-lea şi începutul veacului nostru. L e n i n.. în decern.5 milioane de kilometri rpătraţi. spre a evita secesiunea lor. „Balcanii >i turnul catedralei din Strasbourg" 1 nu mai sî-nt probleme de prim plan In polii marilor iputeri. Liberalii revin ila o conduită mai moderată în problemele coloniale. Este anul care marchează sfîrşitul „crizei" expansioniste a imperialismului britanic.1 V. în trecerea lui prin istoria imperiului. rivalitatea marilor puteri pentru influenţa în această ■ }i asupra strîmtorilor (Bosfor şi Dardanele). I.

întrebarea care se pune e numai dacă întreg efortul de unificare imperială avea sau nu o bază economică ? Răspunsul obligă la o dificilă analiză a relaţiilor economice din interiorul imperiului. Potenţialul industrial englez a continuat să crească şi el era capabil să acopere. De pildă: între 1870 şi 1880 mărfurile britanice acope reau 54% din importul Canadei. D e m a n g e o n . Dar cu toate -că Anglia întreprinde efortul monopolizării pieţei coloniilor sale şi le inundă cu cantităţi sporite de mărfuri. an. eşecul protecţicnisnuilui. p. Faptul că intenţia de a transforma Imperiul britanic într-o unitate economică şi politică strîns. La 1913. cota care-i revine la nrticole oscilează între 13 şi 23% din producţia mon. p. Ibidem.i n . 19 (1964). 188.dial&. cînd cifrele respective erau de 81 îşi 97 milioare lire 3. în cifre absolute. O dovedesc opoziţia coloniilor faţă tic o politică vamală comună. Ea trebuie să ţină seama iîn permanenţă de un element fundamental : pierderea din partea Angliei a primului loc în lume în producţia industrială. pp. 204. III. 295 şi 298.1 reuşit. cit. La 1860. în li rgă măsură. aţa îm îl ai < ■ micuţul sentimental pentru ea va slăbi treptat *. cererile coloniilor. tendinţa unora de a fi tratate pe picior de egalitate cu metropola. 441.4 milioane lire. în „Annales". 3 CHBE. 83% din al Africii de Sud şi 73% din al Australiei. In 1901. 8 1 318 . nota 3. op. Această proporţie reprezintă însă în cifre absolute o producţie mult mai mare decît în 1860. iar aceea a importului ei din imperiu de la 39 da 173 milioane lire 2. Commerce et empire. aceleaşi cifre însumau 104.6 şi 105.să mai fie născute în Anglia. în comerţul exterior al acestor colonii ponderea schimburilor cu Anglia este într-o scădere continuă. fierului brut şi bum'bacului. O creştere considerabilă cuantumu/lui exportului şi importului se observă mai ales după 1892. lupta de eliberare naţională a altora. veleităţile spre libertate de acţiune din partea coloniilor. 2. Cf. 85% din al Indiei. apare limpede. nr.. media valorii anuale a exportului Marii Britanii în imperiu a crescut între 1850 şi 1913 de la 19 la 161 milioane lire sterline. C r o u z e t . p. Marea Britanie producea aproximativ jumătate din totalul mondial al cărbunelui.

Necesităţile coloniilor au crescut în ritm şi în proporţii mai mani deoît capacitatea industriei engleze de a le acoperi la preţuri avantajoase în raport eu concurenţa străină. adică scad şi cresc paralel cu anii de depresiune şi de avînt s. ea croşte în perioadele de criză şi descreşte în cele de prosperitate. incapacitatea economiei engleze de a-şi asigura o poziţie de monopol pe piaţa imperiullui..i relaţiilor comerciale interimperiale. cit. Investiţiile masive de capital britanic în imperiu au avut acest efect contradictoriu : au subordonat economia coloniilor. Noua Zeelandă. 302. Această stare de lucruri a derivat. în cel al Endiei li 66°/o. în al doilea rînd. exporturilor britanice spre imperiu variază contraciclic . La importul Angliei.nul secolului trecut. reies de asemenea unele Inmbări substanţiale. Australia. p. Revenind la (dificila chestiune a unei concluzii asupra datelor de mai sus. creşte con1 C r o u z e t. 288. în proporţie de peste 5O°/o. la n. Ele sînt îndreptate. j>e de o parte. în perioada următoare însă. proporţia mănfuriloi iadei era de numai 21%. ise poate aprecia că ele relevă. 4 Exemplu tipic : concurenţa Statelor Unite în Canada . înainte de a trage o concluzie asupi neţuri . dar au creat şi posibilităţi de relaxare a legăturilor lor comerciale cu (metropola. din însăşi dezvoltarea economică a coloniilor. după greutatea relativă pe care diverse mărfuri o au iîn acest circuit.. în al Australiei I l 52°/o '. spreI. întîiul este demarajul investiţiilor de capital în inM riorul imperiului. în al Africii de Sud la 56%. aceasta. ajungînd să reprezinte 47% din totalul exportului britanic de capital în străinătate 2. din concurenţa străină 4. Al doilea este faptul că pînă spre sfîrşitul secolului al XlX-lea cota-parte a. ceea ce evidenţiază faptul că imperiul joacă un rol compensator yi stabilizator în economia engleză. Examinînd sub un alt aspect structura raporturilor econonine dintre Anglia şi imperiul ei. op.nioanele albe" : Canada.A- 319 .. 1 Ibidem. » Ibidem.. 300.La 1913. care duce la stabilirea de mai intense şi mai avantajoase relaţii comerciale directe între unele din ele. p. în ansamblu. îşi acoperă 57% din import cu mărfuri din S.U. p. aceste oscilaţii se conformează curbei mondiale. sînt de reţinui tnd douS elemente. care cresc între 1870 şi 1913 de la 270 Li 1 780 milioane lire sterline.

9 total l 1913 Cereale Ceai Carne Produse alimentare în ansamblu Cafea Zahăr Lemn Bumbac 16. Importuri din imperiu .2 3.0 15. 3 De pildă.A. 2 lire în Suedia.7 15.7 8.7 27. ipri din imperiu. proporţia produselor textile scade între 1854 şi 1913. Scade în schimb importul'de cafea. lemn. ■ 2 1 320 .0 Cît priveşte exporturile spre imperiu. pentru care Anglia se adresează unor surse din afara imperiului. 7 55. în schimb. sau în] Statele Unite 3. cit. 297. La exportul sipre imperiu. ceaiul. o deţin lîn importul total al Marii Britanii.. 2 8. p.2 35. 190. p. cit. Iată cîteva date.siderabil proporţia pe care o ocupi ceri alele. din care cele de bumbac de la 42 la 33%.8 26.4 16. privind proporţia pe care mărfurile de mai sus provenite din Imperiu. 1 76. consumul de mărfuri engleze este mult mai mare în colonii decît în oricare ţară europeană. op. sînt orientate spre imperiu în proporţie de 16% în 1854 şi de 32% în 1913 2 . faţă de 6 şilingi în S.0 18. bumbac. za'lur.3 24. op.U. în anii 1854. îndreptăţind C r o u z e t. de la 64 la 51°/o. 2 lire 9 şilingi în Olanda. alături şi de alte date. 0 64.8 . 1 liră în Elveţia.7 0. Dtmangcon.1 33. Ceea ce. faptul principal este decanul articolelor de bumbac şi creşterea produselor metalurgice. Ibidem.. p. 290. carnea şi produsele alimentare în general.j Pe cap de locuitor.8 0. în ansamblul exportului britanic.4 19.7 19. Cf. în anul 1913 valoarea mărfurilor engleze importate sel cifra la aproximativ 10 lire sterline pe cap de locuitor în Noua Zeelandă. 7 lire în Australia şi cîte 3 pînă la 4 lire în Canada şi Africa de Sud.5 71. Articolele metalurgice. 1890 şi 1913. procente 185 din 1890 4 5..7 11. 87.

din ■ nglia. cu toată aparenţii oari ■ i l l ă totuşi în frunţi . Se conni Lenin. cit.. arată că eforturile capitalului monopodui totuşi la anumiţi..c încadrează mai curînd în prima n i . 195^-197 .. I o originală diviziune a muncii între dintre are unde produc mai cu seamă iele pentru cele din Europa" l . landă în 1907... după 1895 •r dintre Anglia şi imperiu • ! ' ii structurii raporturilor econondinţa creării de instituţii care •it U cartea lui Parvus. i 25 şi 33 1/2% reducere. I.... La acest " se vor ralia.ni urilor importate sau exportate din igliei oscilează aproximativ între I n i totalul comerţului exterior..I amplorii legăturilor eoonon . pp. 233—234. cit. 4. făcută încă la sfârşitul secolului I . ..il . p.. 60. se poate . voi. în sporirea şi uluirilor interimpcrialc. nu fără ezitări.. I. diferenţiate de Lenin. limitată.1 ii-i inipcrial în avantajul metropoi i u l . iip. i a nereuşitei n. riului într-un • închis. apoi şi Austrain ml i intermediară. <: li e v a 11 i e r.rezultate. rezervînd coloniile ca i de exploatare de prim ordin. op. modificat i l.. .i .i insistenţele Angliei.. pînă la nul lui Joseph Chamberlain şi al protecţionist în raport cu lumea ii libera circulaţie a mărfurilor în iii M Iniilor interimperiale. op. „Piaţa mondială ţi . B a u m o n t. guverl mărfurile britanice un tarif 1 1 /2% a taxelor.

Ea a adoptat termenul de «dominion" pentru principalele colonii. op. Cea mai importantă are loc la Londra. S-a luat tot acum hotărîrea convocării acestor confei iu\e la fiecare patru ani. al căror număr e considerabil : după 1910 o medie anuală de aproape 400 000 K Conferinţele imperiale devin o instituţie permanentă şi se succed cu regularitate. cit. In 1913. De fapt. pînă la 1901. pp. s-a constituit un departament separat al daminioanelor. D e m a n g e o n. la ce rerea reprezentantului Australiei. pp. III.i 1 denumirea de „conferinţă imperială". S-a creat de asemenea.. cit.să favorizeze unitatea imperiului i . mai ales Canada. o specială încurajare a ei înspre colo niile britanice. I I I .i 1.. Chevallii r. emigraţia britanică se îndrepta. damanioanele absorb deja peste 70% din emigranţii englezi. desprins din vechiul „Colonial Office". Conferinţele imperiale din 1907 şi 1911 adoptă oficial o asemenea hotărîre. statul-major imperial.te însă de progresul deliberat al „autonomismuilm ' coloniilor de emigraţie şi de creşterea valului luptelor de elibei Cu începere din primii ani ai vesu ului al XX-lea survine 0 dirijare a emigraţiei. Noua Zeelandă şi. al Indiei şi al Coloniilor.. aşadar. Australia. cit. 86 . trei or gane de legătură cu imperiul : Departamentul Dominicanelor. Pînă ipe la 1903—1904. 588. singura >care-l dobîndise. 322 . Africa de Sud. menită să contribuie. Canada era. ' CHBE. cit.). în cadrul guvernului britanic. de acum înainte. în proporţie de peste 50%. pp. unificarea coloniilor din Australia într-o federaţie (Commonwealth of Austra1 CHBE. p. între 15 aprilie şi 9 mai 1907. 479—480 . Regimul de „dominion" îşi face loc larg. 77.. la sudarea spirituală a imperiului. către Statele Unite. dotate cu guvern res ponsabil. In acest an. este prima care poartă i. Hardy. 1. p. p. op. 62—63 p 194. cu sarcina coordonării forţelor şi organizării militare a întregului im periu 3. fără îndoială. sugerînd astfel 1 M ai Cerul de întrunire inter pares 2. 246. separate după natura diferenţiată a relaţiilor de subordonare dintre Anglia şi posesiunile sale. ( i i i ni . op. Există. Deakin. 755. 422—430. în 1909. <<i>. 1 „între egali" (lat. în -măsură anai mică.

tot imai adînc în interior. se fac proiecte de unifil i i l -ritclor linii de cale ferată. 'La aceeaşi scară se întoci i .i-stora acelaşi statut.i observa şi raporta asupra posi i schimburilor comerciale cu metropola. iimperială din 1 9 1 1 a acceptai ca Marea BritaDiiducereaîşi controlul general al ipoliticii externe ii cu recomandarea ca dominioanele sS fie connu 11 posibil. Aci întreprinde tipice ale epocii i le procesului (împărţirii lumii I II In între Im I. Războiul anglo-bur Ici. denotS [oi politice pentru coeziunea economică a idiază şi congresele Camerelor da în 1886 la Londra — care se ţin in pi im ipalele centre economice ale domiiydney. II i n .. ■ i .ipctown ajunge în 1909 pînă la jian.i sistemului „preferinţelor imperiale" în i IS98 se iau imăsura în vederea unificării imperiul.. nc. In Australia. I South Africa) în 1909. n c i centralizate şi se înaintează (proiecte ■ lefilor de naturalizare şi de acordare a breunor „împuterniciţi comerciali" în . i limita injoncţiunile străine. în Africa i < . . ' • bui i v e a la bază dorinţa capitalului mono-icapara şi dispune după plac de imensele 323 . in I [ganda . unde construcţiile pe colonii. rica de Sud (Union . ipe baza Mhl. ' < Noua 'Avlandă. u ud pretutindeni... n i . în aceeaşi perioadă au loc Da de Aur :şi Sierra Leone. aceea dintre zonele de expanoeuipă iprimul loc în atenţia Marii frica de Sud. imperialiste...

la Pretoria. 124—125. Complotul de la Johannesburg a fost descoperit şi prevenit. de prin anii 1878—1884. sub pretextul indicării de drepturi politice. mărginindu-se la revendicarea unor drepturi mai largi pentru buri 1. ceea ce demonstra dincolo de orice evidenţă uneltirile puse la cale de Compania Africii şi de guvernul Coloniei Capului. Situaţia Angliei era penibilă. în momentul izbucnirii ei. 324 . ipe tema impozitelor pentru companiile miniere străine. o alianţă defensivă cu cealaltă republică bură. a tarifelor vamale şi a căilor ferate. acumulau.. în repetate rînduri. nefiind la curent. semnînd în schimb. Cecil Rhodes. 491—493. el se străduise să atragă la colaborare pe burii care trăiau aci. a intrat t în Transvaal. trupele Companiei Africii de Sud. V I I I . op. s-a iritat pentru această gaifă. El a fost înifrînt şi prins de buri la 27 de cembrie 1895. îmbinate alternativ cu presiuni şi provocări. în cursul întrevederii celor doi adversari. Eşuară şi insistenţele lui Rhodes pentru o federaţie a acestor state cu Colonia Capului. în 1889. în 1894. Orange însă a acceptat. englezii au căutat să-1 atragă în tratative şi să-1 convingă. Ca prim^ministru al Coloniei Capului. Divergenţele se. Agenţii săi puseră la cale o răscoală printre imigranţii din Johannesburg. Pre. Planul a eşuat lamentabil. sub conducerea lui Jan Hendrik Hofmeyx. G i g 1 i o. Jameson. ca prim-iministru al Coloniei Gapului. Kriiger rămase neclintit. la data fixată. După raidul 1 CHBE. pp.bogăţii minerale descoperite în subsolul republicilor bure. proaspăt ministru al coloniilor. Aceştia se constituiseră. urmau să intre pe teritoriul Transvaalului. care a însemnat sfârşitul carierei politice a lui Rhodes. p. şedinţele Krtiger n-a acceptat faisS ifice de bunăvoie independenţa economică şi politica a popoi ului său.. Jameson proclamase intervenţia în favoarea unor „oprimaţi" siliţi să. Rhodes îşi pierdu răbdarea. Chamberlain. Jameson. Transvaalul rezistă încercărilor de a fi atras într-o uniune vamală cu Colonia Capului şi Natal . cit. puse sub comanda unui avenier. a avut un rol de căpetenie în aceste demersuri.se răscoale. pen„proteja" pe cetăţenii străini „ameninţaţi". dar răscoala nu izbucnise. în ifruntea unui detaşament de 470 de călăreţi. a drepturilor politice pentru proaspeţii imigranţi. într-o iligă politică al cărei program moderat nu respingea conlucrarea cu englezii.

Rhodtsia. vedea în in aliat âimpotriva acesteia. pp. 196 şi 209..i de politica de apropiere a lui Cham ■ iii i icuraiate de eşecul britanic.it o tensiune diplomatică anglo-gerI I I pi II de speranţa Germaniei într-un conflict . Societăţile britanice de căi ferate I reducerii veniturilor pe care o atrăgea M 1 lui Rhodes. atitudinea burilor a rămas 1 fameson a fost predat tribunalelor enn ). iar cei implicaţi în complotul nereuşit •r.iţiaţi. G i g l i o . ii |. proprietarii şi lin Africa de Sud au provocat o II M I lui acţiunilor. triburile din teritoriul concesionat Companiei HL l. Ele fură înfrînte Răscoala fu urmată de măsuri admi[900) menite a întări controlul asupra Rho! . Paris. pp. cuiiTi începeau deja a fi numite aceste nele 'bure răscumţpărară. nr.irii în martie 1896. „Colonies et emI lui ( li A ud .aceşti „afrikaanderis" 9 au indignat. 267— 325 . cit. conform unui tea de pe teritoriul lor din căile ferate iwn.jfără a face apel la sprijinul puteri1 înfrfîngă „bandele înarmate care invada111 A iirni. 1949. M masive de acţiuni. dezalipa eşecului pentru a se salva pe sine 1. care pusese mîna pe Africa de sud-vest. ■ . seria I. încetînd colai'olitkă cu regimul şi siliiwlu 1 pe Elhodes să dimisînt însă de loc lipsite de temei supoziţiile că' li fost la curent cu urzelile lui RIKKICS. Kaiserul Wilhelm preşedintelui Kriiger o telegramă în care îl iptul că : „. Joseph Chamrpansion imperialiste [Col. 1 idoptl O atitudine tot mai revendicativă. ' • J u l i e n . mulţumirea abia mascată a Angliei. op.imeson a creat Angliei şi .complicaţii internai. 5].. Micii acţionari au fost ■ 196 M a u r i c e Crouzet.

. ea a garantai Portugaliei integritatea posesiunilor sale în ichimbul interdicţiei importului de arme pentru buri prin aceste posesiuni. Kriiger nu voi să admită decît termenul minim de 7 ani. promiţîndu-i acesteia Angola. pţ>. In pregătirea diplomatică a războiului. deoarece prin aii tratai secret. s-ar considera imposibilă menţinere. noul înalt comisar britanic pentru Africa de Sud. burii abia dacă reuşeau să întrunească 28 000 de soldaţi. La 11 octombrie. Antecedentele imediate ale războiului : B a u m o n t. Cronje înfrînse G i g 1 i o. Anglia respinse ultimatumul. op. dar nici aceasta concesie nu mai fu considerată satisfăcătoare. Anglia se decisese la o acţiune armată. 180—181. 26 2 1 326 . pp.. pp.. cit. în octombrie 1899 izbucni războiul 2. în 1898. Charnberlain. Parvenindu-i ştirea. la care au -făcut apel în ultima instanţă. Kriiger comunică acceptarea pro punerii engleze. Hardy. 218—221.înd pe toţi bărbaţii între 18 şi 50 de ani.pt scop dezorien tarea opiniei publice şi crearea unui i iimai de „indignare" îm potriva lui Kriiger şi a burilor. „în cazul în care. cit. repurtând o victorie la Ladysmith. burii începură ostilităţile. Mobiliy. S î k. li . pp. Ulterior. la cererea (lui Milner. Tra tativele se rupseră. Inferioritatea lor faţă de resursele colosului care se pregătea să-i fhită îi obliga la tactica ofensivă. 307—308. op. op. din nefericire. din 14 octombrie 1899. cârca i ii d re.. Anglia se asi gurase de neutralitatea Germaniei. în mai 1899.i integrităţii po milor africane ale Portugaliei" (tratatul secret din 30 august 1898).spoliaţi prin aceasta manevră. cerând oprirea trimiterii trupe şi retragerea celor existente de pe frontieră. redeschide în parlament problema ra porturilor cu burii. op. Milner ceru în cursul tratativelor ca burii să acorde drept de vot ce tăţenilor care se stabiliseră pe teritoriul lor de cel puţin 5 ani. 382—386.. I. Ani înşelat însă Germania. Joubert pătrunse în Natal. Kriiger adresă la 9 octombrie un ultimatum. i I. Polii ia ira era prezentată de presa britanică drept vinovată de prăbuşirea de la bursă1. 213—216. Englezii debarcară în Africa de Sud 25 000 de soldaţi. expunînd-o tendenţios. cit. op. pp. cit. în aceeaşi seară. preşedintele republicii Orange (ales în 1897). mai înainte ca englezii şi fi putut concentra toate forţele ide care dispuneau. Generalii buri acţionară cu repeziciune. are loc da Bloemf ontein o întrevedere a acestuia cu Kriiger şi cu Stein. cit. ei au atins un maximum de aproximativ 50 000 de luptători.i u in o n t. Cu voluntarii sub 18 şi peste 50 de ani. în cazul unui răspuns nefavorabil în termen de 48 de ore. se considera Luată starea de război.

Cu numerică. ipeste 2—3 săptămîni apoi Pretoria. i englezi. cu 4 000 de oameni.Icze comandate de Baden Powell la Mafeking şi ilterley. lupte de guerilă.i .11 r locuiau aci1.. încercă să deblocheze oraşul Kimberley. ilctorminînd alăturare. englezii trecură la contraofensivă. II 105 000 soldaţi. în fruntea a n i . ni ilc M i i » | ) . 327 . Kitchener şi French.nplică atunci tactica pămîntului în lagăre de concentrare a tuturor in lupi. dinspre i de oameni. i t i c pentru cauza lor şi de admiraţie in Mu Ici ii ido vadă. în martie 200 000.itoi iloi bu VIII. cu neaşteptatele succese in o largă 'popularizare în ipresa mondială. l i ii două republici bure.ile războiului. în Colon l i i i .i -pâtrunise ipre Jud. capitala Transvaalului. Generalul Buller. dar rsfontein. MU englez. atacînd. ■ 'i-niherg. Generalul Roberts i . înrenu .i mersul războiului ise schimbă. O coloană bur.mdu-l să capituleze după mcene. hristian de Wett se distinseră prin l n hener . p. In martie ei cuceresc Bloemfontein. i . Roberts. la Mafeking. e bătut pe imalul rîului Tugela. lecembrie. 601. dbligî. întinderii respinşi. englezii despresurară Kimberircuiră la Paderberg ipe generalul lameni. la slîrşitul lui februarie englezii mit li. In decembrie el l i i n d numit comandant suprem al armatei i î n ş i t . Lordul Methuen.i la lupt. trecu în colonia portugheză Moi' i rcă pentru Eurqpa. O pante a generalilor buri a succese parţiale.i unora din com> . I i iot hnpuriul britanic se concentraseră la dis MI i i n . Gatacre.

în timp cît mai scurt. de instituţii reprezentative.. p. Dar burii erau <> minoritate opresoare. P. Se promise şi acordarea. 1 Britisb Power. an de resurse umane şi materiale deasupra oricăror prevederi. ţinînd seama de marile interese economice ale capitalurilor engleze. iar boiul pe care l-au purtat a avut un caracter antiimperialist i dat lovituri grele colonialismului britanic. generalii Botha şi Beyers relevară una din cauzele înfrîngerii : ostilitatea populaţiei indigene faţă de buri. atmosfera de simpatie care a înconjurat lupta burilor pentru apărarea libertăţii statelor lor nu trebuie să altereze aprecierea obiectivă a isensului acestei lupte. cu tot atîta cruzime şi lipsă de consideraţie ca şi ori-i • regim ide idominaţie colonială. A Study in . Londra. Transvaal şi Orange erau anexate Imperiului britanic. In eneralii buri iniţiară tratative de pace. prilejuiseră dezlănţuirea unei violente campanii politice a liberalilor împotriva conservatorilor. Thornton. VIII.." *. impopular în Anglia şi în întreaga lume. 1959. dar burilor li se garanta libertatea individuală şi dreptul la instrucţiune în limba maternă. La 31 mai 1902 s-a semnat ipacea de la Pretoria. eroismul lor a fost incontestabil. 611. pp. Generozitate explicabilă. publicul britanic n-a mai investit capital emoţional în politica imperială. în discuţii. Fusese o lecţie dură pentru colonialismul britanic. într-adevăr. care trata masa populaţiei indigene. The Imperial Idea and its Ennemies. Lupta lor a avut şi reversul reacţionar al apărării poziţiei de minoritate exploatatoare şi asupritoare. Burii şi-au independenţa . 109—110. morţi şi răniţi. con ducătorii rezistenţei bure se întruniră la Vereenigung şi deciseră acceptarea condiţiilor engleze 2. în luna mai 1902. Guvernul b e arătă mai concesiv decît era de aşteptat. Prelun oiului. Guvernul britanic (promitea 3 milioane de lire pentru refacerea distrugerilor pricinuite de război. maure. Ea a marcat — spune un istoric contemporan — momentul din care „încrederea în dinamica expansiunii imperiale a murit . Războiul costase 250 milioane de lire şi peste 40 000 de oameni. * CHEF.Lupta se ducea în condiţii prea ini >e putea prelungi peste o anumită limită. 328 A.

murind în 1904. op. 308— i pp. 329 .. I. cit. Mai multe erau considerentele interesele capitalului britanic penonomică.iio'/. I I i.....mi. ridicîndu-le la li 'I"...!■ .lemnarea ypăcii..n i restabiliţi în drepturile de prolispune în favoarea regimului britanic şi . dorinţa nie problema Africii de Sud din atenţia ■siunea britanică şi de atro!ii motiv ide atitudine îm/păi n i i i l i i i imilitar se introduse ifoarte curând admi< iste republici fiind tratate după un l l ll î p p (hapului şi Natalului. n i acum interesul a-şi alia elementul ' U a populaţiei de culoare .. Refugiat în Eu- i zadarnic să obţină un ajutor pentru cauza poI trăi în Elveţia şi Olanda.. 386—389... de care Transvaalul 16. în frunte partide înclinau în favoarea intenţiilor ■ mini I. în 1903 se i i i între coloniile Africii de Sud. urmele răz■-misiunile făcute. i t e a contradicţiei dintre oprenă cădea pe raporturile dintre eni ' i i i i n i . op..uvernării.. permiţînd reluarea explo i mdiţii normale a bogăţiilor miniere .. în aceste noi conIwiul uiglo-bur vezi şi Baumont. 140—142.1 uni cele patru colonii. Ferii i i u l t .in n i . generalii bu primiţi cu onoruri I ' Kjiiger refuză orice ooropromis. în iii1 . pp. Anglia s-a arătat deosebit din toate punctele de vedere. Ii I .. faptul .. cit. frica de Sud după războiul anglo-bur ii din 1902.. 11 i partidul unificării sau al pro-i ! ifrkan sau naţionalist.. pe linia generală a i n i m i i In ir. pp.partid spera ca. i a r Orange în iunie 1907 2 .

Africanii erau excluşi însă de la drepturile politice — în afară de Colonia Capului. pe bază de afaceri comune îşi de cointeresare în ^profiturile marilor uniuni monopoliste străine. Noul idominion prezintă deci o particularitate. va trece curînd în opoziţie. Smuts şi Hertzog. Din partea lui Botha şi a fracţiunii sale. între octombrie 1908 şi martie 1909. în cari au intrat. Dir ' I v o r J c n n i n g s — C. 1952.poziţie mai intransigentă faţă de englezi şi revendică independenţa. deci controlul politic al întregii Al iu i de Sud. unde în principiu participau la alegerile pentru consiliul regional. ba chiar o îndeamnă. angajarea în sprijinul constituirii dominionului marca o capitulare faţă de imperialismul britanic.isia dată din delegaţii adunărilor legislative ale coloniilor. pentru ca în 'mai 1910 noul dominion. Ceea ce nu o împiedică. pp : 330 . M. . Gruparea Botha reprezintă tot mai clar burghezia bură legată de capitalul industrialcomercial. s-a ţinut la Durban o conWnnţă a reprezentanţilor guvernelor celor patru colonii sud. Botha a format guvernul. să-şi mascheze atitudinea printr-o vehementă demagogie naţionalistă. Constituţional Laws of th •ealih. La alegerile din 1910 partidul bur s-a prezentat unit şi a obţinut majoritatea absolută. adică a peste 80 n!i din populaţie. P.\ africane. El este expresia politică exclusivă a unei minorităţi dominante.diţii. în principiu. o convenţie naţională. să se constituie efectiv cu un guvern responsabil unic. o adunare legislativă bicamerală şi consilii legislative regionale. în vreme ce alt conducător militar bur din vremea războiului. devenit prim-ministru al Coloniei Capului.irilamentud englez a dezbătut şi votat între 4 şi 19 august 1909 acel „South-Africa Bill" pe care guvernul britanic îl conlirmă în septembrie 1. compusă de . ideea uniunii. la iniţiativa faimosului dr.i prelucrat şi adoptat proiectul de constituţie a viitoarei uniuni. Ea a accqptat. în anul 1908. majoritare în partidul naţionalist bur. dispusă la o colaborare cu englezii. să cîştige majoritatea absolută In iduna i reprezentativă. Reprezentînd pe fermieri. Constituirea sa a fost rezultatul compromisului dintre coloniştii britanici şi buri pe socoteala indigenilor. Y ou n g. Oxford. ca principali colaboratori. Principalul sprijinitor al lui Botha era generalul Smuts. Uniunea Sud-Africană. fracţiunea Hertzog adoptă o. Hertzog. Jameson. în comparaţie cu celelalte.

u u. udul naţionalist. gruparea lor adoptînd numele de i i n di i şi programul pe revendicarea in~ hoiului angloibur. ti imperialist. Botha se >l cu ipartkiparea Africii de Sud alături de A. I cu toată circumspecţia. aprecierea poziţiei acesM . de te331 Smuts şi cea a lui 1 ! ' începură insă diferendele vizibile dintre gruparima iprijinea credi- . i I lertzog. den Hti ilc rodobîndire a independenţei bure.ni ilitatea izbucnirii unui război imperialist. din 221 de delegaţi 131 se declaate a lui Botha. pe cîtă vreme par ii Cea în ritm destul de rapid într-un inului englez.\ oltarea industriali/. u . La conferinţa partidului suidnbrie 191 \.mia. lupta i i i n independenţă necondiţionată era dusă de n l i i.inaţionalismului şi rasismului unei . şi grupul i. idin victoria căreia într-un viitor • o prăbuşire a colonialismului englez. în funcţie de concrete din Uniunea Sud-Africană. revendicînd independenţa. pi [oua le comid pe primul plan interesele fermierilor. a obţinut într-adevăr indepenUniunii Sud-Africane faţă de Imperiul El i rat însă un regim ultrareacţionar. prin metodele cele mai brutale dominaţi i |i i ploatarea marii majorităţi a popu lând. antibritanic. sub coni lui i Verwoerd. Hertzog şi de Wett i dţie. Botha i l .. ' ■ ! ' se întemeia în strategia sa politică toi 11>*-i i. El i leze şi să anexeze Africa germană ii naţionaliştii buri radicali se opuneau di o parte din oroarea ide a colabora pe plan care-1 combătuseră şi care-i tratase fără ■ ani înainte.e roadele libertăţii politice numai a. pe ide altă parte -din vechea ni. dupS al doilea război mondial.ilismul. doar că el se orienta în favoarea racţiuni se ajunse la o ruptură. Pe de altă parte însă.

Comandantul german^ din "Africa de sud-vest (von Heydebreck).. 332 . s-a spus în versiunea oficială. II. C. pp. 506. Kemp şi S. Hardy. 1963. Beyers.roare rasială. cit. sub comanda lor. pp. 619—620. H. J. op. Ea a fost însă înăbuşită destul de n . voi. nelipsind "iiurile că amorul s-ar fi produs din ordinul guvernului. încă la 15 septembrie. Pînă în februarie 1915. revolta întcpu. „Normaliza1 Organizarea dominionului sud-african : S î k. De la Rey fusese ucis la Johannesburg. op. hotărîrea intrării în război şi a invadării Africii germane de sud-vest. s-a înecat la trecerea peste un rîu.HR". din punctul di majorităţii indigene. Tht South African Rebellion. C. preite pentru invazia în Africa germană de sud-vest. la 9—12 septembrie 1914. nu-i arătă suficientă încredere lui Maritz. De Wett. în locul unei răscoale bure. __ Cu toate dificultăţile colaborării cu germanii. voind să-fi procure arme pentru dezlănţuirea unei insurecţii. Elemente extremiste ale partidului naţionalist bur — De la Rey. tare avea unele informaţii despre pregătirea răscoalei. G. După izbucnirea primului război mondial. în vreme ce Beyers. F. omul de legătură al conspiratorilor. limitate şi mai mult formale. Davenpoi t. cit. Aspecte economico-sociale ale dezvoltării Africii de Sud. m. III. a unui „Vrij Korps tuf Afrikaianers" (Corp liber de africani — buri). •urmărit. LXXVII I . 223—225. 1914. în perioada constituirii dominionului încadrarea statelor Transvaal şi Orange în posesiunile engleze din sudul Africii a avut din unele puncte de vedere. reprezintă un pas înapoi iţă ide fostul regim •colonialist englez.. în „F. pp. G. rlscoill din 1914: CHBE. Maritz a dezertat la germani. iar apoi s-a refugiat în Angola portugheză. Germanii ar fi preferat. „Un accident". repercusiuni pozitive. Maritz — •au intrat în legătură cu germanii. care. de un poli(ilt. R. De Wett a fost făcut prizonier. 73—94. o dezertare masivă şi constituirea. pp. T. revolta a fost complet lichidată 1. 35— 39. izbucnind în unităţi izolate ale armatei sud-africane. la 9 octombrie 1914. guvernul şi parlamentul Uniunii Sud-Africane au adoptat.

• proprietăţile lor în rezervaţii 2. 658. Chiar comisiile de anI britanice au conchis. pe asuprirea i M ni ji l u obiect de exploatare. încă din această perioadă.Mri politice din Africa de Sud.8% ■ Ic. a cărei expresie l i dominionului Uniunea Sud-African. Valoarea i Africii de Sud engleze era în 1913 de trei ori mai dia exporturilor aceloraşi teritorii între anii ' I )in cele peste 66 milioane de lire sterline — vau în 1913 — aproape 8O°/o reprezentau produii primul rînd aurul şi diamantele. compromisul politii irte a burgheziei bure. VIU. Constrânşi de ipămînilitatea lui slabă. El » e probleme sociale. Pămînturile de " i i i slabă.ii ilr lucru ieftină pentru fermele coloniştilor albi. icrificarea masei indigene. pp. ei trebuiau să se angajeze peni astfel lqgea asigura în condiţii aproape . toate centrîndu-se. i i .. i intensivă şi unilaterală a bogăţiilor Africii de i una din condiţii. şi creşterea animalelor1. de patru ori mai numeroşi decît albii.agricultură. Polarilui în jurul acestor două categorii de produse 'le — denotă subordonarea şi dirijarea eco■ în funcţie de interesele metropolei. că indin A M A nevoie de cel puţin încă o dată atîta pămînt.i. • .. a permis maxiloi monopoluri o cxploa■ intensivă a bogăţiilor acestor ţinuturi.. Indigenii nu puteau fi andecît ca lucrători salariaţi. p. II. sub orice" titlu.. iar 18. 333 .u politicii agrară abuzivă constituie una din bazele ■ne din Africa de Sud. cit. 20—21. reprezentau aproximativ 8°/o din I M' ^a sub pedeapsă fermierilor albi să acorde n t. interesele fermierilor buri şi englezi (cei din i număr) au dus la promulgarea în 1913 a ives Land Act" (legea cu privire la pămînKa limita dreptul indigenilor de a cumpăra şi Aceştia. O Op. prin ră/boi şi sub i britanice.

John Chilembwe and the Origins. op. 3 George S h e p p e r s o n — Thomas P r i c e . Situaţia de mai sus. Ea a fost urmată de procesul şi condamnarea la muncă silnică a altui şef zulus. educat în Ame rica de misionari baptişti.. pp. 627—628. ci pe a celei de clasă. 39—41. ceea ce reprezenta un corectiv cu totul insufi ntru a nu mai vorbi de flagranta nedreptate în sine unei repartiţii care rezerva cam unui . de atragerea unor reprezentanţi ai triburilor în consiliul legislativ din Natal şi de constituirea unor adunări locale indigene. din 1916. cu notele sale specifice. ifk. englezii s-au preocupat ceva <mai mult. Mişcarea sa rămîne un moii important în trezirea africanilor la lupta pentru libertatea sociala şi politică . Răsculaţii au fost zdrobiţi. Deosebit de importantă şi complexă este în schimb problema muncitorească în Africa de Sud. răscoala din Natal condusă de şefii zuluşi Bambata şi Sigananda şi înăbuşită în sânge de englezi *.la 87"/.mişcări.sfert din populaţie imai Inne de 4/5 din fondul funciar. între fermieri şi societăţile proprietare de întrqprinderi 'miniere. 2 1 p. de împărţire cu forţa a părriînturilor. o»recum în ciuda englezilor.nouă lege. în 1906. au provocat. în colonia Nyassaland. pentru acapararea mîinii de lucru ieftine. 1958. Pe care Botha. i u < Iii] a murit în lupta3. fiind prieten cu el. de pe la 1908. op. cit.. ea a fost prima în cadrul căreia uni. Edinburgh.elor răsculaţi nu s-a realizat pe baza apartenenţei de trib. Dinizulu 2. Settin^ and Significance of the Nyassaland Native Rising of 1915.» ţi >'7o raportul dintre proprietăţile agrare ale albîloi iilor. ca şi asuprirea fiscală a indigenilor. derivate din discriminarea practicată de* patroni şi de stat între muncitorii albi şi de culoare 4. 218. Demangeon. a stabilit . în afara dominionului. cit. Independent African. Aspectul acesta nu era însă esenţial. 1-a graţiat în 1910. 52—51 . pp. pastor negru. Ibidem. 2<S7~317. II. a izbucnit în 1915 mişcarea lui Chilembwe. 334 . pp. în parte sub impresia acestei . Ea avea un program democratic. „Problema indigenă" a comportat unele nuanţe datorită întrucîtva şi concurenţei ce se declară.

55 . în urma de salarii în minele de diamante. în anul 1911. i .86 dolari. minerii număr de 25 000. muncipresrnd în acelaşi timp asupra lor prin amenin i din partea muncitorilor negri. i . pe cînd cîştigul imediu anual al fiecăruia din cei 00 de angajaţi negri era aproximativ 20 de lire 2. izbucnită iniţial printre minerii albi. tirştigau în medie 198 de lke anual ■ n i .. Diversiunea rasială a fost uium. op. cit. a fost urmată de una a negrilor. p. rimii care au fost în măsură a se organiza şi a di rpturile lor au fost minerii albi. spre a dezbina pe minerii sud-africani. cit. ntrodusă sub forma deosebit de perfidă a acori l i ţ i i materiale aparte. ceea ce a avut ■ inţă. i t u r i de cei albi. uniunile monopoliste au acordat saili mai mari albilor decît negrilor. 54. ui de această circumstanţă. Hunto n. dezlănţuirea celei dinţii greve i ilc în celebrul „Rând" aurifer din Africa de Sud. 1 ' mişcare grevistă. bogăţiilor miniere ale A ! m ii de Sud.roprezenţa din ce în ce mai numeroasă a munci■ l .. în 1913. i tea muncitorilor. mult superioare. dezvoli extensiune şi bază tehnica.^i dezvoltarea luptei muncitorimii ludafricanc i i . p. i exploatărilor miniere a dus la angajarea maori africani. la 4 iulie 1913. a dus La Formarea în i continentului a unui proletariat numeros şi prin concentrarea sa covârşitoare în ramura ■/una determinată. Ei reprezentau. un factor pe care ni lolosit pentru a întîrzia oît mai mult cristalil|tiinţei intereselor de clasă comune ale acestui ip. încă în anul 1870. în muncile calificate el intajos celor albi.i în celelalte. . minerii au pă-• >l>t. la cursul 1 I n i Mi'rlină era egală cu 4. 335 . Trupele H u n t o a.inînd cîştig 'de cauză 1. ea însăşi un semn al II imenţionate. Raportul general numeric s-a răs-nirea muncitorilor negri. în schimb. op.. mai întâi în muncile necalificate. autorul dă venitul în dolari .

