Cam if Mur eşan

IMP ERI UL BR/ TAN /C
Scurt ă istori e

oo
Bucurejfi, 1957

ProxenUrea

gr

.«ic â. colectă: VAL MUNTEANU

STRUCTURĂ, BAZĂ ŞI SENS

„Nimic, în existenţa timpurie a Britaniei, nu arăta grandoarea pe care era destinată să o atingă". Cu aceste cuvinte, istoricul englez Macaulay 1 îşi exprimă surprinderea reţinută faţă de rapiditatea şi amploarea procesului prin care o mică insulă din vestul continentului european a devenit centrul celui mai mare imperiu pe care 1-a cunoscut istoria. Macaulay scria acestea cu muk înainte oa Imperiul britanic să fi ajuns la apogeul întinderii sale. După sfîrşitul primului război mondial, cînd survine momentul expansiunii maxime, Imperiul britanic avea o suprafaţă de 36 de milioane de km 2 şi o populaţie de peste 450 de milioane. Ocupa aproape un sfert din suprafaţa uscatului ; a cincea parte din locuitorii de atunci ai globului trăiau în cuprinsul său. Era de şapte ori mai mare decît Imperiul roman în culmea puterii şi de trei ori mai vast decît fuseseră vreodată Imperiul chinez, Califatul arab, statul mongol, sau Imperiul colonial spaniol. Spre deosebire de celelalte mari imperii din istorie, el s-a întins în toate continentele, mările fiindu-i suportul şi mijlocul de legătură, iar un ocean — cel Indian — Mediterana sa. Cea mai mică suprafaţă o ocupa tocmai în Europa ; posesiunile de peste mări erau de o sută cincizeci de ori mai întinse decfît Anglia (fără Irlanda). „Cea mai ilogică structură creată de oameni, din cîte a văzut istoria"... Sînt englezii înşişi care emit această caracterizare 2. „Structură ilogică" e un fel de a vorbi, cu vădită intenţie de paradox, uşor maliţios. Un fenomen de proporţiile şi durata Imperiului britanic, acoperind, de la naştere şi pînă la destrămarea lui progresivă, în zilele noastre, aproape patru secole, nu poate fi ilogic, în sens istoric. El îşi are o explicaţie firească,
1 Thomas Babington Macaulay (1800—1859), cunoscut istoric şi poli tician de orientare liberală. 2 The Cambridge History of British Empire, voi. I, Cambridge, 1929, p. 14 [în continuare, CHBE].

ştiinţifică, pentru fiecare moment mai însemnat din cursul apariţiei şi evoluţiei sale. Cunoaşterea legilor dezvoltării sociale şi a condiţiilor istorice în care ele acţionează şi se manifestă în fenomenul dat ;ne conduce ou uşurinţă spre înţelegerea modului cum a apărut Imperiul britanic, cum s-a dezvoltat, s-a menţinut şi cum a ajuns ân cele -din urmă în pragul apusului. Imperiul britanic aparţine epocii moderne, adică orîmduirii capitaliste. Apare o dată cu dezvoltarea puternică a elementelor social-economice ale acesteia, la sfârşitul veacului al XVI-lea şi începutul celui de-al XVII-lea. Înregistrează un veritabil şoc de dezvoltare în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, când o avalanşă de invenţii tehnice pune bazele capitalismului industrial modern, revoluţionînd producţia. Atinge unul din momentele culminante ale prosperităţii după 1850, în deceniile de aur ale capitalismului bazat ,pe libera concurenţă şi face un nou salt pe calea expansiunii bruşte, în epoca imperialismului. Se clatină şi începe să se destrame din clipa în care capitalismul pierde exclusivitatea dominaţiei mondiale şi sfera sa de influenţă se îngustează tot mai mult, sub presiunea forţelor socialismului şi ia popoarelor trezite la lupta de eliberare. Paralelismul e revelator pentru a sprijini definirea Imperiului britanic drept un produs specific al capitalismului. în opoziţie cu aproape toate imperiile din antichitate sau evul mediu, continentale şi omogene în structura lor teritorială, cel britanic este un imperiu colonial, dispersat, discontinuu. Fenomenul colonial, ca atare, e anterior capitalismului. L-au cunoscut, în formele lor proprii, oraşele greceşti din antichitate, sau cele italiene, în evul mediu. Şi atunci, cu toate diferenţele evidente dintre aceste „colonii" şi cele moderne, expansiunea colonială a apărut aferentă activităţii comercialei ■în pragul epocii moderne, începând cu vremea marilor descoperiri geografice, colonialismul se prezintă, de asemenea, ! ; origine, ca produs al spiritului şi interesului comercial. Al unui comerţ de eu totul alte proporţii, aspiraţii şi perspective, se întemeia pe baza nouă a producţiei de mărfuri olflate, pe baza nouă a capitalismului născând. Se prezintă, în termeni mai precişi, ca produs al epocii acum i i l . i i II primitive a capitalului, al epocii de acumulare în mîin i L burgheziei şi ale unei părţi a nobilimii, prin jaf şi violenţă, însemnate «Mijloace de producţie şi băneşti.
,1 II III)!'

Capitalismul, spune Lenin, apare ca rezultat al unei circuJaţii de mărfuri foarte dezvoltate, care depăşeşte graniţele unui stat. De aceea nu e de conceput, şi nici nu există, o naţiune capitalistă fără comerţ exterior 1. Ea are nevoie de o piaţă externă „pentru că producţiei capitaliste îi este inerentă tendinţa spre o lărgire nelimitată, spre deosebire de toate vechile moduri de producţie, care erau limitate la cadrul unei comunităţi, al unei feude, al unui trib, unui district teritorial sau unui stat. în timp ce în toate vechile regimuri economice producţia era reluată de fiecare dată sub aceeaşi formă şi în ace leaşi proporţii ca înainte, în orînduirea capitalistă această reluare sub aceeaşi formă devine cu neputinţă, iar lărgirea nelimitată, veşnica mişcare înainte devine o lege a producţiei" 2. Dezvoltând această constatare, Lenim mai arată că procesul de formare a pieţii pentru capitalism prezintă două aspecte : dezvoltarea capitalismului în adîncime, adică pe un teritoriu dat, determinat şi limitat, şi în lărgime, adică, extinderea sferei de dominaţie a capitalismului asupra unor noi teritorii, în parte cu totul neocupate şi în curs ide a fi populate cu colonişti din ţara veche, în parte ocupate de triburi aflate în afara pieţii mondiale şi a .capitalismului mondial. în aceste teritorii se formează coloniile, a căror populaţie e atrasă în circuitul capitalismului mondial. Pentru realizarea iacestui ţel, guvernele burgheze au trimis la moarte sigură regimente de soldaţi în ţări tropicale cu climă insalubră, au irosit milioane din banii strînşi de la popor, au împins populaţia la răscoale desperate şi la moarte prin (înfometare3. în cuvintele de imiai sus e cuprinsă, xedusă la esenţă, geneza, raţiunea de existenţă şi istoria creşterii şi descreşterii Imperiului britanic.

1 Vezi V. I. Lenin, Dezvoltarea capitalismului în Rusia, în Opere complete, voi. 3, Editura Politică, Bucureşti, 1961, p. 52. 2 V. I. Lenin, Cu privire la caracterizarea romantismului economic, în Opere complete, voi. 2, Editura Politică, Bucureşti, 1960, p. 153. 3 Vezi V. I. Lenin, Dezvoltarea capitalismului în Rusia, în Opere complete, voi. 3, p. 586 ; încă o dată cu privire la teoria realizării, în Opere complete, voi. 4, Editura Politică, Bucureşti, 1961, pp. 82—83 ; Războiul din China, în Opere complete, voi. 4, p. 370.

PARTEA I

VECHIUL IMPERIU

1

CAPITOLUL I

.

ÎN SECOLUL AL XVI-LEA Comerţul maritim, premisă a expansiunii Fraza lui Maoaulay, exprimînd certitudinea lipsei iniţiale a unei vocaţii engleze de expansiune, poate fi supusă discuţiei. O cercetare mai atentă isooate la iveală destule premise ale expansiunii, încă în perioada premergătoare marilor descoperiri. Dacă, de pildă, e adevărat că înfăptuirea unor cuceriri în afară, cu şanse de trăinicie, e condiţionată de consolidarea internă a statului respectiv, atunci Anglia era, la sfîrşitul veacului al XV-lea, una din ţările feudale care se apropiase mult de realizarea acestei condiţii. La 1066, anul cuceririi franconormande, se puseseră bazele unei monarhii feudale deosebit de puternice şi autoritare. în ciuda unor .ciocniri de interese între marea nobilime şi regalitate, a unor mari răscoale ţărăneşti şi a unui sîngeros război civil între grupuri rivale ale nobililor, monarhia engleză îşi va consolida pais cu pas caracterul său centralizat, evdluînd vizibili, spre sffirşituil seooliului aii XV-lea, către absolutism. în perioada consolidării monarhiei centralizate, n-au lipsit încercări engleze de expansiune în afară, pe calea armelor. De la sfiîrşitul veacului al Xll-lea a început cucerirea Irlandei, iar secolul al XHI-lea şi îndeosebi cele două următoare sînt străbătute de preocuparea monarhilor englezi pentru posesiunile lor din Franţa. în timpul războiului de o sută de ani (1337—1453), englezii au fost la un moment dat pe punctul de a cuceri şi a supune în întregime această ţară. La baza secularului conflict iau istat şi motive dinastice, feudale, dar şi interese comerciale : dominaţia asupra Flandrei, cu bogata ei aotiviitaite meşteşugărească şi de negoţ, iimipontul de produse agricole din sud-vestul Franţei, controiiul asupra mărilor „strimte", adiacente Angliei şi indispensabile economiei şi securităţii sale. Dată fiind poziţia ei insulară, unică pentru statele europene, comerţul maritim a avut de timpuriu un rol de seamă în istoria engleză. Pireooupănile puterii politice de a-1 încuraja sîmt şi elle, îm consecinţă, prezente. Se pronunţă aşa de devreme,
11

încît anticipează posibilităţile reale ale acestui comerţ. De pildă, la sfîrşitul secolului al XlV-lea, sub regele Richard al II-lea, parlamentul votează un act de navigaţie care obliga pe negustorii englezi să importe şi să exporte numai pe corăbii engleze : măsură prematură, deoarece Anglia, practic, nu poseda încă o marină comercială *, în secolul al XV-lea se reiau, după exemplul oraşelor maritime italiene, al Hansei şi al Spaniei, măsurile pentru a proteja navigaţia şi construcţia de corăbii 2. în 1485, un nou act rezervă navelor engleze, cu echipaje engleze, (dreptul de a importa vămuirile de Bordeaux şi lemnul colorant de Toulouse. Nici aplicarea acestei prevederi nu s-a dovedit posibilă 3. în secolul al XVI-lea însă, sub regina Elisabeta, asemenea măsuri, reluate, vor deveni eficiente, fiindcă între timp marina comercială engleză se dezvoltase apreciabil. Prin două legi, din 1559 şi 1563, regina Elisabeta aplică taxe vamale suplimentare corăbiilor străine ce veneau în porturile Angliei, iar cabotajul îl rezervă exclusiv vaselor engleze 4. Au urmat interdicţia importului vinurilor din Gasiconia |pe corăbii străine şi a peştelui sărat preparat în străinătate, anularea privilegiilor negustorilor hanseatici în Anglia (la 1598), pentru ca la mijlocul veacului al XVII-lea actele de navigaţie ale republicii burgheze să realizeze simbioza deplină între interesele statului şi ale comerţului 5. Din partea negustorilor englezi, primele semne ale acestui spirit (Oomercial potenţat apar la începutul secolului al XV-lea. La fel şi interesul monarhiei în protejarea comercianţilor ia forme mai concrete. La 6 iunie 1404, regele Hemnic al I\Mea de Lancaster acordă o cartă negustorilor care făceau comerţ în Prusia şi oraşele hanseatice, dînd un imbold tendinţei lor spre asociere şi organizare. în 1408, un act asemănător e acordat celor care făceau comerţ pe coastele 'daneze ale Peninsulei Scandinave.
1

'■ coloniale, Paris, 1923, p. 6. 3 J O 5 e f K u l i s c h e r , Allgemeine Wirtschaftsgeschichte des Mittelund dcr Neuzeit, voi. II, Miinchen und Berlin, 1929, p. 219. 1 c ni .i n g e o n, op. cit., p. 6. K u 1 i s c h e r, op. cit., p. 219. D e m a n g e o n , op. cit., pp. 6—7, 11.

Albert

Demangeon,

L'Empire Britannique. Etude de geo-

12

pp. spre a controla drumurile de comerţ ale hanseaţilor şi italienilor. J a m e s A. Pe la 1430 sau 1436. W i 11 i a m s o n. \ 13 Ibidem. din exportatoare de lînă brută în exportatoare ide postavuri. negustorii <de postavuri din York.se transformă definitiv. primele manufacturi. iaipare un mic poem politic anonim. călătorii — ou intenţia ca. elementul cel mai mobil şi imai activ al comerţului extern englez.Pe la 1404. Newcastle. în orice caz în vremea regelui Haniric al Vlnlea. activitatea lor se plasează în perioada în care meşteşugurile textile engleze se dezvoltă mult. să se poată emancipa de sub dominaţia comercială a marelui port . înţelegerea clar exprimată că poziţia insulară. Great Britain to 1688. Se intitula The Libell of Englishe Policye (Carte despre politica engleză). A Short History of British Expansion. sub numele de „Compania negustorilor aventurieri" — în sensul de întreprinzători. Poemul cuprindea unele sfaturi şi păreri cu privire la cea mai bună politică de urmat de către regele Angliei.2 M a u r i c e A s h l e y . în 1444 se stajbili la Anvers. 279 . naţionalism economic. marea care o «caldă de jur împrejur. „Ţine strîns marea. 'în veacul al XVI-lea. Ea fonda comptuare pe ţărmul german. devenit mai tîrziu episcop de Chichester.. „Negustorii aventurieri" au fost. la 1564 2. Huli şi Londra pun bazele unei asociaţii. 22—23. 191. apar. 10. sporadic. căci ea e zidul Angliei . în 1407. deschizînd postavurilor engleze o nouă poarta de pătrundere ipe continent şi idiraid o iloviitură oraşului Bruges *• Privilegiul regal i-afost reînnoit la 1428 şi 1462. şi-atunci şi Anglia va fi 1 ----. pp. atribuit de unii lui Adam de Moleyns.. Surprind într-însul anumite accente de. ipe la 1486.flamand Bruges. Londra. 30. Vînzînd mai ales postavuri. de la început. I. 1945. iar Anglia . foante modernă apare şi oonaluziia ilogică — recomandarea de a se urmări dominaţia asupra mărilor învecinate. . a IlI-a. întîlnim şi un interesant ecou politic-literar al acestui impuls comercial. 25. p. Reorganizată. ed.. sînt garanţia securităţii Angliei . 1961. mai puternică. în Ţările de Jos şi în Spania. Ipswich. A Modern History. compania dobîndi primul ei privilegiu din partea regelui. Ann Arbor. spirijiniindu-se reciproc. compania va primi o cartă ide monopol. voi.

l'>28. a comerţului exterior. Erau şi cauze de ordin intern care au stimulat orientarea comerţului englez spre exterior. iau naştere altele. a Ii-a. sentimentul propriu burgheziei engleze de mai târziu : marea. revine între 1586 şi 1603. Germania şi Spania. privite ca o problemă de interes naţional. pentru comerţul cu Rusia. cu o sferă de activitate mult mai largă decît vastul Europei. Alături de vechea Companie a negustorilor aventurieri.. 1956. op. The Enţorcement of English Apfirenticeship. în unrna Reformei anglicane. 1946. p. 118. pp. p. ca urmare a descoperirilor geografice. Demangeon. CambridgiMass.pîna prin 1576—1577. cit. 3—8." (Canalul Mînecii)1. şi lărgirii pieţei mondiale însăşi. 14 . 6.. Londra. Sîntem în veacul al XVI-lea. 11 şi nota 2.illr-. care. păstrează cu tărie marea cea îngustă. Dezvoltarea eomerţudui generează astfel. |>|>. W i 11 i a m s o n. Cheltuieli militare şi conflicte cu statele continentale au determinat o carenţă a exporturilor de lînă brută în Ţările de Jos. datorită. 1 James A.susţinută de mîna Domnului". 1563—1642. mai puternice. a Ii-a. 121—123. favorizând destrămarea raporturilor feudale în agricultură şi provocsînd declasarea forţată a unor elemente sociale diverse. p. deschiseseră o întreagă problemă. încă din veacul al XV-lea. ed. I. după unele indicii chiar . a elementelor capitalismului în industrie şi agricultură. pe drumul mar CHBE.. Importul de metale preţioase din Lumea Nouă a început a perturba valoarea monetei şi echilibrul preţurilor. a fost o perioadă de depresiune pentru economia engleză. Margaret Gay Davies. în zonele situate în afara occidemiuilui european2. ffin 1555 se constituie Compania Moscovei. evident. întrerupt pentru cîţiva ani. The Age of Drakc. în forme organizate. Confiscările de pământuri mănăstireşti. ed. Conturarea unei politici economice tot mai precise din partea iscatului englez merge miînă în mînă cu dezvoltarea producţiei manufacturiere. I l. F r i e d r î c h Bi [e.. Impcrialistische Stromungen in der Engliscben Literatur. Iar în alte versuri : „Şi mai cu seama. îndeamnă pe negustorii englezi spre explorarea unor noi posibilităţi de cîştig. Acest climat depresiv. Â Study in Applied Mercantilism. libertatea de mişcare pe întinsul ei şi stăpînirea asupră-i. Perioada cuprinsă între anii 1540 şi 1570. Astfel.

235. VIII]. sub regim de ^restricţie ieşirea din ţară a materiilor prime indispensabile 1 History of England. iar an 1592. Din 1581 Compania Levantului făcea comerţ pe Marea Mediterană l. în acest scap.ritim ce ocolea pe la nord Peninsula Scandinavă. la deposedarea ţăranilor de loturile lor de pămînt şi alungarea acestora de pe moşii. 15 . ca şi fenomenul însuşi pe oare îl designează. în veacul al XVT-lea. Producţia textilă manufacturieră şi dezvoltarea oraşelor au exercitat o influenţă dizolvantă asupra relaţiilor feudale în agricultură. pradă pauperisrnului. de asemenea. în aprilie 1601 pleacă spre Sumatra şi Java primele cinci corăbii ale nou înfiinţatei Companii a Indiilor Orientale. cit. la transformarea în păşuni a unei părţi idin ogoarele Angliei. B. 129. 15 . Necesitatea de a spori turmele de oi a dus. p. p. Oxford. Britain and South-East Asia. punînd bazele dezvoltării sale în sudul Asiei. 26 . 3 S a u 1 R o s e. S f k E n d r e. voi. 1942. 2 D e ni a n g e o n. voi. 1961. Augmentarea comerţului intern şi imai ales extern ducea la o necesitate sporită de metale preţioase — aur în primul rînd —■ pentru satisfacerea volumului crescînd al circulaţiei monetare. care pretindea apărarea ei de concurenţa străină. p. voi. exportul produselor manufacturate indigene şi restrîngînd sau prohibind importul celor străine. [1962]. Budapesta. (pentru eom-erţiull ou Marea Baltică. Ea constă în tendinţa de a stoca metal preţios în cantităţi cît mai mari. cu un termen de valabilitate general europeană. Era pusă. 1558—1603 [The Oxford La w r e n ce Henry Gipson. pp. p. New York. o a doua cartă extinde această zonă ipînă între gurile rîurilor Nionez şi Sienra Leone 2. pp. Din toate aceste resorturi se profilează în Anglia politica economică denumita ulterior mercantilism. 199—200. The Reign of Elizabeth. Histoire de l'Afrique noire. în frunte cu cea de postavuri. Black. lîncurajînd. pentru comerţul în zona dintre rîurile Senegal şi Gambia. Ea avea să devină de departe cea mai puternică dintre campaniile comerciale engleze SQ această epocă a „Vechiului Imperiu". a cărei cartă regală data din 31 decembrie 1600 3. 1949. I. La 1588 se acordă negustorilor din Exoter şi Londra prima cartă de constituire a unei „African Company". Baltimore. V. The British Empire before the Ame rican Revolution. Pe de altă parte se dezvoltă industria manufacturieră. J.. în 1579 Campania Răsăritului.

In măsura în care acest „Vechi Imperiu" constituia şi o bază a producţiei de mărfuri. de materii prime şi de alte felurite mărfuri. acumularea aurului în ţară. să joace şi rolul de a întări statul propriu. o relativă compensare ia pauperisimului. E vorba. camptuaire comencJale. preconizată de mercantilişti. încurajarea industriei şi. Promovarea iui a fost 'favorizată jşi de supoziţia ică îm comerţul extern. în schimb. asemenea Angliei. pentru a evita achiziţionarea lor de la negustorii străini. cu cel mai redutabil reprezentant al său. Balanţa activă. 16 . în Indiile de Vest (Antile) îşi de Est. spre a găsi surse de aur. lărginduise posibilitatea de a da de kiioru şi a alimenta elementele sociale proletarizate. Se naşte colonialismul modern. prin urmare. (pe coasta de apus a Africii.politica pe oare o cultivă conştient şi deschis Burghley. ceea ce un stat câştigă. lord trezorier sub regina Elisabeta. acum. Statele care. Este . La baza mercantilismului stăteau şi considerente de altă natură decît cele strict economice. extrem de discontinuă şi exclusiv riverană. consta din insule. printr-una integrată într-un sistem unitar. dispuneau de posibilitatea de a-şi asigura această bază mai solidă ipentru ipolitica lor economică au trecut la acţiune.sa teritoriallă. Baza lui era comeroiailă .r producţiei manufacturiere. Se realiza astfel o balanţă comercială activă. supusă unui control din partea statului şi devenind astfel un factor şi mai activ al desăvînşirii centralizării politice. Ca un corolar (firesc al unei asemenea politici se înscrie tendinţa de a lărgi teritoriile de sub dependenţa statului. slăbindu-le pe celelalte 2.nr. El corespunde unui efort de „construcţie statală". în sensul înlocuirii economiei subordonate intereselor locale. l'. trebuia. de forma numită de englezi cu preferinţă „The Oid Emipire" (Vechiul Imperiu). indirect. de la 1572 *. intrarea celor străine. dar facilitată. Imperiul britanic. altele pierd. somiafiura . ca/re durează pînă în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea. uneori cu forturi de protecţie şi colonii înşirate de-a lungul ţărmului atlantic al Americii de Nord.

Bristol et l'Atlantique Nord. în jurul anului 1000. De aci pleacă în luna mai 1497. P. începută în secolul al XV-lea. Era. apoi. pe care navigatorul îl numi „Terra Prima Vista" (Pămîntul cel dintîi văzut). p. CHBE. după alţii. aparţine portului Bristol. cît şi în aceea a pescarilor bretoni. Colomb. Vechimii Imperiu va fi lînllaouk ou o nouă structură şi formă a colonialismului britanic. dacă nu chiar peninsula Labrador. Marianne M ah n-Lot. 1959. pare atingerea Labradorului de către danezul (sau norvegianul) Skolp. Bucureşti. furnizată mai ales de plantaţiile de trestie de zahăr. John Caibot a descoperit ■marile bancuri de peşti din vecinătatea Terra Novei şi a 'fost primul european despre care se poate afirma cu certitudine că a văzut ţărmul continentului nord-american *. Navigatori şi comercianţi. insula Newfoundland (Terra Nova). genovez de origine. Istoria descoperirilor geografice. p. nr. despre care cîteva mărturii din secolul al XVI-lea spun categoric că navigau în apele Terra Novei în ultima parte a secolului precedent. veneţian şi englez prin adopţiune. O dată eu aceasta. Vechiul Imperiu corespunde iprin urmare epocii aşa-numitei acumulări primitive a capitalului. care creează condiţiile trecerii capitalismului — al celui englez în primul rînd — în stadiul său industrial modern. corabia sa întîlni un ţărm pustiu şi rece. probabil. La 25 iunie 1497. John Cabot. Ea reprezintă perioada care pregăteşte. la întoarcere. M a g h i d o v i c i.agrară. însemnat şi vechi centru comercial şi pescăresc din apusul ţării. ai cărui marinari frecventau de mult ţărmurile Islandei . Cambridge. 527. două expediţii nereuşite pentru descoperirea legendarei „insule Brazii". ale cărei surse importante au fost comerţul.aceasta era covîrşitor . 1 Prioritatea sa poate fi pusă Ia îndoială atît în favoarea norman zilor. a căror prezenţă în aceste locuri. spre apus. succesiv. tutun etc. 3. 2-451 17 . în 1472 sau 1476. 191—193. Nesigură. Cf. deposedarea ţărănimii de pămînt şi jaful colonial. în largul Oceanului Atlantic. pp. din Antile. VI. 19 (1964). probabilă. pare să se confirme în ultima vreme tot mai mult. an. Pentru John Cabot vezi şi I. 1930. lucrate cu sclavi negri. par a fi fost 'întrerpinse. la sfîrşitul veacului ial XVIII4ea. precursori ai colonizării Iniţiativa angajării Angliei în marea competiţie a descoperirii de noi jpămînturi îndepărtate. 17. după unii. pe la 1480—1481. în „Annales". de către negustorii din Bristol. In orice caz.

De iaci îinainte pescuitul englez lingă Terra Nova devine permanent şi intens. în cursul ei pare a fi murit. pp. 20.amiuil «nmător. 20. WilI i i i" ■• ii. 86—87 şi Tbt Ige «I Drake. iprin 1516—1517. ■' 1) <• m a n g e o n. Hugh Elyot şi Robert Thorne. Thomas Ashehurst. asociaţi cu nişte mici nobili portughezi. el. pp. 18—19. cit. ca şi ale alteia. flotila de Terra Nova cuprindea 10 000 de marinari. interesaţi :în comerţul dintre Bristol şi Lisabona. //!/. oînd un anume John Rut ajunge ipe ţăranul Labradorului. I. finanţaţi de negustorii idin oraş şi beneficiind de patente regale. I. Prin 1552—1553 e MI asociaţia din care se va forma Compania Moscovei.. op. Călătoria lui John Cabot a atras ipe urmele sale alţi corăbieri din Bristol. Flotila de Terra Nova va deveni o pepinieră de echipaje experimentate pentru mairina comercială şi de război 3. care ar ifi înaintat mult spre sud-vest. 14. op.în . către new found lands (pămînturile nou descoperite). cit. Jolin Thomas. Datele şi rezultatele acestei expediţii sînt însă nesigure. Cf.i nici. deja în 1512 a intrat în iciul Sp.. La 1578 pesicuiau în aceste ape 50 de vase engleze.. După unele informaţii. revenind în Anglia abia în 1548. pp. History of British Expansion. Ele s-au îndreptat. a plecat lîntr-o nouă expediţie. după care se întoarce în Anglia. toate.pescuitul în acele ape îndepărtate au constituit o excelentă şcoală naturală ipentru marinarii englezi. pp. p. 27—29 . Un indiciu despre faptul că acest navigator a jucat itotuşi UQ rol l-ar putea constitui împrejurarea că în 1505 el trăia ila Bristol. D e m a n g e o n. cu o pensie de 10 lire sterline anuali. ştirile despre asemena călătorii încetează pînă la 1527. A Short. în care insula e numită „Newiliamd" (Ţaira inouă) 2. De la 1501 pînă la 1505 se semnalează călătoriile lui Richard Ward. I. îndreptîndu-se apoi spre sud şi conducînd primul vas englez pe Marea Caraibilor. 74. Tradiţia navigaţiei în aceste ape reci a făcut din englezi călătorii cei mai activi în descoperirea ţărmurilor de nord ale ' ' '///:/ ■'. atribuită tot lui Sebastian Cabot. în aceeaşi direcţie. 18 . iar comanda ar fi fost preluată de fiul său. dar n-au avut ca rezultat trimiterea imediată şi cu regularitate a unor flotile pescăreşti lîn apele Terra Novei. Dimpotrivă. 25. Sebastian. Pe (la 1630. Prima menţiune sigură despre pescarii englezi în jurul Terra Novei apare într-un act parlamentar din 1541. Traversarea anuală a oceanului şi . de-a lungul coastei continentului american. „pentru bunele sale servicii" *. 27. p.

fluviul care-i poartă numele (la gura căruia se află astăzi oraşul New York). M a n n i x—M a l c o l m Cowley. ar fi constituit calea maritimă cea mai scurtă între Europa şi Extremul Orient. New York. în largul Lumii Noi. primul transport de 300 de sclavi negri. Ţara lui Baiffin. în Antile. Henry Hudson cercetează.. prin contrabandă. John Da. A History of the Atlantic Slave trade. Primii sclayi africani au fost aduşi.vis. la acte de violenţă făţişe. La 1562. pe căi ilicite. 19 . el inaugurează şi trecerea englezilor de la comerţul făcut pe ascuns. ar fi vîndut în Antilele spaniole. continuă explorarea marelui arhipelag din nordul Americii. primul în ordine cronologică este William Hawkins din Plymouth. descoperă imensul golf din apusul Labradorului. John Hawkins. în cursul a trei expediţii.reţiinut. 434—442. în M a g h i d o v i c i. al cărui nume e de . Acesta din urmă ia debutat ca negustor pe coasta de vest a Africii. Iar în 1610— 1611. Aici el a văzut pentru înţîia dată eschimoşi. Printre negustorii englezi care practică acest comerţ. Martin Frobisher atinge marea insulă ce va fi numită. 1963. a IlI-a. la 1518. Astfel. potrivit tradiţiei. sperînd şi el că a descoperit o trecătoare spre vest. mai ales pentru faima pe care şi-o va oîştiga fiul său. Dacă aceasta ar fi existat. dar şi el de scurtă durată.Americii. urmărind aceeaşi iluzie. 1518—1865. D a n i e l P. 2 1 Black. aduşi din Guineea de un vas englez 2. regiune în care vasele engleze pătrundeau destul de frecvent cu începere din 1553. ed. victimă a răzvrătirii echipajului1. Hawkins. cu Brazilia ise încheagă. în primele. pe ţărmul căruia moare. în schimb. după alt călător de la începutul secolului al XVII-lea. exclusivismul Spaniei le interzicea accesul. între 1530 şi 1545. Un alt obiectiv urmărit în secolul al XVI-lea de navigatorii englezi. Of. VII. cu speranţa de a găsi pe acolo o trecătoare spre Pacific. 3. de nişte negustori genovezi. în 1609. cit. un comerţ destul de rentabil. între 1585 şi 1587. O dată cu aceasta. a fost comerţul cu coloniile spaniole şi portugheze. la 1576. pp. Cargoes. totuşi. în ciuda împotrivirii portughezilor. la San Domingo. pe care englezii şi-1 asigurau. al căror tip mongoloid 1-a făcut să creadă că se află în Asia. op. pp.

. cu care împărţea beneficiile prăzii. Incursiunile piratereşti ale lui Drake erau finanţate de unii mari negustori şi nobili englezi.scopuri de jaf. 1—4. flotila sa fu surprinsă şi zdrobită de spaniolii. p. pp. de protejare a comerţului ilicit. p. 430-431. Cari o G 1 g 1 i O. contestînd. ' II a u s e r . Cu trei ani înainte. Era executantul unui veritabil consorţiu. 33. aducea aur din Peru 2. din 1 Despre Hawkins.din Noua Spanie (în America Centrală). Hawkins reuşi să scape din dezastru 1 . din acest punct de vedere. op. pp. în ultimă instanţă. op. el naviga de-a lungul coastei sale vestice. monopolul hispano-portughez asupra pămînturilor nou descoperite şi manifestînd pretenţiile Angliei la o parte din bogăţiile oferite de ele. comerţul englfZ în Africa occidentală: S l k. fără urmare practică. 133. M a g h i d o v i c i.. numindu-1 Noul Albion. dujpă Magellan. ipe cînd debarca o încărcătură în portul San Juan de Ulua. pp. Cariera aventuroasă a acestuia a cunoscut îşi ea eşecuri. între 1577 şi 1580. Drake debarcă şi săvîrşi ceremonialul anexării ţinutului la Anglia. . 1950. Sânt (primele încercări. în golful San Francisco. 1 11 a u s c r. în 1568. care va depăşi faima tuturor piraţilor englezi : Franeis Drake. în 1572 nu-i reuşeşte o lovitură contra portului Narnbre de Dios. dar în sahimb capturează o caravană terestră spaniolă care. cit. Ocolind pe la sud continentul american. 47—49 . împreună cu el şi un „cola/borator". 20 . La fel de sterilă a rămas. Drake a întreprins cea de-a doua călătorie în jurul lumii. Hawkins poartă adevărate „războaie private" împotriva flotei <şi porturilor din coloniile spaniole. cit. Frobisher făcuse acelaşi lucru pe tei „ipămînit lîmgheţat" all esohiimoişiiloir :t. op. I. jefuind corăbiile spaniole întîlnite şi înaintînd spre nord pînă la paralela 48° — pretinde el — afirmaţie rectificată de unii istorici. I. cit. Padova. La politica africana dell' Inghilterra net XIX secolo. cit. pp.. iprin istmul Panama. tatăl şi fiul : CHBE. 134 . şi acceptarea protectoratului englez de către sultanul din Ternate (lîngă insula Halmahera.. dar şi extraordinare succese. care consideră că n-a trecut dincolo de paralela 43°. 128— 129. op. Era în 1579. ba chiar şi de regina Elisa'beta. de a proclama suveranitatea engleză asupra unor teritorii de peste mări.

cit. asupra acaparării pămînturilor descoperite recent. în 1529. a comerţului. ancoră în portul Plymouth. la 25 septembrie 1493. Spania .. La baza lui stătea rivalitatea comercială şi colonială.arhipelagul Molucelor). Acţiunile lui Drake şi ale altor navigatori-piraţi au deplasat conflictul anglo-apaniol din sfera privată în cea statală. reginei Elisabeta i se ceruse chiar pedepsirea lui şi restituirea prăzilor jefuite. cu ocazia trecerii lui Drake pe-acolo. p. Mari onoruri. op. p.şi Portugalia au încheiat la Tordesillas. de astă dată în Extremul Orient. trecînd prin punctul situat la 370 de leghe vest de Gapull Verde3. titlul de cavaler şi reputaţia de erou naţional îl aşteptau lîn ţară pe cel considerat de spanioli drept un primejdios îşi ordinar ipirat. în care caz distanţa respectivă ar fi fost de 2 190 km. Rene S e d i l l o t . reaprinzîndunse de mai multe ori. Acest iţratat a fost confirmat de papa Iuliu al II-lea. prin bula „Ea quae". Alexandru al Vl-lca a semnat o a doua bulă. dorinţa negustorilor englezi şi a nobilimii legate de interesele acestora de a f rînge monopolul pe care Spania îl pretindea asupra oceanelor. 1 Se presupune că e vorba de leghea romană = 5 920 m. papa atribuise Spaniei dreptul asupra tuturor pămînturilor situate la apus de o linie de demarcaţie trasată la 100 de leghe vest şi sud de insulele Azore şi de Capul Verde. [1958]. la răsărit de arhi1 nisations. în septembrie 1580. iar Portugaliei asupra celor aflate la răsărit de aceeaşi linie. 2 De fapt. Histoire des colo- . în seoolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. „Golden Hind" (Căprioara de aur). de tratatul de la Zaragoza. Luîind ca bază actuil papal amintit 2. un tratat în care delimitarea sferelor lor de dominaţie era fixată sub forma unei linii drepte. 134 . către sfârşitul amuiluii 1579 x. 21 H a u s e r. la 7 iunie 1494. Intre Anglia şi Spania a izibucnit în 1587 un război ce va dura pînă în 1604. trasînd o nouă linie demarcaţională între sferele dominaţiei celor două ţări. Solicitat ca arbitru de părţile interesate. de la nord la sud. emisă de papa Alexandru al Vl-lea la 4 mai 1493. Paris. 365. corabia lui Drake. şi completat. modificînd în favoarea Spaniei prevederile precedentei. la 24 ianuarie 1506. Această pretenţie de monopol primise cea dintîi întemeiere „legală" prin bula „Inter cetera". după ce străbătuse Oceanul Indian şi dăduse ocol sudului Africii.

inaugurate prin cel cu Spania. Portugalia fiind reunită cu Spania. imensa flotă trimisă de Spania împotriva Angliei. în secolele XVII şi XVIII. cu Franţa. încă din 1561. Se adăuga. prin conflictele cu Olanda şi.miza acţiunile de colonizare engleze din perioada anteri<ur. va continua.situaţie cu care nu se putea resemna tînăra şi puternica burghezie comercială ce se ridica în Olanda şi în Anglia. isă dea şi . scufundînd mai multe vase în portul Câdiz şi capturînd numeroase altele în largul ţărmului portughez. Războiul anglo-spaniol 1-a văzut din nou la lucru pe Francis Drake. mult după aceea. din partea nobilimii. A participat la zdrobirea „Invincibilei Armada". < i>mpaniile comerciale privilegiate au preluat rolul de a . în cursul acestui război. 22 . a ata cat chiar coastele Spaniei.pelagul Molucelor — faimoasele Insule ale Mirodeniilor — care rămîneau în zona portugheză. 33. înfrîngerile suferite de Spania au marcat începutul (declinului rapid al puterii sale maritime şi al afirmării Angliei ca o mare forţă navală. Din 1580. apoi. viitorul lord Burghley. din acest punct de vedere. Primele încercări de a întemeia colonii Dezvoltarea producţiei manufacturiere şi a comerţului exterior constituia pentru burghezia engleză principalul imbold spre expansiunea colonială. The Age of Drake. dorinţa de îmbogăţire îşi de ramediare a.'i revoluţiei burgheze şi. în următoarea jumătate de secol. Dezvoltarea construcţiilor navale şi victoriile împotriva Spaniei ofereau mijlocul direct pentru realizarea expansiunii dorite şi netezeau drumul către acest ţel. în camp1 W i I 1 i a. aceasta din urmă putea invoca monopolul stăpînirii sale asupra tuturor mărilor şi păimînturilor noi. declara iamibasadariuil'ui spanial : „Papa ou are dreptul să împartă lumea. singura ţară care o va mai întrece. gravei probleme sociale ivite în urma exproprierii forţate a ţărănimii. va fi Olanda. în 1588. Seria războaielor comerciale ale Angliei. Era o .să ia ţări după 'bunul săiu plac" *. m s o n. parţial. A prădat cîteva porturi işpaniole din Antile. p. William Cecil.

cînd înaintează reginei un memoriu arătând avantajele colonizării în^ emisfera vestică şi posibilitatea descoperirii unei trecători maritime directe spre China. Clanurile irlandeze au fost deposedate de pămînturi. I. obţine de la CHBE. De altfel.. celebrul favorit al reginei Elisabeta. E o altă experienţă a cuceririi. 58. Nu e de mirare dacă mulţi din oamenii amestecaţi în afacerile cuceririi Irlandei şi ale exproprierilor de acolo vor continua prin a fi promotori ai colonizării transoceanice 3. în sfârşit. în 1577 face planuri de a înlătura pe pescarii spaniolii din apele Tema Novei 4. cu licenţă regală. pp. 60—61. 'făcută de clasele dominante engleze în ajunul expansiunii dincolo de mări -.tuarele lor europene şi levantine. 2—3. Printre aceştia se nuimără şi Humphrey Gilbert. uneori obţinută post factum. Secolul al XVI-lea a cunoscut mai întîi un val de colonizare engleză în Irlanda. XIX. p. cit. Lucrarea de faţă îşi propune însă să se ocupe numai de Imperiul britanic dinafară Europei. I. 2 1 23 . datorat lui John Hawkinis. există deosebiri sensibile între situaţia Irlandei şi a coloniilor de peste mări. 56. K n o r r. exproprierii silnice şi colonizării. au făcut experienţa unui selfgovernment (autonomie) într-un teritoriu extra-ibritanic K Companiile comerciale acumulau. p. Un număr apreciabil de nobili şi feluriţi speculanţi englezi şi scoţieni au intrat în proprietatea acestor pămînturi. a cărei cucerire e reluată cu energie sub domnia lui Henric al VlII-lea (1509—1547) şi a Elisabetei. pe care au fost colonizaţi şi ţărani săraci din Anglia. fără împărtăşirea nici unui risc. mai ales în răsăritul şi nordul insulei. poate fi considerată ca prima colonie engleză. încă la 1564 îl aflăm pe Gilbert ca participant la un plan eşuat de colonizare a Floridei. Cf. op. 4 Ibidem. oareoari drepturi de autonomie. 3 CHBE. la o scară minimă. 57. prin felul cum a fost cuce rită şi regimul la care a fost supusă. frate vitreg cu Walter Ralegh. ele dobîndiseră. Funcţionarii acestor comptuare au fost cei dintîi englezi care. mijloace materiale importante. Imperiul colonial britanic a debutat ca întreprindere particulară. prin privilegiile ■acordate de (puterea politică llooailă. prin asooierea de negustori ibogaţi. pp. La fel în 1574. Se admite aproape unanim că Irlanda. încurajarea ocupării unor teritorii şi a întemeierii unor colonii din partea lor reprezenta pentru statul englez o modalitate comodă de profit indirect.

un grup de adepţi ai sectei browniene 3. Aşezarea primi numele Virginia. care ajeză un număr de 180 de colonişti pe insula Roanoke. la bordul căreia ise rapatriară. 1923. Lăsaţi fără nici un sprijin. 20—21. 225. ea va juca un rol politic important în revoluţia din 1640—1660. şi drepturile ce decurgeau din ea. Episodul părea că dă o gravă dezminţire speranţelor lui Ralegh.regina Elisabeta un privilegiu „pentru descoperirea şi guvernarea insulei Newfoundland". 24 . The Elizabethan Age. The Expansion of Elizabethan EngUnd. încît să văd cum creşte pe pămîntul ei [al Virginiei] o naţiune engleză" *. acesta trimise o expediţie de recunoaştere pe ţărmul Americii de Nord. din pricina greutăţilor întîmpinate de proaspeţii colonişti. Gilbert a proclamat insula posesiune a Angliei şi a aşezat în colţul ei sud-estic vreo 250 ide colonişti (1583). English Colonia in Guiana and on the Amazon. ei pieriră pînă la unul. Oxford. In drum spre Anglia. care declarase : „Voi mai trăi atîta. pp. Este cea dintâi colonie britanică de peste mări. cam la 36° latitudine. prin John Cabot. Williamson. pe ţărmul canadian. încercarea de colonizare patronată de Ralegh fu repetată. L. Izbucnind războiul anglo-spaniol. dar. după toate aparenţele. «rimată î. Gilbert a trebuit să-i evacueze. metropola avu alte preocupări decît a soantei acestor colonişti. La scurtă vreme. dar împotrivirea pescarilor 1 A. Ajunşi curîind în mizerie. în 1584. obţinu permisiunea de a se aşeza în estuarul fluviului Sfântul Laurenţiu. p. 1955. el pieri într-o furtună. Ralegh şi alţii au făcut o nouă tentativă nereuişkă în Guyana. Invodînid prioritatea engleză a descoperirii. Grupul ajunse acolo. în aceleaşi locuri. alt mare pionier al începuturilor colonialismului britanic. Rowse. înitre 1594—1597. persecutate. cam în zona graniţei actuale dintre aceasta şi Venezuela 2. iniţiativa sa fu continuată de Walter Ralegh. Tot în 1597. şi cea mai efemeră. lub conducerea lui Cromwell. în acelaşi an. coloniştii fură salvaţi în primăvara anului 1586 de apariţia neaşteptată a unei flotile conduse de Drake. Londra şi New York. ' < lunoscută mai tîrziu sub numele de secta sau partida independenţ i l o r . îmbarcat pe vasele negustorilor londonezi Charles Leigh şi Abraham van Herwick.n 1585 ide a doua. 1604—1668. • J a m e s A. în partea sudică a intrării în golful Albemarle. în 1587.

e interesant de arătat că unii autori identifică. au stîrnit. social-politice. p. oi lîll ilasă pustiu şi indliuorat. Cf. cum erau. ca prim exemplu al exodului pricinuit ulterior de persecuţii religioase şi. Influenţa climatului marilor descoperiri e vădita în plasarea acestei sooietăţi ideale într-o insulă necunoscută şi îndepărtată. utopici (cuvânt de el pus în valoare. adesea cu exagerări <de interpretare. Ecouri livreşti Călătoriile. Opera cuprinde şi elemente contradictorii. asemenea ecouri în cunoscuta operă Utopia a umanistului englez Thomas Morus.francezi din partea locului le zădărnici întreprinderea *. legate. un considerabil răsunet în Anglia ca şi în toată Europa. I.. W i l l i a m s o n . cît şi de acelea ale statului absolutist. Intenţia de căpetenie a autorului a fost . apărută la 1516. op. între 1604 şi 1606. 25 . De ipildă.de a zugrăvi tabloul unei societăţi ideale. sînt susceptibile de a ne trezi îndoieli unele din motivele — justificate după Morus — pe care legile utopiene le admit . firesc. 32 şi urm. 1 CHBE. pentru expansiunea colonială în general. precum şi ale interesului. Idei care îl situează pe Morus printre precursorii. fără proprietate privată.pentru declararea unui război : eîrad sînt lezate interesele comercianţilor utopieni. cu acest sens). El e consemnat în literatura şi publicistica vremii. Ea merită reţinută. fără inegalităţi sociale şi de avere. Acest Charles Leigh va încerca. sau cînd un popor refuză altuia folosirea şi posesiunea unui pămînt de care el nu are nevoie. icîtă vreme aii doilea popor ar putea să-şi asigure de pe acel pămînt întreţinerea. pe atunci de dată foarte recentă. ai socialismului. să sta bilea scă o colonie în G uya na. fără exploatare. 74. despre a cărei existenţă relatează un călător fictiv. care s-ar explica prin împletirea în contextul ei a unor reflexe ale politicii lui Henric al VUI-lea în Irlanda. de interesele clasei burgheze în ascensiune. c it. implicit. descoperirile şi încercările de colonizare din veacul al XVI-lea. Pentru a aminti numai exemple de prestigiu. p.

cit. întrebarea : „Ce regat ipe lume poate fi asemuit cu a/cest Imperiu englez al nostru" ? 3 Noţiunea de „imperiu" intră în circulaţie &n literatura. De aceea sînt cu atît mai mult de respins interpretările care vor să-1 prezinte pe Morus drept unul din primii care ar fi încercat să reorienteze potlitica engleză de ia problemele europene la cele ale expansiunii transoceanice. Mai e de menţionat. nu ca o justificare a cotropirii şi expansiunii coloniale..tea politică engleză. în parte. I. . în 1582 publică în limba engleză Diverse călătorii privind descoperirea Americii. op. 1 I >nj). cronicarul. cit.. op. în această ordine de idei. în primul rînd cele făcute de englezii noştri. e în afară de îndoială că ea concepe luarea an posesiune de către un popor a pămîntului de care se poate dispensa un altul. istorică. 19. pentru a designa reaJita. pasionat de ceea ce constituia subiectul de senzaţie al secolului — descoperirile geografice —. Părerile pe care le combatem.i B r i e. Făcea parte dintr-o familie amestecată în istoria mai tuturor companiilor comerciale. ne întîmpină expresii izolate. apoi de francezi şi bretoni... de pildă. inspiratorul negustorilor şi călătorilor englezi. dar ţinînd seamă de sensul general umanitar al operei. Student la Oxford. După Morus. 93—95. p. apologetul şi. adică în scopul realizării unui echilibru echitabil între condiţiile materiale de dezvoltare ale tuturor popoarelor. l. opera lui Richard Hakluyt. începînd din 1553. a sentimentului superiorităţii engleze şi de încredere în viitorul de mărire al Angliei. 93. pp. pp. scrisă de unul din promotorii reformei anglicane. 16—17 si în CHBE. aln cartea The Policy of War (Poiitaaa războiului). ca un prim apologet al unei „Anglii mai mari" 2. dar puternice.Să fie oare în aceste pasaje „o fuziune fecundă între lumea Iui Platon şi cea a lui Columb şi Cabot" ? s Faptul în sine e probabil. cam naiv-moral — în care o enunţă. el e fn corespondenţă cu geografii Ortelius şi Mercator şi prieten intim cu Gilbert şi Raîegh. Thomas Becon (1512—1587). p. figurează. ci exclusiv în sensul — e drept. în introducerea lucrării. cu accente patetic-biblice. spre a se documenta şi asupra ' I IIBE. în 1583 întreprinde un voiaj de studii în Franţa. Ja Brie. de proslăvire a m'îndriei naţionale.

135 . ea a putut fi 'denumită „o epopee în proză a naţiunii engleze moderne" 1. Trăsăturile ce caracterizează condiţiile dezvoltării Angliei în epoca modernă. şi în cultura engleză. prind astfel contur. 25—26. Furtuna lui Shakespeare.. cristalizate în viaţa economică. cit. cu decorul exotic al acţiunii sale. inspirate din inaiufragîuil -lui George Somers în insulele Bermude. mu este şi ea -un semn aii vremii ? 1 H a u s e r . încă din veacul al XVI-lea.. cit. ce apare din 1589.expediţiilor spaniole şi portugheze. op. fundamentală pentru istoria marilor descoperiri. pp. op. . eu titlul : Principalele călătorii şi descoperiri ale naţiunii engleze. p. pe mare ţi pe uscat. Lucrare de proporţii. B r i e . Pregăteşte astfel marea operă. socială şi politică.

lîn acea perioadă.CAPITOLUL II SUB PRIMII STUARŢI Raporturile dintre stat. Procesul începe isub dinastia Stuart. accentuat din cauza creşterii forţei economice şi politice a nobilimii noi şi a -burgheziei. 1. Atitudinea dinastiei Stuart se explică prin adîncirea contradicţiilor de clasă în societatea engleză. burghezia comercială si problema colonială După încercările din veacul al XVI-lea. comerţul exterior şi iniţiativele coloniale au. între politica economică şi politica externă a monarhiei engleze de o parte şi interesele acestor clase de alta. Mai mult decît în vremea Elisabetei. nu existaseră. persecutând manifestările opoziţioniste. neglijează interesele economice ale cflaselar noi. începută în secolul precedent cu acordul şi încurajarea monarhiei. prin indiferenţa sau chiar împotrivirea faţă de iniţiativele acestor clase pe tărîm economic. expansiunea comercială şi colonială engleză. IV aceea. duc o altă politică. Suveranii din dinastia precedentă. Se sprijină mai mult pe marea nobilime cu tradiţii feudale. în perioada premergătoare revoluţiei burgheze (1603—1640). aspiraţiilor lor politice. ou ihrajtalkate chiiar. 155—156. divergenţe esenţiale. 28 . care-i periclita poziţiile dominante ocupate de ea în stat. Ei duseseră o ipolitkă de încurajare a burgheziei şi a noii nobilimi. în perioada amintită. înţeleseseră folosul pe care statuJ feudalo-aibsoJutist îl putea trage de pe urma dezvoltării producţiei interne si a comerţului peste mări. sub primii Stuarţi. pp. în secolul următor Anglia pune bazele propriu-zise ale imperiului ei colonial. Ea reflectă reacţionarismul aristocraţiei. Tudor. pe tărîm social-politic şi religios. Regii Stuarţi. Prin întărirea regimului absolutist. 1 CHBE. interesate în producţia şi schim/bul de mărfuri. Dezvoltarea burgheziei şi a elementelor capitalismului se împăca. cu existenţa statului absolutist. un caracter privat *. aristocraţia voia să le frîneze ascensiunea. se opun ou hotărâre. Iacob I (1603—1625) şi fiul său Carol I (1625—1649).

Edinburgh. ed. A. 1954. 2 C h r i s t o p h e r Hill. K o s m i n s k i—I. pp. Ea arăta că noul suveran nu-şi întemeiază politica pe realităţi materiale. A. Şi întrucît clasele amintite reprezentau pe atunci elementul nou. şi vechea Companie a negustorilor 1 E. pp. se dovedeau zadarnice 1.continuă acum sub semnul unor fricţiuni între promotorii ei şi politica oficială a statului. Prima direcţie era lUinmănită de comiparaiille oomerciaile mai tinere. tratatul îngăduia acum Angliei comerţul numai în acele regiuni în care acest drept fusese recunoscut de Spania înainte de război. L e v i ţ k i. Acestor grupuri se alătura. a II-a. mai dornice de îmbogăţire. Cu alte cuvinte. inte resele burgheziei şi ale noii nobilimi se confundau în foarte mare măsură cu interesele naţionale engleze. Avînd reprezentanţi în parlament. dar nu au înţeles să ducă o politică hotărâtă de protejare şi dezvoltare a lui. Au apărat monopolul marilor companii comerciale. în generali. deţinătoare ale unor autorizaţii (carte) regale. contrabanda şi pirateria engleză în coloniile spaniole. 1603—1714. oficial. 37—39. După aproape două decenii de lupte. progresist. nu e greşit să admitem că. . The Century of Revolution. Stuairţdi aiu văzut iîm comerţ mai «mault o sursă de venituri pentru fiscalitatea regală. 1962. pînă la un punct. 130—131. aceste cercuri au inspirat opoziţia contra politicii Stuarţilor şi iîn special împotriva monopolurilor comerciale ale marilor companii. iar dezvoltarea capitalismului ducea spre creşterea forţelor productive. Cea din urmă se ipune adesea de-a curmezişul intereselor burgheziei şi noii nobilimi.în acel timp. La 18 august 1604. profitabile pentru comerţul. Era o greşeală pe care negustorii nu o vor ierta lui Iacob I. I. Interesele expansioniste ale capitalului comercial englez vizau în acel timp două direcţii principale : spre Indiile de Vest şi spre Indiile Orientale. reprezentînd păturile negustoreşti ridicate mai recent. voi. ci priveşte relaţiile cu alte state prin prăfuita prismă feudală. toate vic-tomile. accesul Indiilor de Vest era. obiective. 29 . a intereselor dinastice sau chiar a arbitrarului personal. interzis şi toate 'luptele. Moscova. frînînd astfel lărgirea participării cercurilor negustoreşti Ia comerţul extern 2. Iacob I a încheiat pace cu Spania. Angliiskaia burjuaznaia revoliuţiia XVII veka. mai initrepide.

care. veacului al XVIII-lea precumpăneşte prima din aceste linii posibile ale expansiunii coloniale.ibsburgii ocupau tronul Spaniei. în 1618 luă fiini'ţ. prin cancelarul Francis Bacon. cit. va privi cu faţa spre vest. op. guvernul englez trebuia să se arate concesiv faţă de interesale burgheziei -opoziţioniste. „De facto". Mai mult indiferentă faţă de Indiile de Vest îşi de sfera dominaţiei spaniole. Cea de-a doua direcţie aparţinea. p. scurtă vreme după încheierea păcii cu Spania. în 1616. la sfîrşitul secolului al XV-lea. terenuri de acţiune din care vasele olandeze tindeau a exclude pe cele engleze. cit. o va face pe proprioll risc" s. întemeind. celebrul filozof : „Oricine vrea să facă negoţ iîn Indiile de Vest. I . 131. ■' K o s ni i n s k i—L e v i ţ k i. nu fără conflicte cu portughezii. cum e de aşteptat. p. în acelaşi an. proolandeză. Imperiul britanic. I. dar nici nu se opune pătrunderii în zona rezervată dominaţiei spaniole.a vânturi ari. comercianţii englezi au continuat să caute puncte de sprijin pe coasta apuseană a Africii. M I I I M . ucid ' I l. op. aşa cum fusese stabilită de doctrina papală. Urmărind să-şi asigure controlul comerţului cu sudul Asiei şi să ocupe acolo puncte de sprijin. 80 . el nu recunoştea existenţa unei asemenea zone. politica preconizată de Compania Indiilor Orientale era antiolandeză 2. 156. legaţi de pescuitul în Marea Nordului sau de comerţul de cabotaj pe coastele europene. Deja la 1607. acest grup vedea în olandezi pe cei mai mari rivali. în acelaşi timp.. primul fort în < . Expansiunea în Africa şi în emisfera de vest Ignorând această doctrină. „Companiei Indiilor Orientale". O ipoliţică extannă care s-ar fi conformat acestui ţel ar fi fost în chip necesar antispaniolă si antihabsburgică 1 în general şi. Aşadar. statul englez nici nu încurajează. în 1619. I I i 1 I. Lui i se alăturau şi negustori mai mărunţi. idedlaramd în parlament. Sub primii Stuarţi şi pînă spre sfîrşitul .i la Londra „Coimipania aventurierilor cari fac comerţ cu Guineea şi Benin". la începuturile sale. din anul 1516. i-i întemeiară un fort pe Coasta de Aur. adică celui mai puternic grup al marilor negustori londonezi..

La 1612 luă fiinţă o campanie care. Gray. I. a Vil-a. adică ţărmul american situat cam între 42 şi 45° latitudine nordică. pp. pp. fiind cea dintâi colonie engleză stabilă pe continentul american. în cinstea regelui Iacob I. Oxford. pp. pp. companiilor amintite dreptul de a încerca isă colonizeze ţărmul american între 34 şi 45° latitudine. patente de colonizare pentru două companii comerciale : una cu sediul la Londra. pe mal u l unui rîu numit de ei. cit. veniţi <îm regiune V Tjiimiţînd noi expediţii. James River.pe ipnimli agenţi ai companiei.sau popor creştin" 3.. în acelaşi scop. care n-au întîrziat să se producă. Denungeon. I. Aviînd nevoie de bani (licenţele pentru colonizare se cumpărau) şi cedînd totodată presiunii celor interesaţi. 29. 32. în 1607. op. 53—54 . Multe broşuri şi pamflete făceau propagandă în favoarea colonizării ei. p. K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. p. Patentele acordau. p. C h r i s t o p h e r Fyfe. ca şi oraşul. pp. 20—23 . între 1620 şi 1630. mărginită deocamdată la ţinutul de coastă 2. la 10 aprilie 1606. p. vizînd. cit. 1963. Această clauză era un refugiu anticipat împotriva protestelor Spaniei. M. 1962. 4. răspunzîndu-li-se că întreprinderea are un caracter privat. vase engleze acostară în 1610 în insulele Bermudc. alta constituită la Plyîmouth. corăbiile companiei londoneze aduseră în Virginia primii 106 colonişti. New York.. I. 'trei 'ani mai itîrziu. Noua Anglie. 85 . A History of Sierra Leone. 3 Henry S t e e l e Commager. 1940. să pună în Garribia temeliile unei colonii durabile. ceea ce indica interpretarea dată de burghezie îşi noua nobilime pauperizării maselor ţărăneşti. cit. op. 8—10. pp.. De astă dată. D e m a n g e o n.. 139 şi 438 . Cambridge. invocînd printre altele şi argumentul „suprapopulării" Angliei. I. rămase /fără prqprietate . cu condiţia ca aci să nu încalce aşezări „aparţinătoare vreunui stat . cit. iar guvernul englez nu-şi recunoaşte nici o responsabilitate. 2 1 31 .şi fără lucru. compania reuşi. voi. I. Documents of American History. S I k. CHBE. regele Iacob I acordă. prin urmare. începu colonizarea lor 4. 130—131. S f k. op. 133—134.v a prosperat. op. 4 CHBE. cit. ed. A History of the Gambia. intenţionînd să creeze un stabiliment în Virginia. numite pe atunci insulele Somers.. Marea tentaţie era însă America. op. 79—80. 130. sprijinită de compania fondatoare. Ca o escală potrivită în drumul spre Virginia. Virgini. care întemeiară oraşul Jamestown. J. I.

CHBE. pentru binele patriei sale şi al genera ţiilor următoare. în anul 1609. H i 11. ed. care fu zădărnicită însă de indigeni. în 1617. febra colonizării engleze cuprinse în aria ei zona Mării Caraibilor. ceva mai la miazăzi. I. După ce comercianţii englezi reveniră in Guyana pe la 1602 şi încercară dhiar să-şi Fixeze puncte de sprijin prin 1606—1609 4. între timp. în insula Grenada 2. Williamson. era un asiduu şi rapace afacerist. p. a întreprins în 1607—1608 o încercare de colonizare. 74 şi urm. „ jenteenth Century. 131 . condamnat la imoarte şi executat în 1618 5. .i lbidem. .Campania din Plymouth. pe coastele Americii de Nord. 87. pp. 2—5. op.. 1 l d r i s C o x. Denunţat de Spania qa.. încălcînd drepturile ei. • Kosminsk i—L e v i ţ k i. p. p. 1964. Tot cu un eşec. după care s-a mărginit la a trimite în continuare. 32 . 40. The New-England Merchants in tbe Se' lbidem. Un exemplar tipic al mentalităţii nobilimii noi. English Colonies in Guiana. 90.. 53 şi urm. 19. pe locul unde Gilfoert făcuse încercarea lui nereuşită. W i J 1 i a m s o n. a Ii-a. spre a înfăptui visul unui imperiu mondial. capitala de azi a Newfoundland-ului 3. Ralegh fu dezavuat de laicob I. op. ' BenurJ Bailyn. doar vase de pescuit'. New York. op. pp. Coloni zarea era pentru el o speranţă de îmbogăţire 6. din aceeaşi cauză. In 1610. nişte imarinari englezi puseră temeliile oraşului Saint John's. cit. Aufstieg und Niedergang des Britischen Empire. nereuşită. E o imagine falsă. In 1606—1607 avu loc o încercare de a întemeia o aşezare în Santa Lucia (iîn insulele Windward). mai slabă decît cea din Londra sub raportul capitalului de care dispunea. 86—87 . 42. cit. p. A fost un prilej pentru ca mulţi biografi să-1 descrie pe Ralegh în chipul unui idealist careişi risipea averea. BcrJin 11962|. îndrăzneala de a păşi pe continentul sud-a/merican înrăutăţi raporturile anglo-spaniole şi duse la răsunătoarea dramă a lui Walter Ralegh. şi deci tratatul din 1604. pp. s-a soldat o a doua tentativă. 1. Ralegh organiză în acea regiune o expediţie mai serioasă. p. 40 . Acest om. de altfel în drăzneţ şi inteligent. p. cit.

I. o scrie de nume ale viitoarelor figuri proeminente din revoluţia burgheză : acelaşi Warwick. pp. 451. ■' Aceasta din urmă contopită ulterior cu Connecticut. Londra.11.. din faţa coastei America ( i i i i i . 11. 135. 33 . 2 Descoperit în 1603 de Bartholomew Gosnold. cit. în Noua Anglie. II. unul din işelfii opoziţiei nobiliare împotriva Stuarţilor. cit. . puritani refugiaţi în Olanda. |« «Iun Pym. o colonie puritană şi totodată o bază pentru comeri i i l i II coloniile spaniole. Ea a încercat să creeze.Tot datorită protestelor şi împotrivirii spaniole a fost lichidată şi tentativa de a stalbili o colonie la gurile Amazonului. a întreprins Compania insulei ProviI11 ■ 11. Op. I . p. The Founding of the Second British Emfin. Cf. Ea roi. voi.. ca aceea a Massachusetts-ului. în I d l l . dînd naştere între 1629 şi 1640 coloniilor Massachusetts. 134.. ki-Ltviţki. p. 620—621 şi nota 50 . i n . I. I (rclx)tezati Providence). întreprinsă între 1619 şi 1623 1. „Pelerinii de pe Mayflower" debarcară la II noiembrie 1620 lângă Cape Cod (Capul Scrumbiei) 2. cit. 138. Această colonie deveni un punct de atracţie pentru cei perse cutaţi de regimul absolutist englez. apoi lordul Saye and Sule. ■. op. dar care n-a avut consecinţele colo Noii Anglii... de asemenea. pe insula Santa ( I I . i In [ 630. Connecticut. 80. K o.. Un grup de disidenţi confesionali. 0 acţiune asemănătoare. din motive politice sau re ligioase. op. în culisele acestei întreprinderi de proporţii au stat tot interesele unor companii comerciale. Qliver Saimt-Jonn etc. voi. protejată de lordul Warwick. . pp. în anul 1620 se petrecu unul din episoadele cele mai populare din literatura anglo-saxonă cu privire la istoria colonizării britanice. Fu întemeiat oraşul Boston. New Haven 3. 1 «p. unde sperau să poată întemeia noi cămine şi afla o patrie în care să fie la adăpost de persecuţii. Printre londatorii acestei companii se întîlnesc. I I I M . . M a g h i d o v i c i . 4 Vincent T. 4. K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. cerîndu-i să-i transporte peste ocean. Compania le puise la dispoziţie corabia „Mayflower" (Floarea de mai). Harlow. John Hamipden. 1964. se adresară companiei comerciale din Plymouth. care împreună formară coloniile Noii Anglii. Rhode Island.. H i 11. icel mai de seaJmă port al acestui grup de colonii. it. unde întemeiară aşezarea New Plymouth. W i l l i a m s o n . p.1111. cit. i l c . Colonia va fi suprimată de spanioli.

în 1632. dintre Anglia şi Franţa. p. p. cele franceze din Canada. Conflictul din Europa. pacea de da Saiiint^Ganmain^en-'Laye. iar al doilea coloniei Dalia ware *. îmoheindu-se. prin caracterul complex al economiei lor — jrsiţial agrar. cam între 39 şi 40° latitudine. Primul puse bazele coloniei Maryland. vor constitui nucleul Statelor Unite ale Americii. Este cel dintîi episod colonial al unui război anglo-francez. la sud. cu europeni. îm 1629. coloniilor de emigraţie le-a fost îngăduit de guvernul englez un regim politic deosebit. 34 . preludiu al îndelungatei rivalităţi în jurul căreia se va axa nu numai poli tica celor două ţări. în 1634. 29. Coloniile din America de Nord reprezintă prototipul categoriei aşa-numitelor colonii de emigraţie. în această categorie de colonii predomină (dar excepţiile. CHBE.regiunea înconjurătoare — Acadia — fură restituite Franţei.of cit. Ţănmiui răsăritean aii America de Nard vedea astfel răsărind şiragul de colonii care. prin faptul că sînt populate cu emigranţi din metropolă. în 1815 2. la nord. în genere. Amlîndoi beneficiarii voiau să dea posibilitate de aşezare aici catolicilor. fiind organizată în co lonie de sine stătătoare abia în 1702. avînd 1 Delaware a trecut în 1638 în stăpînirea suedezilor. Quebec. nu lipsesc) proprietatea agrară mijlocie şi mică. sau. şi pămînturile indienilor piei-roşii. duse la un atac al coloniştilor din Noua Anglie asupra Canadei şi la ocuparea onaşullui Quebec. sir Edmund Blowden obţinură de la rege patente pentru colonizarea unor regiuni în jurul golfului Chesapeake. lordul Baltimore şi. în 1655 în a Olandezilor şi în 1664 a revenit din nou Angliei. iar mîna de lucru e liberă. completate pînă la 1732 la numărul de treisprezece. VI. în 1632.Amestecul unor considerente religioase în acţiunea de colonizare — element secundar faţă de interesele comerciale — a dus la iniţiative paralele din partea celorlalţi indezirabili în Anglia — catolicii. 428 . numeroase şi grave. către apus. Din toate motivele de mai sus. dar şi a întregii Europe occidentale. în tot decursul secolului al XVIII-lea şi pînă la înfrîngerea lui Napoleon. Port-Royal îşi .. 2 Haoser. Aceste colonii erau cuprinse între posesiunile spaniole din Florida. dar evoluînd spre comerţ şi industrie. Ele se caracterizează prin aşezarea în zona temperată.

ca un fel de arendaşi îndatoraţi. alungarea şi uciderea indigenilor. generată de expansiunea modului de producţie capkallist. depăşind zona iniţială. La ibază. întemeiat pe exploatare. Conflictul . Chiar atunci cînd aparenţele (şi numai ele. pe coloniştii europeni în executanţi nemiloşi ai imperativelor acumulării primitive a capitalului. voi. de asemenea. faţă de care.) începuturilor unei colonii sînt „pacifice". LXXXVIII]. 1937.. la existenţă.. evEOghelixante. avîmd concepţii de existenţă deosebite1. „L'^volution de l'humanitiP. la libertate. o problemă prezentă de altfel în cadrul întregului fenomen al expansiunii teritoriale extraeuropene : aceea a raporturilor dintre colonizatori şi populaţiile indigene. desperados ruinaţi şi persecutaţi în patrie. avînd drepturi mai vechi şi tot atît de fireşti la pămînt. iigooiMiţei. al dreptului coloniştilor de ansi alege organe reprezentative proprii. Instalarea lor pe ipămînturile de vînătoare. căzuţi acum în plasa intereselor unor societăţi comerciale. îmboldit de setea profitului.la bază principiul autoadministrării. în postura ide colonişti. Ei nu puteau înţelege că emanciparea economică şi libertatea (politică şi de gîndire ipe care o căutau însemnau (înrobirea şi jefuirea altora. La politique coloniale et le partage de la Terre aux XlX-e et XX-e siecles. pescuit şi păşune ale triburilor de piei roşii a stîrnit fireasca reacţie de apărare a acestora. isînt iniţial subordonaţi. 335 [Col. p. a două civilizaţii cu nivel dîfe rit. Masa coloniştilor europeni era formată în general din dezrădăcinaţi.s-a adî-ncit pe măsura dezvoltării coloniilor spre interior. Aşa s-a în timpi at şi cu primii colonişti englezi în America de Nord. a creştinilor faţă de „păgînii" rămaşi în întu-• il Acest complex de împrejurări a generat cruzimea şi cinismul în deposedarea. obiectiv. Coloniile de emigraţie deschid. ocupaţia europeană generează fatal un conflict. conflictul e ancorat fim. a ţărmului. Paris. 35 . Situaţia în care se găseau ii transforma. acolo unde emigraţia masivă din metropolă dispensa pe colonişti de nevoia de braţe de muncă. el rezultă din opunerea o două societăţi. Conştiinţa le era anesteziată de prejudecata comodă a superiorităţii şi a misiunii „civilizatorii". La suprafaţă. J G e o r g e s Hardy. crâncena lliuiptă pentru existenţă.

indienii algonquini făcură o încercare de a distruge Virginia. coloniile din Antile. voi. colonialismul s-a întemeiat pe jefuirea şi exterminarea unor popoare.. membrilor triburilor indiene le era interzisă. I. 1625—1685. vreo 350 de colonişti. iar ceva mai tîrziu de trestie de zahăr. ed a IV-a. V i n c e n t T. 135—136. Simen Cordon. ucigînd. negustori englezi frecventau insula Barbados. K a r 1 Marx. angajînd investiţii de circa 10 000 de lire sterline şi transportul a vreo 1 500 de colonişti. De pe la 1605. pînă la mijlocul veacului al XVIII-lea. pp. ca totfdeauna în asemenea împrejurări. a acelei epoci de paroxism al violenţei în urmărirea profitului. Prin pacea din 1634. sulb auspiciile lui sir William Courteen. cînd un 1 ipitan. Prosperitatea noii aşezări a fost ieşită din comun. pp. Nu e sigură data la care primii emisari ai colonialismului britanic ar fi început a vizita insula : poate pe la 1620. Oxford. Cele mai importante colonii engleze din emisfera de vest şi din întreg Imperiul britanic au fost. cit. A Uistory of Baibados. un nou război va avea ca rezultat lărgirea zonei amintite *. într-un atac general dat prin surprindere. între 1642 si 1644. 1926. în America şi în alte continente. Primii colonişti au rămas însă pe pămîntul ei în mod sigur la 1625. Editura Politică* Bucuraţi. 56 . ' Ko s m i n s k i—L e vi ţ k i.tîrziu. op. A fost una din cele mai mari întreprinderi de la începuturile colonizării britanice. A urmat un război de 12 ani. Istoria s-a repetat. 713. fixată de colonişti. sub pedeapsa cu moartea. Luară fiinţă plantaţii de tutun. an după an. Capitalul. istoria sa nu putea fi scrisă decît aşa cum stpune Marx : „cu litere de sînge si de foc" *. I. cuvîntul. care a organizat o campanie pentru finanţarea acestei acţiuni s.în 1622. membru al unei companii comerciale anglo-olanideze. poate chiar de pe la 1605. p. ba chiar rase întregi. (pretindea -că a găsit-o meloouită. l%0. Harlow. cu ocazia întoarcerii unei corăbii engleze din Brazilia. intrarea întro anumită zonă. a 'început cdlotnizarea sistematică. 3—6. Doi ani mai . De la începuturile sale. aşezaţi acolo pînă pe la 1628. în cursul căruia superioritatea anmelor de foc şi-a spus. Componentă a acumulării primitive a capitalului.

Predomină marea proprietate (plantaţia). ca mijlocitoare a obţinerii licenţelor regale. funcţia sa principală e supravegherea şi ţinerea în supunere cu brutalitate a producătorilor direcţi. K o s m i n s k i —L e v i ţ k i . Dar aci ele au mai degrabă semnificaţia unei parodii.la care se vor adăuga întreprinderi pentru prepararea melasei şi romului. în legătură cu împrejurările întemeierii coloniilor de exploatare din Antilele Mici. reduşi la sclavie.. „democratice". mai poate fi subliniat. In orice caz. seminţe oleaginoase etc. cu pretenţii reprezentative. c it . situată tot în Anti------------1 ma n ge o n. Barfoados şi celelalte posesiuni din Antile constituie modelul celei de-a doua categorii importante a coloniilor engleze : coloniile de exploatare. Ea imprimă economiei acestor colonii asipectul de monoicultură.e134. aduşi din Africa. populaţia insulei ajunse în acelaşi timp să numere 25 000 de locuitori albi şi vreo 35 000 de sclavi negri. D p. sau şi de aceea. elementul european joacă aci numai rolul <de conducere a procesului de producţie. tutun. nu puteau rezista muncii în asemenea condiţii.. . Majoritatea populaţiei fiind formată din sclavi. Termen nu toamai propriu. o p. cu timpul cafea. în al cărei climat europenii se acomodau cu greu. în opoziţie cu cele de emigraţie. şi faptul că numeroase elemente din aristocraţia engleză au avut un rol important. o p. cit. Christopher. Barbados era vizitat anual de peste o sută de nave comerciale. în cadrul acestora ea apare însă cu mult mai făţiş. 37 . ii puţin evoluat . 30 . De aceea. I. pentru a munci pe plantaţii1. între 1623 şi 1625. sau de oameni aduşi cu forţa din regiuni cu climat corespunzător şi transformaţi în sclavi. prin aşezarea lor în zona tropicală. Pe la mijlocul secolului.deoarece toate coloniile se bazau pe exploatare. un grup de negustori londonezi au fi nanţat colonizarea insulei St. ceai. în afacerile companiilor comerciale interesate. fiind limitate exclusiv la minoritatea exploatatoare şi parazitară. Ele se caracterizează. Prin imigraţie. p . Munca este prestată de elementul indigen. regimul politic e in. specializată în produse caracteristice zonei calde : trestie de zahăr. ca specific. Apar şi în aceste colonii regimuri de autoadministrare.

. în oraşele portuare engleze.. dar mai la nord. i n i u e l R a w s o n G a r ci i n o r.Aectssion of James I to the Outbreak of the Civil War.i II ... leagănul imperiului maritim al Marii Britanii. printre care ale Livenpool-ului . Englezii în Indiile Orientale Colonizarea engleză în emisfera răsăriteană e cuprinsă în întregime.. mcrgind de la est spre vest. la rîndul lor în insulele Leeward. către sfîrşitul veacului trecut : „Bijuterie preţioasă. partea . History of England from lin. corăbiile reveniră în Anglia cu o încărcătură preţioasă de piper şi alte mirodenii. p. pe care istoricul englez J. mergînd de la nord spre sud şi despărţind Oceanul Atlantic de Marea Caraibilor. un/de ridicară factorii în Acheen (Atjeh. în acelaşi arhipelag. care a ucis în chinuri pe cei ce au işlafuit-o. cit. Expediţia aduse profituri de 500%. în istoria celebrei Companii a Indiilor Orientale. şi Windward. care «■ împart. voi. 1 Antilele Mici sînt ghirlanda de insule. 310. graţie acestor colonii el a ajuns al doilea port al ţării. Franţa şi Anglia s-au luptat ipentru supremaţia mărilor şi Anglia a câştigat-o" 2. „Bijuterie preţioasă". în secolul al XVIII-lea. Antigua. 31. din Panama. în Sumatra) şi Bantam (lîm Java)3. care ajunse pînă în insulele Moluce. cuprinsă între Porto Rico şi ţărmul Americii de Sud. Reuşita dădu imbold organizării unei noi expediţii. Jumătatea de arc. A. 1884. în 1603. după Londra. pînă către finele veacului al XVIII-lea.. în secolele următoare. formează grupul Insulelor Vîntului. se cheamă Insulele de sub Vînt. Cealaltă jumătate a arcului Antilelor Mici.. op. II. londra. în arhipelagul numit Leeward K între 1628 şi 1633 luară fiinţă colonii în insulele Nevis.lele Mici.i spre est. i coastei sud-americane.. ■ ' S .. Primele ei corăbii s^au îndreptat către arhipelagul indonezian. Ar mai fi putut adăuga că pe comerţul cu sclavi în Indiile de Vest s-au clădit. „cel mai soliei plasament colonial al Londrei şi Bristolului" în următorii o sută cincizeci de ani. Baribuda şi Montserrat. 38 . la nord. în l. i . în formă de arc cu conve-xitatt-. Astfel s-au constituit Indiile de Vest engleze. Froude le numea. în 1604—'1606. se scurgea în trezoreria de la Madrid. I > U | M 1) e m an geon. în aceste laşpe. p. la lud. Acolo Drake şi John Hawkins au captat fluviul de aur care. averi imense.n.

Histoire de Vinde et de la civilisation indienne. Intrigile portughezilor pricinuiră respingerea cererii. la reşedinţa Marelui Mogul. sporit curînd la 72 000. p. Afacerile companiei se întemeiară tot mai sigur. 4 B l a c k . în primul moment. V L e o n C a h e n—M a u r i c e B r a u r e . compania se reconstitui în 1617. 33—34 . CHBE. fură atacate ide portughezi. 2 CHBE. 39 . 88 . voi. I. în 1612. Hauser. op. se prezentă la Ajmir. 311 . de unde. cu profituri fabuloase. op. 80. p. Gardiner. 413. compania păşi într-o perioadă de dificultăţi. Paris. cit. cit. p. preluară mari caincităţi de ţesături (indiene. provenită adesea din neînţelegerile cu parlamentul. op. reviîinzîindiHle în Malaezia 1. p. IV. în scopul promovării intereselor comerciale ale companiei în India. obţinînd idreptul ide înfiinţare a unor noi factorii 3. cu o scrisoare a regelui Iacob I către Marele Magul. în largul aceluiaşi port. cit. pp. După o luptă grea.. stafoilinidu-şi o anume reputaţie. Aceasta nu o sprijină împotriva noilor concurenţi. priveau cu simpatie pe oricine le dădea o lovitură. sprijinind cererea companiei de a i se permite descinderea unei factorii în acel port.112.. fost membru proeminent al opoziţiei în parlamentul din 1614. şi lasă fără răspuns masacrarea de către ei a membrilor unei factorii a companiei. englezii primiră permisiunea de a-şi stabili la Surat comptuarul dorit. Ajutaţi de aceste circumstanţe. IV. 359. II. din cauza politicii monarhiei. voi. vasele lor. 1963. p. de bani. 131. olandezii. p.. în timp relativ scurt. Cum (portughezii dominau de mult mările din jurul Indiei. 211 .. El rămase lîn India pînă în februarie 1619. pp.. Cu rapiditatea specifică plasamentelor speculative. care le refuza subsi1 D e m a n g c o n. Din (lipsă. op. I. aV. ei se stabiliră şi la Masulipatam 2. 8 CHBE. în intervalul 1611—1616. L'evolution politique de l'Angleterre moderne. 1960. Avînd la înfiinţare un capital de 30 000 de lire isterline.spre a-şi putea lărgi capitalul de bază. Kosmi n s k i—L e viţki. anume . Jacques D u p u i s. I (1485—1660). Paris. partea a Ii-a. cit. p. Englezii (perseverară. op.. 3 Gardiner. în 1615. 141. (la Amiboina (1623) 5. isir Thornas Roe.. p. aceştia sînt înfrânţi. un anume William Hawkins debarcă în India. care «ubsorisară um totail de 1 500 000 de lire ! 4 Cu toate aceste profituri aipreciabile. populaţia şi feudalii locali îi detestau şi. se oferiră cam o mie de participanţi. în ambasadă solemnă. cit. la Surat.In 1608. 310—311 . p. 187. op.

H i 11. aceeaşi cate. < f. De confirmarv. p. pînă aproape de ruină. 187. 382 — 383 . ni i ii s k i—L e v i ţ k i. D u p u i s. condiţiile erau altele. iniţiase colonizarea în Barbados. op.acordă lui sir James Cunningham o autorizaţie de înfiinţare a unei companii scoţiene a Indiilor Orientale r. '■' CHIU'. 155. 1 1 40 . 136. indirect. regele Carol I dădu acesteia o grea lovitură. p. iar în 1639 primi permisiunea de a se stabili la Madras. în 1635. 136. p. făeînid cu acestea o veritabilă speculă. în cuprinsul căreia trăia o K o ■. Ea nu constitui însă un pericol pentru compania engleză.-ll. 88 .diile. p. din acest punct de vedere. Abia în 1650. Aci coloniile ocupau o suprafaţă bine definită. Iacolb I . cit. op. op. K 6 I m i n s k i—L c v i ţ k i. Cele cîteva factorii. cit-. Deşi minuscul în comparaţie cu gigantul de mai fiîrziu. regii Stuarţi abuzau de drepturile lor ide acordare a licenţelor comerciale. I. prin reînnoirea cartei sale privilegiata de i . unde iîn cei doi awi următori fu construit fortul Sf..1 j .i deplin» . 2 In schimb. anuiînd drepturile concurenţilor ei3. cit. cit. m c (jomw. Regimul coloniilor şi rezultatele expansiunii coloniale sub primii Stuarţi Se născuse un imperiu colonial.. (:c >i ii |> . I. r . în timpul revoluţiei. abia dacă se pot numi colonii . In America şi Antile. monopolul Companiei Indiilor.u ii . în deceniul anterior. piraterească. pp. anulîndu-i monopolul şi acor/dînd o autorizaţie de comerţ cu Indiile Companiei aingkHofaindeze a ilui Couirteen. kt\ <• y. IV. op. p. iar comerţul lor cu sudul Asiei a regresat. între cele două companii . în 1617. Indiile Orientale deocamdată nu contau. cel mult un embrion din care acestea se vor dezvolta. n i i monopol. prestigiul negustorilor englezi în India a avut de suferit. el ridica deja probleme de organizare «şi administrare.. op. A urmat o concurenţă cruntă. care în 1631—1632 dobândi noi puncte de sprijin în Orissa. parlamentul va restabili. Astfel. avînd atribuţii exclusiv comerciale. Administrarea lor aparţinea Companiei Indiilor îşi se concretiza în dispoziţiile sale către cei cîţiva funcţionari plasaţi în fiecare din aceste ipuncte. George.i va beneficia abia în.

ea caracteri zează deceniul 1620—1630. ou numele.destul de numeroasă populaţie. f. agenţii lor. 179. ea este considerată. care nu poate schimba în bine deprinderile celor pedepsiţi. seria a Ii-a. în raport cu numărul populaţiei de atunci. o presiune : mizeria. drept un efect îndepărtat al „contracţiunii" puterii engleze în Franţa. este cea mai masivă emigraţie. această emigraţie e fără îndoială în legătură cu o nouă perioadă de depresiune în economia şi mai ales în comerţul exterior al Angliei . 1603—1630. 2. oonsiderfndu-le o inutilitate morală. W a ] l a c e Notestein. urmată de o tendinţă de împingere spre vest a frontierelor economice. Francis Bacon. trimişi ca sclavi în Barbados şi chiar în America de Nord. de altfel. Farnie. Privind-o prin prisma unei largi generalizări a unor elemente din istoria vestului Europei. în goană după mai mult. Aceştia. nu constituiau lotul ide emigranţi definitivi. ei reveneau în metropolă. XV (1962). Şi într-un caz şi într jaltul. reflectînd pe marginea acestor metode. o primă etapă ar fi fost lărgirea dominaţiei engleze asupra Irlandei. şi din partea coloniştilor. pentru că. într-o lucrare a sa. şi a altora. în anumite lucrări. politice şi demografice ale Angliei. p. de a avea CHBE. formată din indigeni. Dar se ridică şi împotriva imoralităţii faptului în sine. Emigraţie de oameni „liberi".a. idin 1618 pînă la izbucnirea războiului civil (1642). în secolul al XVI-lea 2. I. de pildă în Virginia. oamenii bogaţi. p. A. Australia — continentul contrastelor [Craiova]. 205. în 1619—1621. p. Printre primii emigranţi s-au aflat şi deportaţi albi. 261 . pînă in veacul al XlX-lea 1 . nr. Ele stîrniră proteste. în „The Economic History Review". 32. The English People on the Eve of Colonization. în cadrul acestei mişcări. De obicei. Portul Bristol e foarte activ în aceste deportări 3. ■■>*• ■ ■••• 2 1 41 . Numai o mică parte o formau negustorii. după un stagiu oarecare în afacerile lor de pe plantaţiile din Antile. New York. p. 3 W i l h e l m Nowack. persecuţiile politice şi religioase. pe toţi lîi împingea o necesitate. sclavi negri şi emigranţi englezi. Vreo 80 000 de supuşi ai regelui Angliei au emigrat în emisfera vestică. le condamnă. [1954]. dintre femei de moravuri uşoare şi puşcăriaşi. D. The Commercial Empire of the Atlantic. în secolul al XV-lea. 1607 —1783.. de fapt.

Guvernatorul era un reprezentant al companiei ce patrona colonia. îşi. folosind. Campania se plînse parlamentului. compania Virginiei fu lichidată printr-un act al regelui. La aplicarea legilor veghea un guvernator. asistat de un consiliu executiv. pp. (în Virginia acest drept era destul de restrîns. 3 I 42 .i textul la Commaglr. cit.. în 1624. II Vcv. în timpul lui Iacob I se încercase. cit. 13—14. Pentru moment. I. p. inspirat probabil după modelul Consiliului spaniol al Indiilor 2. Cu aprobarea regelui apar primele carte de organizare a guvernării coloniilor. legislativa. numindu-şi membrii consiliului său executiv. Organul care avea în atribuţiile sale problemele coloniale era Consiliul privat al regelui.pretenţia să întemeiezi noi aşezări omeneşti. căruia Iacofo I îi. Oxford. Constituţional History of tbe First liutisb Empire. • K o s ni i n s k i—L ■ vif k i. • CHBl-. op. p. De unde pretenţia de a considera puterea sa asupra coloniilor ca exclusivă. 137. I. emanaţie a minorităţii proprietarilor funciari bogaţi. 159.. 18—19. Ea avea dreptul să voteze impozitele şi legile locale. numit iar nu ales. elemente descompuse *• Patentele pentru autorizarea colonizărilor erau un drept personal al regelui. în Virginia s-a întrunit pentru întîia dată o adunare reprezentativă a unei colonii britanice. iar colonia trecută sub autoritatea directă ia acestuia.. guvernatorul Virginiei era reprezentantul numit al regelui s. nu avea drept de control asupra executivei. aleşi de proprietarii funciari. 1930. Legalitatea adunării a fost confirmată printr-o ordonanţă regală din 24 iulie 1621 3. doar pentru cîţiva ani. Această formă de organizare a puterii politice e prototipul guvernelor îşi strămoşul constituţiilor de mai tîrziu ale tuturor coloniilor engleze cu drept de autoguvernare 4. cit. 4 D c m a n g c o ii. în 1619. op. 605. compusă din 22 de deputaţi. crearea unui consiliu special pentru colonii. în acest scop. J i e r r i e d a l e K e i t h. A. Practic. parlamentului nerecunoscîndu-i-se nici o competinţă. I. la rîndu-i. op. pp. p. puse în vedere „să nu poarte de grijă" unor asemenea chestiuni. Din acel moment.

se menţine şi atunci cînd colonia devine regală. op. într-altele. pentru început.. Parcă anume. Dacă expansiunea colonială şi rezultatele ei. cit. au fost. în continuarea veacului al XVII-lea tendinţa va fi. p 140 . regele Carol I a creat din nou. Acest precedent. în aprilie 1634. care ar fi incomodat companiile comerciale şi tpe coloniştii înşişi. în frunte cu arhiepiscopul-primat al Angliei. voi. 161. Erau multe şi mari interesele potrivnice schiţării unui atare sistem. aşadar. o instituţie specială de guvernare a coloniilor. într-unele. destul de însemnate. sub primii Stuarţi. p. Williaim Laud 1. Williamson. cu sprijinul şi chiar cu participarea noii nobilimi. oare permite. guvernarea era lăsată la libera dispoziţie a beneficiarului patentei de colonizare. Monarhia engleză şi organele ei centrale nu dispuneau ide experienţa şi energia necesară pentru a organiza un control efectiv în materie de guvernare colonială. I. I. de stat. deveniseră centre de ferventă opoziţie anti regalistă. Toate aveau la bază o autorizaţie regală de colonizare. Prezentă încă sub primii Stuarţi (cazul Virginiei). acordată Lordului Baltimore). indiferent de categoria din care făceau parte. 1 Kosminsk i—L e v i ţ k î. Ţelul urmărit n-a fost realizat. 43 . sub primii Stuarţi. opera iniţiativei private a capitalului comercial. în general. A Short History of British Expansion. ca un ifel de danie sau favoare painticuilafră (de exemplu colonia Maryland. păturii înstărite a coloniştilor să participe la -guvernare. coloniştii obţin de la rege o reglementare „constituţională" a raporturilor dintre ei şi reprezentantul concesionarilor sau proprietarilor coloniei. prin înseşi condiţiile genezei lor. încă puţine în această perioadă. sfidând tendinţa monarhiei. să se transforme coloniile private în colonii dependente direct de coroană. sub numirea de „Comisarii generali pentru problemele coloniilor". se iveşte fenomenul creării de colonii fără a avea prealabila autorizaţie regală. trei categorii de colonii : cele aparţinătoare unor companii comerciale. Pentru a le putea controla şi a controla simultan si emi graţia — compoziţia ei —.Distingem. mînuit de o bună parte a burgheziei. cele regale si cele acordate de rege unor nobili. dacă regele binevoieşte să admită aceasta. această tendinţă se explică prin faptul că multe colonii.

p. Şi nu era de mirare. 22. în 1639. [1945]. Semne noi se iveau astfel în colonii. Steele Commager. Ea prevedea un sistem complet de conducere electivă. Istoria . cu îndepărtate şi profunde consecinţe pentru existenţa tuturor coloniştilor englezi din America de Nord. numită apoi Rhode Island. Bucureşti. trecînd prin urmare şi organele locale ale puterii executive în dependenţa opiniei coloniştilor. a alegerii făcute de ei1. cei staibiliţi în Connecticut adoptară cea dintâi constituţie elaborată chiar de ei şi aplicată înainte de a fi sancţionată de monarh. iar în 1636 Providence. Cînd cei din Connecticut săvîrseau atare act de îndrăzneală. 1 A l l a n N e v i n s şi H e n r y Statelor Unite.Autorii iar — coloniştii disidenţi confesionali din Massachusetts. care în 1635 migrează spre sud şi întemeiază Connecticut. inovator. pe Anglia o despărţea numai un an de izbucnirea revoluţiei burgheze.

Statul însuşi. Prin luarea puterii . O torăsătură pregnantă a politicii coloniale a revoluţiei este tendinţa supunerii coloniilor unui strict control politic şi economic din partea guvernului metropolei. Un eveniment de asemenea importanţă.CAPITOLUL III REVOLUŢIA BURGHEZĂ ŞI CO1. în primul rînd. statutul coloniilor şi expansiunea colonială au încetat de a mai fi o problemă cu caracter precumpănitor privat. de asemenea. Prin aceasta. 'burghezia comercială nu mai avea acum interesul 45 . în vremea revoluţiei. Ca atare. revoluţia burgheză din Anglia e socotită evenimentul cu care începe epoca modernă a istoriei universale. cu atît mai mult. Ea a adws la putere clasa burgheză şi a deschis drum liber capitalismului într-unui din cele mai puternice state din apusul Europei. epoca orînduirii capitaliste şi a dominaţiei burgheziei. a adus. în forme încă imperfecte. Motivele acestei schimbări de accent erau mai multe. avînd un rol în schimbarea mersului istoriei societăţii pe plan mondial. De aceea. ea a exercitat o influenţă însemnată în sensul victoriei capitalismului asupra feudalismului pe plan mondial.adevărat o eră nouă. în care. începe cu . dintre politica statului şi interesele acestor două clase. Ele se reflectă şi în domeniul politicii coloniale. va încorpora problema în preocupările sale directe. îmburghezită.ONII1 I O eră nouă Revoluţia burgheză izbucnită în Anglia la 1640 a fost unul din marile evenimente ale istoriei universale. statul burghez. sensibile în special sub Stuarţi. în dependenţa metropolei. statul englez s-a transformat în instrumentul realizării fidele a intereselor burgheziei şi nobilimii noi.politice de către burghezie şi nobilimea nouă. revoluţia a schiţat totuşi cu mult mai hotărît planul integrării coloniilor într-un sistem economic şi politic unitar. transformări adînci în viaţa poporului şi statului englez. au dispărut deosebirile anterioare. cu aceeaşi solicitudine cu care ea stătuse înainte în centrul interesului şi atenţiei atîtor întreprinderi ^comerciale particulare.

30. Era o circumstanţă de care cel puţin o parte a coloniilor căuta să profite. a . Prestigiul numelor nobiliare pe care cei mai mulţi le poartă îi ajută să influenţeze opinia locală. cultivîndu-i. deşi coloniile n-au fost amestecate direct în viitoarea revoluţiei din Anglia. era firesc să reacţio neze faţă de aceste tendinţe ce se schiţau în colonii.de Stat al republicii engleze. Aceşti regalişti refugiaţi în colonii sînt tot atîţia duşmani înverşunaţi ai noului regim. manifestat în revendicarea autoguvernării şi. urmările sale snau resimţit şi asupra lor. întruchipat mai întîi ide aşa-numitul „Parlament lung". proprietarii sau concesionarii lor fiind uşuraţi de o parte din răspunderi şi cheltuieli. _ _ _ Astfel. înainte plecau cei ce nu se puteau împăca cu monarhia (sau monarhia cu ei). în frunte cu Oliver Cromwell.coloniile controlului de stat. Pentru rega-' liştii care luptaseră cu atimele împotriva revoluţiei. iar apoi de Consiliul . care să ie redea averile şi poziţia socială. fără ca profiturile să le fie ştirbite. parlamentul englez s-â ocupat foarte puţin de colonii. cum se întâmplase încă pe vremea Stuarţilor. să o asmute împotriva revoluţiei. tendinţe care marcau o ameninţare pentru interesele burgheziei comerciaile engJeze. M i i l e r. cu gravele ei frămîntări interne. întreţinerea şi apărarea coloniilor. ed. Stanford California.de a sustrage . aspiraţiile spre mai maire ilibentate. p.pleacă cei care se prăbuşesc de la putere. cîteodată. care vor să iscape de socoteala ce se tem că vor trebui s-o dea revoluţiei învingătoare. Guvernul revoluţionar. Revoluţia din Anglia. fiind absorbit de chestiunile interne. [1959]. Devenea avantajoasă cointeresarea lui în exploatarea. pentru a dobîndi o mai mare libertate *. sub revoluţie s-a schimbat compoziţia fluxului de emigranţi. în fine. Origins of tbc American Revolution. o speranţă în plus în posibilitatea restaurării celui vechi. în instaurarea ei din proprie iniţiativă. Statul era acum ea însăşi. demagogic. o eventuală separare de Anglia a coloniei în care se refugiaiseră însemna o garanţie majoră a impunităţii lor. 46 'John C. a slăbit în primul moment controlul îşi autoritatea guvernului englez în colonii. însemna o dificultate în plus creată noului regim. După Ii-a. Era ajpoi la mijloc şi trezirea în colonii a unui spirit de independenţă. între 1640 şi 1642. Acum .

Intrusiunea olandeză. pp.. op. paralel cu cea engleză. 468. în 1642. pînă atunci avasim'onopolizate de companiile comerciale engleze şi dirijate mai mult spre Anglia. La 10 martie 1643. cit. cit. ceea ce denotă că (libertatea de acţiune pe care coloniile încep să şi-o permită trece din sfera comercială fin cea politică B. factorul extern ale cărui interese favorizează această atitudine a coloniilor. dacă şi spre alte state. Massaichusetts încheie o înţelegere cu delegatul guvernatorului francez din Acadia (an Canada de est). pp. reglementând relaţiile între cele două colonii s. op. Commager. Caimera Comunelor adoptă legea scutirii de itaxe pentru toate mărfurile exportate din ţară în Noua Anglie şi pentru toate mărfurile acesteia. sau. După tergiversări şi amendamente. la 25 noiembrie 1644. în Antile începea să ia avlînt cultura trestiei de zahăr. se observă şi în Antile. în condiţiile carenţei controlului din partea puterii centrale.. cînd ţara s-a divizat în tabere duşmane — una regalistă şi alta parlamentară — interesul conducerii revoluţiei pentru soarta coloniilor începe să crească. de la data cînd fusese votată de Camera Comunelor *. . în octombrie 1644. p. I. în colonii apar (primele semne ale veleităţilor de independenţă. pun bazele unei confederaţii. voi. în 1643. în căutare de noi terenuri de plantaţie. dar cu efect retroactiv. I. 479—480. după ce portughezii le ruinaseră pe cele avute pe ţărmul brazilian. între timp. dar în orice caz prin intermediul companiei-patron. cit. ce neliniştea profund parlamentul englez. legea fu adoptată şi de Camera Lorzilor. Ele privesc în special lărgirea relaţiilor comerciale ale coloniilor. In acelaşi an. Acest fapt economic a imprimat definitiv coloniilor din Antile structura socială specifică. K o s m i n s k i—L e v i ţ k i.izbucnirea războiului civil însă. cu de la sine putere. 26—28. Virginia decretează dreptul olandezilor de a face comerţ cu ea. Scopul ei era de a combate influenţa regalistă . introdusă de olandezi.. coloniile din Noua Anglie.asupra lor şi a le atrage de partea revoluţiei. Exact atunci c(md în Anglia izbucnea războiul civil. Plantaţiile de trestie de za1 2 3 Kosminsk i—L e v i ţ k i. colonia Massachusetts ia hotărîrea de a admite în circulaţie moneda olandeză. importate în Anglia. op.

Erau. trebuiau să aibă o mare suprafaţă. prin măsuri adecvate. 469. cit. * Ibidem. 210. 1881. Atenţia parlamentului pentru colonii fusese stimulată şi de vizita în Anglia a lui Roger Williams. fusese emigrant la Boston şi. ajunsese în conducerea Massachusetts-ullui 6. » CHBE. 92. La 14 martie 1644. în fmuintea acesteia fu numit.a. Londra. spre a fi cu adevărat rentabile. a II-a. La 31 octombrie 1643 fu votată noua lor lege de administrare. 3 K o s ni i s k i—L e v i ţ k i. op. Fiecare din ele se constituie pe oîte cel puţin 500 de acri1. la 2 (noiembrie. ceea ce va atnage (după sine avalanşa importului de sdlavi negri 2. în rîndurile conducătorilor revoluţiei se aflau unii cărora biografia anterioară le justifica interesul şi simpatia pentru colonii. p. voi. aşadar. vechi pionier al expansiunii engleze dincolo de mări 4. I. p. în vreme loe [plantaţiile de tutun. Geschichte der Revulution in England. icomisia parlamentară pentru colonii elabora proiectul de lege care încuviinţa comerţul liber al coloniilor. ' A l f r e d S t e r n . 4 S a m u c 1 Rawson G a r d i n e r . cd. predominante âaiainte. în ianuarie 1647. Henry Vane. pentru o intervenţie a parlamentului în organizarea coloniilor. p. lordul Warwick. Misiunea incului organ era să atragă coloniile de partea parlamentului. Multe împrejurări pledau. cit. I. în 1636. p. tiislory of the Great Civil War. Hampden ş. 48 1 . prevăzînd privilegii şi avantaje pentru comerţul lor cu Anglia.hăr. 339. după încheierea victorioasă a primei faze din războiul civil. de pildă. Cel mai tînăr dintre liderii puritani. venit anume ca să pledeze în faţa Camerei Comunelor în favoarea doleanţelor concetăţenilor săi. I. o bază a marii proprietăţi funciare. după izbucnirea războiului civil. 1888. subordonîndu-le unei unice comisii parlamentare3. recent născuta colonie obţinu o cartă prin care situaţia ei era ireouinosouită şi legalizată 5. O menţiune specială 1 acru (acre) = 4 047 m 2. şi totodată să creeze dificultăţi acelora care manifestau simpatii proregaliste. aveau în medie oîte 20—30 de acri. cu condiţia de a fi făcut pe corăbii engleze.. întemeietorul coloniei Providence pe calea „de jos în sus". prin excelenţă. Coloniile din Antile vor deveni. Berlin. foştii componenţi ai Companiei insulei Providence : Pym. loc.

definind drepturile comerciale ale coloniilor şi relaţiile lor. I. op. măcar for mal. 8 De pildă Compania Guineii începuse deja de pe la 1630 a se „specializa" în acest gen de afacere. K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. imai păstrau drepturile asupra unora din ele. ca per soane juridice atrase ân implicaţiile ei. 154. interesele coloniilor de emigraţie în faţa fostelor companii exploatatoare. curentul radical reprezentînd mica burghezie. şi libertatea comerţului cu salavi1. Caraicter contradictoriu. inerent unei revoluţii burgheze timpurii. 2 1 4—451 49 . în condiţii echivalente. obligîmd-o să detroneze. interesele marilor plantatori şi ale companiilor legate de aceştia. Cu începere din 1647. Cf. al politicii coloniale. în cea mai mare parte a desfăşurării sale. vor fi campionii decişi ai desfiinţării lor 2. Levellerii. revoluţia schiţează prin urmare şi un sistem de otionme unitare. iar au companiile comerciale care le înfiinţaseră şi care. coloniile ca atare. în ţpeţă. CHBE. cu Anglia. N. I. în privinţa coloniilor de plantaţii (tropicale). prin garantarea libertăţii comerţului ou sclavi3. elementele marii burghezii şi ale noii nobilimi.recunoaşte. în cadrul conducerii căreia au prevalat. considerate ca o piedică în calea (dezvoltării libertăţii comerţului. p. După crearea unui organ unic de administrare. Promovînd. timp de cîţiva ani. 472.I judece îşi să decapiteze pe regele Carol I Stuiart. p. masele populare nefiind încă suficient de organizate şi de mature spre a-i putea imprima un program consecvent democratic. De reţinut e faptul că legea ia în considerare.. Politica colonială a republicii şi protectoratului Anul 1649 a reprezentat momentul culminant al revoluţiei burgheze din Anglia. proclamând republica. Hi 11. se observă în cadrul revoluţiei din Anglia o opinie extrem de ostilă împotriva companiilor privilegiate. Descifrăm însă şi un revers al medaliei. op. aşadar. Unul din puţinele momente în care presiunea qpiniei maselor >s-a putut face simţită asupra conducerii revoluţiei. p. cit. parlamentul englez apără.. 210. întrucîtva. cit.

pp. fonduri băneşti — şi. I I . iar printre coloniştii din Barba/dos. de la gura fluviului Hudson. în special a celei o/landeze. La aceasta se adaugă motive mai aidînci : tendinţa burgheziei engleze de a exploata mai eficient coloniile. Politica republicii engleze faţă de coloniile sale va fi. p.Acest mare act progresist. a forţei sale politico-militare. de considerentul imediat ai combaterii regalismului şi al restabilirii autorităţii durabile a metropolei în posesiunile ei transoceanice. într-uin ouvînt. A îndîrjit activitatea elementelor contrarevoluţionare din interiorul ţării şi din toate posesiunile ei . şi aceea ide a întrebuinţa „toate mijloacele şi căile pentru a asigura progresul şi înflorirea comerţului în Anglia. pe diferite cai. folosinea la maximum a resurselor existente ale coloniilor. voi..de problemele dezvoltăr4i<omerţului şi meşteşugu• ilor. elaborarea detaliată a unui 1 Wtchlung Englands. Aceasta lînseirma încetarea atribuţiilor comisiei anterioare pentru colonii. ele au încercat. coloniile Virginia şi Maryland au refuzat să recunoască republica. B r e n t a n o .dictată. Gonfaderaţia Noii Anglii nu" merge acît de departe. prin urmare. dar încheie o înţelegere cu guvernatorul coloniei olandeze Noua Olandă. a creat şi dificultăţi poporului englez. să izoleze îşi să submineze noul regim. La 13 februarie 1649 fu creat Consiliul de Stat. exprimînd încă o dată. parlamentul însărcina o comisie specială să se <H ii. ca sarcină.. La I . trasîndu-i. pentru dezvoltarea accelerată a i'ionamiei Angliei — manufacturi. Antigua şi Bermude au izbucnit răscoale regaliste. sprijinite dinafară de reacţiunea feuidalo-absolutistă şi de intrigile republicii Olandei. de fapt. Irlanda şi teritoriile ce le aparţin. 1927. printre atribuţiile sale. Sub influenţa lor. eliminarea concurenţei străine din comerţul colonial.. indirect. organul executiv suprem al republicii engleze. Eine Geschichte der wirtschaftlkhen Ent- . I. comerţ. încadriîndu-le într-un sistem economic închis . prin aceasta. Actul de constituire enumera." 2. rezerva faţă de controlul metropolei asupra coloniilor şi intenţia ide a-işi reglementa singură problemele comerciale 1. 213. prezidată de londul Warwick. [enft. revoluţionar. 50 •Lujo CHBE.}).îngust 1650. cît şi pentru a încuraja bunăstarea tuturor coloniilor şi factoriilor de sub domiimiaţiia (republicii. rivala eomereiallă a Angliei. 211—212.

în spiritul recomandărilor de mai sus. printr-o simplă demonstraţie navală. importul de mărfuri în Anglia lumma să se ifaică. pentru mai bine de un secol şi Ibidem. 216.1a 3 octombrie 1650 primul „Act de navigaţie". urmau să se examineze măsurile necesare spre o mai bună guvernare . aplicarea actului trebuia să atragă şi măsuri militare. să studieze posibilitatea reorgaiii/.i coloniilor din America şi din alte părţi. 3 Hi 11. al doilea Act de navigaţie : „Actul pentru sporirea flotei comerciale şi încurajarea navigaţiei naţiunii engleze". la 9 octombrie 1651. Ii recomandă. pe corăbii engleze 2 . în baza lui. un embargo parţial. parlamentul englez adoptă . printre altele. Adoptarea actelor de navigaţie a reprezentat în politica externă engleza victoria intereselor acelei grupări a burgheziei care viza expansiunea capitalului comercial englez pe o arie oît mai întinsă. dominaţia mărilor şi acapararea de colonii.. ca pedeapsă pentru răzvrătirea unora din colonii. plătind o taxă vamală mai ridicată decît corăbiile engleze.proiect de politică economică mercantilistă. „îneît aiceste colonii singure să poată aproviziona -republica engleză cu . pe de altă parte o sancţiune.?. ea însemna şi „victoria unui nou sens al responsabilităţii guvernamentoile faţa de comerţ" :>.tot ce are nevoie" *. parlamentul a adoptat. verificînd privilegiile companiilor comerciale şi anulând orice clauză din cuprinsul lor. vasele străine nu puteau aduce decât mănfuri produse în propria lor ţară. op. cit. „care ar contraveni bunăstării publice". într-adevăr. pentru ca produsele lor să se înmulţească. pe cele din America de Nord. Erau exceptate de la acest regim mărfurile provenite din Levant şi Indiile Orientale. prin care interzicea comerţul străinilor cu coloniile engleze. libere. cu începere de la 1 decembrie 1651. îin mod logic. 2 1 51 .de Vest şi a readus la supunere. lîn iprimull irînd. De asemenea. o escadră plecată din Anglia la 5 august 1651 a înăbuşit în scurtă vreme revoltele regaliste din Indiile . In acelaşi timp. p.iirii comerţului exterior ipe baze noi. 157. Act cu o dublă semnificaţie : pe de o parte subordonarea integrală a resurselor coloniilor necesităţilor Angliei şi înlăturarea infiltraţiei olanideze în comerţul cu ele. Protecţiomismul şi mercantilismul sînt ridicate. Totodată.

pp. K O » m i n s k i—L e v i ţ k i. trimiţfad pe coastele llor o mouă flota. unul din creatorii ştiinţei dreptului internaţional. teoretizat da 1609 &ntr-o llucraire — Mare liberum (Mare liberă) — de către Hugo Grotius. dacît sa renunţe la principiul libertăţii mărilor. voi.jumătate. Cînid. 49—50. încă destul de încrezătoare în forţa marinei sale. în timpul tratativelor preliminare acestei păci. la rangul de politică economică oficială a statului englez. care ar fi trebuit să-fi înceteze Olanda respinse propunerea. i i în u i r 52 1 activitatea 2. . sau despre i t â p f n i r e a mă r i i ) . p. de englezull Johm Selden 3.i Marc dausum. de înlăturarea concurenţei mărfurilor străine . în cursul războiului. Ceea ce revenea Ja Teounoaşteir. Naţiune industrială în dezvoltare. în consecinţă. pu b l i c a t ă î n . Pacea din 5 aprilie 1654 era bazată pe principiul neamestecului fiecăreia din părţi în comerţul 'ivloiilallite ou coloniile propriii. plătind însă o despăgubire Companiei engleze a Imdiilor Orientale. 8 Ibidcm. Era şi o lovitură în plin împotriva olandezilor. dar balanţa înclinând pînă la urmă în favoarea Angliei. cit. substituind pe aceea hispano-fportugheză din secolele precedente : Anglia unma să aibă miînă liberă în emisfera de vest. 49. iar Olanda în cea de est. pe care numai cu greu le-a putut convinge. în fine. Olanda prefera să accepte această îlnifrîngere. era prea târziu : se încheiase [pacea *. Puternică naţiune de comercianţi. republica engleză a mai întîmpinat oarecari dificultăţi cu coloniile din Noua Anglie. Cromwell a propus Olandei o noua împărţire a lumii în sfere de influenţă. de „cărăuşi ai mărilor". A urmat un război între Anglia şi Olanda. II. ale căror profituri comerciale irezultau în mare parte din rolul lor de intermediari. mai cu seama Massachusetts. . op.influenţă exclusivă. i m i m . totul era pregătit. să organizeze un atac împotriva Noii Olan de. Anglia avea nevoie de protecţioniism. c^ replică celei a lui ( «rotius. conform principiului mării închise. cum suna şi titlul unei lucrări scrise în 1615. i-w iii convenit existenţa unor «fere separate di.i din partea Olandei a Actelor de navigaţie. marcat prin victorii navale de ambele părţi. vel de dominio marin (Marca închisă.

guvernul jproteatoratUilei 2 ceru celui ide fia Madrid să a/ocepte libertatea comerţului englez în coloniile spaniole. Este elementul de organizare care se va impune definitiv la sfîrşitul secolului al XVIII-Jea şi în secolul al XlX-lea. cum era ou/mită am Anglia —. aduse englezilor libertatea comerţului cu coloniile portugheze din Brazilia. 3 De fapt. La 25 februarie 1652. 158. cit. Ajunsă la putere. Pentru îmtîia dată în istoria colonialismului englez. Kosminsk i—L e v i ţ k i. administrată direct de guvern. p. p. prin funcţionarii săi numiţi. prin noi cuceriri. devenit burghez. determinată de noul caracter de clasă al statului. Jamaica. cucerind. idiin grupul Amtilalor Mari (MI mai. cu Portugalia. I.Această dominaţie exclusivă statornicită asupra coloniilor sale. cit. 2 1 * HUI. în termeni mai favorabili dedît aceia de care beneficiau negustorii portughezi (înşişi4. regim de dictatură militară. India şi Africa de vest. dînd ansamblului de posesiuni ale Angliei veritaibilul caracter de imperiu colonial — noul imperiu. prin tratatul din 10 iulie 1654. atacă fără succes insula Espanola (azi Haiti). se ajunse la un război. ■ încercarea ide a o elimina din emisfera vestică. în cele din urmă. în cursul căruia o flotă engleză. Jamaica a devenit de la început colonie de stat. cum îl numesc istoricii englezi. rcprezcntînd cu ţii mai multă tărie interesele marii burghezii. încheiat de asemenea victorios. împotrivirea populaţiei din interior a întîrziat cucerirea completă încă vreo doi ani. 1655) 3. era de aşteptat ca burghezia eu revină cu hotărîre la politica ce îi adusese atâtea succese în . Noul regim instaurat în Anglia la sfîrşitul anului 1653 . el concentra puterea în mîinile lui Oliver Cromwell. în 1654. 478. Se inaugurează astfel o etapă nouă în metodele coloniale ale Angliei. parlamentul însărcina Consiliul de Stat să cerceteze „care puncte din ţările de peste mări ar irebui ocupate panttiu siguranţa îşi foflosiuil republic Li" '. avîînd îmbarcate şi forţe terestre. op. Asistăm nu numai la naşterea unui nou sens al responsabilităţii guvernamentale faţă de comerţ. republica burgheză va urmări să o lărgească.. care purta titlul de lord-protector. Un alt război. op. ci şi la asumarea unei noi responsabilităţi a statului faţă de posesiunile coloniale.. 53 .1 doua jumătate a veacului al XVI-lea : ostilitatea faţă de Spa nia — „doşmaniuJ naturali". în urma refuzului Spaniei.

I. pp. Strîngînd pînzele. 46—47. n-a scăpat. 51. de la Coloanele lui Hercule. înfăptuite paralel ou o cons-ideraihilă sporire a forţei navale * $i în contextul unor victorii militare de prestigiu. marele poet al revoluţiei. iii. 1 Circa 200 de vase de război la sfîrşitul protectoratului (1660). o lărgire a sferei de activitate a comerţului. în vremea republicii şi protectoratului. presentimentul acestei dezvoltări. poetul Bdmurtd Waller insera. ' lbidem. Contemporanii evenimentelor au putut avea. de tentaţia de a considera. each vessel of our fleet. într-un panegiric închinat lui Cromwel]. Cf. Anglia a realizat. că Anglia ar putea deveni „o altă Romă a Occidentului. nota 2. în ciuda convingerilor sale democratice.Prin succesele politicii sale externe. un pas însemnat către stăpînirea mărilor. p. . Toate acestea. p. uf." 2 Iar John Mii ton. cit. Kosminski—L e v i ţ k i. la un moment dat. fiece vas al flotei noastre. Marca ne aparţine . and now all naîions greet. au pus bazele transformării Angliei în marea putere din secolele următoare. centru al unui imens imperiu colonial. în timpul protectoratului.. versurile : „ The sea's our own . tn 1648. şi-acum toate naţiunile salută. din contemplarea lor.. 476... With bcnding sails.. Citat după B r i e . pînă la < h eanul Indie" 3. o consolidare a domeniului ei colonial.. op. faţă ia 41.

sau izolat de masele populare. Regimul Restauraţiei. cu clasa pe care o răsturnaseră de la putere şi cu reprezentanta acesteia. în Anglia a fost restaurată dinastia Stuart. reprezenta numai o victorie parţială ă reacţiunii feuidalo^absolutiste. în persoana lui Carol al II-laa. devenite realităţi de neînlăturat în viaţa Angliei. de fapt. 55 . Regimul Restauraţiei a fost obligat de împrejurările interne şi externe să respecte şi chiar să dezvolte acest sistem. monarhia. de o parte. El trebuia să ţină seaima de transformările economioo-sociale (petrecute sub revoluţie. Mercantilism şi colonialism sub Restauraţie Una din noile realităţi implantate de revoluţie în viaţa societăţii şi a statului englez era politica economică sintetizată în actele de navigaţie. Moartea lui Cromwell a lipsit acest regim de o personalitate excepţională. LA PACEA DE LA UTRECHT (1713) La 1660. căutînd să păstreze numai pentru ele rezultatele revoluţiei. pe bază de compromis. prin noi legi. care se bucura ide o autoritate necontestată.CAPITOLUL IV DE LA RESTAURAŢIE. din partea acestora. de altă parte. marea burghezie şi nobilimea raliată revoluţiei au recurs la o alianţă. Le-au readus la putere. Regimul de dictatură militară al protectoratului nu s-a dovedit destul de eficient pentru a ţine masele în supunere. de singura. politica ce oîştiga teren în mai toate ţările europene : mercantilismul. care întăreau şi lărgeau prevederile actelor de navigaţie. In această situaţie. punîndu-le condiţia prescrierii culpei tuturor celor care luptaseră împotriva regalităţii şi a respectării transferurilor de proprietate pe care le săvîrşise revoluţia. fiul regelui decaipitat de revoluţii" în 1649. Primele două clase. şi vechea nobilime. acceptînd aceste condiţii. Revenirea la regimul monarhic a fost rezultatul unui compromis politic între marea burghezie şi noua nobilime. s-au simţit ameninţate de o nouă izîbucnire revoluţionară.

Zece ani mai tîrziu a fost promulgai . partea I. dirijat de metropolă. Ibidtm.işa-numitul „Plantations Duties Act" (Actul de tarare pentru plantaţii). demn coiloiramt. Mercantilismul concepea coloniile ca un factor al realizării balanţei comerciale active. tutun. Pînă atunci. i i I n i i l e pe care industria engleză avea interes să le vîndă în afara ţării. în qpoca Restauraţiei. iar a importurilor sporeşte cu aproape 40%.Din punctul de vedere al burgheziei. tarifele erau fixate de colonia importatoare. voi. 1} c c r. precum şi exportul produselor metropolei la preţuri convenabile. un nou Act de navigaţie. Operă a parlamentului. fără a se face apel la străini. ea marchează în hişi timp statornicirea definitivă a atribuţiilor sale de a legifera în materie colonială 2. Existenţa lor trebuia să favorizeze importul. în anul 1660. o altă lege supune dreptului de depozit al metropolei şi mărfurile europene destinate coloniilor sale. 13—15. Valoarea exporturilor se triplează. între 1660 şi 1688 tonajul marinei comerciale engleze a crescut cu peste 60%. dar nu o înifrîngere. supranumit „Magna Charta a comerţului englez". Cel puţin în comerţul exterior şi în expansiunea colonială. se puteau plasa mai uşor toate i i i . Astfel. indigo. în 1663. Din cauza aceasta. Aceste mărfuri puteau fi reexportate numai după ce fuseseră aduse în porturile engleze. în a doua jumătate a veacului al XVIÎ-IITI va continua preocuparea integrării coloniilor într-un si'. bumbac. 224. p. la sfârşitul secolului el reprezenta 1/7 din total *. coinicurcnţa fiind ipso facto exclusă. The Old Colonial System. prin care se stabilea un tarif vamal unitar în . interesele burgheziei s-au putut afirma nestjînjenite. Restauraţia a fost un compromis. . New . ca de pildă zahăr. instituie dreptul de depozit al Angliei pentru o serie de pro duse importate din colonii. I. 1 a George Louis 88. Crearea unui sistem cuprinzător de reglementare a comerţului colonial este faptul central în istoria Imperiului britanic. pe o piaţă unde.him economic închis. tidrul comerţului ~dintte ţ coloniile engleze. Dacă în prima decaidă a Restauraţiei volumul comerţului colonial reprezenta 1/10 din totalul comerţului exterior britanic.

op. 4 Ibidem. El a fost reorganizat. 3 CHBE. cit.Aceste trei acte au fost caracterizate drept „coloana vertebrală a vechiului sistem colonial britanic" l. Histoire du Commonwealth Britannique. 568. Din aceleaşi motive. pp. Ceea ce e mai interesant. printre altele.. i-au corespuns şi încercările repetate ale regimului Restauraţiei de a crea un organ specializat în dirija acestor relaţii. Efortului de integrare a relaţiilor comerciale dintre metropolă şi colonii. ed. de a cerceta şi aplica formele de comerţ cele miai avantajoase pentru stat. de mai multe ori. 2 B e e r. cit. înfiinţarea acestui organ central a însemnat un moment hotărîtor în procesul de încadrare a coloniilor în schema definită a polkiciii economice mercantiliste a statului 3. a Ii-a. pp. Paris. cărora le atribuia cea mai mare valoare. 243. şi. fără a reuşi însă să devină un organ eficient şi cu autoritate 2. cit. pe lingă Consiliul p r i v i i al regelui. un „Consiliu pentru plantaţiile externe". op. op. 1965. atenţia metropolei a continuat a fi absorbită cu precădere de coloniile tropicale. 5—6. în 1696 se creează Departamentul Comerţului şi Plantaţiilor (Board of Trade and Plantations). Asemenea colonii realizau deci la maximum posibilitatea unui comerţ care să promoveze balanţa activă a metropolei. 247. pp. ca atare. Schuyler. Anglia a recurs la interzicerea introducerii în colonii a unor culturi sau a înfiinţării unor manufacturi identice cu ale metropolei. 239—240. e faptul că în acelaşi timp în Anglia a fost interzisă bunăoară cultivarea tutunului. spre a MÎigUPa plantaţiilor de peste mări acest monopol şi a întări astfel caracterul „compensator" a! economiei metropolei cu a coiloniiillor tropicale 4.. de plantaţii. Intre 1660 şi 1665 a funcţionat. I. p. concurente. Pentru a-1 consolida. E un plam paralel cu primul. cu misiunea. 1 Mii I e r . 57 . generate ide principiile mercantiliste. cu aceea din vremea revoluţiei. I. pp. 254—258. pentru consecvenţa aplicării sistemului. pe care se mani festă continuitatea între politica burgheziei engleze din a doua jumătate a secolului al XVII-lea.. şi totodată inoaipabile să producă mănfurile specifice industriei şi agriculturii engleze. Mercantiliştii vedeau în plantaţii categoria de colonii producătoare de articole ce nu se găseau în Anglia. H e n r i G r i m a l . 570—571. 232—234. 20. p. 18—2 3 .

cit.Josiah Ghild. produceau aproape aceleaşi mărfuri ca şi metropola. şi nu se vor sinchisi de dependenţa lor de bătnîma Anglie. Vor voi să prelucreze singuri produsele lor şi să le excludă pe ale noastre. coloniile din America de Nord. G r i m a 1. cit. Mercantilismul nu se potrivea cu caracterul dezvoltării economice a acestor colonii. op. op. sînt neglijate şi chiar. cit. p. printre altele.. I.. pentru a ruina întreprinderile locale.în opoziţie. nu numai la pierderea acestor colonii. iU G r i m a 1. spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Este genmenele conflictului care va duce. în 1699. despre Noua Anglie : „în douăzeci de ani. M . aşezate MI zona temperată. persecutate. în consecinţă. în 1671. declara la sfîrşitul secolului al XVII-lea că „Noua Anglie este colonia cea mai păgubitoare pentru acest regat) s. 35. p. 8 CHBE. un om de stat englez spunea următoarele. coloniile de emigraţie. p. economistul şi statisticianul William Petty împărtăşea prejudecata care a dominat opinia publică engleză pînă la finele veacu lui al XVIII-'lea : că. Iar un mare comerciant mjţlez. aceşti colonişti vor fi bogaţi.. isă se recomande coloniştilor din Noua Anglie întoarcerea în vechea patrie 4. Le păreau şicanatoare. să lupte contra noastră pe pieţele străine. p. „Operă a agricultorilor şi 'meseriaşilor" i. avantajoase pentru plantatorii din Indiile de Vest.isc acestui regat" &. nota 1. i dm colonii. Cam Irn aceiaşi ani. 1 H a r d y. îndeosebi cele din Noua Anglie. nu erau convenabile unei părţi a coloniştilor din America de Nord. 572. nedrepte. dar şi la obligativitatea — dictată şi de alte cauze — a reconsiderării întregii politici coloniale engleze. oarecum. apăreau mai degnabă canouirente pentru Anglia. Tindeau spre o dezvoltare comercială şi manufacturioră. Măsunile dictate de el. puternici. op. Anglia ar fi rămas suibpopulată. 22. el socotea potrivit. 22. constatînid faptul. din aceeaşi logică interna a sistemului. p. „prejuc l u iu. îin peinspcotivă. Board of Trade recomandă Caimerei Comunelor intnr/uorca expartulkid lâmii şi aii (produselor manufaccuirate de l în. îşi vor însuşi comerţul cu Indiile de Vest şi întreg beneficiul de pe Uirma acestor colonii 2. . \ . în urma războiului civil şi a emigraţiei. Ibidem.

o formulă prea fericită pentru interesele Noii Anglii j. Iar (în măsura. p. pp. exploatate 2. în măsura în care continuatorii dinastiei Situart se arătau concesivi. Un întins negoţ de contrabandă. 59 . eludlînd prevederile actelor de navigaţie. * CHBE.Temerile guvernanţilor englezi nu erau neîntemeiate. contactul coloniştilor emigranţi cu Anglia a slăbit. pe plan politic. Emigraţia însăşi a scăzut considerabil. în care Restauraţia nu învăţase din lecţia revoluţiei şi căuta să revină. Restauraţia nu era regimul apt să regenereze coeziunea zdruncinată. dat de elementele din clasele inferioare. din motive lesne de înţeles. la fel ca în Anglia. lărgirea domeniului colonial englez în America de Nord a continuat. Un al doilea factor explicativ rezidă în circumstanţele politice generate de revoluţie şi apoi de restauraţie. lăsaseră urme în sentimentele coloniştilor faţă de Anglia. în comparaţie cu puternicul exod de sub primii Stuarţi. op. politica mercantilistă nu era. la regimul absolutist. comericianţii din Noua Anglie jucau un rol precumpănitor în sdhimbul ide mărfuri cu Antilele. 153—157. 129—130. după cum s-a subliniat. aducînd pienderi aniuaile însemnate vămilor britanice K Coloniile din emisfera vestică sub Restauraţie Cadrul economic schiţat e unul din factorii care trebuie avuţi îm vedere. spiritul libertar şi democratic. pe plan economic. accentuat în rândurile unei părţi a coloniştilor. între 1640 şi 1660. în parte. şi relaţiile cu Terra Nova. ivite sub revoluţie.. Divergenţele de partidă. ca rezultat al intereselor aristocraţiei din Anglia. Ele au dus la constituirea unei asociaţii 1 B a i l y n . destul de gravă. emigraţia şi-a regăsit. pentru înţelegerea raporturilor dintre metropolă şi colonii. în acelaşi timp. în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. 143—149. 239. Cu atît mai mult cu cît. faţă de revendicăriile burgheziei. extinzîndu-şi. nuimericeşte. era practicat de aceiaşi comercianţi cu porturile franceze. Cu toate acestea. sub Restauraţie. I. combinate cu ale plantatorilor din Virginia şi Barbados. cit. coloritul ei social iniţial. în interiorul acestui imperiu care continuă a privi „cu faţa spre vest". Pe la 1677. această tendinţă irita.

1935. 253. prepon-'iice frangaise. nr. peste <oîţiva ani. cînd guvernatorul olandez din Noul Amsterdam. din Canada pîna în Florida.24S. dar efectiv început din 1664. la sud de Viriginia. 4 C. Louis XIV (1661—17 75j. Situată pe coasta Atlanticului. Faptul s-a întîmfplat la 30 august 1664. de S a i n t-L e g e r — Philippe S a g n a c. 284. pe atunci principalul ministru şi consilier al regelui *. reprezentînid opoziţia moderată faţă ide regimul Restauraţiei.care a obţinut o caută regală şi a finanţat în 1663 întemeierea coloniei numite Carolina. partid al marii burghezii şi nobilimii legate economiceşte de ea. Războiul aduse în schimb prejudicii coloniilor din Antile. ' A . s-a predat în faţa coloniştilor din Noua Anglie şi a unei mici flote engleze. p. între 1665 şi 1667. devenea astfel engleză. . Toată coasta Atlanticului. oolonizarea insulelor Bahamia. comandate de colonelul (sau căpitanul) Richard Nicolls 4. Noua Olandă.Peuples ot civilisations".p. pe coastele Africii 3. 97 [Col. a mult doritei colonii. voi. p. Oraşului Noul Amsterdam i se schimbi numele în New York. în cinstea lui Carol al II-lea. cum se imtiîimipda'se şi înainte de 1640. H. prin ciocniri armate între comercianţii celor două ţari. X]. Inevitabila şi (permanenta .l. Aşa . şi lordul Shaftesbury. în alte cazuri. în sfînşit. Who captu>. devenit duce de Albemarle. atacă 1 ' Ibidem. Inspiratorul întreprinderii era lordul Clarenidon. p. confirmată de rege în 1664 2. Printre cei interesaţi în afacere se numărau generalul Monk.a luat fiinţă New Jepsey. De către aceeaşi asociaţie a fost iniţiată. 471 [ î n continuare »EHR"]. a oontinuat „roirea" vechilor colonii. . El a prilejuit coroanei engleze. ai partidului whig. unul din fondatorii. Amsterdam? în „English Historical Review".rivalitate anglo-olamdeză de duipă promulgarea actelor de navigaţie a dezlănţuit un nou război. cu concursul coloniştilor din Noua Anglie. capitala coloniei. cucerirea. 1957. în noua colonie vor predomina culturile şi sistemul de plantaţii. principalull lau'tor al readucerii lui Carol al II-lea pe tron. tot atunci. La. Regele acordă această colonie fratelui său. 60 <:HBE. O flotă olandeză. W i l s o n . condusă de celebrul amiral De Ruyter. ducele de York. Parii.

S t. pp. 231. Diin extremita-tea ei sudică se va despărţi. care condusese flota engleză în expediţia de cucerire a Jamaicii. în 1702. 2 CHBE. * Ibidem. 242. Christopher. I. op. cit. în 1665. William Pann. de către prinţul Rupert. înlăturarea pirateriei şi statornicirea păcii în America". l. devenită New York. W i 11 i a m s o n. pp. ocupat il<englezii din Barbados în 1651 2. I. 254—255. 330. avu ca rezultat ridicarea fortului Charles. condusă în 1668 de Zachary Gillam. în 1670. A Sbort History of British Expansion. Antigua şi Montserrat 1. I. colonia Delaware 4.. regele Carol al II-lea acordă fiului acestuia. 266—269. încheiat în 1670 la Madrid. 61 . Penn oferi quakerilor posibilitatea de a se strămuta peste ocean. William Penn era simpatizant al sectei quakerilor. la gura rduljuâ botezat Rujperit. Ei întameiară colonia Pennsylvania . pentru achitarea unor obligaţii ale coroanei faţă de familia amiralului Perin. fost comandant al cavaleriei regale. retrocedând olandezilor Surinaim (Guyana olandeză). care. vărul regelui.şi capitala acesteia. care isc varsă în Golful Hudson. care se alăturaseră olandezilor la începutul anului 1666. cu dreptul de a-1 coloniza. în anul 1681. O primă expediţie sub auspiciile ei. pp. se pun în această perioadă bazele timide ale unei alte zone de expansiune engleză. „pentru aplanarea diferendelor. în schimbul cîtorva puncte din Acadia (Canada de est). aproape de extremitatea sudică a acestuia. ocupară St. pp. la 31 iulie 1667. Cu mult mai lia nord. 105. nu era de loc privită cu ochi buni de cercurile guvernamentale şi ale bisericii anglicane. Un alt tratat.Barbadois. Compania Golfului Hudson. ca toate sectele religioase disidente (dissenters). o cartă de posesiune asupra unui teritoriu la sud-vest de New York. compania obţinu un brevet regal pentru comerţul cu blănuri în regiunea 1 CHBE. 3 CHBE.în războiul civil. Anglia păstra de asemenea Noua Olandă. aduse Angliei recunoaşterea oficială din partea Spaniei a stăpîmirii asupra insulei Jamaica 3. Philadelphia (oraşul iubirii frăţeşti). p. L e g e r—S a g n a c. bornbardîwd coastele şi aducând pagube navelor din apele insulei. Pacea încheiată cu ambii inamici la Breda. în anul 1667 s-a întemeiat. p. restitui Angliei ultimele trei insule. Francezii. 242 . ocupate de englezi pe la 1654. pentru comerţul cu blănuri din nordul canadian. 246. 252 .

