Cam if Mur eşan

IMP ERI UL BR/ TAN /C
Scurt ă istori e

oo
Bucurejfi, 1957

ProxenUrea

gr

.«ic â. colectă: VAL MUNTEANU

STRUCTURĂ, BAZĂ ŞI SENS

„Nimic, în existenţa timpurie a Britaniei, nu arăta grandoarea pe care era destinată să o atingă". Cu aceste cuvinte, istoricul englez Macaulay 1 îşi exprimă surprinderea reţinută faţă de rapiditatea şi amploarea procesului prin care o mică insulă din vestul continentului european a devenit centrul celui mai mare imperiu pe care 1-a cunoscut istoria. Macaulay scria acestea cu muk înainte oa Imperiul britanic să fi ajuns la apogeul întinderii sale. După sfîrşitul primului război mondial, cînd survine momentul expansiunii maxime, Imperiul britanic avea o suprafaţă de 36 de milioane de km 2 şi o populaţie de peste 450 de milioane. Ocupa aproape un sfert din suprafaţa uscatului ; a cincea parte din locuitorii de atunci ai globului trăiau în cuprinsul său. Era de şapte ori mai mare decît Imperiul roman în culmea puterii şi de trei ori mai vast decît fuseseră vreodată Imperiul chinez, Califatul arab, statul mongol, sau Imperiul colonial spaniol. Spre deosebire de celelalte mari imperii din istorie, el s-a întins în toate continentele, mările fiindu-i suportul şi mijlocul de legătură, iar un ocean — cel Indian — Mediterana sa. Cea mai mică suprafaţă o ocupa tocmai în Europa ; posesiunile de peste mări erau de o sută cincizeci de ori mai întinse decfît Anglia (fără Irlanda). „Cea mai ilogică structură creată de oameni, din cîte a văzut istoria"... Sînt englezii înşişi care emit această caracterizare 2. „Structură ilogică" e un fel de a vorbi, cu vădită intenţie de paradox, uşor maliţios. Un fenomen de proporţiile şi durata Imperiului britanic, acoperind, de la naştere şi pînă la destrămarea lui progresivă, în zilele noastre, aproape patru secole, nu poate fi ilogic, în sens istoric. El îşi are o explicaţie firească,
1 Thomas Babington Macaulay (1800—1859), cunoscut istoric şi poli tician de orientare liberală. 2 The Cambridge History of British Empire, voi. I, Cambridge, 1929, p. 14 [în continuare, CHBE].

ştiinţifică, pentru fiecare moment mai însemnat din cursul apariţiei şi evoluţiei sale. Cunoaşterea legilor dezvoltării sociale şi a condiţiilor istorice în care ele acţionează şi se manifestă în fenomenul dat ;ne conduce ou uşurinţă spre înţelegerea modului cum a apărut Imperiul britanic, cum s-a dezvoltat, s-a menţinut şi cum a ajuns ân cele -din urmă în pragul apusului. Imperiul britanic aparţine epocii moderne, adică orîmduirii capitaliste. Apare o dată cu dezvoltarea puternică a elementelor social-economice ale acesteia, la sfârşitul veacului al XVI-lea şi începutul celui de-al XVII-lea. Înregistrează un veritabil şoc de dezvoltare în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, când o avalanşă de invenţii tehnice pune bazele capitalismului industrial modern, revoluţionînd producţia. Atinge unul din momentele culminante ale prosperităţii după 1850, în deceniile de aur ale capitalismului bazat ,pe libera concurenţă şi face un nou salt pe calea expansiunii bruşte, în epoca imperialismului. Se clatină şi începe să se destrame din clipa în care capitalismul pierde exclusivitatea dominaţiei mondiale şi sfera sa de influenţă se îngustează tot mai mult, sub presiunea forţelor socialismului şi ia popoarelor trezite la lupta de eliberare. Paralelismul e revelator pentru a sprijini definirea Imperiului britanic drept un produs specific al capitalismului. în opoziţie cu aproape toate imperiile din antichitate sau evul mediu, continentale şi omogene în structura lor teritorială, cel britanic este un imperiu colonial, dispersat, discontinuu. Fenomenul colonial, ca atare, e anterior capitalismului. L-au cunoscut, în formele lor proprii, oraşele greceşti din antichitate, sau cele italiene, în evul mediu. Şi atunci, cu toate diferenţele evidente dintre aceste „colonii" şi cele moderne, expansiunea colonială a apărut aferentă activităţii comercialei ■în pragul epocii moderne, începând cu vremea marilor descoperiri geografice, colonialismul se prezintă, de asemenea, ! ; origine, ca produs al spiritului şi interesului comercial. Al unui comerţ de eu totul alte proporţii, aspiraţii şi perspective, se întemeia pe baza nouă a producţiei de mărfuri olflate, pe baza nouă a capitalismului născând. Se prezintă, în termeni mai precişi, ca produs al epocii acum i i l . i i II primitive a capitalului, al epocii de acumulare în mîin i L burgheziei şi ale unei părţi a nobilimii, prin jaf şi violenţă, însemnate «Mijloace de producţie şi băneşti.
,1 II III)!'

Capitalismul, spune Lenin, apare ca rezultat al unei circuJaţii de mărfuri foarte dezvoltate, care depăşeşte graniţele unui stat. De aceea nu e de conceput, şi nici nu există, o naţiune capitalistă fără comerţ exterior 1. Ea are nevoie de o piaţă externă „pentru că producţiei capitaliste îi este inerentă tendinţa spre o lărgire nelimitată, spre deosebire de toate vechile moduri de producţie, care erau limitate la cadrul unei comunităţi, al unei feude, al unui trib, unui district teritorial sau unui stat. în timp ce în toate vechile regimuri economice producţia era reluată de fiecare dată sub aceeaşi formă şi în ace leaşi proporţii ca înainte, în orînduirea capitalistă această reluare sub aceeaşi formă devine cu neputinţă, iar lărgirea nelimitată, veşnica mişcare înainte devine o lege a producţiei" 2. Dezvoltând această constatare, Lenim mai arată că procesul de formare a pieţii pentru capitalism prezintă două aspecte : dezvoltarea capitalismului în adîncime, adică pe un teritoriu dat, determinat şi limitat, şi în lărgime, adică, extinderea sferei de dominaţie a capitalismului asupra unor noi teritorii, în parte cu totul neocupate şi în curs ide a fi populate cu colonişti din ţara veche, în parte ocupate de triburi aflate în afara pieţii mondiale şi a .capitalismului mondial. în aceste teritorii se formează coloniile, a căror populaţie e atrasă în circuitul capitalismului mondial. Pentru realizarea iacestui ţel, guvernele burgheze au trimis la moarte sigură regimente de soldaţi în ţări tropicale cu climă insalubră, au irosit milioane din banii strînşi de la popor, au împins populaţia la răscoale desperate şi la moarte prin (înfometare3. în cuvintele de imiai sus e cuprinsă, xedusă la esenţă, geneza, raţiunea de existenţă şi istoria creşterii şi descreşterii Imperiului britanic.

1 Vezi V. I. Lenin, Dezvoltarea capitalismului în Rusia, în Opere complete, voi. 3, Editura Politică, Bucureşti, 1961, p. 52. 2 V. I. Lenin, Cu privire la caracterizarea romantismului economic, în Opere complete, voi. 2, Editura Politică, Bucureşti, 1960, p. 153. 3 Vezi V. I. Lenin, Dezvoltarea capitalismului în Rusia, în Opere complete, voi. 3, p. 586 ; încă o dată cu privire la teoria realizării, în Opere complete, voi. 4, Editura Politică, Bucureşti, 1961, pp. 82—83 ; Războiul din China, în Opere complete, voi. 4, p. 370.

PARTEA I

VECHIUL IMPERIU

1

CAPITOLUL I

.

ÎN SECOLUL AL XVI-LEA Comerţul maritim, premisă a expansiunii Fraza lui Maoaulay, exprimînd certitudinea lipsei iniţiale a unei vocaţii engleze de expansiune, poate fi supusă discuţiei. O cercetare mai atentă isooate la iveală destule premise ale expansiunii, încă în perioada premergătoare marilor descoperiri. Dacă, de pildă, e adevărat că înfăptuirea unor cuceriri în afară, cu şanse de trăinicie, e condiţionată de consolidarea internă a statului respectiv, atunci Anglia era, la sfîrşitul veacului al XV-lea, una din ţările feudale care se apropiase mult de realizarea acestei condiţii. La 1066, anul cuceririi franconormande, se puseseră bazele unei monarhii feudale deosebit de puternice şi autoritare. în ciuda unor .ciocniri de interese între marea nobilime şi regalitate, a unor mari răscoale ţărăneşti şi a unui sîngeros război civil între grupuri rivale ale nobililor, monarhia engleză îşi va consolida pais cu pas caracterul său centralizat, evdluînd vizibili, spre sffirşituil seooliului aii XV-lea, către absolutism. în perioada consolidării monarhiei centralizate, n-au lipsit încercări engleze de expansiune în afară, pe calea armelor. De la sfiîrşitul veacului al Xll-lea a început cucerirea Irlandei, iar secolul al XHI-lea şi îndeosebi cele două următoare sînt străbătute de preocuparea monarhilor englezi pentru posesiunile lor din Franţa. în timpul războiului de o sută de ani (1337—1453), englezii au fost la un moment dat pe punctul de a cuceri şi a supune în întregime această ţară. La baza secularului conflict iau istat şi motive dinastice, feudale, dar şi interese comerciale : dominaţia asupra Flandrei, cu bogata ei aotiviitaite meşteşugărească şi de negoţ, iimipontul de produse agricole din sud-vestul Franţei, controiiul asupra mărilor „strimte", adiacente Angliei şi indispensabile economiei şi securităţii sale. Dată fiind poziţia ei insulară, unică pentru statele europene, comerţul maritim a avut de timpuriu un rol de seamă în istoria engleză. Pireooupănile puterii politice de a-1 încuraja sîmt şi elle, îm consecinţă, prezente. Se pronunţă aşa de devreme,
11

încît anticipează posibilităţile reale ale acestui comerţ. De pildă, la sfîrşitul secolului al XlV-lea, sub regele Richard al II-lea, parlamentul votează un act de navigaţie care obliga pe negustorii englezi să importe şi să exporte numai pe corăbii engleze : măsură prematură, deoarece Anglia, practic, nu poseda încă o marină comercială *, în secolul al XV-lea se reiau, după exemplul oraşelor maritime italiene, al Hansei şi al Spaniei, măsurile pentru a proteja navigaţia şi construcţia de corăbii 2. în 1485, un nou act rezervă navelor engleze, cu echipaje engleze, (dreptul de a importa vămuirile de Bordeaux şi lemnul colorant de Toulouse. Nici aplicarea acestei prevederi nu s-a dovedit posibilă 3. în secolul al XVI-lea însă, sub regina Elisabeta, asemenea măsuri, reluate, vor deveni eficiente, fiindcă între timp marina comercială engleză se dezvoltase apreciabil. Prin două legi, din 1559 şi 1563, regina Elisabeta aplică taxe vamale suplimentare corăbiilor străine ce veneau în porturile Angliei, iar cabotajul îl rezervă exclusiv vaselor engleze 4. Au urmat interdicţia importului vinurilor din Gasiconia |pe corăbii străine şi a peştelui sărat preparat în străinătate, anularea privilegiilor negustorilor hanseatici în Anglia (la 1598), pentru ca la mijlocul veacului al XVII-lea actele de navigaţie ale republicii burgheze să realizeze simbioza deplină între interesele statului şi ale comerţului 5. Din partea negustorilor englezi, primele semne ale acestui spirit (Oomercial potenţat apar la începutul secolului al XV-lea. La fel şi interesul monarhiei în protejarea comercianţilor ia forme mai concrete. La 6 iunie 1404, regele Hemnic al I\Mea de Lancaster acordă o cartă negustorilor care făceau comerţ în Prusia şi oraşele hanseatice, dînd un imbold tendinţei lor spre asociere şi organizare. în 1408, un act asemănător e acordat celor care făceau comerţ pe coastele 'daneze ale Peninsulei Scandinave.
1

'■ coloniale, Paris, 1923, p. 6. 3 J O 5 e f K u l i s c h e r , Allgemeine Wirtschaftsgeschichte des Mittelund dcr Neuzeit, voi. II, Miinchen und Berlin, 1929, p. 219. 1 c ni .i n g e o n, op. cit., p. 6. K u 1 i s c h e r, op. cit., p. 219. D e m a n g e o n , op. cit., pp. 6—7, 11.

Albert

Demangeon,

L'Empire Britannique. Etude de geo-

12

191. sînt garanţia securităţii Angliei .se transformă definitiv. în Ţările de Jos şi în Spania.. mai puternică. Pe la 1430 sau 1436. Vînzînd mai ales postavuri. a IlI-a. „Ţine strîns marea. primele manufacturi. devenit mai tîrziu episcop de Chichester. Great Britain to 1688.Pe la 1404. compania va primi o cartă ide monopol. compania dobîndi primul ei privilegiu din partea regelui. activitatea lor se plasează în perioada în care meşteşugurile textile engleze se dezvoltă mult. spirijiniindu-se reciproc. Ann Arbor. negustorii <de postavuri din York. foante modernă apare şi oonaluziia ilogică — recomandarea de a se urmări dominaţia asupra mărilor învecinate. călătorii — ou intenţia ca. naţionalism economic. deschizînd postavurilor engleze o nouă poarta de pătrundere ipe continent şi idiraid o iloviitură oraşului Bruges *• Privilegiul regal i-afost reînnoit la 1428 şi 1462. atribuit de unii lui Adam de Moleyns. Reorganizată. voi. ipe la 1486. 30. înţelegerea clar exprimată că poziţia insulară. la 1564 2. în 1407. elementul cel mai mobil şi imai activ al comerţului extern englez. iaipare un mic poem politic anonim. în orice caz în vremea regelui Haniric al Vlnlea. în 1444 se stajbili la Anvers. 'în veacul al XVI-lea. să se poată emancipa de sub dominaţia comercială a marelui port . ed. 1961. căci ea e zidul Angliei . apar. 10. 1945. A Short History of British Expansion.2 M a u r i c e A s h l e y . de la început. . iar Anglia . Londra.flamand Bruges. Ea fonda comptuare pe ţărmul german. Se intitula The Libell of Englishe Policye (Carte despre politica engleză). 25. \ 13 Ibidem. întîlnim şi un interesant ecou politic-literar al acestui impuls comercial. W i 11 i a m s o n. I. sporadic.. Ipswich. pp. Surprind într-însul anumite accente de. sub numele de „Compania negustorilor aventurieri" — în sensul de întreprinzători. Huli şi Londra pun bazele unei asociaţii. din exportatoare de lînă brută în exportatoare ide postavuri. Newcastle. J a m e s A. şi-atunci şi Anglia va fi 1 ----. A Modern History. Poemul cuprindea unele sfaturi şi păreri cu privire la cea mai bună politică de urmat de către regele Angliei. pp. spre a controla drumurile de comerţ ale hanseaţilor şi italienilor. p.. „Negustorii aventurieri" au fost. 22—23. 279 . marea care o «caldă de jur împrejur.

. privite ca o problemă de interes naţional." (Canalul Mînecii)1. F r i e d r î c h Bi [e. revine între 1586 şi 1603. 1563—1642. Perioada cuprinsă între anii 1540 şi 1570. cu o sferă de activitate mult mai largă decît vastul Europei. întrerupt pentru cîţiva ani. favorizând destrămarea raporturilor feudale în agricultură şi provocsînd declasarea forţată a unor elemente sociale diverse. a Ii-a. în forme organizate. a Ii-a. p. libertatea de mişcare pe întinsul ei şi stăpînirea asupră-i. ca urmare a descoperirilor geografice. pe drumul mar CHBE. W i 11 i a m s o n. The Age of Drakc. Germania şi Spania. I l. The Enţorcement of English Apfirenticeship. iau naştere altele. care. după unele indicii chiar . Impcrialistische Stromungen in der Engliscben Literatur. Demangeon. pentru comerţul cu Rusia. |>|>.. 1956. I. 3—8. ed. Conturarea unei politici economice tot mai precise din partea iscatului englez merge miînă în mînă cu dezvoltarea producţiei manufacturiere. Erau şi cauze de ordin intern care au stimulat orientarea comerţului englez spre exterior.susţinută de mîna Domnului". mai puternice. păstrează cu tărie marea cea îngustă. Â Study in Applied Mercantilism.pîna prin 1576—1577. Astfel. CambridgiMass. cit. încă din veacul al XV-lea. 6. Sîntem în veacul al XVI-lea. în zonele situate în afara occidemiuilui european2. p. Cheltuieli militare şi conflicte cu statele continentale au determinat o carenţă a exporturilor de lînă brută în Ţările de Jos. 118. op. Iar în alte versuri : „Şi mai cu seama. Alături de vechea Companie a negustorilor aventurieri. p. pp. sentimentul propriu burgheziei engleze de mai târziu : marea. în unrna Reformei anglicane. 121—123. Dezvoltarea eomerţudui generează astfel. Confiscările de pământuri mănăstireşti. a elementelor capitalismului în industrie şi agricultură. l'>28. Importul de metale preţioase din Lumea Nouă a început a perturba valoarea monetei şi echilibrul preţurilor.illr-. datorită. a comerţului exterior. Londra. ffin 1555 se constituie Compania Moscovei. 1 James A. îndeamnă pe negustorii englezi spre explorarea unor noi posibilităţi de cîştig. deschiseseră o întreagă problemă. 14 . ed. a fost o perioadă de depresiune pentru economia engleză... 1946. şi lărgirii pieţei mondiale însăşi. Acest climat depresiv. evident. Margaret Gay Davies. 11 şi nota 2.

pentru comerţul în zona dintre rîurile Senegal şi Gambia. Din 1581 Compania Levantului făcea comerţ pe Marea Mediterană l. Budapesta. 2 D e ni a n g e o n. p. voi. S f k E n d r e. în veacul al XVT-lea. în acest scap. pp. 1942. iar an 1592. p. 1961. voi. Era pusă. pp. [1962]. Baltimore. Pe de altă parte se dezvoltă industria manufacturieră. The British Empire before the Ame rican Revolution. Britain and South-East Asia. 1558—1603 [The Oxford La w r e n ce Henry Gipson. VIII]. Histoire de l'Afrique noire. New York.. 235. pradă pauperisrnului. în 1579 Campania Răsăritului. la transformarea în păşuni a unei părţi idin ogoarele Angliei. p. 1949. La 1588 se acordă negustorilor din Exoter şi Londra prima cartă de constituire a unei „African Company". Augmentarea comerţului intern şi imai ales extern ducea la o necesitate sporită de metale preţioase — aur în primul rînd —■ pentru satisfacerea volumului crescînd al circulaţiei monetare. 3 S a u 1 R o s e. 26 . de asemenea. Ea constă în tendinţa de a stoca metal preţios în cantităţi cît mai mari. ca şi fenomenul însuşi pe oare îl designează. care pretindea apărarea ei de concurenţa străină. The Reign of Elizabeth. 129. 199—200. V. în aprilie 1601 pleacă spre Sumatra şi Java primele cinci corăbii ale nou înfiinţatei Companii a Indiilor Orientale. la deposedarea ţăranilor de loturile lor de pămînt şi alungarea acestora de pe moşii. Necesitatea de a spori turmele de oi a dus. lîncurajînd. Oxford. voi. cu un termen de valabilitate general europeană. cit. B. 15 . Ea avea să devină de departe cea mai puternică dintre campaniile comerciale engleze SQ această epocă a „Vechiului Imperiu". Producţia textilă manufacturieră şi dezvoltarea oraşelor au exercitat o influenţă dizolvantă asupra relaţiilor feudale în agricultură. a cărei cartă regală data din 31 decembrie 1600 3. sub regim de ^restricţie ieşirea din ţară a materiilor prime indispensabile 1 History of England. în frunte cu cea de postavuri. Din toate aceste resorturi se profilează în Anglia politica economică denumita ulterior mercantilism.ritim ce ocolea pe la nord Peninsula Scandinavă. exportul produselor manufacturate indigene şi restrîngînd sau prohibind importul celor străine. o a doua cartă extinde această zonă ipînă între gurile rîurilor Nionez şi Sienra Leone 2. punînd bazele dezvoltării sale în sudul Asiei. Black. J. 15 . p. (pentru eom-erţiull ou Marea Baltică. I.

trebuia. Imperiul britanic. preconizată de mercantilişti. în schimb. Se realiza astfel o balanţă comercială activă. slăbindu-le pe celelalte 2. de forma numită de englezi cu preferinţă „The Oid Emipire" (Vechiul Imperiu). Balanţa activă. uneori cu forturi de protecţie şi colonii înşirate de-a lungul ţărmului atlantic al Americii de Nord. lărginduise posibilitatea de a da de kiioru şi a alimenta elementele sociale proletarizate. cu cel mai redutabil reprezentant al său. prin urmare. In măsura în care acest „Vechi Imperiu" constituia şi o bază a producţiei de mărfuri. l'. (pe coasta de apus a Africii. supusă unui control din partea statului şi devenind astfel un factor şi mai activ al desăvînşirii centralizării politice. de la 1572 *. dispuneau de posibilitatea de a-şi asigura această bază mai solidă ipentru ipolitica lor economică au trecut la acţiune. extrem de discontinuă şi exclusiv riverană. de materii prime şi de alte felurite mărfuri. E vorba. consta din insule.sa teritoriallă. Statele care. Promovarea iui a fost 'favorizată jşi de supoziţia ică îm comerţul extern. pentru a evita achiziţionarea lor de la negustorii străini. camptuaire comencJale. 16 . acumularea aurului în ţară. altele pierd. dar facilitată.nr. Baza lui era comeroiailă . în sensul înlocuirii economiei subordonate intereselor locale. intrarea celor străine. La baza mercantilismului stăteau şi considerente de altă natură decît cele strict economice. lord trezorier sub regina Elisabeta.politica pe oare o cultivă conştient şi deschis Burghley. ca/re durează pînă în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea. Se naşte colonialismul modern. asemenea Angliei. Ca un corolar (firesc al unei asemenea politici se înscrie tendinţa de a lărgi teritoriile de sub dependenţa statului.r producţiei manufacturiere. o relativă compensare ia pauperisimului. somiafiura . Este . printr-una integrată într-un sistem unitar. spre a găsi surse de aur. ceea ce un stat câştigă. indirect. încurajarea industriei şi. în Indiile de Vest (Antile) îşi de Est. acum. să joace şi rolul de a întări statul propriu. El corespunde unui efort de „construcţie statală".

Nesigură. Cf. ale cărei surse importante au fost comerţul. în jurul anului 1000. pare atingerea Labradorului de către danezul (sau norvegianul) Skolp. începută în secolul al XV-lea. 191—193. Bristol et l'Atlantique Nord. succesiv. 1930. O dată eu aceasta. Navigatori şi comercianţi. probabil. corabia sa întîlni un ţărm pustiu şi rece. după alţii. 19 (1964). cît şi în aceea a pescarilor bretoni. în 1472 sau 1476. Colomb. 1959. nr. La 25 iunie 1497. apoi. despre care cîteva mărturii din secolul al XVI-lea spun categoric că navigau în apele Terra Novei în ultima parte a secolului precedent. aparţine portului Bristol. Istoria descoperirilor geografice. John Cabot. la întoarcere. John Caibot a descoperit ■marile bancuri de peşti din vecinătatea Terra Novei şi a 'fost primul european despre care se poate afirma cu certitudine că a văzut ţărmul continentului nord-american *. an. deposedarea ţărănimii de pămînt şi jaful colonial. la sfîrşitul veacului ial XVIII4ea. ai cărui marinari frecventau de mult ţărmurile Islandei . De aci pleacă în luna mai 1497. a căror prezenţă în aceste locuri. P. spre apus. Vechiul Imperiu corespunde iprin urmare epocii aşa-numitei acumulări primitive a capitalului. pe care navigatorul îl numi „Terra Prima Vista" (Pămîntul cel dintîi văzut). M a g h i d o v i c i. dacă nu chiar peninsula Labrador. pe la 1480—1481. lucrate cu sclavi negri. par a fi fost 'întrerpinse. două expediţii nereuşite pentru descoperirea legendarei „insule Brazii". p. de către negustorii din Bristol. 1 Prioritatea sa poate fi pusă Ia îndoială atît în favoarea norman zilor. furnizată mai ales de plantaţiile de trestie de zahăr. Era. insula Newfoundland (Terra Nova). genovez de origine. 3. pare să se confirme în ultima vreme tot mai mult. în largul Oceanului Atlantic.aceasta era covîrşitor .agrară. în „Annales". Bucureşti. Pentru John Cabot vezi şi I. VI. Vechimii Imperiu va fi lînllaouk ou o nouă structură şi formă a colonialismului britanic. Cambridge. 527. Marianne M ah n-Lot. precursori ai colonizării Iniţiativa angajării Angliei în marea competiţie a descoperirii de noi jpămînturi îndepărtate. tutun etc. după unii. Ea reprezintă perioada care pregăteşte. 17. din Antile. care creează condiţiile trecerii capitalismului — al celui englez în primul rînd — în stadiul său industrial modern. probabilă. CHBE. p. însemnat şi vechi centru comercial şi pescăresc din apusul ţării. 2-451 17 . pp. veneţian şi englez prin adopţiune. In orice caz.

iprin 1516—1517.. I. 27—29 . ca şi ale alteia. pp. Pe (la 1630. Cf. 86—87 şi Tbt Ige «I Drake. către new found lands (pămînturile nou descoperite). deja în 1512 a intrat în iciul Sp. De la 1501 pînă la 1505 se semnalează călătoriile lui Richard Ward. 18—19.. p.i nici. el. History of British Expansion. pp. iar comanda ar fi fost preluată de fiul său. Prima menţiune sigură despre pescarii englezi în jurul Terra Novei apare într-un act parlamentar din 1541. dar n-au avut ca rezultat trimiterea imediată şi cu regularitate a unor flotile pescăreşti lîn apele Terra Novei.amiuil «nmător. Dimpotrivă. 14. 74. Tradiţia navigaţiei în aceste ape reci a făcut din englezi călătorii cei mai activi în descoperirea ţărmurilor de nord ale ' ' '///:/ ■'. după care se întoarce în Anglia. p. interesaţi :în comerţul dintre Bristol şi Lisabona.. Călătoria lui John Cabot a atras ipe urmele sale alţi corăbieri din Bristol. Ele s-au îndreptat. 20. asociaţi cu nişte mici nobili portughezi. Flotila de Terra Nova va deveni o pepinieră de echipaje experimentate pentru mairina comercială şi de război 3. Hugh Elyot şi Robert Thorne. pp. Traversarea anuală a oceanului şi . După unele informaţii. ■' 1) <• m a n g e o n. Prin 1552—1553 e MI asociaţia din care se va forma Compania Moscovei. finanţaţi de negustorii idin oraş şi beneficiind de patente regale. a plecat lîntr-o nouă expediţie. flotila de Terra Nova cuprindea 10 000 de marinari. pp. revenind în Anglia abia în 1548. 20. I. Un indiciu despre faptul că acest navigator a jucat itotuşi UQ rol l-ar putea constitui împrejurarea că în 1505 el trăia ila Bristol. Jolin Thomas. //!/. I. în cursul ei pare a fi murit. Sebastian. îndreptîndu-se apoi spre sud şi conducînd primul vas englez pe Marea Caraibilor. „pentru bunele sale servicii" *. Datele şi rezultatele acestei expediţii sînt însă nesigure. oînd un anume John Rut ajunge ipe ţăranul Labradorului. 27. 18 . de-a lungul coastei continentului american. ştirile despre asemena călătorii încetează pînă la 1527. D e m a n g e o n. Thomas Ashehurst. La 1578 pesicuiau în aceste ape 50 de vase engleze. în aceeaşi direcţie. op. în care insula e numită „Newiliamd" (Ţaira inouă) 2. toate. care ar ifi înaintat mult spre sud-vest. cit.în . op. cit. 25. cu o pensie de 10 lire sterline anuali. WilI i i i" ■• ii. A Short. De iaci îinainte pescuitul englez lingă Terra Nova devine permanent şi intens.pescuitul în acele ape îndepărtate au constituit o excelentă şcoală naturală ipentru marinarii englezi. atribuită tot lui Sebastian Cabot.