Teama elementelor dominante faţă de perspectivele dezvoltării luptei indigenilor pentru libertate s-a evidenţiat şi printr-o politică de limitare a imigraţiei hinduse. CHBE. De teama consecinţelor. Luptele muncitorimii pentru condiţii mai bune de muncă şi ale triburilor. 336 . ca organizaţie profesionala repre . Un semn al evoluţiei spre o nouă etapă îl constituie înfiinţarea la Johannesburg. VIII. în decursul acţiunilor de combatere a restricţiilor şi persecuţiilor la care şi această minoritate a început a fi supusă de guvernul sud-african. în timpul primului război mondial. care părea să se schiţeze. iar o fracţiune a sa. toi cu armele. unde la 1913 trăiau deja circa 140 0. pe baza avantajelor acordate cu prioritate albilor 1. în alianţă cu burghezia bură. organizată. conştientă de interesele specifice ale majorităţii indigene asuprite. Mahatma Gandhi. Conducătorii ei au fost închişi fără judecată. puternică îndeosebi în Natal. ca urmare s-au înregistrat 20 de morţi şi 250 de răniţi în ianuarie 1914 a fost înfrântă. sub regim de deportări1. în special pentru a contracara energic făurirea unei unităţi de luptă a muncitorilor africani. fără deosebire de rasa. p. Printr-o înţelegere verbală cu Smuts. Gandhi. la „problema indigenă" deschisă de politica discriminatorie a imperialismului britanic. o grevă a muncitorilor de la căile ferate. pentru pămînt şi împotriva fiscalismului. condusă de Creswell. au constituit răspunsul spontan al celor asupriţi. el a reuşit să smulgă acestuia o garantare a drepturilor indienilor deja stabiliţi în Natal.00—150 000 de indieni. promova o linie vizibil preimperialistă. guvernul Botha a votat în prima jumătate a anului 1914 cîteva legi concesive pentru muncitori. Prin conţinutul lor. Partidul laburist care a luat fiinţă în Africa de Sud se sţprijinea exclusiv pe muncitorimea albă. după ce se remarcase ca apărător 1 Acum a fost recunoscută de guvern „Federaţia industrială sudafricană".trimise contra greviştilor au făcui . Cf. Ele prevestesc ridicarea mişcări pe o treaptă superioară. a devenit cunoscut marele conducător al luptei poporului indian.i muncitorilor albi. a „Ligii muncitorilor industriali". în 1917. 802. ele căutau să menţină un climat de rivalitate între aceştia. prima organizaţie profesională unitară a muncitorilor negri.

nemulţumiţi de noul sultan.l ( olonialismul englez este. p. pp. Sultanul se refugie la germani. Controlul britanic asupra sultanatului era complet. | >|) . Răscoale icpetate au avut loc împotriva dominaţiei en gleze în Somalia britanică.. p.. Seid Haled. numai că în mod mai paşnic. a fost lichidată.i-nte de importanţă deosebită. autonomia internă a acestuia cu totul iluzorie. care în 1911 avu aceeaşi soartă.B. pe ţărmul lacului Victoria. Africa orientală Domin mică înregistrat în Africa de răsărit n-a 1895—l ' M .. 43—46 . în perioada I . The Making of Modern Uganda.. conduse de şefii Mwanga şi prinţi un LI ord cu urmaşii-fantomă ai lui Mwanga. 4 I d e m. în lungime de 935 km. 54— 5 7 . bombaRl . în anii următori.. pp.. 3 Ingham. în I 896. unde timp de aproape 30 de ani va fi în 'intra dominaţiei britanice '... Idem. London. pp. iar din fostele teite de ea s-a constituit „Protectoratul britanic colonie a coroanei (actuala Kenya) 2. c it . Kenya. CHBE. I I ..E. Kaba |Ha a fost pacificată numai prin 1899—1900.. 183—184. 1963. în IS'M unei com ritorii adiii al Afrii ii a lanţului schimbări . implantat în Africa germană de I ultimul obstacol în calea realizării planului Angliei. ^naţionalilor săi emigraţi în Africa de Sud.A. între 1899 şi 1904.in i liniei ferate. colonialiştii britanici au trebuit să lupte împotriva revoltelor din Uganda. A History of East Africa. în decursul căreia somalezii sînt înfrînţi de colonialişti. 70—71 . op. fiind obligat ■ agă „din motive de sănătate" în favoarea fiului său. sub conducerea lui Mohamed ibn Abdullah. The Colonial Period. 175. ca şi prin termin. op.. iar în locul său fu instalată o marionetă. pp... ci t. Aii ben Hamud. în expect i cel german. Seul ben Aii. i i . contra 150 000 de lire sterline. răscoala a reîn1 S î k . După o prima fa/ă. de la Mornbassa la Port Florence. a Political History. în aceste părţi. Hu n ton . englezii.. . »i de posesiuni „ide la Cap la Cairo". .. III. i a I. 481 şi V I I I .' I I I I I cenţi ni I n . 2 G e o r g e Benncn. A History of East Africa. a India.'2-451 337 . 656—657. i Zanzibarul *.

la 27 iulie 1900 guvernul britanic a răscumpărat carta companiei „Royal Niger". ca şi în Africa de Sud. ultimul cuprinzând şi colonia Lagos. cit. pp. munca forţată a negrilor ân profitul coloniştilor 1.1 ceput în 1906. 196—197. istoria coloniilor engleze din de vest înregistrează între 1895 şi 1914 o delimitare mai precisa a frontierelor lor. op. p. II.. I.im > i r u ani. cit. exploatate de metropolă pentru produsele lor specifice. La 14 iunie 1898 s-a încheiat convenţia anglo-franceză de stabilire exactă a hotarului dintre Nigeria şi posesiunile franceze unite din Sudan îşi Congo. lăsînd în suspensie pretenţiile franceze în Sudanul oriental. p. Mohamed ibn Abdullah a reuşit să rămână ân stăpînirea acesto |iuni pîna la afîrşitul primului război mondial. p. op. 101 . a fost practicată faţă de triburile indigene o politică drastică de deposedare a lor de majoritatea pămînturilor. 39 . în 1 Sik.. transformând Nigeria în colonie a coroanei. cit. Dem a n g e o n. După încheierea convenţiei. cit. Hiinton.tenţei populaţiei împotriva exploatării britanice. 338 . ce îngloba posesiunile anterioare : Coasta Nigeriei şi Lagos.pt. 351 .. op. Şi aci. 72. prin care se instituia. în primul rînd de cele mai bune. pentru eficienţa controlului asupra întregului teritoriu. pp. colonia a fost organizată în două „protectorate" separate : Nigeria de Nord şi de Sud. în favoarea unei pături foarte subţiri de colonişti-fetimieri britanici. obligînd pe brii. cit. Coloniile din Africa orientală erau mai cu seamă agrare. 15. în ifa. op. Revoltele neîntrerupte ale unor triburi din interior între 1900 şi 1907 2 au obligat Anglia la diverse formule administrativ-teritoriale. o reorganizare repetată a regimului administrativ a unora din ele şi o accentuare a rezis.. din anul 1909 a fost aplicat în Kenya un „decret de pedepsire colectivă". să evacueze părţile centrale ale coloniei. 2 Crowder. In sfârşit. Pentru a-i constrînge pe indigeni la muncă şi la achitarea impozitelor. în 1906. B a u m o n t. 56—61 . Africa occidentală Pe plan politic-teritorial. p. op. 350 şi nota 1.

155 339 . Regatul aşanti. Dc m a ng eo n. Londra.ixclor pentru cheltuielile generale de icelora cuvenite şefilor locali (sistemul promovat în Nigeria de guvernatorul in o pătură. menţinerea ordinii.■ . sub numele de „Co- i . 1 1-69 470. Lugard. burgheziei africane şi şefilor i l i n Alriea occidentală îşi profilează în aţie întrucîtva aparte. pe planul ii sociale interne. 186—196. 9 erau numiţi ■ I M egale. î l coloniei. în iStare de revoltă în părţile rin ll>03—1904.. In anul 1916. aplii i i. în septemMI '. 00. B au mo nt. 3 8 . Aci.uul Nigeriei" '.. II. pp. 320—327. formai din ui incluşi şi reprezentanţi ai populaţiei iii ale Africii occidentale stăruie de aseligene. de The Drums of Ramaşi. i r ţ i sînt reunite definitiv. dintre reprezentanţii eomerni. op. i ham. Hardy.. n liestiunile interne ale triburilor. o p. ' l i riburi din vecinătatea frontiei de Aur a izbucnit în'primăvara anuială generală a neîmblînzitului popor i după 8 luni 8. 66—69. spre deosebire ientală. Toi lintii organ consultativ . pămîntul n-a fost luat tribute numai terenurile necultivate de indii fost investiţi cu autoritate legală. cit. c it. 13—19. tn Siepra Leone se răscoală. pp. p. Co : &uţie". O insurecţie de durată se desfă1901)-. a. aflat sub :xat Coastei de Aur.1. p. II. The Story of the Asbantl .^1 sale. 1960. cît de ek de importantă. care instituia o adunare I membri : din aceştia. . 20 2. prin l'rema autoritate britanică din colonie. voi.

De un proletariat industrial se poate vorbi în oraşele portuare şi în minerit (aur şi din 1915 mangan în Coasta de Aur. pp. II. iar Nigeria produce în acelaşi an 83 000 de tone ulei de palmier şi 170 000 de tone de copra 1. de care se leagă şi şefii de triburi. 22. cit. evenimentul cel mai important şi mai bogat în consecinţe internaţionale din istoria Imperiului britanic la sfârşitul veacului al XlX-lea a fost expediţia de cucerire a Sudanului oriental. 15. să k> obţină pun metoda obligaţiilor impuse indigenilor înşişi. H a r d y. diamante în Sierra Leone). tradiţională. Circumstanţa'arătată explică motivul pentru care coloniile britanice din Africa occidentală sînt sediul celor mai timpurii manifestări de activitate politică organizată din partea unei burghezii africane. Ox . pp. a se înscrie printre marii producători de cacao din lume (50 500 de tone exportate în 1913). ţinînd leamă şi de specificul produselor naturale ale zonei. căi ferate. 378. op. în special a celui agrar.I pînirii Egiptului şi Suezului — „noul Bosfor al noii chestiuni orientale". adică a statului mahdist din valea mijlocie şi superioară a Nilului. W. în 1898. pe această bază. p. transporturi navale şi fluviale. 2 S i k.. 340 C. Peste structura precapitalistă. s-a suprapus concentrarea în mîinile capitalului străin a poziţiilor-cheie din economie : bănci. Coasta de Aur începe. 211—212. cit. comerţ exterior. — expediţia a fost decisă încă din martie 1896. op. formă incipientă de organizare a unei mişcări naţionale africane 2. a relaţiilor de proprietate agrară şi de exploatare.. Legată de preocuparea de ordin strategic a consolidării stă. The Western Slave Coast and its Rulers. 26.colonişti englezi amplasaţi în calitate de fermieri. 1 ford. în dependenţa acestui capital s-a format ceva mai ourînd o burghezie africană relativ dezvoltată. a rămas în urmă dezvoltarea proletariatului. Newbury. 68 . Britanicii au preferat. un igrup de intelectuali de culoare şi şefi de triburi au constituit „Uniunea pentru apărarea drepturilor Coastei de Aur". Egiptul şi Sudanul oriental în nord-estul Africii. minerit. în schimb. 1961.

a cuprindea aproximativ 25 000 de soldaţi.i. pînă la lacurile Albert şi Eduard.1 realizării rutei britala Cairo". ceea ce a constituit o înfrângere pentru diii .atori.ni spre sud. Formal. Marchand refuză. pentru a stăvili nceză din Africa ecuatorială spre răsărit. sub comanda căpitanului Marchand.ii. care. Irobit pe „dervişi". cu misiunea de a proi . fie şi arbitrar. La 2—3 septembrie 1898. lor englezi a fost. îm• uluitelor sale. Franţa moască tratatul. doult cu arme albe.. ea obţinuse o fâşie de teritoriu."iilui belgian „în arendă" regiunea Bahr ci ' I c Nilul superior.i vărsarea fluviului Congo în Oceanul Atlantic. An■.i". Vreo 10 000 de ui pe cîmpul de luptă. In:. O ultimă izbucnire de eroism fanatic. A fost mai curînd un masarie. în luna mai 1894. El • l u i (]ongo francez în iulie 1896. Khartum fu cucerit. l'. .itului belgian numai în 1908.. 341 . a în Sudan a fost pusă sub comanda genei li I ..1 i ' iIIi<v. Englezii nu voiră să rei. după conferinţa de el aparţinea regelui Belgiei. crea dificultăţi în calea intenţiilor iiune în direcţia Nilului. Leopold al II-lea . armata engleză întîlni în ziua de 18 sep- ic. de la lacul Albert pînă la i n schimb. cu această ocazie. a fost i. de t.i însă şi în rivalii.pensie. n. în cursa nin. l. a sucombat în faţa mitralielolosite aci pentru întîia dată. un detaşament francez. unele ajunse „obiecte de amintire" I u li oda..ni modern. Jo-franceză.. sub orice loriografia britanică nu poate înregistra astăzi iprobare devastarea mormintului lui Mahdi. în Sudanul orient.irea împărţirii Africii ţi .. compus din 8 ofi10') soldaţi.initatea franceză în regiunea Nilului superior. de drept asupra unui teritoriu cu o situaţie II '. în text sa ' iiiiţţo belgian ca de un stat aparte. dar şi un avertisment cu privire la iminenţa mterese între ea îşi Franţa. la Omdurman. instituind. în faţa ameninţării IVoma 1. Congoul belgian a renunţat la exer«t nului. cărora li se opunea forţa statului lin.ă.

El a avut loc pe calea mai multor convenţii. „Dervişii". a fost utilizat de ultima pentru a j forţa un aranjament general de împărţire a Africii de nord. acordul anglo-francez care a pus bazele „Antantei cordiale" între cele două ţări a comple-i . La 25 noiembrie 1899 ei au surprins şi ucis pe califul Abdullah. au fost exterminaţi în cea mai mare parte. voi. LXXIX. ceea ce însemna satisfacerea debitorilor britanici sau de alta cetăţenie. Osman Dinga. Ministrul de externe al Franţei. 93. p. pe cînd ei au soldaţi". 1 A r t h u r Marsden. lordul Cromer mărturisea ca în cei douăzeci de ani trecuţi de la ocuparea Egiptului. la 8 aprilie 1904. aderenţii sectei mahdiste. recunoscindu-i-se în schimb libertatea de navigaţie pe Nil şi afluenţii acestuia dinspre vest. stipula renunţarea Franţei la pretenţii teritoriale în bazinul Nilului. din'partea Angliei. spunînd : „Noi nu avem acolo decît motive întemeiate. Numai 8% din totalul cheltuielilor guvernamentale fuseseră destinate lucrărilor publice.ihdiste. în orice caz străini de Egipt. incidentul Fachoda. în forma unui „condominium" anglo-egiptean (în 1899). Sudanul este declarat ca reintegrat Egiptului. rezolvîndu-se la 3 noiembrie 1898 printr-un ordin de retragere dat de guvernul (francez lui Marchand. şi garantîndu-i-se. Frază de diplomat. u . 1894—1899. îneît ele să devină surse de exploatare convenabile intereselor engleze.ii. Englezii au continuat luptele împotriva ultimelor rezistenţe m. din 21 martie 1899. 310. De fapt. în anul 1902. iar în ianuarie 1900 au înfrînt şi pe cel mai aprig general al acestuia. 342 . care în aparenţă a dus Anglia şi Franţa pînă în pragul războiului. internaţi în colonii de muncă. recunoscînd Marocul ca zonă de influenţa franceză.injamentul amintit.curgă la arme. Ulterior. menită să-i ascundă gîndurile. Administraţia britanică în Egipt şi Sudan a căutat în continuare să organizeze economia ambelor ţări în aşa fel. spre a nu prilejui di nediată a unui conflict. Hritain and the „Tunis Base". englezii cheltuiseră jumătate din bugetul ţării pentru acoperirea datoriei sale publice. în „EHR". stăpînirea asupra Tunisului 1 . dintre care prima. tir. Delcasse. 1964. motivă i ipitularea diplomatică a ţării sale. Incidentul Fachoda se tram cancelariile diplomatice.

. La izibucnirea ostilităţilor între Anircia. ' . p. ' ' ■ . l . 1963.. o (politica forţată de extind I ' . I edivul Abbas Hilmi. după izbucnirea . de protejare a proprietăţii > Iară inalienabile proprietăţile agrare mai mici iHi .ia redusă era totuşi de cin< i ori luperioarî celei i i i ei şi sănătăţii l. I v... cit. ' i op. în 1913. ii tîrziu. u l u i t şi aci să extindă cultura bumbacului. La 1904. api talul privat 4. Pe de altă parte. di n part ea lor. a laniţie prin care declara că nu va reintra în Egipt . în Opere complete. itic. p. plecat la Istanbul.. u căutat.. la slăbirea po' l i ilnnentare a ţărănimii egiptene. <'/> cit... la scăderea ulministraţia britanică a emis pe de o parte celor 5 feddani".. 27. l . după anul 1900 s-a intensificat activitatea ■iialiste ale burgheziei şi feudalilor egipteni. n i . 343 . 377. i' 655. Imperialismul.primului război monl'urciei în conflict împotriva Angliei a prilejuit • relaţiei teoretice de dependenţă între kedivul Egipuhamul otoman. 388. în ■ ' ui iinpus indigenilor sâ-şî închirieze dreptu i|H! timp de 40 de ani.. din cele 2 300 000 de hectare de i l n l din Egipt 600 000 erau cultivate cu buin• ■' onomică dictată de interesele industriei britaI i ilezcchilibru economic intern..i Legislativă.. m — 42 de ari. voi. l H unei societăţi private. Terenul astfel dobtndit • i .. !n „American Historical Review".i de 2 hectare şi 10 ari 3 . care a investit capitalurile msăimînţări şi irigaţii. Consiliul Lei N'In na rea Generală au fost contopite într-un singur II e. n acest timp.. u ului.. Veniturile recoltei de irţite între ţăranii care prestau muncile ca . i II i i . voi.. 'i..iei britanice.. să m enţ ină în li mit e ic competenţa instituţiilor legislative admise de pentru a restrânge cît mai mult posibilitatea de !purilor naţionaliste.. .

decît în fruntea unei armate tun puns, englezii îl declarară decăzut din drepturi, instituind protectoratul brita nic asupra Egiptului, la 18—19 decembrie 1914. In fruntea ţării a fost proclamat un nou «uveran, Hussein Khamil, cu titlul de sultan *. India în cadrul dezvoltării expansiunii coloniale, se admite că primul deceniu al veacului nostru şi îndeosebi anul 1905 reprezintă momentul crucial de intrare a Europei în faza de recul, determinată de. afirmarea generală a conştiinţei şi a luptei pentru libertate în ţările slab dezvoltate şi dependente 2. Această constatare, de acceptat cu inevitabilul coeficient de convenţional în privinţa fixării unei date precise, e valabilă mai ales pentru Asia, unde atît prima revoluţie rusă, cîţ şi victoria Japoniei (stat asiatic) asupra Rusiei ţariste (stat european) au putut deştepta un ecou mai apropiat. Un suflu nou cuprinde India, în toate domeniile de viaţă. ivitatea popoarelor sale, zguduite de puternice dar scurte izbucniri de revoltă spontană contra dominaţiei străine, face loc unei activităţi organizate, care cîştigă an de an în extenie, profunzime, varietate a domeniilor şi formelor de mani Icstare. Posibilitatea puterii britanice de a modela evoluţia istorică a Indiei după interesele sale încetează. Cercetarea perioadei degajă impresia 'netă că India reîncepe a-şi scrie singură istoria şi că ocupantul englez, în cronica sa, e silit să intercaleze capitole tot mai ample din această istorie, iar concluziile să le tragă în funcţie de conţinutul lor. Luarea cu asalt a resurselor ţării, construcţiile ramificate de căi ferate, investiţiile ide capital, apreciate la sfîrşitul secolului al XlX-lea la aproape 400 de milioane de lire sterline, într-un
1 A se mai vedea, pentru Egipt şi Sudan în această perioadă : B a um o n t, op. cit., pp. 258, 263—264 ; S î k, op. cit., I, pp. 364—365 ; Vsemirnaia istoriia, voi. VIII, Moscova, 1961, p. 464 ; M a r 1 o w e, op. cit., pp. 138—157, 160—193, 215—218; Hoit, A Modern History of the Sudan, pp. 113—123 ; C h e v a 11 i e r, op. cit., II, p. 1000. 2 D e n i s e F a u v e l - R o u i f , La participation des classes populaires (masses et cadres) aux mouvements nationaux d'indcpendance en Orient et en Occident, în Xlfc Congres International des Sciences Historieues, Rapports, voi. III, Viena, [1965], p. 125.

344

ci lusese destinat să menţin,1 India ca >> perpetuă de exploatare, au gener.it o reacţie, .iză un progres al spini u l m industrial în meţionari indieni au participaţii în plantaţiile de de zahăr, de bumbac, iută, în minele de căr-i de cărbuni a Indiei a atins 16 milioane de , .i dezvoltat în special în raport cu necesită-i ale aprovizionării flotei britanice din orient. dji Tata, membru al comunităţii parse 2 din Im fondatorii marii industrii de bumbac din studia problema înfiinţării unei uzine si- ' autohton şi cu colaborare tehnică ameri-i Uzează ideea. în 1910, în satul Sakehi, de-Ipur în Orissa, uzina îşi deschide porţile, |niţt.tl lontă, din 1913 şi oţel, iar în timpul primo li.il şine de cale ferată. întreprindere de mari circa 45 000 de angajaţi, aproape toţi indieni, nclusiv. n.ilurilor indigene în mari întreprinderi e semm.irii tendinţei de emancipare economică. O lă, ca aceea care se dezvoltă acum, are o i mult mai solidă decît burghezia comercială, depinzînd fie de capitalul industrialo-comerproducţia agrară. ii liană devine conştientă de posibilităţile eco-pe care tinde să le canalizeze în profitul pro-< şi în înfiinţarea unor mari bănci pe acţiuni, M.iilivts (1906—1907). Contradicţia cu interesele llc metropolei se instalează pe o bază mai largă, as-cu politica puterii dominante.
ui i ..i .mticipat de aşa-zisa mişcare „swadeshi", termen ce s-ar p r i n „lăureşte-ţi singur"; ea încuraja producţia autohtonă, ■ u i / . i rezistenţa contra manufacturatelor britanice. In (primul război mondial), englezii au avut interes să promo-i i . l de producţie, iar ulterior Mahatma Gandhi o va încorpora llui ilu. Cf. Demangeon, op. cit., pp. 245—246. După ex-ii I > II |> n i s, op. cit., p. 280, a fost o acţiune de „decolonizare dlbutilfd cu mai bine de patru decenii înaintea celei politice. idenţi ai persanilor refugiaţi, în India din faţa invaziei pere din secolul al VIII-lea e.n. Adepţi ai cultului lui Zo-ii i i v i în viaţa comercială. Astăzi, Bombay e centrul lor ' mt. 345

In mod deosebit, oprirea afluxului de mărfuri engleze în timpul primului război mondial a urajat dezvoltarea industriei autohtone, cu corolarele ei • •■ ile. Intre 1911 şi 1921, numărul întreprinderilor industriale a crescut de la 7 100 la 15 700, iar al muncitorilor (inclusn i ei de pe plantaţii), de la 2,1 la 2,7 milioane *. Mişcarea naţională indiană între 1895 şi 1914 Traducerea pe plan politic într-o largă şi viguroasă mişcare de eliberare naţională a acestor realităţi economico-sociale — dezvoltarea industriei autohtone, a burgheziei şi proletariatului — se leagă strîns în India de progresele învăţămîntului şi ale intelectualităţii burgheze, (pătura cea mai activă în conducerea şi organizarea luptei politice a poporului indian. în 1901, numărul celor care ştiau scrie şi citi englezeşte era de aproximativ 700 000. Peste zece ani el crescuse cu încă un milion. Către 1918 aproape un milion de elevi şi studenţi] erau înscrişi în şcoli medii şi superioare. între 1901 şi 1918 numărul celor care, anual, au obţinut o licenţă, a crescut de la 1 200 la 4 500, iar al laureaţilor cu un titlu ştiinţific, de la 150 la 800 2. Tînăra generaţie intelectuală devine sediul elaborării unei ideologii >politico-naţionale radicale, alimentată larg de hin-1 duism şi de tradiţiile filozofiei indiene, prelucrate într-un spirit nou, impregnat de influenţe ale gândirii social-politice euj ropene, din care nu lipsesc cele ale socialismului î>n general, şij chiar ale marxismului. Spre a exemplifica doar două aspecte ale sintezei originale între tradiţia contemplativă şi noile sale interpretări militante, cu valenţe predominante socialHpolitice, se poate aminti, în cadrul acestei ideologii a mişcării naţionale, transplantarea monismului spiritualist al filozofiei indice în ideea necesităţii unităţii poporului, prin identificarea ipăturii sale conducătoare ca
1 N e h r u, op. cit., pp. 330, 393 et passim ; Demangeon, op cit., pp. 229—230, 244—248 ; Vsemirnaia Istoriia, voi. VIII, p. 433. 2 D i e t m a r R o t h c r m u n d , Die Rolle der ivestlichen Bildungsschicht in den politischen Massenbewegungen in Indien im 20. Jahrhundert în XII e Congres International des Sciences Historiques, Rapports, voi. 19 Viena, [1965], p. 163,

346

•lor ; de asemene i l i n Linţurile existenţei li'M'i • . u i i naţionale, a de

Ituşării inn în i din Lunurile do-

',i.i britanică e împinsă pas cu pas în defensivă mişcării naţionale care, împletită cu lupta so-.1 proletariatului, se manifestă în forme tot i, sub viceregele lord Curzon — „proconîl numeau unii — guvernanţii englezi au tăvilirea progreselor mişcării prin iniţierea din ■i a unei politici „active", de reforme so'ror efecte erau prezentate amplificat, ale. 1 un „Punjab Land Alienation Act" proclama eşti în Pendjab, interzicînd ipoi i i ' i i n î n u i r i l o r către alte persoane decît agrii>l
II .11 oare.

l u i nostru s-a creat în guvernul Indiei uluirii, urmat curînd de unul pentru

d i n I *>05, istoria internă a Indiei ,se structuiiItantă a ciocnirii dintre mişcarea de ganizată împotriva ei, din partea regiră administrativă din acest an — deslul.......i două provincii — provoacă izbucnirea ......i. Separaţia avea şi un substrat prooasă şi naţională. Bengalul de est, ■ ■ 11 ii11.i, avea o populaţie în majoritate mahoi " i n p l i e a prin aceea că numeroşi hinn < alcutta, îşi aveau în Bengalul de est vi musulmani. Prin măsura adi i provincie era despărţită de Calcutta şi jurisdicţia tribunalului suprem ilui de est, ceea ce prejudicia inte>i i hinduşi4. it., în L'Europe du XIX' et du XX? siede, p. 1060. '/., p.
i■
IM II

367. Ii

ii d,

op. cit., p. 166.

347

în octombrie 1905 a început agitaţia pentru boicotarea mărfurilor engleze, dublată curîod de formularea unor noi revendicări, ca de pildă înfiinţarea miversităţi naţionale indiene în Bengal. Mişcarea a eşuat, chiar şi în realizarea obiectivelor sale imediate, în special din cauza slabelor legături ale elementelor care iniţiaseră boicotul cu mediul comercial 1. întrucât musulmanii acceptau scindarea administrativă a Bengalului, frământările amintite au contribuit la constituirea în anul 1906 a unei organizaţii politice separate de Congresul naţional : Liga musulmană 2. 0 altă mişcare violentă de protest a fost prilejuită de condamnarea la închisoare a luptătorului şi publicistului de mocrat Bal Gangadhar Tilak, principalul conducător al agita ţiei din Bengal. Scena acestor tulburări a fost mai ales oraşul Bombay (în 1907—1908). în anul 1909, guvernanţii britanici au introdus reformele numite Morley-Minto, prin care se lărgea eligibilitatea şi dreptul de critică al reprezentanţilor hinduşi în adunările legisla tive 3, dar 'neacondîndu4i-ise responsabilitate şi drepturi deliberative în problemele supuse lor spre consultare. Guvernarea Indiei rămîne „un despotism binevoitor în a i ousulta, pînă la o limită, dorinţele supuşilor, fără a fi dispus. s.i cedeze vreo fărîmă din puterea sa" 4. De altfel, încurajarea eligibilităţii era făcută astfel, îneît să favorizeze corpul electoral musulman, fapt în care hinduşii au văzut imediat un act tipic de divide et impera 5. în focul acestor evenimente, Congresul naţional indian s-a scindat, după congresul de la Surat (1907) în două aripi : una moderată, angiieizantă, dispusă a vedea în dominaţia britanică un instrument al ordinii divine şi neîmpingînd revendicările ei decît cel mult pînă la o autonomie internă ; alta, radicală, a tinerilor, militînd hotărît pentru independenţă. Tot de atunci însă, în parte şi sub impresia unei oarecare agresivităţi naţiona- ; liste a curentului nou, Liga musulmană a început a se îndepărta definitiv de Congresul naţional 6.
1 2 3 4 5 6

Rothermund, op. cit., p. 1 6 6 ; Demangeon, op. cit., p. 237.| Dupuis, op. cit., p. 305. Dezvoltînd, pe această linie, o reformă similară, din 1892. CHBE, III, p. 12. B e n n e t t , op. cit., pp. 1082—1085. lbidem, pp. 1075—1076.
348

Icrată a Partidului Congresului era condusă de i Gokhal, iar cea rădic. 1I.1 de l'ilnk. Pe o podc a lui Tilak, dar fără a împărtăşi alunecările tica terorii individuale, nici exclusivismul său ii făcea să refuze integrarea în cultura indiană iu aspecte din cultura occidentală, se situa 0 «.mii (1872—1950). Om de o vastă cultură, bucutul şi autoritatea necesară pentru a putea ii rente politice şi sociale, el părea indicat a de->i 111 mişcării de eliberare a Indiei. S-a retras însă < i i . t i v . i în 1910, consacrîndu-se literaturii1. tensiune politică din India în aceşti ani a pri1•■ i• 11 rînduri revelatoare : „în India — scria ni ii capitaliştilor englezi «civilizaţi» prici ■ n i iimp o îngrijorare nqplăcută «stăpînilor- lor. • lentele şi jaful care ipoartă numele de sistemul leza a Indiei... Dar în India începe să se rii p ă rărea publiciştilor şi conducătorilor ei poliin India proletariatul s-a ridicat pînă la nivelul conştiente de masă, şi din moment ce aşa stau mnă că s-a terminat cu rînduielile engleze-ruseşti
II

înşişi devin conştienţi de faptul că ei sînt în India i unei civilizaţii beligerante... ai păcii impuse

ia în timpul primului război mondial ta s-a întărit, în ambele tabere, în anii priboi mondial. Relativa dezvoltare a industriei autoh-Miită de stagnarea exporturilor britanice şi chiar de • n i Angliei de a-şi lărgi baza furniturilor militare, a fost ilulansată de numeroase şi grave neajunsuri, pricinuite de
II i s, op. cit., pp. 303—304. V I I i n i n, Material inflamabil în politica mondială, în Opere ■I 1/, Editura Politică, Bucureşti, 1963, pp. 184—185. mingeon, op. cit., p. 226.

349

Mari cheltuieli militare, mobilizai i i peste 1 milion de oameni, din care mor 62 000 în lupt li din Dardanele, Irak şi de pe frontul occidental, creşterea , reţurilor >şi a impozi telor, gripa spaniolă (12—13 milioane de victime) şi regiuni atinse de foamete sînt aspecte edil i ale acestor suferinţe. Ele au contribuit la adîncirea orientării Congresului naţional spre o politică de înţelegere a greutăţilor prin care treceau masele, de însuşire a revendicărilor lor, pentru a cîştiga spri jinul şi alianţa acestora. Congresele de la Lucknow (1916), Calcutta (1917) şi Bombay (1918) au avut ca rezultat, în condiţiile agravării situaţiei economico-sociale interne, unificarea Partidului Congresului, cu prevalenta curentului radical al lui Tilak şi stabilirea unei acţiuni comune cu Liga musulmană, în vederea obţinerii pentru India a statutului ide dominion, deci a autonomiei, cu guvern responsabil, în vara anului 1918, numeroase greve în principalele oraşe dovedeau prezenţa activă a proletariatului în lupta ipolitică. Se constituie şi primele sindicate, influenţate iniţial de burghezia naţională. în această atmosferă, Anglia a anunţat încă din august 1917 nţia introducerii în India a unor noi reforme politice. Propunerea lor concretă a format obiectul faimosului raport Montagu-Chelmsford, din iulie 1918, care prevedea dezvoltagraduală a unor instituţii de administraţie autonomă, la ni vei provincial. Chiar şi în provincii însă, anumite atribuţii, ca de pildă menţinerea ordinii (deci controlul aparatului poliţienesc) şi lucrările publice rămîneau de resortul puterii centrale 1. S-a recunoscut despre acest raport că el cuprindea „tot ce se putea face mai puţin, faţă de aspiraţiile politice ale indienilor" 2. La o lună după apariţia sa, o sesiune extraordinară a Congresului naţional, luîndu-1 în dezbatere, 1-a declarat nesatisfăcător. Cu această ocazie, aripa moderată a Congresului, care s-a pronunţat pentru acceptarea reformelor, a părăsit partidul, formînd Federaţia liberală hindusă. Cu toate deficienţele recunoscute şi în ciuda respin gerii sale de către cea mai importantă organizaţie politică a poporului indian, raportul Montagu-Chelmsford a format baza
1 CHBE, III, p. 13 ; Gr im a l , op. cit., p. 93. Edwin Montagu era secretar de stat pentru India, iar Chelmsford — viceregele de atunci. 2 CHBE, III, p. 13.

350

ormă a guvernării Indiei", adoptai de pariata 1919. Această lege a inaugurai sistemul aşa-iici", adică al împărţirii sarcinilor administra-între autorităţile engleze şi vîrfurile societăţii

• si erelor dominaţiei imperialiste în Asia r.i.uic, exceptînd teritoriile ocupate ,mai înai t i n i u după 1895 obiectul expansiunii făţişe, prin i i posesiune, din partea Angliei. Ea a fost însă ,1 în toate momentele împărţirii Asiei în sfere icepînd cu vasta arenă pe care şi-o disputa cu i r n \ ă statele imperialiste — China. irie 1898, Salisbury tplănuia un acord cu Rusia, rţire simultană a sferelor de influenţă între itît în Ghina, eît şi în Turcia. Aranjamentul nu însă în această iformă, deoarece Rusia n-a chestiunile Extremului Orient de ale Oriennparea Port Arthurului de către Rusia, Anglia imîn aprilie 1898, cedarea iportului Wei-hai-Wei, iar im următori, profitând şi de izbucnirea şi înăbuşirea lor 2 , şi-a stabilit ca zonă de influenţă valea î, prin aranjamente succesive cu Rusia şi I ic 1899 şi octombrie 1900)3. ind-est, Anglia a încheiat în 1896 o convenţie ii i limiitîndu-işi reciproc sferele de influenţă în Siam i '/.una mai întinsă şi poziţiile mai importante în ii M I . i a ţării reveneau Angliei. în cadrul convorbirilor Li încheierea Antantei cordiale din 1904, ambele ia problema „armonizării" intereselor lor recii n i l i . i în timpul primului război mondial, vezi şi Demani ■■: pp, 227, 238—239; Vsemirnaia istoriia, VIII, pp. 432—435. i site, de fapt, o denumire improprie, încetăţenită în istorioi n . i din cauza unei înţelegeri greşite a numelui mişcării; în i : Yi-ho-t'uan = miliţiile justiţiei şi concordiei. Cf. G. G. H. ni < i, Le mouvement des Boxeurs, în „Revue Historique", lom. CCXXXI, p. 388, nota. n 0 II t, op. cit., pp. 234, 292, 312. 351
pi.it.

proce îm Siatn l. Printr-un tratat ultei cu Siamul, în 1909, Anglia a impus protectoratul ei asuprn unor stătuleţe din peninsula Malaoca : Kedah, Perlis, Kefantan şi Trengganu 2. Tot Chinei i s-a impus în 1906 aoceptarea unei separaţii de fapt a Tibetului, după ce cu doi ani înainte detaşamente anglo-inidiene pătrunseseră în Lhasa, sub pretextul liniştirii unor tulburări 3. în Afganistan, influenţa britanică a atins unul din punctele sale culminante prin tratatul din 1905, încheiat cu emirul Ha-f bibullah, care supunea controlului englez politica externă a' ţării. în timpul primului război mondial însă, această influenţă a început să scadă. Afganistanul, profitând de conjunctura generală, tinde să-^şi recâştige independenţa deplină 4. Persia, prin descoperirea resurselor petroliere din sudul ei, a început a atrage cu insistenţă plasamentele de capital britanic, urmate ide aceeaşi operaţie diplomatică a delimitării sfe relor de influenţă între marile puteri. în 1907 a fost stabilită o asemenea împărţire a Persiei, între Anglia şi Rusia. O mişcare pentru apărarea independenţei a fost înăbuşită în comut de irupele celor două mari puteri, instituindu-se în fapt, dir 1909, un protectorat ruso-britanic. Spre sfârşitul primului război mondial, pentru a-şi crea o bază de intervenţie împotriva regiunilor transcaucaziene ale tînărului stat sovietic, imperialiştii englezi au ocupat întreaga Persie ; trupele lor s-au re tras abia în 1921 5. Canada : erupţia demografică şi economică a vestului Sfîrşitul veacului al XlX-lea şi primele două decenii dir secolul al XX-lea au însemnat în istoria Canadei o perioadă echivalentă cu ceea ce reprezentase în istoria Statelor Unite
Ibidem, pp. 256 şi 353. S a u l Rose, Britain and the South-East Asia, p. 53 ; K e n n e d y, A History of Malaya, p. 245. 3 A l a s t a i r Lamb, Britain and Chinese Central Asia. The Road to Lhasa, 1767 to 1905, Londra, 1960, pp. 302—303. 4 H a r d y, op. cit., pp. 278—280, 282. 5 Ibidem, pp. 276 şi 281. Cu privire la rolul Angliei în Persia în anii 1907—1908, vezi şi V. I. L e n i n, Material inflamabil în politica mondială, în Opere complete, voi. 17, pp. 180—183.
2 1

352

luni politice între Can. )ffiice.. tendinţe de fuziune i. Ultimele intensifică penetraţia lor ecouiude lla rfîrşitul primului război mondial in v i l i u re de peste 2 miliarde dolari 2. care se reflectă şi in raportui i i . 238. Citat după Demangeon. Î Ş I considerent ca si la sfîrşitul II I. rit pp '08—209.. i !■ mu <l<-a fi repede dizolvată în in i ai Kiuri prin unirea Canadei cu S.1 nadei în sfera de interese a capitalismui. pentru că manifestase inii <\c război federal. al .i şi mdiile di 11.lirijarea acestor afaceri de parlamen.ul. încă de pe atunci a în-i dreptului Canadei la. repre-ii MI străinătate 3. op.U.politicii ezi robleme principale : relaţiile cu metropola i r . se I i ule-" 4.. înainte.A.. I r i c d. u r i .. După cum se exprimă Moinei relaţiilor Angliei cu domi-iinperializa» serviciile naţionale. Iminire 1895 şi 1918 SÎnt acoperite în propor1 i 8 '"/o) de mărfurile americane. comandantul englez al armatei denii: ioneze.. în măsură egală.. mul canadian s-a creat un deparlăspunzînd unui curent de opinie . sloi forţe de atracţie contrare. p. în contextul UI |-reluarea de către trupele sale a li I itoriul ei. ' liangle. S-au ventil ali- . . Absor. în conduita nadii ic is-a cristalizat şi mai mult aspi' ni i i i d iprin conceptul de „alianţă rămăşiţele raporturilor de suboradrul imperiului. i franceză rezistă energic înclinării nii i l m . pkale.

lipsite de urmări în înfrângerea coj servatorismului local. tn Australia. faptul a avut loc o dată cu crearea unei £ deraţii a coloniilor de pe teritoriul ei. 356 . p.Pe de altă parte. au conta buit şi la concilierea treptată a intereselor diverse care împiţ geau Noua Galie de Sud către o politică liber-schimbistă. în timpul primului război mondial. ale cărui dezbateri. realizînd deviza : „U continent.. 755. nici progresele lente ale d mooraţiei. o naţiune". Tendinţele unioniste dintre coloniile ad traliene se afirmaseră progresiv în ultimele decenii ale secolj lui al XlX-lea.pe frontul de vest. care au atras ia drepturi politice noi alegători. a fost ridicarea lor la raJ gul de dominion. mai întîi ţprintr-o anume uniformizare intrj dusă în legislaţia şi administraţia lor. 127. reprezentam guvernelor coloniilor se întruneau aproape anual. To odată. datorită negocierilor duse de el cu Statele Unit care i-au atras acuzaţia de a anexiunea Canadei acestea 1. într-un coj siliu consultativ. Wilfrid Laurier a trabu să demisioneze. printre altele. Din 1886. N-au fost. p. particularist. mai ales în ultima ofensivă g nerală (4 august—11 noiembrie 1918). Australia şi Noua Zeelandă Evenimentul principal în istoria Australiei şi Noii Ze\ lande. pe plan militar. >ma 1 2 G i r a ud. cit. op. VI. corpul canadian a adus o contribuţ importantă . Tendinţele spre uniune au fost favorizate de asemenea d dezvoltarea comunicaţiilor şi stimulate de apariţia Genmanid Statelor Unite şi Japoniei în calitate de competitoare ale îrj părţirii Oceanului Pacific. remarcaibilă sub multe aspecte. în 1911. probabil. CHBE. 1 când restul coloniilor erau protecţioniste. la începutul veacului nostru. dn\ I r. canadienii n-au accej tat să vfindă grîu Angliei decît în condiţii convenabile.prezece ani de guvel nare. denumită de unii şi „cel 100 de zile ale Canadei" 2.

i.. au realizat acest plan în anii lucind suib influenţa sau directa stăpânire a it l nj I'. i l . • fîrşitul lunii august 1914. rezistă l. în legătură cu Imperiul britanic în pri-i ... i cucerit -destul de uşor coloniile germane. Rezistenţa lor organizată ni noiembrie 1917. ini i i diminuate. e dificil din cauza ni. l i .. iltc probleme mai interesante. . urm.. aşazisuil tratat Sykes^Picot — un „exer-" — a împărţit anticipat zonele de influenţă în Orientul Apropiat..". în schimb. de trupele japoneze şi australiene. Revolta arabă. 164 şi . întărite Ltăţi octloniale.. în funcţie de interese. De i^Idă : care a fost contribuţia impe< aliaţilor ei ? ilustrat complet prin cifre. pînă în luna " ' I I . Camerunul. iS—622. încu-iM-itamiei. viitoarea Iordanie. iar detaşamente izolate au IM iluipă încheierea armistiţiului generali1..şi campania trupelor engleze. Colonia igermană Togo. p.ulcstina..im i le metropola lor.. Insulele aparţinând Germaniei în in sînt cucerite în colaborare. din Africa de i merită în aceeaşi lună . . Imperial Idea. t i " I'M6. 608—622. un detaşament britanic din Wei-haipat. australienii şi neozeelandezii insulele Samoa de vest. '. .inbrie 1914. în vreme tratatului amintit.tei contribuţii şi a diversităţii datelor . la ocuparea portului M ie germană. în teritoriile aparţinu i Imperiului otoman 2. la care merită să I ipuns. alături de japonezi. Irakul.Dispunfnd de superioritatea iiIoi<i >i g resurselor imperiului. Uricii germane de sud-vest de către Uniunea i încheiat la 9 iulie 1915.. 361 .i începutul anului 1916... i s-au menţinut trupele germane din Africa da «le Lettow-Vorbeck. care fură trecute sub adminisii Noii Zeelande.i din anumite ipuncte de vedere. a rămas Franţei 3.

atingînd pe cap de locuitor. Importanţa acestei contribuţii a imperiului la război a obli-j gat Anglia la mai multă condescendenţă în relaţiile sale cu] dominioanele. în Australia. dorninio. legea a fost supusă unor referendumuri succesive. dominioanele au adus o contribuţie de. D e m a n g c o n. direct sau indirect. Situaţia excepţională creată ide război a constituit un element care a favorizat consolidarea aspiraţiilor dominioanelor spre staibilirea unor raporturi de ega'litate în drepturi cu Anglia.inelc (Canada. Ţinîrad seaima de faptul că. s-a constituit Corni-' Ibidem. M. întreaga economie era destinată. premierul englez Lloyd George a invitat pe primii (miniştri ai tuturor dominioanelor la Londra. Ca urmare a acestor întrevederi. 862 milioane de lire sterline. pp. care au durat şase săptămâni. reprezentând numai -cheltuielile militare propriu-zise. întrucîtva şi cu celelalte colonii. Ibidem. apoi cel al Austra-j liei (W. valori mai: rid icate daoît în metropolă 3. în primul rîndl India. Pe plan financiar. ceva mai uşor aplicate în Africa de Sud şi Noua Zeelandă. războiului şi constituia un element principal de susţinere al acestuia.la irecrutare şi chiar răscoale locale 2. p. 643 . Legile de ireonutare obligatorie. 2 1 362 . op. p. în unele din ele. La 20 mamtie 1917. pp. dar şi pentru „o serie de întruniri ex-J traordinare ale Comitetului de război". Hughes) au fost invitaţi cu începere din 1915 la! unele şedinţe ale cabinetului britanic şi ale Comitetului dej război.. au întâmpinat rezistenţă în Australia şi Canada. I )atoria publică a tuturor dominioanelor a crescut de cîteva] ori. Noua Zeelandă şi Africa de Sini) împreună cu India au mobilizat în total aproximativ 2 750 000 ele oameni. 641—642. pentru] o conferinţă imperială.In cei ipatru ani de război. primele două respingînd-o. j pentru a avea o imagine cu totul aproximativă despre datoria pe care Anglia a contractat-o (faţă de coloniile sale. în timpul i ostilităţilor. Ele au avut peste 200 000 de morţi *. cit. Borden). obligate să | participe la război. cifra de mai sus trebuie de cîteva ori multiplicata. Australia. 179. în Canada s-au înregistrat acte de rezistenţă pasivă . * Ibidem. 633—634. Primul ministru al Canadei (R.