în 1663 se acordă plantatorilor albi dreptul de a-şi alege reprezentanţi într-o adunare i J i i i v . Au izbucnit şi unele conflicte. Prinice of Wiales etc Activitatea acestor negustori de blănuri era privită cu suspiciune şi chiar ostilitate de francezii. Histoim du Canada. B. VI. p. pp. evident. Din 1664 1 I V i i n u începuturile Companiei Golfului Hudson : J. 30 . emigranţi albi şi sclavi negri.. Jamaica ajunge în 1698 la 50 000 de locuitori. printre care Moose (azi Moosonee). comerţul cu ele şi cu coloniile spaniole. prin pacea de la Utracht. stăpîni pe Canada. Documtnts relating to the Eeariy History of Hudson Bay. depăşind Barbados ca importanţă economică ~. însemnătatea pe care [politica mercantilistă o acorda plantaţiilor tropicale a intensificat şi preocuparea Angliei pentru guvernarea lor. englezii au acţioii. < IIIU. i . dezvoltînd coloniile lor ide (plantaţii. p. p. cit. Toronto. Laurenţiu şi pe regiunea de la răsărit de aceasta. Vreme ide aiinci ani după ocuparea e:. 555—556 . reprezentată de un guvernator şi consiliul său. 1931 . T y r r e l l . Activitatea lor s-a mărginit la zona apropiată ţărmului. l. agenţii companiei întemeiara pe malul golfului vreo şapte fortWHfactorii. nu avu consecinţe practice K Probleme de guvernare a coloniilor din emisfera de vest După aranjamentul din 1670 cu Spania. locală -şl limitată. p. insula a fost supusă regimului de guvernare imiditară. CHBE. 330. mai precis pe valea fluviului Sf. op. M a g h i d o v i c i. p. cu competenţă. aînid Franţa a recunoscut aceste posesiuni engleze. 1 D c m a n g e o n.M în Marea Caraibilor ca într-o mare liberum. . întrqpninsă ide un anume Henry Kelsey între 1690 îşi 1692. I. Albany. Negustorii companiei au făcut puţine 'încercări de a pătrunde spre interior. 35. Paris.situată la vest de o linie care unea aproximativ fortul Charles cu Laicul Superior. op. 1946. 62 . Aceeaşi preocupare era impusă şi de creşterea populaţiei acestora.pîna la coasta Atlanticului. 398 .. 545 . M a r c e l G i r a u d. O încercare ide explorare (în adâncime a acestor pămiînturi mecunoscute. înlăturate abia în 1713. păiduroase şi cu climă foarte rigidă. o comisie mixtă urmînd a stabili o linie de demarcaţie între ele şi Canada franceză. cit. Din 1661 se instaurează conducerea administrativă civilă.. Rînă la 1688.

al guvernării prin conlucrarea dintre puterea executivă numită de la centru şi cea legislativă. I. în coloniile aparţinătoare unor proprietari — ca Maryland sau Pennsylvania — prerogativele acestora fură suspendate temporar. 154—155 . în urma manifestării din partea adunărilor cttorva colonii a unor prea (întinse veleităţi de autoritate. guvernul englez încercă să (răpească acestora — nu numai îm Jamaica. piaraitatoirii vor accentua tot mai mult asupra competenţei şi prerogativelor adunării lor. pp.se perfectează sistemul mixt. cit. fiind dizolCHBE. Insulele Bermmle Reveniră colonie a coroanei în 1684. fără a cunoaşte condiţiile din cadrul acestora şi neglijînd drepturile atribuite propriilor lor adunăoni 2.. II. 406—407 . op. dar şi în Virginia — orice drept (de iniţiativă şi deliberare ta problemele financiare ale coloniei.. Răscoala din Virginia. Ea a fost prima răscoală ţărănească în coloniile engleze din America. suferind cîţiva ani o serioasă ştirbire a autoguvernării sale. cit. ca pînă atunci. spre a le putea controla anal uşor. în Virginia. temporar. S t. aleasă de pătura subţire a bogătaşilor locali. coloniile Noii Anglii au fost reunite. în 1700. în 1680. 142—144.ii ţin« '. din punct de vedere administrativ 3. în vigoare şi în unulte colonii din America de Nord. op. p. op. adunarea locaiă era echivalentul parlamentului din Londra. în 1684. pp. pentru Anglia 1. 394. [Paris]. Carolina şi Massachusetts izbucniră adevărate tulburări de protest împotriva pretenţiei parlamentului englez de a legifera în colonii. 137—139.. pretinseră pe faţă că. II. fără a m. (guvernul englez trebui să cedeze. în 1677. de preferinţele exprimate de colonişti în favoarea vreunei persoane. într-un „dominion". 3 B e e r. din 1675—1676. condusă de Nathaniel Bacon» a fost declanşată şi din cauza prăbuşirii preţului tutunului.i g e r—S a g n a c. 331—337. pp. Coroana numi ea bisaşi pe guvernatorii din coloniile dependente direct de ea. pp. Cf. după alte deosebiri de vederi între ei şi guvernul din Londra în chestiunea 'finanţelor insdlei. 1964. P i e r r e Chaunu. cit. în 1686—1687. B e e r. ■ Drept urmare.(Mină. Plantatorii din Jamaica se opuseră cu hotărâre şi. L'Amerique et Ies Ameriques. pentru Jamaica. Massachusetts îşi văzu abolită constituţia. 2 1 63 . fapt care a ruinat numeroşi fermieri. încurajaţi de acest succes. l.

teoreticianul principiilor după care s-au condus autorii schimbării de regim din 1688. [. mai cuprinzător şi mult mai durabil deoît cel din 1660. op.KM mai acum. glia. Puterea monarhului a fost definitiv îngrădită. cit. în cadrul unui nou compromis de idasă. :l St. că în colonii trdbuie să se facă simţită-autoritatea regală 3. spre sfîrşitul domniei. şi ale fratelui şi urmaşului său Iacob al II-lea (1685—1688) au coincis în chip nefericit cu interesele egoiste ale marii burghezii comerciale în problemele raporturilor cu coloniile. Cu toate acestea. 395. prerogativele parlamentului recunoscute şi întărite. curentă în An-. p. S t. I. L 6 g e r—S a g n a c. L e g e r—S a g n a c. cum s-a mai arătat. tnfiinţarea Departamentului Comerţului şi Plantaţiilor ur. disputa nu era încheiată.. 405 . evita să extindă şi la colonii concluziile oonstituţionaliste ale eseurilor sale asupra iguvernării. filozoful. p. cit. semnTal tfaptului că nimic esenţial nu se 1 CHBE. 247. 64 . Aceste fricţiuni erau.vata Compania Insulelor Somers. p. • CHBE. şi economică şi politică. Tendinţele potenţate de absolutism ale lui Carol al II-lea. a drepturilor de autoguvernare câştigate de colonişti pînă atunci 2. Cedînd. din partea metropolei. I. Pretutindeni se căuta o normalizare. John Locke. p. op. agravlnd opoziţia pe care aceste ten dinţe o stârneau în rândurile coloniştilor. cit. deoarece în 1688 Iacob al II-lea a fost detronat prin lovitura de stat — numita de englezi „revoluţia glorioasă" — care a adus în fruntea ţarii dinastia de Orania şi a consolidat bazele regimului constituţional din Anglia. Lucrurile n-au evoluat mai dramatic. din motive de oportunitate. 395. marea burghezie şi aristocraţia funciară şi-au împărţit rolurile conducerii politice. Ultimii nu puteau accepta isuibordonarea şi dirijarea lor completă. p. 406. în 1691. coloniilor Masm IHINOMJS şi New York ile-a-u fost acordate din nou constatuViile. legală sau măcar tacită. prin recunoaşterea. St. ecoul incongruenţei dintre concepţia colonială a mercantilismului şi interesele coloniştilor. înclinând spre concepţia. & B e r—S a R M a c. 395. op. Noul regim de după 1688 a căutat să aplaneze conflictele incipiente ou coloniile nord-americane... care le administrase pînă atunci1. guvernanţii englezi rămîneau convinşi de necesitatea controlului economic şi politic mai striîns asupra coloniilor.

I. Ca probleme de guvernare în emisfera vestica. Cf. izbucnind războiul civil. Africa Caracteristicile dezvoltării şi politicii economice engleze în a doua jumătate a secolului al XVII-lea au atras mai mult docît înainte coastele Africii în sfera de activitate a comercianţilor englezi2. pontru cecalele ce le puteau oferi comerţului cu Orientul îndepărtat. compania ocupă. englezii au făcut o tentativă de a se aşeza în Madagascar. op. insula Sfîinta Elena '. cînd ţi-a suspendat activitatea pentru mai bine de 0f>1 zeci de ani. mai e de semnalat că. Reluarea insistentă a afacerilor din partea GotnpfUliei Indiilor Orientale mărea utilitatea coastelor africane. Competiţia anglo-olandeză se ducea fn tanidînţs de penetraţie a Angliei şi îin această zonă de a c ţ i u n e i n v. I. încercarea aceasta e de reţinut. ou fost separate administrativ de Barbados. Giglio. CHBE. creWknse. dar ocupată efectiv numai în 1659. cedînd particularismului local. p.. I. p. rezervat faţă i l e federalizare 1. insula fusese declarată posesiune a companiei încă în 1651. La 1682 se I leu o încărcare de a lle federaliza. în 1659. Christophcr. derivată dintr-un mercantilism tot mai consecvent. în acest scop.i lor. i l e i sale.). instituţie care s-a întrunit cu intermitenţe pînă li 1711. desigur fără ca nimeni să-işi fi putut închipui că tocmai aceaistii Ittîncă pierdută în mijlocul Atlanticului va deveni 'dîndva unul din numele cele mai celebre între toate posesiunile Angliei. Creşterea plantaţiilor din Antile isporea mereu Ic a li vi (pentru acestea. pp. pe Mngă organele ■ li conducere ale fiecăreia. şi.schimbase în concepţia 'colonialismului britanic. S f k. op. cit. dar. 189. au pierit cu toţii. coloniştii debarcaţi au rămas fără nici un sprijin din ţară. Ne•tic. un „Consiliu şi Adunare general inutilelor". Prin 1640—1641. 265 . insulele Leeward (St. 407—409. 3 CHBE.. în cîţiva ani. 2 1 5-451 65 . în general în intenţia guvernului britanic de a-<şi simplifica şi întări controlul politic asupr. 9. cit. fiindcă în viitor asemenea manevre de grupare şi regrupare administrativă a unor colonii vor întîlni destul de frecvent. la 1671. p.

căutau sa i iiinli. ni i ontra factoriilor olandeze. în februarie 1664. reuşind să şi-o impună abia în 1713. consacrate acestui scop.il. atrăgînid ca repre-i l i i . şi acordîndu-i monopolul comerţului cu negri'. Războiul cu Olanda a provocat companiei pagube atît de însemnate. Ei ocupară la un montcni dat lortul englez de la Gape-Goast. 1937. printr-o fructuoasă operaţie de subscricir. In 1660 ia fiinţă Compania aventurierilor regali în Africa ..!■■ York. de la Capul Blanco pînă la Capul Bunei Speranţe. 440. . op. guvernul englea căută să obţină pentru Compania africană monopolul ooimerţuiliui cu isdlavii (în coloniile spaniole din America3. 11 W i I so n.. care a oibţinut capta regală de constituire li '' 'picmbrie 4472. cu ocazia unor tratative de pace cu Spania. ui p 97 | < cit. cu aceleaşi imetode. p. cu începere din 1668. Această Companie 'regailă lafricană a » CHBE. nici negustorii olandezi nu erau mai pacifici . Compania laceasta a avut rolul iprincipal în aspectul african al conflictului anglo-olandez dintre 1664—1667. ' / / . 2H4. Membrii ei au fost acei negustori care au lînceput hărţuielile cu olandezii. asupra căreia englezii vor continua să insiste. ■»/' . actul care confirma constituirea o autoriza să caute şi să im porte aur şi fildeş. în 1667.1 HI. reorganizîndu-ise.Intensificarea comerţului englez în Africa e marcată de apariţia unor companii tot mai numeroase şi mai puternice. extinzlnidu-i zona de acţiune spre nord. I i g ei Si g n i e. De altfel. ocu<pă ibaza olandeza de la < rorea $i distruse mai imulte factorii. •Si. expediţia unei flote conduse de ducele . sprijinită de contribuţia personală a ducelui de York. pînă în Maroc. iar membrii ei n-au mai făcut.. nr. / . |. Aproape oa pe vremea incursiunilor 'lui Hawkins şi Drake în dauna Spaniei. La sfîrşitul anului 1671. ea s-a destrămat. încă înainte ca între cele 'două ţări sa existe oficial starea de boi. ci. îradît. s-au pus bazele n i " i noi Companii. Privilegiul era valabil. Spania se qpuse acestei cereri. Aceasta recuceri fortul. ea iprimi o nouă cartă.i avansarea temuţilor concurenţi. i pi i mul ni Rupert şi a membrilor cabinetului. practic. decît comerţ individual.' '.. 1 000 de ani ! In 1663. pîna pe Coasta de Aur2. I. . i. fură întreprinse şi acum raiduri de pradă.

steaua «. Lovitura de stat din 1688 o privează de înalta protecţie politică 3. Acesta fu îngăduit tuturor comercianţilor englezi. 64. Operaţiile acestea. 57—63. guvernul a intervenit în lichidarea datoriilor companiei. pp. Ea poseda forturile din Gambia şi de pe Coi de Aur (Cape Coast Gastle).■i începu s. au pus-o în dificultate. Da v i e s . 97. 2 lbidetn. 90—96.. reuşind s-o salveze de la faliment. La 1698 pierdu monopolul comerţului african. 1957.au precadat-o 2. I.Angliei avea privilegii similare cu ale predecesoarei sale. Chiar dacă n-a onorat acest credit. 131. între 1709 şi 1712. op. Restabilită în toate drepturile sale de Cramwrll. pp.i apună. 447. icordat credite însemnate plantatorilor din Indiile de Vest. Perioada sa de maximă prosperitate se plase. p. 'drept acoperire a cheltuielilor sale de întreţinere a foriuriiloj şi hun oriilor. Londra. cit. Sfk.. Cf.i 1657. expansiunea colo niala eogktl in India rămlîne pe mai departe opera acestei puternice companii comerciale.i împrumuturi. D a v i e s. cu condiţia de a plăti companiei o taxă de 10% după valoarea măr1 urilor. tot pe o mie de anil. i !n primii ani de existenţă (pînă prin 1678—1680) şi s-a întemeiat pe vînzarea ide sclavii negri (circa 100 000 între 1672 şi 1713) în Indiile Apusene. i ilresează după criza prin 1 K. 4 CHBE. pe care le foloseau de-acum şi ceilalţi nesuttori. I. După un sfert ide veac de activitate. noua companie a fost cea mai puternică şi mai de lunga1 duratX printre organizaţiile comerciale engleze aictivînd în Africa. < II acest nou statut. ea lîncezi pînă la 1750. pp. pp. 67 . îmţpreună cu alte şase factorii fortificate. în raport cu aristocraţia. încetinindu-i canisidenalbM ruiajuil capitalului şi obil-iigînd-o să recurgă l. 441—442. 75—79 şi 299. cînd fu lichidaţii şi tnlocuitS cu alită companie 4.t / . Compania Indiilor Orientale Ca şi în perioada anterioară revoluţiei. p. |. 3 Ibidem. E o companie mai burgheză decît cele cm. op. în acelaşi timp. The Royal African Company. E de remarcat totodată (faptul că provenienţa capitalului ei indică 0 participaţie mult mai largă a marii negustorimi. cit. G. 450. compania a făcut in vestiţii prea imari în mijloace de transport şi. în /deceniul 1680—1690. rău inspirate.

un dividand ide 2O°/o jpe timp de cinci ani ! * La profiturile din comerţul interoceanic. în Asia ' n i est. de la 8 000 la 300 000 de lire sterline. iadiignat. i g e r—S a g n a c. . 1957. între 1660 şi 1683. 398 . Nababul din Bengali. 1650—1651 s-au stabilit la Hugli. Masulipatom îşi Viiishakliapatam. la căsătoria sa cu o prinţesă din portugheză. trebui să plătească o mare despăgubire indienilor îşi sa revoce pe Child. „la o prosperitate cum ilumea nu tnai cunoscuse alta". L'expansion cumpecnne (1600—1870). pe care portughezii o făcură cadou Jui Carol al II-lea. valoarea importului anual din India crescu vertignos. i se recunoscură toate comptuarele deţinute pînă atunci. i ( (inipaniei Indiilor 4. din India în Europa şi invers. A Shorl Hiitory of Brititb ExpaHsion. compania adaugă şi pe cele r c / i i l i i i e din dezvoltarea comerţului de coastă. op. op. Madras. 305. în cpimptuairelle de ia Sunat. cit. Din 1662. în schimb. 135. Motivul erau rapturile săvîrsite de agenţii în special de cînd fusese numit „căpitan general şi amiral al Cxropaniei Indiilor". Bombay fu cedat de coi i . i . I n t r e 1687 şi 1690. compania acordă fiecărui acţionar o bonificaţie egală cu valoarea partioipaţiei sade. în acele părţi.. p. bazată pe numeroase procedee ilicite în dauna indienilor şi stiîimindu-ie indignarea. englezii benefii iară de un nou punct de sprijin pe coasta de vest a Ini l u i : Bombay :l. la care se adaugă continuarea permisiunii de a ise stabili pe un mic teritoriu în delta Gangelui. în 1676. ' < harlti M o miniumti. tar în anii următori şi-au extins punctele de sprijin atft pe I.care trecuse în ultimii ani ai domniei lui Carol I şi în vremea revoluţiei. ' I1r 6 d i r j c " STa u r o. Paris. „o insuliţă infectă". D e m a n g c o n. >pc ©arabii construite în India2. Compania fu lînfrîntă. 1 I le || fJuon Ba) i Golful Hun (la poRUfh(Ci). Jofon Child. în delta Gangelui. iar asupra capitalkilui astfell dublat. Activitatea comercială. Englezii îşi făcuseră apariţia pe coasta Bengalului pe la [633. ajungînd. p. . compania se găsi în război cu Marele Moiţu] Aurangzeb. în 1668. făcu apel la sprijinul Marelui Magul. a fost reluată cu vigoare. Oraşul ce s-a dezvoltat aci a deil( nu după multă vreme cel mai de seamă centru al comei (ulmi şi influenţei engleze în India apuseană. illiamion. M cit-. I. cum se exprimă Maoaulay.

dreptul de a construi un fort. cît şi în interiorul provinciei.itions". Nu-i putură însă împiedica să se aşeze şi să practice comerţ clandestin în insula Timor. l i . satul Kalchata.' 400. IV. voi. Teritoriul pe care li s-a permis din imn . m i / î (China). cuprindea. 1954. :artă pe 21 <Je ani. c oimptuare pe insuliţele Gjouşan. Paris. istoria //' rezultatele activităţii ei. Li ge r. I Mi unul deceniu al veacului al XVII-lea se deschidea peni i u < Onipania Indiilor sub auspicii promiţătoare. forţă despre care Marx spune i . declarat şi nadeclarat. oraş renumit pentru comerţul cu mătase. 69 . în largul coaistei de sud a Oonchin-i Imul jj la Bandjarmasin. între Compania en gleză şi cea olandeză a Indiilor. New York. numit Fort William.i dea voita CaJioutta. din 1638 3. CHBE. ifacilitîndu-i folosirea forţei v i l e ( I r . Wilhelm al III-lea de Orania (1688—1702) este regele adus la tronul Angliei de lovitura de stat din 1688. Con Dao. Lovitura de si. i i r timpurile şi în toate ţările a unit capitalul liberal şi dinastiile liberale". în schimb. p. compania obţinu. fiind „principala forţă motrice a monarhiej eonitituţionale. după încheierea păcii cu Aurangzeb. în apropierea lui. esul englezilor în Japonia. îngerul păzitor al lui Wilhelm 1 III i în -i. 1937. 17—19. 9. în baza edictului shogunului l y i i i i n i M i . în K a r 1 Mar x—F r i e d r i c h Engels. printre altele. pe da începutul secolului ai XVIII-lea. aproape de vărsarea fluviului l . voi. olan îi alungară pe englezi din comptuarele ce le aveau în arhipel. iar în 169X ea cumpără în proprietate deplină acest mic teritoriu. Bucureşti.the American Revolution. plătind pentru aceasta ca mită unor 1 tish Empire belim. <■ I E ii w t t 'II ■■. în 1693. pp.ii din K>HH părea s-o favorizeze. The Battle of Plassey and the nquest of Btngtl. în Ternate şi la Benkoelen. Opere. p. voi. I o n . i „în m .i|>< continuu război. Compania Indiilor Orientate. Editura Politică. cal mai mare oraş al Indiei *. .. M i i li . „Peuples et civilis. < ţripondirance anglaise. The Bri- pp. 1963. i .. compania a obţinut de la noul regim. oiupiTo a guvernului. Rivalitatea comercială alimenta un veritabil şi apro. 3 P i e r r e M u r e i . 1715 —1763. I ns . Aci se v. rămase în-.i 1696. 157. De asemenea. 4 K a r l Marx. în Borneo. / .> se aşeze. 109—110 . ii .i gul malaez.. tentativele de a înfiinţa. salpetru ş\ opiu. VIII. 2 S t. Laurence Henry Gipson. 1959. iîn insula Sumatra 2. XI].coastă. între 1664 şi 1683. Nereuşite iau fost. de pildJ Ia Patna. l. 108. p. 345 [Col.

era de natură să suscite nemulţumiri. ■oi tarea de metale preţioase în India. cu privire la trăsăturile specifice ale activităţii companiei în acest secol.1 r x. fîn ultimii ani de domnie ai reginei Elisabeta. Friedrich ap |6i irl 161 157 j i ii c ra. Produsele manufacturilor textile engleze nu se puteau compara sub raportul calităţii cu cele indiene. Anglia păşea în stadiul culminant al dezvoltării «ale mamufaicnuiriere. voi. pentru a facilita achiziţiile. însuşi regele fiind învinovăţit că ar fi primit 10 000 de lire 1. Opere. Nu rezistau nici concurenţei cu preţurile relativ scăzute ale acestor produse textile. S-ar putea ridica întrebarea dacă termenul de „capital liberal" nu este prematur folosit de Marx. aur şi monede străine în sumă de 30 000 de lire sterline. ceea ce constituia o derogare flagrantă de la concepţia economică a ■ i n i . Folosirea termenului e justă. din care 5 000 de lire ducelui de Leeds. pentru Compania Indiilor Orientale. „monopolizatorii din India au fost primii propo-\ . precedîod trecerea spre revoluţia industrială. era din belşug compensată pentru Anglia. Cei interesaţi în afacerile companiei demonstrau însă că majoritatea mărfurilor aduse din India se reexportau la preţuri de r î i c v a ori superioare celor de achiziţie. în consecinţă. Compania Indiilor Orientale. istoria si rezultatele în Karl Marx — F r ie dr ic h Engels. care se datorau atît cruntei exploatări feudale la care erau supuşi meşteşugarii din 1 K .prin toate mijloacele. îr Engels. pentru a se crea companiei posibilitatea unui comerţ rentabil cu India. la sfîrşitul veacului al XVTI-lea. K a r l Marx — Opere* Mai . prin însuşi caracterul său de excepţie în acea vreme. direct proMi mal cu volumul comerţului respectiv. după cum rezultă din explicaţia deosebit de clară dată tot de Marx. voi. datorită neîntrecutei virtuozităţi manuale a torcătorilor şi ţesătorilor indieni. obsedată de ideea opririi oricărei hemoragii de metale i acumulării acestora în ţară. în Opere. Aşadar. 9.persoane influente o sumă ide circa 90 000 de lire ster/line. Faptul. Editur. La începuturile sale.i Politica.nimiciri ai liberului-scbimb în Anglia" 2. i s-a permis să exporte acolo anual argint.1 i I M . conchide cu Fineţe Marx. Bill-ul cu privire la India. 12. Bucureşti. .

In condiţiile creşterii apreciabile a importurilor indiene. 264 . încă din titlu. 156. I dificultăţi mai serioase a pricinuit însă companiei sciziunea în 1698. criza a fost înlăturată. CHBE. 3 Ibidem. şi for/marea noii Companii Engleze a Indiilor Oiui i i . 6. în jurul anului 1700. Oxford. Aşa cum s-a arătat. repetate în toată prima jumătate a veacul u i al XVIII-lea. Compania Indiilor Orientale.şi vînzării în ţară a anumitor categorii de ii s. care şi-a reluat «poziţia monoţpolMtl în comerţul englez cu Asia de sud. p. şi capitalul manufacturier. voi. I. Proprietarii de manufacturi au putut influenţa parlamentul.rupuri comerciale rivale. voi. contribuind la geneza procesului revoluţiei industriale *. Trebuie observat însă itemenea măsuri. (). Reţinem deocamdată faptul că acest conflict s-a num printre stimulatorii introducerii unor perfecţionări tehnice în industria textilă engleză. 9. it ur i din India. în mod direct. p.i „instituţie naţională". l 702 îşi 1709. 368—379. 161. 1952. ea va deveni unul din cei mai mari creditori ai statului *. 1959. La rivolution industrielle au XVIIIe siecle. penii n ca acesta să prevadă. Incompatibili tatea dintre industria Angliei şi a. I. l'»s | 2 Karf Paul MtntOUX. prin împăarea oslod douî . . The . Indiei. numită oficial Compania londone i i u n . l i n u r i de cea veche. Pensia şi China. p. în 1697 a apărut o luci ce îşi propunea să demonstreze. el a creat greutăţi Companiei Indiilor. Scottish and Irish Joint-Stock Companies to 1720. în deceniile următoare. cît şi practicilor ilicite prin care i ompamia îşi făcea achiziţiile. constituindu-se Compania Unită a Indiilor Orientale. L u c y S. East India Company in Eighteentb-Century Politics. i l c . 1 Paris. 193 [n • dit in I M a r x. pe baza unui capital fi im. < . Sutherland. 1910. prin prosperarea afacerilor celui dintîi. n-au atins esenţial profiturile companiei. reprezentat de Compania Indiilor. pp. având sancţiunea parlamentului. se schiţează în Anglia un conflict de interese între capitalul comercial.. Cam-bridge. 71 p. II puternic.India. W i l l i a m R o b e r t S c o t t . De acum încape adevărata activitate a companiei. primele inter-«In i i i ile importării . o mare parte din aceste mărfuri erau de altfel iiduoc în Anglia raumai pentru a fi ireexjportate pe continent 2. cel din urmă considerîndu-se ameninţat cu ruina. The Constitution and Finance of English. în Opere.

fiecare prezentînd cîte un candidat. succesiunea fu revendicată de ramura austriacă a Habsburgilor şi de dinastia franceză de Bourbon. iUT..iiKl).înntlI. sem na tă la tp. me i. refuză -.i <. Nobilimea spaniolă alese ca rege pe Filip de Anjou... la 11 apri lie 1713. pe plan internaţional. Anglia obţinu Gibraltarul şi insula Minorca. dar sub rezerva ca între Franţa şi Spania să fie exclusă pentru totdeauna o uniune politică. ambele tabere erau epuizate. în oraşul olandez Utrecht. Am. în 'frunte cu Habsburgii austrieci. l' i anta i rebui să cedeze Angliei Acadia şi insula Terra Nova (Newl. < ti . reprezentînd şi o puternică forţă continentală.istei. ■ I m Me d. declarînd război Franţei şi Spaniei. boiul de succesiune la tronul Spaniei marchează. . francezilor permiţîindu-li-se în continuare să i în largul insulei şi să usuce peştele. dar şi una maritimă şi colonială. p. La încheierea păcii. nepotul lui Ludovic al XlV-lea.. îndeosebi ultimul motiv a determinat Anglia să se alăture coaliţiei europene care. . regele Franţei.muntelc desfăşurării acestui lung conflict interesează i puţin decît sensul.. i u l I '• li Spania. l ' r i m r o ■c on v r n ţ i e aparte. pe o anumită port.1 ni iiini. 16 72 I lup I Dl m i i i o.Războiul de succesiune la tronul Spaniei şi tratatul de la Utrecht (1713) în 1700 muri ultimul reprezentant al dinastiei de Habsburg pe tronul Spaniei. rezultatele imediate şi urmările sale. imomentul în care seculara rivalitate franco4iabsburgică pentru hegemonia continentală încetează de a mai Forma axa principală a relaţiilor dintre statele Europei apuln locul ei apare pe primul plan rivalitatea anglo-fran< De la succesiunea spaniolă pînă la căderea lui Napoleon [■mie istoricul englez Seeley — Franţa şi Anglia au purtat un nou război de o sută de ani. pentru Lumea Nouă şi stăpînirea mărilor *. în temeiul legăturilor de rudenie cu familia defunctă. Anglia şi aliaţii ei recunoscură ipe Filip de Anjou ca rege în Spania.i situaţia creată. Se contura astfel posibilitatea unei uniuni franco-spaniole..i.

. Compania Mării Sudului îşi re- . p. 331.13 iulie acelaşi an. pe timp de 30 de ani. dreptul de asiento fu concesionat Companiei Mării Sudului. Anţ'Ju a renunţat la asiento prin tratatul din 1750. la Iu i. tom « «'. înfiinţată îm 1711 '.XXVI. 14—16. Asiento. pp. toate porturile Americii spaniole fiindu-i accesibile în acest scop. S p c r l i n g . Este şi epoca în care. 334. care garanta pe imai departe largi drepturi comercianfiloi englezi ân coloniile sale. la capătul unui efort de aproximativ un secol şi jumătate. 85 (1961). imperiul colonial al Angliei era încă destul de puţin întins. p. p. pe planul structurii sale economice şi politice.it. contra II i u i compensaţii de 100 000 de lire sterline din partea Spaniei. I. cel all plantaţiilor. 4 Dar răstimpul asiento-iului a fost ierni pentru ea la mijlocul secolului al XVIII-lea primul li II i i ) Imperiu britanic. mai ales spre sfîrşitul ei. contractuală 3. prin cuceriri. cîte 4 800 de negri anual. Asiento-uil permitea.mJ BlWographical Finding List. :l M u r c t. temeliile celei mai mari puteri coloniale din istorie. 4 lUdtm. Comerţul cu sclavi I )up.sa ulterioară. cu condiţia de a livra la timp cantităţile contractate de marfă umană. 441. ' J oh n G. pentru despăgubirea companiilor comerciale care îl aveau conon. p. concesiune (arendare) de impozite. Abia isecolul al XVIII-lea reprezintă perioada în care Anglia a^ază. din faza ilicită în cea legală. 1962. o întărire a coloniilor de plantaţii din Antile şi dintr-o parte a Americii de Nord. 447. cit. contract. • Hanrl l ' r u n s c h w i g . se produc adlînci transformări în viaţa Imperiului britanic. după cum se va vedea. Tratatul de la Utrecht reprezintă aşadar victoria completă şi instaurarea dominaţiei capitalului comercial englez ti fera de vest. Asiento-ul a condiţionat. La politique coloniale de L'Angleterrt du XVllfc' siicll iil. în acest interval de timp. atît în comparaţie cu al altor ţări — Spania. An Historical Essay . în această zonă. Olanda — dît mai ales faţă de dezvoltarea . §i vânzarea altor mărfuri 2. în „Revue Historique". aşa-numitul drept de asiento. Aoglia imai dobîndi un drept urmărit de decenii de negustorii săi : monopolul comerţului cu sclavi în coloniile spaniole. « CHIUI. Boston. în baza că. Anglia se angaja să livreze. op.i încheierea tratatului ide la Utrecht.. an.I I I I I ni imoştea ultimei dreptul de monopol al prinderii negriei.i veille de la guerre de 1914. The South-Sea Company. CAPITOLUL V PUNEREA BAZELOR MARELUI IMPERIU Pînă în pragul secolului al XVTII-lea. Monopolul dobîndit fu concesionat de guvern Companiei Mării Sudului. Operaţiunile sale au intrat. Aceasta încheie. bazate pe munca sclavilor. în fapt. ÎMI contract cu Compania regaJlă africană. să-'şi atingă apogeu! producţiei şi rentabilităţii5.coastele Africii. Spania a semnat în continuare un tratat comercial obişnuit.

pentru a-işi .. încă pe drumul din interior pînă la coastă. iar a treia parte din numă rul total ii negrilor prevăzuţi în contracte avea să se achizi(ioiic/o < l c l. m ista Africii *. în anul 1721 convenţia anterioară fu reensul că la prinderea negrilor se obligau. faţă de asociata sa.. iceea ce atrăgea diupă sine aceeaşi exigenţă din partea Companiei Marii Sudului. din cauza brutalităţii de neînchipuit cu care îi tratau escortele... 74 .. plantatorii spanioli erau foarte exigenţi iîn privinţa calităţii sclavilor livraţi. Mortalitatea negrilor prinşi era extrem de ridicată.i diferite . cu o cotă de i îte o treime.m chiar de la particulari. s. i. ambele companii.• transportul şi desfacerea. Ii protestele sale. Compania afri-casă se plînse i ă trebuie să prindă totdeauna un număr dublu de negri. cărora li se permite*i»i ( mu .îlte companii. Pe ide altă parte.acoperi îndatoririle contractuale. Intre cei doi cinici asociaţi surveniră curând neînţelegeri.

Aceasta însemna organizarea. cit. coloniile engleze « I m Indiile de Vest şi America de Nord au importat 2 130 000 de sclavi negri1. 32. care luă asttel în tecoJul al XVIIIlea un avînt extraordinar. S î k. I. portul Liverpool participa cu peste jumătate din numărul total al vaselor engleze angajate în această mîrşavă afacere. Ce a însemnat această ciforă. pe i are le plasa în schimbul unui număr de sclavi negri. deveni una din pietrele < l e temelie ale comerţului. cit. colonialismului şi. op. d i n care se puteau cumpăra S i k. chifti ale industriei engleze. cit. corăbiile sale au transportat spre America 303 737 sclavi. s-a întemeiat pe investiţii de capital provcnii din acest comerţ. p. op.. a unui comerţ maritim cu maximum de eficienţă şi profit. Pe aceste profituri s-a ridicat după 1730 — aşa cum s-a mai arătat — oraşul Liverpool. Din Anglia. în perioada de maximă intensitate a comerţului cu sclavi negri. C o x. faţă de preţul cu care era cumpăni în Africa. cit. I. ducînd produse manufacturate. în condiţiile concrete de atunci.Comerţul cu sclavi. op. o corabie pleca pe coasta de vest a Africii. 15. după Londra. p. op. unde era vîndută cu acele cfytiguri fabuloase. în această perioadă se încetăţeneşte sistemul britanic al aşa-ziselor drumuri de comerţ triunghiulare sau chiar în formă de pătrat.iv în coloniile din America. cit. de fabrică. loc. ea crampona marfa vie în Antile. 2 3 1 75 . p. între 1680 şi 1786. întrecînd cu mult Londra şi Bristol. Enormele acumulări de capitaluri lichide în Lanoashire 4 se datorează în mare iparte comerţului cu negri practicat de Liverpool. El devine ipivotul comerţului englez în emisfera de vest şi un element <U coeziune economică a imperiului. D e m a n g e o n. 114 . Industria de prelucrare a bumbacului.. în valoare de 15 186 850 de lire sterline 3. sclavii fiind înghesuiţi în corăbii în condiţii îngrozitoare. într-un tea». ca al doilea port al Angliei. al cărei centru a devenit această regiune la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. De aci. 4 Comitat în vestul Angliei. tradusă în profil din preţul de 10—15 ori mai mare cu care se vindea un sd. bazată pe tehnica modernă. între 1783 şi 1793. de ila negustorii miusuilimami sau căipeteinii lood Cheltuielile de transport erau reduse la minimum.. cu centrul la Manchester şi avînd ca port principal Liverpool.

Ce argumente ar mai fi de adăugat. încărcând vasul pînă la refuz. acest sistem atingîndu-işi ipogeul. secolului . Uneori în acest traseu se intercala o a patra escala : produsele din Antile erau vîndute în Noua Anglie sau Terra Nova. „Şi totuşi — scria el — oamenii se întreabS în prezent care pot ifi cauzele ce au dus .i constatarea specialiştilor. 15.. ca acel presbiter aii unei biserici din NfW[| >i«nt (in America de Nord)..In.. f |J • R f « i n a 1. i II i. ideţiteptând în schimb voci care merii tţâni ila a proslăvi groaznicul comerţ. că sclavajul a costat civilizaţia africană 100 'de milioane de victime. d iip . vânzarea lor — izvor de fabuloase profituri pentru negustorii englezi şi factor regulator al unei mari părţi din circulaţia comercială a imperiului .isura în care Vechiul Imperiu britanic." 3. în transformarea bazei tehnice a industriei engleze. p. muilţumimd lui Dumnezeu în duminică ide idupă 'sosirea unui 'nou vas cu sclavi. Mauro. c i t . să constate „cu regret" (?) că „va fi imposibil a se aboli comerţul cu sclavi. cit.l. la stagnarea culturii în această regiune !" 4 1 Di mtngeon. 1960. pentru a demonstra ni. i \ . pentru a re veni astfel în Anglia. | r x .iJ X V I I I Jc-a ? Prosperii ta tea ■datorita sclavajului aruncase în letargie seniiiidlc de lumatikadbsm.. începînd din Uiull 1600. .. într-un ar in ol din 1915. 155—157.. profiturile realizate — investite ulterior în maşini. . Aceleaşi interese ale marilor comercianţi şi plantatori îl făceau pe lordul Nortlh. . cit. pe la mijlocul.1 CoupUnd. pp. Era vremea cînd oţii puteau ifi auziţi. Bucureşti. de unde corabia re venea în Anglia cu o încărcătură de cherestea sau peşte uscat K Sclavii negri — forţa de muncă în colonii. p 1 11 II II i o II .produse coloniale. Hunton. din Barbados pîna în Virginia . op.. Marele si vânt negru William Du Bois aprecia. Destinele Africii./ ' .. AlpEteus W. unul din cunoscuţii oameni politici englezi de pe la 1770—1780. ide unde circuitul se relua.îin beznă a fost adus J I U r-o ţară -unde se pot bucura de aWăţătuira Evangheliei" 2. deoarece el a devenit într-o anumită măsură necesar aproape fiecărei naţiuni europene. în parte şi cel nou urmat. op. p 1 5 76 . a fost clădit pe sclavaj. pentru încă un transport de fiinţe cufundate . The British Ant'fSlavcry Move ti.

op. 77 . cit. dînd quakerii formulează primele ini runiări la adresa comerţului cu sclavi. cărora li se dădea această denumire globală.. din principiu. Filozoful Locke. în numeroase secte. în perspectiva generală a acului al XVIII-lea. dintre feudalitate şi burghezie. anticipează. în perioada 1670—1690.iu I»« M cele dintîi comunităţi care au repudiat. „I uini nişt ii" reprezentau burghezia. acest veac ne apare violent contradicriu. ar fi capabil să pledeze foi favoarea sa" 2. mai puţini la început. în ultimii ani ai revoluţiei engleze şi în perioada Restauraţiei. sclavajul. Quakerii şi.il II i. foarte precaute de altfel. încă din veacul al XVII-lea au apărui ţi proteste. mai mult decît atît. atitudinea filozofiei veacului al XVIII-lea. Cuvintele sale.ii unor elemente populare — mici meseriaşi. al ideilor prestitoare de profunde prefaceri sociale. tot mai mulţi. incontestabil. şi-au pus însă de pe atunci întrebări cu pi ivire ta soarta negrilor. cu ororile sale din perioada umulării primitive a capitalului. ce transpunea contradicţiile concret istorice dintre vechi fi nou. un «gentleman». 41. de condamnare a acestui fenomen social de pe poziţii limitate. sectele ■nonconforimiste 1 anglc/r . „veacul luminilor". ei reprezentau foxtnu i nică. apărut în 1689. exprima în primul său Tratat despre guvernare. IEI este. imipunîndu-se faţă de corespondentele lor antinomice. Incluzînid fenomenul colonial. pe o poziţie rationalist-nui. cu 1 Puritanismul^ s-a fragmentat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi mai tîrziu.Unii. formal. de ascuţită critică din partea burgheziei înaintate 'împotriva regimurilor feudalo-absolutistc. fermieri — drept consecinţă a înăbuşirii luptei lor de către burghezie şi nobili mea îmburghezită. rezerve foarte diplomatice faţă de sclavaj. reprezentantul compromisului burghezo-aristocratic pe care se baza regimul instaurat în Anglia după lovitura de stat din 1688. 2 După C o u p 1 a n d. în genere. Polemica politioo-socială a veacului. în problema sclavajului. susţinută de intelectualitatea burgheză. oonsiderîndu-1 o stare omenească aşa de total opusă temperamentului generos al naţiunii engleze. pe tărâm (politic. mistică. se plasa însă. în planul valorilor morale eterne. apoi. treptat. Locke era. p. în oare degenerase spiritul de revoltă socială . îneît „e greu de crezut că un «englez» şi.

Dar ei vedeau această luptă în perspectiva abstractă şi absolutizantă a triumfului Raţiunii şi Adevărului asupra dogmatismului şi ignoranţei. în cele din unmă. cum I . apărută în 1726. Nişte piraţi sînt aruncaţi ide furtună în locuri necunoscute .i uninteascăiinarele eveniment. cocoţat iîn vîrfuil catargului. modelate conform intereselor sale. a Justiţiei asupra nedreptăţii. o pagină care ar putea fi semnată şi în zilele noastre de orice om cu vederi înaintate. Ea a CUno* ui un mare număr de ediţii şi o largă circulaţie*. descoperă pămînt .I . cu toată greşeala de a reduce evul mediu şi feudalismul la un fel ide „accident milenar" în dezvoltarea firească a societăţii. ai unei întregi literaturi filozofico-politice de o netăgăduită valoare progresistă. .. ei sîint oamenii din rîndul cărora s-au ridicat. a Binelui asupra răului. în secolul al XVTII-lea.. luminiştii sînt autorii unei ideologii. omoarâ i îteva zeci 1 II i r d v.■ i. In Anglia. 1 95 .1 numit Taine — lîrasoria ila sfârşitul celebrei sade cărţi Călătoriile lui Gulliver. care-i întîmpină cu multa bunăvoinţă .concepţiile ei idespre societatea viitoare. ./■ ' ! > i . un marinar. coloniile se vor elibera. condamnînd colonialismul : „Să ne închipuim următoarele — scrie Swift. în luptă cu feudalismul în destrămare. piraţii debarcă pe ţărm cu gîndul de a prăda şi jefui . Jonathan Swift — „inventatorul ironiei". mai devreme sau mai tîrziu. intitulată Istoria filozofică şi poli-in . M i u' o. în numele regelui juni stăpfnire ipe acest pămîntj ridică o seîndură putreda sau o piatră care . " /■ c it. * ) vehementă stigmatizare a sistemului colonial e cuprinsă i abatelui Raynal. aici ei fntîlnesc un popor paşnic. . împotriva colonialismului şi A metodelor sale. Enciclopedia (însăşi exprimă în unele articole ale sale conringerea că. glasuri de protest mai hotărîte şi mai de prestigiu. a Frumosului asupra barbarei lipse de gust. Dreptul la dominaţie asupra popoarelor de altă rasă pe care şi I au arogat albii a fost condamnat de Diderot. op i i i i . Din ipuinotull de vedere care ne priveşte aci. p. ilustrul reprezentant al enciclopediştilor francezi 1. Cu toate aceste limite. âmpotniva sclavajului în primul rînd. piraţii dau ţării un nume nou.1 comerţului şi aşezărilor europene în cele două Indii.

căpeteniile lor sînt supuse la cazne efl lS ilrstăinuiască locul unde se găseşte aur. băştinaşii sîni alungaţi sau nimiciţi. spiritul de dreptate şi grija deosebită de care dă dovadă (în întemeierea coloniilor . pp. pentru strădaniile depuse în alegerea preoţilor evlavioşi şi destoinici care să propovăduiască creştinismul . ridicînd ironia la culmile fineţei : „Mărturisesc însă că această descriere nu are nici în clin. Virulenţa acestui fals elogiu al colonialismului englez e subliniată prin faptul ca în anii de elaborare a Călătoriilor lui Gulliver (cu începere di' prin 1714). zahăr sau tutun. nici în mînecă cu poporul britanic. argint. mi-am îngăduit să cred că nu sînt vrednice să ne deştepte interesul sau să ne stîrnească zelul şi vitejia noastră" '. Leviţchi. iau cu ei cîţiva. pe care le face întru răspîndirea religiei şi a învăţăturii. 1956. întemeiaţi pentru a converti şi civiliza un popor idolatru şi barbar". toate crimele şi nelegiuirile sînt îngăduite. ca să-i arate în dreapta şi în stînga. viaţa publică în Anglia a înregistrat răsunătoare scandaluri de fraudă şi corupţie din partea unor mari companii comerciale interesate în afaceri coloniale. Cu primul prilej. 312—313. trimiţînd pe cei mai pricepuţi şi virtuoşi guvernatori. stăpânii lor. iar apoi se întorc acasă. se numeşte o colonie modernă. în vreme ce pămîntul e stropit cu sîngele loi torilor . Călătoriile lui Gulliver. al căror unic ţel este fericirea poporului pe care-1 cîrmuiesc şi cinstirea regelui. şi fiindcă ţările lor nici nu abundă în aur. Şi astfel începe o nouă dominaţie de <li<-|>i divin. şi. pentru daniile generoase. care poate fi dat pildă lumii întregi pentru înţelepciunea. Swift continuă. cu desăvârşire străini de orice fel de corupţie. folosita îmi o prea sfîntă expediţie. ca de pildă a „Campaniei Sudului". Cum însă băştinaşii ţărilor zugrăvite de mine nu par de fel să dorească a fi cuceriţi şi înrobiţi. Bucureşti. unde li se iârtî toate nelegiuirile făptuite. iar această tnîrşară hoardă de măcelari. ca o încoronare a tuturor acestora. trad. sînt trimise acolo corăbii. pentru grija de a trimite din patria mumă în provinciile noi cît mai mulţi oameni cumpătaţi şi cinstiţi . de Leon D. ucişi sau alungaţi de colonişti.de băştinaşi. numind în administraţia civilă din toate coloniile funcţionarii cei mai destoinici. 79 1 . J o n a t h a n S w i f t . pentru /felul nepărtinitor în care împarte dreptatea.

rule on the waves. 323. cit. probabil.. p. cucerite în timpul războiului de şapte ani (1756-1763). „Historische Zeitschrift". în limba triburilor indiene ilocallnice. Laurenţiu a devenit colonie franceză. voi.. în preajma anului 1760. între 1534 îşi 1542. în mentalitatea marii burghezii engleze.Cucerirea Canadei Perioada ide apogeu a coloniilor de plantaţii şi a comerţului cu sclavi a coincis. de i re si un mic teritoriu din valea inferioară a fluviului SI. Canaâianism. 80 . 147. S-ar iputea isă fii însemnat.. avea între 5 000 şi 7 000 de locuitori. în ansamblu. succesele comerţului şi exploatării coloniale întăreau convingerea că „viitorul Angliei" rezidă în promovarea intereselor sale economice dincolo de mări. Noua Franţă fusese destul de neglijată de metropola ei. Zur t g h i d o v i c i. Regimul feudal-absoluti Brii >/>. avfnd ca principal inamic Franţa. provine. în genere3. . 150. pp.. p. comerţul maritim se lărgea. populaţia ei de emigranţi 'francezi se ridica ila 60—65 000 de locuitori5. op. 71—73. In 1608 in pus bazele oi noului ' jui I" i HBE. caietul 3. Numele Canada. 1 n i i ii Genesis der Kanadischen Zienen. reprezentată de partidul whig. pentru expansiune colonială. cit.. 1934. Explorată mai întîi de navigatorul şi corsarul francez JacCartier. valea Sf. cu o relativă acalmie a expansionismului britanic. un timp. i i XVII-lea. iar de atunci a devenit colonie a coroanei. stăctfneşte peste valuri. Un cîntec anonim de pe la mijlocul secolului numea corăibiile : „The wooden walls of England" (/iiluriile de llemn ale Angliei)1." (Stăpîneşte Britanie.i o scară şi imai largă. Pînă la 1663 a aparţinut unei companii comerciale. Războaiele „comerciale". Quebec. p. în 1740. 500. fură reluate de burghezia i l. VI.). totul indicînd pregătirea pentru un nou salt înainte.chiar „aşezare". Acalmie în vremea căreia se acumulau capitaluri. pe afluind cel mai mare oraş al coloniei. oare vor deveni imnul naţional şi simbolul imperialismului englez. I aiuronţiu 8. 1 Organizarea ei dawazi de p< li tncaputul Heolului . pînă la mijlocul secolului al XVIII-lea. de origine indiană.. Marea lor imiză au fost Canada >i India. creştea producţia manufacturieră. James Thomson compune versurile : „Rule Britannia. sub imunele de Noua Finanţa 4.

H a r o l d A. Manitoba. chiar succesele Iniţiala ale Companiei Golfului Hudson s-au datorat atragerii de partea ei a unor iscusiţi agenţi francezi. luînd Franţei Terra Nova şi Aca dia. [Toronto].. pp. a Ii-a [Toronto]. 49.!■ 81 . a cărei parte de răsărit a fost botezată Noua Scoţie. 18— 21.i siînjeni de zăpadă" pe care Franţa îi poseda acolo 1. op. p. Morton. 4 M u r e t.de in Canada. englezii. lîngă Noua Scoţie. în 1745. ooiloniştii din Noua Scoţie (înfiinţară oraşul alifax. Cf. 1957. ed. ale r colonii erau situate mai (în interiorul continentului.. p. 1 C h r i s t o p h c r L l o y d . The Cap ture of Qttebec. I n n i s . în acţiunile de pătrundere în interiorul continentului 2.din Franţa. cit. un echilibru o delimitare iîntre zonele de interes ale marilor companii pentru comerţul cu blănuri. p. Pacea de la Utrecht a restabilit. '. Ciocnirile anglo^franceze pentru Canada începuseră mai demult. An Introduction to Canadian Economic History. 2 W. în ianuarie 1751 se încheie un fel de armistiţiu între colonişti. avînd sediul la Montreal şi în alte localităţi. 3 . punct de plecare al unor noi hărţuieli cu francezii. n-a ştiut pune în suficientă valoare resursc-l. Pînă la 1713. coloniştii din Massachusetts capturară marele fort francez Louisbourg. A History. The Fur Tra. 1956. care fu însă restituit la încheierea păcii de la Aachen. întrevăzute un moment de Colbert. . Louisbourg se află pe insula Cap Breton. CHBE. îsn timpul irăzboiuliui de succesiune lla -tronul Austriei (1740— 1748). în genere. I. în 1749. care activau în interiorul Canadei. De altfel. de guvernele en-gjlez şi france/. Compromis provizoriu. de cei „cîţiv. p. 443. remarcabilul ministru de finanţe al regelui Ludovic al XlV-lea. L. în 1748 3. dominat de interesele şi mentalitatea aristocraţiei. prin pacea de la Utredht. la nord şi nord-vest de marile lacuri : Compania engleză a Golfului Hudson şi companiile franceze. în 1713. O personalitate de inteligenţa lui Voltaire vorbea în derîdere de Canada. Londra [1959]. ca o contrapondere a ■iăbaurgului. diferendele de hotar ce prilejuiseră ciocnirile urmînd a fi rezolvate pe calea tratativelor. n estej ^iri. francezii au dominat ipe concurenţii lor englezi în acest comerţ şi. făcu prima breşă în aceste colonii. 37. de asemenea. O fardare diplomatică anglo-franceză a fost urmarea acestor Lcursiuni . 375.

Acadienii au fost transportaţi în cele 13 colonii de pe coasta Atlanticului . neoficial. franceze. trimis în sprijinul coloniştilor. cu vădite intenţii provocatoare «lin ■pointea Anigliei şi a coloniilor sale. în valea fluviului Ohio. cu mult mai grea deoît precedenta. în fruntea unui detaşament ide itnupe alle metropolei. Flota engleză captură vase franceze ipe coasta Newfoundl. din Noua Anglie. înşişi istorii M englezi şi americani condamnă unanim şi cu severitate inuman 3. din cauza precumpănirii sentimentelor iparticulariiste şi a intereselor locale în rîndurile a numeroşi delegaţi la congres *. ocupînd-o şi ailuingînd în masă pe coloniştii francezi de aci. ceea ce duse la ruperea relaţiilor diplomatice între r e l e două ţări. Penmsylvania îşi Virginia. 94—96. pp Ikidtm. urm . ei fiind dornici să se extindă spre apus.i nel . pp ■ p' -II I Oipi o a kidt '0—31. alimentau aceste incidente. unii au ajuns în Angilda. in noiembrie 1755 surveni ordinul guvernului englez de captură a tuturor vaselor franceze. în iunie 1754. aproape în aceleaşi locuri. în vederea pregătirii acestei expansiuni. aşi pierdu viaţa cu i. iar o mică pamte au irauşit să se repatrieze în Franţa. incidentele reîncepură. în dauna posesiunilor franceze. războiul colonial purtat de Anglia Şi Franţa iplînă flin 1763.! Iul Braddock. La uin an după i apitularea lui Washington. a întăririi coloniilor pentru lupta cu francezii. A fost cea mai mare dispersiune forţată de populaţie europeană în istoria Lumii Noi. Un detaşament al coloniştilor englezi. comandat de George Washington. a fost obligat să capii u l i / c iîn primele zile ale lunii iulie.Coloniştii englezi de ipe coasta Atlanticului. Un atac fu declanşat de coloniştii din Noua Scoţie asupra Acadiei de vest. unmat de un ultimatum M u i . prin oare a încăput. 39—41. < . englezii lUteriră o altă înfrînigere. aproape de Fortul Duquesne. i .ind-ului. prima încercare de federalizare a lor. la Congresul de la Albany. avu loc. în 1755. se desfăşurau. Chiar în timpul cînd aveau loc lucrările Congresului de la Albany. încurajată şi ide Anglia.i ocazie 2. dar momentan nereuşită. ciocniri între coloniştii englezi şi francezi.

între mijlocul anului 1758 şi începutul celui următor au fost lansate 40 de vase noi.. op. pp. G i p s o n. cit. pp. cit. L 1 o y d. cit. VI. op. primul ministru din acest timp. pp. CHBE. capitala Noii Franţe. 5 Ibidem. la 10 ianuarie 1756 *. Mu r e t . pentru cuc In tras la răspundere. pentru Coimpania Golfului Hudson. într-o scrisoare către Pitt. op. şi de declararea oficiali » ştirii de război. G i p s o n. şi Montcalm. Totuşi. op. 2 3 1 83 . pp. cit. Armata şi flota engleză de sub conducerea generalului Wolfe cuceriră. 35. cucerirea unui mare imperiu colonial şi înfrângerea Franţei.i te | n ! i lesuna. Conştiente de cartea pe care o jucau — consolidarea domi naţiei mărilor. desfăşurate într-un asemenea ritm. p p . cit. p. p. VII. cit. în lupta decisivă de pe „Colinele lui Abraham".. efortul construcţiilor rămîne însemnat . G i r i u d. o. î" aceste c i l r c . 506—507. condamnat şi executat amiralul Byng — i boiul intră lîntr-o fază favorabilă Angliei cu începere din 1758. Trebuie s. cineva îl numea „The greatest year England ever saw" (Cel mai măreţ an pe care Anglia 1-a văzut vreodată). Dar anul 1759 le aduse cele mai mari succese. VIII. 464-^466. în 1758. de pildă. la sfîrşitul căruia. 0 parte de contribuţie la succesele Angliei a avut şi energia extraordinară a marelui lider whig.francez. 519. cit. 1754—1755. ultimul concurent redutabil din această perioadă — clasele dominante engleze au făcut un efort financiar excepţional pentru a obţine victoria. acestuia din urmă schimbîndu-i numele în Pittsburgh 4.. oraşul Quebec.. respins. din Mediterană. 416—425. a doua încercare <!'■ explorare a interiorului Canadei centrale. William Pitt-senior... Cf. op. înoît între 1758 şi 1761 flota de război britanică fi-a sporit efectivele de la 136 la 350 de vase 3. 4 M u r e t. El este ilustrat mai cu seamă de construcţiile navale. englezii cuceriră Louisbourg şi Fort-Duquesne.. Tot în aceşti ani. început sub auspicii destul de sumbre — în mai 1756 en glezii pierdură insula Minorca. op. 115—117 şi urm. 3 -4. In istoriografia britanică numele lui este asociat cu victoriile care pun bazele „marelui imperiu". Z i c h e n . şi de vasele capturate şi reechipate în serviciul marinei engleze. guvornatoruil generali francez 5. după cea a lui Ktltey. < l i n 1690—1692 2. la 18 septembrie 1759. Anchany I [endl v fScu. 5 1 4 . V)'> . după un asediu memorabil. op. îşi pierdură viaţa şi Wolfe. p.

cit-. care sporeau considerabil suprafaţa domeniului colonial britanic în America de Nord s. uniiune ostila carrapanaei. 1 Dttpl " " >. ca timonier. op. la 8 septembrie 1760. VI. Doughty. //"■ Ituttlc of Plassey. IX. împotriva puternicei uniuni de principate a maraţilor. firmat posesiunea acestor cuceriri. ipriviilegiiull rămase fără valoare (practică.au durat ipîmă în septembrie 1764 *. M a g h i d o v i c i . i a . | M .i lui Ain. 21. închegată sub conducerea viteazului şef Pontiac. pradi anarhiei feudali M II ' i < ■ i . Această confederaţie de triburi dezlănţui o răscoală Lerală contra ocupanţilor englezi. stăpînirea în India n-a înregistrat modificări teritoriale. . I ii 1717. semnat la 10 februarie 1763. Eu fu Î M I M I I I . Aproape un an mai tîrziu. Ea a căutat să se alieze cu aceştia. G i p s o n.. c it. în martie 1763. op. Documents conctrnant l'histoire constitutionnelle du Canada. 638—639. ■ i d v 11 >l e s./<. şi James Cook. aimeninţînd mai ' CHBE. i IIulor interne. p. I .. începutul cuceririi interiorului Indiei Timp de trei decenii după tratatul de la Utrecht. p.b (1707). cit. pînă cînd campania nu a dus tratative în acest sens şi cu feudalii hinduşi din Bengali7. ntc . Ottawa. Laurenţiu. 1759)—1791. 1 I li IU'. englezii cuceriră şi Montreal. p. le-a con-. . P P . terminând în scurtă vreme ocuparea posesiunilor continentale franceze din Canada îşi valea Ohio 2. după iluipte grele. ' A .. H4. 69. pp. I T I I S h o r t t — Arthur G. care . op.. p . 1911. I. Tratatul de pace de la Paris. ' M II r c t. viitorul renumit explorator al Oceaniei l..in|'.. 96—126. Compania Indiilor dbţinu din partea Marelui Mode la Delhi un privilegiu comercial care o scutea de plata v . [ntperiul Marilor Moguli se : Ima. în Bengal5. 524. 144. I . 597.:. op . Un ultim protest împotriva noii situaţii veni din partea marii confederaţii de triburi indiene din valea superioară a fluviului Sf. p.Pe o fregată idim filată care asedia Quebac^ul se afla. Din cauza slabei autorităţi a puterii centrale 6. formată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea în centrul şi vestul poniimsiiiilei indiene.

relaţiile comerciale idintre Anglia şi India au avut un caracter unilate ral. iar a idoua exportatoare. loc. pp.ales Bombay-ul. sau de a ob ţine. campania duse tratative cu China. Ibidem. deci Iară a mai fi nevoie să le plătească. prima fiind importatoare. . Ibidem. fără modificări. Rezul tatul era un flux accentuat de metal preţios din Anglia spre Asia. dar aspru criticat pentru corupţia prin care se imenţinea la putere. Banii folosiţi de Walpole pen tru a-i cumpăra pe deputaţi şi a-şi asigura astifel majoritatea parlamentară necesară au provenit. iar în 1741—1742 Madi as ji (lalcutta. în care erau. „ . unul dintre foarte abilii lideri whigi din această perioadă. ea a contribuit cu sprijinul său financiar la lichidarea scandalului izbucnit în unma falimentului fraudulos al Companiei Mării Sudului (1719) şi la redresarea ifinanciară a acesteia. de asemenea. I. 4 Ibidem. p. în toată iprima jumătate a secolului al XVIII-lea. La fel. prin transformai onomiei de circulaţie" care a caracterizat pînă atunci ac tivii ai e. p. interesaţi membri influenţi ai partidului whig 2. Ibidem. 345. Harlow. 140—141 . stîrnind alanmă în cercurile financiare londoneze şi ata curi la adresa Companiei Indiilor. Se poate considera că ten dinţele a de a realiza cuceriri în interiorul Indiei au fost generate d« interesul de a-şi procura mărfuri prin contribuţie forţată. 2 3 1 85 . pe aceeaşi cale.i Companiei Indiilor. mijloace băneşti care să fie folosite pentru achiziţia mărfurilor orientale. Cucerirea Indiei se integrează într-un efort de echilibrare a balanţei britanice de plăţi. Maraţii aveau §i o fliotă. 62—63. ca şi atacurile opoziţiei. întro economie ipriiu-zis „codani a Iii" 4. fără a reuişi nici acum să-şi stabilească la Amoy şi Ningpo comptuarele pe care le dorea 3. pp. 344. . Reînnoirea privilegiului. ou care făceau piraterii Privilegiul de monopol al companiei a fost reînnoit în 1730. în ciuda unor atacuri violente dezlănţuite cu această ocazie împotriva ei de opoziţia parlamentar. din fondurile companiei. compania şi le cîştigase datorită sprijinului financiar acordat de ea guvernării lui Robert Walpole (1721—1742). nu o dată. între 1726 şi 1736.i. The Foundmg of the Second tish Empire. cit.

cel dintîi care a încercat să realizeze extinderea administraţiei sale în interior. ii . I. Compania engleză căută d i n răsputeri să-i contracareze acţiunile. pentru dominaţia isupra acestei regiuni din sud-estul peninsulei indi. între cele două companii rivale au început ilupte care au durat. a fost. Anglia restitui Franţei Louisbourg şi insula Cap Breton. . pentru a-1 restitui. Dufpleix nu se (grăbi 'însă cu executarea acestei clauze a 'trasatului. Dupleix. Ostilităţile din Europa au dat ocazie lui Dupleix să ocupe oraşul Mulras. ca o afacere particulară a Companiei [ndiilor. prin aceleaşi metode. Guvernatorul posesiunilor acesteia din India. |i ISO. pentru a adăuga astfel la veniturile comerciale pe acelea provenite din impozite l.u est episod au început războaiele din Carnaţie. 1 . de fapt.i încheierea păcii de la Aachen (1748). Ele erau alimentate şi de situaţia din Europa. Deşi compania a achitat suma. I . Francezii cerură guvernatorului englez al companiei achitarea sumei de 420 000 de lire sterline. astfel că flota engleză putu reintra în posesiunea oraşului abia la 1 septembrie 1749 3.Aceleaşi tendinţe se profilează în activitatea Companiei franceze a Indiilor Orientale. primind în schimb Madrasul. cu întreruperi. înI" li Î6 decembrie 1754 prin aşa-zisul „tratat al lui Gode' I' i. El determini v. / / • ■ / ./' op ai i' 200. în cadrul căruia cele două ţări se aflau în tabere opuse. amesteeîndu-se în rivalităţile dintre principii indieni. în Canada. în 1745. Dupleix duse o politică activă ide extindere a influenţei franceze în Deccan şi Carnaţie. (lonflictul pentru Carnaţie se ascuţi din nou. unde se desfăşura laşa-muimitul război de succesiune la tronul Austriei (1740—1748). în 1751—52. M I I i i i . aproape două decernii. pe motiv că termenii condicilor de răscumpărare a oraşului fuseseră stabiliţi fără consul( II . oare s-au prelungit şi în intervalul de pace dintre Anglia >i Franţa (1748—1756). Dupleix refuză retrocedarea Madrasului. în anii următori. p. fondată în 1664.uvernele Angliei şi Franţei la noi tratative. De aci a pornit agravarea bruscă a relaţiilor anglo-franceze în India.

590. care a âniseminat um succes pentru englezi. op. Mu r e t . In iulie 1754. La 23 iunie acelaşi an. op. Guvernatorul francez Lally-Tolendal asedie Madrasul. 450—451. Această bătălie a deschis englezilor stăpînirea Bengalului. In ichimb. G i p s o n. 463. . Huttenback. cuceriră Pondichery. cu începere din 1771. Compania lndiilor şi-a concentrat iot mai mult atenţia asupra expansiunii în Bengal şi sudul Indiei. Franţa rechemă )pe Duipleix şi renunţă la [politica ai n v . el obţinu o mare şi nesperată victorie asupra trupelor franceze şi ale nababului din Bengal. dar fără succes (inoiemibrie 1758—februarie 1759). ia sud de Madras 3. ocupă Calcutta în iunie 1756. pp. ea abandonează ultima sa factoric din Sind. de a colecţiona numeroase manuscrise indiene. în timpul acestor ani tulburi. A.. pp. 3 Edwardes. a ■acestuia în India 2. unde începuse activitatea sa. în frunte cu Pitt-senior. cil.i gftlit ocazia.. pp. E de reţinut că Francezul Anquctil-Duperron (1731—1805). 453—454. op. la Plassey. R. alegerile parlamentare din Anglia diduseră 1 ÎŞtig de cauză grupării agresiv-expansioniste a \partidului whig. cel mai energic. cit.. Centrul de -greutate al iluipteilor se deplasă din inou îm Carnaţie.. Robert Clive. iniinte cu mi secol şi jumltate. în 1755. Atitudinea conciliatoare a Franţei venea prea lîr/. dar şi unul din cei mai necinstiţi funcţionari superiori ai companiei — comandantul forţelor ei militare — şi-a cîştigat renumele de „cuceritor al Indiei". Aducîndu-le în Europa şi publicîndu-le. The French Thrcu to Indii and British Rtlations with Sind. Izbucnirea războiului de şapte ani a (permis Companiei In diilor să-'şi realizeze ţelul eliminării influenţei franceze ţi al lărgirii teritoriale a posesiunilor sale. spre interior. ceea ce consolida situaţia englezilor şi în această parte. Ei trecură la ofensivă şi. cit. aliat cu francezii. zona vinarii fluviului Indus în Marea Arabiei. op.iu. VIII. 301. de expansiune. Cf. 2 1 87 . la începutul anului 1761. 168— 171. Clive o recuceri în februarie 1757. 1961. nr. . i . care s-a aflat între 1755 şi 1761 în India. posesiune franceză în delta Gangelui. Nababul din Bengal. p. iar în martie 1757 ocupă Chandernagor.heu" 1. el şi-a cîştigat un mare merit în dezvăluirea comorilor gîndirii şi literaturii vechi indiene. în „EHR". 227—228. cit. p. După numele delegatului principal francez. cel mai important punct de sprijin al francezilor. Dupuis. 460.issini.

. 39 [Col. O eră nouă se deschide. i 1 i p p e S a g n a c.ită. p. 230. Puterea rnaraţilor a fost înfrîntă de afgani şi. care în 1758—1759 obţinuse mari victorii în nordul [ndiei. pp. Atunci s-au pus bazele actualului Imperiu britanic în Orient 2. instituind controlul ei chiar asupra Marelui Mogul. Făcîndu-i incapabili de împotrivire.. p.9. încheierea războiului de şapte ani îşi tratatul de la Paris au însemnat sfîrşitul oricăror veleităţi de expansiune franceză în India..i Marelui Mogul — scrie tot Marx zugrăvind această litate — a fost înfrîntă de viceregii săi. I [Delhi. a i /Jilirobită de iafgairai. „Puterea sul ' i r i n . cit.. XII]. „De acum înainte. Paris. Puterea viceregilor a fost înfrîntă de rnaraţi. voi. „Evenimentele din timpul războiului de şapte ani — scrie Marx — au transformat Compania Indiilor Orientale dintr-c putere comercială într-una militară şi teritorială. care le-a irosit forţele în lupte fratricide. în timp ce lupta tuturor împotriva tuturor era în toi. i . I' 1. La începutul anului 1761. 9. Ea era acum stăpînă. voi '). cit. I i i i < li l n d. I i r I Indiilor Orientale.„„. i r I Mirj. 59—62. op.u. pe toată coasta apuseană a golfului Bengal. partida era jucată. Gipson.Ca şi în Canada.1 i iii.. britanicul năvăli în ţară şi avu posibilitatea să-i subjuge pe toţi" 5. Aceeaşi părere o împărtăşesc şi istoricii mai noi. op. pp. p. Compania in i )/■< "-. reducerea definitivă a posesiunilor Franţei la oîteva oraşe ide pe coastă şi mină liberă pentru Compania Indiilor Orientale pentru a se extinde în interior. . Rezultatele viitoar* ale st&ptmrii britanice în India. iîn ilupta ide la Fanipat4. 88 . confedera1. compania a acaparat provinciile Bengal. sau mînîndu-i pe drumul pai n. 1941. Bihar şi Orissa l. La fin de l'ancien regime et la revolutior. de fapt. Speculînd împrejurarea că unii feudali indieni sprijiniseră pe francezi. Ilistory of Freedam Mavcmcnt in India. IX. pentru lumea anglo-saxonă" 3. ' Dup ui s. 207 . Imper i u l britanic este constituit şi Londra e capitala sa. „Peuples et' civilis tion ■' «rol. (//6J—775. în Opere. 1 .a această victorie din India a contribuit şi dezbinarea dintre feudalii indieni. voi. 293—294 . 1961 |. Marx. iiii cu cotropitorii.. ' In delta Gangelui şi la vest de aceasta.

a ridicat o delicată problem. Trois-Riieres şi Montreal. 2 G i r a u d. P. iar nu după ale zdrobitoarei majorităţi ale „noilor supuşi" — francocanadienii 3. Proclamaţia regală din 7 octombrie 1763. p. pp. fiind designat ca guvernator civil. 1 K e n n e d y. 41 . op. cit. care. şi-a continuat exercitarea atribuţiilor. împărţită iîm itred regiuni : Quebec. M. însă de altă naţionalitate decîl gleză. Aceasta nemulţumi pe cei dintîi emigranţi englezi. Atît el.i izeze o colonie în care populaţia era formată în mare parte in emigranţi europeni.în fruntea dor fură numiţi ofiţeri aleşi cu grijă reputaţi ca persoane ou tact. pp. VI. 1759 —1915. din cauza numărului mic al noilor veniţi. după desfiinţarea regimului militar. buni cunoscătorii ai limbii franceze. p. cît şi lunmaşul său. în sensul acesta s-ia iremarcat îm mod deosebit guvernatorul provinciei Quebec. ce Ie infirma pretenţiile ca legislaţia să se modeleze după vedenie şi interesele lor. după cuceirea ei de către englezi. ale „vechilor supuşi". Canada Guvernarea Canadei şi dezvoltarea sa interni. W. asigurarea (libertăţii cultului romano-catolic *. prin care s-au bazele regimului britanic în Canada. recamandînd... Pentru întîia dată ea trebui.Doughty. vreo 400 de familii de comercianţi venite mai ales din coloniile Noii Anglii şi aşezate ila Quebec şi Montreal. 31—32. Guy Canleton. Pînă în august 1764. cit. autorităţile britanice au fost obli gate să recurgă la metode mai suple de introducere a noilor egi şi instituţii. CHBE. op. . pp. manifestă un spirit e moderaţie faţă de coloniştii francezi. . Documents of the Canadian Constitution. Canada rămase sub regimul administraţiei militare. Nu se . au procedat cu precauţii pentru susceptibilitatea canadienilor francezi faţă de introducerea legilor engleze -. 89 Shortt. Din această cauză. 151.Organizarea şi dezvoltarea noilor colonii. de pildă. 1918.ajunse însă deocamdată la o fricţiune politică propriu-zisă. Toronto. 3 Ibidem. 95—99 . James Mimray.i pentru dministraţia britanică. 40—43. La fel şi instrucţiunile către iguvernatorii provinciilor.

. VI. fiu de asemenea itrecut sub administraţia Canadei 2. Labradorul.a conurjibuit imiuilt tla precipitarea izbucnirii războiului de eliberare al celor 13 colonii engleze de pe coasta Atlanticului. Qhio l.. i bona M 11i i . in vi dine ce coloniştii francezi. 145.. în fine — prevederea cea mai efemeră — se confirma alipirea la Canada a teritoriului situat între Alleghany şi Mississippi. s-au ferit de a-i leza interesele. de mai multă vreme nemulţumite de politica metropolei.iţatl deja prin proclâmaţij regali din 7 octombrie 176T. Ale ei...„Quebec Act" în 1774. prin care se reintroducea [legislaţia civilă franceză. canadienii francezi — mai puţini de 100 000 — ar fi fost rqpede dizolvaţi în masa celor 1 500 000 de englezi de pe coasta Atlanticului. franco-canadienii au ales. s-a putut astfel vedea spectacolul ciudat al celor mai hi colonişti englezi luptînd împotriva patriei lor de origine. dar şi ale lor. Dar fără entuziasm. 1 Oarecum provizoriu. rămîriînd sub stăpînirea Angliei — singură. ki calitate de colonie separată — aveau şansa de a se păstra ca individualitate etnică. p.. supuşi ai Angliei numai de cîţiva . întrucât lucrul pe care l-ar fi dorit cu adevărat — revenirea li Franţa nu se profila ca posibil. î-n orice caz. in * Iniinb. guvernul englez opta făţiş pentru menajarea noilor suipuişi. se garanta libertatea cultului catolic şi. sau. Eil emise aşa-mumitul „Quebec Act".. la nord de afluentjull acestuia. Quebec Act . i provim ia Quebei >M . iar acum indignate şi mai mult de favoarea teritoriala aoordaită Ganadei 3. această alipire fusMe. 1 i izbucnirea războiului între Anglia şi cele 13 colonii de oastă. Quebec Act a atenuat molt regretele canadienilor francezi şi i-a adus la mai bune sentimente faţă de Anglia. în ni dobândirii independenţei tuturor coloniilor din America de Nord. care de răpea posibilitatea expansiunii spre apus.un. //•'/. din soluţiile ce le rămîneau. (pînă atenei dependent de Newifaundland (Terra Nova). se inumea (pe lingă guvernator un consiliu de 17 pînă la 23 de membri dintre notabilii coloniei.. pe cea mai puţin rea : loialitatea fdţă de Anglia. Dimpotrivă.

neacceptînd să trăiască în noua republică burgheză independentă. de o structură so cială şi ocup. aspecte şi mai complexe.nn K I . Marea lor majoritate provenea din Noua Anglie şi New York 2 . op. Anglia nu mai putea ignora revendicările acestei puternice minorităţi. după un asediu care a durat din decembrie 1775 pînă în mai 1776. a dobîndit teritoriul dintre marile lacuri.. straG i r a u d. munţi Alleghany şi Iluviile Ohio şi Mississippi. Prin pacea cu Anglia. 191.. In i u n i e an. 2 1 91 . Statele Unite ale Americii. dar eşuară în faţa Queibec-oiikiii. dai Imul cS . care nu s-a stins nici în /.ilături de francezii. l .U. Elementele filo-engleze din aceste colonii. Independenţa dobândită de cele 13 colonii americane avu adînci consecinţe pentru viaţa internă a Canadei. ei trebuiră să evacueze definitiv întreaga Canada. p.1 < omportat. nici revocat fără a indigna pe vechii colonişti francezi. 46. din capul locului. S. ( i u vernatorul Carleton declara : „iNu ai nimic de temut din partea lor. Se inaugura astfel chestiunea spinoasă a dua lităţii etnico lingvistice a Canadei. în clipe de nenorocire" 1.1. CHBE. pp.A. Această imigraţie masivă aprqpia dintr-o dată de echilibru raportul numeric dintre francezi şi englezi. se strămutară în masă în Canada. în valea superioară a fluviului Sf. şi nimic de aşteptat. în Canada. 189. nu mai putea fi aplicat fără a nemulţumi pe noii veniţi. aşa-numiţii „loialişti".i . VI.ilele noastre.. ultimii I u .1 franceză a şi satisfăcut.mu 1 proprietari. care pornea de la realitatea anterioară. Laurenţiu şi pe ţărmul nordic al lacului Ontario. fie arendaşi — veniţi prezentau o structură compozită. ca ocupaţii. p. 49 . Ibidem. revoluţionarii americani ocupări Montreail. a zdrobitoarei majorităţi franceze a populaţiei. iar alţi vreo 20 000. Quebec Act. Neutra litatea foarte corectă observată cu acest prilej de popula 1. dar a şi indispus uşor pe englezi. în perioade de linişte. cit. Vreo 35 000 de asemenea „loialişti" se aşezară în Noua Scoţie. pe care Quebec Act îl confirmase Canadei.Războiul american de independenţi şi urmările sale pentru Canada în noiembrie 1775. H I V omogene — în majoritate proprietari funciari şi fermieri. Ea ri dica noi probleme în guvernarea coloniei.

boi cu francezii.i/.tiificare socială. La 1787. în Noua Scoţie s-a înfiinţai Iprimul episcopat anglican din America de Nord. La toate acestea se adăuga şi apartenenţa for confesională protestantă 1.i. numai prin organizarea Canadei în mai multe 'colonii separate.i. anul semnării păcii cu fostele sale colonii de pe i l i n început în această direcţie fusese făcut.' în aceasta a constat esenţa politicii britanice în Canada după 1783. Ui. printr-o legislaţie de compromis. L MDii d. pp. Dar aleşii nu puteau fi decît (protestanţi2. al i . I. colonia Noua Scoţie. . ţinînd seama şi de tradiţiile istorice diverse. cît şi printr-o soluţie mixtă. Cheia problemei ise afla îin (încercarea ide a satisface în cît mai mare măsură susceptibilităţile şi interesele (tuturor gnupurilor 'sociale. EHR". Noua stare de fapt. p 147 ' Extcutivi in the Brkis. II m i mul. delimitate ipe cît posibil dupS . compus din membri numiţi la recomandarea (Sa.unicului.i AiI. cu un guvernator şi consiliu numiţi. ■pire.'. chiar ostile. spre a da isatisfaoţie loialiştilor nou veniţi. s-a lupă un model de organizare asemănător cu al Noii • II d( op. cit. Aceasta din urmă a devenit un corp tul de popular. în p l i n i. Din 1758. t9i 447.permitea guvernului englez să prevadă. oscilaţii de vederi politice. ivită în viaţa societăţii canadiene.. şi o udunare legislativă aleasă. Consiliul nu avea el însuşi atribuţii executive. ale celor două comunităţi. p. că va fi foarte greu să rezolve problema guvernării Canadei. . Iar aceasta se putea irealiza. In L784. deoarece într-un timp scurt era imposibil să se aştepte o amalgamare şi o sudare suficientă a f ranco-canadienilor şi a englezilor. atît prin (f avorizarea netă a uneia din ele. nici de deosebirile confesionale.— * W. primise un statut de autori nare incipientă. 47. pentru o durată oarecare ide timp. dar practic pe viaţă. cea mai ameninţaţi de vecinătatea acestora.1 luctura locală a (populaţiei. dar forma curtea supremii de apel a coloniei. Influenţa adunării era 'însă (puternic îngrădită de dreptul de veto al guvernatorului şi de caracterul oligarhic al consiliului. întrucît dreptul de a alege nu era îngrădit ilc cens. etnice îşi (religioase. teoretic pe timp limitat.ir ora niembru din oficiu în consiliul guverraatoruilui3.

op. cit. avînd numai un viceguvemaşi un consiliu. Canada de Jos păstra legile franceze. cit. Reşedinţa guvernatorului general4 era la Quebec . la extremitatea nord-esticn .1 Noii Scoţii. 6 Membrii săi erau numiţi. Cf. ş p. din 1769. cit. Ambelor provincii li se acordară instituţiile politice de acum coniacrate. 20 . op. Z i e h c n. Jean. G i r a u d... ce împărţea teritoriul văii Sf. 445—446 şi G i r a u d. p. organizarea fu completată prin „Canada Act". p. 20. cit. 9. 1797 la York (azi Toronto). mai aproape de estuarul Sf. iar din. op. Laurenţiu în două provincii : Canada de Sus. II. care a îndeplinit în accţn . Laurenţiu. p. pp. p. 52 . 5 G i r a u d. 20. St. devenit Lord Dorchester. şi Canada de Jos.3 cf. 4 Primul a fost acelaşi Guy Carleton. Z i e h e n. 19 L.. în jurul lacului Ontario. Pentru orgUUMni Coloniilor < 1111 estul Canadei. CHBE. 520. II. 50 . rămase cu o administraţie aparte.« Scoţii. Insula Cap Breton. II. 5. pp. cit. p. II. Cf.mi luncţia de comandant militar britanic la Quebec şi Halifax. cit. şi intuia în-:inată cu ea la apus. CHBE. către estuarul filwiulkii. . prin dorinţa iguvernului ide a asigura fiecărei naţiuni „o mare majoritate îm partea sa. 201. colonia Noul Brunswick. adunare legislativă aleasă. p. situata la apus de prima. 519. CHBE. 7 Ibidem. t r t o n . tatăl viitoarei regine Victoria.de Sus la Newark. VI. pe baza unui cens electoral de 40 ide şilingi venit anual la ţară îşi 5 isilingi. sau ereditari. deşi nu se poate aştepta trasarea unei linii de separaţie perfecte" 3. p. oraş înfiinţat cu trei ani înainte de imigranţii din S. „Canada Act" în fine. în cazul în care regeleliei ar fi creat şi din aceştia. a guver. 50.. 53—54.. 1940.U. 1 După du. op. guvernator îşi consiliu numiţi6. cit. op.. W. Newifoundland era deocamdată o simplă pescărie. la oraş. p. iar în cea de Sus s-a introdus legislaţia britanică 7. Cambridge. 93 9 2 di f W L . p. rebotezată după 1784 Prinţul uard 1.A.natarullui Canaidei . primul ministru al Angliei (din 1783).. împărţirea a fost motivată de Pittjunior. lîn 1791. I c de Kcnt. în aceeaşi situaţie era. op. G i r a u d. op. nu o colonie cu instituţiile corespunzătoare şi permanente *. CHBE.

| . i II II.i şi cea franceză — am putea fi tentaţi a interpreta actul i instituţional din 1791 drept o manifestare de liberalism. . este a le permite să se guverneze singure". o efii i c n i . i'MO. .i 11. II | . Catalioiismiull influent din Canada a contribuit la cultivarea unor sentimente ostile faţă de revoluţia franceză. introdudîndii-1. de altfel.„Canada Act" din 1791 n-a izvorît exclusiv din interesul şi abilitatea guvernului britanic în a găsi formula cea mai convenabilă. Era. comerciantul franco-canadian bughenoi l'ierre du Calvet întreţinuse o corespondenţă secretă « i i llcnjatnin Franklin. i administraţie.ii coloniilor americane. pp. Guvernanţii englezi au avut în vedere. . laică şi ateistă. 505—506. o precauţie oarecum exagerată. i Parii. La Quebec se vor celebra tedeumuri pentru victoria navală engleză de la Abukir (1798). hi ' | . I I i . ai cărui autori revendicau anexarea Canadei de către | inînd seamă de împrejurările generale — revoluţia amerit . încă în vremea războiului revoluţionar de independenţa' . izolat. simpatii pentru cauza revoluţionară. 41—43. w . 'ii ■ I I I I I D I I de l'Empire Bri- . pp. I I I I I M ilor lui. mai degrabă o consolidare a autorităţii. P. Se cunoaşte şi un imemoriu din martie 1805. momentan. II ni IIc Libertate internă în viaţa politică a Canadei 3. în spiritul preconizat încă de pe atunci de liderul whig Fox : „Sînt convins — declara acesta — că singurul mijloc de a păstra. Cu sau fără voia . . El ţinea seamă şi de atracţia pe care ar fi putut-o exercita asupra franco-canadienilor libertăţile acordate progresiv coloniilor sale de Franţa revaluţiianiară *. actul menţionat a marcat totuşi o etapă spre 0 in.istaiu între elementele franceze mai itiadicade. su'lr/. / / . actul din 1791 nu fondează încă un regim parlamentar în Canada. iar în martie 1806 — pe temeiul unei ştiri false — pentru zdrobirea şi prinderea lui Napoleon la Austerlitz (? ?). decît o „liberalizare" a ei. cu avantaj pentru noi. . 20. pentru asigurarea dominaţiei sale în colonie. în realitate însă. Totuşi. . coloniile îndepărtate. rqprezeratate în ipecial de pătura comercială.

toate aspectele dezvoltării econo■<>ciale şi politico-teritoriale ale Canadei. r. loniuniiii. prin influenţă. 1 Vancouver. Cea mu activă în comerţul cu blănuri a fost. 62—66.altfel. ilr 1111 grup de comercianţi de origine scoţiană. de la golful Hudson da Pacific 2. o teorie a dezvoltării economiei Canadei. Compania de Nord-Vast. în epoca noastră. 1934. cit. The Hudson'% Bay Company as an Imperial Factor. Ii i ti o v ic 1. al Marelui Lac al Urşilor şi primul care a traversat. Toronto. mineralele. G a l b r a i t h . W a l l a c e . 149—151. p. ale lui Alexander Mackenzie. 431. Pînă îm prima jumă tate a secolului al XlX-lea acest produs ar fi fost blănurile. stabiliţi în Nootka ound. în fine. Essays in Canadian Ecoii- . 95 I n n i s . grînele şi. 2 CHBE. de . pp. între 1770 şi 1772.1 < lana'dei s-au făcut progrese îm explorarea ţinuturilor sale îincă aaounosoute. 559—563. op. la sfîrşitul secolului . cit. dintre care mai importante au Fosi cele dintre 1789—1793. Documents relating to the Nortb-West Company. după caire ea ar fi trecut prin patru faze succesive. VI. Explorarea vestului şi nordului canadian is-a desfăşurat în contextul concurenţei dintre companiile 'pentru comerţul cu blănuri. p. 1957. 399 . din Creai. şi încă în dublu sens. cu cari' pi 1 lej e probabil să fi atins şi Marele Lac al Sclavilor '.Noi explorări în nordul şi vcsiul canadian în perioada cristalizării noii organizări . urmate apoi de lemnul de construcţie. Samuel Hearne.. Printre membrii ei se număra şi Alexander în anul 1789. Berkeley şi Los Angeles. a descoperit şi urmat cursul rîului Coppermine. pp. Toronto. M . Vînătoarea şi comerţul cu blănuri . norduJ canadian. înfiinţată pe 1779. de lîngă coasta canadiană a PaMacI n n i s . The Fur l'rade in Cana/la. fiecare determinată de un produs de bază. Istoricul economist canadian Harold A. 1821— 1869. pp. detcope ritorul marelui fluviu care îi poartă numele. ' S t e w a r t W.111 clctcnminat extinderea treptată a colonizării spre interior.. 383—402 . până la vărsarea lui în 'Oceanul îngheţat ide Nord.il XVIII-lea. Innis a formulat. 3—17 et passim. nic History. I d e m . 70—71 et passim . un agent al Comipaniei Golfului Iiudson. nota 1. pp. 5—6. pe i n s u l . Călătoi iei salle i-au urmat altele. 1956. în prima fază istorică a existenţei sale 3. pp. op. J o h n S.. nişte negustori englezi.

promiţînd /plata unor reparaţii şi recunoscând drepturile comercianţilor englezi în acea regiune *. iar dividendele plătite de ea se stabiliră la 12.cificului. cit. pp. VI. II. QritnttU. Guvernarea Indiei Evenimentele din India în timpul războiului de şaipte ani. 96 . op. Mtghiadovic i. cînd Spania a cedat. care. Compania Imlnlo. p..i r x. 9. ■ . / / / ( / . Pe prosperitatea Companiei Indiilor s-a clădit puterea financiară a City-ului londonez. pp. precum şi aşezările izolate împinse către Extremul Nord şi ■Oceanul Pacific n-au avut o valoare politică imediată. Conflictul diplomatic la care acest incident a dat loc s-a aplanat (in anul următor. . . I ii li mare pînă Ia nun". în Opere. 1 i HBE. Cifra sa de aifaceri însuma la 1772 între 2 şi 3 milioane de lire sterline anual. fură alungaţi . îm timpul răzîboiullui anglo-american dintre 1812—1814. un agent-acfoizitor de blănuri al Companiei de Nord-Vest. ' . voi. • D l ni •' n )■. 34. James A. ■ i> n. 413. a Ii-a. care pretindeau suveranitatea asupra ţărmului vestic al America. „a mari ad mare" *.. la fel cum Liverpool s-a ridicat ipe comer ţul cu sclavi negri 6.5% 5. II ui i tarea considerabilă a posesiunilor teritoriale ale CornI i. care a descoperit cunsul superior al rîului Columbia. 1948. ed. 219—220. 29—30. Londra. Acţiunile sale au crescut la 263 de lire sterline bucata. Asemenea călătorii în interese comerciale sau de explorare. flota ei totaliza 61 680 de tone. în acelaşi an. ti I M . Cit. între 1797 şi 1811. La sfîrşitul ostilităţilor. pînă la 60° latitudine nord. Dar ele au marcat începutul constituirii marii Canade de mai tîrziu. a fost cedată de proprietarii ei Companiei de Nord-Vest. Op..de autorităţile spaniole. pp. au adus după isine o consolidare economică a acesteia. Canada de sud-vest a fost explorată de David Thompson. La vărsarea acestuia în Pacific se afla factoria de blănuri americană Astoria 2.i II ici Indiilor.: of the Pacific. p. Cook and //>< < i/ 1""". 695—697. Wil li am s on. ea a fost însă restituită americanilor 3. <lrvîYi dt uMxi i • i i t u l u i canadian.

în 1767. p.. B h e r l a n d.. op.. Compania Indiilor Orientale. Primele sale ■ a teritoriilor cucerite au fost un . au stat ■ in. în urma ultim. prelungit apoi (pînă în 1772 5 . 110. p.li avea deci mină liberă. Mari. fiul mai mic al lui Robert unul ministru dintre anii 1721—1742. iar nu compasiunea peni i .1 posesiunile teritoriale ale companie rl cucerite in iiuiorul flotei şi al armatei britanice şi că n'h supus hi nu poate deţine.. Compan at faza incipientă a crizei raporturilor i II. i ■: cuceriri" 1. cit. p.. scriitor mti alej pentru implacabila sa duşmănie faţă S a |ţ n « c. IV. i poporului indian. II lui Edmund Burke (1728—1797). : istă atmosferă contribuia şi comportarea funcţionari îmbogăţiţi ai companiei. .itive în afacerile sale.p e care parlamentul englez le-a tentai în anii următori unor înalţi funcţionari ai companiei.uvernul englez. şi olandezi. pp. Ai rl.. aveau cam 30 de mi1.. în seten noastră de . Guvernul englez şi politicienii influenţi. ranitiitHI asupra vreunui teritoriu. în Opere.i ■ interesate.it iniiliix . uzîndu i d pe căi necinstite. 400 000 de lire sterline.inr. în «delicateţea» cu care-1 cîştigăm" *.* . I lor. 157—158.i u l i . CHBE. Se auziră şi critici Li adresa metodelor necinstite de exploatare şi îm bogăţire în I I K I M . 174 .. A fost un aran! Joi ani. Miniştrii şi poporul din vroi no fţi cereau partea lor din «minunatele comori» pe după ■ • se credea pe atunci. .. 97 i"i i. 9. pusese mina compania. în tendinţa de a «organiza guvernarea Indiei pentru a împărţi cu compania exploatarea ţării. pentru a evita i ui puţi r i i li I l. întorşi în Anglia şi sfidînd înalta ■ ' cu ostentaţia luxului lor. cit.i r 1 i literat (1717—1797). angajîndu-se..... i a c. op. {începură a vorbi de „dificultăţile". . nici simţămîntul justiţiei. 110.. Posesiunile comiiului <-lc şapte ani.. .i s t ă prosperitate stîrnea acum. dupâ expresia lui Mane. 184. In In. p. de „pe ricolul" nuli u l i i inui imperiu aşa de întins 2 . op. „Se arăt. voi... independent de coroana...ice Walpole s spunea : „Sîntem spanioli. in ■ Iu „miniştrilor concurenţi îşi a naţiunii concurente". cit.

Sapnac. p. 1 2 3 ' E de reţinut acest artificiu abil al colonialismului englez în India. faţă de feudalii locali. Deoarece nababul din Aud * îl sprijinea. The English Utilitarians and India. De asemenea. Bihar şi Orissa. guvernator şi comandant general în Bengal fu numit Robert Clive. Metoda se dovedea comodă. I. „respectîndu-i" drepturile şi „apărîndu-i-le". în raport eu întindeşi marele număr al populaţiei domeniului său. cit. ipercepînid şi administrînd veniturile fiscului. din care achitau cheltuielile publice. fu depus şi înlocuit.iu . 98 1959.i Formali a Marelui Mogul de la Delhi asupra Indiei. La protestele sale. A obligat pe nababul din Bengal să plătească mari subsidii pentru întreţinerea trupelor companiei.M atacară şi pe acesta (1764). l'în. Anglia a recunoscut suveranii.i la 1827. compania prctinzînd cS ar exercita în terito riile cucerite numai administrarea lor. Lon . Principat indian» la nord de cursul mijlociu al Gangelui. dar ulterior a comis personal mari abuzuri. însuşi Clive a recunoscut că scopull central a)l sistemului era mascarea suveranităţii companiei 3. considerînd necesară concentrarea forţelor companiei împotriva unui eventual pericol din ipartea i i\\lor. E r i c S c o k e s . a renunţat la cele mai recente cuceriri (Aud) şi a limitat dominaţia engleză la Bengal. a împărţirii rezultatelor excitării poporului într-o proporţie care să-i satisfacă şi pe aceştia. Era şi necesară. şi sumele datorate suveranului forimal — Marele Mogull de ila Delihi 4. p. dat fiind numărul redus de cadre ad-11 istrative de care dispunea compania. sub rezerva uperii marilor feudali indieni.. 110. trupele cocrapaindei . în numele acestuia. cucerimdu-i domeniul şi o jparte din India nordică 2. op. El a înlăturat la început unele nereguli fiscale ale administraţiei. I-a dictat acceptarea unor taxe vaimale minime. Clive In 1765. inclusiv obligaţiile impuse de companie. La o împărţire a ei între organele feudale indiene i l e companiei. Clive a recurs în aceste teritorii la sistemul unei duble adiţii. Organele administrative ale feudalilor indieni ipăstrau în competenţa lor justiţia criminală şi finanţele.exemplu teribil ide speculă şi jaf.

ir peste 3 am npăratul" de la Delhi 26 l«khl I Itkti 100000 'iOOOO de lire sterline. i. Anexarea Audului. M I 2 Sagriac.1 Marx. Specula cu orez făcută de funcţionarii companiei. deprimat şi simlimlu-sc totuşi compromis. | rl uirea Bengalului şi foametea din 1770 au contribuit — spune | iu.i u ividie.Agenţii companiei exercitau controlul asupra tezaurului fiecărui stătuleţ indian în iparte —de fapt. cit.. întors în Anglia. în 1773. compania. i l i . pe măsura consolidării i.. reproşîndu-i-se îndeosebi faptul n-a căutat să instaureze suveranitatea engleză deplină în D toriile recent ocupate. de fapt. op.mai deşănţate. 1962. ' Politici. Bucureşti.i'l Nehru — ila revoluţia industrială din Anglia3. Pentru a-şi asigura rulajul acestui mecanism mixi de exploatare şi administrare. 112. ral. ■>>|uiiiia insistă progresiv pentru întărirea controlului ei Din 1772. în frunte cu guvernatorul general. Metodele lui Clive au fost socotite de conducerea comp ca moderate şi insuficiente. la cursul de la mijii llui ii XIX-lcn .. i i l. în 1769—1770. p.ipii. A fost însă reabilitat. 475 şi nota . a contribuit la izbucnirea foametei îngrozitoare din Bengal. op. iu. Descoperirea Indiei. cit. au redeschis retie . cînd ancheta împotriva s a şi-a încheiat constatările cu aprecierea că „a adus mari şi meritorii servicii ţării" şi că „deşi a luat bani. Clive se retrase din postul său. compania iplătea nababului din Bengal şi Marelui Mogul o sumă anuală fixă *. cit. 99 . Nababul din Bcni. p. în Optrt. loc. semnalată deja. i S a g n a c. op. i bruarie 1767. du lii. el a fost atacat violent bogăţiile acumulate. S a gn a c. haosul şi foametea din Bengal. _ Un an mai tîrziu. a oamenilor de stat eni formidabilele afaceri ale companiei. cit. Clive s-a sinucis. agenţi (fisca/li englezi suprave-'pozitelor şi revizuirea quinquenală a veni-în vederea irecailcuilării impozitului4. al principelui său — şi justiţia civilă. 1956. Plecarea lui Clive a fost semnalul dezlănţuirii jafului şi upţiei celei .il primea iniţial 93 lakhs de M.. n-a făcut nimic ce să poată păta integritatea sa personaJă" (?) 2. Bucureşti. în cursul căreia a pierit o treime din populaţie. "Jawaharîal Nehru. p.. Al>ii "I i i ' si iiufaloase. 4 ' Fi puterii i. în ciuda evidenţelor.

şi că singurul mijloc adecvat pentru a îndrepta lucrurile ar fi să se ia o parte din veniturile teritoriale încasate de Compania Indiilor. ceea ce ar contribui şi la realizarea situaţiei fi nanţelor engleze l. Pitt-senior declara că : „inimile şi bunele sentimente ale poporului din Bengal sînt Angliei de mai mare valoare decît toate profiturile unor monopoluri ruinătoare şi odioase" . valabilă pînă la 1 mar tie 1814. Era obligat să prezinte. ' CHBE. Legea amintită reprezenta.lupta opoziţiei parlamentare împotriva ei. compania a acceptat condiţiile actului din 1773. în fond. Prin această lege a început pro: i controlului de stat în treburile companiei. la cerere. mascată adesea. 43 . The B rit i sh Et np t re..sub fraze umanitare. E denunţată zgomotos „domnia nababilor". 1 compromisului a constituit-o renunţarea vistieriei !a contribuţia anuală vărsată de companie şi acordarea larea acesteia a unui împrumut de 1 400 000 de lire ster-cu dobîndă de 4°/o. II . . „Regulating Act") din 1773. putînd fi destituiţi înainte de termen numai de către rege. Harlow. precum şi ipe cei patru membri ai consiliului său. Ea dădea pentru întîia dată parlamentului dreptul de a numi ipe guvernatorul general al posesiunilor companiei în India. miniştrilor reită corespondenţa sa civilă şi militară. contrar cartei sale. organul executiv suprem al compa nii i Ins la cel mult şase membri. s-a ajuns la un comproi „Legea cu privire la o mai bună administrare a airilor Companiei Indiilor Orientale" (pe scurt. cit. în schimb. cum erau numiţi înalţii funcţionari englezi din Bengal. la propunerea consiliului directorilor com paniei. El era ales de consiliul ionarilor. noua cartă acordată de parlament Companiei Indiilor. Legea din 1773 urmare a acestei noi campanii. I I . M'U ( nnsiliul directorilor. în engleză. p . nţînid la unele atribute ale suveranităţii sale. Nu mirea era ipe cinci ani. 100 oc.

voi. întrucât în acel moment (regele George al III-.Consiliul acţionarilor — echivalentul unui parlament al acestui „stat în stat" care devenise format într-un organ oligarhic. deci cu autoritate şi asupra celorlalte două prezidenţii. partidul whig a combătut această lege. p. în 1777. Ibidem. 12. Pondichery şi Chanderîagor (care mai fuseseră cucerite în timpul războiului de şapte ii. în 1778. era aelegală 2.n temeiul noii legi. Din considerente politice. 4 Un emisar francez e trimis în acest scop la Poona. 114. Bomb. 2 S a g n a c.. prin acei puteau participa cu drept de vot deliberaţi\ nu de acţiuni în valoare de ceLpuţin 1 000 de lire sn La Calcutta s-a înfiinţat un tribunal suprem blemele Indiei. î. cu sprijinul unei păirţi a torylor. cit. (prelungirea cartei. cit. 114. S a g n a c. un stat din 1 Karl Marx. dar re icheiarea păicii din 1763). cit. p. MI Iu nul din Maisuir. numiţi şi ei de coroană *. ou reşedinţa la i fiind ridicat la rangul de guvernator general. fie şi cu modificările aduse. 527 şi nota 400 . format dintr-un judecător principal ţi trei j u decători adjuncţi. „India Bill" (1784) îm timpul 'războiului de independenţă aii coloniilor ameri cane. p. ia care Franţa şi Spania au participat împotriva Angliei.i si uni lor indiene în trei prezidenţii — Bengal. Bill-ul cu privire la India. în Opere. instaurase un guvenn personal.. Interesele angajate în elaborarea actului din partea ambelor părţi vizate direct — stat şi companie — erau mult prea puternice pentru a ţine seama de aitare obiecţii formale. loc. Francezii încercară să se alieze cu airaţii4 şi ou 1 1. 3 Ibidem.lea. 101 . a fost numit Warren Hastings. la răsărit de Bombay.i dras — guvernatorul din Bengal.11<I■ ■ i Mi. Tot atunci s-a confirmat împărţirea administrativ. iar în 1780 llababad şi Gwalior 3 . upania lud iilor a ocupat. întîiul guvernator general. 351. op. op. p. Whigii invocau faptul că originalul cartei companiei nu se feră decît la drepturi comerciale şi de loc ila direţpturi de stă_ înire teritorială : în consecinţă.

sudul Indiei. desfiinţîndu-se consiliul directorilor şi coiiNilm! a* in marilor companiei.xrilor săi..M. pp. din 1783. Votat de Camera Comunelor. . în i suidul Indiei. 136 —137. Haider Aii a murit în 1782. ea a renunţat cu oarecare uşurinţă Ia exploatarea succeselor obţinute lî<n alianţă cu indienii şi la încercarea de a-şi restabili influenţa anterioară *. p r i n i n t e r me d i u l a ş a p t e c o m i sari l u m i n i de acesta. în mai 1784. 392 . la îndemnul /direct 1 1 11 i T I o n . ti D upu i l.1 râdeze portul Neigapatam. punerea administraţiei Indiei sub controlul com p l e t a l p a r l a m e n t u l u i e n g l e z . In Franţa nu se aveau ştiri precise despre situaţia din India. Lirmişiil Iui Maider Aii 2 . după un nou război cu Olanda. în ailianţă ou unii principi indieni. pp. cit. şi să-i l i be rt a t e a n av ig aţ ie i î n a pe le J nd ii lo r O ri en ta /l e o la nle acestea nu puteau ascunde racilele administrării Indici. negociat iou Tippu Sahib. op. Cel. voi. al lui Fox. Hastings a reuşit 'însă să încheie un tratat separat cu maraţii răsculaţi. . < H A. O escadră condusă de vestitul amiral Suffren apăru pe coastele Indiei. I. Tht Fotindini <>/ tbe Second British Empire. Anii 1780—1781 au marcat cea mai gravă criza prin care a trecut dominaţia engleza în India. Deşi erau ite exitorcăriile săvfrşite de ea în Imdia şi profiturile ac. După încetarea ostilităţilor anglo-franceze (1783). 144. liderul aripii mai înaintate a partidullui whig. Anglia o oW.-în 1783. 370. 106. F a p t u l a i n d i g n a t p e m u l ţ i p a r l a m e n ta r i fi le-a prilejuit reluarea criticilor la adresa companiei. prin tratatul ae la ^ l e (ân martie 1784). în primele decenii după cucerire. astfel ca prin tratatul de pace de la Versailles. . p. neasanate nici după aplicarea (legii din 1773. com pania ire încheie pace cu principii indieni. 209—210. preco niza. -Din nou s-au pus în discuţi e planuri pentru o reformă imai profundă a sistemului de organizare a acestor icolonii.pentru a sprijini luptele duse de garnizoanele franceze de sub auftoritatea guvernatorului Bussy. proi e c t ul ! fu re spins de Camera Lorzilor. Mai multe guverne di n ti mpul a şa -z isului regim personal al lui George al III-lea (pî nă l a 1782) propuseră diverse proiecte ide reformă. totuşi compania soilicită din nou parlamentului H O a j u t o r f i n a n c i a r.

S a g n a c. deci oepermiţîncl lesteoul au/verji'Uilui. al împărţirii puterii între statul englez şi Compania Indiilor. Hastings a executat rajahul Nand Kumar. ceea ce a constituit pentru el un rn succes personal. operaţiile şi afacerile care într-o măsură sau alta . CHBE. ca paravan celui dintîi... 9. care îndrăznise să se plîngă împotriva abuzur sale. problema Indiei.s-a amestecat" . 3 K a r l Marx. „regele imbecil" i mm îl numeşte Marx. „India Bill" e un indicativ al cestei tendinţe. William Pkt-junior. acuzat de grave nereguli în administrarea J. Eira unul din „sloganurile" cabinetului iu : a combaţi iiipţia. precum şi veniturile adiuse de ele" 3. n u . Pitt propuse treacă prin ambele camere. Anglia acordă mai mare atenţie Indiei. 418. Ea a istituit sistemul dualităţii. II. în mod destul de hotărît..al lui George al III-lea. a restabili şi respecta cu stricteţe rarturilc constituţionale dintre puterile separate ale statului. fostu/l guveritor-general. s-a iniin i.privesc administraţia civilă şi militară a teritoriilor şi posesiunilor Companiei Indiilor Orientale.nI'111 . 103 . 2 CHBE.imperiu colonial. Pe fondul pasiunilor suscitate de dezbaterea legii. „ I n BilI-ul" din 1784. 4 Spre a cita numai un singur exemplu : în 1775. voi. p. S a g n a c. cu liderul ei. 417. cancelarul eşichierului şi patru „consilieri privaţi".. 235. loc c i t . op. afectând a o con-iera de natură şi de competenţă judiciară. de fapt. Ultima servea. „India BilJ" lăsa neatinsă structura organizării comp») dar consilii-uil directorilor trecea îin subordonarea unui consiliu de control format din şase tnemibri : un secretar de stat. Consiliud de control avea dreptul să verifice „toate actele. 1 K a r 1 Marx. voind să-şi creeze în altă parte ni nun. op. Pierzînd coloniile americane.. IV. cit.. ca prim i (în decembrie 1783) ». în Opere. p. Legea lui Pitt din 1784 a pus.ător proces Iui Warren Ha/stings. cu toată opoziţia whigilor. cit.în iproblemă. 158 . p. prin urmare.i'. Compania Indiilor Orientale. ca problemă de stat. 5. Declarând că India formează „obiectul celei mai în consideraţii din partea guvernului" 2. Respingerea proiectului a servit i u n răsturnarea cabinetului Fox şi venirea la putere > \ lor tineri". op. p. . cit. numiţi de rege.

■„ op. Hastings. op. desigur în primul rînd sub impresia dezbaterii legii Indiei. pp. op. Londra. La politique coloniale. 85 (1961). în intervalul dintre tratatul de la Ucrecht îşi izbucnirea războaielor ou Franţa revoluţionară. cit. Aceste eşecuri au fost compensate însă prin libertatea comerţului în Indiile olandeze. Celebes un. în galeria „marilor oameni" ai Angliei. pe care s-a construit edificiul puterii mondiale engleze...Avmd sprijinul personal aii regelui. an. "A History of Malaya. ' V j n c e n t H a r 1 o w — F r e d e r i c k M a d d e n. obţinând în cele din urmă. în 1792 fură ocupate'insulele Anda-ne. ' ( HBE. 445 . tri-i în 1792—1793 la Pekin spre a negocia aprobarea cortului englez în China. spaţiul asiatic a reţinut destul de puţin interesul comercianţilor şi colonialiştilor britanici. 1774—1834. 1 Brunschwig. p. 1962. princi^pajluil răspunzător de foametea din Bengali. cit. Oxford. se întoarse fără a fi dobândit vreun rezultat3.i t r a (la Padang)1. 48—52. II. tom CCXXVI. La Londra a luat fiinţă o „Societate asiatică". 14. British Co-'rvclopments. p. Cochinchina (1779). I. pe ţărmul vestic al peninsulei Malaoca. Kennedy. constând mai ales în oferte de mită. Rămâne totuşi de notat fajptul că în 1784. cu permi. . S-au repetat. Unul din ultimii „eroi" ai acumulării primitive a capitalului. CHBE. Misiunea Macartney. H a r. şi H a r 1 o w. pp. tentativele de stabilire în Borneo (1760—1765). 15 si 19 . ceea ce 1-a costat însă cheltuirea a aproape întregii averi strîmse de el în India. 104 -77. Absolvit de învinuiri.. p. p. l u a I. Vezi 102. 73—80. fu întemeiat comptuarul de la Penang. să fie înmormântat Ia Westminster. 443. la 1795.I o « M . f. 1953.lea Mi'Itanuilui Jocall 2. nici uin motiv „legal" nu s-a opus faptului ca la moartea sa (în 1818). „Cheltuieli de judecată". Hastings a tărăgănat procesul deschis în 1788 în faţa Camerei Lorzilor.. cit. Select Documents. fără succes.i d 'I t n. Ii W i . achitarea deplină. I I . în sud-estul GoJifului Bengali. încercări de lărgire a expansiunii în Asia şi Africa în afara Indiei. trădîmd preocuparea orescîndă a anumitor cercuri pentru problemele Orientului 4.. în 1786. obţinută la 1784. în „Revue Historique". Cf..

op. dqportate pentru diverse delicte. la început portugheză. la 1800. insuficienţa mijloacelor de subzistenţă asigurate iniţial de companie şi tilitatea unora din şefii de triburi din împrejurimi au pricinuit. ca de pikl. Din 1660. formată tot din sclavi eliberaţi 2. şi reorganizînd-o. apoi olandeză (de prin 1626). prin subscripţii.. Parlamentul se asocie atunci iniţiativei private.1 înch în 1787—1788. oficial. Sierra Leone fu recunoscută. zguduită în 1796 şi 1800 de revolte. în cuprinsul ei fuseseră colonizaţi încă vreo 1 800 de negri din Jamaica — aişa-zişii marooni — deportaţi ca pedeapsă pentru o răscoală 3. Garanţia parlamentului atrase. La încheierea păcii restituiră 1 Om politic (1759—1833). George. Compania . două tratate de concesiune ou şefii tribul locale. Climatul. 133. 187. Aproape distrusă în 1794 de un raid francez. după ce. 3 Sik. cit. reşedinţa noii colonii deveni oraşul Freetown (oraşul liber). Mail li lui Pitt-junior. 105 . I. debarcat în mai I se compunea din 340 de foşti sclavi megri şi vreo 60 ii albe. Lfl « fu cumpărată de Compania golfului St. cit. în iulie 1791. în 1791 s-a întemeiat prima aşezare ipropriu-zisă. drept colonie separată şi transformata ila 1807 î:n colonie a coroanei. cunoscut prin lupta sa consecventă pentru abolim n Itvâiului.. englezii ocupaseră în 1758 St. pp. la care Compania regali africană renunţă în 1728. ou cîţiva ani înainte. cît şi a transportului următor. fondaţi de un grup de iliberali-fiîantropi englezi. în vremea războiului de şapte ani. ale coloniştilor împotriva exploatării din partea Companiei. de altfel repede şi brutal suprimate. acordând companiei o cartă. printre aii sista una şi în Sierra Leone. Tot pe coasta de apus a Africii (în Senegal). pînă la 1790. întemeiat de iun mou transport de 1 131 de foşti sclavi. moartea 'sau risipirea atsît a primilor colonişti. 214—215 . G i g 1 i o. 20—27. adversari ai sclavajului. un capital mai însemnat (circa 240 000 de lire steîiline). pp. 31—32. pp. fusese cucerită de francezi la 1677. cit. sub numele de Compania Sierra Leone. H a r d y. Din 1792. care îngădui a se pune bazele urnei colonii durabile. 2 Fyfe. din 1788. cit.un Wiilberforce 1. Louis şi Gorea — posesiunii Franceze4. p.. op. op. în favoarea unor negustori privaţi.. îmtîiul transport de colonişti.Nici în Africa expansiunea englr.i Willi. iregistrează vreun progres spectaculos. op. 4 Ultima.

454. p. ci t. Britain. I. 216 . sub titlul Călătorii pentru descoperirea Nilului (în 5 volume). pp. I.... op. op. aceste insule pai i fi fost cunoscute de (mult de pescarii francezi (breI k. pînă pe la 1805. A d u B o a n e n . ■ I <> v i e i . cit. care la 1807 vor deveni şi ele o colonie a coroanei. Englezii au fost printre pionerii ei. Oxford. I . op. p. anexată ia Sierra Leone *. dar îndărătul acestora sînt de admis şi motive de ordin comercial şi strategic 4. în secolul all XVTII-lea a început şi explorarea de către europeni a Africii interioare. daschizînd astfel pasionantele dispute şi călătorii pentru rezolvarea „enigmei" izvoarelor Nilului. pătrunzînd 'în interiorul continentului vreo 1 000 de kilometri2. 7Q(< . apoi şi în . pp. CH BE . op . printre altele abolirea sclavajului. ipe urmele unor înaintaşi francezi de da sfârşitul şacalului al XVII-lea. Ea afişa scopuri umanitare. 131 . ■ I .in. la vreo 500 de kilometri spire răsărit de intrarea în strâmtoarea Magellan. în 1788. Louis. 1—2. în schimb aceasta renunţă la orice pretenţii asupra posesiunilor engleze din Gambia. Bînă la 1732 ei au terminat explorarea şi cartografierea văii râului Gambia. 1964. 106 . precum şi interese pur ştiinţifice. din însărcinarea guvernului englez. cit. medicul şi lingvistul scoţian James Bruee a făout. p. pp 1 M » g h i d o v i c f . cedînidu-1 definitiv Franţei în 1783. n i .Gorea. <>/>. fiind tradusă la 1790 în limba franceză. 549. Cartea publicată de el mult timp după întoarcere. 167 . a fost prima descriere mai mult mai puţin exactă a interiorului Afii ntene. tot la 1788 a luat fiinţă la Londra „Asociaţia pentru promovarea descoperirii părţilor interioare ale Africii". M a g h i d o v i c i. Sahara and the Wftttrn 'H61. între 1768 şi 1772. care a avut rolul principal în promovarea călătoriilor de explorare îin vastul continentului negru.. o ilungă călătorie în Etiopia.i 11 < ■ ! I Jesigur nu întâmplător. p . . iar în 1779 pierdură şi St. A. Un episod izolat : insulele Falkland Pierdute în sudul Oceanului Atlantic.i. Ea s-a bucurat repede ide notorietate europr.. El a descoperit izvorul Nilului Albastru (/pe care 1-a considerat drept izvor principail al marelui fluviu). cit.

în faţa pretenţiilor Angliei. Choisaul. Colonia engleză. englezii se stabiliră în insulele de apus bot diude West Falkland 2.cu Spania şi cu succesoarea ei. oum îi numea el — obsedat de pregătirea unei revanşe pentru înfrîngerile din războiul de şajpte ani. I. Anglia menţinîndu-şi .. restituindu-i insulele Falklamd de vest şi plătind re paraţii.. Argentina.'înă în secolul .! St. Francezii.. Harlow.ul. Spania fiind încurajată să reziste de către (ministrul francez. Wl| dar abia după un secol. restabilită.>rlbiei .I i"). de către o expediţie spaniolă trimisă din Buenos Aires (1770).. John Strâng. numii. a cărui enigmă a fost 1 Prezenţa pescarilor bretoni în arhipelag este însă sigur dovedită numai din 1701. 698—702 . i l XVIII-lea. Malo. duş man declarat al englezilor — „tiranii mărilor".. land i a naiului dintre partea de est şi cea de vest a arhipelagului. care aveau în arhipelag. 2 Autorul acestei întreprinderi a fost navigatorul John Byron. S-a iscat pe această temă o ceantă diplomatică întire Londra şi Madrid. î l 1. Spania a cedat. o aşezare de 'franco^canadieni emigraţi. a debarcai temporal acolo primul englez. 107 . la începutul anului 1771. va fi abandonată în 1774. ■ 3 CHBE. Rămasă fără sprijin din partea Franţei.. pp. ' I n i 1764.. de unde rezuiltarâ mai multe incidente. care le-au numit Malouinei '. The Founding. Nici n-au par ticipat la febra căutării acelui pretupus continent sudic necu noscut („Terra Australi. care a dat numele de I . Louis. I. Pe îs jfîraitul veacului al XVI-'lea fuseseră văzute şi de iu. pp.tom) din St.. Iu ianuarie 1766. englezii n-au pătruns decît -adie în dumu\i nr. Choiseul însă a fost demis de rege în decembrie 1770.iră a Oceaimuilui Pacific. o cedară spaniolilor. la 1690. care îi schimbară numele în Poffi Soledad. buni cul marelui poet Byron. Noii posesori nici nu aflaseră de existenţa unui stabi liment englez prin partea locului. culminând cu capitularea -şi luairea în prizonierat a micii comunităţi de cetăţeni britanici.. Orizonturi noi: Oceania şi Australia . 27—32..însă pretenţiile de suveranitate 3. Domi-ia asuipra arhipelagului va fi şi în viitor un prilej de inci..

După îndeplinirea în bune condiţii a scopului principal al misiunii sale. oprindu-se în faţa marii fcâriere de gheaţă a continentului antarctic.nule. avea ca scop oficial observarea trecerii planetei Venus în dreptul discului solar. Cook a descoperit numeroase noi arhipelaguri din Pacificul de Sud şi de Vest şi a navigat ipînă la 71°10' latitudine sudică.cel. au fost alese . descoperind printre altele. unul din ultimii celebri piraţi englezi.insulele Tahiti. Dampier e s t e navigatorul care în i insula Juan Fernande -. în cursul unor călătorii din 1688 şi 1700.rezolvată de navigatorii olandezi. Peste cîteva săptămâni. începută în 1768 din însărcinarea amiralităţii britanice. Prima sa călătorie. Bl i omnpletat aceste descoperiri în cursul celei de-a treia călătorii. Oceania a cunoscut în veacul al XVIII-lea pe cel mai mare explorator al ei. în prima jumătate a vea cului al XVII-lea. cam da 34° latitudine sudică. fapt de e Cook s-a convins.i servit ca ins] Daniel Defoe". pentru Robinson 108 . dar fără a-1 atinge. Cook şi-a continuat călătoria. p. op. 586. pînă I n ş i tul lunii martie 1770. Samuel Wallis şi Phillip Carteret. atingînd la 8 octombrie 1769 litoralul răsăritean al insulei de nord a Noii /. după ce a cercetat în amănunţime. din Pai ii u ni de Sud. în a doua sa călătorie. Ţărmul vestic al acesteia fusese explorat. cit. un golf minunat pentru ancorare. Cook a atins şi a explorat ţărmul de răsărit al Australiei.■! i readus. a atins ţărmul de nord-vast şi de vest al Australiei'. pe care 1-a numit Botamy Bay (Golful Botanic. ca pedeapsă. din cauza florei abundente de pe maikiri). Instrucţiunile secrete primite de I . i ibă loc la 3 iunie 1769. James Cook. William Dampier.. de căpitanul corăbiei laie insulă vreo cinci ani. Pentru unmarirca acestui interesant şi rar fenomen astronomic.i g h i d o y i c i. în patrie pe rnarinan i l Alexandci Selkirh | acesta futtie păi liii acolo. a cărui existenţS ol a întrevăzut-o pentru întîia dată. Prin al şaptelea deceniu al secolului al XVIII-lea au făcut cîteva călătorii în sudul şi vestul Pacificului englezii John Byron. încă în I d 4 2 —1643. de navigatorul olandez Abel Tasman. între 1776 şi 1779. din 1772—1775. ambele insule din care e formată Noua Zeelandă. Cazul .

dezrădăcinaţi. caire pîmă atunci nu fuieierS luate în posesiune de altă putere europeană 1 . 3—4. cu consimţâmîntul in nilor. situată cam la 50° latitudine nordică.n arhipelagul Hawai. Bucureşti.. cit. o trecătoare « l i n Pacific spre Atlantic . a formulat primele engleze asupra Australiei de Vest. faptă în amintirea căreia o insulă destul de mare din faţa coastei canadiene. 1959. a primit numele său 3 . să cerşească şi. < o murit aci. în tot timpul marilor prefaceri economice şi sociaile reprezen/tînd trecerea spre capi talism şi consolidarea acestui nou mod de producţie. 626. întors î. i strîmtoarea Behring. un participant la ultimele două expediţii ale lui Cook. op. pp. obligînd guvernul să îneprinidă cercei. şi cel de Nond. mobiluil creării ei a fost diferit de al altora. între 1717 şt 1776 au fost transportaţi spre America 50 000 de condamnaţi. 596—623 şi Călă toriile căpitanului Cook. pfnS l . op.. Independenţa coloniilor american a blocat această supapă. într-o ciocnire -cu Wştin în 1791 şi 1792. H a r l o w — Madden. 1. Anglia a avut. la 14 februarie 1779. passim. M a g h i d o v i c i . iar apoi a explorat în amS nunţime şi a cartografiat litoralul apusean a'l Canadei. pînS în Alaska. cînd alun garea ţăranilor de pe moşii aruncase pe drumuri primul con tingent masiv de asemenea nenorociţi. Iniţial. cit. op. completînd astfel rnîna !e lucru deficientă pe plantaţiile tropicale. justiţia de clasă engleză le aplica cele mai grave pedepse.. orice teritorii mtîlniite. să anexeze. pp. Spre îndeplinirea acestor instrucţiuni. cit. George Vancouver. Cook . siliţi să vagabondeze.1 wribătut din nou Pacificul de Sud fi. Din veacul al XVII-lea. chiar să fure. Despre Cook. După 1782 s-au adunat astfel în închisorile gleze vreo 100 000 de condamnaţi. pe la nordul continentului american.el cu această ocazie îi recomandau să îneci ăsi. de asemenea. 2 1 109 . Urmărindu-i cu asprime. o parte a „delicvenţilor" de această tegoric erau condamnaţi la deportare. în cele din urmă. p. un mare număr de oameni împinşi în mizerie.11 p e n i i 1 altui loc de deportare. 3 M a g h i d o v i c i . de astă dată. îmcă din secolul aii XVI-tlea. Pe pămînturile explorate de Cook a luat fiinţă una dintre cele mai mari colonii ale Angliei. întemeiindu-sc coloniile.

Pe drum. Pe la 1800 fură deportaţi nuI. Şi astfel s-a organizat „prima flotă". în onoarea amintitului secretar de stat. în mumele regelui Angliei 2. din 1 1 CHBE. îi va schimba denumirea în Sydney. prin 1785—1786. mica flotă ancoră în Botany Bay. r k . M a r j o r i <■ B l t n a r d . transportând 717 bărbaţi şi 188 de femei. A History \ustralia. [Sydney. un fost participant la călătoriile lui Cook -şi viitor fondator al „Societăţii africane". în primii ani. iar oficiul colonial englez abia în 1849. Autorităţile din New South-Wales au adoptat propunerea în 1816. colonia număra 3 780 de locuitori. Vlh. acest teritoriu s-a numit New South-Wales (Noua • falie de Sud). căruia Philliip. condamnaţi ila deportare. ilar ml decise să nu rămînă acolo. I. izolate la atât de mare distanţă. exploratorul Fliniders. 1962]. care a pus temeliile colonizării engleze în Australia. ea părăsi Portsmouth ia 13 mai 1787. 63—66 . flota poposi la Rio de Janeird şi ila De Kaap 1. Lordul Sydney. ci să debarce puţin mai la nord. . unde îmbarcă Un niumar de animale. în 1791 sosi „flota a doua". Melbourne. care alături de Bus a completat cercetarea părţii sudice a noului continent. >ropus oa numele acestuia să fie schimbat din Noua Olandă în Australia. Se compunea din 2 vase de război şi 9 de comerţ.Josapfo Banks. Sub comanda căpitanului Arthur Phffliip. pp. îngrozitoare : aşa cum era de aşteptat în cazul unei coloniipenitenciar. pp. în puinctull numit de Cook Port Jackson. pp 69 110 Aii Capetown. 37—SI | < M I I i I . Cu toţii. La 18 ianuarie 1788. A H i s t o r y o/ Australia. I 1962]. acceptă sugestia. secretarul de stat cu problemele interne şi coloniale în guvernul tânărului Pitt. din care 13 aveau cu ele şi copiii. 1 a îi ii eput. în 1814. în colonia olandeză de la Capul Bunei Speranţe.urmaţi politici irlandezi. destinate noii aşezări. compusă dintr-o corabie încărcată oflSi<a!liimente şi alte 10 de transport. Debarcarea avu loc la 26 ianuarie 1788 — ziua fde naştere a Australiei — cînd Philliip a proclamat şi 11 ea în (posesiune a teritoriului. propuse ţăirmul de sud-est al Australiei (pe atunci continentul australian se chema încă Noua Glanidă). Condiţiile de viaţă din noua colonie au fost. voi. care aduceau încă 1 695 de bărbaţi şi 68 de femei. participanţi la o recentă i dată.

Indignaţi di ii ce li se aplica. pionieratul. 183.. iar în Australia < l < pînă la 1868. Londra. 1 B r i a n F i t z p a t r i c k .. p. 1925. l. identic cu al condamnaţilor pentru de drept comun. 47. op. H.' în veacul al XlX-lea. s-au ridicat mari fermieri. Dintre lunmaşii lor. aşadar. Deportările au continuat în Australia de Est şi Sud pîn3 prin 1848. „squatterismul" australian. englezii o înfiinţa seră la 1803 în Ţara Van Diernen (azi insula Tasmani sudul Australiei) '. British Imperialism and Australia. Unii totuşi au evadat. « I m pi multelor delicte din New South Wailes. Australia a primit 138 000 de ora Supravieţuitorii ultimilor deportaţi. Evident. itfel. în prima jumătate a secolului al XlX-lea. cir. un element înisemnat la baza popu laţiei australiene. au păoruns în interior şi. după un termen oarecare fixat prin sentinţă — mulţi chiar din clipa debarcării — aveau libertatea de a se mişca şi a practica o ocupiaţie — meseriaşi. cîţi n-au pierit.\ 1804. sau luate cu forţa de la băştinaşi 3. în număr de 9. [1939]. pe care. 1 Clark. An Economic History of Australia. în total. Londra. industriaşi şi bancheri. în Tasmania pînă la 1853. p. ea nu făcu decît să jporesucî numim] celor duşi în colonia disciplinară anexă. A Short History of the Working Class Moement. p. citind pe G. fără şanse. 304. D. irlandezii organizară o rebeliune în colonie. 1789—1925. în „înalta societaite" australiană se considera o penibilă -lipsă de tact a întreba pe ciraeva despre antecedentele familiei. au graţiaţi de regele Eduard aii Vll-lea. 2 Hardy. cit.. fermieri — fără a pleca însă din interiorul unor limite teritoriale stabilite. op. C o 1 e. 411 . Ei reprezintă. 1783 — 1833. 3 Este începutul sporadic al aşezării în interior. la contingencull celor deportaţi prin forţa justiţiei se vor dăuga. Nu e de mirare dacă pînă tîirziu. au reuşit să-şi cîştige existenţa desţelenind şi oukivînd pământuri pustii.. Unii istorici englezi afirmă că „perioada războaielor naleoniene'fi a crizelor economice care au urmat este cel mai tunecat capitol din toată istoria clasai muncitoare engleze". Deportaţii. în 1906. după una saiu mai multe generaţii. comercianţi. emigranţii strînşi de nii/rne 4 .care 3 140 erau deportaţi.

V I I . a inaugurat lucrări publice. construit pînă în 1815. ţinîndu-1 prizonier timp de peste un an (1808—1809) şi determinând înlocuirea lui2. Bl încercă să restabilească ordinea. B a r n a r d .u. 102. făcută de înşişi funcţionarii şi ofiţerii însărcinaţi icu menţinerea ordinii. . petrecut la 1789. op. o încurajare pentru colonizarea de fermieri.n iţia acestei bogăţii naţionale a Australiei aparţine deja De faze a dezvoltării coloniei. pp. pentru a scăpa de pedeapsa ce-i aştepta. adică prei hiderea unor noi şi largi perspective de dezvoltare. 183. Abia guvernatorul Macquarie (1809—1821) a reuşit să pună bazele ordinii şi chiar ale prosperităţii. p.. dar ofiţerii se răsculată împotriva sa. au preferat să debarce pe insula Pitcairn din Pacific. determiinînd o apreciabilă transformare socială 3. Ci. în primul deceniu al secolului al XlX^lea. Spre a pune cumva capăt atmosferei şi moravurilor din colonie. către roditoarele şi întinsele oîmpii din interior. de un incident dramatic. ' CHBE. VIh.Istoria „antică* a coloniei New Sauth Wales a imai fost marcată. jafurilor şi crimelor alimentate de contrabanda ou rom.iilioni. p. în 1813. MC fi notată descoperirea. [1963]. dar prin alte metode. In acelaşi fel. p. a trecătorii peste Alpii Aii'. a înintt o facilitare pentru emigraţia liberă. sa suprime comerţul cu rom. a căutat cu ajutorul acestora să creeze în colonie un allt spirit. El a sprijinit pe deţinuţii eliberaţi. Ann Arbor. /7-r Southwest Pacific to 1900. 1 Răscoala marinarilor de pe vasul „Bounty" împotriva asprimii co mandantului lor este un episod celebru. fu numit In 1805 ca guvernator un om reputat pentru energia sa : Bligh. „Co lonia " lor n i lost de sc ope r ită dec ît în 1808. rămînînd acolo definitiv. Ap.ta II. O parte din marinarii răsculaţi. H a r t l e y C. Ua^fdrum către aceste regiuni. ca de pildă reconstruirea portului şi oraşului Sydney. 93—98. 110. a producţiei de lînă şi prekii rărea ei. a încurajat dezvoltarea creşterii oilor. cit. 1 CHBE. Gr a t. fastul căpitan al vasului „Bounty" l. .

Australia va completa acest gigantic triunghi de posesiuni. 113 8—451 . iar cele din Antile încetează de a mai fi plasamentul colonial rentabil prin excelenţă al capitalului comercial englez. care dictează. Pentru a-şi asigura drumul către el. aşadar. mai degrabă. în India se dezvolta bogată colonie a Angliei. imperiul nu mai are în Atlantic axa lui economică. Dar înainte de a zugrăvi naşterea lui. El se va întoarce „cu faţa spre est". Viitorul său pilon va fi India. Această modificare a centrului său de greutate nu se datorează numai circumstanţelor politice. în acelaşi timp. ei pierdeau coloniile de pe coasta Atlanticului. Oceanul Indian devine o Mediterană britanică. din toate puncte] într-o nouă fază de dezltare : Noul Imperiu — „The New Empire". La sfîrişitul veacului ii XVIII-dea. în emisfera de vest. a unor schimbări în adînciime. bazat pe plantaţii şi sclavaj. către coloniile de pilantaţii din Antile. zăvorită către răsărit de avampostull de la Singapur. englezii ocupau Cam în schimb. în Australia apăirea germeni nou domeniu. O profundă transformare se produce în structura de ansamblu a imperiului. nici către recent dobîndita Canada. întins aproape cît Europa. zdruncinate de o criză de conjunctură defavorabilă produselor lor. în structura economică a Angliei. El nu va mai privi „ou faţa sţpre vest". încă neoferind prea mari speranţe de ordin economic. să vedem cum se atrofiază şi cade treptat crusta devenită prea strimtă. Ea este manifestarea. şi direcţiile expansiunii ei coloniale şi caracterul acesteia.CAPITOLUL VI f INDIILE DE VEST ŞI AMERICA Perspectivele Imperiului britanic se proiectau în XVIII-dea pe o scenă mondială. Pierzînd şi cele 13 colonii din America de Nord. Imperiul britanic intră. în fonid. în interiorul căreia se dezvoltase Vechiull Imperiu. va cuceri în scurtă vreme sudul Africii.

31. 12 528 de albi }\ 41970 de negri. factori economici au intrat în acest calcul modificat.INDIILE DE VEST Pînă către mijlocul secolului al XVIIIjlea. în H9 . Prin urmare. p. HBE. pp. Froude şi după el A. în America. care erau susţinute cu multă largheţe din partea corăbiilor şi porturilor olandeze.1 li permită să şi cumpere mărfuri din Anglia. coloniile continentale ajunseseră la peste ■00 000 de locuitori. 378—379. tn Jamaica. I. Marca majoritate a populaţiei Antilelor engleze o for11 sclavii negri4. are -loc fenomenul „'reconsiderării valorii" lor. i . deşi nu toţi istoricii au fost de această părere *. nu numai să \ î i n l . \. . CHBE. Cum e normal.irbados erau. Ci CHBE. la 1764. op.. 1736 }i 1784 exportul de rom şi zahăr din Barbados a scăn. Dez voii tarea plantaţiilor în coloniile sudice de pe coasta Atlanticului. cit. 114 iigeon. datorită concurenţei plantaţiilor franceze învecinate. 380. în 1712. A. Zahărul produs în Antile suferea o scădere a preţurilor. Este apogeul prosperităţii plantaţiilor. de asemenea. Dar nu numai atît. Antilele aveau o redusă populaţie albă. 589. După 1750. I. Dar va deveni decisiv în era „revoluţiei industriale" 5.. un procent relativ scăzut de oameni cu un nivel de trai care . p. a fost. 588.. aceste colonii au cunoscut deceniile lor de aur. i l l > i ţi circa 70 000 <\r negri. erau 26 000 de tlbi si 140 000 de negri. din care mai bine de trei sferturi erau nani liberi. p.. în acelaşi timp. p. atîta vreme cît producţia manufacturieră engleză nu atinsese nivelul care să-i impună largi şi permanente debuşeuri peste hotare. f 1 I'i pilda |. Faptul nu prezenta impor tanţă. cu cele 13 colonii ale sale. un flemeni defavorabil Antilelor 3 . ' in It. I. Demangeon afirmă că şi după pierderea coloniilor americane Antilele au rămas cel mai solid plasament HBE. 1. în raport cu a coloniilor continentale din emisfera vestică 2. Antalele nu puteau constitui nici pe departe o piaţă de desfacere atît de largă ca America de Nord.

în 1718 trebuiră organizate împotriva dor două expediţii. să-şi plaseze în coloniile spaniole mărfurile pro duse pe plantaţiile lor. Cf. pp. AIV |. XIVI. în acest vîrtej de comerţ şi afaceri. Erau coiului de mari case de comerţ şi armatori de vase. iar plantaţiile le erau conduse de administratori. Trăiau în metro pală.i filibustierilor" 3. cît şi opoziţia aveau legături cu cercurile de afaceri care stăteau iîn cullisale fcufiuror imalversaţiilor2. corsar. Antilele au constituit cea mai abundenţi sursS de ţie a comerţului englez. Insulele Bermude şi Bahama dispuneau de păduri (esenţe tropicale). pentru ca. voi.Antilele. ip vorabile creşterii animalelor şi culturi alimentare. 115 „Peuples et civilisations". . p. cit. Guvernarea de două decenii a lui Walpole (1721—1742) nu întreprinse nimic serios împotriva acestor nereguli. Termenul provine probabil din expresia olandeză „Vry buiter" at. Pentru a-şi spori oît mai mult oîştigurile.. voi. 1935. puinînd taxe suplimentare pe 1 în a doua jumătate a secolului se va introduce şi bumbacul.i A utilelor monopolul aprovizionării cu zahăr a caloriiule unericane. 376. Prima deveni o adevărată „întreprindere naţionailă" pentru comercianţii şi plantatorii englezi. întreţinînd un comerţ activ cu America de Nord şi Antilele franceze. Napoleon. prin exploatarea momcii sclavilor. votînd aşa-numitul Act al melasei. Departe de n interveni. 366—368. olonii şi dezbateri neplăcute în parlament. în cuprinsul lor predomina 0 cu intensivă. M u r e t. unde atît majoritatea. Pri mul transport de bumbac „sea-island" e adus din Bahama pe la 1787. inuli zahăr1. G e o r g e s L e f e b v r c . plantatorii din Antile eludau legile mercantiliste ale metrqpolei. 49 [Col. sub scutul clauzelor sale. Insulele Bahama erau vestite cuiburi de piraţi. Paris. în 1733. fiind puţin dezvoltate economiceşte. Asociaţi la afacerile companiilor importatoare de sclavi negri. în floreau contrabanda şi pirateria. op. 2 __tions . parlamentul i căutat s. guvernul englez a ajuns chiar să încurajeze eastă „domnie . Proprietarii plantaţiilor se îmbogăţiseră. practicată pe plantaţiile de tutun. corsar. ei profitau din plin de tratatul de asiento. pînă la mijlocul veacului al XVIII-Iea _ în deceniile dintre pacea de ila Uita ani. pentru a nu provoca tulbur.

în „Revue Historique". tom i < XVI. . legea de creare a unor „porturi li bere" în Amtilele engleze. I. i ' ute sau mai latente 5 . dar numai cu condiţia recunoaşterii din partea guvernului englez a tuturor legilor proprii alle insulei 6 . p. p. mini . resimţit de plantatori sub forma unui deranjament al balanţei schimburilor cu coloniile nord-americane. 378 . Ct... Jamaica. 63. pentru sfîrşitul conH i .. ■ î67. prin derogare aparentă de la principiul actelor de navigaţie. an. la p. . atrăgîmd şi corăbiile ţărilor străine în serviciul comerţului britanic 3. Vezi mai sus. . Oxford. în 1729. provenit. Bermudele. şi F r a n j o i s Crouiet. Ele erau destinate. în 1722. p.zahărul. 249 şi nota 4 6 . pentru •■ )\ problemi. pp. aducînd mărfuri care să nu concureze cu produsele coloniilor şi să exporte de acolo articole provenite idin Anglia. cit. A Study in Commercial Policy. R i c h a r d P a r e s . 116 . Iran liber. II . IX. ea a acceptat în cele din urmă. 1 2 1763. londra. melasa şi romul importate în aceste colonii din plantaţii meeingleze *. Supusă unor presiuni energice. ci. să voteze suma 'de 8 000 de lire ster/line anual. o abilă stratagemă mercantilistă. între adunare şi guvernul englez. să voteze o contribuţie permanentă a locuitorilor i t r u întreţinerea funcţionarilor civili şi a trupelor iregale din < i l ă . 485. evident. Penii n a afirma prerogativele sale. 433. HBE. indicai anul 1728. I. pp. sub o mască liberala. Era. 1 Primele faze în 1677—1680 şi 1700. avînid cel puţin 40 de şi Ji n^i venit anual. i u i . să faciliteze contrabanda cu coloniile spaniole şi franceze. designaţi de rege. şi adui 'i-ezentînd populaţia liberă a coloniilor — alese în gem i censul unui f reeholder 4 englez. 85 (1961). In Jamaica se desfăşoară un lung confliat. în aceste ponturi puteau veni vase străine. în 1766 s-a introdus. Măsura poate fi interpretată ţşi ca luraul din primele indicii ale sfârşitului prosperităţii. 79—81. The Free in the CHBE. ide fapt. 381 şi 584. p. i Mu r e t. 1822.ii un. adunarea din Jamaica a refuzat. în organizarea lor internă. op. War and Trade in the West Indies. în aceeaşi lucrare. 1953. Recenzie la lucrarea : F r a n c e s Armytage. Barbados şi coloniile di n insulele Leeward (dispuneau de instituţiile obiş nuite : guvernator şi consiliu executiv. 1739 — British West Indies. din creşterea capacităţii productive a acestora 2. ipson. 1936. . cu faze mai . dar mai în ii .