primul transport de 300 de sclavi negri. cu speranţa de a găsi pe acolo o trecătoare spre Pacific. în primele. Dacă aceasta ar fi existat. la acte de violenţă făţişe. regiune în care vasele engleze pătrundeau destul de frecvent cu începere din 1553. Ţara lui Baiffin. al cărui nume e de . mai ales pentru faima pe care şi-o va oîştiga fiul său. La 1562. Iar în 1610— 1611. fluviul care-i poartă numele (la gura căruia se află astăzi oraşul New York). M a n n i x—M a l c o l m Cowley. între 1585 şi 1587. un comerţ destul de rentabil. exclusivismul Spaniei le interzicea accesul. 434—442. la 1576.Americii.vis. a IlI-a. în schimb. dar şi el de scurtă durată. 19 . pe ţărmul căruia moare. descoperă imensul golf din apusul Labradorului. A History of the Atlantic Slave trade. în 1609. cit. Acesta din urmă ia debutat ca negustor pe coasta de vest a Africii. New York. 1518—1865. Of. Cargoes. aduşi din Guineea de un vas englez 2. totuşi. continuă explorarea marelui arhipelag din nordul Americii. cu Brazilia ise încheagă. D a n i e l P. Aici el a văzut pentru înţîia dată eschimoşi. după alt călător de la începutul secolului al XVII-lea. între 1530 şi 1545.. ar fi vîndut în Antilele spaniole. Astfel. în M a g h i d o v i c i. la San Domingo. la 1518. 3. op. Un alt obiectiv urmărit în secolul al XVI-lea de navigatorii englezi. 1963. victimă a răzvrătirii echipajului1. Primii sclayi africani au fost aduşi. sperînd şi el că a descoperit o trecătoare spre vest. potrivit tradiţiei. Hawkins. el inaugurează şi trecerea englezilor de la comerţul făcut pe ascuns. ed. pe căi ilicite. a fost comerţul cu coloniile spaniole şi portugheze. al căror tip mongoloid 1-a făcut să creadă că se află în Asia. Henry Hudson cercetează. Martin Frobisher atinge marea insulă ce va fi numită. VII. primul în ordine cronologică este William Hawkins din Plymouth. pe care englezii şi-1 asigurau. 2 1 Black. de nişte negustori genovezi. John Hawkins. urmărind aceeaşi iluzie. prin contrabandă. John Da.reţiinut. pp. în ciuda împotrivirii portughezilor. în largul Lumii Noi. Printre negustorii englezi care practică acest comerţ. ar fi constituit calea maritimă cea mai scurtă între Europa şi Extremul Orient. în cursul a trei expediţii. O dată cu aceasta. în Antile. pp.

comerţul englfZ în Africa occidentală: S l k. din acest punct de vedere. p. cit. pp. contestînd. iprin istmul Panama. Cariera aventuroasă a acestuia a cunoscut îşi ea eşecuri.. I. flotila sa fu surprinsă şi zdrobită de spaniolii. el naviga de-a lungul coastei sale vestice. cu care împărţea beneficiile prăzii. La fel de sterilă a rămas. între 1577 şi 1580. 1950. tatăl şi fiul : CHBE. jefuind corăbiile spaniole întîlnite şi înaintînd spre nord pînă la paralela 48° — pretinde el — afirmaţie rectificată de unii istorici. La politica africana dell' Inghilterra net XIX secolo. Drake a întreprins cea de-a doua călătorie în jurul lumii. 128— 129.. de protejare a comerţului ilicit. Cu trei ani înainte. Sânt (primele încercări. 1—4. fără urmare practică. aducea aur din Peru 2. cit. de a proclama suveranitatea engleză asupra unor teritorii de peste mări. Hawkins poartă adevărate „războaie private" împotriva flotei <şi porturilor din coloniile spaniole. Drake debarcă şi săvîrşi ceremonialul anexării ţinutului la Anglia. ba chiar şi de regina Elisa'beta. M a g h i d o v i c i. pp.scopuri de jaf. 1 11 a u s c r. ipe cînd debarca o încărcătură în portul San Juan de Ulua. 430-431. monopolul hispano-portughez asupra pămînturilor nou descoperite şi manifestînd pretenţiile Angliei la o parte din bogăţiile oferite de ele. op. 33. din 1 Despre Hawkins. op. în ultimă instanţă.din Noua Spanie (în America Centrală). cit. op. Cari o G 1 g 1 i O. 133. op. 47—49 . împreună cu el şi un „cola/borator". Era în 1579. dar şi extraordinare succese.. care consideră că n-a trecut dincolo de paralela 43°. numindu-1 Noul Albion. Era executantul unui veritabil consorţiu. . I. în 1572 nu-i reuşeşte o lovitură contra portului Narnbre de Dios. care va depăşi faima tuturor piraţilor englezi : Franeis Drake. şi acceptarea protectoratului englez de către sultanul din Ternate (lîngă insula Halmahera. 20 . pp. dujpă Magellan. ' II a u s e r . în 1568. Ocolind pe la sud continentul american. p. pp.. în golful San Francisco. Hawkins reuşi să scape din dezastru 1 . 134 . Padova. Incursiunile piratereşti ale lui Drake erau finanţate de unii mari negustori şi nobili englezi. Frobisher făcuse acelaşi lucru pe tei „ipămînit lîmgheţat" all esohiimoişiiloir :t. dar în sahimb capturează o caravană terestră spaniolă care. cit.

ancoră în portul Plymouth. corabia lui Drake.şi Portugalia au încheiat la Tordesillas. Acţiunile lui Drake şi ale altor navigatori-piraţi au deplasat conflictul anglo-apaniol din sfera privată în cea statală. La baza lui stătea rivalitatea comercială şi colonială. în septembrie 1580. 365. Mari onoruri. 21 H a u s e r. Acest iţratat a fost confirmat de papa Iuliu al II-lea. Această pretenţie de monopol primise cea dintîi întemeiere „legală" prin bula „Inter cetera". în 1529. după ce străbătuse Oceanul Indian şi dăduse ocol sudului Africii. Spania . trecînd prin punctul situat la 370 de leghe vest de Gapull Verde3. iar Portugaliei asupra celor aflate la răsărit de aceeaşi linie. Solicitat ca arbitru de părţile interesate. Paris.. reaprinzîndunse de mai multe ori. de astă dată în Extremul Orient. la 7 iunie 1494. titlul de cavaler şi reputaţia de erou naţional îl aşteptau lîn ţară pe cel considerat de spanioli drept un primejdios îşi ordinar ipirat. Histoire des colo- . de tratatul de la Zaragoza. p. cit. prin bula „Ea quae". 1 Se presupune că e vorba de leghea romană = 5 920 m. către sfârşitul amuiluii 1579 x. „Golden Hind" (Căprioara de aur). dorinţa negustorilor englezi şi a nobilimii legate de interesele acestora de a f rînge monopolul pe care Spania îl pretindea asupra oceanelor. modificînd în favoarea Spaniei prevederile precedentei. la 25 septembrie 1493. în care caz distanţa respectivă ar fi fost de 2 190 km. cu ocazia trecerii lui Drake pe-acolo. papa atribuise Spaniei dreptul asupra tuturor pămînturilor situate la apus de o linie de demarcaţie trasată la 100 de leghe vest şi sud de insulele Azore şi de Capul Verde. în seoolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. p. Luîind ca bază actuil papal amintit 2. op. 2 De fapt. emisă de papa Alexandru al Vl-lea la 4 mai 1493. Rene S e d i l l o t . asupra acaparării pămînturilor descoperite recent. de la nord la sud. [1958]. a comerţului. un tratat în care delimitarea sferelor lor de dominaţie era fixată sub forma unei linii drepte. la 24 ianuarie 1506. reginei Elisabeta i se ceruse chiar pedepsirea lui şi restituirea prăzilor jefuite. 134 . Intre Anglia şi Spania a izibucnit în 1587 un război ce va dura pînă în 1604. şi completat. trasînd o nouă linie demarcaţională între sferele dominaţiei celor două ţări. la răsărit de arhi1 nisations. Alexandru al Vl-lca a semnat o a doua bulă.arhipelagul Molucelor).

Seria războaielor comerciale ale Angliei. în secolele XVII şi XVIII. The Age of Drake. William Cecil. 33.să ia ţări după 'bunul săiu plac" *. Se adăuga. va continua. mult după aceea. din acest punct de vedere. va fi Olanda. < i>mpaniile comerciale privilegiate au preluat rolul de a .miza acţiunile de colonizare engleze din perioada anteri<ur. din partea nobilimii. A prădat cîteva porturi işpaniole din Antile. parţial. imensa flotă trimisă de Spania împotriva Angliei. în 1588. Războiul anglo-spaniol 1-a văzut din nou la lucru pe Francis Drake. isă dea şi . a ata cat chiar coastele Spaniei. singura ţară care o va mai întrece. dorinţa de îmbogăţire îşi de ramediare a. A participat la zdrobirea „Invincibilei Armada".situaţie cu care nu se putea resemna tînăra şi puternica burghezie comercială ce se ridica în Olanda şi în Anglia.pelagul Molucelor — faimoasele Insule ale Mirodeniilor — care rămîneau în zona portugheză. în camp1 W i I 1 i a. Dezvoltarea construcţiilor navale şi victoriile împotriva Spaniei ofereau mijlocul direct pentru realizarea expansiunii dorite şi netezeau drumul către acest ţel.'i revoluţiei burgheze şi. declara iamibasadariuil'ui spanial : „Papa ou are dreptul să împartă lumea. scufundînd mai multe vase în portul Câdiz şi capturînd numeroase altele în largul ţărmului portughez. prin conflictele cu Olanda şi. m s o n. apoi. Primele încercări de a întemeia colonii Dezvoltarea producţiei manufacturiere şi a comerţului exterior constituia pentru burghezia engleză principalul imbold spre expansiunea colonială. înfrîngerile suferite de Spania au marcat începutul (declinului rapid al puterii sale maritime şi al afirmării Angliei ca o mare forţă navală. cu Franţa. p. Era o . încă din 1561. inaugurate prin cel cu Spania. Portugalia fiind reunită cu Spania. gravei probleme sociale ivite în urma exproprierii forţate a ţărănimii. în următoarea jumătate de secol. Din 1580. aceasta din urmă putea invoca monopolul stăpînirii sale asupra tuturor mărilor şi păimînturilor noi. 22 . în cursul acestui război. viitorul lord Burghley.

fără împărtăşirea nici unui risc. 2 1 23 . cu licenţă regală. exproprierii silnice şi colonizării. încurajarea ocupării unor teritorii şi a întemeierii unor colonii din partea lor reprezenta pentru statul englez o modalitate comodă de profit indirect. încă la 1564 îl aflăm pe Gilbert ca participant la un plan eşuat de colonizare a Floridei. cînd înaintează reginei un memoriu arătând avantajele colonizării în^ emisfera vestică şi posibilitatea descoperirii unei trecători maritime directe spre China. pe care au fost colonizaţi şi ţărani săraci din Anglia. Imperiul colonial britanic a debutat ca întreprindere particulară. cit. în sfârşit. frate vitreg cu Walter Ralegh. I. Printre aceştia se nuimără şi Humphrey Gilbert. Clanurile irlandeze au fost deposedate de pămînturi. K n o r r. p. Se admite aproape unanim că Irlanda. De altfel.. pp. la o scară minimă. prin asooierea de negustori ibogaţi. 60—61. La fel în 1574. au făcut experienţa unui selfgovernment (autonomie) într-un teritoriu extra-ibritanic K Companiile comerciale acumulau. Lucrarea de faţă îşi propune însă să se ocupe numai de Imperiul britanic dinafară Europei. I. a cărei cucerire e reluată cu energie sub domnia lui Henric al VlII-lea (1509—1547) şi a Elisabetei. prin felul cum a fost cuce rită şi regimul la care a fost supusă. există deosebiri sensibile între situaţia Irlandei şi a coloniilor de peste mări.tuarele lor europene şi levantine. 56. în 1577 face planuri de a înlătura pe pescarii spaniolii din apele Tema Novei 4. datorat lui John Hawkinis. 4 Ibidem. Secolul al XVI-lea a cunoscut mai întîi un val de colonizare engleză în Irlanda. ele dobîndiseră. pp. op. 57. prin privilegiile ■acordate de (puterea politică llooailă. 58. 3 CHBE. Funcţionarii acestor comptuare au fost cei dintîi englezi care. poate fi considerată ca prima colonie engleză. oareoari drepturi de autonomie. XIX. 2—3. Un număr apreciabil de nobili şi feluriţi speculanţi englezi şi scoţieni au intrat în proprietatea acestor pămînturi. Nu e de mirare dacă mulţi din oamenii amestecaţi în afacerile cuceririi Irlandei şi ale exproprierilor de acolo vor continua prin a fi promotori ai colonizării transoceanice 3. E o altă experienţă a cuceririi. uneori obţinută post factum. mijloace materiale importante. obţine de la CHBE. mai ales în răsăritul şi nordul insulei. 'făcută de clasele dominante engleze în ajunul expansiunii dincolo de mări -. celebrul favorit al reginei Elisabeta. p. Cf.

Este cea dintâi colonie britanică de peste mări.n 1585 ide a doua. Invodînid prioritatea engleză a descoperirii. The Elizabethan Age. ' < lunoscută mai tîrziu sub numele de secta sau partida independenţ i l o r . din pricina greutăţilor întîmpinate de proaspeţii colonişti. care declarase : „Voi mai trăi atîta. după toate aparenţele. cam în zona graniţei actuale dintre aceasta şi Venezuela 2. pe ţărmul canadian. In drum spre Anglia. 24 . îmbarcat pe vasele negustorilor londonezi Charles Leigh şi Abraham van Herwick. Episodul părea că dă o gravă dezminţire speranţelor lui Ralegh. el pieri într-o furtună. Grupul ajunse acolo. Tot în 1597. dar. şi drepturile ce decurgeau din ea. metropola avu alte preocupări decît a soantei acestor colonişti. «rimată î. p. şi cea mai efemeră. Gilbert a proclamat insula posesiune a Angliei şi a aşezat în colţul ei sud-estic vreo 250 ide colonişti (1583). 1604—1668. 20—21. Londra şi New York. Ralegh şi alţii au făcut o nouă tentativă nereuişkă în Guyana. Ajunşi curîind în mizerie. The Expansion of Elizabethan EngUnd. iniţiativa sa fu continuată de Walter Ralegh. L. Oxford. Izbucnind războiul anglo-spaniol. în aceleaşi locuri. alt mare pionier al începuturilor colonialismului britanic. La scurtă vreme. prin John Cabot. încercarea de colonizare patronată de Ralegh fu repetată. în acelaşi an. la bordul căreia ise rapatriară. pp. în partea sudică a intrării în golful Albemarle. 225. care ajeză un număr de 180 de colonişti pe insula Roanoke. ea va juca un rol politic important în revoluţia din 1640—1660. în 1587. înitre 1594—1597. acesta trimise o expediţie de recunoaştere pe ţărmul Americii de Nord. Aşezarea primi numele Virginia. ei pieriră pînă la unul. Gilbert a trebuit să-i evacueze. încît să văd cum creşte pe pămîntul ei [al Virginiei] o naţiune engleză" *. Lăsaţi fără nici un sprijin. persecutate. cam la 36° latitudine. English Colonia in Guiana and on the Amazon. un grup de adepţi ai sectei browniene 3.regina Elisabeta un privilegiu „pentru descoperirea şi guvernarea insulei Newfoundland". 1955. lub conducerea lui Cromwell. • J a m e s A. Williamson. Rowse. în 1584. coloniştii fură salvaţi în primăvara anului 1586 de apariţia neaşteptată a unei flotile conduse de Drake. dar împotrivirea pescarilor 1 A. obţinu permisiunea de a se aşeza în estuarul fluviului Sfântul Laurenţiu. 1923.

Ecouri livreşti Călătoriile. oi lîll ilasă pustiu şi indliuorat. apărută la 1516. social-politice. Influenţa climatului marilor descoperiri e vădita în plasarea acestei sooietăţi ideale într-o insulă necunoscută şi îndepărtată. 1 CHBE. ca prim exemplu al exodului pricinuit ulterior de persecuţii religioase şi. c it. Opera cuprinde şi elemente contradictorii. icîtă vreme aii doilea popor ar putea să-şi asigure de pe acel pămînt întreţinerea. despre a cărei existenţă relatează un călător fictiv. pe atunci de dată foarte recentă. cum erau. Acest Charles Leigh va încerca. fără proprietate privată. Pentru a aminti numai exemple de prestigiu. de interesele clasei burgheze în ascensiune. sînt susceptibile de a ne trezi îndoieli unele din motivele — justificate după Morus — pe care legile utopiene le admit . implicit. Intenţia de căpetenie a autorului a fost . între 1604 şi 1606. W i l l i a m s o n .. El e consemnat în literatura şi publicistica vremii. să sta bilea scă o colonie în G uya na. firesc. e interesant de arătat că unii autori identifică. utopici (cuvânt de el pus în valoare. pentru expansiunea colonială în general. un considerabil răsunet în Anglia ca şi în toată Europa. ai socialismului. cît şi de acelea ale statului absolutist. care s-ar explica prin împletirea în contextul ei a unor reflexe ale politicii lui Henric al VUI-lea în Irlanda. legate. 32 şi urm. au stîrnit. asemenea ecouri în cunoscuta operă Utopia a umanistului englez Thomas Morus. precum şi ale interesului. p.francezi din partea locului le zădărnici întreprinderea *. I. op. Ea merită reţinută. cu acest sens). fără inegalităţi sociale şi de avere. sau cînd un popor refuză altuia folosirea şi posesiunea unui pămînt de care el nu are nevoie. fără exploatare. p. Idei care îl situează pe Morus printre precursorii. 74. adesea cu exagerări <de interpretare. Cf.pentru declararea unui război : eîrad sînt lezate interesele comercianţilor utopieni.de a zugrăvi tabloul unei societăţi ideale. De ipildă. descoperirile şi încercările de colonizare din veacul al XVI-lea. 25 .

Părerile pe care le combatem. a sentimentului superiorităţii engleze şi de încredere în viitorul de mărire al Angliei. în 1583 întreprinde un voiaj de studii în Franţa.. op. cronicarul. 93. 1 I >nj). inspiratorul negustorilor şi călătorilor englezi. spre a se documenta şi asupra ' I IIBE. cit.. ca un prim apologet al unei „Anglii mai mari" 2. în această ordine de idei. în introducerea lucrării. Ja Brie. aln cartea The Policy of War (Poiitaaa războiului). în primul rînd cele făcute de englezii noştri. I. 93—95. cit. figurează. pp. dar ţinînd seamă de sensul general umanitar al operei. de proslăvire a m'îndriei naţionale. 19. op. nu ca o justificare a cotropirii şi expansiunii coloniale. el e fn corespondenţă cu geografii Ortelius şi Mercator şi prieten intim cu Gilbert şi Raîegh. l. în parte. apologetul şi.Să fie oare în aceste pasaje „o fuziune fecundă între lumea Iui Platon şi cea a lui Columb şi Cabot" ? s Faptul în sine e probabil. opera lui Richard Hakluyt. ci exclusiv în sensul — e drept. 16—17 si în CHBE. . în 1582 publică în limba engleză Diverse călătorii privind descoperirea Americii. de pildă. adică în scopul realizării unui echilibru echitabil între condiţiile materiale de dezvoltare ale tuturor popoarelor.tea politică engleză. cu accente patetic-biblice. p. dar puternice. cam naiv-moral — în care o enunţă.. ne întîmpină expresii izolate. De aceea sînt cu atît mai mult de respins interpretările care vor să-1 prezinte pe Morus drept unul din primii care ar fi încercat să reorienteze potlitica engleză de ia problemele europene la cele ale expansiunii transoceanice. întrebarea : „Ce regat ipe lume poate fi asemuit cu a/cest Imperiu englez al nostru" ? 3 Noţiunea de „imperiu" intră în circulaţie &n literatura. istorică. începînd din 1553.. pasionat de ceea ce constituia subiectul de senzaţie al secolului — descoperirile geografice —. pentru a designa reaJita. scrisă de unul din promotorii reformei anglicane.i B r i e. p. După Morus. e în afară de îndoială că ea concepe luarea an posesiune de către un popor a pămîntului de care se poate dispensa un altul. apoi de francezi şi bretoni. Făcea parte dintr-o familie amestecată în istoria mai tuturor companiilor comerciale. Student la Oxford. Thomas Becon (1512—1587). Mai e de menţionat. pp.

Lucrare de proporţii. pe mare ţi pe uscat. pp. şi în cultura engleză. ce apare din 1589. eu titlul : Principalele călătorii şi descoperiri ale naţiunii engleze. op.. Trăsăturile ce caracterizează condiţiile dezvoltării Angliei în epoca modernă. cit. mu este şi ea -un semn aii vremii ? 1 H a u s e r . încă din veacul al XVI-lea. Pregăteşte astfel marea operă. cit. fundamentală pentru istoria marilor descoperiri. B r i e . . 135 . cu decorul exotic al acţiunii sale. p. Furtuna lui Shakespeare. op.. ea a putut fi 'denumită „o epopee în proză a naţiunii engleze moderne" 1. cristalizate în viaţa economică.expediţiilor spaniole şi portugheze. prind astfel contur. 25—26. inspirate din inaiufragîuil -lui George Somers în insulele Bermude. socială şi politică.

se opun ou hotărâre. burghezia comercială si problema colonială După încercările din veacul al XVI-lea. accentuat din cauza creşterii forţei economice şi politice a nobilimii noi şi a -burgheziei. Iacob I (1603—1625) şi fiul său Carol I (1625—1649). comerţul exterior şi iniţiativele coloniale au. care-i periclita poziţiile dominante ocupate de ea în stat. Prin întărirea regimului absolutist. 1 CHBE. ou ihrajtalkate chiiar. Tudor. lîn acea perioadă. între politica economică şi politica externă a monarhiei engleze de o parte şi interesele acestor clase de alta. pe tărîm social-politic şi religios. Suveranii din dinastia precedentă. Mai mult decît în vremea Elisabetei. 1. duc o altă politică. Ea reflectă reacţionarismul aristocraţiei. IV aceea. divergenţe esenţiale. interesate în producţia şi schim/bul de mărfuri. Se sprijină mai mult pe marea nobilime cu tradiţii feudale. Dezvoltarea burgheziei şi a elementelor capitalismului se împăca. un caracter privat *. expansiunea comercială şi colonială engleză. nu existaseră. începută în secolul precedent cu acordul şi încurajarea monarhiei. persecutând manifestările opoziţioniste. 155—156. Procesul începe isub dinastia Stuart. Regii Stuarţi.CAPITOLUL II SUB PRIMII STUARŢI Raporturile dintre stat. sub primii Stuarţi. aspiraţiilor lor politice. pp. în secolul următor Anglia pune bazele propriu-zise ale imperiului ei colonial. 28 . Ei duseseră o ipolitkă de încurajare a burgheziei şi a noii nobilimi. aristocraţia voia să le frîneze ascensiunea. în perioada premergătoare revoluţiei burgheze (1603—1640). cu existenţa statului absolutist. prin indiferenţa sau chiar împotrivirea faţă de iniţiativele acestor clase pe tărîm economic. Atitudinea dinastiei Stuart se explică prin adîncirea contradicţiilor de clasă în societatea engleză. înţeleseseră folosul pe care statuJ feudalo-aibsoJutist îl putea trage de pe urma dezvoltării producţiei interne si a comerţului peste mări. neglijează interesele economice ale cflaselar noi. în perioada amintită.

şi vechea Companie a negustorilor 1 E. oficial. Cea din urmă se ipune adesea de-a curmezişul intereselor burgheziei şi noii nobilimi. accesul Indiilor de Vest era. 1954. pînă la un punct. pp. Stuairţdi aiu văzut iîm comerţ mai «mault o sursă de venituri pentru fiscalitatea regală. . Iacob I a încheiat pace cu Spania. Şi întrucît clasele amintite reprezentau pe atunci elementul nou. Angliiskaia burjuaznaia revoliuţiia XVII veka. The Century of Revolution. interzis şi toate 'luptele. iar dezvoltarea capitalismului ducea spre creşterea forţelor productive. I. 37—39. tratatul îngăduia acum Angliei comerţul numai în acele regiuni în care acest drept fusese recunoscut de Spania înainte de război. Moscova. Avînd reprezentanţi în parlament. ed. progresist. a intereselor dinastice sau chiar a arbitrarului personal. Interesele expansioniste ale capitalului comercial englez vizau în acel timp două direcţii principale : spre Indiile de Vest şi spre Indiile Orientale. 29 . a II-a. 1962. contrabanda şi pirateria engleză în coloniile spaniole. Au apărat monopolul marilor companii comerciale. Prima direcţie era lUinmănită de comiparaiille oomerciaile mai tinere. A. Cu alte cuvinte. A.în acel timp. La 18 august 1604. mai initrepide. 2 C h r i s t o p h e r Hill. L e v i ţ k i. inte resele burgheziei şi ale noii nobilimi se confundau în foarte mare măsură cu interesele naţionale engleze. dar nu au înţeles să ducă o politică hotărâtă de protejare şi dezvoltare a lui. Acestor grupuri se alătura.continuă acum sub semnul unor fricţiuni între promotorii ei şi politica oficială a statului. K o s m i n s k i—I. se dovedeau zadarnice 1. pp. După aproape două decenii de lupte. frînînd astfel lărgirea participării cercurilor negustoreşti Ia comerţul extern 2. profitabile pentru comerţul. mai dornice de îmbogăţire. deţinătoare ale unor autorizaţii (carte) regale. 1603—1714. voi. ci priveşte relaţiile cu alte state prin prăfuita prismă feudală. în generali. Era o greşeală pe care negustorii nu o vor ierta lui Iacob I. Edinburgh. aceste cercuri au inspirat opoziţia contra politicii Stuarţilor şi iîn special împotriva monopolurilor comerciale ale marilor companii. toate vic-tomile. obiective. reprezentînd păturile negustoreşti ridicate mai recent. 130—131. Ea arăta că noul suveran nu-şi întemeiază politica pe realităţi materiale. nu e greşit să admitem că.

p. comercianţii englezi au continuat să caute puncte de sprijin pe coasta apuseană a Africii.a vânturi ari. el nu recunoştea existenţa unei asemenea zone. cum e de aşteptat. O ipoliţică extannă care s-ar fi conformat acestui ţel ar fi fost în chip necesar antispaniolă si antihabsburgică 1 în general şi.. Urmărind să-şi asigure controlul comerţului cu sudul Asiei şi să ocupe acolo puncte de sprijin. din anul 1516.. Expansiunea în Africa şi în emisfera de vest Ignorând această doctrină. M I I I M . I I i 1 I. ucid ' I l. în 1619. 80 . în 1618 luă fiini'ţ. 131.i la Londra „Coimipania aventurierilor cari fac comerţ cu Guineea şi Benin". Lui i se alăturau şi negustori mai mărunţi. „De facto". guvernul englez trebuia să se arate concesiv faţă de interesale burgheziei -opoziţioniste. Cea de-a doua direcţie aparţinea. la sfîrşitul secolului al XV-lea. la începuturile sale. I . Imperiul britanic. adică celui mai puternic grup al marilor negustori londonezi. în acelaşi an. întemeind. „Companiei Indiilor Orientale". va privi cu faţa spre vest. nu fără conflicte cu portughezii. I. cit. ■' K o s ni i n s k i—L e v i ţ k i. politica preconizată de Compania Indiilor Orientale era antiolandeză 2. Aşadar. op. Mai mult indiferentă faţă de Indiile de Vest îşi de sfera dominaţiei spaniole. op. p. i-i întemeiară un fort pe Coasta de Aur. o va face pe proprioll risc" s. legaţi de pescuitul în Marea Nordului sau de comerţul de cabotaj pe coastele europene. aşa cum fusese stabilită de doctrina papală. prin cancelarul Francis Bacon. idedlaramd în parlament. celebrul filozof : „Oricine vrea să facă negoţ iîn Indiile de Vest. cit. în 1616. statul englez nici nu încurajează. acest grup vedea în olandezi pe cei mai mari rivali. 156. Deja la 1607. care. în acelaşi timp. dar nici nu se opune pătrunderii în zona rezervată dominaţiei spaniole. veacului al XVIII-lea precumpăneşte prima din aceste linii posibile ale expansiunii coloniale. Sub primii Stuarţi şi pînă spre sfîrşitul . terenuri de acţiune din care vasele olandeze tindeau a exclude pe cele engleze.ibsburgii ocupau tronul Spaniei. scurtă vreme după încheierea păcii cu Spania. primul fort în < . proolandeză.