I. it în conformitate cu interesele sale ecoI )upă încheierea primului război mondial. cuprinsă în cuvîntul Empire. pp. întregul edificiu urma moi. ci ca de al căror punct de vedere. >i paralel cu aceasta fundase un vast orgaii r. aceasta înseamnă IM -nMlui" imperiului. i(n IM . ■ M i e I'. menit să înlocuiască M i t r e . Sugestia MiMimitate liber consimţită de naţiuni egale în I" i l. pregătirea tratatelor de pace *. pp. în Marea Bririţi şi si orienteze evoluţia imperiului în sensul mai i-ii'nînd decît al centralizării" 2. 323 şi 327. într-un sens. format din II membri : X <lin partea i partea dominioancloi. 389—394. în apriroloniile — pe unele le crease ea însăşi. că perioada anilor 1914—1918.Op. exprimat de i lor conducătoare. Iar premierul canadian Robert n. aşadar. mele către o modificare a structurii politice a „Trebuie să se schimbe ceva". nlcra. I I .război. trebuie să se ţină permeiul acestei optici. mai adîne în orice caz dispariţii a unui termen.. Tbl Concept of Empire. declara miI urnei Curtis.uută de ministrul sud-african Smuts.iioarea observaţie : „Spiritul de orgoliu naboiul e în curs de a-1 dezvolta poate foarte 'iiil iţii psihologice pe care voi. i i imperiului şi al consultării în vederea i (I în problemele polii boi. cit. organ din vara anului 191S a avut chiar. cu rolul COOraonării . ca . 363 . 631—632. UJI termeo acela de Commonwealth. icter de excepţie al relaţiilor interimioeriale. pp.

PARTF.A AlV-a DECLINUL .

CAPITOLUL I IN RĂZBOI LA ALTUL (1918—1939) inului război mondial a aşezat Imperiul briu.nţă şi împotriva dominaţiei străine. războiul agravase mizeria şi nemulu <atît mai mult în mijlocul acelor colectiîmpinse în conflict pentru interese străine. I i primejdios rival în lupta pentru reîmpăr. războiul lăsase urme adînci în viaţa r. i în dome.sa. l i n i a r e a popoarelor subjugate de colonialism .le s-au resimţit în evoluţia Imperiului brii umpănă valoarea victoriei militare dobândite. \ictoria dobîndită de Anglia şi de aliaţii ei Iiismului german a însemnat debarasarea mo-nI . cînd î! i pol eon. Suprafaţa .nei epooi contradictorii din dezvoltarea sa. cu peste 400 mi i e însă. atinge milioa/ne de kilometri pătraţi. itate de scăderea nivelului de trai se în.1 nul britanic ar fi fost îndreptăţit să respire ■ i a înainte cu o sută şi ceva de ani. rotunjită prin anexarea părţi a fostelor colonii germane şi a teritorţinuseră Turciei în Orientul Apropiat.

. ibuţia lunană la oare coloniile fuiseseră supuse crease popoarelor acestora efective militare instruite.i politicii tradiţionale a metropolei. în ansamblu..MI mai favorabile de desfăşurare. mult înainte.. aparatul său de reprel>ite în urma efortului de irăzboi. IH>Î a imperialismului. branşe inIntl. Victoria Revoluţiei iKinbrie a constituit un exemplu pentru lupta lahi şi naţională a tuturor popoarelor asuprite.ui totodată pe cele vechi. 367 . Burghezia şi ml din tăriile coloniale făcuseră progrese sub raiJ conştiinţei ide clasă. Iar contribuţia economică dezvol• I i<I. chiar şi în ilc puteri înving ătoair e.

în aceste împrejurări. suportă tonul imperativ al dominioanelor. ed. tnangan. de foarte mare putere. La fin des empires coloniaux. ci calculele înfrigurate ale unor soluţii de salvare. Ideea imperială e imai mult decât în defensivă : în retragere. cauciuc. fier şi oţel. Paris. Hubert Deschamps. în Orientul Apropiat şi prin capitalurile plasate îm diferite părţi ale lumii.inilor de avînt revoluţionar de ipînă da 1923. el deţine sau controlează o parte apreciabilă a producţiei mondiale de petrol1. came. Anglia oscilează. Nu mai sînt căutările suverane ale celui sigur de forţa sa. p.şi luptelor revoluţionare. trece de la excese de duritate la menajamente şi concesii. a . 1963. dină. a pregătirilor febrile pentru mn nou război imperialist de reîmpărţire a lumii. Dar aparenţele. oricît ide extraordinare. Pe lingă factorii amintiţi mai sus. unt. caracterizaţi prin recesia econo mică provocată de consecinţele războiului. 30. tinzînd spre formule superioare de integrare şi dominaţie. Imperiul britanic face încă o figură de mare. El furnizează jumătate din producţia mondială de orez. înăbuşă într-un loc o răscoală. fiecare aspirîmd ila avantaje economice şi teritoriale.Tratatele de pace imperialiste din 'M9 1920 n-au putut crea stabilitatea dorită de autorii fii iarii lor. precară. Stabilitatea şi unitatea sa economică şi pdlitică sînt afectate profund. 1 III-a. bumbac. Anii care i-au urmat stau sub semnul unei şi mai mari incertitudini. care reizbucneşte în altă parte. trei sferturi din cea de aur şi nichel. ceai. îanşală. apar oontradicţii chiar între puterile învingătoare. In 1939 în cuprinsul său trăieşte uin sfert din omenire. sistemului capitajist ou d-a reuşit decît o stabilizare relativă. cositor. tratează cu coloniile turbulente. caută forme de reorganizare. dar a alimentat şi tendinţele politice cale mai reacţionare. iun alt moment de agravare acută a multiplelor contradicţii care îl macină. cacao. o treime din de aramă. întreruptă de criza mondială din 1929. an dauna celorlalte. zahăr şi 15% din producţia de grîu. Criza a dat un mou avînt . cărbuni. în urma .

domi11iiIia sînt admise ila tratative. din care a înglobat NiItkti .i . fostele teritorii otocoloniile germane din Africa orientală şi . Dominicanele îşi confirmă şi „tic i n i e " . Potrivit acestei . în această formă.. interne şi cu puteri.Tratatele de pan ni fapt semnificativ pentru evoluţia raporturilor i imperiu se profilează cu ocazia Conferinţei de li Paris.. Dominioanele sînt Naţiunilor.uiiDa de vest. |. poziţia lor de state suverane.I Zcolaindă1. au avut ca mandatari NOII. mica parte. mai ales cu Franţa îşi Statele Unite. suprafaţa mai mare luînd-o Franţa. A fost..in fost ^respectate şi că Imiperiul britanic a tins i i i ■ Ic l. evident. şi de repnii ilc Sud. şi interesul i un număr sporit de voturi pe care să poată i l t ă parte aceste precedente au fundamentat .i fostele colonii germane şi teritoriile opiat care aparţinuseră Imperiului otoman i de anexiune sau de instituire a unui pro' atribuite administrării Societăţii Naţini «vei sa îndeplinească această sarcină prin manire ale unor asemenea mandate urmau a le i rolul Societăţii Naţiunilor. I I I . I'" .< i n u t i l .i mai adăuga că prevederile regimului ii .i dintele Statelor Unite. 369 .. I de sud-vest a trecut sub mandatul Uniunii insulele germane din sud-vestul Pacificului. în teritoriile sub isă instalarea ide baze militare. După lungi discuţii şi tatonări. pţia Camerunului.. separat de Anglia. generalul Smuts — s-a încercat • le reîmpărţire a coloniilor. ii ni S.iţiile cunoscute ale domkiioanelor la dreptul ■ II 11 «• în politica lor externă. Wilson. Ele au mate direct faţă de Societatea Naţiunilor.i nord de ecuator le-a administrat Japonia. >prin adoptarea aşaţi.I mandatelor — formulă elaborată şi susţinut. it. Africa de Sud şi India cu cîte doi reprei r Noua Zealandă ou unuil. Hului de ila Versailles.

în imăsura în care cele stabilite iniţial au trebuii puse îm aplicare. animase un spirit de protest şi de solidaritate musuliă. caracterizate prin arta compromisurilor. trata teritoriile respective colonie. Concepţia imperială britanică se contrapunea. faptful sau s-a datorat autoritiţii iaţii Naţiunilor sau respectului pentru angajamente ilegal contractate. prin îmbinarea rigidităţii şi supleţei.război mondial îşi încheierea tratatelor de pace accentuaseră diversitatea Imperiuilui britanic. Se simţea. Reorganizarea imperiului Sfîrşitul primului . da rândul lor. Un alt element nou : prezenţa masivă în interiorul imperiului a popoarelor musulmane. In structura sa politică internă. întreţinută pentru a abate atenţia de la substratul imperialist al rezolvării marilor probleme internaţionale. după autoritatea care ile administra direct : Anglia sau unul din dominioane. spre a combate impresia că Anglia susţine . la care Anglia îşi dăduse largul său ! urs. în sfârşit. în subsidiar. din Egipt şi Sudan până (în India 'de nord. 370 . jenant. avîmtul revoluţionar care «e manifesta şi sub forma luptei de eliberare naţională din colonii.autodeterminarea numai acolo unde inu-i lezează interesele. Element cu atît mai redutabil. principiului autodeterminării popoarelor. ci luptei 3« eliberare care s-a dezvoltat în ţările şi teritoriile de sub mandat. în jurul căruia „Cele 14 puncte" ale lui Wilson şi climatul în care se desfăşuraseră tratativele de pace făcuseră o colosală publicitate. a îndemnat clasele dominante engleze la punerea în scenă a unui nou act al politicii lor. necesitatea de a întreprinde un pas şi pe arena imperiului.spre a. alături de dominioane şi colonii se introdusese noţiunea nouă de teritorii sub mandat. cu cît războiul purtat împotriva Imperiuilui otoman lestrămarea acestuia. în cadrul dreptului internaţional. din mai multe puncte de vedere. atirugînd din plin posesiunile britanice. diferenţiate. pentru libertatea ji unitatea lumii arabe.politică prqpriu-zisă. răspândite omogen. iprin tactica reformelor temporizatoare. a cărei bază religioasă nu va întîrzia să evolueze către i fluenţa ou mişcarea .

ci .II . ...ne încontinuu din . ormă politică imperială în condiţiile de după primul lundial era normal să se îndrepte către concilierea i metropolei cu acele componente ale imperiului care iiujoru perspective de a rămîne în cadrul său şi a fi nsolidarea lui.regimul politic privi-.. i l r a realiza o federalizare a inuperiulu!. 371 . cit.cralian Hughes spunea : „Multe persoane .. op. p. arabi şi dominantă se regrupează.. ii o delegare către un organ de conducere I. coni op. Acestea erau dominicanele.l. Răspunzînd pro . I . Nu un < de state şi naţiuni. caută să-şi larme într-un consorţiu. prin . p. 389... B e n n e t t .pornjte zgomotos şi apoi oprite pe in frîi n i i . i . Ulii li .tradiţiile şi sentimentele de-lond etnic comun.... i i | > r i u l ă din 1921 a avut loc în atmosfera l'ortni dominată de opiniile şi interesele n ui dominioanelor. I m atribuţiile guvernelor din domkiioane.. 187. cit.ii I i ce se contura la orizont după primul i fel sub semnul polarizării intereselor puri de popoare şi state aflate sub In raţa intensificării tendinţelor spre 'U'lor de milioane de hinduşi.. I ic vorbesc despre o constituţie imperială. Operaţie re-i ea răspundea dezideratelor vechi de 11 II in.partea dominicanelor. mai metropolei..olewiii. . l'i. 171 mai aproape de punctul dincolo de care intere- ilor încetau.. contradicţii de ineînlătiii.un sistem ân mişcare. inoile wve : c«le mai stnîns legate de metropolă \ iilor de capital şi a relaţiilor cornerul ilo dezvoltare şi structura lor de clasă..1 muie ale acestui proces s-au succedat destul i aiul Smuts anticipa asupra caracterului „Sîntem un sistem de naţiuni. ce evoluează prin i către noi destine" *.. Un sistem de state. care făcea ca între dominioanc de ifapt.. prin .. .

ilogice. p.. Ele evocă dominaţia şi supremaţia.. ~ Ibidem. sub forma creării Comitetului limperial de război. Asigurarea unei depline libertăţi pentru fiecare parte «garantează unitatea spirituală care ne leagă pe toţi. Trei ani mai tîrziu. isub rezerva de a avertiza în prealabil metropola.. Nu numai fricţiunile cu Franţa îin jurul problemelor germane. 4 După C o x. pp. p. Principiul relaţiilor între Marea Britaoie şi dominioanele sale este libertatea de acţiune" *... Demangeon. Cel mai bun mijloc de a distruge acest puternic imperiu este să te ocupi de constituţia lui.. modelată de timpul şi circumstanţele în care am trăit. de pildă. de obicei citate ca motiv în analele diplomatice. 372. Fundamentul unităţii sale este completa autonomie a părţilor eare-1 compun. Conferinţa imperială din 1923 a marcat un nou punct. 28. 182—183. âneepînd de ila suprimarea termenului însuşi şi înlocuirea sa pr.. op. cit. în (noiembrie 1926. sau acele dominioane care ar putea fi interesate 3. Faptul nu putea isă rămână fără consecinţe adînci.. Ele uită că imperiul a. op. cit. învestit ou puteri asupra diverselor părţi . ca a admis că orice guvern din imperiu iare dreptul de a încheia cu alt stat un tratat de orice natură. ■iu înclinat politica engleză către o îndepărtare oarecare de complicaţiile vechiului continent2. ci şi considerente legate de punctele de vedare ale dorninioaaelor. la problemele Pacificului dedît ale Europei. o mouă conferinţă imperială a dat o baza puternică transformării structurii constituţional-juridice a imperiului. existat vreme de secole fără aceste lucruri. Domiinioanele erau mai puţin interesate de politica europeană.struită după un plan logic.in acela de „Commonwealth". dictat de împrejurări excepţionale. cit. ân locul t* estei structuri empirice. ceea ce se iniţiase.ale imperiului. „Cuvintele imperiu şi imperial — spunea lordul Miilner — sînt în multe privinţe nefericite. stăpînirea unui stat -superior asupra vasalului" 4.. La conferinţa imperială din 1921 s-a adoptat hotărîrea ca .pe viitor politica iganerală a imperiului să fie stabilită în acord cu avizul domiinioamalor. 188. p. mai i abile. în martie 1917. op. Ble visează um Consiliu Central. a 3 1 372 . H a r d y. Se transforma astfel în sistem permanent.

o în . .t regim după primul război mondial (1921). .. .nglia şi ■..iţa unor onome în cadrul Imperiului (britanic. I I .11 (■ .im'bilul politic format din ţările CommonColonii. au încetat ia se mai numi domi-..ivi-au guverne responsabile : Marea Britanie. Imperiul [britanic" se va înţelege de atunci .i i 11 dificultăţile şi răspunderile Angliei în doIII. înN. i . de fapt.witcrioare. .di I iniţia lui Balfour. rmă astfel impresia că reforma imperială 'de după oi mondiali a reprezentat. Nici o ilege britanică nu-şi 1 11111. ca membri ai Cole Naţiuni" 1. Forai de legătură între iguvernul ioanelor urma a fi constituit de înalţii co. p. s-a hotărît n'ral al fiecărui dominion să fie numit conguvernu'lui respectiv . op. citt CO . . Canada. defimitivîind reforma imperiului.Ic ordin internaţional decît ou consimţământul i i '■'. .. p. protectorate şi teritorii sub mandat.Ii I numiţi de celle din urmă.. Gr im al. Dominioanale erau autorizate a proixiiMtoritorial. i i adoptat ca bazî a relaţiiloi dintre A. egale : un fel subordonate una alteia în vreun aspect interne sau externe.i asupra domimioaneilor decît la cererea in* i un dominion nu putea fi angajat la acceptarea li .. Termenul de Conumonweakh se aiplica grupu-.orc va continua însă a se numi „al dominioanelor" l deveni „Minister pentru relaţiile în interiorul Com373 .ua pe motiv că ar fi fost în contradicţie cu im Britanii. o lege votată în parlamentul unui dominion in ilul. ca un fel de repreul Statut de la Westminster a consfinţii .. i . n. II. unite însă prim supunerea coroană şi asociate liber. cit. i i i i > n î m l o controversă de durată. A Short History.. 354 . el va reprezenta corauJ englez. în ultimă instanţă.. i Zedlandă. Irlanida 3 şi Uniunea Sud-i.

aspiraţiile spre libertate pe care şi ele le nutreau erau trecute sub tăcere. în lupta lor pentru organizare sindicală şi politică. Congresul trade-unionurilor. In sine. dezvoltarea bazei sale economice. Bucureşti. perspectivele Jor de viitor. mergînd pînă la dreptul separării lor complete 1. a oglindit. rămîneau pe un plan de inferioritate politică şi lîcă. a cărei concurenţă e folosită pentru reducerea nivelului de trai al muncitorilor din Marea Britanie. Concentrarea sub un control 1 După R. ( ptate de la acest regim. O judecată de valoare asupra evenimentelor prin care trece imperiul după primul război mondial. de suprastructură. Criza Imperiului Britanic. Soarta acestora.minaţia asupra imperiului. clasa muncitoare britanică s-a ridicat cu hotărâre în sprijinul popoarelor subjugate de imperialismul englez. precum şi de mană de lucru ieftină şi neorganizată. ce are drept scop obţinerea de surse de materii prime ieftine. fenomen politic. 374 . p. întrunit la Scarborough în 1925. nu se poate dispensa de o privire în adîncime. Imperiul britanic. a adoptat cu 'imensă majoritate de voturi (3 082 000 contra 79 000) o rezoluţie care constata că dominaţia guvernului britanic peste popoare nebrkanice este o formă de ex. 159. această realitate ar fi trebuit să constituie una din forţele sale de coeziune. către substratul intereselor care pretind şi încearcă menţinerea lui. Rezoluţia apăra prini t l dreptului tuturor popoaredor din imperiu la autodeterminare. asupra eforturilor de a-1 reorganiza. 1951. In subteranele Imperiului : o incursiune în economie Pe fiecare treaptă a evoluţiei sale. P a 1 m e D u 11. deşi aveau o populaţie mult mai numeroasă. în ultimă instanţă. în perioada de efervescenţă a proiectelor de reformă imperială şi totodată într-unui din momentele de remarcabil avînt revoluţionar. Congresul şi-a exprimat opoziţia sa faţă de imperialism şi a decis să ijine pe muncitorii din întreg Imperiul britanic. Economia imperiului e dominată de marele capital monopolist. creînd i orul său iun grup de state privilegiate în raport cu altele.' ploatare capitalistă.

în această perii'ortatoare de cacao din lume. I .e. p. itiţiile de capital american depăşesc pe ■ i ii. e sesizaI ie pildă. în fond. care n-a reuşit a-şi păstra i vastele terenuri petroliere din fostele proHIui otoman. precum . 340. unor capitaluri de milioane de dolari. p. Penetraţia în Imperiul i iine. a însemnat. între 1910 şi 1914 exportul de Im Uniunea Sud-Africană era în dr dolari anual. Im pire by Treaty. Capitalul ame. între 1926 şi 1930 media se la peste 50 de milioane de i. 22. 45. în realitate.< i.i . iar Nigeria o mare ulei de palmier.4 U '1 Achnacarry din Anglia. ine de dolari în 1931. 375 . Cf.ila investiţii şi profituri — între soii ic si franceze 2.de prospecţiune şi exploatare. el acaparează i ii i ore a fructelor şi seminţelor oleai . în baza că■ iK -1C . p. î i u i c reprezentanţii acestora a survenit un • ■ ' ' l i . lor potenţial de unii ri'iit însă.l american în coloniile britanice nilioane de dolari în anul 1912.i fost luat cu asalt de marile trusturi In 1928. metodele de exploatare lonopoliste au conservat şi chiar au accentuat burii economice a imperiului. prin sucursale ca iiipany". înfiinţată în 1929.lirelor multiple ale vieţii econom . o înfrîngere a i p i i a l englez.l i a sa de afaceri comerciale ou Africa ii duliei ra/boi mondial. deosebirile de componente. la sute de milioane rropiai . rămânerea unora în urma decurge din interesul monopolurilor de a i unui ile de producţie care oferă uin maximum Umilever" se implantează după primul lonomia Africii de vest . în Canada. prin eliminare. cel i un l i . I . Coasta de Aur devine. în special americane..

faţă de 2. El le-a conservat în mare parte. 1 Atlantic Triangle. să dezvolte în continuare aceste forţe econo-. stimulate în timpul primului război mondial şi de 'necesităţi strategice.umi protecţioniste de 35% în Africa de est şi Uniunea Sud-Africană. economiei coloniilor britanice caracterul unei dezvoltări mai complexe. Brebner. Nortb 376 . metropola e confruntată de o dilemă insolubilă : interesele ei i-ar pretinde. Ajunse acestea pe o anumită treaptă.59 miliarde. pp. op. mico-sociale. considerată ca o . II. menţinîndu-le astfel în înapoiere şi puoîndu-le grave probleme. cit. au dat. 144—146. 3. Baza sa economică e tot mai şubredă. pentru a contracara.. se relevă din ce în ce mai ireconciliabilă ou interesele coloniilor. cit. 238. Pentru a putea exploata avuţiile coloniilor. dintr-un punct de vedere.. pp. In elementele sociale suprapuse ininplet aservite — feudali locali sau burghezie „compradoră" — a căror existenţă capitalul monopolist încearcă să o iţină. Mai mult: după cum constată recent unii cercetători. capitalul monopolist n-a distrus în colonii relaţiile de producţie şi instituţiile sociale perimate. el află aliaţi în exploatarea şi ţinerea în supunere a popoarelor din ţările coloniale 3.războaie mondiale. Anglia a avut nevoie de stimularea în imperiu a anumitor forţe de producţie. 2 S î k. între 1931 şi 1933. în perioada crizei. ceea ce a dus la instituirea. din Egipt până în Afj iud. în 1933—1934. p. îndreptate împotriva invaziei de mărfuri japoneze "-'. în ansamblu.unitate economică „penitru sine". ca instrument al marelui capital monopolist. mai subminată de contradicţii. Concluzia ce se poate desprinde este că. 3 Gouber-Miller. dezvoltarea burgheziei naţionale şi a proletariatului. Dar din punctul de vedere al fiecărei colonii în parte. a onor v. flagrantele inegalităţi între sectoarele şi ramurile economice.cele engleze1. 138—139. iîn intervalul dintre cele două . a unei anumite dezvoltări economice şi sociale. Cf. Pe itărîm comerciali. în „dumping". iar dintr-altul să le frîneze sau să le distrugă. is-a înregistrat o sev iţă japoneză. Investiţiile de capital. iprin aceasta.16 miliarde dolari. persistenţa dominaţiei coloniale britanice. ele au adînoit dezvoltarea lor unilaterală. op.

munci.• i u c i l i . Criza a atins grav coloniile. 11<■ i rezervele de aur şi de valută.U. Necesi■I-iitru comerţul în afara zonei. . adîncind I' din cadrul său. de pildă în industrie. în posibilităţile sale de desul i .i capitaliştilor din toata lumea în l< supraproducţie.Criza economică mondiala difl 1929 1933 şi urmările sale pentru Imperiul britanic crizei economice din toamna anului 1929 a nai mult baza economică a imperiului. în sensul menţinerii coeziunii sale i I n . Au reieşit cu toată vigoarea i l i n Ar exploatare care răpise coiloniilor orice Mii|>imî. ni ori s-au ales cu salarii reduse la mini liaotic al umor interese ce se disputau la i New York.sale ifaţă de interesele britanice. de drept. i i ă cu circa 25°/o. Portugalia. le erau • mă la concurenţa unei anumite sume 377 . i .^ l . Anglia şi-a intensificat brusc ofen-i|" ' " i " "i mim. i îui aur. devalorizarea lirei ■ i u i valutare a lirei. n i i l i i i aur s-a făcut pentru a împiedica. «căderea rapidă a rezervelor de am l i c i nu mai putea fi obligată... legate de acesta prin re-• i (de pildă. devenea mijlocul i plaţilor. ale prăbuşirii preţurilor. i l i . .l..i lor se afla în mîinile diverselor societăţi l'opulaţia şi-a văzut agravată mizeria.ndu-le introducerea culturilor des-ilczvokînd. în cadrul zonei valutare posesiunile britanice erau obligate să de\ 11 -. i. i i . cuprinzînd în prm. statele scan.i ailte ţări..i . în I I C'l'ol. u ii . l i u l . exclusiv i " ţ ' l<spi-r..de altfel. II uli importante în această direcţie a fost etalonului aur.i breşe ad&nci în economia imperiului. i la.

totodată. MC a imperiului într-^uin sistem economic închis. înlesnind totodată şi dirijarea investiţiilor de capital britanic în interiorul ei. un fiu al lui Joseph Chamberlain. a încercărilor de transfor-i n.şi restul imperiului. de la care era de aşteptat principala rezistenţă. Zona lirei sterline . Sernnifi.anei lirei sterline şi integrarea lor în acest sistem (în afară de Canada). Ea a reuşit să păstreze. conferinţa imperială de la Ottawa a confirmat acceptarea din partea ţărilor Commonwealthului a noii politici vamale britanice . îl şi în funcţie de posibilităţi şi urgenţă a intereselor. ed. au acceptat crearea /. puternic afirmată la începutul u l u i . Legea tarifului protecţionist a fost propusa de guvernul de coaliţie laburistă-conservatoare Maodonald-Baldwin. proporţia importurilor şi exporturilor britanice în imperiu. oare instituia o taxă de 10% ad valorern pe toate importurile. cam la nivelul de 33—36% din total. 247—248. peştele uscat. asupra instituirii unui sistem de tarife preferenţiale în interiorul imperiului 1. a IH-a. facilitate prin tarifele preferenţiale existente. ceaiul. adoptată itc cîteva lumi de Marea Brkanie itot în mod forţat. generate de criză.din valoarea rezervelor de aur depiue. în condiţiile excepţionale create de criză. consfinţită prin legea din 29 'februarie 1932. libertăţile tpolitice pe care ele le urmăreau de mult. de. din cauza propriilor lor dificultăţi economice. 1918 —1958. Paris. în cadrul căruia cancelar al eşichierului era Neville Chamberlain. 1958. Histoirc des Crandes Puissances. din pricina crizei. Ţările Commonwealthului.caţia vi se înscrie pe linia. convertirea oficială a Angliei la protecţionism. 378 . 1932. în acelaşi an. avînd im rol preventiv şi compensator al unei alte măsuri. ele au căzut de acord. adoptat tot în 1931. Pe de altă parte. pp. Ea se impunea acum. a legăturilor tradiţionale cu Anglia . exceptînd grîuil. bumbacul şi lîna brută. 1 M a x i m e Mourin. dar abandonată curînd. Statutul de la Westmioster. venea să de confirme.a fost o instituţie care a căutat să atenueze forţele centrifuge ce se manifestau In imperiu pe plan economic şi în special comercial. în compensaţie. E vorba de „moartea liberuluijschimb secular".

A .1 : Mahatma Gandhi ■ li . Lupta ■ iprintre evenimentele remarcaic înţelegerea şi explicarea ei neceIj . inscmnind „marele spirit . ministru într-un principat indian. chiar pentru . Ceea ce imblu de măsuri logice în conjunctura i . Prima e i Liuropei . a revenirii spre o sili ales. o sursă de adîncire a neconcor-: metropolei şi dezvoltarea pe o I ncă a aspiraţiei coloniilor spre li iinfirmă impresia notată de Aaidre inului contrar al metropolei şi imde/. upr. ii La Crise Britannique au XXe siecle. •i l i n i i precise. i activităţii şi concepţiei aceluia .i invariabil: Mahatma Gandhi. r . hand Gandhi 2 s-a născut în 1869. de imposibilitate obiectivă a urmonea ilinii. au de eliberare din India. 379 .crizei în politica economică a Angliei şi a impresia dr con.1 însă o inevitabilă sursă de complicaţii a viitorului. . creează i lirei cu intenţia facilitării schimburilor şi Ar si instituie apoi tarife protecţioniste. MI ni exporturile ţărilor din imperiu. i n i.ibilitate. . Im urmă erau alcătuite în aşa fel ca să rne-.ca ritm.r . fiu i / S . cal de al doilea — cu tine- lmli. E greu să mu se considere ca atare uri care depreciază lira şi o fixează în aceinijloc de plată îm locul aurului. ed. •nicrnică şi interesantă.xnume.n. iMitestabiile.Br.probleme care s-au ivit Angliei între cele indiale.voltării lor inegale. în cadrul guvernării imperiului. i i | > i .

el urmărea prin aceasta şi scopul practic al boicotării produselor engleze şi al restituirii unei relative independenţe economice ţăranului indian. Refuză să accepte o astfel de civilizaţie. Bogat. Era indus astfel către soluţia utopică a reîntoarcerii -la munca manuală. ca apărător al drepturilor emigranţilor indieni în Africa de Sud. 405 -406. fără a discerne îndeajuns faptul că aspectele sale negative provin din condiţiile sociale în care ea se dezvoltase. conferind totodată acestui precept şi un sens etic. drept recompensă. mumele său . 380 . pentru o Indie în care să nu existe o clasă de oa meni de sus şi o olasă de oameni de jos. schiţîndu-şi ţelurile. greşelile şi inconsecvenţele sale. în 1915 a revenit în India . op. pp. Din primele sale lucrări. La începutul veacului nostru. preconizând inaderenţa la ea prin rezistenţă pasivă. Slăbiciunea ei ţfbnJ. India va primi independenţa. o modalitate de rezistenţă împotriva Forţelor asupritoare ale poporului indian. cit. El denunţă această civilizaţie ca sclavă a maşinismului şi a banului. non-violentă şi reîntoarcerea la formele vechi ilc economiei. cu care a căutat a fi consecvent în primul rînd el însuşi. s-a declarat în favoarea spri jinirii Angliei în război.■ 1 După M e h r u. integrate într-un cuprinzător sistem de gîndire. indiferentă faţă de nevoile sufletului. el a pus bazele unei concepţii politice proprii. cult. efl renunţă la profesiunea sa. în aceeaşi vreme însă.unontală era ignorarea luptei de clasă. în ultimă instanţă. prin toată conduita sa.1 de onii cunoscut. Gandhi condamna civilizaţia modernă. pentru o Indie în care toate comunităţile să trăiască într-o înţelegere deplină" *. în forme specifice tradiţiiI01 filozofiei hinduse.. E drept.studiat în Anglia şi a practicat un timp avocatura. Gândiri pleacă de la o critică a civilizaţiei moderne. de pe poziţiile unei morale idealiste. în construirea căreia ei să aibă cuvîntu! hotărîtor. el scria : „Voi lupta pentru o Indie în care oamenii cei mai săraci să simtă că este într-adevăr ţara lor. Doctrina lui Gandhi exprima. De aci proveneau. cu adînci implicaţii filozofice :şi morale. de o formaţie intelectuală occidentală. Gandhi scăpa de asemenea din vedere contradicţiile de clasă proprii ale societăţii indiene . consideriînd-o imorală şi îşi impune o existenţă modestă. crezând că.

să militeze pentru emanrnetodele sale de acţiune. 124 000 000 de locuitori. p....1 unui Consiliu de stat. im şi hinduşi.... descriindu-i apariţia: „. 400.-. 111 < | • 1111 de veto.ţinînd saamS de diferenţele specifice ale soiţă de cea europi ritkă a gandhismului ilifiente precauţii. viceregele .iui britanic. Nehru ■i mi... pe acela de a fi transformat Congresul i u n o organizaţie democratică şi de masă.. dezfoi■ i i . 3S1 .puii vieţii. m pi rioada avîntului revoluţionar de după 1918 H au pus iîin aplicare reforma guvernării baza recomandărilor raportului Mom [ea instituirea pe lîngă vicerege şi ii I i i u l i r i . ca şi prin exl ..a reuşit să păsItul burgheziei /naţionale asupra maselor popular. Dreptul de vot pentru locurile ilativă 11 aveau circa 900 000 de indieni. el a II primu/l irîmd gândirea omenească" 1 . ca o rază de lumină. în fruntea cărora Jawaharlal Nehru mi. Faţa de iu udările origanelor de mai sus. idee împărtăşită de Gandhi mtomporanii săi de generaţie din intelectua. format ain şi a unei Adunări legislative. u i i ..personală. el a brăzdat rîs vălul de pe ochi. it. I coloniali»].1. ■ poporului.'■ combată sistemul castelor. ca şi după moartea sa.u ii lirice.Ca ppoupat care ine-a făcut să ne înidreptăm n adînc . Poporul indian . compuse « I m care două treimi erau aleşi. cu Y ' i î n i l „să-i ciUiprindă personalitatea.. i i i . ca o vijelie.. Se pol în schimb nota cu sale. Gandhi . El a dat un nou im treaptă superioară mişcarea de eliberare fost în fruntea acesteia pînă la inii i dobîndirii independenţei...

considerînd reforma insuficientă. aruncări în aer de căi ferate şi poduri. care milita pentru această idee. la acea dată. II. . se trecu la acte de violenţă. p. Starea de asediu se in troduse In multe regiuni. p.111 fosi stabilite drept adunărilor (consiliilor) provinciali' di le în materie de impozite şi taxe -locale. De fapt.rii. de instrucţiune publică. lîiii urma căruia s-a observat un apreciabil exod al lor spre Afganistan -. deci. Căzură sute de morţi şi răniţi. exprimat în termeni care -să fie înţeleşi şi să-1 facă să fie urmat de cît mai mulţi. R o t h e r m u n d . să se angajeze într-ium gigantic boicot politic.In administraţia provinciilor1. prin încetarea tuturor muncilor. Musulmanii.. a decis. In Pendjab. Dreptul de vot pentru -aceste adunări era ceva mai larg. a respingerii oricărei reforme din partea englezilor. Gandhi proalamă pentru 30 martie un har tal. Adunările (provinciale cuprindeau membri aleşi. Englezii răspunseră la aceste tulburări. sub influenţa lui Gandhi. La 13 aprilie 1919. tru pele deschiseră focul în plin asupra mulţimii care participa la un miting. 2 1 3S2 . a credinţei). în fază încă inciită. A fost unul din cele mai sîngeroase episoade ale represiunilor engleze în India. era un apel ia grevă generală. 308. Dispuneau de ci peste 5 milioane de indieni. întreaga ţară fu cuprinsă de revoltă. adică o zi de pocăinţă. cit. exprimînd resentimentul stîrnit printre ei de politica Angliei ifaţă de Imperiul otoman. prin introducerea legii Rowlatt. în proporţie de patru cincimi. 167 . W i 11 i a m s o n. Gandhi înfiinţase liga „Satyagraha" {Perseverenţă în adevăr). Congresul indian. Erau 9 mari provincii în India. Ca protest. au proclamat India o „Dar-fUl-Harb" (Ţară a neliniştii) şi au răspîndit consemnul refugierii într-o „Dar-ul-Islam" (Ţară a supunerii. să adopte linia non^cooperă. aviaţia britanică inter veni împotriva grupurilor locale de răsculaţi. în oraşul Amritsar din Pendjab. în fond. op. In februarie 1919. de admini urbană şi rurală. de lucrări publice ile interes secundar şi de igienă. A Short History. care lărgea competenţa şi drepturile represive ale aparatului administrativ-poliţienesc. Mari demonstraţii şi ciocniri cu poliţia continuară în primele zile din aprilie.

Partidul Congresului renunţă englezii. ■ • I n i . npniHTc nu rămase însă nici acum în li l i n i i l e de iniţiatorii ei.ii o cincime la cele pentru Adunarea leului 1922. conducătorii politici indieni căui în decembrie 1919. Puternice răsro. dar şi antiibritanic. Mişcarea spontană a maise vi existau acum condiţii de a o reinh ■'•nirolul burgheziei naţionale. Congresul n . Popularitatea Partidului Congresului . El şi-a elaborat în această constructiv" de reînviere a meseriilor cas383 I I . Gandhi. i r s-a potolit treptat. i i „non-colaborării mon-violente progrei etape. re politică între Congres şi Liga muiccstui am. i ioadă. niHToluil Partidului Congresului şi contraveundhi. în frunte cu Gandln. zguduiră ita Malalbar.i idere bnucă. i ■ o aripă de stînga. Numai un ni prezentat la alegerile pentru consiliile ■ num. renunţarea hinduşilor la toate ■ ic de guvern. El s-a scindat într-o aripa « I r tre 1 Icea parte şi Mothilal Nehru. ! i cva mai liniştit.i de nceput a o slăbi.i li i u . i i . Gandhi a fost ares1922 şi 1924. tatăl lui | . printre i 1 ' 'I mu 'fost boicotate de indieni.maselor apucase pe un l^gaş violent. i i . pe baza in 1919. insistînd asupra renunţării la iolenţă. ivennării Indiei.ilr niiileudal. boicotarea organelor efuzuil general de a plăti impozitele. La iniţiativa lui Gandhi. care avea din parii. n i i i i i colaborarea cu englezii.împuterniciri spre a conduce campani. \i . ci se declarară pentru . după ce în toamna anului 1920 l întîiul Congres al sindicatelor din în-at şi primele grupuri comuniste.

spre a fi primit membru a<l ( ion . 433—443 . reprezentând aripa stingă a burgheziei naţionale hinduse. Bl se situa şi mai la stingă decît Partidul Congresului. Partidul Congresului a înscris pentru întîia 'dată în mod explicit în programul său j revendicarea independenţei complete a Indiei. la Calcutta.nice — ţesutul. op. Noua activizare a mişcării de eliberare. Criza economică în India în anul 1927. Subhas Ghandra Bose. pe feroviarii 1 VIII. şi Uniunea Sovietică. voi. 127—129. pp. Sub influenţa acestei organizaţii. prin unificarea unor organizaţii formate în anii precedenţi la scara [provincială. în anii crizei.i. Salariile au fost scăzute cu 30—40%. Criza a avut ca urmări reducerea producţiei şi închiderea unor întreprinderi. Jawaliarlal Nehru s-a întors în India dintr-o j lungă călătorie în străinătate. programul său rămînînd însă unul de caracter general democratic. muncitorimea indiană şi îndeosebi puternicul sindicat al textiliştilor din Bombay organizaseră câteva greve importante. Practicarea loi era printre condiţiile cerute. Preţurile produselor agricole s-au prăbuşit. Acest partid bucurat de sprijinul grupurilor comuniste. încă. a constituit cadrul în care mişcarea anticolonialistă a intrat antr-o nouă fază de avînt. Moscova. de unde au rezultat vreo 400 000 de şo meri. grevele de protest au cu prins de asemenea pe muncitorii din industria textilă din Bombay. E/l şi un alt membru al Congresului. printre altele. Principalele Iui revendicări erau independenţa Indiei îşi desfiinţarea proprietăţii moşiereşti. Vsernirnaid istoriia. pe cei din industria iutei din Calcutta. Demangeon. De asemene. prin consecinţele pe care le-a atras şi asupra Indiei. 1962. Criza economică din 1929.resului. au pus bazele organizaţiei Liga independenţei. pp. IX. 239—241 . în cursul căreia vizitase. pp. încît ţăranii aveau dificultăţi şi mai mari la plata impozitelor. în anul 1928. s-a constituit Partidul Muncitoresc-ţărănes'C panimdian. Gândii pune un accent mai mare pe lupi i contra alcoolismului şi opiomaniei *. . voi. din 1928. cit-. torsul.

reducerea cheltuielilor militare şi a salariilor funcţionarilor englezi. Printre acestea erau : reducerea cu 50% a impozitului funciar. în schimbul eliberării deţinuţilor f dli l 385 n I .i Luhore. Gamdhi a formulat o serie de condiţii. Ziua de 26 ianuarie 1930 a fost declarată zi de luptă pentru independenţă.işa~numitul „pact de la Delhi". a Congresului naţional indian . Jawaharlal iru a fod Ies preşedintele Congresului. El însuşi. timp de trei săptămîni. eliberarea deţinuţilor politici şi desfiinţarea poliţiei secrete. fapt care a lăsat o puternică impresie. Pariului < ongresului. introducerea unor tarife protecţioniste pentru industria textilă indiană. pentru a înceta campania de nesupunere şi boicot. atunci cînd se pronunţa. în oraşul Peshawar. . deşi în acel timp nu ocupa o poziţie de natură a-4 autoriza să exprime o opinie ială. imvpînd cu luna aprilie 1930 şi pînă în anul următor.• in Madras l.iu durai de 11 ise luni pînă la un an. în delta Gangelui. în august 1931.. El prevedea suspen< li rea temporară a campaniei de nesupunere şi participarea aici şi al recunoaşterii oficiale a Partidului Congresului ca 11 izaţie politică legală.i . reflecta totuşi adevăratele gînduri ale . Winston Ghurchill. ţţ .i tot ceea ce susţinea el. Gaindhi a acceptat să încheie cu viceregele [ndiei . La sfîrşitiil lui ianuarie 1930. bine organizate. în li li i i uni . Revendicările fiind respinse. pe malul mării. trupele him■ .ale Indiei. in martie 1931. a organizat un „marş al sării" în provincia Gudjarat.ui reftizat să tragă în musulmani. în Caşmir. în conferinţa sa anuală ţinută în 29 l. boicotul monopolului pe sare şi prepararea sării prin mijloace proprii. Unele din ace e. „Nu avem de gînd — spunea i delegaţii a Congresului naţional la o consfătuire cu gul britanic la Londra. în cadrul campaniei de nesupunere. La Londra.ahore. prohibirea vînzării băuturilor alcoolice. preparînd acolo sare. Gandhi a lansat. a reafirmat revendicarea independenţei deie şi i o nouă campanie de nesupunere. au H n i i tulburări ţărăneşti. Gandhi >n-a obţinut din partea guvernului englez satisfacerea nici uneia din revendicările esene ale poporului indian.guvernanţilor britanici. împreună cu 78 de adepţi. în cursul anilor 1930—1931 l-mitru „zdrobirea" lui Gandhi. desfiinţarea impozitului pe sare.

p. pe care ansă englezii l-au scos în afara legii. cit. care oonstituie. El se pronunţa pentru . sub presiunea acestor mişcări. Wells. C o u p l a n d . care au slăbit îmtrucîtva. 272 . c it. dar fără a mai atinge amploarea fazei imediat anterioare. D u p u i s.< acordării istatucului ide dominion pentru India. „Dacă Anglia ar pierde India şi aceasta n-ar mai I. forţa şi gloria Impi riu'lui britanic". împotriva a 33 de -fruntaşi ai mişcării muncitoreşti şi ţărăneşti din India. Gandhi a reluat. a fost obligată să-i pună în libertate. o parte â imperiului ei. în urma eşecului tratativelor de la Londra. a crezut D upă Nehr u. G. 7—13. care s-a desfăşurat în tot cursul anului. S-a li Minat un comitet de apărare a acuzaţilor. sub presiunea opiniei publice. Albert Einstein — . în (noiembrie 1933 s-a constituit Partidul Comunist Indian. op. 255—259. cit. op. Guvernul britanic. ea ar înceta pentru totdeauna să mai existe ca mare putere" 1. op.Churchill — să (renunţăm la cea ma lucitoare şi mai ore ţioasă perlă a coroanei regale. IX. Vsemirnaia istoriia. arestaţi încă din martie 1929. 129—131. India în anii premergători celui de-al doilea război mondial Luptele poporului indian în perioada crizei economice n-au fost cu totul în zadar. voi. . pp. în anul 1932. sau. dar mu după mult timp. dar n-au încetat. pp. 2 1 The Indian Problem. 495—496. campania de nesupunere civilă. pp. sub învinuirea de a fi pregătit o răscoală armată contra stăpînir:: engleze.in luat poziţie împotriva justiţiei colonialiste britanice.1 minarea sine die . mai mult decîi toate celelalte dominioane şi posesiuni. din care făcea parte şi Nehru. îm nici un caz în sensul drqpturilor de care se bucur Canada. H. Tot în perioada aceasta s-a desfăşurat cunoscutul proces de la Meerut. pp. Procesul a avut un larg ecou intern şi internaţional. Hardy. Personalităţi proeminente din cultura şi ştiinţa mondială — Romain Rolland.. Aceasta a condamnat pe acuzaţi ia închisoare pe diferite termene. 316—329 şi urm. 386 . în iulie 1934 2. tribunalele din India au pronunţat circa 60 000 de condamnări. din cauza vastei acţiuni re presive a autorităţilor britanice... dacă s-ar face. în ianuarie 1932.

din 1935.iilurile engleze deţineau poziţii „de forţă". au fost eliberaţi deţinuţii politici. să formeze guvernele inaugurat astfel ceea ce Netaru a nuna iţie parţială" (1937—1939).. sprijiniţi de Uni Horească şi ţărănească.i la noi concesii parţiale. apelor şi bogăţiilor subsolului. S-^au promulgat 1 montare a arenzilor. 387 . Muncitorimea sindicalizată număra .ijoritari în adunările legislative. au adus la urne aproape 30 de milioane de ii Congresului a cîştigat majoritatea fin 9 din în care se împărţea acum India. conţinute în legea inistrarea Indiei. Ea prevedea o inie pentru organele administrative provimîntregii Indii ca o federaţie de provincii şi rea dreptului de vot (numai în provincii) ă beneficieze de el cam 10—12% din să sului n-a acceptat. reforma ileeis să participe (la alegeri. inclusiv de partidul Iu în ilegalitate. S-a încu-i de cooperative ţărăneşti de producţie agricolă. or-'. ml acesta — limitat prin . de limitare a cametei. membri. stăpîni pe guverin-lr ii.faiptull că puterea centrală mîimile britanicilor. munfotelectuali nelagaţi de proprietatea capitalistă buri i i moşierească. însuşi Partidul u l u i alcătuia o organizaţie ^puternică. fiind • împiedice lărgirea (reformelor — a putut fi parii datorită sprijinului larg al maselor. i ţ i a aripei sale de stînga. în principiu.aceasta i le oferea. s-au u n i energice de introducere a limbilor naţionale luat măsuri de promovare a industrializării şi i proiecte de desfiinţare a proprietăţii moşiereşti. pentru a folosi li de acţiune pe care . un adunările legislative ale provinciilor. Bl a acceptat. de i| Mi. Alte organizaţii importante erau uniunile ■ ml în 1939 cam 800 000 de membri. i i i ca proprietate socială a poporului a pămîn-l'. au reuşit să introducă o serie de Util* intereselor poporului indian.ulurilor. de mo-ii datorii. în care timp ti Uirgheziei naţionale hinduse. avînd aproxiimlioane de membri. din care 80% erau ţărani.1. iar pe pian economic.