Ultima. maroonii s-au dovedit capabili de o rezistenţă neaşteptată. destul de organizată. Un timp oarecare. După cucerii maroonii. Ei du acolo o viaţă mizeră. ceea ce însemna aproape o victo o primă victorie în lupta sclavilor negri din colonii împotriva plantatorilor. s-au (refugiat în Munţii Albaştri. Un remarcabil exemplu de dragoste de libertate şi dîrzenie. Aşezările lor fură incendiate şi distruse fără milă. 117 . formând din aceştia detaşamente cu care să poată răspunde tacticii de hărţuială şi abilităţii extraordinare a maroonilor în a folosi ascunzişurile din munţi şi păduri. Cudjoe acceptă un tratat cu englezii. Jamaica a fost şi teatrul altor tulburări. din interii insulei. Aici a izbucnit cu deosebită putere ura sclavilor i priţi împotriva plantatorilor. descendenţi din sclavi — a acelor negri pe care secole întregi colonialiştii i-au prezentat ca primitivi. în 1795. I. p. în schimbul acestora. englezii aduseră împotriva lor trupe din Gihraltar. Acestea nu reuşiră să-i înfrîngă. teribilă. pentru a-i reduce la predare prin foame şi epuizare. în secolul al XVIII-lea. semisălbatică. să se supună legilor insulei. sălbatici. să colaboreze contra eventualelor invazii străine şi să nu mai dea adăpost sclavilor fugiţi. din partea unei comunităţi restrînse de negri. mai profunde. Mai ales din acest motiv. între 1731 şi 1734. dar liberă. fu urmată de deportarea în masă a maroomlor pe coasta de vest a Africii l. englezii trebui ră să le garanteze libertatea. 383. El se învoi ca maroomi să locuiască în „rezervaţii". Nerespectarea de către englezi a convenţiei a dus ila izbucnirea şi a altor răscoale. nefiind antrenate pentru războiul dus într-un climat şi pe un teren foarte dificil. Maroom descendenţii din sclavii spaniolilor. Fură aduşi atunci indieni de pe coasta Mosquitos (în America Centrală). englezii nu i-au urmărit. scăpând de pe [plantaţiile proprietarilor spaniol înşişi alungaţi. în 1738.. punînd capăt pentru un timp acestei lupte desperate şi inegale. incapabili de o viaţă şi civi1 irne. Un şir întreg < l c Iu] cunoscute sub numele de răscoalele raaroonilo socială a insulei. iplantatorii englezi au început atacuri împotriva lor. CHBE. Sub conducerea negrului Gudjoe. Sclavi fu de pe plantaţii veneau an de an să le îngroaşe rîndurile.

ca şi mai lîr/. indigo. Dar ele se refăcură Alţi colonişti veniră. pătrunseră tot mai mult Sipre inior. Spaniolii acordaseră acestora permisiunea de . revendicînd asupră-le . că englezii tind să-şi creeze aşezări manente. Tu-]. decât o singură acţiune de 'lărgire a pose siunilor lor în aceste părţi. Pe la 1740 aceste aşezări făceau comerţ în valoare de 25 000 de lire sterline anuail îşi 12 vase le asigurau legăturile cu Kingston (în Jamaica) şi chiar cu New York. englezii n-au întreprins. Epi sodul imaroomilar. trestie de zahăr. pentru tăierea ii lemnului. guvernatorul Trelawney din Jamaica ceru guver nului din Londra să-1 sprijine în organizarea coastei Mosi|nii ''olonie engleză. de fapt. Cf. ia 1649 şi 1675. licit şi de contrabandă.1 desi lude pe coasta Mosquitos 2 nişte exploatări de copaci din carâgeau coloranţi. ir 03 125—327. 118 1 .şi întreaga istorie a popoarelor negre dezmint aceste calomnii J . ord estul statului Niciiugua de azi. se aliară cu indienii mosquitos.iu. i n fel de protectorat. în 1743. Observînd că aşezările acesitea şi. pînă la războiul de şapte ani. De la 1720 pînă la 1740 coloniştii din Jamaica întameiară aci mai multe factorii. A History of Barbados.i v . in idică atunci forturi pe coasta Mosquitos şi notif In iccolul anterior. spaniolii îi somară să le evacueze şi. în faţa refuII lor. ca . insensibilii la orice fel de valori umane şi. distruseră de cîteva ori factoriile. ca atare. opera colonişti lor d i n Jamaica. Pe coasită luară fiinţă plantaţii de cacao. se semnarăscoale sau'incerciri de <<< Barbadoii plantatorii trăind înti o continui teamă. Războiul de şapte ani Savurînd prosperitatea coloniilor din Antile şi beneficiind de posibilităţi largi de comerţ. Guvernul nu voi să se compromită ofii ial dai încuraja pe guvernator la acţiune pe cont propriu. în colo niile spaniole şi franceze. foarte resemnaţi şi la locul lor în starea de robie. tutun. Ocuparea coastei Mosquitos.I'izaţie proprie. Harlow. Ea a fost.com-■mtul ocupanţilor lor depăşesc prevederile permisiunii ordate iniţial.

Ja încheierea păcii. op. op.. pp. Instituţiile lor politice proprii erau cole mai vechi şi mai bine consolidate. valoarea exportului de produse engleze în aceste colonii a crescut de la 640 000 la 1 832 000 de lire sterline4. Anglia obţinu peninsula FI deţinută pînă atunci de spanioli 3. depăşeau în orice caz cifra de 300 000.. întrunind cultura cerealieră şi cea de plantaţii.■ 1744 şi 1758. 119 1 . 535. I. 591. cit. p. COLONIILE NORD-AMERICANE în secolul al XVIII-lea. Cf. II. cînd Ana încheiat cu Spania o convenţie. Restituind Havana (în Cuba) şi Manila (în Fi! ocupate temporar în 1762. Dintre acestea însă. 3 Iar în Marea Mediterană păstră Minorca. prin includerea lor la Effljperiul britanic. în preajma anului 1770. cum s-a mai arătat. meşteşuguri variate. I. pierdută la începutul răzoiului. mai •eu de evaluat exaot. interesele plantatorilor din coloniile engleze tnti vechi 2. p. Guadelupa. Marţii Lucia) pentru a nu prejudicia. în secolul al XVIII-lea. Dintre aceştia. ele au fost. 100— şi 540—5! I i stare de lucruri a durat pînă în 1786. 445. ea a lăsat Franţei pi importante (San Domingo. ou tendinţe de trecere a industriei către stadiul manufacturier. cit. p. Economia lor. CHBE. evacuînd coasta Mosquitos şi obîd în schimb confirmarea drepturilor ei de comerţ în golful Hondus. P a r e s .guvernatorilor spanioli din America Centrala instaurarea protectoratului britanic asupra regiunii l. Şi pe lingă toate acestea. sclavii negri. unde se va dezvolta colonia 1 loinlin. din istoria Imperiului britanic şi a Mure t. 4 CHBE. Războiul de şapte ani a permis Angliei ui ei irea i elei mai mari părţi a posesiunilor'«franceze din Aotilale Mici. 2 CHBE.. pp. exploatarea lemnului. ele numărau aproxiativ 2 000 000 de locuitori. teatrul unuia din evenimentele ri şi bogate în urmări. umai îui !. 378—379. coloniile de pe coasta răsăriteană a Americii de Nord ajung ia o însemnată dezvoltare economică şi demografică. începuturi de minerit.isul britanic. construcţii navale şi un comerţ intens. are un caracter mult mai complex deok a altora. 10.

63. Dezvoltarea celor 13 colonii. Carolina de Sud şi Georgia. pentru a-şi face restc drepturile din ipartea coroanei2.. de la nord spre sud : New Hampshire. p. avînd în genere recunoscut şi dreptul de a controla finanţele coloniei. Un spirit conservator îngust în aparenţă. guvernul britanic manifestă tendinţa de uniformizare a instituţiilor lor. Acestea erau. dl I X . inclusiv salariile guvernatorului şi funcţionarilor reposedă o armă politică de care se vor folosi. de lla hotarul cu Noua Scoţie. L M o rton. Massachusetts. MaryI n u l şi Delaware. 308. Delaware. la fel ca odinioară Camera Comunelor din Anglia. 438 . care se izbeşte de particularismul local al coloniştilor. New York.. iar adunările — interesele iilor liberi şi proprietari.. Toate dispuneau de instituţiile caracteristice coloniilor d i n emisfera de vqst. la nord. 16—17. Am amintit mai înainte 1 de existenţa unui genmene de conflict între guvernatori şi adunările reprezentative... numărul dor s-a completat la 13... Conneotiicut. pînă la cel cu Florida spaniolă.. pp. se întindeau pînă la Munţii Alleghany. op . n.. în interior. New Jersey. Carolina de Nord. avînd cea mai avansată autonomie mai democratice instituţii politice între toate — şi trei colonii aparţinătoare unor proprietari: Pennsydvania. 1963. „II IK" ' ■ ■ ■ I . Maryland.lumii întregi : războiul ior de independenţă. M U I 120 .. ere itoare a unui nou stat — Statele Unite ale Americii. La mijlocul veacului al X V I I I lea mai persistau doar două colonii cu cartă — Conţ i n u t şi Rhode Island. în irealitate o manifestare a vigilenţei ior faţă de orice modificări politice iniţiate de la centru. în coloniile regale. în cadrul cărora guvernatorul şi consiliul său reprezentau coroana. pînă la războiul de şapte ani Acestea ocupau o fîşie de coastă lungă de vreo 2 000 de kilometri. Din 1732. care a fost tot odată şi o revoluţie burgheză victorioasă... " / ' 1 Vezi'p.. la sud. care le-ar fi putut ştirbi libertăţile cîşitigate. < ' i |. Rhode Island. «I . nr. Pennsylvania. Ultimele. Virginia.

New York şi New Jersey sînt coloniile tipice de zonă şi structură intermediară. maritimă. pp. op. 158. Un regim de mare proprietate lucrată de idavi fn beneficiul unei veritabile aristocraţii funciare. cărora le s e r ve . Cu ele intrăm în ona „coloniilor de mijloc". cele 13 colonii se puteau împărţi în mai multe Bone. Pennsylvania şi Delaware produceau în special cereale. p. op. valoarea orezului 1. sau din coloniile situate mai la nord. Cinci de ani mai tîrziu. orez. mai mult în ntile şi America spaniolă decît în Anglia. Mauro. II. în sfîrşit. o situaţie asemănătoare cu a plantaţiile» tro picale. ele erau ceva mai autarhice din punct de vedere economic. In sud (în Georgia şi cele două Caroline) se întîlnea. indiei determină o dependenţă strînsă a acestor colonii de importul şi exportul. cu cele patru colonii. iar ipreună cu Marydand peste 32 000 de tone 2. 75. II. iar în 1761 aproape 150 000. Asemănătoare ca structură socială cu primele. Tutunul era principala lor bogăţie. m ca intermediare. destinate consumului intern. social). 86. pp. de asemenea. şi ca aşezare geografică şi ca ructură cconomico-socială. De la 20 000 de livre (aproxiativ 9 000 de kg) exportate în 1617. 131—135 .. Rhode 1 G i p s o n. cu proprietatea parcelară. „de mijloc". cit. Virginia şi Maryland aveau şi plantaţii cu caracter comercial (şi sclavagist). cit. în şi din Anglia. se cultivă. Din punct de vedere economic (şi . Un început de industrie textila le schiţează premisele independenţei economice faţă de importurile din metropolă fi de activitatea comercială a celorlalte colonii. Marea proprietate se împletea cu ermieratul. în exportul Carolinei de Sud. Carolina de Sud exporta circa 90 000 de hectolitri. cu mare succes. Pred monoculturile pe regiuni întinse : tutun. Indigoul. cit. în 1696. 121 . 2 G i p s o n. unzător. în ordinea importanţei economice: Massachusetts. introdus abia în 1743. Dezvoltarea lor e covîrşitor comercialii. în numai cinci ani el depăşeşte. op... Virginia ajunge să porte în 1754 o cantitate de aproape 21 000 de tone. dar produceau şi cereale pentru consumul local. Noua Anglie. Orezul fusese adus din Madagascar. din toate pune tele de vedere.■ ' ■ . Connecticut. cît şi exportului.

i ce explică faptul că în 1775 o treime din vasele engleze r i .Island şi New Hampshire. Se dezvoltă şi aci o industrie textilă. Construcţia de corăbii luase un avînt deosebit. Cît priveşte dezvoltarea industriei spirtoaselor. 1956. Circumstanţă care. op. X. cit. cum nici începuturile metalurgiei fierului — de pe la 1640—1650 — nu sînt prea spectaculoase. sub raportul valorii mărfurilor im portate din metropolă. ba chiar tind să le elibereze din cadrul său. alături de condiţiile istorico-sociale ale creării lor. 93—9 4 . Preţul unui vas construit în Noua Angiie la jumătate faţă de cel de pe şantierele metropolei. op. In consecinţă.. pp. pp. în 1771. Massachusetts exporta însă. Solul mediocru permitea cultivarea cerealelor pentru consumul intern. Cambridge Mus. coloniile nord-americane au depăşit Indiile de Vest. e suficient să amintim că în 1769 prin portul Boston s-a importat din Indiile de Vest (fără Jamaica) o cantitate de melasă de trei ori mai mare decît importaseră toate colo niile nord-americane. Noua Anglie. contra mărfurilor de origine tropicală : melasă (din care prepară -ram). l'f Trade between North-America and the West Indies before tbt Revoltttion. a proprietarilor rurali mici şi mijlocii.Economii Histon R. pp. Predomină cea parcelară. Yankees . 15—19. R i c h a r d Pares... începînd cu anii 1726—1730. ' l ' l n . datorită abundenţei lemnului. n. coloranţi vegetali etc. lemnul şi construcţia de corăbii sînt elementele care le angrenează însă puternic în circuitul comercial al Angliei. cit. nu favorizase dezvoltarea marii proprietăţi. vreo nouă milioane de litri de băuturi spirtoase 2. cit. F a r n i e . Noua Anglie trimitea în larg o flotă de peste 1 000 de vase de pescuit.. Scăzuse în schimb la o cantitate relativ neînsemnată (circa 320 000 de litri). în .i » Il-a. cantitatea de rom importată la Boston din aceleaşi colonii. ingrediente. e sediul celei mai dezvoltate burghezii comerciale ' Mu ret. pe la 1750. cu 40 de ani înainte. . 355—356. Pescuitul şi peştele sărat.1. şi mai ales ritmul ei. XV (1962) iK op. dar nu de mare însemnătate. iar Massachusetts exporta circa 12 000 ilc tone de peşte uscat. permiţîndu-le comerţul cu Antilele şi coloniile spaniole. alături şi chiar înainte de New Ynrk. ni construite în Noua Anglie.

Dincolo de Alleghany erau coloniile franceze. împinşi de nevoie. cit. în jumătatea de sud a oniilor. 3. în privinţa desimii populaţiei. op. al celei relativ mai complet susţinute în comerţ de o producţie proprie. Fermierii ericani au încercat să pătrundă spre vest. 123 . Tot atîte. care le va împinge pe calea războiului cu metropola şi a proclamării independenţei. Am văzut deja : o burghezie mult mai puternică decît în alte colonii. l numărului de oraşe mari. comerciale. şi a mainiufiacturiJ* care acestea le posedă. rezidă motivele profunde şi totodată fireşti ale conflictului cu Anglia. în faţa a tot ce reprezentase „oficialitatea" statului . de înghesuit. în care vibrează un ferment protestatar de extracţie puritană. ale anglicanismului. sub raport economic şi numeric. şi reducerei |>.i 1 on dra în 1757 şi cunoscînd.a coloniilor. O populaţie numeroasă. şase ediţii.nnînturilor cultivabile de calitate. dintre coastă şi Munţii Alleghany. Cele mai populate şi mai înfloritoare regiuni din metropolă cu greu ar putea lăsa o mai buna im presie" *. O populaţie formată în mare majoritate din emigranţi europeni. III. teritoriul destul de restitui. cu amintiri din exodul silit în faţa persecuţiilor absolutismului. enumerate pînă acum. mai exact spus cu politica ei de atunci. p. într-o descriere a coloniilor din America l... Conflictul cu metropola trăsăturile specifice ale dezvoltării acestor colonii. în douăzeci de ani. După G i p s o n. cu bine implantate tradiţii de viaţă socială şi politică.t elemente care făceau pe coloniştii americani trem de sensibili la încercările de atingere a libertăţilor lor la fel de receptivi la ideea de a le lărgi şi mai mult.lez. în cadrul căreia fermierii sînt pre-între existenţa marii proprietăţi.. autoi ii (unul dintre ei pare a fi Edmund Burke) spun ui cuvinte despre Noua Anglie: „Nici una din coloniile ni nu se poate compara cu ea.

cei mai mulţi dintre squatteri au ignorat drept u l vechilor posesori afpămînturilor ocupate — populaţiile indigene — pe !■ iu deposedat.. Tentaţia colonizării vestului. între 1706 şi 1722.M pentru America de Nord. uneori. deoarece în majoritatea cazurilor ncuparea unor terenuri locuite. pe primii nu-i puteau învinge «. Actul melasei. Din 14 000 de butoaie de melasă importate anual numai de colonia Rhode [glamd. parlamentul interzise în colonii întreprinderile de prelucrare (laminare) a fierului . alungîndu-le şi. acest element de fidelitate s-a transformat într-unui de duşmănie.. coloniile engleze din Antile şi chiar cu coloniile americane din sud. a atribuit vestul Alleghanilor Canadei... exterminîndu-le. a fost unul din elementele de fidelitate — din interes — a coloniştilor americani faţă de Anglia. în general. Fenomenul nu . a unei parcele de pămînt. în 1733. cînd obstacolul s-a prăbuşit 2. 11 500 proveneau din Antilale franceze şi spaniole3. p. definitiv. Pe la 1750. a unor elemente !O( iale împinse la aceasta de exploatare şi lipsuri — atunci cînd LU IM Jtăpînire terenuri nelocuite. 124 . fierul brut. Portugalia.. determinată de diferenţierea socială.iieste cazuri. cu taxele sale prohibitive pe melasa franceză de import din Antile. dezvoltarea capitalismului în agriculturl isa „cale americană". Mai ales eoloniile din centru şi nord.. a căror dezvoltare industrială incipienţi neliniştea totuşi metropola. Poate fi întîlnit în Australia şi. de lipsa de pămînt şi barată de obstacolul francez. op. 68. Squatterismul are ca rezultat extindeiltemului nucii proprietăţi agrare. După războiul de şapte ani. de înmulţirea numărului imigranţilor. din proprie iniţiativă. Francezii şi indienii le deveneau astfel duşmanii naturali. prin proclamaţia regală din 7 octombrie 1763 şi apoi.. parlamentul din Londra pune piedici comerţului lor cu Spania. cit.. lovi greu în interesele comercianţilor din Boston şi Newport. adus din co1 Luarea în posesiune. prin Quabec Act. Fenomen progresist — ca operă a micilor fermieri şi. şi nu celor 13 colonii. fenomenul are şi un revers ' . Noua l-'ranţă.practicând „squatterismuil" x. * N e v i n s—C o m m a g c r. Dezvoltarea economică multilaterală a coloniilor nu se pucon< ilia cu politica mercantilistă a Angliei. Dar. Dacă pe indieni îi puteau alunga sau extermina. resimţeau lipsa libertăţii l u i cu toate ţările.. iar Anglia.lecît cu ajutorul statului englez. în toate c o l o n i i l e eu Francezii au pierdui tn aceit conflict coloniile lor din Canada şi de le emigraţie". ni proporţii diferite.

op. p. zahărul. Temîndu-se de Frai nu voia. Ele avură numai darul sS transforme în contrabandă o parte a comerţului. 2 000 de lire sterline anual. 83. Datoria publică a Angliei se ridicase la dublu faţă de perioada dinaintea războiului. cit. coloniştii nu se sfiiseră > aprovizioneze copios pe francezii din forturile canadiene }i de pe Ohio. Ceaiul. nu se ajunse încă li un conflict deschis între interesele metropolei şi ale coloniştiloi. Grenville. denunţase şi suprimase cu severitate : că. I. avantajos metropolei. p. M i 11 e r. ceea ce Pitt-senior aflase.. M u r e t. în proporţie de 9/10 pe această cale. la contrabanda. Cucerirea colonii lor franceze din America de Nord înlătura acest motiv menajamente din partea Angliei faţă de colonişti. aprovizionînd armata engleză. De altfel.Ionii. Sistemul de taxe şi prohibiţii comerciale. de comandanţii desperaţi ai forturilor franci • i >»late sau încercuite4. 125 . fără ca autorităţile li i n tervină prea insistent. în caz de război.. cit. Şi că. prezent în mai toate ministerele dintre 1 2 3 4 CHBE. estimată la o valoare -de vreo 700 000 de lire sterline anual 3. tot ei. 639. 587. pp. în vreme ce cheltuiala de întreţinere a serviciilor vamale se ridica la 7 000 de lire pe an. cancelarul eşichierului. vinul. fructele şi melasa consumate de ele erau procurate . Vămile coloniilor încasau. I. Şi astfel. 356—357. era îngăduit să se vîndă în Angli i numai la Londra şi pe o rază de 10 mile în jur '. să aibă în coloniile sale nemulţumiţi 2. o făcuseră fixînd furniturilor preţuri competitive cu cele oferite. op. Autorul principal al elaborării acestui nou sistem a fost lordul Halifax. ca taxe de import. CHBE. guvernul englez nu putea uşor uita. pp. începu acum a fi aplicat cu stricteţe. Pînă la războiul de şapte ani. în această privinţă. 644. Războiul de şapte ani a schimbat totul. constată deschis ceea ce ştia de mult toată lumea: imensitatea contrabandei din colonii. dar nu şi coloniilor. „neglijenţă salutară" era tolerată de guvern din i nătăţii domeniului colonial francez. în timpul războiului de şapte ani. In aceste condiţii. toai mai mult pe hîrtie.

timbrată. pusă în vînzare în acest scop prin o f i c i i sau concesionari guvernamentali. de asemenea. Camera Comunelor vota.. op. 69 j CHBE. Coloniştii priviră reducerea ca insuficientă. .i. I. pp. iar sporul ca nedrept. după încheierea păcii cu Franţa. Din sfera ciocnirii de interese economice. ■ s — 9 . 111 si nota 1. dublîndu-se în schimb taxa ila măirfurile aduse din Angllia 4. Erau reafirmate vehement drepturile acestora în materie financiară şi contestate. p. fără consultarea adună-rilor lor. Măsurile preconizate de Halifax reprezentam şi o necesitate economică. . ce urma să fie întreţinută pe cheltu iala ilar 3. şi apariţia unei „euforii de . 644. pe marginea Stamp Act-ului : „.. adunarea reprezentativă a coloniei Rimele [sland declara.pe calea subordonării sale faţă de Anglia 2.i c. în 1764. < / / / / . p. op. I..autoritate". 634. coloniştii protestară. Legea prevedea că toate actele şi tranzacţiile încheiate în colonii vor trebui redactate pe l iî nie specială. în care coloniştii nu aveau reprezentanţi. în septembrie 1765. I. p. p. 92—93. Nu mai era incriminat de colonişti numai cuantumul taxelor. CHBE. aceasta şi-a întărit convingerea în posibilitatea realizării unei unităţi totale a imiperiudiui. ici numai iprin autoritatea parlaimentuiliui britanic5. p. v i n s—C o m m a g e r. ■ . cu responsabilitatea dezvoltării teritoriilor de poşte mări1. conflictul se deplasă în cea politică. în colonii fu menţinută o armată de 10 000 de oameni. Cf. prin ordinele de înăsprirea controlului asupra coloniilor. cele ale parlamentului englez. 639. Indispuşi de aceste măsuri. prin care taxa de import asupra acestui articol fu scăzută la jumătate. Stamp Act a instituit cel «lintîi impozit intern al coloniilor.1748—1765.locui' Ibidem.. iar în martie ■Mină Stamp Act-ul (Legea timbrului). . încrezătoare în răsunătoarele ei succese militare. I. p. în acelaşi timp. 1 N . Dar Pitt-senior este şi el responsabil. care intră în vigoare de la 1 noiembrie acelaşi an. se emise o nouă versiune a Actului melasei. G i p s o n. în sine. în februarie 1765. ci ilegalitatea lor. 92. dar ele marchcaz. ca unele ce nu fuseseră aprobate de adunările coloniilor. cit. Deşi războiul se terminase. 126 . 85. 646 i S a g n a . pentru burghezia engleză.

Tnă. actualizînd ranchiune vechi . p. CHBE. doi ani mai tîrziu.. cit. pp.. S a g n a c. în ianuarie 1766 : „Mă bucur că America ne-a rezistat! Dacă în trei milioane de oameni sentimentul libertăţii ar muri..mi iqu-dc pc-sn. un apărător al cauzei americane le strigă în parlament : „Vorbiţi de copii crescuţi prin grija voastră ? Opresiunea voastră i-a aşezat şi crescut în America.fanma (în siakvi pe toţi !. îneît ei să se supună de bună voie \stia air deveni uneltele cele mai potrivite pentru a .i crezute uitate. 646. împiedicîndu-1 să guste. prin mandatarii săi.torii acestei colonii nu sînt obligaţi sa dea ascultare nici nuci legi sau ordonanţe care le impune o taxi.. pp. Şi el perora. triumful final al victoriilor dobîndite în vremea cabinetului prezidat de el.. iar coloni pundeau citind înseşi legile britanice. Op.. aleşi.. printr-un „Declaratory Bill" (lege declaratorie).. 4 CHBE. 60—61. 299—300. 3 Se trece ele obiivi r. X.le . declarând că dreptul la autoimpunere este o condiţie esenţială a libertăţii. 660 .. pe această temă. cit. Dezbaterea s-a încheiat cu o victorie a coloniştilor : în martie 1766 Stamp Act a fost abrogat..l.. Miniştrilor englezi care îşi exprimau regretul pentru „nerecunoştinţa" coloniştilor faţă de ţara cart. Polemica se ascuţi pătimaş... 93 ." 4. 5 lbidem. p." 2. Documents. p.. G i p s o n . I.ipiul că atitudinea generoasă a lui Pitt era dictată şi de interese de partid. Dezbaterile angajate în parlamentul din Londra în jurul rezistenţei coloniştilor la taxare luară o turnură răsunătoare. I. 659. în care Anglia arunca în cumpănă drepturile sale suverane. 2 1 127 .1 creat condiţiile dezvoltării libere şi înfloritoare. I. ttl afara acelora votate de Adunarea Generală propru O înfruntare de interese contradictorii. parlamentul londonez reafirmi principiul dreptului său de a legifera în aru'Ceiproil>ksnw privind coloniile8..i nci piui că nimeni nu poate fi impus fără propriul său consim ţămînt. Hrăniţi prin indulgenţa voastră ? S-au hrănit datorită neglijenţei voastre !.. Guvernanţii de atunci erau oa menii care-1 răsturnaseră de la putere în 1761... care enunţ. p.. C om m a g e r. oîmd ibăfcfîirnul ^Pitt îmbrăţişa cauza americană 3. I... în războiul de şapte ani. dar în acelaşi timp. op.

. i ut ui militar englez a fost autorizat să le încartiruiască F • v i n s—C o m m a g c r. 1. a fost promulgat în 1767 noul tarif va mal Townshend (după numele ministrului care-1 propusese). 77. ura intra în vigoare . la rindul lor. tot simbolic. un grup de colonişti. travestiţi în inii i urcat pe bordul vaselor . principiul dreptului la autoimpunere.. i. ( îmi un transport englezesc de ceai sosi în portul Boston. Guvernul din Londra se decise să acţioneze energic. O dată cu ea şi soarta raporturilor dintre Anglia şi cele 13 colonii. în Massachusetts au fost trimise trupe de întărire.. şi adoptată în decursul celor doi ani următori de toate coloniile. instituind taxe vamale pe ceai. 1/74. la [6 decembrie 1773. sticlă şi vopsele pentru zugravi1. în martie 1768. abrogînd între 15 martie şi 12 aprilie 1770 toate taxele Townshend.. La 31 martie 1774 el decretă închiderea portului Boston pentru orice fel de comerţ. în unele din ele. era jucată. p.(■ vor achita în mod regulat4. al ilegalităţii impunerii fără reprezentare. Dar şi coloniştii s-au încăpăţînat.. cum e numit incidentul. cit.. Războiul de independenţă al coloniilor americane „Partida de ceai" de la Boston. mişcare iniţiată la Boston.. ■ I. . importurile engleze au scăzut în acest timp la jumătate. hîrtie. Coloniile răspunseră prin boicotarea acestor mărfuri.şi le-au golit <îm mare încăr■ a — 343 de lăzi ou ceai3. menţinută ca afirmare a principiului de drept din „Declaratory Bill" 2. spre a apăra.în temeiul acesta.. 669.. • CHHi:. ceea ce a silit guvernul englez să cedeze încă o dată.■. cu excepţia celei asupra ceaiului.. op. iar eo ni. i ud.K. pînă la achitarea ceaiului distrus şi pînă la prezentarea unor garanţii suficiente că pe viitor taxele va ni. p..

i . In parlamentul britanic. anulînJu-se o parte din libertăţile politi. încercuită la Yorktowin. Din 1777. deoarece Anglia nu mai dispunea peste ocean de forţe terestre suficiente. 260. p. -«1 129 . indirectă da adresa tuturor coloniilor.în casele cetăţenilor. intrînd în război împotriva An gliei i trirniţtnd peste ocean un corp expediţionar.1 fost modificat. Măsurile acestea au adus Angliei cea mai g ilere suferită pe plan colonia!. E data care înseamnă sf$r$ituJ reaJ aJ ostilităţilor. Londra. Renunţînd !. să pună mîn arme şi să înceapă războiul lor de eliberare şi independenţă. i ite din veacul al XVIII-lea. ea deschise tratative de pace. act solemn ce marca apariţia unei noi republici bu ndependente pe harta lumii şi al cărui preI I H I H I I constituie una din paginile strălucite ale gîndirii po lii.i alte eforturi militare. a capitul ii i de I 1 ' octombrie 1781.. din «mai 1774. defavorabile coloniştilor. British Politics and the American Revolution. înfrunt! > II succes pe cea engleză. i-au determinat să se organizeze. Ele au galvanizat spiritul de rezistenţă şi de unitate ii coloniştilor. O armată engleză fu constrînsă itoga (17 octombrie 1777).mărginite" 1. La 6 februarie i. Din 1775 au început luptele. Burke afirma. Iniţial. 1773—1775. Dar la 4 iulie 1776.t după puţin timp de Spania. Quebec Act. Statutul coloniei . Congresul reprezentanţilor celor li colonii. The Path to War. întrunit la Philadelphia. 1 După B e r n a r d Donoughue. pînă în epoca de destrămare B Im riului. ultima şi cea mai puternică uniată englezi de pe teritoriul coloniilor. adoptă „Declaraţia de Independenţă". I I lînăra republică. Flota făcută după dezastrele din războiul de şapte ani. de după al doilea război mondial. încheie o ' I M in.. la 22 martie I că „. re le i uprindea. în sfârşit. balanţa for| chimbă echilibrul. în Antile. pe coastele Africii şi Indiei. 1964.în politică mărinimia este nu rareori cea mai profin înţelepciune şi un mare imperiu nu se împacă cu minţile . După mai multa înfrîngeri. iar pe de altă parte se convinsese de inevitabilitatea înfrîngerii.

pe care el o va vinde în 1803 Statelor Unite. fusese ocupată din nou ni i 778. iar ca urmare. Napoleon a silit-o să restituie ţei I « H i r. prin tratatul de la San Ildefonso. imensa colonie Louisiana. Pierdea în favoarea Spaniei Florida şi Minorea. drept compensaţie pentru că aceasta cedase Angliei Florida. iar Franţei îi restituia o parte a cuceririlor făcute în dauna ei în războiul de şapte ani : insulele St. în 1783 Spania a reprimit Florida. . 781. '/> '/. Santa Lucia. Le cedă şi teritoriul dintre Alleghany. i n a de vest. din a doua jumătate a seco lului al XVII-lea. 1 Franţa stăpînea în America de Nord. Anglia recunoscu independenţa celor 13 colonii. libertatea navigaţiei pe fluviu. iar cea de la vest de fluviu o dădu Spaniei. în 1800. din 1783. restituită în 1763. Santa Lucia şi Tobago — în Antile 2. I.Prin tratatul de la Versailles. p. Pierre şi Miquelon — la sud de Terra Nova. de la Alleghany pînă la Munţii Stîncoşi. i . garantînd. Mississippi şi marile lacuri. împreună cu Spania 1. în 1763 ea cedă Angliei partea de la est de Mississippi.

1 pieţelor lumii întregi. Dupfi i. nr. nici să-i opreasi raţiile îşi posibilităţile de a continua expansiunea. comerţul englez a progresat decît cel fraricez. uoare la 1783. i ' . la care din plin agravarea deficitului ei bugetar 'din cauza războiului. 131 . aceste cuvinte despre viitorul Angliei : „Fiii noştri vor stăpîni imperiul mărilor. Poeoul W I I I I .in. ci dimpotrivă.zbătea îm dificultăţi financiare. ise . Angleterre et France au XVIII 1 siecle. în vreme ce Franţa. . 2. . Essai d'analyse comparee de dettx croissances economiques. în loc . Anglia învinsă. da sfîrşitul secolului VII] ilea. 264 şi 285. 21 (1966). în „Annales". Dar nu de na tură să-i zdruncine puterea mondială.iivcrnarea lui Pitt-junior este semnalul unui nou reviriment aJ politii ii de dominaţie mondială. M I I BJake punea în gura unui personaj al dramei sale luluard al III-lea. Fiind prima ţară în care s-a petrecut „revo i industrială" — trecerea de ia manufactuiră la producţia i in ionul imaşinilor — Anglia realizase. Aripile lor puternice se vor întinde de la răsărit la apus. . 1 F r a n j o i s Crouzet.UŢrONAKA ŞI CU IMPERIUL NAPOLEONTAN Anglia suferise o grea înfrîngere în 1783. apărută în chiar anul fatidic. < . i . 1783.CAPITOLUL VIS RĂZBOIUL CU FRANŢA REVOI. i ■ . era mai puternică din pun» i di ■• edere economic deciît înainte de război şi pornea la . • abil deci faptul că înfrîngerea din 1783 n-a între finul b) Anglia un climat durabil şi general de pesimism. pp. Pierd coloniilor americane era compensată ide impetuoasa dezvolt industriei sale.izboiul de şapte ani. iar după pierderea coloniilor csul economic al Angliei s-a accelerat. l . o distanţă şi mai mare între potenţialul ei indult i tflJ ' i al al oricărei alte ţări din (lume. ou noua armă pe care o ţinea ioturile ieftine ale produselor sale industriale.

putea fi o piedica în calea îmbogăţirii lor.Războiul a fost început de aristocraţia înspăimîntată şi susţinut de plutocraţie. spaniole şi olandeze pe care le considerau cele mai indicate pentru a-şi umple buzunarele . 1 I lup i ' H BE . neîncătuşate de relaţii feudale. prin posibili. deoarece amîndouă au găsit în el o sursă inepuizabilă de profituri prin împrumuturile repetate şi prin creşterea datoriei publice.43* * tatea de a pătrunde pe pieţele Americii de Sud pentru a le inunda cu produsele lor industriale şi de a cuceri acele colonii franceze.flict. nu numai o simplă revanşă. la 1791. Izbucnirea revoluţiei iîn Franţa a însemnat pentru burghezia engleză una din cele mai grave primejdii în calea intereselor sale.. Zugrăvind motivele angajării Angliei în acest lung con. avea să devină pentru Anglia un concurent mult mai puternic decît rfanţa feudalo-absolutistă. într-una din scrisorile sale : „Această mică Britanie. ca să poată ' 1 oiinerpul oricărei alte naţiuni a cărei concurenţă ar . în sfîrşit. ele au căutat confirme dreptul la realizarea unor profituri enorme. dar încrezător totuşi. vrea să dicteze la Petersburg şi în Bengal şi să acopere Constantinopolul sub aripile sale. numită de obicei Marea Britanie. cit. O Franţă burgheză. Anglia pregătea. la rîndul ei. iar ei se vor roti Ca vulturii. nota peste cîţiva ani. but they shall roam cagles for the prey". op. se puteau dezvolta liber. Engels scria : „. un literat dublat de un politician. în care forţele de producţie. I I . Horace Walpole. care se întind de la Polul Nord ipînă în Extremuil Orient ! Suit adânc îngrijorat de asta şi sper că nu ne vom dovedi o cioară care pretinde să se împodobească ou penele vuitorilor imperiali" 2. după pradă" *. p. 1 nest is in the sea. 13 .. Citat ciupi B r i e .Cuibul lor e pe mare. ele au căutat să instau-dominaţia absolută a Britaniei asupra mărilor. 132 . 79. p. Cu o tenacitate implacabilă şi cu o forţă mult mai mare decît a Franţei de după 1763. 1 „Our sons shall rule the empire of the sea. ci încheierea definitivă a „celui de-al doilea război de o sută de ani" cu rivala ei. Mai precaut. Thtir mighty wings shall stretch from cast to west..

interne şi coloniale.S. f. L a v i s s e—R a m b a u d. 3 CHBE. Franţa.L. 249. în 1795. ed. Opere. cînd o mica escadră franceză apărută în apele insulei reuşi să încurajeze pe negri şi pe mulatri — Franţa revoluţionară decretase libertatea sclavilor din coloniile sale — la o revoltă împotriva englezilor. voi. Marile sale resurse productive. Paris. 1 F r i e d r i c h E n g e l s . Chauvelin : „Sînt obligat a vă ruga să-mi permiteţi să evit onoarea de a vă vedea". au scutit-o de primejdia epuizării prin înfometare. în cele din urmă. Scrisoarea a Ii-a.aprovizionînd pieţele europene în pofida listcmului continental al lui Napoleon" *. Purtarea neomenoasă a englezilor în Santa Lucia dezlănţui şi aci o răscoală republicană. 599—600. p. VIII. Anglia declară rS boi Franţei revoluţionare la 1 februarie 1793. Cf. 133 . iar în 1794 Martinica. La adăpostul mării şi al „zidurilor de lemn" — i răbiile — Anglia s-a dovedit inexpugnabilă. dacă nu oficial. voi. obligîndu-i să evacueze insula. II. E. 2 Această acţiune a fost săvîrsită de Pitt-junior printr-o stranie misivă către trimisul francez la Londra. Situaţia din Germania. de fapt. Superioritatea flotei a permis Angliei să întreprindă. p. Bucureşti. îngenunchind. metodic.a.P.. l re] iţiiloi diplomatice în decembrie 17922. 2. pp.. în Indiile de Vest e cucerită la 1793 insula Tobago. „Cel mai primejd în care am fost vreodată angajaţi — spune. 35. iar forţa ei financiară a fost capabilă să închege noi şi noi coaliţii de state continentale. a Ii-a. 1958. Ultima fu pierdută din nou în iulie 1794.i fcdmund Bu şi care se anunţă a fi îndelungat" 3. în K a r 1 Mar x—V r i e d r i c h E n g e l s . Histoire generale du IV<? siecle a nos jours.P. Santa Lucia şi Guadelupa. După ruperea. acapararea posesiunilor coloniale ale Franţei şi ale alia■ ţilor acesteia. Războiul în Indiile de Vest şi America Un factor esenţial a pledat însă de la început pentru nuarea previziunii sumbre a lui Burke : superioritatea navalS a Angliei.

45—51. Guyana olandeză (Surinam). englezii ocupară cîteva puncte.în San Domingo. Foati în insulele Windward. în preajma încheierii păcii. încît aceştia. Vincent şi Grenada 2. englezii în frîinseră rezistenţa populaţiei de culoare şi oferiră proprietarilor de plantaţii spanioli asemenea avantaje comerciale. în planurile lui Pitt-junior. care intrase în război contra Angliei în 1796. Cu ocazia încheierii păcii de la Amiens (25 martie 1802) fntre Anglia şi Franţa (unde între timp se instaurase consulai u l lui Napoleon Bonaparte). Intervenţia britanică în coloniile spaniole din America de Sud .i reprezentat probabil. în Trini dad. flota sa recuceri Santa Lucia. încurajată tot de măsurile liberale ale Franţei în coloniile ei 1. dar fu respinsă. II. în 1806.7 . colonie a Spaniei. pp. pp. atenţia lor în Indiile de Vest a fost absorbită de noua mare răscoală a maroonilor în Jamaica. în 1796. La 17 februarie 1797 ei debarcară prin surprindere în Trinidad. între 1803 şi 1806. în 1803 ocupă iarăşi Tobago şi Santa Lucia. ceea ce s-a şi întîmplat3. n ui n i . De altfel. englezii renunţară la aceste cuI ). i ocupată în 1800 ji păstrată. cu toată conştiinciozitatea. i i i toate demersurile pentru ca insula să nu fie restituită Spaniei. dar nu reuşiră a completa cucerirea.ir războiul reîncepu după un an şi Anglia trebui să ia totul de la început. în acelaşi an. St. o alternativă precaută. 64—67. primul ministru de atunci. o escadră comandată de comodorul Popham încercă o debarcare în coloniile spaniole Buenos Aires şj Montevideo. Eforturile Angliei însă n-au slăbit. englezii puseră stăpînire pe Guyana olandeză. din Marea Mediterană. din iulie 1795 pînă în ianuarie 1796. în 1801. Cuceririle ei erau ameninţate de virusul revoluţionar. chiar în rîndurile sclavilor. în ciuda acordului de la 134 Ai . 7.11. O făcu. pţia Trinidadului fi a insulei Malta. Superiorităţii navale a Angliei i se ridica în faţă voinţa de libertate a celor exploataţi. profitînd de faptul că Olanda fusese ocupată de francezi în 1795. un fel de compen. Ştiri despre ele pătrunseseră şi în coloniile engleze.

Thom i Ea Cruz. 1951. Kaufmann. în felul acesta. Veniturile vamale ale Buenos Aires-ului crescuni dintr-o dată de două ori şi jumătate. Deschiderea legăturilor comerciale cu Anglia şi cu alte ţări se dovedi avantajoasă pentru coloniile spaniole. 135 . şi al Antilelor daneze. ocupată de Napoleon. New Haven. imită acest exemplu. nu numai posesiunile franceze. la răsărit de Porto Rico. Tot atunci. 1804 —1828. rămasă practic fără legătură cu metropola sa. în împrejurările speciale ale „blocadei continentale". 5. Brazilia. deschise englezilor porţile comerţului ei. Aşa a fost ocupată în 1807 insula Madera.1 W i 11 i a m W. cînd Europa era tăiată de orice legături cu ţinuturile de peste mări — Anglia rămînînd singură. în relaţii cu acestea — „preţurile ieftine" ale produselor engleze au contribuit. tot în Antile. p. Anglii se ofereau spre cucerire comodă şi cu suficientă acopei legală coloniile tuturor ţărilor europene. nu în mică măsură. saţie anticipată pentru eventualitatea ii politicii continentale britanice. Guyana franceză şi Martinica. Peste un an. în cîţiva ani. tot imperiul colonial spaniol din America Latină era în plină mişcare revoluţionară pentru dobîndirea independenţei. apoi şi alte colonii portugheze. pe care Pitt le susţinuse pîmă atunci cu consecvenţii ' în 1807 veni rîndul insulei Curacao. British Polky and the Independence of Latin America. puteau li considerate drept teritorii aparţinînd adversarilor Angliei Stăpînă complet pe mări după victoria navală de la Ti l falgar asupra flotei franceze (21 octombrie 1805). din grupul Insulelor de sub Vînt. St. în 1808 îi căzură în mîini. a coaliţiilor antinapoleonienc. colonia spaniolă Buenos Aires. ci şi cele ale altor ţări. sau fusese obligată să i se iliezi de minune intereselor colonialiste engleze. datorită flotei sale. la doborîrea „zidului*chinezesc" al monopolului colonial spaniol în America Centrală şi de Sud. portugheză. O serie de ţări noi se înscriu pe harta lumii. insulele Măria Galanta şi Desirade. în scurt timp. împrejurarea că aproape întreaga Europă pînirea lui Napoleon. Burghezia şi plantatorii spanioli traseră concluziile cuvenite.

guvernatorul general. lordul Carnwiallis3. pp.. După această dată. II.. 136 . u i I r i u l . Du^ pui . nu toate cuceririle de după pacea de la Amiens.marc proprietate funciară de tip european... CHBE.Porturile libere din Antilele engleze au atins apogeul activităţii lor între 1808 şi 1814.. Eustatius şi Saba 2.. Anglia ocupă Guadelupa. obligaţi la rentă după bunul plac al zamin' F r a n c o i s C r o u z e t . op. care a capitulat . facilitînd pătrunderea mărfurilor din Anglia în coloniile spaniole 1. 85 (1961).. în baza ei. Tot prin efectele legii şi regulamentului din 1793. întrucît Anglia terminase de cucerit tot ce o interesase în aceste regiuni. 485. în Asia în teritoriile ocupate de Compania Indiilor mai demult. cit. 243. fură consideraţi de acum înainte arendaşi cu titlu precar.. St.. pînă atunci supuşi fiscului. Aceşti moşieri. în schimbul nuci sume de bani. erau obligaţi să plăuvernului un impozit agricol. Diaghirul era rSspîndit ude rămase sub suvi principilor indieni. CCXXVI. nou creaţi. I. tot în grupul Anţilelor Mici... i . op... . 1 i.mumii teritoriu. 314—318. prin care englezii au pus în India bazele dezvoltării unui sistem de. Beneficiarii acesteia plăteau ca impozit o ililorent de întinderea domeniului. St. i şi regulamentul de mai sus i-au declarat pe zamin< li ii proprietari ai teritoriului de care răspundeau pînă atunci pe plan fiscal. în „Revue Historique". 1 Roitul romandant al armatei din America de Nord. i l ă . ei răspundeau de strîngerea lor pe un . pp.. an. cu contract oricînd reziliabil. e f e b vre. cit. p.. p. Zamindarii erau un fel de arendaşi generali ai impozitelor . Martin. ţăranii de pe aceste proprietăţi. Cf. n n .. H i ! UN. în 1781. a fost întocmit şi aplicat „Regulamentul funciar al Bengalului". în 1810.II constă deosebirea dintre zamindar şi o altă formă de i i f l . campaniile navale engleze se potolesc. djaghir. cel puţin în Indiile de Vest. a promulgat 'în 1793 legea „Cu privire la zamindaratul permanent".... Se instaurează o acalmie. proporţional cu proprietăţile Iar4..

p. 221. 487 şi nota 389. Campania lui Napoleon în Egipt. M o-r a z e. E de observat însă că. Cf. tradii nale. instituţia zaminda-ratului s-a consolidat. Cuceririle engleze în India între 1793 şi 1815 nu se datorează. intenţia Franţei de a se alia ou Tippu Sahdb. treptat. Caracterul de parodic al sistemului reiese din faptul că. 188. decît în mică parte războiului cu Franţa. p. Unele au o legătură tangenţială cu acesta. Problema războiului. iservind Angliei ca pretext pentru lirgirea cuceririlor. mult inferioară sumei totale a venitului. Măsurile luate au determinat structura viitoare a i prietăţii funciare în Bengal. posedat dintr-o dată pe ţăranii din prezidenţia de drepturile lor ereditare asupra pămîntului. p. creînd o mare propriei. zamindarul era obligat a plăti guvernului. 9.. operînd " rai dizolvare a raporturilor de obşte şi a celor feudale. dar în cea mai mare măsură reprezintă simpla tendinţă a Angliei de a-şi consolida şi lărgi domeniul colonial dobîndit în 1763. I d e m [Proclamaţia lui Canning şi problema proprietăţii funciare în India]. p. cit. op. planul său de a efectua un marş spre India. voi. apropiindu-se de aceea a landlordismului. în timp ce pentru orice mo european impozitul funciar reprezenta numai o cotă-parte. după care au fost inspirate. p. Nehru. Harlow. cu titlu de impozit agricol. vechiul ş\ îmdîrjitul duşman al englezilor. toate acestea au stârnit o nelinişte oarecare la Londra. zamindarii achitau fiscului 3 750 000 de lire ster line. 12. 1 Activitatea parlamentară. în Opere. Aceste măsuri au avut consecinţe sociale complexe. voi. India. Ocuparea puţinelor puncte de sprijin franceze de pe coastele Indiei a fost o problemă simplă şi secundară. 227 .darului şi putînd fi oricînd înlocuiţi < l r mea parcelei lor de pămînt. sultanul din Maisur. A i . 415 şi nota 1 . direct. Acest sistem această clasă erau însă numai o caricatură a landlordismului englez. Beneficiarii lor au fost atraşi la complicitate cu oi upai englezi.tip european şi clasa socială corespunzătoare. ipe cînd rentele încasate de ei se ridicau la 13 000 000 de lire. La începutul secolului al XX-lea. II.iic de. cit. el servindu-le ca un fel de pretext. la caire să atragă şi Rusia ţarului Pavel I. Problema zamindaratului : K a r 1 Marx. în Opere. 137 . The Founding of the Second British Erhpire. op. pînă la nouă zecimi din venitul moşiei *..

op. D u p u i s. voi. Tratatele de subsidiere erau astfel concepute. încheiate în 1807 de Napoleon cu ţarul Alexandru I.. sau să acorde împrumuturi oneroase companiei. învingătorul lui uli " i i l. în fond. nota 205 . oricît de îndepărtată ca realizare practică. In 1801. în I ' / ■ < ■ 1 Lndia3. a unui atac francez ţi rus în direcţia Indiei. Rezultatele viitoare ale stâ'pînirii britanice în India. După anexarea Maisurului. guvernatorul general Richard Wellesley 2 lărgi şi mai mult sfera protectoratului «englez asupra princi/patelor indiene.trupele Campaniei Indiilor cuceniră şi transformară îm stat vasail principatul Maisur..să întreţină ori să subvenţioneze trupele engleze staţionate pe teritoriul lor. Wellesley puse MI li supraveghere frontiera Pendjabului (în nordul peninsulei I mli. în 1803. pp. . în urma unui nou război. |'. 9. 11. 213—214. 474—475.i r 1 M a r x. duce de Wellington. voi.în 1799. în Siml (l. Wellesley a anexat o parte din principatul Aud 4.1 i n i . şi nota 139. potrivit căruia principii indieni erau obligaţi . 138 . Huttenbach. în „EHR". de supraveghere a acestei porţi în 1800 a fost instituit protectoratul asupra statelor nizamul'iM de Haiderabaid. folosind posibilităţile oferite de clauzeile întocmite cu abilitate în cadrul tratatelor de subsidiere. pp. cit. cit. p.i) şi t rimise un agent al companiei într-o misiune la Karaci. ' I < v . 12. 230. op. maraţii fura siliţi să recunoască protectoratul Companiei Indiilor 5. Ţinînd seama de posibilitatea. dinspre vest şi nord.i Waterloo. 52 . obligîndu-1 să şi cedeze cîteva teritorii.■ l> v r e. op. După pacea $i alianţa de la Tilsit. cu scopul mărturisit de a obţine permisiunea înfiinţării unei factorii. p. Compania Indiilor Orientale. Fratele lui Arthur Wellesley. voi. Anexarea Audului. dar. în Opere. După războiul din 1799 a luat o mare extindere aşa-numkul sistem al subsidiilor (sau al tratatelor de subsidiere). încât prin interpreitarea diferită a clauzelor lor să se poată oricmd avea un izvor nesfârşit de pretexte pentru noi anexiuni 1. pentru a i ţelului politic şi militar. I . 9. 591. 'i i i I M a r x.. reveniră temerile în faţa even. Nerespectarea acestor angajamente atrăgea după sine conifiscarea posesiunilor principilor. cit.i gura Jndusuiku). în Opere. Tippu Sahib muri cu acest prilej.

în septembrie oi tombrie 1X08. pp. deschis oricui3. II. Era şi o urmare a faptului că apărarea unui domeniu atît de întins o făcea să fie tot mai avizată la sprijinul statului englez. nr. cînd va voi să stabilească „fron rele ştiinţifice" ale Indiei. op. L'eveil des nationalites et le mou1 2 s vement liberal (1815—1848). în Opere. p. 12. la Erfurt. cit. dar şi un semn al wemii. In restul Asiei. 9. în „EHR". Idem. trimise \iOTO diat o nouă misiune „comercială" în Sind.il . Guvernatorul general. voi. ca un preludiu îndepărtat. ea nu-1 mai păstră decît asupra ceaiului şi comerţului cu China. în Opere. reluind reJaţiile — întrerupte spre sfîrşitul anului 1800 — ou în 1809 ise încheie un acord cu Rânjit Singfa. Georges Weill.tualităţii unei acţiuni combinate I u n i Indiei. „Peuples et civilisations". Paris. către po tot mai favorabile pentru prevenirea şi respingerea uin> tuale atacuri dinafară. 288 .. 1961. H u t t e n b a c k . lordul Minto. 528 . pp. la termenul de reînnoire a cartei sale. II. tn 1813. Bill-ul cu privire la India. 315. Compania Indiilor Orientale. deci în afara Indiei. CeyJonud fu ocupat la începutul anului 1796 şi trecut su'b controlul coroanei britanice în 1801 4. a linei burghezii ce nu mai tolerează restricţii tradiţio nal' iude libertatea deplină în afaceri. 594—599. 301. 77.altă reducere importantă a ve chilor privi/legii. p. CHBE. comerţul cu India devenea. 473—474 [Col. XV]. KarI Marx.. ( :<>i111< inici Indiilor i se desfiinţa în acest an monopolul ei comer< i. Lefebvre. Compania Indiilor trebuii să accepte o . suveranul din Pandjaib 2. p. 1930. Disraeli. Se schiţează astfel. 4 CHBE. cele mai remarcabile succese ale expansiunii engleze sânt reprezentate de cucerirea coloniilor olandeze. al dezvoltării puternice a industriei şi comer ţului. pp. voi. prin lărgirea continuă a frontierelor. p. cit. 139 . Este ţelul pe care îl va defini p şaptezeci de ani. 162 . cu unele condiţii. 59—60. al schimbă rilor economice. Jiniaiim politicii engleze în India. op. în veacul al XlX-lea : asigura dominaţiei. pe care cei doi monarhi au discutat-o mai p larg h întrevederea lor din anul următor. voi. Pentru toate celelalte mărfuri.

■ e. căpitanul John Makolm fu itrimis de guver-. natorul general din India. Brunschwig. şi vor încerca. pe care o cuceriră în septembrie 1811. care controlează . p. p. p. iltF. Maloolm obţinu. dar nu reuşi să obţină autorizaţia de a merge la Teheran. în timpul celei de-a doua alarme stîrnite de planurile lui Napoleon în legătură cu India. Egiptul fu recucerit în 1801 de către trupele turceşti şi engleze şi readus sub vasalitatea Imper i u Im otoman. p. cit. să obţină 'monopolul de export al cafelei arabe 5. Ei creară aai un guvernămîmt. 191. în schimb. punct comercial portughez pe coastele Chinei de sud.strâmtoarea Bab el Mandeb. Privirile Angliei au fost atrase asupră-i de expediţia lui Napoleon în Egipt şi de prezenţa armatei sale acolo. un tratat cu Persia. II. o escadră engleză a 'încercat în anuil 1808 să ocupe Canton (Guancijou). englezii ocupaseră în 1798 insula Perim. Toi în 1801. cit. 52. Deoarece fusese alungată din Macao. în 1808.. 1 I t f i b v t e. op.. II. 1 [arford Jones. englezii puseră stăpânire pe Moluce şi organizară o expediţie în Java. Wellesley. CCXXVI.. p. tom. ca unul ce fusese şi explorator. op. El organiză în Java un regim de stat. 106. 85 (1961). in „Kcvue Historiqu<?".. subordonat prezidenţiei Bengalului. încredinţat unui administrator priceput în problemele ţărilor tropicale. 140 . într-o misiune la Teheran l'agdad. Stamford Raffles. Cu această ocazie se semnalează un element nou şi de viitor în campaniile coloniale britanice : prezenţa unor detaşamente de trupe indiene în armata care a colaborar la <» uiparen Egiptului3. pentru a combate activitatea agenţilor francezi şi pregătirea unui eventual marş al armatei franceze (Spre India 4. pp. deschizînd Angliei comerţul pe coastele Golfului Persic. Haidy. an. fu bine primit şi încheie în martie 1809 un alt Wl I HBE. p. în acelaşi an. 73. Mailcolm fu trimis din nou (în Persia. op. de asemenea. un nou trimis. 446. dar a fost «respinsă de apărarea violentă a chinezilor a. cit.în 1810. 299. 75—76. în Marea Roşie. * Ibidem. Orientul Apropiat a intrat şi el în această perioadă în sfera atenţiei imediate a intereselor engleze. înlăturând administraţia Companiei olandeze a Imdiiilor Orientale *. la sfîrşkul anuilui 1808.

L e f e b v r e . La 14 septembrie însă. Englezii răspunseră prin misiunii) diploma tice amintite şi prin încheierea unui tratai di Afganistanul. fidele Companiei olandeze a Indiilor. spre a le proteja contra Franţei. Compania olandeză a Irudiilor Orientale ordonă vaselor sale să părăsească porturile engleze şi să intre pretutindeni în relaţii amicale cu francezii. Totodată ei dasfăşurară intrigi. pp. 3 Ibidem. la rîndml său. de altă parte. Afganistanul. cit. garnizoana olandeză făcu act de supunere. în partide ostile şi favorabile Franţei.. pp. Paris. voi. 320. p. împrejurarea. care va fi completat ulterior. 86—87 . în privinţa atitudinii Companiei olandeze a Indiilor. în speranţa că-1 va deten şahul F*tn invadeze India2. Capitularea fusese determinată şi de izbucnirea unei insurecţii a coloniştilor împotriva administraţiei compa1 Lefebvre. nu are ca racter de excepţie. E s m a e l D o u l a t s h a h i . stadhouiderul. op. Le conflit an-glopersan â propos de Herat (1828—1857). de o parte. 3—5. 141 . 14. Stăpînîrea drumului spre Indii : Africa Cînd armatele franceze ocupară Olanda. 1959. în acelaşi timp.\p3 şi chiar ca aliate în proiectatul marş spre India :l. în iunie^septembrie 1795. în 1814 ' Era momentul în care Napoleon trimisese. cît de oistiilitatea faţă de concurenţa engleză. la începutul a nu lui 1795. în K a r 1 Mar x-F r i ed r i c h Engels. dar fu ţinută în şah de forţele lo cale. 1963. p. o escadră engleză încercă să debarce în Colonia Capului. p. a acestei grupări comerciale oligarhice. se poate preciza doar că nu era vorba de o sim patie principială pentru Franţa şi regimul ei. şi de temerea faţă de represaliile guvernului francez. 87. Editura Politică. pentru a i i u i t J facţiuni rivale în Persia şi Irak şi a împiedici astfel eventuala folosire a acestor ţări de căitre Napoleon ca puncte de ct.tratat. în perioada expansiunii Imperiului napo leonian se mai întâlnesc exemple de asemenea împărţire a opiniei ţărilor ocupate sau atrase în orbita influenţei franceze. în i Gardane. ordonă tuturor coloniilor olandeze să admită debarcarea corăbiilor şi garnizoanelor 'engleze. 2 F r i e d r i c h E n g e l s . care administra colonia. Opere. Bucureşti. 320 . refugiat în Anglia. în sine.

. 183. în 1804. S i k.aceste puncte de escală : insula Sfinta Eilena. conducerea Companiei Imdiilor afirma. fapt care a înlesnit fermierilor buri transformarea acestora în sclavi sau şerbi3. " //•/.. 97.. în ianuarie 1806 2.. p./. cit!.. se găseşte şi indicaţia de a se cuc ori umuil din . op.i 11 o w—M a d d e n. inistaurînld administraţia lor şi căutând a se acomoda intereselor coloniştilor olandezi (buri). pp. rămasă fără rezultat 5. I I ■"■ l i v r e .. op. II. 6. cit.». o escadră engleză întreprinsese asupra Coloniei Capului o acţiune milita-ră. 315 . ' 1 I . pare a fi visat şi posibilitatea realizării unei atare întreprinderi pe calea mării. la fel cu alte achiziţii engleze anterioare. Ecouri ale revoluţiei franceze. acestea. cit. aveau sa constituie preţioase escale pentru vasele II le şi de război. din reprezentanţi ai burghezilor şi fermierilor locali l. Dar după reluarea războiului cu Napoleon. preocupat mereu de aventura auceririi Indiilor.niei. op.. cit. în Africa de Sud !. împreună cu Capul Bunei Speranţe. 184— ' Buri li a r d B r e n t j e s . 142 . p. într-adevar. Interesant e faptul că Napoleon. VIII. încă din timpul conflictului anglo-olandez din 1781. 1963. trebuie să considerăm Capul Bunei Speranţe ca Gibraltarul Indici" 4. englezii o ocupară din nou. pp. în acelaşi ae (1781). 57—59 . Cu prilejul păcii de la Amiens. p. 168. pp. CHBE. Colonia Capului. Vraltes Junges Afrika. p. HBE. II. în proiectele şi ordinale sale împărţite flotei. declarând-o decăzuta din drepturi şi instituind consilii şi adunări provinciale şi „naţionale". op. p ■' I I I a r 1 o w—M a d d e n. ° HBE. clasa dominantă în colonie.. într-o scrisoare adresată unui secretar de stat englez : „apare de la sine înţeles şi dincolo de orice îndoială ca puterea care deţine Capul Bunei Speranţe i heia [drumului] către şi dinspre India. în jurul Africii . p. VIII. între 1809 şi 1812 englezii au obligat pe membrii triburilor nomade sau seminomade din cuprinsul coloniei (hotentoţii) să alba un domiciliu stabil. a fost restituită vechiului posesor. Berlin. 599—602. De pildă. Asigurarea controlului asupra drumului maritim spre Indiile Orientale i-a determinat pe englezi să ocupe şi alte puncte de sprijin. 172—174.

retrăgîndu-sc insula Elba. invo cată imediat de asistenţă. pp. contra unei indemnizaţii de două milioane de lire istorline 3. cuceriră în i ista de vest a Africii. île de Bourbon (azi RAunion). 43. în 1815 ei au dezlănţuit o revoltă. Prin convenţia cu Olanda. din partea ei. tu sudul Oceanului Indian. iertarea condamna2 1 143 . cit. ocupară î'le de Franc* ! l i Mum. după completa sa infnîngexe şi iuti ■ trupelor aliate în Paris. Napoleon a abdicat. şi în special pretenţiile colonialiste ale Angliei. cu portul ei excelent. 3 Anexiunea engleză n-a fost pe placul coloniştilor buri. cerea. la Paris. iar în 1809 Saint Lou LO.Englezii. la 13 august acelaşi an. Gorea. întreg sistemul . mai la nord de acestea. urmat de o convenţie ansglo-olandeză la Londra. din partea lor. nu tprezintă însemnătate din punctul de vedere al modului în care. spînzurătorile im provizate s-au rupt. Dobândi apoi două itraimi din Guyana. Faptul că în intervalul martie-iunie 1815 Napoleon a revenit la putere. înăbuşită şi încheiată cu spînzurarea în împreju rări dramatice. aliaţii au înche cu Franţa (unde revenise la tron dinastia de Bourbon) un tratat de pace. aducînd cu sine noua sa abdicare şi exilul definitiv pe insula Sfînta Elena. op. p. a şase conducători : la prima tentativă.. înfirnigerea de la Watefloo (18 iunie 1815) a pus repede capăt acestei a doua domnii a lui Napoleon. H a r d y. Angliei i se recunoscu stăpînkea asupra Coloniei Capului. într-un asemenea caz. după mai bine de două decenii de încleştare reciprocă. în ziua de 30 mai 1814. cit. L e f e b v r e . pentru „cele 100 de zile" şi că războiul Angliei şi aliaţilor ei împotriva sa a fost reluat. Congresul de 'la Viena (1814—1815) a confirmat victoria Angliei şi acapararea. p. 106. i u ) . a unor noi posesiuni coloniale. op. au fost rezolvate problemele coloniale. O veche tradiţie. buula I driguez şi. condamnaţii scăpînd cu viaţă. arhipelagu] Seychclili Erau ultimele colonii franceze care cădeau îm mîinile Anglii Pacea cu Franţa şi aliaţii ei La 6 aprilie 1814.politic european creat de el prăbuşit. Mai anexă cîteva CHBE. 315—316. restul (Surinam) rămânând olandez..

. Ibidem. Cf. Englezii însă au rămas neînduplecaţi şi au repetat pe loc execuţia. pp. pp. Ibidem. Olanda primi de la Anglia o indemnizaţie totală de cinci milioane de lire sterline (inclusiv cele două milioane pentru Colonia Capului). englezii anexară în Atlanticul de Sud insulele Asşi Tristan da Cunha.insuliţe 111 AntLle. pe mar-itatalor idin 1814—1815. Anglia i-a restituit toate coloniile (de altfel de mică importanţă). de asemenea. 600. . HBE. 214—215. „să devină în -răsărit. 92—94. Rodriguez şi Seychelles în Oceanul Indian. ci nu adevăratul sultan. insulelor ^scension şi Tristan da Cunha. pp. IN 1834 insula Sfînta Elena va fi trecută de sub administraţia ComIndiilor Orientale sub aceea a coroanei engleze. Tratatul era nelegal. Toate celelalte colonii olandeze ocupate în timpul războiului au fost restituite vechiului posesor. History of Malaya. la apus de Grecia *. ci un frate al său ni II i moscut ad-hoc de Raffles. 128. cit. din partea Spaniei. 43—44. II. 123—127.. Dintre posesiunile franceze. Cf. insulele Mauriciu. Olandezii au susţinut. trebuie să mai 11 unele rectificări şi aranjamente ulterioare. iar în Marea Mediterană reţinu Malta şi protectoratul asupra Insulelor Ionice. I I . In 1816. CHBE. p. 144 . Pentru a avea un tablou final al configuraţiei Imperiului britanic după victoria asupra lui Napoleon. coasta de nord-vest a insulei Bonneo (Kalimantan). i şi K e n n e d y. 576. La 30 ianuarie 1819 ei cumpărară de la sultanul din Johore (iîn sudul peninsulei Malacca) insula Simgapur. p. S [ k. Anglia a reţinut : Tobago şi Santa I ucia în AntLle. cu excepţia insulei Helgoland. după expresia lui Stamford Raffles. Primi. Lucrarea britanică atribuie episodului o cauză minoră. VIII. op. p. o parte din Sumatra. op. Pentru cale cedate. din largul estuarului Elbei. cf. I.n acest tratat. destinată. peninsula Malacca şi Ceylon. adică un punct strategic (dar şi comercial) de maximă importanţă pentru Imperiul britanic din Orientul îndepărtat. 239 . şi I i fost dovedit ulterier. de unde puteau supraveghea nta Elena2. pp. nu una politică. 1 Pentru întreaga problemă a tratatelor din 1814—1815 (clauzele lor coloniale) : CHBE. Hardy. confirmarea stăpânirii asupra Trinidadului. CHBE. cit. ceea Malta este în apus" 3. ţilor. p. 20S.i senin. Danemarcii. II.

Eliminase d i n corn petiţia pentru stăpânirea mărilor şi coloniilor pe cel mai pu ternic adversar : Franţa. op. du blate de o sensibilă transformare a structurii sale interne şi de o excepţională întărire a bazei lui economice. Cifric. pînă pe coastele Africii de Sud. iai in I număruil lor se ridica la 43 2. pp. de acum necontestată.i nirea. îşi întărise dominaţia în Indii $i în i Oceanului Indian. devenită primord pentru interesele colonialismului englez. 2 CHBE.. rezultatul victoriei Angliei boaiele ou Franţa revoluţionară şi cu Na în faptul că la 1792 Anglia avea 26 de colonii. . I m şi Palembang. H a r d y. op. II. pp. ceea ce era mai important. cit. . în Sumatra. ea îşi consolid. asupra mărilor.Ir i• pieţe de desfacere. cedând în sohimb i. 299—300 . pp. 98—99. 128..ibiliini tele care le mai avea în Malacca. I i contra instalării englezilor ila Singapur '. Sfârşitul războaielor dintre 1793— 1815 a aduis deci Imperiului britanic succese hotăotoare. 1 Ibidcm. Dar. cit. printr-un tratat. p. îşi «. i v î i u l un sdlid control această zonă a lumii. K e nn e d y. 603—604 .în 1824.

r e d e r i c k M a d d e n.i iveală altele. 29.MC în practică abia începând cu anul 1840. < li C v a 11 i e r.. în uînma unor noi experienţe periculoase pentru coeziunea imperiului 2. că ideile de bază ale noii structuri economico^politice a imperiului erau prezente înainte de apariţia cărţii lui Adam Smith (1776). op... cu privire Ia prelungirea metodelor mi n u . p. 43. I. Se recunoaşte.. Oxford. ci. 85 (1961). în sensul deplasării hotărîite a axei sale comerciale în spre Oceanul Indian şi Pacific. Problema a fost şi rămîne încă în discuţie. Şi pe tărîm economic există părerea că modificări decisive în structura imperiului.. 212. trecerea de la „Vechiul" la „Noul" Imperiu. p.. că în perioada dintre sfârşitul războiului de independenţă al coloniilor americane şi încheierea războaielor cu Napoleon are loc transformarea lui profundă.CAPITOLUL VUT DE LA „VECHIUL" LA „NOUL" IMPERIU Istoriografia Imperiului britanic admite.lecenii de după războaiele napoleoniene". 1963. complet noi. p.. revoluţia americană n-a dus la o subită convertire a guvertţilor englezi în favoarea unor mai largi libertăţi pentru colonişti. I. Bl " i i s c h w i g . cit. i i l i ir in sistemul colonial britanic. Concluziile „lecţ. la o accentuare temporară a strinţei controlului exercitat de metropolă 1. De pildă. norr. aducîndu-i-se completări şi emiţîndu-se multe puncte de vedere interesante. 146 . pe de altă pairte. XXVI.. au survenit abia după 1832 3.. în general.irgery Perham. nici n-a l. gradat. pre-'l. pe plan politic. Se accentuează. cit.. cit. dimpotrivă. în „Revue Historique".. op. op. 442. an. Ele tind să demonstreze că această perioadă de trecere a avut limite ceva mai largi.. faptul că războiul de independenţă al coloniilor americane n-a determinat o schimbare relativ bruscă în structura Imperiului britanic. metode care „au dispărut. la K e n n e t h Ro1 -1. Essay in Imperial Government.. n-a îngropat cu totul elementele sale vechi. Aceeaşi părere.ic-i americane" pe acest plan au fost trase de Anglia şi apli( . 23—24. pp.. pe de o parte.

au dus la tramsfarmarea imperiului npu! 147 . Ea a modificat circumstanţele „comerţului triungl itul practicat de Anglia în Atlantic. exploatabile în spiritul vechiului „pact colonial" mercantilist. pe atunci încă foarte puţin dezvoltată. angajate în istoriografia Imperiului britanic.Un foarte serios cercetător al problomi i. erau acum un stat liber făcea imposibilă aplicarea pe mai departe a normelor mercantiliste în reglementarea comerţului transatlantic. ca Adam Smith. în aceste noi condiţii. trebuiau menţinute.U. I.A. The Founding of the Second British Empire. consideră că nu numai ideile. 17—18. The Historian and the British Colonial History. nu putea constitui unul din cei trei piloni ai acestui comerţ. priviseră comerţul liber 2. oi iglnili fiind anterioare1. \ ini i ni 1 Lir.U. într-o altă Iu crare. pe care le considerăm ca mai potrivite pentru a fixa perioada de trecere de la Vechiul la Noul Imperiu. Canada. Deşi n-a fost singurul factor care i m i ' ţat această evoluţie. ceea ce a reprezentat o breşă în sistemul închis al comerţului ei exterior.. 3—5. 1 Harlow. Cuceririle săvJrţite atunci. că orice proces istoric are origini mai îndepărtate şi consecinţe prelungite dincolo de perioada în care el se manifestă cu deplină intensitate. Toate aceste discuţii. 1-3. mai ales în India.U. pp. independenţa americană a avut tom rol de netăgăduit — recunoaşte acelaşi autor.low. pp. în care vedeau o sursă permanentă de produse necesare metropolei. supariorkai< au constituit baza căutării de noi pieţe. Creşterea volumului schimburilor. Anglia a trebuit să admită un comerţ fără restricţii cu S. 1951. I. a con-• firmat anacronismul vechiului mercanitilism rigid şi optimismul cu care unii. cercurile de afaceri engleze au pus un accent sporit pe expansiunea în Oceanul Indian. ci înseşi condiţiili materiale războiului de şapte ani. Ele vădesc doar faptul. Relaţiile comerciale cu S. nu infirmă limitele anilor 1783—1815. Imperiul axat pe comerţul oriental — qpuiu' el s-ar fi realizat şi fără divorţul anglo-american din 1783.A. în spi itul Asiei.A. în caz contrar dezechilibrul economiei britanice ar fi fost mult prea greu. 2 Idem. Ezi-tînd destul de multă vreme îîn recunoaşterea acestui adevăr. turile dezvoltării industriale. Oxford. cu Indiile de Vest şi coloniile din America de Nord. indiscutabil. Dar faptul că S. pp.

la „poli. indiferent de natura acestor produse. pe sistemul plantaţiilor lucrate ou sclavi. prin punerea în valoare a resurselor locale. indiferent dacă ele i nevoile de consum ale metropolei. dimpotrivă. facilitat de monopolurile comerciale ale unor companii.i l i l > h . transformarea Angliei în cea mai mare putere industrială a lumii. cum o numeşte Smith. dar şi insuficienţa. în celebra sa (lucrare Avuţia naţiunilorl a criticat practicarea faţă de colonii a unei politici pur comerciale. 1965.mi". cu perioada acumulării primitive a capitalului. sau. ducînd la înrobirea şi chiar exterminarea unor populaţii indigene. la mercantilismul îngust. 1962 . Economia şi întreaga lui administrare erau dirijate în funcţie de concepţia mercantrlistă. Adaim Smith. am văzut. faptul că Anglia n-a văzut cum coloniştii înşişi. mercanti lismul apărea în forma unui jaf abuziv. întemeiate şi populate de britanici. a constituit un puternic nmliil de reconsiderare din partea burgheziei engleze a prinilor şi metodelor sale colonialiste. Aceasta cu condiţia de a se renunţa la in idirile comerciale. la mijlocul secolului al XVIII-<lea. interpretată îndeobşte pe noi în Anglia ca o consecinţă a unor greşeli. dar în parte avînd şi ele caracterul de plantaţii. alături de care s-au ridicat şi coloniile de pe coasta răsăriteană a Americii de Nord. care preconiza un „despotism comercial" din partea metropolei asupra coloniilor. După cum e tot atât de cert că în explicarea procesului trebuie avuta în vedere o cauză mai profundă : revoluţia industrială. Criticile care se aduc. sporesc patrimoniul naţional. a unei politici injuste :i metropolei faţă de colonii. caracterul lor necorespunzător cu noile realităţi economice ale Angliei. II. recenta traducere complet! în limba româna : Editura Academiei. îi iză producţia. I. Se relevă astfel corespondenţa dintre geneza şi raţiunea de a fi a Vechiului Imperiu. voi. passim 148 . Faţă de celelalte. şi a permite o largă 1 ( I. în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea.Vechiul Imperiu a fost cel bazat în primul rînd pe posesiunile tropicale. E vorba aci în special de raporturile cu coloniile de emigraţie. E cert că revoluţia americană. vechilor metode colonialiste britanice vizează şi greşelile politice. Apogeul Vechiului Imperiu a fost atins.

Această necesitate era determinată. sufocă economia.iii circulaţie a mărfurilor. ila perioade de creştere a mizeriei maselor. Din nudul celor ruinaţi ori ameninţaţi cu ruina. revoluţia industrială determină relativ brusc o covârşitoare ii a capitalului industrial faţă de cel comercial. Blamul asupra mercantilismului. Acest proces rămâne propriu capitalismului. In Io unui curent comercial al cărui debit major şi sens principal era dinspre colonii către metropolă. de astă dată de ordinul milio nalor . . sub ailt aspect. era expresia noului raport de forţe economice dintri şi restul lumii. Prin victoria inaşinisimukii şi a macii proprietăţi agrare capitaliste se completa în ritm accelerau procesul ruinării ţărănimii şi a meseriaşilor. Din faza de dezvoltare. şi de consecinţele sociale ale revoluţiei industriale şi agrare. Vechiul Imperiu căuta în colonii surse de produse di con suin şi de materii prime. un schi ml) lib ile. în cadrull căruia domnia liberei concurenţe alimentează mereu fluctuaţiile şi diferenţierea socială. i gleză era Mică subordonată oareoum comerţului 1. Noua economie engleză. Pînă şi belşugul duce la crize. din rîndurile lucrătorilor industriali şi aigricoli prost plătiţi sau rămaşi fără lucru vor recruta mase de emigranţi. proletarizarea unor mase tot mai importante ale populaţiei. duce la crize. aruncai de \dam Smith. fără rezolvarea căreia importul de mai prime iişi pierde sensul. se impunea acum stabilirea unui circuit dublu.t ei nismului şi a formidabilei creşteri a producţiei industi caută cu febrilitate debuşeuri. în ambele sensuri. „Am creat un mare imperiu — spunea Smitli f&ră aii soop decît a creşte o naţiune de clienţi". Masarea produselor devin problemă vitailă. la şomaj.

contribuind şi prin aceasta la crearea condiţiilor 1 Revoluţia industrială începe într-o branşă-fiică a comerţului colonial : prelucrarea bumbacului ! 149 . mergînd să îngroaşe rîndurile | pulaţiei din colonii. Ele vor o! în mai largă măsură.şi zecilor de milioa ne. faţă de cele de plantaţii. datorită creşterii demografice şi dezvoltării lor economice. debuşeurile potrivite pentru industria din metropola. Coloniile de emigraţie vor prevala în cadrul Noului Imperiu. care în secolul al XlX-lea vor căuta alte condiţii de trai.

nos m învinge cel mai tare. Anglia avea dreptul să pretindă acestor ţari un tratament reciproc. generozitatea celui mai puternic. intensificarea complexă a raporturilor comerciale metropolă-colonii va fi însoţită şi de „liberalizarea" lor progresivă. ise coloniile de penetraţia comercială străină nu-şi mai istul. Chiar şi fără măsurile protecţioniste sau prohiive cunoscute. iar nu comerţul .i lumii fni regi. la tarife vamale scăzute (sau chiar complet abrogate). . i telozia cu care Anglia. mai de calitate. până după 1870.i este industria. Anglia putea doborî orice concurent. dar atrăgea în schimb avantaje.ulă.unul [indian. „atelierul kumii". cel care poate vinde mai mult. i n u n d 'Sensul noţiunii de „Noul Imperiu" sau de „Al doilea imiporiu".necesare stabilirii acelui dublu circuit comercial. constatăm că el reprezintă acea fază de : Imperiului britanic. în care baza sa iri. nu se puteau compara cu potenţialul industrial englez. vom spune că liberalizarea relaţiilor comerciale ale coloniilor a însemnat. în condiţiile unei asemenea diferenţe de nivel al dezvoltării indus-bera concurenţă era un joc cu câştigătorul dinainte cu. lîm care (pritnci|pada sa bază ■ >1111. din partea Angliei. Anglia veacului al XlX-lea a fost. Lăsînd altor ţări posibilitatea de a întreţine -relaţii libere. a opreliştilor în cădea schimburilor coloniilor cu ake ţări. mai repede. ni i u l de gravitate îm Oce. în Noul Imperiu. mergîind spre cucerirea economică . cu ea sau cu imperiul ei. 150 . mai ieftin. Gum se explică acest lucru ? Oare concurenţa comercială a altor ţări pe piaţa colonială engleză nu prejudiciază interesele industriei şi comerţului Angliei ? Pentru a lămuri faptele dît mai concis şi mai intuitiv. Nici o ţară de pe glob. Adică libertatea pătrunderii mărfurilor engleze pe teritoriul lor. Liberalizarea comerţului coloniilor nu prezenta deci riscuri. e diseminată pe nm spaţiu mondial. a aceluia care ştie că o concesie nu-i poate aduce nici o pierdere. Ea îşi deschidea astfel alte ş\ alte pieţe de desfacere. nici mai multe la uin loc. cu începere din veacul al XVTI-lea. mult lărgită. în coloniile lor. îin zonele lor de influenţă. de eliminarea exclusivismului mercantilist. pe orice piaţă a lumii. despre care s-a vorbit mai sus. vom observa că. iar nu în Antile . Mergînd mai departe în această analiză.

şi o formulă care permite Angliei să tragă mai multe foloase de pe urma coloniilor. . Abstracţie făcînd de „India Bill" din 1784. prin care Pitit a trasat calea autorităţii şi responsabilităţii guvernului şi par1 India rămînc însă. întreţinerea şi apărarea imperiului va deveni astfel mai puţin costisitoare pentru Anglia. De la cabinetul lui Pitt. atingîndu-şi apogeul în cele două decenii următoare. 5. iar nu i iţii. din zonele temperate. în care libera concurenţi ii Lot ui n cantilismului. multă vreme. fără ca acest caracter să dispară nici în veacul nostru. în 1783. O dată cu aceasta. în ultimă instanţă. ca principiu şi mi I a organizării sale politice. responsabile în faţa adunărilor reprezentative ale coloniştilor. Dacă apogeul Vechiului Imperiu se situează pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. Ca un corolar al celor de mai sus. relaţiile de muncă salariată. 3 CHBE. cu armata şi flota sa. coloniile vor asuma şi răspunderea pen tru rezolvarea propriilor lor probleme economice. relaţiile capitaliste şi precapitaliste se împletesc aci puternic.i bugetare. aa şi aceea a securităţii lor interne şi externe.emigraţie. principala excepţie de la regulă . aceste răspunderi. iar ou cale precapitali de salavie sau serbie 1 . a însemnat sfîrşkul ultimei tentative de guvernare personală a unui rege englez — George al III-lea. la nevoie. care incumbă acestor răspunderi 2. lui William Pittjunior. II.în care predomină.ini coloniiiloi dotarea lor cu instituţii legislative aviîmd o competenţă de largă şi cu organe executive proprii. Anglia continuă să contribuie într-o mă sură la ele şi e gata oricînd să intervină. îndeobşte. Noul Imperiu reprezintă. însăşi venirea la putere a cabinetului său. ca valoare şi Imp oloniile <. cu mai puţine cheltuieli. începuturile conştiente ale acestei noi orientări în politica britanică faţă de colonii se atribuie. din zonele tropicale. relaţiile Marii Britanii cu imperiul de peste mări vor fi determinate de un minister responsabil în faţa parlamentului :). eu sarcinile financi. nu erau exclusiv în sarcina coloniilor. în care predomină relaţii! ducţie. şi mai ales cea a apărării militare. sistemul auitoguveni. în tot timpul veacului al XlX-lea. deci nu nuni ii extrasă din greşelile comise faţă de coloniile amei drul „Noului Imperiu" se va impune.K. p. Noul Imperiu îşi găseşte expresia definitivă pe lla mijlocul celui de-ail XlX-dea. protecţionist şi prohibiţionisi. 2 Bineînţeles.

separat de „Colonial Office". pronunţate de un politician englez whig (lordul Shelburne). Ministerul Coloniilor. 1959. L'Empire Bri.în L'Europe du XIXe et du XXe siecle (1870—1914). Anglia va porni la restructurarea imperiului. 729. Aceste cuvinte. Milano. Cf. de „Canada Act" din 1791. [1962]. deşi sînt departe de a corespunde realităţii şi par destinate mai degrabă să o mascheze.. se va despărţi de „War OfMinistcrul de Război. IU. p. • Brunschwig.' . voi. Cambridge. reprezintă „lecţia americană" învăţată de burghezia engleză. care se ocupa I u n i e cu restul imperiului. 444 . „We prefer commerce to domination" 2 — preferăm comerţul în iloiciuil dominaţiei. care va fi un punct de sprijin pentru dezvoltarea unui constituţionalism colonial englez. La 17 martie 1801 s ja reorganizat „Colonial Office". Departamentul Indiei.lamemtului britanic faţă de colonii. Georg'e Bennett. Departamentul Coloniilor. II. în timpul primei sale perioade de guvernare preocuparea directă pentru colonii apare şi în terminologia ministerială 'britanică. op. II. fiind pus saib conducerea unui „secretar de stat pentru problemale războiului şi coloniilor" *. După 1858 se va crea şi un „India i > l h ' . CHBE. cit. Me-morizînd-o şi căutând să o aplice. K-a. în 1854. 1079. p. în anul venirii la putere a lui Pitt (1783). • olonial Office".

PARTEA A II .1 NOUL IMPERIU .

II. a unei clientele tot mai numeroase. impune Angliei necesitatea unei cantităţi cresciînde de materii prim. Prusia şi Austria nu erau capabile de un efort colonialist. maţi nile înseşi încap a fi construite cu ajutorul maşinilor. Rusia îşi concentrează eforturile.. p. dar fără să le încalce. o oare- f 1 2 Hardy. VIII. K u l m . înainte. de-a lungul VC . expansiunea colonială engleză se va desfăşura fără a întîmpina altă împotrivire decît a popula"ilor indigene.. comportînd în majoritatea cazurilor agresiunea directă. spre Asia centrală şi Extremul Orient. marcată prin momentul în care. colonialismul englez îşi croise drum într-o teribilă rivalitate cu alte puteri : Spania. op. Se poate remarca însă o deosebire desitul de sensibila între războaiele colonialiste engleze din acest secol şi cele din epocile precedente. cînd şi dacă să întreprindă un act de expansiune 2. pe care superioritatea mijloacelor sale militare va îngădui să o înfrângă relativ uşor. a unui teritoriu tot mai întins pentru emigranţi '. războaiele. ele au fost scoase din competiţie. O altă trăsătură specifică a expansiunii coloniale engleze în perioada 1815—1850 este relativa sa „moderaţie". în spaţii care se întindeau pînă în vecinătatea celor vizate de Anglia. cîind intrarea capitalismului în faza imiperiallismului va arunca marile puteri în febra reîmpărţirii lumii. cit. Desăvârşirea revoluţiei in dustriale. Expansiunea continuă prin urmare în veacul al XIX cu aceleaşi metode. în secolul al XlX-laa. . Dintre celelalte mari rpuiteri învingătoare asupra lui Napoleon. motivele care împinseseră Anglia la expansiuni lonială subzistă cu toată vigoarea. Pînă spre sfîrşitu! secolului al XIX-tlea.după 1850. CHBE. p. Olanda.CAPITOLUL I ÎN CĂUTAREA FORMEI (1815 [I După victoria asupra lui Napoleon. în perioada dintre sfârşitul „Invincibilei Armada" (1588) şi prăbuşirea Imperiului napoleonian (1815). i i XlXiea. 70. . Marea Brkanie via fi liberă să aJeagă unde. Franţa. Timp de mai multe acenii. Rînd pe rînd.

155 .

pe bază de reciprocitate. pp. votată curînd după victoria asupra lui Napoleon. 156 1 . ministrul comerţului din acea perioadă. rei u n i K scle marilor proprietari funciari. 97—99 .considerată necesară. p. pentru o reformă a sistemului de reglementare a comerţului exterior englez. i . Dar aceasta nu însemna că cele două partide — cît şi clasele dominante engleze — nu erau tentate de anexiuni care promiteau a fi rentabile pentru industria şi comerţul Angliei. op. ca efort conştient. Din 1840 începe reducerea 11 »r 'de import pe produsele străine -. cit. considerat acum drept panaceu universal pentru dobindirea prosperităţii. pe ila 1820. ileguidu-se de numele lui William Huskisson. 317 . 38. Introducerea ilibeimfoi-schimb în economia engleză a început.care rezervă a burgheziei britanice faţă de noi cuceriri şi chiar faţă de păstrarea imperiului colonial.. K n o r r. a permis. înitr-umul preferenţial".. cînd whigii au preluat puterea politică. op cit. Atitudinea aceasta deriva din convertirea burgheziei engleze de ila idogma mercantilistă Ja cea a iliberului-schimb. aceştia se opuneau sporirii impozitelor asupra producţiei sau venitului. pentru a combate consecinţele depresiunii economice oare se instalase curîind după în-i războaielor napoleoniene. Ele răspundeau unor cereri repetate ale cercurilor comerciale londoneze. atunci cînd preţul lor pe piaţa internă scădea SUD 80 de şilingi qUiirtcrul. Măsurile lui Huskisson „au transformat imperiul monopolist. preferind economiile bugetare şi preconizând. op. abţinerea de la războaie şi cuceriri coloniale costisitoare. Gr ii i ' I. (prevăzute de „Legea cerealelor" 1. cunoscută fiind mai cu seamă atenuarea restricţiilor importului de igrîme. li u y 1 e r. urmărită mai cu seamă după 1830. Asemenea reformă era . cit. p.. faţă de utilitatea sa. Huskisson a redus acea»t5 prevedere ta Mima de 66 de şilingi. Reprezentanţi ai burgheziei industriale şi comerciale. Ezitările guvernanţilor englezi în problema expansiunii coloniale s-au putut datora însă şi situaţiei bugetare. sprijinite de partidul whig. Pentru acoperirea ei se impunea o politică de economii. în consecinţă. Ea interzicea importul de grîne n i ' l i . De asemenea. El a făcut primele reduceri şi unificări de taxe vamale. De aci caracterul Această lege. accesul corăbiilor străine în porturile coloniilor britanice. Războaiele napoleoniene făcuseră să crească datoria publică de la 250 la peste 850 de milioane lire sterline.

2 în anii 1846—1849. tocmai dimpotrivă. p. n ilitării li m. II. pe creşterea producţiei în urma revoluţiei industriale. 1834—1854. 3 CHBE. între anii 1840 şi 1870. pletă ide Angilia ca un lucru (inevitabil şi folositor. cu abrogarea actelor de navigav 1853. a celui dintîi buget bazat pe principiile l . 409—410. intensificarea circulaţiei mărfurilor. voi. în cele trei patru decenii de după victoria asupra lui Napoleon '. 1963. I. pp. G a l b r a i t h . Noul Imperiu este aşadar „în căutarea" fonmuilei proprii a vieţii sale economice. 64—66.oscilator al politicii coloniale britanice. pînă pe la 1850 . L e n i n . 1964. 4 V. la acordarea dreptului de a-şi alege guverne responsabile în faţa propriilor 1 J o h n S. ci." 4. Desigur. renţiale şi egalizarea taxelor la care erau . Reluctant Empire. 27. de fapt.i ximum a circulaţiei mărfurilor. considerînd eliberarea coloniilor. 382. prin reducerea taxc-lm iar din 1860 chiar prin ştergerea tarifelor diferenţiate. 26—27. conducătorii politici burghezi ai acestei ţări erau împotriva politicii colonialiste. Liberalismul economic se impune o d a t a cu abolirea legii cerealelor. încărcîndu-ite cu toate cheltuielile militare şi administrative. valul de prosperitate care i-a urmat au îndemnat burghezia engleză să reflecteze din nou asupra „lecţiei americane" : să cîntărească sacrificiile enorme impuse de ambiţiile coloniale. despărţirea lor corn-. această concepţie derivată din noile condiţii ale economiei liberale n-a evoluait brusc şi n^a dus la consecinţa radicală a renunţării la imperiul colonial. Imperialismul. bazată. în Opere complete.. pp.supuse importul coloniale şi cele străine 3. 157 . Bucureşti. Berkeley şi Los Angeles. Dar ea a dus la o lărgire a sistemului autoguvernării cdloniilor. atunci cîind nu sistemele economico-ipolitice închise. disproporţia dintre aceste ambiţii şi rezultatele lor practice. Editura Politică. stadiul cel mai înalt al capitalismului.. Comerţul liber. libertatea relaţiilor economice între toate ţările se dovedea formula cea mai avantajoasă pentru interesele britanice ? „în epoca celei mai mari înfloriri a liberei concurenţe în Anglia — scrie Lenin —. Ce sens mai avea să cucereşti şi să păstrezi iun 'imperiu colonial. Britisb Policy on the South-African Frontier. o va găsi în liberul schimb' şi va deveni „Imperiul liberal" dintre 1850 şi 1874.

tot acolo.. în frunte cu lordul John Russell. . dar despre toate coloniile se exprimă în Anglia convingerea că „dobîndirea autoguvernării este tendinţa şi necesitatea lor naturală.lor instituţii legislative. op. op. va fonda „Societatea pemtru reforma colonială". p. e reI I . Nu numai desţpre India. Qriicînd se va înitîtnpla laata. „să se dea coloniilor autonomie şi. în acelaşi spirit: „Poate India.. cit. în acelaşi timp. din Africa de Sud . pregătind trecerea viitoare spre „Commonwealth". 55. 54. această availanşă de declaraţii generoase parc a-şi avea corespondentul în realitate. E dezavuat un comandant de navă care. p. p. cit. p. o nouă structură Imperiului britanic. 5». Un alt lider manchesterian. va fi cea mai glorioasă zi din istoria noastră" 4. această formulă politică va da. aşa-zis «maniohesteriain» — nu trebuie luate în considerare dacît pentru mişcarea comerciala pe care ele o prilejuiesc". 382. Pînă şi conservatorul Disraeli va declara in 1852 : „Coloniile sînt nişte pietre de moară pe grumazul nostru" 2. la cererea unor miocupase Tahiti . în 1852 şi 1854. Ambiţiile coloniale par stinse. „Coloniile — spunea Richard Cobden. 170. considera că „va li II zi fericită aceea în care Anglia nu va mai posada nici un ■ i ile pămînt pe solul asiatic" 3. 1. va reclama în viitor instituţiile europene. Prin urmare.i ii g e o n. L e n i n. treptat. III. cit.i i (. Anglia respinge unele anexiuni ce i se oferă... 678 - 158 . ou •: H 11 de a promova noua concepţie a autoguvernării depline luniilor. curentul normal al istoriei coloniale" 5. p. / . spre ceea ce burghezia engleză se va flata să numească „asocierea" coloniilor într-o „comunitate de naţiuni libere". . unul din liderii dociurmei liberalismului alasic.i i (1 y. cit. I > | in op. instruită de Europa. John Bright. Un timp oarecare. I I . spunea tot el. . p. Aplicată la început coloniilor de emigraţie. Un grup ide politicieni liberali. trecînd astfel în sarcina coloniştilor înşişi sarcinile financiare ale administraţiei. Iar istoricul Macaulay ia. să se pună în sarcina lor cheltuielile de guverinăm'înt" 1. op..1 v. I I . în 1834 se -enunţa la anexarea ţării cafrilor. p.

1848—1860. an în care Canada înceţpc prima I noului sistem. generînd o burghezie naţională m proletariat numeros. 389 [Col. l'j tăi. 1951. singură metropola avea un numeros şi organizat.. ed. sîmt evacuate chiar unele punci ate în Sumatra (1824).. Paris. în care se puteau ita uimitoarele rînduri privitoare la colonialismul britanic: „Nn exiltl nu i un petic de pămînt. iar ţie îţi va ră- inîne sii t. Acest fapt va ridica pe o treaptă i i lupta *lc eliberare de sub dependenţa colonială. atît în Britania cît şi în colonii.1 militare. voi.şi păstrarea celor cucerite. XVI]. op. i LMI muncitoare britanică a idenitifiaat în mod just coi n i n u i i . vor ocupa toate func\v\\i : . exploatarea coloniilor a permis burgheziei engleze să jure linei mici părţi a muncitorimii un nivel de viaţă mai ridicaţi Mrlgînd-o politiceşte îin orbita ei. P o u t h a s.i ■ ele în bătălii şi să primeşti o plată pentru cucerirea . p. Deşi.I ( > . i i e . Cei ca>re populează de fapt pămîntul ţi îl lucrează sînt posesorii legitimi ai acestui pămînt şi ei trebuie să aibă libertatea deplină de ansi alege propria I OT 'formă de guvernare 'şi propriile lor instituţii" 2 . Bender Bushir iîn Gol'fui] Pmu (1857). p. în ziarul „Northern Star". în linii m . să-1 poţi numi proprietatea i. mărunte 1 . 1 H a r d y. Bucureşti.i. I fii alt factor nou în existenţa Imperiului britani* ■ ii perioadă este apariţia şi dezvoltarea proletariatului in dtutriaJ modern. a II-a. i i i.excepţională în imperialism. p. 2 După Palme R. I | I S . pi care tu. clasă muncitoare. cit. Criza Imperiului britanic. cînid şi în colonii se va li COrutiituit o industrie proprie. Dutt. mişcarea chartistă — ire politică organizată a munoitorimii din Anglia litreaga lume — publica o declaraţie. i dintre interesele ei de clasa şi cele ale luptei popoaroloi asuprite din colonii. 1948. „Peuples et civilisations". 158. 55 . Democraţiei et capitalisme. pană aproape de zilele noastre. în prima Ce a secolului al XlX-ilea. Charles H. vor lua pămîntul.cunoscută independenţa noilor republici bure TransvaaJ şi Orange . Prezenţa sa va deveni un element de o pon ■ li n. totuşi. Acordarea autoguvernării ia proporţii în ritm foarte ra pid după 1840. 159 .. în noile colonii.

wilberforce pronunţă în parlament un elocvent discurs contra comerţului cu sclavi. Acestea au fost urmate curînd de campania susţinută împotriva comerţului cu sclavi. în frunte cu Wilberforce. Decizia judiciară din aşa^numka .i ". frîina dezvoltarea pieţei coloniale pentru desfacerea produselor manufacturaite engleze. C o u p 1 a n d. 118. în 1787. Problema abolirii sclavajului "ni în prima jumătate ia veacului al XlX-lea. în primul rînd. 160 u. generalizarea raporturiilor de muncă salariată se impunea. proiect din care se va'naşte i oloni. Anglia a fiinţat sclavajul în coloniile sale. Tot el susţine şi proiectul înfiinţării unei colonii populate ou sclavi eliberaţi. Propun parlamentului o lege „pentru uşurarea suferinţelor negrilor în timpul transportului"..iv adus în Angli. în Anglia o x. liberIu. dusă de gruparea „filantropilor"..i • v Movcment. cit. Pe măsură ce industria lua un avînt tot mai mare.1 facere Somerset 2 — care spunea că orice sclav venit pe teritoriul Angiliei devine liber — şi o propunere în parlament privire la lichidarea comerţului ou sclavi (1776) sînt primele ei semne. p. op. 1772. Mişcarea engleză în favoarea abolirii sclavajului a fost generaită.. M l. The Britisb . lUirke — împărtăşea acest punct de vedere. în toată sfera dominaţiei politice engleze. ca şi principalii lideri whigi — l'ox.Iar poetul Ernest Jones. membru activ al aripii de stînga a chartismului. în 1789. ei pun bazele „Societăţii pentru abolirea comerţului cu sclavi''. < II toate că însuşi Pitt. cu motivarea citată în text. dar nici sângele nu se usucă vreodată" 1. lucrate masiv prin muncă forţată. pp. amici ai lui Pitrt-junior. un tribunal en:. 54—56.. de conştiinţa faptului că existenţa marilor plantaţii. cît şi ca modalitate de lărgire a pieţei pentru metropolă.. începuturile mişcării aboliţioniste engleze coincid cu avîntul revoluţiei industriale. atît ca premisă a unei superioare rentabilităţi a muncii în colonii. scria în 1851 despre Anglia : „In coloniile sale soarele nu apune niciodată.i Sierra Leone.

Alţi 50 000 se vor răsoula în Jamaica. atîta timp cît împotriva lor erau coalizate inten ele puternice ale plantatorilor şi cercurilor burghezi ml ou Aiiitifolc şi ooastele Africii 1. la Barbados. | u i 1. pp. La aceasta s^a adăugat însă şi un alt factor important : potrivirea negrilor. I. A History of Barbados.. 136. revoltele lor tot mai ample. ol varea problemei sclavajului nu depindea de imbolduri M 11. p. la 1804. cit.1 a>re. C o u p l a n d . i v c l i . interesele unei părţi însemnate i armato i iimcrciale s. cit. debuşeuri pentru industria metropolei.. i \ r teritoriile de sub dependenţă engleză în general şi penti u n . între 15 mai 1823 şi 16 îii.. Ai fi foii M-nea. Jamaica. cu caracter general. între concepţia ce rezerva coloniilor rolul < l < . I >in olipa în care balanţa a început să încline rapid în avanta-■ clei de-a doua. oze. 327 şi nota 4. 13 000 d i. Coupland.fui Ic materii prime şi produse alimentare şi aceea cai le. ipe măsura l dezvoltării sistemului plantaţiilor şi a concentrării unui mare număr de sdlavi.. Ultima. pp.n i u | semnalează o revoltă la care parti. a fost ■ isacrarea a peste 1 000 de negri 3 . sclavajul a fost abolit. op. Semnalate încă din secolul i lea. 419. i ((iuyana britanică).engleze în special. în iamjuarie 1832 în 1807. 1 2 S a g n a c. op.. cit.i economico-socială a Imperiului britanic : ml ochiului capital comerciali şi cele ale noului i apitaJ I. 8 4 11—451 161 . 36—37. în primul rînd.. în cazul desfiinţării sclavajului.i . . ivajul devine tema înfruntării între v a l i i şi imn m .. p.. ci de raportul -de forţe dintre aceste două tendinţe. revoltele negrilor străbat întreaga istorie a coloplantaţii. au fost teatrul unor asemedc eliberare. 127—128.mercantilistă ele rămîneau simple i îţi. op.111n■ 11111. In I I.1 britanic adoptase legea de interzicere a comerţului cu n u . „Filantropici" Im Wilbcirfurcc i se apunea argumentul zdrobitor al ruinării imad iloniilor taţii. în perioada de care ne ocupăm.. Harl ow. ca expresie a unor interese economice determinate ale burgheziei industriale .

prevederile sale. pe de âiltă parte. în parte. între plantatori şi comercianţii cointeresaţi de ei. A'. Im felul acesta. care a dispensat Anglia de o parte a importurilor idin Antile. Proprietarilor li s-a acordat ca despăgubire suma de 20 de milioane lire line. dovedindu-şi astfel caracterul din totdeauna întrucâtva artificial. după cum se ştie. între 1834 şi 1839. p. cit. Iruterzieîndu-se comerţul cu sclavi. relevă că ea a avut mai cunînd rolul de a salva pe proprietarii de sclavi.i. pentru a avea tot timpul să-şi ia precauţiile necesare.plantaţiilor. mai avantajoase. care. op. ci conjuncturii create de liber-schimbism. Dar. in. 47. examinate în detaliu. să-fi lichideze fără pierderi vechiul sistem de organizare a . legea din 1833 ar fi permis plantatorilor să continue producţia pe baze capitaliste propriu-zise. faptul nu se datorează legii desfiinţării sclavajului. vreme de cîţiva ani.i II Imului nici ea situaţia de fapt a sclavilor. pe de o parte. Abia în 1833. muncea în primul rînd contra locuinţă >i I n . în fond.. pe plan juridic (dar şi pe acest plan. 162 . tipic în cad>rul burgheziei engleze. că rezolva chestiunea formal. cea mai mare parte a timpului lor de muncă. de a-i ajuta să-şi transforme metodele de exploatare.diverse colonii. iîn calitate de „ucenici" 1. Legea obliga pe sclavii eliberaţi să continue a consacra vechilor stăpîni. momentan. Daca după 1833 coloniile de plantaţii au decăzut. Prosperitatea lor a încetat o dată cu perimarea acestui sis tem. dat plantatorilor. Era mai degrabă un avertisment. însemna că Anglia transforma doar un comerţ legal întrunui ilegal. i> . de protecţionismul mercantilist. funcţionarea lui fiind asigurată. sau să-şi plaseze capitalurile în alte sectoare productive. prin legile 1 Ucenicul. numai la suprafaţă. lăsînd-o neatinsă. şi industriaşi împreună cu restul burgheziei comerciale. care întrecea valoarea totală a sclavilor eliberaţi 2.Măsura era incompletă şi semnifica începuturile unui compromis. în aspectul ei derivat). legea Stamiey a suprimat sclavajul în toate coloniile engleze.imilarea „libertului" cu ucenicul şi obligaţia de a munci în continuare pentru fostul stăpîn arată clar limitele acestei legi. Coloniile din Antile au prosperat în cadrul specific oferit de sistemul economic închis. • i I a r d y. deschizîndu-i alte surse. dar nefiind abolit sclavajul însuşi. pe lîngă faptul că legea s-a -aplicat treptat în . un preaviz cu scadenţă foarte îndepărtată.

-.. O pe re .. pp. [prim statutul prevăzut în cairta reînnoită i II -n i . îşi pierdea pînă şi ml ei de instituţie comercială. tn 1813. cea mai importantă instituţie supra-■ Iiiului sistem mercantilist... Abia la 7 aprilie 1862. monopolul ei comercial fusese foarte mult liminiri I lirarea termenului de reînnoire a cartei lonopol nu numai că a fost complet desfiinţat.i aplicarea ora. îi era interzisă orice ac tivitate de i trebuia să-şi lichideze toate stocurile de mărfuri.. . .. 163 . comerţul cu sclavi practii..d i 6-a atribuit în continuare sarcina tic administrări.. după izfa.. pe calea noului echilibru aştaptait din partea libe. Comp. l. v oi . prezidată ide Lincoln..... i p i l .. i pe Mică douăzeci de iani. Compania Indiilor. 1963. 524—526. în consecinţă.. a fo»t întărit consiliul de control creat de legea lui Pitt din 1784 şi lărgite prerogativele sale. ca un Iul de mandatair aii coroanei britanice.. s-a încheiat între Angli Uniunea statelor de nord. care prevedea dreptul i al celor două părţi de a percheziţiona vasele ulităţile de tragere la răspundere penală a echipajeloi inovate.i Indiei. O convenţie împotriva comerţului cu sclavi.l i< i l. 1 Karl Marx.iele decenii de decdin.I I I iDiiomic. Bucureşti. o co uliire a comerţului cu sclavi. care %.. 15 . rînd că „a dat o lovitură de moarte comerţului MI INDIA Compania Indiilor ii procesului general de reconsiderare a structurii i l u i . Marx a apreciat pozitiv această convenţie. E d it ur a P o li tică.jliei şi prin forţa marinei sale. dar " p u n i Lndiiilor. în K a r l Ma r x — F r i e d r i c h E n g e l s .i l n i civil din Statele Unite.it Llii ii tn teritorii de influenţa engleză. sau chiar de v iun eme oît sclavajul a pansistait în partea de md i fnite ale Americii. I )c altfel.

dividendele acţionarilor erau plătite din veniturile comerciale. era opera whigilor. 314. „Guvernul britanic. p. P o u t h a s. i î n l i i i . acum suprimate. linte posturile pe bază de concurs2. nominal. Pentru a fi ajutat în exercitarea acestor largi prerogative. Ceea ce însemna că interesele fiecărui acţionar în pante nu erau cu nimic atinse. în baza atribuţiilor sale administrative. „în felul acesta. a atins hotarele naturale ale 1 F r i e d r i c h E n g e l s . 189 19 Iî de notat că această lege. cit. prin comerţ.Compania nu mai avea dreptul de a initerzice supuşilor britanici işederea în India. Opere. datoria Companiei Indiilor Orientale s-a transformat. doar că dividendele încasate proveneau acum direct din exploatarea fiscală a poporului indian. p. de la 6 la 12 milioane lire sterline. 12. Puterea vă şi jurisdicţională în India a fost atribuită exclusiv iirnatorului general. în Karl Marx- tale. oare. 381 . Funcţionarii administrativi aveau să ocupe de acum îi i . a liberalilor. care desfiinţase o sumă de mici feude electorale tle al partidului tory ţi lărgise reprezentarea oraşelor în parlament. a purtat timp de două secole o serie de războaie. iar dividendul redus de la 10 la 5%. în cele din urmă. carta companiei a fost reînnoită pentru ultima dată. 164 . eamuflîmdu-se sub numele companiei. o dată ou ultimele războaie de cucerire. voi. p. în 1853. deci. dar fără precizarea duratei. voi. Apropiatul împrumut indian. pînă la 1833.dînd. pînă . Capitalul social al companiei a fost dublat. cu ajutorul unei scamatorii parlamentare. revocată oricând. s-a creat pe Imgă el un consiliu legislat i v . au dat companiei dreptul de a plăti aceste dividende din impozitele percepute de ea în India. Guvernarea^ Indiei. ei se întăriseră pe plan politic în urma adoptării reformei parlamenl • < ■ din 1832. \u Opere. noua cartă. aduseseră întreaga Indie sub controlul Angliei. schimbîndu-se compoziţia consiliului di rectorilor companiei şi redueîndu-i-se prerogativele. Ea putea fi. în Opere. voi. pp. cum se vor numi ei de acum înainte . iar nu indirect. Rostul ei încetase. 162. ca şi aceea de desfiinţare a sclav. prevestind apropiata ei desfiinţare. precum şi un act parlamentar adiţional. scria Marx. op. spune Marx. numit. pe la mijlocul secolului al XlX-lea. întrudît. într-o datorie a poporului indian" 1. Legea din 1853 a redus aproape cu totul rolul Companiei Indiilor. 9. Compania Indiilor Orien K a r 1 Marx. 9.. Controlul guvernamental asupra administraţiei Indiei a fost lărgit şi mai mult.

I n d i e i . înţelegem acum de ce, în i ie a fost încurajată de toate partidi i ' incluIc care hotărîseră să asurzeasi i ipocrită, după ce Imperiul britanii din I rotunjit graniţele. Ele trebuiau mai întîi pentru a o putea transforma tr-un obi filantropiei lor sîcîkoare" 2 . Comerţul între Anglia şi India Studierea raporturilor comerciale dintre Anglii ,,i [adia in i) importanţă multiplă. Ea dezvăluie un aspect deosebii de i n i v al mecanismului exploatării Indiei, devenită nai preţioasă a coroanei britanice". Explică în bună 11saşi istoria Companiei Indiilor în aceste ultime tentă. Ajută la înţelegerea evoluţiei structurii ■ Indiei supuse de englezi şi, în fine, la întrevederea H 1 1 . . 1 i Im i .iu/ele declanşării marii răscoale din 1857, cel mai nnpJu |i I M . 11 dramatic episod al luptei de eliberare a poporu lui HM Ii......... veacul al XlX-dea. Comerţul cu India este noua tobrală a Imperiului britanic, preluând, în veacul ului central pe care în secolele precedente M avu-i îmi cu Antileile. i suferă o profundă transformare, cantitativă şi de icn . 'I Itoricî «evoluţiei industriale engleze. Pînă în primele lot olului al XIX-iea, India era, în raport cu Ainglia, i ţar2 i |......i i u . n e , şi încă, în mare proporţie, exportatoare de produ* mi v jugăarefti, textile sau alte articole 3 . în 1814, ■ o i ml ii [i iftturi de bumbac din India depăşea, cantitativ, cu 50"/o, ! OK aloxaişi produse din Anglia îin India 4.
1 De pildă, • hIIr Ltgsi din 1853 a fost votată de principalele fracţiuni ale partiatloi Liberal |i coniervatOf, împotrivă fiind liberalii man-

chejterieni şi grupării coniervatoart .i lui Diiralilî. Cf. Karl Marx, Guvernarea Indici, în ( )pjrt, voi. '>, p. 187. ' K a r l Marx, Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, p. 160. 8 Aici se au în vedere numai raporturile comerciale normale, nu aflu xul de produse indiene în Anglia, izvorît din jaful direct, din felurite im puneri stoarse prin constrîngere. 4 T a r a Chand, op. cit., p. 378. 165

Din 1822, pe piaţa indiană au pătruns produsele industriei moderne de bumbac engleze. în scurtă vrame, India a devenit o ţară importatoare de produse manufacturate britanice. în contextul desfiinţării monopolului comerciali al companiei şi instaurării regimului libertăţii comerţului cu India, prin legile din 1813 şi 1833, volumul schimburilor anglo-indiene a crescut în proporţii fabuloase. în 1780, valoarea produselor engleze exportate în India reprezenta (inclusiv aurul şi argintul) aproximativ 400 000 de lire sterline. în 1850, valoarea acestui export se ridica la circa 8 000 000 de lire, din oare articolele de bumbac însumau 5 220 000 lire, adică un sfert din exportul de bumbac aii An-, gliei şi o optime din exportul ei total. în 1837, ţesăturile engleze, inexistente înainte cu două decenii ,pe piaţa indiană, o invadau acum ou o cantitate de 64 000 000 de iarzi 1. „Pe măsură ce industria bumbacului, observă Marx, devenea o ramură de importanţă vitală pentru întreg edificiul social al Marii Britanii, Indiile Orientale deveneau o piaţă de importanţă vitală pentru 'industria bumbacului din Marea Britanie" 2. In acelaşi timp, de pildă între 1814 şi 1835, importurile de textile indiene în Anglia au scăzut de patru ori. Efectele sociale ale acestei răsturnări totale a sensului circuitului comercial anglo-indian au fost din cele mai grave. Meşteşugurile indiene au fost ruinate complet, în cîteva decenii. Oraşe întregi cunosc un proces de (decădere. Dacca 3, de exemplu, avînd la sfârşitul secolului al XVIII-<lea 150 000 de locuitori îşi un excepţional irenume pentru măiestria ţesătorilor ei, ajunge pînă pe la 1840 la vreo 20 000 de locuitori, iar meseriile aproape nu se mai practicau. India a fost împiedicată a se dezvolta armonic în economia ei. Perspectivele industriale, întemeiate pe solide tradiţii, i-au fost retezate. Concurenţa indusitiriei engleze a fixat pentru multă vreme caracterul agrar al Indiei, care a mers agraviîndu^se : dacă pe la 1850 în agricultură erau ocupaţi 55% din locuitorii marii pcsninsule, în ajunul celui de-al doilea război mondial proporţia lor crescuse lla 74% 4. Dată (fiind slaba dezvoltare, în
1

p, ti

• K a r 1 Marx, Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, delta Gangelui (Pakistanul de Est). 4 N e li r u, op. cit., p. 328. 166

1 iard = 91,4 cm.

iubiţi, a forţelor de producţie ^i fenomenul suprapopulării ■ iii< > r regiuni, această ruină a i in.vniitiaistrofice, asemănătoare eu a . u n K M de foamete, »Pădul Benirinck, guvernatorul general al Indici. întreg procesul n-a fost o simplă urm prin nţă a unei industrii cu o bază tehnică inf< lui i unuia ajunse la un grad înalt de m i ieftinătate a produselor ei. Dominaţia politii .1 accelerat efectele liberei concurenţe — „liberă" numai Ic, fiindcă ţesăturile de bumbac manufactura ic în Indii ui în Anglia o vamă de 30% „ad valorem", pe loi le era fixată în India o taxă de intrare < l < - nu " ( i '. Industria engleză a (bumbacului, sprijinită pe i .......viul debuşeu care era India, s-a născut şi s-a dezvoltat rificarea industriei indiene. Dacă India ar fi fost inlulntitii, oa şi-ar fi putut salva industria de la pieire, prin i act lioniste. ii cu India a cunoscut însă curînd o serie de difiIV măsură ce industria Angliei devenea tot mai de- ■ i i l c piaţa Indiei, industriaşii englezi şi-au dat seama ■.11>iIiitrttea de a inunda la infinit o ţară cu produsele aceasta să aibă de oferit îin schimb alte produse. I>ui|u ........vrea industriei indiene s-au înregistrat momente de desfacere a piroduseloir textile engleze în India, din . .i Miipr.ipirodiincţiei relative de mărfuri pentru această piaţă m i | > l i i în 1845). Faptul era determinat de slaba putere de i mu, i maselor indiene. în vreme ce, de pildă, în l u d u l ' • >i . klontale şi America Latină, ţări de asemenea cu un i / n t , valoarea anuală a consumului de mărfuri i | > Ac Jocuitor era între 5 şi 14 şilingi, în India valonei IM am consum era de numai 9 penioe 2 . între 1846 şi 1850, comerţd Ajigliei cu India a scăzut, şi la export şi la import, cu 3—7B/«. Industriaşii englezi, vărînd îmceputuJ acestui regres comercial, au pledat pentru remedierea lui prin măsuri de dezvoltare a forţelor de producţie în India, care să ridice capacitatea de
1 CHBE, II, p. 289. * în sistemul monetar englez, actualmente pe punctul de a fi înlo cuit cu cel zecimal, 1 liră sterlină = 20 şilingi ; 1 şiling = 1 2 pence.

uI era înălbit de oasele ţesătorilor

utfl li 1834 !

167

consum şi de plată din partea acesteia. Obiectivul lor direot era creşterea producţiei de bumbac. Dar atît acest plan, cît şi alte investiţii în India s-au lovit de impedimente din partea administraţiei companiei, apărînd interesele rutinare ale vechii oligarhii comerciale. „India, constată Marx, a ajuns o arenă de luptă între capitalul industrial, de o parte, şi plutocratic şi oligarhie, de cealaltă parte. Conştienţi de influenţa lor crescândă în Ainglia, fabricanţii cer acum suprimarea acestor forţe, ostile lor, în India, distrugerea întregului aparat vechi de guvernare a Indiei şi lichidarea definitivă a Companiei Indiilor Orientale" l. Acesta era fondul împrejurărilor în care s-a votat în 1853 ultima prelungire a cartei companiei, stabilindu-se o serie de condiţii în care, îtatr-adevăr, ea „nu mai fiinţează decîit cu numele şi numai în măsura în oare este tolerată" 2. Un autor recent constată că, deşi confuză la suprafaţă, politica britanică în India s-a mişcait constant în direcţia impusă de dezvoltarea economiei engleze. Revoluţia industrială şi răsturnarea provocată de ea în balanţa comercială dintre Anglia şi India au determinat o schimbare a scopului dominaţiei britanice : în loc de a-şi propune doar asigurarea venitului pe urma unei avalanşe de impozite, puterea engleză va urmări, în prima jumătate a secolului al XIX4ea, crearea condiţiilor necesare pentru cucerirea vastei pieţe indiene de către industria britanică. De aci un nou reviriment agresiv şi expanoare s-a soldat cu completa cucerire a Indiei, de aci masiva acţiune de „asimilare", prin introducerea forţată a legilor, instituţiilor şi normelor de viaţă ale societăţii occidentale, întreprinsă sub stindardul „liberalismului" şi al „misiunii civilizatoare" a Angliei, căreia Macaulay i-a dat o abilă şi chiar patetică motivare, într-un faimos discurs rostit în Camera Comunelor, la 10 iulie 1833 3. Comerţul anglo-indiam a suferit fluctuaţii şi privit sub aspectul mijloacelor de plăţi pe care el le reclama. Pînă la 1825, mijlocul legal de plată în India era aurul. în acest an s-a adoptat o lege care fixa argintul drept etalon exclusiv. Totuşi, dat
•i r 1 Marx, Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, a. IM m, Guvernarea Indiei, în Opere, voi. 9, p. 190. t o i e s , o p . c i t . , p . X I I I ; G e o r g e B c n n e t t , T h e C o n c e p t »/ Empin Burke to Attltt, 1774— 1947, Londra, [1953], pp. 71—75. 168

fiind că pe piaţa mondială cursul .un u l m faţă dl al .umilitului, compania a continua! pi chiti a p ie aurul ca mijloc de plată, pinii după i rea zăcămintelor aurifere din California perspectiva devalorizării aurului, iapi oare a < l < ti raninat să revină brusc la etalonul argint. Cursul argintului bl India era mai ridicat decît în alte ţări, el fiind, aici, mijloi li ii de plată. Aceasta i-a făcut pe comercianţii en st metal îm scopuri speculative, realizînd totod ture a posibilităţilor de cumpărare pe piaţa indiană. Nu- in. II din portul Southampton s-a exportat în India, îl argint în valoare de 21000 000 de lire sterline, în .ii i i ure o cantitate foante mare a mai fost exponat.i difl
ftl lr i •■ >i i ni i ' .

Efectele sociale ale comerţului englez. Proprietatea funciară Pînl Ifl începutul veacului al XlX-lea, cu toate schimbările politiei prin care a trecut în milenara ei istorie, relaţiile din I n d i a au rămas relativ stabile. Unitatea de bază indiene o formau comunităţile familiale, unităţi ,.i puteau satisface singure cerinţele, datorită i. i' 11111 lor a industriei casnice — torsul şi ţesutul ni.inn.il ...........odele manuale de cultivare a pămîntului. „Războiul i u . i i i i i . i l de ţesut şi roata de tors — spune Marx —, unei armate uriaşe de torcători şi ţesători, iruicturii societăţii indiene" 2.
comerţului anglo-indian, l a : Karl Marx şi Fried r i c h Engfll, A treia cronică internaţională, în Opere, voi. 7, Editura Politi I'>60, p. 461 ; Karl Marx, Pauperismul ji libertatea comerţului. Crix» comercială în perspectivă, în Opere, voi. 8, Editura Politica, Bui uri |«i ''">0, PP- 395—396 ; Stăpînirea britanică în Inîn Opere, voi. 9, p. 138 ; Compania Iltdiilor Orientale, în Opere, voi. 9, pp, 162—164 ; [Criza financiară din Europa. — Din istoria circulaţiei I;inilor], în Opere, voi. 12, p. 71 ; D e m a n g e o n, op. cit., pp. 13, 230 —231 ; N e h r u, op. cit., pp. 327—328 ; J a c q u e s Arnault, Proctsul colonialismului, Bucureşti, 1960, p. 73 (citînd pe H. H. Wil-«o n, Story of British Industry). • K a r l Marx, Stăpînirea britanică în India, în Opere, voi. 9, B 138. 169

Nimicirea, prin concurenţa industriei engleze, a industriei indiene de tip casnic, manual, a distrus legătura tradiţională dintre agricultură şi producţia meşteşugărească, ducînd la destrămarea şi dispariţia acestor vechi relaţii sociale de tip comunitar, cu .excepţia anumitor regiuni (în sudul peninsulei şi în nord, în Kaşmir), unde agricultura bazată pe irigaţii, în funcţie de periodicitatea musonilor şi de debitul nurilor himalayene, a impus menţinerea comunităţilor săteşti. Destrămarea comunităţii familiale hinduse a însemnat cea maii mare şi singura revoluţie socială prin care a trecut Asia, pînă la mijlocul veacului al XlX-lea. „Provocând o revoluţie socială în Hisndustan, Anglia a fost călăuzită de cele mai jos nice scopuri şi a dat dovadă de obtuzitate în maniera în care şi le-a realizat. Dar nu aceasta importă. Problema este de a şti dacă omenirea îşi poate îndeplini menirea fără o revoluţionare fundamentală a condiţiilor sociale din Asia. Dacă nu, atunci, cu toate crimele pe care le-a săvîrşit, Anglia a fost unealta inconştientă a istoriei, atunci cînd a provocat această re voluţie" '. Destrămarea vechilor relaţii sociale a fost grăbită de asemenea prin \reformele engleze pe tărâmul dreptului de proprietate, cum fusese aceea de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, prin care s-au pus bazele marii proprietăţi funciare a zamindariioE, în Bengal. Către mijlocul secolului aii XlX-lea, aceasta era deja într-un declin accentuat. Negustori speculanţi, favorizaţi de Compania Indiilor, puseseră mâna pe o bună parte a moşiilor din Bengal, exploatîndu-le prin intermediul unui soi dejnari arendaşi ereditari, creaţi de ei, numiţi patnidari şi subpafinidari. Asupra ţăranului indian apăsa deci o nouă ierarhie socială, în ale cărei elemente de legătură se împleteau puternic rămăşiţele feudale cu metodele de exploatare capitalistă. în prezidenţiile Bombay şi Madras, deci în vestul şi sudul peninsulei, administraţia companiei a încurajat dezvoltarea altui-tip de proprietate. Edificată asupra insuficienţelor sistemului marii proprietăţi (zamiinida>rat)ul) din Bengal, atît în pririnţl .r, II MI rării strângerii impozitelor cât şi a dezvoltării producţiei agricole, compania a cedat sugestiilor unor funcţionari indieni mai clarvăzători, care au sfătuit-o să favorizeze soarta mu ului cultivator — rayat-ul — mai apt a deveni proprie1

thiitm, p. 141. 170

I

tar şi mai cointeresat în producţie. Dupii sie două prezidenţii amintite a început a se de .......nitul sistem rayatwari; ©1 consta în declararea t&rwuluii CI proprietar al lotului pe care-1 muncea şi răspunzând personal de umpoziiDul Zamindarii şi rayatwarii, mari proprietari (ori independenţi, au format două clase de i în mijlocul unei societăţi pînă atunci organizate pe I nu uitare sau ierarhic-icondiţionate. Este rezultatul marii Iuţii agrare" petrecuse în India în secolul al XIX-K i Şi sistemul rayatwari, introdus nu în interesul ţăranului ci doar ca formulă mai eficientă în strângerea i n i , degenertat repede. Pe de o parte, rayaţii înşişi au ajum (■Xiplio;iiteze pe cultivatorii fără pământ şi fără nici un dd moscut prin lege. Pe de altă pante, impozitele plătite de i i , toarte ridicate şi recalculate des în funcţie de recolti. mulau în fapt poziţia sa legală de mic proprietar, făcîndu-il un detontor, în stare de semişerbie, faţă de administraţia comI >.1111< -1 Dacă zamindairatul a fost o parodie a laindlordismului « i ■;. I < sistemul rayatwari a fosit — o spune to,t Marx — o parod istamuiui francez de propriecate ţărănească. La rîn- ■ I i i l său, chiar un politician englez era obligat să recunoască, pe l . i mijlocul veacului trecut, că, sub administraţia engleză, i lonne de proprietate funciară existente în India — ■ nul. I I . IMiJ, rayaitwari şi comunităţile săteşti — au devenit t"i atiîve.i lonme de exploatare fiscală în folosul oompaaiei 2 . Administraţia Indiei

funciar după proprietatea sa 1.

Structura sclavagistă sau feudală despotică a statelor asia tice a WXpmtW din cele mai vechi timpuri activităţii admi nistrative II numai trei preocupări: finanţele, adică
1 CHBE, IV, pp. 470, 478. Introducerea sistemului începe de prin 1812 —1819. * Despre proprietatea funciarS şl revoluţia agrară în India : K a r 1 Marx, Reformele lui Charles Wood în Indiile Orientale, în Opere, voi. 9, p. 132 ; Stăpînirea britanică în India, în Opere, voi. 9, pp. 138— 141 ; India, în Opere, voi. 9, pp. 227—228 ; [Proclamaţia lui Canning si problema proprietăţii funciare în India], în Opere, voi. 12, pp. 486— 488 ; M o r a z e, op. cit., pp. 188—189.

171

departamentul specializat în exploatarea propriului popor; războiul, departamentul însărcinat cu jefuirea altor popoare, şi lucrările publice, activitate indispensabilă pentru civilizaţiile asiatice, a căror agricultură din bazinul marilor râuri pretindea amenajări pentru irigaţii pe scară întinsă, realizabile numai prin coordonarea lor de către stat. Englezii, consecvenţi cu metoda substituirii administraţiei lor în formele calei vechi, au preluat preocuparea pentru finanţe şi război, dar au neglijat lucrările publice, fapit care a dus — după ruina meşteşugurilor — şi la o degradare a agriculturii. Din venitul total net pe care administraţia companiei îl realiza în India, ea cheltuia peste 80% pentru întreţinerea armatei şi a funcţionarilor, pentru plata dividendelor acţionarilor şi a dobînzilor datoriei publice. In schimb, din acest venit, cifrat pe la 1850 în jurul sumei de 20 milioane de lire sterline, enau afectate lucrărilor publice în medie cam 1—2%. în unii ani, dividendele acţionarilor erau de patru ori mai mari dci îi suma destinată efectuării unor lucrări publice. ( u o asemenea administraţie, care „a cultivat despotismul european pe terenul celui asiatic", fiind preocupată numai de area stoarcerii bogăţiilor Indiei şi de asigurarea aces-i ' i . i , e explicabil faptul că bugetul guvernului Indiei prezintă un deficit anuail cronic, iar datoria publică, grevînd poporul mdian, a crescut între 1805 şi 1850 de la 25 la 47 milioane ilc lire sterline x. Exploatarea fiscală se baza în primul rînd pe impozitul funciar, reprezentînd 3/5 din totalul venitului net al guvernului Indiei. Opiul şi sarea erau apoi, în ordine, impozitele cele mai productive, aducînd, împreună cu pământul, 85% din încasări. Cu toate că suma nominală a impozitelor revenea, pe cap de locuitor, la mai puţin decît în ţările europene, ea era suficient de mare pentru a constitui o dificultate, în condi ţiile nivelului de viaţă extrem de scăzut al poporului indian. De altIcil, în afara impozitelor propriu-zise, el era exploatat
.i r 1 M a r x, Stăpînirea britanică în India, în Opere, voi. 9, pp I 16 I 18 . Reformele lui Charles Wood în Indiile Orientale, în Opere, vnl i |i, 134 ; Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, p. 164 ; Indit, In < >l>cre, voi. 9, p. 226 ; [Veniturile englezilor din India], în Optrt, rol I. 1 , pp. 283—286; [Impozitele din India], în Opere, voi. 12, PP. 5 172

printr-o sumă de metode indirecte, cura era de pildă mono polul companiei asupra sării şi specula l difi riţi i la vînzarea ei, care făcea ca indianul să plăiti ilocuri a articol de 30—36 de ori mai scump dedft în A Administrarea Indiei păstra ficţiunea recunoajti rii IUI taţii eminente a urmaşului Marilor Moguli, ou reşedinţa la Deliii. Din 1835, în Bengal acest artificiu a încetai mia guvernînd provincia în chip suveran 2 . Pe o treaptă imediat inferioară, englezii au păstrat suveranitatea principâloi indieni asupra statelor lor, căutînd chiar să-i atragă, -să l . u . i din <•> nu element de sprijin al dominaţiei străine în India, în mare parte le-a reuşit. Pe la mijlocul secolului trecut, statale principilor va Angliei prin 'intermediul companiei 'Cuprindeau un teritoriu de I S'OO 000 km 2, cu o populaţie de aproximativ 53 000 000 d locuitori. Pentru a asigura permanenţa dominaţiei princi pi>i - , i totodată colaborarea cu aceştia, care îi scutea de o obligaţii administrative, englezii au îngăduit, de pe l . i începutul secolului aii XlX-lea, desemnarea unui moşteni- i o i prin adopţiune, în statele a căror dinastie locală era pe cale i M - viimge 8 . De asemenea, multor (principi li se plăteau iloi ate din veniturile realizate în India. Ele se ridicau, Li aproape 2,5 milioane lire sterline. în schimb, [ > i trebuiau să plătească un tribut, reprezentat fie <!■ ■ i numerar, fie de întreţinerea trupelor engleze, fie, i >, i rea şi întreţinerea unor detaşamente militare propria, puie la dispoziţia englezilor. Ei nu aveau dreptul la ■ n 11..I , J ».11.111 f statului lor, la relaţii diplomatice de sine stătă toare ţi nu puteau rezolva conflictele cu alte state fără a face ape] l.i mii i i arbitrajul guvernatorului general englez. K . I | X H - I I I I i l e bl HMidice cu Compania Indiilor erau nuanţate
1 Kar1 A ' Hrformele lui Charles Wood în Indiile Orientale, tn Opere, rol. 9. p 134 | India, în Opere, voi. 9, pp. 226—229; {Impozitele în India], n <»/""'. voi. 12, pp. 517—521. • P o u t h a s , op. cit., p. 311. In 1827, compania proclamase încetarea calităţii ei de vicar a Marelui Mogul. G. Mondaini, La colonisation anglaise, II, Paris, 1920, p. 24. 3 De fapt, în acest caz, surveneau trei alternative : unor principate ilifptul de succesiune prin adopţie le era recunoscut integral, altora sub i vă, iar altora le era refuzat, ceea ce putea implica anexarea lor, la Itincerea dinastiei, cum s-a întîmplat de pildă cu statul Nagpur, în 1853. i f, I' o u t h a s, op. cit., p. 312.