1940. rămase /fără prqprietate . răspunzîndu-li-se că întreprinderea are un caracter privat. cit. I. S f k. care n-au întîrziat să se producă. care întemeiară oraşul Jamestown. Noua Anglie. la 10 aprilie 1606. J. între 1620 şi 1630.v a prosperat. CHBE. cit. fiind cea dintâi colonie engleză stabilă pe continentul american.. M. companiilor amintite dreptul de a încerca isă colonizeze ţărmul american între 34 şi 45° latitudine. p. 'trei 'ani mai itîrziu. New York. pp. pp. I. numite pe atunci insulele Somers. pe mal u l unui rîu numit de ei. pp. 32. 85 . 4. La 1612 luă fiinţă o campanie care. să pună în Garribia temeliile unei colonii durabile. K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. în cinstea regelui Iacob I. I. alta constituită la Plyîmouth. compania reuşi. Cambridge. vizînd.şi fără lucru. C h r i s t o p h e r Fyfe. pp. A History of Sierra Leone. op. Virgini. pp. 133—134. Aviînd nevoie de bani (licenţele pentru colonizare se cumpărau) şi cedînd totodată presiunii celor interesaţi..sau popor creştin" 3. 3 Henry S t e e l e Commager. Ca o escală potrivită în drumul spre Virginia. D e m a n g e o n. ca şi oraşul. în 1607. 1962. op. adică ţărmul american situat cam între 42 şi 45° latitudine nordică.. mărginită deocamdată la ţinutul de coastă 2. corăbiile companiei londoneze aduseră în Virginia primii 106 colonişti. vase engleze acostară în 1610 în insulele Bermudc..pe ipnimli agenţi ai companiei. Gray. S I k. Denungeon. în acelaşi scop. op. voi. 130—131. pp. sprijinită de compania fondatoare. Această clauză era un refugiu anticipat împotriva protestelor Spaniei. ed.. Documents of American History. începu colonizarea lor 4. Oxford. 4 CHBE. I. veniţi <îm regiune V Tjiimiţînd noi expediţii. I. regele Iacob I acordă. 79—80. 2 1 31 . I. Marea tentaţie era însă America. cit. 8—10. Multe broşuri şi pamflete făceau propagandă în favoarea colonizării ei. invocînd printre altele şi argumentul „suprapopulării" Angliei. op. 20—23 . 130. 53—54 . cu condiţia ca aci să nu încalce aşezări „aparţinătoare vreunui stat . p. 29. Patentele acordau. De astă dată. 1963. p. A History of the Gambia. intenţionînd să creeze un stabiliment în Virginia. ceea ce indica interpretarea dată de burghezie îşi noua nobilime pauperizării maselor ţărăneşti. 139 şi 438 . a Vil-a. cit. p. op. iar guvernul englez nu-şi recunoaşte nici o responsabilitate. prin urmare. patente de colonizare pentru două companii comerciale : una cu sediul la Londra. cit. James River.

pp. mai slabă decît cea din Londra sub raportul capitalului de care dispunea. p. I. şi deci tratatul din 1604. 1. In 1610. 1964. New York. 42. pp. op. capitala de azi a Newfoundland-ului 3. H i 11. 2—5. nişte imarinari englezi puseră temeliile oraşului Saint John's. a întreprins în 1607—1608 o încercare de colonizare. pp. După ce comercianţii englezi reveniră in Guyana pe la 1602 şi încercară dhiar să-şi Fixeze puncte de sprijin prin 1606—1609 4. cit. Ralegh fu dezavuat de laicob I.Campania din Plymouth. din aceeaşi cauză. doar vase de pescuit'. op. Tot cu un eşec. A fost un prilej pentru ca mulţi biografi să-1 descrie pe Ralegh în chipul unui idealist careişi risipea averea. încălcînd drepturile ei. Denunţat de Spania qa. . pentru binele patriei sale şi al genera ţiilor următoare. a Ii-a. 40 . cit.. 87. nereuşită. 90. îndrăzneala de a păşi pe continentul sud-a/merican înrăutăţi raporturile anglo-spaniole şi duse la răsunătoarea dramă a lui Walter Ralegh. ed. condamnat la imoarte şi executat în 1618 5. BcrJin 11962|. Williamson. E o imagine falsă. 53 şi urm. . Aufstieg und Niedergang des Britischen Empire. 86—87 . 32 . în insula Grenada 2. ' BenurJ Bailyn. pe coastele Americii de Nord. p.CHBE. între timp. „ jenteenth Century. W i J 1 i a m s o n.. The New-England Merchants in tbe Se' lbidem. op. era un asiduu şi rapace afacerist. 131 . English Colonies in Guiana. p. 19. In 1606—1607 avu loc o încercare de a întemeia o aşezare în Santa Lucia (iîn insulele Windward). febra colonizării engleze cuprinse în aria ei zona Mării Caraibilor. 1 l d r i s C o x. în anul 1609. p. Un exemplar tipic al mentalităţii nobilimii noi.i lbidem. p. în 1617. după care s-a mărginit la a trimite în continuare. Ralegh organiză în acea regiune o expediţie mai serioasă. pe locul unde Gilfoert făcuse încercarea lui nereuşită. care fu zădărnicită însă de indigeni. spre a înfăptui visul unui imperiu mondial. Acest om.. 74 şi urm. 40. cit. s-a soldat o a doua tentativă. p. Coloni zarea era pentru el o speranţă de îmbogăţire 6. de altfel în drăzneţ şi inteligent. • Kosminsk i—L e v i ţ k i. ceva mai la miazăzi.

I. M a g h i d o v i c i . Ea a încercat să creeze. în Noua Anglie. . o scrie de nume ale viitoarelor figuri proeminente din revoluţia burgheză : acelaşi Warwick. I . K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. Qliver Saimt-Jonn etc. ■. 33 . 134. Fu întemeiat oraşul Boston. unde sperau să poată întemeia noi cămine şi afla o patrie în care să fie la adăpost de persecuţii. unul din işelfii opoziţiei nobiliare împotriva Stuarţilor.. p.1111. Printre londatorii acestei companii se întîlnesc. The Founding of the Second British Emfin. pp. Op. 4 Vincent T. 138.. W i l l i a m s o n . New Haven 3. K o. care împreună formară coloniile Noii Anglii. întreprinsă între 1619 şi 1623 1. |« «Iun Pym. op. cit. . se adresară companiei comerciale din Plymouth. din faţa coastei America ( i i i i i . I (rclx)tezati Providence). i In [ 630. 620—621 şi nota 50 . de asemenea. o colonie puritană şi totodată o bază pentru comeri i i l i II coloniile spaniole. cit. John Hamipden. ■' Aceasta din urmă contopită ulterior cu Connecticut. Ea roi.. Această colonie deveni un punct de atracţie pentru cei perse cutaţi de regimul absolutist englez. Londra.. op. 451. voi. cit. 1964. în culisele acestei întreprinderi de proporţii au stat tot interesele unor companii comerciale. 11. p. Rhode Island. cit. voi. it. H i 11. dar care n-a avut consecinţele colo Noii Anglii. Un grup de disidenţi confesionali. a întreprins Compania insulei ProviI11 ■ 11.Tot datorită protestelor şi împotrivirii spaniole a fost lichidată şi tentativa de a stalbili o colonie la gurile Amazonului. apoi lordul Saye and Sule. 4. în I d l l . Colonia va fi suprimată de spanioli. . 0 acţiune asemănătoare. ca aceea a Massachusetts-ului. Compania le puise la dispoziţie corabia „Mayflower" (Floarea de mai). Harlow. 2 Descoperit în 1603 de Bartholomew Gosnold. cerîndu-i să-i transporte peste ocean. Cf. 135. pe insula Santa ( I I . i n . icel mai de seaJmă port al acestui grup de colonii. 80. puritani refugiaţi în Olanda. Connecticut. protejată de lordul Warwick. unde întemeiară aşezarea New Plymouth. I I I M . în anul 1620 se petrecu unul din episoadele cele mai populare din literatura anglo-saxonă cu privire la istoria colonizării britanice. 1 «p. „Pelerinii de pe Mayflower" debarcară la II noiembrie 1620 lângă Cape Cod (Capul Scrumbiei) 2.. ki-Ltviţki. II. p. pp..11. I. i l c . dînd naştere între 1629 şi 1640 coloniilor Massachusetts.. din motive politice sau re ligioase.

lordul Baltimore şi. Aceste colonii erau cuprinse între posesiunile spaniole din Florida. iar al doilea coloniei Dalia ware *. în 1632. şi pămînturile indienilor piei-roşii. completate pînă la 1732 la numărul de treisprezece.of cit. Este cel dintîi episod colonial al unui război anglo-francez. fiind organizată în co lonie de sine stătătoare abia în 1702. în 1655 în a Olandezilor şi în 1664 a revenit din nou Angliei. Ţănmiui răsăritean aii America de Nard vedea astfel răsărind şiragul de colonii care.regiunea înconjurătoare — Acadia — fură restituite Franţei. 428 . sau. p. în 1634. 29.. prin faptul că sînt populate cu emigranţi din metropolă. Port-Royal îşi . Primul puse bazele coloniei Maryland. îm 1629. în 1632. Coloniile din America de Nord reprezintă prototipul categoriei aşa-numitelor colonii de emigraţie. duse la un atac al coloniştilor din Noua Anglie asupra Canadei şi la ocuparea onaşullui Quebec. cam între 39 şi 40° latitudine. în această categorie de colonii predomină (dar excepţiile. pacea de da Saiiint^Ganmain^en-'Laye. în tot decursul secolului al XVIII-lea şi pînă la înfrîngerea lui Napoleon. sir Edmund Blowden obţinură de la rege patente pentru colonizarea unor regiuni în jurul golfului Chesapeake. către apus. prin caracterul complex al economiei lor — jrsiţial agrar. dar evoluînd spre comerţ şi industrie. p. vor constitui nucleul Statelor Unite ale Americii. 2 Haoser. în genere. coloniilor de emigraţie le-a fost îngăduit de guvernul englez un regim politic deosebit. la sud. numeroase şi grave. dar şi a întregii Europe occidentale. CHBE. cele franceze din Canada. iar mîna de lucru e liberă. Quebec. cu europeni. Conflictul din Europa. în 1815 2. la nord. nu lipsesc) proprietatea agrară mijlocie şi mică. 34 . VI. avînd 1 Delaware a trecut în 1638 în stăpînirea suedezilor. preludiu al îndelungatei rivalităţi în jurul căreia se va axa nu numai poli tica celor două ţări. Ele se caracterizează prin aşezarea în zona temperată. Amlîndoi beneficiarii voiau să dea posibilitate de aşezare aici catolicilor. Din toate motivele de mai sus. îmoheindu-se.Amestecul unor considerente religioase în acţiunea de colonizare — element secundar faţă de interesele comerciale — a dus la iniţiative paralele din partea celorlalţi indezirabili în Anglia — catolicii. dintre Anglia şi Franţa.

iigooiMiţei. Aşa s-a în timpi at şi cu primii colonişti englezi în America de Nord. 335 [Col. el rezultă din opunerea o două societăţi. la libertate. Instalarea lor pe ipămînturile de vînătoare. faţă de care. întemeiat pe exploatare. o problemă prezentă de altfel în cadrul întregului fenomen al expansiunii teritoriale extraeuropene : aceea a raporturilor dintre colonizatori şi populaţiile indigene. „L'^volution de l'humanitiP. pe coloniştii europeni în executanţi nemiloşi ai imperativelor acumulării primitive a capitalului. ca un fel de arendaşi îndatoraţi. avîmd concepţii de existenţă deosebite1. a două civilizaţii cu nivel dîfe rit. Situaţia în care se găseau ii transforma. Conflictul . în postura ide colonişti. generată de expansiunea modului de producţie capkallist. îmboldit de setea profitului. ocupaţia europeană generează fatal un conflict. depăşind zona iniţială. la existenţă. LXXXVIII].la bază principiul autoadministrării. al dreptului coloniştilor de ansi alege organe reprezentative proprii. isînt iniţial subordonaţi. p. a ţărmului. alungarea şi uciderea indigenilor. Ei nu puteau înţelege că emanciparea economică şi libertatea (politică şi de gîndire ipe care o căutau însemnau (înrobirea şi jefuirea altora. Paris. voi. de asemenea. conflictul e ancorat fim. crâncena lliuiptă pentru existenţă.s-a adî-ncit pe măsura dezvoltării coloniilor spre interior. desperados ruinaţi şi persecutaţi în patrie. Conştiinţa le era anesteziată de prejudecata comodă a superiorităţii şi a misiunii „civilizatorii". Masa coloniştilor europeni era formată în general din dezrădăcinaţi.. acolo unde emigraţia masivă din metropolă dispensa pe colonişti de nevoia de braţe de muncă. pescuit şi păşune ale triburilor de piei roşii a stîrnit fireasca reacţie de apărare a acestora. Chiar atunci cînd aparenţele (şi numai ele. La suprafaţă. evEOghelixante. 1937. a creştinilor faţă de „păgînii" rămaşi în întu-• il Acest complex de împrejurări a generat cruzimea şi cinismul în deposedarea.. 35 . căzuţi acum în plasa intereselor unor societăţi comerciale.) începuturilor unei colonii sînt „pacifice". Coloniile de emigraţie deschid. J G e o r g e s Hardy. La ibază. avînd drepturi mai vechi şi tot atît de fireşti la pămînt. La politique coloniale et le partage de la Terre aux XlX-e et XX-e siecles. obiectiv.

K a r 1 Marx. Oxford. într-un atac general dat prin surprindere. a acelei epoci de paroxism al violenţei în urmărirea profitului. op. Prin pacea din 1634. 713. pp. 135—136. cu ocazia întoarcerii unei corăbii engleze din Brazilia.. ed a IV-a. Editura Politică* Bucuraţi. indienii algonquini făcură o încercare de a distruge Virginia. Harlow. intrarea întro anumită zonă. în America şi în alte continente. (pretindea -că a găsit-o meloouită. 3—6. Prosperitatea noii aşezări a fost ieşită din comun. ucigînd. istoria sa nu putea fi scrisă decît aşa cum stpune Marx : „cu litere de sînge si de foc" *. cuvîntul. pînă la mijlocul veacului al XVIII-lea. sub pedeapsa cu moartea. an după an. coloniile din Antile. ca totfdeauna în asemenea împrejurări. cînd un 1 ipitan. ' Ko s m i n s k i—L e vi ţ k i. membrilor triburilor indiene le era interzisă. poate chiar de pe la 1605. 1625—1685. A Uistory of Baibados. voi. un nou război va avea ca rezultat lărgirea zonei amintite *. pp. a 'început cdlotnizarea sistematică. Simen Cordon. Componentă a acumulării primitive a capitalului. 56 . fixată de colonişti. membru al unei companii comerciale anglo-olanideze. sulb auspiciile lui sir William Courteen. I. A urmat un război de 12 ani. între 1642 si 1644. V i n c e n t T. A fost una din cele mai mari întreprinderi de la începuturile colonizării britanice. iar ceva mai tîrziu de trestie de zahăr. Luară fiinţă plantaţii de tutun. I. Nu e sigură data la care primii emisari ai colonialismului britanic ar fi început a vizita insula : poate pe la 1620. 1926. l%0. p. Primii colonişti au rămas însă pe pămîntul ei în mod sigur la 1625. angajînd investiţii de circa 10 000 de lire sterline şi transportul a vreo 1 500 de colonişti.tîrziu. ba chiar rase întregi. De pe la 1605. De la începuturile sale. vreo 350 de colonişti. colonialismul s-a întemeiat pe jefuirea şi exterminarea unor popoare. Capitalul. în cursul căruia superioritatea anmelor de foc şi-a spus. negustori englezi frecventau insula Barbados. cit. care a organizat o campanie pentru finanţarea acestei acţiuni s.în 1622. Istoria s-a repetat. Cele mai importante colonii engleze din emisfera de vest şi din întreg Imperiul britanic au fost. aşezaţi acolo pînă pe la 1628. Doi ani mai .

un grup de negustori londonezi au fi nanţat colonizarea insulei St. seminţe oleaginoase etc. reduşi la sclavie. Barbados era vizitat anual de peste o sută de nave comerciale. în cadrul acestora ea apare însă cu mult mai făţiş. sau şi de aceea. In orice caz. populaţia insulei ajunse în acelaşi timp să numere 25 000 de locuitori albi şi vreo 35 000 de sclavi negri. „democratice".. Prin imigraţie. elementul european joacă aci numai rolul <de conducere a procesului de producţie. Apar şi în aceste colonii regimuri de autoadministrare. în legătură cu împrejurările întemeierii coloniilor de exploatare din Antilele Mici. ceai. 37 . Ele se caracterizează. Christopher. specializată în produse caracteristice zonei calde : trestie de zahăr. în afacerile companiilor comerciale interesate. mai poate fi subliniat. cit. K o s m i n s k i —L e v i ţ k i . o p. pentru a munci pe plantaţii1. cu pretenţii reprezentative. ca mijlocitoare a obţinerii licenţelor regale. prin aşezarea lor în zona tropicală. Barfoados şi celelalte posesiuni din Antile constituie modelul celei de-a doua categorii importante a coloniilor engleze : coloniile de exploatare. tutun. ca specific. nu puteau rezista muncii în asemenea condiţii. Majoritatea populaţiei fiind formată din sclavi. fiind limitate exclusiv la minoritatea exploatatoare şi parazitară. şi faptul că numeroase elemente din aristocraţia engleză au avut un rol important. aduşi din Africa. D p. 30 .e134. Pe la mijlocul secolului. în al cărei climat europenii se acomodau cu greu. Munca este prestată de elementul indigen. în opoziţie cu cele de emigraţie. sau de oameni aduşi cu forţa din regiuni cu climat corespunzător şi transformaţi în sclavi. cu timpul cafea. Ea imprimă economiei acestor colonii asipectul de monoicultură. . funcţia sa principală e supravegherea şi ţinerea în supunere cu brutalitate a producătorilor direcţi. regimul politic e in.deoarece toate coloniile se bazau pe exploatare. p . situată tot în Anti------------1 ma n ge o n. Termen nu toamai propriu. între 1623 şi 1625. Dar aci ele au mai degrabă semnificaţia unei parodii.la care se vor adăuga întreprinderi pentru prepararea melasei şi romului. ii puţin evoluat .. c it . De aceea. o p. I. Predomină marea proprietate (plantaţia).

p.. se cheamă Insulele de sub Vînt. partea . londra. Englezii în Indiile Orientale Colonizarea engleză în emisfera răsăriteană e cuprinsă în întregime.i spre est. Froude le numea. în aceste laşpe... graţie acestor colonii el a ajuns al doilea port al ţării. 38 . dar mai la nord.n. „cel mai soliei plasament colonial al Londrei şi Bristolului" în următorii o sută cincizeci de ani. i coastei sud-americane. în acelaşi arhipelag. care «■ împart. 31. History of England from lin. Ar mai fi putut adăuga că pe comerţul cu sclavi în Indiile de Vest s-au clădit. în arhipelagul numit Leeward K între 1628 şi 1633 luară fiinţă colonii în insulele Nevis. către sfîrşitul veacului trecut : „Bijuterie preţioasă. corăbiile reveniră în Anglia cu o încărcătură preţioasă de piper şi alte mirodenii. Cealaltă jumătate a arcului Antilelor Mici. un/de ridicară factorii în Acheen (Atjeh. averi imense. II.. în istoria celebrei Companii a Indiilor Orientale.. pe care istoricul englez J. cit. I > U | M 1) e m an geon. Reuşita dădu imbold organizării unei noi expediţii.. în formă de arc cu conve-xitatt-. p. A. Jumătatea de arc. 1 Antilele Mici sînt ghirlanda de insule. pînă către finele veacului al XVIII-lea.i II . mcrgind de la est spre vest. în 1604—'1606.. Primele ei corăbii s^au îndreptat către arhipelagul indonezian. Baribuda şi Montserrat. cuprinsă între Porto Rico şi ţărmul Americii de Sud. 1884. 310. din Panama. în l. în oraşele portuare engleze. în 1603. Astfel s-au constituit Indiile de Vest engleze. se scurgea în trezoreria de la Madrid. printre care ale Livenpool-ului . leagănul imperiului maritim al Marii Britanii. i n i u e l R a w s o n G a r ci i n o r. ■ ' S . la nord. în secolele următoare. care a ucis în chinuri pe cei ce au işlafuit-o. care ajunse pînă în insulele Moluce. în Sumatra) şi Bantam (lîm Java)3.. Acolo Drake şi John Hawkins au captat fluviul de aur care. în secolul al XVIII-lea. „Bijuterie preţioasă". op.. la rîndul lor în insulele Leeward. la lud. i . după Londra. mergînd de la nord spre sud şi despărţind Oceanul Atlantic de Marea Caraibilor.lele Mici. Expediţia aduse profituri de 500%. Antigua. voi. Franţa şi Anglia s-au luptat ipentru supremaţia mărilor şi Anglia a câştigat-o" 2.Aectssion of James I to the Outbreak of the Civil War. şi Windward. formează grupul Insulelor Vîntului.

p. Din (lipsă. p. Kosmi n s k i—L e viţki. Histoire de Vinde et de la civilisation indienne. L'evolution politique de l'Angleterre moderne. V L e o n C a h e n—M a u r i c e B r a u r e . vasele lor.In 1608. 88 . şi lasă fără răspuns masacrarea de către ei a membrilor unei factorii a companiei. Paris. Intrigile portughezilor pricinuiră respingerea cererii. p. Cum (portughezii dominau de mult mările din jurul Indiei. Avînd la înfiinţare un capital de 30 000 de lire isterline. în scopul promovării intereselor comerciale ale companiei în India. isir Thornas Roe. care «ubsorisară um totail de 1 500 000 de lire ! 4 Cu toate aceste profituri aipreciabile. care le refuza subsi1 D e m a n g c o n. cu o scrisoare a regelui Iacob I către Marele Magul. Afacerile companiei se întemeiară tot mai sigur. op. provenită adesea din neînţelegerile cu parlamentul. cit. p. cit. 39 . p. (la Amiboina (1623) 5. pp.. voi. IV. în timp relativ scurt. op. 33—34 . stafoilinidu-şi o anume reputaţie. aV. 2 CHBE. la reşedinţa Marelui Mogul. p. englezii primiră permisiunea de a-şi stabili la Surat comptuarul dorit. II. Englezii (perseverară. cu profituri fabuloase.112. op. 413. cit. în ambasadă solemnă. p.spre a-şi putea lărgi capitalul de bază. de unde. de bani. compania păşi într-o perioadă de dificultăţi... voi. se prezentă la Ajmir. 1963. op. 141. ei se stabiliră şi la Masulipatam 2. partea a Ii-a. 4 B l a c k .. sprijinind cererea companiei de a i se permite descinderea unei factorii în acel port. în primul moment. IV. 1960. Gardiner. olandezii. El rămase lîn India pînă în februarie 1619.. 8 CHBE. compania se reconstitui în 1617. pp. în 1615. 359. aceştia sînt înfrânţi. în 1612. p. se oferiră cam o mie de participanţi. Paris.. Jacques D u p u i s. din cauza politicii monarhiei. reviîinzîindiHle în Malaezia 1. I. populaţia şi feudalii locali îi detestau şi. I. p. 80. op. După o luptă grea. Aceasta nu o sprijină împotriva noilor concurenţi.. 3 Gardiner. 310—311 . 311 . cit. op. Cu rapiditatea specifică plasamentelor speculative. 187. fost membru proeminent al opoziţiei în parlamentul din 1614. priveau cu simpatie pe oricine le dădea o lovitură. cit. Hauser. 211 . fură atacate ide portughezi. un anume William Hawkins debarcă în India. CHBE. Ajutaţi de aceste circumstanţe. în largul aceluiaşi port. la Surat. anume . preluară mari caincităţi de ţesături (indiene. 131. I (1485—1660). în intervalul 1611—1616. sporit curînd la 72 000. obţinînd idreptul ide înfiinţare a unor noi factorii 3.

Iacolb I . anuiînd drepturile concurenţilor ei3. n i i monopol. prestigiul negustorilor englezi în India a avut de suferit.acordă lui sir James Cunningham o autorizaţie de înfiinţare a unei companii scoţiene a Indiilor Orientale r. cit. George. în 1617. iar în 1639 primi permisiunea de a se stabili la Madras. Ea nu constitui însă un pericol pentru compania engleză. cel mult un embrion din care acestea se vor dezvolta. op. H i 11. p. p. regii Stuarţi abuzau de drepturile lor ide acordare a licenţelor comerciale. Astfel.. 382 — 383 . iar comerţul lor cu sudul Asiei a regresat. 187. Administrarea lor aparţinea Companiei Indiilor îşi se concretiza în dispoziţiile sale către cei cîţiva funcţionari plasaţi în fiecare din aceste ipuncte. care în 1631—1632 dobândi noi puncte de sprijin în Orissa. indirect. avînd atribuţii exclusiv comerciale. din acest punct de vedere. piraterească. parlamentul va restabili. Cele cîteva factorii. op. '■' CHIU'. p. unde iîn cei doi awi următori fu construit fortul Sf. el ridica deja probleme de organizare «şi administrare.i deplin» . Deşi minuscul în comparaţie cu gigantul de mai fiîrziu. 2 In schimb. p. cit. Abia în 1650. iniţiase colonizarea în Barbados. prin reînnoirea cartei sale privilegiata de i . pp.diile. D u p u i s. op. în timpul revoluţiei. IV. I. < f. K 6 I m i n s k i—L c v i ţ k i. 1 1 40 . Aci coloniile ocupau o suprafaţă bine definită.. (:c >i ii |> . A urmat o concurenţă cruntă. făeînid cu acestea o veritabilă speculă. 88 . op. I. 136. între cele două companii . In America şi Antile.. pînă aproape de ruină. kt\ <• y. 155. p. condiţiile erau altele.i va beneficia abia în. cit-. Regimul coloniilor şi rezultatele expansiunii coloniale sub primii Stuarţi Se născuse un imperiu colonial. Indiile Orientale deocamdată nu contau. m c (jomw. regele Carol I dădu acesteia o grea lovitură. în deceniul anterior. abia dacă se pot numi colonii . în 1635. 136. cit. anulîndu-i monopolul şi acor/dînd o autorizaţie de comerţ cu Indiile Companiei aingkHofaindeze a ilui Couirteen. monopolul Companiei Indiilor. r . aceeaşi cate. în cuprinsul căreia trăia o K o ■. ni i ii s k i—L e v i ţ k i.1 j .-ll. De confirmarv.u ii . op.