449. 454—457 . Indian l'ulitics. 26—27. Coupland. Budismul. englezii au mai trebuit să facă faţă acestei lupte. 482 484 . poziţia Partidului . axată pe o declaraţie de principii care enunţa atît combaterea nazismului. s-a ajuns la o ruptură. a IlI-a. ed. religia dominantă aci. Afganistan Cucerirea Birmaniei. cînd într-o regiune cînd într-aita a ţării. cit. Rezistenţa împotriva cotropirii străine a continuat.In anul 1939. [1943]. oficial încheiată în 1885. între această grupare şi majoritatea Congresului. 388 . Bose a fugit în Japonia. la acea dată. ameninţată să fie amalgamată de colonialişti în marea masă indiană. pe linia unui naţionalism extremist. înglobată din punct de vedere administrativ posesiunilor britanice din India. cât şi a imperialismului britanic. cunoscînd faze acute. în frunte cu Subhas Ghamli. în jurul Indiei: Birmania. 2 N e h r u. IX.1 1 In timpul războiului. devenind o unealta a fascismului. Partidul Congresului reintrînd într-o opoziţie activă. Pînă prin 1922. „Asociaţia tineretului budist" . O grupare. în cursul cărora ea s-a manifestat sub forma unor adevărate răscoale sau războaie Jocale de partizani. a început o serie de ingerinţe în activiitatea guvernelor provinciale. guvernul central aii Indiei. preşedintele său (din 1938). care. din ură faţă de Amglia. 63. a servit pînă la un punct drept stindard al acestei rezistenţe în favoarea păstrării specificului naţional. 1936—1942. sub pretextul situaţiei excepţionale.i lupta pentru independenţă. pp. voi. în semn de protest. s^a accentuat şi m Birmani. din i919. 408. Birmania a căutat să-şi apere individualitatea. op. ataşată ideilor democraţiei burgheze. Ceylon.i Bose. a alunecat. pînă la obţinerea independenţei Indiei 2. 426. era potrivnică fascismului. 452. 476. Vsemirnaia istoriia.. care a împins-o pînă la simpatii pentru fascismul german şi militarismul japonez l. După aplicarea legii de reforma a administraţiei Indiei. Oxford. ireizbucnite mereu. nu s-a desăvîrşit. acestea au demisionat în noiembrie 1939. în fapt. pp.ului a slăbit. După izbucnirea celui de-al doilea război mondial. 444—445. pp.

din 1919 *. britanicii au acceptat instituirea l'onsabil faţă de o cameră a reprezentanţilor. dacă nu ohiar inspirate de campa-. 389 .i!e lui Gamdhi. t. o inaţională. 193. recent fondată de ocul diarhiei. încă. Cea mai Lm-i an dusă de Saya San.. a durat din decem-nn i| >rilie 1932 2. ţărănimea a fost i i l r tulburări şi răscoale locale. 189-UO— 317. pp.M— 387. după m<> im ţiona în India. viitorul conducător al luptei de eliberare firman împotriva imperialismului japonez şi III -n are W. în anii imediat următori primului iiidenţii binmaaii au organizat mişcări de ivorsi taţii din Rangoon.i unei constituţii şi a unui guvern responsabil i Anglia a răspuns prin aşa-numitul proiect roiect de constituţie care refuza introducerea iptlnd organele administrative inferioare. i'invocat o mişcare de protest. S-au organizat un boicot nij>cne şi acţiuni de protest împotriva invaziei I e acaparase în special bogăţiile subsolului. renitent faţă de hinduismul Indiei în«i < l > n baza mişcării era oferită şi (sau mai ales) de dezcit. e cu destinaţie comercială şi comerţul în ţţreve printre lucrătorii de pe orezarii. 201—230. între cele două războaie mondiale. ei greve studenţeşti din 1936 s-a făcut rcîotîia dată tînărul studemt Aung San. responsabil şi-a luat funcţiile în primire în ilupa ce foi anul precedent avuseseră loc alegeri. cu metode ased i u India. Burghezia naţională şi intern rol din ce în ce mai activ în conducerea lliste. atunci 18 ani. animată în parte de excluiixs budist. în ■ Im liotei de pe rîul Irawaddy şi al funcţio-i urmare. mi crize economice. la 1 ianuarie 1923 englezii au în Birmamia sistemul „diarhic".

armata iraniană şi posturile-cheie din aparatul administrativ erau puse sub controlul unor consilieri englezi. cit. parţial. A Short History. a dus o politică progresistă. reformă constituţională de tip indian a fost efectuată de en glez>i în Ceylon. în fond. 282—283 . cit. în schimbul unui împrumut de 2 milioane de lire sterline. îmbogăţite din co inertul cu ceai. Din riîndurile ei M înfiripă organizaţii recla mînd autonomia internă şi. influenţa politică pierdută tn Orientul Apropiat : Iran. la 15 octombrie 1929. emirul de după 1933. VIII. Amanullah a fost asasinat. oît şi sub domnia lui Mohamimed Zabir. 462—463.. GouberM i l l e r . Nadir Khan.. Anglia a reuşit să-şi recîştiige. treptat. în anul 1931 \ Relaţiile cu Afganistanul trec prin faze sinuoase. p. pp. Irak. condusă de grupări ale burgheziei naţionale şi ale ofiţerilor iraWilliamson. de emancipare de sub tutela br tainică şi de solidaritate cu lupta pentru libertate a poporul u indian. La 21 februarie 1919. Iranul accepta fixarea unor tarife vamale avantajoase exporturilor engleze.Vsemirnaia istoriia.. D e m a n g e o n . acordînd concesiuni pentru construirea de căi ferate.. urmaşul său. a avut aceeaşi soartă.din urmă. după ce în mai—iunie 1919 s-a apărat cu succes împotriva unui atac an britanic. în 1933. a încheiat cu autorităţile engleze. 330—331. 252—253. trupele engleze au ocupat întreg Iranul. pp. op. Amanullah. pp. chiar independenţa. Această înrobire a ţării a stîmit o mişcare de protest. prin care acestea recunoşteau independenţa ţării. emirul Habibullah. 2 1 390 . la 8 august 191' tratatul de la Rawalpindi. Urmaşul său. II. a fost asasinat de necunoscuţi. El a notificat viceregelui Indiei voinţa Afganistanulu de a-şi redobîndi libertatea deplină de acţiune şi. Atît sub cel . Hardy. voi. care înfeudase ţara englezilor. instituirea protectoratului britanic. pp. cit-. deschidea şi mai larg porţile capitalului străin. iar la 9 august 1919 Anglia a încheiat cu această ţară un tratat care însemna. 136. op. După zece ani. Iordania La sfîrşitul primului război mondial.voltarea unei pături instruite a bu i.. op.

in un foarte constant exponent al subordonării tării 391 . Noul guvern a • • t•• imediat un tratat de reglementare a relaţiilor I Jltejaor — însă cu preţul retragerii pe pla-ii Soid-edDin. pe plan politic. la 21 februarie ■ • I ' l.i reuşit totuşi. masiv investit în ţară şi stăpîn ■ ii.u proclamat însuşi şah. reuşind. l< alianţă cu Anglia reprezenta mai mult un p deghizat) iar principalele bogăţii ale ţării erau i imoni.mte sectoare economice (de exemplu indusei .I Mimed. în baza ?iat în 1930. Cu ambele ţări. în Transiordania. la 1 octombrie 1932. care era anglofil — a fost .cavalerie Reza-Khan. sub numele de R nnpul său Iranul n-a reuşit să se eliberez* iluilui străin. numită astfel din 1921. în octombrie 1923. menite în primul imnd să garanteze marile le avea aci societatea petrolieră „Irak Petro-î fruntea Irakului şi a Transioridaniei au losr suverani doi emiri arabi2. ■ > r i u sub mandat. după şapte ani. a fost declarat formal inde-I nil cu Transiordania. de fapt.ista un contract mai puţin oneros pentru Persia 1.mo-liul ilm 1919 cu Anglia.". care a adus la heziei naţionale. Şi aci. 21. p. şi administrată din 1923 sub mandat aparte.i Irakului a rămas precară. foşti conducători în ilâ amiotomană din timpul primului ră/l»>i l ' nr ni t ă cu sprijinul activ al agenţilor englezi. I risal . a ■ II nave menite să-i consolideze. plecat la Londra în noiembrie 1919. Anglia a încheiat iţă.|>rmi-ministru. Empire by Treaty. i nu internă . de mişcările populare. K< MM .i Teheran o lovitură de stat. nord-vest şi sud ale ţării. după I Palestina. să it r. să oprească ipletă subordonare a ţării din partea imperia-i 1931 a anulat concesiunea societăţii pe-n Persian Oii Co. Posturile de prim-ministru •'boi au revenit principalilor conducători ziaristul şi politicianul Seid-ed-Din şi loMMIUI ik. cu sprijin englez. iar în 1925 el a înlătur. După un şir de re-iliste care au frămîntat în cursul anului 1920 d.

s-au lăsat tîrîte de simpatii profasciste. cît şi înlăturarea dependenţei economice şi politice faţă de Anglia. Era una din ţările relativ dezvoltate. Folosind ca pretext această împrejurare.. în alianţă cu partidul reformelor naţionale. op. IX. reprezentînd burghezia progresistă. o parte a armatei.mulat măsurile sociale ale predecesorului său. a organizat în august 1937 o contralovitură. o agentură a fascismului german. Sub acest guvern au fost 'legalizate sindicatele. în cursul unor puternice tulburări \. trupe en<gleze au ocupat Irakul. 466—468 . p. scena celei mai organizate mişcări de eliberare naţională. Egiptul a fost. devenită. iar în interior -i . Ea urmărea atît o serie de reforme sociale şi politice interne.ploatate în beneficiul capitalului I iii anii 1935—1936. op. prin Lupte. 458. cu tradiţii propriii de 1 Vsemirnaia istoriia. reprezentată de elemente moşiereşti. în cursul căreia a fost asasinat ministrul de război Bekir Sidhki şi răsturnat guvernul Hikmet Suleiman.\< meşti. Şi în Irak. Reacţiunea internă. iar sindicatele scoase în afara legii. F i t z s i m o n s. după primul război mondial. unele elemente politice. 43. VIII. care loveau In supraprofiturile companiilor petroliere. crea un oarecare pericol de a transforma Irakul într-o bază de operaţii pentru armata germană.461 . în toamna anului 1936. la fel ca în India. crezînd că o victorie nazistă ar putea consolida independenţa ţării. mînate de ură contra dominaţiei britanice. 392 . Nuri Said. A r-n a u 11. cit. sprijinită de manevrele societăţii „Irak Petroleum". pp. naţională. a fost un exponent al liniei de subordonare a ţării imperialismului britanic. în aprilie 1941 *. Prezenţa unei asemenea grupări. Noul prim-iministru. 123 . Partidul comunist a fost dizolvat. p. organizaţie politică sprijinită de forţele democratice din ţară. Egiptul Paralel cu India. cit. printre care şi partidul comunist. a efectuat o lovitură de stat. s-a promulgat o legislaţie de protecţie a muncii în întreprinderi şi s-a iniţiat un program de reforme pentru dezvoltarea economiei naţionale. pp. instaurând un nou guvern^ sub preşedinţia lui Hikmet Suleiman. în Irak a luat fiinţă un comitet central al frontului mtiimperialist. de fapt..

regimul de ocupaţie în protectorat. 393 (3 în vi aţ a ec onom ic ă . u l a Malta. la UUil i i boiului. care datau < l c la i -c ol ul ui a l Xl X. apoi cu guvernul englez.■ împotriva dominaţiei străine. datorită şovăielilor waifdiştilor. ctnd i început din nou să urce. interesată în or.. la preţuri inferioare celor ale pieţei. pentru a intensifica acţiunile sale pi u. care erau pentru Itdenţi. solicitând acordarea indepenp i n l Egiptului de a fi reprezentat la conferinţa de II susţinerea acestei acţiuni (politice s-a constituit legaţiei (Wafd).upel de ■încetare a luptei. în 1917. op. în Egipt a izbucnit o răsi. Preşedintele partidului era Saad . au lansat ila IM nu . 229 şi urm.n a doua jumătate a aceluiaşi secol. în faţa lii l or de protest organizate de acesta. recrutările. B u re ln ia na ţi on al ă se îa ta - . Drept urmare. înăbuşită în sînge. fapt care a adus pierii a agravat mizeria ţăranilor. i MI Imperiul otoman. Wafdiştii. iar pe de altă parte ea nu putea estompa i m ornice în care intrase Egiptul în timpul razie bumbacului au scăzut. speraseră în obţinerea independenţei. deportînn ni . care au contribuit la • unui climat de nemulţumire profundă. S-au hiziţiile de război.l c a . Conducătorii lor au fost Hi Mişcarea din Egipt. Ouă zile după încheierea armistiţiului. în cadrul conflic-n i . reprezentînd burghezia naţionala trimci liberală. •iau să-şi sprijine lupta pe avîntul revoluţionar al lowi. în u i politici leale faţă de Anglia. dar nu prin metode revoluţionare. i de Itat. p. elementele conducăburghezia şi o parte a rnoşierimii. respins acţiunea partidului Wafd şi. guvernul englez a cumolta. Englezii au transformat. au arestat în ■ 1919 pe Zaghlul-paşa şi alţi lideri egipteni. ■ i ■ 1111 11 s concesie de ordin politic nu era însă consi-ă. iar sub ocui a<:est proces continuase. ni primului orăzboi mondial. un grup de oaici egipteni au alcătuit o delegaţie care a început nai întîi cu înaltul comisar britanic în Egipt. cit. de care a ' i jţliezia naţională.

care revendicau alipirea Sudanului la Egipt. sub pretextul dreptului Angliei de a apăra Egiptul. Se păstra controlul englez asupra „căilor de comunicaţie imperiale" (Suezul). pp. dar menţinerea trupelor sale de ocupaţie. p. în 1921. Nici misiunea spicială a lordului Milner.1 confirmat protectoratul britanic asupra Egiptului. Ţinînd seama de presiunea continuă a mişcării de eliberare ji foilosiinidunse de absenţa celor mai intransigenţi wafdişti. Avîntul revoluţionar din Egipt a stat nu numai sub semnul luptei anticolonialiste în . 594 . cu anumite condiţii ce răpeau acestui act veritabilul său conţinut2. guvernul englez a reuşit să încheie cu sultanul si cu cercurile conducătoare egiptene din ţară un acord de compromis : Anglia a proclamat la 28 februarie 1922 independenţa Egiptului. Anglia propunea abolirea formală a protectoratului.i tativele duse de Zaghlul-paşa la Londra.acela al întri ririi luptei şi organizării clasei muncitoare. Tulburările interne continuînd. nici tr. în acelaşi an. Rămîneau în vigoare drepturile cetăţenilor străini. liderii wafdişti s-au întors din exilul lor forţat. reunind circa 300 de organizaţii. cu 50— 60 000 de membri. n-au reuşit să aducă o destindere. Ibidem. Situaţia în ţară se menţinea încordată. Conferinţa de pace de la Paris .general. A crescut numărul sindicatelor şi s-a creat. o răsunătoare victorie electorală 1 2 Ibidem. de da sfîrşitul anului 1919. 239—246. în august 1920. a aderat în 1922 da Internaţionala a IlI-a şi s-a transformat iîn partid comunist. Continua regimui de condominium anglo-egiptean asupra Sudanului. prevăzute în tratatele pe baze de inegalitate. ceea ce a nemulţumit pe naţionaliştii egipteni. constituit în 1920. deportîndu-1 de astă dată în insu lele Seyehelles şi apoi la Gibraltar1. în caz de agresiune străină. Confederaţia generală muncii din Egipt. 248. Sultanul Fuad a adoptat titlul de «rege. în decembrie 1921 englezii arestară din nou pe Zaghlul. aflaţi îm deportare. Ei aiu obţinut.poporului. n-a avut forţa şi autoritau\i necesară pentru a im pune revendicarea independenţei îiii faţa forurilor internaţii» nale. impuse anterior Egiptului. Se menţinea ocupaţia militară. Partidul socialist al Egiptului. în 1923. ci şi sub .

ii lui bumhaou'lui şi a exporturilor ţării. ce pricinuise o fa. de la moartea lui lilni ită în 1927. englezii au prezentat guvernuifdisi un ultimatum. sub Ligii Naţiunilor. în ciuda ■mini că în 1934 ea lansează lozinca de luptă : „Anglia — ni inul nostru !". i Cairo împotriva lor. profitînd de unele tulburări şi arate teroriste izl . noul său lider. reprezentând interesele moşierimii conservatoare şi ■heziei legate de capitalul străin. M. 395 MM . Forţe engleze au I concentrate în principalele oraşe.tc-Donaltd. Nahas-ipaşa a pus problema pretenţiilor Egiptului n. internaţionalizări > ( amakikii Suc/. ttunci. pp. Hoit. But.. i alegerilor ţinute de guvern într-o atmosferii de Beri mpotriva cărora partidul Wafd lansase lozinca boicotului. naţională egipteană nu mai e atît de intransigentă. emanaţie a partidului „ipoporuilui". regele Fua\d 1-a ni iunie 1930 şi a adus la putere un guvern reacţionar M i ă forte".ll i. în mai 1931. I >u. în carele muncitoreşti din Cairo s-au desfăşurat timp de trai fcile ic de baricade între armată şi populaţia ca i t r .muiimiperialistă în ai cărei conducători se ei ni i continuat. De o pante — cimaumstanţă explicabilă şi i grevează asupra aprecierii atitudinii sale — partidul Ibidtm. Cu toate metodele bru-■uvernare ale acestui partid.p. i putere. A Modern History of the Sudan. Anglia socotea oportună aducerea i h u l. Anii 1931—1933 au fost marcaţi prin num-*c tulburări şi greve politice de protest. ameminţîndu-1 cu o intervenţie ar> in felul acesta. Anglia a eliminat Egiptul de la administrarea în ii I n! Wafd a reluat puterea în ianuarie 1930. Nu numai i -i propunerea a tost dar. . 268—269. însă pe o bază ceva mai moderată.î traversarea fazei de depresiune a crizei econom i .i Siici. ei au răsturnat pe wafdişci de la putere.i format primul gu ndepenin i ''24. contestând drepturile Angliei acolo. mişcarea socială şi naţio-I i-a înteţit.wiuilui *. sub prel u i Nfahas-ipaşa. deoarece spera că popularitatea lor va i itarea de spirit revoluţionară a maselor . el a propus primului ministru [aburişi britanic.popul de criza economică. partid mic.

wafdiştii preconizează dezvoltarea industriei naţionale „prin cooperarea capitalului autohton cu cel străin" şi de ce ei acceptă introducerea unor tarife ridicate la importul textilelor japoneze. Totodată. Or. deci cam 0.17 ha de persoană.Wafd privea cu nelinişte la aspiraţiile grandilocvente ale fascismului itailian către o supremaţie mediteraneană. campania politică antibritankă s-a intensificat. împărţită între ura faţă de imperialismul străin şi temerea faţă de proletariatul şi masele ţărăneşti din interiorul ţării. în cadrul unui grandios. în faţa acestei situaţii. programul wafdijst venea cu soluţia de a se vinde pămînt ţăranilor din fondurile statului. partidul Wafd speculînd. wafidiştii n-au atacat ou hotărîre rezolvarea problemei agrare. prin manifestarea intenţiei de a ţine sub propriul control dezvoltarea mişcării sindicale şi organizarea politică a muncitorimii egiptene. Wafdiştii au repurtat o categorică victorie electorală în mai 1936 şi Nahas-paşa a format din nou gu vernul. Un milion şi jumătaite de feliahi posedau un total de 600 000 de feddani 1. în cazul Egiptului. 596 ! . aviaţia lor însă putea 1 Aproximativ 250 000 ha. dificultăţile internaţionale prin care trecea Anglia şi importanţa pe care Suezul o dobîndise. Da>r pe de altă parte — fapt esenţial — wafdiamul suferea de contra dicţia inerentă oricărei mişcări anticolonialiste conduse de o burghezie naţională bine dezvoltată. La 26 august 1936. în acelaşi program din 1935. pentru a nu concura nici pe cele autohtone. congres ţinut la Cairo sub cerul liber. wafdiţtii au respins pretenţia guvernului englez ca Egiptul să se angajeze la importarea unei anumite cantităţi de produse textile britanice. potrivit căruia englezii păstrau dreptul de a ţine trupe numai în zona Suezului. dovedea prezenţa acestei tare în desfăşurareia acţiunii sale. el a acceptat încheierea unui nou acord anglo-egiptean. în conjunctura creată de agresiunea fascistă în Africa orientală. E adevărat că. dar nici pe cele engleze. Iată de ce. Programul adoptat de partidul Wafd în 1935. pînă la un puniot. ceea ce însă era împotriva intereselor directe ale moşierimii liberale din cadrul partidului. cu desfiinţarea proprietăţii moşiereşti. După izbucnirea războiului kalo-abisinian în noiem brie 1935. în schimb. singura şi urgenta soluţie ar fi fost o radicală re formă agrară.

Im heierea acestui tratat a demonstrat inconsecvenţa Wafdlupta pentru independenţa deplină a ţării şi i-a scăzut IHilaritate. partea maii un ii revenindu-i celui englez. nid varietatea contradicţiilor care stau la baza structurii ilc sociale. Moscova. pp. li! n-ral-icanstituţionalist2. GolI ybipetskaia revoliuţiia 1919 goda. 444—447. pp.li-. dacă nu pt. cit. op. 397 .teritoriul eg M !. Vosstanie 1919 goda v Eghipte. noul rege. cit. A.nourilor terestre şi aeriene ale puterilor Axei şi unor i|'i. principalele pîrghii ale vieţii i'oiunnice — în cazul de faţă industria extractivă — M aflau ia cajpitaluiui monopolist interniaţional. R. Hun ton. Ma r 1 o w e. op. suspendat de englezi îin 1924 '.i. La sfârşitul anului 1937. coratrolat de marele financiar Ernest Oppenheimer. cit. 255—261 .. ■ i ii y. în fapt. A skfÎL Rdtvttii naţionalno-osvoboditelnogo dvijeniia v Eghipte (1882 — 1 1 ii11 I I . 300—309. se . Vsemirnaia istoriia. Alrica de Sud: spre independenţa dinainte condamnată vokarea internă a Uniunii Sud-Africane între cele i/jboaie mondiale se caracterizează printr-o continuă şi •mpliicată oiocnire de forţe şi tendinţe sooialipolkice diverse. cit. inclusiv acelea care se Murau de statutul de dominion..«. adueînd Ja putere un partid de Potrivii prevederilor tratatului din 1936. op. izbucnirea celui 'I doilea război mondial a readus Egiptul. Trustul „De Beans". 460—463 . p. IX.. (la în toate posesiunile britanice. mijloacele de oomui instalaţiile militare. asupra Sudanului se restabilea regimul de coniiII . Egiptul se obliga •>! puni la dispoziţia i engleze toate bazele aero-miav. Leningrad. VIH. pp. losi-ova. Faruk. Dcmangeon. de război. 1961.i Alexandria se menţinea o i ilS britanici. fundal t ('ivii Rhodes. expuImlii I . 1958 . totodată. II 464—467 . a unu demite ipe Nahasnpaşa. pp. 267—269.transformase într-un consorţiu amgilo-ame-i i i . 178—180. S. op.. 1954 . 281 . a se vedea şi A b d a r r a h m a n i ' I I . -irle care s-au dat pe teritoriul său. sub un regim de ocupaţie militară britanică. M.

după moartea lui Botha (1919). aşadar. precum şi ai partidului laburist din Africa de Sud se postau însă. prin contribuţia sa în aceasită direcţie.. concurând astfel mîna de luaru albă.Pe plan politic.. guvernul Smuits slăbea rezistenţa părţii mai organizate a muncitorimii. fuziona ■ < ~. ou elementck. Liderii ei sindicali. în noua formulă a Comrnonweailthuiui. gtieve etc. partidul sud-iafiriican a căutat să înfăţişeze această politică sub haina demagogică a „înţelegerii" manifestate de el faţă de anumite revendicări ale populaţiei de culoare.plot. o parte a b u i . Pornind de la constatarea că negrii. în aceeaşi calitate. ignoranţă şi tatallă inferioritate politică. încurajând angajarea muncitorilor de culoare şi întreţinând astfel dezbinarea . de Jan SmuCS. tipică pentru mentalitatea „aristocraţiei muncitoreşti". ideea redîşjtigării independenţei depline. bure. partidul sud^african abandonase. din punct de vedere programatic.. Smuits a preconizat integrarea leală şi definitivă a Uniunii Sud-Africame în Imperiul britanic şi a devenit unul din ideologii de prestigiu ai unităţii imperiale. una din constantele sale a fost politica antimunoitorească. Partidul sud-afriqan. pe o poziţie seatară şi periculoasă. împrejurarea îi îngăduia să se drapeze în apărător al unor principii mai de398 I . ţinuţi în mizerie. pe care a practicat-o îmbinînd represiunea brutală cu folosirea tuturor mijloacelor de diversiune şi dezbinare. el a sprijinit. prezidat.. aflat la putere pînă în 1924. chiar pe oamenii de stat englezi. Totodată. Una din armele oare i-au stat la dispoziţie în acest sens a fost diversiunea naţională şi rasială.colonialiste britanice. dreptul muncitorilor africani de a dobândi o calificare. el servea în acest fel interesele manilor uniuni miniere. Ca reprezentant tipic al alianţei dintre o parte a burgheziei coloniale şi marele capital străin. ei s-au ridicat vehement împotriva calificării muncitorilor de culoare. puteau fi angajaţi de patroni pentru salarii mult mai reduse.J i . Ea era reprezentată prin partidul sml african. devansînd uneori. Cu o deosebită abilitate şi perfidie. Considerând posibilă dominaţia politică a burgheziei bure numiai în alianţă cu Anglia. potrivnică solidarităţii de clasă. De pildă : muncitorimea albă era mai bine organizată şi mai activă în lupta pentru drepturile ei. legată de inte resele capitalului monopolist. I-a reuşit astfel o lovitură cu efect multiplu : în caz de tulburări muncitoreşti. cel puţin în vorbe. a speculat această situaţie .

. peste i ţ i a autohtonă.. de egalitate în drepturi. prezidai de Hei I 1 ■ iţ i a n e rt a ş i m a i c o n t rad i ct o r i e. îndeosebi faţă de aceea fundamentală.. i i . 0 ali i aripă a burgheziei bun u pătura i m u l i l d i .l i . cu ajutorul căruia a oîştigait alegerile din 1924 şi a ajuns i ţ a politică a Uniunii Sud-Africane ne întâmpină. i ■ 111/. Ei se opunaau. farana partidul naţionalist. burghezia naţională. Dair naţionaliştii buri • wwepeau independenţa de pe o bază exclusivistă şi rqacţioii H I . pentru a asigura dominaţia unai minorităţi. reclama introducerea unor tarife piatecţioniste şi milita în continuare pantru indqpen■ I aţa completă a Uniunii Sud-Africane... i a -negrilor însemna perspectiva reducerii mîinii de (n agricultură. a irii popudaţiei de culoare . Explicaţia acestui aparent paradox i l l .. cu acest paradox: partidul proenglez şi proiimţperial i \ t este mai moderat în atsituidini. O voiau.îniid orice drepturi marii majorităţi a populaţiei de cu loare. . anră1 o anuimkă solicitudine pentru revendicările acestora.două partide atle burgheziei bure. la rându-i. în lupta sa ponii II iindependenţă.. în suprapunerea succesivă. • ' n u l astfel rnîna cu anistocraţia muncitorească albă şi servind ■i interesele marilor fermieri. pentru care calificarea ini n .. contradicţiile dintre in• I oua şi primai lor asupritori.utice. faţă de prdblemele sociale olitice interne. împreună cu labu[■itizentînld o minoritate a miuncitorimii — cea albă — 399 i iore. 1 -i. Pe cîtă vreme... calificării muncitorilor africani. indifcmii l. partidul care luptă pentru i ivmdienţă este cu mult mai reacţionar. prin . pînă la un punat. şi conflictele dintre COrime şi societăţile miniere exploatatoare. i i i c r ■i capitalului monqpoliist smrăiin.iiderente 'i nM'nalc sau rasiale.. în pirţi ale imperiului.turc.. în i de Sud burghezia naţională vede în independenţi mij de a zdrobi definitiv asipi raţiile spre emancipare politici I ■ iiJturală ale maselor. coloşi asuprire : burii şi apoi englezii. ultimii aivînd posibi-ln n i ' . i de a folosi.. partidul nai i aliat a reuşit să atriagă pe odl laburist într-un cartel elec' I .1 U M ( . i ou uşurinţă în remamorarea condiţiilor istorice de deZ' e a Africii de Sud. a două valuri străiine de cucerire. de pildă. Folosind. II ie o p u n ea . caută să atragă masele în sprijinul ei.

Sfk. ea a dobândit autonomie internă. la 31 mamti-e 1924 3. pe baza scrlctă a intereselor de clasă şi peste orice alte deosebiri. iar a doua. 316. II. un referendum al coloniştilor albi s-a pronunţat pentru menţinerea Rhodesiei de Sud ica o colonie separată.. cit. care aci erau în majoritate englezii. iar nu buri. contrare principiilor egalităţii rasiale. dar de drepturi politice beneficiau exclusiv albii. VIII. VIII. cît şi dominaţia uniunilor monopoliste şi a imperialismului britanic. Cu data de 1 octombrie 1923. 2 1 400 . 156—157.nu mai sînt însă. ocupată la începutul războiului. în Africa de Sud a luai fiinţa cel dimtîi partid comunist de pe continentul africani. 3 CHBE. cambăcînd deopotrivă atât burghezia naţionalistă bură. a Africii gerni. de asemenea. prima : colonie a coroanei. în 1918. organizaţia „Congresul naţional indigen din Africa de Sud" face apal la regele Angliei să uzeze de dreptul său de veto împotriva legilor parlamentului Uniunii Sud-Africane. Ea cere. Mondiale. între cele dou. singurele forţe politice în ţară. Evenimente interne mai importante Conferinţa de pace de la Paris a confirmat Uniunii SudAfricane administrarea.me de sud-vest. în diversele instituţii constituţionale '. pp. Rhodesia de Sud şi Rhodesia de Nord fuseseră definitiv scoase de sub orice pretenţii din partea Companiei britanice a Africii de Sud ţi declarate. în 1920. Prin 1922 s^au dus itriataitive pentru o eventuală alipire a Rhodasiei ide Sud 2 la Uniunea Sud-Africană. E de reţinut. protectorat. egalitate de reprezentare pentru negri. Vsemirnaia istoriia. p. la Bloemfontein. Se constituie în organizaţii propriii. pp. în 1921. aşadar. Rhodasia de Nord a devenit colonie a coroanei. pentru apărarea drepturilor sale. Ii a fost singurul care a căutat să unească muncitorimea. şi populaţia indigenă. 667—670. In anul următor însă. sub formă ide mandat. faptul că Anglia nu are iîn Rhodesia uşoarele reticenţe pe care le manifestă în Uniunea Sud-Africană faţă de perspectiva instaurării unui regim bazat pe drepturile exclusive ale minorităţii albe. op.

într-o asemenea dramă fatricidă. înăbuşită dujpă două Iutii. fie şi inumai r ' i i II . el se men. un puMtfimic avînt revoluţionar al maselor muncitoare. Guvernul its .■ ' lor greviste.< mi produs. în 1921 însă. Ja care s-au alăturat şi muncitorii africani. nuanţat prin in II i.ioar puţine provizii pentru a trăi — fermierul bur — e 11 sa se salveze. O i de Glemenit Kiaidalie. Dar oare. preţurile vcăzut idin iniou.1 negru.i ca populaţiei africane în lupta politică organizată. sacrificând pe cel mai slab decît el — IUTI I.iiiul. iîn looul greviştilor albi. La 8 ianuarie 1922 a izbucnit o mare grevă a minerilor din K. defectuos construit ? Guvernul Smuits a (trebuit să înfrunte. minerii africani se alătură . iar o pante din fermieri. Ii Iiinţă prima organizaţie sindicală naţională a muncitorilor .tot mai das miş. cît şi de i diversiunii rasiale.irea fermierilor nemulţumiţi. s-au văzut ruinaţi.simplul motiv /că. originar din Nyasisaland. sau se numără chiar printre iniţiatorii lor. . albi şi negri. A fost iprejurare care a favorizat întărirea partidului naţionalist. (rasismul bur rădăcini în însuşi sistemul colonialist. întrerupând lucrul munckanii califii oei inaaalificaţi nu puteau continua munca. pe de altă parte pentru că ■ ermierii deveneau mai aprig interesaţi în a-şi asigura rnîna Luonu semirobită. Africa de Sud onliinctură favorabilă pe plan economii irea preţurilor ila aur. a lucrătorilor africani : MI mai receptivi pentru „şovinismul ailb" al maţionalişti-ntjru a face încă o observaţie necesară.pe împrumuturi. până în 1924. de o parte pentru că acesta ştia să uzeze de demagogie în i. Grevia.estiiţii bazate . ea inn in itcază de la 30 000 până la 100 000 de membri. al imperialismului ca I unor variaţii conjuncturale pe care anarhia produc-il Jiste le generează. „Uniunea imunei torilor industriali şi comerciali". extrem de ieftină. In 1918—1920. i costat viaţa a peste 200 de mineri. Naufragiatul căruia i-au mai ră-(. devastată de război. j>e un vas şubred.i uzat cu această ocazie atât de forţa armată. creţ oduoţiilo :ive ii general a 'exportului de produşi e de rea din Europa.ini. ameninţlînd cu angajarea de mijri. în condiţii particulare.în 1919—1920. iderea nu apasă şi asupra aceluia care a trimis echipajul < I I . ila bumbac. ucişi 401 . care se avântaseră : iv.

guvernul Smuls a votat iim 1923 legea cu privire lla limitarea accesului africanilor în oraşe. a pus capăt rămăşiţelor de „şovinism alb" ale unor elemente din conducerea sa şi şi-a deschis larg rândurile înscrierii muncitorilor de culoare. au marcat constituirea unui front unit al africanilor şi al tuturor dementelor 1 Noire. Manevr. a agitat maselle indigene. In opoziţie. de orice iei. crkicînd legile rasiste ale lui Hertzog pentru că ele făceau imposibilă concilierea albilor şi a negrilor şi constituiau o recunoaştere implicită a slăbiciunii albilor în concurenţă cu negrii. conduse de Kadalie. care au ţinut conferinţe de protest la Pretoria şi Biloemfionteăn. agitaţia llor şovină pe terna „pericolului" african. D. atinse de propaganda 'naţionalistă. în 1928. 402 Louis C. Un an mai tîrziu. 251—252. Joos. Ea n-a izbutit să menţină lîn jurul partidului sud-african elementele mic-burgheze îşi aâe anistooraţiei muncitoreşti. acest guvern a interzis prin lege calificarea de muncitori africana. [1964]. Pentru a contracara propaganda naţion. Breve histoire contemporaine de l'Afrique . conferinţele comune ţinute la Capetown şi Johannesburg de reprezentanţii organizaţiilor politice şi sindicale africane 2. pp. Paris.i liişitilor în mijlocul populaţiei albe. şi de Federaţia sindicatelor africane. venirea /la puitere a naţionaliştilor lui Hertzog a (înăsprit teroarea socială şi naţională. ceea ce a provocat o sciziune în partidul laburist : o aripă a sa a refuzat să mai acorde sprijin guvernului. in 1926—1927. la cel de-al III-lea Congres aii său. In schimb. care se constituise în urma alunecării spre reformism şi spre Internaţionala socialistă de la Amsterdam a „Uniunii muncitorilor industriali şi comerciali". 2 E vorba de Congresul naţional indigen din Africa de Sud. în 1923. Smuts şi-a luat libertatea unor declaraţii umanitare. cu participarea delegaţiilor tutu re i organizaţiilor africane. Partidul Comunist din Africa de Sud. II.i de partea sa (partidul! laburist îşi conducerea mişcării sindicale a muncitorilor albi.în timpul ciocnirilor cu armata. ai partidului comunist şi ai aripii stingi din partidul laburist şi (din (Sindicatele muncitorilor albi. Au U roii de mini dintre care 1 409 deferiţi justiţiei mii Greva din Rând a permis partidului naţionalist să atrag. ca orga nizaţie politică. A limitat şi dreptul la grevă. voi.t lui Smucs n-a fost inspirată.

icnnvcn de 5 ani. împotriva masuriloi uvernul temibnie 1929. în 1934. n u r . g.I i u I nă de sud-vest. A fost primul pas către contopirea lor. Un „Riotous Assemblies Act".11 > i .l I I . una din ele trebuind să certifice că res-ul le posedă pe toate celelalte ! 403 .ic 1929. „libertatea de mişcare" a indigenului era condiţionată de feluri de adeverinţe. să cumpere pămînt îm valoare de 10 mi lithine de lire sterline. uit conştiinţa lor. deoarece în vremea preţul aurului nu s-a prăbuşit. i .. patronul său *. uirmînd a-1 distribui aipoi indigenilor. mici nu putea obţine un nou angajament. promulN l i îhid f ă ă jd i . cel mai ..ui partidul uniunii. i asigura fermierilor şi plantatorilor mîna ide lucru nul Heritzog . u n i in. nasuri au provocat noi tulburări printre indigeni .. In 1933 s-a alcătuit. Ziua de 16 decembrie 1930 — sărbătoarea Dinr numită astfel iîn memoria unui conducător zulus care se c ou buriii în 1838 — a fost proclamată zi naţională ooi populaţiei africane.a introdus legea permiselor de lie : un indigen nu putea părăsi locul de muncă în LI Itură. a atenuat politica brutală faţă de imdi In 1936.i de guvernul britanic. în care prevalenta o va avea WÎpa lui i. l'. ţiniînid seama şi de pi la (M circ fascismul german începea să o desfăşoare îm l o s i . p ■ Natal.i . iar o altă lege. I I luetuaţii însemnate.mate. schimbare încu.ivu agri[nidustria minieră n-a prea suferit. interzicea întrunirile. Partidul uniunii. tot sub preşedinţia lui Hertzog. i ta o duraită de 3 luni. . aşa că extracţia a conti. i ' i i i .ulicaîizarea treptată şi creşterea în amploare a mişcării ne organizate au dus la o schimbare fundamentală de i din partea burgheziei bure şi engleze. i A. un n de coaliţie între cele două partide : naţionalist fi lud m. din .. s-a întărk unitatea organizaţiilor pe ■ Kaveau. decît pe I unui aot de lidenititaite şi a unei (adeverinţe ide învoire. permitea închiderea fără judecată a o r i . acest fnwn i > în litru drepturile popoarelor african ■ onomică idin 1929—1933 . guvernul a emis o lege prin care se angaja Cft. I 1 In COtll.