173

L'iveil da nationalitts et le mouvement —1848). şi el uin adept aii reformelor pentru India.h. mai buni contabili. 233.ii membru al consiliului iguvernatonului general al Indiei. în limba liv. care contraveneau pentru prima oară principiului adoptat tacit de dominaţia engleză în India — menţinerea poporului în înapoiere culturali. i uz I I . mai bine informaţi despre starea ţării. 474. Rezultă. i r ulterior înfiinţarea de şcoli europene.prin clauzele diverselor tratate îin temeiul cărora intraseră fie în „alianţă". fie şi în aceste limite.i a spus cuvîntul. Din jurul anilor 1820—1830.i. la 1835. 174 . Um 'guvernator provincial englez exprima. sub pretextul respectului pentru tradiţiile şi instituţiile sade religioase. a întocmit un raport în care susţinea cu ardoare înfiinţarea unor colegii de tip european pentru indieni. I . ide ia bun iînceput. (lărgirea continuă a posesiunilor engleze administrate direct ide Compania Indiilor a pus problema necesităţii ide a antrena şi pe indigeni în administraţia publică. că numai interesele administraţiei engleze au determinat promovarea indienilor în funcţii publice. mai muncitori.. < ■ ( o r g e s W c i 11. o astronomie care ar face să izbucnească în rîs o şcoală engleză pentru fetiţe . în spirit european. o istorie plină de regi înalţi de trei sute de picioare şi de domnii de câte 3 000 de ani. p. cit. moravurile şi obiceiurile locuitorilor" *. i portul său. ie engleze influente continuau să afirme că educarea indienilor va duce la ruina politică a Angliei. mai (răbdători. Deşi. p. op. o dată cu alte reforme mai mărunte. Istoricul Macaulay. referindu-se la vechiul sistem şcolar din India — doctrine medicale pe care le-ar ridiculiza potcovarii noştri . K . mai întîi de / I > I ni i ii g con. apelul la funcţionari indieni deschidea o altă problemă : crearea uiruui -sistem de iinvăţănrînt modern. Dar. aşadar. necesitatea pracI M . din perioada guvernării lordului Bentinck (I 828—1835). fie sub protectoratul britanic. deocamdată numai în cele inferioare. „Susţinem cu banii publici — scria el. Din 1818 apare la Calcutta. în legătură cu aceasta. la un moment «l. a avut t .. încă multă vreme după adoptarea acestei noi linii. părerea că : „Indigenii sînt. i . H introducerea limbii engleze în şcolile indigene. o geografie făcută din mări de melasă şi de unt" 2. în general. primul ziar indian.

p. Începuturile unei politici de reforme culturale au pus la dispoziţia englezilor..... 175 .. în secolul al 1 2 3 câtire misionari... începînd o u a n u l 1 8 3 4 . n u m ă r u l c ă r ţ i l o r e i . orice sacrificii umane.. s-a suprimat..... D u p u i s... ...enă (îm 1850) . Ea nu a reprezentat însă calea cea mai justă a dezvol tării unor concepţii noi în societatea indiană. Sudan Batta. op..... debut* din Byran şi scrie o epopee după (modelul] llittdti ' i n i i < 1855 şi 1857 se va ajunge la fondarea um iloi din ( cutta.a abolit pedeapsa cu biciuirea. cadrele necesare pentru funcţionărimea inferioară.. la rîndu-i. cit. I O I „I mu mai recunoască starea de sclav (în 1843)3 şi MI drepturile de proprietate persoana care abjura roii.. in condiţiile efortului britanic ide a crea o pătură funcţionărească indiană.. un mijloc de abatere a poporului de ila idealul irecîştigării independenţei. s-a ordonat tri1 H I H ... lege care supunea populaţia Indiei unui statut permanent de stare de asediu.. Tot în perioada deceniilor aii treilea — al şaselea din veacul CKCUt .... S-a ivit în această perioadă.. în intelectualitatea inul um curent care preconiza emanciparea poporului pun uimi larea culturii occidentale.. Bombay şi Madras. sub pe deapsa ou moartea.... permanentizat de spiritul religios fcrtgu»t-con vator 2. 252—256.trece de mii de ori pe al celor arabe ii santi i iti '. in 1855 s-a admis remariajul văduvdoi Darii» atunci rămânea în vigoare — şi a rămas pînă aproape de zilele noastre — legea după care un indian putea fi aruncat şi ţinut în închisoare fără judecată. Mişcarea iniţiată de el are meritul dfl fi ridicat împotriva imobilismului social şi intelectual. arderea văduvelor pe rugul soţului deIiiii...i lupta împotriva asupririi străine. de Fa< tură feudală... 259. lbidem.. pp. în igeneral . treptat.. coaniportîinl j i de abandonare a tradiţiilor sănătoase ale culturii proprii. Promotorul său a fost Ram Mohan Roy (1772—1833).. iar cu timpul chiar d i n ... <lc l.... p..... 312.. I I . recrutată dintre indieni.■ poet de limbă bengali..o?.în Pouthas. cit. um asemenea curent putea deveni.. auxiliară a sistemului de menţinere a dominaţiei engleze.

de emancipare culturală şi economică. 1961. cel puţin momentan.icestora era sprijinită şi de cercurile reformiste din Anglia. căi ferate. au pus bazele „Asociaţiei ie". indieni dintre elementele înstărite ale oraşului. în lupta indienilor împotriva stăpînirii Angliei. în Opere. 233—235 . ţinând scamă de uriaşa populaţie a Indiei. la Calcutta. 299. ' M a r y Cumpston. pp. fondată la Bombay în 1852. 313—314. 473—474. legale. Nu era singura formă de luptă. pentru administraţia Indiei în această perioadă: K a r l Marx. de ameliorare a situaţiei Indiei de sub dominaţia engleză. ea reprezintă punctele de plecare ale unei linii reformiste. în „EHR". voi. stabilindu-şi legături printre oamenii de afaceri din industria bumbacului1. Dadabhai Naoroji. ceea ce nu trebuie să impresioneze. Pornită de cercuri restrînse ale burgheziei din marile oraşe. nr. telegraf etc. 9. în 1851. cit. 210—212. W e i l l . pp. precum !c l ni it e r e a indienilor în funcţii publice mai numeroase şi unţarea câte unei universităţi în fiecare rezidenţă. 176 . P o u t h a s . Ea marchează însă un moment ce nu poate fi neglijat : intrarea burgheziei indiene în arena luptei politice. poliţie.. Unul dintre societari. în aceşti ani premergători marii răscoale din 1857. Acti-. Aceste reforme au atras după ele şi începuturile unei mişcări naţionale indiene. grupate din 1853 în „Societatea pentru reforme în India" (printre membrii săi numărîndu-se liderul liberal mancheste-rian John Bright). pp. Se mai poate remarca şi faptul că la 1855 s-a înfiinţat prima firmă comerciala indiană în Anglia. debutase pe plan politic participînd la înfiinţarea asociaţiei anglo-indiene din Bombay şi venise apoi în Anglia anume pentru a lucra în interesul emancipării Indiei. în scopul realizării unei Lri mai raţionale şi eficiente.. «'/' ■" pp. organizate. Some early Indian Naţionalist* and their ihc British Parliament. Probltma lndiilor Orientale. cit.XX-4ea ele vor atinge (în administraţie.) numărul de 10 000 000 şi chiar mai mult. militînd pentru ameliorarea condiţiei indieni lor i reforme administrative. erau urmă-de asociaţia similară. un grup de persoane. op. 1851—1906. pp. Aceleaşi obiective. 348—350. poştă. op. Deman. N c h r u.

i dominaţia engleză în Radjputana şi impuse suze-1 . prin constituirea statelor independente.înnpotariva războinicului po.ilc (Maisur. printr-o ailtă victorie. între 1817 51 IS23. să în poreze teritoriul diferitelor state în domeniul britanic. folosim şi numele de India. pînî La Irontiera cu Afganistanul. l nl or . Ea a d# ui timp sub forma războaielor de cucerire în direcţii fi lor naturale1 — lanţul Himalaya.i. fluviul [ndut MU prin felurite eonstrîngeri şi tratative. intervenţia în mai multe principate v. Principatele Nagpur. încheind cu ele un tratat de subordonare. urmată de tratate cu principii .po: al i l . însă >respectîndu-le independenţa. Calea a doua . avîaid ca rezultat alipi noi state indiene la domeniul britanic. luîndu-se ca pretext dificultăţi oreate de succesiunea principatelor sau de proasta administraţie internă 1 înţelegem aci. care au corespuns cu limitele dominaţiei britanice. pur geografic. a fost ocupat şi anexat Pendjabul. în 1848. dai după un an au fost înfrânţi şi Pendjabul subjugat d c l i i n i i v . bastioane de apărare dea Lungul fron tierelor naturale. India şi Pakistanul. iar în 1845 —1846. 177 . care au rezultat ulterior. frontierele naturale geografice ale „subcontinentului indian". 01 i le aducă într-o dependenţă mai strânsă faţă de acesta. Berar şi Aud fură xate în 1853—1856.i HI i i l e de munteni din Nepal. mai tîrziu marchiz de Hastings. în 1843 a ifost cotropit Sindul. pînS l. printr-o campanie . Aceste frontiere nu sînt identice cu cele politice. IH -. I Angliei asupra ultimelor stătuleţe ale principilor ma-raţi. lordul Moira. şi pretutindeni cînd vorbim de India. în nordul Indiei. Pe prima făşuirat o vastă acţiune de „încercuire" a statelor indieni noi posesiuni engleze. sau dificultăţile financiare ale unor principi. Pînă şi înspre mare. a în.i IS50 Pînă la mijlocul secolului al XIX i ii rea completă a Indiei de către englezi. exploatând clauzele anumitor tratate. Gwalior) le aduse pe acestea sub un şi mai strâns. m u . Pirin ad doilea deceniu al secolului al XlX-lea.Cucerirea completă a Indici. în acelaşi sens. im ir I «30 şi 1843.1 fost folosită cu precădere pentru ca. guvernatorul general. statale din [india excepţia a două — Sind şi Gudjarat — erau înconjurate de teritorii aflate sub control britanic direct.is. sikhii răsculai.

spune Marx.. Sub presiunea evenimentelor. de acţiune în direcţia Indiei.der Bunnes ca ambasador la şahul Dost Mohamed.a acestora. fi Ml . expansiunea britanică îm Asia pîmă pe la mijlocul secolului al XlX-lea a fost dictată ide considerentul strategic al protejării graniţelor Indiei. op. voi. un acord garantiind indepen. II.i au încheiat. punctul lor nevralgic xămînea nord-vestul. 573. c a r e î ns ă x i . Dem n. de după anexarea Sindului. cu aproape 8 600 000 de locuitori. [60. pp.i după ce în 1834 sprijinise un atac armat împotriva lui D on M oh am e d . izbucnind un conflict între afgani şi persani. în cadrul intrigilor reciproce anglo-rase pentru influenţă. Pouţhas. în Opere.i i. pp. 209—210. ultimii asediară oraşul Herat. 178 . 311—313. < / ■ cit. Ultimele cuceriri engleze în India. Compania Indiilor Orientale. r. îm anul următor. voi. cit.începînd din 1849. \. 472—473. în 1837. fiinţează marele imperiu anglo-indian unitar" l. pregătiră detronarea lui Dost Mohamed prin pretendentul Shujah i r ] Marx. Problema Indiilor Orientale. „. p.alianţă. pentru a-i projpune o . 18. Englezii îl rechemară atunci pe Burnes de la Kabul. important nod rutier între Asia centrală. 1835. cit. în 1834. manevra Iu reluată în Afganistan.. CHBE. p. în Opere. 9. Persia şi India. Compromis diplomatic prin care Anglia . cit..-n ii m i' otativa sa. 234—238. D o u l a t s h a h i .. ALTE CUCERIRI ÎN ASIA Războaiele cu Afganistanul şi Persia în parte. op. prin trimiterea căpitanului Alexan. se asigure împotriva transfonmăriii Persiei într-o bază. 9. pp. op. însă fără ca Anglia să ofere vreuin angajament precis3. Deşi relativ bine consolidate după cucerirea Sindului şi Pendjiabului. Dupuis. 43 . op.. totalizau 432 000 km-. cit. d in p ar t e a p r e t e n d e n t u lu i la tr o n S h uj a h . p. Afganistanul a acceptat propunerile de alianţă ale unor emisari truşi. Londra şi Petarsburgul s-^au amestecat iîn succesiunea la tronul .. pp.denţa acestei ţări 2. pp. 15. unde Anglia continua a se teme de o posibilă invazie. în eventualitatea unui război cu Rusia..

spre Mediterana.i ridi ni Herat^ului şi să semneze. ■|V N Î IH I şi mai departe firele dominaţiei în Orientul Apro piat.. planurile engleze în Afganistan primiră o puternică lovitură. 62—73. care se sfîrşi cu un veritabil deDoulatshahi. în 1839. la Teheran. ! 1 179 . obligă pe emirul Sandului li < cedeze Karaoi şi ocupă prin luptă cu sultanul local portul A i i . împotriva căruia en glezii începuseră în februarie 1839 o campanie militară. din smmtoarea Bab el Mandeb. obligîindu-1 pe şahul Iranului . ei ocupară Kabul şi instalară pe tron pe pretendentul Shujah. op. cit. sili Egiptul să capituleze. 1800—1878.şi trimiseră pe de altă parte un corp u îm Golful Persie. cit. $ahul Dost Mohamed s-a predat englezilor. CX upă insullele Bahsrein din Golful Persie şi. sub supravegherea unui agent (britanic. care scaldă coasta de vest a Indiei. obligaţia de a nu închei. pp. de a avea. di coasta africană a Golfului Aden. anţia îm kiderii strîmtarilor Bosfor şi Diardanele pentru vasele de răaboi ale tuturor ţărilor. fără a informa în prealabil autorităţile vn gleze 2 . Hamdcn Conn. Anglia se amestecă în 1840 în conflictul dintre Turcia şi Egipt.. 37—40.i ini heie un comercial cu imamul de Mascat.frontierei de nord şi vest a Indiei — Angli. ajutînd dii I I I t i . p. pp. Drept urmare a ajutorului i< ordat. La 2 noiembrie 1841 izbucni o răscoală generală a tribun loi afgane.i l tate cu alte puteri. M a r s t o n . Anglia dobîmdi de la Imperiul otoman.iut comercial de avan tajos pentru el. E unul din episoadele ]>K. în octombrie 1840. în cadrul aceluiaşi obiectiv strategic . Cf. Alte lucrări (H a r d y. Thomas E. i . [1961]. 232) ■Jau data 1858. n.. în 1841. care l-au internat îm India. D e m a n g e o n.< îm Pi i La '. înconjura astfel de baze britanice. Britain's Imperial Role in the Red Sea Arect. din sudul Arabiei. i ou qpt ani înainte 3 . op. In august.. un tr. anulîmd astfel favoarea obţinută de K i i . In scurt timp însă. Cea mai importantă operaţie îm cadrul acestui plan trebuia să fie supunerea Afganistanului. în 1840 fu impusă şefilor somali. cit. 3 Prin tratatul ruso-turc de la Unkiar-Skelessî (1833). p. liberă trei ere pentru vasele sale. op.i i iontale în veacul al XlX-lea. care întărea influenţa engl .. In 1855 va fi din nou ocupată insuliţa Perim. 44. Marea Arabiei. în caz de nevoie.

în octombrie ei se retraseră. Kabulul fu cucerit din nou. în 1856. op. Tratatul ide pace. chipurile. voi. impunea Porsiei evacuarea zonei Herat în timp de trei luni de la ratificare şi promitea. pp.şi obligindu-se să se retragă din ţară. dar englezii dată decişi să nu mai rişte cele întîmplate în anul pi . au debarcat ila Beinder Bushir şi au înfrînt cu uşurinţă rezistenţa larmatei şahului. 155—162. CHBE. dent. cu această condiţie. a căror ură faţă de invadatori şefii lor nu reuşiră să o potolească. au ocupat insula Charak. în retragere. pentru salvarea. Sub presiunea campaniei de aţîţare a opiniei publice. 14. Armata engleză de ocupaţie trebui să capituleze. spre a-i face să respecte obligaţia de a îngădui retragerea nestingherită a englezilor. întreprinse în august 1842 o nouă expediţie împotriva Afganistanului. 1963. cînd persanii au atacat iarăşi Heratul. l Conflictele dintre Persia şi Afganistan au servit şi mai tîrziu Angliei ca pretext de intervenţie în Orientul Mijlociu. 145—148. la 1 ianuarie 1842. ajungînd în India şi relatând cele întîmplate. plătind o despăgubire de peste 200 000 de lire steuline şefilor afgani . Afganistanul. organizată de cercurile conducătoare engleze. lordul Ellenborough. evacuarea trupelor britanii e din toate posesiunile Persiei2. Neputînd ocupa această ţară. ca aco• frontierei de nord a Indiei Anglia anexă.. după ce predase aproape toată artileria şi muniţia. reuşi să scape. op. Un singur om. cit. în septembrie 1842. pp. personal auxiliar. pp.. pp. această armată de 4 500 de ostaşi şi vreo 12 000 de oameni. W c i l l . un medic. 573—575. cit.zastru britanic. guverna torul general al Indiei. Opere. 180 ' Prie dri ch E n g e 1 s. . Editura Politicii Bucureşti. recunosoînd astfel indeidenţa Afganistanului. II. din nordul Golfului Persie.. eliberară pe Dost Mo-named şi îi îngăduiră revenirea la tron (Shujah fusese asasinat BJ timpul răscoalei naţionale afgane). în K a r 1 Mar x-F r i e - . a „onoarei naţionale şi a prestigiului armatei britanice". Doulktthahi. semnat la 4 martie 1857 ila Paris. d r i c h E ngcls. 472—473. 191. englezii le-au declarat război. în 1843. a fost complet nimicită de frig. de foame şi de tir alierii triburilor afgane. întocmai ca în legendele antice despre asemenea dezastre.

voi. voi. devenea um LAC britanic. 214—215. 302 . p. Golful Bengal. 559 . pe soi oi cil. voi. op. din 1824—1826. F r i c d r i c h I i n g e l s . op. iar pe mare superioritatea britanică era atîi dl copleşitoare. Tratatul cu Persia. 73—74.i Dacă războaiele de la frontiera de nord-vest i Indi cal puţin scopul logic al consolidării apărării posesiuniloi gleze din această parte. 5 Demangeon. cit. „Din toate expediţiile militare britanice în Orient — scrie Marx referindu-se la al doilea război — mici una n-a fost întreprinsă pe motive mai puţin întemeiate oa aceea din Birmania" -. ca si ootitribuţiili suplimentare percepute au stîunit nemulţumiri în [ndi* Frontiera de est a Indiei: Birmuni. încît ar fi fost cu totul ridicolă presupui io Birmaiiia ar fi putut întreprinde ceva contra Indiei. p. 214.. . războaiele purtate împouiv. sub pretextul lezării drepturilor unor comercianţi englezi. războiul a mărit ou 13 milioane 'de lire datoria publică a Indiei. voi. în 1852. Vezi şi Karl Marx. Ithaca (New York). C a d y. K a r 1 M a r x .. în Opere. pe ace cale. CHBE. p. Dinspre răsărit. în schimb. pp. prim tratatul de la Yandabo. 304 şi nota 275 . 4 K a r 1 M a r x. [ndia nu era ameninţată de pericolul nici unei invazii. IV. p. cit. 42. Situaţia pe continent si în Anglia. [Războiul anglo-persanj'. s-a soldat cu anexarea provinciilor Assam. la fal cu Marea Arabiei. 14. Pacea încheiată în iunie 1853 .nii'oon ». 12.în amîndouă războaiele eu Persia ui folosit şi trupe indiene. Persia fi China. 12. Primul război. CHBE. pp. în Opere. 229—232. 214 K a r l M a r x .i adus Angliei provincia birmană de coastă Pegu şi portul K. p. Bengalul despărţit de Birmania printr-o regiune muntoasă. '181 1 . voi. C a d y. p. pp. 9. pp. 87—89. 9. 67—68. 67. în Opere. Birmania.. [1958]. IV. şi o contribuţie de război de 1 milion de lire sterline 3.i căreia a fost el purtat4. Arrakan şi Tenasserim. 561 . A History of Modern Burma. Războiul din Birmania. în Opere. din 24 februarie 1826. în Opere. gr< bilă trupelor. ' F r i e d r i c h E n g e l s . în Opere.i Birmi niei nu se pretează la aceeaşi justificare. 2 Karl Marx. cit. pp. 72—73 . voi 12. irnpumîndu-se Birmaniei.i început al doilea irăzboi. Faptul în sine. J o h n V. p. op.

CCXXV. aproape singurii care se ocupau pînă ' U i II n s c h w i g. 1 H a r d y op. cu populaţia sa imensă. In 1846. încercările de -i obţine însă din partea împăratului Chinei autorizaţia de a . au acceptat protectoratul britanic. Un anume James Brooke a abţinut de ia sultanul de Brunei (în nordul insulei Borneo) o concesiune cu drepturi suverane asupra părţii de sud a provinciei Sarawak. cit. a ânceput a practica ilicit.Expansiunea engleză. în 1946 1.iI reprezentat de China. El a devenit astfel întemeietorul dinastiei „rajahilor albi" din Sarawak. tom. Colonisation britannique.pătrunde ou mărfurile lor în Imperiul Ceresc se izbiseră de . Războaiele opiumului Dezvoltarea vertiginoasă a industriei atrăsese de mai demult atenţia negustorilor englezi asupra debuşeului excepţioii.5 . pe măsură ce teritoriul tot mai vast stăpînit acolo oferea mai multe resurse. După ce. an. op.un invariabil refuz. 300. Ocean Paciţique et < i. cit. H a r d y.. a autorizaţiei oficiale din partea statului chinez. „rajahii albi". strănepotul întemeietorului dinastiei. a acestor Indii insulare dki sud^estu'l Asiei. conpe portughezi. îin persoana lui Charles Vyner Brooke. 300. 85 (1961). Totuşi ea a înregistrat în 1841 un mic succes interesant. Ceea ce ea n-a reuşit să facă pe calea ilegală. Pe măsură ce dominaţia ei în India se lărgea şi se consolida. în „Revuc Historique".iti Indien. englezii anexară insula Labuan. De pe la 1773. de lîngă coasta de nord a insulei Bonneo. în felul acesta s-au pus bazele stăpînirii britanice într-o parte a marii insule.. interesul companiei pentru piaţa chineză creştea. evident. r. ce s-au arătat destul de refractari pătrunderii influenţei companiilor capitaliste străine. p. vor ceda Angliei principatul lor. (182 . p. compania a încercat să introducă opiu de oontrabandă în China prin apropierea portului Macao. stăpînire com pletată către sfârşitul secoluikji al XIX-4ea 2. Cea dintâi interesată în comerţul cu China era. m^a mai vizat aproape de loc zona Insulimdei. if. date fiind convenţiile anterioare cu Olanda. Compania Indiilor. în a doua jumătate a secolului al XlX-lea.

selor sale contrabanda în China. compania a interzis. la 29 august 1842. propuse legalizarea lui. . . 183 . care se obligau să introduci în China stupefiantul produs şi iiumizat ide companie. Acest im iden. Toate pedepsele guvernului chinez asupra supuşilor săi. impuse o despă1 Cam 12 000 kg anual. De la 1824—1837. Ea a luat proporţii. nu < omisar imperial sosit la Canton reuşi să confişte şi sa i i i . arătînd considerabilele venituri pe care statul i li încasat din taxele vamale după comerţul cu opiu. Prin acest prim tratat inegal impus de o putere europeană Chinei. Compania. . Anglia îşi însuşi insula Hong Kong.irn I U L Spre a nu se compromite. i păşească energic la suprimarea contrabandei şi. dar în acelaşi timp înch contracte cu vase particulare.icterului dăunător al acestui stupefiant. de încă trei ori. 1 Primele încercări n-au porta aviM ii 1794 însă. de ton. care începuse a dezor ganiza vistieria şi circulaţia monetară. I I . Chinezii se de iiei i . Propunerea fu respinsă.i cretcui în 1800 de zece ori 'faţă de 1773.mprotestele faţă de activitatea negustoriilor străini au irămas fără efect. în Clintii Iţi dcitul < l e mo j deste. ilar în 1824 de şaizeci de < > t i. cantitatea opiului de contra bandă crescu în continuare.i i I I . I o mare cantitate de lăzi de opiu. dobîndi libertatea comerţului prin cinci porturi chineze cu o taxă vamală de cel mult 5% „ad valorem".atunci cu vînzarea acestui articol. 'contrabanda s-a intensificat. CU un jug dl lemn în jurul gîtului. terminindu-se cu 'înfrângerea chinezilor şi semnarea tratatului de la Nankin.1 sorvi guvernului Angliei ca pretext pentru a dezlănţui împotriva Chinei primul iră2iboi al opiului. to. în 1 K3*>. cantitate admisă de chinezi la import.i ie desfâţură în anii 1841—1842. încît după doi ani guvernul im rial a introdus pedeapsa bătăii cu nuiele pentru diştii ahinezi de opiu şi expunerea lor In public. Cantitatea de opiu strecurată în Imperiul Ceresc . a lărgit producţia opiului în India şi la 1798 şi-a instituit monopolul asupra vîn/. Cam pania decisiv. Unul din înalţii dem nitari chinezi. în scopuri medicinale. pe consideî c n i i i i l i . pricinuind o pierdere unorciainţilor englezi. din partea ei. de faranâ. Alarma guvernului chinez faţă de acest comerţ era provocată mai ales de scurge rea 'necontrolată a argintului din ţară.

în Opere. Rusia şi Statele Unite au încheiat l . ajungîndu-se repede la suprasaturarea relativă a pieţei chineze şi la o stagnare. englezii au sprijinit guvernul imperial în acţiunea de înăbuşire a răscoalei taipinilor. cît şi Eranţa.. . purtat împreună cu Franţa — în cursul căruia a fost ocupat Pekinul şi jefuit l ' i l . F r i e . dintre 1850—1864. O la nda . adăpostind comori de artă — a lărgit şi mai mult posibilităţile comerţului pe baze inegale cu China. In 1859—1860. în timpul acestei răscoale. altei ţări. Cf.i iţe le U nite . i Tieintsin noi acorduri. al treilea război.. prinţr ■> convenţie. în schimb.dr i c h E n e 1 s. valoric. Volumul comerţului cu China a crescut. spre deoiebire de cel din 1839—1842. Persia }i China. 184 . Acestea. icnţa chim > a avut un mai accentuat caracter popular. obligînd China să le des■ i u . perturbaţiiile financiare provocate în China de lipsa tot mai acută a argintului. 12. faţă de 1836. incapabile a-şi menţine puterea. prin concurenţa textilelor engleze şi ale altor ţări 2 au dat loc la . în 1 Ceea ce înseamnă că orice avantaj ar fi acordat China în viitor. voi.. folosit pentru plata (mărfurilor străine.tulburări sociale care au culminat cu marea răscoală a taipinilor 3. la capătul căruia atît Anglia. i i n l de vară -imperial.. sau chiar regres al exporturilor. cu peste 75% în 1845. de el aveau să beneficieze automat şi supnjii l > i I I . în perioada următoare. să admită la Pekin reprezentanţe diplo-i n . După semnarea tratatului de la Nankin. 216—217. precum şi ruinarea meşteşugarilor chinezi. penetraţia străină în China şi împărţirea ei în zone de influenţă se vor baza tot mai mult pe conlucrarea cu clasa dominantă şi guvernul imperial chinez.porturi. Pe de altă parte. în i ratate comerciale asemănătoare cu cel de ia Nankin. cu centrul Ia Nankin. pp. i i n i pormanente şi sa permită străinilor liberă circulaţie prin fără şi dreptul de navigaţie pe căile fluviale chineze 4. care a paralizat în mare măsură autoritatea guvernului imperial din Pekin. englezii au declanşat al doilea război al opiului (1856—1858). una din capodoperele arhitecturii chineze. piaţa chineză a fost asaltată cu mărfuri englezeşti. i P i n T ie n K uo = Re ga tu l C e r e s c a l Ma r ii P ă c i. A şa a u nu mi t icefti răsculaţi statul întemeiat de ei.gubire de război şi aşa-zisa „clauză a naţiunii celei mai favorizate" *. 4 In euriul acestui război. Fr anţa şi Rusia au impus şi e le Chine i.

prin concesii rea economică şi politică a ţării K EMISFERA DE VEST ţârii de Lbii Lunea apadui li America Latină şi Indiile Apusene Marele eveniment politic ce caracterizează istoria sferei de vest în prima jumătate a veacului al XIX-4ea a Foii eliberarea coloniilor spaniole şi portugheze. pentru a restabili echilibrul celei Vechi" 2. 8 W e i 1 1. 73 . v o i . î n O p e r e . K a r 1 M a r x. K.condiţiile creşterii nemulţumirilor popul apoiere a Chinei. în Opere. 3—23. ■ n ' u ş teren oficială din partea guvernului ibritanic a Mexic ul ui . grupate în aşa-inumita Sfîntă Alianţă. 12. cit. Noul război cu China. Britain and the Independence of Latin America. 12. pp. pp. completă a colonialismului hispano-portughez în această parte a lumii a prilejuit Angliei o lărgire a debuşeurilor sale comerciale pe piaţa noilor state independente. pentru irijinul puterilor străine. care se răsfAngeau tului de stat. 7. voi. constituirea ilistate independente în întreaga Americă Latină. pp. pp. [Noua expediţie a englezilor în China]. voi. cit. 547—548. pp. Columbiei şi Argentinei. p. 9 . P« liă si China. ministrul de externe George Canming dei Iară cu emfază : „Am chemat la existenţă Lumea Nouă.. opunîindu^se proiectelor de intervenţie contrarevoluţionară ale Spaniei şi marilor puteri reacţionare. Karl Marx. în Opere. op. Prăbuşi. voi. 216—217 . I. F r i e d r i c h E n g e l s . 1938. pp.gffs. voi. 1 K a r l Mar x-F r i e d r i c l i E n g e l s . voi. 12. p. A i l i n î i u l li cunoştinţa Camerei Comunelor. Istoria comerţului cu opiu. în Opere. 13. vezi şi K a u f ni a n n. [Tratatul anglo-chinezj. 12. Kditura Politică. Acesta a fost şi motivul pentru care Anglia a acordat sprijin diplomatic mişcării de eliberare din America Latină. voi. p p . op. 1812—1830. < Kford. 553— 560 . Selected Documents from the Foreign Office Archives. 568— 570 şi 587 . pp.. 175—180 . în Opere. 1962. Webster. voi. 77—78 . în ianuarie 1825. Karl Marx. K a r l Marx. vor încerca. în Opere. Prima cronică internaţio nală. 185 . 239 . în Opere. 1 0 2 — 1 0 5 . C. Revoluţia din China si d i n E u r o p a . Bucureşti. PriedrichEn.

foştii sclavi au fost trecuţi în statutul aşa-zisului sistem de „ucenicie" (apprenticeship). cacao.. Drept urmare. 1 F r a n c o i s C r o u z e t . . p. M C . I I .. 483 et passim. Scăderea preţului zahărului a fost marcată de o criză extrem de severă. obligînd pe proprietari la încercări de ireconversiune a acestora spre noi ii uluiri : cafea. numai pentru mîncare.idus în Anglia din Cuba sau Brazilia şi cel din Indiile • l < .. Sînt grav 'lovite de scăderea continuă a preţului zahărului pe piaţa mondială. The Free Port System in the British West Indies. în „Revue I [ist. mai ales în anii 1842—1845 2. ca inutil. 485. în aceeaşi perioada. < Ulii . i i in a 1. cit. Timp de 6 ani după eliberare 4. ce îşi crease o bază în Europa. legea de aboilire a (sclavajului în coloniile engleze. p. afectat de creşterea producţiei de zahăr din sfeclă. p. ■'. Aşannumkul „Sugar Duties Act" (Legea taxelor asupra zahărului) a stabilit tarife egale ide import între zal u n i l .. în 1822 fu abolit. cu perspective infinit mai largi de dezvoltare economică. tom. an. Importurile de zahăr din Indiile de Vest au scăzut considerabil după 1830. împrejurările acestea au mai adăugat un motiv la decadenţa accentuată a coloniilor engleze din Antile. 58.. din cauza acaparării de către Anglia a altor colonii. Ele devin posesiuni de importanţă secundară. conform prevederilor legii. .Independenţa fostelor coloniii spaniole şi portugheze. Desfiinţarea sclavajului s-a aplicat în Indiile Occidentale cu data de 1 august 1834 . atîta vreme cît America Latină era supusă monopolului comercial hispano-portughez. CCXXVI. statutul porturilor „libere" din Antile 1. R e c e n z i e l a l u c r a r e a : F r a n c e s A r in ( i ■ . sclavii ocupaţi în agricultură erau obligaţi să presteze foştilor stăpîiii 45 de ore de muncă pe săptămână. ' IVntru sclavii din alte munci dccît agricultura termenul era de I nu 186 . deşi alcătuită cu toate menajamentele posibile pentru marii plantatori. Legea a precipitat declinul plantaţiilor. A survenit. în anii ide tranziţie spre statornicirea relaţiilor de muncă salariată. 85 (1961). libertatea comerţului cu inoile state. bumbac 3. op. în timpul blocadei continentale napoleoniene. au desfiinţat dintr-o dată comerţul de contrabandă ce înflorase iîn Antilele engleze. a pricinuit totuşi anumite dificultăţi economice.Vest. în anii 1830—1831..inc".

După expi ra termenului. wn caz de boală sau infirmitate. 501—502. în schimb. de timp. Din punct de vedere politic. plată mult inferioară celei a oricărui muncitor alb. fără a mai vodbi de salariile din metropolă 3 .îmbrăcăminte. • De regulă. pp. au introdus sistemul amenzilor pentru lipsa sau întârzierea de la lucru 4 . pronunţată însă de ma im <le proprietari. casă îşi asistenţă mali» . în Jamaica. negrul cu fam ili a sa puteau li evacuaţi cu forţa. îşi puteau perrniti ofere salarii foarte scăzute. aveau să im n diţie.pe care o ocupau timp de trei luni după eliberarea lor completă. Refu ui | celor 45 de ore de muncă gratuită îi ficea pasibili de pe deapsa cu biciuirea. dacă plît iu untioipal o lumă fixată ca răscumpărare a libertăţii eoni plen-. r\vi Ui dreptuil să-şi scurteze perioada de „ucenicie". i l . pe acee. pp. ei munceau tot la stăpînul căruia ti prestau cele 45 de ore. In caz de neplata a chi ri ei . spre deos'ebire ide Jamaica. dobindite în vremea războaielor 'napoleoniene şi confirmate de tratatele 1 Cu privire la promptitudinea şi eficienţa acestei „asistenţe medi cale" din partea plantatorilor pentru foştii lor sclavi. Intr-adevăir. Un alt mijloc de presiune asupra foştilor sclavi şi totodată de exploatare a lor pînă aproape de limită a 'fost dispoziţia ca ei să mai poată dispune de casa . Poate cel mai important rol al sistemului fost de a ajuta pe plantatori să fixeze salarii cît mai care. U I KK I OS . în B. erau liberi să se angajeze ca salariaţi 2 .cînd negrii cereau de la 3 şilingi şi 6 pence. posesiuiruile noi. plantatorii pretinseră negrilor chirie pentru îină la 5 şilingi săptămîmal. atunci cînd salariul lor. se iridica în genere la 11 şilingi şi 8 ponce. pînă la 1 şiling si 8 pence pe zi. cîtă vreme ei aveau asigurat acul minimum de 45 ore muncă gratuită săptămânal. sau cel mult pînă la 1 i u n i e 1839. Refuzul lor de a lucra a făcut ca salariili se stabilească între 1 îşiling şi 8 pence — 2 şilingi şi 6 pi pe ai. nădăjduim că citi torul nu-şi va face iluzii. nbidem. nai că primeau salariu pentru orele in plus. 187 . i ' In rostui] timpufcii. prin uzanţ ă. 498—499. » CHBE...işi durată. plantatorii au < < < negrilor 1 şiling. plantatorii n-au pretins această chirie foştilor sclavi. tim p de 4—6 ani . II. j > < . pînă la 4 şiling 6 pence pe zi.

Tobago). un statut politic intern asemănător cu al vechilor colonii. dar în 1783 fusese cedată Franţei. Barbuda. / .U. Argentina căuta să-şi stabi1 englei la Washington.u'hn şi consiliului său. 489. în 1832. p . Numai insula "Iobage. a obţinut. Coloniştii spanioli fură eva-' H ! i . printr-o convenţie care declara neutralitatea coastei Mosquitos şi a zonei maritime adiacente. prin care . pp. ' 'HBE. ministrul I ( / / / . Pe la 1774. St. între 1820 şi 1828. Mai întîi. ' I. dar fără a renunţa la pretenţiile de posesiune formală asupra lui. insulele Leeward (Antigua. Grenada. iar Anglia a recurs ohiar la o demonstraţie navală pe coastele Americii Centrale. după începuturile promiţătoare ale relaţiilor dintre Marea Britanie şi . unde singura posesiune engleză era micul Honduras britanic. I M D I ) era secretarul de stat al S. venirea la putere în Nicaragua ■ ontuirierului de origine americană. căreia i se acordase deja în 1768 dreptul la o adu nare reprezentativă aleasă. Statele Unite au jinit în schimb. englezii evacuaseră complet arhipelagul. Vincent.din 1814—1815. I I . Incidentul s-a aplanat însă în octombrie 1856. din pricina insulelor Failkland. după 1815. în sensul că puterea ora concentrată în întregime în mâinile guvemator. I I . Montserrat. din ordinul juntei revoluţionare de la Montevideo.noile state libere. Anglia a încheiat la 19 aprilie 1850 cu Statele Unite aşannumitul tratat ClaytonBulwiT2. i .raporturilor cu Argentina. avînd reşedinţa în Antigua. Ghristopher. la 1855.. în 1811. Nevis) şi insulele Virgine au fost integrate într-o federaţie. 474. Wa'lken Ambele ţări i acuzat atunci reciproc de încălcarea tratatului ClaytonIVulwcr. a intervenit o perioadă de răcire a . St. Reşedinţa guvernatorului general se afla în Bairbados '. 5 40 . în frunte cu un guvernator general.i ci.A. Deoarece Anglia şi-a ţ i n u t stăpînirea foi Hondurasul britanic. Cu privire la America Centrală. aveau un regim mai puţin evoluat decît cele vechi. iar Bulwer. 188 . La fel s^a procedat un an mai tîrziu cu insulele Windward (Barbados. în America de Sud.ambele părţi se obligau să nu colonizeze > nu încerce a exercita vreo dominaţie de orice fel asupra teritoriu din această zonă3. Dominica.

189 . Paris. Ne n de limbă spaniolă se aşezară aci. pe această cale. la 500 000 în 1815 şi la 1 843 000 în 1851. p. 3 D e m a n g e o n. Noi incidente surveniră în legătură CU refuzul guvernului argentinian de a permite vaselor străine navigaţia pe fluviul Parana. reocupi arhipelagul..lească suveranitatea asupra insulelor. 6 5 . op. industriei forestiere. De la cei 60—65 000 de râncezi care trecuseră în 1763 sub dominaţia Angliei. a IV-a. obligînd astfel Argentina să semneze în 1852 un tratat prin care se reglementa 1 fluviu tuturor corăbiilor. 81. pe baza căruia colonia a păşit într-o perioadă ide prosperitate economică 2. Colonie tipică de emigraţie. a creat dificultăţi. satisfacerii nevoilor britanice de lemn de construcţie. [ 19 49 ]. în 1841. pp. Mary Q u a y l e I n n i s . Fu rîmlul Argentinei înainteze proteste. II. [1954]. Canada cunoaşte un spor continuu de populaţie. 112—113. care se procura din ţările limitrofe Mării Baltice. An Eco nom ic History of Canada. 1965. • ! John B a r t l e t B r e b n c r . Canada Blocada continentală. cu începere de pe la 1808.:ezi) k 1801. 71. Anglia proti cele din urmă. The Interplay of Canada. 544—546. a transformat considerabil caracterul etnic al Canadei. ed. în decembrie 1832 — ianuarie 1833. cit. un act al -parlamentului autoriză deportarea de W na|i în arhipelag 1. Cererile engleze s^au îndreptat atunci către Canada. Anglia şi Franţa instituiră o blocadă navală comună asupra Buenos Aires-ului. Toronto. determinînd un considerabil avînt al. C l a u d e F o h l e n .guvernul britanic nu le a&du OUfl. recuimpăinitoare era emigraţia engleză şi îndeosebi scoţiană •'. the United States and Great Britain. p. pp. N e w Hav en . făcând din francezi o (minoritate şi r u l k î n d mult însemn ă1 Ibidem. ed. în 1845. s-a ins la o populaţie de 240 000 de locuitori (britanici şi fran. profitînd de um incident argentino-amri li reahemarea guvernatorului argentinian. a IlI-a. decretată de Napoleon în 1806. North Atlantic Ţriangle. p. L'Amerique anglo-saxonne de 1815 â nos jours. dar .

Mc familie. aliată cu proprietarii » CHBE. Adversarii o ironizau cu denumirea de „Family Compact" 2 . clici. Alături de pătura dominantă. era poreclită II i „Scotch party". de inspiraţie combinată whig (liberală) engleză şi democratică americană. Opoziţia. introducerea unui guvern responsabil şi a tuturor instituţiilor parlamentare engleze.. In Canada de Sus. mu atît în planul contrastului etnic-maţional anglo-f. Gruparea conatoare. în locul opoziţiei naţionale dintre francezi şi en glezii. în prima jumătate a veacului al XlX-lea. VI. ajunge (la 455 000 în 1841 K Noua situaţie avea să ridice din nou problema reorgani zării politice a Canadei.raneez. reprezentând mai ales înalta funcţionăirime şi ini i . în baza actului constituţional din 1791. Liderul partidului a fost William Lyon Mackenzie. înăuntrul fiecăreia din cele două provincii. 190 . rod al luptelor din secolele XVII—XVIII. în numele aderenţilor săi. p. care. cuprindea în mare majoritate emigranţi de dată mai recentă. viaţa politică era dirijată de o grupare «taică. reprezentând restul burgheziei şi denumită părea „malcontenţilor" (nemulţumiţilor). Ea a con-Mi mit nucleul partidului tory (conservator) din Canada de '«ir.ii polii ii a dintre conservatori şi liberali. 251. de la 80 000 de locuitori în 1815. apare în avanscenă — fără a o acoperi însă pe prima — opoziţia so ci. cît în cel social-politic. separată în două provincii diverse din punct de vedere etnic. deţinea puterea atk la Toronto cît şi ila Quebec. In Canada de Jos. care. mulţi de origine americană. împărtăşind convingeri republicane şi preconizând. i de episcopul anglican John Strachan. reprezentând păturile burgheze nemulţumite de caracterul prea îngust al instituţiilor repre zentative. s-au format grupări de opoziţie. prin legea din 1791.tatea Canadei de Sus. Ea va evolua repede spre constituirea unui „partid al (reformelor". fiindcă era formată din negustorime bo■ în mare parte de origine scoţiană. Efectul emigraţiei s^a resimţit. care acaparase conducerea politică. nuanţele politice se complicau prin împletirea contradicţiilor sociale şi naţionale. Această re organizare va fi însă şi rezultatul evoluţiei politice interne a celor două provincii.

i Li prin Oi păţii şi franceze prin origine.. anima şi pe liberalii lui W. 1 Anglia 2 .astfel apropierea din ele şi semnificând atenuarea exclusivismului naţional engle francez. în Canada de Su Pe nesimţite. Proiectul a fost respins. Apropierile şi paralelismele fundamentale în evoluţia politică a celor două provincii se profilează mai ales de pe la 1820. op..funciari (mulţi din ei nobili) şi vîrfui imii de origine franceză. L. Din „englezi" şi „francezi". Opoziţia. 191 . cit. op. mai . prin proteste adresate miniştrilor britanici. începînd cam cu ii 1829. în ambele provincii. a determinat probabil şi opinia unui comitet al Camerei Comunelor. 56—64. cercurile engleze din Canada de Jos nu înaintat un proiect de uniune a celor două provincii. realităţile politico-sooiale. 2 G i r a u d. cu alte cuvinte acelftfi prin cipiu al guvernului responsabil în faţa parlamonuili. Şef aii partidului . muilţumit. VI. care siugerase guvernului britanic soluţia administrativă din 1791.i Ar naţionalism francez şi clericalism catolic. ul a de Sus şi o încurajare a ei în Canada de Jos.liţiei în < . îmbibată însă ou o puternică und.. Camera Comu-. Louis-Joseph Papineau (1786—1871). pp. printr-o emendare constituţio-n. fac să apară „canadienii". cit. ii frecvent criticat. aşa-numitul partid duna i aci interesele majorităţii burgheziei.i alianţei dintre opoziţia liberală a ambelor provincii. Faptul atrase după sine o întărire a opo. obţine o adunare aleasă pe o bază mai largă. a adoptat o linie liberali. pro gresistă. din ionul cărora reiese sensibilizarea sentimentului naţianal-particul. 207—209. pp. Revendicarei I u n damantală a acestei grupări era dreptul de control ii adu nării asupra organelor executive. conturarea unor perechi de partide poli adverse a dus la sprijinirea reciprocă a conservatorilor şi li ralilor din ambele (provincii. Eşecul acestui proiect. de pildă.. cu tradiţiile şi duşmăniile lor. creatoare de noi comunităţi de interese. Maokenzie. p.intern instituit prin actul din 1791 este tot u i . dupS 1815. cînd Canada de Sus. 60. 236 et passim . însăr1 Formarea partidelor politîce în cele două Canade : CHBE. unul 1 mi un. în acest an. lansai prematur.i lă.ii ae Papineau. pregătind . G i r a u d. devenind ' ' ■ 1 urai reprezentativă decît era.vrist al firanco-canadionilor. oom bătut imodi.i M.1 devenit.

în 1834. „Cele 92 de rezoluţii" nu i unirii. 456—457. Hans •. 1960. Lansate nanifest. în „EHR". 245. pp. acest program releva în Papineau un discipol moderat al revoluţiei franceze. redactată de W.. De un tratament asemănător avu parte şi opoziţia liberală din cealaltă proviimcie 4. care a făcut-o să fie calificată drept o nouă „Declaraţie de independenţă". 308. cit. " Mor ton. 192 . i i I l'wbleme der Britiscben Reichpolitik in Kanada : die Rebellion ton 18 ■/. cit. ale cărui puncte esenţiale erau : recunoaşterea drepturilor adunării de a controla actele de guvernămînt şi finanţele şi crearea unui consiliu «legislativ eligibil s. Drept urmare. în Canada de Jos. Modul în care cercurile liberale din Canada ridicau problema unor organe executive responsabile la faţa adunărilor locale conţinea germenele unei formule noi de conciliere a unităţii imperiului cu autoguvernarea coloniilor 2. Rrin întreg conţinutul său. dar cu o mai pregnantă nuanţă republicana. 227—232. în cazul că opoziţia nu s-ar fi liniştit. Ele duseră la izbucnirea unor tulburări ia Montreal. pp.. cit. 65—66. 19. Marburg. op. 87 000 de semnături de adeziune. op. pentru moment. într-o campanie populară. cuprindea „Declaraţia reformatorilor din Toronto". Co mitetul a recomandat să nu se insiste. p. L. Mackenzie. guvernul din Londra respinse revendicările formulate de Papineau şi ameninţă eu suspendarea regimului reprezentativ. un admirator al oon*tfltuţiei americane şi al celei franceze din 1791. internă din Canada. Kennedy.cinat să ancheteze situaţia. Documents of the Canadian Constitntion. în 1832. 234—236. nr.. în ambele provincii. Gir aud. pp. 66 >88. VI. ///(/:. soldate cu morţi şi răniţi. 264—268. intensificarea acţiunilor opoziţiei îndeamnă puterea executivă la felurite acte arbitrare împotriva adunării reprezentative. în direcţia unirii celor două provincii 1. Ldei asemănătoare. Papineau redacta programul partidului canadian. al cărei raport conchise împotriva oricărei reforme politice esenţiale. ' W I'. 1963. denumit „Cele 92 de rezoluţii". op. M. tulburările ce avuseseră loc şi lansarea celor „92 de rezoluţii" au determinat guvernul britanic să trimită a comisie de anchetă. pp. 1 IUrlaw—Madden. în 1828.

Lower. F o h 1 e n. XLVI). 2 1 13—451 193 . senioriile de tipul veacului al XVII-ilea. se adăugau contradicţiile dintre cultivatorii rurali şi proprietarii funciari francezi. The Durham Report. deşi înfrînte. A r t h u r R. El ajunse ia concluzia că cea mai bună soluţionare a crizei ar fi introducerea guvernului responsabil. în ambele provim ii izbucniră răscoale. Oxford. în felul acesta. Rebeliunile din 1837. ipropuse unificarea celor (două provincii. şi-au făcut astfel efectul. care-şi menţinuseră. p. Răscoala din 1837 şi actul de uniune din 1840 în noienibrie-deeembrie 1837. cit. atinseră punctul culminant. O nouă misiune specială de anchetare a stărilor de lucruri din colonie a fost încredinţată lordului Durham (mai-noiembrie 1838). elementul englez ar fi contrabalansat. Burghezia franco-canadiană. 150. cît şi Papiineau. a II-a. In Canada s-a reintrodus regimul militar. Natlon and Neighbour. Toronto. ed. cu îngăduinţa regimului britanic. op. s-au refugiat în Statele Unite. Cf. după îinfrîngerea insurecţiilor. M. Raportul lui Durham. Atît Mackenzie. 1952. 161. contradicţiile politico-sociale din Canada. pp. şi avînd fără Jmdoială un rol în agravarea lor. 158. Categoriile Turale erau atinse de fluctuaţia preţurilor şi de criza producţiei de grîu. conduse de partidele de opoziţie. a căutat să dirijeze nemulţumirile ţăraniilor pe un făgaş politic îşi naţional1. Englezii au reuşit să facă faţă situaţiei. unde textul însuşi al raportului relevă limpede intenţiile de a-i deznaţionaliza pe franco-canadieni. 82. 171—173.. Canada. cu suspendarea statutului constituţional. separatismul francez din Quebec. generate de problema responsabilităţii guvernamentale. în cadrul unui parlament unic. prin forţa armelor. însă şi pp. 17. care se datorau siste mului seniorial şi tehnicilor agricole înapoiate pe care el le conserva. cu apre cieri foarte elogioase la adresa lui: „Magna Charta celui de-al doilea imperiu britanic" (p.La tulburările politice. în acelaşi timp. [1946]. 71. publicat de Reginald Coupland. Mai gravă a fost cea din Canada de Jos. Ele au contribuit la introducerea guverniului iresponsabil în Canada 2. avînd unele interese comune cu proprietarii funciari.

pp. dar nu guvernează". Actul de uniune a Canadei. : lesiuni parlamcnr. folosind libertăţile parlamentare acordate de actul din 1840. noua capitală. Charles Metcalfe. CHBE. Trebuie avut în vedere şi faptul că între 1841 şi 1846 la putere se afla partidul conservator. VI. 536—550. Pe o astfel de bază. în cele din urmă. In 1849 se va ajunge însă . la Kingston. De aceea. l i i c r n . Guvernul avea să fie răspunzător în faţa parlamentului. la a ltă f ormulă de compromr. Liberalii susţineau însă că acesta reprezintă coroana britanică. Dacă guvernul britanic a fost destul de expeditiv în apli ca uniunii. format dintr-o adunare aleasă pe patru ani şi un consiliu legislativ numit de puterea executivă. metropola a ezitat. P. interpretau actul din 1840 în sensul că primul ministru al oricărui guvern avea să fie însuşi guvernatorul general. Francezii din Canada de Jos au arătat multă reticenţă faţă ide unificare. 8 1 194 . pe cîtă vreme raportul Durham şi Actul de uniune fuseseră opera liberalilor. iar autorul acuzat de complicitate cu „rebelii" canadieni. a luat totuşi ca bază recomandările sale. u i v r . provizor iu. promulgat ila 23 iunie 18401. cit. să poara preîntâmpina oi it e tendinţă de asimilare a lor din punct de vedere naţional. cît şi unuil din urmaşii săi. 1 dintîi parlament unic al Canadei s-a întrunit în iunie i I. După recenta înfrîngere a răscoalei din 1837 nu aveau însă nici o posibilitate de rezistenţă. sub guvernatorul general. K e n ne dy. Timp de vreo cinci ani. Atît guvernatorul Sydenham. francezii sperau ca. p î n . de i î r c 4 ani. nu acelaşi lucru se poate spune despre aplicarea principiului responsabilităţii guvernamentale în faţa parlamentului. în cazul opţiunii pentru Toronto sau Quebec 2. el acorda Canadei uo parlament cu toate drepturile obişnuite ale unei astfel de instituţii. op. Unificând cele doua provincii. Cf. aleasă tocmai pentru a evita optibilităţile care s-ar ifi putut ivi. ei au adoptat linia strângerii legăturilor cu liberalii din Canada de Sus. 345. constituind împreună un puternic partid liberal. Echipa Textu l la W. p. i la alegerea definitivă a anei capitale potrivite. ceilalţi înfrînţi ai răs coalei.irc .Raportul lui Durham a fost violent criticat de unii membri ai parlamentului britanic. lord Sydenham. la Toronto şi Quefoei .. prin urmare îi revine acelaşi rol : „domneşte. Aplicarea actului a început din august 1840. M.

P. Selected Speeches and Documents.. după cum apreciază un istoric canadian. A fost autorizată folosirea limbii franceze în parlament.guvernamentală. pp. Actul din 1840 era aplicat astfel pentru prima oară. pp. cit. op.. 476 . M.nudei un guvern format din oameni care să se bueui parlamentului. în primăvara anului 1849 2 . W. în i3 n i l nsului electoral 3 — semnifică de pe acum r . Prin cele dintâi măsuri ale noului guvern s-a înscris ■■lege. cit. cit.. 506. cit.. pp. dintre care prima. op. farm ilui Din acest moment. p.. c it.wc u n i i ni vor devansa metropola în domeniul reformelor politice şi so iiile . i i Angliei. în 1846. i i i n . p. cit. 195 L o w e r. ân spiritul său adevărat. I I i r d y. 316—317 . dacă ne gîndim că în colonii nu exista nici pe departe o clasă socială 1 2 i i i-(1 a 1 e Keith.. La 11 martie 1848. Din 1848. A r t h u r Ber- .. pp. 66—73 . reveniţi la putere iu trecut prin Camera Comunelor decizia de a ( . Tepre/onimJ p i n u l u i majoritar. 17. P o u t h a s. op.. op. Hincks şi Monin. întru totul asemănător cu al oricăirui alt stat burghez îlnaintat. Robert Baldwin şi Lafontaine.. Kennedy. Ea a stârnit unele tulburări şi proti la Montreal. Elgin a încredinţai li taior lor. W e i 11. îşi vor constitui un regim cu nuanţe mai democratice ilcrîi . Sub un guvern aceeaşi nuanţă. a fost totuşi votată legea care acorda amnistie „rebelilor" din 1837 şi indemnizaţii victimelor răscoalei. Fizionomia sa va fi completată în deceniile nitoare punnr^o serie de reforme. op. 186. 579—583 . op. I. dar prezidat din 1851 de doi şefi mai tineri. p. 345. op.'are dobândesc guvern responsabil şi deplină autoguvetin. s-a instituit în Canada o formă de responsabilitate mini riailă mai completă chiar decît în Marea Britanic 1 . liberalii. cit. Canada a cunoscut un regim parlamentar-constituţiona'l. Numirea guvernatorului lord Elgin. i Im Ourhwn. Fapt de altfel normal. i i i i imctivă ce apare în cadrul Imperiului britanic : < olani iile «. în frunte cu primul ministru.. Z i e h e n. a G i r a u d. 521 . a coincis aproape cu o victorie electorală a liberalii©! dieni (în 1847).i acordării de indemnizaţii pentru pierderile de proprietăţi în timpul rebeliunii din 1837. trebuie să fie o emainaţie a parlamentului. p.

în I K32 :.. p. pp. lordul Selkirk luă ân anul 1812 iniţiativa înfiinţării unei colonii agricole scoţiene. ' ( 'HBE. BartI c t H i r li I I r r—Donai d C. şi majoi iuţea catolică. 1960.. 89. p. pricinuite de antaI I I I U ] dintre minoritatea protestantă. 347. ceea ce a dat o lovitură decisivă influenţei marilor proprietari funciari. 1963. care ■ mai mare influenţă în consiliul guvernatorului. P o u t h a s . de la compromisul din 1688 şi până astăzi. 244. VI. cu vederi mai liberale.. B r e b n e r—M a s t e r s. pp. La începutul anului 1848 se acordă guvern responsabil Noii Scoţii şi Noului Brunswick. 164. iar ân 1851 insulei Prinţul Eduard2. 201—202. Alte provincii canadiene Actul din 1840 pentru Canada propriu-zisă a atras după sine concesii similare făcute de Anglia şi celorlalte colonii ale sale din America de Nord. VI. p. 196 . 429. 242 HBE. se achiziţionară cam 116 000 de acri pe Red River (Râul Roşu). <*/■ I I / . 347 . p. 357—360. Cu sprijinul său bănesc. cit.cu tradiţii aristocratice şi cu forţă economică de talia celei din Anglia.. cit. op. conservatoare. M a s t e r s . nul responsabil4. 179. Canada. J. punîndu-se bazele unei mici aşezări. Guy F r e g a u l t—M a r c e i T r u d e i . care a constituit. voi. p. I. aproape de limita teritoriilor concesion.ue Companiei Golfului Hudson. fie şi îm accepţiunea burgheză a cuvântului. cu guvernator şi adunare aleasă. Compania de blanuri a Nord-Vestului voi să distrugă aşezarea. ân ciuda opoliţiei conservatorilor. A Modern History. op. Ann Arbor. an după care a urmat o perioadă de frământări inie i n c . Newfoundland (Terra Nova) primise statutul de colonie. Histoire du Canada par Ies textes. op. numite Assiniboia. un permanent element temporizator al democratizării vieţii politice engleze. în anul 1854 a fost desfiinţat prin lege regimul proprietăţii senioriale în Canada de Jos 1. cit. dar Selkirk interveni pe lângă autorităţi 1 F o h 1 e n. se introduse şi ân Newfoundland gu. Montreal şi Paris. Pouthas. 4 Ibidem . rămăşiţe ale feudalismului de import francez. p. în centrul Canadei. mergînd şi aci pînă la mici revolte. în 1855.

. OCEANIA Australia Evoluţii Australiei wn prima jumătate a secolului al XIXlea adme vag aminte de aceea a Canadei.[tu vertiginosul „Goldrush" — năvala după aur — ou rapid. p. 0 creştere apreciabilă A populaţiei.. avînd la început capitala în orăşelul New Westaninster 2...aptului că ambele erau. A urmat obiţ. co lonii de emigraţie. op. ipe insula Vanicouver.. 100.: [jca aşezare a devenit un focar de atracţie în colo a centrului Canadei. prin excelenţă. coloniile din cuprinsul ei s-au întins de la un ocean la altul. din care aproape 20 000 erau 1 1 W. lîin . cam 24 000 de locuitori. CHBE.. pp. cînd s-a descoperii tui rîul Erazer şi la locul numit Gariboo.. pe un teritoriu vast cît un continent. 419 ... să înceteze hărţuiala lor împotriv. agenţii comp.. Moiton. G i r a u d. VI.\ Ii loarea ei..it ive. iar spre sfârşitul perioadei i a ridicat problema do1 I I I i lor cu instituţii politico roprezeiii.mul 1849. pp.. 45—61. sub numele de Columbia britanică. cit.. explorî. parte componentă a federaţiei i sun i'dui n Pe coasta Pacificului.nd şi (li continental.. cu sprijinul acestora. Poate mai mult pe baza eoiiuini. constituită îin colonie a coroanei. Compania golfului Hudson r i d în 1843. Du lovitura cea mare a venit lîn 1858—1859. Coloniştii de pe Vancouver. împreună cu Ţara Van Diemen (Tasmania). L. if ortul Viei insula îi fu iîn (întregime concesionată. Ea a format nucleul statului Manitob -mai tîrziu. 89.. Im > liliţi. în acest timp... au descoperit acolo cărbuni. 197 .i f.şi. i mu Ii .. La 1821 ea avea. Australia a cunoscut şi ea. în 1851..i .i i graţie a tot soiul de oameni şi cu intervenţia guvernulu i care a silit compania să cedeze în 1858 drepturile ei asupri zonei.. In 1817... A foţi ■> achiziţie de care compania >nu s-a putut bucur. Manitoba...

347. aproape de vări fluviului Murray. la 1803. La 1848. I. în Opere. de la extremitatea sudică a Australiei. op. p. cit. guvernatorul DairBng. De la 1825.. căpitanul Freemantle luă în posesiune. pe ţărmul de răsărit al Marelui golf australian. 198 . avînd pe la mijlocul veacului trecut vreo 70 000 de locuitori şi cea mai mare densitate a populaţiei. voi. Noua Galie de Sud. Clark. 115. p. cit. din Noua Galie de Sud. 190. r ' II . se puseră bazele coloniei Australia meridională şi reşedinţei sale. a pornit iniţiativa primei aşezări de colonişti-ocnaşi în Ţara Van Diemen 2. unuil din guvernatorii ei. La 1835. op. numărul imigranţilor de bunăvoie întrecînd pe al ocnaşilor 1. 183. la ■ 1. azi Melbourne. p. relevîodu-se prezenţa unor imense întinderi de deserturi6. p. pe ţărmul nord-estic al continentului. 72. oraşul Adelaida. 184 . declarată în acelaşi am colonie aparte. în numele Angliei. coasta de vest. Ele au început a fi puse cu adevărat în valoare de pe la 1820. resursele coloniilor australiene erau aproape exclusiv agricole.. a sprijinit înfiinţarea oraşului Port Phillip. Diemen va avea o administraţie separată de Noua Galie de Sud 4... op. 63—65 j D c m a n g e o n . se constitui. La 1834.. La 1829. Aceasta din urmă.ir la nord de Noua Galie. inclusiv traversarea lui de ila sud La nord. op. î. în 1859. iformînd colonia Victoria. • Nowack. Ţara Van. op. populaţia sa crescuse la peste 330 000. Nowack. în jurul anului 1860 fură întreprinse şi călătorii de explorare a interiorului. cit. CHBE. p. ' B i i n ard. districtul Poart Phillip.1 i ii a r d.. sub numele de Australia occidentală. VII. extinse zona posesiunilor engleze de la 135 la 129° longitudine estică. în sfîrşit. Din „colonia-mamă". cit. 7. op. * K a r 1 Mar x-F r i e d r i c h Engels. părea a fi destinată celui mai sigur _ viitor 3. p. op.deportaţi. King. p. ' I >>11 1X53 se va numi oficial Tasmania. colonia Queensland.. 53 . cit. A treia cronică internaţionalâ. La 1824. p. Creşterea oilor şi producţia de lînă au devenit în acest timp avuţia naţională a Australiei. cit. 474. se desprinse din Noua Galie. o dată cu impulsurile imigraţiei de oameni liberi.. ' I" o u i li a s. pp. cit. unde aşezările datau de pe la 1824 5. Pînă la mijlocul veacului. pe coasta de sud a Australiei.

în anul 1801.. 188—195.. Administraţia a căutat. deţinui din Paramatta. 156. ca un întrezăririi perspectivelor ce se deschideau vieţii economi' s-a înfiinţat „Societatea australiană de agricultura" ' I valoarea lînii australiene este oficial recunoscută . între 1856 şi 1840. 169. » CHBE. Spre sfîrşitul acestei perioade. 8 F i t z p a t r i c k. iquatteriamuil a fost reglementat şi recunoscut oficial.i de OOnjumctura lînii a învins opreliştile. în <J>> de ani.' priciiiuiii. în anii I 794 i John'Mac Arthur. 294 . il c i spre interior a coloniştilor liberi. 179. pp.. p. 1 Datorită producţiei australiene. p. Unul din guvernatorii Noii Galii constata că nici toate ar matele Angliei n-ar fi capabile să mai pună stavilă procesului şi să întoarcă turmele de oi de pe pSaninturile pe care se răspândiseră 4. Perioada pastorală a istoriei australiene a dat loc tor afaceri extraordinare. Anglia s-a putut dispensa. între 1830 şi 1850. op. iar la 1860 în jur de 20 de mailio La 17 august 1821 avu loc la Londra prima torva duzini de baloturi de âînă australian. Peste douăzeci de 300 000. nos în Australia. de a importa lînă străină. către 1860. Proprietarii de oi devin regii zilei. La 1800. la început. ud . Condiţiile naturale 'de a« nale pentru creşterea lor. cit.. 199 . 1 v atun tul (producţiei a crescut încontinuu1. tnti an port al Camerei Lorzilor asupra comerţului britanii ■ constată că lîna australiană a prilejuit confecţion... în 1822. lîn Australi puţin de 2 000 de oi. 184—186. valoarea portului coloniilor australiene începe a depăşi pe aceea a portului s.i.i I OM explorat în întregime bazinul roditor al fluviilor . 135. 4 Ibidem.Primele pături de lînă ţesute pe păru ilian au ieşit din mîinile unor femei deportate. furie a squatterismului a cuprins coloniile după 1824—1825. aduse primele tran i.. Regulamentele de luan Io posesiune a pămînturilor sporesc de patru mi preţul de icbîziţie. importul de lînă din Australia îu Anglia a crescut de la 900 000 la 17 500 000 kg. pp. în Noua Galie de Sud numărul oilor creşte între 1828— 1850 de la 536 000 la 6 784 000. cit. între 1831 şi 1840.i I (aorliing.i i ai bune postavuri produse vreodată în Anglia. i v. B a r n a r d.. VIIj. 203 —205. Cu toate aceste. op. să pună i i.

pp. în oraşe.. op.i o pătură comercială şi bancară. Faţă de aceste imense întinderi de păşune. cit. fie şi cu atribuţii reduse. Dezvoltarea marii proprietăţi ducea în realitate la coneentrairea puterii în mîinile unei oligarhii de ni. Abia în cursul unei noi transformări adinei în viaţa economică şi în structura socială Australiei. 200 . în timpul primei călătorii.2 milioane ha) . care se vor reflecta în evoluţia destul de rapidă a sistemului politic australian spre sokaţii democratice mai radicale. p. op. au fost compromise în faşă. pp. Nowack. Noua Zeelandă După recunoaşterea amănunţită a ţărmurilor sale de către Jamos Gook. alături de care. La 1845. p. din totalul de 36 milioane de acri al terenurilor cultivaibile 640 de squatteri deţineau 29 de milioane (11. Pe la 1850 erau cultivate abia vreo 200 000 de hectare 1. W i l l i a m s o n . 132—133. II. pp. marcate prin actele din 1823 şi 1828. în Victoria. Ch ev tu ier. Noua Zeelandă a fost frecventată multă vreme numai de pescuitorii de balene ' l ' r m a n g e o n . cit. la 1851. A Short Histot i . Ea venea îndată după sistarea deportărilor de ocJI .6 milioane ha)... începuturile unei „democratizări" a inscituţiilloir din colonii. 124—125. I. 84—86. începe a se r i d i i .. care limitau prerogativele guvernatorului şi îl obligau să-şi numească un consiliu legislativ 2. 91. cit. 133 . cit. guvernatorul fiecărei oolonii păstra însă dreptul de veto asupra actelor guvernelor iilunărilor legislative3.Lăsat liber şi reglementat prin lege. Această concesie politică era numai nu început. op.ni proprietari funciari. 347—348. Aceste fenomene de ordin economic-social au avut repercusiuni pe plan politic. pp. IŞ ' I şi după descoperirea aurului în Australia. patru mari squatteri ajunseseră să posede 8 milioane de acri (3. între 1852 şi 1855. eveniment cu adinei consecinţe. squatterismul a creat însă o altă gravă problemă agrară : extrema concentrare a proprietăţii funciare formată din păşuni şi frînarea dezvoltării culturilor cerealiere. ■Gllttin. I" •■ II i li a s. cit. op. parlamentul englez ratifică ■ "încerca guvernelor responsabile. op. în Noua Galie de Sud.. agricultura se practica pe o scară relativ redusă.

alte cîteva. Compania Noii Zeelande intră în trat . iar ila 1839 „New Zealand Company". fără a-şi da bine seama ce fac. i n u l u i i stabilit. i însă din colonişti obişnuiţi. prin care aceştia recunoscură. asupra cărora suveranitatea ibi . op. Noua Zeelandă a fost printre teritoriile care . Wright. Abia din 1832 figurează în Noua Zeelandă un irezident englezi în cadrul problemei tot mai vaste a emigraţiei b care a luat proporţii în veacul al XlX-lea în urma ei sociale ale dezvoltării capitalismului (proletarizarea). d n fel dl administrative permanente nu îl reprezentau [n cel lari insule. o mică aşezare de m s-au adăugat. 22—36. a apărut un curent care susţinea spriji nirea şi organizarea emigraţiei. La 1837 s^a format „New Zealand Colonization Associatioin". 1769—1840. mai ales prin 1824—1827. cît >i l încurajării punerii în valoare a resurselor din colonii. a unor triburi care 201 . Compania transportă emigranţi şi achiziţiona pământuri pentru ei. cit.i parlamentului. CHBE. 80 . în scopul lărgirii debuşeurilor şi schimburilor comerciale atît de necesare producţiei britanice. VII 2 . n fost luate în considerare de către guvernul britanic 2. pe iinsula de nord. Unii emiH a r r i s o n M. 187 . . pp. probabil din insulele Pacificului. p. n i v r cu '. Propuneri pentru înfiinţarea „ofi cială" a unei colonii militare.au atras atenţia în acest sens... de o imigrare. 69—70. A History of New Zealand. Cu încuviinţarea guvernului şi înarmată în 1840 cu o cârtii . Cf. K e i t h S i n-r. făcute între 1823 şi 1826. Oficial IM h ifla lub dependenţa guvernatorului Noii Galii de Sud. 1. pp. Wright. La 1839 pe insula de noul ie afl iu vreo 1 100 de europeni 1. Iniţiatorul» lor principal a fost Wakefield. teoreticianul colonizării organizate şi finanţate. iar din noiembrie acelaşi an Noua ZeeJamdă se constitui în colonie aparte 3. Vechile tradiţii păstrate de maori cu privire la originea lor vorI» . suveranitatea engleză. op. dar cu metode care provocrtiră revolta triburilor maori. La sfîrşitull . p. New-Zealand. Londra.şi de diverşi aventurieri. cit. r lu i ii In irilor maori — cum se numeau indigenii — şi încline li 6 februarie 1841 tratatul de la Waitangi. [1960]. pp. ed.i ra maj mu li < liordinul unei pretenţii teoretice. Harlow-Madden. în mai 1841 luarea în posesiune în numele coroanei britanice Iu proclamată oficial. 446—447 şi 519—521. conduse de şefii Rauparaha şi Hone Heke 4. a II-a.

înainte de maori. op. VIL. op. ar fi descoperit întîmplător aceste pămînturi. numindu-le. cit. I se acordă în 1853 o constituţie. Keith S i n c l a i r . cit. 461—462. ■ ' « ■ 93 (1961). La 1846 s-a schiţat o primă organizare de instituţii reprezentative.niiii'iii. Statul a cheltuit cu această ocazie 145 000 de lire sterline. 94—97. cu o indemnizaţie pentru acţionari.'. Anglia s-a abţinut. pp. CCXXV. con&iderîndu-se înşelaţi tl<. Colonisation l'iii. din care n-a recuperat decît 52 000. misionari englezi (şi americani) s-au stabilit în Tahiti. C H B E . în favoarea Companiei Noii Zeelande. în 1 M una jumătate a veacului al XlX-lea. Tonga. în anul 1851. compania fu suprimată. pentru irc din cele 6 provincii ale sale l. Samoa. Fiji. poetic. Insulele Pacificului în raport cu interesul manifestat de Anglia în explorarea Pacificului în anii călătoriilor lui Cook. în timpurile precolumbicnc. după tipul obişnuit al coloniilor de stat. tom. Un episod de oarecare ecou s-a petrecut în Tahiti. 13—28. identificată istoriceşte.. O tentativă de ocupare a arhipelagului Hawaii. 306—307 . adică «Ţara norului lung şi alb". arhipelagul Marchizelor şi Hawaii. Cumpără de la şefii maori insula de sud. După lupte care au durat pînă prin 1845—1846. reuşiră să înăbuşe răscoala băştinaşilor.. prevăzînd autonomia administrativă şi instituţii reprezentative. pp. Cf. între 1797 şi 1840. Noua Zeelandă pare a fi fost locuită de alt! populaţie. 202 . Maorii reprezintă cea mai ludicJ societate umană agricolă. ' 1 I it r d y. P o ut h a s. cam de prin ■ I u l al X-lea al erei noastre. 349—350 . iar Noua Zeelandă deveni colonie a coroanei. probabil după panaşul de fum al vreunuia din numeroşii vulcani aflaţi acolo. pp. George Grcy. pp. Ocean Pacifique et Ocian Indien. Cu toate îndemnurile acestora. a fost zădărnicită de americani. concesionînd-o companiei. insulele Cook. de la anexiuni. op. după el. tot de origine polineziană.. Aotearoa. acest spaţiu geografic a fost oarecum neglijat de expansiunea colonială britanică. După revenirea la putere a partidului liberal. în „Revue Historique".granţi.companie. se revoltară şi ei. în genere. primul-nii-nistru John Russeld acceptă o acţiune extrem de oneroasă pentru guvern. pp. guvernatorul Fitz Roy şi. cit. Henri Brunschwig. în 1843.

iar Anglia pe a Franţei insulele Marchize.-.li. întors la Londra. cele mai însemnate .. la mijloc şi o rezervă faţă de tipul coloniilor tropicale.I unde misionarul englez Pritchaml. pp. el fu . pp. pînă la mijlocul secolului. cit. Franţa anexă insulele Mai Pomare o obligă să accepte protectoratul! I Pritchard. precum şi protectoratul acesteia asupra irhipelagului Tahiti 1. cit. după eşecul rapid ii citi fu expulzat. Călătoriile lui Mungo-Park pe fluviul Niger. operă o debarcare. va fi relativ mai binecunoscută. Pritchard i să provoace o răscoală indigenă. în Africa de Sud îşi începe activitatea. în 1847. Nici pe continentul african..rezultate ale călătoriilor sale în această 1 AFRICA I H a r d y. O escadră fraro in dată de amiralul Dupetit-Thouars. reprezintă începutul explorării sistematice a Africii occidentale. în 1795—1797 şi 1805—1806. nuli ui în 1837. ■ « < l1 gaţia sa.numit consul în Samoa. pînă la jumătatea secolului ra trecut. priintr-o declaraţie comună anglo-franeeză. celebrul explorator David Livingstone. 212—220. dobîndise influenţă pe lîngă regina in. fu primii cu dcstuliJ vîlvă. Nici bogăţiile Africii nu erau încă îndeajuns cunoscute. al căror cvasifaliment părea a se anunţa prin decadenţa Anti-lelor. regiune care. oreîndu-se în jurul său atmosfera unui fel de „mart Un an mai tîrziu. în 1844. la 1841. sprijinit şi pe protestele oficiale britani actului Franţei. progresele colonialismului briic n-^au fost deosebite. G r a 11 a n. se in nată la Londra. S03 . 309—310 . dep pe regină şi proclamă anexarea arhipelagului. cele 'două ţări schiţară un fel de primă împărţire a Pacificului în zone de influenţă : Franţa recunoscu dominaţia engleză în Noua Zeelandă. făcu tot posibilul ca re protectoratului ce-i fusese impus. op. în 1842. Explorarea interiorului ci făcuse paşi destul de puţini. op. regina expulza la un moment dai din Tahiti pi tni sionarii francezi.

comercianţi. băncile — cel olandez rămînînd precumpănitor în agricultură. op. vor constitui totdeauna o minoritate faţă de masa populaţiei indigene3. dar nu vor reuşi niciodată să creeze o pătură masivă de fermieri. ■ 1 1) <• MI . în cadrul încercărilor de a descoperi izvorul Nilului şi.. este slaba prezenţa a elementului rural. op. Intre limitele teritoriale asupra cărora se extinsese dominaţia Companiei olandeze a Indiilor. Colonia era destul de slab populată. ifundînd oraşul Port Elizabeth. de a explora bazinul celuilalt mare curs de apă. 208—20V. 68—69 . documente despre emigraţia între 1817 si 1823. 234-235. Majoritatea lor s-au aşezat Ja răsărit de Capetowm. 204 W <• i 1 I. ca material uman. op. 1 • C UM-. 513. în covîrşitoare proporţie. pp. el Je va obţine însă după 1850. cit. se aflau la 1815 ca-m 90 000 de locuitori. Pe la 1820 se produce prima emigrare mai importantă de colonişti englezi. funcţionari. .. încă din 1814. Dar europenii. Ha rl o w-M a d d e n. Iniţiativa n-a avut la început succes. ce se va menţine şi pentru.i n g e o n. O caracteristică a compoziţiei acestui grup de emigranţi. ca în Canada. în număr de vreo 5 000. Australia sau Noua Zeelandă. din care vreo 10 000 de europeni — colonişti olandezi ('buri). p. S-au făcut apeluri şi pentru atragerea de colonişti germani. englezi şi buri împreună. pp. rămase cu acelaşi llab ocou 2. flu viul Congo. 466 i r f . pp. H a r a y. 476. op. emigraţia britanică ulterioară. pp. pentru a subvenţiona emigraţia britanică în Colonia Capului. Vrii. cit. în Africa de Sud englezii au „exportat". industria.zonă. Aceştia erau. cea dintîi problemă pe care a atacat-o noua administraţie a fost aceea a încurajării imigraţiei. Tot numai după această dată va face progrese mai mari şi cunoaşterea Africii ecuatoriale. . fermieri *.. Elementul britanic va ajunge să domine viaţa urbană — comerţul. cit. ulterior. tehnicieni. muncitori. cit.. la Londra se [deschiseră Jiste de subscripţii. Africa de Sud După instaurarea definitiva a suveranităţii engleze asupra Coloniei Capului.

au fost afangaţi dincolo de lioi.i pr<x lâJHI suveranitatea (britanică asupra ei 2. îmbogăţit. englezii urmăreau aproprierea aceluiaşi „drept".J m dauna acestei populaţii indigene. şi burii s-au dovedit ou mult mai intratabili. Gfglio.Consolidarea dominaţiei -britani lului pentru colonizare s-a făcut in primul n. iar la 1829 se v. confruntarea avea loc în prezenţa urnei populaţii indigene mult mai numeroase. Rezistenţa lor încăpăţînată împotriva dominaţiei engleze va avea un caracter permanent şi grav contradictoriu : apărarea propriei libertăţi. VIII. vtto 20 000 de cafriJ.i va a fi ocupată de englezi de la 1825. Aici însă. pp.-< ojoniei • opului Io 1819. Deşi.. pentru canadienii francezi. 67—69. 205 II . prin mano] frauduloase — a silit triburile cafre să se retragă m. 2 CHBE. poziţia de clasă şi mentalitatea ob1 Denumire generică. Această zon. Englezii au avut. Chiar şi pentru singurul trib de „cafri". Olanda nu reprezenta pentru (buri. denumirea sa mai corectă pare a fi „cosa" sau „xosa". care se simţei împinsă pe planul al doilea. Din toate aceste motive. prin urmare. Burii înrobiseră şi exploatau ca sdavi la fermele lor numeroşi indigenii. după 1815. în ianuarie—febru. 206—210.inr 1812. dată de europeni popu laţiilor indigene din Africa de Sud. O altă problemă dificilă a administraţiei britanice fn ■ lonia Capului -a fost aceea a raporturilor cu burai. cit. sprijinul virtual din partea unei mari puteri. formîndu onl „neutră" între ele şi Colonia Capului. şi au folosit posibilitatea de a specula contradicţiile dintre buri şi indigeni. în fond. şi ca atare nu exactă. administraţia britanică a procedat faţă de buri cu mult mai puţine menajamente decît faţă de francezii din Canada. Raporturile dintre tauri şi aceste triburi erau altele decît cele dintre francezi şi indienii din Canada.uri. op. în timpul exercitării funcţiei sale. în interesul expansiunii şi consolidării dominaţiei lor. pp. guvematoruil Somersct — personaj n» tiutit. La . care însemna în acelaşi timp apărarea „dreptului" de a aservi şi exploata fără milă masa indigenă. Pe de altă parte.rînduil lor. de Ja care numele a fost extins nejustificat asupra mai multora.ii ilcj" de Jinia impusă cu şapte ani (înainte. Se reodil i experienţa complicată ce avusese Joc în Canada : confrun tarea dintre englezi şi o populaţie europeană. (în urma cuceririi britanice. cum rămăsese Franţa după 1763.

Giglio. VIII.l nu nomadiza". 294. jurnalele editate de colonişti au fost suprimate. ceea ce na indignat a fost înşelarea lor de către guvernul englez.uivr ///>'/•. constrângerea acestei populaţii la muncă şi i s-a permis din nou deplasarea dintr-un loc într-altul. Ibi de m.. Tot în 1825 se introduse în circulaţie moneda engleză. al Companiei olandeze a Indiilor. G i g 1 i o. în 1827. op. pp. G i g 1 i o. Fermierii buri.i cinci membri din afara administraţiei. p. exploatată de ei pînă atunci 2. pp. II i i es. p. atingîmdu-şi astfel mai cu uşurinţă ţelurile lor de dominaţie. cit. 73. Poate şi sub impresia lor. cit. proprietari de sclavi. Totodată s-a organizat puterea judiciară. prin urmare. ele au 1 CHBE. au fost loviţi direct. justiţie. în privinţa despăgubirilor promise : de la 3 milioane de lire sterline. cit. în administraţie. şcoli . separată de cea executivă. Ordonanţele din (iulie 1828 şi ianuarie 1829 au abrogat „codul hotentot". burii au fost la început înlăturaţi din administraţia coloniei. " Nu extrem de grav. p. format însă numai din 'funcţionari 1. op. mai mult decât sub vechiul regim.i încăpură pe da 1830 o largă mişcare pentru a dobândi it!H. în 1832 se produ-i şi câteva revolte locale. pe dîngă faptul în sine 5. cit.ii reprezentative şi libertăţi politice. Diar. 206 . 74. 290—291 . lipsea pe fermierii buri de o parte din mîna ucru ieftină. ceea ce a ruinat pe numeroşi fermieri buri. op.. 360 . 81. în acelaşi an s-a introdus engleza ca limbă oficială. p. ' < / / / ( / • . < I. englezii lărgit 'Consiliul consultativ al guvernatorului. l oc. VIII.. 79. ilustrând felul în care colonialiştii britanici -au ştiut adesea folosi contradicţiile dintre populaţiile supuse. consiliul va fi completat cu 2 membri ce nu făceau parte din organele admiinM i . VIII. guvernatorul fiind însă instanţa de apel 3. în Afyrica de Sud ea s-a aplicat cu data de 1 decembrie 4. p. cu alte cuvinte de a ramîne la locul de muncă l.. op. Măsura. 359 . liini. abuziv şi el. Sub stăpânirea britanică. A venit apoi anul 1834 : abolirea sclavajului în coloniile britanice.tuză a fermierilor buri le-a permis în repetate rânduri celor dintîi să se erijeze în „apărători" ai populaţiei indigene. deoarece sclavii au fost eliberaţi cu condiţia da . adăugându-i . dar şi aceştia nuni ni. c it. în 1825 s-a înfiinţat pe dîngă guvernator un consiliu consultativ.. S-a interzis.

întreg teritoriul de la răsărit de Fish River.. Vreo 10 000 de familii. cit. Reluctant Empire... în terenuri mizerabile... p. restituind cafrilor. în general. p... 245 .iui popor. el era numai urmarea împingerii lor de către buri. 3 Sf k..nul . confiscindu-le pămînturile pe care le foloseau. pp. şi primele observaţii ştiinţifice asupra lor au consemnat acest fapt..... trecînd dincolo Orange şi Vaal. rămaşi fără mij loace de existenţă. în 1836. burii învinseră pe zuluţ pară teritoriul şi încercară să constituie acolo republica I IM ti. pe Andries PITU>I Lut. British Policy on the South African FrUntier. Au început marele lor exod (grund trek) d est.25 milioane. Burii învinseră triburile maxabele din şi. la locul numit de ei Winburg (oraşul \ riei). ce nu le permiteau alt mod de viaţă.. După lupte cu Pretorius... cit. sau alte triburi indigene.. 194—195 şi nota 60... .Ionic... guvernatorul d'Urban atacase triburile cafre de vest. în acest veritabil masacru.. 2 Ibidem. Dacă unele au ajuns si practice nomadismul pur.. cit. între timp.. pp. 209—210 . 239—241. englezi. se admite că ar fi migrat în Africa de Sud din regiunea marilor lacuri 1 G a 1 b r a i t h..... în iunie 1837. op. 1834—1854.l fost reduse da 1. op. au părăsit Colonia Capului. pentru majoritatea acestei populaţii....noul lor şef.. E drept că guvernul englez a dezavuat acţiunea lui d'Urban. pp... în 1834—1835. Şi-au ales condu cător pe Pieter Retief.... 34. 207 . din cuprinsul „Africii Negre".. cit.. I i-au decis la o acţiune singulară în istoria i lei .. în 1843 2 . Num. Hardy. ei pierduseră de la 2 000 la 4 000 de oameni şi 30 000 de vite 3. pp.. 112—113.. Din cauza abolirii codului hotentoi •■' a sclavajului. să se angajeze la lucru în colonie... Triburile din Africa de Sud erau ceva mai evoluate decît altele. dar consecinţele ei asupra indigenilor n-au putut fi şterse atît de uşor.. op.. iar după ce acesta a fost ucis în 18 în cursul unor tratative cu zuluşii.... W e i l l . eliberaţi ou acest prilej...... încăreînd pe cîniţ* tOfti I mobilă. adoptară constituţia noului lor stat.. 123—135.. în frunte cu . Colonia Capului a anexat Natalul. 477...... anume pentru a-i sili pe indigeni.. op.. a cărei stăpînire le-a fost însă imediat contestată de engli care voiau să-i izoleze pe buri de legătura directă cu oceanul. G a l b r a i t h ..... a fost de a>] 00'...

1 4 ' G al b r a i t h. triburile indigene din aceasta zona a continentului negru au putut forma în calea albiilor iun ibloc durabil de rezistenţă *. O ipoteză mai recen a larg acceptată. Cf.. 45 şi nota 34. cafri. prin lipsirea lor de mîmă de lucru. du N. cunoşteau şi cultivarea pământului.I . îm Africa de Sud nu s-au prea înregistrat. guvernatorul din Capetown. în 1846 a izbucnit iun nou (război mntre englezi şi cafri *. islăbindu-i implicit pe buri. Acest mod de viaţă le permitea să-şi păstreze coeziunea şi să creeze.est-africane. 90. I direct de şefii de triburi zuluşi. u s. l ' i i u t h a s . obişnuite în alte părţi ale Africii şi servind admirabil interesele intervenţiei Angliei sau altor state. în cazul cel mai rău. Cea mai mare parte a criblurilor sud-afirieane — zuluşi. englezii au atras în Natal un mare număr de indigeni. II 208 . Diferenţierea lor după tmodul de viaţă — nomad sau sedentar — era deci minimă.ttal. în frunte cu un secretar special al guvernator u l u i din Capetown. Un Cifru tUlHC H uzat că ar fi furat <> ncun l în timp ce era dus la închitot». p. englezii instaurară o administraţie mixtă. ilup. Buni stabiliţi în Natal preferară să emise la confraţii lor de dincolo de Vaal şi Orange. provincia fu separată de Colonia Capului şi declarată colonie de sine stătătoare. p. de pildă. în Natal mai erau abia 6 600 de albi. fără a fi fost gailvanizate de forţa de atracţie a unei religii ca islamul. La 1855. confederaţii de triburi care se apropiau de organizarea şi forţa onor veritabile state.'i incidentul circ 1-a declanşat. prin acest regim administrativ ales cu iscusinţă. p. înviugîndu-i. în vreme ce numărul indigenilor crescuse la vreo 150 000. Aşa se explică faptul că. matabeli. în schimb. cit. 207. exer. înclina însă a-i fixa teritoriul origina. i i d y. op. op.] în Nigeria şi Camerun1. 350. op. op. cit. cit.. între Colonia Capului şi teritoriul burilor. Un an mai tîrziu. De aceea şi conflictele ântre triburi cu nivel diferit de dezvoltare economico-socială. cit. Sistemul autorităţii locale cointrolate â şefilor de triburi a rămas pe mai departe în vigoare 3. i t i britanici. Harry Smith..lii au atacat escorta şi l-au eliberat. 'ele practicau un fel de seminomadism. dictat de necesităţile creşterii animalelor. p. controlaţi de funcţio-n . deşi fuociarcnente pastorale.. cu un guvernator şi un consiliu legislativ ales. basutos. fonda în decembrie 1847. Numit „războiul securii". mai ades la nevoie. G i g 1 i o.

au format la 1858 o federaţie. pînă către 1870. Transvaal şi Orange. B r en t j e s. cit. cu focarele ide viaţă din Canada sau Australia. pp... Bucureşti. 242. „Ultimele fapte eroice ale forţelor armate engleze — scrie Engels — n-au fost prea strălucite. atacară pe englezi. Anglia. de a le larea greutăţi prin atragerea indigenilor şi incitarea lor icontara huriilor şi de a extinde dominaţia britanică spre interior. a dezavuat acţiunea lui Smith. I. la 29 august 1848... la 14 martie 1852 englezii evacuară „Orange River Sovereignty". Editura Politică.. cit. Pe teritoriul cucerit.i 17 ianuarie 1852 a fost semnată convenţia de la Sand River. op.mult din punct de vedere strategic şi ca escală în drumul spre India. scopul » niţiattve era de a-i izola pe buri. 251 —253.. burii. al cărei preşedinte a fost ales Martin Vessels Pretorius. p. Colonia Capului. 8. Aceasta atrase însă în 1850—1851 o nouă şi igravă revoltă indigenă. op. sub conducerea lui Pretorius. adică oin mic stat indigen sub control englez. prin care Anglia recunoştea independenţa Transvaalului. Ea n>u se compara. ei -recunoscuseră statul liber Orange. fiul lui Andries2. 1 . 210—211. în Ţara Capului.." 1. op. Populaţia. şi a hotărît să aplaneze 'conflictul cu burii. 218 . iar prin convenţia cu burii. pp. pentru a-i sili să renunţe la înaintarea spre nord. în februarie 1848. în faţa acestei situaţii difi cile. care se organiză în formă de republică. Statele lor. p. şi respinşi dincolo de Vaal. Valoarea ei era apreciată de englezi mai . voi. 295.. Hardy. şi-au cucerit burii independenţa. Har-ry Smith organiză o colonie : „Orange River Sovereignty". Pouthas. apreciată la 1 F r i e d r i c h Engels. I 14—451 209 . profitmd în parte de lupta dusă de indigeni pentru a-şi apăra libertatea. Ca şi în cazul Natalukd. Imigraţia s-a menţinut în limite modeste. 1960. cafrii au înregistrat continue victorii.I „Cafreria britanică". op. pricinuind înfrîngeri şi pierderi serioase britanicilor. la 23 februarie 1854. 2 S i k . cit. încheiată la Bloemfontein. p. Guvernul Liberal din Anglia. în felul acesta. care se dovedea atît i l > costisitoare. Spre a lichida şi războiul cu triburile indigene. a înregistrat pînă pe la mijlocul secolului o dezvoltare economică foarte moderată. pp. la extinderea căreia englezii au renunţat pentru ckva timp. cit. Galbraith. 350—351 . op. cit. în Opere. Ei fură aninaţi la Bloomplaats.

Constituirea statelor bure independente obliga pe englezi la această politică. censul electoral <> punea în netă inferioritate faţă de albi — englezi sau olanei ivernatorul păstra toată puterea executivă. deşi nu atît de mari ca în Aus tralia. Anglia a acordat coloniei.. la 11 martie 1853. i n t î i u l parlament al coloniei. întrunit la 30 iunie 1854. pentru a creşte la jumătate în 1850 şi la două treimi în 1855. pp. cit. pp. în 1853 K Exceptând mici exploatări de aramă. alese pe baza votului censitar. creşterea oilor intră într-o perioadă de avînt. în fapt. Revendicarea n-a fost însă aceptată decît în 18723. Consecventă cu politica sa generală de a aplica o nouă formă de guvernare imperiului colonial. de teama forţei de atracţie pe care independenţa bură ar fi putut-o exercita asupra olandezilor din Colonia Capului. VIII. Sierxa I eone şi eîteva puncte de sprijin pe Coasta de Aur. agricultura — culturile de zonă temperată şi creşterea animalelor — era singura resursă a coloniei. 227. Formal. op. 769—771. 351—352. 378. a ut imediat lărgirea constituţiei şi a sistemului autogunarii. o constituţie. pp. începuturile autoguvernării Coloniei Capului au marcat din partea guvernului britanic un pas către concilierea eu elementul olandez.120 000 de locuitori în 1822. iar exporturile de lînă se ridicau la 9— 11 000 tone anual 2. organizînd un parla ment compus din două camere. Pe la 1861—1862. Pe la 1845. prin trecerea puterii executive în atribuţiile unui minister iresponsabil. Creşterea oilor a făcut şi aici progrese. începute însă mai mult după 1850.. Chiar în această formă incompletă. exportul de lînă brută acoperea o treime din comerţul coloniei. oraşul Bathurst —. care era masiv reprezentat în parlament. în deceniile al cincilea şi al şaselea. numărul oilor depăşea 8 milioane. >idtm. creşte pînă la 225 000. în 1816. în CHBE. Africa occidentală şi ecuatorială 111 Africa occidentală englezii aveau în stăpîmirea lor Gambia — unde a fost întemeiat. în exercitarea dreptului de vot nu se prevedea nici o restricţie pentru populaţia de culoare. 210 1 . a P o u t li a s.

216 . op. p. Comercianţii b resaţi în această zonă se opuseră şi obţinură permisiunea nun ţinerii forturilor. un tratat prin care I cunoşteau independenţa. în 1827. S i k. cit. guvernul britanic a ho evacuarea forturilor de pe Coasta de Aur. op. Coloniştii englezi din Sierra ie au fost aceia care au insistat ca Femaindo Poo să fie reGtay. delta fluviului Niger. op. în timpul conflictului. 2 3 1 211 .1821. cit.. Printr-un 'ratat. op.. Pretextul stabilirii de aşezări britanice în această zonă a fost prohibirea negoţului cu sclavi. 152 şi urm. op. II. cit. H a r 1 o w—M adden. pe ila anul 1800. lio Muni (Guineea spaniolă). Kwaku Dua. încheiat la 6 martie 1843.. în 1843. coroana britanică îşi reluă dreptu rile asupra lor 4. 4 G i g 1 i o. aceste colonii au fost reunite « l i n p lministrativ. în 1843. CHBE. spaniolii o abamln nară. Expansiunea engleză pe ţărmurile Golfului Guineii a avut ca obiectiv principal. cit. aîml toriile daneze de pe Coasta de Aur. 190 . avînd centrul în Sierra Leotv I numele de . pp. şi au i n . iar la 1850. op. în prima jumătate a secolului al XlX-lea. op. şi aceasu fu oi în colonie aparte 2. 42—44. 44. cit.. p. 378.!' In i Gambia redeveni o colonie de sine mai veche dintre toate) 1 . H a r d y. p. I. G i g 1 i o. F y f e. cit.. 667 . ân 1827. 501—502 . la ordinul guvernului englez. 586. căpitanul Fitz-William Owen ocupă în acest scop insula Femando Poo... pe timp de 15 ani. pp. englezii au învingă pe aşanti la Dodowa. Anglia recunoscu Spaniei isula Fermando Poo şi posesiunea micii colonii de pe coastă. 323. După ce o cumpăraseră de la portughezi în 1778. cit.„Colonia aglomeraţiilor din Africa occidental. pp. pp. 649—654. 302. spaniolii revendi cară din nou drepturile asupra ei şi o reocupară. practic. hei li în 1831 cu regele lor. sub administraţia unui comitet privat. în august 1826. cu condiţia să renunţe la incursiunii asupra litoralului 3. pp. Penetraţia engleză spre interior a fosi tnultS vilită şi chiar dominaţia britanică asupra coastei a fosi timp în primejdie de puternicul şi războinicul popoi tşanti După un război greu şi cu mari pierderi.

care se producea aici din abundenţă.. p. l.. căpitanul englez James Kingttan Tuckey înainta în 1816 pe fluviul Congo în amonte. : ' Ibidtm. cum era ea numită de obicei. La 1832. englezii îtitcreprinseră în delta Nigerului o expediţie împotriva negustorilor de sclavi. 97. <•/>. 57. ' O n w u k a C.iu dat inamicului o lovitură (bine simţită" 3. pîifiă la 277 de kilometri de la vărsare. devenise foarte căutat ca lubrifiant. Anglia. Ei m-au putut însă supune pe băştinaşi.trocedată Spaniei şi. pp. numit în 1849 consul pentru zona golfurilor Benin şi Biafra. care se dovedea tot mai valoroasă sub raport comercial. Sik. iar ân 1843 s-au stabilit acolo misionari ce părăsiseră insula Fernando Poo.Pe Coasta Scla-\ ilor — scrie Engels despre acest eveniment — încercările de ■ Irli. dar ea se sfîrşi dezastruos1. „. dacă nu în drept. reuşind să suprime comerţjuil cu sclavi. englezii ajuingînd în conflict cu triburile indigene ioruba. «I (1957). care . comerţul ou fructe şi seminţe oleaginoase 2. I. în Opere. Uleiul de palmier. Nu s-a ridicat însă din partea Angliei nici o pretenţie de anexiune. către 1840. 8. tom. Totodată. 233—235. au fost energic respinse de către negrii neînarmaţi. Oxford. în Africa ecuatorială de vest. englezii începură a dezvolta pe „Coasta Sclavilor".retrocedării ei către Spania 4.. Expediţia lui suferi grele pierderi din cauza febrei tropicale şi rămase fără urmări pen tru colonizarea britanică. Trade and Politics in the Niger Delta? 1830— /SUS. iîm urma . pp. trebuind să se mulţumească cu venirea la putere în partea locului a unui şef II liniat ide sentimente mai favorabile dor.. CCXVlIf. Anglia institui blocada deltei fluviului. 93. Dike. p. 1 li î n l r i c h Engels.. 1956. în „Rcvue HistOriqu*". 128.'Afrit/uc britarmiaHt. în decembrie 1851. pp.. practică amestecul sistematic în treburile indigene. Atunci. în 1840—1842 fură (întreprinse mici expediţii în Camerun. 63. Negustorul Beecroft. stabilind în fapt. 212 . voi. cit. 218—219 j Cf I I ■■ ii i i B r u n s c h w i g . navele engleze să continue a frecventa porturile coloniei. bombardară oraşul Lagos. voind să-I ocupe.in are ale englezilor. '. influenţa engleză în delta Nigerului şi pregătind astfel ocuparea regiunii. îo ciuda tunurilor şi a tacticii lor europene. astfel.. .

pe care o şi ocupă în 1824. cînd Zanzibarul se emancipează de sub autoritatea imamului de Mascat. de pe ţărmul Golfului Persic. La fel renunţă la aplicarea luinui tratat încheiat în 182 t <l<-acelaşi Owen. cit. e tanică se află de asemenea. 586 . pentru ca acesta să i niilor comerţul ou sclavi 1. 276. S i k. Mauriciu se afla în circuitul principal al comerţului britanic din prima jumătate a secolului al XIX4ea : drumul spre Indii. pp. op. 228—229. .. > l . 229—230 . sub N zeranitatea căruia se afla această zonă de coastă a Al i u ii oi i. îmi . necomplicată cu anexiuni teritoriale. H a r d y. Din 1841 se stabileşte în Zanzibar un consul general britanic. Faptul că. a susţinut considerabil producţia. dai guvernul din Londra renunţă la acest avantaj. 576. II. cu privire la stăpînirea ţărmului sudic al * ■"! fului Delagoa 2. pînă pe la INSO. . op. Este lipsită de consecinţe prezcni. Anglia dob'îndise la 1815 o importantă colonie de plantaţii : insula Maiuriciu.\ mie. prin intermediul cărora exercită o influenţă politică. 235.il. din 1825. la 1805 şi 1809. zahărului din Mauriciu i s-au fixat taxe de import în Anglia. în aceeaşi perioadă.. 242. [1961]. 2 1 213 . Oxford. . 265. 268—271. .i un<M Cri în Etiopia. In 1822 s-a încfoeiai cu sultaniui idiin Zanzibar. pp. Coupland. 48. Şi aci is-a resimţit criza zahărului de plantaţie. cit. pp.. care avansează treptat în secolul al XlX-Jet.. în Oceanul Indian.i Pe coasta răsăriteană a Africii. 3 CHBE.. una din marile producătoare de trestie de zahăr.!. a cărui prezenţă se face treptat simţită după 1844. Exporturile de zahăr din insulă îm metropolă au G i g 1 i o. în dreptul coastei Madagascarului şi Africii de sud-est. I. Anglia insistă mai mult asupra apărării intereselor sale comerciale. la paritate cu acelea impuse pe zahărul din Antile. căpitanul ( I negociază din proprie iniţiativă instaurarea protectoratului bl i tanic la Mombassa. temîndu-se de oomplii aţii cu imamul din Mascat. n tale. Creşte. p. cit. op. from the Earliest Times to the Death of Seyyid Said in 1856.Africa orient. şi influenţa britanică în Egipt 3. Prin 1822—1823. Nu însă în proporţiile din Antile. East Africa and its Invaders. pp.

• CHBE. la o populaţie totală de 229 000 de locuitori. administraţia engleză. op. cit. Exodul de pe plantaţii. cit. Deoarece plantatorii erau în majoritate francezi. Ea s-a (desfăşurat în asemenea proporţii..sclavi sau descendenţi ai lor).crescut. ca şi populaţia aşezărilor urbane. 51—52. după abolirea sclavajului. Abia îin anul 1850 s-a creat o adunare reprezentativă. G i g 1 i o. numărul indienilor şi al foştilor sclavi se ridica deja la 134 000. ou peste 25°/o. pp. 340—341. Pouthas. între 1829 şi 1845. a permis strămutarea la oraşe a foştilor sclavi. încît în 1856. aplicată în insulă cu data de 1 august 1835. Tot datorită covîrşitoarei majorităţi franceze a clasei dominante locale. a atras -după sine eliberarea a circa 60 000 de sclavi. 1 . imigrarea de lucrători din India. p. pe cînd cele din Antile au scăzut cu aproximativ 30% *.. Desfiinţarea sclavajului. dar numai pentru oraşul St. Guvernul britanic a permis. pentru a disloca această preponderenţă a elementului francez. a provocat o lipsă aoută de mînă de lucru. Lauis 2. II. op. pp. ca şi decimarea indigenilor de epidemii (&n 1856 nu mai trăiau decît 41 000 de foşti . 488 . englezii au evitat de a acorda insulei drepturi politice.

an. Alături de dreptul englez. care cuprinde în braţele ei uriaşe lumea întreagă. coloniile dotate cu autoguvernare dispun în politica vamală de o libertate ce le permite chiar instituirea de tarife protecţioniste contra produselor engleze 2. în Opere. Mişcarea revoluţionară. fenomen ce se cristalizează în colonii în sistemul autoguvernării prin ministere responsabile faţă de organele lor legislative alese.. Mărfurile metropolei nu mai sînt impuse fa un tratament de favoare pe piaţa coloniilor. 2 F r a n c o i s C r o u z e t . precum şi devansări In direcţie radicală. 2. Bucureşti. Ea îşi merită acum pe deplin calificarea de „ţara > transformă naţiuni întregi ân muncitorii ei salariaţi. Din anul 1859. în „Annales".. p.rioadă ide apogeu a capitalismului bazat pe libera co. nr. pînă la 1874.. Cu bugetul prezentat de iministrul de finanţe William < riad stone în anul 1853.CAPITOLUL II IMPERIUL LIBERAL (1850—I Sfertul de secol cuprins între abrogarea actelor <!<• i u < ţie (1849) şi venirea la putere a cabinetului conservator pr< dat de Disraeli (1874) reprezintă fin istoria Angliei scurţi | M . 215 . Triumfînd pentru întîia dată în Canada.ni Supremaţia economică mondială a Marii Britanii este toare. 281. 1959." *. în raport cu sistemul politic ai metropolei (în Australia). Semnificativă pentru spiritul „. el se extinde în majoritatea coloniilor de emigraţie (cele din Australia şi Colonia Capului). p. sistemul politic adoptat de acestea imită servil formele şi tradiţiile parlamentare britanice. Adoptarea liberului^scnimb obligă la reconsiderarea doctrinei şi politicii coloniale . 19 (1964). începe cu adevărat era liberului^schiml) în relaţiile economice ale Angliei cu străinătatea şi cu propriile sale colonii. Nu lipsesc însă — şi Londra nu se opune — influenţe americane (în Canada). predominant.. în general. Editura Politică. 163.liberal" este şi îndelungata tolerare a unei mari varietăţi de coduri şi jurisprudenţe în cadrul imperiului. 6.. se îmtîlneşte ila Quebec 1 K a r l Marx. voi. Commerce et empire. între 1840 şi 1848.

38. între 1862 şi 1869. pornind de la considerentul reducerii cheltuielilor administrative şi militare în colonii. relativa moderaţie care făcuse guvernul britanic să renunţe la unele anexiuni. marcând o excepţională expansiune industrială şi comercială. op. care s-a inspirat • l i n tradiţia lui 'GromweM şi Pitt. cit. Partidul iliberal (dar şi unii lideri conservaI > v m a n g e o n. autorizau pe guvernatorii coloniilor afri. Colonia Capului. anterioară* revoluţiei burgheze . 163. prin ministere responsabile. Cf. op. Perioadei liberalismului clasic. 1 216 . Palmerston recomanda colaboratorilor săi : „Să nu lăsaţi niciodată ■ l i n mină fie şi numai un ac cu gămălie asupra căruia aveţi \ nun drept şi credeţi că-1 puteţi păstra . îm insula Mauriciu. începînd de ipxin 1843 3 — nu este încă împărtăşită unanim de clasele dominante engleze. p. Această atitudine — ale cărei manifestări îndepărtate se pot întrezări în unele acte izolate ale parlamentului.jurisprudenţa franceză ibazată pe „La coutume de Paris". coloniale. chiar dacă soco tiţi că.i măsuri judiciare dincolo de hotarele aflate sub suveranitate bri. decît să-1 părăsiţi 2. faceţi toate dificultăţile posibile înainte ide a-1 abandona. ale căror latenţe erau suspectate îin culisele ministerelor responsabile. Experienţa arăta burgheziei engleze că forţa economică şi comerţul ei tentacular ianiulează iperfect tendinţele centrifugale. Exponentul ei a fost liderul liberali Palmerston. în problema expansiunii se discern semnele depăşirii „crizei de conştiinţă" din prima jumătate a secolului. în care se presimt rur* le imperialismului colonial de ila sfârşitul veacului. codul lui Napoleon . " Afâ-numitele „Foreign Jurisdiction Acts" (Actele de jurisdicţie . Giglio. va trebui să-J pierdeţi..tanicl. op. agresivă.. cit.. Ceylon . Dimpotrivă. din clipa acordării dreptului coloniilor de a se guverna singure. adoptate în acest an. cit. p. dreptul spaniol îm Trinidad şi cel sicilian în Malta 1. sub pretextul urmăririi delicvenţilor refugiaţi acolo. * După H a r d y. Natal. p. 'revendicate de colonii. în ultimă instanţă. i-a corespuns şi o reluare a expansiunii politice. dreptul olandez în Guyana. iar pe diferiţi doctrinari şi politicieni să considere că zilele irnipariuilui sînt numărate. 72. imprimind politicii externe Ir/e o atitudine îndrăzneaţă. lăsînd sa se creadă că mai degrabă veţi susţine un război. si.

1 S c h u y 1 e r. 1958. Prefaţă la ediţia germană din 1892 a „Situaţiei clasei muncitoare din Anglia". din care însă economia britanică s-a recules cu repeziciune. 232.S. Bucureşti. îm porturile Angliei au intrat sau au ieşit vase cu un itonaj de circa 4 milioane tone.. Abrogarea legilor cerealelor şi celelalte reforme financiare care i-au urmat în mod necesar au dat industrie merţului Angliei întreaga libertate de acţiune doriţii. 3 P o u t h a s. în acest interval. 227. în Opere. singură Londra depăşeşte 3 milioane s. p. ca însumi Benjamin Disraeli) pre i icestor cheltuieli în sarcina unora dini în relaţiile dintre acestea şi metropola.L. voi. cit.. In |">I" engleză din secolul al XlX-lea x.6 ori. reprezehtîind 38% din totalul mondial. Pieţele coloniale şi-au dezvoltat într-o măsură din ce în ce mai mare capacitatea de absorbţie pentru produsele industriale engleze" 2. Valoarea exporturilor de bumbac se ridică de la 35 la 52 de milioame lire sterline pe an. Scurt timp după aceea a urmat descoperirea terenurilor auri l e u . Comerţul — sistemul circulator al imperiului „înviorarea comercială care a urmat după criza din 1H47 — scrie Engeils — a marcat începutul unei noi epoci Lnctufl triale. Bennett. în 1860. pp. în ciuda faptului că sistemul capitalist ifusese zdruncinat în 1857 de o nouă şi puternică criză economică. op. pp. producţia de huilă a atins 81 de milioane tone anual. ceea ce echivala cu întreaga producţie mondială din 1850. Producţia de fontă a crescut în zece ani de 2.din California şî Australia..tori. Concept of Empire. ajunigî'nd să însumeze jumătate din întreaga flotă comercială a Europei. 245.P. 263 . 391—392. 228—229. E. 2. op. Expansiunea economică engleză în perioada liber-sohimbismului clasic poate fi ilustrată prin oîteva date asupra industriei şi comerţului în deceniul 1850—1860. I ultimi manifest bine conturată de „indiferentism" faţă de colonii. în 1847. Toate acestea. 217 . pp. 2 F r i e d r i c h E n g e l s . • Marina comercială engleză şi-a sporit în zece ani capacitatea cu 68%. cit.P. 667.

voi. an. 1 K . voi. paralel. Editura Politică. este destul de redusă. p. 1961. cît faptul că ea. pp. cit. Faptul constituie o probă a imensei superiorităţi indusii i i l e a Angliei faţă de colonii. Despre criza de bumbac. ' C r o u z e t. Comerţul exterior al Angliei. p. 1 Idem.Exportul britanic totaliza îm 1853 valoarea de aproape 99 . 530 . Un oarecare rol au jucat. cresdînd în schimb importurile Angliei din această zonă geografică 4. 218 . Se poate. 15. valoarea exportului a crescut la 200 de milioane lire. Războiul civil din Statele Unite. în Opere. Dacă perioada pîină la 1849 s-a caracterizat. din care o treime era îndreptată către posesiunile britanice. Scăderea relativă a ponderii imperiului îin ansamblul comerţului englez este de asemenea efectul instituirii libertăţii complete a comerţului cu toate ţările. în acest sens. conchide că într-adevăr capacitatea de absorbţie a pieţelor coloniale a crescut. inclusiv pentru coloniile înseşi. 284. dintre 1861—1865.5% 1. p. 482. în 1870. a crescut şi mai mult cererea de produse britanice pe pieţele străine. iar restul spre alte ţări.H —70.1 r I Marx. din care însă. şi începuturile protecţionismului vamal instituit în urnele colonii faţă de importurile de produse industriale engleze 2. în Opere. Ceea ce trebuie să atragă atenţia nu este însă scăderea în sine. E adevărat. 1963. 10. 12. care nu o pot concura pe pieţele ei tradiţionale 3.. dar şi resursele lor productive. 779. acest procent însemna o creştere absolută a exportului în colonii de la 33 la 52 de milioane lire. Nu numai capacitatea de absorbţie a coloniilor creşte. neafectînd esenţial structura relaţiilor comerciale dintre metropolă şi iml ' c r i u . dasr cu observaţia că. în „Annales". după adoptarea integrală a liberului-schimb. Din istoria circulaţiei banilor. şi criza de aprovizionare a industriei engleze cu bumbac american — urmare inevitabilă a acestui război — au determinat Anglia la o încurajare a cultivării bumbacului în coloniile sale. China). Bui ureiti. numai 26% mergeau în colonii. II. capacitatea lor de a aproviziona metropola. CHBE. de pildă. cît şi considerabilul ei avans I . aşadar. Politică. voi. prin luarea cu asalt de către industria engleză a pie ţelor asiatice (India. nr. 19 (1964). p. 2. în Opere. prilej binevenit de altfel pentru 1 K a r l Marx. adică cu 57. după această dată pieţele respective dau semne de saturare. op. KditurT. H'i de alte ţări.de milioane lire sterline. Bucureşti. (.

apoi lînă (13%). Restul îl forma comerţul cu Africa. product in de bviffltMU I bl a crescut de trei ori. voi. îşi cu alte colonii. cafeaua din Ceyilon.. pp. Ea acoperea 82% din ex portul Australiei şi Noii Zeelande (la 1854) şi 72% din cel al Coloniei Capului şi Natalului. cit. Dezvoltarea volumului comerţului în perioada „imperiului liberal" a atras după sine şi necesitatea dezvoltării corespun1 Henri Hauie r—J e a n Maurai n—P i e r r e B e n a e r t s . 282—283.. Lemnul se importa în cea mai mare parte dim Canada. Noua Zeelandă şi Colonia Capului. Paris... după 1820.. iar lîina din Australia. în care impresio nează în primul rînd curba constant ascendentă a exporturilor spre Asia (o creştere valorică de peste 4. India ocupa locul cel mai însemnat (34%).. care. Canada. dădeau un procent insignifiant în comparaţie cu iprimele -. 393. iar textilele îin genere formau 64°/o.iiil* prodiui coloniilor şi a facilita transporturile a dus la o i L Ifl vestiţiilor engleze de capital în India. difl exportul spre imperiu. în ansamblul schimburilor dintre Anglia şi imperiu (importexport împreună). La 1849. urmată de Australi a (22%). 219 . 19 (1964). cantitatea de lîna crescuse fulgerător. p. Imperialismtts vor 1914.. Articolele metalice re] tau 16%. iar restul erau alte produse. ed.. an. Australi».o tentativă de frîngere a cvasimonopolului pe uele Unite ajunseseră să-1 deţină în producţia . La importul din impi riu. în „Annalcs". I. cel mai ridicat procent îl dădea lemnul (19%). Pouthas. Miinchen. cit. indigoul din India. dar şi spre Africa (însă numai după 1825). pp.. nr. F. op. pp.5 ori). 2 Crouzet. 1963. în numai doi ani. 2. „Peuples et civilisations". Antilele en gleze (12%). a Ii-a. voi. indigo (5%) fi cafea (4%).idi»l3 materii prime. 42% consta în ţesături de bumbac. cele din urmă reprezentau între 20 şi 25% faţă de valoarea exporturilor în Asia. luate fiecare în parte. în primul rînd cea de sud. 1939... Se făcură plantaţii şi în Australi* dl . nevoia de a «pari eapacii. la G e o r g e W. se constată că. în general. Analizînd mai îndeaproape legăturile comerciale ale An gliei cu coloniile în deceniul 1850—1860. H a l l g a r t e n . 59—60. urmai diat de zahăr (18%). ca şi în alte ţări 1 . XVII] . în exportul acestor colonii. Canada (13%). Pentru comparaţie a se vedea dinamica exporturilor engleze între 1814 şi 1849. zahărul din Antile şi insula Mauriciu. Du liberalisme â l'impirialisme (1860—1878).. 384—385 [Col.I est. op.

acordînd maximum de facilităţi pentru constituirea de societăţi bancare anonime. 374 şi urm.. fără oficii la Londra. ifondată în 1836 şi „Biank of British Columbia". valoarea capitalurilor jplasate în societăţi anonime a crescut de 2. iar ceva mai tîirziu „Mercantile Bank of India. între 1856 şi 1858 s-a introdus în Anglia o nouă legislaţie bancară. cit. La 1822 se în' Pouth as. Melbourne şi Sydney) . London and China". în fine. ii erau : „Bank of Australasia" (fondată în 1835). iar concentrarea lor a făcut asemenea progrese. cit. încît la 1861 un muimăr de 48 de bănci posedau un capital egal cu al tuturor băncilor engleze de dinaintea legilor din 1856—1858.i r d. 2 . în 1853 „Bank of India. mai mult sau mai puţin controlate ide capitalul englez şi avînd oficii la Londra. datorită rolului acestuia în do meniul creditului şi al mijlocirii iplăţilor. cu peste 1 000 de sucursale în imperiu.zătoare a capitalului bancar. Orientate spre creditul şi schimburile cu Canada erau „Bank of British North America". p. 220 . După 1860. legate de colonii. Mai erau 22 de bănci străine. fondată încă pe vremea guvernatorului Macquarie (la 1817). Pentru India a luat fiinţă în 1851 „Oriental Banking Corporation" (cu un sediu important da Bombay. „Union Bank of Australia" (1837)2. „Bank of South-Australia" (1835). Ele au luat un avânt formidabil după 1851. dar avînd sucursale şi în Africa de Sud. Australia and China" şi „Bank of Asia".. completau această gigantică reţea bancară imperiailă 1. 390—391. de asemenea interesate în economia imperiului. La 1850 erau în total 7 bănci specializate MI operaţiile de credit şi comerciale cu Australia.i i II II . < II sediul la Syidney.. din sudul continentului australian. 23 de bănci ou sediul în colonii sau chiar în străinătate. De la 1856 la 1863. op.5 ori. op. pp. între băncile britanice erau 27 de societăţi mari. Prin intermediul lor s-a trimis în Anglia aurul descoperit şi extras. Una dintre cele mai vechi era „Bank of New South Wales". Mauriciu. anul începuturilor exploatării zăcămintelor aurifere din Columbia britanică. anul descoperirii aurului în colonia Victoria. lîn 1858. Tot interesate în afacerile cu Australia i n . specializate în operaţii diverse. Rezultatul acestor măsuri a fost o veritabilă erupţie a capitalului bancar britanic.

II.temeiase „Bank of Montreal". voi. şi încă pământuri virgini-. . u n î i i i i i i i disponibile. L e n i n . După 1875 cresc în ritm irapid investiţiile de 1 ipital peste -hotare. în proporţie de peşti d treimi. în cadrul K l i n u l u i rilor de mărfuri. Bucureşti. capitalul englez din străinătate. I. 780—787. mai rnuilt al acordării de credit* şi comerciale sau aii transferurilor de bani. pe care coloniştii noi le ocuipă fie cu totul fără plată. < m i . V. „în colonii. această emigraţie a dezvoltat şi în colonii agricultura. Capitalismul în agricultură. ea era cu capital american. a raporturilor politice în interiorul imperiului. le exploatează mai complet diversele bogăţii.. pe la sfîrşitul secolului trecut. că măsura în care scăderea relativă a populaţiei agri cole europene se tr-ainsfo-nmă îşi în scădere absolută. Consolidează dominaţia engleză în multe colonii. dupS cum am mai subliniat. 139. 144. de lltft! redus. prin aceasta. 2 1 221 . în rnn t i m p u r i u al evoluţiei raporturilor economice d i n u . exercitînd totodată şi o profundă -influenţă în sensul accelerării evoluţiei lor social-politi-ce şi. fie plătind un preţ derizoriu. pp. p. devine o problemă naţională. în Opere complete. deci la o dată cînd emigraţia atinsese unul din punctele sale culminante. Rolul acestor bănci în relaţiile ou imperiul era. 4. deoarece nu sînt rare cazurile î-n care emigrantul european ruCHBE.. se afla investit în Europa.1 (aror -rodnicie reduce ila minimum cheltuielile de producţie" 2. sistemul fermelor. Emigraţia Mijlocul veacului al XlX-lea e un moment de cotitură decisivă în cadrul fenomenului emigraţiei britanice. Ele mu practicau aproape de loc investiţii capital. astfel că la 1913 ctpitl Iul britanic investit în Europa va reprezenta numai 5°/o faţî dl cel din colonii sau alte ţări extraeuropene i. De origine covî-rşitor murală. depinde imult de dezvoltarea coloniilor capitaliste. Dar -nu exclusiv. le extinde teritoriul.1 Sutele Unite. Editura Politică. Pe la 1850. există i p . l i . cu precădere în colonii. Lenin nota retrospectiv. 1961. El ia proporţii fără precedent.

.

între 1815 şi 1872.5 milioane după această data. specializate fiind în recrutarea lor pentru diverse colonii : Canada. Argentina.i II 1. Se creează un birou al emigraţiei 2. din Marea Britanie au emigrat în total peste 7. Noua Zeelanda (1861) sau di ani anti fere (Africa de Sud. în coloniile engleze. Resorturile acestui interes al statului şi ale preocupărilor „filantropice" private — uneori (patronate de înşişi membrii familiei regale — le descoperim cu 'uşurinţă în nevoia de braţe 1 CHBE. Creşte numărul societăţilor particulare — unele sub firmă filantropică sau religioasă — care sprijină pe emigranţi. Cazul cel mai semnificativ. pauperizarea păturilor inferioare aile populaţiei. 52—53. ca urmare a dezvoltării capitalismului. Noua Zeelandă etc. II. care între 1851 şi 1861 primeşte 508 802 emigranţi englezi. Un procent foarte însemnat al acestui exod l-au absorbit însă Statele Unite. Oxford. cei mai mulţi se îndreaptă între 1840 şi 1872 spre Canada şi Australia (cîte 1 milion)l. dirijîirud pe emigranţi în aşa fel ca să asigure tuturor vaselor un număr suficient de pasageri. ilustrând un asemenea moment îm cadrul Imperiului britani ic. The Britisb Empire. De notat că Australia primise pînă la 1840 numai vreo 58 000 de emigranţi „liberi". îndeo-sebi după 1870. pp. 1870). Its Structure and Spirit.ral îşi schimbă ocupaţia o dată cu strămutarea şi se angajează în transporturi sau în industrie. iar 6. dar de pe da 1840 ohiar încurajată şi facilitată. Emigraţia este în Anglia nu numai complet liberă. W a 1 k e r. Columbia britanică (1858). •d . Pe rondul acestei realităţi sociale s-au produs unele momente de „explozie" a emigraţiei. Australia (IS51). cu circa 4 milioane de imigranţi britanici. Cauzele fundamentale ale emigrării irămîn aceleaşi . pricinuite de descoperirea noilor zăcăminte aurifere din California (1848). scăderea preţurilor la -grîne. Cam 1 milion pînă la 1840. 443. serviciu public destinat să coordoneze operativitatea serviciilor navale. concurenţa pra^-duselor agricole din ţările dezvoltate (recent — Statele Unite. este al Australiei. Rusia. o parte a coloniilor britanice — a determinat o îndelungată criză agrară în Europa. p. Australia.5 milioane oameni. 222 . a salariilor !în agricultură. 1944. » E r i c A.

P o u t h a s. 260—268. cit. op. Călătoriile devin mai rapide şi mai comodi Coloniştii nu mai sânt mişte izolaţi. cit. pp. op. P o u t h a s. Emigraţia e facilitată după 1850 şi de dezvoltarea miiloa celor de comunicaţie. 223 . ceea ce a avut drept consecinţă dezvoltarea marii proprietăţi. 55—60 .de muncă în colonii.. Sistemul canadian. 264—265. în care Anglia şi-a trimil d'vcu olo dl "■ MI aproape 2. care trebuia să furnizeze. în noua lor patrie 3. a căror construcţie în colonii începe tot acum. Sistemul australian se baza pe vînzarea pămîntului în loturi mari şi la un preţ (ridicat. lucrătorii agricoli necesari marilor proprietăţi. Se introduc primele i i regulate de pasageri între Anglia şi cele mai îindepărt ţuri ale lumii. op. Căile ferate. Este perioada în care forţa aburului revoluţionează transporturile navale. a scăzut ou iprotpa 700 000 numărul celor asistaţi din fondurile publice ţi .16°/o din populaţie. cit. influenţat de metodele guvernului Statelor Unite. care trebuie să aştq>t<. pentru mai efn i cît şi în faptul că emigraţia constituia O mct< rezolvării gravei probleme a pauperizării nele cercuri de afaceri reprezenta chiar o iursS di tn d< ceniul 1850—1860. 2 D e m a n g e o n. prin emigranţii săraci.. preconiza vînzarea pămînturilor la preţuri scăzute 1 Pe cîtă vreme din Anglia propriu-zisă emigrează abia l. 85—87. Fiind în primul rând opera cultivatorilor rurali. iar cablurile telegrafice transoceanice (între 1850 şi 1870 spre Canada şi India) transmit instantaneu veştile şi contribuie la crearea unui climat mai familiar emigranţilor. op. El se conturează în două tipuri fundamentale : cel australian şi cel canadian. completează această perfecţionare a transporturilor. pp. pp..m rtaltl cânte majoritatea locurilor din casele de munci i ►entnu tn 1854 erau ocupate cu transportul de emigranţi 250 d< ■ -ale marinei comerciale engleze 2. Fondurile obţinute prin vînzarea păimîinturilor erau întrebuinţate pentru încurajarea emigrării. Cf. din Irlanda asuprită şi bîntuită de mizerie şi foamete pleacă 14.5 milioane de oameni. pp. pentru emigraţia din a doua jumătate a veacului al XlX-lea prezintă o importanţă aparte regimul proprietăţii agrare din colonii..43°/o din locuitori. 3 Demangeon.i u anii sosirea unui vas din patrie. cit.

In pragul secolului nostru. pp. preţul unui acru ajunge la numai 4 şilingi. în Australia vreo 70—80 000 de băştinaşi (cei mai mulţi în nord şi vest. pp.. op. Antecedentele marii răscoale indiene din 1857—1858 Răscoala poporului indian din anii 1857—1858 a fost cel mai însemnat episod al luptei de eliberare de sub colonialismul britanic. în 1844—1845 în Indiile Occidentale. După 1872 s-a introdus chiar concesionarea gratuită de loturi din pămiînturile publice.şi iîn rate. cu dezvoltarea fermelor individuale 1. Fenomenuil emigraţiei indiene a fost mult mai puternic decft s-ar crede. Indigenii din Tasmania au dispărut până la 1863. 1 224 . între cele două războaie mondiale.. pp. capitala insulei 2. op. în est şi sud abia dacă rămîn 2—3 000). în Mauriciu trăiau 158 000 de indieni. după al doilea război mondial. CHBE. numai între 1850 ji 1870. în Guyana britanică 150 000 (jumătate din populaţie). op. II. către 1860 în Alrica de Sud. 205—206. lîn Guyana britanică 128 000. Dcmangeon. victorioasă. în Canada mai trăiau vreo 100 000 de indieni. pp. aproximativ 100 000 de indieni . Nowack. După abolirea sclavajului. în Trinidad 130 000. p. Rezultatele acestei politici au fost un curent mai susţinut de emigraţie ispre Canada şi o structură mai democratică a proprietăţii agrare. în Africa de Sud 150 000. cit. P o u t h a s. Scheletul acestei ultime supravieţuitoare a rasei tasmaniene e păstrat din 1876 în muzeul din Habart. 715—721. în Indiile de Vest au emigrat. Ea a început în 1847 în insula M. 1 M o n d a i n i. în 1880 în insulele din Pacific. pînă la intrarea acestei ilupte în faza sa decisivă. cit. în Canada. I. op. Emigraţia masivă din veacul aii XlX-lea a dat o lovitură nimicitoare populaţiilor indigene.. cit. în insulele Fiji 60 000 s. cit. 269 . p.. 126—127 . 78—79. * Dcmangeon. pentru suplinirea mîinii de lucru a negrilor de pe plantaţii a fost încurajată emigrarea în diferite colonii a lucrătorilor indieni. adică ide cel puţin cinci ori mai scăzut decît în Australia. iar în Mauriciu cam 90 000. afară de o singură femeie. op. cit..uiriciu. în Noua Zeelandă vreo 40—50 000 de maori. 128 .

. '■' 225 . u t . de a intra în proprîotttte separată asupra unei părţi din averea familiei. 1 La acea d. a fluctuaţiilor recoltei — în condiţiile culturi înapoiate. în Opere. pp. p. pentru cel în cauză. ignofînd.i sîm în construcţie liniile : Calcutta-Agra-Delhi. O anchetă întreprinsă de guvernul britanic.is. a înregistrat dovezi de netăgăduit ale frecvenţei întrebuinţării torturilor.. p. 11. cu dreptul. 5 D u p u i s. u l i u . spre a-i sili pe ţărani să-şi achite obligaţiile 1. după izbucnii i răscoalei. englezii au procedat prea i . 12. tradiţiile . în Opere.ni violentă. La cauzale de natură material. 75. 340. Bucureşti. A fost unul din m< tu care contradicţiile -dintre cuceritori şi sup exploatare şi asuprire sistematica. 4 I d e m . 270—275. britanicii au emis legea care garanta libertatea convertirii la Itânism. cit.Stabilirea şi enumerarea cauzeloi i. O criză economică acută a afectat piaţa indi ■m în 1855 4. Aceste motive de ordin material au incitat populaţia la o interpretare duşmănoasă faţă de britanici a tuturor măsurilor luate de ei. în 1850. cu toate metodele sale. ei societăţi cu o oultură diferită de cea europi deplin conştientă şi ataşată de valorile şi posibilităţile i ii de dezvoltare.■ icea dată. în fond. pe urma cămătăriei şi îndeosebi a fiscalităţii şi a metod < ei. 3 K a r l Marx. începuturile construirii căilor ferate 2 au provocat fi nemulţumiri.in>■ tm 11■ < 11. în Opere. a • face procesul întregii dominaţii brii.it. care ruina şi mica proprietate agrară —. Hombay-Agra şi Bombay-M. s-a adăugat astfel şi un cli1 K a r! I / Ancheta în legătură cu torturile din India]. era indiviză 5. Tendinţele de reforme în spirit modern erau pri vite ca un preludiu al creştinării forţate a întregii ţări. i de nemulţumiri. Prin formele în spirit european. 264. 9. Editura 1 Politici. voi.idr. voi. Construirea de căi ferate în India. 1961. op. p. legînd între ele cele trei prezidenţii. Masele populare sufereau de pe urma ruin rilor săteşti. potrivii normelor tradiţionale hinduse. în urma confiscărilor şi răscumpărărilor siliţi terenuri 3 . Veşti din Indiile Orientale. voi. cu orgolioasă superioritate. Aceasta.

Războiul cu Persia. în Opere. în timpul războiului Grimeii. Nemulţumirea generală s-a putut manifesta mai curînd în unităţile de armată indigenă — regimentele de şipai — recrutate şi întreţinuite de companie. i r 1 Marx. englezii au adoptat o atitudine mai dură faţă de principii indieni. pp. lordul Dal-housie. cit. unele regimente au avut o semnificativă atitudine şovăitoare.ii. de re ligie hindusă sau musulmană *. comisii de revizuire a proprietăţilor scutite de irnpoI funciar (inamdar). cit. în India se spera într-o înfrîngere britanică. După încheierea aproape completă a cuceririi Indiei pînă la hotarele ei naturale. 226 . Cf. Audului. op. a ifost de naturi si contribuie . p. 314—315. în Opere. pp. voi. un teritoriu cu o suprafaţă totală de peste 200 000 km 2. Gresarea cartuşelor ide armă i me de vacă sau de porc apare deodată ca sacrilegiu în ochii soldaţilor indieni. Anexarea principatului Aud.la impopularitatea engleză în «faldurile i dominante hinduse 2. folosirea de trupe hinduse de către englezi n^a fost bine privită. voi. sub comanda unor ofiţeri englezi. p. pe care ea a căutat să le remedieze con-fiscînd unele din domeniile principilor. a indignat pe musulmani. Pouthas. 12. pp. 12. Du• t. voi. ilr. ide a recunoaşte la Khanipur succesiunea prin adopţiune a prinţului Nana Sahib au înrăutăţit şi mai mult raporturile dintre englezi şi feudalii indieni. pp. altă parte instituţiilor religioase. 1 I' o u th as. Problema indiană. erifioarea unor asemenea tradiţionale şi importante pri.mat psihologic ostil în rmchn aliene. în Opere. La aceasta au contribuit şi dificultăţile financiare ale Companiei Indiilor. 315 ' irca 20 000 de asemenea proprietăţi au fost confiscate. 247—248 . cu o populaţie între 4 şi 5 milioane de oameni.. Tot din cauza dificultăţilor financiare ale companiei s-au . 263. 233—234 .. op. pe a căror colaborare se bazaseră pînă atunci.. care a urmat în 1856—1857. Şcolile şi oficiile locale de educaţie erau numite „birouri ale diavolului". 12. O parte din aceste proprietăţi aparţipersoanelor particulare. şi refuzul guvernatorului (general. Răscoala din armata indiană. Anglia a anexat posesiunile a mai bine de 12 principi indieni. spre a nu mai vorbi de nerecunoaşterea lor. încă în vremea războiului cu sikhii.. 474—479 . Intre 1848 şi 1854. în 1856.

şi de alta în Haiderabad. Desfăşurarea răscoalei isc au izbucnit la 22 ianuarie 1857. „Actuala .răscoala din anmata anglo-indiană a II niniifestaTea nemulţumiriii generale a marilor poisiatice faţă de dominaţia engleză. .il. u i fost incendiate nişte cantonamente militare. pp. i . creată de engUv i în (oloiul loi mizată şi înarmată moderai >\ > n u l i ui li acea dată. The Battle of 1 iy.răscoală — scrie Marx — in un u totali specific şi ameninţător. Agra. deoarece răscoala < HBE. cit. cînd regimentele de şipai au ucis pe ofiţerii lor "I musulmanii şi hinduşii...1 Iost precedată nemijlocit de o răsco. în ifiîrţit.. Profeţii mise din sat în sat. în luna aprilie ele au continuat. p. ia 1855 l .i în ' . la Allahabad... ci a devenit o < liberare a poporului indian. Controlul anglc iloi dislocarea de unităţi întregi şi i l r nu i c. V. 314—315 ..mata de şipai.. uitînd de aversiunea lor <>triva stăpînilor ilor comuni.uvgelui. Pentru na oară okid răscoala nu s-a limitat doar la cîteva localitlţi >i etnd. Edwardes. 227 . op..... cînd. 1 nplâ insurecţie militară. prevesteau sfîrşitul domi din ele afirma că la împlinirea a <> iut3 d de la Plassey (din 1757).... 5. p. pui ulm şi 2. Ambala. extin< ( . . • l ' u u t h a s . pînă 1 i în garnizoanele din prezidenţiile Bom1 ciitrul principal al răscoalei a rămas însă jelui. irtie s-au produs tulburări în două regimente lii'iiijţal. A fost pentru I >i MII. care au organizat mişcarea. 35. ţipai s-au îndreptat deci speranţei* cerouriloi îse..

ca Audului. 12. din Pendjab pînă la Caloutta. Luînd măsuri de urgenţă pentru a trimite trupe în di-ţia I ) elhi. începutul lunii mai. şi se extinse ou repeziciune în regimentele 3. în număr de vreo 700. în scrisorile trimise din zona răscoalei de funcţionari şi ofiţeri englezi se putea citi : „Avem drept de viaţă şi de moarte anjpra imaigoniloT şi vă asigurăm că sîntem necruţători". fără îndoială. 228 . Răscoala din armata indiană. Fură suspendate îmbarcările unor unităţi din Ceylon pentru China şi se expediară în India trupe din Anglia. recucerit de englezi la 16 iulie. Garnizoana din Deliii. La Khampur. La Lucknow. Nana Saihib fu iînfrînt de trupele generalului Havelock.. toată valea Gangelui. în rîndul cavaleriei nizamiului de Haiderabad. Englezii declarară starea de asediu în toate regiunile răsculate. la Aurangabad. Aceste regimente puseră stăpînire ipe oraş. ui oraşul a fost luat cu asalt şi complet cucerit la 20 sepicinbrie. căzut în mîinile răs-i nlaţilor. 234. 11 şi 20 de indigeni. Aceştia însă rezistară eroic pînă la 14 septembrie. soldaţi şi civili. ultimul reprezentant al dinastiei Marilor Moguli. răsculaţii proclamară rajah pe Nana Sahib.La pitala • armatei bengaleze era. iar Khanpur. după lupte de stradă. în cursul verii. Represalii teribile au fost dezlănţuite asupra populaţiei. M a r x. în valea Gangelui se desfăş-urară lupte puternice la Agra şi la Khanpur. englezii din oraş.. apoi se îndreptară spre Deliii.. la Peshawar şi Firozpur. din garnizoana Meerut. în ziua de 4 iunie. în Opere. voi. Pîmă la sfîrşitul lunii imai. „Nu trece o zi în care să nu spîmzurăm 10—15 oameni". s-a alăturat răsculaţilor. era în plină revoltă şi aproape în întregime sub controlul răsculaţilor. precum şi în prezidenţia Bombay. răscoala izbucni la Lucknow. alcătuită din trei regimente de infanterie şi o companie de artilerie indigene. Semne de nesupunere dădură regimentul indigen din Kolhapur (tot în prezidenţia Bombay) şi armata principelui marat Holkar. strîns ilegată de războaiele din Persia şi China" *.. sînt asediaţi în clădirea rezidenţei. ocupîndu-1 la 11 mai şi proclamînd restaurarea puterii împăratului Bahadur. „Pe indi' K a rl p. ' pele engleze asediară oraşul Delhi. mai izbucniră tulburări izolate în Pendjab.