în cadrul acestei mişcări. le condamnă. agenţii lor. în „The Economic History Review". urmată de o tendinţă de împingere spre vest a frontierelor economice. seria a Ii-a. Australia — continentul contrastelor [Craiova]. ■■>*• ■ ■••• 2 1 41 . Aceştia. ei reveneau în metropolă. o primă etapă ar fi fost lărgirea dominaţiei engleze asupra Irlandei. Francis Bacon. nr. 205. Numai o mică parte o formau negustorii. New York. p.destul de numeroasă populaţie. de altfel. W a ] l a c e Notestein. de pildă în Virginia. [1954]. Emigraţie de oameni „liberi". Farnie. p. Vreo 80 000 de supuşi ai regelui Angliei au emigrat în emisfera vestică. formată din indigeni. 1607 —1783. 261 . persecuţiile politice şi religioase. De obicei. trimişi ca sclavi în Barbados şi chiar în America de Nord. pe toţi lîi împingea o necesitate. este cea mai masivă emigraţie. ea este considerată. D. f. de a avea CHBE. pentru că. nu constituiau lotul ide emigranţi definitivi. în secolul al XV-lea. idin 1618 pînă la izbucnirea războiului civil (1642). în anumite lucrări. dintre femei de moravuri uşoare şi puşcăriaşi. şi a altora. A. 32. de fapt. Printre primii emigranţi s-au aflat şi deportaţi albi. o presiune : mizeria. p. în goană după mai mult. The Commercial Empire of the Atlantic. Privind-o prin prisma unei largi generalizări a unor elemente din istoria vestului Europei. XV (1962). pînă in veacul al XlX-lea 1 . Portul Bristol e foarte activ în aceste deportări 3. după un stagiu oarecare în afacerile lor de pe plantaţiile din Antile. drept un efect îndepărtat al „contracţiunii" puterii engleze în Franţa. Dar se ridică şi împotriva imoralităţii faptului în sine. într-o lucrare a sa. 2. această emigraţie e fără îndoială în legătură cu o nouă perioadă de depresiune în economia şi mai ales în comerţul exterior al Angliei . care nu poate schimba în bine deprinderile celor pedepsiţi. The English People on the Eve of Colonization. Şi într-un caz şi într jaltul. reflectînd pe marginea acestor metode. 3 W i l h e l m Nowack. Ele stîrniră proteste. ea caracteri zează deceniul 1620—1630. ou numele. oonsiderfndu-le o inutilitate morală.a. I. în secolul al XVI-lea 2.. politice şi demografice ale Angliei. 179. sclavi negri şi emigranţi englezi. p. în raport cu numărul populaţiei de atunci. 1603—1630. şi din partea coloniştilor. oamenii bogaţi. în 1619—1621.

la rîndu-i. crearea unui consiliu special pentru colonii. cit.i textul la Commaglr. J i e r r i e d a l e K e i t h. în 1624. Ea avea dreptul să voteze impozitele şi legile locale. asistat de un consiliu executiv. elemente descompuse *• Patentele pentru autorizarea colonizărilor erau un drept personal al regelui. op. nu avea drept de control asupra executivei. 13—14. 1930. pp. Din acel moment. II Vcv. La aplicarea legilor veghea un guvernator. căruia Iacofo I îi. aleşi de proprietarii funciari. p. în timpul lui Iacob I se încercase. cit. numindu-şi membrii consiliului său executiv. • K o s ni i n s k i—L ■ vif k i. 159. p. Constituţional History of tbe First liutisb Empire.pretenţia să întemeiezi noi aşezări omeneşti. I. iar colonia trecută sub autoritatea directă ia acestuia. inspirat probabil după modelul Consiliului spaniol al Indiilor 2. parlamentului nerecunoscîndu-i-se nici o competinţă.. pp. guvernatorul Virginiei era reprezentantul numit al regelui s. îşi. în 1619. compusă din 22 de deputaţi. I. Pentru moment. De unde pretenţia de a considera puterea sa asupra coloniilor ca exclusivă. Această formă de organizare a puterii politice e prototipul guvernelor îşi strămoşul constituţiilor de mai tîrziu ale tuturor coloniilor engleze cu drept de autoguvernare 4. legislativa. numit iar nu ales. Cu aprobarea regelui apar primele carte de organizare a guvernării coloniilor. op. (în Virginia acest drept era destul de restrîns. 4 D c m a n g c o ii. Practic. cit. folosind. Oxford. doar pentru cîţiva ani. în acest scop. 3 I 42 . I. 605. Organul care avea în atribuţiile sale problemele coloniale era Consiliul privat al regelui. op. Campania se plînse parlamentului. în Virginia s-a întrunit pentru întîia dată o adunare reprezentativă a unei colonii britanice. emanaţie a minorităţii proprietarilor funciari bogaţi. Guvernatorul era un reprezentant al companiei ce patrona colonia. 137. p.. compania Virginiei fu lichidată printr-un act al regelui. 18—19.. A. puse în vedere „să nu poarte de grijă" unor asemenea chestiuni. Legalitatea adunării a fost confirmată printr-o ordonanţă regală din 24 iulie 1621 3. • CHBl-.

op. oare permite. Monarhia engleză şi organele ei centrale nu dispuneau ide experienţa şi energia necesară pentru a organiza un control efectiv în materie de guvernare colonială. Williaim Laud 1. pentru început. o instituţie specială de guvernare a coloniilor. în frunte cu arhiepiscopul-primat al Angliei. în general. 43 . au fost. prin înseşi condiţiile genezei lor. să se transforme coloniile private în colonii dependente direct de coroană. sub primii Stuarţi. păturii înstărite a coloniştilor să participe la -guvernare. în aprilie 1634. de stat. această tendinţă se explică prin faptul că multe colonii. acordată Lordului Baltimore). indiferent de categoria din care făceau parte. aşadar. Ţelul urmărit n-a fost realizat. mînuit de o bună parte a burgheziei. sub primii Stuarţi. cu sprijinul şi chiar cu participarea noii nobilimi. p. într-altele. Parcă anume. cit. voi. A Short History of British Expansion. într-unele. trei categorii de colonii : cele aparţinătoare unor companii comerciale. dacă regele binevoieşte să admită aceasta. 161.Distingem. ca un ifel de danie sau favoare painticuilafră (de exemplu colonia Maryland. destul de însemnate. Pentru a le putea controla şi a controla simultan si emi graţia — compoziţia ei —.. 1 Kosminsk i—L e v i ţ k î. guvernarea era lăsată la libera dispoziţie a beneficiarului patentei de colonizare. deveniseră centre de ferventă opoziţie anti regalistă. se menţine şi atunci cînd colonia devine regală. în continuarea veacului al XVII-lea tendinţa va fi. regele Carol I a creat din nou. Toate aveau la bază o autorizaţie regală de colonizare. care ar fi incomodat companiile comerciale şi tpe coloniştii înşişi. se iveşte fenomenul creării de colonii fără a avea prealabila autorizaţie regală. Williamson. Acest precedent. încă puţine în această perioadă. I. Erau multe şi mari interesele potrivnice schiţării unui atare sistem. opera iniţiativei private a capitalului comercial. coloniştii obţin de la rege o reglementare „constituţională" a raporturilor dintre ei şi reprezentantul concesionarilor sau proprietarilor coloniei. I. Dacă expansiunea colonială şi rezultatele ei. sfidând tendinţa monarhiei. p 140 . Prezentă încă sub primii Stuarţi (cazul Virginiei). sub numirea de „Comisarii generali pentru problemele coloniilor". cele regale si cele acordate de rege unor nobili.

iar în 1636 Providence. Ea prevedea un sistem complet de conducere electivă. inovator. cei staibiliţi în Connecticut adoptară cea dintâi constituţie elaborată chiar de ei şi aplicată înainte de a fi sancţionată de monarh. în 1639. 1 A l l a n N e v i n s şi H e n r y Statelor Unite. [1945].Autorii iar — coloniştii disidenţi confesionali din Massachusetts. trecînd prin urmare şi organele locale ale puterii executive în dependenţa opiniei coloniştilor. pe Anglia o despărţea numai un an de izbucnirea revoluţiei burgheze. 22. care în 1635 migrează spre sud şi întemeiază Connecticut. Şi nu era de mirare. cu îndepărtate şi profunde consecinţe pentru existenţa tuturor coloniştilor englezi din America de Nord. numită apoi Rhode Island. Bucureşti. a alegerii făcute de ei1. Istoria . Steele Commager. p. Semne noi se iveau astfel în colonii. Cînd cei din Connecticut săvîrseau atare act de îndrăzneală.

începe cu . Ea a adws la putere clasa burgheză şi a deschis drum liber capitalismului într-unui din cele mai puternice state din apusul Europei. revoluţia a schiţat totuşi cu mult mai hotărît planul integrării coloniilor într-un sistem economic şi politic unitar. au dispărut deosebirile anterioare. statul englez s-a transformat în instrumentul realizării fidele a intereselor burgheziei şi nobilimii noi.politice de către burghezie şi nobilimea nouă. ea a exercitat o influenţă însemnată în sensul victoriei capitalismului asupra feudalismului pe plan mondial. cu aceeaşi solicitudine cu care ea stătuse înainte în centrul interesului şi atenţiei atîtor întreprinderi ^comerciale particulare. De aceea. Statul însuşi. Ca atare. Un eveniment de asemenea importanţă. cu atît mai mult. de asemenea. Prin luarea puterii . Ele se reflectă şi în domeniul politicii coloniale. în forme încă imperfecte. îmburghezită. O torăsătură pregnantă a politicii coloniale a revoluţiei este tendinţa supunerii coloniilor unui strict control politic şi economic din partea guvernului metropolei. Motivele acestei schimbări de accent erau mai multe. Prin aceasta.CAPITOLUL III REVOLUŢIA BURGHEZĂ ŞI CO1. va încorpora problema în preocupările sale directe. avînd un rol în schimbarea mersului istoriei societăţii pe plan mondial. statul burghez. în care. transformări adînci în viaţa poporului şi statului englez. în primul rînd. în dependenţa metropolei. dintre politica statului şi interesele acestor două clase. sensibile în special sub Stuarţi.adevărat o eră nouă. în vremea revoluţiei. epoca orînduirii capitaliste şi a dominaţiei burgheziei. revoluţia burgheză din Anglia e socotită evenimentul cu care începe epoca modernă a istoriei universale. 'burghezia comercială nu mai avea acum interesul 45 . statutul coloniilor şi expansiunea colonială au încetat de a mai fi o problemă cu caracter precumpănitor privat.ONII1 I O eră nouă Revoluţia burgheză izbucnită în Anglia la 1640 a fost unul din marile evenimente ale istoriei universale. a adus.

în fine. în frunte cu Oliver Cromwell.de a sustrage . p. Guvernul revoluţionar. pentru a dobîndi o mai mare libertate *. era firesc să reacţio neze faţă de aceste tendinţe ce se schiţau în colonii. iar apoi de Consiliul . între 1640 şi 1642. însemna o dificultate în plus creată noului regim. cultivîndu-i. 46 'John C. demagogic. Statul era acum ea însăşi. tendinţe care marcau o ameninţare pentru interesele burgheziei comerciaile engJeze. [1959]. fără ca profiturile să le fie ştirbite. întreţinerea şi apărarea coloniilor. manifestat în revendicarea autoguvernării şi. Prestigiul numelor nobiliare pe care cei mai mulţi le poartă îi ajută să influenţeze opinia locală. în instaurarea ei din proprie iniţiativă. fiind absorbit de chestiunile interne. o speranţă în plus în posibilitatea restaurării celui vechi. Devenea avantajoasă cointeresarea lui în exploatarea. M i i l e r. proprietarii sau concesionarii lor fiind uşuraţi de o parte din răspunderi şi cheltuieli. aspiraţiile spre mai maire ilibentate. Era o circumstanţă de care cel puţin o parte a coloniilor căuta să profite. Stanford California. cum se întâmplase încă pe vremea Stuarţilor. a slăbit în primul moment controlul îşi autoritatea guvernului englez în colonii. Origins of tbc American Revolution. cu gravele ei frămîntări interne. cîteodată. După Ii-a. întruchipat mai întîi ide aşa-numitul „Parlament lung".pleacă cei care se prăbuşesc de la putere. _ _ _ Astfel. ed. înainte plecau cei ce nu se puteau împăca cu monarhia (sau monarhia cu ei). urmările sale snau resimţit şi asupra lor. o eventuală separare de Anglia a coloniei în care se refugiaiseră însemna o garanţie majoră a impunităţii lor. deşi coloniile n-au fost amestecate direct în viitoarea revoluţiei din Anglia. care să ie redea averile şi poziţia socială. sub revoluţie s-a schimbat compoziţia fluxului de emigranţi. Era ajpoi la mijloc şi trezirea în colonii a unui spirit de independenţă. 30. să o asmute împotriva revoluţiei. Aceşti regalişti refugiaţi în colonii sînt tot atîţia duşmani înverşunaţi ai noului regim. Pentru rega-' liştii care luptaseră cu atimele împotriva revoluţiei. parlamentul englez s-â ocupat foarte puţin de colonii. care vor să iscape de socoteala ce se tem că vor trebui s-o dea revoluţiei învingătoare.de Stat al republicii engleze. Revoluţia din Anglia.coloniile controlului de stat. a . Acum .

26—28. p. pp. cu de la sine putere. în 1642. în condiţiile carenţei controlului din partea puterii centrale. Commager. pun bazele unei confederaţii. Plantaţiile de trestie de za1 2 3 Kosminsk i—L e v i ţ k i. 479—480.izbucnirea războiului civil însă. cit. Exact atunci c(md în Anglia izbucnea războiul civil. Scopul ei era de a combate influenţa regalistă . coloniile din Noua Anglie. In acelaşi an. în colonii apar (primele semne ale veleităţilor de independenţă. dar cu efect retroactiv. ce neliniştea profund parlamentul englez. sau. Intrusiunea olandeză. pînă atunci avasim'onopolizate de companiile comerciale engleze şi dirijate mai mult spre Anglia. op. După tergiversări şi amendamente. în octombrie 1644.. factorul extern ale cărui interese favorizează această atitudine a coloniilor. în căutare de noi terenuri de plantaţie. La 10 martie 1643. reglementând relaţiile între cele două colonii s. importate în Anglia.. în 1643. ceea ce denotă că (libertatea de acţiune pe care coloniile încep să şi-o permită trece din sfera comercială fin cea politică B. se observă şi în Antile. K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. I. cit. Acest fapt economic a imprimat definitiv coloniilor din Antile structura socială specifică. de la data cînd fusese votată de Camera Comunelor *. Ele privesc în special lărgirea relaţiilor comerciale ale coloniilor. cînd ţara s-a divizat în tabere duşmane — una regalistă şi alta parlamentară — interesul conducerii revoluţiei pentru soarta coloniilor începe să crească. op. I.asupra lor şi a le atrage de partea revoluţiei. paralel cu cea engleză. la 25 noiembrie 1644. . între timp. dar în orice caz prin intermediul companiei-patron. pp. Caimera Comunelor adoptă legea scutirii de itaxe pentru toate mărfurile exportate din ţară în Noua Anglie şi pentru toate mărfurile acesteia. în Antile începea să ia avlînt cultura trestiei de zahăr. voi. introdusă de olandezi. după ce portughezii le ruinaseră pe cele avute pe ţărmul brazilian. cit. Virginia decretează dreptul olandezilor de a face comerţ cu ea. legea fu adoptată şi de Camera Lorzilor. colonia Massachusetts ia hotărîrea de a admite în circulaţie moneda olandeză.. 468. dacă şi spre alte state. Massaichusetts încheie o înţelegere cu delegatul guvernatorului francez din Acadia (an Canada de est). op.

Erau. vechi pionier al expansiunii engleze dincolo de mări 4. în fmuintea acesteia fu numit. 339. 92. p. p. şi totodată să creeze dificultăţi acelora care manifestau simpatii proregaliste. întemeietorul coloniei Providence pe calea „de jos în sus". tiislory of the Great Civil War. La 14 martie 1644. ceea ce va atnage (după sine avalanşa importului de sdlavi negri 2. Geschichte der Revulution in England. în vreme loe [plantaţiile de tutun. în rîndurile conducătorilor revoluţiei se aflau unii cărora biografia anterioară le justifica interesul şi simpatia pentru colonii. Atenţia parlamentului pentru colonii fusese stimulată şi de vizita în Anglia a lui Roger Williams. 1881. venit anume ca să pledeze în faţa Camerei Comunelor în favoarea doleanţelor concetăţenilor săi. cit. 469. Hampden ş. trebuiau să aibă o mare suprafaţă. la 2 (noiembrie. voi. subordonîndu-le unei unice comisii parlamentare3. spre a fi cu adevărat rentabile. de pildă. Henry Vane. Coloniile din Antile vor deveni. Fiecare din ele se constituie pe oîte cel puţin 500 de acri1. Londra. pentru o intervenţie a parlamentului în organizarea coloniilor. Multe împrejurări pledau. O menţiune specială 1 acru (acre) = 4 047 m 2. aveau în medie oîte 20—30 de acri.. I. prin excelenţă. aşadar. icomisia parlamentară pentru colonii elabora proiectul de lege care încuviinţa comerţul liber al coloniilor. 48 1 . o bază a marii proprietăţi funciare. p. în 1636. prin măsuri adecvate. ' A l f r e d S t e r n . predominante âaiainte. ajunsese în conducerea Massachusetts-ullui 6. prevăzînd privilegii şi avantaje pentru comerţul lor cu Anglia. 1888. după încheierea victorioasă a primei faze din războiul civil. 3 K o s ni i s k i—L e v i ţ k i. Cel mai tînăr dintre liderii puritani. după izbucnirea războiului civil. loc. lordul Warwick. * Ibidem. La 31 octombrie 1643 fu votată noua lor lege de administrare. în ianuarie 1647. 4 S a m u c 1 Rawson G a r d i n e r . cu condiţia de a fi făcut pe corăbii engleze. I. foştii componenţi ai Companiei insulei Providence : Pym. Berlin. I. 210. p.hăr. fusese emigrant la Boston şi. recent născuta colonie obţinu o cartă prin care situaţia ei era ireouinosouită şi legalizată 5. op. Misiunea incului organ era să atragă coloniile de partea parlamentului.a. a II-a. cd. cit. » CHBE.

210. în ţpeţă. în cadrul conducerii căreia au prevalat. CHBE. N. parlamentul englez apără. Caraicter contradictoriu. imai păstrau drepturile asupra unora din ele. I. proclamând republica. şi libertatea comerţului cu salavi1. Cu începere din 1647. ca per soane juridice atrase ân implicaţiile ei. se observă în cadrul revoluţiei din Anglia o opinie extrem de ostilă împotriva companiilor privilegiate. Hi 11. obligîmd-o să detroneze. revoluţia schiţează prin urmare şi un sistem de otionme unitare. interesele coloniilor de emigraţie în faţa fostelor companii exploatatoare. în cea mai mare parte a desfăşurării sale. După crearea unui organ unic de administrare. curentul radical reprezentînd mica burghezie. în condiţii echivalente. 2 1 4—451 49 . K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. timp de cîţiva ani. Levellerii. I. considerate ca o piedică în calea (dezvoltării libertăţii comerţului. cit. p. Promovînd. elementele marii burghezii şi ale noii nobilimi. Cf. De reţinut e faptul că legea ia în considerare. p. în privinţa coloniilor de plantaţii (tropicale). Descifrăm însă şi un revers al medaliei. iar au companiile comerciale care le înfiinţaseră şi care. 472.recunoaşte. p. al politicii coloniale. cit. Unul din puţinele momente în care presiunea qpiniei maselor >s-a putut face simţită asupra conducerii revoluţiei. masele populare nefiind încă suficient de organizate şi de mature spre a-i putea imprima un program consecvent democratic. prin garantarea libertăţii comerţului ou sclavi3. op. cu Anglia. întrucîtva. 8 De pildă Compania Guineii începuse deja de pe la 1630 a se „specializa" în acest gen de afacere. inerent unei revoluţii burgheze timpurii. op. măcar for mal. Politica colonială a republicii şi protectoratului Anul 1649 a reprezentat momentul culminant al revoluţiei burgheze din Anglia. coloniile ca atare.. vor fi campionii decişi ai desfiinţării lor 2. interesele marilor plantatori şi ale companiilor legate de aceştia. aşadar. 154. definind drepturile comerciale ale coloniilor şi relaţiile lor.I judece îşi să decapiteze pe regele Carol I Stuiart..

a forţei sale politico-militare. Actul de constituire enumera.}). parlamentul însărcina o comisie specială să se <H ii. prezidată de londul Warwick. La I . voi. ele au încercat. Eine Geschichte der wirtschaftlkhen Ent- . indirect. încadriîndu-le într-un sistem economic închis .. Gonfaderaţia Noii Anglii nu" merge acît de departe. în special a celei o/landeze. Irlanda şi teritoriile ce le aparţin. trasîndu-i. de considerentul imediat ai combaterii regalismului şi al restabilirii autorităţii durabile a metropolei în posesiunile ei transoceanice. Sub influenţa lor. organul executiv suprem al republicii engleze. iar printre coloniştii din Barba/dos. rivala eomereiallă a Angliei.îngust 1650. sprijinite dinafară de reacţiunea feuidalo-absolutistă şi de intrigile republicii Olandei. revoluţionar. coloniile Virginia şi Maryland au refuzat să recunoască republica. 211—212. exprimînd încă o dată. rezerva faţă de controlul metropolei asupra coloniilor şi intenţia ide a-işi reglementa singură problemele comerciale 1. eliminarea concurenţei străine din comerţul colonial. 1927. I I . comerţ. Politica republicii engleze faţă de coloniile sale va fi. [enft. a creat şi dificultăţi poporului englez. folosinea la maximum a resurselor existente ale coloniilor." 2. şi aceea ide a întrebuinţa „toate mijloacele şi căile pentru a asigura progresul şi înflorirea comerţului în Anglia. fonduri băneşti — şi. B r e n t a n o . Aceasta lînseirma încetarea atribuţiilor comisiei anterioare pentru colonii. prin urmare. ca sarcină.pp. cît şi pentru a încuraja bunăstarea tuturor coloniilor şi factoriilor de sub domiimiaţiia (republicii. prin aceasta. I. elaborarea detaliată a unui 1 Wtchlung Englands. 50 •Lujo CHBE. p. de fapt. A îndîrjit activitatea elementelor contrarevoluţionare din interiorul ţării şi din toate posesiunile ei . dar încheie o înţelegere cu guvernatorul coloniei olandeze Noua Olandă. pentru dezvoltarea accelerată a i'ionamiei Angliei — manufacturi.. Antigua şi Bermude au izbucnit răscoale regaliste. de la gura fluviului Hudson.dictată. La aceasta se adaugă motive mai aidînci : tendinţa burgheziei engleze de a exploata mai eficient coloniile. printre atribuţiile sale. pe diferite cai.de problemele dezvoltăr4i<omerţului şi meşteşugu• ilor. să izoleze îşi să submineze noul regim. într-uin ouvînt. La 13 februarie 1649 fu creat Consiliul de Stat.Acest mare act progresist.. 213.

ca pedeapsă pentru răzvrătirea unora din colonii. op. Erau exceptate de la acest regim mărfurile provenite din Levant şi Indiile Orientale.?. la 9 octombrie 1651. parlamentul a adoptat. într-adevăr. Ii recomandă. prin care interzicea comerţul străinilor cu coloniile engleze. printr-o simplă demonstraţie navală. vasele străine nu puteau aduce decât mănfuri produse în propria lor ţară. pentru mai bine de un secol şi Ibidem. un embargo parţial. să studieze posibilitatea reorgaiii/. Act cu o dublă semnificaţie : pe de o parte subordonarea integrală a resurselor coloniilor necesităţilor Angliei şi înlăturarea infiltraţiei olanideze în comerţul cu ele. Totodată. p. îin mod logic. în baza lui. urmau să se examineze măsurile necesare spre o mai bună guvernare .i coloniilor din America şi din alte părţi.proiect de politică economică mercantilistă. Adoptarea actelor de navigaţie a reprezentat în politica externă engleza victoria intereselor acelei grupări a burgheziei care viza expansiunea capitalului comercial englez pe o arie oît mai întinsă. pentru ca produsele lor să se înmulţească. plătind o taxă vamală mai ridicată decît corăbiile engleze. 3 Hi 11. în spiritul recomandărilor de mai sus.1a 3 octombrie 1650 primul „Act de navigaţie".de Vest şi a readus la supunere. o escadră plecată din Anglia la 5 august 1651 a înăbuşit în scurtă vreme revoltele regaliste din Indiile . pe corăbii engleze 2 .. cit. Protecţiomismul şi mercantilismul sînt ridicate. 2 1 51 . aplicarea actului trebuia să atragă şi măsuri militare. dominaţia mărilor şi acapararea de colonii. „care ar contraveni bunăstării publice". printre altele. pe cele din America de Nord. In acelaşi timp. „îneît aiceste colonii singure să poată aproviziona -republica engleză cu .iirii comerţului exterior ipe baze noi. verificînd privilegiile companiilor comerciale şi anulând orice clauză din cuprinsul lor. 157. libere. importul de mărfuri în Anglia lumma să se ifaică.tot ce are nevoie" *. cu începere de la 1 decembrie 1651. parlamentul englez adoptă . al doilea Act de navigaţie : „Actul pentru sporirea flotei comerciale şi încurajarea navigaţiei naţiunii engleze". lîn iprimull irînd. pe de altă parte o sancţiune. 216. De asemenea. ea însemna şi „victoria unui nou sens al responsabilităţii guvernamentoile faţa de comerţ" :>.

i din partea Olandei a Actelor de navigaţie. Pacea din 5 aprilie 1654 era bazată pe principiul neamestecului fiecăreia din părţi în comerţul 'ivloiilallite ou coloniile propriii. c^ replică celei a lui ( «rotius. iar Olanda în cea de est. Era şi o lovitură în plin împotriva olandezilor. de „cărăuşi ai mărilor". teoretizat da 1609 &ntr-o llucraire — Mare liberum (Mare liberă) — de către Hugo Grotius. trimiţfad pe coastele llor o mouă flota. în fine. op. pu b l i c a t ă î n . care ar fi trebuit să-fi înceteze Olanda respinse propunerea. II.influenţă exclusivă. totul era pregătit. 8 Ibidcm. i i în u i r 52 1 activitatea 2. dacît sa renunţe la principiul libertăţii mărilor. în cursul războiului. i m i m . cit. substituind pe aceea hispano-fportugheză din secolele precedente : Anglia unma să aibă miînă liberă în emisfera de vest. i-w iii convenit existenţa unor «fere separate di. la rangul de politică economică oficială a statului englez. dar balanţa înclinând pînă la urmă în favoarea Angliei. p.i Marc dausum. în timpul tratativelor preliminare acestei păci.jumătate. republica engleză a mai întîmpinat oarecari dificultăţi cu coloniile din Noua Anglie. era prea târziu : se încheiase [pacea *. A urmat un război între Anglia şi Olanda. de înlăturarea concurenţei mărfurilor străine . Cromwell a propus Olandei o noua împărţire a lumii în sfere de influenţă. 49—50. Anglia avea nevoie de protecţioniism. vel de dominio marin (Marca închisă. 49. sau despre i t â p f n i r e a mă r i i ) . pp. Cînid. cum suna şi titlul unei lucrări scrise în 1615. mai cu seama Massachusetts. K O » m i n s k i—L e v i ţ k i. de englezull Johm Selden 3. Olanda prefera să accepte această îlnifrîngere. marcat prin victorii navale de ambele părţi. . Naţiune industrială în dezvoltare. Ceea ce revenea Ja Teounoaşteir. . unul din creatorii ştiinţei dreptului internaţional. conform principiului mării închise. să organizeze un atac împotriva Noii Olan de. plătind însă o despăgubire Companiei engleze a Imdiilor Orientale. ale căror profituri comerciale irezultau în mare parte din rolul lor de intermediari. Puternică naţiune de comercianţi. în consecinţă. pe care numai cu greu le-a putut convinge. încă destul de încrezătoare în forţa marinei sale. voi.