. Ea mai cerea şi alipirea la Uniunea Sud-Africană a protectoratelor britanice învecinate. în timpul războiului. pp. proletariatul era mai puţin dezvoltat. p. datorită caracterului economiei lor.. Nigeria şi Sienra Leone erau producătoare de copra şi ulei de palmier. Poziţia lor era aproape aceeaşi cu a partidelor naţionalist şi sud-african de la sfârşitul primului război mondial •• Africa de vest Coloniile (britanice din Africa occidentală — Nigeria. pp. în aceste colonii. pp. Gambia — de anahide. mişcări greviste în Sierra Leone şi înfiinţarea de sindicate muncitoreştii în Gambia si Coasta de Aur. din punct de vedere agricol. ' D e m a n g e o n . 191 . îo preajma izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Creşterea impozitelor asupra indigenilor. 176— 183. ide fapt un organ pur consultativ. a provocat în Nigeria răscoale ţărăneşti în 1918 şi 191V. op. op. Smuts a inaugural u mare ceremonial aţu zisuil Consiliu indigen.. 315—317. eil urmărea totodată încetarea mandatului Ligii Naţiunilor asupra Africii de sud-vest şi anexarea corn pletă a acestei foste colonii germane.In anul următor. 404 . Gambia. 62. 40. Aripa Hertzog susţinea neparticiparea la un eventual război. In timpul războiului din 1914—1918 s-a (dezvoltat extracţia minereului de mangan în 'Coasta de Aur şi de plumb în Nigeria. dar în general. pp. de asemenea. partidul uniunii a început a da semne de destrămare. 155—167. op. cit. IX. Smuts era pentru participarea ila război alături de Anglia . iar în Sierra Leone erau zăcăminte diamaintifere. Vsemirnaia istoriia. VIII. H u n t o n. 471—472. simyu tizînd în ascuns cu Germania şi reluînd tactica dinainte cu un sfert de veac : speranţa că o înfrîngere a Angliei va da ocazie obţinerii independenţei complete a Africii de Sud. Sierra Leone — fuseseră transformate. cit. Dezacordul a mers pînă ila crearea din nou a două partide : naţionalist. Se semnalează. cred pentru a încerca isă înşele pe africani u iluzia că air avea şi ci un drept de reprezentare. Coasta de Aur — de cacao. Coasta ide Aur. condus de Malan. şi partidul numit „al Dominionului". în regiuni de imonooultură. S i k. cit. 58—59. 216.

unii următori crizei. în cadrul organizării unor serbări şi schimburi de „oficiale" 2. condusă de Hidara Kontofili. 473.. din icane mulţi fuseseră ftin «iliaţi (în Nigeria circa 20 000. IX. I i i n d deci legată de si n primul i metropola. pp. I.. pp. in îi lipsea.iiica lor. • e le oferea preţuri de achiziţie foarte reduse. împăr-iceleaşi metode şi revendicări moderate. nu au fost atrase şi încadrate foi mişcarea naţională iă de aceasta. in timpul crizei economice au izbucnit mişcări sociale. cel puţin în această perioada. VIII.oit împotriva companiei engleze exportatoare de cacao. vehemenţa im-H^indmtiistă a unei veritabile burghezii iiuţionale. p. Un partid democrat. care nu compontaii co forme. II.. ' I' r m a. i proprie.i i. Vsemirnaia istoriia. Crowder. în Sierra Leone bruarie 1931 x şi în Coasta de Aur în 1931—1932. 253—254 . autorităţile engleze au pus an mitul. în ţKruvt. iar tftl. a foit ucis într-o ciocnire cu armata. pe o apropiere de şefii triburilor şi p&tUH K>r ună. format în Nigeria la 1922.urat în Nigeria în decembrie 1929. Cele mai -importante mişcări antifiscaile . Poziţia sa podkii îi i. i! ganizaţie comună a ei. Ea se dezvoltaşi ■.satisfăceau cererile de mai sus. „consti-n i. indigenii au declarat în noiembrie 1930 .. cit. Congresul naţional vest-african. m |">li. prin încurajarea tradiţiilor culturali jiora.i i»nil eoI. 232. cit. 257—260 . ÎS4. p. pp. op.tuilc scăzuseră la jumătate. uită în primăvara anului 1920 la Acera. prin metode simple. S î k. între 1929 şi 1932). din cauza poziţiei ilegaliste a ■i. op. 405 1 .i ultimă colonie. accentuând doar asupra reven• Irii de a fi reprezentaţi mai larg africanii în consiliile leloeale. relativ putern* I O bazS i l . Ele. cu cr mai ales antifiscal. cit. 473—474 . Cerea şi unele reforme culturale.ifricană. n g e o n. op. Mifcarea de boicotare a impozitelor. Guvernului bri-i i i i i a venit prea greu să introducă în acelaşi an în Ni-ulterior şi în restul coloniilor vest-africane. ci mai mult răspîndirea impresiei de ro*] |lln i-uţii lor strict locale. Tulburări ■iicnit şi printre minerii africani. exprima aceste formiste în tratativele ipe care reprezentanţii săi le i ( i i guvernul britanic. 249.

. mina de (lucru forţai.. britanicii au (practicat exproprierea triburilor în folosul colon i lor şi constrîingerea indigenilor la muncă pe plantaţii. Aceasta datorită faptului că în Africa de est. Asemenea hotărîri erau uşor de adus. ân fond. ica teritoriu . formau 97% din populaţie.dacă măsurile de persuasiune nu-şi vor ating* 406 . mai făţişe decât în Afr de vest. La fel în Uganda. pământuri de calitate a triburilor indigene. dacă ţinem seama de făptui că în „Adunarea legislativă" a Kenyei luau loc 11 europeni.. element bine reprezentat aci. i rindu-le obligaţiile de muncă gratuită şi reducând salariile. ca şi în cea de Sud. dar nici un reprezentant al africanilor. caire venea după creşterea apreciabilă a preţurilor de export la cafea şi bumbac. ferm expropriate au fost achiziţionate fie de colonişti britanici. înregistrată ân timpul războiului. organizat printr-o lege din 1926. Prevalau aşadar. iar exploata lor se realiza prin obligativitatea predării. Vândute. iîn special în comerţ.i pe plantaţii .i Kenya şi Tangamika. 5 indienii şi 1 arab. exprimat lîntro declaraţie de la sfârşitul primului ra/ boi mondial : „. emise în 1924 î. şi fosta Alru. guvernul colonial punea astfel în aplicare ţelul „nobil".Africa de i Coloniile britanice din Africa oi icneală — la care s-a a< gat.inganika. O serie de legi „contra vagabondajului". cu toate . asigurau. numii T. mai cu seamă. de imigranţi indieni.că aceştia. n-a adus nici o ameliorare lipsei de. unde pămîntul fusese lăsat triburilor.sub mandat. Apărînd interesele plantatorilor îşi fermierilor albi. Agricultura Kenyei s-a resimţit grav de cniza postbelică din 1920—1921. care alcătuiau 99"/» din populaţie. între prinsă în ianii 1921—1922. autorităţile engleze au aruncat greutatea crizei pe umerii indigenilor. în cadrai muncilor plătite. la preţuri scăz^ a unei părţi din recoltă. în beneficiuil unor companii comerc: Exproprierea fermierilor germani din Tamganika. excludea de la drepturi politice pe africani.i germană de est — au constituit între cele două războaie num diale sediu] unei mişcări africane de eliberare mai puternici decât în Africa de vest şi cu un caracter mai popular. forme de exploatare mai grele. simula cru! de regim reprezentativ. în număr de 3 milioane.

c . * Numele populaţiei indigene majoritare în Kenya. adică de un ni reprezentativ.. s-a renunţam li I Era perioada în care fasciştii italieni. In 1932. .. n i i . A History of East Africa. op. căruia era supusă Tanganika. Tot în aceşti ani s-a ventilat proiectul unei federalizări a Al i Leii britanice de est în jurul Kenyei. atrăgând elemente dintre coloniştii albi i. cit. pregătind 3 • ici împotriva Abisiniei. convenabilă Angliei • I n .. . al cărei conducător era Harry Thuku.i prilejuit o furtunoasă manifestaţie şi declanşarea unei l i n partea populaţiei indigene. punpt de vedere politic.. Asociaţia a reil i' ui un tnomoriu ide protest împotriva măsurilor britanice.i bumbatouilui din Uganda. ■ ■ ■ i .. începuseră a desfăşura în Kenya |i ■. Reprimarea acestor miş. s-a constituit o asociaţie e»i africani » tineretului I s i k u y u a . pentru moment. Mişcări ale culti■n o i l o r indigeni împotriva exploatării exercitate de compaiaile engleze au avut loc în 1933 şi în Tanganika.. 279— 284. descoperindu-se aur într-o rezervaţie indigenă din idus o nouă lege de expropriere sforţată a unor triI M I I i. Harry Thuku şi fratele isău au fost arestaţi. pp. o întărire a drepturilor acestora în conducerea unei imn mii unificate.c.(datului. 1 I 11 t. In Iunie 1921. l . In HI . ■ > l > i .i 11 de datoria noastră ti I I I I i i I I I I I M C I I H M pe indigeni sa i i ' î i i .i deportarea lui Thuku şi a altora într-o regiune din nordul coloniei *. h aţm. limitat la coloniştii albi. p. i l . cu dizolvarea aso. Viitoarea federaţie urma i dispună de o „autonomie" de genul Rhodesiei. 37. nu era. 1 I l u n t o n .■ftri sa soldat ou vreo 20 de morţi şi răniţi. Tinîndu-se seama de dificultatea juridică de a anula regimul . înăsprirea muncii forţi riilor i l u n i i o mişcare de protest a popu l . i pen- Kenya. 407 . Guvernul britanic i soi ietăţile monopoliste care aveau interese în Africa de est miisiiderau că prin federalizare s-ar putea organiza o exiploatare I I I II raţională a aurului din Kenya. mineralelor din Tanganika . u i i k a o propagandă demagogică antibriitaniică ţi Jlmpoi I talului monopolist.i looftle.1922.ire s-au opus prin ckeva revolte Iacale. I I i u .

p p. în conducerea căreia activa Jomo Kenyatta. ale cărei evenimente converg. istoria raporturilor sale cu aceste posesiuni era dominată ide iniţiativa engleză. numai în limitele intereselor Angliei. Si k. a putut organiza la Nairobi. Pretutindeni începe a se impune o alta istorie. Dar organizaţia Kikuyu nu s-a lăsat manevrată.. nu mai are drept conţinut principal acţiunea colonialismului britanic. B r e n t j e s . alăturate evenimentelor dintr-o serie de ake posesiunii britanice din Asia şi Africa. Ea a făcut şi un apel la toţi africanii să tragă din agresiunea italiană concluzia necesităţii eliberării populaţiilor de culoare de sub toate regimurile de dominaţie. 1 Vsemirnaia istoriia. Pînă la 1918. 475 . de efortul de a le supune şi a le încadra sub dominaţia Marii Britanii. pentru a combate pro ganda fascistă în Africa de est. p. autorităţile britanici nit mai îngăi toare faţă de organizaţiile indigene-. 36—38. II. făurită de . Adun? a cerut guvernului britanic să permită înrolarea de voluntari africani în apărarea Abisiniei şi a făcut apel la toţi muncitori i de culoare din lume să boicoteze orice mărfuri livrate Italiei. E semnull neîndoielnic al maturizării celor mai importante dintre forţele centrifugale care pregătesc destrămarea Imperiului britanic. Hun ton . op. Aşa se face că „Organizaţia centrală Rikuyu". pp. Istoria acestor colonii nu mai e „făcută" de sus. 123. care din 1922 aviusesi mai mult o existenţă ilegală..Tot acum. c it. se inversează. în ulitimă instanţă. 341—342. cit. din partea oricărei puteri imperialiste străine l.v timentele de solidaritate africana. p. ameninţat de agresiunea fascistă italiană. în atitudinea faţă de conflictul kalo-abisinian. 136—137. exprimând solidaritatea indigenilor cu poporul abisinian. p p.. spre anularea dominaţiei engleze. 473 . 408 . op. Cele cîteva date din istoria Africii britanice de est între primul şi al doilea război mondial. I voiau să ifolosească . IX. cit. op.popoarele supuse. o mare adunare populară. VIII. După primul război mondial e cu neputinţă de evitat constatarea că aspectul re levat mai sus se transfigurează. întăresc impresia unei sensibile schimbări în ceea ce s-ar putea numi cu titlu precar „viaţa internă" a Imperiului britanic. 125. la 28 noiembrie 1935.

şi de o ciocnire se între două minorităţi dominante.(Dominioanele albe" : Canada. vreme de două săptămâni. Ea a durat pînă mnie. In vreme ce guvernul conservator. Chestiunea franceză din Canada e departe de ' i termenii celei a burilor din Africa de Sud. N. aflate în curs de a-şi tăgădui titlul şi a se I . generează fără i probleme sociale. gre4Q9 ■re. în provincia Alberta. munciitorinu • nA proitesta ■împotriva intervenţiei.uu ZeelandS c.ii ales marea regimului lor politic şi a raporturilor constiii metropola în cadrul imperiului — mai precis 1 < oiumimwealthului. saluta lupta clasei n k»«rc din Rusia şi ţelurile ei : dictatura proletariatului şi i inului. în mantie 1919. i l r . de naţioMltuic diversă. alcătuiesc grui legiate pe plan politic. I ie în adevăratul înţeles al cuvântului. în aoest interval. Dezvoltarea i. în primul irînd. la > l 11 v. faţă de Uniunea Sud-Africană. cerînd ridicarea salariilor şi ziua de muncă de • <> De la 15 maii. i . conferinţa organizaţiilor mun-lorrţti din Canada de vest. " I n . aflată într-un permanent proces de Slîrsitul primului irăzboi mondial a însemnat în istoria Ca-lomontul în care pentru întîia dată în viaţa sa internă M ' M i i t limpede contradicţia fundamentală dintre burghezie l'iolet. . Burghezia şi proletariatul I i i bine conturaţi ai acestor societăţi: între ei se inter-ituira fermierilor. greva a devenit generală. în acest spirit s-a desfăşurat. au avantajul ilc o gravă problemă indigenă . la nivelul oricărei ţări înaintate. Avântul revoluţionar al maselor s-a nwnifeftai u o îarie deosebită. recunoscute ca parteneri . prezidat de Robc-nt Bor ungaja în intervenţia antisovietică. i . l i I mai 1919 a izbucnit greva metalurgiştilor din oraşul Inuipcfţ. o apropiere intre istoria a Iri nu e ! i numai prim caracterul loi in. mai puţine complicaţii interne lîn istoria aa i ioane. Australia.triat. însă de natura celor pe care ile pu-■ l u i şi mtr-un stat european. Ele.

care la alegerile federale din decembrie 192 a obţinut 65 de mandate. promulg ■ şi lărgeşte legi de protejare a industriei naţionale. din 1924. care s-a dezbătut îndelung. liberailii vor domina viaţa (politică a ţării într cele două războaie mondiale. 410 . perfa tează tratate comerciale proprii.reformiste. Mackenzie-King. Avântul revoluţionar a cuprins şi masa fermierilor. rezolvîindu-se abia recent. Se opune chiar seni nării unor tratate internaţionale încheiate de Anglia. Atraşi însă de iluzii . Alegerile amintite maii sus au fost câştigate de liberali.. nimentele principale simt deja cunoscute. Din 1931 guvernatorul ei e numit pe baza recomandării guvernului ci nadian. un descendent al „re Iu Iui" din 1837. înitrecând pe conservatori şi ami ninţînd astfel echilibrull celor două partide tradiţionale burgheze. pp. în relaţiile sale cu imperiul şi în politica ei externă.t minister. exprimarea nemulţumirilor a alunecat rapoil spre forme de luptă politică legală. în tei atribuţiilor pe care Anglia i le acordă. L. acesta mi mindu-se. materializate în masivele investiţii 1 W. sul conducerea lui W. Ea acţionează tot mai vădit ca un stat suveran. Canada a fost un element activ al reformei imperiale care a dus la creaiv i Commonwealthului şi la adoptarea Statutului de la We-. Rămîne semnificativ faptţl că s-a putut constitui acum un partid aii fermieri/lor (Nationa Progresive Party). j Ulterior. 'Exicaptiând intermezzoul conservator dint 1930 —1935. Partidul Comunist al Canadei. 365—370. LMorton. Tot în acest an au luat fiinţă primele nuclee comunişti*. Deja la 1925 se pune problema drapelului propriu. aripa ide stingă a organizaţiilor muncitoreşti dia Canada a creat Partidull Muncitoresc Progresist.viştii au fost stăpîni pe oraş şi din punct de vedere politifl administrativ1.A. în cursul conferinţei de li Toronito din 22—23 ff bruarie 1922. turile sale strânse cu S.U. Manitoba. convine asupra unui sistai de tarife preferenţiale cu Indiile de Vest şi Australia. conducătorii fermierik: au colaborat ou liberalii şi partidul lor a fost absorbit trepta de aceştia. în rîn durile sale însă.

L

i estora în Can.ul i i, la i unui ministru plenipou-iii, IM canadian la Washington. inului valutar introdu! tn lumea capitalistă, .\ 11 li Uitaţii aurului în valut.i servind ca mijloc inmail de plăţi, Canada ;se va sima în zona dolarului, iar ei line 1. In Auttrailia, ca şi în alte dominioane şi posesiuni engleze, 1 economică forţată de necesităţile războiului a fost riza din 1920—1921 ; ea a orientat guvernele întărirea protecţionismului, a întărit activitatea pari ulului agrar, ai fermierilor, şi a radicalizat maş'lum'itorească. La 30 octombrie 1920, la Sydney, a luat Partidul Comunist din Australia. întîrqpinînd iniţial n Lităţi, scindat în două fracţiuni, el s-a unificat defin ilocembrie 1922. Congresul uniunilor sindicale din 1, ţinui în luna iunie 1921 la Melboume, a recomandai ulului laburist înscrierea în programul său a socializării 'lor de producţie şi repartiţie. La Brisbane, în octom1 ' I, congresul partidului laburist a acceptat această suTot din partea unui Congres aii uniunilor sindicale, U Li Sydney în 1923, s-a insistat şi asupra realizării unităţii ui.1- a clasei muncitoare din Australia. Justă în esenţă, T.iM.i recomandare a avut îsnisă urmări foarte discutabile în 1 c, prin aceea că elemente comuniste au intrat în partidul burist, neglijând stabilirea prealabilă a unei platforme de e pe principiile revoluţionare, leniniste. iJicultura australiană, ramură extrem de importanţi a niei, face progrese în sensul introducerii unei mai mtri 1' 11 lĂţi de culturi. Se pun în valoare resursele Queenslaniduilui, "luna sa tropicală. Cultivarea trestiei de zali 1 I»|HTC din 1925 consumul intern ; în 1938, Queeinsihnnlul Im r.ca/a pentru export jumătate din producţia sa de zahăr, telcxşi progrese spectaculoase le face cultura orc/ului, in MIUS.» în 1925 ; peste patru ani satisface deja cererile pieţei
Inel din 1853, Canada avea ca unitate monetară dolarul canadian, oduieie sistemul decimal. Pentru Canada în această perioadă, vezi : HMM istoriia, VIII, pp. 312—315; CHBE, VI, pp. 768—769; l u, op. cit., pp. 532—534; G i r aud, op. cit., pp. 127—131. 411

Se extind suprafeţele culturii'liere, iar creşterea vi» taior, alături de ©ea tradiţională, a oilor, transformă Australia, şi îndeosebi Queenislaradul, într-o mare producătoare de lactate şi carne, dezvoMadu-se şi industria frigorifică. Repartizarea producţiei pe diferitele ramuri agricole se face tot mai armonios, agricultura, în ansamblul ei, devenind în acelaşi timp mai autarhică. în structura (proprietăţii, persistă tendinţa oficială de a încuraja fermele de suprafaţă mică şi mijlocie. Statisticile arată într-adevăr o uşoară tendinţă de scădere a numărului fermelor uriaşe, de (peste 20 000 de acri. Creşte însă numărul celor între 5 000 şi 20 000 de acri şi se dublează proprietăţii între 500 şi 5 000 de acri. Răscumpărarea din partea statului a pămîntului unor mari fermieri a dus, pîraă în 1934, la instalarea a 25 000 de noi ferme, pe o suprafaţă de 8,3 milioane acri *. în Noua Zeelandă, notabile sînit mai ales progresele electorale ale partidului laburist, care în toamna anului 1935 reuşeşte pentru întîia dată să formeze singur guvernul, sub preşedinţia lui Joseph Savage 2. „Dominicanele albe" par a îlnfăţi^a şi ar trebui să reprezinte un factor de coeziune al imperiului, în concepţia sa nouă de „comunitate de state libere, asociate". Desigur, tendinţele centrifugale nu sînt aci aicît de manifeste ca în ake posesiuni şi în nici un caz ele ou apar sub aceleaşi forme. Nu pot fi însă trecute cu vederea, cel puţin ca semne de întrebare, toate acele fenomene economice, sociale şi politice care derivă chiar din conceptul formal de „stat liber". Politica economică proprie, autarhia şi protecţionismui, ponderea specifică diversă a anumitor probleme sociale şi de proprietate, relaţiile externe şi pwiatde de vedere proprii în domeniuJ lor, riscul permanent al neconcordanţelor dintre echipele politinguvernamentale3, toate acestea ce itaseamnă şi amcotro duc ?
Revenindu-le o întindere medie de aproximativ 330 de acri. El se desprinsese de liberali în 1909. CHBE, Vile, p. 191. Pentru Australia şi Noua Zeeland! : Vsemirnaia istoriia, VIII, pp. 317—318 | Nowack, op. cit., pp. 126—127, 139—141, 150—151, 301. * Un singur exemplu, din multe : în 1935 în Anglia sînt la puter» conservatorii, în Canada — liberalii, în Noua Zeelandă — laburiştii.
2 1

412

I

i i i i W . i i . i , conjunctura intei jdia comuni gerTnamo-italiano-j.ii" dai un imbold umi....nioiiwcakhuilui şi partici|pw«i li .ii doilat război U H I I .J .1 stat sub semnul unei mai strfnse tolidtrit&ţi dactt cea lllll tnul război. Dar un atare factor, contingent, nu poate na definitiv semnul de întrebare pe care îl ridică proi duratei acestor legături. Analogiile cu alte exemple istoic n Midomma să opinăim că atunci câmd legăturiile dintre i i i m. II multe organisme statale se îngustează în jurul . . u n i u n i personale", al unui „simbol constituţional", uaiii i i . n mult o ficţiune convenţională.

CAPITOLUL M

DESTRĂMAREA IMIT. RI ULUI Al doilea război mondial Imperiul britanic a fost ou mult mai serios zdruncinat î cursul celui de-al doilea război mondial, decît în 1914—1918 Nu e vorba numai de consecinţele ulterioare, evidente pentru toată lumea, ale conflagraţiei izbucnite în 1939, oi de aspectul militar ca atare. Din iunie 1940, Anglia a fost redusă la apărarea coastelor sale, cu forţe terestre şi cu o dotare tehnică foarte limitate. Noul rol al armei aeriene şi superioriitjatea temporară a Germaniei biuleriiste în acestt domeniu puneau în discuţie eficienţa flotei de război. După ce agresiunea germană asupra Uniunii Sovietice a îndepărtat definitiv pericolul unei invadări a Angliei, Imperiul britanic a continuat totuşi să treacă prin clipe grele. în primul război mondial, posesiuni \c engleze de dincolo de mări n-au fost nici un moment primei duite. De astă dată însă, Egiptul şi Suezutl sînt ameninţate do forţele germano-italiene, pînă kt toamna anului 1942. Bir mania, Singapurul şi Malaya cad în mâinile japonezilor, în primele lumi ale aceluiaşi an. India este pe puinatul de a fi i n vadată.

Posesiunile din Pacificul de sud-vest ocupate, Austni lia trăieşte sub iminenţa debarcării japoneze. Flota de supr.i faţă a suferit pierderi grele, mai ales în Extremul Orient. E adevărat ca războiul submarin, deşi dus de hitlerişti fără cm ţâre, n-a putut provoca în nici o perioadă efecte de gravi tatea ceflor din aprilie 1917. Imperiul britanic a fost angajat deci efectiv în război, nu numai pentru susţinerea luptelor de pe teatrul european de qperaţii, ci pentru apărarea sa pe fronturi largi şi variate. Totuşi, chiar iîn perioada de criză din desfăşurarea boiului (pînă în 1942), Anglia a reuşit să lichideze dominaţi i italiană în Africa orientală (Abisinia, Somalia, Eritreea). Ea i ocupat Irakul şi a instituit asupra Iranului un control militar, în comun cu Uniunea Sovietică. Statele Unite ale Americii au preluat apărarea Australiei, Noii Zeelande şi Pacificului de sud vest, iar înfrângerile flotei japonezie în Marea Coralilor şi lînjţă
414

(mai-iunie 1942) au slăbii forţa militară 1 ofenuim.i anului 1942, o dată I U In i din i I 'Xii.mihoin, 23 oiotomibric), Imperiul! britani* H redreII preţul imenselor sacrificii aduse de coaliţia antibitifioarelor — în primul rfnd, de Uniunea Sovietică, hilase pînă la acea dată potenţialul ofensiv ai hitle- i itorită aportului tehnico-imaterial al Statelor p|l|>tul «te degajat şi întreaga Africă de nord cucerită, in H 1943. Debarcarea în Sicillia şi aipoi în Italia con-■ niIic septembrie 1943) a scos definitiv din cauză ■ ne/ui. Victoriile terestre şi navale americane din le sudvest (insula Guadalcamal) au îndepărtat pe- il japonez de Australia şi au pregătit o ofensivă concen- difl Binmainia apuseană, unde acţionau forţele imperiale I recîmid prin întregul arc uriaş de insule care străbate n ml de rest, pînă îin arhipelagul Aleutinalar. > i u n decisivi, 1944—1945, cînd războiul a fost câştigat M*l'.i, imperiali a reocupat şi teritoriile temporar pierdute l < > de mări. El ieşise încă o dată victorios, din cel mai sîn->i jţrcu război cunoscut în istorie, dar de astă dată victo-i p.trteiner secund, în fapt, dacă nu de drept. îşi datora ii marii coaliţii a popoarelor — care cuprindea şi po- • ■/. — împotriva fascismului. Acesteia s-au alăturat n u i e l e din imperiu, care, deşi asuprite de colonialism, au totuşi cu abnegaţie cauza omenirii şi a c i v i l i , uitate de fascism. Contribuţiile la război, inclusiv C«l« i c, .iu fost acceptate cu mai multă uşurinţă decît: înainte, ilia, guvernul condus de laburistul Curtin a mobiilizat i < \ r la vîrata de 18 amii. Trupele australiene AU luptat în (i i i i n e e , în Africa de nord şi Italia. Noua Zeelandă, de nc.i sub un. guvern laburist, prezidat de Fraser, a orga un corp expediţionar care a acţionat în Pacific, în rare CU forţele americane. Şi în Africa de Sud, cu toată ( i . i l u i Hertzog şi a liderului naţionalist Malan, partidul 'i.imcntal al lui Smuts a reuşit să impună linia probritaiv ut greutace nioi rezerva manifestaită de unii fran415

cezi din Canada împotriva serviciului militar obligatori trimiterii unui oorp expediţion.i i ura grainiţelor Cai Forţe canadiene au participat, printre akele, la debn din Noranandia. Din nou, Anglia contractase mari datorii faţă de p< rele din imperiul ei. Condiţiile istorice de după încheierea ce de-al doilea război mondial au fost de asemenea natură, îr ea n-a mai putut să ignoreze aceste datorii şi să nu se plece faţa (revendicării hotărâte a libertăţii, pe care o reafirmă tinse regiuni din Asia şi Africa. Lupta de eliberare a popoarelor din imperiu după al doilea război mondial, pe teritoriul asiatic In cele două decenii care au urmat războiului al doile mondial, Imperiul britanic a trecut prin cea mai prof transformare din istoria sa. Dacă în 1946 numai 18% populaţia imperiului dispunea de un regim de autoguverna în 1962 proporţia acesteia crescuse la 97% şi, pînă astăzi, ea a sporit şi mai mudt. Cea mai mare parte a posesiunilor britanice au obţinut independenţa, având posibilitatea de a decide dacă rămîn sau nu în cadrul Commonwealthiuluii. Transformarea survenită în structura imperiului după al doilea război mondial constă, aşadar, în pierderea complet oricărei autorităţi politice asupra unor foste colonii (Birmanu, Uniunea Sud-Af ricana, Sudanul etc.) şi în trecerea celorlalte, cu excepţii neînsemnate, la statutul de ţări independente, asociate Commonweakhului. Acest ultim fapt implică, la rîndu-i, o extremă diversificare a structurii Commonwealthului. El nu mai reprezintă doar asociaţia unor „dominioane albe", ou o bază economică avansată, cu instituţii vechi de tip european, ale unor noi na ţiuni de limbă engleză. Commonwea'khul a devenit o asociaţie de state în care majoritatea o constituie popoarele nebritanice. între aceşti parte neri cu drepturi egale, interesele lor diverse ies la iveală cu multă pregnanţă.
416

ii apreciabile ■diferenţe di ni ; ii d altirii ecoFuotură socială, de tradiţii, in i tendinţe ' Toate acestea se afirma lioţpode din monientu] în ie întreagă de ţări au încetai de a li tutuite admi- ■ •lonialiste, avftnd.u-şi guvernele prqpni. In mod şi mai ilegitim se poate acum iridica întrebarea dacă mul politic actual de sub egida Angliei mai poate fi consi-ii .i l ' H i n î n d o unitate reală? în orice caz, Imperiul bri-i , . i i mu şi-1 închipuiseră Disunaeli şi Joseph Chamberi de a mai exista. l i . , im ii \ . i i de disoluţie precipitată au fost, pe de o parte, ■ ■ ii doilea război mondial, creşterea prestigiului şi influIJ;-.inului socialist îm lume, schimbările generale petrecute i! de forţe — economice, politice şi militare — din- lauirul socialist şi capitalist şi îin interiorul celui din urmă II presus de orice, avîntul luptei de eliberare a popoarelor r.upririi coloniale. i-.ist.i luptă generală va obţine, pe parcurs, alături de M roase rezultate concrete, şi un impontant succes principial. t unul din factorii care au determinat Adunarea Ge- lă a Organizaţiei Naţiunilor Unite să adopte, la 14 de- ie 1960, „Declaraţia cu privire la acordarea indepen- i ţarilor şi popoarelor coloniale". st document condamnă asuprirea şi exploatarea unui de către altul, ca reprezentînd „o negare a drepturilor anuale ale omului". Proclamă dreptul tuturor popoa- • la autodeterminare, respinge tergiversarea acordării in-enţei sub pretextul insuficientei pregătiri politice, eco . sociale sau culturale a unor popoare şi cerc ci „în iile de sub tutelă şi cele ce nu se bucură de autoguvernare, in şi în toate aelelalte teritorii care nu şi-au dobîiwlii îm .i ndenţa..." să se ia „...neîntârziat măsuri pentru trani l te rea întregii puteri popoarelor aoesitor teritorii, corospun- tor cu voinţa şi dorinţa liber exprimată de ele, fără condiţii
Pi plan constituţional-juridic, guvernul britanic a introdus la IV48 un element de „uniformizare", promulgînd legea intitulată h Nationality Act", prin care se acordă statutul de cetăţean bri- uturor locuitorilor imperiului. Cf. Jen n i n g s-Yo un g, op. cit., «76—479. 417

sau rezerve şi indiferent de rasă, u l i i . sau culoarea pielii : astfel incit să li se acorde posibilitatea de a se bucura de plină independenţă şi libertate". La rândul său, această declarare .1 O.N.U. a devenit mi factor de accelerare a luptei pentru independenţă, dusă de po poarele supuse jugului coloniali în perioada care a urmat adoptării ei. Pînă la impunerea unui asemenea aot îinsă, lupta pentru libertate a parcurs un deceniu şi jumătate de grele încercări şi eforturi. în India, dujpă începerea războiului, Congresul naţional s-a declarat de acord să sprijine efortul militar englez, cu con diţia ca Anglia să promită acordarea independenţei, după terminarea conflictului. Gandhi n-a acceptat acest punct de vedere — el era pentru abţinerea Indiei de la orice colaborare — şi astfel, în toamna anului 1940, Sna ajuns, temporar, la o ruptură între el şi Partidul Congresului. Tratativele cu guvernul Chunchill în viederea unor noi reforme politice care să ducă la instaurarea unui guvern naţional în India n-au dai rezultate. Congresul s-a orientat atunci spre revendicarea ne condiţionată a independenţei. în martie 1942, tratativele angli> indiene au fost conduse, din partea engleză, de sir Stafford Cri)pps, laburist, membru în cabinetul de coaliţie prezidat de Cburchill. Misiunea lui Cniipps s-a încheiat de asemenea fără rezultat, deoarece Anglia propunea, în cadrul planului viitoarei acordări a autodeterminării Indiei, şi dreptul oricărei pro vincii sau principat de a-şi declara unilateral independent;!. Planul britanic însemna posibilitatea unei complete fărîmiţări politice a Indiei, cu atît mai mult cu cît în prinicipate, conduse de mari feudali, nu se prevedeau drepturi electorale pentru populaţie. Soarta a 90 de milioane de indieni ar fi rămas asi fel la latitudinea anmuiştorilor feudali. După întreruperea tratativelor cu Stafford Cripps au iu mat arestări printre membrii Congresului şi o mişcare de nesupunere civilă. La 7—8 august 1942, comitetul executiv al Con greşului, întrunit la Bombay, a adoptat rezoluţia „Afară ti in India", care cerea recunoaşterea imediată a independenţei, „atît în interesul Indiei, cît şi pentru triumful cauzei Naţiu nilor Unite".
418

11 au reacţionat brut.il. I .1 B 9 august I'M2 a fost i.»t.1 întreaga conducere ;i Congresului |i partidul |HIS în legii. Grevele de protest şi tulburării* care in urmat i 1 au fost înăbuşite cu forţa armată. In ciocnirile > < ■ au căzut vreo 1000 de morţi şi peste 3 000 de l ' iflrşitul războiului, de prin iulie 1945 (conferinţa de b), tratativele anglo-inidiene s-au reluait. Continuate în 1946, noul guvern laburist prezidat de Clement Attlee m i c tot pe Scafford Crijpps cu conducerea lor. Asupra ■ 1 ' i ' l n n v i engleze în cursul acestor tratative a avut, foarte ' I n i , o influenţă şi situaţia financiară gravă declarată în Ea a silit Anglia să facă apel la ajutorul ţărilor Comi h l i - u l u i , pentru a anula sau a reduce datoria de război .......1.1 l . i ţ ă de ele. India, în timpul războiului, prin livrările produiie pretinse de englezi, <nu numai că-şi achitaise toate ! ■ ■ Luă de Anglia, dar devenise la rînidu-i creditoare. IV.itativelle anglo-iindiene au dus în cele din urmă la rezuli n i l constituirii în India a două state: hindus şi musulman ndia şi Pakistanul),'ambele primite în Gommonwealth, cu H.1 de 15 august 1947. Ulterior, la 18 aprilie 1949, India s-a nvat republică, dar a continuat să rămiînă membră a ....Mionwealthului. I liberarea 'de sub jugul imperialist a uriaşului teritoriu ' ■ l i m, a poporului său de 440 000 000, a însemnat un eve•11.111 de importanţă istorică -mondială, a dat un pute npiils procesului inevitabil de destrămare a ruşinosului 11, condamnat de istorie lla pieire. Birmania, duipă tratativele duse la Londra de An nipreuină cu Ne Win fusese în fruntea luptei de elib
lArii de sub japonezi, a primit un statut de au nar<

1, în ianuarie 1947. Un an mai tîrziu ', ci 5 ,1 p i u republică şi s-a pronunţat pentru ieşirea din < iommon 1, devenind coimplet independentă. I 1 ^ februarie 1948 a fost rînidul Ceylonului să dobîinde. • i n t u i de independenţă, irămînînd însă asociat
1

Intre timp, la 19 iulie 1947, Aung San şi alţi colaboratori ;> I victima unui oribil asasinat, pus la cale de agenţii unor grupuri 419

din cauza intenţiei guvernului iranian de a naţionali/. Grave dificultăţi s-au ivit între Anglia şi Iran în 1951— 1952.i bunurile marelui trust petrolier „Anglo-Iranian Oii Co. unde Anglia a creat în 1959 o federaţie de state arabe. a scos ţara din cadrul aşa*-zisului „pact de la Bagdad". K. 283. în care a integrat în 1963 şi colonii Aden. 1 Lui Abdullah. în cadrul urnei Federaţii malaeze. să refuze a se alătura pactelor militare britanice şi să ducă influenţa engleză în ţară. din care Sin gapuruil s-a desprins în 1965. caro a înlăturat monarhia şi elementele reacţionare moşiereşti pro engleze din fruntea statului. 493 498. în martie 1956 8 Pentru problemele Asiei. 541—544. Mişcarea revoluţionară din Irak. 574—576 şi Maximi M o u r i n. 8 De exemplu. Din septembrie 1963 i-au fost alăturate posesiunile britanice din Bor neo de Nord. op. damiţîind pe ofiţerii englezi cancontinuau să deţină posturi militare de conducere 2. de presiunea opiniei populare. Hussein actualul rege. Guvernul acesteia şi re gele ei1 s-au văzut obligaţi ulterior. 515 —518.. dus de forţele populare ce luptaseră înainte contra japonezilor. Histoire des Grandes Puissances. 420 . pp. vezi mai ales N e h r u. Procesul de destrămare a vechilor forme de dominaţie şi influenţă britanică în Asia a cuprins de asemenea vestul şi sud vestul marelui continent. i~a urmat nepotul său. 552—553. un veritabil război cu crupele engleze. Această nouă concesie din Angliei fusese forţată mai ales de greva generailă politică. orienitînd-o spre o politică neutrailistă şi de solidaritate arabo-musiulmană. declarată în insulă în lunile mai-iunie 1947. pp. demiterea şi expulzarea lui Glubb-paşa. 285—286. cit. 533. sediul mişcărilor de eliberare celor mai puternice şi mi des repetate în această zonă geografică 3. în Malaya se desfăşura între timp o luiptă armată de el 1 berare. asasinat în 1951.britanice. Maliaya va obţine însă independenţa abia la 31 august 1957. Continue tulburări antibritanice au avut loc în perioada postbelică în Arabia de Sud. în 1946 a fost recunoscută oficia! independenţa deplina a Iordaniei. izbucnită în 1958. 526—527.

. Ea a însemnat încununarea lupiraţiillor permanente ale popoarelor Africii. In Atrica răsăriteană. ptul şi-a consolidat independenţa. care s-a proclamat republică independentă la 1 ia. în . încheiat în nie 1953.it şi ţării. Egiptul a recunoscut dreptul la autoguvernare inului. autonomia. dezvoltarea unei burghezii şi a unei nulităţi africane a oferit acestei lupte baza pentru o organizată.. cu program consocinitiimperialist. Kenya a fost centrul celor mai imite mişcări de eliberare. mu le mai violente răscoale populare antibritanice de dupi Ic ti doilea război mondial. în Kenya s-a desfăşurat o grevă generali in tot atunci a început faimoasa mişcare Mau-Mau '.. cu bază populară. în 1952—1953. P.Independent. prin reluarea păirnînturilor răpite de albi. de masă.. cu un program ferm coni'lumente oare se întrevăzuseră deja între cele două răzinondiale. Mişcarea avea o puternică nuanţă xeno-ii liuzînd şi ura contra misionarilor creştini. iulie 1956. |urao Kenyatta a pus bazele partidului Kenya African I ' I I M H I ... 421 .. ' i li ii simplă onomatopee. la începutul celei de a doua ju- uiluii al XX-lea. incert. le unei asociaţii secrete a populaţiei kikuyu. 1956. Sensul.. naţionalizarea de către Egipt a Canalului i eşecul agresiunii anglo-firanoo-israeliene împotriva irit prestigiul internaţional al statului egiptean.Vi. Programul ei cerci.) \fricii înregistrează de pe aieurn i totdeauna drept unuil din coli mai ti nimerite LIC eliberarea aproape comrpleitB a oontimeatuAui african ■ dependenţa colonială. deii n focar de raliere al forţelor care luptau pentru indeIIK I şi unitatea popoarelor arabe.rintr-un acord cu Anglia. boi i produselor engleze şi restaurarea vechilor obiceiuri ale > i ii. A fost uxrîe a forţelor burgheziei naţionale. numit ulterior Kenya African National Union ( I . prin înlăturarea moi transformarea sa în republică.AND). După al boi mondial. consecventă. în 1950.

revolta luase pro porţii. Aceste state au intrat într-o umuine vamală. La 1 iulie 1960. noii republici independente a Somaliei. desfiinţarea rezervaţiilor şi fixarea unui salariu minimal în muncile agricole. Peste 60 000 de suspeicţi fuseseră arestaţi şi internaţi în lagăre de oonoen trare. La 20 aprilie 1954 au promulgat o constituţie. Pînă în 195S. întruioi . un partid al libertăţii. Şi î(n Tangianika se înfiinţase. Somalia britanicii. de tranziţie spre independenţă. sub preşedinţia lui Julius Nyerere. formată pe teritoriul fostei colonii italiene cu aceiaşi nume. devenise prim-ministru al Kenyei. care instituia un consiliu de conducere politici. a fost condamnai la 7 ani muncă silnică. în Africa de vest. în fine Kenya1. Englezii au căutat în acelaşi timp să realizeze o bază de apropiere ou indigenii. Jomo Kenyatta. se formează 1 Intre timp. la 9 octombrie 1962. O comisie de anchetă a situaţiei din Kenya — aşa-zisa comisie Mitchell — a publicat la 9 iunie 1955 raportul ei. Un partid politic. Zanzibar. Depăşind linia moderată a organizaţiei conservatoare „Convenţia unită a Coastei de Aur". la 10 decembrie 1963. de sub conducerea lui Michael Blundall. eliberat. susţinea necesitatea unei politici de colaborare a albilor cu indigenii. în cadrul căruia pentru întîia dată un loc era rezervat unui reprezentant al indigenilor. sub numele de Tanzania. recomandînd dezvoltarea proprietăţii individuale. s-a realizat unirea Tanganikăi şi a Zanzibarului. autorităţile engleze au trebuit s. în cadrul unui regim autonom. 422 . din 12 membri. represiunea mişcării MauMau făcuse printre indigeni 10 000 de viiatime. La 9 decembrie 1961 a fost proclamată independenţa republicii Tanganika. manifestând chiar intenţia de a crea o federaţie.n h 'I octombrie şi. şi. la 7 iulie 1954. asemănător cu cel din Kenya.i declare starea de asediu în Kenya. Tanganyka African National Union (TANU).La 17 septembrie 1952. Din acest plan. Acesteia i-a urmat Uganda. Anglia a cedat colonia ei. care se mulţumea să revendice un program de reforme constituţionale. centrai cel mai activ al mişcării de eli berare a fost Coasta de Aur. după un (proces care a durat pînă în aprilie 1953. „United Cotintjry Party" (Partidul unit al ţării). lansat încă în iunie 1963. Jomo Kenyiatta a fost arest. egalitatea drepturilor de proprietate pentru toţi locuitorii. la 12 decembrie 1963.

prin u cele ci interne. Mrl. tub oon i Inii Kwame Nkrumali. discordante. constituţia suspen-I'artiaiuil popular al Convenţiei interzis.1949.. Nigeria.l . . reprezentî-nid o largă alianţă pentru iradejpendenţă >i curente diferite.oane. i ni Leone a fost proclamată independentă la 27 iiprili i ■ " • ! . In Africa de Sud. Arestat după o nerală declanşată luarie 1950. i i 24 februarie 1966.. la rîrudu-i.. Nigeria a obţinui • I iloininion la 1 ootambrie 1960.II H s-a instalat un „Consiliu naţional de eliberare".. Preşedintele Nkrumah. iar exact peste tftt tni I I i l i n i a t republică independentă. iar Gambia a urmat aceleaşi etape. independenţa.1957. greva generală din transporturi şi servicii pu-iliin 1945 şi cea a minerilor de la Enugu. în Ghana a avut loc o lovitură de M J I . cînd noul stat a devenit republică în cadrul < 'iiiiiHMiwcalthului. nmalat rolul mai mare al proletariatului. Guvernarea sa a pregătit. a purtat repetate trasative cu gUVW •litanie. Acest nou organ a manifestat de put intenţia de a obţine din străinătate anumite credite. în 1949.ilni. care M loldat cu 21 de morţi şi 50 de răniţi. membră a Common-« ■ 111 li LI Iui. I u l naţionalist al lui Ma'lan a înfrânt în ailegeri pe Smints. ■ > • ■ îi I uscseră refuzate fostului preşediinite. devenind. a fost declarat destituit. dobîiulind auto narea la 4 octombrie 1963 şi independenţa la 1K februa 1965. H I în alegerile din februarie 1951. -i i în special.. I de unităţi ale armatei.(. tabloul acesta al inidqpen/denţei africane e prezintă unele note distincte. u i i . pre Ic generalul Ankrah. i ugurat pe toată linia o politică de asuprire şi discri■ 423 .. .menitul ?i guvernul au fost dizolvate. „Partidul populai al ( onvenţiei". a cunoscut. Nkruimah a fost eliberai în uima victoriei lirlui . din 1949. al {muncitorilor i n . vechi liţptStoi pentru drepturile c■ • ! ■ ■ • nnloi .şi forme variate de luptă îm favoairea independenţei. Ea a fost proclamată la '• nu I I . Organizaţia politică lată Consiliull naţional al Nigeriei şi Camerunului JC). intense tul. La condu. p i în acel moment din ţară.' guvernării. Acest partul reclama icotidarea imediata* .. sub numele de Ghania.(. statul african cel mai dens populat şi cu o eoorelativ mai evoluată. în i ' 1 " prim-ministru. cerlînjd aiutoguvennarea.