Campbell îmfirî. voi. [Situaţia politică din Europa].1 I . i nminai la 9 iulie 1859 4 . F r i e ' d r i c h 229 » K t r I Mll E n g e l s . Oficial. 470.nulecăm sumar. După lupte grele lîngă EChanpui '■ icmbrie.< nei iJul < olui ( in campania de readuci 'i i ' . 234—236 . ileours lent.i liberare a poporului indian. 253—255 . Un martor ocular la execuţii „( ei supuşi supliciului au murit aproape toţi i indiferenţă pe care indienii o ştiu atît de bine . op cit. ului I S S 8 — scria Bngels — va rămtfne o 11 II II ii mata britanică" 2. pp. n i . Spre toamna anului 1858 oribilită în . în Opere. * K a i I M a r x. dedîindu Sfi la p i represalii. 270. Răscoala din India. i pi -l■ i I I ■ . 1 M i c li . voi. englezii au I u n .la din India. armata engleză. 1963]. i> 194 | Dupi ii. ră ii forma luptelor de guerilla. la n nord-vest de Lucknow.I executat . Răscoala din armata indiană. 304—313 . îa . Ştiri din India. Situaţia 01 mali a răscoalei din India. [Cucerirea oraşului Delhi]. osîndit la moarte de o li .regiunea Delhi. Nana Sahib s-a ni munţi. umil din eroii . 12. 250—252 . 289—290. 241—244.p. M I M completă a stării de asediu şi pacea în ii i j ' .nse trupe ii l u i Naina Sahib. pp 266—268. Londra. o. unde la i Inşi înfrânt decisiv Tantia Topi.1a 18 aprilie 1859. I l. Lucknow. condusa de -. armata engleză reouceri defui n u l Aud şi capitala sa. Taintia Topi. Mii o. pp. -290. uarie-martie 1858.. 264—265. în Opere.. 12.n. n l Lucknow fu despresu. vreme de 12 zile. l i . dispărînd pentru totdeauna în junglele i i ni t ' U Topi a 'fost prins. şi Gwalior. fără să mi . I I I I . [Amănunte cu privire la asaltul Luckno. şi om oacheş care -ne cade în ml n sau îl 1 i" '.r. „Pr.i Luckmowului (19 martie 1858). Detaşamente mai li' răsculaţi au fost împrăştiate la Bareilly. 296—300. ' i i l . Peste 2 000 de eeaşi soartă. rc. rţii :l.1 >■ ir d • l. pp. pp. M puternice întăriri sosite din . Battles of the Indian Mutiny.ii şi civilii n ncintarie. 276—281.

pp. întreprinsă în numele civilizaţiei şi al umanităţii. şi confiscă din ordinul şefului său suprem. din anii 1857— 1858. cu maniere şi sentimente alese. ca -gurkhaşii din Nepal. au rămas mai mult sau mai puţin fidele acestora şi au colaborat la înfrângerea răscoalei. populaţia a rămas pasivă.indienii au făcut în 1857 un mare pas înainte spre realizarea unităţii în lupta contra jugului străin. 580 . Răscoala din 1857—1858 este unul din glorioase episoade ale istoriei lor. în alte părţi. Nehru. 359—360. sau chiar sikhii. {Răscoala Jiu Jndia]. pp. pp. Infrîngere» lui Windham. pp. . pp. pp. ( Amănunte cu privire la asaltul Lucknowului]. soldăţimea dezlănţuită a putut jefui numai bunurile mobile ale indigenilor. 523—525 . 385—389 . ipămiînturile unui întreg popor. Colonialismului englez i-<a reuşit deci încă o dată să exploateze contradicţiile sociale şi naţionale din sînul popoarelor Indiei.. un nobil britanic cu vorbe mieroase. Muilţi principi au rămas pasivi. 12. vicontele Palmerston. din ură de clasă. Se face caz de faptul că prima revoluţie fran ceză a confiscat pămînturile nobilimii şi ale bisericii ! Se face caz de faptul că Ludovic-Napoleon a conifiscat proprietăţile dinastiei de Orleans ! Dar iată că vine lordul Canning.i indiana. Unele trupe indigene din slujba englezilor. H6. 230 . îi despoaie şi de brinurile imobile.înfrângerea marii răscoale naţionale de eliberare a po porului indian. s-a datorat faptului că ea. care vine în urma ei. Pouthas.i şi a antrenat în luptă naţionalităţi şi clase sociale diverse. fieOperc. 372—379 . n a reuşit totuşi să realizeze o coeziune suficientă a acestora împotriva duşmanului imediat. în schimb. Urmările imediate ale răscoalei „Dacă în timpul expediţiei ei în India. deşi a cuprins teritorii foa . p. Cucerirea Lucknowului. pp. 494. Ar-wui. op. [Armata engleză în India]. cit. 469—472 . ori au ajutat pe englezi. 496—498 . 315—317. 442—446 . Despresurarea Lucknowului. colonialismul britanic. Mai mult însă decît aricind înainte. 335 . voi. fiecare petic. pp. tunde feudalii indieni se angajaseră de partea răscoalei. guvernul britanic.

voi. 1 După K . • lbidem. . ni H)irough a itrebuit să demisioneze5. i . atitudinea partidului conscri >«*iulii îjusă au sprijinit pe Canning. i h . a făcut loc guvernului liberal al im I' iltncrston. Ultimul punct de ve măsura lui Canning a rămas în vigoare.. . în Opere.i n numi că. a combătut pro . • Idem. 1 1 1 niinig a stimat controverse în Anglia. dintro singură trăsătură de . 12. I ' . nota 390. indiană a dat o grea lovitură domina ţiei bri Im pum i de vedere financiar. o • l i m a echivalentă au pus mîna răsculaţii. Anexarea Audului. al lordului Derby. Măsura era motivată prin sprijinul dai i . II i Im ( . Anexarea Audului. i l n i ă şi fiecare acru de . p. i > plac. în genere. p. 231 . motivîndu-şi nu aceea că majoritatea proprietăţilor confiscate 111 un dărilor îşi talukdarilor — marii moşieri — M ■ la răscoală .u întreg teritoriul unui regat aproape cît li urca unui întreg ipqpor" 3 . i l'ost.i l . care. proprietăţi ţără neşti 4 . ' F r i e d r i c h E n g e l s [Amănunte cu privire la asaltul LucknoUiuluij.i udaţi de către locuitori.. acesta urmînd . I | onsiiliului de control al Indiilor.i r I Mas.. l . l . voi. prin care dreptul de proprietate asupra p în principatul Aud era con In erniului britanic. i l I I I . 12. anularea dreptului lor de prolii dca pe rspecti va un ei reforme agra re în Aud. fără 'h de O reformă a proprietăţii (ci dimpotrivă). lordul Ellenbo nu o depeşă din 19 aprilie 1858.vi Indiei. în 1859. în Opere. 474. în felul ■ u i vinovaţi de o crimă gravă şi şi-au ati itată" '-'. Cheltuielile milita i s-au ridicat la aproximativ 10 rnilk>> < l r I n . . i . 488.i'. . în I 170—471. 4 K a r l Marx [Proclamaţia lui Canning si problema proprietăţii iunciare în India]. u i t de de mai sus ale lui Km IM din ) martie 1858 a lordului < sui rul ii .. i . 473—474. un cabinet conservailc scurtă durată. ce ■ un di mile pătrate" 1 .

106. plătin-d i i se acţionarilor o despăgubire de 3 milioane de lire. p. . în India. voi. 11 1 I. p.1 . la Bombay). a fost adoptat de parlament în iulie şi promulgat la 2 august. aşadar. Indienii n-au vrut să înţeleagă „toată splendoarea unui plan menit mu numai să _ restaureze _ dominaţia engleză pe seama capitalului indian. r [mpiratorul şi veritabilul autor al proiectului c r i însi lordul Ellenborou(. Reorganizarea administrării Indiei se impunea. numiţi Of COroanL Cf. 1 | ) N I 1869 vor fi cu toţii ( 11 a e r t s. cf. Apropiatul împrumut indian. împrumutul s-a soldat însă cu un eşec total. I'. guvernatorul general primeşte titlul de vicerege. pe o cale indirectă. în ni Consiliului de control şi al preşedintelui său. cu titlul ide secretar de stat pentru India. op. India devenea . l > l > 180 383. neîneasarea impozitelor .. în Opere.itat de Disraeli 2 în martie 1858. 317.. în acelaşi timp. ca o necesitate nu numai politică. ci. Compania Xndiilor a încercat în primele luni^ale anului 1858 să lanseze pe piaţa inidiană un împrumut. i tuni de ei.. de către foştii ilor colegi 3. vezi şi Răscoala din India. Ultimul împărat de la Delhi. compus din 15 membri : 8 numiţi de coroană. cit. Compania Indiilor se desfiinţa.li. a fost deportat 1 K a r 1 M a r x.administraţiei britanice o pagubă de alte 5 milioane de Înv. Toţi membrii trebuiau să fi îndeplinit în India un stagiu de serviciu de cel puţin 10 ani. / ' . 12. ni n s . fostul preşedinte al Consiliului de COBtroi al Indiei.\ coroanei .1 1 n i'. Canning fiind confirmat pe mai departe în demnitatea sa. „Legea pentru mai buna guvernare a Indiei" (1858) Proiectul de lege pentru reorganizarea administraţiei In. să facă accesibilă comerţului britanic avuţia indigenilor" *. sub noua ei titulatură. Hauser-M a u 1 . 244 (tot despre urmările financiare ale răscoalei. acuzat de complicitate cu răsculaţii. 232 . . p. Bahadur al II-lea. pînă la concurenţa sumei de 8—10 milioane de lire. s-a creat i de ministru. Din aceeaşi regiune.în zona controlată timp de c î t r \ . . pentru a face faţă agravării catastrofale a deficitului ei. cit. ci şi financiară.1 1. iar 7 aleşi dintre vechii directori ai companiei. asistat de un Consiliu al Indiei.

. un I j . R e g i n a l d Coupland. acest serviciu a devenit curînd o platloim. Consiliul executiv n aproape ca un veritabil cabinet ministerial.. 288—289. în teorie. din 1861. In i" nsă. 859 şi 1862. ■ stat. tndiâtl Problem. cit. mai ales pentru funcţiile kiferloaf«. op. cu i»'»■•• i■i> buite. în 1861. 21—22. în septembrie 1857. servi li i . printre cin.. ed. compus din 5 membri.limitară de dreptul de veto al guvernato ii şi al secretarului de stat pentru I n . printre care şi cîţi ' "impotenţa legislativă a consiliilor privea prezidenţia hiiwl . pp.i pontru imemibrii familiilor înstărite din Anglia... aşa^numitul „Civil Service". Oxford [1943]. 2S3 . ai 1 Duputl.vedere administrativ. a IlI-a. în special II bîntuite de marea răscoală : un locote.].1 o viceregele. ! . ocupate pe bază de examen. .i celo Pe lîngă guvernatorii din Bombay şi M.l i . unde va li n u n i limănui să ocupe tronul M. De altfrl principi nilia imperială fuseseră masacraţi in o i l u i 1 tel I i i . i. în subordinele directe erau cîţiva înalţi funcţionari. format dimtr un n u n nembri numiţi de guvernator. u n au mai oon. Ii i le l . în Birimania. de u i n l i .i. i i . . i engleze. iar coroana britanică dreptul i 'K. număr de 10—12 membri numiţi de vicerege. care i . i Caloutta avea pe lîngă sine.ii ii iKuxl-vestului.. cu pretenţii aristocrati'ce. pp. drept consecinţă . regulamentul ■ Ir organizare I kllui Civil preconiza recrutarea de Iun indigeni. i N un înallt comisar în Aud şi unul în Pro■ i paraturi funcţionăreşti-administrath se organizează definitiv.uiloi i fiind suspendată. ini.\ legii din ' iu i fost reorganizată administrat. Instituţie închisă.uI rîte un consiliu legislativ.un i financiar şi un militar. lanseze îm cariera politică şi să cîştige experienţă I m u n 11 uivă. cu reşedinţa la Agra . un consiliu legislativ pe întreaga Indie.

In fiecare localitate. datorită dezvoltării comerţului şi pătrunderii relaţiilor capitaliste de sahimb pînă în păturile inferioare ale populaţiei. angajaţi permanenţi ai companiei. s-a promulgat în 1859 un cod de procedură civilă. „Civil Service" a ajuns unul din organele cele mai detestate de populaţie. întrucik erau stabiliţi în India cu intenţii definitive . însoţit de un cod de procedură în cauze criminale 1. 234 . op. Era nevoie de fostele cadre militare ale companiei. i im . mai ales sikhi şi gurkhas. urmărirea debitorilor etc. să fie trimişi în Europa sau alte colonii. trecînd în subordinele Ministerului de Război britanic. privind reglementarea datoriilor. după răscoală. 91.■■■■ i ■■ cărei membri tratau ipe indieni cu aroganţă şi trăiau. cit.nu numai de experienţa răscoalei din 1857. au trebuit introduse progresiv noi dispoziţii ilegale. mulţi se căsătoriseră cu indiene şi dobândiseră o stare materială rmilţumitoare. şi-au cerut licenţierea. 1 K-zvoltarea învăţămîntului a făcut progrese mai ales în Bengal. în justiţie. de teamă ca nu cumva. din 332 de candidaţi la posturi. iar în 1861 un cod penal. ceea ce nu le-ar fi convenit. II. Ele desfiinţau şi înlocuiau toată vechea legislaţie. în 1870. numai 7 erau indieni. se luase hotărârea sporirii efectivelor militare din India şi păstrarea proporţiei de aproximativ 1 /3 între trupele europene şi cele indigene. prin lărgirea reţelei de şcoli medii în limbile indigene şi de şcoli cu limba de predare mixtă (maternă — engleză).i trebuit să le acorde garanţii şi avantaje. ci de faptul că vreo 10 000 din cei 15 000 de ofiţeri şi soldaţi europeni. determinată . deoarece. p. 1 M i> n i! a i n i. iar din aceştia numai unul a reuşit la examen. Forţele armate din India. tot sub ctnul marii răscoale. Pentru a-i reţine în serviciul militar activ. vor număra 65 000 de britanici şi 140 000 de indigeni. ci şi de aşa-zisa white mutiny — răzmeriţa albă — care a urmat anexării Indiei la domeniile coroanei. guvernul brii . Ulterior. S-a întreprins şi o reorganizare a forţelor militare.. Nu a 'fost vorba de o răz meriţă propriu-zisă. izolaţi în societatea lor restrânsă. cu excepţia normelor de reglementare a relaţiilor familiale hinduse şi musulmane. A rămas însă pe mai departe grav deficitar învăţămîntul elementar.

n SCOpul Consolidării iloin II i . I. p. De aceea. un an după eşecul edificatoi ' i n indian" încercat de companie.. lichidarea administraţiei i Imliiilor şi instaurarea celei de stat n-a reuşii nu < îiii. P o u t h a s. cit. întrucît iul otoman sau rus. inclusiv îm cei doi ani ai marii răsntanice au crescut de la aproximativ iptăimîni. op. în ■ . 86. I I f .. reorganizarea admiiiustiAiii gii din 1858. lordul Derby declară în parla- i pun în funcţiune cablul: Londra—Istanbul—Bagdad— .vceastă încercare de întărire. 317—318 .lătuire dificultăţile economice şi Fina lini I i i ■■ ie 1859. i l l .mini şi Eufratului) — Karaci . ma. cit. diip«m!ndu ie de Lisabona. a r 1 Marx. '27—528 . după 1858 I 1 ' " p u i u ţ tic vedere economic. Din 1898 va instala cablul submarin direct Londri Gibraltar. i liritanie a instalat şi pus în funcţiune (în i cablul Londra Lisabona—Gibraltar—Malta—Alexandria—Port A. H a u s e r-M auraini c r t s. 13.In . p. pin. 235 . . Ambele legături erau neconvenabile.. 12. op. u l VM luderfca Carnalului Suez în i Indiei. Bender-Bushir. op. în Opere. Teheran. cit.. sGurtând liniile de comun insmitere a informaţiilor şi dispo du . voi. Puternica dezorganizare a finanţelor Indiei. cifrate la cel puţin* 2 mi">(i şi 1859. se caracteriw . voi. i t iub control britanii Cf. 1 K. imediat după inaugui. pp. i r 1 M a r x. unicul punct de pe traseu . Bombay. i cheltuielilor excepţionale ale administraţiei Indii i avea nevoie de încă un împrumut de 5 mi.a ijutn l'roblemc economice în India. în Camera I prezentată legea care autoriza guvernul ■ II împrumut de 7 milioane lire sterline.msnmblu. 321.uimiînd şi în aoest caz neaooperite alte diverse ulrniinistraţie. 1962. Dcmangeon. apoi prin cablu ubmarili •■ i..In. Caucaz. Editura Politică. prin şi i cen'ulm Ini 11 irea Im telegrafice 1. Bucureşti. Bill-ul cu privire la India. la 1869 a doua linie. 105—107. pp.

Comerţul britanic. la rîmdul său. 327—328 . In 1866—1867. 15. în 1868 foametea bîntui în nord-vest.. ca*e a obligat chiar pe indieni. şi Criza din Anglia. în 1860 şi 1861 au reapărut însă fenomenele de suprasaturare a pieţei indiene şi scăderea exporturilor britanice. din 1 k a r 1 M a r x. iar acesta. voi. pp. Comerţul britanic cu bumbac. să cumpere ceva mai mult. Sporul era însă artificial şi înşelător. Pînă la începutul secol u l u i al XX-lea. în Opere. 79—80 şi 166—170 . după o secetă de toamnă.4. maşini cu aburi. Englezii au intensificat. 367. continuîndu-se neglijarea acestui sector esenţial al ■nomiei3.6 milioane lire. Recolta era compromisă. 15. In legătură cu dezvoltarea căilor ferate. de la vest de Calcutta pînă la Madras. tablă de fier. Rezuiltatuil a fost ivirea unei zone de foamete. . pp. pp. * N f l i r u . care au izolat provincia. Din 1858 pînă xn 1860 regimul ploilor a fost neregulat şi deficitar în regiunile de mord-vest. ireclama mijloace de transport adecvate către marile porturi1.l. faţă de iperioada corespunzătoare a anului precedent. în Pendjab şi Radjputana . 367.i datorai în parte necesităţilor efectivelor militare engleze. Pe primele cinci luni ale anului 1860 scăderea globală era aproape de 1 milion de lire. iar transporturi de alimente din alte regiuni nu se puteau face. în parte dezorga. în Opere. voi. Noti. 15. voi. au murit 1 milion de locuitori. cit. dat fiind că războiul civil din Statele Unite obliga industria textilă britanică să recurgă la bumbacul cultivat în India. 362—365. op. în special pătura avută. L'. » Ibidem. voi. Comerţul britanic. la aproape 10 milioane lire. de la 1861.i administraţie engleză n-a reuşit să combată efectele unităţilor naturale care ameninţau agricultura Indiei şi se Iau cu ani de foamete şi epidemii. mai accentuată fiind la ţesături şi fire de bumbac. în Orissa. construcţia de căi ferate. El s-.'. în India n-a existat un departament al agriculturii. 518—520 . în cuprinsul căreia a pierit un sfert din populaţie.niza. în 1860 s-au desfiinţai taxele vamale pe maşinile importate în India 2. au venit mari inundaţii. în perioada restabilirii echilibrului economic.rii de aprovizionare pricinuite temporar de răscoală. p. cf. 13. în Opere. Se observă în schimb o creştere a exportului de articole necesare construcţiei ide căi ferate — şine. în Opere. pp. p.

politica i cu tocul pe altă linie. De aceea fcdmimUtraţia engleză a dus o politică de aprore faţă de principi ţi moşieri. Ic l>umbac din Anglia. deoarece după 1865. i pentru prelucrarea 'bumbacului. lordul Lawrence. în u i ' l u ' . 107 . Statele Unite au fost din nou în Angliei cantităţi masive de bumbac.uv iv i I U« tvil hol< Im 1870. Probleme sociale după marea răscoală i principiilor şi moşierilor indieni pa>ru. i' I. Existenţa întreprin. M o r a z £. în Bengal. în 1877. op. I M H I I . aceste începuturi ale ifl i i l e moderne în India au diminuat întrucîtv. iertîndu-i pe cei mai mulţi ' i p u participarea la Tăscoală şi reinstalîndu-i în drepturi. sub ptt indignării şi emoţiei populare din întreaga lume. în 1874 I i l r foamete pn> l ' i h . cit. Ea a pornit II societatea indiană a unor grupuri liceşte şi legate de dominaţia britai. şi pînă la 1870. . I \ '. insuficient totuşi şi avainsînd prea încet 1 . a desfiinţării puterii lor |X»li l ' u p . o nouă foamete >i ill million da OMXMoi ■ îimpia Gangelui..lipsurilor sau a bolilor c. > multor . p. IM I M I I M IM construit 18 fabrki de textile.coală îi făcuse pe englezi să se gîndească tu rănii acestora. ^^^BN războiul civil. în vreme ce in porturi i i ncHiiburată încăircarea vaselor cu orez şi grîu peni iu ■i n i s i i de ancheta fură trimise din Londra. u . i i u ş i i englezi nu mai erau atît de avizaţi la i ezitau asupra soartei filaturilor şi ţesătoI Mlll. In le. cit. p.. numărul morţiloi pi li li ridicai la mai multe milioane. inaugura lucrările unui vast i ţ i i . op. r ■ 237 . ca Haiderabad.l '. u s e r-M a u r a i n-B e n a e r t s. i înăbuşirea răscoalei însă.i II s c r-M a u r a i n-B e n a e r t s. Cadavre ziceau p< niui i n . n c oraş.vicisitudini. Deşi timide. 108. 1 I iptul i i u p u i e I I . din care 13 I'O 1 I' . cînd s-a înfiinţat la Bombay prima întreprio i I I . 337.

238 . de ridicare a agriculturii indiene la un nivel competitiv cu cel din ţările 'mai avansate 2.. 362—363 . G.i $i lîinţi nevoit in v i i noi reglementări. introdus în India în 1858. Cf. dar şi o forma mai potrivită de înlesnire a investiţiilor iîn plantaţii de ceai sau indigo şi. un act de reglementare a proprietăţii funciare în Pendjab a convertit de asemenea o iserie de drepturi cuuumiaire în drepturi legale de proprietate. 61—65. pentru a împiedica pe viitor -procesul care se schiţase spontan. 310. In 1868. Astfel. ' 1 It H ' i a se v. R. în .în schimbul promisiunii de loialitate. Ei creau prin o bază a contradicţiilor dintre moşieri. fixîndu-i definitiv în categoria celor fără drept de proprietate 3. Englezii au căutat să consolideze în unele părţi ale Indiei i proprietarilor agrari mici :şi mijlocii.EHR". 1%4. ta favoarea marii proprietăţi 1 . op. şi pentru scurt timp. Faptul însă a înrăutăţit pe viitor soarta categoriilor de idetentori neîncadraţi în prevederile actului. N t l i r u . politice sau 'religioase din India. op. Metodele de guvernare inaugurate prim actul din 1858 şi reformele care i-au urmat au fost supuse unor critici şi combătute atît din ipartea unor elemente britanice mai lucide şi 1 Timpii und tbe Punjab Yenancy Act of 1868. Hambly. şi ţăranii fără pământ. a marcat începutul unei perioade de reacţiune. în 1859. regimul britanic >şi-a accentuat politica de dezbinare a «unor grupuri sociale. Regimul de stat. în general. Richard K .„ pp. H a mbl y. în cadrul marii răscoale : înţelegerea din partea acestor grupuri sociale diverse a interesului lor comun de înlăturare a dominaţiei străine.. Cercurile superioare ale administraţiei britanice considerau marea proprietate indiană nu numai o bază mai certă de sprijin pentru dominaţia engleză. în acelaşi timp. micii proprie1. pp. op. constituiţi pe loturi deţinute înainte cu titlu precar din lumiîntul moşierilor. un act emis în prezidenţia Bengal a acordat statutul de proprietari cultivatorilor rurali care deţineau o posesiune veche de 12 ani. p. G. cit. afectînid intenţia menţinerii echilibrului între ele. nr. 65. G.111. c it. El va încuraja mereu tendinţele scizioniste din sîniul acestor grupuri. cit. în 1887. Hambly.

iii politice anglo-indiene. în ui .l i i i . i înalţi funcţionari din India iu npotriva inului birocratic al guvernmlni d i/.înaintate în concepţii.ulmi ' i n i mai adecvată. şi-au v itatea. 708—710.religioase şi de altă matură. 239 . Erank Hugh O'DonntU .1. la Bombay. ■ulm . Sir Charles Trevelyan's Indian Letters.ă după 1858. l'iuih MU englezi ai acestei activităţi se nun rînduri liderul liberal manchesterian John I'IMI'JII M it OU severitate indiferenţa opiniei publice iliin A n .1 lucra asiiduu pentru ikiformarea parlaI U H I I I I englez asupra problemei indiene. in „UHR". nr. 1962. Ei parecan.11.11. pp.ni 1. Parnell. Naoroji a enunţat .i Chirl« S. 305. i . cît şi din i] ei burghezii n dezvoltare.au.i indiene pentru Serviciul Civil. în 1859. i l programului mişcării dobindirea de instipontru India. ■i alt reprezentant al burgheziei indii ic lire. Activitatea lui Naoroji a Itarea fin continuare a sentimentului naiaţii politice ale buirgheziei au luat fiinţă. Naoroji pleacă în 1868 în i filiale şi a colecta fonduri de spriji ni. . revitalizarca guverneloc la ■ p i n i dementelor hinduse. Naoroji a fondat „Asociaţia indiană din în 1866 sub denumirea de „Asociaţia Indiilor i. Madras şi alte oraşe. o dată cu trecerea Indiei sub admi-■ t.M n grupului parlamentar irlandez. unul din liderii npanie în favoarea recrutării cît mai larţ. din numctradiţii deosebite. i l asociaţiei. Dadabhai Naoroji. existente în India 1. fondate după 1850. i ii La Cakutta. arătîmd că numai astfel britanică se va putea acomoda diversităţii i ile. au manifestat de asemenea ' M a l c o l m Mac Rae. etnice.iy.1 i iii problema indiană şi a cerut în parlament i rcfori Mm India să fie orientate spre descentra11 rea unui regim de autoguvernare. în 1869.

. spune Marx. activitatea ei construc-este abia vizibilă printre imarmanele ide iruine. continuă Marx. 280—283.i i• y pp. de dezvoltare a unui tor potrivnic stăpânirii engleze. 1961. Analizînd perspeotivele stăpîmirii britanice în India. magnaţii industriali englezi sînt călăuziţi exclusiv de dorinţa de a ieftini transportarea 'bumbacului şi a altor materii prime de care au nevoie fabricile lor. 299.răscoală. Cei aleşi şi-ar fi luat angajamentul de a sprijini cauza irlandeză în parlamentul din Londra. Karl Marx făcea unele constatări şi previziuni perfect valabile pentru epoca de după . în afară de această distrugere . El arăta că dominaţia engleză a distrus civilizaţia indiană. considerînd că problema indiană e prea puţin cunoscută în Irlanda. „în tendinţa lor de a crea în India o reţea de căi ferate. n-o mai poţi împiedica pe aceasta din urmă să producă ea însăşi astfel de maşini. I Li îffid i ■ ■ > iaţk între soarta irlandezilor şi indienilor. Parnell s-a opus însă planului. C u m p s t o n. Paginile istoriei stă-p î n i i i i i britanice în India. Ea ora totuşi începută.interes pentru problema indiană. având deopotrivă prilejul să şi-o apere şi pe a lor.. stîrpind industria autohtonă şi „mivelînd tot ce era mireţ ji superior fin societatea indiană". Căile ferate vor deveni în India adevăratul precursor al industriei moderne".. unele personalităţi indiene proeminente au făcut irlandezilor interesanta propunere ca aceştia să aleagă cîţiva indieni ca deputaţi. nimicind comunităţile indigene. 240 . op. în 1878. aşa îmdît prezentarea de candidaţi indieni ipentru locuri de deputat în cîteva circumscripţii electorale ar fi putut risca un eşec 1. ca şi pentru întreaga evoluţie ulterioară a acestei stăpîniri. vor dezvolta forţele de producţie în cadrul comunităţilor săteşti. Căile ferate şi industria modernă în perspectivă vor crea noi necesităţi de schimb. Dar din moment ce introduci maşina ca mijloc de locomoţie într-o ţară care posedă fier şi cărbune. cit. abia dacă oglindesc i. vor accentua descompunerea 1 M . nr. cu cîţiva ani înainte de schimbările survenite în perioada 1858— 1862. „ I I IR". Fiecare act întreprins de britanici în scopul întăririi dominaţiei lor cuprindea în germene un ele-jiiciat potenţial de renaştere a Indiei însăşi.

idmi ■•" '. ci şi de ■ n stăpîmire de către popor. chiar cînd aparţin claselor celor n i . iun II Iionii lîinşişi inu vor fi devenit destul de u i scutura o dată pentru totdeauna jugwl englez.care bi le promoveze. fiindcă şi una şi alta dede dezvoltarea forţelor de producţie. odios instrumi iTe Anglia — profitînd de contradicţiile Indii J • ! ( ■ lipsa de orientare politică şi conştiinţă naţionali mente hinduse şi musulmane — căuta să (ini poporul indian ou ajutorul ipropriilor iţio • n u «n element potenţial al viitoarei elib prin forţe proprii. înfăptuirea unităţii politice a Indi mai departe Marx. Marx în tarea că. i u n im viitor mai mult sau mai puţin înde i unei renaşteri a acestei ţări mari si imn n c t l u l i locuitori.diviziunii ereditare a muncii pe emcia existenţa indiene. însăşi armata indigenă. „acest obstacol p ului I ndiei $1 a creşterii puterii ei".\ Britamie înseşi clasele guvernante de azi nu te de către proletariatul industrial. Mint. nici vreo îmbunătăţire i si. tot ceea ce burhf/i . 9. 16—451 241 .!naţiei Jor sociale. în ultimă instanţă. iar în mîin . (în interesul lor. Textul în limba franceză : „mai fini şi mai îndemînatici decît italienii". In OI hidea ( profetic Marx — putem avea t< ■ nm i i n. i i de jos. constituie o . după expresia prinţului Saltîkov. în Opere. atîta c.. „Populaţia Indiei nu .i politică a acestei ţări. nănate în ţara ei de burghezia engleză.1 li nevoită să înfăptuiască în India nu va "i populare nici libertate. 231—235. pp. i.1 liberă va deveni un factor de reconstrucţie hinduse. voi. < ■ -roadele coacerii elementelor noii societăţi. • . est tablou cu perspective multiple. Dezvoltări l« administrative şi culturale pi. 1 Karl Marx. au fa tparitia unei intelectualităţi indiene.-i . «plus fins et pius . Rezultatele viitoare ale stăpînirii britanice în India.

Urmaşul lui Palmerston la conducerea politicii externe. „Nici o naţiune — de242 . se constata la Londra că un canal la Suez. Prin ambasada ei de la Constantinopol. lordul Clarendon. Palmerston fiind adversarul său ireductibil.il. precum şi titlul de kediv (suveran. în ipoteza că s-ar fi reuşii garantarea neutralităţii sale. în 1864 reuşi să obţină de la marele vizir um ordin de oprire a lucrărilor. Anglia a exercitat continue presiuni asupra sultanului. Ministrul egiptean l'ar-ipaşa propuse restrângerea dimensiunilor lucrării şi re. numărului muncitorilor la 6 000. obţinând la 19 martie 1866 firmanul prin care se acorda Egiptului o largă autonomie internă şi externă. pe cînd flota engleză va avea nevoie de zece. deoarece comercianţii şi industriaşii englezi începeau să descopere avantajele economice ale canalului. sub ii umanitar că ele erau executate prin corvezi şi în extrem de nesănătoase. sub dominaţia Franţei. Anglia a privit proiectul cu ostilitate. Din punct de vedere strategic. La început. suzeranul Egiptului. Fu rîndul Franţei la o energică reacţie diplomatică pe iîin'jţă Poarta otomană. se dovedi curînd foarte tratabil. din clipa inaugurării canalului. ân limba persană) pentru cânmuitorul său. Epidemia de holeră care în 1865 printre cei 20 000 de lucrători ai canalului i. Isrna.Alte evenimente asiatice Politica britanică în India şi în întreaga Asie de sud s-a axat cîtăva vreme în jurul marilor probleme ridicate de iniţiativa franceză a construirii Canalului Suez. După acest eveniment şi după moartea lui Palmerston (1865). deoarece trupele egiptene dăduseră un substanţial ajutor Porţii otomane. pentru reprimarea uaiei răscoale greceşti din . în sprijinul acestui punct de vedere. pentru a face greutăţi lucrărilor canalului. convins că Imperiul britanic este confruntat de un diabolic plan francez de a-1 tăia în două şi că o nouă şi complicată problemă a strîmtorilor se va reedita pe coastele Egiptului. Momentul intervenţiei lui Napoleon al III-lea în favoarea Egiptului fusese propice. atitudinea Angliei faţă de construirea canalului se schimbă mult.insula Creta. va face imposibilă viitoarea neutralitate a Egiptului şi că o flotă franceză va putea ajunge în apele Indiei în cinci săptămîni.

unii căutînd sprijinul rusesc. H . Ca o nu. pp. op. • I < ///(/■..i de la Penaaig de sub administraţia gu... 243 . in . i « l o economie de timp cuc.. M . . la nivelul! trwdiu ' ilc atunci. I il « . I I . cit. 117—120.. alţii pe n 1869. avu i mvul emir. ■ între 1863 şi 1869 expediţii în micul lihiutan şi continuară politica de amestec în după moartea emirului Dost Mohamed i lupte interne între cei 16 fii ai săi. i într-o nouă valoare avanpostul englez dl ' I uni şi Australia.i I . aproape n la tron. II.ipi u. D e m a n g e o n. p. I HBE.. Anglia scai ile sale de la Singapur. francezul Fer-i fi felicitat la sfârşit de Clarendon şi de-• mia cu „Star of India" (Steaua Indiei) *.4 Anglia a cedat Greciei protectoratul asupra insulelor Ionice. în oarecare legîtură cu conjunctura creată în MediterSlăriteană de construirea Canalului Suez. cit. p.i M I I .l n. reuinindu-le»™ aceea a Departamentului Smniiilor. recent păşită pe calea pr< iioasei creşteri a emigraţiei angl< l>m considerente. viceregele Indiei. cercurile condu* au tras concluzia că Sue/. i i n î n i n l i i i Indiei. 588. reuşind să întărească infku-i I in i de sud a continentului asiatic. atingea 50—67 de zile >i o econo insport de 32%...i cu consolidarea apărării frontierelor Indiei. 108 . . n V i i începutul -urnei acţiuni de con1 H a u s c r-Maur ain-Be n ae r t s. op. lordul Mayo. de pe ţărmul ■. în cadrul ceremoniilor de inau aii cablu submarin ce se instala între Lond u l i u atorul lucrărilor canalului. I '. ■ ii. I ..ul Vfl li un ni întăririi centralizării imperiului or deveni un punct centrul d ii Primul vas britanic trecut prin canal i niil>i ic I S69. semnalăm faptul că în I Sf. p. )1 oul nu Vi / i n i nuri mai mari decît a noasn naiul avea să scurteze drumul maritim 1 ondi i -20 000. la mai puţin de 12 000 de kUomttri. izolată.uni ak politician englez. 42.

1 De m a n K e c n.HX. 305. 1962. . prin compensaţie. . fenomenul e relativ slab. în 1871. Din punct de vedere economic. Canada în 1851. p. ia lui D. E. în urma tratatului menţionat.i creştere apreciabilă. în 1874. cedarea de către Olanda a oomptuanilui ei de la Axim.-•!. 797. i.. la cartea lui N i c h o l as T a r l i n g . pe Coasta de Aur. I (împotrivă.. G. în nordvestul Sumatrei. în L'Europe du XlX-e et du XXe siecle (1870—1914). După ce. A History of Malaya. Brititb 1'. Pietre Renonvin. în 1873. an. 467 . era vorba de lichidarea puterii sultanului de Atjeh. Colonisation britannique. 1957.'h. prin tratatul de la Pamgkor. ajungând la 3 635 000 3. i . începu penetraţia engleză în interiorul peninsulei MaLacca. tip. înăbuşită cu trupe din India şi Hong Kong. lăsîndu-k mină libera m insulă * şi obţinînd. 1046 . Ocean Pacifique et Ocean Indien. 1824—1871.'.le icelaşi Les formes et Ies methodes de la colonisation des Etats . se înregistrează o dezvoltare mai ales a agriculturii şi transporturilor. cit. au întreprins această acţiune. A mai intrat în combinaţie şi conjunctura creată 1 în speţă. Noua colonie a coroanei fu reorganizata in interior după modelul clasic. Milano. H a l i . i m tht Malay Peninsula and ArehiplUgO. în „Revue Historique". Faptul se datora şi abolirii ultimelor resturi ale legislaţiei restrictive britanice la comerţul cu grîne şi la relaţiile economice ale coloniilor cu ţările străine. p. tn JUR"..se ajunse în fapt la stabilirea unui protectorat britanic în Malaya 2. p. In 1871 fu negociat cu olandezii aşa-zisul „tratat al Sumatrei". 1962. Canada avea 1843 000 de locuitori. încheiat cu sultanul de Perak. 85 (1961).solidare şi lărgire a acestor „Straits Settlements" [Aşezări ale strîmtorilor]. Oxford. olandezii. după unificarea Canadei şi instituirea guvernului responsabil.. i se dublase aproape.K c n n e d y . F r a n z S c h n a b f l vi F r a n c o V a 1 s e c c h i. CCXXV. 163—186. pp. teritoriul actual al Canadei isc încă în faza de maximă intensificare a imigraţiei. 157. vechi protejat al englezilor . cf. 'inferior ca medie anuală 1 ului său dinainte de 1850. în Afnca. tom. H e n r i B r u n s c h w i g . . Cu . amestecul fără tact al unui rezident englez în treburile interne ale sultanatului Perak provocă o revoltă. lui Max Be loff. p. 65. 244 sul. . nr. între 1875 şi 1877.

dată fiind politica britanică. P p. ■ In 1 '• mlsurl de capacitate egali cu 36. iar de Statele Unite la Rezultatul a fost creşterea exporturilor d Statele Unite. atingînd şi mărfurile iK'trojpodă' 1... v i .boiul Crimeii. guvernul canadian Institui 1 i i n .. care a avânt..349 litri în Anglia şi litri în S u. K amenajează căi de transport fluviale i ■ libernavigaţiei pe fluviul Sf. zdruncinlnd atmo h i>ptimiism şi prosperitate în care debut l ... de la 2 334 000 twsheli ' 100 busheliîm 1860 -. guvernul amei II 11. 380 ji m 1 < IIH I .. atingînd mai întîi Si i răsfrîtlt imediat şi în Canada.11111 comercial cu Canada 4.. 58—83.uite i . V I . Ministrul canadian Hincks răsI dreptul Canadei de a se conduce în conforaje şi tariful protecţionist rămase în TI . Se organizează creditul baiu rate.... după o perioadă i şi politică a Canadei către in.. i mu. i ii l n i civil din Statele Unite duse la o Cea şi Canada. lui Lincoln şi înclinată spre Sudul sclaluiiiibac în ianuarie 1865. II.. p. raporturile s imal ttii Unite. pp.A.1a refuzul Anglii i j i . il'il ■... . pe bază de reciprocitate. ' ii lomică din 1857.. în cadrul unui tratai li IX octombrie 1854. • I M i. Federalizarea Canadei ... Laurenţiu i i. p r i n furnituri către Anglia.n i i'porturiloi ou Statele Unite. i l o protecţioniste..' măsurile liberale în materie economi' unitid şi incidentul privitor ... Departamentul ooloniajl 'din Londra energic. B Keith.ilăbire ■' marelui partid liberal Selected Speeches and Documents. nuda. l>i . 245 . 392. i cu 5O ft /o la garantarea unui împrumut i itnstrucţiii de căi ferate.

cit. engleză. suficient de elastice pentru a nu infirma particularismul provinciilor. de coroana. ceea ce constituia deja o realitate economică. după model american. pentru oprirea procesului de atracţie spre Statele Unite. Conservatorii ui lansat atunci soluţia federalizării. fără a dăuna însă realizării urnei largi uniuni politice. Vechea tensiune dintre cele două nente etnice ameninţa să reînvie. în 1856. la propunerea guvernatorului. Federalizarea. A fost o reformă destul de importanta. Conservatorii au dominat scena politică a Canadei până la 1896. concretizindu-se în pro-te de nouă separare a celor doua provincii. introdusese electivitatea consiliului legislativ. Pou th a s. era necesară întăririi economice.ilvgardînd interesele regionale. pentru fosta Canada de Sus şi de Jos. p. op. ai elrui membri frâu pînă atunci numiţi. i englezilor. OU un guvern central şi guverne provinciale. acestea din urmă N. 5 6 . p.. deci un pas înainte spre unitatea de stat. cit. Prin actul de unificare din 1840 se fixase un număr egal de deputaţi în parlament. Slăbirea liberalilor şi revenirea la putere a conservatorilor s-a datorat şi unor cauze interne specifice. Acest lucru avantaja iniţial Canada de Sus. sprijiniţi masiv de francezi şi de rul catolic. Partidul conservator şi-a creat o bază politică solidă în burghezia canadiană. militînd pentru o potenţare a naţionalismului economic şi politic al Canadei. conservatorii lui Maodonald au afirmat pe plan politic „personalitatea" aparte a Canadei. op. mai slab populată.canadian1 şi un prilej de areoi tre a (partidului conservator. s-au opus. Hardy» <>l>. Camera Comunelor din Londra hotărâse reducerea cheltuielilor pentru apărarea coloniilor şi a numărului trupelor destinate acestui scop. G i r a u d. dar fără a recădea într-o dependenţă mai strînsă faţă de Anglia. enunţând prin1 Acesta. Partidul liberal s-a pronunţat pentru abro-i lui. în frunte cu un lider remarcabil.. 317 . era convenabilă burgheziei şi flata întrueîtva şi pe alegătorul de rîind. cit. pe linia liberalizării in inmulor politice ale Canadei. p. din cauza vecinătăţii absorbante a Statelor Unite şi a faptului că tocmai aoum (în 1862). Dar în cei douăzeci de ani următori proporţia s-a inversat şi principiu] reprezentării ân proporţie egală s-a întors împoi n v .. politice şi militare a Canadei. 246 . dar conservatorii. 346. Cf. El vine la putere. John Macdonald. în trun euvînt.

a unei puteri i şi înainte. . imigraţia.l H! schimb adoptat de Anglia îm comerţul i ( imada de avantaje pe piaţa bri protecţionismuil vamail aii Statelor LJffl iltc ul t . I inii va fi terminată in 1876. O conferinţă în acest sens ou r< AmgJiei. >şi un parlament compus . oi n U i . I I . Provinciile Iţi ptotarau o legialaitură şi instituţii politice locale cu campemm. I I I . puterii federale. coloni!..aleasă prin vot censitar. Documems.i Limitată de aceea a instituţiilor federale.. 665— 683. I i. De aici necesitatea unei accelerări şi l&rgiri I nhurilor pe piaţa internă a Canadei.cp. a lui „British North America Act". Evolution ■ mes. liotărîmd să iprqpună guvernului brii Ici-ilizării ("naiadei... majorităţii parlamentare.. Le federalisme canadien.. p. 1 1 M . 9—10.. M. . I / . i u r i c e Lamontagne.l că : „acele colonii care se buGU . 247 < ///(/:..de ordin extern. l e federaţiei canadiene. intrau în primul mul . element I I . viaţa economică. 20. I tendinţelor de realizare a unei unităţi politice CU I ie şi în cadrul unui stat federal -'.. ' W.ip-. indiMI populaţiei respective. în general. j>p. uirmat de votarea de către parlamentul bri-irtie 1867. pp. i.. dintr-un minister responsabil. sub icntă a guvernatorului general. i!. numărul deputa\\\in finul proporţional cu populaţia — şi un senat. t rd.l« . 1954. cu membri în număr fix pentru fiecare provincie.. I.. măitftră.iţ i . Ii Nori II America Act" 4 iprevedea instituirea. reprezentanţii cercuiriloi licne s-au întrunit în octombrie 1864 în .mtoamare trebuie să deţină reiponsabilitati ■ principali în jura propria lor ordine $i seourita um ia lor apărare externă" i .. ţinută la Londra în decembrie \ X<><>.n.'i. centrale. P. Qu^bec. 1959. iu. . K e n n e d y. Cambridge.s-au încheiat ipriin aderarea coloniilor Noul Brunswick la formula politică a federam l i t i a să iii se constriuiască o linie fenată care ^ă le marilor lacuri 3. omplexă situaţie. ..

care se temeau să nu fie spoliaţi de păminturile lor. care erau administrate direct di. la 2 noiembrie 1869.teritoriu" a rimai pini astăzi cea mai marc parte a nordului Canadei. noul edificiu politic a adoptat denumirea de „Dominionul Canadei" ». 'mişcarea llui Riel na avut în realitate alt substrat decît cel aimintit. aceeaşi frunză de paltin Zi eh en. care la 1 După un text din psalmul 72 : „He shall have dominion from sea to sca" „Şi să aibă el stăpînire.). în raporturile saile cu metropola. cu unele lucrări cadastrale.'v<\i concesionat. care definea poziţia federaţiei canadiene în cadrul Imperiului britanic. Ultimele Cuvinte — în limba latină „a mari ad mare° — formează deviza statului canadian Toi acum s-a adoptat şi imnul naţional al Canadei. Etle oemiulţai-. în 1868 s-a terminat construcţia clădirii parlamentului din Ottawa. la S decembrie. cit. spre a pune capăt geloziei dintre oraşele Quebec şi Toronto. nn deottbire di „teritorii". i l de terenurile de vînătoare. departe la vest de marile l . cedarea de către Compania Golfului Hudson a întregului teritoriu pe i . tinderea administraţiei canadiene în aceste părţi începu. op.Pentru a exprima cît mai îndeaproape ideea de „suveranitate subordonată". In situaţie de . Interpretată de unii drept o recrudescenţă a luptei pentru libertate a franco-canadienilor.funcţionari ai guvernului federal.. Deşi înfrânţi (Riel s-a refugiat în S. Quebec (fosta Canada de Jos). i i ui i. i .i de paltin). altele. Format la început din provinciile Qntario (fosta Canada de Sus). în i . proclamă un guvern provizoriu. precum şi binecunoscuta emblemă. i v î n d autoguvernare locali. măştii din zona centrală. dîndu-1 ipe mâna unei jputeri „străine". The Maple Lltj ( l i mi . Izbucni o răscoală. sub con-oucerea lui Louis-David Riel.U. 248 . lîn centrul şi vestul canadian. p. contra unei indemnizaţii. 524. care fusese ales în această calitate încă din 1858.A. Capitala sa a fost stabilită în orăşelul Ottawa (numit pe atunci şi Bytown). Noua Scoţie şi Noul Brunswick. dincolo de ceri ui polar. întrucît — spunea el — Campania Golfului Hudson „a abandonat" poporul din partea (locului. dominionul Canadei se extinse repede.. In 1869 fu negociata. Acesta. de la mare pînă la Mare". toate instituţiile politice federale statornicindu-se aci definitiv. ' 11. răsculaţii obţinură din partea guvernului de la Ottawa dreptul de a se constitui întro nouă provincie 2.

. cu singura excepţie a garmi ni Nalifax. cu toate tratativele duse între l N f ... 11 iu .. parlamentul din Londra.il 1 d.. motivul principal era refuzul • ■11. imadian Pa ■ li .42. pp. acordă parlamentului canadian incii în cadrul confederaţiei şi a le dota < i ■■ 1 ' i i .u . din Anglia ipm >i India.. iare. i " .rămas colonie separai ■ 1870. prinA .nlw. din Jacques Cartier. exploratorul francez al Canadei 1 1 .i Manitoba. 437 şi 477. todele arătate. op.. a încheiat la Washington un nou normalizînd raporturile dintre cele după donunţarea primului acord comercial 1 re şi atentate provocate de asociaţia iilor. terminată în 1&86. cit. op. cit. CHBE. Măsura s-a pus în aplicare în I. pumnul condiţia construirii un d* \t Vin K. In inul 1873 aderă la federaţie şi insula Prinţul Eduard 1 însă... ■ f.. politici ai lui John Macdonald a fost George Etienne Cartier. Z i e h e n. F o h 1 e n. ml fedi-i... în illblidiar. dar şi o cale ferată* de im] conomică şi strategică pentru întreg Imperiul brii 1 ipleta primul şi cel mai scurt sistem de traosporl con IU. ite ale istoriei sale ainterioare.1 puii dt Terra Nova: preluarea integrală 11. .iy".(I v.1 format nu numai ira unităţii canadiene". UD amănunt interesant : unul din principalii . pînă la marile Jacuri din ast... venind în întîmpinarea eford y.1 HI I S H 7 .. în calitate de prim1 li un ni ionului 3. ('/'■ cit.. 509. fenianii credeau că vor putea constrînge gulirii mic ii acorde independenţă Irlandei. tub numele de Manitoba '... l MI dominion şi a . 19 iunie IS71. ale din Canada. 694... p... pp.itn.. op.li 11. de la est spre vest. Canada s către o schimbare în organizarea ■1 'britanice... 123—144. 1 '. p. guvernul britanic decise rei tu lui.. 689—693. 249 . VI. despre răscoal. A i .. cu sediul în Statele Unite 4.iulie 1870 fu primită în dominion.. MMiil.1 sale publice. Cf.. in 1871 a aderat Ja federaţia canadiană < olwnbia bdta i.. JDIID Macdonald însuşi.. m iritim şi feroviar. pp. cit.

729. va dobîndi o însemnătate fundamentală în structura Imperiului britanic. op. pp.. Cuvîntul „dominion". P o ut ha s. pp.. Lucrătorul executa munca de cultivare a pămîntului. pînă pe la 1886 3. cit. 509. cit. c it. 723—725. pp. cit.l / . Intre 1859 şi 1861. de preparare şi de transportare a zahă rului. în „colo. 524. sau „pe din două". 80—81. 271. pp. Ziehen.. unde a dat anumite rezultate. numai 66%2. 65. pp. 1 Ibulem.tu'kii Angliei de a adapta pei -<■ organizare la noile realităţi din imperiu. iîn veacul al XX-lea l. 250 . 437. proprietarul plantaţiei dădea pământul. III. pp.. . H a u s e r. 3 45 —3 47 . 88—91 . trestia care se planta iji mijloacele de transport. căci ele ise puteau folosi la prepararea romuilui. Hardy. 75. care au determinat prelungirea sistemului aci. ceea ce însemna mult. II. îşi continuă declinul pe piaţa mondială. i harului" predomină un sistem de exploatare de tranziţie spre relaţiile capitaliste. pp. Zahărul produs se împărţea apoi în mod egal între lucrător şi proprietar. Intre 1868 şi 1870. VI. 20— 21 . pp. Zahărul din trestie. Este aşa^numitul „metayage". op. Indiile Occidentale şi America Centrală Pe măsura scăderii importanţei lor economice. utilizat pentru întâia dată într-o accepţie politică definită în cazul Canadei. D eman g eon. In perioada cuprinsă între anii 1848 şi 1870. I ///</:. cit. pp. cit. în cadrul său. op. op. G i r a u d. p. principalul produs al acestor colonii. op. 317—319. ultimului irevenindu4 şi reziduurile de la preparare. 164 .M a u r a i n -B e i s. Metayage-ul n-a permis progrese în metodele de cultivare şi în sporirea productivităţii trestiei de zahăr. El a fost părăsit lîn favoarea muncii salariate.. izahărul din trestie reprezenta 78°/o din producţia mondială. 70—72. taică aii muncii „lîn parte". 1 Pentru constituirea dominionului Canada . 477 . op. coloniile din Indiile Occidentale ocupă un loc din ce în ce mai redus în preocupările Angliei. 101 — 106. cu excepţia insulei Tobago. CHBE. luat cu asalt de za hărul din sfeclă.

în oarecare măsură. cu atît mai muli edeau că pe plantaţii o parte rămînea necultivat. izbucnită la 11 octombrie ' au foii multiple. similare.. scrupule a unei asemenea oligarhii. Au fost spînzu.. în ■ "iistituţie a fost abolită la 11 iunie 1866. 735—736.. 251 . < ! c unde in ip i Impozitele erau foarte grele... I I . i n i o j ' i n (i n. 111 I ><■ i l i l c l . iurtă vreme de altele. I . ' / . vreo 28 de morţi.Evenimentul social cel mai do set.1. ei înşişi plantatori.736—737. de drepturi şi ţinută în înapoiere cultuuil.. negrii doreau să obţină pămînt.rilor ' I m Jamaica. denunţat ca atare de înşişi / / / . ceea ce aducea instituţiile de •spective sub o mai directă autoritate iII11IM I I I I I . să abroge vechile constiI ni unor astfel de colonii autoguvernarea.■ de negri şi un foarte mare număr. printre '<' l i p s i ţ i cu biciuirea. Toate aceste posesiuni au rerimil de guvernare de odinioară al coloniilor co... Peste 1 000 de case ale negriloi listi use *. .. în urma boiului civil din Statele Unite.nr i în această categorie de colonii uncie.. I I I U -i împiedica. ta i r . Preţul alimentelor era I u n i e ridicat. iar reclamaţiile lucrătorilor te judecau unitoj t i c către magistraţii locali.i însă a fost mult mai sîngeroasă.i.itor şi o cameră reprezentativă... de ambele părţi. în interesul ei. Salariile pe pi. abuurili oligarhiei dominante locale faţă de masa populaţiei de • 11 lt >. pp. dar ni aleasă. coala propriu-zisă a fost înăbuşită de trupe în cîteva iii în lupte căzînd.. petrccui în acest in ii de timp în Indiiile Occidentale i i-. Anglia s-a I I I H .. i din Jamaica a avut consecinţe pe planul oi i mai multor colonii din Indiile Occident.muţii se plăteau cu întîrziere.i un formalism revoltător. I M ' . l i c a fost silit să ia în considerare situaţia din în care o oligarhie de rasă albă exercita domiunei considerabile majorităţi a populaţiei l •! i vată..i i t n complicaţiile ce puteau rezulta din egois. în BarIk-rmude. Rc.

prin Disraeli. 1 Ibidem..1 r 1 M a r x. care pretindea ca în Mexic există un partid favorabil regimului monarhic şi că Anglia vrea doar să se instituie în Mexic. în Hondurasul britanic erau 59 de alegători. în 1848.istoricii englezi. O reformă din 1853 a curmat această absurditate. în Opere.\ atorii. S-a i v i t aci. 492—497. voi. 375— 179 pi 180—3 8 7 . i mesajul tronului.. instituind un consiliu legislativ din numai 17 membri Aleşi şi 4 numiţi 1. Harababura din <)pere. pp. caracterul net oligarhic al unei guvernări cu pretenţii „democratice". ca şi divergenţe survenite între cei trei parteneri au determinat Anglia şi Spania să renunţe. lăsînd Franţa să continue singură acţiunea în favoarea instaurării pe tron a arhiducelui Maximilian de Habsburg. 15. 15. Anglia. 252 . Franţa şi Spania au îni l i « ui un tratat în vederea unei intervenţii comune în Mexic. voi. în 1864. 59 de alegători !. alături de Franţa şi Spania. Intervenţia din Mexic.. 487— 491 . n-au reuşit să convingă. Dezbaterile parlamentare cu privire la adresa de ras~ puni l . în 1867 -. în aprilie 1862. pp. Explicaţiile ipocrite ale lui Palmerston. la o populaţie de 450 000 de oameni. con. la intervenţia în Mexic. în Jamai I 903 alegători. ce-Hiitlu-i explicaţii asupra motivelor care au determinat Anglia „să dea prima lovitură independenţei mexicane". cu scopul de a răsturna guvernul republican şi progresist condus de marele patriot Benito Juarez şi a transforma Mexicul într-o monarhie înfeudată marilor puteri europene. situaţia ridicolă în care consiliul legislativ al coloniei avea 64 de membri. Opoziţia conservatoare. în Opere. aleşi de. . al cărei teritoriu să poată servi drept bază de sprijinire a statelor sclavagiste rebele din sudul Statelor Unite Ii 31 octombrie 1861. 15. „reprezentative" şi „elective". „o formă de guvernămînt cu care guvernele altor ţări să poată trata". pe care lupta dîrză a poporului imexican o va face să eşueze complet. Izbucnirea războiului civil din Statele Unite a îndemnat guvernul liberal britanic al lui Palmerston la a se angaja iniţial într-o politică de intervenţie în Mexic. 740—741. pp. Din spirit de opoziţie şi simplă rivalitate de partid. au interpelat vehement guvernul. datorită ingerinţelor negustorilor de lemn de mahon din Londra.. ceea ce însă nu altera cu nimic fondul problemei. pp. voi.

Sînt apoi anii celor mai iliîtorii ale lui David Livingstone în Africa de Sud i i i i . i Westminster. I iMiijţstone a murit (1 mai 1873). în 1857 — 1858. i ani mai tîrziu... Sînt anii rezolvării milen rclor Nilului. Ma toi nu -i mai putut verifica această ultimă descope Lsit de ziaristul american Stanley pe ţărmul la. i. de către ofiţerul englez Verney '—1875) ţi de explorarea întregului curs al > (1874 —1877). i n .. 253 . savantul pasionat şi ur care fusese Livingstone. ipul pe t&rgi.in 1 Livingstone ile-o arătase totdeauna. II ecuatoriale.I I I . i■ -111111 nemijlocite a expansiunii coloniale. Călătoriile sale au servit ! > " ... 1 > i " ' ' «* » foit continuată prin traversarea Africii ecuaM i i . Albert Nyanza. Tanganik. iisplătindu-i cu un mişcător devo-■ pe .refuzat să se întoarcă în Europa (1871— i continuat călătoria pentru a se convinge dacă intă într-adevăr cursul superior al Con...i savant. de către expediţiile lui Burton şi Spcke. pînă la Ocea-* lost transportat în Anglia şi înmor> l i i l .' O pildă de e la care se adaugă dragostea şi înţelegerea ifricane.. Baker descoperă alt lac înscmii... tli li 011 ipre vest. a .. i intereselor marilor puteri de a-şi împărţi interiorul ■i. şi ca om... In urile Nyassa (1861).Africa • loua jumătate a secolului :\\ XI continentul african.. Strădaniile sale au făcut cunoscute lumii ba 11 II viului Zambezi şi impresionanta cascadă ■ l.. pentru a coborî în cea politică. M marelui lac Victoria Nyanza. Livingstone a fost un exi t .. foii omul blînd şi dezinteresat. in generali asemenea călătorii părăsesc tot mai mult ■.i şi B 7 —1868). cile de 1 500 km.. Speke şi Gram în 1860. Negrii « cai i v .drum. prin descoperirea şi recim (. Dar Stanley .ului ştiinţific. sub auspiciile unei tot mai intrau explo ■ MI i Interiorului său. notă care îi fixează un loc m i i e marii călători ai veacului al XlX-lea... '.n ..u al • i n . cursul superior al fluviului Congo..

211—212 . unde dezvoltat localitatea numită de englezi Kimberley. CHBE. englezii proclamară mai întîi protectoratul lor asupra acestui teritoriu (1868). p. în cadrul Imperiului britanic. provocă frămîntări printre aceştia şi i agerea preşedintelui Martin Pretorius. Tot pe calea speculării contradicţiilor dintre buri şi in digeni. Englezii incitară imediat triburile indigene împotriva burilor. 254 . I. <l v. I. pp. cit.. 424. 451. op. ™ S i k.ubitoare pentru buri. s-a deschis mina şi mai productivă de la Colesberg Kopje. op. . s-a făcut 'remarcată capacitatea diplomatică a şefului basuto Moskeu (sau Moshesh).. englezii se amestecară în conflictul dintre aceştia şi tribul basuto. 8 1 254 . . De la aceştia. care rezolvă diferendul în favoarea indigenilor. pe pămîntul unui fermier bur numit De Beer. cit. 243—244 . 38—39 şi VIII. cea dintîi cale ferată. Creşte valoarea lor economică. cit. în cadrul acestui conflict. pp. p.. 392—393. op. p. şi aii altora pre cedente. III. VIII. pp. op. în Colonia Capului s-a instituit primul guvern responsabil în faţa adunării legislative locale. la 31 octombrie 1871 2. conflictul fiind apoi supus arbitrajului guvernatorului din Natal. op. de la Carpetown spre interior. Cf. pe o lungime de 72 de km 1. în 1872. î k. cit. I. iar la 15 iurie.. Tranzacţia. G i g l i o . Opunîndu-se încercării burilor de a ocupa Basutoland. între 1850 şi 1864 exporturile Coloniei Capului s-au mărit de 4 ori. englezii au construit. ia frontiera statului liber Orange. 73— 74 . iar în 1871 îl anexară Co loniei Caipului3. 119. Demangcon. cit. între 1870 şi 1874. Anglia obţinu imediat o cesiune teritorială (Griqualandul de vest). i ' ' I i i ui. iar ale Natalului de 12 ori. reputat ca moderat şi filoenglez (1872). Mo nd t i n i .. pp. între 1859 şi 1864. p.Africa de Sud Dintre posesiunile engleze pe continentul african se conturează din ce în ce mai mult importanţa acelora din Africa de Sud. pp. iestul terenului diamantifer îl achiziţiona de la statul Orange pentru suma de 90 000 de lire sterline. Pe la 1867 se descoperiră zăcămintele de diamante de pe teritoriul tribului hai-hoi (griqua).. după numele seII i n u l u i de stat la Departamentul Coloniilor. La începutul anului 1871 se descoperise o foarte bogată mină de diamante. II . supranumit „Bismarck-ul african". CHBE.

350 —351.1 orientală şi occidentală ' . cit.. 11 ha ».1 porturile cu indigenii. pradă mizeriei ea 1 violenţe. a început imigrarea de lucrători inii nor contracte cu autorităţile din insula MauMi ii . tribul cafriloi i trSii i ibilă tragedie. cafrii să se fi temut de o rechiziţie a ani>ir. S-ar putea bănui unor zvonuri deformate despre recentul murii.In 1.i 1857. să împiedice luarea loi IM pi este însă că. op. 403—404. p. cit.ilară în teritoriul ce fusese locuit de )0 de colonişti germani. au fost alungaţi de englezi în cursul unui al şaselea război cu cafrii -'. resipingînid pretenţiile alei. 1 vernatorul Indiei se amestecă în < imtre imamul de Mascat şi sultanul 1 ■. VIU. enj'Jc ui <!<■ întîmpinat 11 continuare rezistenţa îndîrjită a cafrilor. l i " . in faţa încerIrilor de a agrava exploatarea loi ipi în în ic libertatea. 255 . în anii 1856— 1857. HBE.111n.... 106. 295 . dădu în 1861 o decizie de airbilli inului de /anziibar. repede înăbuşită. izvorîtă din intenţia de . fermieri. o parte din in . spiritele strămoşilor le voi împotriva cotropitorilor. op. op. Cei rămaşi. 1. Marea Bri- intenţie ansă -greşit orientată. pp. p. expansiunea britanică se menţine în în funcţie de consolidarea dominaţiei mai mult pentru drumul către India. în cadrul unei ttoi Ic răscoală. Pouthas. După aceasta.1 fi manifesta 1 convins isănşi ucidă îm masă vitele. în urma uciderii vitelor.. 245 . B r e n t j e s.1.flictul Inii ilui de M 1 p. spunindiu le "I această jertfă...ua britanică în timpul războiului Cri-l.1I. numănul lor 37 0001. mijloace ide existenţă şi au p In şase ilumi. Nu se poate spune l mobilul acestui sacrificiu colectiv. Un „pn p&rui . pp. în felul acesta. cit.

H a u s e r-M a u r a i n-B e n a e r t s.pentru drumul maritim sipre India în urma începerii lucrărilor Canalului Suez. 1962. la 1848).a independenţei Zanzibarului J.. 272. op. pe care-1 ajută să ajungă negus (împărat) al Etiopiei 4.. ba chiar veritabili prim-miniştri ai sultanului local.. op. Bell şi Plowden (ultimul fusese numit consul în Abisinia.act. âmtruck sultanul se angajase a conlucra ila stîrpirea comerţului cu sclavi în teritoriile su puse luia. Expediţia. englezii şi-au întins influenţa şi în alte regiuni. intră în bune relaţii cu un aventurier pe nume Teodoros. cu titlu de curiozitate şi interes. cit:. în numele kedivului Egiptului 3. Încercarea Angliei de a reactualiza pretenţiile sale asupra ţărmului de sud al Golfului Delagoa — la care ea renunţase... 230 . foarte pe larg.. Pe aceeaşi cale. 2 S î k. pp. p. p. condusă de însuşi negusul. 256 . 270—356 . 212—213. Cit. Marston. condusă de Robert Napier. Teodoros nu s-a dovadit însă LI. II. 438—440. CHBE. 8 S î k. ik 10 nun ie 1862. 230 . G i g 1 i o. ' H a r 5 y. inifilutoţa engleză în Zanzibar a crescut mult. figurează în postul de guvernator al Suda nului ecuatorial. III. în Scrisorile sale. op. vezi. 4 H a r d y. cit. CHBE. 586—587. 36 şi 69 . 1 Kcnneth Ingham. New York. descoperitorul Iacului Albert.. în Etiopia a izbucnit o mişcare contra europenilor din tară. cit. R. op. 266—267 . Coupland. Op. I. 80—83. după care acest Teodoros u li Iost originar din România.. pp. Aceasta a prilejuit o inter venţie militară britanică. The Exphitation of East Africa. p. fără a fi urmată însă de o declaraţie de anexiune a ţării 5. op.ini.. să semneze o declaraţie comună ide ireouinoaşten.tanie determină Franţa. poziţii ce se anunţau extrem de im* m i i . a asediat şi ucis pe Teodoros în localitatea Magdala (1868). cit. 1856—1890. acorduri între Anglia şi sultan permiseră concroiuil tot mai riguros al acesteia în Zanzihar. Episodul e desigur în legătură cu acţiunile Angliei din aceşti ani de a-şi întări poziţiile pe ţăr~ tnurile Coifului Aden. în iunma acestui . Din 1865. Londra. pp. Alţi doi englezi. Samuel Baker. H a r d y.i ipoteză a lui Ion Gnica. op. 123 . pp. op. cit. Dini 1873. A History of East Africa. pp. prin oameni „de încredere" strecuraţi în graţiile unor suverani locali. 230 . cit. pp. [1939]. p. pp. consulii britamici devenind în scurt timp consilieri.

zonS tfl care.. Coasta ide Aur şi La u l i numele de Coloniile unificate din Africa ■ ii i Soluţie de scurtă durată însă. probabil. cit. p.. Anglia impuse şefilor localnici ■ ii . .. . 219. pp.. ... i ' i i i i către bazinul inferior al Nigerului. ir '•86. englezul Mac Gregor Laird obţinu o ic de la guvern. ea intensifică încercările de penetrai în 1857. cit. 294 }i 302. In n l > pretextul necesităţii unei intervenţii în vederea li'iiuTţiiikii cu sclavi. pp. împreună cu Lagosul.. p. a izbucnit o mişcare de . LecMic. Gambia. CCXVIII. ou împrejuiiiirniiile -. S i k. L'Afri<»ţ în „Rcyue Historique".. Mae^Mahon. H.. in 1874 sub o administraţie aparte de a res-oi i ulmule engleze. op. B ru ns eh wig. p.i înfiinţat în acest scop o companie de navigaţie factorii la confluenţa dintre Niger şi Benue. li O. 35 şi 43. 81 (1957). Rou t h a i . Ha us er-Maur a i n i I)11 IUI ! 1 R . cit. în legătură şi cu dificull > î u i i i i britanice de împotrivirea populaţiei ui I <SV. op. op. i l u l i i i de trib Ja Ja. în 1871.ii. p. au n i .. pp. cu care englezii au trei MiHisc'înclu-i autoritatea locală."I pn edintelui reLkii franceze.i uiioaşterea aşa-zisului tratat . an.. [II. cînd ari. Dike. n r ultimele puncte deţinute de olandezi pe i l c \ i n . i i Im ( >wen din 1823 — i deichis în 1861 un conflict cu Portugalia El s-a înii abia în iulie 1875. atenţia principală l Angliei e Inl i . op.. Neîmblîn• i i i l u i aşanti. I I I .iceasta colonie.. i" li 1X54. cit. < N t a le făcea comerţului lor.. Noua Muiir Ui declarată colonie a coroanei. sui>venţion.i de li ' i i i l u r i votate de Camera Comunelor.... A d u B o a h e n. n ni fost.. a atribuit riu Portn A l r i c a occidentală. 51. cit. pentru exploatarea comercială a Niului. După ce. 1862—1863 şi unul IK743. în ciuda i .. op. 343 j G r a y.. tom.'> —1870. i i U-i i>i portului Lagos. II . 671—672 . 187— cit. 257 II I I /(.. Ol W3 .. cu care britanicii au treboaie în 1853.. 433. i ' i i ..

la 542 000 de locuitori ! Oraşul Meîbourne a trăit cîţiva ani vîrtejul ameţitor al averilor dobîndite şi cheltuite peste noapte. în toate domeniile vieţii coloniilor australiene. 217. Dezbaterile parlamentare cu privire la adresa de rătpuns la mesajul tronului. I. populaţia ei s-a triplat. Australia a fost luată cu asalt de aventurieri de pretutindeni. în Noua Galie şi Victoria. Vili. englez. şi a relatat-o guvernatorului Noii Galii de Sud. oferind uiltiirn:uikii un ajutor financiar şi dobîcndind în schimb anumite avantaje economice 2. In zece ani. 490. op. 243—244. Aur în Australia între 1850 şi 1874. cit. 249 . demografică şi socială. p. ajungînd la circa 1 200 000 de locuitori. Efectul imediat a fost o explozie fără precedent a imigraţiei. faţă de cale franceze din Senegal '. prezenţa zăcămintelor n-a mai fost considerată o ii limitate şi în 1851 s-a răspîndit ştirea despre existenţa lor. Anglia s-a amestecat discret în diferendele dintre Spania şi Maroc. s-au tranşat în 1857 ultimele diferende în legătură cu delimitarea posesiunilor engleze din Gambia. pp. Descoperirea. " I xploratorul polonez Strzelecki. în districtele Bathurst şi Ballarat. în 1839. p. contra Albreda.Printr-un schimb de forturi (l'ortendinck. francez). a făcut o descoperire certă. dar ţinută în secret de autorităţi. de teama repercusiunilor pe ar fi avut o asemenea ştire asupra unei [populaţii for-iii . La un moment dat toată poliţia de1 1 K a r 1 Marx. numele Australiei a fost sinonim cu aur. 258 S i k. p. în preajma anului 1860.. Existenţa aurului fusese semnalată mai întîi la 1823. După exemplul Californiei. « l i n 1848. spre a-i reţine să nu plece cu toţii spre cîmpurile aurifere. cit. cit. i ic în majoritate din ocnaşi 3. mai bine zis divulgarea existenţei unor asemenea zăcăminte şi punerea lor în exploatare au marcat o profundă transformare economică.. Pouthas. 343. dar cu deosebire în primul deceniu al intervalului. Tot în această perioadă. . CHBE. primul care. op.. voi. cu urmări complexe. op. a fost « l e uemenea rugat de acesta să păstreze secretul. p. Salariile funcţionarilor au trebuit dublate.. 15. în Opere. Numai statul Victoria a trecut de la 76 000. B a r n a r d.

lîngă 'II" bucnit o revoltă a căutătorilor de aur. i posibilităţilor de investiţii.. de 14 km.... presiunea lor. noii veniţi cerînd nu numai reducerea .! rcrtase.isă eterogenă.spectrul mi-i de perspectiva îmbogăţirii fabuloase şi rapide! i Fosi îngrozitor ca acela încercat de colonie în epoca deportări de ocnaşi. [ţiva ani.1 mîinii de lucru. ■ 833 i-a construit prima cale ferată. a volumului circuH i i l u r i şi de sporul populaţiei a fost urmată de ■ unor noi probleme sociale şi politice. exti > < ■ o lungime de 320 km. 259 .. de i i i ti m.l m im 1.ii. dar şi reducerea censului de alegător • ■ n u n < . deschizînd porţile speculei. I I .iiil. două cum le navigaţie instituie curse regulate de vapoare pion şi Sydney. I K M vertiginoasă atrasă de descoperirea aurului..n iţelor de exploatare. deşi relativ restrînsă ca suprafaţă. posibilităţile de cîştig scădeau.ivea cuvînt în fixarea impozitelor şi taxelor. i deputaţilor. l o l n s i t c dc firmele comerciale de import.m-. spre a • I I ici . Climatul moral creat.i laxelor. în tabăra de la Eureka. spre a face faţă creş-l'opulaţiei. Toată lumea nu visa decît ' A apărut în mod imperios necesitatea unor luna i ales în transporturi.. Ie aur erau nemulţumiţi de taxele ridicate preii ii iritaţi pentru licenţa de exploatare a terenurilor Haşură ce febra aurului atrăgea un număr tot ranţi. Avalanşa umană a provocat ^HktfA li scumpirea alimentelor. preţul licenţei de exploatare a fost (iui li I l i r i î pe an. I> mbrie 1854. e lovită . Ea a fost înăbuşită cu 'I II u. aşadar drepturi politice. n \ii . a circulaţiei oamenilor şi mărfurilor.) = bulgăre de aur. ■ n l i u r . iar aceste taxe în ce mai grele. i î n r i . minată deopotrivă ' l < .. cerînd nml.1 i i i . prin ■ di a zăcămintelor aluvionare. ircbuind înlocuită cu ocnaşi care tni i -Mîrşiseră pedeapsa.l o i Iîntregul stat Victoria a fost însă cuprins de i n . iar emigranţilor li s-au acordat drepturi Votul universal a fost adoptat în Australia me■'Hl*t (engl. i . Din 1856.

Masele sărace pretindeau drepG r a 11 . 278. Deceniul 1850—1860 reprezintă o cotitură în viaţa economică a Australiei. un caracter mai echilibrat. în aceiaşi ani. Vili. capitaluri mari de investiţii în mijloace tehnice. Cîmpurile aurifere sînt părăsite treptat de furnicarul uman care le scormonise doar cu unelte manuale. transformările adînci determinate în alte sectoare ale vieţii de valul uriaş al imigraţiei. în Noua Galie în 1858. dar cei mai mulţi au plecat de pe scena efemeră a aventurii lor tot atît de săraci ca şi înainte. cit. pe la 1860. iar cel de adîncime reclamă. Aceştia iSiau stabilit definitiv în Australia. 256~i259.ii armonică a economiei australiene. atingînd cam 1 milion de acri. pe planul structurii proprietăţii funciare. p. au dus în 1861 la descoperirea unor zăcăminte de aramă la Moonta. ea nu nui are aceeaşi pondere copleşitoare. Unii căutători s-au îmbogăţit. pp. apoi în Victoria şi în alte colonii. 259—260 . ciclonul aurifer începe a se linişti. foştii aurari erau mulţumiţi să poată găsi de lucru spre a-şi asigura existenţa. HBE. cercetările geologice continuînd. Agricultura australiană se reculege astfel din criza de mînă de lucru. în primul moment. agricultura australiană n-a înregistrat. mai întîi în Noua Galie de Sud. Deşi creşterea oilor rămîne o ocupaţie principală. precum şi cadre specializate. op.i n. Pe «Ic altă parte.. ca lucrători la oraşe şi mai ales la ţară. 1 Ibidem.i dobîndeşte astfel. Repusă pe linia de plutire prin refluxul armatei fali mentare a celor cărora aurul nu le adusese decît decepţii. Suprafaţa terenurilor cultivate se dublează. 260 . votul a devenit secret 1. pp. în Australia de Sud 2. Agriculînr. Cam din preajma anului 1856. în Victoria în 1857. Descoperirea aurului a pus în evidenţă resursele potenţiale ale subsolului şi astfel. pentru exploatare. mineritul completează şi el această fizionomie in. Sporul brusc al populaţiei a obligat pe agricultorii australieni să acorde mai multă atenţie cultivării cerealelor şi creşterii vitelor.ridiomală în 1855. Dar în scurt timp a început o veritabilă agitaţie agrară. treptat. Aurul aluvionar se epuizează. El marchează sfîrşitul „perioadei pastorale".

i a coloniilor. I se punea însă condiţia i păstra posesiunea parcelei cel puţin 3 ani neîntrerupţi.ml de acces liber la pămînturilc publice Sub presiunea tei mişcări. il . oi consolidată pentru un timp. 311—315.]>li< aţii politice între guvernele statelor II. din ii căror preţ emigrantul trebuia să achite un sfert la intrai « ' . nmp se obliga să aducă pămîntului ameliorări şi ini i ( i i în valoare de minimum 1 liră sterlină pe acru. prin legile pe le-au adoptat.. in NOII . squatterii au profitat de 'cntru a acapara noi terenuri. I (Jalie de Sud guvernul a introdus legea de vînzare i i'. marea propriei iquatteruor — inuin-sdc păşuni pentru turmele de oi (20 de milioan* de ta 1860 şi vor fi 64 de miilio. 261 . i s-a adoptat în 1862 în statul Victoria. i i I u ri engleze. defi. pp. ţinută la Melbourne în iunie 'Q ( a cerut «probarea {pentru introducerea unor tarife vai d i ■ n i. i I Im ■ . op. disnn. în 1861. deşi în acelaşi interval de ' în Noua Galie 39 de milioane acri de I cl'i ci aurului s-a răsfrînt şi asupra afacerilor in 1860..i . ceea ce a atras. care pricinuise.. ci de mai sus a favorizat numai achiziţiile specula I dezvoltarea agriculturii şi a păturii micilor fel oamenii lor de paie. . cît şi în alte mari oraşe.. politica agrara neloi australiene a put a-şi schimba întrucîtva sensul. în următorii do> mi numărul micilor fermieri a crescut abia cu ■ II suprafaţa pămîntului cultivat din colonie s-a numai 420 000 de acri. n . O i l ..inc în 1880) — n-a fost i îm discuţie.. i în posesiune. ştirile sosite din Australia în Anglia faţă de relativa suprasaturare a pieţei iu i t i .uimiturilor libere în parcele de la 40 la 320 de acri. iar restul în rate. cit. cu începere • An de criză economică generală — un numii r ilc falimente printre firmele comerciale de MI la Sydney. I. inc economică (în comparaţie cu avîntul i a adus la ordinea zilei studierea unor i n.ferinţa intercolonială.

Anglia a respins sugestia. luiMax Beloff. Milano. în urma unei crize constituţionale în Australia de Sud. gata de aventură. parlamentul englez. dispreţuind parcimonia burgheză. La o nouă conferinţă. coloniile repetară cererea şi pretinseră „să înceteze definitiv şi complet interferenţa imperială în legislaţia fiscală intercolonială". sociale şi politice ale statului şi naţiunii australiene moderne. a constituit perioada de dură experienţă.male preferenţiale în comerţul dini re coloniile australiene. Charles Găvan Duffy. Pierre Renouvin. tipul definitiv al australianului mediu de astăzi. realizat în proporţii de masă şi relativ brusc. pe care un bun cunoscător al problemelor coloniale contemporane (H. în 1865. [1962]. p. dar şi din pricina tendinţelor de autarhie economică pe care ea le schiţa. dintre 1851—1861. ospitalier şi prieten de caracter. în L'Europe du XIXe et du XXe siecle (1870—1914). descurcăreţ. Avansul pe care formele democratice ale parlamentarismului burghez din Australia îl vor lua. Atitudine favorizată şi de faptul că.Guvernare a Coloniilor. în care s-au amalgamat într-o nouă sinteză caracterele economice. L'Empire Britanniquc. reafirmase recunoaşterea competenţei organelor legislative ale tuturor coloniilor în problemele care le priveau1. frondeur faţă de autoritatea publică şi instituţiile sale". în septembrie 1871. Franz Schnabel si Franco V a l s e c c h i . pe plan psihic. declară că cetăţenii coloniilor „sînt sătui a fi trataţi ca persoane cărora nu li se acordă încrederea de a-şi aranja propriile afaceri după placul lor". limitînd amestecul metropolei. ca fiind contrară Actului de .se guverna în conformitate cu interesele proprii. Australia — „cea mai engleză dintre coloniile britanice de emigraţie" — începe astfel sa-şi reclame tot mai mult dreptul de a . harnic la nevoie şi beţiv la ocazie. a generat. Contactul uman dintre tipuri diverse. cartofor. votînd „Actul de validitate a legilor coloniale". „Deceniul aurului". emis în 1850. grobian. Brunschwig) îl defineşte ca „frust. 262 . către sfîrşitul vea1 Georgc Bennett. 1079. sub red. Premierul statului Victoria. taciturn.

r 132. guvernul englez păstră privilegiul cumpărării pămînI . maorii nu vor mai ■ I tbidem. cit. Editura i. op.. pp. 115—117. în districtul Otago.. pe maori 4.i i I Mari. pp. op. 58— <. 143..1 separatistă 3. 81 . în temeiul acordurilor încheiate cu jefii . voi. pp.. Afluxul imigranţilor. Ocean Paciţique et Ocian Indien. Co■i hiiiunnique... o mişu . Comerţul britanic. se explică în mare parte prin «crizfl da cn ■ !■ ■ I u i ş i t . p. P o u t h a i. 263 1 . Revoltele locale ale indigenilor in. i l urmat un fel de ligă împotriva deposedării lor.m pretext pentru a le confisca pămînturile. între i 1874. S i n c 1 a i r. în Opere.p. Erau 61199. dată fiind şi bo ■ redusă a zăcămintelor.. IWieureşti. /numeric. Problema agrară implică în mai mi decît în Australia pe aceea a raporturilor cu i n . pp. în Opere. Noua Zeelandă şi insulele Pacificului Aimil. n| la 1862. . în 1861. op. După răscoalele ' I m IM0—1861. 1 IHdtm. 348—349 . 11.i de goana după aur 1 . 1863—1864 şi 1866—1872. CHBE. 1961. Brunschwig. 125.. p. în „Revue Histo1961). cit. III. Apoi şi pe insula de nord. ion'. pp. 107 . 301—302. op.H. Ştiri din Australia.H. VII. 72—73. 132—133. cit. cit. faţă de 56 049. n-a fost de proporţiile Australia şi n-a provocat transformări atît dfl i înregistrat. p.. pp. în schimb. precum şi raporturile cu metropola. op. D e m a n g c o n.. Nowack. « //■ hm. 458—459. Acapararea păuestora era reclamată de colonişti cu tot mai ir i de scrupule. faţă de întreg Imperiul britanic. Aurul s-a descoperit mai întîi pe insula de • Orago. 130. nu de-\uckland 2 . probleme de reţinut în dezvoltarea Noii Zeelande.. 32—33 .... i c k..• u l m . 104. constituie cele i i . ■ i ulrul căreia s-a schiţat pentru întîia dată şi tenire a triburilor 5... inclusiv metropola.. cit. i i XlX-lea. pp. 133—135. populaţie mai densă şi mai dezvoltată decît iiistralieni. Recensămîntul din 1858 a arătat că II II depăşiseră. tom CCXXV. pămîntul pentru emigranţi şi relaţiile cu indii.

La Londra poziţia Departamentului Coloniilor fu aspru criticată în diferite cercuri. op. Anglia reduse în 1867 trupele sale din Noua Zeelandă la efectivul unui batalion. Presa neozeelandeză. în conformitate cu metodele partidului liberal. invitîndu-le să ia în pose siune arhipelagul. p. a tulburărilor maorilor. adică invocînd responsabilitatea exclusivă a guvernului coloniei pentru dificultăţile momentului. Era curînd după înăbuşi rea. CHBE. VII. Renunţînd la el. Gunul din Londra refuză.. Departamentul Coloniilor. op. în parte izvorîtă din conflictele cu maorii. reuşi să respingă ultima propunere.A. nu definitivă. O revoltă teribilă a acestora fu cu greu înăbuşită în 1866. 196 . p [99 | l ' o u t h a s . la fel cu Australia. p. care se temeau că o asemenea conferinţă ar putea avea ca rezultat întărirea amestecului metropolei în afacerile interne ale coloniilor. 1 N (i w a c k. o ţară a marii proprietăţi agrare. Noua Zeelandă deveni.turilor de la indigeni. arăttînd că neplăcerile coloniei proi«au din nemulţumirea justificată a indigenilor faţă de Ipolierea pământurilor lor şi din neglijenţa guvernului docal în i părea unor suficiente forţe armate proprii. La 1868 aproape întreg pămîntul era în manile a 5% din populaţia albă — „squatterii". regizată de interesele burgheziei şi squatterilor. dădu curs liber spe culei de terenuri şi spolierii maorilor. ceea ce determină guvern/ui neozeelandez să ceară rămînerea ipe loc şi întărirea effectivelor imilitaire britanice. h i. lăsînd povara aceasta în seama guver nelor lor. marii crescători de vite 1. condus de lordul Granville. p. 264 . cit... Pe aceleaşi motive. acuzînd-o că ea duce la destrămarea imperiului şi lansînd ideea convocării unei conferinţe a reprezentanţilor coloniilor cu autoguvernare. de a reduce la minimum cheltuielile metropolei faţă de colonii. fără a se lua nici o măsură de curmare a abuzurilor. Printr-o pasă dificilă. 350. se indignă de atitudinea metropolei şi începu a vorbi de o cerere către S. Acestea reîncepură în 1868. cit. Londra refuză şi acordarea unui împrumut. ap cit. 130..U. trecură la un moment dat şi raporturile Noii Zeelande cu metropola.. găsind sprijin chiar la guvernele vizate. mai ales ale opoziţiei conservatoare.

. p.. evenimentul de oarecare răsunet a fost ane xarea . 34 şi 45. '2. Hardy. guvernul englez cctlii în chestiunea împrumutului solicitat de Noua ZeelandS.. 1 . Momentul critic al raporturilor Angliei cu îndepărtata • colonie de la antipozi a fost astfel depăşit. recomandînd acordarea lumei de 1 milion de lire sterline.. în Pacific. care consacrase problemei.în schimb. îm 1874. cit. pp. 311.i1 . nici şi a lucrărilor publice" 1. act în faţa -căruia Gladstone ie cîţiva ani. Istoricul ■ U\rg la G r a t t a n .. pp.i intanisificării expansiunii coloniale 2. pp. cit.. în ciuda vehementei presiuni a conservai " i i l o r şi a lui Disraeli personal. 24—26.. o pante a unui celebru discurs.. IBl . „pentru sprijinire!. proclamlînd făţiş nece. . III. •Uni. op.. 461—476.iinisuMar Fijii. op...

PARTEA A IM IMPERIUL IMPERIALIST .

.

iar Asia cam jumătate. 1964. adică a dominaţiei mascate. „Peuples et civilisations". numai în speranţa că în viitor s-ar putea ivi acolo ' M . Impei ml britanic are partea sa importantă de contribuţie ila această curii Colonială. Anglia a acaparat teritorii în luprâfaţS de aproape 9. Imperialismul. fie sub forma dominaţiei politice directe. I o adîncă schimbare de concepţii şi metode în cadrul • ■ i n Cobre colonialiste.line în proporţie de aproximativ lO°/o . fie sub urci a zonelor de influenţă economică şi politică. ceva n i . ti] I L • n i n. Paris. Nu mai sînt ocupate doar ţinuturi ■ muie. ci şi teritorii aparent fără valoare.ii între 1884 şi 1900. 269 .i relativ bruscă a politicii colonialiste a marilor puteri într-o fază de intensă virulenţă. L'essor industriei et l'imperialisme co. ii puţin de 50%. 1937.. Editura Politică. Bucureşti. Pînă la sfîrşitul secolului aproape întreaga lume va fi împărţită între aceste mari puttri. 56 [Col. stadiul cel mai înalt al capitalismu-' >pere complete.CAPITOLUL I SPRE ÎNCHEIEREA ÎMPĂRŢIRII LUMII (1874—1895) Ultimele decenii ale veacului al XlX-lea marchează in. Peste un sfert de Africa era ocupată în proporţie de 9O°/o. 27. Num. avînd ca obiectiv principal Africa. cu 0 populaţie de 57 000 000 de locuitori 2. ci se pătrunde adînc în interiorul continentelor. Nu ■ acaparează puncte care prezintă un interes econoiau strategic vizibil. i u r i c e Baumont. voi. Polinezia../ ( IH7S—1904). la sfîrşitul ei. atinmilioane de kilometri pătraţi. >82.5 milioane de kilometri pătraţi. direct. La începutul perioadei el avea o întindere <•'• milioane de kilometri pătraţi. La 1878 teritoriul african era în posesiunea unor pu 11 . Polinezia i 56% K Ateste cifre pun în evidenţă şocul expansionist în poliţii i marilor puteri. p.

în frunte cu clasa mun-i iioare şi cu partidele ei. a unei inexistente misiuni „providenţiale". la oprimarea unor rase pretins inferioare. în sînul căreia deşteaptă ecouri ni. mai ales dintr-un anumit mediu intelectual. li se opune mişcarea socialistă. Problemele coloniale sînt în centrul politicii internaţionale. „civilizatorii". Japonia. în toate statele capitaliste Iczvoltaseră forţe social-politice. interesele înguste ale marelui capital şi demonstrează că acestea împing popoarele la războaie pentru scopuri străine şi nedemne de j ele. de aceeaşi acuitate şi insistentă prezenţă. prin însăşi amploarea pe care i-o dau cercurile interesate. Italia. a clasei muncitoare şi a altor elemente înaintate îşi găseşte ancore în conturarea din ce în ce mai definită a unei mişcări de rezistenţa" şi de eliberare în rîndul popoarelor subjugate sau ameninţate cu subjugarea. care denunţă imperialismul colonial. prin propaganda pe care i-o fac. Guvernelor buirgheze şi cercurilor ide afaceri care le împing înainte. emit pretenţii coloniale : Germania. Această luptă anticolonialistă a socialiştilor. cit. Fiindcă o altă trăsă tură a expansiunii coloniale de la sfîrşitul secolului al XIXlea este caracterul ei competitiv. în focar de război ce ameninţă să incendieze lumea. puternice sau mai slabe.bogăţii exploatabile şi numai pentru ca aceste teritorii să nu ajungă în mîna unui stat concurent. care condamnă cu putere colonialismul. p. proclamate cu ipocrizie de clasele dominante şi guvernele marilor puteri. 270 . O ascuţită riva litate între acestea şi ţările cu o mai veche tradiţie în ma terie transformă orice punct al globului în obiect de dispută. ii I. e în mult mai largă măsură în atenţia opiniei publice. urmata şi de \ alte grupări de opinie. Statele Unite. secondată de la distanţă de Franţa.irgi şi mai contradictorii. Noi ţări. 57. în numele unor principii fals umanitare. de conflict. 1 B a u m o n t. Anglia nu mai dictează pe scena acestei expansiuni. op. ca odinioară „chestiunea orientală" K Expansiunea colonială de la finele secolului al XlX-lea. Se naşte o „chestiune africană"..

. p.. op. mergînd. cit. cîtă vreme acestea aveau să continue a rămîne parteneri ai schimburilor comerciale. Greater Uri tain. p. unitar. Ca formă. Iar superioritatea capacităţii productive a Angliei prezenta o gat..inţie pe timp nedeterminat a permanenţei acestor legă t uri comerciale. care a cuprins deja globul şi e destinată să-1 " i n pic întro zi în întregime. „Cucerirea. Autorul.m-. figurînd pînă atunci ca un radical. nimic nu o poate opri ca în mul 1970 să ajungă la 300 de milioane de suflete. Hardy. cit. influenţate de doctrina liberală. Citat după Hardy. op. „alte popoare vor fi atunci (pigmei pe lingă un asemenea popor" 3. din open filozofului idealist Thomas Carlyle 1 . în care integrează întreg imperiul. îm verstă doar de 25 de un. 207. prin independenţa coloniilor. 153—159. ci ca un fapt normal. o a doua ediţie. Bau. considerat ca o [nipirată.. în riruitindeni. sub titlul Problems of Hritain (Probleme ale Mai Marii Britanii). ■ i încearcă să acrediteze o potenţare a unui naţionalism I uitanic. 1 „Cel căruia cerul îi îngăduie să ia în stăpînire. In preajma anului 1870. latre dezintegrare. preconizînd menţinerea imperiului. cit.Concepţii colonialiste britanice în pragul trecerii spre Imperialism Pînă către 1870. 104.<<p. I li r i c . 78 şi 1 ml | (Mai Marca Britanie) . ca drept". acela are şi drepI ii o facă". p. se dovedeşte.murilor sale ou imetropdla şi expansiunea sa. dezvoltă ideea unui Imperiu britanic mondial. Perspectiva nu era judecată drept o catastrofă.. va apare în 1890. încoronînd lumea moi ouim Imperiul iroman o încoronase pe cea antică. noua concepţie linv i i i zgomotos prin cartea ilui Cbanles Dilke. . apărută în 1868 2. 78. cit. p. clasele dominante <lm M. afectează i coniidera imperiul colonial englez drept o structură politică tranzitorie. această concepţie „liniştita*" loc alteia. rod al nedreptăţii şi forţei.i Uritanie. întărirea ■. cit. 271 ■•[>. op.. El exaltă sentimente ultranaţionaliste: „grandoarea rasei britanice". într-un termen mai apropiat sau mai îndepărtat. Destrămarea legăturilor politice cu coloniile n-avea să prezinte mare însemnătate. în planul superficial al filiaţiei ideilor. pp.

. îşi propune „a spori şi răspîndi cunoştinţele idespre coloniile. 78. O „Imperial Federation League" 4. op. moderaţia sa în problema colonială. Naţionalismul britanic imperiafet îşi va găsi apoi o expresie largă în opera literară a cunoscutului scriitor Rudyard Kipling (1865—1936). p. 272 172. acea „Little England" (Mica Anglie). .. James Anthony Froude. cit. combate liberalismul manchesterian. Trebuie să încetăm a crede că istoria Angliei este istoria parlamentului de la Westminster". au apărut în lume alte Anglii. perspectivele lui „înguste". axată pe aceleaşi premise. obsedate de punctul de vedere al An gliei propriu-zise. H a r d y. insulare. Seeley afirmă că englezii trebuie să considere imperiul în ansamblu şi să numească acest ansamblu Anglia. sau Anglia şi coloniile sale. în 1883. şi de a garanta o uniune permanentă între patria-mamă şi diferitele părţi ale imperiului".. Ea insistă asupra faptului că..şi posesiiuiniiile noastre. op. • Oceana. pe baza cărora el publică. Har d y. p. este (principala raţiune de a fi a poporului englez l.. op. „Trebuie să încetăm a crede că emigranţii care pleacă în colonii părăsesc Anglia. op. cartea The Expansion of England. datînd din 1868 şi reorganizată ulterior sulb mumele de „Royal Colonial Institute".Un alt reprezentant de . O „Coloniali Society". alături de cea veche. sau sînt pier duţi pentru ea. consideră Seeley. Aceste Anglii trebuie să constituie o uni-' i i < . 166. Aceleaşi tonuri apologetice răsună şi în cartea Oceana or England and her Colonies 2. i e . creată în ' B r i e . p. în care rasa engleză prosperă.npărat de toate 'primejdiile 3. mi „imperiu oceanic" sau o „confederaţie imperială". păstrîndu-şi l i i n ( . cit.i . 78. cit. i şi calităţile. care le-a creat şi ]'■ . Expansiunea indefinită. In cursurile ţinute la Cambridge în 1881—1882. p.. datorata tot unui cunoscut istoric. consfinţind astfel „vitejia anglo-saxonă". * Liga pentru federaţia imperială. Demangeon. dependenţele . ideal al burghezului mijlociu. u al acestor idei a fost istoricul John Robert Seeley. cit. precum şi despre imperiul nostru din India. pp. op. 160—163 . Naţioniailismiuil exacerbat este (propagat de felurite instituţii create ila inspiraţia şi cu sprijinul cercurilor intere sate ale marii burghezii. şi apărută în 1885. cit.

. Momentul din care Disraeli devine campionul imp lismului britanic şi autorul „reorganizării imperiului" iclcr. i are eîştigă2 masele prin amploarea ipoetieă a dogmelor sale. are ca scop studierea apln [rii principiului federativ în relaţiile dintre Anglia şi coloniili Pînă şi anumite instituţii ştiinţifice. .. pp. Cauzele avîntului expansiunii după 1870 O atare schimbare de optică în atitudinea claselor domin. a pronunţat cuvântul evocator : Imperiu" 3. Acuzînd pe liberali şi pe Gladstone că au încercat să dezintegreze Imperiul britanic.1884.a lansat strigătul de raliere. Disraeli a inventat cadrul extraeuropean în care coloniile îşi vor găsi loc. datorită simpatiilor coloniilor pentru i-mamă. dupX părerea mea. El a sintetizat .mir engleze faţă de problemele coloniale nu putea fi II rezultatul unor schimbări în condiţiile obiective ale 1 4 Demangeon. care pot deveni sur»a unei incalculabile puteri şi fericiri pentru această [■4.ispiraţiile marii burghezii engleze spre dominaţia mondială. la Crystal Palace din Londra. pp. p. în numele p u n dului conservator. III. op. p. B e n n e t t . traducîndu-le cu abilitate într-un fel de „religie naţională. Disraeli afirma că această • •rcare a eşuat. fondaţi acum. op.9. „Ele au decis că imperiul nu va fi distrus . 41 . nici un ministru din această ţară nu-şi e datoria. • Recte : „înşală". -. CHBE.. cit... 172—173.it discursul programatic rostit de el. atunci cînd nu ia în considerare orice posibili tate de a reconstrui cît mai mult imperiul nostru colonial. 273 The Concept of Empire. şi. A. fără a fi micşorate. răspunzînd acestor simpatii îndepărtate. concepţia unităţii imperiului ţi a expansiunii sale indefinite c întruchipată do liderul conservator Benjamin Disraeli (1804—1881). — N. 1 După H a r d y. înscriu în planurile lor de cercetare aceleaşi obiective ile Itudierii „intereselor comune" tuturor membridoi imperiului 'în arena deschisă a politicii. cit. la 24 iunie I 872. prin cultul energiei. 73. prin coloritul ei oriental.

Libertatea economică a coloniilor. prin ista. ameninţa să devină im un factor de grabnică destrămare a imperiului şi. Nici vorbă nu mai poate fi de acceptarea senină a destrămării imperiului. de la cercetarea condiţiilor economice. Nu numai că diferenţa de nivel dintre capacitatea sa industrială şi aceea a altor state a scăzut brusc. pentru a cerceta cauzole recesiunii comerţului 'britanic. în cele trei decenii de la sfîrşitul secolului al XlX-lea. dar Anglia a fost ajunsă din urmă şi întrecută de Statele Unite ale Americii şi de Germania. prin permanenţa legăturilor comerciale. capitalul britanic îşi propune să se retranşeze pe pieţele 'dominate politiceşte de Anglia. armă care se întoarce acum împotriva Angliei. Mitul eternei superiorităţii economice a Angliei. relaţii comerciale cu orice ţară. O comisie de anchetă formata în 1885. Acesta devine o condiţie vitală de existenţă. Sub o altă rezervă însă : ca el să nu poată constitui un teren de penetraţie uşoară pentru mărfurile străine. care să o situeze deasupra oricărei concurenţe şi să-i garanteze. a început să se zdruncine şi încrederea în dogma liberei concurenţe. de a între ţ i n . în urma dobîndirii autoguvernării.Hi poziţiei şi existenţei Angliei în lume. în acelaşi timp. sub raportul volumului producţiei. stabilitatea edificiului politic mondial clădit în aproape trei secole de cuceriri^ s-a spulberat dintr-o dată. Aceste schimbări se desci frează cu uşurinţă. Concepţia unităţii imperiale şi a expansiunii sale la dimensiuni cît mai largi a fost soluţia pe care marea burghezie engleză a întrevăzut-o pentru salvgardarea intereselor sale. Ei propuneau. mînuită de adversari mai puternici. înregistrează plîngerea marilor industriaşi din Birmingham şi Sheffield împotriva protecţionismului Germaniei şi Statelor Unite şi a faptului ca mărfurile acestor ţări caută să concureze pînă şi pe piaţa metropolei engleze. pornind metodic. ca unic remediu spre a 274 . în raport cu alte puteri şi cu propriile sale posesiuni. posibilitatea pe care ele o aveau. Concurat pe pieţele „neutre" ale lumii. Anglia şi-a pierdut poziţia ei economică preponderentă în lume. ci să fie rezervat tot imai mult intereselor capitalului englez. de ruină a economiei engleze — întemeiată în mare parte pe resursele şi debuşeurile coloniale.

Realizarea noii formule întîlnea însă în cale inter. asemănătoare cu „Zolh :rein ui iu ihiar o federaţie politică. britanici. I. va reînvia doctrina proi^ ului. Nu CU totul fără temei. cit. la scara întregului imperiu. ca şi vehemenţa expansionismului : cu cît mai întins va fi imperiul în noua sa structură integrată. Au survenit şi factori politici internii. 67. legate împreună printr-un suveran comun". mul va atrage după sine o creştere a preţurilor la multe articole de larg consum pe care Anglia le importa din •ifara imperiului. permiţînd ui i pieţei metropolei şi a coloniilor sale1. vedea în Imperiul britanic în viitor : „o alianţă ■ ■ ■ ■ • -. care au ţinut în şah ofensiva protecţionistă. primul ministru anadian.ile şi autonome. ca nu accepta fără condiţii revenirea coloniilor res pective la rolul de anexe economice ale metropolei. Cf.putea înfrînge această conc m o uniuni ială. cu atît mai largă va fi piaţa britanică. aria de respirai sursa de profituri şi de forţă a capitalului englez. ideea unei mai strînse unităţi politice. la rîndu-i. op. Este concepţia care va încerca să se impună cu di bire în anii de după 1895 şi al cărei exponent va fi Jo: Chamberlain. H a 11 g a r t e n. a unei asociaţii de state con siderate libere. I. în special exista temerea. nici înlirea drepturilor şi libertăţilor sale politice.. John Macdonald. Intre integrare şi separare se va insinua formula conciliatoare a federaţiei imperiale.. '< himbismului. cu coloniile. încă înainte de 1867. pp. burgheziei din coloniile de emigraţie. cit. De aci derivă. 201—202. dotate cu autoguver•. o parte a marii burghezii engleze va preconiza transformarea imperiului într-un sis tem economic închis. eliminînd mărfurile străine sau punîndu-le piedici şi lăsînd în schimb liberă circulaţia produ selor britanice 2 . Cu alte cuvinte. că proreci i . s-au făcut apropieri între această politică i vechiului mercantilism. împărtăşită de cercuri de opinie destul de largi. op. p. Iar ministrul australian Henry Parkes încerca să nprindă aspiraţiile contradictorii ale burgheziei engleze din «olonii în formula: „Cu cît mai largi frînghiile. 275 . cu atît mai 1 1 C h e v a 11 i e r.

printre altele. A B. de caracterul tot mai grav şi mai de durată al crizelor economice ciclice. v i i r L a n n e s . în urma concurenţei grînelor de import. au sporit în proporţii uriaşe exportul de capital în ţările ■înapoiate. K c i t h . export de capital. Milano.strînsă uniunea" 1.. De ce burgheziile coloniale de factură britanică se opresc din mersul către independenţa deplină şi preferă o soluţie de compromis care le menţine în imperiu. II. dependente şi coloniale. împrejurările de la sfîrşitul icului al XlX-lea au dus şi la crearea altei baze de legături) de comunitate de interese între burghezia britanică i ropolitană şi colonială. P i e r r i CHBE. ca una din cauze. datorită unei noi „unde de şoc" a emigraţiei britanice. 1. chiar întărind-o ? Nu se pot trece cu vederea. din care 633 000 l ' i r în afară de acest factor. Lenin. Renouvin. 1 1 mul 1900 s. pp. în epoca formării monopolurilor. III. ale acestor comunităţi engleze create dincolo de mări. 4. din care 5. prelungind uni tatea acestuia şi. întemeiate pe limbă. de criza agrară ce afectează Europa. Bilanţul discuţiei asupra autodeterminării. 883—884. după 1870. sub red. Bucureşti. [1962].1 milioane de oameni. L ' e x p a n s i o n d e m o g r a p b i q u e . Producţia capitalistă se -introduce în colonii din ce în ce mai accentuat" 4. lui Mai B e l o f f . pp. Numai Canada a primit în acest interval oape 1 800 000 de imigranţi englezi. î n V E u r o p e d u XIX' vt du XX' siecle (1870—1914). 1964.. americane şi ruseşti. şi sentimentele de solidaritate. pe tradiţii. goana după profituri mai mari. p. generate de accentuarea şomajului industrial... pentru a rămîne apoi stăpîn pe piaţă. Ele se întăresc. 276 rrinz Schnabel şi . „Imperialismul. Selected Speeches and Documents. timp de două decenii. p. Neozeelandez ml Julius Vagei a redactat în 1885 un memorandum în favoarea federalizării imperiului 2. Editura Politică. Concurenţa furibundă de pe piaţa mondială.7 milioane emi-niţi definitivi. tendinţa de a-şi doborî adversarul prin preţuri scăzute.. 197—207. înseamnă. în aparenţă. 35. în Opere 10. V. 4 <<»"/ F r a n c o V a l ii i. toate acestea grefate pe fondul creşterii continue a producţiei şi a capitalurilor disponibile. între 1871 şi 1915 au emigrat din An glia 8.

favorabilă apărării poziţiilor ei. deci necesitîiul cheltuieli di (ie mai reduse. mîna de lucru era n iile prime din abundenţă. irigaţiile (baraje moderne. 199. la 1895. Apropierea uzinelor prelucrâtoari de ma terii prime scădea cheltuielile de transport şi totul ie solda cu preţuri de cost mai reduse. Dar investiţiile de capital.în fo losul agriculturii) şi. cit. 195 . în 1870 se aflau în posesiunile britanice căi ferate în lungime de 13 600 km. Abia după 1904 se înregistrează investiţii şi ta ramuri concurente ale industriei din metropolă3. cresc la 1.7 miliarde în 1893 şi la aproape 4 miliarde $sa 1914. industria pi lucrătoare. să considere unitatea imperială o unitate a clasei dominante. conjugate cu profituri sporite. L'Empire Britannique. III. 1058. p. Demangeon. Investiţiile de capital britanic atrag în sfera lor de influenţă cercuri mai largi ale burgheziei din colonii. p. dezvoltînd în colonii industria şi transporturile moderne. 104. pentru ca după un sfert de veac. Însuşi acest fapt de capitală importanţă exercită o influenţă asupra atitudinii burgheziei coloniale faţă de metropolă : o face să dorească sprijinul Angliei. manifestă oarecare veleităţi expansioniste proprii (de exemplu Australia. 277 . • CHBE. Mai trebuie ţinut seamă şi de faptul că burghezia colonială. p. Alte sectoare ale economiei coloniilor care atrag capita luri engleze sînt mineritul. ea nu are nimic împotriva unui ajutor din CHBE. în UEuroţe du XIX' et du XX' l li. Investiţiile engleze de capital în străinătate ating 1. âIII. ' Bennett. întărită economiceşte şi satisfăcută pe tărîmul drepturilor sale politice. au favorizat şi dezvoltarea proletariatului industriali. în sprijinul acestor tendinţe. într-o măsură mai redusă. op. lungimea lor să ajungă la aproape 85 000 km 2.. cu şanse mai mari de victorie asupra concurenţei. în zona înconjurătoare a Pacificului). ca formă de menţinere a unităţii imperiului. p. adeseori din zlciminte iflati abia la înce putul exploatării. le cointeresează mai îndeaproape şi rodează astfel circulaţia ideii de federalizare.3 miliarde lire sterline în 1885.în colonii. din care jumătate în colonii K Un sector important al investiţiilor l-au constituit căile ferate. realizate prin regimul autoguvernării.

pe o arie geografică mai largă decît sudul Asiei. pranergînd prăbuşirii Imperiului roman de apus 1. cit. Telegrafia fără fir şi transporturile aeriene vor avea. 278 . e un englez şi efectuează călătoria sa — imaginară. în secolul al XX-lea. de ceai şi numeroase alte mărfuri. deci un indispensabil „partener" comercial . ultimul cuvînt. pro• nctt. p. Dimpotrivă. op. Cu populaţia sa. dar înlesneşte acreditarea ideii unităţii imperiale.. iar după 1870. un debuşeu şi pentru exportul de capital.partea imperiului. Phileas Fogg. în sfîrşit. India şi „neotorysmul" lui Disraeli Expansionismul agresiv şi reconstrucţia imperiului sub 1111ii 1 unităţii sale — noua linie imprimată colonialismului britanic de Disraeli — şi-au avut un teren de încercare în India. retragerea garnizoanelor britanice şi lăsarea sarcinilor militare exclusiv în seama coloniilor — acţiune întreprinsă de guvernul Gladstone între 1868 şi 1874 — e deplînsă ca prematură şi comentată prin aluzii la retragerea legiunilor romane din Britannia. evaluată la 230—240 milioane de oameni. 1052. Ea desăvârşeşte acum legarea tuturor părţilor imperiului printr-o reţea continuă de cabluri submarine. coordonate cu căi ferate continentale. de linii de navigaţie dotate cu vase cu aburi. ca un ultim element care nu generează. şi un vast teren de investiţii. e de menţionat continua perfecţionare a transporturilor şi comunicaţiilor. dar perfect realizabilă — în cea mai mare parte prin intermediul mijloacelor de comunicaţie ale Imperiului britanic. Este posesiunea căreia guvernanţii englezi de după 1874 îi acordă în continuare o importanţă deosebită. India reprezenta un imens debuşeu al industriei Angliei. Atenţia acordată Indiei de noul curs al politicii engleze s-a concretizat în „Bill-ul cu privire la titlurile regale". un furnizor de bumbac. n-o deranjează cu nimic o intervenţie a flotei engleze. eroul lui Jules Verne din Ocolul Pămîntului în 80 de zile. In funcţie de evoluţia evenimentelor în India se orientează numeroase acţiuni ale politicii externe britanice.

pentru ajutoare celor sinistraţi şi pentru îmbunătăţirea mijloacelor de comunicaţii. 231 . cit. determinate de interesul Angliei în ameliorarea agriculturii indiene. în cadrul unor fastuoase ceremonii.. " Dtmangeon.. „Codul foametei". 274.ii di parlament în 1876. cit. Deschiderea Canalului Suez a favorizat întrucîtva dezvoltarea economică a Indiei. i 1 I i a m s o n. 212. prevedea alocarea sumei de 1. Această schimbare a formei legăturilor de dependenţă politică a Indiei faţă de Marea Britanie a fost proclamată oficial la 1 ianuarie 1877. ' I l a u s e r . de bumbac şi iută.5 milioane lire sterline anual. El căuta să dea o bază juridică integrării mai urnise a Indiei în sistemul colonial britanic. pp. Circulaţia comercială s-a intensificat. A Short History. introducînd un clement de drept şi tradiţie istorică în relaţiile de supuneri' dintre feudalii hinduşi şi coroana engleză. Continuă marile lucrări de irigaţie. era restaurat în persoana reginei Victoria. La 1881 apare primul act de reglementare a muncii femeilor şi copiilor în fabricile din Imlia4. în anii de secetă şi foamete 1876—1878 s-au alocat pentru populaţia sinistrată vreo 14 milioane de lire sterline. adoptat în 1883.M a u r a i n .. p. la Delhi 1. Viceregele Indiei era locţiitor al împărătesei de la Londra.. spre a-i \rrvi ca sursă de aprovizionare cu cereale s . I Ibnlnn. B a u m o n t. suspendat în urma răscoalei din 1857—1858. ' ll'idem. II.B e n a e r t s .. 234. Măsurile luate n-au putut înlătura repetarea acestei calamităţi. 279 . Din anii 1875—1880 face paşi mai hotărîţi înainte industria textilă modernă. loc.pus de guvernul conservator şi vm. op. care devenea împărăteasă a Indiilor. p. sub ficţiunea preluării titlului şi autorităţii vechilor suverani de ila Delhi. p. pe plan economic. p. 272—273.. Titlul imperial al Marilor Moguli. op. voi. op. cit. sprijinită şi de masivele construcţii de căi ferate. desfăşurîndu-se în acelaşi timp o campanie pentru colectarea de ajutoare din întreg imperiul 2. cit. Guvernul britanic a insistat în continuare într-o politici de mai largă solicitudine aparentă faţă de India. dar i-au atenuat efectele 3.

Prin atitudinea sa. Cit.predispune în favoarea (regimului britanic prin unele concesii politice. op. cit. ca şi prin alte măsuri mai mărunte. ira bunăvoinţa guvernanţilor englezi în a atrage mai umil elementele indiene în administraţie 2. toate acestea fie întăreau burghezia indiană. la un moment dat. Prin acestea. fie o luminau mai deplin asupra perspectivelor sale de dezvoltare. D u p u i s. op. în cazul în care bogăţiile interne şi valorificarea lor i-ar fi aparţinut ei. de marea răscoală din 1857. eăutînd a-1 . Adîncirea contradicţiilor anglo-indiene şi dezvoltarea unei mişcări organizate de eliberare Calculele guvernului britanic erau greşite. 289.. prin-tr-un act din 1892 a fost extinsă puterea consiliilor legisla tive de pe lîngă vicerege şi s-a acordat un spaţiu mai larg principiului electiv în ocuparea locurilor din consiliile pro-. investiţiile de capital. op. în spiritul politicii sale. 296 şi urm. dar totodată a pus burghe zia indiană în mai largă cunoştinţă de cauză cu structura infimii. lordul Ripon a ifost printre foarte puţinii. p. 290 şi 300. I. Ii . care n-a fost agreată de Londra.. 2 1 2 . op. nici de cercurile britanice din India. p. pp.. cit. limitate însă la pătura conducătoare indiană. 280 .. ca unele ce ignorau anumite date esenţiale ale problemei.Şi în domeniul politic-administrativ sau cultural se manifestă aceeaşi intenţie a Angliei de a afişa mai mult interes faţă de India. iar nu ocupanţilor englezi. atît de violent pusă. Guvernarea lordului Ripon (1883—1884) se remarcă prin această ostentativă „bunăvoinţă" faţă de elementul autohton. dezvoltarea unei industrii autohtone moderne. cu funcţia şi metodele spoliatoare ale administraţiei ' I» u p u i s. C h ev i I I i c i. Atragerea elementelor hinduse An administraţie a răspândit un timp un oarecare climat de satisfacţie şi lealitate. în speranţa de a evita nemulţumirile populaţiei şi redeschiderea „problemei indiene".i u in o n t. fiind judecată prea „liberală". cit. p. dacă mu chiar singurul vicerege care s-a bucurat de simpatii în rîndurile poporului indian 1. Preocuparea ceva mai accentuată pentru ridicarea economică a Indiei.

sub raportul principiilor. cadre tot mai nuni. aşadar. Tot în 1883. pttCUZn şi un aşa-zis comitet de informare.rfte. militează pentru introducerea în India a unui regim de autoguvernare constituţională. Existau. Din 1876. la Londra. între 1857 şi 1885. mişcare condusă de burghezia autohtonă.11 281 . >u larg orironl inte lectual şi superioară experienţă de viaţă. în 1883 se fondează „Asociaţia pentru reforma constituţională" şi „Uniunea naţională indiană". Promovarea învăţămînuilui .britanice. Lupta Indiei pentru libertate a intrat. vechiul militant naţionalist Naoroji a în-/i. Aceste piedici apăreau an de an mai nejustificate. formelor de organizare şi metodelor de acţiune.n cu solidă şi variată pregătire profesională.. din toate punctele de vedere. Se înmulţesc asociaţiile politice ale burgheziei indiene. înfiinţată în de ceniul precedent. asociaţia a desfăşurat în 1878—1879 agitaţii în toată ţara împotriva piedicilor puse indienilor la accesul în funcţiile publice. an după an. exigenţelor examenului de primire în funcţii.. preconizînd de asemenea propăşirea politică a li« prin dobîndirea unui regim constituţional. aşa-numita „Asociaţie indiană". la universităţile din India au fost înscrişi peste 48 000 de stu denţi. diferind întrucîtva numai forma în care erau urmă. avînd prilejul di-aşi crea relaţii şi cîştiga simpatii trainice în mediul intelectual şi politic internaţional. după 1870.i mo dernă.. Cea dl i doua.1 oftrii aceleiaşi bur ghezii. a cărui activitate a fost ci. încerca să c un fond naţional pentru sprijinirea acestui ţel. Continuînd lupta pentru un obiectiv înscris în programul ei de la început. în faza s.irul „Voice of India". Integrarea Indiei în sistemul imperial conceput de Disraeli şi noua linie a politicii engleze faţă de ea au contribuit — acesta fiind cel mai important efect ai lor în perspectiva istorică — la deşteptarea şi întărirea unei mişcări organizate de emancipare naţională a poporului indian. de elementele ei înaintate. Prima îşi propunea să constituie o asociaţie unică. cadre capabile să facă faţă. programului. avînd un consiliu general central şi ramificaţii în întreaga ţară. Scopurile lor erau leaşi. de tipul Cana dei sau Australiei.

rezultă şi din expresia folosită de un funcţionar englez. că „un colegiu musulman fondat valorează cît patru corpuri de ainmata" 2.n 1885 s-au pus bazele unui organ consultativ anual al liderilor diverselor asociaţii şi comunităţi indiene. Vechile prejudecăţi religioase au servit Angliei pentru a frîna. y Cum ps ton. resimţeau cu şi mai multă umilinţă şi indignare discrimină'riile felurite la care îi supunea „ipiînă şi cel mai asiatic dintre gentlemeni". din care s-a dezvoltat cel mai puternic partid politic al burgheziei hinduse. 212—213. răspunseră prin încurajarea constituirii unei mişcări separate a musulmanilor (care formau o treime din populaţie).imediat salutată cu simpatie de Hyndman şi de alţi socialişti englezi ai vremii. ca o primă contramanevră la această dezvoltare rapidă a mişcării naţionale indiene. 282 . alimentînd o atmosferă de neîncredere şi dezbinare între aceştia şi hinduşi. pp. aripa lui radicală îmbrăţişînd lozinca: „India indienilor". >î. op. Guvernanţii englezi. B i " m o n t. Congresul a fost iniţial loialist. Acesta a fost „Congresul naţional indian". aceşti tineri.. Dotaţi cu o pregătire intelectuală egală cu a oricărui englez cultivat. adică independenţa totală. conducătorii ci au lansat critici şi împotriva consecinţelor economice ale dominaţiei engleze. Dar destul de curînd el a primit o infuzie de radicalism din partea tineretului proaspăt ieşit din universităţi şi lansat în lupta politică. sudarea mişcării de eliberare naţională a Indiei. timp de decenii. mulţi reveniţi din universităţi brita nice. îin sfârşit. cit.. Cxt de interesate erau avansurile pe care oficialităţile încep a le face musulmanilor. mărginindu-se să revendice autoguvernarea şi statutul de dominion. pînă în zilele noastre i. Congresul naţional indian a evoluat spre un naţionalism intransigent. „EHR". pp. Ei arătau că negoţul britanic a 1 M . 284—291.L . cit. Format în majoritate din avocaţi cu educaţie engleză. Controverse economice Pe măsura dezvoltării mişcării naţionale indiene. op.

pentru ca acestea să nu fie prea Hidrant avantajate de noul tarif vamal. De aceea. nr. 305. cit. Dezvoltarea industriei textile moderne în India a neliniştit Lancashire-ul.EHR". op. inclusiv bumbacul. ip'icîndu-se însă o taxă compensatorie şi la vînzarea produ-< lor manufacturate indiene. 1962. cît de justificate erau criticile burgheziei indii la adresa comerţului britanic. I . obiecţii împotriva modalităţilor acestui comerţ. de pe poziţii şi din interese opuse. fiindcă guvernul conservator al lui Salisbury. printre atîtea . p. 231. The Indian Cotton Duties Controversy. au ajuns în martie 1895 la soluţia ■ le compromis a acceptării de către Anglia a taxei de 5°/o pentru intrarea produselor sale în India.-ui faţh de nevoile poporului indian. 684. Industriaşii englezi uideau că (reglementarea din martie 1895 era protecţio-" I .. a reluat întreaga problemă.însemnat fundamentarea dominaţiei Angliei în India . 1 I' o m a n g e o n. arătate mai sus. în anul 1894. Compromisul a durat puţin. Dezbaterile care au continuat cam un an. sub influenţa cercurilor industriale engleze. cumstanţe. situaţie în care nu p u n i fi vorbfl de o reală dezvoltare a economiei ţării. să propună guvernului din Londra acceptarea unor taxe de import de 5% la numeroase produse manufacturate engleze. Măsura lovea în tînăra industrie indiană. 1894— . Ea venea tocmai în anii în care industria britanică începea să resimtă necesitatea păstrării şi chiar lărgirii pieţei indiene pentru plasarea produselor sale. . trecînd şi l>rin Camera Comunelor. p. la 1877 au fost suprimate taxele de import în India la o serie întreagă de produse manufacturate de largă circulaţie 2. 383 I' Htrnettv. că tot timpul interesele comerciale engk-/< pri il. Ea confirmă. nici di ■ creştere a standardului de viaţă al poporului'. apoi Elgin. I pentru industria indiană şi dezavantajoasă pentru cea 1 . au ridicat şi din partea burgheziei industriale engleze. printre care şi cele de bumbac. care a urmat în 1895 celui liberal prezidat Roseberry. Paralel cu asemenea îndreptăţite observaţii. deficitul financiar al Indiei a silit pe \ regii Lansdowne. Protestele vehemente ale unor delegaţii de industriaşi din I incashire au determinat guvernul englez şi au silit pe cel ilin Delhi să excepteze produsele de bumbac de la noile taxe vamale.

în pofida tuturor simulacrelor de încurajare a economiei Indiei. nr. Controversa s-a încheiat pentru moment.irkand. Anglia atacă Afganistanul. anglo-indină — deşi de pe platforme şi din interese opuse — împotriva politicii comerciale a metropolei. el primi cu ono ruri. 684—687. op. ea rămînînd semnificativă din două puncte de vedere : faptul că în cadrul ei s-a putut schiţa. Englezii începuseră încă din anul precedent. ca esenţială pentru siguranţa frontierelor Indiei. pp. Buhara (1868) şi Hiva (1873) ridicau dintr-o chestiunea controlului asupra Afganistanului. 284 . în „EHR". teama de o posibilă invazie asupra teritoriului Indiei dinspre nord îşi găseşte o justificare mai concretă decît înainte. la un moment dat. 305. Avansarea Rusiei ţariste în Asia centrală. după ce cu| 1 I1. proclamarea anexiunii sau a protectoratului rus lai N. 1962. a refuzat consecvent stabilirea unui agent rezidenţial britanic în Afganistan. şi dezvăluirea perseverenţei guvernului britanic în a apăra interesele industriei proprii pe piaţa indiană. ocuparea unor puncte care să le consolideze controlul asupra trecătorilor din munţii de la frontieră. în \H'X<. nemulţumit însă de arbitrajele engleze. Anglia încerca să scă modalitatea de a-şi menţine influenţa în această ţară. cit.. evidenta predispoziţie filorusă a emirului decise guvernul englez la o acţiune făţişă. o opoziţie comună.britanică. la Kabul. fie că erau produse în fabricile indiene 1. în iunie 1878. Problema frontierelor Indiei: Afganistanul în preajma anului 1870. precum şi mici expediţii represive contra umor triburi nesupuse din acea regiune. Emirul de la Kabul. Lai 21 septembrie 1878. intervenind în repetate rînduri cu oferte de mediere în divergenţele afgano-persane. M a r n e 11 y.mi. misiunea rusă condusă de Stoletov. Shere Aii. guvernul s-a oprit asupra fixării unei taxe de 3V20/!) pe toate ţesăturile de bumbac vîndute în India. fără declaraţie de război. fie că erau importate. înclinînd progresiv spre Rusia. După misiunea Stoletov. în cele din urmă.