Asistăm nu numai la naşterea unui nou sens al responsabilităţii guvernamentale faţă de comerţ.Această dominaţie exclusivă statornicită asupra coloniilor sale. guvernul jproteatoratUilei 2 ceru celui ide fia Madrid să a/ocepte libertatea comerţului englez în coloniile spaniole. prin funcţionarii săi numiţi. I. cu Portugalia. 1655) 3. încheiat de asemenea victorios. era de aşteptat ca burghezia eu revină cu hotărîre la politica ce îi adusese atâtea succese în .. cit. Este elementul de organizare care se va impune definitiv la sfîrşitul secolului al XVIII-Jea şi în secolul al XlX-lea. India şi Africa de vest. avîînd îmbarcate şi forţe terestre. parlamentul însărcina Consiliul de Stat să cerceteze „care puncte din ţările de peste mări ar irebui ocupate panttiu siguranţa îşi foflosiuil republic Li" '. rcprezcntînd cu ţii mai multă tărie interesele marii burghezii. Un alt război. p. idiin grupul Amtilalor Mari (MI mai. în termeni mai favorabili dedît aceia de care beneficiau negustorii portughezi (înşişi4. el concentra puterea în mîinile lui Oliver Cromwell. devenit burghez. op. cucerind. p.1 doua jumătate a veacului al XVI-lea : ostilitatea faţă de Spa nia — „doşmaniuJ naturali". cit. 3 De fapt. prin tratatul din 10 iulie 1654. în cursul căruia o flotă engleză.. ci şi la asumarea unei noi responsabilităţi a statului faţă de posesiunile coloniale. care purta titlul de lord-protector. în 1654. Kosminsk i—L e v i ţ k i. Pentru îmtîia dată în istoria colonialismului englez. 478. în urma refuzului Spaniei. op. Jamaica a devenit de la început colonie de stat. aduse englezilor libertatea comerţului cu coloniile portugheze din Brazilia. 158. determinată de noul caracter de clasă al statului. Se inaugurează astfel o etapă nouă în metodele coloniale ale Angliei. Jamaica. ■ încercarea ide a o elimina din emisfera vestică. Noul regim instaurat în Anglia la sfîrşitul anului 1653 . se ajunse la un război. împotrivirea populaţiei din interior a întîrziat cucerirea completă încă vreo doi ani. regim de dictatură militară. 53 . cum îl numesc istoricii englezi. republica burgheză va urmări să o lărgească. în cele din urmă. La 25 februarie 1652. administrată direct de guvern. Ajunsă la putere. dînd ansamblului de posesiuni ale Angliei veritaibilul caracter de imperiu colonial — noul imperiu. atacă fără succes insula Espanola (azi Haiti). 2 1 * HUI. prin noi cuceriri. cum era ou/mită am Anglia —.

and now all naîions greet. fiece vas al flotei noastre. de tentaţia de a considera. au pus bazele transformării Angliei în marea putere din secolele următoare. şi-acum toate naţiunile salută. Cf. la un moment dat. de la Coloanele lui Hercule..Prin succesele politicii sale externe. each vessel of our fleet. p. în timpul protectoratului. op. Toate acestea. With bcnding sails. I. presentimentul acestei dezvoltări. o lărgire a sferei de activitate a comerţului. înfăptuite paralel ou o cons-ideraihilă sporire a forţei navale * $i în contextul unor victorii militare de prestigiu. cit. . Anglia a realizat.. pp. faţă ia 41.. 476. poetul Bdmurtd Waller insera. 51.. Citat după B r i e . în vremea republicii şi protectoratului. n-a scăpat. o consolidare a domeniului ei colonial. iii. Marca ne aparţine . că Anglia ar putea deveni „o altă Romă a Occidentului. 46—47. p. Strîngînd pînzele. Kosminski—L e v i ţ k i." 2 Iar John Mii ton. în ciuda convingerilor sale democratice.. într-un panegiric închinat lui Cromwel]. uf. 1 Circa 200 de vase de război la sfîrşitul protectoratului (1660). ' lbidem. marele poet al revoluţiei. centru al unui imens imperiu colonial. din contemplarea lor.. nota 2. un pas însemnat către stăpînirea mărilor. versurile : „ The sea's our own . Contemporanii evenimentelor au putut avea. pînă la < h eanul Indie" 3. tn 1648.

de o parte. reprezenta numai o victorie parţială ă reacţiunii feuidalo^absolutiste. şi vechea nobilime. Mercantilism şi colonialism sub Restauraţie Una din noile realităţi implantate de revoluţie în viaţa societăţii şi a statului englez era politica economică sintetizată în actele de navigaţie. în Anglia a fost restaurată dinastia Stuart. de altă parte. cu clasa pe care o răsturnaseră de la putere şi cu reprezentanta acesteia.CAPITOLUL IV DE LA RESTAURAŢIE. de fapt. In această situaţie. Regimul Restauraţiei a fost obligat de împrejurările interne şi externe să respecte şi chiar să dezvolte acest sistem. Regimul Restauraţiei. Moartea lui Cromwell a lipsit acest regim de o personalitate excepţională. LA PACEA DE LA UTRECHT (1713) La 1660. care întăreau şi lărgeau prevederile actelor de navigaţie. căutînd să păstreze numai pentru ele rezultatele revoluţiei. acceptînd aceste condiţii. punîndu-le condiţia prescrierii culpei tuturor celor care luptaseră împotriva regalităţii şi a respectării transferurilor de proprietate pe care le săvîrşise revoluţia. monarhia. Revenirea la regimul monarhic a fost rezultatul unui compromis politic între marea burghezie şi noua nobilime. prin noi legi. marea burghezie şi nobilimea raliată revoluţiei au recurs la o alianţă. din partea acestora. Le-au readus la putere. s-au simţit ameninţate de o nouă izîbucnire revoluţionară. politica ce oîştiga teren în mai toate ţările europene : mercantilismul. de singura. fiul regelui decaipitat de revoluţii" în 1649. pe bază de compromis. Regimul de dictatură militară al protectoratului nu s-a dovedit destul de eficient pentru a ţine masele în supunere. El trebuia să ţină seaima de transformările economioo-sociale (petrecute sub revoluţie. sau izolat de masele populare. 55 . în persoana lui Carol al II-laa. devenite realităţi de neînlăturat în viaţa Angliei. Primele două clase. care se bucura ide o autoritate necontestată.

New . p.işa-numitul „Plantations Duties Act" (Actul de tarare pentru plantaţii). Operă a parlamentului. instituie dreptul de depozit al Angliei pentru o serie de pro duse importate din colonii. supranumit „Magna Charta a comerţului englez". voi. Dacă în prima decaidă a Restauraţiei volumul comerţului colonial reprezenta 1/10 din totalul comerţului exterior britanic. 1} c c r. partea I. în anul 1660. precum şi exportul produselor metropolei la preţuri convenabile. ca de pildă zahăr. Zece ani mai tîrziu a fost promulgai . între 1660 şi 1688 tonajul marinei comerciale engleze a crescut cu peste 60%. I. bumbac. Aceste mărfuri puteau fi reexportate numai după ce fuseseră aduse în porturile engleze. 224. tutun. un nou Act de navigaţie. indigo. interesele burgheziei s-au putut afirma nestjînjenite. Ibidtm. 13—15. Restauraţia a fost un compromis. în 1663. i i I n i i l e pe care industria engleză avea interes să le vîndă în afara ţării. o altă lege supune dreptului de depozit al metropolei şi mărfurile europene destinate coloniilor sale. se puteau plasa mai uşor toate i i i . Mercantilismul concepea coloniile ca un factor al realizării balanţei comerciale active. The Old Colonial System. tarifele erau fixate de colonia importatoare.Din punctul de vedere al burgheziei. tidrul comerţului ~dintte ţ coloniile engleze. fără a se face apel la străini. Valoarea exporturilor se triplează. ea marchează în hişi timp statornicirea definitivă a atribuţiilor sale de a legifera în materie colonială 2. la sfârşitul secolului el reprezenta 1/7 din total *. în a doua jumătate a veacului al XVIÎ-IITI va continua preocuparea integrării coloniilor într-un si'. Crearea unui sistem cuprinzător de reglementare a comerţului colonial este faptul central în istoria Imperiului britanic. Astfel. prin care se stabilea un tarif vamal unitar în . coinicurcnţa fiind ipso facto exclusă. 1 a George Louis 88. dirijat de metropolă.him economic închis. demn coiloiramt. . Existenţa lor trebuia să favorizeze importul. în qpoca Restauraţiei. Pînă atunci. iar a importurilor sporeşte cu aproape 40%. dar nu o înifrîngere. pe o piaţă unde. Cel puţin în comerţul exterior şi în expansiunea colonială. Din cauza aceasta.

de a cerceta şi aplica formele de comerţ cele miai avantajoase pentru stat. cit. ed. Schuyler. şi totodată inoaipabile să producă mănfurile specifice industriei şi agriculturii engleze. înfiinţarea acestui organ central a însemnat un moment hotărîtor în procesul de încadrare a coloniilor în schema definită a polkiciii economice mercantiliste a statului 3. Anglia a recurs la interzicerea introducerii în colonii a unor culturi sau a înfiinţării unor manufacturi identice cu ale metropolei. pp. pp. 243. Histoire du Commonwealth Britannique. 1965. 20. 1 Mii I e r . El a fost reorganizat. cit. op. p. generate ide principiile mercantiliste. H e n r i G r i m a l . pentru consecvenţa aplicării sistemului. pe lingă Consiliul p r i v i i al regelui. 4 Ibidem. I. E un plam paralel cu primul. 57 . op. pp. cu misiunea. 254—258. 18—2 3 .Aceste trei acte au fost caracterizate drept „coloana vertebrală a vechiului sistem colonial britanic" l. Paris. 3 CHBE.. un „Consiliu pentru plantaţiile externe". şi. e faptul că în acelaşi timp în Anglia a fost interzisă bunăoară cultivarea tutunului. p. i-au corespuns şi încercările repetate ale regimului Restauraţiei de a crea un organ specializat în dirija acestor relaţii. cărora le atribuia cea mai mare valoare. 232—234. Asemenea colonii realizau deci la maximum posibilitatea unui comerţ care să promoveze balanţa activă a metropolei. în 1696 se creează Departamentul Comerţului şi Plantaţiilor (Board of Trade and Plantations). cit. printre altele. concurente. atenţia metropolei a continuat a fi absorbită cu precădere de coloniile tropicale.. 239—240. 2 B e e r. fără a reuşi însă să devină un organ eficient şi cu autoritate 2.. cu aceea din vremea revoluţiei. 570—571. a Ii-a. de plantaţii. 5—6. pp. Din aceleaşi motive. de mai multe ori. spre a MÎigUPa plantaţiilor de peste mări acest monopol şi a întări astfel caracterul „compensator" a! economiei metropolei cu a coiloniiillor tropicale 4. 568. Pentru a-1 consolida. Mercantiliştii vedeau în plantaţii categoria de colonii producătoare de articole ce nu se găseau în Anglia. op. Intre 1660 şi 1665 a funcţionat. Ceea ce e mai interesant. 247. I. ca atare. pe care se mani festă continuitatea între politica burgheziei engleze din a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Efortului de integrare a relaţiilor comerciale dintre metropolă şi colonii.

nu erau convenabile unei părţi a coloniştilor din America de Nord.. I. în 1671. economistul şi statisticianul William Petty împărtăşea prejudecata care a dominat opinia publică engleză pînă la finele veacu lui al XVIII-'lea : că. . Tindeau spre o dezvoltare comercială şi manufacturioră. apăreau mai degnabă canouirente pentru Anglia. isă se recomande coloniştilor din Noua Anglie întoarcerea în vechea patrie 4. un om de stat englez spunea următoarele. p. aceşti colonişti vor fi bogaţi. sînt neglijate şi chiar. produceau aproape aceleaşi mărfuri ca şi metropola. 1 H a r d y. „prejuc l u iu. „Operă a agricultorilor şi 'meseriaşilor" i.în opoziţie.Josiah Ghild. cit.isc acestui regat" &. Le păreau şicanatoare.. constatînid faptul. G r i m a 1. printre altele. Mercantilismul nu se potrivea cu caracterul dezvoltării economice a acestor colonii. din aceeaşi logică interna a sistemului. p. op. 22. pentru a ruina întreprinderile locale. iU G r i m a 1. 8 CHBE. Este genmenele conflictului care va duce. Board of Trade recomandă Caimerei Comunelor intnr/uorca expartulkid lâmii şi aii (produselor manufaccuirate de l în. p.. îndeosebi cele din Noua Anglie. 572. dar şi la obligativitatea — dictată şi de alte cauze — a reconsiderării întregii politici coloniale engleze. 22. şi nu se vor sinchisi de dependenţa lor de bătnîma Anglie. coloniile din America de Nord. în urma războiului civil şi a emigraţiei. în consecinţă. p. îşi vor însuşi comerţul cu Indiile de Vest şi întreg beneficiul de pe Uirma acestor colonii 2. Cam Irn aceiaşi ani. op. Iar un mare comerciant mjţlez. Măsunile dictate de el. \ . el socotea potrivit. aşezate MI zona temperată. oarecum. persecutate. puternici. p. să lupte contra noastră pe pieţele străine. nedrepte. despre Noua Anglie : „în douăzeci de ani. Vor voi să prelucreze singuri produsele lor şi să le excludă pe ale noastre. cit. spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea. nota 1. M . op. Ibidem. în 1699. declara la sfîrşitul secolului al XVII-lea că „Noua Anglie este colonia cea mai păgubitoare pentru acest regat) s. Anglia ar fi rămas suibpopulată. cit. i dm colonii. 35. nu numai la pierderea acestor colonii. avantajoase pentru plantatorii din Indiile de Vest. coloniile de emigraţie. îin peinspcotivă.

I. sub Restauraţie. Cu atît mai mult cu cît.. dat de elementele din clasele inferioare. ca rezultat al intereselor aristocraţiei din Anglia. eludlînd prevederile actelor de navigaţie. politica mercantilistă nu era. aducînd pienderi aniuaile însemnate vămilor britanice K Coloniile din emisfera vestică sub Restauraţie Cadrul economic schiţat e unul din factorii care trebuie avuţi îm vedere. contactul coloniştilor emigranţi cu Anglia a slăbit. 59 . exploatate 2.Temerile guvernanţilor englezi nu erau neîntemeiate. în interiorul acestui imperiu care continuă a privi „cu faţa spre vest". op. şi relaţiile cu Terra Nova. după cum s-a subliniat. Emigraţia însăşi a scăzut considerabil. spiritul libertar şi democratic. ivite sub revoluţie. la regimul absolutist. combinate cu ale plantatorilor din Virginia şi Barbados. emigraţia şi-a regăsit. între 1640 şi 1660. * CHBE. Restauraţia nu era regimul apt să regenereze coeziunea zdruncinată. în acelaşi timp. Un al doilea factor explicativ rezidă în circumstanţele politice generate de revoluţie şi apoi de restauraţie. Divergenţele de partidă. pp. cit. faţă de revendicăriile burgheziei. în măsura în care continuatorii dinastiei Situart se arătau concesivi. o formulă prea fericită pentru interesele Noii Anglii j. în comparaţie cu puternicul exod de sub primii Stuarţi. p. comericianţii din Noua Anglie jucau un rol precumpănitor în sdhimbul ide mărfuri cu Antilele. Ele au dus la constituirea unei asociaţii 1 B a i l y n . în parte. în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. 153—157. 143—149. lăsaseră urme în sentimentele coloniştilor faţă de Anglia. 129—130. pe plan economic. coloritul ei social iniţial. din motive lesne de înţeles. destul de gravă. Un întins negoţ de contrabandă. extinzîndu-şi. accentuat în rândurile unei părţi a coloniştilor. lărgirea domeniului colonial englez în America de Nord a continuat. Iar (în măsura. Pe la 1677. Cu toate acestea. în care Restauraţia nu învăţase din lecţia revoluţiei şi căuta să revină. la fel ca în Anglia. pentru înţelegerea raporturilor dintre metropolă şi colonii. această tendinţă irita. pe plan politic. era practicat de aceiaşi comercianţi cu porturile franceze. nuimericeşte. 239.

Regele acordă această colonie fratelui său. comandate de colonelul (sau căpitanul) Richard Nicolls 4. s-a predat în faţa coloniştilor din Noua Anglie şi a unei mici flote engleze. devenea astfel engleză. în noua colonie vor predomina culturile şi sistemul de plantaţii. devenit duce de Albemarle. Who captu>. 471 [ î n continuare »EHR"]. La.rivalitate anglo-olamdeză de duipă promulgarea actelor de navigaţie a dezlănţuit un nou război. capitala coloniei. din Canada pîna în Florida. p. Parii. 97 [Col. Noua Olandă. Amsterdam? în „English Historical Review". Războiul aduse în schimb prejudicii coloniilor din Antile. W i l s o n . pe atunci principalul ministru şi consilier al regelui *. Faptul s-a întîmfplat la 30 august 1664. în sfînşit. şi lordul Shaftesbury. Printre cei interesaţi în afacere se numărau generalul Monk. O flotă olandeză.a luat fiinţă New Jepsey. De către aceeaşi asociaţie a fost iniţiată. X]. Oraşului Noul Amsterdam i se schimbi numele în New York. 1957. ' A . voi. principalull lau'tor al readucerii lui Carol al II-lea pe tron. p. 253. între 1665 şi 1667. Situată pe coasta Atlanticului.care a obţinut o caută regală şi a finanţat în 1663 întemeierea coloniei numite Carolina. a oontinuat „roirea" vechilor colonii. tot atunci. p. Aşa . dar efectiv început din 1664. . nr. ducele de York. H. cu concursul coloniştilor din Noua Anglie. oolonizarea insulelor Bahamia. Toată coasta Atlanticului. reprezentînid opoziţia moderată faţă ide regimul Restauraţiei. cucerirea.l. prepon-'iice frangaise. în alte cazuri. la sud de Viriginia. 4 C. cînd guvernatorul olandez din Noul Amsterdam. a mult doritei colonii. unul din fondatorii. Louis XIV (1661—17 75j. cum se imtiîimipda'se şi înainte de 1640. Inevitabila şi (permanenta . 284. confirmată de rege în 1664 2. . în cinstea lui Carol al II-lea. ai partidului whig. condusă de celebrul amiral De Ruyter. de S a i n t-L e g e r — Philippe S a g n a c. peste <oîţiva ani. prin ciocniri armate între comercianţii celor două ţari. Inspiratorul întreprinderii era lordul Clarenidon. pe coastele Africii 3.p. atacă 1 ' Ibidem. El a prilejuit coroanei engleze. 60 <:HBE. 1935.24S. partid al marii burghezii şi nobilimii legate economiceşte de ea.Peuples ot civilisations".

Penn oferi quakerilor posibilitatea de a se strămuta peste ocean. Ei întameiară colonia Pennsylvania . O primă expediţie sub auspiciile ei.şi capitala acesteia. pentru comerţul cu blănuri din nordul canadian. la gura rduljuâ botezat Rujperit. aproape de extremitatea sudică a acestuia. 242 . care condusese flota engleză în expediţia de cucerire a Jamaicii. cit. care se alăturaseră olandezilor la începutul anului 1666. 2 CHBE. 3 CHBE. condusă în 1668 de Zachary Gillam. Anglia păstra de asemenea Noua Olandă. ca toate sectele religioase disidente (dissenters).. 330. Diin extremita-tea ei sudică se va despărţi. 266—269. compania obţinu un brevet regal pentru comerţul cu blănuri în regiunea 1 CHBE. devenită New York. 61 . care isc varsă în Golful Hudson. avu ca rezultat ridicarea fortului Charles. colonia Delaware 4. W i 11 i a m s o n. S t. I. Pacea încheiată cu ambii inamici la Breda. ocupară St. 254—255. retrocedând olandezilor Surinaim (Guyana olandeză). în anul 1667 s-a întemeiat. William Pann. în schimbul cîtorva puncte din Acadia (Canada de est).în războiul civil. 252 . de către prinţul Rupert. Philadelphia (oraşul iubirii frăţeşti). 105. încheiat în 1670 la Madrid. regele Carol al II-lea acordă fiului acestuia. 242. se pun în această perioadă bazele timide ale unei alte zone de expansiune engleză. în 1665. ocupate de englezi pe la 1654. pp. bornbardîwd coastele şi aducând pagube navelor din apele insulei. restitui Angliei ultimele trei insule. Cu mult mai lia nord. pp. vărul regelui. 246. op. Christopher. L e g e r—S a g n a c. în 1670. pentru achitarea unor obligaţii ale coroanei faţă de familia amiralului Perin. pp. * Ibidem. ocupat il<englezii din Barbados în 1651 2. pp. 231. aduse Angliei recunoaşterea oficială din partea Spaniei a stăpîmirii asupra insulei Jamaica 3. înlăturarea pirateriei şi statornicirea păcii în America". A Sbort History of British Expansion. Francezii. William Penn era simpatizant al sectei quakerilor. la 31 iulie 1667. I. l. I. Compania Golfului Hudson. p. o cartă de posesiune asupra unui teritoriu la sud-vest de New York. fost comandant al cavaleriei regale. Antigua şi Montserrat 1.Barbadois. în anul 1681. p. „pentru aplanarea diferendelor. nu era de loc privită cu ochi buni de cercurile guvernamentale şi ale bisericii anglicane. Un alt tratat. care. în 1702. cu dreptul de a-1 coloniza.

situată la vest de o linie care unea aproximativ fortul Charles cu Laicul Superior. 1946. Aceeaşi preocupare era impusă şi de creşterea populaţiei acestora. o comisie mixtă urmînd a stabili o linie de demarcaţie între ele şi Canada franceză. locală -şl limitată. Laurenţiu şi pe regiunea de la răsărit de aceasta. 1931 . Negustorii companiei au făcut puţine 'încercări de a pătrunde spre interior. întrqpninsă ide un anume Henry Kelsey între 1690 îşi 1692. aînid Franţa a recunoscut aceste posesiuni engleze. p. Prinice of Wiales etc Activitatea acestor negustori de blănuri era privită cu suspiciune şi chiar ostilitate de francezii.. M a g h i d o v i c i. englezii au acţioii. nu avu consecinţe practice K Probleme de guvernare a coloniilor din emisfera de vest După aranjamentul din 1670 cu Spania. Histoim du Canada. 35. comerţul cu ele şi cu coloniile spaniole. 545 . cu competenţă. pp. O încercare ide explorare (în adâncime a acestor pămiînturi mecunoscute.M în Marea Caraibilor ca într-o mare liberum. Au izbucnit şi unele conflicte. 1 D c m a n g e o n. Toronto. agenţii companiei întemeiara pe malul golfului vreo şapte fortWHfactorii. însemnătatea pe care [politica mercantilistă o acorda plantaţiilor tropicale a intensificat şi preocuparea Angliei pentru guvernarea lor. op. cit. cit. Vreme ide aiinci ani după ocuparea e:. CHBE. p. B.. printre care Moose (azi Moosonee). T y r r e l l . Din 1661 se instaurează conducerea administrativă civilă. p. Albany. M a r c e l G i r a u d. reprezentată de un guvernator şi consiliul său. 398 . . p. VI. mai precis pe valea fluviului Sf. în 1663 se acordă plantatorilor albi dreptul de a-şi alege reprezentanţi într-o adunare i J i i i v . Activitatea lor s-a mărginit la zona apropiată ţărmului. stăpîni pe Canada. op. înlăturate abia în 1713. Din 1664 1 I V i i n u începuturile Companiei Golfului Hudson : J. i . prin pacea de la Utracht. insula a fost supusă regimului de guvernare imiditară. 62 . Rînă la 1688. dezvoltînd coloniile lor ide (plantaţii. < IIIU. 30 . l. Paris.. emigranţi albi şi sclavi negri. I. Documtnts relating to the Eeariy History of Hudson Bay. 555—556 . evident. Jamaica ajunge în 1698 la 50 000 de locuitori.pîna la coasta Atlanticului. 330. păiduroase şi cu climă foarte rigidă. depăşind Barbados ca importanţă economică ~. p.

din 1675—1676. în 1677. 142—144. 2 1 63 . pp. 331—337. pp. II. în urma manifestării din partea adunărilor cttorva colonii a unor prea (întinse veleităţi de autoritate. cit. l. op. aleasă de pătura subţire a bogătaşilor locali. P i e r r e Chaunu. al guvernării prin conlucrarea dintre puterea executivă numită de la centru şi cea legislativă. ■ Drept urmare. Insulele Bermmle Reveniră colonie a coroanei în 1684. Răscoala din Virginia. Plantatorii din Jamaica se opuseră cu hotărâre şi. pp.. Ea a fost prima răscoală ţărănească în coloniile engleze din America. condusă de Nathaniel Bacon» a fost declanşată şi din cauza prăbuşirii preţului tutunului. op. din punct de vedere administrativ 3. pretinseră pe faţă că. Coroana numi ea bisaşi pe guvernatorii din coloniile dependente direct de ea. suferind cîţiva ani o serioasă ştirbire a autoguvernării sale. 1964. fără a m. într-un „dominion". pp.i g e r—S a g n a c. (guvernul englez trebui să cedeze. 137—139. S t. după alte deosebiri de vederi între ei şi guvernul din Londra în chestiunea 'finanţelor insdlei. Carolina şi Massachusetts izbucniră adevărate tulburări de protest împotriva pretenţiei parlamentului englez de a legifera în colonii. piaraitatoirii vor accentua tot mai mult asupra competenţei şi prerogativelor adunării lor. adunarea locaiă era echivalentul parlamentului din Londra. 3 B e e r. cit.(Mină. II.se perfectează sistemul mixt. în 1684.. 154—155 . I. în 1686—1687. fără a cunoaşte condiţiile din cadrul acestora şi neglijînd drepturile atribuite propriilor lor adunăoni 2. op. [Paris]. Cf. 394. Massachusetts îşi văzu abolită constituţia. în Virginia. 406—407 . în vigoare şi în unulte colonii din America de Nord. încurajaţi de acest succes. cit. pentru Jamaica. guvernul englez încercă să (răpească acestora — nu numai îm Jamaica. temporar. coloniile Noii Anglii au fost reunite. p. L'Amerique et Ies Ameriques. ca pînă atunci. B e e r. fapt care a ruinat numeroşi fermieri. în 1680. de preferinţele exprimate de colonişti în favoarea vreunei persoane. în coloniile aparţinătoare unor proprietari — ca Maryland sau Pennsylvania — prerogativele acestora fură suspendate temporar. în 1700. pentru Anglia 1. dar şi în Virginia — orice drept (de iniţiativă şi deliberare ta problemele financiare ale coloniei. fiind dizolCHBE.. spre a le putea controla anal uşor.ii ţin« '.

ecoul incongruenţei dintre concepţia colonială a mercantilismului şi interesele coloniştilor. 395. p. I. 405 . • CHBE. & B e r—S a R M a c. op. deoarece în 1688 Iacob al II-lea a fost detronat prin lovitura de stat — numita de englezi „revoluţia glorioasă" — care a adus în fruntea ţarii dinastia de Orania şi a consolidat bazele regimului constituţional din Anglia. înclinând spre concepţia. prerogativele parlamentului recunoscute şi întărite. curentă în An-. Cedînd.KM mai acum.. John Locke. op. p. [. I. că în colonii trdbuie să se facă simţită-autoritatea regală 3. evita să extindă şi la colonii concluziile oonstituţionaliste ale eseurilor sale asupra iguvernării. Ultimii nu puteau accepta isuibordonarea şi dirijarea lor completă. cit. Lucrurile n-au evoluat mai dramatic. coloniilor Masm IHINOMJS şi New York ile-a-u fost acordate din nou constatuViile. şi ale fratelui şi urmaşului său Iacob al II-lea (1685—1688) au coincis în chip nefericit cu interesele egoiste ale marii burghezii comerciale în problemele raporturilor cu coloniile. tnfiinţarea Departamentului Comerţului şi Plantaţiilor ur. Aceste fricţiuni erau. 64 . L e g e r—S a g n a c. Pretutindeni se căuta o normalizare. teoreticianul principiilor după care s-au condus autorii schimbării de regim din 1688. 395. prin recunoaşterea. 395.. op. L 6 g e r—S a g n a c. p. 247. 406. :l St. şi economică şi politică. a drepturilor de autoguvernare câştigate de colonişti pînă atunci 2. semnTal tfaptului că nimic esenţial nu se 1 CHBE. p. Tendinţele potenţate de absolutism ale lui Carol al II-lea. spre sfîrşitul domniei. glia. marea burghezie şi aristocraţia funciară şi-au împărţit rolurile conducerii politice. Cu toate acestea. cit. în cadrul unui nou compromis de idasă. din partea metropolei. St. agravlnd opoziţia pe care aceste ten dinţe o stârneau în rândurile coloniştilor. disputa nu era încheiată.. cit. p. filozoful. S t. Noul regim de după 1688 a căutat să aplaneze conflictele incipiente ou coloniile nord-americane. legală sau măcar tacită. cum s-a mai arătat. Puterea monarhului a fost definitiv îngrădită. guvernanţii englezi rămîneau convinşi de necesitatea controlului economic şi politic mai striîns asupra coloniilor. care le administrase pînă atunci1. mai cuprinzător şi mult mai durabil deoît cel din 1660.vata Compania Insulelor Somers. din motive de oportunitate. în 1691.

compania ocupă. un „Consiliu şi Adunare general inutilelor". creWknse.schimbase în concepţia 'colonialismului britanic. 9. în 1659. cit.i lor. pontru cecalele ce le puteau oferi comerţului cu Orientul îndepărtat. Prin 1640—1641. i l e i sale. Cf. desigur fără ca nimeni să-işi fi putut închipui că tocmai aceaistii Ittîncă pierdută în mijlocul Atlanticului va deveni 'dîndva unul din numele cele mai celebre între toate posesiunile Angliei. La 1682 se I leu o încărcare de a lle federaliza. S f k. cînd ţi-a suspendat activitatea pentru mai bine de 0f>1 zeci de ani. Ne•tic. cedînd particularismului local. Reluarea insistentă a afacerilor din partea GotnpfUliei Indiilor Orientale mărea utilitatea coastelor africane. op. Ca probleme de guvernare în emisfera vestica. încercarea aceasta e de reţinut. Giglio. fiindcă în viitor asemenea manevre de grupare şi regrupare administrativă a unor colonii vor întîlni destul de frecvent. şi. insula Sfîinta Elena '. au pierit cu toţii. instituţie care s-a întrunit cu intermitenţe pînă li 1711. coloniştii debarcaţi au rămas fără nici un sprijin din ţară. Christophcr. p. rezervat faţă i l e federalizare 1. Competiţia anglo-olandeză se ducea fn tanidînţs de penetraţie a Angliei şi îin această zonă de a c ţ i u n e i n v. Creşterea plantaţiilor din Antile isporea mereu Ic a li vi (pentru acestea. p. 3 CHBE.. în general în intenţia guvernului britanic de a-<şi simplifica şi întări controlul politic asupr. ou fost separate administrativ de Barbados. în acest scop. I. I. pe Mngă organele ■ li conducere ale fiecăreia. 265 . 407—409.). în cîţiva ani. 2 1 5-451 65 . CHBE. I. derivată dintr-un mercantilism tot mai consecvent. dar. cit. insula fusese declarată posesiune a companiei încă în 1651. Africa Caracteristicile dezvoltării şi politicii economice engleze în a doua jumătate a secolului al XVII-lea au atras mai mult docît înainte coastele Africii în sfera de activitate a comercianţilor englezi2. p. pp. la 1671.. englezii au făcut o tentativă de a se aşeza în Madagascar. dar ocupată efectiv numai în 1659. 189. izbucnind războiul civil. mai e de semnalat că. insulele Leeward (St. op.