în 1953. măsuri draconice contra participanţii©] la această campanie. 424 . între timp. cu ocazia unei greve a minerilor din Rhodesia de Nord.> luat. Congresul na ţional african din Uniunea Sud-Africană (ANC). Dixon Komkoia. condus de ultracodonialistul Roy Welenski. pasibili de pedepse pînă . Guvernul sud-aiiriean . şi în organizaţiile politice şi profesionale ale clasei muncitoare. preşedintele şi secre tarul ei. Mişcarea de protest a indigenilor s-a extins şi în cele dou. Vei woerd. 500 de lire amendă şi biciuire. Ea a constituit un pretext pentru guvernanţii albi de a lovi. Urmaşul lui Malan. hotărîrea de a constitui o federaţie între cele dou. îneereînd să întărească poziţia minorităţii de colonişti englezi din aceste regiuni. a continuat cu toata rigoarea aceste măsuri. primul a alunecat pe poziţii de compromis. care au creat o situaţie încordată în ţară. în persoanele lui Hanry Nkumbula şi Kenneth Kaunda 1. a iniţiat în 1952 o campanie paşnicS de nesupunere faţă de legile rasiale. organiza^. a fost arestat în 1953 şi con damnat la 6 ani muncă silnică. Partidul Comunist din Uniunea Sud-Africană fusese interzis în 1950. A fost arestată şi conducerea organizaţiei politice a indigenilor de aci.* populaţiei indigene de aoi. au stârnit oprobriul opiniei publice mondiale şi au pus într-o situaţie delicată guvernul bri tainic : pe măisură ce al era obligat să acorde un loc în Corn monwealth fostelor colonii de culoare.1a 5 ani închi soare. Un nou val de arestări printre conducătorii sindicali a avut loc în septembrie 1956. ân februarie 1953. Tu 1957. reprimată cu ajutorul armatei şi al bombelor lacrimogene. tulburările populaţiei asuprite au demonstrat cu1 Ulterior. federaţia a primit statutul de dominion. trebuia să ţină seaimi'i de protestul guvernelor acestor state (împotriva tratamentului la care africanii erau supuşi în Africa de Sud. 8 milioane de negri rămîneau fără drepturi politice. Preşedintele sindicatului feroviarilor din Rho dosia de Nord. printre altele. acordînd acesteia un mai larg statut de autoguvernare.i Rhodesii.minare rasială împotriva africanilor. guvernul britanic a luat. de care însă urmau să profite doar 300 000 de albi. Cu toate străduinţele guvernului noii federaţii.i Rhodesii şi Nyassaland.

socotind şi fosta Africa gerI I I . 209—210. 363. au dat ocazie naţionaliştilor sud-africani i re ieşirea statului lor din Commonwealth. Englezii au înclinat balanţa tactică în direcţia i | i n i r i i aspiraţiilor spre libertate ale indigenilor. i n d .i africanilor. în februa1 1 i f li. i w i Congxess u i ) conducerea lui Hastings Banda. 291—292. cel mai puternic m-a frapat forţa conştiinţei > . din ■ mbrie 1959. pe trebuie să-1 recunoaştem ca atare şi de care trebuie să ţiN ■iMina" 1. într-o ţară de 1223 000 1 i n ' (siau peste 2 000 000 km 2. 50—52. 173. 106. Dar independenţa completă a resud-africane era recâştigată în asemenea condiţii isto• ît actu'l de la 31 mai 1961 nu are nici o semnificaţie v. I mistere a conştiinţei naţionale este un fapt politic. „ M . i l r . pentru nopdrea din 1899—1902. 82—84. Textul a numeroase acte de independenţă. i l . Buc urejti. Harold Maicmillan. U I M I M prian ministru.i de sud-vest). o populaţie de 12 000 000 de indigeni. din cauza politicii faţă de llaţia indigenă. pp. Ir». i l .it a susţine minoritatea albă din federaţia Rhodesiai . revanşa bură împotriva Angiliei.irsi. declara la 3 februarie 1960 : „Dintre i i | > i i : » i i l c pe care le-<am cules din momentul cînd ani II I ondra. înăbuşită prin întemniţări decată. animată de aceleaşi tendinţe rasiste şi putîimcl fi ■i i(Minată a urma exemplul Africii de Sud şi a căuta spniil acesteia. în ianuarie 1959 saland i iz■ revoltă făţişă. Indiferent dacă ne place sau nu. 99. I . Şi aci um partid african.istă lovitură.■ ■ ■ ■ ! ■ iaibilitatea acestei formule di pi rpi tuan deghizaţi a iţici imperialiste. 1965. I . 87. t detfăfurat. •' 1. Divergenţele dintre guvernul rasist al Uniunii Sud-Afrii restul Commonweakhiului. Document* and Speeches on Commonwealth Affairs. Dimpotrivă. Calea A fric ii. < II ocazia vizitei sale la Capetown.stă. " i ! . la 31 mai ' ■ l Era. în felul ei. 272—275. l a N i c h o l a s Man- 425 . 183. p. la nul plac a 3 000 000 de albi şi al legilor inumane dictate de Din momentul în care naţionaliştilor sud-africani le-a ren n i-. 60. el a lăsat. 1V63. guvernul britanic a devenit muilt mai puţin rtcs.. o energică luptă pentru independenţă.. 1952 —1962. Cita t după J a c k Woddis.

"90—91. o con di ţiona de introducere^ unei legislaţii mai talenante faţă de indigeni. op. mo nopoliste. iar independentă îşi membră a Commonwealthului li 24 octombrie 1964. Guvernul rasist al lui Jan Smith a declarat îmsă în mod unilateral — cu de la sine putere — independenţa. cit. Rho> de Nord. B r u n s c h w i g. în gpatâk cărora stau şi anumite interese financiare. 81 (1957). 234—239. adică reprezenta cam 1/13 din populaţie.1 rie 1963 au arondat autonomie intern : W yiassalaoidului. iar în vara aceluiaşi an s-a hatăirît de • i federaţiei. pp. Rhodesia de Sud a reprezentat şi continuă sa reprezint! chestiunea cea mai spinoasă. 205. obligat de opinia „dominicanelor negre" şi de experienţa în problema Uniunii Sud-Africane. în „îtevue Historique". CCXVIII. O energică lupta de eliberare 'naţională a început mai alei în Guyana britanică . înfiinţat în 1 Cox. Hun ton. an. ou începere din a doua juimaitaite a veacului al XlX-lea. 79—81 179^-180. Aci. Nu este neglijabil însă nici factorul complicaţiilor posibile ou Uniunea Suid-Afnicană. 213—225. 73—75. a devenit autonomă în ianuarie 1964. 111—112. Toată problema se prelungeşte. op. care guvernul britanic. Partidul popular progresist. 426 . sub numele de Zanibia. Alte colonii pe drumul independenţei Deceniile istorice ale destrămării sistemuilui colonial au adus în anii 1950—1960 o înviorare (politică şi în viaţa Indiilor de Vest britanice — colonii crecute pe un plan secundar.. ţi i u un guvern african pre zidat de Kenneth Kaurxda. minoritatea albă era reiau \ mai numeroasă. tom. 256... sub numele de republica Malawi. în eventualitatea unui conflict făţiş între Commonweiakh şi Rhodesia de Sud *.ulbe. sau chiar 1/300 în Nyassaland Această minoritate reclama la rîndul ei independent. pp. L'Ajnqut britannique. din toaupuniotele de vedere. faţă de 1/36 în Rhodesia de Nord. pp. 281 . ceea ce imiplică ieşirea ţării din Commonweakh. Nyassaland a beneficiat de aceeaşi situaţie cu încăpere de la 6 iulie 1964. nuimiai pentru că guvernul britanii procedează cu infinite precauţiuni faţă de interesele minorităţii . în fond. cit.

In ifîrjit. de l i . fi descondenţii filoj negri. lai du] în deschis tratative cu Londra. El i dobândească. Congresul naţional condus de Forbes Buimham. să reînjghebeze . Anglia a rupt tratativele cu guvernul ulterior autorităţile britanice au reuşit să aducă la > < i . i l i partid important din ţară. n l . în 1961. Anglia a organizat în ianuarie 1958 o ■ . l o s există un curant în favoarea independomei proprii) înd integrarea într-o federaţie cu celelalte insule. tombrie 1963. care reprezintă 44%> din flotai.iţie a Antilelor Mici.mi . în zona Mediteranei. fmplat pînă şi ceea ce i se părea odinioară de neconceput de WefUington : „O constituţie peni ni Malta ? E ca şi Partidul popular progresist urmărea un program ele promovare a iţionale. la 16 august 1960. Tot astfel au independenţa insulele Trinidad şi Tobago. pe care din urmă a obţinut-o în august 1962.l i lus de Cheddi Jagan. de «separatismul diferitelor insule. reforma agrară şi măsuri privitoare la dezvoltarea ului 427 . i n pronunţat pentru independenţa separată. dar proiectul sna izbk. pentru ubţinerea indepen \ 111 onijtăţile britanice au rnane\ rsw ki ti tis temporizator. Partidul lui l oază mai mult pe sprijinul elementului indian. de pildă Jas . dar nerenunţînid nici el la revendicarea i'lentei. a obţinut independent ■ în Commonwealth insula Cipru. a . Ii KM Caraibilor. care s-a destrămat însă la sfîrşkul i ii 1962. o deplină autonomie internă. în chiar ziua cînd urma a i se proclama indeUnele din insulele care o camipuneau. ca şi mai linii în trecut. mai moderat în programul ne interne 1.i l i n i i iilor de Vest. în continuare. ernul britanic a încercat.mi ie 1967. Acoi i iiidopendenţei Antilelor Mici a survenit în lumile le i. Grenada. pare a prefera asocierea ou Trinidaid-Tobago. ui unele diferende dintre populaţia originară d i n imi- Lndieni. I m 195 l problema votului universal. iar în l ' i . alcătuind un procent de 29%. formînd un Ml.

care elimină culorile şi emblemele britanice. Melbourne pare a fi ajuns să egaleze. de asemenea roşii.desfăşurări dramatice. imateriali lemnos şl igrîu . Patimi grupuri monopoliste controlează viaţa economică a ţării. în Australia devine tot mai evident fenomenul dezvo! capitalului financiar propriu. 1 Actualul drapel canadian arc o frunză roşie de paltin. ca centru de viaţă economică. mărginit de două dungi verticale. Ea ocupă primul loc în lumea capitalistă în producţia de azbest.. locul al treilea în producţia do cadmiu. dar ^ a devenit independentă la 21 septeml)i ic 1964. în perioadă de certă prosperitate economică. Ultimii ani au rezolvat după aprinse polemici. Supremaţia politică a labililor. Noua Zeelandă.pi îs de 'război'. 76% revenind capitalului american ţi numai 16°/o celui britanic. Pe plan politic. a fost oarecum surprinzător în i ruptă in 1957.propriu. nu numai că insula Malu > . nil o constituţie. care s-a menţinut la putere pînă în 1963. mai ades în Africa şi Asia." 9 totuşi. da fără a reveni la cele regalist-franceze de odinioară. pe un fond alb. pla 1 şi hîritie de tipar . în 1949. molibden. e mai săracă în . fireşte. Canada s-a aflat. locul all doilea în producţia de aluminiu. chestiunea adoptării unui dnapel naţional . un eveniment a fost intrarea Terra Ni în federaţia canadiană. 428 . Canada şi Australia în raport ou marile evenimente care modifică (profund structura Imperiului britanic. magneziu şi energie electrică. cărora li se adaugă. pe care le-ar fi dorit o parte a franco-canadienilor. dacă chiar să întreacă Sydney.cum m-aş gîndi la o constituţii. zinc. istoria . duţpă al doilea război mondial. argint. aur. al concentrării şi centralii capitalului. clasicelor „dominicane albe". o trăsătură precumpănitoare în viaţa internă a Canadei de aproape şaptezeci de ani. nichel. printrterţă soluţie1. sedii aii celor mai mari grupuri financiare. Inve ţiale ide capital străin în economia sa ating aproximativ cifra de 20 de miliarde de dolari. de victoria electorală a conservatorilor.

nea dezvoltării Imperiului britanic la mijlocul şi în a i inmăitate a veacului al XX-lea rămâne o problemă. tradiţie istorică îşi religie. ipoţpulaţic. pentru judecata istorică. generan*c în itimpull crizei economice din 1929—1933. sub preşedinţia Im Uui. i 111 I adera! din Canberra. din 1949 guvernai wţiinuil i 1I11.n majoritatea In parla-. date împrejurările extrem de . De asemenea se semnalează penetraţia de capitaluri nur. şi-a încheiat exis-n jurul lanului 1960. prezentând o largă diferen N de structură politică. Intervine desigur.In viaţa politică. prin investiţiile de capital n nuc în cadrul său şi printr-o persistenţă a unor legături ni. în special americane. iar în ultimii ani şi vestgermane. în accepţiunea în care i-ani urmărit ■ ■ H I . limbi. de evoluţia altora pe o cale specifică de altare. socială. Imperiul britanic. facilitate de tarifele vamale preferenţiale. piaţa Commonweakhului. după un proces de modificare naturală şi de disoluţie ai cărui germeni trebuie căutaţi în la formării primelor dominioane şi care s-a accelerat i]i.cn Mmzies. de faşă.complicate ale ansamblului vieţii 'i naţionale îşi procesul rapid îşi profund de transformare a i >\ lunilor dintre Anglia şi fostele sale posesiuni.uiale. Chiar presu-I însă. iii < 'oniinonwealthul britanic în al şaptelea deceniu al secolului al XX-lea. Retrospective şi perspective i i l . li U I . înlăturată această dificultate. I. i fază a dezvoltării sistemului politic care gravitează • uni Manii Britanii comportă.t al doilea război mondial. âtn primul srînd. Aceşti factori i atenuaţi progresiv de dezvoltarea capitalului autohton Bnale ţări asociate. Exemplul Canadei e inutil a mai 429 . dispersaţi geograficeşte. cu începere din veacul aii XVI-lea. Unitatea economică a an e&tui tem politic e relativ întemeiată. cu trecerea timpului. care îngustează perspectiva şi luie doar o parte limitată a documentării. pro-M foarte complexe. • alegerile din 1963 i-au consolul. situarea acestei faze în i loraneitatea imediată.11 liberal-agrariene. ( imunitatea Botanică de Naţiuni numără astăzi peste 20 Biamibri.

chiar şi ilc ordin militar. în aceste condiţii. între toţi mambrii. promovează o politici de neutralitate. guvernul australian a adus o hota de reducere a importurilor din Marea Britanie. frînează dezvolt. în comerţul unor ţări idin cadrul Comunităţii.relaţii paşnice cu toate statale. Unele state . unitatea' Commonwealthulm i mai mult decît îndoielnică. ele au ajuns si stituie peste 40%. Lui i se poate a<dău. în 1947—1948. Tratatele existente nu sînit bazate atît pe premisa apartenenţei la un organism statal comun. IM perioada postbelică. în ansamblul comerţului exterior britanic . investiţiile de ipital american în atei ţară reprezentau mai puţin de 20% din capitalul străin.ii reprezintă o realitate de fapt sau că ea nu va mai exista mu IM vreme. în însăşi opinia publică britanică şi-a făcut loc impresia i &. membre ale Commonwealthului. ide . fal de 64% care revin monopolurilor din Statele Unite. Ficţiunea unităţii în ju/rul coroana britanice şi-a pierdut sensuil. Nu există un sistem complet ide alianţe reciproce. cel al Austl < liei.g i. iar întrunirea anuală a primilor miniştri din ţările Coni430 . industriei proprii. care-i permite să se încadreze sau «iu în pactele internaţian. Din punct de vedere politic. capitalurile britanice interesate în explo. o tamdinţă de sicădere a procentului ide schimburi cui ţările Commonweakhuluii. Comunitatea Britanică de Naţiuni nu m.fi invocat. eonsiidarînd că I acestea. în Orientul Mijlociu. cît tocm. cale mai multe dintre ţările din Asi i Africa. pe de altă parte o creştere relativă.ui tratate cu Anglia. nefiind de acord cu existenţa pactelor şi sistemelor de blocuri militare. inc li IM ■• cel britanic. a schimburilor cu alte ţări de< îi Anglia. înainte de aii doili război mondial. petrolului erau de două ori mai mari decît cele americane. Acelaşi fenomen se observă şi în schimburile de măffui de o pairte. De altfel. La 8 (martie 1952.vi recent. oomportîind anumite obligaţii. din moment ce o iserie ide ţări alo Comunităţii s-au proclamat republici.ii pe aceea a suveranităţii fiecărui stat în politica sa extern. altale nu. în aproximativ un deceniu. beneficiind de taxe preferenţiale. raportul s-a răsturnat complet : capitalurili engleze plasate aci nu mai reprezintă decît 26% din total.i.inexistente.

r revine la introducerea unui fel de drept de veto al trui membru. Toată evoluţia sa 'i ultima jumăitate de secol confirmă progresele celei de-a M I I I arte.i . sau. fie el maire sau mic. în toate problemele discutate la conferinţele n lor Commonwealthului.1 căror dezvoltare a fost împiedicată de coloni. de a-şi alege l > i n s ă p t ă m î n a l u l e n g l e z „ O b s e r v e r " . Actuala sa configuraţie . 1964. de principiu abstract. In n. 431 . iate şansele de a nu se realiza dack cal mulit în chestiuni imul secundare.1 lungul ului îngust dintre coeziune fi daaluţie nu i 1 încheiat. pe o anumită treaptă a progresului istori/Cj '■ a Aisiei şi lumea africană să fi ajuns a înfăptui cei .. 9. ţările afro-a»iatice din cadrul CotnmoQ■ ilthuiluii au lansat ideea constituirii unui :socretairiat al acespună capăit influenţei încă precumpănitoare a un IVi ii. în condiţiile intereselor din ce în ce li verse ale unor ţări răspândite în toate continentele.i dosfiisair. Guvernul laburist englez e favoI M I ni. P.Hiii în caidraiil său.ilr. iar în faza actuală se afirmă lîn viaţa fbceloi i. Nu e nici un motiv care să îngăduie presupunerea că slăbi şi că se va opri la un anumit punct al drumului. I hi faţa conferinţei Commonwealthului. i i normal ca. eventual.inului 1965. c i t a t d u p ă J o h n G r i t t e n . Perspectivele Commonweaikhului nu apar (prin urmare nici nici sigure..s-a conturat ca re-ltAt hibnid a>l ciocnirii intre două forţe diametral opuse : lonialisroul şi lupta de eliberare naţională. * ) unitate de vederi.ealihului reprezintă „.11 te popoare reprezintă un 'bun demult diştigai < mza progresului şi civilizaţiei omenirii impune respec 'Irqptului fiecărui popor. dorind a-il înlocui prin cel al unanimităţii. na. atk din cauza discuţii/lor inevitabile jurul modalităţii de reprezentare într-un asemenea organism ompetenţei sale. irm. în „Lumea".m I .w K ale unei < l c . idee le itradus in practică.irea istateilor naţionale independente e un proic rificat ila scară mondială care a cuiprimis succesiv Europa.ii degrabă ideii de a se crea un parlament comun. cît -şi din motivul că deja de pe acum ţăiri contestă principiul adoptării de hotărîri comune prin ■I i u t e de votud.jriituiriU goali d i cărei credinţă a devenit(lip&itî <l Procesul de reorganizare pol ii m .

de a-yi soluţiona singur treburii.proprii : aceasta constituie în acelaşi timp o cerinţă esenţiala i menţinerii şi consolidării păcii. . iale şi economice. . Cu toate formele şi apa rentele liberale de care ea caută să se înconjure. .m zkoriu. e mai mult di probabil ca isitoria să n-o înregistreze decît ca fenomen tr. Profundul adevăr conţinut în acest enunţ — adevăi cucerit de popoare în practica istorică — indică limi> faptul că perspectivele unui sistem politic de tipul Gomumitiiţn Britanice de Naţiuni <sînt limitate.nestingherit calea dezvoltării polii i . pe parcursul desăvîrşirii apro^piate a independenţei ji suveranităţii popoarelor care o alcătuiesc. < l < a-şi afirma fiinţa naţională.

ANI* XI REZUMAU BIBLIOGRAFI K Indici .

CAMIL MUREŞ AN THE BRITISI I EMPIRE • .. This has oceurred in the past two decades. The pre.. according to their general or special character. sensibly distinct from the one just ended. the work can ilso be consulted by secondary-school teachers and by students of History I iculties. Considering the subject matter in its evolution towards U end. combined with a synthetic inter-pretation of the history of the British Empire. with special H <> n those published more recently.•ent work considers that. and allowing lor the fact that an exhaustive and strictly specialized study could hardly bc included within the limits of such a restricted volume. the author has done his best to provide the necessary explanatlong Th« ni.li n point is that the British Empire is regarded > a phe. In this sense. One of the basic ideas of the work is that the British Empire in the historical sense of the notion. when most of the former British colonies became independent as Common-wealth members on an equal footing with Great Britain. classified by categoric.. within this new framework... Britain's political nnd economic influence in the world is so different from the older forms oi her domination as to oblige those who want to write her history to 1. oi works..■ A Short l / i \ t < > > v Summary The present work is primarily irttended lor the public at large as a rather detailed means of information. may be regarded as a phenomenon that come to an end.1 rt a new chapter. while some of them completely renounced any form of association with her. In order to help the latter we have included in the work a rather comprehensive bibliographical list..• noii .

uithor has striven to establish.ir. The whole period during which the economic basis ol British expanion i'onsisted in the activity of commercial capital corresponds to the i ige ol development known as "The Old Empire". whose specific features th« . i l l oi thl I H i l i . Its stage of impetuous expansion in thc seconcl l i . CoiMtquentl) Kcncsis and its relatively slow early stage of developmeni vere uni lin by the growth of commercial capital during thf I6th and l / i l i enturies. 435 .• li.is paralleled by .icteristic of the capitalist mode of production. ni ihc development of this form of capital and by the rising economic "iijuncture of the age.» clim i ■■.miiry (the conquest of India and Canada) w. .

Thus. it deals with the period between 1815 and 1874. Free competition affected the history of these relations both in practice and as a doctrine. By "The New Empire" we mcant the stage in which British expun sion was founded on the activity of industrial capital. a phenomenon induced by the suprey of industrial capital. The third part of the work. was the fact that the colonies were no more regarded as mere sources of raw materials. chronologically. by 436 . determined by the development of industrial capital. can also be considered the upmost limit in the development of „The New Empire". which. from a qualitative point of view. is dev to the genesis and development of "Tiu. "The New Empire" was the expression of the complex economic. The second part of the work is devoted to these problems . From 1815 to 1850 industrial capital did not succeed in completely adapting these institutions and practices to its own interests.< >M Empire". illustrated by the com plete crystallization of the liberal institutions and practices regulating Britain's relations with its overseas possessions during that stage of historical development. but the stage in the development of capitalism characterized by the appearance of monopolies and financial capital. uses this term in the meaning set in Marxist historiography and political economy by Lenin's well-known work "Imperialism. This oceurred in the late ISth and early 19th centuries under the form of the "indus trial revolution".ht chapters. the very problem of the transition from „The Old Empire" to the "New" appears as one of the main aspects of the victory ol industrial over commercial capital in Britain's economy. but as commodity markets for British products as well. The outstanding feature of this period. by "imperialism" we do not mean the phenomenon of large-scale expansion.The first part of the work. the Highest Stage of Capitalism". also extended its influence to the relations between Britain and her colonies. The last of ii chapters deals with the transition from "The Old Empire" to "The New Empire". Thus. This is why we have described "The New British Empire" in the first half of the 19th century as being "in quest of its form". Its classical moment — not confined to Britain's history alone — was the period 1850—1875. The Outcome was that free competition. comprisiu ir. entitled "The Imperialist Empire". and generally characterizing the economy of tirne. social and juridical changes brought about by the triumph of modern industrial capital in the history of the British Empire.

niin the eighth decade of the 19th ccntuiy. This required a corresponding reconsition of the policy towards the local populations. crtheless. Ii processes began to appear in i i i . From an auxiliary of the British JJ dotnination. living in different stages of economic. It is no longer based on the Ugth of industrial capital. It is the economic growth of the Empire as a whole that kept alive the di for selfgovernment in the British Dominions.ent the decline and end of the British Empire. the British Empire had to create a certain technical and financial basis for organizing the omic life of the colonies. Especially after 1918 i i " development of the proletariat in the colonies lent a morc radical m.Iniinistration. as. Tlicy rtfllltcd Io I -. particularly in Africa. Though one of the victor Powers in the two World Wars. The defeat of Germany in World War I entailed the British Empire's itest territorial expansion. it gradually became a factor conscious of its own lnt*l «nd began to struggie for the liberation of the colonies. for instance. social and u l t i i r a l development. These facts resulted in the development of a nationtl liourgeoisie in the colonies. and in different geographical and spiritual climates. and the last fifty years it) history. dealt with in the fourth (and final) part of the book. The inclusion of vast territories inhabited I ' V different peoples. but on the formidable monopolistic fusion MO industrial and banking capital.r cvents.l .uilden llification of British colonial expansion. the signs of weakness were present.iniong the Great Powers.l ittent character to the anti-British struggie led by the naţional bourgeoisie.m# prcvalencc of the export of capital I" iiitciisification of the tendency > > ! rsdivlding the ■ l. eventually raised the eternal problem of any such political aggregations : the difficulty of maintaining its unity. The causes were numerous. Great Brittifl suffered serious economic damage and a weakening of its political l»c'stige and ability to maintain the unity of the Empire by force of 437 . ■. and the apparent culmination of its power. the mlarging of public education and the recruitment of natives in the '.li'l iad Joseph Chamberlain's doctrine were the ideological reflex of l"-. . Dis. "The Imperialist Empire" is not the same thing as "The New Empir" : it is a hypertrophic form of it.iconotny oi thi Britilh l'. Having emerged and developed for the purpose of exploiting the nories it successively included in its structure.

that the general trend of social development points. Conceived as an element of balance in order to safeguard the unity of the Empire. it represents the actual end of the Empire i onceived by whole generations from the two Pitts to Winston l Imrchill. consisting of more than 20 nations. in pin ting the finishing touches to the self-government status of the Dominions. to be an open gate towards dissolution.il factors. Based on the experience of the past. To nil ilicse facts one muşi add.issociation of states with different structures. towards the eventual full independence of its component parts. whose viability is threatened by multiple-internal contradictions. historians merely ask it. Will Britain be able to get through this criticai period and stabilize chil . One-country rule now tended to turn into a five-member directorate. the Commonwealth has proved.arms and the administration. has become a highly heterogeneous organism. ontinents ? It is a question to be answered by history . attempted a reorganization. without committing himself. in the case of such a structure as the British Commonwealth of Nations. . confronted with so many centrifug. At any rate. attraction ex< the socialist câmp. The past fifty years thus appear u i | > r i i o d of defensive in the British imperial idea. in 1926—1932. after World War II. It consisted. spreading over five . The situation <■ nude cven worsc the world economic crisis of 1929—1933. This formula meant a parţial division of power between Britain and its Dominions. Being compelled to grant the same status of free association to most of its possessions. con siderably strengthened and determining a Ktuiblc change in the world balance of power. The Empire. and in the Commonwealth. the historian may state. Great Britain was unable to prevent the complete separation of some of them. And the Commonwealth. which is never complete and cannot offer possibilities of exact anticipation. after World War II.

. cBepuiHBUiHHCn 3a noaneAHHe 10—20 jieT... ne pHOA ee pa3BHTHH o6yc.....i p i i ' i c M <Ko6oe BHHMaHHe yAe. CO t>fipa3HO c HX 6o.....iflii cpeflHeft uiKOJibi. IUHH 1 1.101 B HCTOpHIO — Î M I iibiHe pacc.... H MCHHO B paoere Ha cTyfleHTOB. aBTop nbiTaeTCH AaTi.1...........iiou 11 B p. i i i s n i i i c A n 1 m u nacTOJibKo OTJiH liaeTCH .. TaKHM o6pa30M. IIHHylo 1..itiiiinicM > i . iaB .i Hn aio i ny K JC H 3ACCI.i. no KaTeropHHM TpyflOB..1 ja sepuieH i ip eAH A y in eit .H(pHMecKoe AJII KanflTajinciii'iccKoro cnoco6a n[n> OACTBa... aBTop ciHTaeT H paccMaTpim..................niii... pa6ora coaepjKHT AOCTa1110 o6c'TOHTeJibHbiH cnHCOK jiHTepaTypbi...... B nepByio OTepe&b. MTO cneixHajibHoe H ncnep......... UTO fiy/U'T OTKpbITb OT HCTOpHK flOJIWeH oT ..i H TH 'i ecKo e 1 1 3K OHOMi l<i eC KO e i i .MaTpHBaTbcH KaK SBJieHHe.ii'i BpHraHCKyro HMnep .. HMC 1 ii ......KAMMJI MM'i U I M I BPHTAHCKAH 11A\111 I *III •■•■ KparKuu ucfopuiecKiiă oâsop — PE3IOMI paâora npeAHa3Ha i iena.ieHHe... ee 3apowAeHnc n nepabifl.. HBJIHeTCS Ky... i | > y i < T y p e MH p oB o e n o ... B KOTOpOM 3T0 nOHaTHe BOHI.......(aiomee iiccvit-AOBaHHe Ha TaKyio o6uiHpHyro reMy HeocymecTBHMO IKOM orpaHHMeHHOM o6i>eMe. cneu..aeHaMH oapyxeCTBa HauHfl» (. oaiaaMeHO11. Kcmeu ee.. 1 .. pa6ora MO>Kex 6birb ncwe3Ha npenoir.... OTHOCHLUHHCH H H AHH KO XVIII-TO • IHIIO KaHaAbl).. 1 IIIII.. cTaB paBHonpaBHHMH n. ... mo iipn co:i ....... nptmeM c oroBopKoft.'IbHHX 1 i c n i i i i npHo6pevia HesaBHCHiviocTb.. npeflocTaB^ieiiHH eft cpaBHHTejibHO noApofiliwx caesMBHft.. OTHOCHmeecH K npoui- i v . cpaBHHTM ......II> sm. B u£]inx..110...u o i i i i i i '.......... 1 .iaeTCH pa6oraM ony6jiHKOBaHHbiM B noI I II C C lipeMH. B liaCTOH' n u l i pa6oTe BbicKa3biBaeTCH Mii enne..m noAbeMa CTOJleTHH TOpro 9KC ( i i KaiiHTajia XVI-M H H XVII-M BTOpOH CTaaeTHHX...... OaHa H3 OCHOBHblX HAefl pa60Tbl COCTOHT B TOM.....iiiiii ci irn HO Bofl .IM . iiuiocTH. HTO BpHTaHCKaH 111 .... a TaKxe H cryAeHTaM HcrapimecKHx (pareTOB.nee O6LUHM HJIH 6cwiee cneuHa^bHHM xapaKTopoM.IbMHliaUHOHHbIM nyHKTOM 439 .. D paMKax o6mero o63opa... 06 HcropHH BpHraHCKoft HMitppHH..... flJin umpoKOfl nyfijiHKH.. i u i u ' i n i c noii . nc...... nOJIOBHHe MII.. B -iToM CMbicjre.. WTO 60JIblliaH MaCTb 6bIBIUHX 6pHraHCKHX KO'JIOHHa.imio 1'iiccMaTpHBaa npeAMeT CBoefl paCora B npoui IUHH.p u n — B CMbICJie....... o f i i ..Commonwealth")) a iieHoropue OTKa3ajiHCb 6Uie OT BCHKHX CpOpM COAPY>KeCTBa C BeJIHKO6pHTailHPl"l.. 1 10 OT npe>KHe ft (popMu ee BASAblitCTBa....1 ICU TeM..iaBepuieHHe.i.

KJiacCHqeCKHM MOMeHTOM 3KOHOMHKH BTOlI snoxH — H He TOJibKO B HcropHH AHrjiHH — HBJiHexcH cjieAyrotu.ce nocaie 1850. perjiaMeHTHpoBaBiuHe orrHOA HMHH C ee 33 MOPCKHMH BjiaAeHHSMH. ToproBHM B aHr^HftcKOH SKO HOMHKC 3 TOT nepexojx npoannsi&rcn B «npoMbiuMeHHOft peBo^iiouHH» H OT H O C H T C H K KOHuy XVIII-ro H Ha wajy XlX-ro croJierHH. Bonpoc nepexoAa O T «Cxapoft» K «HoBofl CBOflHTCH.M pacBonpoc nepexo^a or «Crapofi» K «H OBOH HMnepHH». KOrAa nOJIHOCTbK) BbIKpHCTa^JIH3OBaJIHCb JiH6epajibHHe yqpejKAeHHH H npaKTHKa. K OAHOMy H3 ocHOBHux acneKn" npoMuuijieHHoro KanHTajia HSLM . TaK H B 06jiaCTH AOKTpHHH. «H OBOH HMnepneft» no«pa3yMeBaeTCH 3Tan. OTJiHiHTeJibHuc KOTaporo aBrop nuraercH BbiHBHTb.iaflaK)meH Hepioft SToro nepnoaa. ITO KonoHHaJibHbie B^aAeHHfl yxe pacCMarpHBaroTca He TOJibKO KaK HCTOIIHHKH cwpba. cooTBercTByeT 3Tany pa3BHTHH HMB nyeMOMy «CTapoft HMnepHeft» (.)A B npOA<M}KeHHH KO Toporo AeaTenbHocTb Topro-Boro Kanimuia muiHjiacb sKOHOMHietKoi ocHOBoft 6pHTaHCKoft sKcnaHCHH. cocToaman H3 BOCbMH pa3aanoB. BeCb Hr|i|K. 3apo5KaeHHK) H 3BOJIK )I. Ha KOTOPOM ■ OCHOBe CpHTaHCKOH SKCnaHCHH JI6XHT AeHTejIbHOCTb npOMblIIUieHHOMKanHTajia.i6oTbi. 3 THM nepeMeHaM nocBameHa 2-aa iacTb I>. B pe3yjibTaTe iero Ha CHoiueHHHx MeJK^y KOJIOHHHMH H MeTponojineH arpascaioTca nocneACTBHH Apyroro cneuH^HiecRoro xapaKTepHoro nnn SKOHOMHKH TOH SI TOX H H o6ycjiOBjieHHoro npoMMinjieHHoro KairaTa^a. a HMeHHO CBO6OAHOH KOHKypeHn. XpoHOJiornqecKH ona O T H O CH T CH K nepHCwy 1815—1874 rr. onpeAeJiaeMoro pa3BHTHeM i!| inMbiui^eHHoro KanHTajia. nojiHTHiecKOH. KaK B a6jiacTH npaKTHKH.M TOAOM ABaauaTHnaTHjieTHe. B nocjieAHe. HBJiaeTCH TOT <paKT. na yKa3aHHOM arane 440 . I l| ioo6. «Hooaa HMnepHH» HBJiHerca BbipaJKeHHeM CJIOHCHUX nepeMeH B o6mecTBeHHOH. paccMaTpHBaeMoe aBTopow OAHOBpeMeHHO H KaK BHCIHHH npeAejI pa3BHTHH «HOBOH HMnepHH» B Ka<JeCTBeHHO'M OTHOineHHH. TaKHM o6pa30M.The Old Empire'). ropHAHiecKOH H flpyrax Bbi3BaHHbix TopwecTBOM npOMbiuiJleHHoro Kannrajia B HCTO -pHH BpHTaHCKoft HMnepHH. HO H — B paBHoft Mepe — KaK PHH K H una c6brra npoAyKUHH MeTpono^ HH .HH 3TOrO flBJieHHH MOHCeT 6bITb OTMeiCHO B HCTOpHH OTHO KOJIOHHHMH H MeTponojmeH. B cymHOCTH.HH «CTapoft HMnepHH» nocBnmeHa 1-aa paSoTbi.pa3BHTHH 3 TOH (J)opMH KanHxajia H OTpIJKai (uiaronpHHTHyio MHHeCKyiO KOHT>K)HKTypy TOH SnOXH.