(A. la vest de cursul inferior al Indusului.u. asediului din partea răsculaţilor. Roberts reocupă oraşul Kabul. Obligaţi însă pentru a doua oară să ia aminte la lecţia afgană.. Iakub-han. Disraeli însă căzuse de la putere. Abd-ur-Rahman. Ca şi odinioară. Campania încheiată în 1880 a dus la stabilirea a ceea ce I lisraeli (din 1876 lord Beaconsfield) numea „frontirele ştiinţifice" ale Indiei: împingerea lor în defileuri greu de trecut. Kandahar. în septembrie 1879. înfrînse apoi insurecţia afgană. op. O misiune permanentă engleză e admisă la Kabul. de dîrză şi dornică de libertate.i de afgani la intrarea pe teritoriul lor. au slăbit expansionismul războinic al conservatorilor. garnizoanele britanice din diferite puncte ale ţării trebuind să reziste. înfrînt. în mai 1879 s-a încheiat pacea de la Gandamak. 1 Airsta fusese trimis în India cu instrucţiuni speciale de a veghea înaintării ruse în Asia centrală. cit. în porte tocmai din cauza dificultăţilor din această campanie. a înregistrat iniţial un succes rapid şi complet. D a s g u p t a . englezii au evacuat Afganistanul. la riscurile pe care le prezenta ocuparea permanentă a unei ţări cu o populaţie atît de ostilă. cu fiul şi urmaşul său. Tratatul de la Gandamak asigurase Angliei posesiunea defileurilor de pe cursul nordic al Indusului. în încercuire. Anglia ocupă şi anexează posesiunilor sale din India Belucistanul. pînă la frontiera persană. Cf. iar în cadrul conferinţei de la Zimma (august 1880). Roberts reuşi să degajeze garnizoana care apărn punctul de cel mai mare interes strategic pentru englezi.puţin timp înainte o misiune britanici trimiil d jele Indiei. garantîndu-i-se tronul şi hotarele contra oricărei agresiuni neprovocate. condusă de generalul Roberts. lordul Lytton 1. I le s-au resimţit asupra finanţelor britanice şi. O lună mai tîrziu. misiunea britanică de la Kabul fu masacrată. pe această . fusese arcsi. Emirul. s-a refugiat în Turkestanul rusesc. în războiul din 1839—1842. în 1880. Campania. noul emir a fost convins să accepte un subsidiu anual (pe care-1 va primi pînă în 1901). instalînd la putere pe un nepot al fostului emir. 285 . dar insurecţia genei iii îl sili să se retragă. o revoltă populară afgană repuse totul în cumpănă. l'>rrificate de englezi.

un Problema Egiptului provine din aceea a Canalului Suez. Hardy.Ma ura in Benfterts. După cîteva luni. B a u mont. i-a asigurat controlul asupra importantei trecători Haiber. ] cu sultanatul de Brunei. partea de sud a teritoriului.. 4 2 şi 4 6. de drumul spre Indii şi de întreg ansamblul Imperiului britanic.. la 1852. a fost proclamat protectoratul britanic 3. pe oare n-au putut-o înăbuşi decît după vreo patru In restul Asiei. în 1881. O rectificare a tratatului de frontieră cu Afganistanul. cu Birmania. III. p. La 'răsărit de India. pp. pentru a ocupa în întregime această ţara. 88 şi urm. formînd. 113—114. cit. 73.. i n. D c m a n ge on. de-a lungul frontierei cu Tibetul. 12 3. 62. p. cit. . în 1893. 278. temîndu-se de creşterea influenţei franceze în această zonă. M'). op. 111 . în 1901 se va crea în aceste părţi „The North-West Frontier Province". sau în vecinătatea imediată a continentul u i . 235. pînă la 1878. a cărui 1 Problema Afganistanului în 1878—1880 : CHBE. A History of Modern Burma. H au se r. pp. op. Africa : ocuparea Egiptului . | 2l . p. Anglia şi-a impus definitiv protectoratul asupra micilor state Bhutan. 100—106. englezii au întreţinut. ci t. cit. p. o federaţie a statelor malaeze (1895). IK. 129—130. op. sub controlul . • J o h n F. la 26 februarie 1886. D a s g u t a. relaţii corecte. Iar aceasta. o companie comercială. dar nicidecum cordiale. în noiembrie 1885. iar în 1895 a ocupat Chitral.MI . «/> ni . op. englezii trebuit să facă faţă unei răscoale generale a poporului l . numită „British North Borneo Company".în completarea „frontierelor ştiinţifice". a ocupat partea de nord a marii insule Borneo (Kalimantan). pp.i n g e o n . Şikhim şi Nepal (în 1890). la extremitatea de nord a In diei. sub regim special de ocupaţie şi administraţie militară *. o p. cit. 111 11 ' 286 . 4 5 . se leagă de a Indiei. şi a proclama anexarea ei. op. în 1888. Bau mont. 104. căreia îi răpiseră... pp. britanicii şi-au întărit dominaţia. pp. regiune asupra căreia. Anglia a folosit ca pretext dificultăţile întimpinate de o societate comercială britanică în Birmania.i nni . la rîndul ei. C a ci y. cit. 1 l > < . După 1880 însă.

la sfîrşitul lui noiembrie» 1875. organ de control în numele I1 editorilor Egiptului.. care ambiţiona. pro puse celui francez constituirea unei comisii mixte angloramceze.itoria publică internaţională". ' 1876. pentru a exercita o supraveghere asupra finanţelor egiptene.. sub toate aspectele.. prin ambasadorul său la Paris.M Londra—Gibraltar—Malta—Suez—Aden— Bomba) j dney. reuşind în parte. nu fără intenţii din partea lui Disraeli de i $i elimina partenerul din acest condominium financiar. vînzarea unui mare număr de acţiuni ale canalului. Aceste măsuri au liniştit pentru moment pe creanţierii kedivului. spre a se ocupa de reorganizarea Ministerului de linanţe 1 . Cheltuielile exagerate şi împrumuturile în străinătate ale kedivului Ismail. să modernizeze ţara sa. O lună mai tîrziu. contractă un împrumut de la banca Rotschild şi cumpăra. în cadrul căruia Anglia şi Franţa aveau rolul principal. intrînd în acest scop în tratative cu un i. tom.. sesizînd momentul. 81. „An^lo-Egyptian Bank". nude şi politica egipteană. un funcţionar englez era trimis în Egipt. an. Les intirlts financiers et la question d'Egypte. un număr de 176 602 acţiuni Suez ale lui Ismail. în „Revue Historique"....irierci sale : fără a mai consulta în prealabil parlamentul. în raportul ei. în februarie guvernul englez. o misiune engleză cercetă starea financiară a I giptului. mic. dădu ceea ce însuşi a considerat una din loviturile de maestru i l < i .iniei ar putea pune ordine în haosul constatat. Disraeli. Interesul Angliei pentru zona canalului p pentru Egipt. 86—88. fundată în 1864.i rolul asupra canalului şi devenea principalul interesat în ' i n . Guvernul britanic dobîndea astfel con. aiu adus finanţele Egiptului într-o stare vecină cu falimentul. Kedivul oferi la un moment dat.. 287 . dar nu înlăturînd. CCXXIV. p u n i cincim i din iraficul său era reprezentat de vase lub pavilion I n i i . joacă după 1870 un rol considerabil în afacerile economice egiptene.rup financiar francez. conchizînd.. că numai experţii brii. p e te ri to r iu l c ăr uia s e a fla a ce astă z on enorm. constrîns de dificultăţi. 84 (1960). amînînd.i n Bouvicr. în acelaşi an s-a creat la Cairo „Comisia pentru ■ l. Curînd după inaugurarea can alului . primejdia unei bancrute ' | ■• .axă economică şi strategică devii. între decembrie 1875 şi fehruarie 1876.

cit. / We've got trie men. Geneve — Paris. Trei sferturi din ce merţiuil egiptean era.M au r ain . Totodată.. Arabi convocă o nouă adunare reprezentaîşi proclamă deschis intenţia de a înlătura tutela iinS şi controlul anglo-francez asupra finanţelor ţării. p. / We've got tne monei too". o p . [„Nu dorim să ne batem . / Şi avem şi bani"]. înconjurat de simpatia populaţiei.. n. în frunte cu colonelul Ahmed Arabi. h o u s e. posibilitatea anexării Ciprului. E u nu l d in momentele de paroxism ale şovinismului britanic. El ar fi preferat ca înăbuşirea mişcării din Egipt să o 1 H au s er. Disraeli sugerase încă din 1847. 75. Cf. by Jingo ! if we do. eventuala apărare a Canalului Suez l. în care acuza de „anarhie" noul regim al lui Arabi. 2 8 4 . în 1878. într-o lucrare literară. Disraeli intervenise bătăios. Aproape două treimi reveneau Angliei. cu demonstraţii navale. în mîna angknfrâncezilor 2. Tewfik. personaj complet inert în faţa spectacolului instaurării de fapt a dominaţiei străine în ţară. Guvernul englez al lui Gladstone s-a arătat mai ezitant.i răbii. iar tratatul cu Turcia. op. M. 388 . ale acelui „jingoism" (nume care provine dintr-un cuplet ce se cînta atunci la Londra) îndemnînd la război cu Rusia : „We don't want to fight . / Dar. / We've got trie ships. în aprilie 1879. p . Numele ei a fost introdus H pare fără prea multă logică. Intervenind imediat la Poartă. anglo-francez. Jingo este numele unei împărătese legendare a Japoniei. din 4 iunie. o notă de protest.f a statului egiptean. Guvernul francez Gambetta-Freycinet luă iniţiativa interM nţiei europene contra mişcării de apărare a libertăţii naţion. în 1880. pe Jingo ! dacă o facem. între timp. în acest cuplet. / But. p. 1959. fellan de origine .. kedivul Ismail făcu o încercare de a se debarasa de controlul european asupra finanţelor sale. aducînd Angliei insula Cipru. în ianuarie 1882.ile din Egipt. pentru a împiedica marşul armatei ţariste spre Constantinopol şi Strîmtori. / Avem oameni . din secolul III e. nota 4. ci t .Be n a erţ s . acoperind. punând imîna ipe putere. îin Egipt s-a instituit şi un control politic dual. care era suzeranul formal al Egiptului. trimiţînd kedivului. prin intrarea în guvern a cîte unui re prezentant din partea celor două state. Anglia şi Franţa provocară abdicarea silită a lui Ismail şi înlocuirea lui cu fiul său.. antieuropean şi antiotoman. W o o d. / Avem co. 1 Bouvier. care ar fi întreprins o agresiune contra Coreii. în Egipt izbucni însă o revoltă cu caracter naţional. C. îi consolida talasocraţia Mediteranei orientale. 25. Britain and the Middk-tast. dinspre nord.

cărui perspectivă fusese agravată de britanici. administraţia britanică a reuşit să du de datorii peste 40% din bugetul egiptean. în primii cinci ani..de reforme. îi rămîneau disponibile pentru cheltuieli curente abia 3 milioane de lire anual. ca formă a puterii legislative.! gleză a desfiinţat Consiliul notabililor. Acoperirea scadenţelor şi anuităţilor lor absorbi doul treimi din bugetul Egiptului. Administraţiei leze. în fond. 291 .numitul Consiliu legislativ egiptean. Guvernarea engleză în Egipt.. prin chel tu u l i i i campaniei militare nereuşite din Sudan. e legată în mare măsură de numele lui Evelyn Baring.. pin* în anul 1907.. înlocuindu-1 prin aşa. guvernare. 1 n uli. între 188' 1885.. Păstrînd aparenţele constituţionalismului. el a fost numit consul general 1 ni Egipt. în cei don . pe anul 1883. Noul Consiliu legislativ întrunea persoane resemnate în faţa dominaţiei străine. Prima preocupare a fost restabilirea fin Datoria statului egiptean se cifra la apn> 100 milioane de lire line.. în fond. adică. devenit lord Cromei Fost controlor al datoriei publice sub kedivul Ismail şi membru în guvernul indian.. însărcinat cu problemele finanre (între 1880 şi 1883). avînd şi el un rol pur omultativ. devenind unul din centrele revoluţiei naţionaU. în 1885 se negocie la Londra o modificare a obliga ţiilor financiare ce decurgeau pentru Egipt din vechile con tracte de împrumut. alt rost decît la de a da ocazie la schimbarea compoziţiei sale. di ini precedenţi. Vechiul ■ onsiliu al notabililor dobîndise în timpul mişcării lui Arabi ■ putere reală.. pentru apărarea intereselor marelui capital străin — în primul rînd al ei propriu — care acordase credite fostului liv. Pînă la 1888. îndeplinind funcţiile de fapt ale unui guvernator.. denumirea oficiala a acestui titlu a fost de: „înalt comiinii tn Egipt". Pînă la 1893. creat de Ismail în 1866. după cucerire. în felul acesta fu evitat falimentul.prezinte puterea legislativă n-a avut.... Anglia a luptat împotriva bancrutei Egiptului.. Schimbarea numelui instituţiei ce trebuia să re. se utiliza în ace Iministraţiei britanice în India.

din perioada scurtei ocupaţii franceze. Englezii au simplificat legislaţia juridică şi procedura judiciară. prin reforme parţiale. administraţia britanică a revenit însă. în acelaşi timp. în prima sa perioadă. a fost efortul de a redresa finanţele Egiptului — înregistrînd o reuşită parţială — în interesul creditorilor străini. pe baza codului lui Napoleon. a Egiptului. între 1883 şi 1889. Indiferenţa cu care erau privite de populaţie. dar să şi permită. în linii mari. a rămas oarecum pozitivă doar iniţiativa de reducere a impozitelor după 1888 şi o tendinţă de încurajare a posesiunii ţărăneşti. Ceea ce a constituit bilanţul acestei administraţii. consolidarea efectivă a unei dominaţii de durată. cum era de aşteptat.S-au creat în Egipt şi consilii provinciale. în mare parte chiar al capitalului englez. în temeiul experinţei acumulate în special în India. aservirea Egiptului 292 . şi crearea unor instituţii care să mascheze iabil.ii rol consultativ în problemele de interes public ale provinciei. între 1890 şi 1895. drept „panaceul favo rabil oricărei dominaţii străine". ea a asumat un control tot mat strîns asupra forţelor poliţieneşti locale. prin impunerea unor taxe şcolare ce restrîngeau posibilii iţea instrucţiunii la categoriile avute. caracterul lor reprezentativ foarte limitat au făcut ca ele să nu prea aibă un rol efectiv. pe motiv că Egiptul nu atinsese încă suficientă maturitate politico-socială. avînd şi ele num. ocupaţia britanică a însemnat la început un regres. rămas aci în vigoare. Din punctul de vedere al poporului egiptean. în învăţământ. Aşadar. Ixntru ca cetăţenii săi să poată profita de libertatea califi cării academice. ei au încercat o uniformizare a justiţiei. spre o descentralizare a justiţiei. alese pe bază de cens ridicat. de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Pe plan economic ar mai fi de remarcat că ocupaţia engleză a accentuat. ea micşorînd numărul şcolilor L| elevilor. Cromer per11 s-a opus înfiinţării unei universităţi. Ambele considerate de guvernanţii englezi. înainte foarte complicată. Reformele engleze în Egipt au avut în general un carac ter limitat şi moderat. efectuate numai cu scopul de i preveni moitiulţumirile şi a-şi întări stăpînirea.

a văii Nilului. legaţi prin interese • le negustorii de sclavi.in a v u i un rol activ în supunerea populaţiei sudaneze auto[ţii kedivului. 1963. <>ape de izvorul Nilului. unul din aceşti agenţi. studiind dispunerea de gariii/o. însărcinat să conducă o expediţie pînă la Gondokoro.11 .ilnli Securitatea Suezului se putea realiza prin stăpînin.capitalurilor străine. 293 .i se putea face ascultat de feudalii locali. nr. în „The American Historical Review". statul indigen de pe ţărmul de 1 Vezi. era consolidată prin dominaţia asupra Sudanului oriental. în plus. 3. la care se adaugă şi tendinţa crală de penetraţie adîncă în Africa. E unul din motivele amesteCului britanic în Sudan. i l r i n . El dispunea însă de forţe insuficiente pentru . extindea şi posibilităţile de control şi de apărare a drumului mar i i im de-a lungul Mării Roşii. Au fost i rajate investiţiile de capitaluri mul rînd ale celor britanice '. ' I XVIII. ridicînd forturi. unul din cei mai capabili agenţi II ei. T i g n o r. din nordul pînă în sudul conţi nintiilui. Anglia pune la dispoziţia kedivului pe Gordon. De pe la 1873. pp. Agenţi britanici. I I i i i li' vamale şi încu. Acesta organizează întărirea controlului militar alEgip mini în Sudan. intraţi în slujba guvernului egiptean. 636—661. The „Indianization" of the Egyptian Admi- ■ ■ • i i inulcr Brithh Rule. în perspectiva îndep. în pri- Rezistenţa Sudanului : M. . Penetraţia engleză în Sudan începe îndată după expedi ţ i i l e geografice care au descoperit izvoarele Nilului. regele Ugandei. folosind ca pretext lupta împotriva trafii nnilor de sclavi.i Egiptului.ntată a creării unui domeniu colonial cît mai omogen <Iu■ punct de vedere teritorial.ine şi încereînd a stabili raporturi de bună vecinătate i II Mtesa. a proclamat anexarea întregului Sudan ia Egipt (1869—1871). ml. Samuel Baker. pentru întreaga problemă a administraţiei engleze îrr Egipt : i t L. I . la rîndu-i. iar aceasta. rămînînd guvernator al regiunii văii superie a Nilului. Ba folosit de interesele expansioniste ale Egiptului în acetitl > i. care.

tribalice — mişcarea lui Mahdi îmbină vag aspiraţiile sociale şi politice arătate mai sus.iri sociale şi naţionale. ei au fost asasinaţi 1. M> 70. în bună măsură datorită contradicţiilor sociale dintre elementele lor conducătoare — feudali şi negustori — de o parte. de altă parte. H o 11. care prin formula „războiului sfînt" împotriva „necredincioşilor" servea cauzei mobilizării maselor la lupta contra dominaţiei străine. „sultanul" Harun. Gordon înfrînse trupele sudaneze care. urmărind deopotrivă ameliorarea Mţiei maselor. După capitularea acestora. Kenya. egalitar şi reanimat de fanatismul primitiv. Din rordon e numit guvernator general al Sudanului egiptean ţi toi de pe atunci întreprinde el primele tatonări în vederea pătrunderii britanice într-o altă ţară africană. pe un fond feudal incomplet evoluat.nord şi vest al lacului Victoria. în condiţiile unei sotăţi mai evoluate. 1 P. 294 ■ . la risărit de lacul Victoria. Ţinând seama însă de faza de dezvoltare a societăţii sudaneze de atunci. pp. ea ar fi putut întruni elementele unei mr. în cadrul căreia se împleteau puternic. formulîndu-le în limbajul religios al reîntoarcerii la un islamism originar. Ele dovedeau totuşi existenţa unui puternic spirit de rezistenţă împotriva dominaţiei străine care apărea întruchipată în acel moment în penetraţia egipteană. în regiunea Bahr el Ghazal. Pe cursul superior al Nilului. M. Aceste revolte n-au reuşit. şi masa populaţiei. [1961]. cunoscut sub numele de Mahdi. A Modern History of tbe Sudan. condusă de asemenea de un feudal local. în 1881 izbucni marea mişcare de eliberare condusă de Mohamed ben Ahmed. în regiunea Darfur. n l i " i „profetul". suprimarea abuzurilor şi despotismului clasei dominante şi independenţa statului. elemente diverse ale orînduirilor prefeudale — sclavagiste. duceau un război defensiv de eliberare. Londra. sub conducerea feudalului local Soliman ibn Zubair (1877—1879) şi a generalului său Rabeh. Tot în 1879 a fost înfrîntă o altă răscoală la vest de Nil.i. Revolta sa a avut un caracter mai profund mai complex decît cele precedente.

prcx la i ioailif (locţiitor) al lui Mahdi. trimis sub pretext de „anchetă" şi „mediaţie". lîngă K hartum. sub comanda englezului Hicks. Anglia lăsă asediul să dureze. în toamna anului 1883. cit. Hoit. ale căror garnizoane mai rezistau. Ea sosi prea tîrziu. reducînd dominaţia egipteană l. 362. E mai degrabii vorba de probleme de proprietate şi seamănă mai curind cu un comunism. ca fiu ii unui dulgher din Dongola. Popularitatea sa u'cscîndă în rîndul maselor îi dădu posibilitatea dezlănţuirii nurii revolte din 1881. în iunie 1885 „profetul" 1 • P. în august 1881.il. mahdist. Spre a exagera pericolul mahdist şi a justifica astfel nun ţinerea controlului asupra Egiptului. trupele egiptene trimise împotrivă le ufcriră o primă înfrîngere din partea mahdiştilor. urmărind subminarea mahdismului. iar Gordon fu ucis. în realitate pentru a organiza rezistenţa garnizoanelor şi a pactiza cu feudalii locali.. . el deveni predicator. Alte victorii ale răsculaţilor. încercuite. l . fu încercuit şi asediat la Khartum. imprimară doctrinei sale caracterul radical. p. 65. .i a statului sudanez. Gotrdon. dar suferiră o în-I rîmgere completă. noua capii. completară eliberarea ţării în cea mai mare parte. 1881—1898. Ox( . iulicîndu-se contra abuzurilor sociale şi imoralităţii. O pediţie de ajutor fu trimisă abia în decembrie 1884. condamnîndu-1 la penitenţe umilitoare. proclamat sub stindardul reliţiei" '. în luna noiembrie2. 295 Sfk. a căroi armată fusese organizată de Abdullah ibn Mohamcd. I. Din ordinul lui Mahdi. fanatic şi (mesianic. popularizîndu-1 şi făcînd din Gordon un erou. pe cursul mijlociu al Nilului. trupele egiptene pătrunseră HI Sudan. 1958. op. Acestea făcură şi mai mult din el un revoltat. luat cu asalt I'• mahdişti.i cîtcva localităţi. i . care se i r/bunară. pe malul opus al Nilului. La 26 ianuarie 1885 Khartum căzu. M.Gordon însuşi şi-a notat în jurnalul llu »Nu cwd că e vorba aci de fanatism ordinar. p. Mahdi se trăgea dintr-o familie modestă. în predicile sale lansă atacuri împotriva clericilor musulmani. începu construirea oraşului Omdurman. în decembrie 1881 şi iunie 1882. The Mahdist State in the Sudan. Crescut un sever spirit religios islamic.

sub loviturile englezilor. Pentru unul sau două decenii.muri. Expansiunea engleză în Africa după 1870 apare. furia expansionistă a marilor puteri. I. lordul Salisbury. Baumont. In 1892. Statul mahdist şi-a continuat existenţa. sub forma unei carte. cinsteşte în Mahdi pe una din cele mai mari personalităţi ale istoriei sale. sub califul Abdullah. p. Nici liberalii nu erau de altă părere. 296 . fiind înmormîntat la Omdurman. dar are o altă bază. şeful partid u l u i conservator după moartea lui Disraeli. cărora guvernul englez le-a acordat o autorizaţie de comerţ şi colonizare.. a principiilor şi practicilor sale originare. 239. «Ic veneraţie pentru poporul sudanez. E o situaţie care aminteşte pe aceea din secolele XVII şi XVIII. în faza ei iniţială. Aceasta a contribuit la slăbirea şi prăbuşirea statului mahdist. 357—363 . [II.. op. p. urmaşul lui Glad. op. de către elementele conducătoare. prin abandonarea.B e n a e r t s . Acesta însă a căzut sub influenţa feudalilor şi negustorilor «de sclavi . în 1898 1. Mausoleul' ridicat deasupra mormîntului său este astăzi un lăi a. mişcarea largă căreia Sudanul i-a da torat cucerirea independenţei şi-a pierdut deci repede coloritul social iniţial. pe de o parte. Africa orientală intr-o cuvîntare din 1889. cit. care. S i k. în Africa s-a mani festat într-adevăr.M a u r . i i n .Vom încerca oare să creăm o altă Indie în Africa"? 2 După cum a reieşit şi din unele cifre citate la începutul acestei a treia părţi a lucrării de faţă. 162. în plenitudinea ei. 1 CHBE. cit. spunea: „Africa libiectuil care preocupă Foreign Office-ul mai mult decît Orii tre altul". după dobîndirea independenţei. Utl politician liberal scria lui Roseberry. pp. 81—82. lucrările citate. pp. cit. Hoit.. a revenit în actualitate metoda colonizării prin intermediul unor companii cu cartă (chartered). Faptul se explică. prin formarea în aceşti ani a primelor mari asociaţii mo' Pentru Sudan şi mahdism : H a u s e r . în faza de trecere spre imperialism şi în epoca imperialismului propriu-zis. op. ca operă privată a unor mari companii comer-cialobancare.

Londra.A.'pregătită şi de pătrunderea.. 41. I. guvernul englez şi-a întărit muh influenţa în sultanatul Zanzibar 2 . La 1886 şi-a început activitatea „Imperial Bri1 . In Africa orientală. Salisbury's African Policy and the Heligoland ■ ■I 1890. p. la 26—29 octombrie 1886.B.111 împărţirea continentului negru. îhe Exptoitation of East Africa.B. R.1 IHIHKVO.i .ISI. a primelor misiuni religioase britanice în Uganda şi Ţanganika 1 . op. G. ile. L'expansion religieuse. în „EHR".. în Somalia britanică.nopoliste. * Coupland. p. I. 1960. din Africa între două mari puteri a conturat limitele 1 I' . activitatea de colonizare a com■ i i l o r cu cartă a fost . între 1881 şi 1884.in. Ceva mai înainte l. Lugard.an. 980. [1958]. 474—481 şi K e n n e t h I n g h a m. p. interesate în exploata. Londra.E. cînd ea a preluat şi serviH Ic de navigaţie pentru cursele ce făceau escală la Zanzibar. 306.). pe la 1876. Vest tipic aranjament imperialist de împărţire a unei . voi. Paralel cu aceste eve uliţe. Acordul a fost pre-1 un „agreement" provizoriu.. Acest aranjament lăsa Kenya în sfera de acţiune britanică. pp. pp. N. cit. The Modern Uganda. pp..la 3 septembrie. Anglia îşi stabilise protectoratul la extremitatea iticS a Africii. datorate lui Gordon. 1 publicaţie. 297 . pp. 297.ilă din partea guvernului britanic s . 1956. I 1 l'.m. I MI îm acest . nr. prin delimitarea tei sale de influenţă faţă de Compania germană a Africii orientale. . 377 şi 388. ■ !■ I 1 11 d. G i 11 a r d.Ge rm an A gre em e nt of 1890 and the U ppe r Nile . 163. Un moment hotărîtor în fixarea definitivă a zonei rezerite expansiunii companiei a fost încheierea acordului angloTrman din 1 iulie 1890.i u 1 L c s o u r d. ea a obţinut carta sa ofi(i. angajarea făţişă şi complkaţiîl< politic» frecvente ce puteau decurge din competui. nr. I se garanta în schimb Ţanganika şi . 1 I >.ist Africa Company" (I.nd.A. Milano. 49—72.E. 1 . în afară de unele iniţiative prelnm n. 631—653.■ restituia insula Helgo. iar pe de altă parte prin tactica guvernului '■■ itanii ita. 1963. Germania recunoscu protectoratul lez asupra Zanzibarului şi interesele britanice în Kem mda şi Nyassaland.i 1884. i r g e r y Perham. [1962].st. şi-a intensificat activitatea de pătrundere în inicriorul continentului din 1888. din largul estuarului Elbei l. iar Ţanganika în cea germană. S a n-Th e A nglo.la. în L'Europe du XIX' el ■iede. pe cît posibil.

] în felul acesta s-a întins considerabil sfera dominaţiei britanice pe cursul inferior al marelui fluviu vest-african. Din (punct de vedere politic şi din cel al întemeierii „legale" a limitelor expansiunii. sub numele de „Royal| Niger Company" *. op. The Story' of Nigeria.E.B. în 1882 „National African Company" şi. servind ca paravan destul de transparent. rezeryaţe acaparării ulterioare complete din partea unui stat sau a altuia. 298 . peste doi ani. a consfinţit împărţirea Africii ecuatoriale şi occidentale în zone de influenţă. p. începînd construirea unei căi ferate de la Mombassa. Africa orientală engleză'.B. op. Ca urmare imediată a acordului amintit.J extinzîndu-1. 1 D i k e. a fost ] deţinut în cea occidentală de altă. către lacul Victoria. devenind în 1886 companie cu cartă. asupra tuturor teritoriilor aparţinătoare. pu-inndinse bazele coloniei Nigeria 2. Acest aranjament a recunoscut Nigerul inferiori drept zonă de interese britanice. pp. Africa occidentală Rolul pe care în Africa orientală 1-a avut I. conferinţa internaţională de la Berlin. Anglia a pro-fl clamat. în 1891 s-a pro. în fine. I pe coasta Oceanului Indian. companie. compania adusese ■ Angliei stăpînirea unor noi şi întinse posesiuni coloniale. M i c h a e l Crowder. 209. In cîţiva ani de activitate.A. Ea s-a reor-de cîteva ori. * G i g l i o .. Companiei regale a Nigerului. atunci sau în viitor. care va fi desăvîrşită prin zdrobirea statului nu I u l ist. numindu-se în 1879 „United African < ompany". consolidînd în ace. protectoratul ei asupra acestei zone.m laşi timp dominaţia britanică pe Nilul luperior. cit. p. cit.A. 167—170.E.viitoarei colonii. iar în 1894 în ] Uganda. I. Ca urmare. [1962J. 3 2 1 . Londra. a I intrat în dificultăţi financiare care au făcut-o să-şi cedeze drepturile coroanei britanice. încă din 1849 exista o „Asociaţie a Companiei africane". în scopul exploatării deltei Nigerului.j clamat protectoratull britanic în Nyaissalanid. cu mai vechi antecedente. în 1898.. la 5 iunie 1885. încheiată în februarie 1885 printr-un „Gentleman's Agreement" între marile puteri.

.. p. I. CHBE. op. Eliberat în 1891. pp. p. idar de covîrşitoare înate istorică în perspectiva viitorului. Hotarele extreme ale posesiunilor lor se la marginile de sud ale Saharei. 1 Crowder. în 1880 *şi 1890 au loc <re"• în Sierra Leone. p. pp. printr-un atac neaşteptat împotriva aşantilor. ■ I yfe. 293—294.. „Să lăsăm cocoşul ■ a l i c să scurme în nisip". * Gray. 524. cit. pp. op. din august 1889. teri toriul lor a fost ocupat. In 1895. regele prins şi dus în captivitate în încă un fapt. fa-Ja. s i deli n i i i . III. D e m a n g e o n. S-a intensificat însă mişcarea de rezistenţă a triburilor indigene. 38 . cit. viitorul i < > iiu al Nigeriei era constituit. un pre op. Sik. deocamdată izolat.. I. completată printr-o convenţie din 1895 3 . 179—180. pp. S-a făcut o hotărnicie între Sici ia I conc şi Guineea franceză. 466—468. p. op. mai ibogată şi mai populată colonie britanică d i n Afrii i dentală.mul care I i ' l'rintr-o convenţie cu Franţa. cit. i t în mare zona de ocupaţie franceză şi engleză în ba nul Nigerului 2. 76 . 1 ii II r dacă oficial nu se chema deocamdată astfel.text oarecare pe bordul unui vas britanii jud pentru „violarea" unui acord COI în Tndiile de Vest. a fu nilor. la Freecapitala Sierrei Leone. 102. 15-16.. B a u m o n t. . iar în 1888 Gambia a fost separată idministrativ de Sierra Leone. a avut loc cea dintîi mişcare cunoscută a unor muncitori africani pe teritoriul 1 Pentru a preîntîmpina împotri 'I de trib răsculat în 1869—18/0. El însemna cea mai m n i i s a . a fost comentariul lui Saiisbury. în 1874.. 1 Giglio. op. H u n t o n. iar între 1891 şi 1894 în Gambia 4 . 299 . cit-. cit. p. în 1882. cit. Francezilor le-a fost barată de englezi i nsiunea spre regiunea mai fertilă din valea inferioară I marelui fluviu.. 319—320. tit. ci \a muri v<. în restul coloniilor engleze din aceste părţi n-au survi • l i i î t puţine schimbări. op. 297.

.

secretarul de stat pentru colonii. pentru a protesta contra anexiunii. că ■ dintele Burgers caută alianţe cu alte puteri etc. prin acapararea republicilor bure. englezii au crezut. invocînd o serie de pretexte : că ţara e ameninţată de bancrută şi de irhie. englezii proclamară în 1877 anexarea Transvaalului la Colonia Capului. op. In faţa rezistenţei-acestora. CHBE. u e a ca o pătură a societăţii bure sa nu fie străină de ideea inexiunii. din acel moment. Ea era reprezentată de pătura fermierilor şi păstorilor. cit. op. dar tot ce a putut obţine a fost promisiunea de a se acorda Transvaalului autoguvernare. Proclamarea suveranităţii britanice survenea într-un mo-iiunt de confuzie. Exista însă şi o puternică opoziţie. < i i g l i o . pînă la 1881. Nemulţumită de această soluţie. Pro-fitînd de războiul dintre buri şi zuluşi. pentru a adopta o politică indigenă comună. Tratativele iniţiate n-au dus la nici un rezultat 1 . pp. ataşată independenţei. lărgirea domeniului ei colonial. a constituit la începutul anului 1879 o ligă pentru I recîştigarea independenţei s. că burii întreprind acţiuni de exterminare a indi-lîloi care vor duce la o ridicare generală a acestora. pp. în frunte cu i Kriiger. însuşi preşedintele Burgers nu se opunea acestei soluţii. • < : i g l i o . a propus o conferinţă a tuturor statelor sud-africane. că vor putea realiza planurile lor cu uşurinţă. Carnarvon. care l .. ale căror opinii le întruchipa vicepreşedintele Kriiger.Africa tic Siul Descoperirea diamantelor în Al Sud a inaugurat o perioadă agitată în istoria acestei părţi a continentului. 464—465. a controla comerţul cu arme şi a aborda chestiunea unei posibile uniuni a Africii de Sud. VIII. 128. Anglia va urmări cu consecvenţă. 140—141. sub suveranitate britanică.. 2. în 1875. Folosiindu-se mereu de conflictele dintre buri şi indigeni. 1 1 300 . cu condiţia garantării pentru buri a egalităţii în drepturi cu englezii. cit. într-o formă oarecare de confederaţie. 135—136. Acesta a întreprins două călătorii la Londra. în cadrul unei federaţii sudafricane. nici un mijloc n-a fost cruţat spre a le supune. p. opoziţia bură. Bîntuia războiul cu cafrii şi zuluşii.

Un triumvirat insurecţional.i cS fra zele pompoase ale lui Disraeli despre „imperiu" şi politica s. pp. S î k. Dar liberalii. cit.insvaalului. 301 . în septembrie. Gladstone şi liberalii îşi axaseră campania electorală tocmai pe această stare de spirit. Ei deciseră să menţină în vigoare actul anexării l'i. nu mai face nici o aluzie la NUn rest de suzeranitate engleză. cit. muri într-o ciocnire izolată unicul fiu al lui Napoleon al III-lea. B a uop. în luna iunie. generalul Wolseley reuşi să captureze pe regele zuluşilor. 378—379. 51—54. Noi complicaţii nu întîrziară a se ivi. cit. Transvaalul îşi recucerise pun luptă deplina independenţă. i u s e r . nu şi-au respectat In-omisiunea. Generalul [oubert înfrînse pe englezi la Majuba-Hill (27 februarie 1881). I. aceleaşi interese ale marelui capital. în Ionii.. delegaţii britanici semnară rei unoaşterea independenţei Transvaalului. pp. Ultimele rezerve rămaseră literă moartă. 73 . Cettiwayo. 211— H . promiţînd o renunţare la costisitoarele aventuri coloniale. 134—136 . 1 în af a r ă d e a g it aţi a s tî rn it ă p r int r e bu rii tt f l ' l i r e zu l ta t I ///</■:. împreună cu cele din Afganistan.concret al anexiunii a fost asumare.M a u r a i n . Din 1883. dar luptele au continuat şi după această dată. din 27 februarie 1884. III. în care ele pierdură 1 500 de oameni. la 3 august 1881. cu condiţia dreptul u i Angliei de control asupra relaţiilor externe ale republicii ■ <l e intervenţie în eventualele conflicte dintre buri şi indim. op. Gladstone fu obligat să cedeze şi să deschidă tratative. O nouă conenţie.. op. 58.B e n a e r t s . pp.i de către englezi taţii războiului cu zuluşii. implacabilul i devenise preşedinte al republicii *.. înrolat ca ofiţer în ar mata engleză. Opinia publică britanică şi-a dat seam. La 16 decembrie 1880 izbucni o revoltă a burilor. care întoarseră armele împotriva lor. 236—238 . zuluşii pricinuiră trupelor britanice înfrîngerea de la Isandhlwana. lansă apelul general la arme. cit.\ de expansiune sînt îmbinate cu riscuri care costă scump. în ianuarie 1879. pp. reprezentînd. Dificultăţile războiului din AI nea de Sud. pp. 62—63.. proelamînd din nou independenţa. op. acelaşi an. au contribuit din plin la înfrîngerea electorală a conservatorilor în aprilie 1880. l i Pretoria. Hardy. în frunte cu Kriiger.

1—4.una din cele mai irîvinke şi mai disputate regiuni. p. în scurtă vreme după descoperirea aurului. M o r a z e. era un fost căutător de aur în Australia. De altfel. n ul Witwatersrand. pe. pp. cu tot cortegiul de consecinţe economice. Pe lingă tactica mai veche. Legile republicilor bure. La fel cu California sau Australia. semnalări izolate despre existenţa preţioaselor zăcăminte s-au făcut cu începere de la 1834 şi mai ales prin 1852—1853. invazia căutătorilor. situate între rîul Vaal şi izvorul <rîukti Limpopo l. A History of the Discovery o} the Witwatersrand Goldfields.Au r î n W it w. • J a m e s a n d K t h e 1 L. se uzează acum din plin de pretextul apărării drepturilor „uitlanderilor". Rândul era legat cu coasta prin i linii ferate. Cf. op. Capitalurile engleze se avîni în speculaţii şi investiţii importante. „Cumpăna apelor albe". Africa de Sud cunoscu frigurile aurului. teritoriul ie ifla regiunea auriferă. ale emigranţilor. Gr ay. a incitării indigenilor contra burilor. cit. pentru penele lor preţuite ca podoabă. sociale şi politice decurgînd din-trun astfel de eveniment. Caracterul tre cător al acestui capriciu al modei şi apoi descoperirea aurului au orientat tttlS viaţa economică sud-africană pe alt făgaş. George Harrison. Johanncsburg. care impuneau capitalurile străine investite la anumite obligaţii financiare faţă de stat. Autorul descoperirii. deveniţi „regi ai ţării aurului şi diamantelor". Africa de Sud scotea la iveală cele mai bogate zăcăminte de aur din lume. După diamante. ajunse din august 1885 . i s t Landou. dar nu li s-a dat atenţia cuvenită 2. cărora legile bure le refuzau 1 Ca o curiozitate înregistrăm aci faptul că prin anii 1880—1885 economia Coloniei Capului a făcut afaceri excelente din creşterea struţilor (150 000 de bucăţi). 98. 113—116. Port Elizabeth şi l ' . i tc i s i . 1940. în lungime totală de cîteva mii de kilometri. a acestor „ţărani proşti". erau denunţate ca „tiranie avidă şi tracasantă a lui Kriiger şi a bandei sale corupte". 318. venind de la Capetown.. 84. 302 . Marea finanţa britanică dezlănţui o propagandă violentă împotriva burilor. Imperialismul colonial britanic făcu o problemă de căpetenie pentru el din acapararea republicilor bure.

Mondaini. 379—382. continuînd în acelaşi timp toată gama presiunilor ce trebuiau să ducă la slăbirea lui Kriiger. I. martie 1885. „Napoleonul Africii de Sud" In faţa rezistenţei burilor contra amestecului economic şi politic în afacerile lor interne. VIII. unificîndu-le în uriaşul trust diamantifer „De Beers Mining Company". cenţa preşedintelui Kriiger în această problemă. regiunea denumită Bechuanaland a losi lamată protectorat britanic. Slk.. „Cei ce mi vor să asculte de ele. Executantul principal al planului de încercuire a burilor . Emigrat în Africa de Sud la 1871. în intervalul 1 aprilie 1887—31 martie 1888. el făcu avere din co merţul cu diamante. sfiit legile mele" — răspundea el..I c . op. 396—397. Cecil Rhodes. I. pp. « CHBE. în timp de numai opt ani.i ai li putui însi-mn. • Baumont. în septembrie acelaşi an. [ara mea. acordarea fărî drepturilor politice pentru aceşti.1 fost însă Cecil Rhodes (1853—1902). 776 .1 dreptul sfîrşitul dominaţiei bure. Fondată în 1880. op..i . p. 214—215 .naturalizarea şi drepturile politice. ajungînd şeful unei companii în această branşă. pp. înainte < ! ■ i unui număr de ani de la stabilirea în (arii Dai fiind numitul excepţional de mare al noilor veniţi. 303 . cit. Anglia a pus în aplicare un plan vast de izolare a republicilor Transvaal şi Orange. ajungînd i ofere acţionarilor. pp. cit. op. Societatea lui reuşi — varietatea metodelor nu e greu d imaginat — să înghită pe toate celelalte. Aceasta spre a izola republicile bure de colonia germană întemeiată în Africa de Sud-Vest. dividente de 25% 2. tuturor atacurilor. prin anexiuni de teritorii în jurul lor. „ I . n-au decît să părăsească ţara" l . unul din cei mai tipici reprezentanţi ai imperialismului colonial englez strîns legat de interesele marelui capital monopolist. Ii explicabil. această societate monopolistă şi-a sporit de peste 10 ori capitalul. cit. partea ei sudică a devenit colonie a coroanei.

do tată din 1889 cu o cartă oficială. „Gold Fields of South Africa Co". Trupele companiei zdrobiră. Compania anunţa ca obiectiv „dezvoltarea BechuanalanduIui". unind posesiunile sale din Angola cu cele din Mozambic. Aceasta trebui sa se încline în faţa concurentu-) lui mult mai puternic. G i g 1 i o. 782. cu un capital iniţial de 100 000 de lire sterline. întreg acest uriaş teritoriu. în lupte grele. Timp ani. p. Apoi înglobarea celor două state ale burilor şi. între 1888 şi 1890. dovedit ulterior şi extrem de bogat în resurse ale subsolului. Prin felurite manopere şi presiuni.tara s-au văzut înşelaţi şi supuşi 2. ila rîmdu-i.. agenţii lui Rhodes acal'. * P h i l i p Mason. lozincă pe care presa inspirată de el a lansat-o în 1889. Rhodes a realizat din afacerile acestor douJ H tîţi profituri personade de 300 000—400 000 de lire anual '. Acordurile anglo-portugheze din 20 august 1890 şi 11 iunie 1891 fixară frontiera între Mozambic şi zona răsăriteană a teritoriului acaparat de compania luî Rhodes. The Birth of a Dilemmct. teritoriul de la nord de Limpopo ' imlie/i. op. pînă la hotarele Congoului belgian şi ale Africii germane de est. ocuparea teritoriilor de la nordul republicilor bure. 274. 124. Aceasta intenţiona. 1958. în coloniile Rhodesia şi ' Ibidem.n M i. pp. va fi organizatj la sfîrşitul secolului al XlX-lea. Londra. El puse şi bazele societăţii „British South Africa Company". urmate de un ultimatum al Angliei adresat Portugaliei. după modelul asociaţiilor colonialiste asemănătoare din Africa orientală şi occidentală.. revoltele izbucnite în special printre matabeli. după ce şefii ■. înşelînd şi dezbinînd pe şefii triburilor matabele şi barotse. în prima etapă. 129 şi urni. crearea unui imperiu colonial neîntrerupt de-a lungul Africii. Din 1890. să-şi constituie un vast imperiu colonial în Africa. Scopul adevărat al lui Rhodes era însă. Rhodes deveni primministru al Coloniei Capului. 118—120. Infiltraţia Companiei l-Africane provocă un conflict cu Portugalia. 164 .în 1886 a luat fiinţă un cnut fturifi l isemănător. Se ajunse pînă la incidente armate între englezi şi portughezi. cit. The Conquest an Settlement of Rhodesia. . p. în perspectivă. „de la Cap la Cairo".

în conferinţa lor de la Sydney.. cit. op. Asupra celei din l I I I I 1:1 j ' I ' a fost proclamat în 1891. p. pp. Date fiind pretenţiile germane asupra insulei. op.1 n ni la ultimele consecinţe. 39—40. 322. Grattan.. dar şi cea mai tentanţii. 111. p.1 305 . an. op. 101—102. 367. ... 74. .1 fotl săvîrşită în mare parte şi la îndemnul cercurilor conducătoare coloniale din Australia şi Noua Zeelandă. ale Angliei în primul rînd. III. burghezia din Queensland insista pentru anexarea Noii Guinee şi chiar trimise acolo unităţi de ocupaţie. 143—144. pp. 391—395. p. Rămînea de văzut. în 1892—1893. pp. cit. să proclame protectoratul ei numai asupra colţului de sud-est al Noii Guinee (Teritoriul Papua). Australia.. dar Anglia dezaprobă acţiunea. III. 304. cit. H a r d y. cit. Rhodes trebuia $i abordeze 1. încercuirea republicilor bure le reali fel. prin descoperirea pe teritoriul său. a planurilor sale imperialiste : anexarea statelor bure. cit. D cmangeon. VII. daci în noile condiţii preşedin tele Kriiger va capitula sau va prefera . 215—217. p. pp. Toate acestea vor fi întrecute însă de descoperirea aurului în Australia de Vest.. încă din 1883. la sfîrşitul secolului al XlX-lea. plumb şi zinc. între 1873 şi 1882.. L'Aţrique briicinnique.. op. a unor mine de aur şi aramă.. Noua Zeelandă. CHBE. la Coolgardic şi Kalgoorlie. op. 1 B a u m b n t. Ocuparea 1 numeroase arhipelaguri din Pacificul de sud şi vc-.. I. 81 (1957). cit... pp. pp. In 1883 s-au găsit şi în Noua Galie de Sud. Oceania Oceania a fost o altă zonă de manifestare a intensificării tendinţelor expansioniste ale marilor puteri. cea mai dificilă. S f k. 385—386 . 311. aproape complet.i . Queenslandul dobîndise o importanţă eco nomică sporită. în „Revue Historique". Baumont. CHBE. coloniile australiene acceptară să-şi asume cea mai mare parte a cheltuielilor de administraţie. Anglia s-a mărginit. 279.. cit. 1 1 tnizS economică. 141 ..1 doua. în octombrie 1884. CCXVIII. op. 213—215 . op. mari zăcăminte de argint.n etapa . Brunschwig. 2 CHBE. din iulie 1884. la Broken Hill. 222. pp. care în 1887 fu trecut sub administraţia coloniei Queensland 2.nul britanic Nyassaland *. tom. Demangeon. în cazul cînd o asemenea anexiune s-ar fi produs.

O" (18 ViI «. Canada 307 .376. P.

cit. supralicitînd chiar pe ale metropolei şi căutînd a forţa mîna acesteia. elementul cel îmi important este începutul democratizării regimului proprietăţii funciare şi întărirea unui partid laburist. III. op. pentru a încuraja dezvoltarea fermelor mici şi mijlocii. VU„ p. spre a obliga pe deţinători să le cultive sau să le vîndă. care prezintă unele note paralele. sub raportul cauzelor imediate. circ. Tokelau şi Phoenix (1889). 145. 411—412 . La Meibourne şi Sydney au dat faliment peste 40 de mari societăţi în acest climat. pp. Hardy. completat* în 1899 cu anexarea insulelor Tonga. convenţia cu Germania pentru împărţi ic. au fost parcelate şi vîndute în loturi de întindere potrivită.ali. Deniageon.. op. 311—312. Din iniţiativa laburiştilor australieni s-au promulgat după 1890 legi care loveau în marea proprietate asupra pămîntului. Acestea. pentru a izbucni cu toată tăria în 1891. cit. pp.. 306 . Unele mari proprietăţi au fost răscumpărate de stat. a luat un nou avînt. echivalînd pentru beneficiar cu posesiunea efectivă a solului. a transformat Pacificul de sudvest într-un lac britanic. Gilbert şi Ellice (1892). ceea ce reprezintă sen1 CHBE. op. i ipii. 223. înainte ca îa Marea Britanie el să fi fost măcar constituit. Dacă în politica lor externă Australia şi Noua Zeelandă manifestă tendinţe expansioniste. CHBE.. ocuparea arhipelagurilor Cook (1888). întreaga viaţă economică a fost adînc zdruncinată. * B a r n a r d. S-au pus impozite ridicate pe proprietăţile necultivate.A urmat anexarea arhipelagului Kermadci (1885). uşor stînjenit doar de enclava franceză din Noua Caledonie şi Noile Hebride şi de cea ger-manoiamericană din arhipelagul Samoa '.ste *. Acest fenomen social-politic a fost în legătură. Preţul lînii s-a prăbuşit. ca şi alte pămînturi ale statului. actuală încă din deceniul „goanei după aur" (1850—1860). p. p.i in uleloi Salomon 1886) şi vcu Franţa pentru un condominiuin în Noile I [obride (1887) . a domniei squatterilor. 376. S-a promulgat un statut de locaţie a pămîntului pe durată foarte lungă. în viaţa lor internă. cit. cu criza economică ale cărei semne s-au manifestat cu începere din decembrie 1889. agitaţia în favoarea unei reforme a regimului agrar. Insulele Cook vor trece din 1901 sub administraţia Noii Zeelande.

concentrate asupra iprdblemeloir ei interne. Evoluată spre un grad superior de sedimentare a instituţiilor sale politice. VII2. la 1876. înfăptuit cam cu aceleaşi metode de partidul liberal-Iaburist. p. prin legi de răscumpărare şi redistribuire a marilor proprietăţi.. Laburiştii lulţineau ni tatea unei „colonizări mai dense" (elosei settlement). 172. Noua Zeelandă fiind prima ţară din lume 2 care a introdus această măsură 3. unul din statele din cadrul S. pp. Sinclair. Aflaţi Ia putere mai bine de două decenii (1890—1912).ă de Wyoming.. B a u m o n t. 148 fi 299. pp. pp. El a pri cinuit o creştere lentă a populaţiei coloniilor australiene. p.. op. din cauza concurenţei lucrătorilor străini. care la 1901 nu mărau abia 3 773 000 de locuitori. 134. ca o condiţie a dezvoltării agriculturii auKKfclieae'• IM mi se putea realiza decît prin slăbirea marii proprietăţi şi încurajarea fermieratului bazat pe munca proprie. imaginea unei oaze mai liniştite. cit. cit. 168—181. împărtăşit de aristocraţia muncitorească. împotriva celui conservator. 2 în afar. legat de pătura marilor proprietari. către un fel de echilibrare a proporţiilor dintre proprietatea funciară mare. liberal-laburiştii au căutat să sprijine mica proprietate. iar în Noua Zeelandă la 1881. cu nuanţă rasistă. E un punct de vedere eronat. op. Canada ■ în vălmăşagul furibund al imperialismului colonial de la sfîrşitul veacului al XlX-lea.A. Partidul liberal-Iaburist şi-a avut principalii conducători în persoana lui John Ballance şi mai ales Richard John Seddon şi William Pember Reeves. mijlocie şi mică. din ultimul deceniu al secolului trecut. Nowack. care încep a fi introduse mai întîi în Queensland. 180—182.sul acestei întregi politici agrari'. 3 Demangeon. în 1893 ei au acordat dreptul de vot femeilor. 307 . pe o suprafaţă de 7 700 000 km 2. Un proces similar e sesizabil şi în Noua Zeelandă. op: cit. op. CHBE. în cadrul Imperiului britanic. Ele erau motivate prin pericolul scăderii salariilor. Acest partid reprezenta o nuanţl sensibil diferită de liberalismul englez : el preconiza necesitate I intervenţiei statului în viaţa economică şi socială. antichincză. cit. aşadar. AustraJia tinde. 433.. Canada oferă. Canada 1 Această lozincă era contrazisă de legile restrictive asupra imigraţiei.U. Cf.

în acelaşi an s-au răsculat şi metişii din Manitoba. guvernul federal a decis să-i fixeze în rezervaţii. Pe primii. la 5 371 000 în 1901. Din 1901 a început a se construi a doua linie — „Canadian Northern". Intermezzoul guvernării liberale a pus cu tărie problema oportunităţii protecţionisimiuliui vamal. politica liberschimbistă a Angliei prejudicia dezvoltarea industriei autohtone. sub conducerea lui Louis-David Riel. în primele decenii ale veacului nostru 1. de la 3 635 000 în 1871. au constituit armătura unităţii economice şi politice a Canadei şi premisa dezvoltării impetuoase a Far-Westuliui canadian. Pe de altă parte. conservatorii au revenit. sub presiunea unui scandal financiar — în legătură ou construirea căii ferate „Canadian Pacific" — şi a marii crize economice din acel an.a cunoscut o perioadă de certă — deşi nu t/pti I. canadiene. Revolta a fost înfrîntă. pentru o perioadă de cinci ani. împreună cu o ramificaţie a ultimei. Scena politică a Canadei e dominată între 1867 şi 1896 de partidul conservator. Riel prins şi executat. menţinîndu-se pînă ila 1896. El se retrase în 1873. condus la început de John Mac-donald. din 1878. La 1886 s-a încheiat construcţia primei căi ferate trans-continentale canadiene — „Canadian Pacific Railway". numită „Grand Trunk Pacific". după care. întors < l n i exilul său în Statele Unite. Populaţia ei creşte. Acestea. ceea ce i-a împins la o răscoală în 1885. Indienii au fost constrînşi şi ei la capitulare şi la acceptarea teritoriilor limitate ce li se mai l&sau 2. Pe de o parte. în 1874 liberalii au eşuat în încercarea de a reînnoi convenţia comercială cu .H ulară — dezvoltare economică şi de excepţionali stabilitate guvernamentală. Liberalii lui Alexander Mackenzie au urmat la putere. Construirea căilor ferate a accelerat deposedarea de pămînturi a indienilor şi a metişilor din Manitoba.

. op. L. 308 ' G i r a u d . pp. 43—48 . W. 106—107. 213 şi 226. op. . Morton. Histobe du F o h 1 e n. pp. I. 113—115. Manitoba. Frlgault-T rudei. pp. cit. pp. cit..1 Canada dans Ies textes.

II atingea interesele de export ale industriei engleze şi. obligînd la reconsiderări. a relaţiilor interimperiale.. reprezentate în această perioadă de partidul naţional al lui Honore Mercier şi de extremismul catolic al lui Henri Bouorassa. sentiment căruia acelaşi Wilfrid Laurier îi dădea formularea următoare: „Iubesc Franţa. Partidul conservator canadian fi I făcui Itunci 0 veri tabilă platformă politică din pn i de mSsuri protecţioniste. canadian. a independenţei tot mai largi de acţiune pe care ultima o afirma. Pe fondul acestor aspiraţii către o mai largă libertate de acţiune. în contrast cu liberalismul economic ce persista în politica metropolei. Ele sânt temperate însă de irealitatea procesului de fuziune anglo-franceză. de existenţa unui sentiment naţional.. din interesele dezvoltării burgheziei industriale autohtone. a derivat în mod direct. şi cred că avem nevoie de protecţionism" l. Wilfrid Laurier. p. III. politică şi spirituală a imperiului. Un reprezentant al acestei aripe liberale. sînt încurajate şi sentimentele naţionaliste şi separatiste care stăruiau în rîndurile unei părţi a minorităţii franceze. spre a-şi putea realiza dezvoltarea deplină a propriilor resurse.Statele Unite (pe baze liber-schimbisti . conservatorii preluară puterea şi introduseră în anul următor primul tarif vamal complet şi decis protecţionist pentru industria canadiana. Contradicţia dintre aceste interese şi cele ale burgheziei britanice semnifică o fisură în unitatea economică. care ne-a dat viaţă. declara în 1876 în parlamentul canadian : „Protecţionismul e o necesitate pentru o naţiune tînără. depăşind deosebirile de limbă şi tradiţie. Cîştigînd net alegerile din 1878. dar sînt canadian. uipunîndiu li K pirotecţionismul american. iubesc 1 CHBE. 309 . punea în discuţie însăşi problema raportu rilor dintre Anglia şi Canada. 184. după cum e evident. Protecţionismul vamal adoptat de o parte a Imperiului britanic. în formule din ce în ce mai suple. Dacă aş fi în Marea Britanie. m-aş declara liber-schimbist. pe un plan mai general. Şi o aripă a partidului liberal îşi iliulon scama că pentru Canada o atare politică economică c cea mai Indicaţi.

Z i e h e n. p. op. adoptîndu-se de comun acord titlul de „înalt comisar al Canadei la Londra" B . 232. în plină perioadă de potenţare din partea Angliei a politicii unităţii imperiale. reprezentantul coroanei britanice. 214—215. se estompează aproape complet în faţa guvernului ales. pentru Canada la sfîrşitul secolului al XIX-lca. III. « C h c v a 11 i e r. cit. în cadrul ultimei conferinţe. A doua s-a ţinut la Ottawa. 70—72. pp. 529. guvernul său ceru în 1879 ca reprezentantul Canadei la Londra să poarte titlul de ministru-rezident. Rolul guvernatorului general. cit. îneît să asculte această rugăciune" 3. dai primul loc în inima mea este pentru Canada.Anglia. 63. pp. I. cit. dar ea presupune că cerul nu va fi niciodată atît de neconstituţional. fără amestecul metropolei5. III. între 28 iunie şi 4 iulie 1894 4. pp. a determinat iniţierea unei noi practici în raporturile dintre metropolă şi guvernele responsabile din colonii : convocarea periodică a conferinţelor imperiale. interesată în lărgirea relaţiilor sale cu Australia şi Noua Zeelandă. vezi şi : D e m a n g e o n. op. Z i e fi e n. printr-o imagine spirituală : „Canada se roagă în fiecare duminică în biserici ca guvernatorul să guverneze bine . ocazionată de jubileul de cincizeci de ani al domniei reginei Victoria. penii II discutarea şi adoptarea unor hotărîri comune în chestîunile de interes general. Australia — ridicau problema drepturilor lor specifice.. cit. 2 1 1 310 ~i . 1 CHBE. Afirmînd tot mai mult poziţia de Bine SI n.. care ne-a dat libertatea. Modul în care marile colonii de limbă engleză — Canada. 406—411 . cu un statut „cvasidiplomatic". a obţinut pentru toate coloniile ce dispuneau de autoguvernare dreptul de a încheia între ele acorduri comerciale pe baze diferenţiate. Prima dintre aceste conferinţe.itoare a statului canadian în raport cu metropola. 512. op. p. Un istoric a sesizat prezenţa din ce în ce mai formală a acestei instituţii.. CHBE. patria şi pămtntul meu natal"1. a avut loc la Londra între 4 aprilie şi 9 mai 1887. interimperial.. p. Guvernul englez reuşi să ajungă la un compromis pe această temă cu cel din Ottawa. op. Canada.

vor încerca să concilieze tendinţele contradictorii din sînul imperiului. suprimînd acest nume şi. în cadrul lor se vor elabora doc trinele şi măsurile care.i completă a legăturilor cu Anglia. . fără a merge însă pîn.uc.xi largă autonomie. icăutînd să suprime impresia unei subordonări faţă de Anglia. bl perspectivă. în secolul al XX-lea. din partea co loniilor sale. o dată cu «1. prilejul formulării aspiraţiilor burgheziei coloniale ( itre o m.Aceste conferinţe au constituit.i la di/olv.

în genere. cit.unice cînd toate izvoarele de materii prime sînt conCfntrate într^o singură mână.. în Opere complete. sa acapareze cît mai multe pămînturi. e n i n. al luptei pentru împărţirea şi refonpăi ţirea hunii. op. Imperialismul. au însemnătate pînă şi izvoarele posibile de materii prime. 387—388. cu i îi lipsa de materii prime se simte tot mai mult. Pentru capitalul financiar. riguros determinată economiceşte.. p. 27. I. totuşi anii 1895—1918 pot fi consideraţi perioada sa clasică. spune tot Lenin. L e n i n . „După cum trusturile capitalizează averea lor printr-o evaluare de două sau de trei ori mai mare.i pe deplin monopolul împotriva oricăror surprize în lupta rivalul.. întrunind toate caracteristicile acestui ultim şi cel mai înalt stadiu al capitalismului. aşa şi capitalul financiar tinde. pp. Numai posedarea coloniei asii . stadiul cel mai înalt al capitalismuui. 386. în speranţa de a găsi surse de materii prime. I. ţinînd seama de profiturile «posibile» în viitor. formarea monopolurilor şi a capitalului financiar — prin fuziunea dintre cel industrial şi bancar — e un fapt împlinit şi totodată un proces în dezvoltare spre forme tot mai cuprinzătoare... în economia engleză de la sfârşitul secolului al XlX-lea. ţinînd seamă de dezvoltarea rapidă a tehnicii. 1 V.. Cu cît dezvoltarea capitalismului e mai mare. în forma lor deplin conturată. Monopolurile — spune Lenin — „sînt deosel > n de n. oriunde ar fi şi prin orice mijloace. imperialismul se manifestă mai curînd. dar în special pentru Anglia. I. 312 ... în general." 2. cu cît concurai ţa şi goana după izvoare de materii prime în întreaga lume sînt mai ascuţite. 2 V. voi.CAPITOLUL IN LUPTĂ PENTRU REÎMPĂRŢIREA LUMII (1895—1918) Deşi. care poate transforma mîine în surse de profituri pămînturi care astăzi nu sînt bune de nimic. cu cel al expansiunii coloniale. Acest fenomen.. cu atât este mai înverşunată lupta pentru dobîndirea de colonii" 1. oricare ar fi ele. se află într-o relaţie strînsă. în politica britanică.

E un iapt pe care-1 mărturisesc unii roprc/. Rapports. are şi profunde resorturi sociale.o supapă de canalizare a nemulţumirilor sociale generate de agravarea exploatării maselor. mărturisite franc de Cecil Rhodes. Pentru a evita un i Izboi civil. Dar expansiunea colonială. voi. oamenii politici colonialişti. După V.\\\\ nialismului britanic (Lugard. veneam spre casă şi mă gîndeam la cele văzute.x salva de la un război civil ucigător cele 40 de milioane de locuitori ai Regatului Unit. I. II. A. după cuvântările sălbatice auzite acolo şi care nu erau decît un singur strigăt : pîine ! pîine !. păstrarea neatinsă a proprietăţii ei asupra mijloacelor de producţie. asigurând producerea mărfurilor în condiţii mai ieftine şi desfacerea lor cu profituri maxime. 382—383.. înc3 din ultimul deceniu al veacului trecut'. în condiţiile capitalismului monopolist: „Am fost ieri în East End 2 — spunea Rhodes în 1895. noi. M i 11 e r. 313 . F. transformată în dogmă de reprezentanţii intereselor uniunilor 'monopoliste. Viena. într-un moment de sinceritate. Exportul de capital. Este punctul de vedere al unui om pentru care orice tratare . A. trebuie să cucerim noi teritorii pentru plasarea prisosului de populaţie. ColoMi ilismul. conceput ca remediu preventiv contra revoluţiei so1 Cf. ea trebuia să fie — concepţie ide altfel veche —. o altă trăsătura caracteristici B in perialismului. IW5]. asta am spus-o mereu. " (Jartierele sărace din răsăritul Londrei. deoarece pe piaţa acestora e mai uşor a înlătura pe concurenţi prin mijloace monopoliste. qpentru a dobîndi noi pieţe în vederea desfacerii mărfurilor produse în ifabrici şi în mine. într-o convorbire cu cunoscutul ziarist William Stead — şi am asistat la o întrunire a şomerilor. pp. L e n i n . împinge de asemenea la cucerirea da Colonii. Changements politiques et •i/ues dans Ies pays d'Asie et d'Afrique au XX e siecle. 135. G o u b e r — A. Imperiul. guvernator ni Nigeriei"). Ideea mea cea mai scumpă este rezolvarea problemei sociale. trebuie să deveniţi imperialişti" 3.i problemei sociale trebuia să presupună menţinerea şi chiar întărirea forţei economice şi politice a burgheziei. cit. este o chestiune de stomac. p. Şi cînd. eraim convins mai mult ca oricînd de însemnătatea imperialismului. în XI Ie ConInternational des Sciences Historiques. op.. anume : pentru .i M.. în intenţia colonialiştilor.

în aifara celor două grupuri principale ■ le ţ. o veritabilă (febră şovină 3. generat de intrarea capitalismului în noua sa fază de (dezvoltare. timp cam de un deceniu. „Politica colonială desfăşurau ipe «oară largă — constată Lenin — a făcut ca proletarul european să ajungă în parte. teoretic şi practic.iri : metropolele şi coloniile. 85 (1961). Paroxismul expansiunii coloniale. dar prinse în fapt îmtr-o reţea de dependenţă financiară şi diplomatică 2. Burghezia engleză. Cecil Rhodes. tom. în anumite ţări. în situaţia că întreaga societate să nu fie întreţinută prin munca lui. cu deosebire în această perioadă. apare şi categoria ţărilor dependente — cu una din formele isale : semicoloniile — de sine stătătoare din punct de vedere politic formal. Pe această linie.ciale. în aceste condiţii se creează. Anglia a cunoscut. stoarce mai multe venituri din munca zecilor şi sutelor ide milioane de locuitori ai Indiei şi ai celorlalte colonii ale ei. în frunte cu Anglia. dar mai ales om de acţiune. de pildă. avea un anume ecou şi în i-îmlul maselor muncitoare „neexjportate" în colonii ca „ipi IM". începînd din 1895. extinzînd considerabil sfera de dominaţie a capitalului monopolist englez. aduşi aproape în sclavie. a creat. un şir întreg ide forme intermediare ale ilopandenţei diverselor regiuni ale globului faţă de marile pui'ri. dăduse o eclatantă expresie practică acestei doctrine. doctrina unităţii Imperiului britanic şi a expansiunii sale nelimitate. 452.. Ceea ce însemna o di versiune utilă pentru burghezie. deoît din cea a muncitorilor englezi. 314 .. CCXXVI. economică pentru molipsirea de şovinism colonial a proletariatului dirutr-o ţară sau alta" *. de populaţie". prin cuceririle coloniale din Africa de Sud. teoretician şi el. o bază materială. ci prin munca băştinaşilor din colonii. comparabilă în politique coloniale. introdusă cu scopul de a slăbi lupta de clasă a proletariatului. p.. Omul zilei : Joseph Chamberlain Disraeli fondase. în „Revue Historique an.

esenţă cu naţionalismul burghez contincn I de un colorit dominant colonialist. rupînd cu liberalii 2 şi trecînd la conservatori.. devenind şeful grupului „liberalilor unionişti". 2 1 315 . faţă în faţă cu cele ale industriei textile. Un sector economic sever concurat pe piaţa externă.. cred în această rasă angloHsaxonă.de spirit. Omul care . I -. ameninţate de concurenţa germană şi americană mult mai mult decît industria bumbacului. nici o schimbare n-ar putea-o face să devină bastardă şi care.i pensoniii'ii .iceastă rasă — spunea el — cea mai mare dintre rasele guvernante pe care ikimea ie-a cunoscut vreodată . în Opere complete. 3 V. hotărîtă. Aceste interese diferenţiate sînt concentrate şi filtrate In activitatea lui Joseph Chamberlain. încrezătoare în ea însăşi. destinată să apere Anglia în special de concurenţa Germaniei şi Amerieii 3. tenace. străduindu-se să exalte imaginaţia colectivă.. I i si. nuanţînd personalitatea lui aparent contradictorie. în raport cu altul. lansînd lozinca „fairtrade". Industria grea şi interesele ei. exprimate în fraze grandilocvente. încereînd să-şi impună punctul de vedere în politica britanică.iliaţi. „Comerţ corect". Birmingham contra Manchester. pe care le-a promovat fără scrupule sub raportul metodelor şi s-a priceput să le exprime într-o ideologie şi un limbaj aproape romantic. la început . pe care nici un climat. iar ulterior contopiţi cu conservatorii. în loc de „free-trade" 1. Ohamberlain n-a avut în politică alte principii decît acelea ale intereselor marelui capital britanic. să aprindă orgoliul naţional şi şovinismul. A I nuna în primul rînd a descifra resorturile obiective . alimentată de interesele monopoluriloi ii ilului li nanciar. L e n i n. el vedea „o politică reală. reprezentant al industriei metalurgice britanice. atitudinile sale mult discutate.11 n • . p. „Cred în . a fost Joseph Chamberlain. mai presus de orice îndoială. I. 382. mîndră. voi. în loc de „comerţ liber". înţeleaptă $i economicoasă". Joseph Chamberlain s-a opus acordării autonomiei Irlandei. 27. Era un mare industriaş din Birmingham. i l < atitudinilo] şi teoriilor sale.in. în imperialismul colonial şi în protecţionism. Pe această bază „omul din Birmingham" se ridică împotriva citadelei liberalismului — Manchester — şi preconizează cu hotărî re convertirea Angliei la protecţionism. dispunând încă de poziţii suficient de solide pe piaţa mondială. la „bătrînul partid stupid". propusă de Gladstone. Imperialismul.

După 15 a u m o n t. p. şi s-a lăsat înclinat către o înţelegere cu Germania. sosit mai tîrziu la împărţirea coloniilor şi aspirând la reîmpărţirea lumii prin mijloace violente. op. \ Istoria i-a dezminţit. cit. Anglia şi-a putut mai uşor rezolva. Forţa sa nu depinde de legăturile sale cu.împotriva statului mahdist. diferendele sale coloniale cu Franţa. pe amîndoi. pătruns de ideea că : „Nici o ţară din lume nu e în situaţia Angliei de a-şi putea permite să renunţe la prietenia altora. conservator de şcoală veche. împărţirea Chinei în zone de influenţă. I s-a opus însă bătrînul Salisbury. 293. exercitînd o mare influenţă asupra întregului guvern.. cit. Chamberlain a văzut la un moment dat în Franţa principalul rival al Angliei. trebuit să renunţe la „splendida izolare".1 iltoriei viitoare şi a civili/. aliindu^se cu ea împotriva imperialismului german (1904). şi mai cred în viitorul »< estui imperiu vast cil lumea. El a prezidat. 75. alte puteri. Accentele lui Chamberlain sînt asemănătoare cu ale pangermaniştilor şi izvorîte. 316 . care gravitau în jurul Angliei pe de o parte şi a Germaniei pe de altă parte. „bunica Europei monarhice". prin compromisuri. voind astfel să pună capăt politicii „splendidei izolări". au fost determinate de interese economico-ipolitice la scară tmon1 2 După Hardy. a burilor. ci irezidă an falezele ei de calcar şi în flota sa" 2.. Sub egida lui Chamberlain au fost întreprinse războaiele imperialiste . terminarea aproape integrală a împărţirii Africii. jubileu ale cărui serbări au fost anume regizate ca o apoteoză a imperiului şi orgoliului britanic. In cabinetul conservator prezidat de lordul Salisbury. conferinţa imperială de la Londra. idespre care nici un englez nu poate vorbi fără un fior de entuziasm" 1. de fapt. umilirea Franţei la Fachoda.va constitui forţa predominaui . op. în oîţiva ani. venit la putere în 1895. Absorbit de însemnătatea expansiunii coloniale pentru interesele monopoliştilor [britanici.1 ţiei universale . ocazionată de jubileul de 60 de ani de domnie al reginei Victoria. a neangajării în problemele europene prin tratate de durată. dar esenţială s-a dovedit contradicţia sa ou imperialismul german. din situaţii şi scopuri analoge. p. Rămîne un fapt că aceste blocuri imperialiste agresive. „Joe" Chamberlain a deţinut Ministerul Coloniilor. în 1897. Anglia a.i .

.. Opoziţia cercurilor industriale încă neinteresate în abandonarea liberului-schimlv s-a unit cu rezistenţa ipăturilor mk-burgheze şi a maselor imuncitoare care se temeau că protecţionismul va însemna o scumpire a vieţii. . cu pierderea cărora.. Acest triumvirat lăsase urme. în termenii inauguraţi de politica lui Disraeli. fiindcă generaţiile următoare n-aveau 1 Expresie designînd cauzele de încordare politică în Europa. în ultimă instanţă. la un substrat economic.M lor din Balcani. Rhodes şi Joseph Chamberlain. lupta de eliberare a po. Aceasta în primul rînd pentru că Anglia e absorbită de expectativa confruntării armate cu Imlperialis mul german.. Imperialismul. în decern. cu 393. „Imperiul.. La 1876.. el cuprindea 33. p. rivalitatea marilor puteri pentru influenţa în această ■ }i asupra strîmtorilor (Bosfor şi Dardanele). au răsturnat pe conservatori şi au câştigat alegerile din 1905. ii 1870—1880 : slăbirea Imperiului otoman.dială. voi. iar pe de altă parte pro vinciile Alsacia şi Lorena. L e n i n.5 milioane de kilometri rpătraţi.i-şi bazeze raporturile cu coloniile. Şi tot el considera că singura legătură <pe care Anglia poate spera s. Relaţii economice înterimperiale E inutil a mai reveni asupra faptului că toată „problema imperială" de la sfîrşitul secolului al XlX-lea şi începutul veacului nostru. I. Imperiul britanic avea 22. Oricum. 384. Este anul care marchează sfîrşitul „crizei" expansioniste a imperialismului britanic. 27. iar nu europeană. spre a evita secesiunea lor. Liberalii revin ila o conduită mai moderată în problemele coloniale..9 milioane locuitori. în 1871. se reducea. tot mai agresiv.5 milioane locuitori 2. Disraeli.1 V. declara brutal Rhodes. este de ordin practic. Franţa nu se pu ii i împăca. 317 . în trecerea lui prin istoria imperiului... Liberalii au folosit această conjunctură. La 1914. Dezminţit şi chiar înfrunt a fost Chambei lain şi în lupta ia în favoarea adaptării protecţionismului. interesele uniunilor monopoliste şi ale capitalului financiar englez se puteau declara satisfăcute. în Opere complete. „Balcanii >i turnul catedralei din Strasbourg" 1 nu mai sî-nt probleme de prim plan In polii marilor iputeri. este o chestiune de stomac".5 milioane de kilometri pătraţi şi 251.

în comerţul exterior al acestor colonii ponderea schimburilor cu Anglia este într-o scădere continuă.dial&.. cota care-i revine la nrticole oscilează între 13 şi 23% din producţia mon. La 1913. 441. eşecul protecţicnisnuilui. 85% din al Indiei. 295 şi 298. In 1901. La 1860. Commerce et empire. O creştere considerabilă cuantumu/lui exportului şi importului se observă mai ales după 1892.i n . 204. fierului brut şi bum'bacului. p. Marea Britanie producea aproximativ jumătate din totalul mondial al cărbunelui.1 reuşit. Această proporţie reprezintă însă în cifre absolute o producţie mult mai mare decît în 1860. 19 (1964). 3 CHBE. în li rgă măsură. O dovedesc opoziţia coloniilor faţă tic o politică vamală comună. D e m a n g e o n . Potenţialul industrial englez a continuat să crească şi el era capabil să acopere. nr. 188.să mai fie născute în Anglia. aţa îm îl ai < ■ micuţul sentimental pentru ea va slăbi treptat *. Ea trebuie să ţină seama iîn permanenţă de un element fundamental : pierderea din partea Angliei a primului loc în lume în producţia industrială. lupta de eliberare naţională a altora. an. iar aceea a importului ei din imperiu de la 39 da 173 milioane lire 2. cit. media valorii anuale a exportului Marii Britanii în imperiu a crescut între 1850 şi 1913 de la 19 la 161 milioane lire sterline. veleităţile spre libertate de acţiune din partea coloniilor. tendinţa unora de a fi tratate pe picior de egalitate cu metropola. 8 1 318 . cererile coloniilor. Dar cu toate -că Anglia întreprinde efortul monopolizării pieţei coloniilor sale şi le inundă cu cantităţi sporite de mărfuri. în „Annales". aceleaşi cifre însumau 104. 2. apare limpede. nota 3. p. op. C r o u z e t . 83% din al Africii de Sud şi 73% din al Australiei. p. întrebarea care se pune e numai dacă întreg efortul de unificare imperială avea sau nu o bază economică ? Răspunsul obligă la o dificilă analiză a relaţiilor economice din interiorul imperiului. Cf.4 milioane lire. Faptul că intenţia de a transforma Imperiul britanic într-o unitate economică şi politică strîns. De pildă: între 1870 şi 1880 mărfurile britanice acope reau 54% din importul Canadei. Ibidem. cînd cifrele respective erau de 81 îşi 97 milioare lire 3. în cifre absolute.6 şi 105. III. pp.

în perioada următoare însă. înainte de a trage o concluzie asupi neţuri . spreI. îşi acoperă 57% din import cu mărfuri din S. Revenind la (dificila chestiune a unei concluzii asupra datelor de mai sus. în al Africii de Sud la 56%. La importul Angliei. ajungînd să reprezinte 47% din totalul exportului britanic de capital în străinătate 2. 4 Exemplu tipic : concurenţa Statelor Unite în Canada . Ele sînt îndreptate. din însăşi dezvoltarea economică a coloniilor. care cresc între 1870 şi 1913 de la 270 Li 1 780 milioane lire sterline. după greutatea relativă pe care diverse mărfuri o au iîn acest circuit.. Al doilea este faptul că pînă spre sfîrşitul secolului al XlX-lea cota-parte a. ise poate aprecia că ele relevă. 302. în al Australiei I l 52°/o '. cit. p. Necesităţile coloniilor au crescut în ritm şi în proporţii mai mani deoît capacitatea industriei engleze de a le acoperi la preţuri avantajoase în raport eu concurenţa străină. creşte con1 C r o u z e t. Examinînd sub un alt aspect structura raporturilor econonine dintre Anglia şi imperiul ei. p. 300.i relaţiilor comerciale interimperiale. proporţia mănfuriloi iadei era de numai 21%. aceste oscilaţii se conformează curbei mondiale. exporturilor britanice spre imperiu variază contraciclic .nioanele albe" : Canada.. întîiul este demarajul investiţiilor de capital în inM riorul imperiului. incapacitatea economiei engleze de a-şi asigura o poziţie de monopol pe piaţa imperiullui. în cel al Endiei li 66°/o. în proporţie de peste 5O°/o.. din concurenţa străină 4. Noua Zeelandă.La 1913.nul secolului trecut. p. în al doilea rînd. 1 Ibidem. în ansamblu.. » Ibidem. ea croşte în perioadele de criză şi descreşte în cele de prosperitate. adică scad şi cresc paralel cu anii de depresiune şi de avînt s. reies de asemenea unele Inmbări substanţiale. Investiţiile masive de capital britanic în imperiu au avut acest efect contradictoriu : au subordonat economia coloniilor. aceasta. dar au creat şi posibilităţi de relaxare a legăturilor lor comerciale cu (metropola. ceea ce evidenţiază faptul că imperiul joacă un rol compensator yi stabilizator în economia engleză. 288. Australia. sînt de reţinui tnd douS elemente. op.U. la n.A- 319 . j>e de o parte. Această stare de lucruri a derivat. care duce la stabilirea de mai intense şi mai avantajoase relaţii comerciale directe între unele din ele.

Ceea ce. o deţin lîn importul total al Marii Britanii. Articolele metalurgice. cit. faptul principal este decanul articolelor de bumbac şi creşterea produselor metalurgice.A. 87.2 3.2 35.3 24. în anul 1913 valoarea mărfurilor engleze importate sel cifra la aproximativ 10 lire sterline pe cap de locuitor în Noua Zeelandă. 0 64. op. Ibidem.0 18. pentru care Anglia se adresează unor surse din afara imperiului. ceaiul. bumbac.j Pe cap de locuitor. în anii 1854.0 Cît priveşte exporturile spre imperiu.8 . ■ 2 1 320 .7 11. 1 liră în Elveţia.. sînt orientate spre imperiu în proporţie de 16% în 1854 şi de 32% în 1913 2 .5 71. Iată cîteva date. za'lur.7 15.siderabil proporţia pe care o ocupi ceri alele. în ansamblul exportului britanic.7 19.. privind proporţia pe care mărfurile de mai sus provenite din Imperiu. de la 64 la 51°/o. 2 8. 7 55. sau în] Statele Unite 3. Scade în schimb importul'de cafea. Importuri din imperiu .7 0. lemn. 190. cit. Dtmangcon. p. îndreptăţind C r o u z e t.4 16. consumul de mărfuri engleze este mult mai mare în colonii decît în oricare ţară europeană. 1890 şi 1913. 1 76. ipri din imperiu. din care cele de bumbac de la 42 la 33%. 290. proporţia produselor textile scade între 1854 şi 1913.U. 297.7 8. La exportul sipre imperiu.8 0. Cf.4 19. faţă de 6 şilingi în S.8 26. op. p..9 total l 1913 Cereale Ceai Carne Produse alimentare în ansamblu Cafea Zahăr Lemn Bumbac 16. carnea şi produsele alimentare în general.1 33. procente 185 din 1890 4 5. p. alături şi de alte date.0 15. în schimb. 2 lire în Suedia.7 27. 3 De pildă. 2 lire 9 şilingi în Olanda. 7 lire în Australia şi cîte 3 pînă la 4 lire în Canada şi Africa de Sud.

cit. după 1895 •r dintre Anglia şi imperiu • ! ' ii structurii raporturilor econondinţa creării de instituţii care •it U cartea lui Parvus.. în sporirea şi uluirilor interimpcrialc... nu fără ezitări. Se conni Lenin.. făcută încă la sfârşitul secolului I .. voi. . apoi şi Austrain ml i intermediară. diferenţiate de Lenin. <: li e v a 11 i e r. i 25 şi 33 1/2% reducere. iip.I amplorii legăturilor eoonon . din ■ nglia. i a nereuşitei n.. cu toată aparenţii oari ■ i l l ă totuşi în frunţi . arată că eforturile capitalului monopodui totuşi la anumiţi... p. landă în 1907. I o originală diviziune a muncii între dintre are unde produc mai cu seamă iele pentru cele din Europa" l . cit..il .ni urilor importate sau exportate din igliei oscilează aproximativ între I n i totalul comerţului exterior. pînă la nul lui Joseph Chamberlain şi al protecţionist în raport cu lumea ii libera circulaţie a mărfurilor în iii M Iniilor interimperiale. „Piaţa mondială ţi . 60.i . op. 233—234. limitată.. modificat i l. La acest " se vor ralia. riului într-un • închis. guverl mărfurile britanice un tarif 1 1 /2% a taxelor. B a u m o n t. pp.1 ii-i inipcrial în avantajul metropoi i u l . I.. rezervînd coloniile ca i de exploatare de prim ordin.c încadrează mai curînd în prima n i . 195^-197 . 4.. .i insistenţele Angliei.. se poate .rezultate. op.. I.

mai ales Canada. Deakin. Există. p. Ea a adoptat termenul de «dominion" pentru principalele colonii. Regimul de „dominion" îşi face loc larg. de acum înainte. pp. op. Hardy. trei or gane de legătură cu imperiul : Departamentul Dominicanelor. cu sarcina coordonării forţelor şi organizării militare a întregului im periu 3. între 15 aprilie şi 9 mai 1907. unificarea coloniilor din Australia într-o federaţie (Commonwealth of Austra1 CHBE. 62—63 p 194. D e m a n g e o n. la ce rerea reprezentantului Australiei. dotate cu guvern res ponsabil. separate după natura diferenţiată a relaţiilor de subordonare dintre Anglia şi posesiunile sale. cit. desprins din vechiul „Colonial Office". S-a luat tot acum hotărîrea convocării acestor confei iu\e la fiecare patru ani.. pp. în -măsură anai mică. 588. în 1909. pînă la 1901. Canada era. 1. In 1913.. ( i i i ni . S-a creat de asemenea. p. III. cit.să favorizeze unitatea imperiului i . 1 „între egali" (lat.. Chevallii r. statul-major imperial.). I I I . Australia. Pînă ipe la 1903—1904. este prima care poartă i. 86 .. <<i>.te însă de progresul deliberat al „autonomismuilm ' coloniilor de emigraţie şi de creşterea valului luptelor de elibei Cu începere din primii ani ai vesu ului al XX-lea survine 0 dirijare a emigraţiei. In acest an. în proporţie de peste 50%. p. o specială încurajare a ei înspre colo niile britanice. Africa de Sud. la sudarea spirituală a imperiului. Cea mai importantă are loc la Londra.i 1. cit. 322 . De fapt. singura >care-l dobîndise. aşadar.i 1 denumirea de „conferinţă imperială". emigraţia britanică se îndrepta. op. sugerînd astfel 1 M ai Cerul de întrunire inter pares 2. fără îndoială. pp. al Indiei şi al Coloniilor. Conferinţele imperiale din 1907 şi 1911 adoptă oficial o asemenea hotărîre. s-a constituit un departament separat al daminioanelor. menită să contribuie. către Statele Unite. cit. 755. 246. Noua Zeelandă şi. ' CHBE. damanioanele absorb deja peste 70% din emigranţii englezi. op. 77. în cadrul guvernului britanic. 422—430. al căror număr e considerabil : după 1910 o medie anuală de aproape 400 000 K Conferinţele imperiale devin o instituţie permanentă şi se succed cu regularitate. 479—480 .

In Australia. rica de Sud (Union . denotS [oi politice pentru coeziunea economică a idiază şi congresele Camerelor da în 1886 la Londra — care se ţin in pi im ipalele centre economice ale domiiydney.i sistemului „preferinţelor imperiale" în i IS98 se iau imăsura în vederea unificării imperiul. 'La aceeaşi scară se întoci i . unde construcţiile pe colonii. .. u ud pretutindeni. i limita injoncţiunile străine.ipctown ajunge în 1909 pînă la jian. aceea dintre zonele de expanoeuipă iprimul loc în atenţia Marii frica de Sud... iimperială din 1 9 1 1 a acceptai ca Marea BritaDiiducereaîşi controlul general al ipoliticii externe ii cu recomandarea ca dominioanele sS fie connu 11 posibil. ' • bui i v e a la bază dorinţa capitalului mono-icapara şi dispune după plac de imensele 323 . in I [ganda .i-stora acelaşi statut. Aci întreprinde tipice ale epocii i le procesului (împărţirii lumii I II In între Im I. în aceeaşi perioadă au loc Da de Aur :şi Sierra Leone. ipe baza Mhl. n i .i observa şi raporta asupra posi i schimburilor comerciale cu metropola. I South Africa) în 1909.. ■ i . Războiul anglo-bur Ici. imperialiste. n c i centralizate şi se înaintează (proiecte ■ lefilor de naturalizare şi de acordare a breunor „împuterniciţi comerciali" în . ' < Noua 'Avlandă. se fac proiecte de unifil i i l -ritclor linii de cale ferată. II i n .. nc. tot imai adînc în interior.. în Africa i < .

o alianţă defensivă cu cealaltă republică bură. Complotul de la Johannesburg a fost descoperit şi prevenit. şedinţele Krtiger n-a acceptat faisS ifice de bunăvoie independenţa economică şi politica a popoi ului său. ca prim-iministru al Coloniei Gapului. Kriiger rămase neclintit. op. Divergenţele se. Jameson. îmbinate alternativ cu presiuni şi provocări.bogăţii minerale descoperite în subsolul republicilor bure. După raidul 1 CHBE. care a însemnat sfârşitul carierei politice a lui Rhodes. 124—125. Eşuară şi insistenţele lui Rhodes pentru o federaţie a acestor state cu Colonia Capului. 324 .. nefiind la curent. Jameson proclamase intervenţia în favoarea unor „oprimaţi" siliţi să. dar răscoala nu izbucnise. în cursul întrevederii celor doi adversari. a drepturilor politice pentru proaspeţii imigranţi. Cecil Rhodes. proaspăt ministru al coloniilor. în momentul izbucnirii ei. p. pen„proteja" pe cetăţenii străini „ameninţaţi". a avut un rol de căpetenie în aceste demersuri. în ifruntea unui detaşament de 470 de călăreţi. Situaţia Angliei era penibilă. s-a iritat pentru această gaifă. Chamberlain. urmau să intre pe teritoriul Transvaalului. de prin anii 1878—1884. la data fixată. într-o iligă politică al cărei program moderat nu respingea conlucrarea cu englezii. în 1894. ceea ce demonstra dincolo de orice evidenţă uneltirile puse la cale de Compania Africii şi de guvernul Coloniei Capului. Planul a eşuat lamentabil. Agenţii săi puseră la cale o răscoală printre imigranţii din Johannesburg. Orange însă a acceptat. Transvaalul rezistă încercărilor de a fi atras într-o uniune vamală cu Colonia Capului şi Natal . a intrat t în Transvaal. pp. sub conducerea lui Jan Hendrik Hofmeyx. G i g 1 i o. în 1889. a tarifelor vamale şi a căilor ferate. sub pretextul indicării de drepturi politice. semnînd în schimb. acumulau. Rhodes îşi pierdu răbdarea. Jameson.. V I I I . Pre. El a fost înifrînt şi prins de buri la 27 de cembrie 1895.se răscoale. Aceştia se constituiseră. puse sub comanda unui avenier. ipe tema impozitelor pentru companiile miniere străine. el se străduise să atragă la colaborare pe burii care trăiau aci. 491—493. englezii au căutat să-1 atragă în tratative şi să-1 convingă. trupele Companiei Africii de Sud. la Pretoria. Ca prim^ministru al Coloniei Capului. mărginindu-se la revendicarea unor drepturi mai largi pentru buri 1. cit. în repetate rînduri.

Paris. 1 idoptl O atitudine tot mai revendicativă. pp. iar cei implicaţi în complotul nereuşit •r. triburile din teritoriul concesionat Companiei HL l. „Colonies et emI lui ( li A ud .jfără a face apel la sprijinul puteri1 înfrfîngă „bandele înarmate care invada111 A iirni. 1949. G i g l i o . proprietarii şi lin Africa de Sud au provocat o II M I lui acţiunilor. dezalipa eşecului pentru a se salva pe sine 1. 267— 325 . încetînd colai'olitkă cu regimul şi siliiwlu 1 pe Elhodes să dimisînt însă de loc lipsite de temei supoziţiile că' li fost la curent cu urzelile lui RIKKICS.aceşti „afrikaanderis" 9 au indignat. ' • J u l i e n .. cuiiTi începeau deja a fi numite aceste nele 'bure răscumţpărară. ii |.i de politica de apropiere a lui Cham ■ iii i icuraiate de eşecul britanic. ■ .iţiaţi.complicaţii internai. vedea în in aliat âimpotriva acesteia. M masive de acţiuni. Kaiserul Wilhelm preşedintelui Kriiger o telegramă în care îl iptul că : „. mulţumirea abia mascată a Angliei. 196 şi 209.imeson a creat Angliei şi . atitudinea burilor a rămas 1 fameson a fost predat tribunalelor enn ). conform unui tea de pe teritoriul lor din căile ferate iwn. op. cit. Joseph Chamrpansion imperialiste [Col. care pusese mîna pe Africa de sud-vest. 5]. Micii acţionari au fost ■ 196 M a u r i c e Crouzet. seria I.irii în martie 1896.it o tensiune diplomatică anglo-gerI I I pi II de speranţa Germaniei într-un conflict .. pp. Rhodtsia. nr. Societăţile britanice de căi ferate I reducerii veniturilor pe care o atrăgea M 1 lui Rhodes. Ele fură înfrînte Răscoala fu urmată de măsuri admi[900) menite a întări controlul asupra Rho! .

op.. In pregătirea diplomatică a războiului. Cu voluntarii sub 18 şi peste 50 de ani. cit. la cererea (lui Milner. cit.. 213—216. S î k. pp.. din 14 octombrie 1899. cit. Ulterior. cit.spoliaţi prin aceasta manevră. Kriiger comunică acceptarea pro punerii engleze. pţ>. 382—386.pt scop dezorien tarea opiniei publice şi crearea unui i iimai de „indignare" îm potriva lui Kriiger şi a burilor. Kriiger nu voi să admită decît termenul minim de 7 ani. deoarece prin aii tratai secret. redeschide în parlament problema ra porturilor cu burii. Anglia se decisese la o acţiune armată. cârca i ii d re. 26 2 1 326 . „în cazul în care. burii începură ostilităţile. din nefericire. în aceeaşi seară. la care au -făcut apel în ultima instanţă.. Joubert pătrunse în Natal. ei au atins un maximum de aproximativ 50 000 de luptători. Charnberlain. i I. cerând oprirea trimiterii trupe şi retragerea celor existente de pe frontieră. 307—308. preşedintele republicii Orange (ales în 1897). I. repurtând o victorie la Ladysmith. pp. Kriiger adresă la 9 octombrie un ultimatum. Milner ceru în cursul tratativelor ca burii să acorde drept de vot ce tăţenilor care se stabiliseră pe teritoriul lor de cel puţin 5 ani.înd pe toţi bărbaţii între 18 şi 50 de ani. ea a garantai Portugaliei integritatea posesiunilor sale în ichimbul interdicţiei importului de arme pentru buri prin aceste posesiuni. Englezii debarcară în Africa de Sud 25 000 de soldaţi. pp. op. burii abia dacă reuşeau să întrunească 28 000 de soldaţi. 218—221. Ani înşelat însă Germania. expunînd-o tendenţios. în cazul unui răspuns nefavorabil în termen de 48 de ore. Polii ia ira era prezentată de presa britanică drept vinovată de prăbuşirea de la bursă1.. Generalii buri acţionară cu repeziciune. 180—181. op. Parvenindu-i ştirea. Hardy. în 1898. are loc da Bloemf ontein o întrevedere a acestuia cu Kriiger şi cu Stein. op. La 11 octombrie. noul înalt comisar britanic pentru Africa de Sud. Tra tativele se rupseră. pp. Antecedentele imediate ale războiului : B a u m o n t. li .i integrităţii po milor africane ale Portugaliei" (tratatul secret din 30 august 1898). Inferioritatea lor faţă de resursele colosului care se pregătea să-i fhită îi obliga la tactica ofensivă. Anglia respinse ultimatumul. în mai 1899. s-ar considera imposibilă menţinere. se considera Luată starea de război. în octombrie 1899 izbucni războiul 2. Mobiliy. mai înainte ca englezii şi fi putut concentra toate forţele ide care dispuneau.i u in o n t. promiţîndu-i acesteia Angola. dar nici aceasta concesie nu mai fu considerată satisfăcătoare. Cronje înfrînse G i g 1 i o. cit. op. Anglia se asi gurase de neutralitatea Germaniei.

Lordul Methuen.i . i . la slîrşitul lui februarie englezii mit li..i la lupt. atacînd. Generalul Roberts i . p. lupte de guerilă. Generalul Buller. 601. i englezi. I i iot hnpuriul britanic se concentraseră la dis MI i i n . dbligî. cu neaşteptatele succese in o largă 'popularizare în ipresa mondială. Cu numerică. trecu în colonia portugheză Moi' i rcă pentru Eurqpa. englezii trecură la contraofensivă. e bătut pe imalul rîului Tugela. încercă să deblocheze oraşul Kimberley. In decembrie el l i i n d numit comandant suprem al armatei i î n ş i t .i unora din com> . Gatacre. i t i c pentru cauza lor şi de admiraţie in Mu Ici ii ido vadă. capitala Transvaalului. ni ilc M i i » | ) . l i ii două republici bure.11 r locuiau aci1. O coloană bur. înrenu . în fruntea a n i .ile războiului. ilctorminînd alăturare. ■ 'i-niherg. In martie ei cuceresc Bloemfontein. dar rsfontein.nplică atunci tactica pămîntului în lagăre de concentrare a tuturor in lupi. ipeste 2—3 săptămîni apoi Pretoria. la Mafeking. O pante a generalilor buri a succese parţiale. Roberts. englezii despresurară Kimberircuiră la Paderberg ipe generalul lameni. Kitchener şi French.mdu-l să capituleze după mcene. dinspre i de oameni. în martie 200 000. MU englez. II 105 000 soldaţi. hristian de Wett se distinseră prin l n hener .itoi iloi bu VIII. lecembrie. cu 4 000 de oameni. întinderii respinşi.Icze comandate de Baden Powell la Mafeking şi ilterley.i mersul războiului ise schimbă. în Colon l i i i .i -pâtrunise ipre Jud. 327 .

publicul britanic n-a mai investit capital emoţional în politica imperială. Guvernul britanic (promitea 3 milioane de lire pentru refacerea distrugerilor pricinuite de război. A Study in . în luna mai 1902. P. Guvernul b e arătă mai concesiv decît era de aşteptat. 328 A. Războiul costase 250 milioane de lire şi peste 40 000 de oameni. maure. prilejuiseră dezlănţuirea unei violente campanii politice a liberalilor împotriva conservatorilor. p.. 109—110. Thornton. dar burilor li se garanta libertatea individuală şi dreptul la instrucţiune în limba maternă. Transvaal şi Orange erau anexate Imperiului britanic. Generozitate explicabilă. VIII. care trata masa populaţiei indigene. în timp cît mai scurt. 1 Britisb Power. * CHEF. Dar burii erau <> minoritate opresoare. ţinînd seama de marile interese economice ale capitalurilor engleze. 611. de instituţii reprezentative. pp. Se promise şi acordarea. In eneralii buri iniţiară tratative de pace. în discuţii.Lupta se ducea în condiţii prea ini >e putea prelungi peste o anumită limită. an de resurse umane şi materiale deasupra oricăror prevederi. într-adevăr. cu tot atîta cruzime şi lipsă de consideraţie ca şi ori-i • regim ide idominaţie colonială. Lupta lor a avut şi reversul reacţionar al apărării poziţiei de minoritate exploatatoare şi asupritoare. iar boiul pe care l-au purtat a avut un caracter antiimperialist i dat lovituri grele colonialismului britanic. eroismul lor a fost incontestabil. Fusese o lecţie dură pentru colonialismul britanic. generalii Botha şi Beyers relevară una din cauzele înfrîngerii : ostilitatea populaţiei indigene faţă de buri.. La 31 mai 1902 s-a semnat ipacea de la Pretoria. 1959. The Imperial Idea and its Ennemies. impopular în Anglia şi în întreaga lume. con ducătorii rezistenţei bure se întruniră la Vereenigung şi deciseră acceptarea condiţiilor engleze 2. Ea a marcat — spune un istoric contemporan — momentul din care „încrederea în dinamica expansiunii imperiale a murit . morţi şi răniţi." *. Prelun oiului. Burii şi-au independenţa . atmosfera de simpatie care a înconjurat lupta burilor pentru apărarea libertăţii statelor lor nu trebuie să altereze aprecierea obiectivă a isensului acestei lupte. Londra.

uvernării. urmele răz■-misiunile făcute. op.iio'/... 386—389. Ii I . frica de Sud după războiul anglo-bur ii din 1902.. în iii1 .... pp.mi.. Anglia s-a arătat deosebit din toate punctele de vedere.. în 1903 se i i i între coloniile Africii de Sud. i a r Orange în iunie 1907 2 . 308— i pp. Ferii i i u l t ... Refugiat în Eu- i zadarnic să obţină un ajutor pentru cauza poI trăi în Elveţia şi Olanda. I... i t e a contradicţiei dintre oprenă cădea pe raporturile dintre eni ' i i i i n i . 140—142. în frunte partide înclinau în favoarea intenţiilor ■ mini I..in n i .1 uni cele patru colonii. pe linia generală a i n i m i i In ir. n i acum interesul a-şi alia elementul ' U a populaţiei de culoare .n i restabiliţi în drepturile de prolispune în favoarea regimului britanic şi . murind în 1904. op. pp.!■ . permiţînd reluarea explo i mdiţii normale a bogăţiilor miniere . 329 .lemnarea ypăcii.. 11 i partidul unificării sau al pro-i ! ifrkan sau naţionalist... cit. Mai multe erau considerentele interesele capitalului britanic penonomică. faptul .. cit.. în aceste noi conIwiul uiglo-bur vezi şi Baumont.. dorinţa nie problema Africii de Sud din atenţia ■siunea britanică şi de atro!ii motiv ide atitudine îm/păi n i i i l i i i imilitar se introduse ifoarte curând admi< iste republici fiind tratate după un l l ll î p p (hapului şi Natalului. ridicîndu-le la li 'I".partid spera ca. I I i. generalii bu primiţi cu onoruri I ' Kjiiger refuză orice ooropromis. de care Transvaalul 16.

isia dată din delegaţii adunărilor legislative ale coloniilor. Oxford. pp : 330 . în principiu. va trece curînd în opoziţie. Hertzog. în anul 1908. Botha a format guvernul. în vreme ce alt conducător militar bur din vremea războiului. deci controlul politic al întregii Al iu i de Sud. să-şi mascheze atitudinea printr-o vehementă demagogie naţionalistă. ideea uniunii. adică a peste 80 n!i din populaţie.irilamentud englez a dezbătut şi votat între 4 şi 19 august 1909 acel „South-Africa Bill" pe care guvernul britanic îl conlirmă în septembrie 1. ba chiar o îndeamnă. 1952. Y ou n g.poziţie mai intransigentă faţă de englezi şi revendică independenţa. El este expresia politică exclusivă a unei minorităţi dominante. Ea a accqptat. ca principali colaboratori. pentru ca în 'mai 1910 noul dominion. Gruparea Botha reprezintă tot mai clar burghezia bură legată de capitalul industrialcomercial. M. Noul idominion prezintă deci o particularitate. La alegerile din 1910 partidul bur s-a prezentat unit şi a obţinut majoritatea absolută. Reprezentînd pe fermieri. Constituirea sa a fost rezultatul compromisului dintre coloniştii britanici şi buri pe socoteala indigenilor. o adunare legislativă bicamerală şi consilii legislative regionale. Africanii erau excluşi însă de la drepturile politice — în afară de Colonia Capului. Principalul sprijinitor al lui Botha era generalul Smuts. Smuts şi Hertzog. compusă de . să se constituie efectiv cu un guvern responsabil unic. pe bază de afaceri comune îşi de cointeresare în ^profiturile marilor uniuni monopoliste străine. Constituţional Laws of th •ealih. între octombrie 1908 şi martie 1909.diţii. dispusă la o colaborare cu englezii. Jameson. fracţiunea Hertzog adoptă o.i prelucrat şi adoptat proiectul de constituţie a viitoarei uniuni. angajarea în sprijinul constituirii dominionului marca o capitulare faţă de imperialismul britanic. P. Ceea ce nu o împiedică. majoritare în partidul naţionalist bur. Uniunea Sud-Africană. devenit prim-ministru al Coloniei Capului. unde în principiu participau la alegerile pentru consiliul regional. o convenţie naţională. . la iniţiativa faimosului dr. să cîştige majoritatea absolută In iduna i reprezentativă. în cari au intrat. Din partea lui Botha şi a fracţiunii sale.\ africane. s-a ţinut la Durban o conWnnţă a reprezentanţilor guvernelor celor patru colonii sud. Dir ' I v o r J c n n i n g s — C. în comparaţie cu celelalte.

sub coni lui i Verwoerd. I cu toată circumspecţia. prin metodele cele mai brutale dominaţi i |i i ploatarea marii majorităţi a popu lând. doar că el se orienta în favoarea racţiuni se ajunse la o ruptură. revendicînd independenţa. den Hti ilc rodobîndire a independenţei bure. gruparea lor adoptînd numele de i i n di i şi programul pe revendicarea in~ hoiului angloibur. Hertzog şi de Wett i dţie. i I lertzog. udul naţionalist.ni ilitatea izbucnirii unui război imperialist. de te331 Smuts şi cea a lui 1 ! ' începură insă diferendele vizibile dintre gruparima iprijinea credi- . dupS al doilea război mondial. pe cîtă vreme par ii Cea în ritm destul de rapid într-un inului englez.u u. ti imperialist. din 221 de delegaţi 131 se declaate a lui Botha. pe ide altă parte -din vechea ni. a obţinut într-adevăr indepenUniunii Sud-Africane faţă de Imperiul El i rat însă un regim ultrareacţionar. pi [oua le comid pe primul plan interesele fermierilor. idin victoria căreia într-un viitor • o prăbuşire a colonialismului englez. în funcţie de concrete din Uniunea Sud-Africană.mia. antibritanic. Botha se >l cu ipartkiparea Africii de Sud alături de A.inaţionalismului şi rasismului unei . Botha i l . El i leze şi să anexeze Africa germană ii naţionaliştii buri radicali se opuneau di o parte din oroarea ide a colabora pe plan care-1 combătuseră şi care-i tratase fără ■ ani înainte.ilismul..e roadele libertăţii politice numai a. lupta i i i n independenţă necondiţionată era dusă de n l i i. La conferinţa partidului suidnbrie 191 \. u . ' ■ ! ' se întemeia în strategia sa politică toi 11>*-i i. Pe de altă parte însă.\ oltarea industriali/. şi grupul i. aprecierea poziţiei acesM .

s-a spus în versiunea oficială. în locul unei răscoale bure. care. •urmărit. G.HR". voind să-fi procure arme pentru dezlănţuirea unei insurecţii. pp. 1914. Aspecte economico-sociale ale dezvoltării Africii de Sud. 73—94. 506. Tht South African Rebellion. izbucnind în unităţi izolate ale armatei sud-africane. F. 35— 39. hotărîrea intrării în război şi a invadării Africii germane de sud-vest. __ Cu toate dificultăţile colaborării cu germanii. cit. în vreme ce Beyers. rlscoill din 1914: CHBE. Davenpoi t. din punctul di majorităţii indigene. 223—225. omul de legătură al conspiratorilor. a unui „Vrij Korps tuf Afrikaianers" (Corp liber de africani — buri). guvernul şi parlamentul Uniunii Sud-Africane au adoptat. o dezertare masivă şi constituirea. în perioada constituirii dominionului încadrarea statelor Transvaal şi Orange în posesiunile engleze din sudul Africii a avut din unele puncte de vedere. 619—620. C. pp. G. Elemente extremiste ale partidului naţionalist bur — De la Rey. de un poli(ilt.roare rasială. s-a înecat la trecerea peste un rîu. la 9—12 septembrie 1914. revolta întcpu. limitate şi mai mult formale. op. Kemp şi S. iar apoi s-a refugiat în Angola portugheză. 332 . III. Hardy. De Wett. nelipsind "iiurile că amorul s-ar fi produs din ordinul guvernului. nu-i arătă suficientă încredere lui Maritz. LXXVII I . Germanii ar fi preferat. Maritz — •au intrat în legătură cu germanii. cit. Comandantul german^ din "Africa de sud-vest (von Heydebreck). la 9 octombrie 1914.. repercusiuni pozitive. „Un accident". voi. reprezintă un pas înapoi iţă ide fostul regim •colonialist englez. Beyers. Ea a fost însă înăbuşită destul de n . J. După izbucnirea primului război mondial. H. pp. Maritz a dezertat la germani. De Wett a fost făcut prizonier. T. sub comanda lor. op. 1963. C. revolta a fost complet lichidată 1. tare avea unele informaţii despre pregătirea răscoalei. în „F. pp. „Normaliza1 Organizarea dominionului sud-african : S î k. încă la 15 septembrie. preite pentru invazia în Africa germană de sud-vest. II. m.. Pînă în februarie 1915. R. De la Rey fusese ucis la Johannesburg.

u politicii agrară abuzivă constituie una din bazele ■ne din Africa de Sud. a permis maxiloi monopoluri o cxploa■ intensivă a bogăţiilor acestor ţinuturi.8% ■ Ic. 658. încă din această perioadă. • . VIU. II. pe asuprirea i M ni ji l u obiect de exploatare.i. interesele fermierilor buri şi englezi (cei din i număr) au dus la promulgarea în 1913 a ives Land Act" (legea cu privire la pămînKa limita dreptul indigenilor de a cumpăra şi Aceştia. şi creşterea animalelor1..agricultură. pp. • proprietăţile lor în rezervaţii 2. a cărei expresie l i dominionului Uniunea Sud-African. Constrânşi de ipămînilitatea lui slabă.. icrificarea masei indigene. compromisul politii irte a burgheziei bure. Valoarea i Africii de Sud engleze era în 1913 de trei ori mai dia exporturilor aceloraşi teritorii între anii ' I )in cele peste 66 milioane de lire sterline — vau în 1913 — aproape 8O°/o reprezentau produii primul rînd aurul şi diamantele.Mri politice din Africa de Sud. iar 18. i i .. de patru ori mai numeroşi decît albii. El » e probleme sociale. 20—21. Pămînturile de " i i i slabă. reprezentau aproximativ 8°/o din I M' ^a sub pedeapsă fermierilor albi să acorde n t. toate centrîndu-se. O Op. Indigenii nu puteau fi andecît ca lucrători salariaţi.ii ilr lucru ieftină pentru fermele coloniştilor albi. 333 . Chiar comisiile de anI britanice au conchis. Polarilui în jurul acestor două categorii de produse 'le — denotă subordonarea şi dirijarea eco■ în funcţie de interesele metropolei. cit. sub orice" titlu. prin ră/boi şi sub i britanice. ei trebuiau să se angajeze peni astfel lqgea asigura în condiţii aproape .. p. i intensivă şi unilaterală a bogăţiilor Africii de i una din condiţii. că indin A M A nevoie de cel puţin încă o dată atîta pămînt.

Deosebit de importantă şi complexă este în schimb problema muncitorească în Africa de Sud. Situaţia de mai sus. de pe la 1908. au provocat. pastor negru. 3 George S h e p p e r s o n — Thomas P r i c e . pp. Demangeon. Aspectul acesta nu era însă esenţial. i u < Iii] a murit în lupta3. derivate din discriminarea practicată de* patroni şi de stat între muncitorii albi şi de culoare 4. în parte sub impresia acestei . op. ea a fost prima în cadrul căreia uni. 2 1 p. 39—41. fiind prieten cu el. cit. între fermieri şi societăţile proprietare de întrqprinderi 'miniere. Ea avea un program democratic..sfert din populaţie imai Inne de 4/5 din fondul funciar. Răsculaţii au fost zdrobiţi. răscoala din Natal condusă de şefii zuluşi Bambata şi Sigananda şi înăbuşită în sânge de englezi *. Ea a fost urmată de procesul şi condamnarea la muncă silnică a altui şef zulus. 334 . de atragerea unor reprezentanţi ai triburilor în consiliul legislativ din Natal şi de constituirea unor adunări locale indigene. Ibidem.» ţi >'7o raportul dintre proprietăţile agrare ale albîloi iilor. din 1916.mişcări. a stabilit . ci pe a celei de clasă. ifk. „Problema indigenă" a comportat unele nuanţe datorită întrucîtva şi concurenţei ce se declară. Settin^ and Significance of the Nyassaland Native Rising of 1915.nouă lege. John Chilembwe and the Origins.la 87"/. 1958. ceea ce reprezenta un corectiv cu totul insufi ntru a nu mai vorbi de flagranta nedreptate în sine unei repartiţii care rezerva cam unui . în colonia Nyassaland. Mişcarea sa rămîne un moii important în trezirea africanilor la lupta pentru libertatea sociala şi politică .elor răsculaţi nu s-a realizat pe baza apartenenţei de trib. pp. 218. educat în Ame rica de misionari baptişti. ca şi asuprirea fiscală a indigenilor. Pe care Botha. 52—51 . de împărţire cu forţa a părriînturilor. 627—628. englezii s-au preocupat ceva <mai mult. Independent African. pentru acapararea mîinii de lucru ieftine. pp.. 2<S7~317. în afara dominionului. II. op. cit. Edinburgh. în 1906. o»recum în ciuda englezilor. a izbucnit în 1915 mişcarea lui Chilembwe. Dinizulu 2. 1-a graţiat în 1910. cu notele sale specifice.

i . i exploatărilor miniere a dus la angajarea maori africani.. bogăţiilor miniere ale A ! m ii de Sud. i t u r i de cei albi. mult superioare. 1 ' mişcare grevistă. op. Ei reprezentau.^i dezvoltarea luptei muncitorimii ludafricanc i i . a fost urmată de una a negrilor. pe cînd cîştigul imediu anual al fiecăruia din cei 00 de angajaţi negri era aproximativ 20 de lire 2. dezlănţuirea celei dinţii greve i ilc în celebrul „Rând" aurifer din Africa de Sud. izbucnită iniţial printre minerii albi. în muncile calificate el intajos celor albi. uniunile monopoliste au acordat saili mai mari albilor decît negrilor. în anul 1911. minerii număr de 25 000. în 1913.roprezenţa din ce în ce mai numeroasă a munci■ l .i în celelalte.inînd cîştig 'de cauză 1.86 dolari. ceea ce a avut ■ inţă. în urma de salarii în minele de diamante. . 335 . Trupele H u n t o a. în schimb. mai întâi în muncile necalificate. minerii au pă-• >l>t. cit. p. la cursul 1 I n i Mi'rlină era egală cu 4. încă în anul 1870. 54.. rimii care au fost în măsură a se organiza şi a di rpturile lor au fost minerii albi. cit. op.. a dus La Formarea în i continentului a unui proletariat numeros şi prin concentrarea sa covârşitoare în ramura ■/una determinată. Hunto n. tirştigau în medie 198 de lke anual ■ n i . autorul dă venitul în dolari . ui de această circumstanţă. Diversiunea rasială a fost uium. un factor pe care ni lolosit pentru a întîrzia oît mai mult cristalil|tiinţei intereselor de clasă comune ale acestui ip. dezvoli extensiune şi bază tehnica. p. 55 . i . i tea muncitorilor. Raportul general numeric s-a răs-nirea muncitorilor negri. ntrodusă sub forma deosebit de perfidă a acori l i ţ i i materiale aparte. spre a dezbina pe minerii sud-africani. muncipresrnd în acelaşi timp asupra lor prin amenin i din partea muncitorilor negri. ea însăşi un semn al II imenţionate. la 4 iulie 1913.

conştientă de interesele specifice ale majorităţii indigene asuprite. pe baza avantajelor acordate cu prioritate albilor 1. ele căutau să menţină un climat de rivalitate între aceştia. promova o linie vizibil preimperialistă. unde la 1913 trăiau deja circa 140 0. iar o fracţiune a sa. puternică îndeosebi în Natal. Cf. Conducătorii ei au fost închişi fără judecată. sub regim de deportări1.00—150 000 de indieni. el a reuşit să smulgă acestuia o garantare a drepturilor indienilor deja stabiliţi în Natal. VIII. organizată. în decursul acţiunilor de combatere a restricţiilor şi persecuţiilor la care şi această minoritate a început a fi supusă de guvernul sud-african. care părea să se schiţeze. Partidul laburist care a luat fiinţă în Africa de Sud se sţprijinea exclusiv pe muncitorimea albă. condusă de Creswell. ca urmare s-au înregistrat 20 de morţi şi 250 de răniţi în ianuarie 1914 a fost înfrântă. Gandhi. au constituit răspunsul spontan al celor asupriţi. prima organizaţie profesională unitară a muncitorilor negri. a devenit cunoscut marele conducător al luptei poporului indian. De teama consecinţelor.trimise contra greviştilor au făcui . guvernul Botha a votat în prima jumătate a anului 1914 cîteva legi concesive pentru muncitori. pentru pămînt şi împotriva fiscalismului. toi cu armele. în special pentru a contracara energic făurirea unei unităţi de luptă a muncitorilor africani. la „problema indigenă" deschisă de politica discriminatorie a imperialismului britanic. în timpul primului război mondial. Prin conţinutul lor.i muncitorilor albi. în alianţă cu burghezia bură. Printr-o înţelegere verbală cu Smuts. Ele prevestesc ridicarea mişcări pe o treaptă superioară. fără deosebire de rasa. p. după ce se remarcase ca apărător 1 Acum a fost recunoscută de guvern „Federaţia industrială sudafricană". CHBE. a „Ligii muncitorilor industriali". o grevă a muncitorilor de la căile ferate. 802. Teama elementelor dominante faţă de perspectivele dezvoltării luptei indigenilor pentru libertate s-a evidenţiat şi printr-o politică de limitare a imigraţiei hinduse. Mahatma Gandhi. în 1917. Un semn al evoluţiei spre o nouă etapă îl constituie înfiinţarea la Johannesburg. Luptele muncitorimii pentru condiţii mai bune de muncă şi ale triburilor. 336 . ca organizaţie profesionala repre .

^naţionalilor săi emigraţi în Africa de Sud. pp. colonialiştii britanici au trebuit să lupte împotriva revoltelor din Uganda. 4 I d e m. I I . care în 1911 avu aceeaşi soartă. Aii ben Hamud. III. 183—184. sub conducerea lui Mohamed ibn Abdullah. implantat în Africa germană de I ultimul obstacol în calea realizării planului Angliei. op. contra 150 000 de lire sterline. răscoala a reîn1 S î k . London. în perioada I . 481 şi V I I I . p. | >|) . în expect i cel german. ca şi prin termin..E. Seul ben Aii. în decursul căreia somalezii sînt înfrînţi de colonialişti. între 1899 şi 1904.. 3 Ingham. . iar din fostele teite de ea s-a constituit „Protectoratul britanic colonie a coroanei (actuala Kenya) 2.. a India. Kaba |Ha a fost pacificată numai prin 1899—1900. Seid Haled..l ( olonialismul englez este. »i de posesiuni „ide la Cap la Cairo". bombaRl . op.B. Idem. în IS'M unei com ritorii adiii al Afrii ii a lanţului schimbări . în I 896. The Making of Modern Uganda. 70—71 . fiind obligat ■ agă „din motive de sănătate" în favoarea fiului său. 43—46 . pp. pe ţărmul lacului Victoria..i-nte de importanţă deosebită. Controlul britanic asupra sultanatului era complet. de la Mornbassa la Port Florence. pp. iar în locul său fu instalată o marionetă. 656—657. După o prima fa/ă. 175.. The Colonial Period.'2-451 337 . Kenya. autonomia internă a acestuia cu totul iluzorie... a Political History.. CHBE..in i liniei ferate. Răscoale icpetate au avut loc împotriva dominaţiei en gleze în Somalia britanică. englezii. a fost lichidată. p. i Zanzibarul *. în anii următori.. i i . ci t. A History of East Africa. A History of East Africa. Hu n ton . 2 G e o r g e Benncn.. . unde timp de aproape 30 de ani va fi în 'intra dominaţiei britanice '.. nemulţumiţi de noul sultan.. conduse de şefii Mwanga şi prinţi un LI ord cu urmaşii-fantomă ai lui Mwanga.' I I I I I cenţi ni I n ..A. Sultanul se refugie la germani. 1963. 54— 5 7 . în aceste părţi. pp. Africa orientală Domin mică înregistrat în Africa de răsărit n-a 1895—l ' M . în lungime de 935 km. i a I. c it . numai că în mod mai paşnic.

obligînd pe brii. Mohamed ibn Abdullah a reuşit să rămână ân stăpînirea acesto |iuni pîna la afîrşitul primului război mondial.pt. cit. 72. II. cit. cit. op. în 1 Sik. istoria coloniilor engleze din de vest înregistrează între 1895 şi 1914 o delimitare mai precisa a frontierelor lor. pp. în 1906. p. cit. la 27 iulie 1900 guvernul britanic a răscumpărat carta companiei „Royal Niger". din anul 1909 a fost aplicat în Kenya un „decret de pedepsire colectivă". Africa occidentală Pe plan politic-teritorial. pp. munca forţată a negrilor ân profitul coloniştilor 1. 350 şi nota 1. 56—61 . I. 2 Crowder. Hiinton. prin care se instituia. p. Coloniile din Africa orientală erau mai cu seamă agrare. ca şi în Africa de Sud. colonia a fost organizată în două „protectorate" separate : Nigeria de Nord şi de Sud. în ifa. în favoarea unei pături foarte subţiri de colonişti-fetimieri britanici. B a u m o n t. 101 .im > i r u ani. pentru eficienţa controlului asupra întregului teritoriu.. transformând Nigeria în colonie a coroanei. Revoltele neîntrerupte ale unor triburi din interior între 1900 şi 1907 2 au obligat Anglia la diverse formule administrativ-teritoriale. op.1 ceput în 1906. ce îngloba posesiunile anterioare : Coasta Nigeriei şi Lagos. ultimul cuprinzând şi colonia Lagos. 196—197. Pentru a-i constrînge pe indigeni la muncă şi la achitarea impozitelor.. în primul rînd de cele mai bune. op. La 14 iunie 1898 s-a încheiat convenţia anglo-franceză de stabilire exactă a hotarului dintre Nigeria şi posesiunile franceze unite din Sudan îşi Congo..tenţei populaţiei împotriva exploatării britanice. exploatate de metropolă pentru produsele lor specifice. lăsînd în suspensie pretenţiile franceze în Sudanul oriental. In sfârşit. a fost practicată faţă de triburile indigene o politică drastică de deposedare a lor de majoritatea pămînturilor. p. cit. 351 . p. 338 .. 39 . 15. să evacueze părţile centrale ale coloniei. o reorganizare repetată a regimului administrativ a unora din ele şi o accentuare a rezis. op. După încheierea convenţiei. Şi aci. Dem a n g e o n. op.

i ham. cît de ek de importantă. Dc m a ng eo n. pp. 00. 1 1-69 470.■ . în septemMI '. voi. pe planul ii sociale interne. 13—19. de The Drums of Ramaşi. n liestiunile interne ale triburilor. a. 9 erau numiţi ■ I M egale. O insurecţie de durată se desfă1901)-. pp. c it. p.. pămîntul n-a fost luat tribute numai terenurile necultivate de indii fost investiţi cu autoritate legală. 3 8 . p. In anul 1916.1. care instituia o adunare I membri : din aceştia. dintre reprezentanţii eomerni. ' l i riburi din vecinătatea frontiei de Aur a izbucnit în'primăvara anuială generală a neîmblînzitului popor i după 8 luni 8. prin l'rema autoritate britanică din colonie. î l coloniei. Toi lintii organ consultativ . Lugard. spre deosebire ientală. 320—327.^1 sale. 186—196. aflat sub :xat Coastei de Aur. burgheziei africane şi şefilor i l i n Alriea occidentală îşi profilează în aţie întrucîtva aparte. în iStare de revoltă în părţile rin ll>03—1904.ixclor pentru cheltuielile generale de icelora cuvenite şefilor locali (sistemul promovat în Nigeria de guvernatorul in o pătură. Regatul aşanti. menţinerea ordinii. B au mo nt.. II. 66—69. tn Siepra Leone se răscoală. sub numele de „Co- i . The Story of the Asbantl . 155 339 . aplii i i. Co : &uţie". Aci. o p. Londra.uul Nigeriei" '. 20 2. cit. i r ţ i sînt reunite definitiv. 1960. . formai din ui incluşi şi reprezentanţi ai populaţiei iii ale Africii occidentale stăruie de aseligene.. op. Hardy. II.

pp. Circumstanţa'arătată explică motivul pentru care coloniile britanice din Africa occidentală sînt sediul celor mai timpurii manifestări de activitate politică organizată din partea unei burghezii africane. cit. s-a suprapus concentrarea în mîinile capitalului străin a poziţiilor-cheie din economie : bănci. 68 . un igrup de intelectuali de culoare şi şefi de triburi au constituit „Uniunea pentru apărarea drepturilor Coastei de Aur". comerţ exterior. a relaţiilor de proprietate agrară şi de exploatare. diamante în Sierra Leone). 340 C. ţinînd leamă şi de specificul produselor naturale ale zonei. în 1898. căi ferate. transporturi navale şi fluviale. în dependenţa acestui capital s-a format ceva mai ourînd o burghezie africană relativ dezvoltată. 15. iar Nigeria produce în acelaşi an 83 000 de tone ulei de palmier şi 170 000 de tone de copra 1. The Western Slave Coast and its Rulers. 1 ford. de care se leagă şi şefii de triburi. adică a statului mahdist din valea mijlocie şi superioară a Nilului. cit. 22. a se înscrie printre marii producători de cacao din lume (50 500 de tone exportate în 1913). Britanicii au preferat. 378. Peste structura precapitalistă. formă incipientă de organizare a unei mişcări naţionale africane 2. 211—212. Legată de preocuparea de ordin strategic a consolidării stă. 1961. — expediţia a fost decisă încă din martie 1896.colonişti englezi amplasaţi în calitate de fermieri. 2 S i k. în special a celui agrar.. Ox . minerit. De un proletariat industrial se poate vorbi în oraşele portuare şi în minerit (aur şi din 1915 mangan în Coasta de Aur. Coasta de Aur începe.. H a r d y. evenimentul cel mai important şi mai bogat în consecinţe internaţionale din istoria Imperiului britanic la sfârşitul veacului al XlX-lea a fost expediţia de cucerire a Sudanului oriental. în schimb. tradiţională. pe această bază. op. să k> obţină pun metoda obligaţiilor impuse indigenilor înşişi. 26.I pînirii Egiptului şi Suezului — „noul Bosfor al noii chestiuni orientale". a rămas în urmă dezvoltarea proletariatului. p. II. Newbury. Egiptul şi Sudanul oriental în nord-estul Africii. op. pp. W.

Englezii nu voiră să rei. Franţa moască tratatul. la Omdurman. cu misiunea de a proi . lor englezi a fost. O ultimă izbucnire de eroism fanatic.ii. sub comanda căpitanului Marchand. în faţa ameninţării IVoma 1. In:.. l'. An■. Congoul belgian a renunţat la exer«t nului."iilui belgian „în arendă" regiunea Bahr ci ' I c Nilul superior. a în Sudan a fost pusă sub comanda genei li I .1 realizării rutei britala Cairo".i".i vărsarea fluviului Congo în Oceanul Atlantic. în cursa nin. în Sudanul orient. cărora li se opunea forţa statului lin.atori. sub orice loriografia britanică nu poate înregistra astăzi iprobare devastarea mormintului lui Mahdi. de drept asupra unui teritoriu cu o situaţie II '. Marchand refuză. armata engleză întîlni în ziua de 18 sep- ic.ni modern. n... a sucombat în faţa mitralielolosite aci pentru întîia dată. l. Jo-franceză. fie şi arbitrar. un detaşament francez.. doult cu arme albe. dar şi un avertisment cu privire la iminenţa mterese între ea îşi Franţa. compus din 8 ofi10') soldaţi.irea împărţirii Africii ţi ..itului belgian numai în 1908. ea obţinuse o fâşie de teritoriu. Leopold al II-lea . La 2—3 septembrie 1898. Khartum fu cucerit. ceea ce a constituit o înfrângere pentru diii .a cuprindea aproximativ 25 000 de soldaţi. a fost i.i.ă.pensie. în text sa ' iiiiţţo belgian ca de un stat aparte.initatea franceză în regiunea Nilului superior. în luna mai 1894. de la lacul Albert pînă la i n schimb.i însă şi în rivalii. Formal. Vreo 10 000 de ui pe cîmpul de luptă. cu această ocazie. pînă la lacurile Albert şi Eduard. după conferinţa de el aparţinea regelui Belgiei. A fost mai curînd un masarie. unele ajunse „obiecte de amintire" I u li oda. El • l u i (]ongo francez în iulie 1896.ni spre sud..1 i ' iIIi<v. crea dificultăţi în calea intenţiilor iiune în direcţia Nilului. îm• uluitelor sale. . instituind. Irobit pe „dervişi". care. 341 . pentru a stăvili nceză din Africa ecuatorială spre răsărit. de t.

pe cînd ei au soldaţi". acordul anglo-francez care a pus bazele „Antantei cordiale" între cele două ţări a comple-i . 342 . Hritain and the „Tunis Base". stăpînirea asupra Tunisului 1 . 1964. în anul 1902. Delcasse. în forma unui „condominium" anglo-egiptean (în 1899). stipula renunţarea Franţei la pretenţii teritoriale în bazinul Nilului. ceea ce însemna satisfacerea debitorilor britanici sau de alta cetăţenie. lordul Cromer mărturisea ca în cei douăzeci de ani trecuţi de la ocuparea Egiptului.curgă la arme. Incidentul Fachoda se tram cancelariile diplomatice. motivă i ipitularea diplomatică a ţării sale. din 21 martie 1899. spunînd : „Noi nu avem acolo decît motive întemeiate. La 25 noiembrie 1899 ei au surprins şi ucis pe califul Abdullah. El a avut loc pe calea mai multor convenţii. Englezii au continuat luptele împotriva ultimelor rezistenţe m. u . internaţi în colonii de muncă. aderenţii sectei mahdiste. în orice caz străini de Egipt. 1894—1899. recunoscindu-i-se în schimb libertatea de navigaţie pe Nil şi afluenţii acestuia dinspre vest.ihdiste. voi. 1 A r t h u r Marsden. De fapt. spre a nu prilejui di nediată a unui conflict.injamentul amintit. incidentul Fachoda. „Dervişii".ii. a fost utilizat de ultima pentru a j forţa un aranjament general de împărţire a Africii de nord. rezolvîndu-se la 3 noiembrie 1898 printr-un ordin de retragere dat de guvernul (francez lui Marchand. au fost exterminaţi în cea mai mare parte. în „EHR". Administraţia britanică în Egipt şi Sudan a căutat în continuare să organizeze economia ambelor ţări în aşa fel. la 8 aprilie 1904. menită să-i ascundă gîndurile. Numai 8% din totalul cheltuielilor guvernamentale fuseseră destinate lucrărilor publice. şi garantîndu-i-se. recunoscînd Marocul ca zonă de influenţa franceză. LXXIX. tir. Osman Dinga. Frază de diplomat. dintre care prima. îneît ele să devină surse de exploatare convenabile intereselor engleze. englezii cheltuiseră jumătate din bugetul ţării pentru acoperirea datoriei sale publice. 93. 310. Ulterior. care în aparenţă a dus Anglia şi Franţa pînă în pragul războiului. Sudanul este declarat ca reintegrat Egiptului. p. Ministrul de externe al Franţei. iar în ianuarie 1900 au înfrînt şi pe cel mai aprig general al acestuia. din'partea Angliei.

. p... <'/> cit. p.. Imperialismul.. din cele 2 300 000 de hectare de i l n l din Egipt 600 000 erau cultivate cu buin• ■' onomică dictată de interesele industriei britaI i ilezcchilibru economic intern.. în 1913. 'i... cit.. u ului. Pe de altă parte.. de protejare a proprietăţii > Iară inalienabile proprietăţile agrare mai mici iHi . 388.. Consiliul Lei N'In na rea Generală au fost contopite într-un singur II e. l H unei societăţi private. plecat la Istanbul.. o (politica forţată de extind I ' ... di n part ea lor. n i . la slăbirea po' l i ilnnentare a ţărănimii egiptene. ii tîrziu.. l . api talul privat 4. voi. care a investit capitalurile msăimînţări şi irigaţii. u căutat. 27. La izibucnirea ostilităţilor între Anircia. a laniţie prin care declara că nu va reintra în Egipt .iei britanice. l . 377. să m enţ ină în li mit e ic competenţa instituţiilor legislative admise de pentru a restrânge cît mai mult posibilitatea de !purilor naţionaliste.. u l u i t şi aci să extindă cultura bumbacului.i Legislativă. ' ' ■ . Veniturile recoltei de irţite între ţăranii care prestau muncile ca . ' .ia redusă era totuşi de cin< i ori luperioarî celei i i i ei şi sănătăţii l. I edivul Abbas Hilmi.. 343 . . după anul 1900 s-a intensificat activitatea ■iialiste ale burgheziei şi feudalilor egipteni..i de 2 hectare şi 10 ari 3 . ' i op. !n „American Historical Review". după izbucnirea . m — 42 de ari.primului război monl'urciei în conflict împotriva Angliei a prilejuit • relaţiei teoretice de dependenţă între kedivul Egipuhamul otoman. n acest timp. la scăderea ulministraţia britanică a emis pe de o parte celor 5 feddani". în Opere complete. voi. i' 655. i II i i . în ■ ' ui iinpus indigenilor sâ-şî închirieze dreptu i|H! timp de 40 de ani. La 1904. Terenul astfel dobtndit • i . I v. 1963. itic..

decît în fruntea unei armate tun puns, englezii îl declarară decăzut din drepturi, instituind protectoratul brita nic asupra Egiptului, la 18—19 decembrie 1914. In fruntea ţării a fost proclamat un nou «uveran, Hussein Khamil, cu titlul de sultan *. India în cadrul dezvoltării expansiunii coloniale, se admite că primul deceniu al veacului nostru şi îndeosebi anul 1905 reprezintă momentul crucial de intrare a Europei în faza de recul, determinată de. afirmarea generală a conştiinţei şi a luptei pentru libertate în ţările slab dezvoltate şi dependente 2. Această constatare, de acceptat cu inevitabilul coeficient de convenţional în privinţa fixării unei date precise, e valabilă mai ales pentru Asia, unde atît prima revoluţie rusă, cîţ şi victoria Japoniei (stat asiatic) asupra Rusiei ţariste (stat european) au putut deştepta un ecou mai apropiat. Un suflu nou cuprinde India, în toate domeniile de viaţă. ivitatea popoarelor sale, zguduite de puternice dar scurte izbucniri de revoltă spontană contra dominaţiei străine, face loc unei activităţi organizate, care cîştigă an de an în extenie, profunzime, varietate a domeniilor şi formelor de mani Icstare. Posibilitatea puterii britanice de a modela evoluţia istorică a Indiei după interesele sale încetează. Cercetarea perioadei degajă impresia 'netă că India reîncepe a-şi scrie singură istoria şi că ocupantul englez, în cronica sa, e silit să intercaleze capitole tot mai ample din această istorie, iar concluziile să le tragă în funcţie de conţinutul lor. Luarea cu asalt a resurselor ţării, construcţiile ramificate de căi ferate, investiţiile ide capital, apreciate la sfîrşitul secolului al XlX-lea la aproape 400 de milioane de lire sterline, într-un
1 A se mai vedea, pentru Egipt şi Sudan în această perioadă : B a um o n t, op. cit., pp. 258, 263—264 ; S î k, op. cit., I, pp. 364—365 ; Vsemirnaia istoriia, voi. VIII, Moscova, 1961, p. 464 ; M a r 1 o w e, op. cit., pp. 138—157, 160—193, 215—218; Hoit, A Modern History of the Sudan, pp. 113—123 ; C h e v a 11 i e r, op. cit., II, p. 1000. 2 D e n i s e F a u v e l - R o u i f , La participation des classes populaires (masses et cadres) aux mouvements nationaux d'indcpendance en Orient et en Occident, în Xlfc Congres International des Sciences Historieues, Rapports, voi. III, Viena, [1965], p. 125.

344

ci lusese destinat să menţin,1 India ca >> perpetuă de exploatare, au gener.it o reacţie, .iză un progres al spini u l m industrial în meţionari indieni au participaţii în plantaţiile de de zahăr, de bumbac, iută, în minele de căr-i de cărbuni a Indiei a atins 16 milioane de , .i dezvoltat în special în raport cu necesită-i ale aprovizionării flotei britanice din orient. dji Tata, membru al comunităţii parse 2 din Im fondatorii marii industrii de bumbac din studia problema înfiinţării unei uzine si- ' autohton şi cu colaborare tehnică ameri-i Uzează ideea. în 1910, în satul Sakehi, de-Ipur în Orissa, uzina îşi deschide porţile, |niţt.tl lontă, din 1913 şi oţel, iar în timpul primo li.il şine de cale ferată. întreprindere de mari circa 45 000 de angajaţi, aproape toţi indieni, nclusiv. n.ilurilor indigene în mari întreprinderi e semm.irii tendinţei de emancipare economică. O lă, ca aceea care se dezvoltă acum, are o i mult mai solidă decît burghezia comercială, depinzînd fie de capitalul industrialo-comerproducţia agrară. ii liană devine conştientă de posibilităţile eco-pe care tinde să le canalizeze în profitul pro-< şi în înfiinţarea unor mari bănci pe acţiuni, M.iilivts (1906—1907). Contradicţia cu interesele llc metropolei se instalează pe o bază mai largă, as-cu politica puterii dominante.
ui i ..i .mticipat de aşa-zisa mişcare „swadeshi", termen ce s-ar p r i n „lăureşte-ţi singur"; ea încuraja producţia autohtonă, ■ u i / . i rezistenţa contra manufacturatelor britanice. In (primul război mondial), englezii au avut interes să promo-i i . l de producţie, iar ulterior Mahatma Gandhi o va încorpora llui ilu. Cf. Demangeon, op. cit., pp. 245—246. După ex-ii I > II |> n i s, op. cit., p. 280, a fost o acţiune de „decolonizare dlbutilfd cu mai bine de patru decenii înaintea celei politice. idenţi ai persanilor refugiaţi, în India din faţa invaziei pere din secolul al VIII-lea e.n. Adepţi ai cultului lui Zo-ii i i v i în viaţa comercială. Astăzi, Bombay e centrul lor ' mt. 345

In mod deosebit, oprirea afluxului de mărfuri engleze în timpul primului război mondial a urajat dezvoltarea industriei autohtone, cu corolarele ei • •■ ile. Intre 1911 şi 1921, numărul întreprinderilor industriale a crescut de la 7 100 la 15 700, iar al muncitorilor (inclusn i ei de pe plantaţii), de la 2,1 la 2,7 milioane *. Mişcarea naţională indiană între 1895 şi 1914 Traducerea pe plan politic într-o largă şi viguroasă mişcare de eliberare naţională a acestor realităţi economico-sociale — dezvoltarea industriei autohtone, a burgheziei şi proletariatului — se leagă strîns în India de progresele învăţămîntului şi ale intelectualităţii burgheze, (pătura cea mai activă în conducerea şi organizarea luptei politice a poporului indian. în 1901, numărul celor care ştiau scrie şi citi englezeşte era de aproximativ 700 000. Peste zece ani el crescuse cu încă un milion. Către 1918 aproape un milion de elevi şi studenţi] erau înscrişi în şcoli medii şi superioare. între 1901 şi 1918 numărul celor care, anual, au obţinut o licenţă, a crescut de la 1 200 la 4 500, iar al laureaţilor cu un titlu ştiinţific, de la 150 la 800 2. Tînăra generaţie intelectuală devine sediul elaborării unei ideologii >politico-naţionale radicale, alimentată larg de hin-1 duism şi de tradiţiile filozofiei indiene, prelucrate într-un spirit nou, impregnat de influenţe ale gândirii social-politice euj ropene, din care nu lipsesc cele ale socialismului î>n general, şij chiar ale marxismului. Spre a exemplifica doar două aspecte ale sintezei originale între tradiţia contemplativă şi noile sale interpretări militante, cu valenţe predominante socialHpolitice, se poate aminti, în cadrul acestei ideologii a mişcării naţionale, transplantarea monismului spiritualist al filozofiei indice în ideea necesităţii unităţii poporului, prin identificarea ipăturii sale conducătoare ca
1 N e h r u, op. cit., pp. 330, 393 et passim ; Demangeon, op cit., pp. 229—230, 244—248 ; Vsemirnaia Istoriia, voi. VIII, p. 433. 2 D i e t m a r R o t h c r m u n d , Die Rolle der ivestlichen Bildungsschicht in den politischen Massenbewegungen in Indien im 20. Jahrhundert în XII e Congres International des Sciences Historiques, Rapports, voi. 19 Viena, [1965], p. 163,

346

•lor ; de asemene i l i n Linţurile existenţei li'M'i • . u i i naţionale, a de

Ituşării inn în i din Lunurile do-

',i.i britanică e împinsă pas cu pas în defensivă mişcării naţionale care, împletită cu lupta so-.1 proletariatului, se manifestă în forme tot i, sub viceregele lord Curzon — „proconîl numeau unii — guvernanţii englezi au tăvilirea progreselor mişcării prin iniţierea din ■i a unei politici „active", de reforme so'ror efecte erau prezentate amplificat, ale. 1 un „Punjab Land Alienation Act" proclama eşti în Pendjab, interzicînd ipoi i i ' i i n î n u i r i l o r către alte persoane decît agrii>l
II .11 oare.

l u i nostru s-a creat în guvernul Indiei uluirii, urmat curînd de unul pentru

d i n I *>05, istoria internă a Indiei ,se structuiiItantă a ciocnirii dintre mişcarea de ganizată împotriva ei, din partea regiră administrativă din acest an — deslul.......i două provincii — provoacă izbucnirea ......i. Separaţia avea şi un substrat prooasă şi naţională. Bengalul de est, ■ ■ 11 ii11.i, avea o populaţie în majoritate mahoi " i n p l i e a prin aceea că numeroşi hinn < alcutta, îşi aveau în Bengalul de est vi musulmani. Prin măsura adi i provincie era despărţită de Calcutta şi jurisdicţia tribunalului suprem ilui de est, ceea ce prejudicia inte>i i hinduşi4. it., în L'Europe du XIX' et du XX? siede, p. 1060. '/., p.
i■
IM II

367. Ii

ii d,

op. cit., p. 166.

347

în octombrie 1905 a început agitaţia pentru boicotarea mărfurilor engleze, dublată curîod de formularea unor noi revendicări, ca de pildă înfiinţarea miversităţi naţionale indiene în Bengal. Mişcarea a eşuat, chiar şi în realizarea obiectivelor sale imediate, în special din cauza slabelor legături ale elementelor care iniţiaseră boicotul cu mediul comercial 1. întrucât musulmanii acceptau scindarea administrativă a Bengalului, frământările amintite au contribuit la constituirea în anul 1906 a unei organizaţii politice separate de Congresul naţional : Liga musulmană 2. 0 altă mişcare violentă de protest a fost prilejuită de condamnarea la închisoare a luptătorului şi publicistului de mocrat Bal Gangadhar Tilak, principalul conducător al agita ţiei din Bengal. Scena acestor tulburări a fost mai ales oraşul Bombay (în 1907—1908). în anul 1909, guvernanţii britanici au introdus reformele numite Morley-Minto, prin care se lărgea eligibilitatea şi dreptul de critică al reprezentanţilor hinduşi în adunările legisla tive 3, dar 'neacondîndu4i-ise responsabilitate şi drepturi deliberative în problemele supuse lor spre consultare. Guvernarea Indiei rămîne „un despotism binevoitor în a i ousulta, pînă la o limită, dorinţele supuşilor, fără a fi dispus. s.i cedeze vreo fărîmă din puterea sa" 4. De altfel, încurajarea eligibilităţii era făcută astfel, îneît să favorizeze corpul electoral musulman, fapt în care hinduşii au văzut imediat un act tipic de divide et impera 5. în focul acestor evenimente, Congresul naţional indian s-a scindat, după congresul de la Surat (1907) în două aripi : una moderată, angiieizantă, dispusă a vedea în dominaţia britanică un instrument al ordinii divine şi neîmpingînd revendicările ei decît cel mult pînă la o autonomie internă ; alta, radicală, a tinerilor, militînd hotărît pentru independenţă. Tot de atunci însă, în parte şi sub impresia unei oarecare agresivităţi naţiona- ; liste a curentului nou, Liga musulmană a început a se îndepărta definitiv de Congresul naţional 6.
1 2 3 4 5 6

Rothermund, op. cit., p. 1 6 6 ; Demangeon, op. cit., p. 237.| Dupuis, op. cit., p. 305. Dezvoltînd, pe această linie, o reformă similară, din 1892. CHBE, III, p. 12. B e n n e t t , op. cit., pp. 1082—1085. lbidem, pp. 1075—1076.
348

Icrată a Partidului Congresului era condusă de i Gokhal, iar cea rădic. 1I.1 de l'ilnk. Pe o podc a lui Tilak, dar fără a împărtăşi alunecările tica terorii individuale, nici exclusivismul său ii făcea să refuze integrarea în cultura indiană iu aspecte din cultura occidentală, se situa 0 «.mii (1872—1950). Om de o vastă cultură, bucutul şi autoritatea necesară pentru a putea ii rente politice şi sociale, el părea indicat a de->i 111 mişcării de eliberare a Indiei. S-a retras însă < i i . t i v . i în 1910, consacrîndu-se literaturii1. tensiune politică din India în aceşti ani a pri1•■ i• 11 rînduri revelatoare : „în India — scria ni ii capitaliştilor englezi «civilizaţi» prici ■ n i iimp o îngrijorare nqplăcută «stăpînilor- lor. • lentele şi jaful care ipoartă numele de sistemul leza a Indiei... Dar în India începe să se rii p ă rărea publiciştilor şi conducătorilor ei poliin India proletariatul s-a ridicat pînă la nivelul conştiente de masă, şi din moment ce aşa stau mnă că s-a terminat cu rînduielile engleze-ruseşti
II

înşişi devin conştienţi de faptul că ei sînt în India i unei civilizaţii beligerante... ai păcii impuse

ia în timpul primului război mondial ta s-a întărit, în ambele tabere, în anii priboi mondial. Relativa dezvoltare a industriei autoh-Miită de stagnarea exporturilor britanice şi chiar de • n i Angliei de a-şi lărgi baza furniturilor militare, a fost ilulansată de numeroase şi grave neajunsuri, pricinuite de
II i s, op. cit., pp. 303—304. V I I i n i n, Material inflamabil în politica mondială, în Opere ■I 1/, Editura Politică, Bucureşti, 1963, pp. 184—185. mingeon, op. cit., p. 226.

349

Mari cheltuieli militare, mobilizai i i peste 1 milion de oameni, din care mor 62 000 în lupt li din Dardanele, Irak şi de pe frontul occidental, creşterea , reţurilor >şi a impozi telor, gripa spaniolă (12—13 milioane de victime) şi regiuni atinse de foamete sînt aspecte edil i ale acestor suferinţe. Ele au contribuit la adîncirea orientării Congresului naţional spre o politică de înţelegere a greutăţilor prin care treceau masele, de însuşire a revendicărilor lor, pentru a cîştiga spri jinul şi alianţa acestora. Congresele de la Lucknow (1916), Calcutta (1917) şi Bombay (1918) au avut ca rezultat, în condiţiile agravării situaţiei economico-sociale interne, unificarea Partidului Congresului, cu prevalenta curentului radical al lui Tilak şi stabilirea unei acţiuni comune cu Liga musulmană, în vederea obţinerii pentru India a statutului ide dominion, deci a autonomiei, cu guvern responsabil, în vara anului 1918, numeroase greve în principalele oraşe dovedeau prezenţa activă a proletariatului în lupta ipolitică. Se constituie şi primele sindicate, influenţate iniţial de burghezia naţională. în această atmosferă, Anglia a anunţat încă din august 1917 nţia introducerii în India a unor noi reforme politice. Propunerea lor concretă a format obiectul faimosului raport Montagu-Chelmsford, din iulie 1918, care prevedea dezvoltagraduală a unor instituţii de administraţie autonomă, la ni vei provincial. Chiar şi în provincii însă, anumite atribuţii, ca de pildă menţinerea ordinii (deci controlul aparatului poliţienesc) şi lucrările publice rămîneau de resortul puterii centrale 1. S-a recunoscut despre acest raport că el cuprindea „tot ce se putea face mai puţin, faţă de aspiraţiile politice ale indienilor" 2. La o lună după apariţia sa, o sesiune extraordinară a Congresului naţional, luîndu-1 în dezbatere, 1-a declarat nesatisfăcător. Cu această ocazie, aripa moderată a Congresului, care s-a pronunţat pentru acceptarea reformelor, a părăsit partidul, formînd Federaţia liberală hindusă. Cu toate deficienţele recunoscute şi în ciuda respin gerii sale de către cea mai importantă organizaţie politică a poporului indian, raportul Montagu-Chelmsford a format baza
1 CHBE, III, p. 13 ; Gr im a l , op. cit., p. 93. Edwin Montagu era secretar de stat pentru India, iar Chelmsford — viceregele de atunci. 2 CHBE, III, p. 13.