1937. ni i ontra factoriilor olandeze. ea s-a destrămat. care a oibţinut capta regală de constituire li '' 'picmbrie 4472. Membrii ei au fost acei negustori care au lînceput hărţuielile cu olandezii. în februarie 1664. •Si. guvernul englea căută să obţină pentru Compania africană monopolul ooimerţuiliui cu isdlavii (în coloniile spaniole din America3. ci. practic. decît comerţ individual. şi acordîndu-i monopolul comerţului cu negri'. I i g ei Si g n i e..i avansarea temuţilor concurenţi. atrăgînid ca repre-i l i i . 1 000 de ani ! In 1663. 2H4. 440. sprijinită de contribuţia personală a ducelui de York. i. ' / / .' '. Privilegiul era valabil. ea iprimi o nouă cartă. ■»/' . actul care confirma constituirea o autoriza să caute şi să im porte aur şi fildeş. Aceasta recuceri fortul. . La sfîrşitul anului 1671. reorganizîndu-ise.. In 1660 ia fiinţă Compania aventurierilor regali în Africa . fură întreprinse şi acum raiduri de pradă.. de la Capul Blanco pînă la Capul Bunei Speranţe. I. Aproape oa pe vremea incursiunilor 'lui Hawkins şi Drake în dauna Spaniei. Această Companie 'regailă lafricană a » CHBE. încă înainte ca între cele 'două ţări sa existe oficial starea de boi. cu aceleaşi imetode. consacrate acestui scop. ocu<pă ibaza olandeza de la < rorea $i distruse mai imulte factorii. 11 W i I so n. extinzlnidu-i zona de acţiune spre nord. . ui p 97 | < cit. s-au pus bazele n i " i noi Companii.!■■ York. cu ocazia unor tratative de pace cu Spania.Intensificarea comerţului englez în Africa e marcată de apariţia unor companii tot mai numeroase şi mai puternice. Compania laceasta a avut rolul iprincipal în aspectul african al conflictului anglo-olandez dintre 1664—1667.. reuşind să şi-o impună abia în 1713. pînă în Maroc. cu începere din 1668.1 HI.il. căutau sa i iiinli. nici negustorii olandezi nu erau mai pacifici . op. i pi i mul ni Rupert şi a membrilor cabinetului. |. Spania se qpuse acestei cereri. pîna pe Coasta de Aur2. nr. De altfel. în 1667. Războiul cu Olanda a provocat companiei pagube atît de însemnate. Ei ocupară la un montcni dat lortul englez de la Gape-Goast. expediţia unei flote conduse de ducele . / . p. asupra căreia englezii vor continua să insiste. iar membrii ei n-au mai făcut. printr-o fructuoasă operaţie de subscricir. îradît.

i împrumuturi.i 1657. compania a făcut in vestiţii prea imari în mijloace de transport şi. op. pp. între 1709 şi 1712. i !n primii ani de existenţă (pînă prin 1678—1680) şi s-a întemeiat pe vînzarea ide sclavii negri (circa 100 000 între 1672 şi 1713) în Indiile Apusene. Londra. 4 CHBE. reuşind s-o salveze de la faliment. Restabilită în toate drepturile sale de Cramwrll. 90—96. icordat credite însemnate plantatorilor din Indiile de Vest. Cf. 67 . cit. ea lîncezi pînă la 1750..t / . 75—79 şi 299.. au pus-o în dificultate. 131. G. 'drept acoperire a cheltuielilor sale de întreţinere a foriuriiloj şi hun oriilor. Chiar dacă n-a onorat acest credit. guvernul a intervenit în lichidarea datoriilor companiei. E o companie mai burgheză decît cele cm. Sfk. Operaţiile acestea. rău inspirate. încetinindu-i canisidenalbM ruiajuil capitalului şi obil-iigînd-o să recurgă l. E de remarcat totodată (faptul că provenienţa capitalului ei indică 0 participaţie mult mai largă a marii negustorimi. 97. p. steaua «.Angliei avea privilegii similare cu ale predecesoarei sale. Da v i e s . pp. 441—442. 1957. 2 lbidetn. Lovitura de stat din 1688 o privează de înalta protecţie politică 3. expansiunea colo niala eogktl in India rămlîne pe mai departe opera acestei puternice companii comerciale. I. 447. La 1698 pierdu monopolul comerţului african. în /deceniul 1680—1690. îmţpreună cu alte şase factorii fortificate. 450. 57—63. p. I.i apună. D a v i e s.au precadat-o 2. Acesta fu îngăduit tuturor comercianţilor englezi. Compania Indiilor Orientale Ca şi în perioada anterioară revoluţiei. pe care le foloseau de-acum şi ceilalţi nesuttori. i ilresează după criza prin 1 K. Ea poseda forturile din Gambia şi de pe Coi de Aur (Cape Coast Gastle). pp. 3 Ibidem. După un sfert ide veac de activitate. cînd fu lichidaţii şi tnlocuitS cu alită companie 4. Perioada sa de maximă prosperitate se plase. cu condiţia de a plăti companiei o taxă de 10% după valoarea măr1 urilor. cit. noua companie a fost cea mai puternică şi mai de lunga1 duratX printre organizaţiile comerciale engleze aictivînd în Africa. op. |. în acelaşi timp. < II acest nou statut. The Royal African Company. 64. tot pe o mie de anil. pp. în raport cu aristocraţia.■i începu s.

Oraşul ce s-a dezvoltat aci a deil( nu după multă vreme cel mai de seamă centru al comei (ulmi şi influenţei engleze în India apuseană. Motivul erau rapturile săvîrsite de agenţii în special de cînd fusese numit „căpitan general şi amiral al Cxropaniei Indiilor". M cit-. în schimb. englezii benefii iară de un nou punct de sprijin pe coasta de vest a Ini l u i : Bombay :l. i g e r—S a g n a c. ' I1r 6 d i r j c " STa u r o. ajungînd. >pc ©arabii construite în India2. iadiignat. Madras. între 1660 şi 1683. illiamion. în 1668. Compania fu lînfrîntă. tar în anii următori şi-au extins punctele de sprijin atft pe I. „la o prosperitate cum ilumea nu tnai cunoscuse alta".. un dividand ide 2O°/o jpe timp de cinci ani ! * La profiturile din comerţul interoceanic. . bazată pe numeroase procedee ilicite în dauna indienilor şi stiîimindu-ie indignarea. ' < harlti M o miniumti. compania se găsi în război cu Marele Moiţu] Aurangzeb. valoarea importului anual din India crescu vertignos. Masulipatom îşi Viiishakliapatam. i se recunoscură toate comptuarele deţinute pînă atunci. compania adaugă şi pe cele r c / i i l i i i e din dezvoltarea comerţului de coastă. . din India în Europa şi invers. de la 8 000 la 300 000 de lire sterline. cum se exprimă Maoaulay. pe care portughezii o făcură cadou Jui Carol al II-lea. la care se adaugă continuarea permisiunii de a ise stabili pe un mic teritoriu în delta Gangelui. op. a fost reluată cu vigoare. 1 I le || fJuon Ba) i Golful Hun (la poRUfh(Ci). 1957. p. L'expansion cumpecnne (1600—1870). în cpimptuairelle de ia Sunat. la căsătoria sa cu o prinţesă din portugheză. Jofon Child. în delta Gangelui. 135. 398 . Din 1662. p. 1650—1651 s-au stabilit la Hugli. iar asupra capitalkilui astfell dublat. trebui să plătească o mare despăgubire indienilor îşi sa revoce pe Child. în Asia ' n i est. i ( (inipaniei Indiilor 4. D e m a n g c o n. Activitatea comercială. 305. Bombay fu cedat de coi i . făcu apel la sprijinul Marelui Magul. în 1676. op. compania acordă fiecărui acţionar o bonificaţie egală cu valoarea partioipaţiei sade. Nababul din Bengali. i . în acele părţi. Paris. I n t r e 1687 şi 1690. Englezii îşi făcuseră apariţia pe coasta Bengalului pe la [633. I. A Shorl Hiitory of Brititb ExpaHsion. cit. „o insuliţă infectă".care trecuse în ultimii ani ai domniei lui Carol I şi în vremea revoluţiei.

iar în 169X ea cumpără în proprietate deplină acest mic teritoriu. declarat şi nadeclarat. Compania Indiilor Orientate. oraş renumit pentru comerţul cu mătase. 2 S t. Aci se v. îngerul păzitor al lui Wilhelm 1 III i în -i.the American Revolution. „Peuples et civilis. VIII. 1963.itions". Paris. cuprindea. 1954. c oimptuare pe insuliţele Gjouşan. oiupiTo a guvernului.i|>< continuu război. Nereuşite iau fost. pp. cît şi în interiorul provinciei. 345 [Col. între 1664 şi 1683. rămase în-.i gul malaez. 1959. compania a obţinut de la noul regim. Opere. m i / î (China). fiind „principala forţă motrice a monarhiej eonitituţionale. numit Fort William. 1937. în apropierea lui.> se aşeze. 69 . Nu-i putură însă împiedica să se aşeze şi să practice comerţ clandestin în insula Timor.. aproape de vărsarea fluviului l . esul englezilor în Japonia. The Bri- pp. CHBE. The Battle of Plassey and the nquest of Btngtl. i „în m . 17—19. în schimb. în 1693. compania obţinu. între Compania en gleză şi cea olandeză a Indiilor. ii . printre altele. p. / . din 1638 3. Lovitura de si. Li ge r. XI]. < ţripondirance anglaise. în Ternate şi la Benkoelen. voi. i i r timpurile şi în toate ţările a unit capitalul liberal şi dinastiile liberale".coastă. l. Con Dao. Laurence Henry Gipson. ifacilitîndu-i folosirea forţei v i l e ( I r . Wilhelm al III-lea de Orania (1688—1702) este regele adus la tronul Angliei de lovitura de stat din 1688.' 400.i 1696. I ns . plătind pentru aceasta ca mită unor 1 tish Empire belim. I o n . Rivalitatea comercială alimenta un veritabil şi apro. IV. New York. cal mai mare oraş al Indiei *. Teritoriul pe care li s-a permis din imn . l i .. :artă pe 21 <Je ani. 1715 —1763. tentativele de a înfiinţa. în largul coaistei de sud a Oonchin-i Imul jj la Bandjarmasin. iîn insula Sumatra 2. 109—110 . olan îi alungară pe englezi din comptuarele ce le aveau în arhipel. p. 108. voi. istoria //' rezultatele activităţii ei. în baza edictului shogunului l y i i i i n i M i . salpetru ş\ opiu. după încheierea păcii cu Aurangzeb. în K a r 1 Mar x—F r i e d r i c h Engels. satul Kalchata. dreptul de a construi un fort. 157. voi. M i i li .. i . I Mi unul deceniu al veacului al XVII-lea se deschidea peni i u < Onipania Indiilor sub auspicii promiţătoare. pe da începutul secolului ai XVIII-lea. forţă despre care Marx spune i . p. 3 P i e r r e M u r e i .ii din K>HH părea s-o favorizeze. în Borneo. Bucureşti. de pildJ Ia Patna. .i dea voita CaJioutta. 4 K a r l Marx. Editura Politică. <■ I E ii w t t 'II ■■. 9. De asemenea.

cu privire la trăsăturile specifice ale activităţii companiei în acest secol. obsedată de ideea opririi oricărei hemoragii de metale i acumulării acestora în ţară. precedîod trecerea spre revoluţia industrială. Cei interesaţi în afacerile companiei demonstrau însă că majoritatea mărfurilor aduse din India se reexportau la preţuri de r î i c v a ori superioare celor de achiziţie. Faptul. Produsele manufacturilor textile engleze nu se puteau compara sub raportul calităţii cu cele indiene. S-ar putea ridica întrebarea dacă termenul de „capital liberal" nu este prematur folosit de Marx. după cum rezultă din explicaţia deosebit de clară dată tot de Marx. direct proMi mal cu volumul comerţului respectiv. 9. istoria si rezultatele în Karl Marx — F r ie dr ic h Engels. K a r l Marx — Opere* Mai . fîn ultimii ani de domnie ai reginei Elisabeta. Opere. . însuşi regele fiind învinovăţit că ar fi primit 10 000 de lire 1. prin însuşi caracterul său de excepţie în acea vreme. Folosirea termenului e justă. Bill-ul cu privire la India. pentru a facilita achiziţiile. La începuturile sale.i Politica. voi. era de natură să suscite nemulţumiri. Friedrich ap |6i irl 161 157 j i ii c ra. Nu rezistau nici concurenţei cu preţurile relativ scăzute ale acestor produse textile. ceea ce constituia o derogare flagrantă de la concepţia economică a ■ i n i . din care 5 000 de lire ducelui de Leeds. pentru Compania Indiilor Orientale. „monopolizatorii din India au fost primii propo-\ . pentru a se crea companiei posibilitatea unui comerţ rentabil cu India. Anglia păşea în stadiul culminant al dezvoltării «ale mamufaicnuiriere. datorită neîntrecutei virtuozităţi manuale a torcătorilor şi ţesătorilor indieni. Aşadar. voi.persoane influente o sumă ide circa 90 000 de lire ster/line.prin toate mijloacele. ■oi tarea de metale preţioase în India. la sfîrşitul veacului al XVTI-lea. i s-a permis să exporte acolo anual argint. era din belşug compensată pentru Anglia. Bucureşti.1 i I M . în consecinţă. îr Engels. conchide cu Fineţe Marx. Editur. aur şi monede străine în sumă de 30 000 de lire sterline. 12. Compania Indiilor Orientale. în Opere.nimiciri ai liberului-scbimb în Anglia" 2. care se datorau atît cruntei exploatări feudale la care erau supuşi meşteşugarii din 1 K .1 r x.

l'»s | 2 Karf Paul MtntOUX. şi capitalul manufacturier. reprezentat de Compania Indiilor. prin prosperarea afacerilor celui dintîi. pe baza unui capital fi im. 71 p. pp. cît şi practicilor ilicite prin care i ompamia îşi făcea achiziţiile.i „instituţie naţională". Trebuie observat însă itemenea măsuri. . Scottish and Irish Joint-Stock Companies to 1720. 368—379. II puternic. l 702 îşi 1709. prin împăarea oslod douî . The Constitution and Finance of English.şi vînzării în ţară a anumitor categorii de ii s. Proprietarii de manufacturi au putut influenţa parlamentul. Incompatibili tatea dintre industria Angliei şi a. East India Company in Eighteentb-Century Politics. în 1697 a apărut o luci ce îşi propunea să demonstreze. L u c y S. 156. Compania Indiilor Orientale. I. De acum încape adevărata activitate a companiei. p. 3 Ibidem. Indiei. La rivolution industrielle au XVIIIe siecle. l i n u r i de cea veche. constituindu-se Compania Unită a Indiilor Orientale. cel din urmă considerîndu-se ameninţat cu ruina. având sancţiunea parlamentului. 1 Paris. se schiţează în Anglia un conflict de interese între capitalul comercial. încă din titlu. ea va deveni unul din cei mai mari creditori ai statului *.rupuri comerciale rivale. < . criza a fost înlăturată. Reţinem deocamdată faptul că acest conflict s-a num printre stimulatorii introducerii unor perfecţionări tehnice în industria textilă engleză. în Opere. Pensia şi China. în jurul anului 1700. Aşa cum s-a arătat. (). n-au atins esenţial profiturile companiei. 6. it ur i din India. I.India. 161. CHBE. Oxford. repetate în toată prima jumătate a veacul u i al XVIII-lea. i l c . 1952. penii n ca acesta să prevadă. 264 . el a creat greutăţi Companiei Indiilor. numită oficial Compania londone i i u n . 9. în mod direct. 193 [n • dit in I M a r x. The . 1959.. primele inter-«In i i i ile importării . In condiţiile creşterii apreciabile a importurilor indiene. W i l l i a m R o b e r t S c o t t . p. Cam-bridge. voi. care şi-a reluat «poziţia monoţpolMtl în comerţul englez cu Asia de sud. I dificultăţi mai serioase a pricinuit însă companiei sciziunea în 1698. p. o mare parte din aceste mărfuri erau de altfel iiduoc în Anglia raumai pentru a fi ireexjportate pe continent 2. voi. şi for/marea noii Companii Engleze a Indiilor Oiui i i . 1910. în deceniile următoare. Sutherland. contribuind la geneza procesului revoluţiei industriale *.

la 11 apri lie 1713. Anglia şi aliaţii ei recunoscură ipe Filip de Anjou ca rege în Spania. Am.Războiul de succesiune la tronul Spaniei şi tratatul de la Utrecht (1713) în 1700 muri ultimul reprezentant al dinastiei de Habsburg pe tronul Spaniei.înntlI. boiul de succesiune la tronul Spaniei marchează. dar şi una maritimă şi colonială. < ti . rezultatele imediate şi urmările sale. ambele tabere erau epuizate.. i u l I '• li Spania. fiecare prezentînd cîte un candidat. 16 72 I lup I Dl m i i i o. în temeiul legăturilor de rudenie cu familia defunctă. succesiunea fu revendicată de ramura austriacă a Habsburgilor şi de dinastia franceză de Bourbon.. nepotul lui Ludovic al XlV-lea. iUT. pe o anumită port. imomentul în care seculara rivalitate franco4iabsburgică pentru hegemonia continentală încetează de a mai Forma axa principală a relaţiilor dintre statele Europei apuln locul ei apare pe primul plan rivalitatea anglo-fran< De la succesiunea spaniolă pînă la căderea lui Napoleon [■mie istoricul englez Seeley — Franţa şi Anglia au purtat un nou război de o sută de ani. l ' r i m r o ■c on v r n ţ i e aparte. refuză -.i <. Anglia obţinu Gibraltarul şi insula Minorca. sem na tă la tp. .i situaţia creată. îndeosebi ultimul motiv a determinat Anglia să se alăture coaliţiei europene care. declarînd război Franţei şi Spaniei...1 ni iiini. l' i anta i rebui să cedeze Angliei Acadia şi insula Terra Nova (Newl. în 'frunte cu Habsburgii austrieci. Se contura astfel posibilitatea unei uniuni franco-spaniole. reprezentînd şi o puternică forţă continentală. me i. în oraşul olandez Utrecht. pe plan internaţional. ■ I m Me d. p... Nobilimea spaniolă alese ca rege pe Filip de Anjou. . pentru Lumea Nouă şi stăpînirea mărilor *.iiKl). francezilor permiţîindu-li-se în continuare să i în largul insulei şi să usuce peştele. dar sub rezerva ca între Franţa şi Spania să fie exclusă pentru totdeauna o uniune politică.i. La încheierea păcii.istei.muntelc desfăşurării acestui lung conflict interesează i puţin decît sensul. regele Franţei.

din faza ilicită în cea legală. Boston. The South-Sea Company. Asiento-uil permitea. S p c r l i n g . aşa-numitul drept de asiento.I I I I I ni imoştea ultimei dreptul de monopol al prinderii negriei.13 iulie acelaşi an. « CHIUI. în fapt. la Iu i. ' J oh n G. să-'şi atingă apogeu! producţiei şi rentabilităţii5. Olanda — dît mai ales faţă de dezvoltarea . §i vânzarea altor mărfuri 2. Aoglia imai dobîndi un drept urmărit de decenii de negustorii săi : monopolul comerţului cu sclavi în coloniile spaniole. 447. 4 lUdtm. 334. bazate pe munca sclavilor.XXVI. Anţ'Ju a renunţat la asiento prin tratatul din 1750. Este şi epoca în care. contract. în acest interval de timp. la capătul unui efort de aproximativ un secol şi jumătate. o întărire a coloniilor de plantaţii din Antile şi dintr-o parte a Americii de Nord. 441. cit. Abia isecolul al XVIII-lea reprezintă perioada în care Anglia a^ază. pe planul structurii sale economice şi politice. I. imperiul colonial al Angliei era încă destul de puţin întins. se produc adlînci transformări în viaţa Imperiului britanic. Asiento-ul a condiţionat. contra II i u i compensaţii de 100 000 de lire sterline din partea Spaniei.sa ulterioară. p. 4 Dar răstimpul asiento-iului a fost ierni pentru ea la mijlocul secolului al XVIII-lea primul li II i i ) Imperiu britanic. Anglia se angaja să livreze. Asiento. p. • Hanrl l ' r u n s c h w i g .i încheierea tratatului ide la Utrecht. Comerţul cu sclavi I )up. Tratatul de la Utrecht reprezintă aşadar victoria completă şi instaurarea dominaţiei capitalului comercial englez ti fera de vest. dreptul de asiento fu concesionat Companiei Mării Sudului. cu condiţia de a livra la timp cantităţile contractate de marfă umană. Operaţiunile sale au intrat. în „Revue Historique". care garanta pe imai departe largi drepturi comercianfiloi englezi ân coloniile sale. op.it.. An Historical Essay . La politique coloniale de L'Angleterrt du XVllfc' siicll iil. p. după cum se va vedea. Compania Mării Sudului îşi re- . CAPITOLUL V PUNEREA BAZELOR MARELUI IMPERIU Pînă în pragul secolului al XVTII-lea. tom « «'. p. contractuală 3. ÎMI contract cu Compania regaJlă africană.coastele Africii. Spania a semnat în continuare un tratat comercial obişnuit.mJ BlWographical Finding List. Aceasta încheie. atît în comparaţie cu al altor ţări — Spania. cîte 4 800 de negri anual. pentru despăgubirea companiilor comerciale care îl aveau conon. în baza că.i veille de la guerre de 1914. cel all plantaţiilor. temeliile celei mai mari puteri coloniale din istorie. prin cuceriri. Monopolul dobîndit fu concesionat de guvern Companiei Mării Sudului. . 85 (1961). mai ales spre sfîrşitul ei. 331. pp. pe timp de 30 de ani. 14—16. înfiinţată îm 1711 '. toate porturile Americii spaniole fiindu-i accesibile în acest scop. concesiune (arendare) de impozite. an. în această zonă. :l M u r c t. 1962.

acoperi îndatoririle contractuale. plantatorii spanioli erau foarte exigenţi iîn privinţa calităţii sclavilor livraţi. s. cu o cotă de i îte o treime.îlte companii. cărora li se permite*i»i ( mu .i diferite .. iar a treia parte din numă rul total ii negrilor prevăzuţi în contracte avea să se achizi(ioiic/o < l c l. din cauza brutalităţii de neînchipuit cu care îi tratau escortele... Mortalitatea negrilor prinşi era extrem de ridicată. 74 . i. faţă de asociata sa.m chiar de la particulari. încă pe drumul din interior pînă la coastă. Intre cei doi cinici asociaţi surveniră curând neînţelegeri. ambele companii. pentru a-işi . iceea ce atrăgea diupă sine aceeaşi exigenţă din partea Companiei Marii Sudului. Compania afri-casă se plînse i ă trebuie să prindă totdeauna un număr dublu de negri. Ii protestele sale. m ista Africii *. în anul 1721 convenţia anterioară fu reensul că la prinderea negrilor se obligau.• transportul şi desfacerea.. Pe ide altă parte..

cu centrul la Manchester şi avînd ca port principal Liverpool. ea crampona marfa vie în Antile. cit. op. p. 15. de fabrică. într-un tea». Aceasta însemna organizarea. cit. d i n care se puteau cumpăra S i k. cit. corăbiile sale au transportat spre America 303 737 sclavi.iv în coloniile din America. portul Liverpool participa cu peste jumătate din numărul total al vaselor engleze angajate în această mîrşavă afacere. cit. coloniile engleze « I m Indiile de Vest şi America de Nord au importat 2 130 000 de sclavi negri1. s-a întemeiat pe investiţii de capital provcnii din acest comerţ. Industria de prelucrare a bumbacului. Pe aceste profituri s-a ridicat după 1730 — aşa cum s-a mai arătat — oraşul Liverpool. 4 Comitat în vestul Angliei. a unui comerţ maritim cu maximum de eficienţă şi profit.. întrecînd cu mult Londra şi Bristol.. chifti ale industriei engleze. ca al doilea port al Angliei.. op. D e m a n g e o n. pe i are le plasa în schimbul unui număr de sclavi negri. în perioada de maximă intensitate a comerţului cu sclavi negri. C o x. între 1680 şi 1786. al cărei centru a devenit această regiune la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. tradusă în profil din preţul de 10—15 ori mai mare cu care se vindea un sd. p. I. ducînd produse manufacturate. p.Comerţul cu sclavi. S î k. 114 . De aci. bazată pe tehnica modernă. sclavii fiind înghesuiţi în corăbii în condiţii îngrozitoare. Enormele acumulări de capitaluri lichide în Lanoashire 4 se datorează în mare iparte comerţului cu negri practicat de Liverpool. care luă asttel în tecoJul al XVIIIlea un avînt extraordinar. de ila negustorii miusuilimami sau căipeteinii lood Cheltuielile de transport erau reduse la minimum. între 1783 şi 1793. în această perioadă se încetăţeneşte sistemul britanic al aşa-ziselor drumuri de comerţ triunghiulare sau chiar în formă de pătrat. deveni una din pietrele < l e temelie ale comerţului. Din Anglia. în valoare de 15 186 850 de lire sterline 3. 32. op. I. El devine ipivotul comerţului englez în emisfera de vest şi un element <U coeziune economică a imperiului. după Londra. o corabie pleca pe coasta de vest a Africii. cit. 2 3 1 75 . unde era vîndută cu acele cfytiguri fabuloase. faţă de preţul cu care era cumpăni în Africa. în condiţiile concrete de atunci. loc. Ce a însemnat această ciforă. colonialismului şi. op.

p 1 11 II II i o II . încărcând vasul pînă la refuz. începînd din Uiull 1600.In. a fost clădit pe sclavaj. unul din cunoscuţii oameni politici englezi de pe la 1770—1780..i constatarea specialiştilor. 1960. . în transformarea bazei tehnice a industriei engleze..isura în care Vechiul Imperiu britanic.. i \ . p." 3. op.. Hunton. d iip . ide unde circuitul se relua. să constate „cu regret" (?) că „va fi imposibil a se aboli comerţul cu sclavi.. cit.. Ce argumente ar mai fi de adăugat. Destinele Africii. de unde corabia re venea în Anglia cu o încărcătură de cherestea sau peşte uscat K Sclavii negri — forţa de muncă în colonii. într-un ar in ol din 1915.. muilţumimd lui Dumnezeu în duminică ide idupă 'sosirea unui 'nou vas cu sclavi. p 1 5 76 . . . secolului . Marele si vânt negru William Du Bois aprecia. ca acel presbiter aii unei biserici din NfW[| >i«nt (in America de Nord). din Barbados pîna în Virginia . | r x . f |J • R f « i n a 1. pp.l. ideţiteptând în schimb voci care merii tţâni ila a proslăvi groaznicul comerţ. AlpEteus W. 15./ ' . Era vremea cînd oţii puteau ifi auziţi. vânzarea lor — izvor de fabuloase profituri pentru negustorii englezi şi factor regulator al unei mari părţi din circulaţia comercială a imperiului . la stagnarea culturii în această regiune !" 4 1 Di mtngeon. Bucureşti.îin beznă a fost adus J I U r-o ţară -unde se pot bucura de aWăţătuira Evangheliei" 2. Uneori în acest traseu se intercala o a patra escala : produsele din Antile erau vîndute în Noua Anglie sau Terra Nova. 155—157. cit.produse coloniale. pentru a re veni astfel în Anglia. acest sistem atingîndu-işi ipogeul. Mauro. i II i. op.. profiturile realizate — investite ulterior în maşini. Aceleaşi interese ale marilor comercianţi şi plantatori îl făceau pe lordul Nortlh. că sclavajul a costat civilizaţia africană 100 'de milioane de victime. în parte şi cel nou urmat. deoarece el a devenit într-o anumită măsură necesar aproape fiecărei naţiuni europene. pentru încă un transport de fiinţe cufundate .iJ X V I I I Jc-a ? Prosperii ta tea ■datorita sclavajului aruncase în letargie seniiiidlc de lumatikadbsm. pentru a demonstra ni. c i t . pe la mijlocul. „Şi totuşi — scria el — oamenii se întreabS în prezent care pot ifi cauzele ce au dus .1 CoupUnd. The British Ant'fSlavcry Move ti.