1 'mi mweiOT nocneACTBHeM pe3Koe ycnjieHHe 6pHTaHCKoft NoA 3KcnaHCHH. H3J i o> KeHHbi e B 4. TaKHM ofipasoM. HaxoAamHMHca Ha pa3Hbix cTyneHax SKOHOtumecxoro.iH3M0M» MM HoiiHMaeM ne HB^eHHe SKcnaHCHH B UIHPOKOM Macuiraâe. npow HBaioiUH MH B pa iirniux HKlIc |i.| i 1815-ro AO 1850-ro roAa np nOJIHOCTbK) O())OpMHTb 9TH yl|>i I iiHTepecaM. naceneHHbix pa3Hoo6pa. a Ha MOTOHOM MOHOnojiHCTHqecKOM I l i l l l l l HH MejKAy npOMblIlMeHHblM H 6aHKOBCKHM KanHTaJiaMH. o3aniaBjieHHaa «MMnopnajineTH'iecKaa Hiune.iMii n . nopOAHJIO B KO1ICMIIOM ifi( v>KHyio npofi^eMy Jiro6oro II HMCHHO : TpyflHOCTb coxpaHeHHa ero lipHTaHCKaa HMnepHH. npeodjiaAaHHeM aKcnopia KanHrajia HaA SKcnopH I M TOBapoB. BKJIKWeHHe B C(pepy 6 p i l l .I . MII. ca H mi . iu A I . HaiHHafl c 70-x roAOB npoiujioro Bexa. (Hcno^b3yeT nepBbift TepMHH B CMLICJIB .0..ner ee H C T O P H H . FIo6eAa Haa FepMaHHeft B nepBoft M HPOBOH BOHHe npHHOcHT Bpn-KOfi HMnepHH He6biBajibiii pa3Max H BHAHMOCTb anorea ee Mory-i na. OHa ocHOBHBaercfl He TCwibKo Ha Moryme. noA «HMnepHa... n i ( l i ' " n orpoMHbjx TeppHTopHH.O H H no c^e Aii eft n acr o Ha CTonmeft paSoTbi.i mc npoMbimjieHHoro Kannxajia.tni. B oco6eHHOCTO B i>3e4>a MeM6epjieHa HBJIHIOTCH HX HAeoJiornqecKHM OTrcwiocKOM. H I I I I . Hbl STOMy MHOrOTHCJieHHM. TpeTbH qacTb paâoTH. I I eutc • MM B epsofi ucuioBHHe 19-ro cioneTua oxapaKTepHaoBtHi KBK H 11 CTaAHH «nOHCKOB (pOpMbl». a ee ninepTpo<pHH. 3HaMeHyiOT co6oft ynaaoK H KOHeu HMnepHB. FIosTOMy pa(><>n i. KoropaH BO3HHK^a H paanHBajiacb no JIH M I I M sKcnflyaxauHH nocTeneHHo aaxBaneHHHX TeppHTopHH. nOAo6Hbie HBJieHHSI BO3HHKaK3T B npOIXeCCe pa3BHTHH BpHTaiK Iv l ll l • I. xapaKTepH3yeMyio o6pa3OBaHHeM MOHonojiHft. i IMH. OKOimaT&nbHO yTBepAHBM H B MapKCHCTCKOfl HCTOpHOrpadpHH H nOJIHTHieCKOft 3K0H0MHH 6jiaipH H3BeCTHOMy npOH3B6AeHHK) JleHHHa : «HMnepHJIH3M — BblCUiafl I U I K... «HMnepHajmcTHiecKaH HMnepHa» ST O He npoCTO «HoBaa HinnepHn». HecMorpa Ha Bce STO .i 'i Mior o Ky^b TypHoro pa3BHTHa.iiuiTajiH3Ma». AOJI I Guna co3AaTb y ce<5a onpefleseHHyio TexHHHecKyro H (JiHHaHco»V») OCBOBy opraHHSaUHH 3KOHOMH1eCKOH KH3HH B KOJ1OHHHX. B ee sKOHOMHKe. ycHJieHHCM crpeMjieHHH K pa3Aejiy H nepepa3A&ny Bcero MHpa ue^HKHMH AepacaBaMH. npH3HaKH cviaâocTH HajiHU. 3îO 441 .l(pHiieCKHX H AyXOflHblX KflHMaTaX. H nowieA-5 0 . a dpa3y pa3i i s i KanHTajiH3Ma. (pHOBoro KanHTaJia.

nocie BTopoft MHPOBOH BoftHbi. B r ofl (p opMe.HH COCTOHT B OKOHiarejibHOM yTBep>KAeiIHH CTaTyTa aBTOHOMHH AOMHHHOHOB (1926—1932 rr. Pa3BHTHe npo^eTapHaTa B Ko. I cotwa^HCTHiecKo ro . 3aayMaHHaa KaK sJieMeHT paBHoBecHfl TOpblX H3 HHX. iianpHMep.m CUeTO iviy6oKyio nepeweHy B paBHOBecHH CHJI B M«pe.viy.Ta «C o AP y a< e c T B a» nocJie BTopoft MHPOBOH BOiinu oi<a3a.(ieHHK>. HiwnepHH nwTaeTcfl npoBecm peopraHH3auHK).npeAno.TMM noKOjieHHHM.. Be. Ko H H C BOH cort CTBeHHble HHTepeCbl H CTaHOBHTCH HHHUHaTOpOM 6opb6bl 3a OCBOfiu* MH -poiiofl BceMy sroiviy HoâaBJrHCTCH.).HHM nepHOAOM 6pHTaHCKOft HMnepCKofi HA6H.ifleMoft HaitHOHajibHoft 6ypxya3Hru O6e MnpoBbie BOHHH .iacb OTKPWTOH AsepbK) K pacnaAy.HH. opraHH3MOM.iH ee 3KOH0MHiecKyio inouib. (pop. o co fieHHO nocjis 1918 roAa 6o.io Hpe3BH liaHHO pa3HOpoAHbiM CD 6 H O C T 5. HaCJHTWBaiOLUee CBbIUJe20 yqacTHHKOIl.MHeHHe ero WH3HecnoKaKoft npeACTan. .iHKoSpHTaHHH. He MorJia H3fie>KaTb noJiHoro orAciemifl HeKo IJleHOB. npHTHraTejibHasî CH . E AHHOII .iaraeT cooTBeTCTByiomHH nepecMOTp K IIOJIHTHK H no B OTHOU KMI IIK » MecTHOMy Hace.lar ep a. ee npecTHJK H cnoco6HOCTb K noAAep*aHMK) eAHHCTBa Hivinepim apMHH aAMHHHCTpau.?ieHHbie npoTHBopeHHH craiiHT BO BCHKOM co.nbHbift H âojiee nocjieAooaT&jibHbiH xapaKTcp aHTH6pHTaHci<oft 6opb6e. HecMOTpn Ha TO TO A HIVIHH HHCJiHJiacb cpe.TO K p83BHTHIO I! KCMOHHHX HaUHOHa^bMDJi 6yp>Kya3HH. TaKHM o6pa30M. HOA B B HeApax KOTOporo OHO H MHoroqnc. BbicTynan BuanajK B Ka>iecTBe noinomHHUbi CpHTaHCKOfl CHCTeMW rocnoACTBa. nooieAHMe HflTbAecHT JIBT HBJISIOTCH o6opomi UMI. BupaxaiOUtHfti ». Hamniax or O 6 OHX 442 . B CO3AaHHII « C o Ap y x e cT B a» ( „ Co mmo n w e a lth ") . IloAoSHyio x. nan npeAoctaBHTb TOT xe craTyr CBO 6 OAHOH accoitHauHH CTBy CBOHX B. On a O 3 H a q a eT tj a c TH iHb i f t n e p e Aeji B^acTH B HMnepHH iviejKAy AHMHeft K H AOMHHHOHaMH. «COApy>KeCTBO».aoHHflx npHAaeT. nOAopea.iaAeHHH.I B qajiHe npoflBJiHeT TeHAeHUHK) npeBpameHHio AHpeKTopHio H3 nsim H cnaceHHH eAHHCTBa HMIIC pHH. CTOJIKHyBIUHCb c i ' i-KwibKHMH ueHTpo6e>KHbiMH (paKTOpaMH.e pojib curpa. I .i SKOHOMHHecKHti KpM3Hc nepHoAa 1929—1933 rr. 3HaiHTejibHO yKpenHBiiieroca n BU3B. pacuiHpt'iimi CHCTeMH HapoAHOro npocBeiueHHH H B npfinjieucHHH Ty3eMueB B aAMH HHCTpaUHIO.iee paAHKa. SKOHOMHiecKoe pa3BHTMe HMnepHH B II&FIOM SjiaronpHHTCTiiyi-i TaK)Ke aBTO'HOMHCTCKHM TeHAeHIlHHM B AOMHHHOHaX. cîa.iocb ne. 3Ta peopraHH3au.iw Bn^oTi» io H HTT ' OB cJiy iae. owa nocTenenHo naqHnaer oco3HaBaTb AeHIie KOflOHHH. Bce 3TO npHBe.tu CTpaH-nofieAHTe-ibHim. BosrjiaB.

ifl KPHTMVCCKHA tCTcn M nepiioa ni uipoBa Tb 9Ty dpe Ae pamiK) r ocy aapc Ti c p» ■ ■ i i n i h i x no nHTH MarepHKJiM ' Boi BOITpOC...... HO 0TB6T Ha KOTOpi.iii MOOKei [8Tb ....mu npeBosMO'n. B no.. IM H He nOOmpfllOlHHIVI aOcO.ti mi ( i i i m e e HanpaB^ieHHe pa3BHTHSî o6mecTBa..iiiaeT no... iBUBSHCb Ha onHTe npoinjioro. III ... I . 1. i u i B KpaflneM cnyqae yTBep>KAaTb...• HCTOpHH......nii . KOTOpult CTB ropHK... ... c Heo6xoAHMoă i'i.... HHKorfla He HBJiaiomHMCji ao.iHTHHecKofl cTpyKTypbi Tiina 6pHTaHCKoro «Co/ipyHa npeo6^a AaHHe CTpeMjieHHfl B K V K ..I IM . HUHt.1 " I | ' V < M ' C T B O » 3HaM«Hyei co ni Am..... I n.'HOTHO TOMHOrO ' ..iHoft He3aBH- iixoaauiHx ee coctaB y-iacTHHKOB.

L'auteur considere quc. l'influence politique et ecoim mique de l'Angleterre dans le monde se distingue de son ancienne foni ir de domination dans une mesure telle que l'historien desireux d'^crire sur cette periode est oblige d'ouvrir un nouveau chapitre. dont la base economique de l'expan444 . periode relativement lente d'ailleurs. l'ouvrage pourra egalement etri consulte par Ies professeurs de l'enseignement secondaire et par Ies etu diants des facultes d'histoire. l'ouvrage s'est propose d'expliquer cette eVolution. Consideram Pobjet de son etude en une evolution. L'au considere. en premier lieu.CAMIL MUREŞAN L'EMPIRE BRITANNtQUE Precis d'histoire Aper^u Cet ouvrage s'adresse. ayant but de lui offrir un moyen d'information relativement detaille englnU dans un apercu de synthese de l'histoire de l'Empire britannique. Toute cette periode. vu cette nouvelle structure de l'Empire. n'est pas reali sabie dans Ies limites d'un seul volume. L'essoi l'expansion durant la deuxieme moiti^ du XVIII-e siecle (conquetc l'Inde et du Canada) £tait ddtermin^ par le developpement maximum du capital commercial ainsi que par la conjoncture economique de < periode. Dani le meme sens et tenant compte qu'une etude de stricte specialite et haustive en meme temps. fut in< une bibliographie assez vaste. rangee par categories de travaux. ou bien certaines d'entre elles abandonnaient corn tement Fassociation avec la Grande Bretagne. Cest pourquoi. A l'intention de ces Iecteurs. concernant un sujet aussi vaste. ii montre qui la genese de cet Empire et son developpement au cours de la prern periode. la plus grand pârtie des anciennes possessions coloniales britanniques avaient acquii leur independance et etaient devenues des membres egaux en droits du Commonwealth. peut etre considere comme etant ph^nomene acheve. Au cours des demiers 10—20 ans. qui sous-entcinl une fin. que l'Empire britannique est un ph^nomene cifique du mode capitaliste de production. au grand public. etaient dus au develoi ment du capital commercial au XVI-e et XVII-e siecles. d'aprii leur caractere general ou de specialite et qui met l'accent sur Ies tra vaux parus recemment. Une idee de base de l'ouvrage est que l'Empire britannique. en essence. sensiblement different du chapitre acheve recemment. prii dans le sens consacre par l'histoire.

dîti dl I A. connue comme l u i ion industrielle". se situe vers la fin du XVIII-e et le comut t i u XlX-e siecle. periode que l'auteur considere comme limite mprlnif de i'i-ment qualitatif du „Nouvel Empire". I l i t re 1815 et 1850." (The pire) dont l'ouvrage s'emploie <l< . La pârtie de l'ouvrage est consacree â ces aspects et se rapporte a li 1815—1874. que d^terminait la du capital industriei dans l'histoire de l'Empire britannique. politique. comme debouches pour la production I li metropole. Nouvel Empire" est l'expression des changements complexes sur i'conomique. Le trăit specifique de cette periode determinee i li \cloppement du capital industriei. Au cours de con. La periode daaiiqui de I. cet £tat se manifeste aussi i tant que doctrine que dans la pratique. juridique. â savoir la libre concurrence.m]ue etait constituee pai du Ctpittl CO. c'est que les possessions colonc sont plus consideVe'es uniquement comme sources de matieres . l'ouvrage caracterise le „Nouvel Empire" britannique 4t li premiere moiti^ du XlX-e siecle. les effets d'un phe'nomene bien specifique de la pe'riode de 'iion du capital industriei. mais.1 In phase de developpcmnn. dans l'economie de l'Angleterre... social.i nil . Le dernier de ces cha-du passage de l'„Ancien" au „Nouvel Empire". du ndustriel sur le capital commercial..dlgtgtl bl trtitl cartcterili | ptrtie I de l'ouvrage. Ile d'autres pays egalement — se situe dans Ic quari ott lifdi i 1850.n.ipports de l'Angleterre avec ses possessions d'omrc M I C I . en egale mesure. Dans 1 e des relations colonies-m£tropole. comme etant „a la recherche de . I i IlI-eme pârtie de l'ouvrage porte le titre „l'Empire imperialiste". selon ses intirâts.. plriodl . Les relations entre colonies et metropole subissent par ifnt.1.1. entend par „Nouvel Empire" la peViode de l'expansion brii le >nt la base est constituee par l'activite du capital industriei. ces institutions et ces pratiquM i |niurquoi. roblcme du passage de l'„Ancien" au „Nouvel Empire" est en essence irineipal de la victoire. comprenant huit chapitres. le capital industriei ne r^ussit pil eneoi ■odflcr entierement. Itbre concurrence dans l'histoire de la Grande Bretagne — commi . eîc. s'occupe de la ■ et de 1'eVolution de r„Ancien Empire". 1 Itrme „Imperialiste" est employe dans son acception definie dans 445 . Cette periode. i . M i n e " .11 I in|.illisaient les institutions et les pratiques liberales qui UT1 ii les i.

Toutefois. La victoire sur l'Allemagne. qui s'exprimait. par l'accentuation des CM dances au partage et au repartage du monde entre Ies grandes puK Ces phenomenes apparaissent dans le developpement de l'Empiri britannique. dans son economie. souleva finalement l'eternelle difficulte de toul conglomerat politique semblable : le maintien de sa cohesion. habites par des pcu ples differents. II n'est plus uniquement fonde sur la force du capiul industriei mais sur la fusion. Ils ont pour consequence l'accroissement brusque de l'expansiol coloniale britannique. Les causes de cet etat sont nombreuses. se trouvant â des degres varies de developpei: economique. „L'Empire imperialiste" n'est deja plus le „Nouvel Empire". du capital financier. Ceci a conduit â r&onsiderer la poli tique envers les populations autochtones. Les doctrines de DisraW et de Joseph Chamberlain constituent l'expression ideologique de cvinexpansion. tant graphiques que spirituels. 446 . l'Empire britannique a du creer d.m son sein une certaine base technique et de capital pour l'organisation di la vie economique des colonies.ui son hypertrophie. les signes de faiblesse pr&ents et les cinquante dernieres annees de son histoire — qui sont trai dans la IV-e et deraiere pârtie de l'ouvrage — representent le declin el 11 fin de l'Empire. dans l'ouvrage le terme „Imperialisme' n'est pas pris dans | sens d'expansion sur une vaste echellc. par la preponderance de l'exportation ■ capital sur l'exportation de marchandises. specialement en Afrique. â caractere monopoliste. L'extension de la sphc la domination britannique â d'immenses territoires. entre le capiu! industriei et le capital bancaire. dans la huitieme decennie du sifci I passe.l'historiographie et l'economie politi<|iir marxistes par l'oeuvre biflj connue de Lemne „L'imperialisme R>d 'ine du capitalisme' pourquoi. vivant dans des climats divers. Cette derniere fut tout d'abord un auxiliain du systeme britannique de domination mais.sii naţionale dans les colonies. mais a le sens de phase de deVi loppement du capitalisme qui se caracterise par la formation d< nopoles. porte l'Empire britannique â sa plus grande extension et â uaj apparence d'apogee de puissance. m. au cours de la premiere guerre mini diale. Etant apparu et s'etant developpe dans le dessein d'exploitci territoires englobes successivement. par la suite et graducll. par exempli dans un elargissement du systeme de l'instruction publique ou dan l'accession des elements indigenes a des postes dans l'administration Ces faits ont eu pour consequence le developpement d'une bourgeoi. social et culturel.

.-s avec tant de facteurs centrifuges. Cette derirmule signifiait deja une division partielle du pouvoir entre nnlrirrrc et ses dominions. i " . april la > . le Conunonvealth. celles-ci ebranlerent sa force economique.. une porte ouverte vers la disiolutlOB IIMintc d'accorder Ies memes statuts de libre lisoci.que de 1929—1933 et.. Dans ce sens agissaient egalement la ni. •olitique et sa capacite de maintenir l'unite de l'Empire par I M M ... l i n l'Angleterre fut parmi Ies puissances victorieuses dans niondiales..iutonoinie . II represente en tout cas la fin di 1 i c i I mpiri ni forge des generations entieres depuis Ies deux Pin jusqu'i . I. m4 par plus de 20 associes.. et qui determinaient un changement notable de Pe'qui-«dlal. considerablement renforce Hi . I r certaines d'entre elles.. ne comme un element d'equilibre et de sauvegarde de la de l'Empire. â l'interieur duquel des contradictions multiple.. im i u n sa viabilite. infime developpement iconomiqui dl l'Empire britannique cmble qui engendra et novrrU I' l pil itioni i l'. la Grande Bretagne n'a pu ivitei li dfta . iicrrc. guerre mondiale... La direction unique tendait ainsi â se ier en un direc toire â 5 me mbre s. L'Empire. apres la deuxieme guerre mondiale.I I ..prii conscience de ses proprci ini .. aux structures si differciiM dans Ies cinq continents ? Cest lâ une question que 447 . loppement du proletariat dans Ies colonies imprima. rnieres cinquante annees apparaissent pour ces raisons comme i "ii l'idee imperiale britannique est sur la defensive. ... devint un organi... la formule de Commonwealth s'avirttit. l<-s colonies. V el l'administration. particu<\i 1918 un caractere plus radical et plus consequent â 1» britannique que dirigeait la bourgeoisie naţionale. .D ' ti ilc ses possessions. En meme temps. (oeic d'attraction du monde socialiste. essaie de se reorganiser ■ i (|ii'cntre 1926 et 1932 Ies statuts de l'autonomie des doII IHI » furent ^labores et que fut cree le Commonwealth.II e que l'Angleterre reussira â traverser la periode critique actuelle dre durable cette federation d'Etats. .sinc extrfimemeni I n ' »(lnr.

Se fondant sur l'experience du puii. mais ce n'est pas son râie. mais celui de l ' h i i i . d'y re'pondre. dans le cas d'une configuration politiqw du type du Commonwealth. d'ailleurs n'est jamaii complete et qui ne peut mener â une preVision rigoureusement i l'historien peut tout au plus affirmer que le sens gene'ral du loppement de la societe va. cjui. i i .l'historien se pose. . vers le renforcement des tendancM | l'inde'pendance complete des parties qui le composent.

P. 119—252. E. Bucureşti.. E. în i»gul lor. 449 . 315—319. E.S. 524—526. 79—83. pp. pp. pp. 1960. 166—170.. pp. Bucureşti. 517—520. 241—256. voi.P. 1964. E.L. 66— 74. 1958. Bucureşti. am cuprins lucrările care se îeferă. 1959. 321—329.îl M ..P. voi.P.. 497—502.P. 1963. 568—573. E. 6.P. pp. voi. pp. E. pp. pp. E. următorul criteriu : în lob Lucrări generale. :■:. E. 16. 493—495.. Bucureşti. ol 2.. 1961.L.P. Bucureşti. 229—236. E. 102—110. Bucureşti. sau numai la o . 296—303. 125—141.. E. 19. pp. 1963.S. 83—92. am înţeles studiile privitoare numai la o problemă. 516— 530. am trecut studiile care se referă la Anglia numai pariul . 13. Opere complete. 327—335. 547— 562.. 1959. 276—280. Bucureşti. 3. Bucureşti.P. 1961. 355— 361. E.P. 375—387. 523—531. l . 487—497. rol. voi. 7. 10.P. pp.. voi. 1961.P. Intrări generale de istorie britanică figurează studiile de istorie engleza cart ie • it numai în parte la probleme coloniale .. E. pp. 1957. E. 180—189. voi. voi. Bucureşti.ij pottl a expansiunii coloniale britanice. 1962. E. 332—340. 325—328. 480—482. 104—108. 262—291.. pp. 175—180.P.. Bucureşti 1960. 441—447.. pp.P. 15.P. 9. c n i n . 73—75. sau cu precădere. 391—397.. 12. Bucureşti. voi. E. 502—509.. pp. . voi. 27. voi 11. Bucureşti. Bucureşti. 184—195. 213—219. 578—582. 1963. voi. Bucureşti. 1961. 2. voi. voi. 457—504. voi. E. 666—681. 309—432. pp.P. pp.. prin i'rc'iale. E.P. 218—234.. 4.P. • In alcătuirea accscei bibliografi: am avut în vicieri. 204—236. E. voi 1. I. 296—314..F r i e d r i c h E n g e 1 s. 156—164.P. Bucureşti. 599—605. 371—389. în rubrica următoare.1 i \ . 466—478. 553—560. Bucureşti. la Imperiul şi colonialismul britanic .. Lucrâri gcnrr<i/r > p t f Imperiul şi colonialismul britanic. 1960. 587—592. 1964. Opere. 229—243. 1962.P. 162—164.. Bucureşti.P. Bucureşti. 14. 304—311. 486—489. 114—117... în sfîrşit.

p. 1964. M. Survey. 450 . 1763—1917. Toronto. E. W a 11 a c e. China's Response to the West. A r t h u r G. Documents and Speecbes on Commonwealth Affairs. Izvoare B e n n e 11. Adam . Londra. 1963. nr. M a r c e 1 . H e n r y S t e e 1 e. British Colonial Developments. Documents of American History. J o h n R. J.Declaraţie cu privire la poziţia PUR l» problemele mijeam muniste şi muncitoreşti internaţional \doptată de Plenara larg a CC al PMR din aprilie 1964.. N i c h o l a s . [1953]. W. M. P. voi. Bucureşti. 17741947.B r u n e t. ed.Doughty. Montreal şi Paris. Toronto. Toronto.. The Concept of Empire. Oxford. F r e d e r i c k .. 1963. în „Scînteia". B. K e n n e d y..P . W. I v o r . 1965. M a n s e r g h . ' on British Colonial Policy. G e o r g e. I : to 1898. 1952—1962. voi. voi.. II (1855-1960). 1961. 1934. Cambridge Mass. XXXIV (1965). F a i r b a n k . 1961. ed a Vil-a. K e i t h . C. voi. ed. New York. Selected Speeches and Document. Documents relating to the North-West C ± pany. an. 1918. a IV-a. 1759—1791.Y o u n g. Oxford. Harlow. J759—19li.Madden. Constituţional Laws of the Commonwealth. [Londra]. I (1534-1854). E. Londra. J e n n i n g s . A Documentar. Rezoluţia Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Roman. 1952. 1774—1834. T y r r e l l . Histonr du Canada par Ies textes. 1953.P. 3. I ■ r & g a u 11 G u y . V i n c e n t .T r u d e 1. Burke to Attlee. 1839—1923. M i c h e 1. Commager. Ottawa. 1931. N i c o l a e C e a u ş e s c u . Raportul CC al PCR cu privire la activitatea Partidului in pe rioada dintre Congresul al Vlll-lea şi Congresul al IX-ltt al PCR. 1963. 1911.. Documents relating to the Early History of Hudson Bay. I—II. S h o r t t . a Ii-a. Documents of the Canadian Constituţia). Bucureşti. Documents concernant l'histoire constitutionnelle du Canada. Select Documents.. 6689. Stevitt. A r t h u r B e r r i e d a l e .

A. „L'cvolutio I Immanite". A. i lumps.M i l l e r . 2.i l j u n g . Changements politiquei tt i miques dans les pays d'Asie et d'Afrique au XX-v tiii li. în l'Europe du XlX-e et du XX-e siecle (1870—1914). LXXXVIII]. Essai d'analyse comparee de deux croissances economiques. F r a n c o i s. voi.i i .i r t c n. i r d e s. F. •■ . ■ u i i s c h w i g . Paris. Michael. Asia in the Balance. Hubert. IV—VII. Oxford. 1960. Histoire generale des civilisations. pp. nr. Rapl voi. H e n r i . Mil a no . an. IU 12—1830. P i e r r e R e n o u v i n . . La fin des empires coloniaux. Heinrich. Vicna. 1953—1959. voi. Histoire. Paris. Berlin. G e o r g e W.. în „Annales". L'Amerique et les Ameriques. Britain aiul tkt Indepeiuienct of Latin America. 1 0 1 3 — 1 0 4 9 . Georges. an. 17 (1962). [Paris]. nr. 1964. . Bucureşti. [1 96 2 ] . 1914—1922.1 officcs Archives. Procesul colonialismului. 1963. B u r c h a r d. Henri. 1963. 1962]. voi. F. 254—291. 21 (1966). Iţunu. 1963. Angleterre et France au XVIlI-e siecle. . P i e r r e . . I—II. Paris. l u i M a x B e l o f f .C. e t. sub red. La politique coloniale et It partage de l. l ( i o u z e t. I I . [Londra. . pp. cd. vo i. pp I I I 161. 5. Problemes et interpretations bistoriques. Berlin. A. i n t j c t . passe et frustration en Afrique noire. Les formes et Ies methodes de la colonisation des etats continentaux. I—II. 1937 [Col. J a c q u e s. 873—874. Histoire des Continents. II. Selected Di». [1965].. în XH-e Congres International des Sciences Historiqtut. K. Das Zeitalter des Imperialismul ' 1914. Urahes junges Afrika. p p . F r a n z S e i m i b e l şi F r a n c o Valsechi. Imperialismul vot 1914.. 1931 Lucrări generale ■ i i II 1 t. voi. t II i. lui M a u r i . H n i o li w i »..i aux XlX-e et XX-e siecles. a IlI-a. I—II. ed. în „Annales". sub red. voi. Munchen. ■ ' i i l i c r .

W o d d i s . a Ii-a. Peuples et civilisations. Budapesta. 3. Breve histoire contemporaine de l'Afrique Noire. F r e d e r i c . ed. cit. Joos. S i k Endre. Bristol et l'Atlantique Nord.. F r i t z . Allgemeine Wirtschaftsgeschichte des Mittelalters und der Neuzeit. Paris. Mo r a z e . voi.. Destinele Africii. [1958]. Colin. N e v i n s . a IlI-a. Paris. VIII—IX. Moscova. 1953. 1961—1962. la B e 1 o f f. Novaia istoriia stran zarube]noi Azii i Afriki. în „Annales". M o u r i n. „Nouvelle Clio". Les voyages de decouverte et Ies premiers eu blissements (XV-e—XVI-e siecles). Histoire de l'Afrique Noire.C o m m a g e r . 1964. Paris. L'expansion demographique. S c h n a b e l .. 1964 [Col. Maxime. Paris. Miinchen-Berlin. S t e r n b e r g . Empire. A l l a n . a IlI-a. 1948. Henry S t e e l e. Istoria descoperirilor geografice. I. I. Histoire des Grandes Puissances. 1918—1958. Paris. Richard. maghiară). 871—906. C h a r l e s . 1961. J o s e f . op. Histoire des colonisations. M a h n-L ot.Hunton. Bucureşti. ed. Paris. 1931. La Crise Britannique au XX-e siecle. Moscova. ed. Koebner. IX— XVIII. [1958]. L e g u m. [1945]. [1964]. pp.. 1957. II. voi. Le panafricanisme â l'epreuve de l'independancc. Bucureşti. 1929. Leningrad. 522—530. Paris. Paris.. C h. De la colonisation â l'independence. voi. 1965. A l p h a e u s W. Cambridge. P i e r r e . L o u i s C. 1930—1948. 1960. Marianne. [1965]. Calea Africii. II. voi. 1840—1940. P. nr. Paris. voi. Colotnb. 1954. Paris. Paris. Moscova. 1964. 27]. K u l i s c h e r . 19 (1964). 1958. — Vsemirnaia istoriia. an. Histoire generale publiee sous la direction de Louis Halphen et P h i l i p p e S a g n a c . II (în 1. La question de l'Extreme-Orient. Lannes. Ren o u v i n . [1946]. 1961. M a g h i d o v i c i . I. Bucureşti. Mauro. voi. Istoria diplomaţiei. J u 1 i e n. A n d r e. voi. Budapesta. D. Noveisaia istoriia Afriki. Les bourgeois conquerants. S e d i l l o t . Le Conflit du Siecle. Reni. Istoria Statelor Unite. Xavier. J a c k . 1962. 451 . L'expansion europeenne (1600—1870). pp. Bucureşti. R e n o u v i n . S i e g f r i e d . Capitalisme et socialisme â l'epreuve de l'histoire. Imperialisticeskaia borba ia Afriku i osvoboditelnoe dvijenie narodov. V a l s e c c h i . 1959. nr. Andre. Bucureşti.

Boston Mass. LonJi. H. I. A. The Constitution and Financi Scottish and Irish Joint-Stock Companies to 1720. 1962 [A History of England. M a u r i c e . [1954]. B. 1962. 1700—1774. ed. Cambridge Mass. 2. i n s . Cambridge. W a l l a c e . I—II. R a 1 p h.. Development and Circumstcm.L e v i t k i .. Angliiskaia burjuaznaia revoliitţiia XVII veka. English Foreign Trade. The Eighteenth-Century Common Studies in the Transmission.i. The Century of Revolution. The Reign of Elizabeth. W i l l i a m R o b e r t . 1961. ■ i n s k i. voi. i i li <• r. I— 111. nr. A People's History of England. New York. J. in Honour of R. J. A. 1563—1642. voi.. A. 1603 — 1642. An Historical Essay and Bibliographical Fgding List. 1961 i n e r . pp. V].. F. Moscova. 1954. English Liberal Thought from the Restoratioii of Charh 11. Tawney.. Edinburgh. ■-s. History of England from the Accession of James I to the Outbreak of the Civil War. L. seria a Ii-a. s t e i n . 1603 —1714. 285 —303. (Sub red. lui C h r i s t o p h e r Brooke şi D e n i s Mac S m i t h . Ann Arbor. . I—X. VIII]. voi. 1603—1630. I. 453 . k. 1884—1886. The English People on the Eve oj ' zation. Caroline.Lucrări generale tic A l l l l c y . ■ I I . i v . A Study in Applied Mercantilism. Oxford. . 1949 [The Oxford History of England. S a m u e l Rawson. fii 11. în „The Economic History Review". a Ii-a. 1558—1603. sub red. John G. 1956. I Moiim Ilistory. The South-Sea Company. Cambridge. XV (1962). 1910—1912. voi. voi. C h r i s t o p h e r . nntil the War with the Thirteen Colonies. voi. ptrling. gen. The Enforcement of English Apprenticeship. Londra. a lui—). Essays in the Economic and Social History of Tudor and Stuart England. E. Cambridgi 1961.. Great Britaii. M a r g a r e t G a y . ( . i on.

B e e r . Reflections on British and Roman Imperialism. I d r i s. A l f r e d Le R o y. tom. 2. voi. C o x. pp. R e n o u v i n. 3. 1051—1094. la B e 1 o f f. L'Empire Britannique. în „Annales" an. J u l i a n . Londra. Paris. voi. 85 (1961). 1959. VII (1965). partea I. C r o u z e t . Commerce et empire: l'experience britannii/uc du libre-echange â la premiere guerre mondiale. 1908. New York. col. La politique coloniale de l'Angleterre du XVIIl-e siecle â la veille de la guerre de 1914. publicată sub conducerea lui C h. seria I : „Etudes cdloniales". V a l s e c c h i . L' evolution de V Empire Britannique. British Colonial Policy. G e o r g e L o u i s . Cambridge. 1928. 485 Amery. British Policy in Changing Africa. Berlin. The Evolution of the British Empire and Commonwealth from the American Revolution. I—II. C h e v a l l i e r . 1912. On the Term „British Empire". 19 (1964). At the Height of his Power. 441—460. I—II. New York. C r o u z e t . 1929—1959. cit. an. 1660— 1688. IV. M a u r i c e . 5 J . G e o r g e . B r i e . C o h e n. — The Cambridge History of the British Empire. J e a n-J a c q u e s.pires". B e n n e t t .■ Lucrări generali despre imperiul şi colonialismul britanic Adams. G e o r g e L o u i s . The Life of joseph Chamberlain. XXVII (1922). G e o r g e L o u i s . F r a n c o i s . pp. pp. nr. a Ii-a. voi. voi. F r i e d r i c h . nr. Aufstieg und Niedergang des Britischen Empire.. Londra. în „Coin parative Studies in Society and History". 1754—1765. [1956]. pp. 1901— 1903. The Old Colonial System. în „ American Historical Review". J a m e s T r u s l o w . [1962].. Nov York. I—III. Ii i u n s c h w i g . 1578—1660. Halle. ed. pp. 1907. A n d r e w. 1949. S c h n a b e l . 454 . voi. B e e r . Burt. The Origins of the British Colonial System. Paris. P. nr. 3. B e e r . A. Boston. 1930. 281—310. H e n r i . pp. 157—206 [„Colonies et em. 1951. în „Revue Histo rique" . Joseph Chamberlain. nr. în Les politiques d'expan-sion imperialiste. CCX XVI . op.-A n d r e J u l i e n . B i u n t. Imperialistische Stromungen in der Englischen Li teratur. 267—288.

1951. John . The Imperial Idea and its Ennemies. 1 i li.. 1939 [Oxford Pamphlets on World Affairs. A 1 b e r t.ngland. The Expansion of Elizal l'. L. 1944.Denny. 1923. a Ii-a. Africa and the Victorians.1 i n i. 4. R o b e r t L i v i n g ş t o n e . W. 7]. Cambridge. voi. 205—218. A. D. Oxford. John. Et perial Government.. în „The Economic History Review". 1763 —18 în „The English Historical Review". voi. l ' a l m e R. The Local Executive in the British Empire. The Fall 4d Colonial System. nr.. V. <D. British Colonial Theories. IV—X. XV. Constituţional History of the First British Empire. 1945. The British Empire. Criza Imperiului britanic. A. l s o n . New York. A. ed.. 1 . The Historian and British Colonial History. Londra şi New York.. New York. The Commercial Empire oj the Atlantic. n s o n . I low. i r e n c e H e n r y . l y l e r . 1770—1870. i II i n g s. I—III. seria t Ii-a. 1955. (1%2). The British Empire before the American Revolution. prescnted to Margery Perham. P. Kpt K. L. ed. nr. New York. I v o r. V i n c e n t T. 1920. Kenneth . Paris..Madden. Paris. Paris. VEmpire coloniale. 195K— 1960. 1959. La colonisation anglaise. Henri. Bucureţti. B e r r i e d a 1 e. Ronald ..on. Paris.. voi. 11. [1961]. A Study in British Power. . Oxford. A Study in British Free Trade.. Toronto. Histoire du Commonwealth Britannique. Oxford. . 1952—1964. pp. 01on. F r e d e r i c k . LXXVIII (1963).G a 11 a g h e r. voi. A. r. Oxford. Colonies and Raw Materials. 1965. I. 1930. U pp. 1939 [Oxford Pamphlets on World Affairs. 2]. M o i i o n. 1951 I e. La fin de l'imperialisme.. V i n c e n t T. Alic».55 . voi. M . i e r sori. I . I1 4 i I o w. R o b b i n s o n . 1961. 1939—1961. H. Oxford. I—II. ed. The Approach to Self-Government. 1607 —1783. 1956. New York. a Ii-a. The Founding of the Second British Empire. 436—457. K1 a u s E. H.. The Eliiabcthan Age. hey. 2. nr. Londra. Londra. I—II. 1570—1850. G.

nr. New York. I n g h a m . G i 11 a r d. 81 (1957). New York. . M a u r i c e . Reginald.. The Colonial Period. D. C o u p l a n d . a III-a.. Lon 1946. La politica africana dell'Inghilterra nel XlX-me secoln. The British Anti-Slavery Movement. Kenya. Studii generale B r u n s c h w i g . G1 u h o v. LXXV (1960). [1963].. Londra. Africa de Est şi Ecuatorială Bennett. din 1938). a Politicul History. Londra. [195S | 456 . 1945— 1960. pp. Thi Slave Trade and the Scramble. voi. [1939]. an. A Short History of British Expansi ed. M. Moscova. 631—635. L'Afrique du Commonwealth. ed.C o w l e y . Londra. R. James A. Londra.. M a n n i x . 1944. Arthur. H e n r i . a Ii-a. Oxford. în „The English Historical Review".. Paris. K e n n e t h . The Age of Drake. R. Salisbury's African Policy and the Heligoland O//r> of 1890. C a r 1 o. a Ii-a. A. 2. pp. Londra. [1963]. G e o r g c . The Exploitation of East Africa. 1962. a III-a. b) COLONIILE ENGLEZE DIN AFRICA 1. 86—115. from the Earliest Timeto the Death of Seyyid Said in 1856. a Ii-a. W i l l i a m s o n . J a m e s . A. CCXVII. C o u p l a n d . Daniel P. [1961]. 1950.Walker. ed. [1964]. Ingham. Lucrări speciale a) ISTORIA SCLAVAJULUI Coupland. P o l l e t . . L'Afrique britannique. G i g 1 i o. ed.. în „Revue Historique". I. 297. Eric A. Kenneth. The British Emjmr .. 1963. (Reimpri mare a ed. R. A History of the Atlantic Slave Trade. W i l l i a m s o n . A History of East Africa. 1856—1890. East Africa and its Invaders. 1945.trttcture and Spirit. Britanskii imperializrn v vostocinoi Afrike. The Making of Modern Uganda. Oxford. Black Cargoes. tom. [1962]. I—II. Padova.

Margery. Berkeley An 1963. în „Tl. 1830 — 1885. voi. 1957. c s. M. Johanncsbur^. 1962. 1956. 1834 — 1854.. 5 8 2 — Oftlbraith. Vincen t. . pp. A. C h r i s t o p h e r . A 1 a n. Oxford. 457 . G. . Londra. Thomas E. tki y. T. 1940. Frontier. 1956 —1960. J. 1964. I I <> v d. I—II. A History of Sierra Leone. The Royal African Company.• Rtd Sta i n d t r i o n . //>..n p o r t . A History of the Gambia. în „The Englisl) I listorical Re\ < LXXII (1957). Oxford. 1800—1878. The South-Afrkan Rebellion.. ■' w d e r.. 3. Ethel. voi. The Story of the Ashanti Wars. Sir Frederic Hamilton's Narrative of Events relative to the Jameson Raid. 1936. h a m . Rhodesia and the Protectorates. W. . I ' ' Ic c. pp. pp / I 94. J o h n South-African S. . 1952. The Drums of Ramaşi. K. Pretoria. 306. J. LXXVIII (1963). VIII.. M i c h a e 1. H. l. Africa de vest B o t h e n.. Londra. 1964. Oxford..i ■ tni oj MW and tbt Upper Nile. Londra. . 49—72. p p . Area. I I i i I ci w. i > u r y . The Anglo-Com.. I XV III (1 n r . Lugard. C o r d . N. * y f e. Britain. Africa de sud — The Cambridge History of British Empire. 1788— 1861.ton. The Question of Imperial Complicity in lb< / Raid în „The 593. Trade and Politics in the Niger Delta. 279—305.r English Historical Review". Hiltorlctl ELt^tv". | i > > . British |i Policy on I . . 1914. A History of thţ Discovery oj tki Witwatersrand Goldfields. 306. . nr. O n w u k a. Oxford. SouthAfrican Stmggle. />'. 1940.. English Historical RevW. J. nr. 2 6 9 .. South Africa. [1962]. 283. i | . 1961. Hamden ( . Cambridge. nr. Londra.>■. G. The Western Slave Coast and its Rulers. în „The Englisl. The Story of Nigeria. Reluctant Empire. K. Cambridge. . J a m e s and Ethel L. 4. the Sahara and the Western Sudan. R. LXXVIII (1963).. C.

. New York. Britain and the „Tunis Base". A History of Modern Egypt and Anglo-Egyp Relations. ■ A. 75—90..Mason. CANADA. [Leningrad |. A. pp. ed. John. 1914. CCXX1V. 636—661. Vosstanie 1919 goda v Eghipte. S a f i i. nr.. B e r n a r d . Edinburg] 1958. J e a n . Londra. — P h i l i p . a Ii-a. P. B r e b n e r . pp. 1959. F. an. Din istoria instituirii protectoratului englez asu Egiptului. Les interets financiers et la question d'Egypte. The New-England Merchants in the Seventeenth Century. Hoit. în „Analele Româno-Sovietice"... 4. . 1958. tom. [1961]. The „Indianization" of the Egyptian Administration under British Rule. 310. [1949]. J o h n B a r t l e t . 1954. a Ii-a. The Interplay of Canada. 1958. 84 (1960). în „The English Historical Review". I d e m . Moscova. The Mahdist State in the Sudan. A Modern History of the Sudan. seria istoriei an. 3. X (1956). A b d a r r a h m a n Ar-. Razvitie naţionalnoosvoboditelnogo dvijeniia v 'Eghipte (1882—1956).Havcn. Africa de nord. 1965. 1961. Xahvat i zakabalenie Eghipta. a IV-a. Gol do v i n . Egipt şi Sudan B o u v i e r . ed. 1800—1956. S h e p p e r s o n . Londra. Marsden. Nev. Tignor. Moscova. în „The American Historical R: 1 view". l'he Conquest and Settli ment of Rhodesia. 1875— 1876. Moscova. A. M. 67—96. ed. A. G o 1 d o v i n. 458 Bailyn. A s-. 75—104. pp. The Birth of a Dilemmj. LXXIX (1964). în „Revue Historique". Independe African. North Atlantic Triangle. pp. 1964. M. R o t ş t e i n . c) AMERICA DE NORD. Hamden Conn. LXVIII (1963). John Chilembwe and the Origins. Thomas. R o b e r t L. M.. 1881— 1898. Marlowe. ed. Setting and Sign ficance of the Nyassaland Native Rising of 1915. S. the United States ad Great Britain. 1894 — 1896. 1958. a Ii-a. R a f i n . George Price. Arthur. nr. Oxford. nr. 5. Eghipetskaia revoliuţiia 1919 goda.

Essays in Canadian Economic History. B a r t l e t — Mtitfll A Modern History. 1960. Canada Report. The Story of Canada. Histoire du Canada francais depuis la decouverte. ■ i LI ti. The Path to War.1. 1956. I o y d. n i s. Canada. 1957. DI ton W. Londra. l l l O n. i I. nr. The problemes. Arthur [1952]. An Economic History of Canada.19 3. M a r y Quayle. [1959]. a II l C. 1 i n . The Fur Trade in Canada.. 4. 1964. Who captured New Amsterdam :'. 1946. L i o n e 1. M. i e h c n. Canadianism. [1959]. Toi Revolution. . „Nouvelle Clio". 469—474. An Introduction to Canadian Economic History. Berkeley şi Los Angeles. Montrea l. 1956. Ann Arbor. British Politia and the American Revolution. [Toronto]. ed. Londri [1959] 0 w e r. Capture of Quebec. ihlcn. ed. [Toronto]. Zur Ginesil der Kanadischen A/ii Hon. 1934. The Durktm [1946]. LXXII (1957). J. Donai d. ed. ■ 11-a. ' . o i s a H a r o l d A. 497—558. Cambrai itipland. Oxford tighton. Origini of the American Standford California. 1821—1869. Londra. Nation and Neigkbour.' R e g i n a l d . voi. Histoire du Canada. J o h n S. i I l) r a i t h. [Toronto]. Le fcderalisme 1 i I I v r. ed. 1965 [Col.i. 0 UI x. [1960]. The Hudson's Bay Company as an Imperial Factor. E d u a r d. | I ■ The Cambridge History oj il>. J o h n C. M a r c e l . 43]. Toronto [1954]. and New Foundland. R. a IV-a. VI. 1773—1775. L'Amerique anglo-saxonne de ÎS 15 â nos jottrs.. în „The Englisli Historical Review". in II n t a g n e. A History. C 1 a u d e. ed. Paris. Manitoba. Paris. Quebec.. a Ii-a. Probleme der Britischen Reichspolitik in Kanada : die Rebellion von 1837. L. în „Historische Zeitschrift". 1954. noughue. caiet pp. voi.. CMUtdiet) Evolution tt C h r i s t o p h e r .. H a n s. 150. 284. Marburg. B e r n a r d. I—II. Paris. Maurice. H. pp. a III-. nr. 1957.c b n e r .

R. 284—300. Some early Indian Nationalists and their Alliff in the British Parliament. LXXIX (1964). The Indian Empire. Jacques. nr. Mary. voi. 1497—1858. Angliiskoe zavOi Indii v XVIII vele. ed. Londra. 310. IlI-a. Ithaca (New York). în „The English Historical Review". }. Malcolm. Histoire de Vinde et de la civilisation indienne. LXXVI (1961). nr. II. ■ Kennedy. 1600 — 1945. IV. a II a Londra. în „The Economic History Review". [1943] . 706—712. 1859 — 1865. seria a Ii-a. Sir Charles Trevelyan's Indian Letters. LXXVII (1962). III. Battles of the Indian Mutiny. LXXVI (1961). voi. [1958]. T. nr. pp. R e g i n a l d . [1923]. H u 11 e n b a c k. M a r s h a 11. G.. Michael. 305. A History of Modern Burma. The French Threat to India and British Relations with Sind. D. 1799—1809... British India. voi. 1858Cambridge. LXXVII (1962). [Delhi. History of the Freedom Movement in India. Moscova. ed. H a m b 1 y. nr. Cady. Tara. Cumpston. The Personal Fortune of Warren Hastings. P. 299. Mac Rae. G. voi. 301. Ii-a. 1961]. P. The Indian Cotton Duties Controversy. 590—599. ed. Paris. în „The English Historical Review". pp. Dupuis. A. The Indian Problem. voi. Oxford. I. A. [1963]. 1894 —1896. J. The Battle of Plassey and the Conquest < > / Bengal. pp.. 1833—1935. voi. XVII (1964). Londra. pp. [19441. 1929—1932. A. Peoples ans Problems of India. E d w a r d e s . pp. 279—297. 2. 47—66. John F.d) INDIA ŞI ASIA DI SUD-MT inova. Oxford.. Idem. Holderness. în „The English Historical Review". Britain and India. I. — The Cambridge History of the British Empire. nr. R. 1851 —1906. H a r n e 11 y. 1962. 1400—1959. 305. 1958. Londra. [1943] . Coupland. Londra. în „The English Historical Review". W. a IlI-a. pp. 684—702.. Richard Temple and the Puhjab Tenancy Act of 1868.. 1963.. Chand. The Future of India. [1946]. 460 . nr. ed. Oxford. 1936—1942. voi. Indian Politics. în „The English Historical Review". 1963. Idem. V. A History of Malaya. K.