350

ormă a guvernării Indiei", adoptai de pariata 1919. Această lege a inaugurai sistemul aşa-iici", adică al împărţirii sarcinilor administra-între autorităţile engleze şi vîrfurile societăţii

• si erelor dominaţiei imperialiste în Asia r.i.uic, exceptînd teritoriile ocupate ,mai înai t i n i u după 1895 obiectul expansiunii făţişe, prin i i posesiune, din partea Angliei. Ea a fost însă ,1 în toate momentele împărţirii Asiei în sfere icepînd cu vasta arenă pe care şi-o disputa cu i r n \ ă statele imperialiste — China. irie 1898, Salisbury tplănuia un acord cu Rusia, rţire simultană a sferelor de influenţă între itît în Ghina, eît şi în Turcia. Aranjamentul nu însă în această iformă, deoarece Rusia n-a chestiunile Extremului Orient de ale Oriennparea Port Arthurului de către Rusia, Anglia imîn aprilie 1898, cedarea iportului Wei-hai-Wei, iar im următori, profitând şi de izbucnirea şi înăbuşirea lor 2 , şi-a stabilit ca zonă de influenţă valea î, prin aranjamente succesive cu Rusia şi I ic 1899 şi octombrie 1900)3. ind-est, Anglia a încheiat în 1896 o convenţie ii i limiitîndu-işi reciproc sferele de influenţă în Siam i '/.una mai întinsă şi poziţiile mai importante în ii M I . i a ţării reveneau Angliei. în cadrul convorbirilor Li încheierea Antantei cordiale din 1904, ambele ia problema „armonizării" intereselor lor recii n i l i . i în timpul primului război mondial, vezi şi Demani ■■: pp, 227, 238—239; Vsemirnaia istoriia, VIII, pp. 432—435. i site, de fapt, o denumire improprie, încetăţenită în istorioi n . i din cauza unei înţelegeri greşite a numelui mişcării; în i : Yi-ho-t'uan = miliţiile justiţiei şi concordiei. Cf. G. G. H. ni < i, Le mouvement des Boxeurs, în „Revue Historique", lom. CCXXXI, p. 388, nota. n 0 II t, op. cit., pp. 234, 292, 312. 351
pi.it.

proce îm Siatn l. Printr-un tratat ultei cu Siamul, în 1909, Anglia a impus protectoratul ei asuprn unor stătuleţe din peninsula Malaoca : Kedah, Perlis, Kefantan şi Trengganu 2. Tot Chinei i s-a impus în 1906 aoceptarea unei separaţii de fapt a Tibetului, după ce cu doi ani înainte detaşamente anglo-inidiene pătrunseseră în Lhasa, sub pretextul liniştirii unor tulburări 3. în Afganistan, influenţa britanică a atins unul din punctele sale culminante prin tratatul din 1905, încheiat cu emirul Ha-f bibullah, care supunea controlului englez politica externă a' ţării. în timpul primului război mondial însă, această influenţă a început să scadă. Afganistanul, profitând de conjunctura generală, tinde să-^şi recâştige independenţa deplină 4. Persia, prin descoperirea resurselor petroliere din sudul ei, a început a atrage cu insistenţă plasamentele de capital britanic, urmate ide aceeaşi operaţie diplomatică a delimitării sfe relor de influenţă între marile puteri. în 1907 a fost stabilită o asemenea împărţire a Persiei, între Anglia şi Rusia. O mişcare pentru apărarea independenţei a fost înăbuşită în comut de irupele celor două mari puteri, instituindu-se în fapt, dir 1909, un protectorat ruso-britanic. Spre sfârşitul primului război mondial, pentru a-şi crea o bază de intervenţie împotriva regiunilor transcaucaziene ale tînărului stat sovietic, imperialiştii englezi au ocupat întreaga Persie ; trupele lor s-au re tras abia în 1921 5. Canada : erupţia demografică şi economică a vestului Sfîrşitul veacului al XlX-lea şi primele două decenii dir secolul al XX-lea au însemnat în istoria Canadei o perioadă echivalentă cu ceea ce reprezentase în istoria Statelor Unite
Ibidem, pp. 256 şi 353. S a u l Rose, Britain and the South-East Asia, p. 53 ; K e n n e d y, A History of Malaya, p. 245. 3 A l a s t a i r Lamb, Britain and Chinese Central Asia. The Road to Lhasa, 1767 to 1905, Londra, 1960, pp. 302—303. 4 H a r d y, op. cit., pp. 278—280, 282. 5 Ibidem, pp. 276 şi 281. Cu privire la rolul Angliei în Persia în anii 1907—1908, vezi şi V. I. L e n i n, Material inflamabil în politica mondială, în Opere complete, voi. 17, pp. 180—183.
2 1

352

al . în măsură egală. se I i ule-" 4. I r i c d.i şi mdiile di 11. ' liangle. repre-ii MI străinătate 3.U. . comandantul englez al armatei denii: ioneze... i !■ mu <l<-a fi repede dizolvată în in i ai Kiuri prin unirea Canadei cu S. mul canadian s-a creat un deparlăspunzînd unui curent de opinie . u r i .luni politice între Can. op. După cum se exprimă Moinei relaţiilor Angliei cu domi-iinperializa» serviciile naţionale..ul.A.. rit pp '08—209. sloi forţe de atracţie contrare..politicii ezi robleme principale : relaţiile cu metropola i r . tendinţe de fuziune i. pkale.. în contextul UI |-reluarea de către trupele sale a li I itoriul ei. Ultimele intensifică penetraţia lor ecouiude lla rfîrşitul primului război mondial in v i l i u re de peste 2 miliarde dolari 2.lirijarea acestor afaceri de parlamen. pentru că manifestase inii <\c război federal. 238. încă de pe atunci a în-i dreptului Canadei la. )ffiice. Î Ş I considerent ca si la sfîrşitul II I.1 nadei în sfera de interese a capitalismui. înainte. i franceză rezistă energic înclinării nii i l m .. care se reflectă şi in raportui i i . Absor. în conduita nadii ic is-a cristalizat şi mai mult aspi' ni i i i d iprin conceptul de „alianţă rămăşiţele raporturilor de suboradrul imperiului. Iminire 1895 şi 1918 SÎnt acoperite în propor1 i 8 '"/o) de mărfurile americane. Citat după Demangeon. p. S-au ventil ali- .

Tendinţele spre uniune au fost favorizate de asemenea d dezvoltarea comunicaţiilor şi stimulate de apariţia Genmanid Statelor Unite şi Japoniei în calitate de competitoare ale îrj părţirii Oceanului Pacific. în timpul primului război mondial. p.pe frontul de vest. au conta buit şi la concilierea treptată a intereselor diverse care împiţ geau Noua Galie de Sud către o politică liber-schimbistă.prezece ani de guvel nare. dn\ I r. care au atras ia drepturi politice noi alegători. N-au fost. >ma 1 2 G i r a ud. Australia şi Noua Zeelandă Evenimentul principal în istoria Australiei şi Noii Ze\ lande. remarcaibilă sub multe aspecte. faptul a avut loc o dată cu crearea unei £ deraţii a coloniilor de pe teritoriul ei. canadienii n-au accej tat să vfindă grîu Angliei decît în condiţii convenabile. tn Australia. denumită de unii şi „cel 100 de zile ale Canadei" 2. 1 când restul coloniilor erau protecţioniste. a fost ridicarea lor la raJ gul de dominion. particularist. nici progresele lente ale d mooraţiei. mai ales în ultima ofensivă g nerală (4 august—11 noiembrie 1918). 755. Din 1886. pe plan militar. Wilfrid Laurier a trabu să demisioneze. CHBE. probabil. Tendinţele unioniste dintre coloniile ad traliene se afirmaseră progresiv în ultimele decenii ale secolj lui al XlX-lea. reprezentam guvernelor coloniilor se întruneau aproape anual.Pe de altă parte. ale cărui dezbateri. 356 . o naţiune". realizînd deviza : „U continent. la începutul veacului nostru. datorită negocierilor duse de el cu Statele Unit care i-au atras acuzaţia de a anexiunea Canadei acestea 1. VI.. mai întîi ţprintr-o anume uniformizare intrj dusă în legislaţia şi administraţia lor. p. cit. printre altele. op. lipsite de urmări în înfrângerea coj servatorismului local. To odată. corpul canadian a adus o contribuţ importantă . 127. în 1911. într-un coj siliu consultativ.

şi campania trupelor engleze. în vreme tratatului amintit. Rezistenţa lor organizată ni noiembrie 1917. rezistă l. au realizat acest plan în anii lucind suib influenţa sau directa stăpânire a it l nj I'. Irakul. în funcţie de interese. '. Imperial Idea. în legătură cu Imperiul britanic în pri-i . a rămas Franţei 3.. . . i s-au menţinut trupele germane din Africa da «le Lettow-Vorbeck. urm.. pînă în luna " ' I I . 361 .. Insulele aparţinând Germaniei în in sînt cucerite în colaborare.i începutul anului 1916. Camerunul..tei contribuţii şi a diversităţii datelor .. iS—622. i. t i " I'M6.im i le metropola lor.. i l .. p. De i^Idă : care a fost contribuţia impe< aliaţilor ei ? ilustrat complet prin cifre. australienii şi neozeelandezii insulele Samoa de vest. i cucerit -destul de uşor coloniile germane.. iar detaşamente izolate au IM iluipă încheierea armistiţiului generali1. viitoarea Iordanie.. ini i i diminuate. care fură trecute sub adminisii Noii Zeelande. de trupele japoneze şi australiene. Revolta arabă. l i .inbrie 1914.". alături de japonezi.Dispunfnd de superioritatea iiIoi<i >i g resurselor imperiului. în schimb.. Uricii germane de sud-vest de către Uniunea i încheiat la 9 iulie 1915.. 608—622. încu-iM-itamiei. în teritoriile aparţinu i Imperiului otoman 2. Colonia igermană Togo. • fîrşitul lunii august 1914.. iltc probleme mai interesante.i din anumite ipuncte de vedere. la ocuparea portului M ie germană. la care merită să I ipuns. întărite Ltăţi octloniale. e dificil din cauza ni. .. din Africa de i merită în aceeaşi lună . un detaşament britanic din Wei-haipat. 164 şi . aşazisuil tratat Sykes^Picot — un „exer-" — a împărţit anticipat zonele de influenţă în Orientul Apropiat.ulcstina.

primele două respingînd-o. reprezentând numai -cheltuielile militare propriu-zise. Legile de ireonutare obligatorie. dar şi pentru „o serie de întruniri ex-J traordinare ale Comitetului de război". M. Ţinîrad seaima de faptul că. Australia. legea a fost supusă unor referendumuri succesive. 862 milioane de lire sterline. * Ibidem. pp. atingînd pe cap de locuitor. 179. Borden). cifra de mai sus trebuie de cîteva ori multiplicata. Hughes) au fost invitaţi cu începere din 1915 la! unele şedinţe ale cabinetului britanic şi ale Comitetului dej război. Ca urmare a acestor întrevederi. op. apoi cel al Austra-j liei (W. ceva mai uşor aplicate în Africa de Sud şi Noua Zeelandă. pp. 641—642. premierul englez Lloyd George a invitat pe primii (miniştri ai tuturor dominioanelor la Londra.inelc (Canada. războiului şi constituia un element principal de susţinere al acestuia. p. în Canada s-au înregistrat acte de rezistenţă pasivă . obligate să | participe la război. 2 1 362 . s-a constituit Corni-' Ibidem. în unele din ele. valori mai: rid icate daoît în metropolă 3.. Pe plan financiar. Situaţia excepţională creată ide război a constituit un element care a favorizat consolidarea aspiraţiilor dominioanelor spre staibilirea unor raporturi de ega'litate în drepturi cu Anglia. 633—634. dorninio. dominioanele au adus o contribuţie de. La 20 mamtie 1917. Ele au avut peste 200 000 de morţi *. 643 . în primul rîndl India. întreaga economie era destinată.la irecrutare şi chiar răscoale locale 2. Ibidem. pentru] o conferinţă imperială. în timpul i ostilităţilor. au întâmpinat rezistenţă în Australia şi Canada. direct sau indirect. întrucîtva şi cu celelalte colonii.In cei ipatru ani de război. în Australia. cit. I )atoria publică a tuturor dominioanelor a crescut de cîteva] ori. j pentru a avea o imagine cu totul aproximativă despre datoria pe care Anglia a contractat-o (faţă de coloniile sale. D e m a n g c o n. care au durat şase săptămâni. Importanţa acestei contribuţii a imperiului la război a obli-j gat Anglia la mai multă condescendenţă în relaţiile sale cu] dominioanele. Noua Zeelandă şi Africa de Sini) împreună cu India au mobilizat în total aproximativ 2 750 000 ele oameni. Primul ministru al Canadei (R. p.

icter de excepţie al relaţiilor interimioeriale. trebuie să se ţină permeiul acestei optici.război. în apriroloniile — pe unele le crease ea însăşi. într-un sens. mele către o modificare a structurii politice a „Trebuie să se schimbe ceva". Tbl Concept of Empire. it în conformitate cu interesele sale ecoI )upă încheierea primului război mondial. cit. cuprinsă în cuvîntul Empire. aceasta înseamnă IM -nMlui" imperiului. declara miI urnei Curtis. ■ M i e I'. i(n IM . pp. că perioada anilor 1914—1918. 631—632. organ din vara anului 191S a avut chiar.iioarea observaţie : „Spiritul de orgoliu naboiul e în curs de a-1 dezvolta poate foarte 'iiil iţii psihologice pe care voi. pregătirea tratatelor de pace *. Sugestia MiMimitate liber consimţită de naţiuni egale în I" i l. i i imperiului şi al consultării în vederea i (I în problemele polii boi. format din II membri : X <lin partea i partea dominioancloi. UJI termeo acela de Commonwealth.uută de ministrul sud-african Smuts. ca . I. pp. 389—394.Op. 363 . pp.. mai adîne în orice caz dispariţii a unui termen. aşadar. exprimat de i lor conducătoare. întregul edificiu urma moi. ci ca de al căror punct de vedere. cu rolul COOraonării . I I . 323 şi 327. nlcra. menit să înlocuiască M i t r e . >i paralel cu aceasta fundase un vast orgaii r. în Marea Bririţi şi si orienteze evoluţia imperiului în sensul mai i-ii'nînd decît al centralizării" 2. Iar premierul canadian Robert n.

PARTF.A AlV-a DECLINUL .

atinge milioa/ne de kilometri pătraţi. rotunjită prin anexarea părţi a fostelor colonii germane şi a teritorţinuseră Turciei în Orientul Apropiat. l i n i a r e a popoarelor subjugate de colonialism . cînd î! i pol eon.le s-au resimţit în evoluţia Imperiului brii umpănă valoarea victoriei militare dobândite. I i primejdios rival în lupta pentru reîmpăr. războiul agravase mizeria şi nemulu <atît mai mult în mijlocul acelor colectiîmpinse în conflict pentru interese străine.CAPITOLUL I IN RĂZBOI LA ALTUL (1918—1939) inului război mondial a aşezat Imperiul briu.sa.1 nul britanic ar fi fost îndreptăţit să respire ■ i a înainte cu o sută şi ceva de ani.nţă şi împotriva dominaţiei străine. Suprafaţa . războiul lăsase urme adînci în viaţa r. itate de scăderea nivelului de trai se în.nei epooi contradictorii din dezvoltarea sa. \ictoria dobîndită de Anglia şi de aliaţii ei Iiismului german a însemnat debarasarea mo-nI . i în dome. cu peste 400 mi i e însă.

Burghezia şi ml din tăriile coloniale făcuseră progrese sub raiJ conştiinţei ide clasă. Iar contribuţia economică dezvol• I i<I. IH>Î a imperialismului. în ansamblu.i politicii tradiţionale a metropolei. aparatul său de reprel>ite în urma efortului de irăzboi. chiar şi în ilc puteri înving ătoair e. branşe inIntl..ui totodată pe cele vechi. Victoria Revoluţiei iKinbrie a constituit un exemplu pentru lupta lahi şi naţională a tuturor popoarelor asuprite.. mult înainte.MI mai favorabile de desfăşurare.. 367 . ibuţia lunană la oare coloniile fuiseseră supuse crease popoarelor acestora efective militare instruite.

Anglia oscilează. Pe lingă factorii amintiţi mai sus. cositor. tnangan. Anii care i-au urmat stau sub semnul unei şi mai mari incertitudini. Dar aparenţele. sistemului capitajist ou d-a reuşit decît o stabilizare relativă. 1 III-a. trece de la excese de duritate la menajamente şi concesii. cacao. fier şi oţel. Imperiul britanic face încă o figură de mare. caracterizaţi prin recesia econo mică provocată de consecinţele războiului. care reizbucneşte în altă parte. p. Nu mai sînt căutările suverane ale celui sigur de forţa sa.Tratatele de pace imperialiste din 'M9 1920 n-au putut crea stabilitatea dorită de autorii fii iarii lor. tratează cu coloniile turbulente. ed. 1963.inilor de avînt revoluţionar de ipînă da 1923. Hubert Deschamps. oricît ide extraordinare. cauciuc. zahăr şi 15% din producţia de grîu. Stabilitatea şi unitatea sa economică şi pdlitică sînt afectate profund. întreruptă de criza mondială din 1929. ci calculele înfrigurate ale unor soluţii de salvare. suportă tonul imperativ al dominioanelor. bumbac. cărbuni. dină. o treime din de aramă. în aceste împrejurări. unt. a . înăbuşă într-un loc o răscoală. în urma .şi luptelor revoluţionare. El furnizează jumătate din producţia mondială de orez. In 1939 în cuprinsul său trăieşte uin sfert din omenire. el deţine sau controlează o parte apreciabilă a producţiei mondiale de petrol1. îanşală. a pregătirilor febrile pentru mn nou război imperialist de reîmpărţire a lumii. în Orientul Apropiat şi prin capitalurile plasate îm diferite părţi ale lumii. trei sferturi din cea de aur şi nichel. apar oontradicţii chiar între puterile învingătoare. de foarte mare putere. caută forme de reorganizare. iun alt moment de agravare acută a multiplelor contradicţii care îl macină. ceai. La fin des empires coloniaux. dar a alimentat şi tendinţele politice cale mai reacţionare. came. precară. an dauna celorlalte. 30. tinzînd spre formule superioare de integrare şi dominaţie. Criza a dat un mou avînt . fiecare aspirîmd ila avantaje economice şi teritoriale. Paris. Ideea imperială e imai mult decât în defensivă : în retragere.

generalul Smuts — s-a încercat • le reîmpărţire a coloniilor. au avut ca mandatari NOII. 369 . ii ni S.iţiile cunoscute ale domkiioanelor la dreptul ■ II 11 «• în politica lor externă. în teritoriile sub isă instalarea ide baze militare.< i n u t i l .Tratatele de pan ni fapt semnificativ pentru evoluţia raporturilor i imperiu se profilează cu ocazia Conferinţei de li Paris. Africa de Sud şi India cu cîte doi reprei r Noua Zealandă ou unuil. şi interesul i un număr sporit de voturi pe care să poată i l t ă parte aceste precedente au fundamentat . fostele teritorii otocoloniile germane din Africa orientală şi . A fost. I I I . interne şi cu puteri.i nord de ecuator le-a administrat Japonia. Hului de ila Versailles.in fost ^respectate şi că Imiperiul britanic a tins i i i ■ Ic l. it. poziţia lor de state suverane.i .. Dominicanele îşi confirmă şi „tic i n i e " . După lungi discuţii şi tatonări. pţia Camerunului..i mai adăuga că prevederile regimului ii ..uiiDa de vest. şi de repnii ilc Sud. mica parte.I mandatelor — formulă elaborată şi susţinut. >prin adoptarea aşaţi. separat de Anglia.I Zcolaindă1.. Wilson.i fostele colonii germane şi teritoriile opiat care aparţinuseră Imperiului otoman i de anexiune sau de instituire a unui pro' atribuite administrării Societăţii Naţini «vei sa îndeplinească această sarcină prin manire ale unor asemenea mandate urmau a le i rolul Societăţii Naţiunilor. evident. I de sud-vest a trecut sub mandatul Uniunii insulele germane din sud-vestul Pacificului. din care a înglobat NiItkti . Dominioanele sînt Naţiunilor. mai ales cu Franţa îşi Statele Unite. I'" . suprafaţa mai mare luînd-o Franţa.i dintele Statelor Unite. în această formă. domi11iiIia sînt admise ila tratative. Ele au mate direct faţă de Societatea Naţiunilor. |.. Potrivit acestei .

întreţinută pentru a abate atenţia de la substratul imperialist al rezolvării marilor probleme internaţionale.război mondial îşi încheierea tratatelor de pace accentuaseră diversitatea Imperiuilui britanic. ci luptei 3« eliberare care s-a dezvoltat în ţările şi teritoriile de sub mandat. caracterizate prin arta compromisurilor. Reorganizarea imperiului Sfîrşitul primului . din Egipt şi Sudan până (în India 'de nord. spre a combate impresia că Anglia susţine .politică prqpriu-zisă. a îndemnat clasele dominante engleze la punerea în scenă a unui nou act al politicii lor. In structura sa politică internă. din mai multe puncte de vedere. în sfârşit. avîmtul revoluţionar care «e manifesta şi sub forma luptei de eliberare naţională din colonii. trata teritoriile respective colonie. a cărei bază religioasă nu va întîrzia să evolueze către i fluenţa ou mişcarea . jenant. la care Anglia îşi dăduse largul său ! urs. diferenţiate. principiului autodeterminării popoarelor. prin îmbinarea rigidităţii şi supleţei.spre a.autodeterminarea numai acolo unde inu-i lezează interesele. Concepţia imperială britanică se contrapunea. în subsidiar. 370 . da rândul lor. faptful sau s-a datorat autoritiţii iaţii Naţiunilor sau respectului pentru angajamente ilegal contractate. cu cît războiul purtat împotriva Imperiuilui otoman lestrămarea acestuia. necesitatea de a întreprinde un pas şi pe arena imperiului. atirugînd din plin posesiunile britanice. Element cu atît mai redutabil. răspândite omogen. Un alt element nou : prezenţa masivă în interiorul imperiului a popoarelor musulmane. după autoritatea care ile administra direct : Anglia sau unul din dominioane. în jurul căruia „Cele 14 puncte" ale lui Wilson şi climatul în care se desfăşuraseră tratativele de pace făcuseră o colosală publicitate. animase un spirit de protest şi de solidaritate musuliă. alături de dominioane şi colonii se introdusese noţiunea nouă de teritorii sub mandat. iprin tactica reformelor temporizatoare. pentru libertatea ji unitatea lumii arabe. în imăsura în care cele stabilite iniţial au trebuii puse îm aplicare. Se simţea. în cadrul dreptului internaţional.

l. i i | > r i u l ă din 1921 a avut loc în atmosfera l'ortni dominată de opiniile şi interesele n ui dominioanelor.... I ..... i . ii o delegare către un organ de conducere I.1 muie ale acestui proces s-au succedat destul i aiul Smuts anticipa asupra caracterului „Sîntem un sistem de naţiuni. .ne încontinuu din . B e n n e t t . p.. 171 mai aproape de punctul dincolo de care intere- ilor încetau. Acestea erau dominicanele. ci .cralian Hughes spunea : „Multe persoane .. I ic vorbesc despre o constituţie imperială. . ce evoluează prin i către noi destine" *... mai metropolei. 371 .. cit. 187. op. caută să-şi larme într-un consorţiu. prin .. ormă politică imperială în condiţiile de după primul lundial era normal să se îndrepte către concilierea i metropolei cu acele componente ale imperiului care iiujoru perspective de a rămîne în cadrul său şi a fi nsolidarea lui. Ulii li ....partea dominicanelor. coni op. arabi şi dominantă se regrupează. inoile wve : c«le mai stnîns legate de metropolă \ iilor de capital şi a relaţiilor cornerul ilo dezvoltare şi structura lor de clasă. I m atribuţiile guvernelor din domkiioane.II . i l r a realiza o federalizare a inuperiulu!.un sistem ân mişcare. l'i. contradicţii de ineînlătiii.ii I i ce se contura la orizont după primul i fel sub semnul polarizării intereselor puri de popoare şi state aflate sub In raţa intensificării tendinţelor spre 'U'lor de milioane de hinduşi. care făcea ca între dominioanc de ifapt. .. prin .olewiii.. Operaţie re-i ea răspundea dezideratelor vechi de 11 II in. Răspunzînd pro . cit. 389.regimul politic privi-. Un sistem de state. Nu un < de state şi naţiuni.pornjte zgomotos şi apoi oprite pe in frîi n i i . p.tradiţiile şi sentimentele de-lond etnic comun.

ci şi considerente legate de punctele de vedare ale dorninioaaelor.. pp. Ele evocă dominaţia şi supremaţia. învestit ou puteri asupra diverselor părţi .in acela de „Commonwealth". p. de pildă. mai i abile. 188. ceea ce se iniţiase. Demangeon.. isub rezerva de a avertiza în prealabil metropola. cit. sub forma creării Comitetului limperial de război. p.. în (noiembrie 1926.. La conferinţa imperială din 1921 s-a adoptat hotărîrea ca . 372. Asigurarea unei depline libertăţi pentru fiecare parte «garantează unitatea spirituală care ne leagă pe toţi. p. op. stăpînirea unui stat -superior asupra vasalului" 4. în martie 1917.struită după un plan logic. ca a admis că orice guvern din imperiu iare dreptul de a încheia cu alt stat un tratat de orice natură. Principiul relaţiilor între Marea Britaoie şi dominioanele sale este libertatea de acţiune" *... cit. dictat de împrejurări excepţionale. cit. Domiinioanele erau mai puţin interesate de politica europeană. modelată de timpul şi circumstanţele în care am trăit.. ilogice. sau acele dominioane care ar putea fi interesate 3.. ~ Ibidem.ale imperiului. Conferinţa imperială din 1923 a marcat un nou punct. existat vreme de secole fără aceste lucruri. op.. Ble visează um Consiliu Central. Ele uită că imperiul a. Fundamentul unităţii sale este completa autonomie a părţilor eare-1 compun. la problemele Pacificului dedît ale Europei. ■iu înclinat politica engleză către o îndepărtare oarecare de complicaţiile vechiului continent2. op. a 3 1 372 . Se transforma astfel în sistem permanent. 28.pe viitor politica iganerală a imperiului să fie stabilită în acord cu avizul domiinioamalor. o mouă conferinţă imperială a dat o baza puternică transformării structurii constituţional-juridice a imperiului. 4 După C o x. Faptul nu putea isă rămână fără consecinţe adînci. „Cuvintele imperiu şi imperial — spunea lordul Miilner — sînt în multe privinţe nefericite. Trei ani mai tîrziu. H a r d y. 182—183. de obicei citate ca motiv în analele diplomatice. Nu numai fricţiunile cu Franţa îin jurul problemelor germane. ân locul t* estei structuri empirice. Cel mai bun mijloc de a distruge acest puternic imperiu este să te ocupi de constituţia lui. âneepînd de ila suprimarea termenului însuşi şi înlocuirea sa pr.

în ultimă instanţă..i asupra domimioaneilor decît la cererea in* i un dominion nu putea fi angajat la acceptarea li .. Gr im al..11 (■ .. unite însă prim supunerea coroană şi asociate liber.. p.witcrioare. de fapt. i Zedlandă. 354 . au încetat ia se mai numi domi-. . .t regim după primul război mondial (1921).Ii I numiţi de celle din urmă.Ic ordin internaţional decît ou consimţământul i i '■'. protectorate şi teritorii sub mandat... Termenul de Conumonweakh se aiplica grupu-. citt CO .. egale : un fel subordonate una alteia în vreun aspect interne sau externe. A Short History. . . rmă astfel impresia că reforma imperială 'de după oi mondiali a reprezentat. defimitivîind reforma imperiului. Dominioanale erau autorizate a proixiiMtoritorial. o în . ca membri ai Cole Naţiuni" 1.im'bilul politic format din ţările CommonColonii.orc va continua însă a se numi „al dominioanelor" l deveni „Minister pentru relaţiile în interiorul Com373 . i i adoptat ca bazî a relaţiiloi dintre A. el va reprezenta corauJ englez. cit. Canada. i i i i > n î m l o controversă de durată. n.i i 11 dificultăţile şi răspunderile Angliei în doIII. Imperiul [britanic" se va înţelege de atunci . .nglia şi ■. Irlanida 3 şi Uniunea Sud-i.di I iniţia lui Balfour.. p.ua pe motiv că ar fi fost în contradicţie cu im Britanii. op. înN. i . o lege votată în parlamentul unui dominion in ilul. i .ivi-au guverne responsabile : Marea Britanie.iţa unor onome în cadrul Imperiului (britanic. ca un fel de repreul Statut de la Westminster a consfinţii . Nici o ilege britanică nu-şi 1 11111. s-a hotărît n'ral al fiecărui dominion să fie numit conguvernu'lui respectiv . . I I . II. Forai de legătură între iguvernul ioanelor urma a fi constituit de înalţii co.

minaţia asupra imperiului. Soarta acestora. aspiraţiile spre libertate pe care şi ele le nutreau erau trecute sub tăcere. dezvoltarea bazei sale economice. rămîneau pe un plan de inferioritate politică şi lîcă. p. 1951. In subteranele Imperiului : o incursiune în economie Pe fiecare treaptă a evoluţiei sale. a cărei concurenţă e folosită pentru reducerea nivelului de trai al muncitorilor din Marea Britanie. de suprastructură. asupra eforturilor de a-1 reorganiza. O judecată de valoare asupra evenimentelor prin care trece imperiul după primul război mondial. în lupta lor pentru organizare sindicală şi politică. In sine. perspectivele Jor de viitor. ( ptate de la acest regim. Congresul trade-unionurilor. întrunit la Scarborough în 1925. 159. în ultimă instanţă. mergînd pînă la dreptul separării lor complete 1. creînd i orul său iun grup de state privilegiate în raport cu altele. 374 . Rezoluţia apăra prini t l dreptului tuturor popoaredor din imperiu la autodeterminare. Congresul şi-a exprimat opoziţia sa faţă de imperialism şi a decis să ijine pe muncitorii din întreg Imperiul britanic. precum şi de mană de lucru ieftină şi neorganizată. a adoptat cu 'imensă majoritate de voturi (3 082 000 contra 79 000) o rezoluţie care constata că dominaţia guvernului britanic peste popoare nebrkanice este o formă de ex. Imperiul britanic. această realitate ar fi trebuit să constituie una din forţele sale de coeziune. către substratul intereselor care pretind şi încearcă menţinerea lui. în perioada de efervescenţă a proiectelor de reformă imperială şi totodată într-unui din momentele de remarcabil avînt revoluţionar. clasa muncitoare britanică s-a ridicat cu hotărâre în sprijinul popoarelor subjugate de imperialismul englez. a oglindit.' ploatare capitalistă. ce are drept scop obţinerea de surse de materii prime ieftine. Concentrarea sub un control 1 După R. deşi aveau o populaţie mult mai numeroasă. Bucureşti. nu se poate dispensa de o privire în adîncime. fenomen politic. P a 1 m e D u 11. Criza Imperiului Britanic. Economia imperiului e dominată de marele capital monopolist.

precum . prin sucursale ca iiipany". prin eliminare.l american în coloniile britanice nilioane de dolari în anul 1912. înfiinţată în 1929. p. în Canada. 375 .ila investiţii şi profituri — între soii ic si franceze 2.e. o înfrîngere a i p i i a l englez. între 1926 şi 1930 media se la peste 50 de milioane de i. deosebirile de componente.i . e sesizaI ie pildă. care n-a reuşit a-şi păstra i vastele terenuri petroliere din fostele proHIui otoman. 22.< i. I . Capitalul ame. Cf. iar Nigeria o mare ulei de palmier. unor capitaluri de milioane de dolari. în baza că■ iK -1C . 340. rămânerea unora în urma decurge din interesul monopolurilor de a i unui ile de producţie care oferă uin maximum Umilever" se implantează după primul lonomia Africii de vest . Coasta de Aur devine. în fond.l i a sa de afaceri comerciale ou Africa ii duliei ra/boi mondial. lor potenţial de unii ri'iit însă.i fost luat cu asalt de marile trusturi In 1928. el acaparează i ii i ore a fructelor şi seminţelor oleai . la sute de milioane rropiai . în special americane. p. în această perii'ortatoare de cacao din lume. I . cel i un l i . Penetraţia în Imperiul i iine.de prospecţiune şi exploatare. p. itiţiile de capital american depăşesc pe ■ i ii. a însemnat. în realitate.lirelor multiple ale vieţii econom . Im pire by Treaty. metodele de exploatare lonopoliste au conservat şi chiar au accentuat burii economice a imperiului. între 1910 şi 1914 exportul de Im Uniunea Sud-Africană era în dr dolari anual.. î i u i c reprezentanţii acestora a survenit un • ■ ' ' l i . ine de dolari în 1931.4 U '1 Achnacarry din Anglia. 45.

stimulate în timpul primului război mondial şi de 'necesităţi strategice. metropola e confruntată de o dilemă insolubilă : interesele ei i-ar pretinde. iprin aceasta. economiei coloniilor britanice caracterul unei dezvoltări mai complexe. Anglia a avut nevoie de stimularea în imperiu a anumitor forţe de producţie.umi protecţioniste de 35% în Africa de est şi Uniunea Sud-Africană. menţinîndu-le astfel în înapoiere şi puoîndu-le grave probleme. 3. Nortb 376 .. ele au adînoit dezvoltarea lor unilaterală. El le-a conservat în mare parte. în ansamblu. Investiţiile de capital. mai subminată de contradicţii.războaie mondiale. Mai mult: după cum constată recent unii cercetători. pp.unitate economică „penitru sine". iar dintr-altul să le frîneze sau să le distrugă. pentru a contracara. is-a înregistrat o sev iţă japoneză. Brebner. se relevă din ce în ce mai ireconciliabilă ou interesele coloniilor. p. îndreptate împotriva invaziei de mărfuri japoneze "-'. Baza sa economică e tot mai şubredă. cit. 2 S î k. II. a unei anumite dezvoltări economice şi sociale. Dar din punctul de vedere al fiecărei colonii în parte. 238. să dezvolte în continuare aceste forţe econo-. au dat. persistenţa dominaţiei coloniale britanice. Pe itărîm comerciali. capitalul monopolist n-a distrus în colonii relaţiile de producţie şi instituţiile sociale perimate. el află aliaţi în exploatarea şi ţinerea în supunere a popoarelor din ţările coloniale 3. ceea ce a dus la instituirea. în perioada crizei.16 miliarde dolari. ca instrument al marelui capital monopolist. 144—146. cit. Concluzia ce se poate desprinde este că. Ajunse acestea pe o anumită treaptă. 1 Atlantic Triangle. op. Cf. între 1931 şi 1933. mico-sociale. 138—139. flagrantele inegalităţi între sectoarele şi ramurile economice. dintr-un punct de vedere.. în „dumping".cele engleze1. a onor v. 3 Gouber-Miller. pp. iîn intervalul dintre cele două . din Egipt până în Afj iud. In elementele sociale suprapuse ininplet aservite — feudali locali sau burghezie „compradoră" — a căror existenţă capitalul monopolist încearcă să o iţină. în 1933—1934. dezvoltarea burgheziei naţionale şi a proletariatului. considerată ca o . op. Pentru a putea exploata avuţiile coloniilor.59 miliarde. faţă de 2.

i . cuprinzînd în prm.l. l i u l . în posibilităţile sale de desul i . devenea mijlocul i plaţilor. i i ă cu circa 25°/o.de altfel. i.U.ndu-le introducerea culturilor des-ilczvokînd. II uli importante în această direcţie a fost etalonului aur.sale ifaţă de interesele britanice. i . «căderea rapidă a rezervelor de am l i c i nu mai putea fi obligată. Necesi■I-iitru comerţul în afara zonei.. i l i . în sensul menţinerii coeziunii sale i I n .i capitaliştilor din toata lumea în l< supraproducţie. le erau • mă la concurenţa unei anumite sume 377 . ale prăbuşirii preţurilor.i lor se afla în mîinile diverselor societăţi l'opulaţia şi-a văzut agravată mizeria. 11<■ i rezervele de aur şi de valută. i la.Criza economică mondiala difl 1929 1933 şi urmările sale pentru Imperiul britanic crizei economice din toamna anului 1929 a nai mult baza economică a imperiului. în I I C'l'ol. Au reieşit cu toată vigoarea i l i n Ar exploatare care răpise coiloniilor orice Mii|>imî. adîncind I' din cadrul său. Portugalia. Anglia şi-a intensificat brusc ofen-i|" ' " i " "i mim. devalorizarea lirei ■ i u i valutare a lirei. statele scan. în cadrul zonei valutare posesiunile britanice erau obligate să de\ 11 -. Criza a atins grav coloniile. i îui aur. n i i l i i i aur s-a făcut pentru a împiedica. de pildă în industrie. .. de drept. . u ii .i ailte ţări.... munci. i i .^ l .• i u c i l i .i breşe ad&nci în economia imperiului. exclusiv i " ţ ' l<spi-r. ni ori s-au ales cu salarii reduse la mini liaotic al umor interese ce se disputau la i New York. legate de acesta prin re-• i (de pildă.

oare instituia o taxă de 10% ad valorern pe toate importurile. a legăturilor tradiţionale cu Anglia . ed. Paris. Ţările Commonwealthului. Legea tarifului protecţionist a fost propusa de guvernul de coaliţie laburistă-conservatoare Maodonald-Baldwin. 1958. conferinţa imperială de la Ottawa a confirmat acceptarea din partea ţărilor Commonwealthului a noii politici vamale britanice . asupra instituirii unui sistem de tarife preferenţiale în interiorul imperiului 1. adoptată itc cîteva lumi de Marea Brkanie itot în mod forţat. Ea se impunea acum. 1932. E vorba de „moartea liberuluijschimb secular". convertirea oficială a Angliei la protecţionism. un fiu al lui Joseph Chamberlain. din cauza propriilor lor dificultăţi economice. Ea a reuşit să păstreze. în cadrul căruia cancelar al eşichierului era Neville Chamberlain.din valoarea rezervelor de aur depiue. ele au căzut de acord. totodată. au acceptat crearea /. Zona lirei sterline .şi restul imperiului. bumbacul şi lîna brută. adoptat tot în 1931. îl şi în funcţie de posibilităţi şi urgenţă a intereselor. în compensaţie. de la care era de aşteptat principala rezistenţă. generate de criză. înlesnind totodată şi dirijarea investiţiilor de capital britanic în interiorul ei. a IH-a. venea să de confirme. exceptînd grîuil. peştele uscat. 1918 —1958. pp. a încercărilor de transfor-i n. 378 . din pricina crizei. dar abandonată curînd. de. Sernnifi. cam la nivelul de 33—36% din total. consfinţită prin legea din 29 'februarie 1932.caţia vi se înscrie pe linia. în condiţiile excepţionale create de criză. libertăţile tpolitice pe care ele le urmăreau de mult. avînd im rol preventiv şi compensator al unei alte măsuri.anei lirei sterline şi integrarea lor în acest sistem (în afară de Canada). Histoirc des Crandes Puissances. ceaiul. Pe de altă parte. MC a imperiului într-^uin sistem economic închis. facilitate prin tarifele preferenţiale existente. proporţia importurilor şi exporturilor britanice în imperiu. Statutul de la Westmioster. în acelaşi an. 247—248.a fost o instituţie care a căutat să atenueze forţele centrifuge ce se manifestau In imperiu pe plan economic şi în special comercial. 1 M a x i m e Mourin. puternic afirmată la începutul u l u i .

Ceea ce imblu de măsuri logice în conjunctura i . ministru într-un principat indian. upr.crizei în politica economică a Angliei şi a impresia dr con. au de eliberare din India.1 însă o inevitabilă sursă de complicaţii a viitorului. MI ni exporturile ţărilor din imperiu.n. creează i lirei cu intenţia facilitării schimburilor şi Ar si instituie apoi tarife protecţioniste.probleme care s-au ivit Angliei între cele indiale. ed. cal de al doilea — cu tine- lmli. •i l i n i i precise.Br. •nicrnică şi interesantă. în cadrul guvernării imperiului. ii La Crise Britannique au XXe siecle. o sursă de adîncire a neconcor-: metropolei şi dezvoltarea pe o I ncă a aspiraţiei coloniilor spre li iinfirmă impresia notată de Aaidre inului contrar al metropolei şi imde/.voltării lor inegale. fiu i / S .xnume.1 : Mahatma Gandhi ■ li . 379 . iMitestabiile.ibilitate. hand Gandhi 2 s-a născut în 1869. de imposibilitate obiectivă a urmonea ilinii. Lupta ■ iprintre evenimentele remarcaic înţelegerea şi explicarea ei neceIj . r . inscmnind „marele spirit .ca ritm. . Prima e i Liuropei .r . E greu să mu se considere ca atare uri care depreciază lira şi o fixează în aceinijloc de plată îm locul aurului. i activităţii şi concepţiei aceluia . . a revenirii spre o sili ales. i i | > i .i invariabil: Mahatma Gandhi. A . chiar pentru . Im urmă erau alcătuite în aşa fel ca să rne-. i n i.

în ultimă instanţă. Refuză să accepte o astfel de civilizaţie. el a pus bazele unei concepţii politice proprii. India va primi independenţa. de o formaţie intelectuală occidentală. în forme specifice tradiţiiI01 filozofiei hinduse. mumele său . el scria : „Voi lupta pentru o Indie în care oamenii cei mai săraci să simtă că este într-adevăr ţara lor. E drept. Doctrina lui Gandhi exprima. pentru o Indie în care toate comunităţile să trăiască într-o înţelegere deplină" *.1 de onii cunoscut. în construirea căreia ei să aibă cuvîntu! hotărîtor. efl renunţă la profesiunea sa. o modalitate de rezistenţă împotriva Forţelor asupritoare ale poporului indian. Era indus astfel către soluţia utopică a reîntoarcerii -la munca manuală. Din primele sale lucrări. în 1915 a revenit în India . s-a declarat în favoarea spri jinirii Angliei în război. Gandhi condamna civilizaţia modernă. greşelile şi inconsecvenţele sale. Slăbiciunea ei ţfbnJ. El denunţă această civilizaţie ca sclavă a maşinismului şi a banului. cult. 380 .■ 1 După M e h r u. non-violentă şi reîntoarcerea la formele vechi ilc economiei. de pe poziţiile unei morale idealiste. conferind totodată acestui precept şi un sens etic. cu care a căutat a fi consecvent în primul rînd el însuşi. De aci proveneau. integrate într-un cuprinzător sistem de gîndire. pentru o Indie în care să nu existe o clasă de oa meni de sus şi o olasă de oameni de jos. crezând că.. La începutul veacului nostru. schiţîndu-şi ţelurile. 405 -406. cit. ca apărător al drepturilor emigranţilor indieni în Africa de Sud. pp.studiat în Anglia şi a practicat un timp avocatura.unontală era ignorarea luptei de clasă. Gandhi scăpa de asemenea din vedere contradicţiile de clasă proprii ale societăţii indiene . consideriînd-o imorală şi îşi impune o existenţă modestă. el urmărea prin aceasta şi scopul practic al boicotării produselor engleze şi al restituirii unei relative independenţe economice ţăranului indian. indiferentă faţă de nevoile sufletului. prin toată conduita sa. op. în aceeaşi vreme însă. Bogat. drept recompensă. cu adînci implicaţii filozofice :şi morale. fără a discerne îndeajuns faptul că aspectele sale negative provin din condiţiile sociale în care ea se dezvoltase. Gândiri pleacă de la o critică a civilizaţiei moderne. preconizând inaderenţa la ea prin rezistenţă pasivă.

Dreptul de vot pentru locurile ilativă 11 aveau circa 900 000 de indieni. Gandhi . im şi hinduşi.u ii lirice... ca şi după moartea sa. 3S1 .. idee împărtăşită de Gandhi mtomporanii săi de generaţie din intelectua.. pe acela de a fi transformat Congresul i u n o organizaţie democratică şi de masă. în fruntea cărora Jawaharlal Nehru mi. compuse « I m care două treimi erau aleşi. ■ poporului.a reuşit să păsItul burgheziei /naţionale asupra maselor popular. Nehru ■i mi.Ca ppoupat care ine-a făcut să ne înidreptăm n adînc .. el a II primu/l irîmd gândirea omenească" 1 . ca şi prin exl . ca o vijelie... Faţa de iu udările origanelor de mai sus. Poporul indian . I coloniali»]. viceregele ..personală... dezfoi■ i i .1. i i i .puii vieţii.iui britanic.1 unui Consiliu de stat. 400.. it. p. 111 < | • 1111 de veto. u i i .. el a brăzdat rîs vălul de pe ochi.. cu Y ' i î n i l „să-i ciUiprindă personalitatea. ca o rază de lumină. format ain şi a unei Adunări legislative.. 124 000 000 de locuitori.'■ combată sistemul castelor. descriindu-i apariţia: „. să militeze pentru emanrnetodele sale de acţiune. Se pol în schimb nota cu sale.ţinînd saamS de diferenţele specifice ale soiţă de cea europi ritkă a gandhismului ilifiente precauţii. El a dat un nou im treaptă superioară mişcarea de eliberare fost în fruntea acesteia pînă la inii i dobîndirii independenţei. m pi rioada avîntului revoluţionar de după 1918 H au pus iîin aplicare reforma guvernării baza recomandărilor raportului Mom [ea instituirea pe lîngă vicerege şi ii I i i u l i r i ..-.

să se angajeze într-ium gigantic boicot politic. Gandhi proalamă pentru 30 martie un har tal. Erau 9 mari provincii în India. 167 .In administraţia provinciilor1. să adopte linia non^cooperă. de lucrări publice ile interes secundar şi de igienă. Gandhi înfiinţase liga „Satyagraha" {Perseverenţă în adevăr). considerînd reforma insuficientă. A fost unul din cele mai sîngeroase episoade ale represiunilor engleze în India.rii.111 fosi stabilite drept adunărilor (consiliilor) provinciali' di le în materie de impozite şi taxe -locale. Adunările (provinciale cuprindeau membri aleşi. a respingerii oricărei reforme din partea englezilor. aruncări în aer de căi ferate şi poduri. Dreptul de vot pentru -aceste adunări era ceva mai larg. op. . II. cit. sub influenţa lui Gandhi. în proporţie de patru cincimi. a credinţei). deci. p. De fapt. p. Englezii răspunseră la aceste tulburări. prin introducerea legii Rowlatt. Căzură sute de morţi şi răniţi. aviaţia britanică inter veni împotriva grupurilor locale de răsculaţi. Musulmanii. prin încetarea tuturor muncilor. în fond. de instrucţiune publică. Starea de asediu se in troduse In multe regiuni. R o t h e r m u n d . se trecu la acte de violenţă. In februarie 1919. Mari demonstraţii şi ciocniri cu poliţia continuară în primele zile din aprilie.. în fază încă inciită. la acea dată. a decis. La 13 aprilie 1919. întreaga ţară fu cuprinsă de revoltă. adică o zi de pocăinţă. era un apel ia grevă generală. W i 11 i a m s o n. care lărgea competenţa şi drepturile represive ale aparatului administrativ-poliţienesc. tru pele deschiseră focul în plin asupra mulţimii care participa la un miting. Ca protest. Congresul indian. în oraşul Amritsar din Pendjab. 308. exprimînd resentimentul stîrnit printre ei de politica Angliei ifaţă de Imperiul otoman. exprimat în termeni care -să fie înţeleşi şi să-1 facă să fie urmat de cît mai mulţi. de admini urbană şi rurală. au proclamat India o „Dar-fUl-Harb" (Ţară a neliniştii) şi au răspîndit consemnul refugierii într-o „Dar-ul-Islam" (Ţară a supunerii. In Pendjab. Dispuneau de ci peste 5 milioane de indieni. 2 1 3S2 . lîiii urma căruia s-a observat un apreciabil exod al lor spre Afganistan -. A Short History. care milita pentru această idee.

npniHTc nu rămase însă nici acum în li l i n i i l e de iniţiatorii ei. Partidul Congresului renunţă englezii.i idere bnucă. Puternice răsro. ci se declarară pentru . El şi-a elaborat în această constructiv" de reînviere a meseriilor cas383 I I . i i . i ■ o aripă de stînga. în frunte cu Gandln. după ce în toamna anului 1920 l întîiul Congres al sindicatelor din în-at şi primele grupuri comuniste. re politică între Congres şi Liga muiccstui am. i i . i ioadă.i li i u . tatăl lui | .ilr niiileudal.maselor apucase pe un l^gaş violent. niHToluil Partidului Congresului şi contraveundhi. ! i cva mai liniştit. El s-a scindat într-o aripa « I r tre 1 Icea parte şi Mothilal Nehru. Popularitatea Partidului Congresului . ivennării Indiei.împuterniciri spre a conduce campani. zguduiră ita Malalbar. Gandhi. printre i 1 ' 'I mu 'fost boicotate de indieni. \i . Gandhi a fost ares1922 şi 1924. Congresul n . Numai un ni prezentat la alegerile pentru consiliile ■ num. care avea din parii. renunţarea hinduşilor la toate ■ ic de guvern. i i „non-colaborării mon-violente progrei etape. pe baza in 1919. n i i i i i colaborarea cu englezii. La iniţiativa lui Gandhi. conducătorii politici indieni căui în decembrie 1919. dar şi antiibritanic.ii o cincime la cele pentru Adunarea leului 1922. Mişcarea spontană a maise vi existau acum condiţii de a o reinh ■'•nirolul burgheziei naţionale. insistînd asupra renunţării la iolenţă. boicotarea organelor efuzuil general de a plăti impozitele.i de nceput a o slăbi. i r s-a potolit treptat. ■ • I n i .

reprezentând aripa stingă a burgheziei naţionale hinduse. Principalele Iui revendicări erau independenţa Indiei îşi desfiinţarea proprietăţii moşiereşti.i. Practicarea loi era printre condiţiile cerute. 127—129. grevele de protest au cu prins de asemenea pe muncitorii din industria textilă din Bombay. Gândii pune un accent mai mare pe lupi i contra alcoolismului şi opiomaniei *. la Calcutta. pp. Acest partid bucurat de sprijinul grupurilor comuniste. torsul. Subhas Ghandra Bose. E/l şi un alt membru al Congresului. pp. Noua activizare a mişcării de eliberare. cit-. Sub influenţa acestei organizaţii. 433—443 . încă. Demangeon. Bl se situa şi mai la stingă decît Partidul Congresului. prin unificarea unor organizaţii formate în anii precedenţi la scara [provincială. De asemene. voi. 239—241 . Criza economică din 1929. s-a constituit Partidul Muncitoresc-ţărănes'C panimdian. IX. în cursul căreia vizitase. Criza economică în India în anul 1927. a constituit cadrul în care mişcarea anticolonialistă a intrat antr-o nouă fază de avînt. muncitorimea indiană şi îndeosebi puternicul sindicat al textiliştilor din Bombay organizaseră câteva greve importante. Salariile au fost scăzute cu 30—40%. din 1928. spre a fi primit membru a<l ( ion . programul său rămînînd însă unul de caracter general democratic. pp. în anii crizei. încît ţăranii aveau dificultăţi şi mai mari la plata impozitelor. pe cei din industria iutei din Calcutta. Vsernirnaid istoriia. 1962. voi.resului. . Preţurile produselor agricole s-au prăbuşit. prin consecinţele pe care le-a atras şi asupra Indiei. în anul 1928. pe feroviarii 1 VIII. printre altele. de unde au rezultat vreo 400 000 de şo meri. Criza a avut ca urmări reducerea producţiei şi închiderea unor întreprinderi. op. Moscova. Partidul Congresului a înscris pentru întîia 'dată în mod explicit în programul său j revendicarea independenţei complete a Indiei. Jawaliarlal Nehru s-a întors în India dintr-o j lungă călătorie în străinătate. şi Uniunea Sovietică. au pus bazele organizaţiei Liga independenţei.nice — ţesutul.

La sfîrşitiil lui ianuarie 1930. ţţ . boicotul monopolului pe sare şi prepararea sării prin mijloace proprii. Gandhi a lansat. în Caşmir.ahore. în august 1931. în oraşul Peshawar. în schimbul eliberării deţinuţilor f dli l 385 n I . pe malul mării.• in Madras l.. Printre acestea erau : reducerea cu 50% a impozitului funciar. în delta Gangelui. prohibirea vînzării băuturilor alcoolice.i . în cursul anilor 1930—1931 l-mitru „zdrobirea" lui Gandhi. fapt care a lăsat o puternică impresie. deşi în acel timp nu ocupa o poziţie de natură a-4 autoriza să exprime o opinie ială. Pariului < ongresului. eliberarea deţinuţilor politici şi desfiinţarea poliţiei secrete.i tot ceea ce susţinea el. reducerea cheltuielilor militare şi a salariilor funcţionarilor englezi. pentru a înceta campania de nesupunere şi boicot. imvpînd cu luna aprilie 1930 şi pînă în anul următor. în conferinţa sa anuală ţinută în 29 l. Gamdhi a formulat o serie de condiţii. reflecta totuşi adevăratele gînduri ale .ale Indiei. în li li i i uni . în cadrul campaniei de nesupunere. El însuşi.iu durai de 11 ise luni pînă la un an. Jawaharlal iru a fod Ies preşedintele Congresului. bine organizate.ui reftizat să tragă în musulmani. au H n i i tulburări ţărăneşti. desfiinţarea impozitului pe sare. timp de trei săptămîni.i Luhore. La Londra. împreună cu 78 de adepţi. introducerea unor tarife protecţioniste pentru industria textilă indiană.guvernanţilor britanici. atunci cînd se pronunţa. Unele din ace e. „Nu avem de gînd — spunea i delegaţii a Congresului naţional la o consfătuire cu gul britanic la Londra. . a reafirmat revendicarea independenţei deie şi i o nouă campanie de nesupunere. preparînd acolo sare. in martie 1931. trupele him■ . Gandhi >n-a obţinut din partea guvernului englez satisfacerea nici uneia din revendicările esene ale poporului indian. a Congresului naţional indian . Gaindhi a acceptat să încheie cu viceregele [ndiei . a organizat un „marş al sării" în provincia Gudjarat. El prevedea suspen< li rea temporară a campaniei de nesupunere şi participarea aici şi al recunoaşterii oficiale a Partidului Congresului ca 11 izaţie politică legală. Winston Ghurchill.işa~numitul „pact de la Delhi". Revendicările fiind respinse. Ziua de 26 ianuarie 1930 a fost declarată zi de luptă pentru independenţă.

El se pronunţa pentru . Guvernul britanic. p. în iulie 1934 2. Albert Einstein — . 316—329 şi urm. tribunalele din India au pronunţat circa 60 000 de condamnări. ea ar înceta pentru totdeauna să mai existe ca mare putere" 1.in luat poziţie împotriva justiţiei colonialiste britanice. pp. D u p u i s. a crezut D upă Nehr u. din cauza vastei acţiuni re presive a autorităţilor britanice. op. pp. IX. dar n-au încetat. 272 . dar fără a mai atinge amploarea fazei imediat anterioare. Gandhi a reluat. 129—131. Wells. Hardy. G. pe care ansă englezii l-au scos în afara legii.Churchill — să (renunţăm la cea ma lucitoare şi mai ore ţioasă perlă a coroanei regale.. cit. 255—259. India în anii premergători celui de-al doilea război mondial Luptele poporului indian în perioada crizei economice n-au fost cu totul în zadar. c it. îm nici un caz în sensul drqpturilor de care se bucur Canada. care au slăbit îmtrucîtva. în anul 1932. Procesul a avut un larg ecou intern şi internaţional. „Dacă Anglia ar pierde India şi aceasta n-ar mai I. . voi. S-a li Minat un comitet de apărare a acuzaţilor. H. din care făcea parte şi Nehru. sub presiunea opiniei publice. mai mult decîi toate celelalte dominioane şi posesiuni. în (noiembrie 1933 s-a constituit Partidul Comunist Indian. sub presiunea acestor mişcări.1 minarea sine die . sau. în urma eşecului tratativelor de la Londra. forţa şi gloria Impi riu'lui britanic". sub învinuirea de a fi pregătit o răscoală armată contra stăpînir:: engleze. 495—496.. Vsemirnaia istoriia. 2 1 The Indian Problem. cit. campania de nesupunere civilă. a fost obligată să-i pună în libertate. Aceasta a condamnat pe acuzaţi ia închisoare pe diferite termene. care oonstituie. op. dar mu după mult timp. C o u p l a n d . pp. o parte â imperiului ei. care s-a desfăşurat în tot cursul anului. Tot în perioada aceasta s-a desfăşurat cunoscutul proces de la Meerut. 386 . op. arestaţi încă din martie 1929. dacă s-ar face..< acordării istatucului ide dominion pentru India. împotriva a 33 de -fruntaşi ai mişcării muncitoreşti şi ţărăneşti din India. pp. în ianuarie 1932. 7—13. Personalităţi proeminente din cultura şi ştiinţa mondială — Romain Rolland.

de limitare a cametei. munfotelectuali nelagaţi de proprietatea capitalistă buri i i moşierească.aceasta i le oferea. inclusiv de partidul Iu în ilegalitate. S-^au promulgat 1 montare a arenzilor. 387 . apelor şi bogăţiilor subsolului. au adus la urne aproape 30 de milioane de ii Congresului a cîştigat majoritatea fin 9 din în care se împărţea acum India. un adunările legislative ale provinciilor. Alte organizaţii importante erau uniunile ■ ml în 1939 cam 800 000 de membri. S-a încu-i de cooperative ţărăneşti de producţie agricolă. însuşi Partidul u l u i alcătuia o organizaţie ^puternică. conţinute în legea inistrarea Indiei. membri.iilurile engleze deţineau poziţii „de forţă". or-'. în care timp ti Uirgheziei naţionale hinduse. s-au u n i energice de introducere a limbilor naţionale luat măsuri de promovare a industrializării şi i proiecte de desfiinţare a proprietăţii moşiereşti. din 1935. au fost eliberaţi deţinuţii politici. i i i ca proprietate socială a poporului a pămîn-l'. pentru a folosi li de acţiune pe care . de mo-ii datorii.ulurilor. fiind • împiedice lărgirea (reformelor — a putut fi parii datorită sprijinului larg al maselor.i la noi concesii parţiale. de i| Mi.1.. ml acesta — limitat prin . avînd aproxiimlioane de membri. reforma ileeis să participe (la alegeri. din care 80% erau ţărani. să formeze guvernele inaugurat astfel ceea ce Netaru a nuna iţie parţială" (1937—1939). Bl a acceptat. au reuşit să introducă o serie de Util* intereselor poporului indian.faiptull că puterea centrală mîimile britanicilor. sprijiniţi de Uni Horească şi ţărănească. stăpîni pe guverin-lr ii.ijoritari în adunările legislative. Ea prevedea o inie pentru organele administrative provimîntregii Indii ca o federaţie de provincii şi rea dreptului de vot (numai în provincii) ă beneficieze de el cam 10—12% din să sului n-a acceptat. Muncitorimea sindicalizată număra . i ţ i a aripei sale de stînga. în principiu. iar pe pian economic.

„Asociaţia tineretului budist" . la acea dată. a servit pînă la un punct drept stindard al acestei rezistenţe în favoarea păstrării specificului naţional. pe linia unui naţionalism extremist. înglobată din punct de vedere administrativ posesiunilor britanice din India. Birmania a căutat să-şi apere individualitatea. 388 . Afganistan Cucerirea Birmaniei.i lupta pentru independenţă. din i919.1 1 In timpul războiului. O grupare. pînă la obţinerea independenţei Indiei 2.In anul 1939. englezii au mai trebuit să facă faţă acestei lupte. în frunte cu Subhas Ghamli. 482 484 . 63. IX. în semn de protest. s^a accentuat şi m Birmani. 1936—1942. devenind o unealta a fascismului. sub pretextul situaţiei excepţionale. 444—445. în cursul cărora ea s-a manifestat sub forma unor adevărate răscoale sau războaie Jocale de partizani. 476. 449. Oxford. religia dominantă aci. care. în jurul Indiei: Birmania. [1943]. După izbucnirea celui de-al doilea război mondial. axată pe o declaraţie de principii care enunţa atît combaterea nazismului. Rezistenţa împotriva cotropirii străine a continuat. Vsemirnaia istoriia. ameninţată să fie amalgamată de colonialişti în marea masă indiană. ireizbucnite mereu. 26—27. între această grupare şi majoritatea Congresului. era potrivnică fascismului. Coupland. nu s-a desăvîrşit. pp. Indian l'ulitics. Budismul. voi. oficial încheiată în 1885. 408. Partidul Congresului reintrînd într-o opoziţie activă. pp. op. 454—457 . s-a ajuns la o ruptură. a început o serie de ingerinţe în activiitatea guvernelor provinciale. preşedintele său (din 1938). poziţia Partidului .. a IlI-a. guvernul central aii Indiei. în fapt. din ură faţă de Amglia. 452. cînd într-o regiune cînd într-aita a ţării. Bose a fugit în Japonia. acestea au demisionat în noiembrie 1939. 2 N e h r u. pp. care a împins-o pînă la simpatii pentru fascismul german şi militarismul japonez l.i Bose. Ceylon. cunoscînd faze acute. cit. ataşată ideilor democraţiei burgheze. 426. cât şi a imperialismului britanic. După aplicarea legii de reforma a administraţiei Indiei. a alunecat. Pînă prin 1922. ed.ului a slăbit.

încă. între cele două războaie mondiale.. 189-UO— 317. după m<> im ţiona în India. Burghezia naţională şi intern rol din ce în ce mai activ în conducerea lliste. 201—230. în ■ Im liotei de pe rîul Irawaddy şi al funcţio-i urmare. animată în parte de excluiixs budist.M— 387. a durat din decem-nn i| >rilie 1932 2. dacă nu ohiar inspirate de campa-. responsabil şi-a luat funcţiile în primire în ilupa ce foi anul precedent avuseseră loc alegeri. i'invocat o mişcare de protest. recent fondată de ocul diarhiei. în anii imediat următori primului iiidenţii binmaaii au organizat mişcări de ivorsi taţii din Rangoon. ţărănimea a fost i i l r tulburări şi răscoale locale. o inaţională. pp. e cu destinaţie comercială şi comerţul în ţţreve printre lucrătorii de pe orezarii. ei greve studenţeşti din 1936 s-a făcut rcîotîia dată tînărul studemt Aung San. din 1919 *.i!e lui Gamdhi. Cea mai Lm-i an dusă de Saya San. S-au organizat un boicot nij>cne şi acţiuni de protest împotriva invaziei I e acaparase în special bogăţiile subsolului. la 1 ianuarie 1923 englezii au în Birmamia sistemul „diarhic". cu metode ased i u India. 389 . britanicii au acceptat instituirea l'onsabil faţă de o cameră a reprezentanţilor. viitorul conducător al luptei de eliberare firman împotriva imperialismului japonez şi III -n are W. renitent faţă de hinduismul Indiei în«i < l > n baza mişcării era oferită şi (sau mai ales) de dezcit. 193. mi crize economice.i unei constituţii şi a unui guvern responsabil i Anglia a răspuns prin aşa-numitul proiect roiect de constituţie care refuza introducerea iptlnd organele administrative inferioare. atunci 18 ani. t.

chiar independenţa. pp. voi. a dus o politică progresistă. trupele engleze au ocupat întreg Iranul. treptat. influenţa politică pierdută tn Orientul Apropiat : Iran. VIII. după ce în mai—iunie 1919 s-a apărat cu succes împotriva unui atac an britanic. La 21 februarie 1919. oît şi sub domnia lui Mohamimed Zabir. op. urmaşul său. 462—463. D e m a n g e o n . instituirea protectoratului britanic. 252—253. 136. acordînd concesiuni pentru construirea de căi ferate. pp. condusă de grupări ale burgheziei naţionale şi ale ofiţerilor iraWilliamson. GouberM i l l e r . a avut aceeaşi soartă. cit. Atît sub cel . El a notificat viceregelui Indiei voinţa Afganistanulu de a-şi redobîndi libertatea deplină de acţiune şi. parţial. de emancipare de sub tutela br tainică şi de solidaritate cu lupta pentru libertate a poporul u indian. în anul 1931 \ Relaţiile cu Afganistanul trec prin faze sinuoase. cit. 2 1 390 . Iranul accepta fixarea unor tarife vamale avantajoase exporturilor engleze. Urmaşul său.. pp. p. în schimbul unui împrumut de 2 milioane de lire sterline. în 1933. Din riîndurile ei M înfiripă organizaţii recla mînd autonomia internă şi. reformă constituţională de tip indian a fost efectuată de en glez>i în Ceylon. a fost asasinat de necunoscuţi. îmbogăţite din co inertul cu ceai.voltarea unei pături instruite a bu i. la 15 octombrie 1929. a încheiat cu autorităţile engleze. emirul Habibullah. Irak.din urmă. Iordania La sfîrşitul primului război mondial. pp. Această înrobire a ţării a stîmit o mişcare de protest.. op. II. care înfeudase ţara englezilor. Nadir Khan. După zece ani.. Anglia a reuşit să-şi recîştiige. deschidea şi mai larg porţile capitalului străin. iar la 9 august 1919 Anglia a încheiat cu această ţară un tratat care însemna. emirul de după 1933. Hardy. la 8 august 191' tratatul de la Rawalpindi.Vsemirnaia istoriia. cit-. 282—283 . op. A Short History.. armata iraniană şi posturile-cheie din aparatul administrativ erau puse sub controlul unor consilieri englezi. prin care acestea recunoşteau independenţa ţării. 330—331. în fond. Amanullah.. Amanullah a fost asasinat.

după şapte ani. iar în 1925 el a înlătur. numită astfel din 1921. pe plan politic. Noul guvern a • • t•• imediat un tratat de reglementare a relaţiilor I Jltejaor — însă cu preţul retragerii pe pla-ii Soid-edDin. menite în primul imnd să garanteze marile le avea aci societatea petrolieră „Irak Petro-î fruntea Irakului şi a Transioridaniei au losr suverani doi emiri arabi2. reuşind.u proclamat însuşi şah. a ■ II nave menite să-i consolideze.I Mimed.|>rmi-ministru. Cu ambele ţări. masiv investit în ţară şi stăpîn ■ ii. i nu internă .ista un contract mai puţin oneros pentru Persia 1. nord-vest şi sud ale ţării. K< MM .". să oprească ipletă subordonare a ţării din partea imperia-i 1931 a anulat concesiunea societăţii pe-n Persian Oii Co. care era anglofil — a fost . Posturile de prim-ministru •'boi au revenit principalilor conducători ziaristul şi politicianul Seid-ed-Din şi loMMIUI ik. ■ > r i u sub mandat.i Teheran o lovitură de stat. la 21 februarie ■ • I ' l.mte sectoare economice (de exemplu indusei . în octombrie 1923. sub numele de R nnpul său Iranul n-a reuşit să se eliberez* iluilui străin. p.mo-liul ilm 1919 cu Anglia. foşti conducători în ilâ amiotomană din timpul primului ră/l»>i l ' nr ni t ă cu sprijinul activ al agenţilor englezi. După un şir de re-iliste care au frămîntat în cursul anului 1920 d. l< alianţă cu Anglia reprezenta mai mult un p deghizat) iar principalele bogăţii ale ţării erau i imoni. Şi aci. Empire by Treaty. la 1 octombrie 1932. după I Palestina. in un foarte constant exponent al subordonării tării 391 .i reuşit totuşi. a fost declarat formal inde-I nil cu Transiordania. plecat la Londra în noiembrie 1919. I risal . în baza ?iat în 1930.i Irakului a rămas precară. de fapt. cu sprijin englez.cavalerie Reza-Khan. de mişcările populare. Anglia a încheiat iţă. şi administrată din 1923 sub mandat aparte. 21. să it r. în Transiordania. care a adus la heziei naţionale.

cit. pp. printre care şi partidul comunist. 458. 123 . s-au lăsat tîrîte de simpatii profasciste. 392 . în cursul unor puternice tulburări \. după primul război mondial. organizaţie politică sprijinită de forţele democratice din ţară. Şi în Irak. în cursul căreia a fost asasinat ministrul de război Bekir Sidhki şi răsturnat guvernul Hikmet Suleiman. pp. Egiptul a fost. a organizat în august 1937 o contralovitură. F i t z s i m o n s. iar în interior -i . 43. op. reprezentată de elemente moşiereşti. naţională.. prin Lupte. în toamna anului 1936. a efectuat o lovitură de stat. Ea urmărea atît o serie de reforme sociale şi politice interne. cu tradiţii propriii de 1 Vsemirnaia istoriia. IX. s-a promulgat o legislaţie de protecţie a muncii în întreprinderi şi s-a iniţiat un program de reforme pentru dezvoltarea economiei naţionale. Era una din ţările relativ dezvoltate. Noul prim-iministru. Partidul comunist a fost dizolvat. unele elemente politice. trupe en<gleze au ocupat Irakul. A r-n a u 11. VIII. Folosind ca pretext această împrejurare. op. Reacţiunea internă. o agentură a fascismului german. scena celei mai organizate mişcări de eliberare naţională. 466—468 . devenită. cit. instaurând un nou guvern^ sub preşedinţia lui Hikmet Suleiman. mînate de ură contra dominaţiei britanice. p.\< meşti. p. Nuri Said. Egiptul Paralel cu India. crea un oarecare pericol de a transforma Irakul într-o bază de operaţii pentru armata germană. Prezenţa unei asemenea grupări. o parte a armatei. sprijinită de manevrele societăţii „Irak Petroleum". cît şi înlăturarea dependenţei economice şi politice faţă de Anglia. Sub acest guvern au fost 'legalizate sindicatele. de fapt. a fost un exponent al liniei de subordonare a ţării imperialismului britanic. care loveau In supraprofiturile companiilor petroliere. iar sindicatele scoase în afara legii. la fel ca în India. în Irak a luat fiinţă un comitet central al frontului mtiimperialist. în alianţă cu partidul reformelor naţionale.ploatate în beneficiul capitalului I iii anii 1935—1936. reprezentînd burghezia progresistă.461 .mulat măsurile sociale ale predecesorului său.. crezînd că o victorie nazistă ar putea consolida independenţa ţării. în aprilie 1941 *.

de care a ' i jţliezia naţională.■ împotriva dominaţiei străine. guvernul englez a cumolta. speraseră în obţinerea independenţei.. dar nu prin metode revoluţionare. Drept urmare. fapt care a adus pierii a agravat mizeria ţăranilor. Ouă zile după încheierea armistiţiului. în cadrul conflic-n i . reprezentînd burghezia naţionala trimci liberală. apoi cu guvernul englez. elementele conducăburghezia şi o parte a rnoşierimii. un grup de oaici egipteni au alcătuit o delegaţie care a început nai întîi cu înaltul comisar britanic în Egipt. ■ i ■ 1111 11 s concesie de ordin politic nu era însă consi-ă. datorită şovăielilor waifdiştilor. u l a Malta. Wafdiştii. op.upel de ■încetare a luptei. iar pe de altă parte ea nu putea estompa i m ornice în care intrase Egiptul în timpul razie bumbacului au scăzut. în u i politici leale faţă de Anglia. înăbuşită în sînge. în Egipt a izbucnit o răsi. deportînn ni . B u re ln ia na ţi on al ă se îa ta - . la UUil i i boiului. iar sub ocui a<:est proces continuase. care erau pentru Itdenţi. S-au hiziţiile de război. care datau < l c la i -c ol ul ui a l Xl X. respins acţiunea partidului Wafd şi. regimul de ocupaţie în protectorat. pentru a intensifica acţiunile sale pi u.l c a . 229 şi urm. solicitând acordarea indepenp i n l Egiptului de a fi reprezentat la conferinţa de II susţinerea acestei acţiuni (politice s-a constituit legaţiei (Wafd). i de Itat. interesată în or. Preşedintele partidului era Saad . în 1917. •iau să-şi sprijine lupta pe avîntul revoluţionar al lowi. în faţa lii l or de protest organizate de acesta. au lansat ila IM nu . ni primului orăzboi mondial. ctnd i început din nou să urce. p. Conducătorii lor au fost Hi Mişcarea din Egipt. i MI Imperiul otoman.n a doua jumătate a aceluiaşi secol. cit. care au contribuit la • unui climat de nemulţumire profundă. au arestat în ■ 1919 pe Zaghlul-paşa şi alţi lideri egipteni. 393 (3 în vi aţ a ec onom ic ă . recrutările. la preţuri inferioare celor ale pieţei. Englezii au transformat.

Conferinţa de pace de la Paris . guvernul englez a reuşit să încheie cu sultanul si cu cercurile conducătoare egiptene din ţară un acord de compromis : Anglia a proclamat la 28 februarie 1922 independenţa Egiptului.i tativele duse de Zaghlul-paşa la Londra. A crescut numărul sindicatelor şi s-a creat. reunind circa 300 de organizaţii. a aderat în 1922 da Internaţionala a IlI-a şi s-a transformat iîn partid comunist.general. în acelaşi an. Rămîneau în vigoare drepturile cetăţenilor străini. constituit în 1920. cu anumite condiţii ce răpeau acestui act veritabilul său conţinut2. sub pretextul dreptului Angliei de a apăra Egiptul. Avîntul revoluţionar din Egipt a stat nu numai sub semnul luptei anticolonialiste în .poporului. ci şi sub . n-au reuşit să aducă o destindere. Continua regimui de condominium anglo-egiptean asupra Sudanului. Ţinînd seama de presiunea continuă a mişcării de eliberare ji foilosiinidunse de absenţa celor mai intransigenţi wafdişti.acela al întri ririi luptei şi organizării clasei muncitoare. o răsunătoare victorie electorală 1 2 Ibidem. 248. Anglia propunea abolirea formală a protectoratului. pp. n-a avut forţa şi autoritau\i necesară pentru a im pune revendicarea independenţei îiii faţa forurilor internaţii» nale. Partidul socialist al Egiptului. dar menţinerea trupelor sale de ocupaţie. ceea ce a nemulţumit pe naţionaliştii egipteni. în 1923. Ibidem. Se păstra controlul englez asupra „căilor de comunicaţie imperiale" (Suezul). de da sfîrşitul anului 1919. Tulburările interne continuînd. Situaţia în ţară se menţinea încordată. Confederaţia generală muncii din Egipt.1 confirmat protectoratul britanic asupra Egiptului. deportîndu-1 de astă dată în insu lele Seyehelles şi apoi la Gibraltar1. în 1921. 594 . în caz de agresiune străină. cu 50— 60 000 de membri. liderii wafdişti s-au întors din exilul lor forţat. 239—246. aflaţi îm deportare. Nici misiunea spicială a lordului Milner. p. impuse anterior Egiptului. care revendicau alipirea Sudanului la Egipt. în august 1920. Se menţinea ocupaţia militară. nici tr. Sultanul Fuad a adoptat titlul de «rege. în decembrie 1921 englezii arestară din nou pe Zaghlul. Ei aiu obţinut. prevăzute în tratatele pe baze de inegalitate.

regele Fua\d 1-a ni iunie 1930 şi a adus la putere un guvern reacţionar M i ă forte". Hoit. el a propus primului ministru [aburişi britanic. De o pante — cimaumstanţă explicabilă şi i grevează asupra aprecierii atitudinii sale — partidul Ibidtm. Nahas-ipaşa a pus problema pretenţiilor Egiptului n. în mai 1931. naţională egipteană nu mai e atît de intransigentă. I >u. i Cairo împotriva lor. A Modern History of the Sudan. însă pe o bază ceva mai moderată.i Siici. de la moartea lui lilni ită în 1927.wiuilui *.popul de criza economică. .i format primul gu ndepenin i ''24. Anglia socotea oportună aducerea i h u l. mişcarea socială şi naţio-I i-a înteţit. M. Cu toate metodele bru-■uvernare ale acestui partid. emanaţie a partidului „ipoporuilui".muiimiperialistă în ai cărei conducători se ei ni i continuat. în ciuda ■mini că în 1934 ea lansează lozinca de luptă : „Anglia — ni inul nostru !". i putere. 395 MM ..p. deoarece spera că popularitatea lor va i itarea de spirit revoluţionară a maselor . în carele muncitoreşti din Cairo s-au desfăşurat timp de trai fcile ic de baricade între armată şi populaţia ca i t r . sub prel u i Nfahas-ipaşa.ll i. englezii au prezentat guvernuifdisi un ultimatum. ce pricinuise o fa. But. Forţe engleze au I concentrate în principalele oraşe. sub Ligii Naţiunilor. ei au răsturnat pe wafdişci de la putere. profitînd de unele tulburări şi arate teroriste izl .tc-Donaltd. noul său lider. reprezentând interesele moşierimii conservatoare şi ■heziei legate de capitalul străin. internaţionalizări > ( amakikii Suc/. Anii 1931—1933 au fost marcaţi prin num-*c tulburări şi greve politice de protest. ameminţîndu-1 cu o intervenţie ar> in felul acesta. i alegerilor ţinute de guvern într-o atmosferii de Beri mpotriva cărora partidul Wafd lansase lozinca boicotului. 268—269. Nu numai i -i propunerea a tost dar. pp. ttunci. partid mic.î traversarea fazei de depresiune a crizei econom i . Anglia a eliminat Egiptul de la administrarea în ii I n! Wafd a reluat puterea în ianuarie 1930. contestând drepturile Angliei acolo. ii lui bumhaou'lui şi a exporturilor ţării.

Da>r pe de altă parte — fapt esenţial — wafdiamul suferea de contra dicţia inerentă oricărei mişcări anticolonialiste conduse de o burghezie naţională bine dezvoltată. el a acceptat încheierea unui nou acord anglo-egiptean. ceea ce însă era împotriva intereselor directe ale moşierimii liberale din cadrul partidului. cu desfiinţarea proprietăţii moşiereşti. deci cam 0. Or. Programul adoptat de partidul Wafd în 1935. pentru a nu concura nici pe cele autohtone. Un milion şi jumătaite de feliahi posedau un total de 600 000 de feddani 1. La 26 august 1936. singura şi urgenta soluţie ar fi fost o radicală re formă agrară. Wafdiştii au repurtat o categorică victorie electorală în mai 1936 şi Nahas-paşa a format din nou gu vernul. pînă la un puniot. în cadrul unui grandios. dovedea prezenţa acestei tare în desfăşurareia acţiunii sale. în acelaşi program din 1935. dar nici pe cele engleze. în conjunctura creată de agresiunea fascistă în Africa orientală. campania politică antibritankă s-a intensificat. Iată de ce. aviaţia lor însă putea 1 Aproximativ 250 000 ha. congres ţinut la Cairo sub cerul liber. partidul Wafd speculînd. programul wafdijst venea cu soluţia de a se vinde pămînt ţăranilor din fondurile statului. în cazul Egiptului. în schimb. în faţa acestei situaţii. 596 ! . wafdiţtii au respins pretenţia guvernului englez ca Egiptul să se angajeze la importarea unei anumite cantităţi de produse textile britanice. dificultăţile internaţionale prin care trecea Anglia şi importanţa pe care Suezul o dobîndise. împărţită între ura faţă de imperialismul străin şi temerea faţă de proletariatul şi masele ţărăneşti din interiorul ţării. wafdiştii preconizează dezvoltarea industriei naţionale „prin cooperarea capitalului autohton cu cel străin" şi de ce ei acceptă introducerea unor tarife ridicate la importul textilelor japoneze. prin manifestarea intenţiei de a ţine sub propriul control dezvoltarea mişcării sindicale şi organizarea politică a muncitorimii egiptene. Totodată. E adevărat că.Wafd privea cu nelinişte la aspiraţiile grandilocvente ale fascismului itailian către o supremaţie mediteraneană. După izbucnirea războiului kalo-abisinian în noiem brie 1935.17 ha de persoană. potrivit căruia englezii păstrau dreptul de a ţine trupe numai în zona Suezului. wafidiştii n-au atacat ou hotărîre rezolvarea problemei agrare.

de război. II 464—467 . Im heierea acestui tratat a demonstrat inconsecvenţa Wafdlupta pentru independenţa deplină a ţării şi i-a scăzut IHilaritate. inclusiv acelea care se Murau de statutul de dominion. op. p. -irle care s-au dat pe teritoriul său.. noul rege. totodată. pp. expuImlii I . GolI ybipetskaia revoliuţiia 1919 goda. a se vedea şi A b d a r r a h m a n i ' I I . 300—309.i. 1961. 178—180. 255—261 . partea maii un ii revenindu-i celui englez.. Moscova. (la în toate posesiunile britanice. cit. izbucnirea celui 'I doilea război mondial a readus Egiptul. coratrolat de marele financiar Ernest Oppenheimer. Hun ton. asupra Sudanului se restabilea regimul de coniiII . VIH. se . 267—269. 281 .. 444—447. A. S. IX.teritoriul eg M !.transformase într-un consorţiu amgilo-ame-i i i . R. adueînd Ja putere un partid de Potrivii prevederilor tratatului din 1936. La sfârşitul anului 1937. dacă nu pt. ■ i ii y. A skfÎL Rdtvttii naţionalno-osvoboditelnogo dvijeniia v Eghipte (1882 — 1 1 ii11 I I . Trustul „De Beans". mijloacele de oomui instalaţiile militare. pp. Alrica de Sud: spre independenţa dinainte condamnată vokarea internă a Uniunii Sud-Africane între cele i/jboaie mondiale se caracterizează printr-o continuă şi •mpliicată oiocnire de forţe şi tendinţe sooialipolkice diverse. 1954 . cit. cit. Vosstanie 1919 goda v Eghipte. M. a unu demite ipe Nahasnpaşa. Ma r 1 o w e. op. Dcmangeon. suspendat de englezi îin 1924 '. pp. Faruk. 397 .li-. în fapt. sub un regim de ocupaţie militară britanică. op. li! n-ral-icanstituţionalist2. pp. Leningrad. 460—463 . Vsemirnaia istoriia.i Alexandria se menţinea o i ilS britanici. op. 1958 . losi-ova. principalele pîrghii ale vieţii i'oiunnice — în cazul de faţă industria extractivă — M aflau ia cajpitaluiui monopolist interniaţional.. fundal t ('ivii Rhodes. Egiptul se obliga •>! puni la dispoziţia i engleze toate bazele aero-miav.nourilor terestre şi aeriene ale puterilor Axei şi unor i|'i.«. cit. nid varietatea contradicţiilor care stau la baza structurii ilc sociale.

din punct de vedere programatic. precum şi ai partidului laburist din Africa de Sud se postau însă. Una din armele oare i-au stat la dispoziţie în acest sens a fost diversiunea naţională şi rasială. el a sprijinit.. ideea redîşjtigării independenţei depline. fuziona ■ < ~. în noua formulă a Comrnonweailthuiui. tipică pentru mentalitatea „aristocraţiei muncitoreşti".J i . împrejurarea îi îngăduia să se drapeze în apărător al unor principii mai de398 I . bure. guvernul Smuits slăbea rezistenţa părţii mai organizate a muncitorimii. ignoranţă şi tatallă inferioritate politică. Smuits a preconizat integrarea leală şi definitivă a Uniunii Sud-Africame în Imperiul britanic şi a devenit unul din ideologii de prestigiu ai unităţii imperiale. potrivnică solidarităţii de clasă. devansînd uneori. aflat la putere pînă în 1924. o parte a b u i . puteau fi angajaţi de patroni pentru salarii mult mai reduse.. pe o poziţie seatară şi periculoasă. aşadar.. Totodată.Pe plan politic. ţinuţi în mizerie. Liderii ei sindicali.colonialiste britanice. în aceeaşi calitate. după moartea lui Botha (1919). a speculat această situaţie . cel puţin în vorbe. dreptul muncitorilor africani de a dobândi o calificare.. I-a reuşit astfel o lovitură cu efect multiplu : în caz de tulburări muncitoreşti. el servea în acest fel interesele manilor uniuni miniere. Partidul sud-afriqan. Ca reprezentant tipic al alianţei dintre o parte a burgheziei coloniale şi marele capital străin. partidul sud^african abandonase. prin contribuţia sa în aceasită direcţie. încurajând angajarea muncitorilor de culoare şi întreţinând astfel dezbinarea . Pornind de la constatarea că negrii. partidul sud-iafiriican a căutat să înfăţişeze această politică sub haina demagogică a „înţelegerii" manifestate de el faţă de anumite revendicări ale populaţiei de culoare. Considerând posibilă dominaţia politică a burgheziei bure numiai în alianţă cu Anglia. una din constantele sale a fost politica antimunoitorească. de Jan SmuCS. De pildă : muncitorimea albă era mai bine organizată şi mai activă în lupta pentru drepturile ei. ei s-au ridicat vehement împotriva calificării muncitorilor de culoare. gtieve etc. ou elementck. pe care a practicat-o îmbinînd represiunea brutală cu folosirea tuturor mijloacelor de diversiune şi dezbinare. legată de inte resele capitalului monopolist. Cu o deosebită abilitate şi perfidie. chiar pe oamenii de stat englezi. concurând astfel mîna de luaru albă.plot. prezidat. Ea era reprezentată prin partidul sml african.

prin . . Explicaţia acestui aparent paradox i l l ... în i de Sud burghezia naţională vede în independenţi mij de a zdrobi definitiv asipi raţiile spre emancipare politici I ■ iiJturală ale maselor. i i . de pildă. cu acest paradox: partidul proenglez şi proiimţperial i \ t este mai moderat în atsituidini. indifcmii l.1 U M ( . îndeosebi faţă de aceea fundamentală. peste i ţ i a autohtonă... i a -negrilor însemna perspectiva reducerii mîinii de (n agricultură. calificării muncitorilor africani. în lupta sa ponii II iindependenţă.îniid orice drepturi marii majorităţi a populaţiei de cu loare. prezidai de Hei I 1 ■ iţ i a n e rt a ş i m a i c o n t rad i ct o r i e. anră1 o anuimkă solicitudine pentru revendicările acestora. a două valuri străiine de cucerire. burghezia naţională. partidul nai i aliat a reuşit să atriagă pe odl laburist într-un cartel elec' I .. pînă la un punat. ultimii aivînd posibi-ln n i ' . a irii popudaţiei de culoare . partidul care luptă pentru i ivmdienţă este cu mult mai reacţionar. II ie o p u n ea . i de a folosi. coloşi asuprire : burii şi apoi englezii. i ou uşurinţă în remamorarea condiţiilor istorice de deZ' e a Africii de Sud. Dair naţionaliştii buri • wwepeau independenţa de pe o bază exclusivistă şi rqacţioii H I ..două partide atle burgheziei bure.. Ei se opunaau.. cu ajutorul căruia a oîştigait alegerile din 1924 şi a ajuns i ţ a politică a Uniunii Sud-Africane ne întâmpină. i i i c r ■i capitalului monqpoliist smrăiin.l i . farana partidul naţionalist. 0 ali i aripă a burgheziei bun u pătura i m u l i l d i . contradicţiile dintre in• I oua şi primai lor asupritori. i ■ 111/. 1 -i... în pirţi ale imperiului. pentru a asigura dominaţia unai minorităţi. faţă de prdblemele sociale olitice interne. la rându-i. împreună cu labu[■itizentînld o minoritate a miuncitorimii — cea albă — 399 i iore. de egalitate în drepturi. caută să atragă masele în sprijinul ei. în suprapunerea succesivă. Pe cîtă vreme.iiderente 'i nM'nalc sau rasiale..utice. Folosind. • ' n u l astfel rnîna cu anistocraţia muncitorească albă şi servind ■i interesele marilor fermieri. şi conflictele dintre COrime şi societăţile miniere exploatatoare.. O voiau. pentru care calificarea ini n . reclama introducerea unor tarife piatecţioniste şi milita în continuare pantru indqpen■ I aţa completă a Uniunii Sud-Africane..turc.

care aci erau în majoritate englezii. VIII. la 31 mamti-e 1924 3. pentru apărarea drepturilor sale. dar de drepturi politice beneficiau exclusiv albii.. protectorat.nu mai sînt însă. 2 1 400 .me de sud-vest. Rhodasia de Nord a devenit colonie a coroanei. faptul că Anglia nu are iîn Rhodesia uşoarele reticenţe pe care le manifestă în Uniunea Sud-Africană faţă de perspectiva instaurării unui regim bazat pe drepturile exclusive ale minorităţii albe. 3 CHBE. cît şi dominaţia uniunilor monopoliste şi a imperialismului britanic. în 1920. p. Mondiale. şi populaţia indigenă. 667—670. iar nu buri. iar a doua. între cele dou. 156—157. a Africii gerni. pp. în diversele instituţii constituţionale '. un referendum al coloniştilor albi s-a pronunţat pentru menţinerea Rhodesiei de Sud ica o colonie separată. op. prima : colonie a coroanei. Se constituie în organizaţii propriii. cit. Ea cere. organizaţia „Congresul naţional indigen din Africa de Sud" face apal la regele Angliei să uzeze de dreptul său de veto împotriva legilor parlamentului Uniunii Sud-Africane. singurele forţe politice în ţară. ocupată la începutul războiului. cambăcînd deopotrivă atât burghezia naţionalistă bură. pp. în Africa de Sud a luai fiinţa cel dimtîi partid comunist de pe continentul africani. Cu data de 1 octombrie 1923. VIII. Vsemirnaia istoriia. în 1921. aşadar. 316. Rhodesia de Sud şi Rhodesia de Nord fuseseră definitiv scoase de sub orice pretenţii din partea Companiei britanice a Africii de Sud ţi declarate. Sfk. ea a dobândit autonomie internă. egalitate de reprezentare pentru negri. sub formă ide mandat. de asemenea. In anul următor însă. Ii a fost singurul care a căutat să unească muncitorimea. Evenimente interne mai importante Conferinţa de pace de la Paris a confirmat Uniunii SudAfricane administrarea. Prin 1922 s^au dus itriataitive pentru o eventuală alipire a Rhodasiei ide Sud 2 la Uniunea Sud-Africană. la Bloemfontein. în 1918. contrare principiilor egalităţii rasiale. pe baza scrlctă a intereselor de clasă şi peste orice alte deosebiri. II. E de reţinut.

„Uniunea imunei torilor industriali şi comerciali". Africa de Sud onliinctură favorabilă pe plan economii irea preţurilor ila aur. minerii africani se alătură . iar o pante din fermieri. care se avântaseră : iv. un puMtfimic avînt revoluţionar al maselor muncitoare. Ja care s-au alăturat şi muncitorii africani. a lucrătorilor africani : MI mai receptivi pentru „şovinismul ailb" al maţionalişti-ntjru a face încă o observaţie necesară. iîn looul greviştilor albi. Grevia.estiiţii bazate . ea inn in itcază de la 30 000 până la 100 000 de membri. iderea nu apasă şi asupra aceluia care a trimis echipajul < I I . ila bumbac.pe împrumuturi. defectuos construit ? Guvernul Smuits a (trebuit să înfrunte.simplul motiv /că. ameninţlînd cu angajarea de mijri. sacrificând pe cel mai slab decît el — IUTI I.tot mai das miş. Naufragiatul căruia i-au mai ră-(.ini. până în 1924. In 1918—1920. (rasismul bur rădăcini în însuşi sistemul colonialist. nuanţat prin in II i. Dar oare. fie şi inumai r ' i i II .i ca populaţiei africane în lupta politică organizată.ioar puţine provizii pentru a trăi — fermierul bur — e 11 sa se salveze. A fost iprejurare care a favorizat întărirea partidului naţionalist. Ii Iiinţă prima organizaţie sindicală naţională a muncitorilor . Guvernul its . originar din Nyasisaland. j>e un vas şubred.în 1919—1920.irea fermierilor nemulţumiţi. al imperialismului ca I unor variaţii conjuncturale pe care anarhia produc-il Jiste le generează. el se men. cît şi de i diversiunii rasiale. preţurile vcăzut idin iniou. în condiţii particulare.■ ' lor greviste. i costat viaţa a peste 200 de mineri.< mi produs. într-o asemenea dramă fatricidă. s-au văzut ruinaţi.1 negru. albi şi negri. ucişi 401 . în 1921 însă. creţ oduoţiilo :ive ii general a 'exportului de produşi e de rea din Europa. devastată de război. O i de Glemenit Kiaidalie. . pe de altă parte pentru că ■ ermierii deveneau mai aprig interesaţi în a-şi asigura rnîna Luonu semirobită. înăbuşită dujpă două Iutii. sau se numără chiar printre iniţiatorii lor. de o parte pentru că acesta ştia să uzeze de demagogie în i.iiiul. întrerupând lucrul munckanii califii oei inaaalificaţi nu puteau continua munca.i uzat cu această ocazie atât de forţa armată. extrem de ieftină. La 8 ianuarie 1922 a izbucnit o mare grevă a minerilor din K.

venirea /la puitere a naţionaliştilor lui Hertzog a (înăsprit teroarea socială şi naţională. 251—252. la cel de-al III-lea Congres aii său. Partidul Comunist din Africa de Sud. care se constituise în urma alunecării spre reformism şi spre Internaţionala socialistă de la Amsterdam a „Uniunii muncitorilor industriali şi comerciali". Ea n-a izbutit să menţină lîn jurul partidului sud-african elementele mic-burgheze îşi aâe anistooraţiei muncitoreşti.i liişitilor în mijlocul populaţiei albe.în timpul ciocnirilor cu armata. Pentru a contracara propaganda naţion.i de partea sa (partidul! laburist îşi conducerea mişcării sindicale a muncitorilor albi. Joos. Au U roii de mini dintre care 1 409 deferiţi justiţiei mii Greva din Rând a permis partidului naţionalist să atrag. Manevr. atinse de propaganda 'naţionalistă. ceea ce a provocat o sciziune în partidul laburist : o aripă a sa a refuzat să mai acorde sprijin guvernului. a pus capăt rămăşiţelor de „şovinism alb" ale unor elemente din conducerea sa şi şi-a deschis larg rândurile înscrierii muncitorilor de culoare. ai partidului comunist şi ai aripii stingi din partidul laburist şi (din (Sindicatele muncitorilor albi. agitaţia llor şovină pe terna „pericolului" african. au marcat constituirea unui front unit al africanilor şi al tuturor dementelor 1 Noire. de orice iei. cu participarea delegaţiilor tutu re i organizaţiilor africane.t lui Smucs n-a fost inspirată. ca orga nizaţie politică. 2 E vorba de Congresul naţional indigen din Africa de Sud. In opoziţie. conduse de Kadalie. crkicînd legile rasiste ale lui Hertzog pentru că ele făceau imposibilă concilierea albilor şi a negrilor şi constituiau o recunoaştere implicită a slăbiciunii albilor în concurenţă cu negrii. in 1926—1927. Un an mai tîrziu. conferinţele comune ţinute la Capetown şi Johannesburg de reprezentanţii organizaţiilor politice şi sindicale africane 2. In schimb. voi. în 1923. A limitat şi dreptul la grevă. şi de Federaţia sindicatelor africane. [1964]. a agitat maselle indigene. guvernul Smuls a votat iim 1923 legea cu privire lla limitarea accesului africanilor în oraşe. Smuts şi-a luat libertatea unor declaraţii umanitare. în 1928. pp. Paris. care au ţinut conferinţe de protest la Pretoria şi Biloemfionteăn. Breve histoire contemporaine de l'Afrique . acest guvern a interzis prin lege calificarea de muncitori africana. 402 Louis C. D. II.

în 1934. din . acest fnwn i > în litru drepturile popoarelor african ■ onomică idin 1929—1933 . cel mai . l'. schimbare încu. patronul său *. Partidul uniunii. i asigura fermierilor şi plantatorilor mîna ide lucru nul Heritzog . s-a întărk unitatea organizaţiilor pe ■ Kaveau. aşa că extracţia a conti.. Ziua de 16 decembrie 1930 — sărbătoarea Dinr numită astfel iîn memoria unui conducător zulus care se c ou buriii în 1838 — a fost proclamată zi naţională ooi populaţiei africane. promulN l i îhid f ă ă jd i . mici nu putea obţine un nou angajament.. i ' i i i . decît pe I unui aot de lidenititaite şi a unei (adeverinţe ide învoire.ic 1929. să cumpere pămînt îm valoare de 10 mi lithine de lire sterline. un n de coaliţie între cele două partide : naţionalist fi lud m. A fost primul pas către contopirea lor. uit conştiinţa lor. i .ulicaîizarea treptată şi creşterea în amploare a mişcării ne organizate au dus la o schimbare fundamentală de i din partea burgheziei bure şi engleze.I i u I nă de sud-vest. i A.i de guvernul britanic.a introdus legea permiselor de lie : un indigen nu putea părăsi locul de muncă în LI Itură. g. uirmînd a-1 distribui aipoi indigenilor. i ta o duraită de 3 luni. una din ele trebuind să certifice că res-ul le posedă pe toate celelalte ! 403 . u n i in.mate.ivu agri[nidustria minieră n-a prea suferit. „libertatea de mişcare" a indigenului era condiţionată de feluri de adeverinţe. deoarece în vremea preţul aurului nu s-a prăbuşit. iar o altă lege.ui partidul uniunii. a atenuat politica brutală faţă de imdi In 1936. . n u r . In 1933 s-a alcătuit. I 1 In COtll. împotriva masuriloi uvernul temibnie 1929. I I luetuaţii însemnate. ţiniînid seama şi de pi la (M circ fascismul german începea să o desfăşoare îm l o s i . în care prevalenta o va avea WÎpa lui i. guvernul a emis o lege prin care se angaja Cft. tot sub preşedinţia lui Hertzog. p ■ Natal.11 > i . icnnvcn de 5 ani. permitea închiderea fără judecată a o r i . nasuri au provocat noi tulburări printre indigeni ..i . Un „Riotous Assemblies Act".l I I .. interzicea întrunirile.

Se semnalează. îo preajma izbucnirii celui de-al doilea război mondial. 62. Coasta de Aur — de cacao. 471—472. cit. pp. Gambia — de anahide. a provocat în Nigeria răscoale ţărăneşti în 1918 şi 191V. iar în Sierra Leone erau zăcăminte diamaintifere. In timpul războiului din 1914—1918 s-a (dezvoltat extracţia minereului de mangan în 'Coasta de Aur şi de plumb în Nigeria. 404 . Ea mai cerea şi alipirea la Uniunea Sud-Africană a protectoratelor britanice învecinate. Aripa Hertzog susţinea neparticiparea la un eventual război. pp. Nigeria şi Sienra Leone erau producătoare de copra şi ulei de palmier. datorită caracterului economiei lor. simyu tizînd în ascuns cu Germania şi reluînd tactica dinainte cu un sfert de veac : speranţa că o înfrîngere a Angliei va da ocazie obţinerii independenţei complete a Africii de Sud.. în timpul războiului. Smuts a inaugural u mare ceremonial aţu zisuil Consiliu indigen. în aceste colonii. op. Creşterea impozitelor asupra indigenilor. S i k.. op. 40. Gambia. Smuts era pentru participarea ila război alături de Anglia .In anul următor. proletariatul era mai puţin dezvoltat. IX. 176— 183. H u n t o n. 216. VIII. 155—167. dar în general. pp. partidul uniunii a început a da semne de destrămare. din punct de vedere agricol. cred pentru a încerca isă înşele pe africani u iluzia că air avea şi ci un drept de reprezentare. eil urmărea totodată încetarea mandatului Ligii Naţiunilor asupra Africii de sud-vest şi anexarea corn pletă a acestei foste colonii germane. Sierra Leone — fuseseră transformate. în regiuni de imonooultură. şi partidul numit „al Dominionului".. p. Coasta ide Aur. Vsemirnaia istoriia. pp. condus de Malan. op. 191 . cit. de asemenea. Dezacordul a mers pînă ila crearea din nou a două partide : naţionalist. ide fapt un organ pur consultativ. cit. 58—59. Poziţia lor era aproape aceeaşi cu a partidelor naţionalist şi sud-african de la sfârşitul primului război mondial •• Africa de vest Coloniile (britanice din Africa occidentală — Nigeria. ' D e m a n g e o n . 315—317. mişcări greviste în Sierra Leone şi înfiinţarea de sindicate muncitoreştii în Gambia si Coasta de Aur.

cit. i! ganizaţie comună a ei. cit. ' I' r m a. în cadrul organizării unor serbări şi schimburi de „oficiale" 2.. pp. nu au fost atrase şi încadrate foi mişcarea naţională iă de aceasta. ÎS4. S î k. între 1929 şi 1932). I. a foit ucis într-o ciocnire cu armata. I i i n d deci legată de si n primul i metropola. autorităţile engleze au pus an mitul. pp. relativ putern* I O bazS i l . vehemenţa im-H^indmtiistă a unei veritabile burghezii iiuţionale. împăr-iceleaşi metode şi revendicări moderate. op.. ci mai mult răspîndirea impresiei de ro*] |lln i-uţii lor strict locale. Ele. pp. cit. condusă de Hidara Kontofili. prin metode simple. Un partid democrat. II.iiica lor. exprima aceste formiste în tratativele ipe care reprezentanţii săi le i ( i i guvernul britanic. 473—474 . format în Nigeria la 1922. 473.. 405 1 . în Sierra Leone bruarie 1931 x şi în Coasta de Aur în 1931—1932. cel puţin în această perioada. p. Mifcarea de boicotare a impozitelor. Crowder. din icane mulţi fuseseră ftin «iliaţi (în Nigeria circa 20 000. Tulburări ■iicnit şi printre minerii africani. „consti-n i.i i. indigenii au declarat în noiembrie 1930 . • e le oferea preţuri de achiziţie foarte reduse. p. cu cr mai ales antifiscal. i proprie. în ţKruvt. 253—254 . accentuând doar asupra reven• Irii de a fi reprezentaţi mai larg africanii în consiliile leloeale. IX.i i»nil eoI. care nu compontaii co forme. Ea se dezvoltaşi ■. m |">li. pe o apropiere de şefii triburilor şi p&tUH K>r ună. in îi lipsea. Cele mai -importante mişcări antifiscaile . iar tftl.i ultimă colonie. din cauza poziţiei ilegaliste a ■i.tuilc scăzuseră la jumătate.. in timpul crizei economice au izbucnit mişcări sociale. uită în primăvara anului 1920 la Acera. unii următori crizei.ifricană.satisfăceau cererile de mai sus. op.oit împotriva companiei engleze exportatoare de cacao. Congresul naţional vest-african. Poziţia sa podkii îi i. Guvernului bri-i i i i i a venit prea greu să introducă în acelaşi an în Ni-ulterior şi în restul coloniilor vest-africane. prin încurajarea tradiţiilor culturali jiora. Cerea şi unele reforme culturale. 249. Vsemirnaia istoriia. 257—260 .urat în Nigeria în decembrie 1929. 232. op. VIII. n g e o n.

i pe plantaţii . La fel în Uganda. iîn special în comerţ.dacă măsurile de persuasiune nu-şi vor ating* 406 . cu toate . numii T. ica teritoriu . Apărînd interesele plantatorilor îşi fermierilor albi.Africa de i Coloniile britanice din Africa oi icneală — la care s-a a< gat. şi fosta Alru. pământuri de calitate a triburilor indigene. de imigranţi indieni. care alcătuiau 99"/» din populaţie. emise în 1924 î. înregistrată ân timpul războiului. ca şi în cea de Sud. O serie de legi „contra vagabondajului".inganika. Agricultura Kenyei s-a resimţit grav de cniza postbelică din 1920—1921. i rindu-le obligaţiile de muncă gratuită şi reducând salariile.. simula cru! de regim reprezentativ. Prevalau aşadar. element bine reprezentat aci. forme de exploatare mai grele. Vândute. 5 indienii şi 1 arab.sub mandat. formau 97% din populaţie. organizat printr-o lege din 1926. Aceasta datorită faptului că în Africa de est. dacă ţinem seama de făptui că în „Adunarea legislativă" a Kenyei luau loc 11 europeni. asigurau. între prinsă în ianii 1921—1922. excludea de la drepturi politice pe africani.. n-a adus nici o ameliorare lipsei de. în număr de 3 milioane.i Kenya şi Tangamika. la preţuri scăz^ a unei părţi din recoltă. mai făţişe decât în Afr de vest. în beneficiuil unor companii comerc: Exproprierea fermierilor germani din Tamganika. unde pămîntul fusese lăsat triburilor. mina de (lucru forţai.că aceştia. ân fond. iar exploata lor se realiza prin obligativitatea predării. caire venea după creşterea apreciabilă a preţurilor de export la cafea şi bumbac. autorităţile engleze au aruncat greutatea crizei pe umerii indigenilor. dar nici un reprezentant al africanilor. Asemenea hotărîri erau uşor de adus. mai cu seamă. britanicii au (practicat exproprierea triburilor în folosul colon i lor şi constrîingerea indigenilor la muncă pe plantaţii. în cadrai muncilor plătite. guvernul colonial punea astfel în aplicare ţelul „nobil".i germană de est — au constituit între cele două războaie num diale sediu] unei mişcări africane de eliberare mai puternici decât în Africa de vest şi cu un caracter mai popular.. ferm expropriate au fost achiziţionate fie de colonişti britanici. exprimat lîntro declaraţie de la sfârşitul primului ra/ boi mondial : „.

■ ■ ■ i . limitat la coloniştii albi. Tinîndu-se seama de dificultatea juridică de a anula regimul . înăsprirea muncii forţi riilor i l u n i i o mişcare de protest a popu l . p. pregătind 3 • ici împotriva Abisiniei.ire s-au opus prin ckeva revolte Iacale. i l . In Iunie 1921. . In 1932. A History of East Africa. nu era. 407 . Reprimarea acestor miş.c. s-a constituit o asociaţie e»i africani » tineretului I s i k u y u a . al cărei conducător era Harry Thuku.■ftri sa soldat ou vreo 20 de morţi şi răniţi. s-a renunţam li I Era perioada în care fasciştii italieni..i prilejuit o furtunoasă manifestaţie şi declanşarea unei l i n partea populaţiei indigene.1922. c . 1 I l u n t o n . ■ > l > i . convenabilă Angliei • I n . h aţm. o întărire a drepturilor acestora în conducerea unei imn mii unificate. I I i u . * Numele populaţiei indigene majoritare în Kenya. pp. Mişcări ale culti■n o i l o r indigeni împotriva exploatării exercitate de compaiaile engleze au avut loc în 1933 şi în Tanganika.(datului. n i i . 279— 284. op. atrăgând elemente dintre coloniştii albi i. l .i deportarea lui Thuku şi a altora într-o regiune din nordul coloniei *. u i i k a o propagandă demagogică antibriitaniică ţi Jlmpoi I talului monopolist. cu dizolvarea aso.i looftle. i pen- Kenya. In HI . adică de un ni reprezentativ. 37. Harry Thuku şi fratele isău au fost arestaţi. Guvernul britanic i soi ietăţile monopoliste care aveau interese în Africa de est miisiiderau că prin federalizare s-ar putea organiza o exiploatare I I I II raţională a aurului din Kenya. cit. începuseră a desfăşura în Kenya |i ■. .i bumbatouilui din Uganda. Viitoarea federaţie urma i dispună de o „autonomie" de genul Rhodesiei. căruia era supusă Tanganika. punpt de vedere politic.i 11 de datoria noastră ti I I I I i i I I I I I M C I I H M pe indigeni sa i i ' î i i ... pentru moment... 1 I 11 t. mineralelor din Tanganika . Tot în aceşti ani s-a ventilat proiectul unei federalizări a Al i Leii britanice de est în jurul Kenyei.. Asociaţia a reil i' ui un tnomoriu ide protest împotriva măsurilor britanice. descoperindu-se aur într-o rezervaţie indigenă din idus o nouă lege de expropriere sforţată a unor triI M I I i.

Hun ton . întăresc impresia unei sensibile schimbări în ceea ce s-ar putea numi cu titlu precar „viaţa internă" a Imperiului britanic. cit. p p. în ulitimă instanţă. După primul război mondial e cu neputinţă de evitat constatarea că aspectul re levat mai sus se transfigurează. 473 . o mare adunare populară. care din 1922 aviusesi mai mult o existenţă ilegală. spre anularea dominaţiei engleze. VIII. Cele cîteva date din istoria Africii britanice de est între primul şi al doilea război mondial.. făurită de . Dar organizaţia Kikuyu nu s-a lăsat manevrată. p. op. c it. numai în limitele intereselor Angliei. IX. Pretutindeni începe a se impune o alta istorie. cit. istoria raporturilor sale cu aceste posesiuni era dominată ide iniţiativa engleză.. nu mai are drept conţinut principal acţiunea colonialismului britanic.Tot acum. II. p. 136—137. în conducerea căreia activa Jomo Kenyatta. Aşa se face că „Organizaţia centrală Rikuyu". 408 . Istoria acestor colonii nu mai e „făcută" de sus.popoarele supuse. se inversează. I voiau să ifolosească . ameninţat de agresiunea fascistă italiană. exprimând solidaritatea indigenilor cu poporul abisinian. op. Si k. pp. din partea oricărei puteri imperialiste străine l. 1 Vsemirnaia istoriia. a putut organiza la Nairobi. la 28 noiembrie 1935.. p p. Adun? a cerut guvernului britanic să permită înrolarea de voluntari africani în apărarea Abisiniei şi a făcut apel la toţi muncitori i de culoare din lume să boicoteze orice mărfuri livrate Italiei. pentru a combate pro ganda fascistă în Africa de est. E semnull neîndoielnic al maturizării celor mai importante dintre forţele centrifugale care pregătesc destrămarea Imperiului britanic. autorităţile britanici nit mai îngăi toare faţă de organizaţiile indigene-. Pînă la 1918. B r e n t j e s . 36—38. 123. op.v timentele de solidaritate africana. 475 . ale cărei evenimente converg. în atitudinea faţă de conflictul kalo-abisinian. alăturate evenimentelor dintr-o serie de ake posesiunii britanice din Asia şi Africa. de efortul de a le supune şi a le încadra sub dominaţia Marii Britanii. 341—342. Ea a făcut şi un apel la toţi africanii să tragă din agresiunea italiană concluzia necesităţii eliberării populaţiilor de culoare de sub toate regimurile de dominaţie. 125.

în provincia Alberta.triat. greva a devenit generală. aflată într-un permanent proces de Slîrsitul primului irăzboi mondial a însemnat în istoria Ca-lomontul în care pentru întîia dată în viaţa sa internă M ' M i i t limpede contradicţia fundamentală dintre burghezie l'iolet. de naţioMltuic diversă. saluta lupta clasei n k»«rc din Rusia şi ţelurile ei : dictatura proletariatului şi i inului. o apropiere intre istoria a Iri nu e ! i numai prim caracterul loi in. munciitorinu • nA proitesta ■împotriva intervenţiei. l i I mai 1919 a izbucnit greva metalurgiştilor din oraşul Inuipcfţ. au avantajul ilc o gravă problemă indigenă . i l r .(Dominioanele albe" : Canada.şi de o ciocnire se între două minorităţi dominante.uu ZeelandS c. în acest spirit s-a desfăşurat. Avântul revoluţionar al maselor s-a nwnifeftai u o îarie deosebită. In vreme ce guvernul conservator. recunoscute ca parteneri . N.ii ales marea regimului lor politic şi a raporturilor constiii metropola în cadrul imperiului — mai precis 1 < oiumimwealthului. vreme de două săptămâni. I ie în adevăratul înţeles al cuvântului. conferinţa organizaţiilor mun-lorrţti din Canada de vest. în mantie 1919. . cerînd ridicarea salariilor şi ziua de muncă de • <> De la 15 maii. în aoest interval. Ea a durat pînă mnie. prezidat de Robc-nt Bor ungaja în intervenţia antisovietică. i . însă de natura celor pe care ile pu-■ l u i şi mtr-un stat european. la > l 11 v. Dezvoltarea i. mai puţine complicaţii interne lîn istoria aa i ioane. aflate în curs de a-şi tăgădui titlul şi a se I . faţă de Uniunea Sud-Africană. Chestiunea franceză din Canada e departe de ' i termenii celei a burilor din Africa de Sud. " I n . în primul irînd. la nivelul oricărei ţări înaintate. i . Australia. Burghezia şi proletariatul I i i bine conturaţi ai acestor societăţi: între ei se inter-ituira fermierilor. Ele. alcătuiesc grui legiate pe plan politic. generează fără i probleme sociale. gre4Q9 ■re.

materializate în masivele investiţii 1 W.A. Din 1931 guvernatorul ei e numit pe baza recomandării guvernului ci nadian. rezolvîindu-se abia recent. Manitoba. Se opune chiar seni nării unor tratate internaţionale încheiate de Anglia. Mackenzie-King.viştii au fost stăpîni pe oraş şi din punct de vedere politifl administrativ1. aripa ide stingă a organizaţiilor muncitoreşti dia Canada a creat Partidull Muncitoresc Progresist. Tot în acest an au luat fiinţă primele nuclee comunişti*. LMorton. Avântul revoluţionar a cuprins şi masa fermierilor. în rîn durile sale însă. în relaţiile sale cu imperiul şi în politica ei externă. acesta mi mindu-se. din 1924. conducătorii fermierik: au colaborat ou liberalii şi partidul lor a fost absorbit trepta de aceştia. convine asupra unui sistai de tarife preferenţiale cu Indiile de Vest şi Australia. sul conducerea lui W. exprimarea nemulţumirilor a alunecat rapoil spre forme de luptă politică legală.U. turile sale strânse cu S.t minister. Partidul Comunist al Canadei. înitrecând pe conservatori şi ami ninţînd astfel echilibrull celor două partide tradiţionale burgheze. L. 'Exicaptiând intermezzoul conservator dint 1930 —1935. Deja la 1925 se pune problema drapelului propriu. în cursul conferinţei de li Toronito din 22—23 ff bruarie 1922. j Ulterior. Rămîne semnificativ faptţl că s-a putut constitui acum un partid aii fermieri/lor (Nationa Progresive Party). 365—370. Ea acţionează tot mai vădit ca un stat suveran. perfa tează tratate comerciale proprii. Atraşi însă de iluzii . Canada a fost un element activ al reformei imperiale care a dus la creaiv i Commonwealthului şi la adoptarea Statutului de la We-. pp. nimentele principale simt deja cunoscute. un descendent al „re Iu Iui" din 1837. Alegerile amintite maii sus au fost câştigate de liberali. care s-a dezbătut îndelung. care la alegerile federale din decembrie 192 a obţinut 65 de mandate. liberailii vor domina viaţa (politică a ţării într cele două războaie mondiale..reformiste. în tei atribuţiilor pe care Anglia i le acordă. promulg ■ şi lărgeşte legi de protejare a industriei naţionale. 410 .

L

i estora în Can.ul i i, la i unui ministru plenipou-iii, IM canadian la Washington. inului valutar introdu! tn lumea capitalistă, .\ 11 li Uitaţii aurului în valut.i servind ca mijloc inmail de plăţi, Canada ;se va sima în zona dolarului, iar ei line 1. In Auttrailia, ca şi în alte dominioane şi posesiuni engleze, 1 economică forţată de necesităţile războiului a fost riza din 1920—1921 ; ea a orientat guvernele întărirea protecţionismului, a întărit activitatea pari ulului agrar, ai fermierilor, şi a radicalizat maş'lum'itorească. La 30 octombrie 1920, la Sydney, a luat Partidul Comunist din Australia. întîrqpinînd iniţial n Lităţi, scindat în două fracţiuni, el s-a unificat defin ilocembrie 1922. Congresul uniunilor sindicale din 1, ţinui în luna iunie 1921 la Melboume, a recomandai ulului laburist înscrierea în programul său a socializării 'lor de producţie şi repartiţie. La Brisbane, în octom1 ' I, congresul partidului laburist a acceptat această suTot din partea unui Congres aii uniunilor sindicale, U Li Sydney în 1923, s-a insistat şi asupra realizării unităţii ui.1- a clasei muncitoare din Australia. Justă în esenţă, T.iM.i recomandare a avut îsnisă urmări foarte discutabile în 1 c, prin aceea că elemente comuniste au intrat în partidul burist, neglijând stabilirea prealabilă a unei platforme de e pe principiile revoluţionare, leniniste. iJicultura australiană, ramură extrem de importanţi a niei, face progrese în sensul introducerii unei mai mtri 1' 11 lĂţi de culturi. Se pun în valoare resursele Queenslaniduilui, "luna sa tropicală. Cultivarea trestiei de zali 1 I»|HTC din 1925 consumul intern ; în 1938, Queeinsihnnlul Im r.ca/a pentru export jumătate din producţia sa de zahăr, telcxşi progrese spectaculoase le face cultura orc/ului, in MIUS.» în 1925 ; peste patru ani satisface deja cererile pieţei
Inel din 1853, Canada avea ca unitate monetară dolarul canadian, oduieie sistemul decimal. Pentru Canada în această perioadă, vezi : HMM istoriia, VIII, pp. 312—315; CHBE, VI, pp. 768—769; l u, op. cit., pp. 532—534; G i r aud, op. cit., pp. 127—131. 411

Se extind suprafeţele culturii'liere, iar creşterea vi» taior, alături de ©ea tradiţională, a oilor, transformă Australia, şi îndeosebi Queenislaradul, într-o mare producătoare de lactate şi carne, dezvoMadu-se şi industria frigorifică. Repartizarea producţiei pe diferitele ramuri agricole se face tot mai armonios, agricultura, în ansamblul ei, devenind în acelaşi timp mai autarhică. în structura (proprietăţii, persistă tendinţa oficială de a încuraja fermele de suprafaţă mică şi mijlocie. Statisticile arată într-adevăr o uşoară tendinţă de scădere a numărului fermelor uriaşe, de (peste 20 000 de acri. Creşte însă numărul celor între 5 000 şi 20 000 de acri şi se dublează proprietăţii între 500 şi 5 000 de acri. Răscumpărarea din partea statului a pămîntului unor mari fermieri a dus, pîraă în 1934, la instalarea a 25 000 de noi ferme, pe o suprafaţă de 8,3 milioane acri *. în Noua Zeelandă, notabile sînit mai ales progresele electorale ale partidului laburist, care în toamna anului 1935 reuşeşte pentru întîia dată să formeze singur guvernul, sub preşedinţia lui Joseph Savage 2. „Dominicanele albe" par a îlnfăţi^a şi ar trebui să reprezinte un factor de coeziune al imperiului, în concepţia sa nouă de „comunitate de state libere, asociate". Desigur, tendinţele centrifugale nu sînt aci aicît de manifeste ca în ake posesiuni şi în nici un caz ele ou apar sub aceleaşi forme. Nu pot fi însă trecute cu vederea, cel puţin ca semne de întrebare, toate acele fenomene economice, sociale şi politice care derivă chiar din conceptul formal de „stat liber". Politica economică proprie, autarhia şi protecţionismui, ponderea specifică diversă a anumitor probleme sociale şi de proprietate, relaţiile externe şi pwiatde de vedere proprii în domeniuJ lor, riscul permanent al neconcordanţelor dintre echipele politinguvernamentale3, toate acestea ce itaseamnă şi amcotro duc ?
Revenindu-le o întindere medie de aproximativ 330 de acri. El se desprinsese de liberali în 1909. CHBE, Vile, p. 191. Pentru Australia şi Noua Zeeland! : Vsemirnaia istoriia, VIII, pp. 317—318 | Nowack, op. cit., pp. 126—127, 139—141, 150—151, 301. * Un singur exemplu, din multe : în 1935 în Anglia sînt la puter» conservatorii, în Canada — liberalii, în Noua Zeelandă — laburiştii.
2 1

412

I

i i i i W . i i . i , conjunctura intei jdia comuni gerTnamo-italiano-j.ii" dai un imbold umi....nioiiwcakhuilui şi partici|pw«i li .ii doilat război U H I I .J .1 stat sub semnul unei mai strfnse tolidtrit&ţi dactt cea lllll tnul război. Dar un atare factor, contingent, nu poate na definitiv semnul de întrebare pe care îl ridică proi duratei acestor legături. Analogiile cu alte exemple istoic n Midomma să opinăim că atunci câmd legăturiile dintre i i i m. II multe organisme statale se îngustează în jurul . . u n i u n i personale", al unui „simbol constituţional", uaiii i i . n mult o ficţiune convenţională.

CAPITOLUL M

DESTRĂMAREA IMIT. RI ULUI Al doilea război mondial Imperiul britanic a fost ou mult mai serios zdruncinat î cursul celui de-al doilea război mondial, decît în 1914—1918 Nu e vorba numai de consecinţele ulterioare, evidente pentru toată lumea, ale conflagraţiei izbucnite în 1939, oi de aspectul militar ca atare. Din iunie 1940, Anglia a fost redusă la apărarea coastelor sale, cu forţe terestre şi cu o dotare tehnică foarte limitate. Noul rol al armei aeriene şi superioriitjatea temporară a Germaniei biuleriiste în acestt domeniu puneau în discuţie eficienţa flotei de război. După ce agresiunea germană asupra Uniunii Sovietice a îndepărtat definitiv pericolul unei invadări a Angliei, Imperiul britanic a continuat totuşi să treacă prin clipe grele. în primul război mondial, posesiuni \c engleze de dincolo de mări n-au fost nici un moment primei duite. De astă dată însă, Egiptul şi Suezutl sînt ameninţate do forţele germano-italiene, pînă kt toamna anului 1942. Bir mania, Singapurul şi Malaya cad în mâinile japonezilor, în primele lumi ale aceluiaşi an. India este pe puinatul de a fi i n vadată.

Posesiunile din Pacificul de sud-vest ocupate, Austni lia trăieşte sub iminenţa debarcării japoneze. Flota de supr.i faţă a suferit pierderi grele, mai ales în Extremul Orient. E adevărat ca războiul submarin, deşi dus de hitlerişti fără cm ţâre, n-a putut provoca în nici o perioadă efecte de gravi tatea ceflor din aprilie 1917. Imperiul britanic a fost angajat deci efectiv în război, nu numai pentru susţinerea luptelor de pe teatrul european de qperaţii, ci pentru apărarea sa pe fronturi largi şi variate. Totuşi, chiar iîn perioada de criză din desfăşurarea boiului (pînă în 1942), Anglia a reuşit să lichideze dominaţi i italiană în Africa orientală (Abisinia, Somalia, Eritreea). Ea i ocupat Irakul şi a instituit asupra Iranului un control militar, în comun cu Uniunea Sovietică. Statele Unite ale Americii au preluat apărarea Australiei, Noii Zeelande şi Pacificului de sud vest, iar înfrângerile flotei japonezie în Marea Coralilor şi lînjţă
414

(mai-iunie 1942) au slăbii forţa militară 1 ofenuim.i anului 1942, o dată I U In i din i I 'Xii.mihoin, 23 oiotomibric), Imperiul! britani* H redreII preţul imenselor sacrificii aduse de coaliţia antibitifioarelor — în primul rfnd, de Uniunea Sovietică, hilase pînă la acea dată potenţialul ofensiv ai hitle- i itorită aportului tehnico-imaterial al Statelor p|l|>tul «te degajat şi întreaga Africă de nord cucerită, in H 1943. Debarcarea în Sicillia şi aipoi în Italia con-■ niIic septembrie 1943) a scos definitiv din cauză ■ ne/ui. Victoriile terestre şi navale americane din le sudvest (insula Guadalcamal) au îndepărtat pe- il japonez de Australia şi au pregătit o ofensivă concen- difl Binmainia apuseană, unde acţionau forţele imperiale I recîmid prin întregul arc uriaş de insule care străbate n ml de rest, pînă îin arhipelagul Aleutinalar. > i u n decisivi, 1944—1945, cînd războiul a fost câştigat M*l'.i, imperiali a reocupat şi teritoriile temporar pierdute l < > de mări. El ieşise încă o dată victorios, din cel mai sîn->i jţrcu război cunoscut în istorie, dar de astă dată victo-i p.trteiner secund, în fapt, dacă nu de drept. îşi datora ii marii coaliţii a popoarelor — care cuprindea şi po- • ■/. — împotriva fascismului. Acesteia s-au alăturat n u i e l e din imperiu, care, deşi asuprite de colonialism, au totuşi cu abnegaţie cauza omenirii şi a c i v i l i , uitate de fascism. Contribuţiile la război, inclusiv C«l« i c, .iu fost acceptate cu mai multă uşurinţă decît: înainte, ilia, guvernul condus de laburistul Curtin a mobiilizat i < \ r la vîrata de 18 amii. Trupele australiene AU luptat în (i i i i n e e , în Africa de nord şi Italia. Noua Zeelandă, de nc.i sub un. guvern laburist, prezidat de Fraser, a orga un corp expediţionar care a acţionat în Pacific, în rare CU forţele americane. Şi în Africa de Sud, cu toată ( i . i l u i Hertzog şi a liderului naţionalist Malan, partidul 'i.imcntal al lui Smuts a reuşit să impună linia probritaiv ut greutace nioi rezerva manifestaită de unii fran415

cezi din Canada împotriva serviciului militar obligatori trimiterii unui oorp expediţion.i i ura grainiţelor Cai Forţe canadiene au participat, printre akele, la debn din Noranandia. Din nou, Anglia contractase mari datorii faţă de p< rele din imperiul ei. Condiţiile istorice de după încheierea ce de-al doilea război mondial au fost de asemenea natură, îr ea n-a mai putut să ignoreze aceste datorii şi să nu se plece faţa (revendicării hotărâte a libertăţii, pe care o reafirmă tinse regiuni din Asia şi Africa. Lupta de eliberare a popoarelor din imperiu după al doilea război mondial, pe teritoriul asiatic In cele două decenii care au urmat războiului al doile mondial, Imperiul britanic a trecut prin cea mai prof transformare din istoria sa. Dacă în 1946 numai 18% populaţia imperiului dispunea de un regim de autoguverna în 1962 proporţia acesteia crescuse la 97% şi, pînă astăzi, ea a sporit şi mai mudt. Cea mai mare parte a posesiunilor britanice au obţinut independenţa, având posibilitatea de a decide dacă rămîn sau nu în cadrul Commonwealthiuluii. Transformarea survenită în structura imperiului după al doilea război mondial constă, aşadar, în pierderea complet oricărei autorităţi politice asupra unor foste colonii (Birmanu, Uniunea Sud-Af ricana, Sudanul etc.) şi în trecerea celorlalte, cu excepţii neînsemnate, la statutul de ţări independente, asociate Commonweakhului. Acest ultim fapt implică, la rîndu-i, o extremă diversificare a structurii Commonwealthului. El nu mai reprezintă doar asociaţia unor „dominioane albe", ou o bază economică avansată, cu instituţii vechi de tip european, ale unor noi na ţiuni de limbă engleză. Commonwea'khul a devenit o asociaţie de state în care majoritatea o constituie popoarele nebritanice. între aceşti parte neri cu drepturi egale, interesele lor diverse ies la iveală cu multă pregnanţă.
416

ii apreciabile ■diferenţe di ni ; ii d altirii ecoFuotură socială, de tradiţii, in i tendinţe ' Toate acestea se afirma lioţpode din monientu] în ie întreagă de ţări au încetai de a li tutuite admi- ■ •lonialiste, avftnd.u-şi guvernele prqpni. In mod şi mai ilegitim se poate acum iridica întrebarea dacă mul politic actual de sub egida Angliei mai poate fi consi-ii .i l ' H i n î n d o unitate reală? în orice caz, Imperiul bri-i , . i i mu şi-1 închipuiseră Disunaeli şi Joseph Chamberi de a mai exista. l i . , im ii \ . i i de disoluţie precipitată au fost, pe de o parte, ■ ■ ii doilea război mondial, creşterea prestigiului şi influIJ;-.inului socialist îm lume, schimbările generale petrecute i! de forţe — economice, politice şi militare — din- lauirul socialist şi capitalist şi îin interiorul celui din urmă II presus de orice, avîntul luptei de eliberare a popoarelor r.upririi coloniale. i-.ist.i luptă generală va obţine, pe parcurs, alături de M roase rezultate concrete, şi un impontant succes principial. t unul din factorii care au determinat Adunarea Ge- lă a Organizaţiei Naţiunilor Unite să adopte, la 14 de- ie 1960, „Declaraţia cu privire la acordarea indepen- i ţarilor şi popoarelor coloniale". st document condamnă asuprirea şi exploatarea unui de către altul, ca reprezentînd „o negare a drepturilor anuale ale omului". Proclamă dreptul tuturor popoa- • la autodeterminare, respinge tergiversarea acordării in-enţei sub pretextul insuficientei pregătiri politice, eco . sociale sau culturale a unor popoare şi cerc ci „în iile de sub tutelă şi cele ce nu se bucură de autoguvernare, in şi în toate aelelalte teritorii care nu şi-au dobîiwlii îm .i ndenţa..." să se ia „...neîntârziat măsuri pentru trani l te rea întregii puteri popoarelor aoesitor teritorii, corospun- tor cu voinţa şi dorinţa liber exprimată de ele, fără condiţii
Pi plan constituţional-juridic, guvernul britanic a introdus la IV48 un element de „uniformizare", promulgînd legea intitulată h Nationality Act", prin care se acordă statutul de cetăţean bri- uturor locuitorilor imperiului. Cf. Jen n i n g s-Yo un g, op. cit., «76—479. 417

sau rezerve şi indiferent de rasă, u l i i . sau culoarea pielii : astfel incit să li se acorde posibilitatea de a se bucura de plină independenţă şi libertate". La rândul său, această declarare .1 O.N.U. a devenit mi factor de accelerare a luptei pentru independenţă, dusă de po poarele supuse jugului coloniali în perioada care a urmat adoptării ei. Pînă la impunerea unui asemenea aot îinsă, lupta pentru libertate a parcurs un deceniu şi jumătate de grele încercări şi eforturi. în India, dujpă începerea războiului, Congresul naţional s-a declarat de acord să sprijine efortul militar englez, cu con diţia ca Anglia să promită acordarea independenţei, după terminarea conflictului. Gandhi n-a acceptat acest punct de vedere — el era pentru abţinerea Indiei de la orice colaborare — şi astfel, în toamna anului 1940, Sna ajuns, temporar, la o ruptură între el şi Partidul Congresului. Tratativele cu guvernul Chunchill în viederea unor noi reforme politice care să ducă la instaurarea unui guvern naţional în India n-au dai rezultate. Congresul s-a orientat atunci spre revendicarea ne condiţionată a independenţei. în martie 1942, tratativele angli> indiene au fost conduse, din partea engleză, de sir Stafford Cri)pps, laburist, membru în cabinetul de coaliţie prezidat de Cburchill. Misiunea lui Cniipps s-a încheiat de asemenea fără rezultat, deoarece Anglia propunea, în cadrul planului viitoarei acordări a autodeterminării Indiei, şi dreptul oricărei pro vincii sau principat de a-şi declara unilateral independent;!. Planul britanic însemna posibilitatea unei complete fărîmiţări politice a Indiei, cu atît mai mult cu cît în prinicipate, conduse de mari feudali, nu se prevedeau drepturi electorale pentru populaţie. Soarta a 90 de milioane de indieni ar fi rămas asi fel la latitudinea anmuiştorilor feudali. După întreruperea tratativelor cu Stafford Cripps au iu mat arestări printre membrii Congresului şi o mişcare de nesupunere civilă. La 7—8 august 1942, comitetul executiv al Con greşului, întrunit la Bombay, a adoptat rezoluţia „Afară ti in India", care cerea recunoaşterea imediată a independenţei, „atît în interesul Indiei, cît şi pentru triumful cauzei Naţiu nilor Unite".
418

11 au reacţionat brut.il. I .1 B 9 august I'M2 a fost i.»t.1 întreaga conducere ;i Congresului |i partidul |HIS în legii. Grevele de protest şi tulburării* care in urmat i 1 au fost înăbuşite cu forţa armată. In ciocnirile > < ■ au căzut vreo 1000 de morţi şi peste 3 000 de l ' iflrşitul războiului, de prin iulie 1945 (conferinţa de b), tratativele anglo-inidiene s-au reluait. Continuate în 1946, noul guvern laburist prezidat de Clement Attlee m i c tot pe Scafford Crijpps cu conducerea lor. Asupra ■ 1 ' i ' l n n v i engleze în cursul acestor tratative a avut, foarte ' I n i , o influenţă şi situaţia financiară gravă declarată în Ea a silit Anglia să facă apel la ajutorul ţărilor Comi h l i - u l u i , pentru a anula sau a reduce datoria de război .......1.1 l . i ţ ă de ele. India, în timpul războiului, prin livrările produiie pretinse de englezi, <nu numai că-şi achitaise toate ! ■ ■ Luă de Anglia, dar devenise la rînidu-i creditoare. IV.itativelle anglo-iindiene au dus în cele din urmă la rezuli n i l constituirii în India a două state: hindus şi musulman ndia şi Pakistanul),'ambele primite în Gommonwealth, cu H.1 de 15 august 1947. Ulterior, la 18 aprilie 1949, India s-a nvat republică, dar a continuat să rămiînă membră a ....Mionwealthului. I liberarea 'de sub jugul imperialist a uriaşului teritoriu ' ■ l i m, a poporului său de 440 000 000, a însemnat un eve•11.111 de importanţă istorică -mondială, a dat un pute npiils procesului inevitabil de destrămare a ruşinosului 11, condamnat de istorie lla pieire. Birmania, duipă tratativele duse la Londra de An nipreuină cu Ne Win fusese în fruntea luptei de elib
lArii de sub japonezi, a primit un statut de au nar<

1, în ianuarie 1947. Un an mai tîrziu ', ci 5 ,1 p i u republică şi s-a pronunţat pentru ieşirea din < iommon 1, devenind coimplet independentă. I 1 ^ februarie 1948 a fost rînidul Ceylonului să dobîinde. • i n t u i de independenţă, irămînînd însă asociat
1

Intre timp, la 19 iulie 1947, Aung San şi alţi colaboratori ;> I victima unui oribil asasinat, pus la cale de agenţii unor grupuri 419

Procesul de destrămare a vechilor forme de dominaţie şi influenţă britanică în Asia a cuprins de asemenea vestul şi sud vestul marelui continent. 283. Această nouă concesie din Angliei fusese forţată mai ales de greva generailă politică. 1 Lui Abdullah. în martie 1956 8 Pentru problemele Asiei. Histoire des Grandes Puissances. damiţîind pe ofiţerii englezi cancontinuau să deţină posturi militare de conducere 2.i bunurile marelui trust petrolier „Anglo-Iranian Oii Co. din care Sin gapuruil s-a desprins în 1965. 493 498. a scos ţara din cadrul aşa*-zisului „pact de la Bagdad". de presiunea opiniei populare. Guvernul acesteia şi re gele ei1 s-au văzut obligaţi ulterior. declarată în insulă în lunile mai-iunie 1947. izbucnită în 1958. op. în care a integrat în 1963 şi colonii Aden. 526—527. sediul mişcărilor de eliberare celor mai puternice şi mi des repetate în această zonă geografică 3. 552—553. în cadrul urnei Federaţii malaeze. 8 De exemplu. 541—544. în 1946 a fost recunoscută oficia! independenţa deplina a Iordaniei. 285—286. să refuze a se alătura pactelor militare britanice şi să ducă influenţa engleză în ţară. 420 . Din septembrie 1963 i-au fost alăturate posesiunile britanice din Bor neo de Nord. 574—576 şi Maximi M o u r i n. Continue tulburări antibritanice au avut loc în perioada postbelică în Arabia de Sud.britanice. cit. Mişcarea revoluţionară din Irak. 533. dus de forţele populare ce luptaseră înainte contra japonezilor. 515 —518. Hussein actualul rege. orienitînd-o spre o politică neutrailistă şi de solidaritate arabo-musiulmană. vezi mai ales N e h r u. un veritabil război cu crupele engleze. pp. demiterea şi expulzarea lui Glubb-paşa. în Malaya se desfăşura între timp o luiptă armată de el 1 berare. asasinat în 1951.. din cauza intenţiei guvernului iranian de a naţionali/. Grave dificultăţi s-au ivit între Anglia şi Iran în 1951— 1952. K. Maliaya va obţine însă independenţa abia la 31 august 1957. unde Anglia a creat în 1959 o federaţie de state arabe. i~a urmat nepotul său. caro a înlăturat monarhia şi elementele reacţionare moşiereşti pro engleze din fruntea statului. pp.