în planul valorilor morale eterne. anticipează. treptat. oonsiderîndu-1 o stare omenească aşa de total opusă temperamentului generos al naţiunii engleze. p. de condamnare a acestui fenomen social de pe poziţii limitate. încă din veacul al XVII-lea au apărui ţi proteste. Incluzînid fenomenul colonial. un «gentleman». ar fi capabil să pledeze foi favoarea sa" 2. Quakerii şi. cit. cărora li se dădea această denumire globală. imipunîndu-se faţă de corespondentele lor antinomice. mai mult decît atît.ii unor elemente populare — mici meseriaşi..il II i.iu I»« M cele dintîi comunităţi care au repudiat. cu 1 Puritanismul^ s-a fragmentat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi mai tîrziu. IEI este.Unii. „veacul luminilor". Polemica politioo-socială a veacului. pe o poziţie rationalist-nui. sectele ■nonconforimiste 1 anglc/r . incontestabil. ei reprezentau foxtnu i nică. pe tărâm (politic. 41. cu ororile sale din perioada umulării primitive a capitalului. Filozoful Locke. foarte precaute de altfel. susţinută de intelectualitatea burgheză. ce transpunea contradicţiile concret istorice dintre vechi fi nou. în perspectiva generală a acului al XVIII-lea. exprima în primul său Tratat despre guvernare. sclavajul. din principiu. apărut în 1689. în oare degenerase spiritul de revoltă socială . de ascuţită critică din partea burgheziei înaintate 'împotriva regimurilor feudalo-absolutistc. apoi. rezerve foarte diplomatice faţă de sclavaj. Cuvintele sale. mistică. îneît „e greu de crezut că un «englez» şi. 77 . în perioada 1670—1690. reprezentantul compromisului burghezo-aristocratic pe care se baza regimul instaurat în Anglia după lovitura de stat din 1688. în numeroase secte. op. formal. dintre feudalitate şi burghezie. în ultimii ani ai revoluţiei engleze şi în perioada Restauraţiei. fermieri — drept consecinţă a înăbuşirii luptei lor de către burghezie şi nobili mea îmburghezită. al ideilor prestitoare de profunde prefaceri sociale. „I uini nişt ii" reprezentau burghezia. mai puţini la început. şi-au pus însă de pe atunci întrebări cu pi ivire ta soarta negrilor. în genere. Locke era. dînd quakerii formulează primele ini runiări la adresa comerţului cu sclavi. tot mai mulţi. în problema sclavajului. acest veac ne apare violent contradicriu. se plasa însă. 2 După C o u p 1 a n d. atitudinea filozofiei veacului al XVIII-lea.

a Justiţiei asupra nedreptăţii. 1 95 . Din ipuinotull de vedere care ne priveşte aci. ilustrul reprezentant al enciclopediştilor francezi 1. cu toată greşeala de a reduce evul mediu şi feudalismul la un fel ide „accident milenar" în dezvoltarea firească a societăţii. o pagină care ar putea fi semnată şi în zilele noastre de orice om cu vederi înaintate. un marinar..concepţiile ei idespre societatea viitoare. condamnînd colonialismul : „Să ne închipuim următoarele — scrie Swift. ai unei întregi literaturi filozofico-politice de o netăgăduită valoare progresistă. Jonathan Swift — „inventatorul ironiei". glasuri de protest mai hotărîte şi mai de prestigiu. a Frumosului asupra barbarei lipse de gust. Dreptul la dominaţie asupra popoarelor de altă rasă pe care şi I au arogat albii a fost condamnat de Diderot. Cu toate aceste limite. ei sîint oamenii din rîndul cărora s-au ridicat. " /■ c it. intitulată Istoria filozofică şi poli-in .. Enciclopedia (însăşi exprimă în unele articole ale sale conringerea că. p. cocoţat iîn vîrfuil catargului.i uninteascăiinarele eveniment./■ ' ! > i .1 numit Taine — lîrasoria ila sfârşitul celebrei sade cărţi Călătoriile lui Gulliver. piraţii dau ţării un nume nou. * ) vehementă stigmatizare a sistemului colonial e cuprinsă i abatelui Raynal.I . aici ei fntîlnesc un popor paşnic. a Binelui asupra răului. cum I . Nişte piraţi sînt aruncaţi ide furtună în locuri necunoscute . âmpotniva sclavajului în primul rînd. .1 comerţului şi aşezărilor europene în cele două Indii. op i i i i . care-i întîmpină cu multa bunăvoinţă . . Ea a CUno* ui un mare număr de ediţii şi o largă circulaţie*. luminiştii sînt autorii unei ideologii. mai devreme sau mai tîrziu. In Anglia. coloniile se vor elibera. în luptă cu feudalismul în destrămare. modelate conform intereselor sale. descoperă pămînt .■ i. în secolul al XVTII-lea. în numele regelui juni stăpfnire ipe acest pămîntj ridică o seîndură putreda sau o piatră care . apărută în 1726. M i u' o. . în cele din unmă. Dar ei vedeau această luptă în perspectiva abstractă şi absolutizantă a triumfului Raţiunii şi Adevărului asupra dogmatismului şi ignoranţei. piraţii debarcă pe ţărm cu gîndul de a prăda şi jefui . omoarâ i îteva zeci 1 II i r d v. împotriva colonialismului şi A metodelor sale.

ca o încoronare a tuturor acestora. ucişi sau alungaţi de colonişti. Swift continuă. pentru strădaniile depuse în alegerea preoţilor evlavioşi şi destoinici care să propovăduiască creştinismul . nici în mînecă cu poporul britanic. spiritul de dreptate şi grija deosebită de care dă dovadă (în întemeierea coloniilor . în vreme ce pămîntul e stropit cu sîngele loi torilor . viaţa publică în Anglia a înregistrat răsunătoare scandaluri de fraudă şi corupţie din partea unor mari companii comerciale interesate în afaceri coloniale. sînt trimise acolo corăbii. pentru grija de a trimite din patria mumă în provinciile noi cît mai mulţi oameni cumpătaţi şi cinstiţi . trad. şi. 312—313. ridicînd ironia la culmile fineţei : „Mărturisesc însă că această descriere nu are nici în clin. Virulenţa acestui fals elogiu al colonialismului englez e subliniată prin faptul ca în anii de elaborare a Călătoriilor lui Gulliver (cu începere di' prin 1714). ca să-i arate în dreapta şi în stînga. care poate fi dat pildă lumii întregi pentru înţelepciunea. pentru daniile generoase. stăpânii lor. iau cu ei cîţiva. Şi astfel începe o nouă dominaţie de <li<-|>i divin. pentru /felul nepărtinitor în care împarte dreptatea.de băştinaşi. Cu primul prilej. cu desăvârşire străini de orice fel de corupţie. 1956. se numeşte o colonie modernă. întemeiaţi pentru a converti şi civiliza un popor idolatru şi barbar". 79 1 . unde li se iârtî toate nelegiuirile făptuite. J o n a t h a n S w i f t . băştinaşii sîni alungaţi sau nimiciţi. iar apoi se întorc acasă. zahăr sau tutun. iar această tnîrşară hoardă de măcelari. Bucureşti. de Leon D. şi fiindcă ţările lor nici nu abundă în aur. pp. al căror unic ţel este fericirea poporului pe care-1 cîrmuiesc şi cinstirea regelui. Călătoriile lui Gulliver. numind în administraţia civilă din toate coloniile funcţionarii cei mai destoinici. Leviţchi. mi-am îngăduit să cred că nu sînt vrednice să ne deştepte interesul sau să ne stîrnească zelul şi vitejia noastră" '. pe care le face întru răspîndirea religiei şi a învăţăturii. folosita îmi o prea sfîntă expediţie. toate crimele şi nelegiuirile sînt îngăduite. ca de pildă a „Campaniei Sudului". trimiţînd pe cei mai pricepuţi şi virtuoşi guvernatori. Cum însă băştinaşii ţărilor zugrăvite de mine nu par de fel să dorească a fi cuceriţi şi înrobiţi. argint. căpeteniile lor sînt supuse la cazne efl lS ilrstăinuiască locul unde se găseşte aur.

500. Zur t g h i d o v i c i. op. oare vor deveni imnul naţional şi simbolul imperialismului englez. cit. S-ar iputea isă fii însemnat.. 71—73.. 80 . în genere3. populaţia ei de emigranţi 'francezi se ridica ila 60—65 000 de locuitori5. iar de atunci a devenit colonie a coroanei. pentru expansiune colonială. 323. Un cîntec anonim de pe la mijlocul secolului numea corăibiile : „The wooden walls of England" (/iiluriile de llemn ale Angliei)1. rule on the waves. avfnd ca principal inamic Franţa. Numele Canada. i i XVII-lea. voi.. 150. în limba triburilor indiene ilocallnice. 147. un timp. 1 n i i ii Genesis der Kanadischen Zienen. în mentalitatea marii burghezii engleze.i o scară şi imai largă. p.). Laurenţiu a devenit colonie franceză. de origine indiană. între 1534 îşi 1542. p. 1934. fură reluate de burghezia i l. Canaâianism. creştea producţia manufacturieră. pe afluind cel mai mare oraş al coloniei. Marea lor imiză au fost Canada >i India. Regimul feudal-absoluti Brii >/>. provine.. James Thomson compune versurile : „Rule Britannia. In 1608 in pus bazele oi noului ' jui I" i HBE. sub imunele de Noua Finanţa 4. VI. în 1740. pînă la mijlocul secolului al XVIII-lea.. reprezentată de partidul whig. probabil. în preajma anului 1760. comerţul maritim se lărgea." (Stăpîneşte Britanie. stăctfneşte peste valuri. totul indicînd pregătirea pentru un nou salt înainte. . Pînă la 1663 a aparţinut unei companii comerciale. cit. avea între 5 000 şi 7 000 de locuitori. I aiuronţiu 8. Războaiele „comerciale". Acalmie în vremea căreia se acumulau capitaluri. cu o relativă acalmie a expansionismului britanic. în ansamblu. valea Sf. Explorată mai întîi de navigatorul şi corsarul francez JacCartier. Quebec.. p. pp. caietul 3. de i re si un mic teritoriu din valea inferioară a fluviului SI.Cucerirea Canadei Perioada ide apogeu a coloniilor de plantaţii şi a comerţului cu sclavi a coincis. cucerite în timpul războiului de şapte ani (1756-1763).chiar „aşezare". Noua Franţă fusese destul de neglijată de metropola ei. 1 Organizarea ei dawazi de p< li tncaputul Heolului . „Historische Zeitschrift". succesele comerţului şi exploatării coloniale întăreau convingerea că „viitorul Angliei" rezidă în promovarea intereselor sale economice dincolo de mări.

CHBE. de cei „cîţiv. H a r o l d A. care activau în interiorul Canadei. lîngă Noua Scoţie. prin pacea de la Utredht. Pacea de la Utrecht a restabilit. la nord şi nord-vest de marile lacuri : Compania engleză a Golfului Hudson şi companiile franceze. 18— 21. L. Manitoba. Londra [1959]. An Introduction to Canadian Economic History. Cf. remarcabilul ministru de finanţe al regelui Ludovic al XlV-lea. un echilibru o delimitare iîntre zonele de interes ale marilor companii pentru comerţul cu blănuri. 1956.. p. francezii au dominat ipe concurenţii lor englezi în acest comerţ şi. A History.i siînjeni de zăpadă" pe care Franţa îi poseda acolo 1. în 1713. punct de plecare al unor noi hărţuieli cu francezii. 443. făcu prima breşă în aceste colonii. în 1749. I. Morton. [Toronto]. 2 W. îsn timpul irăzboiuliui de succesiune lla -tronul Austriei (1740— 1748). n estej ^iri. chiar succesele Iniţiala ale Companiei Golfului Hudson s-au datorat atragerii de partea ei a unor iscusiţi agenţi francezi. 49. ooiloniştii din Noua Scoţie (înfiinţară oraşul alifax. . a Ii-a [Toronto]. 375. 4 M u r e t.. în 1745. cit. dominat de interesele şi mentalitatea aristocraţiei. Compromis provizoriu. p. Pînă la 1713. ed. 3 . 1957. pp. întrevăzute un moment de Colbert. diferendele de hotar ce prilejuiseră ciocnirile urmînd a fi rezolvate pe calea tratativelor.de in Canada. care fu însă restituit la încheierea păcii de la Aachen. ale r colonii erau situate mai (în interiorul continentului. The Cap ture of Qttebec. avînd sediul la Montreal şi în alte localităţi. p. n-a ştiut pune în suficientă valoare resursc-l. De altfel. 1 C h r i s t o p h c r L l o y d . O fardare diplomatică anglo-franceză a fost urmarea acestor Lcursiuni . O personalitate de inteligenţa lui Voltaire vorbea în derîdere de Canada.din Franţa. a cărei parte de răsărit a fost botezată Noua Scoţie. p. op.!■ 81 . Ciocnirile anglo^franceze pentru Canada începuseră mai demult. The Fur Tra. ca o contrapondere a ■iăbaurgului. în ianuarie 1751 se încheie un fel de armistiţiu între colonişti. 37. în acţiunile de pătrundere în interiorul continentului 2. '. coloniştii din Massachusetts capturară marele fort francez Louisbourg. luînd Franţei Terra Nova şi Aca dia. englezii. de asemenea. în 1748 3. de guvernele en-gjlez şi france/. Louisbourg se află pe insula Cap Breton. I n n i s . în genere.

94—96. ciocniri între coloniştii englezi şi francezi. unii au ajuns în Angilda. în dauna posesiunilor franceze. cu mult mai grea deoît precedenta. aşi pierdu viaţa cu i. în fruntea unui detaşament ide itnupe alle metropolei. se desfăşurau. dar momentan nereuşită. Un detaşament al coloniştilor englezi. englezii lUteriră o altă înfrînigere. înşişi istorii M englezi şi americani condamnă unanim şi cu severitate inuman 3. < . în 1755. i . ei fiind dornici să se extindă spre apus. in noiembrie 1755 surveni ordinul guvernului englez de captură a tuturor vaselor franceze. Chiar în timpul cînd aveau loc lucrările Congresului de la Albany. 39—41. incidentele reîncepură. comandat de George Washington. franceze. Penmsylvania îşi Virginia. în vederea pregătirii acestei expansiuni. alimentau aceste incidente. prin oare a încăput. Flota engleză captură vase franceze ipe coasta Newfoundl. aproape de Fortul Duquesne. la Congresul de la Albany. avu loc.i ocazie 2.! Iul Braddock. prima încercare de federalizare a lor. cu vădite intenţii provocatoare «lin ■pointea Anigliei şi a coloniilor sale.Coloniştii englezi de ipe coasta Atlanticului. în valea fluviului Ohio. Acadienii au fost transportaţi în cele 13 colonii de pe coasta Atlanticului . pp ■ p' -II I Oipi o a kidt '0—31. încurajată şi ide Anglia.i nel . trimis în sprijinul coloniştilor. pp Ikidtm. Un atac fu declanşat de coloniştii din Noua Scoţie asupra Acadiei de vest. ocupînd-o şi ailuingînd în masă pe coloniştii francezi de aci. din cauza precumpănirii sentimentelor iparticulariiste şi a intereselor locale în rîndurile a numeroşi delegaţi la congres *. războiul colonial purtat de Anglia Şi Franţa iplînă flin 1763. unmat de un ultimatum M u i . urm . A fost cea mai mare dispersiune forţată de populaţie europeană în istoria Lumii Noi.ind-ului. aproape în aceleaşi locuri. La uin an după i apitularea lui Washington. a fost obligat să capii u l i / c iîn primele zile ale lunii iulie. iar o mică pamte au irauşit să se repatrieze în Franţa. a întăririi coloniilor pentru lupta cu francezii. în iunie 1754. din Noua Anglie. ceea ce duse la ruperea relaţiilor diplomatice între r e l e două ţări. neoficial.

p. 5 Ibidem. pp. şi de vasele capturate şi reechipate în serviciul marinei engleze. guvornatoruil generali francez 5. Dar anul 1759 le aduse cele mai mari succese. op. op. englezii cuceriră Louisbourg şi Fort-Duquesne. VII. cit. 4 M u r e t.. G i p s o n. Trebuie s. William Pitt-senior. acestuia din urmă schimbîndu-i numele în Pittsburgh 4. înoît între 1758 şi 1761 flota de război britanică fi-a sporit efectivele de la 136 la 350 de vase 3. cit. 0 parte de contribuţie la succesele Angliei a avut şi energia extraordinară a marelui lider whig. la sfîrşitul căruia. Cf. pp. respins. pp. cit. 2 3 1 83 . de pildă. p p . la 18 septembrie 1759. G i p s o n. capitala Noii Franţe. 416—425. efortul construcţiilor rămîne însemnat . primul ministru din acest timp. în lupta decisivă de pe „Colinele lui Abraham". Armata şi flota engleză de sub conducerea generalului Wolfe cuceriră. 1754—1755. Tot în aceşti ani. Z i c h e n . op.. 506—507. oraşul Quebec. cucerirea unui mare imperiu colonial şi înfrângerea Franţei. 519. p. pentru cuc In tras la răspundere. o. In istoriografia britanică numele lui este asociat cu victoriile care pun bazele „marelui imperiu". op. pp. p.. cit. 5 1 4 . op. început sub auspicii destul de sumbre — în mai 1756 en glezii pierdură insula Minorca.. condamnat şi executat amiralul Byng — i boiul intră lîntr-o fază favorabilă Angliei cu începere din 1758. CHBE. după cea a lui Ktltey. L 1 o y d. Conştiente de cartea pe care o jucau — consolidarea domi naţiei mărilor. a doua încercare <!'■ explorare a interiorului Canadei centrale. 464-^466. desfăşurate într-un asemenea ritm. 35. pentru Coimpania Golfului Hudson. şi de declararea oficiali » ştirii de război. 3 -4. < l i n 1690—1692 2.. Totuşi. 115—117 şi urm.i te | n ! i lesuna. cit. în 1758..francez. Anchany I [endl v fScu. VIII. VI. şi Montcalm. Mu r e t . op. între mijlocul anului 1758 şi începutul celui următor au fost lansate 40 de vase noi. El este ilustrat mai cu seamă de construcţiile navale. ultimul concurent redutabil din această perioadă — clasele dominante engleze au făcut un efort financiar excepţional pentru a obţine victoria. cit. op. V)'> . din Mediterană. într-o scrisoare către Pitt. după un asediu memorabil.. G i r i u d. cit. la 10 ianuarie 1756 *. î" aceste c i l r c . îşi pierdură viaţa şi Wolfe. cineva îl numea „The greatest year England ever saw" (Cel mai măreţ an pe care Anglia 1-a văzut vreodată).

' M II r c t. i IIulor interne. . ■ i d v 11 >l e s. op. c it. p. formată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea în centrul şi vestul poniimsiiiilei indiene. firmat posesiunea acestor cuceriri.i lui Ain. //"■ Ituttlc of Plassey. 1911. 96—126. Tratatul de pace de la Paris. ipriviilegiiull rămase fără valoare (practică. IX. I ii 1717. op. I . G i p s o n. în martie 1763. la 8 septembrie 1760. 1 I li IU'.:. [ntperiul Marilor Moguli se : Ima.. cit-. 524. . Aproape un an mai tîrziu. | M . 21.in|'. I.au durat ipîmă în septembrie 1764 *. stăpînirea în India n-a înregistrat modificări teritoriale. semnat la 10 februarie 1763. VI. care . p. care sporeau considerabil suprafaţa domeniului colonial britanic în America de Nord s. Din cauza slabei autorităţi a puterii centrale 6. H4. 144. i a . op. viitorul renumit explorator al Oceaniei l.b (1707). terminând în scurtă vreme ocuparea posesiunilor continentale franceze din Canada îşi valea Ohio 2. cit. pp. I T I I S h o r t t — Arthur G. şi James Cook.. Această confederaţie de triburi dezlănţui o răscoală Lerală contra ocupanţilor englezi. op . englezii cuceriră şi Montreal. ntc . Ottawa. p. Eu fu Î M I M I I I . în Bengal5. aimeninţînd mai ' CHBE. ca timonier. P P . Un ultim protest împotriva noii situaţii veni din partea marii confederaţii de triburi indiene din valea superioară a fluviului Sf./<. 597. M a g h i d o v i c i . Doughty. Documents conctrnant l'histoire constitutionnelle du Canada.Pe o fregată idim filată care asedia Quebac^ul se afla.. 69. Compania Indiilor dbţinu din partea Marelui Mode la Delhi un privilegiu comercial care o scutea de plata v . p. p . pradi anarhiei feudali M II ' i < ■ i . împotriva puternicei uniuni de principate a maraţilor. I . Ea a căutat să se alieze cu aceştia. închegată sub conducerea viteazului şef Pontiac. uniiune ostila carrapanaei.. 1 Dttpl " " >. 1759)—1791. Laurenţiu. ' A .. le-a con-.. după iluipte grele. începutul cuceririi interiorului Indiei Timp de trei decenii după tratatul de la Utrecht. 638—639. pînă cînd campania nu a dus tratative în acest sens şi cu feudalii hinduşi din Bengali7.

Reînnoirea privilegiului. sau de a ob ţine. Ibidem. . 2 3 1 85 . prima fiind importatoare. fără a reuişi nici acum să-şi stabilească la Amoy şi Ningpo comptuarele pe care le dorea 3. prin transformai onomiei de circulaţie" care a caracterizat pînă atunci ac tivii ai e. cit. campania duse tratative cu China. în toată iprima jumătate a secolului al XVIII-lea. iar a idoua exportatoare. loc. 345.i Companiei Indiilor. ea a contribuit cu sprijinul său financiar la lichidarea scandalului izbucnit în unma falimentului fraudulos al Companiei Mării Sudului (1719) şi la redresarea ifinanciară a acesteia. dar aspru criticat pentru corupţia prin care se imenţinea la putere. unul dintre foarte abilii lideri whigi din această perioadă. în ciuda unor atacuri violente dezlănţuite cu această ocazie împotriva ei de opoziţia parlamentar. Rezul tatul era un flux accentuat de metal preţios din Anglia spre Asia. pp. Banii folosiţi de Walpole pen tru a-i cumpăra pe deputaţi şi a-şi asigura astifel majoritatea parlamentară necesară au provenit. din fondurile companiei. Se poate considera că ten dinţele a de a realiza cuceriri în interiorul Indiei au fost generate d« interesul de a-şi procura mărfuri prin contribuţie forţată. pp. deci Iară a mai fi nevoie să le plătească. interesaţi membri influenţi ai partidului whig 2. ou care făceau piraterii Privilegiul de monopol al companiei a fost reînnoit în 1730. The Foundmg of the Second tish Empire. iar în 1741—1742 Madi as ji (lalcutta. Maraţii aveau §i o fliotă. relaţiile comerciale idintre Anglia şi India au avut un caracter unilate ral. 62—63. de asemenea. stîrnind alanmă în cercurile financiare londoneze şi ata curi la adresa Companiei Indiilor. pe aceeaşi cale. 4 Ibidem.ales Bombay-ul. 140—141 . 344. mijloace băneşti care să fie folosite pentru achiziţia mărfurilor orientale. I. La fel. Harlow. Ibidem. între 1726 şi 1736. ca şi atacurile opoziţiei. în care erau. p. fără modificări.i. Cucerirea Indiei se integrează într-un efort de echilibrare a balanţei britanice de plăţi. compania şi le cîştigase datorită sprijinului financiar acordat de ea guvernării lui Robert Walpole (1721—1742). Ibidem. nu o dată. p. . întro economie ipriiu-zis „codani a Iii" 4. „ .

astfel că flota engleză putu reintra în posesiunea oraşului abia la 1 septembrie 1749 3./' op ai i' 200. de fapt. Dupleix. Guvernatorul posesiunilor acesteia din India. a fost. . pe motiv că termenii condicilor de răscumpărare a oraşului fuseseră stabiliţi fără consul( II . Dufpleix nu se (grăbi 'însă cu executarea acestei clauze a 'trasatului. unde se desfăşura laşa-muimitul război de succesiune la tronul Austriei (1740—1748). Dupleix refuză retrocedarea Madrasului. M I I i i i . pentru a adăuga astfel la veniturile comerciale pe acelea provenite din impozite l. ca o afacere particulară a Companiei [ndiilor. cel dintîi care a încercat să realizeze extinderea administraţiei sale în interior. / / • ■ / . în 1745. I . în anii următori. primind în schimb Madrasul. prin aceleaşi metode. 1 . oare s-au prelungit şi în intervalul de pace dintre Anglia >i Franţa (1748—1756). fondată în 1664. Ele erau alimentate şi de situaţia din Europa. De aci a pornit agravarea bruscă a relaţiilor anglo-franceze în India. Ostilităţile din Europa au dat ocazie lui Dupleix să ocupe oraşul Mulras. amesteeîndu-se în rivalităţile dintre principii indieni. aproape două decernii.uvernele Angliei şi Franţei la noi tratative. Compania engleză căută d i n răsputeri să-i contracareze acţiunile. în 1751—52. |i ISO. pentru dominaţia isupra acestei regiuni din sud-estul peninsulei indi. pentru a-1 restitui. I. (lonflictul pentru Carnaţie se ascuţi din nou.u est episod au început războaiele din Carnaţie. El determini v. Francezii cerură guvernatorului englez al companiei achitarea sumei de 420 000 de lire sterline. Deşi compania a achitat suma. înI" li Î6 decembrie 1754 prin aşa-zisul „tratat al lui Gode' I' i. ii . între cele două companii rivale au început ilupte care au durat.Aceleaşi tendinţe se profilează în activitatea Companiei franceze a Indiilor Orientale. în cadrul căruia cele două ţări se aflau în tabere opuse.i încheierea păcii de la Aachen (1748). Anglia restitui Franţei Louisbourg şi insula Cap Breton. în Canada. p. cu întreruperi. Dupleix duse o politică activă ide extindere a influenţei franceze în Deccan şi Carnaţie.