War and Trade in the West Indies. J a m e s A. 163—176. K voprosu o rol' radjputskogo krestianstva v indiiskom naţionalnom vosstanii 1857 —1859 godov. P i r e s . 134—145. [1965]. Oxford. 1951. H o t h e r m u n d . u i c ş i i. l'. voi. ' i i l a t s h a h i . l ' . The Trade between Norlh \m tk( West Indies before the American Revolution. II. N « h r u . i m. 1959. 71—83. 1923. n>. Istoriia Indii. '■ n i li t r 1 a n d. E r i c. XVII (1964). A History of Barbados. V i n c e n t T. Moscova. Jahrhundert. '• i n li a. 1604—1668. nr. Moscova. f) ORIENTUL APROPIAT ŞI MIJLOCIU. voi. 1959. M..u. 1804—1828.. Yankees and Creoles. 1954. ASIA CENTRALA ' Dtlgupta. 1962. 1956 Novaia istoriia Indii. Imperialism and „in Polii > m India. Oxford. 1926. nr. The English Utilitarians and India. 1951 (Teză dactilografiată). Histoire des Continents. pp. L u c y S.. 1959 (Teză dactilografiată). Merchants and Planters. 1. în „The Economic HlltOTJ I rll I II ■ > . 1961. Die Rolle der westlichen Bildungsschicht in den politischen Massenbewegungen in Indien im 20. Britain and South-East Asia. Dietmar. [1962]. 1739—1763.. Le conflit anglo-persan â propos de Herat (1828—1857). Viena. Rapports. 1625—1685. B a n e r j e e.R. Cambrid 1956. J a w a h a r l a l . British Policy and the Independence of Latin America. J. Oxford. 1957. i f m a n n . Oxford. pp. Cambridge. în XII-e Congres International des Sciences Historiques. R i c h a r d . Mi am son. E s m a e l . 1853 — 1854. în „Voprosî istorii". Oxford. Paris. La politique angluisc en Asie Centrale intri 1878 et 1885. Paris. New Haven. S a u l . e. pp. S i n k e s. Moscova. 1940. W i l l i a m W.. English Colonies in Guian* and on Amazon. Pa r i m a i . Descoperirea Indul. l'» i p o v. e) INDIILE DE VEST $1 AMERICA DE SUD II nlow. A.. 4G1 . 6. Noveisaia istoriia Indii. Baltimore. The East India Company in Eighteenth-Century Politics.

. C. Wright. ed. B r i a n. 273. în „The in Woodhouse. Colonisation britannique. ( I . Ann Arbor. G r a 11 a n. Australia — continentul contrastelor. Barnard.. a. [1939]. LXIX (1954). British Policy in Persia. Monroe. 1948. 85 (1961). 1959. pp.. Craiov. Keith. VII. a Ii-a. Early Years of Western Contact. partea a Ii-a. A History of Australia. The Roatl Lhasa. Brunschwig.. — The Cambridge History of the British Empire. M. From the Earliest Times to the Age of Macquarie. voi. [1962]. Melbourne. [1963].]. Williamson. Ocean Pacifiqut Ocean Indien. M. Londra. i in the Twentieth Century. M. A History of Australia. [Sydney. [1960]. AUSTRALIA ŞI NOUA ZEELANDĂ. The Southwest Pacific to 1900. Marjorie. Britain and the Middle East. 1933. în „Revue Historique". 191-1 1956.i r k. an. Cambridge. Australia. [1960]. E l i z a b e t h . New Zealand. 1962. Empire by TtetH u and the Middle l'. 1858—1890. Wilhelm. Britain and Chintst Central Asia.. Cambridge Mass. Britain's Moment in the Middle East. Cambridge. 1933 . partea I. New . 1769—1840. A. ed. Londra. 457—470. 1767 to 190%. A l a s t a i r . Thornton. nr. Pike. C. tom. Londra. M. Geneve-P g) PACIFICUL. 196 ■ Lamb. 1783—1833. S i n c l a i r . I1i t z p a t r i c k. 1963. An Economic History of Australasia. Londra. Australia. H a r 11 e y. 1959. the Quiet Continent. P.F i t z s i m o n s .i [f. voi. Londra. A. James A. voi. CCXXV. A History of New Zealand. VII. 1962]. H a r r i s o n Zealand. I.. C. Cambridge. 554—579. Henri. Nowack. H. a II-a. pp. Londra. Douglas.. Cook and the Opening of the Pacific. British Imperialism and Australia. glish Historical Review".

şef zulus. 84 nota 6 463 Amobindo Gosh. duce de —. sultan al Zanzi-I. Ahmed. 21 şi nota 2 AM bcn Hamud. (1915—1947). (1872—1950). (1857—1941). 373 Ballance. 110 Beaconsfield. general II de stat birman. (1731—1805). 253. Mare Mogul (1658— i 17). 293 Baldwin Robert. 343 Abdullah ibn Hussein. Arthur James. 14. 391 nota 2. turalisi şi e: ploi itor engli . (1885—1898). 232 Baker. 285 in de Moleyns. lord (1605—1675). 337 Miullah. călător pe Atlantic. Clement Richard. 68—69. George Monk. papă (1492 1503). (a 1902). Hastings Kttnuzu. Samuel White. Abraham Hyli mtlie. 18 fc. emir al Afganistanului (1919—1929).inului (1880—1901). (n. om politic australian. 295—296. 87 nota 3 bi. emir şi rege al Iordaniei (1921—1951). 378 Balfour. (1821 — 1893). general englez. Stanley. conducător al mişcării na-ile egiptene. 420 nota 1 /Muiullah ibn Mohammed. ţar al Rusiei (1801 — 1825). locuitor al lui Mahdi. 43 Bambata. explorator al Africii Ecuatoriale. John. general ghanez. 423 nctil-Duperron. 419 ■ia 2 . 239 Bass. ţxplorator al Aui traliei (■'< I I I ) . vezi Dil raeli . emir al Afganis>. 390 Ankrah. (1867—1947). 419 n. lord Bewley. 30. kediy al Egiptului (1892—1914). filozof englez. Nathaniel. om politic canadian. Iii Bannerjee. 290 nota 2. lider conservator britanic. 425 Banks. 1). orientalilt francez. 63 nota 2 Baden-Powell. (1804—1858). 342 ' ur-Rahman. 389. (1839—1893). 1883). George. lord —. om politic şi literat indian. om politii afrii i i şedinţele republi -i. 41 Bacon. în Sudan. (1839—1911). (1881—1882). 228. şah al Iranului (1909— 1925). conducător al răscoalei din Virginia (1675— 1676). Joseph. W. irului (1896—1911). 307 Baltimore. 291 Ailirhurst. la începutul secolului al XVl-lea. 138 andru VI Borgia. 349 Bacon. 256. Cecil < alvert. 334 Banda. om politic englez.INDICE I>K PKRSOAiNl-: ll>i)js Hilmi. 327 Bahadur Şah II. Thomas. colonel. 391 Albcmarle. (1743—1820). vezi Monk mdru I. episcop de i hichester (1445—1450). int al burgheziei indiene. (1561—1626). 195 Baldwin. (1848— 1930). Robert Stephenson Smyth. Francis. politic englez. ultimul Mare Mo gul (1837—1857). Întemeiem al co loniei Maryland. 13 Alimed.

prim ministru canadian. 133. Edmund. John. 143 Boxeri. publicist şi politician liberal. 409 Bose. 106 Brunschwig. (1811—1889). 26 l. (1868—1952). navi gator englez. 26 Beecroft. guvernator francez în India. 112 Blundell. (1854— —1937). 175 Byron. Thomas. 289— 290 Blake. 107 nota 2. (1804—1872). 327—331. (n. ministru la Washington (1850). 253 BussyCastelnau. Forbes.. (1815— — 1898). (1869 —1914). 309 Bourbon. 102 Byng. ultimul i . 398 Bourassa. amir. ministru al reginei Elisabeta I. bunicul preceden tului. navigator genovei în slujba Angliei (sfîrşitul sa al XV-lea). (1946).» Bruce. 422 Bonaparte. trimis engk-/ în Afganistan (1835). John.Becon. 123. 388 şi nota 1 Botha. 129. John. marchiz de —. (1774—1839). Richard Francis. George Gordon. (c. cancelar german. diplonuu englez. (1897— —1945). T. dinastia de —. John.ki . general bur. Michael. poet englez. Henri. om politic în Kenya. Louis. 392 Bell. (1704— 1757). lord Dall ing. guvernator al Indiei (1828— — 1835) 167. vezi Yi-hot'uan Braddock. agent englez în Abisinia. William. (1754—1817). Henri. primul „rajah alb" din Sarawak (1841). om politic irakian. (183'* —1908). (1856—1879). 332 Bismarck. fiul lui Napoleon III. (1757—1827). agent comercial englez în delta Nigerului (1849) 212 Bekir Sidhki. William. preşedinte al Transvaalului. 328.ilb" din Sar. 300 Burghley. 97 nota 2. (1729—1797). Subhas Chandra. Thomas Francois. Alexander.nl englez. 334 nota 2. 24. 108 Cabot. (1862—1919). om politic englez. (1720— —1785). (1512—1587). Christian Frederick. John. general englez. poet englez. 17—18. 16. 256 Bentinck. 239 464 ' harles Vyner. 362—363. Edward. 262 Buller.iw. 83 Byron. 22 Burke. 336. explorator al Africii ecuatoriale. 301 Borden. J... Charles Patis sier. om politic în Guyana britanică. guvernator în New-South-Wales. Eugene Louis Jean Joseph. 131 Bligh William.. 174 Beyers. 1695— — 1755).il-. istoric fran cez contemporan. lord (1520—1598). 72. general englez. general şi om de stat bur. 178 Burnham. IX.. (1821— —1893). explorator al Abi siniei (1768—1772). Henry. 158. promotor al Reformei anglicane. (1834 —1881). 427 Burton. 82 Bright. 327 Bulwer-Lytton. om politic indian. răscoala — lor. 176. 182 Brooki James. Robert Laird. 1923). 188 şi nota 2 Burgers. 384. om politic şi scriitor francocanadian. James. (1788— —1824). Redvers Henry. William Cecil. Otto von —. 160 Burnes.. (1723—1786).

Scbastian, fiul precedentului, t, l'ierre du —, comerciant i n . II canadian, simpatizant al iluţiei americane, 94 i o n , Verney Lovett, (1844— I X')4), explorator al Africii ■ uatoriale, 253 ipbcll, Colin, baron Clyde, (1792—1863), general englez,
■|9

pii ,

I I

,
■ ;i nota i

( hild, |ohn, • omandam al ti m i n i I omp inii i Indiiloi («fîrţitul

( nnning, Charles John, (1821— 1862), guvernator al Indiei, Fiul l ui George Canning, 230— 231,255 ......iing, George, (1770—1827), ninistru de externe englez, 185 ' uleton, Guy, lord Dorchester, 1/24—1808), guvernator eni / al Canadei, 89, 91, 93 no< «rlyle, Thomas, (1792—1881), Io/of englez, 271 • unarvon, Henry Howard Molyneux Herbert, lord —, (1831 1890), secretar de stat pen11 II colonii, 300 ( jrol I, rege al Angliei (1625— 1649), 28, 40, 43, 49, 68 1 II ol II, rege al Angliei (1660— U.X5), 55, 60—61, 64, 68 Carteret, Phillip, navigator en1./. în Pacific, 108 KT, Jacques, (1491—1557) pi imul explorator francez al I .madei (1534— 1542), 80, 249 nota 3 < ic-orges-Etienne, (1814—1873), politician canadian, 249 nota 3 1 niwayo, rege al zuluşilor, 301 1 li.imberlain, Joseph (1836— 1914), om politic englez, 275, H4, 315 şi nota 2, 316—317, 124— 326, 378, 417 ■ hamberlain, Neville, (1869— IM40), om politic conservator, hui precedentului, 378 ' i n velin, Bernard Francois, (1766— 1832), trimis francez la I ondra, 133 nota 2 465
I I

< lnlombwe, John, (1871—1915), conducător al răscoalei indigene din Nyassaland (1915), 334 Choiseul, Etienne Francois, duce de —, (1719—1785), om politic francez, 107 Churchill, Winston Leonard Spencer, (1874—1965), om de stat englez, 385—386, 418 Clarendon, Edward Hyde, conte de —, (1609—1674), om politic şi memorialist englez, 60 Clarendon, George William l i . derick Villiers, lord —, (1800— 1870), ministru de externe englez, 242—243 Clayton, John Middleton, (1796— 1856), secretar de stat al S.U.A., 188 nota 2 Clayton-Bulwer, tratatul —, între Anglia şi S.U.A. (19 aprilie 1850), 188 Clive, Robert, (1725—1774), comandant militar al Companiei Indiilor şi guvernator ii Bengalului, 87, 98, ')'> |i nota 2 Cobden, Richard, (1804—1865), om politic englei I ii Colbcrt, Jr.iii Bâpi Columb, Cmtofor, (1451 mare navigatoi
Cook, James, ( 1 7 2 8 - 1 . explorator engl« 200, 202 Cornwall.-- I Ilarii i, (1 general engli
1682), m i n i ' . i i ii 11 i n . . i l

i« - \ i i ) , M i l i i l . l , [oiian, n i . I I . - . omerciant (ifîrţitul lec. XVII), 58

I

II II itoi 'I

Indici, 136 Courteen, Sir William, protnotoi al eoni.-i (ului . olonial îr XVII, 36, 40 Craddock, proiectul —, de c o n stituţii' pentru Birmania, 389

Creswell, fruntaş laburist sud-african, 336 Cripps, Sir Richard Stafford —, (1889—1952), om politic englez, 418—419 Cromer, Evelyn Baring, lord —, (1841—1917), guvernator al Egiptului, 291—292, 342 Cromwell, Oliver, (1599—1658), conducător al revoluţiei engleze din 1640—1660, 24 nota 3, 40 nota 3, 46, 52, 53 nota 2, 54 —55, 67, 216 Cronje, Pieter Arnoldus, (1838— 1911), general bur, 326—327 Cudjoe, conducător al maroonilor din Jamaica, 117 Cunningham, James, promotor al comerţului cu Indiile Orientale, 40 Curtin, John, (1885—1945), om politic australian, 415 Curtis, Lionel, om politic australian, 363 Curzon, George Nathaniel, lord —, (1859—1925), om politic englez, vice-rege al Indiei, 347 /'.ilhousie, James Andrew Broun Ramsay, lord —, (1812—1860), guvernator al Indiei, 226 Dampier, William, (1652—1715), navigator şi pirat englez, 108 şi nota 1 ■ Darling, Ralph, (1775—1858), guvernator în New South-Wales (1825—1831), 198 Davis, John, navigator în nordul canadian (1585—1587), 19 Deakin Alfred, (1856—1919), om politic australian, 322 De Beer, fermier bur, pe pămîntul căruia s-a descoperit o mină de diamante, 254 nota 2 Defoe, Daniel, (c. 1660—1731), scriitor englez, autorul lui „Robinson Crusoe", 108 nota 1 De la Rey, Jacobus Hercules, (1847—1914), general bur, 327, 332
466

Deli i ■ Tlu'ophile, (1852—192t! II II de externe al Franţtl Demangcon, Albert, (1872- TM i . i l francez, 114 nota 1 Dcrby, Edward Geoffrey Smith Stanley, lord —, (1799—1869) politician conservator englez, 231 nota 5, 235 De Ruyter, Michael Adrianzoon (1607—1676), amiral olandez, (> De Wett, Christian, (1854—lv general bur, 327, 331—332 Diderot, Denis, (1713—1784), filo zof materialist francez, 78 Dilke, Charles Wentworth, (1843 —1911), publicist şi om politic englez, 271 Dingaan, şef zulus, 403 Dinizulu, şef zulus, 334 Disraeli, Benjamin, lord Beacons field, (1804—1881), om polii i. englez, 139, 158, 165 nota 1, 215, 217, 232, 252, 265, 273, 278, 281, 285, 287—288 şi not.i 1, 296, 301, 314, 317, 417 Dorchester, lord —, vezi Carie ton, Guy Dost Mohamed, emir al AI nistanului (1826—1863), 178 şi nota 3, 179—180, 243 Drake, Francis, (c. 1541 — 1596), navigator şi corsar englez yj sec. al XVI-lea, 20—22, 24, 38, 66 Du Bois, William Edward Burhardt, (1868—1963), om de şt i inţă şi militant social americiu. 76 Duffy, Charles Găvan, (1816— —1903), om politic australian. emigrant irlandez, 262 DupetitThouars, Abel Aubcri. (1793—1864), amiral france* 203 Dupleix, Joseph Francois, (16<( 1763), guvernator al posesiuni lor franceze din India, 86—87

rban, Benjamin, (1777—1849), i nator al Coloniei Capului, 207 I'ni li.un, John George Lambton, lord —, (1792—1840), om polinglez, 193 şi nota 2, 194 ' I n . ud VII, rege al Angliei i I VOI —1910), 111 l instein, Albert, (1879—1955), n, James Bruce, lord —, (1811 —1863), guvernator al ' inadei 195 . Victor Alexander Bruce, lord , (1849—1917), vice-rege al Indiei, 283 I lr..ibeta I, regina Angliei (1558— 1603), 12, 16, 20—21, 23—24, 70 I llcnborough, Edward Law, lord , (1790—1871), preşedinte al < onsiliului de control şi guvern. i t o r general al Indiilor, 180, !31, 232, nota 2 I hot, Hugh, călător pe Atlantic l.i începutul sec. al XVI-lea, 18 i ngcls, Friedrich, (1820—1895), 132, 209, 212, 217, 229, 231 ik, rege al Egiptului (1936— 1952), 397 l ith Aii, şah al Persiei (1798— 1834), 141 ii ibn Hussein, (1885—1933), emir şi rege al Irakului (1921 — 1933), 391 nota 2 i i i n. mi, membri ai unei asociaţii rete irlandeze, 249 şi nota 4 i ilip de Anjou, rege al Spaniei, sub numele de Filip V (1700— 1746), 72 Roy, Robert, (1805—1865), guvernator al Noii Zeelande, 202 ; i llnders, Matthew, (1774—1814), l>lorator al Australiei, 110 ■-., Phileas, eroul romanului 'Iul Pămîntului în 80 de ile", 278 467

(9 1806), om 94, 102, 160 i ranl ' n u n . (1706
■ 'M
MII

1790),

polittt

.1 i n i ' i h .i n.

li

I

.

I

,

I V , , ,,

( I S X 4 — 1950),

om

iază Australia occidentală (1829), 198 French, John Denton Pinkstone, lord de Ypres, (1852—1925), general englez, 327 Freycinet, Charles Louis de Saulces de —, (1828—1923), om politic francez, 288 Frobisher, Martin, navigator în nordul canadian (1576), 19—20 Froude, James Anthony, (1818— 1894), istoric englez, 38, 114 nota 1, 272 Fuad I, sultan (1917), apoi rege al Egiptului (1922—1936), 394 Gambetta, Leon, (1838—1882), om politic francez, .288—289 Gandhi, Mohandas Karamchand, supranumit Mahatma —, (1869 —1948), mare om politic indian, 336, 345 nota 1, 379—386, 389, 418 Gardane, Claude Matineu, (1766-—
1817), general, ti imis al l u i Napoleon I în IVru.i, I I I Gatacre, WUlum I gentral en

politii neo zeelandej, 415 Preemantle, ofiţer englez, înteme-

Geor ge III, i ege ii \nglii i (1760 —1820), 101 l !, 151 Ghica, Ion, (1816- I iitOI şi om politic r o n i i n Gilbert, I [umphrev, i.........i . i i co I o n i / , II n bi itanu ' peşti tic ( mort în 158 3), 23- I Gillam, Zai l i n y, i ondui pi Im i expediţie a (Companiei < rolfului Hudson în < anada (1668), 61 Gladstonr, William Ewart, (1809—18VS), om politic libei ii englez, 215, 265, 273, 278, 288, 290, 296, 301

glez, 327

Glubb-paşa, ofiţer britanic, în fruntea armatei Iordaniei, 420 nota 2 Godeheu, tratatul lui — (1754), 86—87 Gokhal, Gopal Krishna, (1866— 1915), om politic indian, 349 Gordon, Charles George, (1833— 1885), guvernator în Sudan, 293—295, 297 Gordon, Simon, căpitan englez, debarcă în Barbados (1620), 36 Gosh Aurobindo, vezi Aurobindo Gosnold, Bartholomew, navigator pe coastele Americii de Nord (1603), 33 nota 2 Grant, James Augustus, (1827— 1892), explorator al Africii ecuatoriale, 253 Granville, George Levensgower, lord —, (1815—1891), ministru al coloniilor, 264 Grenville, George, (1712—1770), ministru englez, 125 Grey, George, (1812—1898), guvernator al Noii Zeelande, 202 Grotius (de Groot), Hugo, (1583 —1643), unul din fondatorii dreptului internaţional, 52 Habibullah, emir al Afganistanului (1901—1919), 352, 390 Habsburg, dinastia de —, 30 nota 1, 72 — Maximilian de —, (1832— 1867), suveran al Mexicului, 252 Haider Aii, sultan de Maisur (mort în 1782), 101 — 102 Hakluyt, Richard, (c. 1552—1616), istoric al descoperirilor geografice, 26 Halifax, George Montagu Dunk, lord —, (1716—1771), ministru englez, 125—126 Hampden, John, (c. 1595—1643), conducător al revoluţiei burgheze din Anglia, 33, 48 Harlow, Vincent Todd, (1894— 1961), istoric englez, 147
468

I Iu ir.un George, descoperă aui în Africa de Sud, 302 I In mi, feudal sudanez, 294 I l.istings, Francis Rawdon, lord Moira, (1754—1826), guvernau» al Indiei, 177 Hastings, Warren, (1732—181K) guvernator general al Indici. 101—103 şi nota 4, 104 Havelock, Henry, (1795—ÎS general englez, 228 Hawkins, John, negustor şi a< englez din sec. XVI, 19—20, 23, 38, 66 Hawkins, William, negustor en glez în sec. XVI, tatăl prect dentului, 19 Hawkins, William, negustor, de barcă în India la 1608, 39 Hearne, Samuel, explorator .ii nordului canadian (1770—1772), 95 Hendry, Anthony, explorator interiorului Canadei (1754— 1755), 83 Henric IV, rege al Angliei (1 —1413), 12 Henric VI, rege al Anglii i (1422—1461), 13 Henric VIII, rege al Angliei (1509—1547), 23, 25 Hertzog, James Barry Munnik (1866—1942), general şi om de stat bur, 330—331, 399, 402— 403, 415 Herwick, Abraham van —, gustor din Londra (sfîrşitul sec. XVI), 24 Heydebreck, Joachim von (1861—1914), comandant ger man în Africa de Sud Vr.i (1914), 332 Hicks, William, (1830—1883), general englez, 295 Hincks, Francis, (1807— 1SSS). om politic canadian, 195, 245 Hofmeyr, Jan Hendrik, (184P 1909), om politic bur în Colo nia Capului, 324 Holkar, principe marat, 228

ic Heke, şef de trib al maorilor, 201 l ludson, Henry, explorator la îninitul sec. al XVII-lea, 19 kes, William Morris, (1864— I' | C >2), prim ministru australian, 162, 371 i luskisson, William, (1770—1830), ministru de comerţ englez, 156 i nota 1 cin, regele Iordaniei (din 951), 420 nota 1 I lusscin Khamil, sultan al Egipiiil ui (1914—1917), 344 1 Imilman, Henry Mayers, (1842— 1921), socialist englez, 282 /.noi» I, rege al Angliei (1603— 1625), 28—29, 31—32, 39— 40, 42 i lacob II, rege al Angliei (1685— -1688), 60, 64, 66 il>-Han, emir al Afganistanului (febr.— oct. 1879), 285 lunis, Harold A., istoric canadian, limail, kediv al Egiptului ( I H 6 3 — 1879), 242, 287—288, [91 luliu II, papă (1503—1513), 21 ntsu, shogun japonez (sec. XVII), 69 n i , Cheddi Berret, (n. 1918), om politic în Guyana britanică 427 I.i I.i, şef de trib în sudul Nigeriei, 257, 299 l.imcson, Leander Starr, (1853 — l"17), agent colonialist bri-i . u i i c , 324—325, 330 o, împărăteasă legendară a Japoniei (sec. III e.n.), 288 no|ones, Ernest Charles, (1819— I S'69), poet şi militant chari 160 I iarford, trimis britanic la l . l i o r a n (1808), 140 469

luni., ,i

I 1 .......... lacobu», ( I K 3 4 — 252

i, .un politii

A.ii-1
.l.i,

indigen din Ugan-

Kadalie, Clement, fruntaş sindical sud-african, 401, 402 nota 2 Kaunda, Kenneth David, (n. 1924), om politic african, preşedintele Zambiei, 424, 426 Kelsey, Henry, explorator al centrului Canadei (1690—1692), 62, 83 Kemp, J. C. G., conducător al răscoalei bure din 1914, 332 Kent, Edward Augustus, duce de —, (1767—1820), tatăl reginei Victoria, 93 nota 1 Kenyatta, Kamau wa Ngcngi, Johnstone, supranumit Jomo —, (n. 1893), om politic african, preşedinte al Kenyei, 408, 421, 422 şi nota 1 Kimberley, John Woodhouse, lord —, (1826—1902), secretar de stat al coloniilor, 254 nota 2 King, William Lyon Mackenzie —, (1874—1950), om politic canadian, 410 King, guvernator în Tasmania, întemeiază Mclbourne (1835), 198 Kipling, Rudyard, (1865—1936), scriitor englez, 272 Kitchener, Hor.uio Herbert, lord de Chartum, (1850- 1914 neral englez, 327, MI
K on kd hi , Di xo n, I
M U N I si ndic ii din Rhoclcsi.i de Nord, 424 Kontofili, Hidara, condui I..........ii unei mişcSri antifiscale în Sicrra Leone (1931 a I Krugor, Paul,

şedinţe . i i Transvaalului, 300 —

—303, 305, 324—327, 329
Kwaku Du.i, ir;v , i l . i ş . t i n i l o i

Z-afontainc, Louis Hippolyu . (1807—1867), om politic cana dian, 195

Laird, Mac Gregor, (1808—1 _ comerciant englez pe Niger, 257 Lally-Tolendal, Thomas Arthur de —, (1702—1766), guvernator al posesiunilor franceze din India, 87 Lansdowne, Henry Charles Keith Petty-Fitzmaurice, marchiz de —, (1845—1927), vicerege al Indiei, 283 Laud, William, (1573—1645), arhiepiscop al Angliei, 43 Laurier, Wilfrid, (1841—1919), om politic canadian, 309, 354, 356 Lawrence, John Laird Mair, lord —, (1811 — 1879), vicerege al Indiei, 237 Leeds, Thomas Osborne, duce de —, (1632—1712), om politic englez, 70 Leigh, Charles, negustor din Londra (sfîrşitul sec. XVI), 24 I c n i n , Vladimir Ilici, (1870— — 1924), 7, 157, 221, 312, 314, 321, 349 I i opold II, rege al Belgiei (1865 —1909), 341 nota 1 rps, Ferdinand de —, (1805 —1894), constructorul Canalului Suez, diplomat francez, 243 Lettow-Vorbeck, Paul von —, (1870—1964), general german, 361 Levelleri, membri ai unui curent radical în revoluţia engleză, 49 Lincoln, Abraham, (1809—1865), 163, 245 Livingstone, David, (1813—1873), explorator al Africii, 203, 253 Lloyd-George, David, (1863— —1945), om politic englez, liberal, 362 Locke, John, (1632—1704), filozof materialist englez, 64, 77 Ludovic XIV, rege al Franţei (1643 —1715), 72, 81 Ludovic-Napoleon, vezi Napoleon III 470

I rederick John Deall (18 ■ 1945), guvernator >l Nigeriei, 313, 339 Lytton, l'.dward Robert Bulv lord —, (1831— 1891), vi. al Indiei, 285 A/ac Arthur, John, aduce oi im rinos în Australia (1794—1 ■ • » , ] 199 Macartney, George, (1737— —1806), trimis englez în China (1792—1793), 104 Macaulay, Thomas Babington (1800—1859), istoric engkv, I şi nota 1, 11, 68, 158, 168, I l Macdonald, James Ramsaj (1866—1937), lider laburist l.n tanic, 378, 395 Macdonald, John Alexandci (1815—1891), lider conservata canadian, 246, 249 şi nota 3. 275, 308 Mackenzie, Alexander, (175' 1820), explorator al nordului canadian, 95 Mackenzie, Alexander, (1822— —1892), om politic canadian, 308 Mackenzie, William Lyon (1795—1861), om politic cant dian, 190—193 Mac-Mahon, Mărie Edme Patrii. Maurice de —, (1808—1893), mareşal, preşedinte al Republi cu franceze, 257 Macmillan, Maurice Harold, (n 1894), om politic englez, 425 Macquarie, Lachlan, guvernator în New South-Wales (1809—1821), 112, 220 Magellan (Magalhaes), Fernando, mare navigator, 20 Mahdi, Mohammed ben Ahninl. supranumit —, (1844—1885), conducătorul luptei de eliberare a poporului sudanez (1881 — 1885), 293—296, 341

Daniel — Francois, (1874 I''S9), om politic sud-african, ' i l n . i naţionalist şi rasist, 331, 404, 415, 423—424 olm, John, trimis britanic la I eheran (1801), 140 ' l i i . l u n d , Jean-Baptiste, (1863— I ''34), ofiţer francez implicat in incidentul Fachoda, 341—342 In uz, S. G., conducător al răscoalei bure din 1914, 332 M.irx, Karl, (1818—1883), 36, 70, 88, 97, 103, 163—164, 166, 168—169, 178, .181, 227, -241 M.ui-Mau, mişcarea —, în Kenya, 421—422 M.mmilian de Habsburg, vezi I labsburg, Maximilian de —, M un, Richard Southwell Bourke, lord —, (1822—1872), vicerege . 1 Indiei, 243 s, Robert Gordon, (n. 1894), " i n politic australian, 429 Mrrcator (Kremer), Gerard, (1512 1594), geograf flamand, 26 I. i. ier, Honore, (1840—1894), politic franco—canadian, .109 ilfe, Charles Theophilus, (1785—1846), guvernator al Canadei, 194 Mrthuen, Paul Sanford, lord —, (1845—1932), general englez, 327 Milner, Alfred, lord —, (1854— 1925), înalt comisar britanic în Africa de Sud, 326, 372, 394 Milton, John (1608—1674), poet nglez, 54 Minto, Gilbert Elliot, lord —, (1751—1814), guvernator al Indiei, 139 Minto, Gilbert John Murray Kynynmond Elliot, lord —, (1845 -1914), vicerege al Indiei, 348 Mitchell, comisia —, pentru anhetS în Kenya (1955), 422 un med ibn Adbullah, conducStor al răscoalei din Somalia

II.

I.........i i i \HH1
Moh M I ,iu

1904

1906
: mul

A l , .,,„,..1 . I I . u l m (din 1933), 390 Moii ■ ' . l < ' T i ' i vtz i i Eas i
I'I.
I I I

. r. K . i w .i

Moleyns, A c l . i m de —, vezi Adam de Moleyns Monk, George, duce de Albemarle, (1608—1670), general şi om politic englez, 60 Montagu, Edwin Samuel, (1879— 1924), secretar de stat pentru India, 350 şi nota 1 Montagu-Chelmsford, raportul —, (1918), 350, 381 Montcalm, Louis Joseph de —, (1712—1759), guvernator fru cez în Canada, 83 Morin, om politic canadian, 195 Morley, John, viconte —, (1838,— 1923), om politic englez, 348 Morley — Minto, reformele —, (1909), în India, 348 Morus, Thomas, (1478—1535), celebru umanist şi om politic englez, 25—26 Moshesh, vezi Moskeu Moskeii, şef al tribului basuto, 254 Mtesa, rege al Ugandei, 293 Murray, James, (1719—1794), primul guvernator engle; [« Quebec, 89 Mwanga, şef indigen din Uganda, 337 Nadir Klian, Mohammed , cmii a' Afganistanului (1929 1933), 390 Nahas-Paja, Mustafa , (n i om politic egiptean, WS 397 Nana Sahib, prinţ indian, 228, 229 Nand K U I I I . , 1 , rajah indian, nota 4 Naoroji, Dadabhai, (1825—1917), comerciant şi politician indian 176, 239, 281

471

Napier, Robert Cornelis, baron de Magdala, (1810—1890), general englez, 256 Napoleon I, (1769—1821), consul şi împărat al Franţei (1799— 1815), 34, 72, 94, 130 nota 1, 133 —135, 137, 138 şi nota 2, 140— 146, 155, 156 nota 1, 189, 216, 367 Napoleon III, (1808—1873), împărat al Franţei (1852—1870), 230, 242, 301 —, fiul lui —, vezi Bonaparte Ne Win, Shu Maung, supranumit —, (n. 1911), general şi om politic birman, 419 Nehru, Jawaharlal, (1889—1964), mare om politic indian, 99, 381, 383—387 Nehru Mothilal, om politic indian, tatăl precedentului, 383 Nicolls, Richard, cucereşte Noul Amsterdam (1664), 60 Nkrumah, Kwame, (n. 1909), om politic african, 423 Nkumbula, Harry, om politic nord-rhodesian, 424 North, Frederick, lord Guilford, (1732—1792), om politic englez, 76 Nubar-paşa, (1825—1899), ministru egiptean, 242 Nuri-Said, (1888—1958), om politic irakian, 392 Nyerere, Julius Kambarage, (n. 1921), om politic african, preşedintele Tanzaniei, 422 O'Donnell, Frank Hugh, lider irlandez, 239 Oppenheimer, Ernest, financiar american, 397 Orania, dinastia de —, 64 Orleans, dinastia de —, 230 Ortelius (Wortels), Abraham, (1527—1598), geograf flamand, 26 Osman Dinga, general sudanez, mahdist, 342 472

Ou cu, litz-William, ofiţer de nu mu, 211, 213, 257 /'.ilmerston, Henry John Templi viconte —, (1784—1865), om politic liberal englez, 216, 2MI 231 nota 5, 242, 252 Papineau, Louis-Joseph, (1786 1871), om politic canadian. 191—193 Park, Mungo, (1771—180 explorator al Africii de Vc. i 203 Parkes, Henry, (1815— 1896), om politic australian, 275, 357 Parnell, Charles Steward, (18461891), lider irlandez, 239—240 Pavel I, ţar al Rusiei (17961801), 137 Penn, William, 1621 —1670), ami ral englez, 61 Penn, William, (1644—1718), fiul precedentului, fondatorul colo niei Pennsylvania (1681), 61 Petty, William, (1623—1687), eco nomist englez, 58 Phillip, Arthur, (1738—1814), o l, ţer englez, pune bazele primn colonii engleze în Australia, 110 Pitt, William, lord Chath.im (1708—1778), om politic englei 83, 87, 125, 126 nota 1, 127 f| nota 3, 216 Pitt, William, (1759—1806), om politic englez, fiul precedent ulm, 93, 103, 105 nota 1, 110, I U . 133 nota 2, 134, 151—152, 160, 163 Platon, (427—347 î.e.n), filozol grec, 26 Plowden, Sir Edmund, pune bazeli coloniei Delaware, 34 Plowden, W. C, agent englez in Abisinia, 256 Poirier, senator canadian, 360 Pomare, regină în Tahiti (1837— 1842), 203 Pontiac, şeful răscoalei indieniloi din Canada (1763—1764), 84

ham, Home Riggs, (1762— 1820), ofiţer de marină englez, I M Prctorius, Andries, (1799— 1853), conducător bur, 207, 209 Pretorius, Martin Vessels, (1819— 1901), preşedinte al federaţiei l.urc, 209, 254 hard, George, (1796—1883), msionar englez în Tahiti, 203 l'vin, John, (1584—1643), conduuor al revoluţiei burgheze din
Anglia, 33, 48

K„l
i , i n , I u , u , n ui
I

..,., ileloi

din

Manitobi EUpon, <......EI Fn dei ii k Samuel Robinion, lord -,(1827-

i.'n.ikeri, membri ai unei secte religioase, colonizează Pennsylvania i 1681), 61, 77 ft.ibeh, general sudanez, 294 Ies, Thomas Stamford, (1781 — 1826), funcţionar colonial britanic, 140, 144 şi nota 3 :gh (sau Raleigh), Walter, (1552—1618), pionier al colonialismului britanic, 23—24, 32 Mohan Roy, (1772—1833), -i nitor indian, 175 I injit Singh, emir în Pendjab, 145 l mp.iraha, şef de trib al maorilor, '01 i ivnal, Guillaume Thomas Franţois, cunoscut ca abatele —, (1713—1796), filozof şi istoric l rancez, 78 Rceves, William Pember, (1857— l''32), om politic australian, 307 l ui, George Houston, (1845— 1918), om politic australian, 357 ' tief, Pieter, conducător bur, 207 aKhan Pahlevi, şah al Iranului (1925—1944), 391 Rhodes, Cecil, (1853—1902), poli-i i ri. in şi om de afaceri englez, 103—305, 313— 314, 317, 324— 125, 397 i.xrd II, rege al Angliei (1377—1399), 12

Roberts, Frederick Sleigh, (1832— 1914), general englez, 285, 327 Roe, Sir Thomas, trimis englez în India (1615), 39 Rolland, Romain, (1866—1944),. scriitor francez, 386 Roseberry, Archibald Philip Primrose, lord —, (1847—1929), om politic englez, liberal, 283, 296 Rotschild, banca —, 287 Rowlatt, legea —, în India (1919),. 382 Rupert, prinţul — von dei Pl.il/ (1619—1682), 61, 66 Russell, John, lord —, (1792— 1878), lider liberal englez, 158, 202 Rut, John, navigator pe Atlantic. la 1527, 18 Saint-John, Oliver, (c. 1598— 1673), conducător al revoluţiei burgheze din Anglia, 33 Salisbury, Robert Arthur Talbot Gascoyne-Cccil, lord —, (1830— 1903), om poliiii englez, con servitor, 283, 296, 299, 316, 351
Saltîkov,

.il

huliri, 280

Joseph, om polii ridez, 412 Saya Sau, luptătoi revoluţionai birman, ■ Saye and Sele, Williim
vin.ni, l i| ■ 166 ' ) , 33

prinţ —, (180f. rator rus, 241 Savagc,

Alexei

Dimitrîevici

Seddon, Richard fohn, 1906), om politii austi ilia Seeley, John Robert, (1834 LI

istorii englez, 72, 272 Seid ben A i i, sulun al •' mzibam lui, 337 Seid-ed-Din, jurnalist 51 0111 politii iranian, 391

47S

59 Sudan Batta. 27 Shelburne. 284 Shujah. poet indian. pretendent la tronul Afganistanului şi emir (1839—1841). dinastia —. 107 Strzelecki. amiral france 102 Suleiman. lord —. 28—30.. Andre. 253 Stanley. guvernator al Africii de Sud (1819). Henry (Harry) George Wakelyn. (1HJ 1864). (1857—1916). 294 Somers. ultra-colonialist. în Rhodesia de Sud. 78—79 Sydenham. William Petty Fitzmaurice. 253 Stead. 423 Soliman ibn Zubair... 55. general şi om de stat sudafrican. lord —. 205 474 procesul —. John Hanning. om politic englez. tratatul —. 326 Stoletov. Paul. om politic englez. 196 Shaftesbury. om politic ira kian. 398. economist francez. Pierre Andre de (1729—1788). economist englez. 369. 401—404. conservator. (1584—1654). 108 nota 1 Selkirk. 152 Share-Ali. M Canada. Nicolae Grigorievid (1834—1912). marchiz de Lansdowne. Thomas Douglas. 194 Sydney.. întemeiază colonia Assiniboia. John. pentru !• irea unui sclav negru 160 ke. John. preşedinte republicii Orange. — legea —. (1564— 1616). 258 nota 3 Stuart. emir al Afganistanului (1863—1878). 110 Sykes-Picot. (1737—1805). 4 I 45—46.. naufragiat pe insula Juan Fernandez. 334 Skolp. 363. explorator al Africii < toriale. t. prim-ministru (1936 1937). (1870— 1950). navigator danez (sau norvegian) care ar fi atins Labradorul pe la 1472—1476. (1849 1912). 330—331. 146—149 Smith. Jan. 337 Selden. 17 nota 1 Smith. 27 Somerset. (1778—18i episcop anglican de Toronio. naufragiază în insulele Bermude (1612). 336. 175 Suffren. om politic. Alexander. William Thomas. lord —. în Afganistan (1878). guvernator al Coloniei Capului. 392 Swift. (1875—1959). de abolire sclavajului în coloniile < 162 Stanley. 243 Stanley. 40. ziarist englez. 426 Smith. (19 361 . general rus. Io Derby.. (1667—17 scriitor englez. 178 şi nota 3. 1841) guvernator general ii Canadei. Martinus 'I nis. Hikmet. 52 Selkirk. ministru britanii (1786).Seid Haled. om polii englez. 415. Henry Morton. 1904). jurist englez. 313 Stein (sau Steyn). (1621—1683). George. (1771 — 1820). sultan al Zanzibarului. Edward Henry. John. 190 Strong. 371. (1787—1860). 208 —209 Smuts. 379 Siniganda. 60 Shakespeare. explorator al \fril ecuatoriale. (. (1826—1893). William. lord —. şef zulus. Charles Edward I lett-Thomson. conte de —. Jonathan. feudal sudanez. Anthony Ashley Cooper. Adam. debarcă în insulei Falkland (1690). explorator polo nez în Australia. Jan Christian. 284 Strachan. 179—180 Siegfried. (1723—1790).

Hendrik Frensch. 201 Walker. 325 Wilhelm I I I . 108 Walpole. in. ultra-naţionalist şi railt. 345 nodorCs. Herben G«T| 19 l'>) .t n . 28 ouver. călător pe Atlantic.. 82 Welenski. fruntaş al luptei de liberare din Kenya. 132 Wa lpole . călător pe Atlan tic. industriaş indian... . poet englez. 109 i. i M luliui. guvernator în Jamaica I 1743). Robert Rich. (1717—1797). 137—138. voerd. (1700—1748). împărat genns . (1606—1687). . 50 Washington. ittoi ic şi critic literar francez. lor d O xford. David. orn polii I 160. (1732—1799). 69 şi nota 4. (1856— l'»20). 48. 427 Wells. 290 nota 2 ■'hdin.. (1759— 1833).161 Wilhelm I I . 18 ompson.I lippolyte. fiul Iui K < > bert —. E dw a r d G i b b o n . om politic sudi l r i c a n . 407 l'il. ■ I N . Robert. Roy. la începutul sec. (1613—1662). James. 78 i. 128 I ■ l. (1725—1767). explorator al nilui canadian (1797—1811). (1828—1905). erou al răscoa