1956. A fost uxrîe a forţelor burgheziei naţionale.. Kenya a fost centrul celor mai imite mişcări de eliberare. în . |urao Kenyatta a pus bazele partidului Kenya African I ' I I M H I . în 1952—1953. cu program consocinitiimperialist. incert. mu le mai violente răscoale populare antibritanice de dupi Ic ti doilea război mondial. cu bază populară. P.. care s-a proclamat republică independentă la 1 ia..Independent. Egiptul a recunoscut dreptul la autoguvernare inului.) \fricii înregistrează de pe aieurn i totdeauna drept unuil din coli mai ti nimerite LIC eliberarea aproape comrpleitB a oontimeatuAui african ■ dependenţa colonială. ' i li ii simplă onomatopee. iulie 1956.it şi ţării. numit ulterior Kenya African National Union ( I ..Vi. cu un program ferm coni'lumente oare se întrevăzuseră deja între cele două răzinondiale. prin înlăturarea moi transformarea sa în republică. încheiat în nie 1953. de masă. autonomia. Ea a însemnat încununarea lupiraţiillor permanente ale popoarelor Africii.. consecventă. Mişcarea avea o puternică nuanţă xeno-ii liuzînd şi ura contra misionarilor creştini. boi i produselor engleze şi restaurarea vechilor obiceiuri ale > i ii. Sensul. le unei asociaţii secrete a populaţiei kikuyu.AND). naţionalizarea de către Egipt a Canalului i eşecul agresiunii anglo-firanoo-israeliene împotriva irit prestigiul internaţional al statului egiptean. In Atrica răsăriteană. la începutul celei de a doua ju- uiluii al XX-lea. dezvoltarea unei burghezii şi a unei nulităţi africane a oferit acestei lupte baza pentru o organizată. în 1950. ptul şi-a consolidat independenţa. 421 . Programul ei cerci. După al boi mondial. prin reluarea păirnînturilor răpite de albi.... deii n focar de raliere al forţelor care luptau pentru indeIIK I şi unitatea popoarelor arabe. în Kenya s-a desfăşurat o grevă generali in tot atunci a început faimoasa mişcare Mau-Mau '.rintr-un acord cu Anglia.

care se mulţumea să revendice un program de reforme constituţionale. Acesteia i-a urmat Uganda. O comisie de anchetă a situaţiei din Kenya — aşa-zisa comisie Mitchell — a publicat la 9 iunie 1955 raportul ei. Somalia britanicii. din 12 membri. de sub conducerea lui Michael Blundall. în Africa de vest. în cadrul unui regim autonom. Din acest plan. Tanganyka African National Union (TANU). sub numele de Tanzania. „United Cotintjry Party" (Partidul unit al ţării). în cadrul căruia pentru întîia dată un loc era rezervat unui reprezentant al indigenilor. recomandînd dezvoltarea proprietăţii individuale. centrai cel mai activ al mişcării de eli berare a fost Coasta de Aur. Aceste state au intrat într-o umuine vamală. care instituia un consiliu de conducere politici. Zanzibar. 422 . asemănător cu cel din Kenya. devenise prim-ministru al Kenyei. formată pe teritoriul fostei colonii italiene cu aceiaşi nume. La 20 aprilie 1954 au promulgat o constituţie. Jomo Kenyatta. La 1 iulie 1960. Şi î(n Tangianika se înfiinţase. Un partid politic. La 9 decembrie 1961 a fost proclamată independenţa republicii Tanganika. Peste 60 000 de suspeicţi fuseseră arestaţi şi internaţi în lagăre de oonoen trare. Englezii au căutat în acelaşi timp să realizeze o bază de apropiere ou indigenii. noii republici independente a Somaliei. Pînă în 195S. la 9 octombrie 1962.La 17 septembrie 1952.revolta luase pro porţii. de tranziţie spre independenţă. Depăşind linia moderată a organizaţiei conservatoare „Convenţia unită a Coastei de Aur". autorităţile engleze au trebuit s. represiunea mişcării MauMau făcuse printre indigeni 10 000 de viiatime. sub preşedinţia lui Julius Nyerere. desfiinţarea rezervaţiilor şi fixarea unui salariu minimal în muncile agricole. a fost condamnai la 7 ani muncă silnică. lansat încă în iunie 1963. după un (proces care a durat pînă în aprilie 1953. se formează 1 Intre timp. la 10 decembrie 1963. la 12 decembrie 1963. şi. Anglia a cedat colonia ei. egalitatea drepturilor de proprietate pentru toţi locuitorii. susţinea necesitatea unei politici de colaborare a albilor cu indigenii. întruioi .n h 'I octombrie şi.i declare starea de asediu în Kenya. manifestând chiar intenţia de a crea o federaţie. s-a realizat unirea Tanganikăi şi a Zanzibarului. eliberat. în fine Kenya1. Jomo Kenyiatta a fost arest. un partid al libertăţii. la 7 iulie 1954.

oane.. Acest partul reclama icotidarea imediata* .. pre Ic generalul Ankrah. iar exact peste tftt tni I I i l i n i a t republică independentă. independenţa. -i i în special.1949. prin u cele ci interne. cerlînjd aiutoguvennarea. p i în acel moment din ţară. a fost declarat destituit. membră a Common-« ■ 111 li LI Iui. I de unităţi ale armatei. în 1949.. care M loldat cu 21 de morţi şi 50 de răniţi. I u l naţionalist al lui Ma'lan a înfrânt în ailegeri pe Smints. cînd noul stat a devenit republică în cadrul < 'iiiiiHMiwcalthului. constituţia suspen-I'artiaiuil popular al Convenţiei interzis. iar Gambia a urmat aceleaşi etape. Nigeria. în i ' 1 " prim-ministru. vechi liţptStoi pentru drepturile c■ • ! ■ ■ • nnloi . Mrl. reprezentî-nid o largă alianţă pentru iradejpendenţă >i curente diferite. tabloul acesta al inidqpen/denţei africane e prezintă unele note distincte. devenind. din 1949. dobîiulind auto narea la 4 octombrie 1963 şi independenţa la 1K februa 1965.. i ni Leone a fost proclamată independentă la 27 iiprili i ■ " • ! . Arestat după o nerală declanşată luarie 1950. sub numele de Ghania..menitul ?i guvernul au fost dizolvate. Preşedintele Nkrumah. statul african cel mai dens populat şi cu o eoorelativ mai evoluată. i i 24 februarie 1966... „Partidul populai al ( onvenţiei". Acest nou organ a manifestat de put intenţia de a obţine din străinătate anumite credite. u i i . In Africa de Sud. nmalat rolul mai mare al proletariatului. discordante. greva generală din transporturi şi servicii pu-iliin 1945 şi cea a minerilor de la Enugu.' guvernării. Nigeria a obţinui • I iloininion la 1 ootambrie 1960. intense tul. Nkruimah a fost eliberai în uima victoriei lirlui . al {muncitorilor i n . ■ > • ■ îi I uscseră refuzate fostului preşediinite.ilni. .l . H I în alegerile din februarie 1951. Organizaţia politică lată Consiliull naţional al Nigeriei şi Camerunului JC). a purtat repetate trasative cu gUVW •litanie.II H s-a instalat un „Consiliu naţional de eliberare". La condu. a cunoscut.şi forme variate de luptă îm favoairea independenţei. la rîrudu-i. i ugurat pe toată linia o politică de asuprire şi discri■ 423 . Guvernarea sa a pregătit. Ea a fost proclamată la '• nu I I .1957. . tub oon i Inii Kwame Nkrumali.(. în Ghana a avut loc o lovitură de M J I .(.

Mişcarea de protest a indigenilor s-a extins şi în cele dou. Un nou val de arestări printre conducătorii sindicali a avut loc în septembrie 1956.* populaţiei indigene de aoi. federaţia a primit statutul de dominion. printre altele. Dixon Komkoia. guvernul britanic a luat. măsuri draconice contra participanţii©] la această campanie. a fost arestat în 1953 şi con damnat la 6 ani muncă silnică. Partidul Comunist din Uniunea Sud-Africană fusese interzis în 1950. de care însă urmau să profite doar 300 000 de albi. şi în organizaţiile politice şi profesionale ale clasei muncitoare. 500 de lire amendă şi biciuire. condus de ultracodonialistul Roy Welenski. Vei woerd.> luat. tulburările populaţiei asuprite au demonstrat cu1 Ulterior. au stârnit oprobriul opiniei publice mondiale şi au pus într-o situaţie delicată guvernul bri tainic : pe măisură ce al era obligat să acorde un loc în Corn monwealth fostelor colonii de culoare. hotărîrea de a constitui o federaţie între cele dou. în 1953. Ea a constituit un pretext pentru guvernanţii albi de a lovi. Guvernul sud-aiiriean . ân februarie 1953. preşedintele şi secre tarul ei. Congresul na ţional african din Uniunea Sud-Africană (ANC). organiza^. A fost arestată şi conducerea organizaţiei politice a indigenilor de aci.i Rhodesii. reprimată cu ajutorul armatei şi al bombelor lacrimogene. îneereînd să întărească poziţia minorităţii de colonişti englezi din aceste regiuni.1a 5 ani închi soare. a iniţiat în 1952 o campanie paşnicS de nesupunere faţă de legile rasiale. acordînd acesteia un mai larg statut de autoguvernare. Tu 1957. cu ocazia unei greve a minerilor din Rhodesia de Nord. primul a alunecat pe poziţii de compromis. 424 . 8 milioane de negri rămîneau fără drepturi politice. care au creat o situaţie încordată în ţară. trebuia să ţină seaimi'i de protestul guvernelor acestor state (împotriva tratamentului la care africanii erau supuşi în Africa de Sud. între timp. pasibili de pedepse pînă .minare rasială împotriva africanilor. în persoanele lui Hanry Nkumbula şi Kenneth Kaunda 1. a continuat cu toata rigoarea aceste măsuri. Urmaşul lui Malan. Cu toate străduinţele guvernului noii federaţii. Preşedintele sindicatului feroviarilor din Rho dosia de Nord.i Rhodesii şi Nyassaland.

1965. Indiferent dacă ne place sau nu. o populaţie de 12 000 000 de indigeni. o energică luptă pentru independenţă. Dimpotrivă. U I M I M prian ministru.irsi. pentru nopdrea din 1899—1902. 363. din cauza politicii faţă de llaţia indigenă. 99. 1952 —1962. revanşa bură împotriva Angiliei. Buc urejti. animată de aceleaşi tendinţe rasiste şi putîimcl fi ■i i(Minată a urma exemplul Africii de Sud şi a căuta spniil acesteia. t detfăfurat. < II ocazia vizitei sale la Capetown. Cita t după J a c k Woddis. din ■ mbrie 1959. 173. Textul a numeroase acte de independenţă.stă.i de sud-vest). socotind şi fosta Africa gerI I I . I . într-o ţară de 1223 000 1 i n ' (siau peste 2 000 000 km 2. 183. l a N i c h o l a s Man- 425 . i n d . el a lăsat.istă lovitură. 50—52. declara la 3 februarie 1960 : „Dintre i i | > i i : » i i l c pe care le-<am cules din momentul cînd ani II I ondra. Calea A fric ii. i l r . 106. i w i Congxess u i ) conducerea lui Hastings Banda. la 31 mai ' ■ l Era. i l . Şi aci um partid african. Divergenţele dintre guvernul rasist al Uniunii Sud-Afrii restul Commonweakhiului. au dat ocazie naţionaliştilor sud-africani i re ieşirea statului lor din Commonwealth.it a susţine minoritatea albă din federaţia Rhodesiai . în februa1 1 i f li. p. 87. 291—292.. i l .. " i ! . Ir». 60. la nul plac a 3 000 000 de albi şi al legilor inumane dictate de Din momentul în care naţionaliştilor sud-africani le-a ren n i-. 1V63. „ M . în ianuarie 1959 saland i iz■ revoltă făţişă. Harold Maicmillan. Dar independenţa completă a resud-africane era recâştigată în asemenea condiţii isto• ît actu'l de la 31 mai 1961 nu are nici o semnificaţie v. •' 1. Englezii au înclinat balanţa tactică în direcţia i | i n i r i i aspiraţiilor spre libertate ale indigenilor. pe trebuie să-1 recunoaştem ca atare şi de care trebuie să ţiN ■iMina" 1. I . 272—275.■ ■ ■ ■ ! ■ iaibilitatea acestei formule di pi rpi tuan deghizaţi a iţici imperialiste. pp. Document* and Speeches on Commonwealth Affairs.i africanilor. înăbuşită prin întemniţări decată. 82—84. cel mai puternic m-a frapat forţa conştiinţei > . în felul ei. guvernul britanic a devenit muilt mai puţin rtcs. 209—210. I mistere a conştiinţei naţionale este un fapt politic.

"90—91. Partidul popular progresist. B r u n s c h w i g. Guvernul rasist al lui Jan Smith a declarat îmsă în mod unilateral — cu de la sine putere — independenţa. pp. CCXVIII. 111—112. obligat de opinia „dominicanelor negre" şi de experienţa în problema Uniunii Sud-Africane. 73—75. Hun ton. ou începere din a doua juimaitaite a veacului al XlX-lea. Nu este neglijabil însă nici factorul complicaţiilor posibile ou Uniunea Suid-Afnicană. pp. cit. 234—239. în fond. care guvernul britanic. în eventualitatea unui conflict făţiş între Commonweiakh şi Rhodesia de Sud *. nuimiai pentru că guvernul britanii procedează cu infinite precauţiuni faţă de interesele minorităţii . ţi i u un guvern african pre zidat de Kenneth Kaurxda. 281 . 81 (1957). Nyassaland a beneficiat de aceeaşi situaţie cu încăpere de la 6 iulie 1964. înfiinţat în 1 Cox. faţă de 1/36 în Rhodesia de Nord. mo nopoliste. ceea ce imiplică ieşirea ţării din Commonweakh. cit. adică reprezenta cam 1/13 din populaţie. din toaupuniotele de vedere. 79—81 179^-180. sub numele de republica Malawi. Rho> de Nord. 256.. minoritatea albă era reiau \ mai numeroasă. iar în vara aceluiaşi an s-a hatăirît de • i federaţiei. O energică lupta de eliberare 'naţională a început mai alei în Guyana britanică . Toată problema se prelungeşte.. a devenit autonomă în ianuarie 1964.. 426 . tom. sau chiar 1/300 în Nyassaland Această minoritate reclama la rîndul ei independent. 205. Alte colonii pe drumul independenţei Deceniile istorice ale destrămării sistemuilui colonial au adus în anii 1950—1960 o înviorare (politică şi în viaţa Indiilor de Vest britanice — colonii crecute pe un plan secundar. op. sub numele de Zanibia. o con di ţiona de introducere^ unei legislaţii mai talenante faţă de indigeni. 213—225.1 rie 1963 au arondat autonomie intern : W yiassalaoidului. în gpatâk cărora stau şi anumite interese financiare.ulbe. L'Ajnqut britannique. pp. Rhodesia de Sud a reprezentat şi continuă sa reprezint! chestiunea cea mai spinoasă. Aci. în „îtevue Historique". iar independentă îşi membră a Commonwealthului li 24 octombrie 1964. an. op.

ernul britanic a încercat. lai du] în deschis tratative cu Londra. Grenada. n l . în continuare. Congresul naţional condus de Forbes Buimham. a . fi descondenţii filoj negri. care s-a destrămat însă la sfîrşkul i ii 1962. mai moderat în programul ne interne 1. i n pronunţat pentru independenţa separată.i l i n i i iilor de Vest. pare a prefera asocierea ou Trinidaid-Tobago. l o s există un curant în favoarea independomei proprii) înd integrarea într-o federaţie cu celelalte insule. să reînjghebeze . în 1961. o deplină autonomie internă. Tot astfel au independenţa insulele Trinidad şi Tobago. I m 195 l problema votului universal. fmplat pînă şi ceea ce i se părea odinioară de neconceput de WefUington : „O constituţie peni ni Malta ? E ca şi Partidul popular progresist urmărea un program ele promovare a iţionale. pe care din urmă a obţinut-o în august 1962. ca şi mai linii în trecut. dar proiectul sna izbk. la 16 august 1960.l i lus de Cheddi Jagan. Acoi i iiidopendenţei Antilelor Mici a survenit în lumile le i. Anglia a rupt tratativele cu guvernul ulterior autorităţile britanice au reuşit să aducă la > < i . de «separatismul diferitelor insule. de l i . formînd un Ml. în zona Mediteranei. iar în l ' i . In ifîrjit. dar nerenunţînid nici el la revendicarea i'lentei. alcătuind un procent de 29%. Ii KM Caraibilor. Anglia a organizat în ianuarie 1958 o ■ . reforma agrară şi măsuri privitoare la dezvoltarea ului 427 . ui unele diferende dintre populaţia originară d i n imi- Lndieni. a obţinut independent ■ în Commonwealth insula Cipru.iţie a Antilelor Mici. tombrie 1963. în chiar ziua cînd urma a i se proclama indeUnele din insulele care o camipuneau. de pildă Jas . i l i partid important din ţară.mi ie 1967. pentru ubţinerea indepen \ 111 onijtăţile britanice au rnane\ rsw ki ti tis temporizator. care reprezintă 44%> din flotai. Partidul lui l oază mai mult pe sprijinul elementului indian.mi . El i dobândească.

Pe plan politic. al concentrării şi centralii capitalului. Canada şi Australia în raport ou marile evenimente care modifică (profund structura Imperiului britanic. duţpă al doilea război mondial. argint. 428 . molibden." 9 totuşi. un eveniment a fost intrarea Terra Ni în federaţia canadiană. fireşte. da fără a reveni la cele regalist-franceze de odinioară. locul all doilea în producţia de aluminiu. aur.cum m-aş gîndi la o constituţii. Melbourne pare a fi ajuns să egaleze. ca centru de viaţă economică. imateriali lemnos şl igrîu . cărora li se adaugă. magneziu şi energie electrică. de asemenea roşii. chestiunea adoptării unui dnapel naţional .desfăşurări dramatice. pe un fond alb. mai ades în Africa şi Asia. zinc. a fost oarecum surprinzător în i ruptă in 1957. dacă chiar să întreacă Sydney. Ultimii ani au rezolvat după aprinse polemici. care s-a menţinut la putere pînă în 1963. Ea ocupă primul loc în lumea capitalistă în producţia de azbest. e mai săracă în .pi îs de 'război'. Supremaţia politică a labililor. pe care le-ar fi dorit o parte a franco-canadienilor. în Australia devine tot mai evident fenomenul dezvo! capitalului financiar propriu. sedii aii celor mai mari grupuri financiare. istoria . care elimină culorile şi emblemele britanice. clasicelor „dominicane albe". dar ^ a devenit independentă la 21 septeml)i ic 1964. în 1949. nil o constituţie. nichel.. mărginit de două dungi verticale. pla 1 şi hîritie de tipar . 1 Actualul drapel canadian arc o frunză roşie de paltin. printrterţă soluţie1. Inve ţiale ide capital străin în economia sa ating aproximativ cifra de 20 de miliarde de dolari. nu numai că insula Malu > . 76% revenind capitalului american ţi numai 16°/o celui britanic. o trăsătură precumpănitoare în viaţa internă a Canadei de aproape şaptezeci de ani. Patimi grupuri monopoliste controlează viaţa economică a ţării. de victoria electorală a conservatorilor. în perioadă de certă prosperitate economică. Canada s-a aflat. locul al treilea în producţia do cadmiu. Noua Zeelandă.propriu.

ipoţpulaţic. facilitate de tarifele vamale preferenţiale. cu începere din veacul aii XVI-lea. I.In viaţa politică. iar în ultimii ani şi vestgermane. pro-M foarte complexe. sub preşedinţia Im Uui.11 liberal-agrariene. date împrejurările extrem de . care îngustează perspectiva şi luie doar o parte limitată a documentării. şi-a încheiat exis-n jurul lanului 1960. piaţa Commonweakhului.n majoritatea In parla-. generan*c în itimpull crizei economice din 1929—1933. Chiar presu-I însă. i 111 I adera! din Canberra. în accepţiunea în care i-ani urmărit ■ ■ H I . înlăturată această dificultate. din 1949 guvernai wţiinuil i 1I11. Retrospective şi perspective i i l . ( imunitatea Botanică de Naţiuni numără astăzi peste 20 Biamibri. De asemenea se semnalează penetraţia de capitaluri nur. dispersaţi geograficeşte. Unitatea economică a an e&tui tem politic e relativ întemeiată. pentru judecata istorică.cn Mmzies. • alegerile din 1963 i-au consolul. de faşă. i fază a dezvoltării sistemului politic care gravitează • uni Manii Britanii comportă. după un proces de modificare naturală şi de disoluţie ai cărui germeni trebuie căutaţi în la formării primelor dominioane şi care s-a accelerat i]i. tradiţie istorică îşi religie. cu trecerea timpului. socială. iii < 'oniinonwealthul britanic în al şaptelea deceniu al secolului al XX-lea. Aceşti factori i atenuaţi progresiv de dezvoltarea capitalului autohton Bnale ţări asociate.uiale. de evoluţia altora pe o cale specifică de altare. li U I .t al doilea război mondial. limbi. nea dezvoltării Imperiului britanic la mijlocul şi în a i inmăitate a veacului al XX-lea rămâne o problemă. Imperiul britanic. în special americane. prin investiţiile de capital n nuc în cadrul său şi printr-o persistenţă a unor legături ni.complicate ale ansamblului vieţii 'i naţionale îşi procesul rapid îşi profund de transformare a i >\ lunilor dintre Anglia şi fostele sale posesiuni. Intervine desigur. prezentând o largă diferen N de structură politică. âtn primul srînd. situarea acestei faze în i loraneitatea imediată. Exemplul Canadei e inutil a mai 429 .

Comunitatea Britanică de Naţiuni nu m. în însăşi opinia publică britanică şi-a făcut loc impresia i &. promovează o politici de neutralitate. raportul s-a răsturnat complet : capitalurili engleze plasate aci nu mai reprezintă decît 26% din total. o tamdinţă de sicădere a procentului ide schimburi cui ţările Commonweakhuluii. ele au ajuns si stituie peste 40%. La 8 (martie 1952. industriei proprii. capitalurile britanice interesate în explo. altale nu. în 1947—1948. petrolului erau de două ori mai mari decît cele americane. investiţiile de ipital american în atei ţară reprezentau mai puţin de 20% din capitalul străin. pe de altă parte o creştere relativă. chiar şi ilc ordin militar. Unele state . în comerţul unor ţări idin cadrul Comunităţii.g i. a schimburilor cu alte ţări de< îi Anglia. Ficţiunea unităţii în ju/rul coroana britanice şi-a pierdut sensuil. cale mai multe dintre ţările din Asi i Africa. frînează dezvolt. De altfel. Lui i se poate a<dău. fal de 64% care revin monopolurilor din Statele Unite. nefiind de acord cu existenţa pactelor şi sistemelor de blocuri militare. Din punct de vedere politic.ui tratate cu Anglia. guvernul australian a adus o hota de reducere a importurilor din Marea Britanie. Tratatele existente nu sînit bazate atît pe premisa apartenenţei la un organism statal comun.ii reprezintă o realitate de fapt sau că ea nu va mai exista mu IM vreme. înainte de aii doili război mondial. între toţi mambrii. Nu există un sistem complet ide alianţe reciproce. în aceste condiţii.fi invocat.relaţii paşnice cu toate statale. în Orientul Mijlociu. unitatea' Commonwealthulm i mai mult decît îndoielnică.vi recent. cel al Austl < liei.ii pe aceea a suveranităţii fiecărui stat în politica sa extern. iar întrunirea anuală a primilor miniştri din ţările Coni430 . cît tocm.inexistente. în ansamblul comerţului exterior britanic .i. inc li IM ■• cel britanic. IM perioada postbelică. eonsiidarînd că I acestea. beneficiind de taxe preferenţiale. ide . care-i permite să se încadreze sau «iu în pactele internaţian. oomportîind anumite obligaţii. Acelaşi fenomen se observă şi în schimburile de măffui de o pairte. membre ale Commonwealthului. din moment ce o iserie ide ţări alo Comunităţii s-au proclamat republici. în aproximativ un deceniu.

de a-şi alege l > i n s ă p t ă m î n a l u l e n g l e z „ O b s e r v e r " .i . i i normal ca.irea istateilor naţionale independente e un proic rificat ila scară mondială care a cuiprimis succesiv Europa.Hiii în caidraiil său. în „Lumea".ilr.. pe o anumită treaptă a progresului istori/Cj '■ a Aisiei şi lumea africană să fi ajuns a înfăptui cei .jriituiriU goali d i cărei credinţă a devenit(lip&itî <l Procesul de reorganizare pol ii m . eventual. 9. în condiţiile intereselor din ce în ce li verse ale unor ţări răspândite în toate continentele. sau. 1964. In n. dorind a-il înlocui prin cel al unanimităţii. ţările afro-a»iatice din cadrul CotnmoQ■ ilthuiluii au lansat ideea constituirii unui :socretairiat al acespună capăit influenţei încă precumpănitoare a un IVi ii.. atk din cauza discuţii/lor inevitabile jurul modalităţii de reprezentare într-un asemenea organism ompetenţei sale. Nu e nici un motiv care să îngăduie presupunerea că slăbi şi că se va opri la un anumit punct al drumului. na. c i t a t d u p ă J o h n G r i t t e n . idee le itradus in practică. Guvernul laburist englez e favoI M I ni. cît -şi din motivul că deja de pe acum ţăiri contestă principiul adoptării de hotărîri comune prin ■I i u t e de votud. P.i dosfiisair. în toate problemele discutate la conferinţele n lor Commonwealthului.inului 1965.m I . Actuala sa configuraţie .w K ale unei < l c . Toată evoluţia sa 'i ultima jumăitate de secol confirmă progresele celei de-a M I I I arte. Perspectivele Commonweaikhului nu apar (prin urmare nici nici sigure.1 căror dezvoltare a fost împiedicată de coloni.11 te popoare reprezintă un 'bun demult diştigai < mza progresului şi civilizaţiei omenirii impune respec 'Irqptului fiecărui popor. iar în faza actuală se afirmă lîn viaţa fbceloi i. * ) unitate de vederi.ealihului reprezintă „. r revine la introducerea unui fel de drept de veto al trui membru. de principiu abstract. 431 .ii degrabă ideii de a se crea un parlament comun.1 lungul ului îngust dintre coeziune fi daaluţie nu i 1 încheiat. iate şansele de a nu se realiza dack cal mulit în chestiuni imul secundare.s-a conturat ca re-ltAt hibnid a>l ciocnirii intre două forţe diametral opuse : lonialisroul şi lupta de eliberare naţională. irm. I hi faţa conferinţei Commonwealthului. fie el maire sau mic.

pe parcursul desăvîrşirii apro^piate a independenţei ji suveranităţii popoarelor care o alcătuiesc. . . < l < a-şi afirma fiinţa naţională. e mai mult di probabil ca isitoria să n-o înregistreze decît ca fenomen tr. Cu toate formele şi apa rentele liberale de care ea caută să se înconjure.nestingherit calea dezvoltării polii i .m zkoriu. Profundul adevăr conţinut în acest enunţ — adevăi cucerit de popoare în practica istorică — indică limi> faptul că perspectivele unui sistem politic de tipul Gomumitiiţn Britanice de Naţiuni <sînt limitate. iale şi economice. de a-yi soluţiona singur treburii. .proprii : aceasta constituie în acelaşi timp o cerinţă esenţiala i menţinerii şi consolidării păcii.

ANI* XI REZUMAU BIBLIOGRAFI K Indici .

Britain's political nnd economic influence in the world is so different from the older forms oi her domination as to oblige those who want to write her history to 1.. oi works..■ A Short l / i \ t < > > v Summary The present work is primarily irttended lor the public at large as a rather detailed means of information..•ent work considers that. within this new framework. Considering the subject matter in its evolution towards U end. One of the basic ideas of the work is that the British Empire in the historical sense of the notion. according to their general or special character.. In order to help the latter we have included in the work a rather comprehensive bibliographical list.. and allowing lor the fact that an exhaustive and strictly specialized study could hardly bc included within the limits of such a restricted volume.1 rt a new chapter. sensibly distinct from the one just ended. while some of them completely renounced any form of association with her. In this sense. the work can ilso be consulted by secondary-school teachers and by students of History I iculties.• noii . The pre... with special H <> n those published more recently. the author has done his best to provide the necessary explanatlong Th« ni. This has oceurred in the past two decades. classified by categoric.li n point is that the British Empire is regarded > a phe.CAMIL MUREŞ AN THE BRITISI I EMPIRE • . when most of the former British colonies became independent as Common-wealth members on an equal footing with Great Britain. may be regarded as a phenomenon that come to an end. combined with a synthetic inter-pretation of the history of the British Empire.

ni ihc development of this form of capital and by the rising economic "iijuncture of the age.• li. The whole period during which the economic basis ol British expanion i'onsisted in the activity of commercial capital corresponds to the i ige ol development known as "The Old Empire".uithor has striven to establish. CoiMtquentl) Kcncsis and its relatively slow early stage of developmeni vere uni lin by the growth of commercial capital during thf I6th and l / i l i enturies.icteristic of the capitalist mode of production. i l l oi thl I H i l i .miiry (the conquest of India and Canada) w.is paralleled by .ir. 435 . Its stage of impetuous expansion in thc seconcl l i . .» clim i ■■. whose specific features th« .

comprisiu ir. illustrated by the com plete crystallization of the liberal institutions and practices regulating Britain's relations with its overseas possessions during that stage of historical development. was the fact that the colonies were no more regarded as mere sources of raw materials. The third part of the work. The Outcome was that free competition. by 436 . which.< >M Empire". Its classical moment — not confined to Britain's history alone — was the period 1850—1875. but as commodity markets for British products as well. social and juridical changes brought about by the triumph of modern industrial capital in the history of the British Empire. From 1815 to 1850 industrial capital did not succeed in completely adapting these institutions and practices to its own interests. also extended its influence to the relations between Britain and her colonies. the very problem of the transition from „The Old Empire" to the "New" appears as one of the main aspects of the victory ol industrial over commercial capital in Britain's economy. and generally characterizing the economy of tirne. can also be considered the upmost limit in the development of „The New Empire". it deals with the period between 1815 and 1874. is dev to the genesis and development of "Tiu. entitled "The Imperialist Empire". but the stage in the development of capitalism characterized by the appearance of monopolies and financial capital.ht chapters. determined by the development of industrial capital. The last of ii chapters deals with the transition from "The Old Empire" to "The New Empire". from a qualitative point of view. By "The New Empire" we mcant the stage in which British expun sion was founded on the activity of industrial capital. the Highest Stage of Capitalism". Thus. The second part of the work is devoted to these problems . by "imperialism" we do not mean the phenomenon of large-scale expansion.The first part of the work. "The New Empire" was the expression of the complex economic. This oceurred in the late ISth and early 19th centuries under the form of the "indus trial revolution". uses this term in the meaning set in Marxist historiography and political economy by Lenin's well-known work "Imperialism. Thus. Free competition affected the history of these relations both in practice and as a doctrine. chronologically. The outstanding feature of this period. This is why we have described "The New British Empire" in the first half of the 19th century as being "in quest of its form". a phenomenon induced by the suprey of industrial capital.

it gradually became a factor conscious of its own lnt*l «nd began to struggie for the liberation of the colonies.niin the eighth decade of the 19th ccntuiy. and the apparent culmination of its power.ent the decline and end of the British Empire. "The Imperialist Empire" is not the same thing as "The New Empir" : it is a hypertrophic form of it. Great Brittifl suffered serious economic damage and a weakening of its political l»c'stige and ability to maintain the unity of the Empire by force of 437 . dealt with in the fourth (and final) part of the book. but on the formidable monopolistic fusion MO industrial and banking capital. These facts resulted in the development of a nationtl liourgeoisie in the colonies. for instance.iniong the Great Powers. .li'l iad Joseph Chamberlain's doctrine were the ideological reflex of l"-. social and u l t i i r a l development. and the last fifty years it) history.uilden llification of British colonial expansion. the signs of weakness were present. eventually raised the eternal problem of any such political aggregations : the difficulty of maintaining its unity. Ii processes began to appear in i i i .m# prcvalencc of the export of capital I" iiitciisification of the tendency > > ! rsdivlding the ■ l. and in different geographical and spiritual climates. particularly in Africa. Especially after 1918 i i " development of the proletariat in the colonies lent a morc radical m. Though one of the victor Powers in the two World Wars.l ittent character to the anti-British struggie led by the naţional bourgeoisie. It is no longer based on the Ugth of industrial capital. From an auxiliary of the British JJ dotnination. Tlicy rtfllltcd Io I -. ■. This required a corresponding reconsition of the policy towards the local populations.l . the British Empire had to create a certain technical and financial basis for organizing the omic life of the colonies.iconotny oi thi Britilh l'. Dis. Having emerged and developed for the purpose of exploiting the nories it successively included in its structure. crtheless. The causes were numerous. as. The defeat of Germany in World War I entailed the British Empire's itest territorial expansion. The inclusion of vast territories inhabited I ' V different peoples. living in different stages of economic. It is the economic growth of the Empire as a whole that kept alive the di for selfgovernment in the British Dominions. the mlarging of public education and the recruitment of natives in the '.Iniinistration.r cvents.

Great Britain was unable to prevent the complete separation of some of them. that the general trend of social development points. whose viability is threatened by multiple-internal contradictions. attempted a reorganization. has become a highly heterogeneous organism. without committing himself.il factors. confronted with so many centrifug. attraction ex< the socialist câmp. ontinents ? It is a question to be answered by history . The situation <■ nude cven worsc the world economic crisis of 1929—1933. con siderably strengthened and determining a Ktuiblc change in the world balance of power. to be an open gate towards dissolution. To nil ilicse facts one muşi add. in 1926—1932. Conceived as an element of balance in order to safeguard the unity of the Empire. and in the Commonwealth. towards the eventual full independence of its component parts. the historian may state. it represents the actual end of the Empire i onceived by whole generations from the two Pitts to Winston l Imrchill. in the case of such a structure as the British Commonwealth of Nations. At any rate.arms and the administration. And the Commonwealth. consisting of more than 20 nations. Based on the experience of the past. historians merely ask it. after World War II. spreading over five . One-country rule now tended to turn into a five-member directorate. This formula meant a parţial division of power between Britain and its Dominions. the Commonwealth has proved. in pin ting the finishing touches to the self-government status of the Dominions. Being compelled to grant the same status of free association to most of its possessions. . Will Britain be able to get through this criticai period and stabilize chil . which is never complete and cannot offer possibilities of exact anticipation. after World War II. It consisted. The Empire. The past fifty years thus appear u i | > r i i o d of defensive in the British imperial idea.issociation of states with different structures.

.....i p i i ' i c M <Ko6oe BHHMaHHe yAe. H MCHHO B paoere Ha cTyfleHTOB... OaHa H3 OCHOBHblX HAefl pa60Tbl COCTOHT B TOM........... MTO cneixHajibHoe H ncnep..itiiiinicM > i . 1 . o f i i ... pa6ora coaepjKHT AOCTa1110 o6c'TOHTeJibHbiH cnHCOK jiHTepaTypbi... mo iipn co:i ......ieHHe..iiou 11 B p...KAMMJI MM'i U I M I BPHTAHCKAH 11A\111 I *III •■•■ KparKuu ucfopuiecKiiă oâsop — PE3IOMI paâora npeAHa3Ha i iena...... WTO 60JIblliaH MaCTb 6bIBIUHX 6pHraHCKHX KO'JIOHHa.nee O6LUHM HJIH 6cwiee cneuHa^bHHM xapaKTopoM. i u i u ' i n i c noii ...m noAbeMa CTOJleTHH TOpro 9KC ( i i KaiiHTajia XVI-M H H XVII-M BTOpOH CTaaeTHHX.. cTaB paBHonpaBHHMH n.. HTO BpHTaHCKaH 111 . nc.. ......i..p u n — B CMbICJie.. ee 3apowAeHnc n nepabifl.. HMC 1 ii . oaiaaMeHO11. no KaTeropHHM TpyflOB..MaTpHBaTbcH KaK SBJieHHe... B -iToM CMbicjre. pa6ora MO>Kex 6birb ncwe3Ha npenoir.i H TH 'i ecKo e 1 1 3K OHOMi l<i eC KO e i i ..imio 1'iiccMaTpHBaa npeAMeT CBoefl paCora B npoui IUHH. aBTop nbiTaeTCH AaTi.....1 ICU TeM....'IbHHX 1 i c n i i i i npHo6pevia HesaBHCHiviocTb....niii...IbMHliaUHOHHbIM nyHKTOM 439 .......... IIHHylo 1...110......ii'i BpHraHCKyro HMnep ...... UTO fiy/U'T OTKpbITb OT HCTOpHK flOJIWeH oT ....iaBepuieHHe. HBJIHeTCS Ky.1..... B KOTOpOM 3T0 nOHaTHe BOHI..i.... flJin umpoKOfl nyfijiHKH... 06 HcropHH BpHraHCKoft HMitppHH... a TaKxe H cryAeHTaM HcrapimecKHx (pareTOB. B u£]inx. cneu..iiiiii ci irn HO Bofl ... CO t>fipa3HO c HX 6o....... 1 . cBepuiHBUiHHCn 3a noaneAHHe 10—20 jieT.iaeTCH pa6oraM ony6jiHKOBaHHbiM B noI I II C C lipeMH. ne pHOA ee pa3BHTHH o6yc.. nptmeM c oroBopKoft..... B liaCTOH' n u l i pa6oTe BbicKa3biBaeTCH Mii enne.... 1 10 OT npe>KHe ft (popMu ee BASAblitCTBa.. npeflocTaB^ieiiHH eft cpaBHHTejibHO noApofiliwx caesMBHft. OTHOCHmeecH K npoui- i v ....aeHaMH oapyxeCTBa HauHfl» (.u o i i i i i i '...II> sm........ D paMKax o6mero o63opa.. 1 IIIII..Commonwealth")) a iieHoropue OTKa3ajiHCb 6Uie OT BCHKHX CpOpM COAPY>KeCTBa C BeJIHKO6pHTailHPl"l.. iaB ... nOJIOBHHe MII.. OTHOCHLUHHCH H H AHH KO XVIII-TO • IHIIO KaHaAbl). aBTop ciHTaeT H paccMaTpim... i i i s n i i i c A n 1 m u nacTOJibKo OTJiH liaeTCH . IUHH 1 1..1 ja sepuieH i ip eAH A y in eit ....IM .(aiomee iiccvit-AOBaHHe Ha TaKyio o6uiHpHyro reMy HeocymecTBHMO IKOM orpaHHMeHHOM o6i>eMe.. iiuiocTH..101 B HCTOpHIO — Î M I iibiHe pacc.iflii cpeflHeft uiKOJibi. Kcmeu ee.. TaKHM o6pa30M. i | > y i < T y p e MH p oB o e n o ...i Hn aio i ny K JC H 3ACCI....... B nepByio OTepe&b...H(pHMecKoe AJII KanflTajinciii'iccKoro cnoco6a n[n> OACTBa.. cpaBHHTM .

i6oTbi. B cymHOCTH.)A B npOA<M}KeHHH KO Toporo AeaTenbHocTb Topro-Boro Kanimuia muiHjiacb sKOHOMHietKoi ocHOBoft 6pHTaHCKoft sKcnaHCHH. ToproBHM B aHr^HftcKOH SKO HOMHKC 3 TOT nepexojx npoannsi&rcn B «npoMbiuMeHHOft peBo^iiouHH» H OT H O C H T C H K KOHuy XVIII-ro H Ha wajy XlX-ro croJierHH. B pe3yjibTaTe iero Ha CHoiueHHHx MeJK^y KOJIOHHHMH H MeTponojineH arpascaioTca nocneACTBHH Apyroro cneuH^HiecRoro xapaKTepHoro nnn SKOHOMHKH TOH SI TOX H H o6ycjiOBjieHHoro npoMMinjieHHoro KairaTa^a. BeCb Hr|i|K. cocToaman H3 BOCbMH pa3aanoB. ropHAHiecKOH H flpyrax Bbi3BaHHbix TopwecTBOM npOMbiuiJleHHoro Kannrajia B HCTO -pHH BpHTaHCKoft HMnepHH. B nocjieAHe. ITO KonoHHaJibHbie B^aAeHHfl yxe pacCMarpHBaroTca He TOJibKO KaK HCTOIIHHKH cwpba. XpoHOJiornqecKH ona O T H O CH T CH K nepHCwy 1815—1874 rr. I l| ioo6. perjiaMeHTHpoBaBiuHe orrHOA HMHH C ee 33 MOPCKHMH BjiaAeHHSMH. Bonpoc nepexoAa O T «Cxapoft» K «HoBofl CBOflHTCH.iaflaK)meH Hepioft SToro nepnoaa.M TOAOM ABaauaTHnaTHjieTHe. KJiacCHqeCKHM MOMeHTOM 3KOHOMHKH BTOlI snoxH — H He TOJibKO B HcropHH AHrjiHH — HBJiHexcH cjieAyrotu.pa3BHTHH 3 TOH (J)opMH KanHxajia H OTpIJKai (uiaronpHHTHyio MHHeCKyiO KOHT>K)HKTypy TOH SnOXH. KOrAa nOJIHOCTbK) BbIKpHCTa^JIH3OBaJIHCb JiH6epajibHHe yqpejKAeHHH H npaKTHKa. K OAHOMy H3 ocHOBHux acneKn" npoMuuijieHHoro KanHTajia HSLM . «Hooaa HMnepHH» HBJiHerca BbipaJKeHHeM CJIOHCHUX nepeMeH B o6mecTBeHHOH. Ha KOTOPOM ■ OCHOBe CpHTaHCKOH SKCnaHCHH JI6XHT AeHTejIbHOCTb npOMblIIUieHHOMKanHTajia. cooTBercTByeT 3Tany pa3BHTHH HMB nyeMOMy «CTapoft HMnepHeft» (. paccMaTpHBaeMoe aBTopow OAHOBpeMeHHO H KaK BHCIHHH npeAejI pa3BHTHH «HOBOH HMnepHH» B Ka<JeCTBeHHO'M OTHOineHHH. OTJiHiHTeJibHuc KOTaporo aBrop nuraercH BbiHBHTb. KaK B a6jiacTH npaKTHKH. HO H — B paBHoft Mepe — KaK PHH K H una c6brra npoAyKUHH MeTpono^ HH .M pacBonpoc nepexo^a or «Crapofi» K «H OBOH HMnepHH». HBJiaeTCH TOT <paKT. TaK H B 06jiaCTH AOKTpHHH. onpeAeJiaeMoro pa3BHTHeM i!| inMbiui^eHHoro KanHTajia.HH «CTapoft HMnepHH» nocBnmeHa 1-aa paSoTbi. a HMeHHO CBO6OAHOH KOHKypeHn. «H OBOH HMnepneft» no«pa3yMeBaeTCH 3Tan. 3apo5KaeHHK) H 3BOJIK )I.HH 3TOrO flBJieHHH MOHCeT 6bITb OTMeiCHO B HCTOpHH OTHO KOJIOHHHMH H MeTponojmeH.The Old Empire').ce nocaie 1850. 3 THM nepeMeHaM nocBameHa 2-aa iacTb I>. na yKa3aHHOM arane 440 . TaKHM o6pa30M. nojiHTHiecKOH.

a dpa3y pa3i i s i KanHTajiH3Ma. HaxoAamHMHca Ha pa3Hbix cTyneHax SKOHOtumecxoro.. MII. I I eutc • MM B epsofi ucuioBHHe 19-ro cioneTua oxapaKTepHaoBtHi KBK H 11 CTaAHH «nOHCKOB (pOpMbl». xapaKTepH3yeMyio o6pa3OBaHHeM MOHonojiHft. noA «HMnepHa. OKOimaT&nbHO yTBepAHBM H B MapKCHCTCKOfl HCTOpHOrpadpHH H nOJIHTHieCKOft 3K0H0MHH 6jiaipH H3BeCTHOMy npOH3B6AeHHK) JleHHHa : «HMnepHJIH3M — BblCUiafl I U I K. TpeTbH qacTb paâoTH. nopOAHJIO B KO1ICMIIOM ifi( v>KHyio npofi^eMy Jiro6oro II HMCHHO : TpyflHOCTb coxpaHeHHa ero lipHTaHCKaa HMnepHH. B oco6eHHOCTO B i>3e4>a MeM6epjieHa HBJIHIOTCH HX HAeoJiornqecKHM OTrcwiocKOM. (pHOBoro KanHTaJia..tni. naceneHHbix pa3Hoo6pa. TaKHM ofipasoM.O H H no c^e Aii eft n acr o Ha CTonmeft paSoTbi. FIosTOMy pa(><>n i.l(pHiieCKHX H AyXOflHblX KflHMaTaX. i IMH. H3J i o> KeHHbi e B 4. HaiHHafl c 70-x roAOB npoiujioro Bexa. npH3HaKH cviaâocTH HajiHU. a ee ninepTpo<pHH.ner ee H C T O P H H .0.i 'i Mior o Ky^b TypHoro pa3BHTHa. 3îO 441 . B ee sKOHOMHKe. Hbl STOMy MHOrOTHCJieHHM.i mc npoMbimjieHHoro Kannxajia. iu A I . BKJIKWeHHe B C(pepy 6 p i l l .. ycHJieHHCM crpeMjieHHH K pa3Aejiy H nepepa3A&ny Bcero MHpa ue^HKHMH AepacaBaMH.| i 1815-ro AO 1850-ro roAa np nOJIHOCTbK) O())OpMHTb 9TH yl|>i I iiHTepecaM. H nowieA-5 0 .I .iMii n . 1 'mi mweiOT nocneACTBHeM pe3Koe ycnjieHHe 6pHTaHCKoft NoA 3KcnaHCHH. nOAo6Hbie HBJieHHSI BO3HHKaK3T B npOIXeCCe pa3BHTHH BpHTaiK Iv l ll l • I. (Hcno^b3yeT nepBbift TepMHH B CMLICJIB . HecMorpa Ha Bce STO . n i ( l i ' " n orpoMHbjx TeppHTopHH. npow HBaioiUH MH B pa iirniux HKlIc |i. OHa ocHOBHBaercfl He TCwibKo Ha Moryme. a Ha MOTOHOM MOHOnojiHCTHqecKOM I l i l l l l l HH MejKAy npOMblIlMeHHblM H 6aHKOBCKHM KanHTaJiaMH. 3HaMeHyiOT co6oft ynaaoK H KOHeu HMnepHB. «HMnepHajmcTHiecKaH HMnepHa» ST O He npoCTO «HoBaa HinnepHn». FIo6eAa Haa FepMaHHeft B nepBoft M HPOBOH BOHHe npHHOcHT Bpn-KOfi HMnepHH He6biBajibiii pa3Max H BHAHMOCTb anorea ee Mory-i na. AOJI I Guna co3AaTb y ce<5a onpefleseHHyio TexHHHecKyro H (JiHHaHco»V») OCBOBy opraHHSaUHH 3KOHOMH1eCKOH KH3HH B KOJ1OHHHX.iH3M0M» MM HoiiHMaeM ne HB^eHHe SKcnaHCHH B UIHPOKOM Macuiraâe. o3aniaBjieHHaa «MMnopnajineTH'iecKaa Hiune. H I I I I . npeodjiaAaHHeM aKcnopia KanHrajia HaA SKcnopH I M TOBapoB.iiuiTajiH3Ma». KoropaH BO3HHK^a H paanHBajiacb no JIH M I I M sKcnflyaxauHH nocTeneHHo aaxBaneHHHX TeppHTopHH. ca H mi ...

nbHbift H âojiee nocjieAooaT&jibHbiH xapaKTcp aHTH6pHTaHci<oft 6opb6e. He MorJia H3fie>KaTb noJiHoro orAciemifl HeKo IJleHOB.Ta «C o AP y a< e c T B a» nocJie BTopoft MHPOBOH BOiinu oi<a3a. . E AHHOII . (pop. ee npecTHJK H cnoco6HOCTb K noAAep*aHMK) eAHHCTBa Hivinepim apMHH aAMHHHCTpau. npHTHraTejibHasî CH .MHeHHe ero WH3HecnoKaKoft npeACTan.HH. Hamniax or O 6 OHX 442 . TaKHM o6pa30M. 3Ta peopraHH3au. CTOJIKHyBIUHCb c i ' i-KwibKHMH ueHTpo6e>KHbiMH (paKTOpaMH. o co fieHHO nocjis 1918 roAa 6o.aoHHflx npHAaeT. B CO3AaHHII « C o Ap y x e cT B a» ( „ Co mmo n w e a lth ") . SKOHOMHiecKoe pa3BHTMe HMnepHH B II&FIOM SjiaronpHHTCTiiyi-i TaK)Ke aBTO'HOMHCTCKHM TeHAeHIlHHM B AOMHHHOHaX. nooieAHMe HflTbAecHT JIBT HBJISIOTCH o6opomi UMI. BosrjiaB.lar ep a. HiwnepHH nwTaeTcfl npoBecm peopraHH3auHK). Be. IloAoSHyio x. nocie BTopoft MHPOBOH BoftHbi. pacuiHpt'iimi CHCTeMH HapoAHOro npocBeiueHHH H B npfinjieucHHH Ty3eMueB B aAMH HHCTpaUHIO.ifleMoft HaitHOHajibHoft 6ypxya3Hru O6e MnpoBbie BOHHH .HH COCTOHT B OKOHiarejibHOM yTBep>KAeiIHH CTaTyTa aBTOHOMHH AOMHHHOHOB (1926—1932 rr.?ieHHbie npoTHBopeHHH craiiHT BO BCHKOM co. cîa.iacb OTKPWTOH AsepbK) K pacnaAy.tu CTpaH-nofieAHTe-ibHim. iianpHMep. 3HaiHTejibHO yKpenHBiiieroca n BU3B. Ko H H C BOH cort CTBeHHble HHTepeCbl H CTaHOBHTCH HHHUHaTOpOM 6opb6bl 3a OCBOfiu* MH -poiiofl BceMy sroiviy HoâaBJrHCTCH.iH ee 3KOH0MHiecKyio inouib. opraHH3MOM. «COApy>KeCTBO». HecMOTpn Ha TO TO A HIVIHH HHCJiHJiacb cpe.I B qajiHe npoflBJiHeT TeHAeHUHK) npeBpameHHio AHpeKTopHio H3 nsim H cnaceHHH eAHHCTBa HMIIC pHH. I . HOA B B HeApax KOTOporo OHO H MHoroqnc. On a O 3 H a q a eT tj a c TH iHb i f t n e p e Aeji B^acTH B HMnepHH iviejKAy AHMHeft K H AOMHHHOHaMH..(ieHHK>.iw Bn^oTi» io H HTT ' OB cJiy iae.e pojib curpa.iocb ne. BupaxaiOUtHfti ».HHM nepHOAOM 6pHTaHCKOft HMnepCKofi HA6H.i SKOHOMHHecKHti KpM3Hc nepHoAa 1929—1933 rr.npeAno.m CUeTO iviy6oKyio nepeweHy B paBHOBecHH CHJI B M«pe.iee paAHKa.TO K p83BHTHIO I! KCMOHHHX HaUHOHa^bMDJi 6yp>Kya3HH. Bce 3TO npHBe. 3aayMaHHaa KaK sJieMeHT paBHoBecHfl TOpblX H3 HHX. HaCJHTWBaiOLUee CBbIUJe20 yqacTHHKOIl. nan npeAoctaBHTb TOT xe craTyr CBO 6 OAHOH accoitHauHH CTBy CBOHX B. BbicTynan BuanajK B Ka>iecTBe noinomHHUbi CpHTaHCKOfl CHCTeMW rocnoACTBa. B r ofl (p opMe. I cotwa^HCTHiecKo ro . nOAopea.iaraeT cooTBeTCTByiomHH nepecMOTp K IIOJIHTHK H no B OTHOU KMI IIK » MecTHOMy Hace.).iaAeHHH.viy.TMM noKOjieHHHM. Pa3BHTHe npo^eTapHaTa B Ko.iHKoSpHTaHHH. owa nocTenenHo naqHnaer oco3HaBaTb AeHIie KOflOHHH.io Hpe3BH liaHHO pa3HOpoAHbiM CD 6 H O C T 5.

KOTOpult CTB ropHK. HO 0TB6T Ha KOTOpi..... i u i B KpaflneM cnyqae yTBep>KAaTb.. HHKorfla He HBJiaiomHMCji ao............ . c Heo6xoAHMoă i'i... III .iii MOOKei [8Tb ..iHoft He3aBH- iixoaauiHx ee coctaB y-iacTHHKOB.. I n. IM H He nOOmpfllOlHHIVI aOcO... iBUBSHCb Ha onHTe npoinjioro...nii .ti mi ( i i i m e e HanpaB^ieHHe pa3BHTHSî o6mecTBa..I IM ..ifl KPHTMVCCKHA tCTcn M nepiioa ni uipoBa Tb 9Ty dpe Ae pamiK) r ocy aapc Ti c p» ■ ■ i i n i h i x no nHTH MarepHKJiM ' Boi BOITpOC... HUHt.iHTHHecKofl cTpyKTypbi Tiina 6pHTaHCKoro «Co/ipyHa npeo6^a AaHHe CTpeMjieHHfl B K V K .mu npeBosMO'n.1 " I | ' V < M ' C T B O » 3HaM«Hyei co ni Am.iiiaeT no.... 1. B no.• HCTOpHH.... I .'HOTHO TOMHOrO ' .

etaient dus au develoi ment du capital commercial au XVI-e et XVII-e siecles. Une idee de base de l'ouvrage est que l'Empire britannique.CAMIL MUREŞAN L'EMPIRE BRITANNtQUE Precis d'histoire Aper^u Cet ouvrage s'adresse. L'auteur considere quc. L'au considere. ii montre qui la genese de cet Empire et son developpement au cours de la prern periode. Consideram Pobjet de son etude en une evolution. Toute cette periode. n'est pas reali sabie dans Ies limites d'un seul volume. en premier lieu. l'ouvrage s'est propose d'expliquer cette eVolution. la plus grand pârtie des anciennes possessions coloniales britanniques avaient acquii leur independance et etaient devenues des membres egaux en droits du Commonwealth. ayant but de lui offrir un moyen d'information relativement detaille englnU dans un apercu de synthese de l'histoire de l'Empire britannique. dont la base economique de l'expan444 . rangee par categories de travaux. periode relativement lente d'ailleurs. Dani le meme sens et tenant compte qu'une etude de stricte specialite et haustive en meme temps. prii dans le sens consacre par l'histoire. L'essoi l'expansion durant la deuxieme moiti^ du XVIII-e siecle (conquetc l'Inde et du Canada) £tait ddtermin^ par le developpement maximum du capital commercial ainsi que par la conjoncture economique de < periode. vu cette nouvelle structure de l'Empire. Cest pourquoi. A l'intention de ces Iecteurs. fut in< une bibliographie assez vaste. d'aprii leur caractere general ou de specialite et qui met l'accent sur Ies tra vaux parus recemment. qui sous-entcinl une fin. concernant un sujet aussi vaste. sensiblement different du chapitre acheve recemment. Au cours des demiers 10—20 ans. au grand public. que l'Empire britannique est un ph^nomene cifique du mode capitaliste de production. peut etre considere comme etant ph^nomene acheve. en essence. ou bien certaines d'entre elles abandonnaient corn tement Fassociation avec la Grande Bretagne. l'influence politique et ecoim mique de l'Angleterre dans le monde se distingue de son ancienne foni ir de domination dans une mesure telle que l'historien desireux d'^crire sur cette periode est oblige d'ouvrir un nouveau chapitre. l'ouvrage pourra egalement etri consulte par Ies professeurs de l'enseignement secondaire et par Ies etu diants des facultes d'histoire.

illisaient les institutions et les pratiques liberales qui UT1 ii les i. mais. 1 Itrme „Imperialiste" est employe dans son acception definie dans 445 . que d^terminait la du capital industriei dans l'histoire de l'Empire britannique. roblcme du passage de l'„Ancien" au „Nouvel Empire" est en essence irineipal de la victoire. M i n e " . connue comme l u i ion industrielle"." (The pire) dont l'ouvrage s'emploie <l< . du ndustriel sur le capital commercial. plriodl .11 I in|..i nil . politique. comprenant huit chapitres. periode que l'auteur considere comme limite mprlnif de i'i-ment qualitatif du „Nouvel Empire". La periode daaiiqui de I. La pârtie de l'ouvrage est consacree â ces aspects et se rapporte a li 1815—1874. dîti dl I A. Au cours de con. ces institutions et ces pratiquM i |niurquoi. juridique. cet £tat se manifeste aussi i tant que doctrine que dans la pratique. en egale mesure.dlgtgtl bl trtitl cartcterili | ptrtie I de l'ouvrage. le capital industriei ne r^ussit pil eneoi ■odflcr entierement. c'est que les possessions colonc sont plus consideVe'es uniquement comme sources de matieres . Ile d'autres pays egalement — se situe dans Ic quari ott lifdi i 1850.. les effets d'un phe'nomene bien specifique de la pe'riode de 'iion du capital industriei.1 In phase de developpcmnn.n. entend par „Nouvel Empire" la peViode de l'expansion brii le >nt la base est constituee par l'activite du capital industriei. I i IlI-eme pârtie de l'ouvrage porte le titre „l'Empire imperialiste".ipports de l'Angleterre avec ses possessions d'omrc M I C I . Les relations entre colonies et metropole subissent par ifnt. Cette periode..1.m]ue etait constituee pai du Ctpittl CO. comme etant „a la recherche de . Dans 1 e des relations colonies-m£tropole. Le trăit specifique de cette periode determinee i li \cloppement du capital industriei. s'occupe de la ■ et de 1'eVolution de r„Ancien Empire". dans l'economie de l'Angleterre. eîc. i . Le dernier de ces cha-du passage de l'„Ancien" au „Nouvel Empire". Itbre concurrence dans l'histoire de la Grande Bretagne — commi . l'ouvrage caracterise le „Nouvel Empire" britannique 4t li premiere moiti^ du XlX-e siecle.1. â savoir la libre concurrence.. social. se situe vers la fin du XVIII-e et le comut t i u XlX-e siecle. comme debouches pour la production I li metropole. selon ses intirâts. I l i t re 1815 et 1850. Nouvel Empire" est l'expression des changements complexes sur i'conomique.

L'extension de la sphc la domination britannique â d'immenses territoires. 446 . Les causes de cet etat sont nombreuses. Toutefois. Cette derniere fut tout d'abord un auxiliain du systeme britannique de domination mais. l'Empire britannique a du creer d. â caractere monopoliste. La victoire sur l'Allemagne. du capital financier. Ils ont pour consequence l'accroissement brusque de l'expansiol coloniale britannique. entre le capiu! industriei et le capital bancaire. vivant dans des climats divers. dans la huitieme decennie du sifci I passe.l'historiographie et l'economie politi<|iir marxistes par l'oeuvre biflj connue de Lemne „L'imperialisme R>d 'ine du capitalisme' pourquoi.m son sein une certaine base technique et de capital pour l'organisation di la vie economique des colonies. Les doctrines de DisraW et de Joseph Chamberlain constituent l'expression ideologique de cvinexpansion. Etant apparu et s'etant developpe dans le dessein d'exploitci territoires englobes successivement. tant graphiques que spirituels. dans son economie. qui s'exprimait. par la suite et graducll. dans l'ouvrage le terme „Imperialisme' n'est pas pris dans | sens d'expansion sur une vaste echellc. se trouvant â des degres varies de developpei: economique. II n'est plus uniquement fonde sur la force du capiul industriei mais sur la fusion. les signes de faiblesse pr&ents et les cinquante dernieres annees de son histoire — qui sont trai dans la IV-e et deraiere pârtie de l'ouvrage — representent le declin el 11 fin de l'Empire. porte l'Empire britannique â sa plus grande extension et â uaj apparence d'apogee de puissance.ui son hypertrophie. m. au cours de la premiere guerre mini diale. par la preponderance de l'exportation ■ capital sur l'exportation de marchandises.sii naţionale dans les colonies. specialement en Afrique. social et culturel. habites par des pcu ples differents. souleva finalement l'eternelle difficulte de toul conglomerat politique semblable : le maintien de sa cohesion. par exempli dans un elargissement du systeme de l'instruction publique ou dan l'accession des elements indigenes a des postes dans l'administration Ces faits ont eu pour consequence le developpement d'une bourgeoi. mais a le sens de phase de deVi loppement du capitalisme qui se caracterise par la formation d< nopoles. „L'Empire imperialiste" n'est deja plus le „Nouvel Empire". par l'accentuation des CM dances au partage et au repartage du monde entre Ies grandes puK Ces phenomenes apparaissent dans le developpement de l'Empiri britannique. Ceci a conduit â r&onsiderer la poli tique envers les populations autochtones.

celles-ci ebranlerent sa force economique. . une porte ouverte vers la disiolutlOB IIMintc d'accorder Ies memes statuts de libre lisoci. Dans ce sens agissaient egalement la ni.prii conscience de ses proprci ini . â l'interieur duquel des contradictions multiple. apres la deuxieme guerre mondiale. i " .que de 1929—1933 et. I r certaines d'entre elles. iicrrc. l i n l'Angleterre fut parmi Ies puissances victorieuses dans niondiales. im i u n sa viabilite. L'Empire... .. la formule de Commonwealth s'avirttit. l<-s colonies.... loppement du proletariat dans Ies colonies imprima.. guerre mondiale.I I . V el l'administration. I. considerablement renforce Hi .-s avec tant de facteurs centrifuges. m4 par plus de 20 associes. aux structures si differciiM dans Ies cinq continents ? Cest lâ une question que 447 . rnieres cinquante annees apparaissent pour ces raisons comme i "ii l'idee imperiale britannique est sur la defensive. le Conunonvealth. la Grande Bretagne n'a pu ivitei li dfta .. En meme temps. •olitique et sa capacite de maintenir l'unite de l'Empire par I M M . particu<\i 1918 un caractere plus radical et plus consequent â 1» britannique que dirigeait la bourgeoisie naţionale. Cette derirmule signifiait deja une division partielle du pouvoir entre nnlrirrrc et ses dominions.. april la > . . et qui determinaient un changement notable de Pe'qui-«dlal.. ne comme un element d'equilibre et de sauvegarde de la de l'Empire...sinc extrfimemeni I n ' »(lnr. essaie de se reorganiser ■ i (|ii'cntre 1926 et 1932 Ies statuts de l'autonomie des doII IHI » furent ^labores et que fut cree le Commonwealth. La direction unique tendait ainsi â se ier en un direc toire â 5 me mbre s. devint un organi.iutonoinie . infime developpement iconomiqui dl l'Empire britannique cmble qui engendra et novrrU I' l pil itioni i l'.II e que l'Angleterre reussira â traverser la periode critique actuelle dre durable cette federation d'Etats.. II represente en tout cas la fin di 1 i c i I mpiri ni forge des generations entieres depuis Ies deux Pin jusqu'i ....D ' ti ilc ses possessions. (oeic d'attraction du monde socialiste..

Se fondant sur l'experience du puii. dans le cas d'une configuration politiqw du type du Commonwealth. d'ailleurs n'est jamaii complete et qui ne peut mener â une preVision rigoureusement i l'historien peut tout au plus affirmer que le sens gene'ral du loppement de la societe va. d'y re'pondre. mais ce n'est pas son râie.l'historien se pose. vers le renforcement des tendancM | l'inde'pendance complete des parties qui le composent. . i i . cjui. mais celui de l ' h i i i .

E. pp.. 114—117. 156—164. 568—573. l . Bucureşti. 327—335..1 i \ . în sfîrşit. 241—256.P. voi. 13. 1957. voi. Bucureşti.P. 218—234. Bucureşti. 276—280..F r i e d r i c h E n g e 1 s. 321—329. I. Bucureşti. E. 304—311. voi.ij pottl a expansiunii coloniale britanice. 12. 15. sau numai la o . Bucureşti. pp. am trecut studiile care se referă la Anglia numai pariul .. voi. 14. 10. pp. 1961. 229—236. E. am înţeles studiile privitoare numai la o problemă. voi 1.P. voi. Opere complete. 486—489. voi.. 449 . • In alcătuirea accscei bibliografi: am avut în vicieri. 666—681. Bucureşti. 578—582. E. 391—397.P. 119—252.. 1963. rol.P. . Bucureşti. am cuprins lucrările care se îeferă. voi. 1959. 175—180.S. 480—482. 1960.. E. E.L. voi. ol 2. 523—531. în i»gul lor. :■:. 315—319...P. 1961. c n i n .P. E.. E. 457—504. 1962.P. E.. 102—110. E. 73—75. Bucureşti. 1961. Bucureşti.P. voi. 125—141.P. pp. pp.. Opere. pp. pp.. 7. voi. 4. 441—447. 16. 3. 262—291.P. pp. prin i'rc'iale. 19.. voi. 296—303. 325—328. voi. Bucureşti.P. 553—560. 229—243.P. 184—195. 2. Bucureşti 1960.. 166—170. E... următorul criteriu : în lob Lucrări generale.P. Intrări generale de istorie britanică figurează studiile de istorie engleza cart ie • it numai în parte la probleme coloniale . 9. 1964. 1960.îl M . 83—92. 1962. 517—520.L. 79—83. 27. 1961. E. Bucureşti. 466—478. pp. Bucureşti. E. 309—432. voi 11. 375—387. Bucureşti.. la Imperiul şi colonialismul britanic . 487—497. 104—108. 1964. Lucrâri gcnrr<i/r > p t f Imperiul şi colonialismul britanic. pp.. pp. E. 516— 530. E. voi. 1963.P. 180—189. E. E. pp. Bucureşti. Bucureşti. 547— 562.. 204—236.P.S. Bucureşti. 6. 1959. 332—340. pp.. 66— 74. în rubrica următoare. 493—495. pp. 296—314. 355— 361.P. 1958. 213—219. 162—164. 502—509. pp. 587—592. 1963. 371—389.P.P. 599—605. Bucureşti. 497—502. 524—526. E. pp..P. sau cu precădere.

1961. I : to 1898. Documents of the Canadian Constituţia). N i c o l a e C e a u ş e s c u . 1759—1791.Doughty. ed. Bucureşti. M a r c e 1 . 1965. I v o r . Bucureşti. Constituţional Laws of the Commonwealth. 6689. 1963. S h o r t t .Declaraţie cu privire la poziţia PUR l» problemele mijeam muniste şi muncitoreşti internaţional \doptată de Plenara larg a CC al PMR din aprilie 1964. Cambridge Mass. 1763—1917. W a 11 a c e. [Londra]. Survey. 1952—1962.. 1931. G e o r g e. voi. voi. Documents concernant l'histoire constitutionnelle du Canada. Select Documents. Stevitt. British Colonial Developments. Toronto. A r t h u r B e r r i e d a l e . Oxford. Londra. Documents relating to the North-West C ± pany. The Concept of Empire. J e n n i n g s . Documents relating to the Early History of Hudson Bay. Rezoluţia Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Roman. 1934. V i n c e n t . Documents of American History. II (1855-1960). I ■ r & g a u 11 G u y . Oxford.P. C. Harlow. M. M i c h e 1. 1952. New York.T r u d e 1. K e i t h .. p. W. W. A Documentar. ed a Vil-a. 17741947. în „Scînteia". an. 1964. XXXIV (1965). Commager. 1963. M. I—II. Selected Speeches and Document. voi. Adam . 450 . Documents and Speecbes on Commonwealth Affairs. Toronto. P. B..Madden.. 3. I (1534-1854). K e n n e d y. N i c h o l a s .. J. 1839—1923. ' on British Colonial Policy. Toronto. Burke to Attlee.B r u n e t. 1918. 1774—1834. voi. E. J o h n R. 1911. T y r r e l l . 1963. 1953. F a i r b a n k . a IV-a. 1961. Izvoare B e n n e 11. Histonr du Canada par Ies textes. Ottawa.Y o u n g.. nr. A r t h u r G. China's Response to the West. E. Montreal şi Paris. F r e d e r i c k .P .. Londra. Raportul CC al PCR cu privire la activitatea Partidului in pe rioada dintre Congresul al Vlll-lea şi Congresul al IX-ltt al PCR. J759—19li. M a n s e r g h . H e n r y S t e e 1 e. a Ii-a. [1953]. ed.

B u r c h a r d. Iţunu. pp. Berlin. Urahes junges Afrika. Das Zeitalter des Imperialismul ' 1914. F. La politique coloniale et It partage de l. Paris. 1960. l u i M a x B e l o f f . Les formes et Ies methodes de la colonisation des etats continentaux.. 5. 1 0 1 3 — 1 0 4 9 . I—II. Britain aiul tkt Indepeiuienct of Latin America. . Michael. L'Amerique et les Ameriques. Imperialismul vot 1914. . nr. Histoire des Continents. K. 1963. .i aux XlX-e et XX-e siecles. ed. Problemes et interpretations bistoriques. Vicna. în l'Europe du XlX-e et du XX-e siecle (1870—1914). t II i.. 254—291. în „Annales". [Paris]. I I . Selected Di». IU 12—1830. vo i. Asia in the Balance. Histoire. voi. p p . 1963. lui M a u r i . P i e r r e R e n o u v i n . I—II. H n i o li w i ». Henri. i r d e s. în „Annales". 1953—1959. J a c q u e s. a IlI-a. nr. i lumps. LXXXVIII]. 1964. sub red. „L'cvolutio I Immanite". an. 1914—1922.M i l l e r . P i e r r e . Munchen. 2. voi. voi.. Paris.C. [Londra. 21 (1966). G e o r g e W. 17 (1962). . F r a n z S e i m i b e l şi F r a n c o Valsechi. [1965]. Heinrich. l ( i o u z e t. i n t j c t . Changements politiquei tt i miques dans les pays d'Asie et d'Afrique au XX-v tiii li. F r a n c o i s. 873—874. IV—VII. Mil a no . Essai d'analyse comparee de deux croissances economiques.i r t c n. în XH-e Congres International des Sciences Historiqtut.i i . Paris. [1 96 2 ] . pp I I I 161. 1931 Lucrări generale ■ i i II 1 t. Georges. e t. voi.i l j u n g . ■ ' i i l i c r . an. Procesul colonialismului. sub red. 1963. 1962]. A. 1937 [Col. Berlin. ■ u i i s c h w i g . Angleterre et France au XVIlI-e siecle. Hubert.. Bucureşti. passe et frustration en Afrique noire. H e n r i . •■ . Rapl voi. pp. voi.1 officcs Archives. A. Histoire generale des civilisations. La fin des empires coloniaux. II. . A. Oxford. F. cd. I—II.

Les voyages de decouverte et Ies premiers eu blissements (XV-e—XVI-e siecles). Marianne. A l p h a e u s W. Colin. Istoria diplomaţiei. Les bourgeois conquerants. N e v i n s . 1954. 1948. Paris. R e n o u v i n . Miinchen-Berlin. Andre. Joos. ed. Imperialisticeskaia borba ia Afriku i osvoboditelnoe dvijenie narodov. Paris. Paris. Mo r a z e . 1958. 1931. F r e d e r i c . J a c k .Hunton. ed. Bucureşti. Histoire generale publiee sous la direction de Louis Halphen et P h i l i p p e S a g n a c . S t e r n b e r g . 1960. Breve histoire contemporaine de l'Afrique Noire.. L'expansion demographique. L e g u m. Paris. Paris. I. Koebner. Leningrad. Ren o u v i n . 1930—1948. Cambridge. J o s e f . [1946]. voi. a Ii-a. Bucureşti. II (în 1. 1964. nr. K u l i s c h e r . Maxime. Allgemeine Wirtschaftsgeschichte des Mittelalters und der Neuzeit. 1961—1962. Richard. 19 (1964). 1961. [1964]. V a l s e c c h i . Paris. voi. Reni. Calea Africii. în „Annales". A n d r e. Histoire des Grandes Puissances. IX— XVIII. [1965].C o m m a g e r . Bucureşti. pp. ed. [1958]. 1962. L'expansion europeenne (1600—1870). Histoire de l'Afrique Noire. — Vsemirnaia istoriia. Moscova. De la colonisation â l'independence. S i k Endre. S c h n a b e l . Destinele Africii. Le panafricanisme â l'epreuve de l'independancc. Budapesta. S i e g f r i e d . voi. P. 1918—1958. C h. Le Conflit du Siecle. cit. La Crise Britannique au XX-e siecle. Xavier. an. 1929. nr. II. 1953. Mauro. pp. 1964 [Col. A l l a n . 871—906. 1957. Paris. 3. voi. Capitalisme et socialisme â l'epreuve de l'histoire. 1959. I. Budapesta. [1945]. C h a r l e s . a IlI-a. P i e r r e . Noveisaia istoriia Afriki. [1958]. Empire. Bristol et l'Atlantique Nord. Histoire des colonisations. voi. voi. 1961. F r i t z . Paris. Lannes. La question de l'Extreme-Orient. Paris. Paris. Istoria Statelor Unite.. I. L o u i s C. M a g h i d o v i c i . Colotnb. 1964. Henry S t e e l e. Istoria descoperirilor geografice. J u 1 i e n. 522—530. Bucureşti. Novaia istoriia stran zarube]noi Azii i Afriki.. D. la B e 1 o f f.. „Nouvelle Clio". voi.. 1965. Peuples et civilisations. Paris. Moscova. 27]. VIII—IX. S e d i l l o t . II. W o d d i s . 1840—1940. Bucureşti. op. Moscova. maghiară). a IlI-a. M a h n-L ot. 451 . M o u r i n.

voi. Edinburgh. Ann Arbor. V]. i n s . Moscova. .. L. The Reign of Elizabeth.. 1558—1603. The English People on the Eve oj ' zation. i i li <• r. [1954].. Development and Circumstcm. seria a Ii-a. I. Cambridge. The Enforcement of English Apprenticeship. ■ I I . a Ii-a. nr. Essays in the Economic and Social History of Tudor and Stuart England. i v . (Sub red. . 1962 [A History of England. The Century of Revolution. The Eighteenth-Century Common Studies in the Transmission. A. LonJi. J.. Cambridge. ■ i n s k i. 1949 [The Oxford History of England. History of England from the Accession of James I to the Outbreak of the Civil War. in Honour of R. gen. J. 1961 i n e r . 1603 — 1642. Londra.. voi. New York. Boston Mass. voi. I— 111. C h r i s t o p h e r . F. I—X. ( . I Moiim Ilistory. An Historical Essay and Bibliographical Fgding List. English Foreign Trade. 1884—1886. E.i. W a l l a c e . VIII]. Oxford. English Liberal Thought from the Restoratioii of Charh 11. ptrling. voi. voi. M a u r i c e . sub red. A Study in Applied Mercantilism. 1910—1912. John G. 1962. lui C h r i s t o p h e r Brooke şi D e n i s Mac S m i t h . Cambridge Mass. 1954. pp. I. XV (1962). Angliiskaia burjuaznaia revoliitţiia XVII veka. 1956. 453 . k. nntil the War with the Thirteen Colonies. The Constitution and Financi Scottish and Irish Joint-Stock Companies to 1720. H. Cambridgi 1961.. Tawney.Lucrări generale tic A l l l l c y . I—II. 1961. 1603 —1714. M a r g a r e t G a y . s t e i n . a lui—). 1603—1630. 1563—1642. i on. Caroline. S a m u e l Rawson. voi. fii 11. 1700—1774. Great Britaii. R a 1 p h. A. în „The Economic History Review". 285 —303. B. A. 2. ed. A People's History of England. ■-s. The South-Sea Company.L e v i t k i . W i l l i a m R o b e r t .

1930. La politique coloniale de l'Angleterre du XVIIl-e siecle â la veille de la guerre de 1914. 267—288. G e o r g e L o u i s . în „Annales" an. Aufstieg und Niedergang des Britischen Empire. B e e r . 1929—1959. în „Revue Histo rique" . 5 J . 281—310.-A n d r e J u l i e n . Halle. The Evolution of the British Empire and Commonwealth from the American Revolution. 19 (1964). B i u n t. 441—460. Paris. VII (1965). 1912. The Origins of the British Colonial System. pp. nr. cit. 1901— 1903. I d r i s. The Life of joseph Chamberlain. B e e r . 454 . partea I. 1949. pp. C r o u z e t . Reflections on British and Roman Imperialism. col. an. Joseph Chamberlain. British Policy in Changing Africa. IV. în Les politiques d'expan-sion imperialiste. pp. G e o r g e . C o h e n. J a m e s T r u s l o w . Ii i u n s c h w i g . ed. C r o u z e t .■ Lucrări generali despre imperiul şi colonialismul britanic Adams. L' evolution de V Empire Britannique. Paris. G e o r g e L o u i s . nr.. voi. J u l i a n . At the Height of his Power. B e n n e t t . voi. în „ American Historical Review". Burt. H e n r i . Cambridge. 1660— 1688. op. A. 1578—1660. P. în „Coin parative Studies in Society and History". 1959. New York. Imperialistische Stromungen in der Englischen Li teratur. voi. Londra. A n d r e w. voi. 85 (1961). nr. The Old Colonial System. XXVII (1922). [1962]. On the Term „British Empire". la B e 1 o f f. 1951. 157—206 [„Colonies et em. C o x. F r i e d r i c h . B e e r . British Colonial Policy. 1051—1094. Nov York. Boston. pp. publicată sub conducerea lui C h. M a u r i c e .pires". 3. I—III. 1908. S c h n a b e l . tom. I—II. R e n o u v i n. 485 Amery. a Ii-a. A l f r e d Le R o y. Londra. 3. 2. New York. nr. 1928. G e o r g e L o u i s . V a l s e c c h i . J e a n-J a c q u e s. seria I : „Etudes cdloniales". Commerce et empire: l'experience britannii/uc du libre-echange â la premiere guerre mondiale.. voi. pp. — The Cambridge History of the British Empire. CCX XVI . L'Empire Britannique. C h e v a l l i e r . I—II. F r a n c o i s . 1754—1765. Berlin. pp. [1956]. B r i e . 1907.

1959. Constituţional History of the First British Empire.. The British Empire before the American Revolution. Et perial Government. V i n c e n t T. . 1770—1870. New York. P. Paris. H. A. 1965. 1763 —18 în „The English Historical Review". Oxford. i r e n c e H e n r y . Oxford. 1 i li. n s o n . Oxford. voi. XV. 1951. 1607 —1783.. Paris. The Commercial Empire oj the Atlantic. 11. l y l e r . The Local Executive in the British Empire. 2]. ed. voi. 1930. Histoire du Commonwealth Britannique. seria t Ii-a. U pp. A Study in British Power. A Study in British Free Trade. The Fall 4d Colonial System. prescnted to Margery Perham. L.. D. 1923. R o b b i n s o n . John. A. John . nr. 7]. I. i II i n g s. G. Henri.. l s o n .ngland.1 i n i. New York. A. The Expansion of Elizal l'. 1570—1850. Paris. H. l ' a l m e R. V i n c e n t T.Denny. The British Empire.. New York. La fin de l'imperialisme. I low. 01on. 1945. VEmpire coloniale. Colonies and Raw Materials. I—III. în „The Economic History Review". . 1956. voi. <D.. voi. voi. 1939—1961.on. hey. La colonisation anglaise.. K1 a u s E. (1%2)... V. a Ii-a. I1 4 i I o w. Londra.Madden. 205—218. Oxford. L. The Founding of the Second British Empire. The Approach to Self-Government. M o i i o n. Ronald . ed. 1920. 1952—1964. Bucureţti. Londra şi New York. 436—457. Alic». a Ii-a.G a 11 a g h e r. A 1 b e r t. A. Londra.. 1961. The Eliiabcthan Age. I—II. 1951 I e. LXXVIII (1963). 1939 [Oxford Pamphlets on World Affairs. Kpt K. 1955. i e r sori. I—II. IV—X. 2. nr. Criza Imperiului britanic.. Africa and the Victorians. Toronto. The Historian and British Colonial History. Cambridge. M . Kenneth . F r e d e r i c k . nr. 1939 [Oxford Pamphlets on World Affairs. The Imperial Idea and its Ennemies. 1944. r. 1 . New York. W. British Colonial Theories. R o b e r t L i v i n g ş t o n e . pp.55 . I . B e r r i e d a 1 e. 4. 195K— 1960. ed. I v o r. [1961]. Paris. Oxford.

A Short History of British Expansi ed. a III-a. Paris. a Ii-a. 81 (1957). a Politicul History. Thi Slave Trade and the Scramble. Britanskii imperializrn v vostocinoi Afrike. a Ii-a. Lon 1946.. tom. G e o r g c . I—II. 1963. Londra. L'Afrique du Commonwealth. CCXVII. LXXV (1960). .. .. nr. a Ii-a.. A History of East Africa. R. 86—115. [1939]. I n g h a m . [1961]. G i 11 a r d. [1964]. L'Afrique britannique. I. Arthur. 631—635. The British Emjmr . ed. New York.. 297. pp. Londra. G i g 1 i o. 1950. 2. Black Cargoes. 1945. b) COLONIILE ENGLEZE DIN AFRICA 1. Africa de Est şi Ecuatorială Bennett. C a r 1 o. Oxford. [195S | 456 . din 1938). M a n n i x . New York. The Colonial Period. Studii generale B r u n s c h w i g . P o l l e t . C o u p l a n d . Londra. 1945— 1960.Walker. 1962. Daniel P. Oxford. 1856—1890.. an. C o u p l a n d . A. [1963]. H e n r i . în „The English Historical Review". Kenneth. Lucrări speciale a) ISTORIA SCLAVAJULUI Coupland. James A. from the Earliest Timeto the Death of Seyyid Said in 1856.C o w l e y . ed. Kenya. East Africa and its Invaders. M a u r i c e . Ingham. A. Padova. The Exploitation of East Africa. The Making of Modern Uganda. Londra. G1 u h o v. ed. Salisbury's African Policy and the Heligoland O//r> of 1890. R. Londra. [1962].trttcture and Spirit. J a m e s . D. (Reimpri mare a ed. Reginald. W i l l i a m s o n . [1963]. La politica africana dell'Inghilterra nel XlX-me secoln. Eric A. 1944. pp. M. A History of the Atlantic Slave Trade. K e n n e t h . R. Moscova. W i l l i a m s o n . voi. The British Anti-Slavery Movement.. a III-a. The Age of Drake. în „Revue Historique".

C. [1962]. tki y. . 279—305. 1830 — 1885. Londra. 1800—1878. J. . 1914. R. G. 1834 — 1854. A. pp / I 94. nr. Cambridge. 1940. voi. C h r i s t o p h e r .>■. Cambridge. T. i | . Trade and Politics in the Niger Delta. J. //>. p p . A History of Sierra Leone. A History of the Gambia. 1788— 1861. Johanncsbur^. .n p o r t . 5 8 2 — Oftlbraith. Sir Frederic Hamilton's Narrative of Events relative to the Jameson Raid. Vincen t. G. | i > > . Hiltorlctl ELt^tv". 1936. I ' ' Ic c. Area. 1957. />'. h a m . South Africa. SouthAfrican Stmggle. The Anglo-Com..ton. The South-Afrkan Rebellion..r English Historical Review". Rhodesia and the Protectorates. the Sahara and the Western Sudan. I I <> v d. The Drums of Ramaşi. 2 6 9 . Londra. . Berkeley An 1963. Thomas E. British |i Policy on I .i ■ tni oj MW and tbt Upper Nile. c s. LXXVIII (1963). J o h n South-African S. The Royal African Company. Londra. în „The Englisl) I listorical Re\ < LXXII (1957). 457 . Britain. 1961. I I i i I ci w. Oxford. A History of thţ Discovery oj tki Witwatersrand Goldfields. LXXVIII (1963). 306. Pretoria. 1956. I—II. C o r d . . Hamden ( . M i c h a e 1.. nr. voi. . 49—72.. 1940. 1962.• Rtd Sta i n d t r i o n . J. Frontier. . Reluctant Empire.. I XV III (1 n r . . Oxford.. 306. în „The Englisl. nr. Africa de sud — The Cambridge History of British Empire. Oxford. Margery. O n w u k a. H. English Historical RevW.. l. The Question of Imperial Complicity in lb< / Raid în „The 593. Oxford. 1964. A 1 a n. 1964. ■' w d e r. The Story of the Ashanti Wars. K.. K. The Western Slave Coast and its Rulers. Ethel. Londra. J a m e s and Ethel L. The Story of Nigeria.. pp. 1956 —1960.. 4. 1952. pp. Africa de vest B o t h e n. 283. i > u r y .. în „Tl. N. 3. M. Lugard. * y f e. W. VIII.

1958. Moscova. Britain and the „Tunis Base". 1959. 5. Razvitie naţionalnoosvoboditelnogo dvijeniia v 'Eghipte (1882—1956). seria istoriei an. A History of Modern Egypt and Anglo-Egyp Relations. ed. M. în „The American Historical R: 1 view". ed. Independe African. J o h n B a r t l e t . 75—90. ■ A. 1961. Xahvat i zakabalenie Eghipta. B e r n a r d . în „Revue Historique".. an. 1964. tom. A s-. . A. 636—661. 1881— 1898. Marlowe. John. North Atlantic Triangle. R a f i n .. A. ed. 1954. The Mahdist State in the Sudan. l'he Conquest and Settli ment of Rhodesia. [1949]. 310. LXVIII (1963). c) AMERICA DE NORD. Hamden Conn. nr.Mason. 1894 — 1896. The New-England Merchants in the Seventeenth Century. Africa de nord. George Price. LXXIX (1964).. — P h i l i p . J e a n . Tignor. nr. New York. a Ii-a. 84 (1960).. Londra.Havcn. pp. Londra. S. Arthur. The „Indianization" of the Egyptian Administration under British Rule. 75—104. 1875— 1876.. a IV-a. Eghipetskaia revoliuţiia 1919 goda. Vosstanie 1919 goda v Eghipte. G o 1 d o v i n. 67—96. 1958. CCXX1V. Setting and Sign ficance of the Nyassaland Native Rising of 1915. A Modern History of the Sudan. M. în „The English Historical Review". X (1956). A. 1958. nr. 4. Moscova. 1800—1956. S h e p p e r s o n . Din istoria instituirii protectoratului englez asu Egiptului. the United States ad Great Britain. Egipt şi Sudan B o u v i e r . în „Analele Româno-Sovietice". Thomas. 1965. F. pp. 458 Bailyn. 1914. The Birth of a Dilemmj. R o t ş t e i n . B r e b n e r . 3. A b d a r r a h m a n Ar-. CANADA. pp. John Chilembwe and the Origins. Les interets financiers et la question d'Egypte. a Ii-a. [Leningrad |. The Interplay of Canada. Gol do v i n . ed. P. Oxford. pp.. a Ii-a. Moscova. S a f i i. M. R o b e r t L. Hoit. I d e m . Edinburg] 1958. Nev. Marsden. [1961].

1954. 1934. Essays in Canadian Economic History. a IV-a. [1960]. M. [Toronto]. C 1 a u d e. Histoire du Canada. LXXII (1957). voi. Origini of the American Standford California. 469—474. . H a n s. 1965 [Col. L. B a r t l e t — Mtitfll A Modern History. J. i I. Le fcderalisme 1 i I I v r. [Toronto]. Probleme der Britischen Reichspolitik in Kanada : die Rebellion von 1837. 1957. 1821—1869. Cambrai itipland. Capture of Quebec. The Story of Canada. voi. Quebec.1. nr. l l l O n. Paris. J o h n C. Arthur [1952]. Histoire du Canada francais depuis la decouverte. M a r y Quayle. The problemes. Londri [1959] 0 w e r. Toronto [1954]. 43]. [Toronto]. i e h c n. Who captured New Amsterdam :'. Ann Arbor. ed. British Politia and the American Revolution.i. VI. I—II.. Berkeley şi Los Angeles. Canada Report. o i s a H a r o l d A. în „Historische Zeitschrift". a Ii-a. 1 i n . „Nouvelle Clio".19 3. Londra. in II n t a g n e. Toi Revolution.. Paris. Oxford tighton. Canada. B e r n a r d. în „The Englisli Historical Review". The Hudson's Bay Company as an Imperial Factor. J o h n S. Londra. 497—558. ' . | I ■ The Cambridge History oj il>. I o y d. n i s.. Canadianism. Manitoba. An Introduction to Canadian Economic History. The Fur Trade in Canada. ed. pp. 1946. 1957. 1956. A History. CMUtdiet) Evolution tt C h r i s t o p h e r . 0 UI x. R. and New Foundland. L i o n e 1. H. ed. Zur Ginesil der Kanadischen A/ii Hon.. nr.. The Path to War. Donai d.' R e g i n a l d . E d u a r d. a II l C. An Economic History of Canada. ihlcn. ed. Montrea l. Nation and Neigkbour. caiet pp. 1960. 1956.c b n e r . 4. ed. 284. [1959]. i I l) r a i t h. 150. Marburg. 1773—1775. L'Amerique anglo-saxonne de ÎS 15 â nos jottrs. ■ i LI ti. M a r c e l . Paris. ■ 11-a. The Durktm [1946]. noughue. 1964. Maurice. a III-. DI ton W. [1959].

The Indian Empire. The Indian Problem. A. LXXVII (1962). Jacques. Mac Rae. LXXVI (1961). Coupland. voi. Londra. 310. 1961]. Idem. K.. pp. 706—712. în „The English Historical Review". [1963]. pp. History of the Freedom Movement in India. ed. E d w a r d e s . nr. Angliiskoe zavOi Indii v XVIII vele.d) INDIA ŞI ASIA DI SUD-MT inova. Cumpston. Moscova. 684—702. G. H a r n e 11 y. nr. în „The Economic History Review". pp. A. Cady. T. pp. în „The English Historical Review". V. voi. Londra.. Ii-a. — The Cambridge History of the British Empire. R. Londra.. R. 279—297. Richard Temple and the Puhjab Tenancy Act of 1868. în „The English Historical Review". D. 1799—1809. II. LXXIX (1964). P. Chand. 460 . nr. Mary. M a r s h a 11. [1946]. P. 590—599. John F. seria a Ii-a. Idem. ed. Michael. G. Dupuis. 284—300. III. în „The English Historical Review". 2. 1962. Holderness. a II a Londra. The Future of India. a IlI-a.. 1400—1959. The Indian Cotton Duties Controversy. Malcolm. ed. voi. 305. LXXVI (1961). XVII (1964). H u 11 e n b a c k. [1923]. [Delhi. Ithaca (New York). I. 1497—1858. A History of Modern Burma. 1858Cambridge. LXXVII (1962). W. [19441. J. nr. 1851 —1906. nr. 1929—1932. 299. 47—66. voi. voi. Peoples ans Problems of India. Britain and India. Battles of the Indian Mutiny. nr. 1600 — 1945. 1833—1935. The French Threat to India and British Relations with Sind. Sir Charles Trevelyan's Indian Letters. }. în „The English Historical Review". voi. Some early Indian Nationalists and their Alliff in the British Parliament. Indian Politics. ed. R e g i n a l d . 1963. IlI-a. A History of Malaya. [1958]. British India. I. Oxford. [1943] . IV. 1894 —1896. 305. 1958. voi. 1963. Histoire de Vinde et de la civilisation indienne. H a m b 1 y. 301. ■ Kennedy. pp. 1936—1942. [1943] . The Battle of Plassey and the Conquest < > / Bengal. pp. Oxford... Paris. 1859 — 1865.. Londra. Tara.. A. The Personal Fortune of Warren Hastings. Oxford.

n>. l'. ' i i l a t s h a h i . pp. La politique angluisc en Asie Centrale intri 1878 et 1885. British Policy and the Independence of Latin America. în „Voprosî istorii". Pa r i m a i . New Haven. The Trade between Norlh \m tk( West Indies before the American Revolution. Noveisaia istoriia Indii. P i r e s . nr. J a m e s A. 71—83. H o t h e r m u n d . A History of Barbados. l ' . Dietmar. pp. V i n c e n t T. voi. K voprosu o rol' radjputskogo krestianstva v indiiskom naţionalnom vosstanii 1857 —1859 godov. e.. S i n k e s. L u c y S. Oxford.. J. 1957. Viena. Cambrid 1956. i f m a n n . 1956 Novaia istoriia Indii. Le conflit anglo-persan â propos de Herat (1828—1857). E r i c. în „The Economic HlltOTJ I rll I II ■ > . 1959. Imperialism and „in Polii > m India. ASIA CENTRALA ' Dtlgupta.u. [1965]. W i l l i a m W. The East India Company in Eighteenth-Century Politics. pp. XVII (1964). 1923. Moscova. i m. nr.R. 1959 (Teză dactilografiată). 1625—1685. J a w a h a r l a l . Merchants and Planters. Rapports. Baltimore.. 1604—1668. 6. Oxford. [1962]. N « h r u . 1940. 1853 — 1854.. R i c h a r d . Mi am son. 1961.. Cambridge. Descoperirea Indul. Istoriia Indii. Oxford. 1954. Moscova. în XII-e Congres International des Sciences Historiques. Die Rolle der westlichen Bildungsschicht in den politischen Massenbewegungen in Indien im 20. Jahrhundert. M. f) ORIENTUL APROPIAT ŞI MIJLOCIU. 1962. Yankees and Creoles. 1959. B a n e r j e e. '• i n li a. '■ n i li t r 1 a n d. Britain and South-East Asia. Paris. War and Trade in the West Indies. 134—145. 1951. Histoire des Continents. II. English Colonies in Guian* and on Amazon. 1926. voi. A. l'» i p o v. 4G1 . S a u l . Moscova. Paris. The English Utilitarians and India. 1739—1763. E s m a e l . 163—176. 1951 (Teză dactilografiată). u i c ş i i. 1804—1828. 1. Oxford. Oxford. e) INDIILE DE VEST $1 AMERICA DE SUD II nlow..

[1939]. Wilhelm. H a r 11 e y. M.. A. 457—470. ed.. 1959. James A. 1783—1833. glish Historical Review". Pike. 85 (1961). Ann Arbor. pp.i r k. 1769—1840. [1960]. — The Cambridge History of the British Empire. Brunschwig.. Cambridge Mass. 1858—1890. Britain's Moment in the Middle East.. tom. A History of Australia. [1963]. a II-a.]. B r i a n. Marjorie. G r a 11 a n. C. Cambridge.F i t z s i m o n s . AUSTRALIA ŞI NOUA ZEELANDĂ.i [f. M. partea a Ii-a. M. A History of New Zealand. 554—579. I. 1963. Monroe. H a r r i s o n Zealand. E l i z a b e t h . C. nr. 1933 . Londra. Early Years of Western Contact. The Roatl Lhasa. The Southwest Pacific to 1900. Keith.. Williamson. LXIX (1954). Nowack. S i n c l a i r . an. 1962]. în „Revue Historique". Australia. CCXXV. A. a. Melbourne. 191-1 1956. New . a Ii-a. i in the Twentieth Century. 1962. Londra. Australia. A l a s t a i r . Australia — continentul contrastelor. Britain and Chintst Central Asia. 1948. Colonisation britannique. British Policy in Persia. Londra. voi. voi. I1i t z p a t r i c k. British Imperialism and Australia. A History of Australia. ( I . VII. partea I. From the Earliest Times to the Age of Macquarie. An Economic History of Australasia. 273. Barnard. 1767 to 190%. pp. Cook and the Opening of the Pacific. Geneve-P g) PACIFICUL. Wright. 1933. ed. New Zealand.. Cambridge. 1959. Craiov. P. 196 ■ Lamb. Douglas. Thornton. VII. Londra. C. Henri. Britain and the Middle East. Cambridge. Ocean Pacifiqut Ocean Indien. [1960]. în „The in Woodhouse. Empire by TtetH u and the Middle l'.. H. voi. [1962]. the Quiet Continent. M. Londra. Londra. [Sydney.

(1731—1805). 389. emir şi rege al Iordaniei (1921—1951). 290 nota 2. W. 343 Abdullah ibn Hussein. conducător al mişcării na-ile egiptene. 68—69. general ghanez. vezi Dil raeli . (1839—1911). (1561—1626). Iii Bannerjee. 391 nota 2. filozof englez. Abraham Hyli mtlie. în Sudan. 256. lord (1605—1675). 138 andru VI Borgia. 342 ' ur-Rahman. episcop de i hichester (1445—1450). Robert Stephenson Smyth. (a 1902). conducător al răscoalei din Virginia (1675— 1676). general englez. emir al Afganistanului (1919—1929). (1885—1898). 87 nota 3 bi. 1883). la începutul secolului al XVl-lea. George. (1839—1893). om politii afrii i i şedinţele republi -i. 327 Bahadur Şah II. 43 Bambata. ultimul Mare Mo gul (1837—1857). 13 Alimed. Arthur James. 419 n. 41 Bacon. 14. călător pe Atlantic. 423 nctil-Duperron. 378 Balfour. om politic canadian. kediy al Egiptului (1892—1914). om politic australian. 334 Banda. politic englez. (1872—1950). ţxplorator al Aui traliei (■'< I I I ) . Samuel White. 30. Nathaniel. (1821 — 1893). turalisi şi e: ploi itor engli . (1867—1947). duce de —. 285 in de Moleyns. general II de stat birman. 63 nota 2 Baden-Powell. Cecil < alvert. (n. 253. (1857—1941). 239 Bass. şef zulus. 419 ■ia 2 . 228.INDICE I>K PKRSOAiNl-: ll>i)js Hilmi. Întemeiem al co loniei Maryland. Clement Richard. şah al Iranului (1909— 1925). 291 Ailirhurst. explorator al Africii Ecuatoriale. emir al Afganis>. 390 Ankrah. (1848— 1930). sultan al Zanzi-I. Joseph. 349 Bacon. (1915—1947). 307 Baltimore. ţar al Rusiei (1801 — 1825). (1743—1820). lord Bewley. (1804—1858). Hastings Kttnuzu. 391 Albcmarle. papă (1492 1503). 18 fc. 425 Banks. Ahmed. Stanley. (1881—1882). 84 nota 6 463 Amobindo Gosh. 420 nota 1 /Muiullah ibn Mohammed. vezi Monk mdru I.inului (1880—1901). Thomas. 295—296. 195 Baldwin. om politic şi literat indian. colonel. lord —. orientalilt francez. John. 337 Miullah. 1). 21 şi nota 2 AM bcn Hamud. 373 Ballance. 110 Beaconsfield. 293 Baldwin Robert. irului (1896—1911). 232 Baker. lider conservator britanic. George Monk. Francis. int al burgheziei indiene. locuitor al lui Mahdi. om politic englez. Mare Mogul (1658— i 17).

om politic indian.il-.. 72. Redvers Henry. 108 Cabot. lord Dall ing. (c. 327 Bulwer-Lytton. 253 BussyCastelnau. Henri.nl englez. 334 nota 2. 24. J. 362—363.. (1704— 1757). 131 Bligh William. om politic englez.» Bruce. 160 Burnes. (1868—1952). 327—331. cancelar german. (1821— —1893). (1946). ministru al reginei Elisabeta I. (1834 —1881). trimis engk-/ în Afganistan (1835). 106 Brunschwig. primul „rajah alb" din Sarawak (1841). Henry. explorator al Abi siniei (1768—1772). T. 17—18. 174 Beyers. (1869 —1914). Forbes. agent comercial englez în delta Nigerului (1849) 212 Bekir Sidhki. 392 Bell. agent englez în Abisinia. 102 Byng. 301 Borden. 1695— — 1755). Louis. om politic în Kenya. amir. 332 Bismarck. Henri. Subhas Chandra. diplonuu englez. 328. (1729—1797). ministru la Washington (1850). general şi om de stat bur. William. guvernator în New-South-Wales. promotor al Reformei anglicane. (1788— —1824).ki . (1862—1919). (1854— —1937). Richard Francis. (1811—1889). 256 Bentinck. Thomas Francois. 16. om politic în Guyana britanică. 129. (1856—1879).. (n. poet englez. Alexander. (1720— —1785). explorator al Africii ecuatoriale. William. Edmund. James. 182 Brooki James. 158. 1923). general englez. 188 şi nota 2 Burgers. 143 Boxeri. 107 nota 2. Eugene Louis Jean Joseph.iw. 175 Byron. (1897— —1945). bunicul preceden tului.Becon. 178 Burnham. om politic şi scriitor francocanadian. dinastia de —. Otto von —. general bur. 22 Burke. răscoala — lor. George Gordon. John. 409 Bose. John. (183'* —1908). 422 Bonaparte. (1804—1872). (1723—1786). prim ministru canadian. marchiz de —. 398 Bourassa. om politic irakian. 309 Bourbon. general englez. Michael. ultimul i . John. 336. 384. navi gator englez. Edward. fiul lui Napoleon III. 427 Burton. poet englez. IX. 239 464 ' harles Vyner. Thomas. preşedinte al Transvaalului. Charles Patis sier. 82 Bright. istoric fran cez contemporan. 262 Buller. John. (1774—1839).. 83 Byron.. Robert Laird. guvernator francez în India. 388 şi nota 1 Botha. 176. William Cecil. guvernator al Indiei (1828— — 1835) 167.. lord (1520—1598). 112 Blundell. (1512—1587). navigator genovei în slujba Angliei (sfîrşitul sa al XV-lea). (1757—1827). Christian Frederick. (1815— — 1898). 133. 97 nota 2. 123.ilb" din Sar. 26 l. (1754—1817). 300 Burghley. publicist şi politician liberal. 26 Beecroft. 289— 290 Blake. vezi Yi-hot'uan Braddock. John.

Scbastian, fiul precedentului, t, l'ierre du —, comerciant i n . II canadian, simpatizant al iluţiei americane, 94 i o n , Verney Lovett, (1844— I X')4), explorator al Africii ■ uatoriale, 253 ipbcll, Colin, baron Clyde, (1792—1863), general englez,
■|9

pii ,

I I

,
■ ;i nota i

( hild, |ohn, • omandam al ti m i n i I omp inii i Indiiloi («fîrţitul

( nnning, Charles John, (1821— 1862), guvernator al Indiei, Fiul l ui George Canning, 230— 231,255 ......iing, George, (1770—1827), ninistru de externe englez, 185 ' uleton, Guy, lord Dorchester, 1/24—1808), guvernator eni / al Canadei, 89, 91, 93 no< «rlyle, Thomas, (1792—1881), Io/of englez, 271 • unarvon, Henry Howard Molyneux Herbert, lord —, (1831 1890), secretar de stat pen11 II colonii, 300 ( jrol I, rege al Angliei (1625— 1649), 28, 40, 43, 49, 68 1 II ol II, rege al Angliei (1660— U.X5), 55, 60—61, 64, 68 Carteret, Phillip, navigator en1./. în Pacific, 108 KT, Jacques, (1491—1557) pi imul explorator francez al I .madei (1534— 1542), 80, 249 nota 3 < ic-orges-Etienne, (1814—1873), politician canadian, 249 nota 3 1 niwayo, rege al zuluşilor, 301 1 li.imberlain, Joseph (1836— 1914), om politic englez, 275, H4, 315 şi nota 2, 316—317, 124— 326, 378, 417 ■ hamberlain, Neville, (1869— IM40), om politic conservator, hui precedentului, 378 ' i n velin, Bernard Francois, (1766— 1832), trimis francez la I ondra, 133 nota 2 465
I I

< lnlombwe, John, (1871—1915), conducător al răscoalei indigene din Nyassaland (1915), 334 Choiseul, Etienne Francois, duce de —, (1719—1785), om politic francez, 107 Churchill, Winston Leonard Spencer, (1874—1965), om de stat englez, 385—386, 418 Clarendon, Edward Hyde, conte de —, (1609—1674), om politic şi memorialist englez, 60 Clarendon, George William l i . derick Villiers, lord —, (1800— 1870), ministru de externe englez, 242—243 Clayton, John Middleton, (1796— 1856), secretar de stat al S.U.A., 188 nota 2 Clayton-Bulwer, tratatul —, între Anglia şi S.U.A. (19 aprilie 1850), 188 Clive, Robert, (1725—1774), comandant militar al Companiei Indiilor şi guvernator ii Bengalului, 87, 98, ')'> |i nota 2 Cobden, Richard, (1804—1865), om politic englei I ii Colbcrt, Jr.iii Bâpi Columb, Cmtofor, (1451 mare navigatoi
Cook, James, ( 1 7 2 8 - 1 . explorator engl« 200, 202 Cornwall.-- I Ilarii i, (1 general engli
1682), m i n i ' . i i ii 11 i n . . i l

i« - \ i i ) , M i l i i l . l , [oiian, n i . I I . - . omerciant (ifîrţitul lec. XVII), 58

I

II II itoi 'I

Indici, 136 Courteen, Sir William, protnotoi al eoni.-i (ului . olonial îr XVII, 36, 40 Craddock, proiectul —, de c o n stituţii' pentru Birmania, 389

Creswell, fruntaş laburist sud-african, 336 Cripps, Sir Richard Stafford —, (1889—1952), om politic englez, 418—419 Cromer, Evelyn Baring, lord —, (1841—1917), guvernator al Egiptului, 291—292, 342 Cromwell, Oliver, (1599—1658), conducător al revoluţiei engleze din 1640—1660, 24 nota 3, 40 nota 3, 46, 52, 53 nota 2, 54 —55, 67, 216 Cronje, Pieter Arnoldus, (1838— 1911), general bur, 326—327 Cudjoe, conducător al maroonilor din Jamaica, 117 Cunningham, James, promotor al comerţului cu Indiile Orientale, 40 Curtin, John, (1885—1945), om politic australian, 415 Curtis, Lionel, om politic australian, 363 Curzon, George Nathaniel, lord —, (1859—1925), om politic englez, vice-rege al Indiei, 347 /'.ilhousie, James Andrew Broun Ramsay, lord —, (1812—1860), guvernator al Indiei, 226 Dampier, William, (1652—1715), navigator şi pirat englez, 108 şi nota 1 ■ Darling, Ralph, (1775—1858), guvernator în New South-Wales (1825—1831), 198 Davis, John, navigator în nordul canadian (1585—1587), 19 Deakin Alfred, (1856—1919), om politic australian, 322 De Beer, fermier bur, pe pămîntul căruia s-a descoperit o mină de diamante, 254 nota 2 Defoe, Daniel, (c. 1660—1731), scriitor englez, autorul lui „Robinson Crusoe", 108 nota 1 De la Rey, Jacobus Hercules, (1847—1914), general bur, 327, 332
466

Deli i ■ Tlu'ophile, (1852—192t! II II de externe al Franţtl Demangcon, Albert, (1872- TM i . i l francez, 114 nota 1 Dcrby, Edward Geoffrey Smith Stanley, lord —, (1799—1869) politician conservator englez, 231 nota 5, 235 De Ruyter, Michael Adrianzoon (1607—1676), amiral olandez, (> De Wett, Christian, (1854—lv general bur, 327, 331—332 Diderot, Denis, (1713—1784), filo zof materialist francez, 78 Dilke, Charles Wentworth, (1843 —1911), publicist şi om politic englez, 271 Dingaan, şef zulus, 403 Dinizulu, şef zulus, 334 Disraeli, Benjamin, lord Beacons field, (1804—1881), om polii i. englez, 139, 158, 165 nota 1, 215, 217, 232, 252, 265, 273, 278, 281, 285, 287—288 şi not.i 1, 296, 301, 314, 317, 417 Dorchester, lord —, vezi Carie ton, Guy Dost Mohamed, emir al AI nistanului (1826—1863), 178 şi nota 3, 179—180, 243 Drake, Francis, (c. 1541 — 1596), navigator şi corsar englez yj sec. al XVI-lea, 20—22, 24, 38, 66 Du Bois, William Edward Burhardt, (1868—1963), om de şt i inţă şi militant social americiu. 76 Duffy, Charles Găvan, (1816— —1903), om politic australian. emigrant irlandez, 262 DupetitThouars, Abel Aubcri. (1793—1864), amiral france* 203 Dupleix, Joseph Francois, (16<( 1763), guvernator al posesiuni lor franceze din India, 86—87

rban, Benjamin, (1777—1849), i nator al Coloniei Capului, 207 I'ni li.un, John George Lambton, lord —, (1792—1840), om polinglez, 193 şi nota 2, 194 ' I n . ud VII, rege al Angliei i I VOI —1910), 111 l instein, Albert, (1879—1955), n, James Bruce, lord —, (1811 —1863), guvernator al ' inadei 195 . Victor Alexander Bruce, lord , (1849—1917), vice-rege al Indiei, 283 I lr..ibeta I, regina Angliei (1558— 1603), 12, 16, 20—21, 23—24, 70 I llcnborough, Edward Law, lord , (1790—1871), preşedinte al < onsiliului de control şi guvern. i t o r general al Indiilor, 180, !31, 232, nota 2 I hot, Hugh, călător pe Atlantic l.i începutul sec. al XVI-lea, 18 i ngcls, Friedrich, (1820—1895), 132, 209, 212, 217, 229, 231 ik, rege al Egiptului (1936— 1952), 397 l ith Aii, şah al Persiei (1798— 1834), 141 ii ibn Hussein, (1885—1933), emir şi rege al Irakului (1921 — 1933), 391 nota 2 i i i n. mi, membri ai unei asociaţii rete irlandeze, 249 şi nota 4 i ilip de Anjou, rege al Spaniei, sub numele de Filip V (1700— 1746), 72 Roy, Robert, (1805—1865), guvernator al Noii Zeelande, 202 ; i llnders, Matthew, (1774—1814), l>lorator al Australiei, 110 ■-., Phileas, eroul romanului 'Iul Pămîntului în 80 de ile", 278 467

(9 1806), om 94, 102, 160 i ranl ' n u n . (1706
■ 'M
MII

1790),

polittt

.1 i n i ' i h .i n.

li

I

.

I

,

I V , , ,,

( I S X 4 — 1950),

om

iază Australia occidentală (1829), 198 French, John Denton Pinkstone, lord de Ypres, (1852—1925), general englez, 327 Freycinet, Charles Louis de Saulces de —, (1828—1923), om politic francez, 288 Frobisher, Martin, navigator în nordul canadian (1576), 19—20 Froude, James Anthony, (1818— 1894), istoric englez, 38, 114 nota 1, 272 Fuad I, sultan (1917), apoi rege al Egiptului (1922—1936), 394 Gambetta, Leon, (1838—1882), om politic francez, .288—289 Gandhi, Mohandas Karamchand, supranumit Mahatma —, (1869 —1948), mare om politic indian, 336, 345 nota 1, 379—386, 389, 418 Gardane, Claude Matineu, (1766-—
1817), general, ti imis al l u i Napoleon I în IVru.i, I I I Gatacre, WUlum I gentral en

politii neo zeelandej, 415 Preemantle, ofiţer englez, înteme-

Geor ge III, i ege ii \nglii i (1760 —1820), 101 l !, 151 Ghica, Ion, (1816- I iitOI şi om politic r o n i i n Gilbert, I [umphrev, i.........i . i i co I o n i / , II n bi itanu ' peşti tic ( mort în 158 3), 23- I Gillam, Zai l i n y, i ondui pi Im i expediţie a (Companiei < rolfului Hudson în < anada (1668), 61 Gladstonr, William Ewart, (1809—18VS), om politic libei ii englez, 215, 265, 273, 278, 288, 290, 296, 301

glez, 327

Glubb-paşa, ofiţer britanic, în fruntea armatei Iordaniei, 420 nota 2 Godeheu, tratatul lui — (1754), 86—87 Gokhal, Gopal Krishna, (1866— 1915), om politic indian, 349 Gordon, Charles George, (1833— 1885), guvernator în Sudan, 293—295, 297 Gordon, Simon, căpitan englez, debarcă în Barbados (1620), 36 Gosh Aurobindo, vezi Aurobindo Gosnold, Bartholomew, navigator pe coastele Americii de Nord (1603), 33 nota 2 Grant, James Augustus, (1827— 1892), explorator al Africii ecuatoriale, 253 Granville, George Levensgower, lord —, (1815—1891), ministru al coloniilor, 264 Grenville, George, (1712—1770), ministru englez, 125 Grey, George, (1812—1898), guvernator al Noii Zeelande, 202 Grotius (de Groot), Hugo, (1583 —1643), unul din fondatorii dreptului internaţional, 52 Habibullah, emir al Afganistanului (1901—1919), 352, 390 Habsburg, dinastia de —, 30 nota 1, 72 — Maximilian de —, (1832— 1867), suveran al Mexicului, 252 Haider Aii, sultan de Maisur (mort în 1782), 101 — 102 Hakluyt, Richard, (c. 1552—1616), istoric al descoperirilor geografice, 26 Halifax, George Montagu Dunk, lord —, (1716—1771), ministru englez, 125—126 Hampden, John, (c. 1595—1643), conducător al revoluţiei burgheze din Anglia, 33, 48 Harlow, Vincent Todd, (1894— 1961), istoric englez, 147
468

I Iu ir.un George, descoperă aui în Africa de Sud, 302 I In mi, feudal sudanez, 294 I l.istings, Francis Rawdon, lord Moira, (1754—1826), guvernau» al Indiei, 177 Hastings, Warren, (1732—181K) guvernator general al Indici. 101—103 şi nota 4, 104 Havelock, Henry, (1795—ÎS general englez, 228 Hawkins, John, negustor şi a< englez din sec. XVI, 19—20, 23, 38, 66 Hawkins, William, negustor en glez în sec. XVI, tatăl prect dentului, 19 Hawkins, William, negustor, de barcă în India la 1608, 39 Hearne, Samuel, explorator .ii nordului canadian (1770—1772), 95 Hendry, Anthony, explorator interiorului Canadei (1754— 1755), 83 Henric IV, rege al Angliei (1 —1413), 12 Henric VI, rege al Anglii i (1422—1461), 13 Henric VIII, rege al Angliei (1509—1547), 23, 25 Hertzog, James Barry Munnik (1866—1942), general şi om de stat bur, 330—331, 399, 402— 403, 415 Herwick, Abraham van —, gustor din Londra (sfîrşitul sec. XVI), 24 Heydebreck, Joachim von (1861—1914), comandant ger man în Africa de Sud Vr.i (1914), 332 Hicks, William, (1830—1883), general englez, 295 Hincks, Francis, (1807— 1SSS). om politic canadian, 195, 245 Hofmeyr, Jan Hendrik, (184P 1909), om politic bur în Colo nia Capului, 324 Holkar, principe marat, 228

ic Heke, şef de trib al maorilor, 201 l ludson, Henry, explorator la îninitul sec. al XVII-lea, 19 kes, William Morris, (1864— I' | C >2), prim ministru australian, 162, 371 i luskisson, William, (1770—1830), ministru de comerţ englez, 156 i nota 1 cin, regele Iordaniei (din 951), 420 nota 1 I lusscin Khamil, sultan al Egipiiil ui (1914—1917), 344 1 Imilman, Henry Mayers, (1842— 1921), socialist englez, 282 /.noi» I, rege al Angliei (1603— 1625), 28—29, 31—32, 39— 40, 42 i lacob II, rege al Angliei (1685— -1688), 60, 64, 66 il>-Han, emir al Afganistanului (febr.— oct. 1879), 285 lunis, Harold A., istoric canadian, limail, kediv al Egiptului ( I H 6 3 — 1879), 242, 287—288, [91 luliu II, papă (1503—1513), 21 ntsu, shogun japonez (sec. XVII), 69 n i , Cheddi Berret, (n. 1918), om politic în Guyana britanică 427 I.i I.i, şef de trib în sudul Nigeriei, 257, 299 l.imcson, Leander Starr, (1853 — l"17), agent colonialist bri-i . u i i c , 324—325, 330 o, împărăteasă legendară a Japoniei (sec. III e.n.), 288 no|ones, Ernest Charles, (1819— I S'69), poet şi militant chari 160 I iarford, trimis britanic la l . l i o r a n (1808), 140 469

luni., ,i

I 1 .......... lacobu», ( I K 3 4 — 252

i, .un politii

A.ii-1
.l.i,

indigen din Ugan-

Kadalie, Clement, fruntaş sindical sud-african, 401, 402 nota 2 Kaunda, Kenneth David, (n. 1924), om politic african, preşedintele Zambiei, 424, 426 Kelsey, Henry, explorator al centrului Canadei (1690—1692), 62, 83 Kemp, J. C. G., conducător al răscoalei bure din 1914, 332 Kent, Edward Augustus, duce de —, (1767—1820), tatăl reginei Victoria, 93 nota 1 Kenyatta, Kamau wa Ngcngi, Johnstone, supranumit Jomo —, (n. 1893), om politic african, preşedinte al Kenyei, 408, 421, 422 şi nota 1 Kimberley, John Woodhouse, lord —, (1826—1902), secretar de stat al coloniilor, 254 nota 2 King, William Lyon Mackenzie —, (1874—1950), om politic canadian, 410 King, guvernator în Tasmania, întemeiază Mclbourne (1835), 198 Kipling, Rudyard, (1865—1936), scriitor englez, 272 Kitchener, Hor.uio Herbert, lord de Chartum, (1850- 1914 neral englez, 327, MI
K on kd hi , Di xo n, I
M U N I si ndic ii din Rhoclcsi.i de Nord, 424 Kontofili, Hidara, condui I..........ii unei mişcSri antifiscale în Sicrra Leone (1931 a I Krugor, Paul,

şedinţe . i i Transvaalului, 300 —

—303, 305, 324—327, 329
Kwaku Du.i, ir;v , i l . i ş . t i n i l o i

Z-afontainc, Louis Hippolyu . (1807—1867), om politic cana dian, 195

Laird, Mac Gregor, (1808—1 _ comerciant englez pe Niger, 257 Lally-Tolendal, Thomas Arthur de —, (1702—1766), guvernator al posesiunilor franceze din India, 87 Lansdowne, Henry Charles Keith Petty-Fitzmaurice, marchiz de —, (1845—1927), vicerege al Indiei, 283 Laud, William, (1573—1645), arhiepiscop al Angliei, 43 Laurier, Wilfrid, (1841—1919), om politic canadian, 309, 354, 356 Lawrence, John Laird Mair, lord —, (1811 — 1879), vicerege al Indiei, 237 Leeds, Thomas Osborne, duce de —, (1632—1712), om politic englez, 70 Leigh, Charles, negustor din Londra (sfîrşitul sec. XVI), 24 I c n i n , Vladimir Ilici, (1870— — 1924), 7, 157, 221, 312, 314, 321, 349 I i opold II, rege al Belgiei (1865 —1909), 341 nota 1 rps, Ferdinand de —, (1805 —1894), constructorul Canalului Suez, diplomat francez, 243 Lettow-Vorbeck, Paul von —, (1870—1964), general german, 361 Levelleri, membri ai unui curent radical în revoluţia engleză, 49 Lincoln, Abraham, (1809—1865), 163, 245 Livingstone, David, (1813—1873), explorator al Africii, 203, 253 Lloyd-George, David, (1863— —1945), om politic englez, liberal, 362 Locke, John, (1632—1704), filozof materialist englez, 64, 77 Ludovic XIV, rege al Franţei (1643 —1715), 72, 81 Ludovic-Napoleon, vezi Napoleon III 470

I rederick John Deall (18 ■ 1945), guvernator >l Nigeriei, 313, 339 Lytton, l'.dward Robert Bulv lord —, (1831— 1891), vi. al Indiei, 285 A/ac Arthur, John, aduce oi im rinos în Australia (1794—1 ■ • » , ] 199 Macartney, George, (1737— —1806), trimis englez în China (1792—1793), 104 Macaulay, Thomas Babington (1800—1859), istoric engkv, I şi nota 1, 11, 68, 158, 168, I l Macdonald, James Ramsaj (1866—1937), lider laburist l.n tanic, 378, 395 Macdonald, John Alexandci (1815—1891), lider conservata canadian, 246, 249 şi nota 3. 275, 308 Mackenzie, Alexander, (175' 1820), explorator al nordului canadian, 95 Mackenzie, Alexander, (1822— —1892), om politic canadian, 308 Mackenzie, William Lyon (1795—1861), om politic cant dian, 190—193 Mac-Mahon, Mărie Edme Patrii. Maurice de —, (1808—1893), mareşal, preşedinte al Republi cu franceze, 257 Macmillan, Maurice Harold, (n 1894), om politic englez, 425 Macquarie, Lachlan, guvernator în New South-Wales (1809—1821), 112, 220 Magellan (Magalhaes), Fernando, mare navigator, 20 Mahdi, Mohammed ben Ahninl. supranumit —, (1844—1885), conducătorul luptei de eliberare a poporului sudanez (1881 — 1885), 293—296, 341

Daniel — Francois, (1874 I''S9), om politic sud-african, ' i l n . i naţionalist şi rasist, 331, 404, 415, 423—424 olm, John, trimis britanic la I eheran (1801), 140 ' l i i . l u n d , Jean-Baptiste, (1863— I ''34), ofiţer francez implicat in incidentul Fachoda, 341—342 In uz, S. G., conducător al răscoalei bure din 1914, 332 M.irx, Karl, (1818—1883), 36, 70, 88, 97, 103, 163—164, 166, 168—169, 178, .181, 227, -241 M.ui-Mau, mişcarea —, în Kenya, 421—422 M.mmilian de Habsburg, vezi I labsburg, Maximilian de —, M un, Richard Southwell Bourke, lord —, (1822—1872), vicerege . 1 Indiei, 243 s, Robert Gordon, (n. 1894), " i n politic australian, 429 Mrrcator (Kremer), Gerard, (1512 1594), geograf flamand, 26 I. i. ier, Honore, (1840—1894), politic franco—canadian, .109 ilfe, Charles Theophilus, (1785—1846), guvernator al Canadei, 194 Mrthuen, Paul Sanford, lord —, (1845—1932), general englez, 327 Milner, Alfred, lord —, (1854— 1925), înalt comisar britanic în Africa de Sud, 326, 372, 394 Milton, John (1608—1674), poet nglez, 54 Minto, Gilbert Elliot, lord —, (1751—1814), guvernator al Indiei, 139 Minto, Gilbert John Murray Kynynmond Elliot, lord —, (1845 -1914), vicerege al Indiei, 348 Mitchell, comisia —, pentru anhetS în Kenya (1955), 422 un med ibn Adbullah, conducStor al răscoalei din Somalia

II.

I.........i i i \HH1
Moh M I ,iu

1904

1906
: mul

A l , .,,„,..1 . I I . u l m (din 1933), 390 Moii ■ ' . l < ' T i ' i vtz i i Eas i
I'I.
I I I

. r. K . i w .i

Moleyns, A c l . i m de —, vezi Adam de Moleyns Monk, George, duce de Albemarle, (1608—1670), general şi om politic englez, 60 Montagu, Edwin Samuel, (1879— 1924), secretar de stat pentru India, 350 şi nota 1 Montagu-Chelmsford, raportul —, (1918), 350, 381 Montcalm, Louis Joseph de —, (1712—1759), guvernator fru cez în Canada, 83 Morin, om politic canadian, 195 Morley, John, viconte —, (1838,— 1923), om politic englez, 348 Morley — Minto, reformele —, (1909), în India, 348 Morus, Thomas, (1478—1535), celebru umanist şi om politic englez, 25—26 Moshesh, vezi Moskeu Moskeii, şef al tribului basuto, 254 Mtesa, rege al Ugandei, 293 Murray, James, (1719—1794), primul guvernator engle; [« Quebec, 89 Mwanga, şef indigen din Uganda, 337 Nadir Klian, Mohammed , cmii a' Afganistanului (1929 1933), 390 Nahas-Paja, Mustafa , (n i om politic egiptean, WS 397 Nana Sahib, prinţ indian, 228, 229 Nand K U I I I . , 1 , rajah indian, nota 4 Naoroji, Dadabhai, (1825—1917), comerciant şi politician indian 176, 239, 281

471

Napier, Robert Cornelis, baron de Magdala, (1810—1890), general englez, 256 Napoleon I, (1769—1821), consul şi împărat al Franţei (1799— 1815), 34, 72, 94, 130 nota 1, 133 —135, 137, 138 şi nota 2, 140— 146, 155, 156 nota 1, 189, 216, 367 Napoleon III, (1808—1873), împărat al Franţei (1852—1870), 230, 242, 301 —, fiul lui —, vezi Bonaparte Ne Win, Shu Maung, supranumit —, (n. 1911), general şi om politic birman, 419 Nehru, Jawaharlal, (1889—1964), mare om politic indian, 99, 381, 383—387 Nehru Mothilal, om politic indian, tatăl precedentului, 383 Nicolls, Richard, cucereşte Noul Amsterdam (1664), 60 Nkrumah, Kwame, (n. 1909), om politic african, 423 Nkumbula, Harry, om politic nord-rhodesian, 424 North, Frederick, lord Guilford, (1732—1792), om politic englez, 76 Nubar-paşa, (1825—1899), ministru egiptean, 242 Nuri-Said, (1888—1958), om politic irakian, 392 Nyerere, Julius Kambarage, (n. 1921), om politic african, preşedintele Tanzaniei, 422 O'Donnell, Frank Hugh, lider irlandez, 239 Oppenheimer, Ernest, financiar american, 397 Orania, dinastia de —, 64 Orleans, dinastia de —, 230 Ortelius (Wortels), Abraham, (1527—1598), geograf flamand, 26 Osman Dinga, general sudanez, mahdist, 342 472

Ou cu, litz-William, ofiţer de nu mu, 211, 213, 257 /'.ilmerston, Henry John Templi viconte —, (1784—1865), om politic liberal englez, 216, 2MI 231 nota 5, 242, 252 Papineau, Louis-Joseph, (1786 1871), om politic canadian. 191—193 Park, Mungo, (1771—180 explorator al Africii de Vc. i 203 Parkes, Henry, (1815— 1896), om politic australian, 275, 357 Parnell, Charles Steward, (18461891), lider irlandez, 239—240 Pavel I, ţar al Rusiei (17961801), 137 Penn, William, 1621 —1670), ami ral englez, 61 Penn, William, (1644—1718), fiul precedentului, fondatorul colo niei Pennsylvania (1681), 61 Petty, William, (1623—1687), eco nomist englez, 58 Phillip, Arthur, (1738—1814), o l, ţer englez, pune bazele primn colonii engleze în Australia, 110 Pitt, William, lord Chath.im (1708—1778), om politic englei 83, 87, 125, 126 nota 1, 127 f| nota 3, 216 Pitt, William, (1759—1806), om politic englez, fiul precedent ulm, 93, 103, 105 nota 1, 110, I U . 133 nota 2, 134, 151—152, 160, 163 Platon, (427—347 î.e.n), filozol grec, 26 Plowden, Sir Edmund, pune bazeli coloniei Delaware, 34 Plowden, W. C, agent englez in Abisinia, 256 Poirier, senator canadian, 360 Pomare, regină în Tahiti (1837— 1842), 203 Pontiac, şeful răscoalei indieniloi din Canada (1763—1764), 84

ham, Home Riggs, (1762— 1820), ofiţer de marină englez, I M Prctorius, Andries, (1799— 1853), conducător bur, 207, 209 Pretorius, Martin Vessels, (1819— 1901), preşedinte al federaţiei l.urc, 209, 254 hard, George, (1796—1883), msionar englez în Tahiti, 203 l'vin, John, (1584—1643), conduuor al revoluţiei burgheze din
Anglia, 33, 48

K„l
i , i n , I u , u , n ui
I

..,., ileloi

din

Manitobi EUpon, <......EI Fn dei ii k Samuel Robinion, lord -,(1827-

i.'n.ikeri, membri ai unei secte religioase, colonizează Pennsylvania i 1681), 61, 77 ft.ibeh, general sudanez, 294 Ies, Thomas Stamford, (1781 — 1826), funcţionar colonial britanic, 140, 144 şi nota 3 :gh (sau Raleigh), Walter, (1552—1618), pionier al colonialismului britanic, 23—24, 32 Mohan Roy, (1772—1833), -i nitor indian, 175 I injit Singh, emir în Pendjab, 145 l mp.iraha, şef de trib al maorilor, '01 i ivnal, Guillaume Thomas Franţois, cunoscut ca abatele —, (1713—1796), filozof şi istoric l rancez, 78 Rceves, William Pember, (1857— l''32), om politic australian, 307 l ui, George Houston, (1845— 1918), om politic australian, 357 ' tief, Pieter, conducător bur, 207 aKhan Pahlevi, şah al Iranului (1925—1944), 391 Rhodes, Cecil, (1853—1902), poli-i i ri. in şi om de afaceri englez, 103—305, 313— 314, 317, 324— 125, 397 i.xrd II, rege al Angliei (1377—1399), 12

Roberts, Frederick Sleigh, (1832— 1914), general englez, 285, 327 Roe, Sir Thomas, trimis englez în India (1615), 39 Rolland, Romain, (1866—1944),. scriitor francez, 386 Roseberry, Archibald Philip Primrose, lord —, (1847—1929), om politic englez, liberal, 283, 296 Rotschild, banca —, 287 Rowlatt, legea —, în India (1919),. 382 Rupert, prinţul — von dei Pl.il/ (1619—1682), 61, 66 Russell, John, lord —, (1792— 1878), lider liberal englez, 158, 202 Rut, John, navigator pe Atlantic. la 1527, 18 Saint-John, Oliver, (c. 1598— 1673), conducător al revoluţiei burgheze din Anglia, 33 Salisbury, Robert Arthur Talbot Gascoyne-Cccil, lord —, (1830— 1903), om poliiii englez, con servitor, 283, 296, 299, 316, 351
Saltîkov,

.il

huliri, 280

Joseph, om polii ridez, 412 Saya Sau, luptătoi revoluţionai birman, ■ Saye and Sele, Williim
vin.ni, l i| ■ 166 ' ) , 33

prinţ —, (180f. rator rus, 241 Savagc,

Alexei

Dimitrîevici

Seddon, Richard fohn, 1906), om politii austi ilia Seeley, John Robert, (1834 LI

istorii englez, 72, 272 Seid ben A i i, sulun al •' mzibam lui, 337 Seid-ed-Din, jurnalist 51 0111 politii iranian, 391

47S

401—404. conservator.. lord —. navigator danez (sau norvegian) care ar fi atins Labradorul pe la 1472—1476. Alexander. 179—180 Siegfried. naufragiază în insulele Bermude (1612). 27 Somerset. 330—331. 27 Shelburne. 313 Stein (sau Steyn). ziarist englez. amiral france 102 Suleiman. 108 nota 1 Selkirk. 107 Strzelecki. (1564— 1616).. explorator polo nez în Australia. naufragiat pe insula Juan Fernandez. 369. 243 Stanley. 146—149 Smith. 1904). economist francez. Martinus 'I nis. general şi om de stat sudafrican. guvernator al Africii de Sud (1819). Jan. 253 Stanley. (1875—1959). poet indian. William. Anthony Ashley Cooper. om politic. marchiz de Lansdowne. (1778—18i episcop anglican de Toronio. 28—30. 178 şi nota 3. 55. 4 I 45—46. Edward Henry. 205 474 procesul —. în Afganistan (1878). 152 Share-Ali. om polii englez. emir al Afganistanului (1863—1878). (1723—1790). (1857—1916). (1787—1860). Nicolae Grigorievid (1834—1912). 334 Skolp. Hikmet. ministru britanii (1786). în Rhodesia de Sud. general rus. John. John. 208 —209 Smuts. 392 Swift. dinastia —. Adam. 196 Shaftesbury. Pierre Andre de (1729—1788). (19 361 . William Petty Fitzmaurice. (1621—1683). 59 Sudan Batta. (1584—1654). (1870— 1950). (1667—17 scriitor englez. pentru !• irea unui sclav negru 160 ke. debarcă în insulei Falkland (1690). — legea —. 175 Suffren. Paul. 60 Shakespeare. 40. M Canada. Thomas Douglas. 326 Stoletov. explorator al Africii < toriale. tratatul —. 194 Sydney. 337 Selden. 423 Soliman ibn Zubair. John Hanning. (1826—1893). Jan Christian. feudal sudanez. 258 nota 3 Stuart. ultra-colonialist. guvernator al Coloniei Capului. (1771 — 1820). 284 Strachan. (1737—1805). de abolire sclavajului în coloniile < 162 Stanley.. 426 Smith. 294 Somers. 1841) guvernator general ii Canadei. 110 Sykes-Picot. pretendent la tronul Afganistanului şi emir (1839—1841). t. (1849 1912). William Thomas.. 398.Seid Haled. Io Derby. (. şef zulus. 415. Henry Morton. lord —. 52 Selkirk. 371. 363. lord —. 17 nota 1 Smith. economist englez. Henry (Harry) George Wakelyn. 379 Siniganda. 284 Shujah. 336. 190 Strong.. lord —. Jonathan. conte de —. om politic englez. om politic ira kian. om politic englez. întemeiază colonia Assiniboia. 253 Stead. Charles Edward I lett-Thomson. prim-ministru (1936 1937).. John. George. preşedinte republicii Orange. sultan al Zanzibarului. (1HJ 1864). Andre. jurist englez. explorator al \fril ecuatoriale. 78—79 Sydenham.

(1828—1905). ■ I N . (1759— 1833). (1700—1748). om politic englez.-1868). pro-colonialiît. la începutul sec. dictator în ■ Nicaragua. I i începutul sec.. Robert. fruntaş al luptei de liberare din Kenya.I n i i I.. 48 ne. erou al răscoalei indiene din 1857. 85. i l l »01 —1966). (1796—1862) promotor al colonizării Noii Zeelande. (1824—1860). XVI. ultra-naţionalist şi railt. 132 Wa lpole . ni versurilor „Rule Bri-i muia". negus al Abisiniei . 345 nodorCs. Pi MII oii Mai i« \rouei numii . călător pe Atlani i . (c. plorator în Pacific. David. .. James Kingston. Rii hard < lolley. Jules. I . I M .161 Wilhelm I I . politician şi literat. 50 Washington. 102. 331. dinastia —. împărat genns .3 4 9 Ţippu Sahib. William. . 184 şi nota 3 i inii. 2 1 2 lor. navigator englez în Pacific. John. mare navigator olandez.i Topi. E dw a r d G i b b o n . 128 I ■ l.ik. si i iito Wilberforce. conlucitor al revoluţiei engleze..uni ti I ndii 140 Wellington. (1587—1658). guvern. 118 ■ l in key. (1725—1767). 54 Wallis. la începutul sec. lor d O xford.. Abel Janszoon. 325 Wilhelm I I I . ' M 1778).iwney. 288. 28 ouver. guvernator în Jamaica I 1743). 69 şi nota 4. 424 (1888—1918). XVI. Robert. 18 Warwick. George. răscoala — lo