. In iulie 1754. 460. Robert Clive. VIII. iniinte cu mi secol şi jumltate. 453—454. iar în martie 1757 ocupă Chandernagor. aliat cu francezii. spre interior. 168— 171. de a colecţiona numeroase manuscrise indiene.. Guvernatorul francez Lally-Tolendal asedie Madrasul. op.heu" 1. op. p. p. Această bătălie a deschis englezilor stăpînirea Bengalului. cuceriră Pondichery. Izbucnirea războiului de şapte ani a (permis Companiei In diilor să-'şi realizeze ţelul eliminării influenţei franceze ţi al lărgirii teritoriale a posesiunilor sale. Aducîndu-le în Europa şi publicîndu-le. i .issini. nr. 450—451. a ■acestuia în India 2. în timpul acestor ani tulburi. de expansiune.. 301. 463. Franţa rechemă )pe Duipleix şi renunţă la [politica ai n v . A. 590. pp. cil. 227—228. ea abandonează ultima sa factoric din Sind. la începutul anului 1761. op. Nababul din Bengal. In ichimb. Compania lndiilor şi-a concentrat iot mai mult atenţia asupra expansiunii în Bengal şi sudul Indiei. pp. Cf. După numele delegatului principal francez. care s-a aflat între 1755 şi 1761 în India. cel mai important punct de sprijin al francezilor. în frunte cu Pitt-senior. el şi-a cîştigat un mare merit în dezvăluirea comorilor gîndirii şi literaturii vechi indiene. cit. Huttenback. R. Clive o recuceri în februarie 1757. The French Thrcu to Indii and British Rtlations with Sind. ocupă Calcutta în iunie 1756. posesiune franceză în delta Gangelui. ia sud de Madras 3. 1961. în 1755. el obţinu o mare şi nesperată victorie asupra trupelor franceze şi ale nababului din Bengal. E de reţinut că Francezul Anquctil-Duperron (1731—1805). La 23 iunie acelaşi an. Ei trecură la ofensivă şi. pp. dar fără succes (inoiemibrie 1758—februarie 1759).. .iu. care a âniseminat um succes pentru englezi. . la Plassey. 3 Edwardes. cit. Atitudinea conciliatoare a Franţei venea prea lîr/. op. Mu r e t . cit. cu începere din 1771. alegerile parlamentare din Anglia diduseră 1 ÎŞtig de cauză grupării agresiv-expansioniste a \partidului whig. ceea ce consolida situaţia englezilor şi în această parte. 2 1 87 . Centrul de -greutate al iluipteilor se deplasă din inou îm Carnaţie. dar şi unul din cei mai necinstiţi funcţionari superiori ai companiei — comandantul forţelor ei militare — şi-a cîştigat renumele de „cuceritor al Indiei". G i p s o n. unde începuse activitatea sa. Dupuis. zona vinarii fluviului Indus în Marea Arabiei.i gftlit ocazia. cel mai energic. în „EHR".

Gipson. Ea era acum stăpînă. 88 ... I i i i < li l n d. Paris.Ca şi în Canada. 1 . Făcîndu-i incapabili de împotrivire. 230. 293—294 . în timp ce lupta tuturor împotriva tuturor era în toi. pentru lumea anglo-saxonă" 3. i . Aceeaşi părere o împărtăşesc şi istoricii mai noi. 59—62. IX. „De acum înainte. de fapt. Bihar şi Orissa l. iiii cu cotropitorii.ită. Marx. O eră nouă se deschide. a i /Jilirobită de iafgairai. „Peuples et' civilis tion ■' «rol. voi ').. Ilistory of Freedam Mavcmcnt in India. p.„„. Speculînd împrejurarea că unii feudali indieni sprijiniseră pe francezi. cit. 1941. voi. Imper i u l britanic este constituit şi Londra e capitala sa. reducerea definitivă a posesiunilor Franţei la oîteva oraşe ide pe coastă şi mină liberă pentru Compania Indiilor Orientale pentru a se extinde în interior. I [Delhi. Atunci s-au pus bazele actualului Imperiu britanic în Orient 2. „Puterea sul ' i r i n . voi. 39 [Col.u. La fin de l'ancien regime et la revolutior. 9. partida era jucată. I i r I Indiilor Orientale. p. care le-a irosit forţele în lupte fratricide.a această victorie din India a contribuit şi dezbinarea dintre feudalii indieni.. britanicul năvăli în ţară şi avu posibilitatea să-i subjuge pe toţi" 5. pp.. Compania in i )/■< "-.i Marelui Mogul — scrie tot Marx zugrăvind această litate — a fost înfrîntă de viceregii săi. Rezultatele viitoar* ale st&ptmrii britanice în India. 1961 |. iîn ilupta ide la Fanipat4. încheierea războiului de şapte ani îşi tratatul de la Paris au însemnat sfîrşitul oricăror veleităţi de expansiune franceză în India. confedera1.. sau mînîndu-i pe drumul pai n. ' In delta Gangelui şi la vest de aceasta. XII].9. în Opere. La începutul anului 1761. op. p. I' 1. 207 . i r I Mirj. pe toată coasta apuseană a golfului Bengal. instituind controlul ei chiar asupra Marelui Mogul. care în 1758—1759 obţinuse mari victorii în nordul [ndiei. cit. „Evenimentele din timpul războiului de şapte ani — scrie Marx — au transformat Compania Indiilor Orientale dintr-c putere comercială într-una militară şi teritorială. i 1 i p p e S a g n a c.1 i iii. ' Dup ui s. Puterea rnaraţilor a fost înfrîntă de afgani şi. op. (//6J—775. Puterea viceregilor a fost înfrîntă de rnaraţi. compania a acaparat provinciile Bengal. . pp.

Pînă în august 1764. buni cunoscătorii ai limbii franceze. 95—99 . şi-a continuat exercitarea atribuţiilor.i pentru dministraţia britanică. CHBE. pp. 3 Ibidem. 2 G i r a u d. Canada rămase sub regimul administraţiei militare. ce Ie infirma pretenţiile ca legislaţia să se modeleze după vedenie şi interesele lor. recamandînd. W. care. Trois-Riieres şi Montreal. după cuceirea ei de către englezi. Aceasta nemulţumi pe cei dintîi emigranţi englezi. pp. 89 Shortt. 40—43. 1918. au procedat cu precauţii pentru susceptibilitatea canadienilor francezi faţă de introducerea legilor engleze -. cît şi lunmaşul său. op.. a ridicat o delicată problem. prin care s-au bazele regimului britanic în Canada. Din această cauză. însă de altă naţionalitate decîl gleză. Toronto.. 31—32. . 41 . 151. pp. vreo 400 de familii de comercianţi venite mai ales din coloniile Noii Anglii şi aşezate ila Quebec şi Montreal. manifestă un spirit e moderaţie faţă de coloniştii francezi. . Canada Guvernarea Canadei şi dezvoltarea sa interni. 1 K e n n e d y. P. din cauza numărului mic al noilor veniţi. Pentru întîia dată ea trebui.i izeze o colonie în care populaţia era formată în mare parte in emigranţi europeni. Proclamaţia regală din 7 octombrie 1763. op. p. 1759 —1915. asigurarea (libertăţii cultului romano-catolic *. împărţită iîm itred regiuni : Quebec. de pildă. Documents of the Canadian Constitution. VI. La fel şi instrucţiunile către iguvernatorii provinciilor. după desfiinţarea regimului militar.în fruntea dor fură numiţi ofiţeri aleşi cu grijă reputaţi ca persoane ou tact. cit. fiind designat ca guvernator civil. autorităţile britanice au fost obli gate să recurgă la metode mai suple de introducere a noilor egi şi instituţii.ajunse însă deocamdată la o fricţiune politică propriu-zisă.Organizarea şi dezvoltarea noilor colonii. în sensul acesta s-ia iremarcat îm mod deosebit guvernatorul provinciei Quebec.Doughty. p. M. Atît el. iar nu după ale zdrobitoarei majorităţi ale „noilor supuşi" — francocanadienii 3. Guy Canleton. Nu se . James Mimray. ale „vechilor supuşi". cit.

. guvernul englez opta făţiş pentru menajarea noilor suipuişi. 145. canadienii francezi — mai puţini de 100 000 — ar fi fost rqpede dizolvaţi în masa celor 1 500 000 de englezi de pe coasta Atlanticului.. Eil emise aşa-mumitul „Quebec Act". Labradorul. care de răpea posibilitatea expansiunii spre apus. franco-canadienii au ales. iar acum indignate şi mai mult de favoarea teritoriala aoordaită Ganadei 3. in * Iniinb..iţatl deja prin proclâmaţij regali din 7 octombrie 176T. i provim ia Quebei >M . Quebec Act .„Quebec Act" în 1774. Quebec Act a atenuat molt regretele canadienilor francezi şi i-a adus la mai bune sentimente faţă de Anglia. pe cea mai puţin rea : loialitatea fdţă de Anglia. s-au ferit de a-i leza interesele. i bona M 11i i . (pînă atenei dependent de Newifaundland (Terra Nova). de mai multă vreme nemulţumite de politica metropolei.un. VI.. Ale ei. din soluţiile ce le rămîneau. se inumea (pe lingă guvernator un consiliu de 17 pînă la 23 de membri dintre notabilii coloniei. p. in vi dine ce coloniştii francezi.a conurjibuit imiuilt tla precipitarea izbucnirii războiului de eliberare al celor 13 colonii engleze de pe coasta Atlanticului. fiu de asemenea itrecut sub administraţia Canadei 2. supuşi ai Angliei numai de cîţiva . î-n orice caz. se garanta libertatea cultului catolic şi.. întrucât lucrul pe care l-ar fi dorit cu adevărat — revenirea li Franţa nu se profila ca posibil. prin care se reintroducea [legislaţia civilă franceză.. la nord de afluentjull acestuia. Dimpotrivă. dar şi ale lor. Qhio l. în fine — prevederea cea mai efemeră — se confirma alipirea la Canada a teritoriului situat între Alleghany şi Mississippi. această alipire fusMe. sau. Dar fără entuziasm. rămîriînd sub stăpînirea Angliei — singură.. 1 i izbucnirea războiului între Anglia şi cele 13 colonii de oastă. 1 Oarecum provizoriu. s-a putut astfel vedea spectacolul ciudat al celor mai hi colonişti englezi luptînd împotriva patriei lor de origine. ki calitate de colonie separată — aveau şansa de a se păstra ca individualitate etnică.. //•'/. în ni dobândirii independenţei tuturor coloniilor din America de Nord.

Quebec Act.mu 1 proprietari. fie arendaşi — veniţi prezentau o structură compozită. Elementele filo-engleze din aceste colonii.1 < omportat. p. Această imigraţie masivă aprqpia dintr-o dată de echilibru raportul numeric dintre francezi şi englezi. nici revocat fără a indigna pe vechii colonişti francezi.1. S. p. în perioade de linişte. Independenţa dobândită de cele 13 colonii americane avu adînci consecinţe pentru viaţa internă a Canadei. din capul locului. de o structură so cială şi ocup. 46.. iar alţi vreo 20 000.U. H I V omogene — în majoritate proprietari funciari şi fermieri. CHBE. Statele Unite ale Americii. pe care Quebec Act îl confirmase Canadei. aspecte şi mai complexe. ( i u vernatorul Carleton declara : „iNu ai nimic de temut din partea lor. op. în valea superioară a fluviului Sf. a dobîndit teritoriul dintre marile lacuri. Marea lor majoritate provenea din Noua Anglie şi New York 2 . în Canada.. munţi Alleghany şi Iluviile Ohio şi Mississippi. Ea ri dica noi probleme în guvernarea coloniei. care nu s-a stins nici în /. l . revoluţionarii americani ocupări Montreail. dar a şi indispus uşor pe englezi. 191. straG i r a u d.i . pp.ilele noastre. Ibidem. se strămutară în masă în Canada. neacceptînd să trăiască în noua republică burgheză independentă. Vreo 35 000 de asemenea „loialişti" se aşezară în Noua Scoţie. In i u n i e an.1 franceză a şi satisfăcut. Anglia nu mai putea ignora revendicările acestei puternice minorităţi. 189. Laurenţiu şi pe ţărmul nordic al lacului Ontario. Prin pacea cu Anglia. 49 . dar eşuară în faţa Queibec-oiikiii. Se inaugura astfel chestiunea spinoasă a dua lităţii etnico lingvistice a Canadei. cit. nu mai putea fi aplicat fără a nemulţumi pe noii veniţi. care pornea de la realitatea anterioară. în clipe de nenorocire" 1. dai Imul cS . Neutra litatea foarte corectă observată cu acest prilej de popula 1. VI. ei trebuiră să evacueze definitiv întreaga Canada.A.nn K I . 2 1 91 . şi nimic de aşteptat.Războiul american de independenţi şi urmările sale pentru Canada în noiembrie 1775.. a zdrobitoarei majorităţi franceze a populaţiei. ultimii I u . aşa-numiţii „loialişti". după un asediu care a durat din decembrie 1775 pînă în mai 1776.ilături de francezii. ca ocupaţii.

nici de deosebirile confesionale.i. teoretic pe timp limitat. La 1787. atît prin (f avorizarea netă a uneia din ele.permitea guvernului englez să prevadă. . ■pire. p 147 ' Extcutivi in the Brkis. delimitate ipe cît posibil dupS .i. colonia Noua Scoţie. Noua stare de fapt.1 luctura locală a (populaţiei. primise un statut de autori nare incipientă. cu un guvernator şi consiliu numiţi.tiificare socială.boi cu francezii. spre a da isatisfaoţie loialiştilor nou veniţi. cit. dar forma curtea supremii de apel a coloniei. p. 47. pentru o durată oarecare ide timp. II m i mul. în Noua Scoţie s-a înfiinţai Iprimul episcopat anglican din America de Nord. oscilaţii de vederi politice.' în aceasta a constat esenţa politicii britanice în Canada după 1783. Ui. Iar aceasta se putea irealiza. Din 1758. Aceasta din urmă a devenit un corp tul de popular. în p l i n i. numai prin organizarea Canadei în mai multe 'colonii separate. Dar aleşii nu puteau fi decît (protestanţi2. I. şi o udunare legislativă aleasă. dar practic pe viaţă. In L784. că va fi foarte greu să rezolve problema guvernării Canadei. Consiliul nu avea el însuşi atribuţii executive. . printr-o legislaţie de compromis. L MDii d. cît şi printr-o soluţie mixtă.'. chiar ostile. Influenţa adunării era 'însă (puternic îngrădită de dreptul de veto al guvernatorului şi de caracterul oligarhic al consiliului. etnice îşi (religioase. t9i 447. întrucît dreptul de a alege nu era îngrădit ilc cens. al i . La toate acestea se adăuga şi apartenenţa for confesională protestantă 1. ivită în viaţa societăţii canadiene.ir ora niembru din oficiu în consiliul guverraatoruilui3.. pp. s-a lupă un model de organizare asemănător cu al Noii • II d( op. cea mai ameninţaţi de vecinătatea acestora. deoarece într-un timp scurt era imposibil să se aştepte o amalgamare şi o sudare suficientă a f ranco-canadienilor şi a englezilor.i AiI.— * W. EHR".unicului. Cheia problemei ise afla îin (încercarea ide a satisface în cît mai mare măsură susceptibilităţile şi interesele (tuturor gnupurilor 'sociale.i/. ţinînd seama şi de tradiţiile istorice diverse. compus din membri numiţi la recomandarea (Sa. ale celor două comunităţi. anul semnării păcii cu fostele sale colonii de pe i l i n început în această direcţie fusese făcut.

natarullui Canaidei . cit. a guver. op. 4 Primul a fost acelaşi Guy Carleton. p. 20. 50 . CHBE. 50. devenit Lord Dorchester. 519. op. G i r a u d. pe baza unui cens electoral de 40 ide şilingi venit anual la ţară îşi 5 isilingi. p. în aceeaşi situaţie era. pp. la oraş. op. 5 G i r a u d. 19 L. p. Reşedinţa guvernatorului general4 era la Quebec . ce împărţea teritoriul văii Sf. W. op. ş p. 5. Insula Cap Breton. prin dorinţa iguvernului ide a asigura fiecărei naţiuni „o mare majoritate îm partea sa.de Sus la Newark.mi luncţia de comandant militar britanic la Quebec şi Halifax. tatăl viitoarei regine Victoria. din 1769. II. către estuarul filwiulkii. avînd numai un viceguvemaşi un consiliu. 93 9 2 di f W L . 520. Canada de Jos păstra legile franceze. 1940. VI. rămase cu o administraţie aparte. t r t o n . p. cit. Pentru orgUUMni Coloniilor < 1111 estul Canadei. p.. St. op. cit. op. 445—446 şi G i r a u d. cit.A. Cf. deşi nu se poate aştepta trasarea unei linii de separaţie perfecte" 3. 9. la extremitatea nord-esticn . II. cit. nu o colonie cu instituţiile corespunzătoare şi permanente *. p. iar în cea de Sus s-a introdus legislaţia britanică 7. „Canada Act" în fine.... sau ereditari. G i r a u d. mai aproape de estuarul Sf. .3 cf.. rebotezată după 1784 Prinţul uard 1. CHBE. Newifoundland era deocamdată o simplă pescărie. p. CHBE. II. lîn 1791. Cambridge. 1 După du. 52 . oraş înfiinţat cu trei ani înainte de imigranţii din S. şi intuia în-:inată cu ea la apus. şi Canada de Jos. organizarea fu completată prin „Canada Act". Cf. Laurenţiu în două provincii : Canada de Sus. în cazul în care regeleliei ar fi creat şi din aceştia. în jurul lacului Ontario. Ambelor provincii li se acordară instituţiile politice de acum coniacrate. Z i e h c n..U. 1797 la York (azi Toronto). op. 20. 20 . împărţirea a fost motivată de Pittjunior.. p. care a îndeplinit în accţn . cit. I c de Kcnt. Z i e h e n. primul ministru al Angliei (din 1783). situata la apus de prima.« Scoţii. CHBE. Jean. II. 7 Ibidem.1 Noii Scoţii. 53—54. Laurenţiu. guvernator îşi consiliu numiţi6. adunare legislativă aleasă. pp. p. iar din. colonia Noul Brunswick. cit. 6 Membrii săi erau numiţi. 201.

în spiritul preconizat încă de pe atunci de liderul whig Fox : „Sînt convins — declara acesta — că singurul mijloc de a păstra. pp. simpatii pentru cauza revoluţionară. o precauţie oarecum exagerată. Totuşi. | .ii coloniilor americane. Catalioiismiull influent din Canada a contribuit la cultivarea unor sentimente ostile faţă de revoluţia franceză. este a le permite să se guverneze singure". 505—506. i administraţie. ai cărui autori revendicau anexarea Canadei de către | inînd seamă de împrejurările generale — revoluţia amerit .i şi cea franceză — am putea fi tentaţi a interpreta actul i instituţional din 1791 drept o manifestare de liberalism. . II | . comerciantul franco-canadian bughenoi l'ierre du Calvet întreţinuse o corespondenţă secretă « i i llcnjatnin Franklin. 41—43. izolat. o efii i c n i . decît o „liberalizare" a ei. / / . Se cunoaşte şi un imemoriu din martie 1805. i Parii.i 11. în realitate însă. cu avantaj pentru noi. Era. introdudîndii-1. coloniile îndepărtate. pentru asigurarea dominaţiei sale în colonie. su'lr/. I I i . rqprezeratate în ipecial de pătura comercială. iar în martie 1806 — pe temeiul unei ştiri false — pentru zdrobirea şi prinderea lui Napoleon la Austerlitz (? ?). P.„Canada Act" din 1791 n-a izvorît exclusiv din interesul şi abilitatea guvernului britanic în a găsi formula cea mai convenabilă. Cu sau fără voia . . i II II. . . Guvernanţii englezi au avut în vedere. actul menţionat a marcat totuşi o etapă spre 0 in. laică şi ateistă. I I I I I M ilor lui. 'ii ■ I I I I I D I I de l'Empire Bri- . . mai degrabă o consolidare a autorităţii. La Quebec se vor celebra tedeumuri pentru victoria navală engleză de la Abukir (1798).istaiu între elementele franceze mai itiadicade. încă în vremea războiului revoluţionar de independenţa' . i'MO. 20. hi ' | . . momentan. El ţinea seamă şi de atracţia pe care ar fi putut-o exercita asupra franco-canadienilor libertăţile acordate progresiv coloniilor sale de Franţa revaluţiianiară *. pp. actul din 1791 nu fondează încă un regim parlamentar în Canada. w . de altfel. II ni IIc Libertate internă în viaţa politică a Canadei 3.

o teorie a dezvoltării economiei Canadei. pp. urmate apoi de lemnul de construcţie. J o h n S. norduJ canadian. pp. Vînătoarea şi comerţul cu blănuri . ale lui Alexander Mackenzie. între 1770 şi 1772. de la golful Hudson da Pacific 2. 5—6. în fine. ' S t e w a r t W. Toronto. pp. cu cari' pi 1 lej e probabil să fi atins şi Marele Lac al Sclavilor '. detcope ritorul marelui fluviu care îi poartă numele. până la vărsarea lui în 'Oceanul îngheţat ide Nord.il XVIII-lea.altfel.. grînele şi. I d e m . p. Explorarea vestului şi nordului canadian is-a desfăşurat în contextul concurenţei dintre companiile 'pentru comerţul cu blănuri. 1821— 1869. 1956. M . 62—66. Essays in Canadian Ecoii- .. după caire ea ar fi trecut prin patru faze succesive. 70—71 et passim . The Fur l'rade in Cana/la. un agent al Comipaniei Golfului Iiudson. fiecare determinată de un produs de bază. 559—563. op. Innis a formulat. pp. 2 CHBE. pp. 95 I n n i s . a descoperit şi urmat cursul rîului Coppermine. nota 1. 399 . Pînă îm prima jumă tate a secolului al XlX-lea acest produs ar fi fost blănurile. loniuniiii. Ii i ti o v ic 1. de . pe i n s u l . Berkeley şi Los Angeles. mineralele.1 < lana'dei s-au făcut progrese îm explorarea ţinuturilor sale îincă aaounosoute. 149—151.. Compania de Nord-Vast. 1 Vancouver. VI. ilr 1111 grup de comercianţi de origine scoţiană. înfiinţată pe 1779. stabiliţi în Nootka ound. 1957.Noi explorări în nordul şi vcsiul canadian în perioada cristalizării noii organizări . p. în epoca noastră. toate aspectele dezvoltării econo■<>ciale şi politico-teritoriale ale Canadei. la sfîrşitul secolului . Toronto. al Marelui Lac al Urşilor şi primul care a traversat. şi încă în dublu sens.111 clctcnminat extinderea treptată a colonizării spre interior. în prima fază istorică a existenţei sale 3. Cea mu activă în comerţul cu blănuri a fost. de lîngă coasta canadiană a PaMacI n n i s . The Hudson'% Bay Company as an Imperial Factor. 3—17 et passim. nic History. 1934. Călătoi iei salle i-au urmat altele. 383—402 . cit. Samuel Hearne. Istoricul economist canadian Harold A. 431. r. op. nişte negustori englezi. W a l l a c e . prin influenţă. Printre membrii ei se număra şi Alexander în anul 1789. din Creai. G a l b r a i t h . cit. dintre care mai importante au Fosi cele dintre 1789—1793. Documents relating to the Nortb-West Company.

219—220. ■ . 695—697. „a mari ad mare" *.5% 5. cînd Spania a cedat. <lrvîYi dt uMxi i • i i t u l u i canadian. Cit. pînă la 60° latitudine nord. iar dividendele plătite de ea se stabiliră la 12. un agent-acfoizitor de blănuri al Companiei de Nord-Vest. care. la fel cum Liverpool s-a ridicat ipe comer ţul cu sclavi negri 6. pp. Mtghiadovic i. 413. care a descoperit cunsul superior al rîului Columbia. La sfîrşitul ostilităţilor. .: of the Pacific. între 1797 şi 1811. pp. . Asemenea călătorii în interese comerciale sau de explorare. voi. ed. Canada de sud-vest a fost explorată de David Thompson. precum şi aşezările izolate împinse către Extremul Nord şi ■Oceanul Pacific n-au avut o valoare politică imediată.i r x. a Ii-a. a fost cedată de proprietarii ei Companiei de Nord-Vest. 29—30.. cit. 9. Londra. ti I M . Compania Imlnlo.cificului. ■ i> n. I ii li mare pînă Ia nun". Cook and //>< < i/ 1""". în acelaşi an. 96 . Cifra sa de aifaceri însuma la 1772 între 2 şi 3 milioane de lire sterline anual. II. fură alungaţi . pp. îm timpul răzîboiullui anglo-american dintre 1812—1814. II ui i tarea considerabilă a posesiunilor teritoriale ale CornI i. La vărsarea acestuia în Pacific se afla factoria de blănuri americană Astoria 2. • D l ni •' n )■. 1948. ' . VI.de autorităţile spaniole. QritnttU. / / / ( / . op. promiţînd /plata unor reparaţii şi recunoscând drepturile comercianţilor englezi în acea regiune *. ea a fost însă restituită americanilor 3. p. Op. au adus după isine o consolidare economică a acesteia. Wil li am s on. Conflictul diplomatic la care acest incident a dat loc s-a aplanat (in anul următor. 1 i HBE. care pretindeau suveranitatea asupra ţărmului vestic al America. flota ei totaliza 61 680 de tone. p. James A.. Acţiunile sale au crescut la 263 de lire sterline bucata. Guvernarea Indiei Evenimentele din India în timpul războiului de şaipte ani. în Opere.. 34.i II ici Indiilor. Dar ele au marcat începutul constituirii marii Canade de mai tîrziu. Pe prosperitatea Companiei Indiilor s-a clădit puterea financiară a City-ului londonez.

. 110.it iniiliix . p.. op. au stat ■ in.. p. 157—158. dupâ expresia lui Mane.. fiul mai mic al lui Robert unul ministru dintre anii 1721—1742. în urma ultim..i s t ă prosperitate stîrnea acum. pusese mina compania. de „pe ricolul" nuli u l i i inui imperiu aşa de întins 2 .* .li avea deci mină liberă. .. p.i u l i . 9.inr.i ■ interesate. independent de coroana. . angajîndu-se. In In. 400 000 de lire sterline. CHBE. i ■: cuceriri" 1. întorşi în Anglia şi sfidînd înalta ■ ' cu ostentaţia luxului lor. i a c..uvernul englez. prelungit apoi (pînă în 1772 5 .1 posesiunile teritoriale ale companie rl cucerite in iiuiorul flotei şi al armatei britanice şi că n'h supus hi nu poate deţine..i r 1 i literat (1717—1797). şi olandezi. Ai rl. II lui Edmund Burke (1728—1797). Se auziră şi critici Li adresa metodelor necinstite de exploatare şi îm bogăţire în I I K I M . Posesiunile comiiului <-lc şapte ani. Primele sale ■ a teritoriilor cucerite au fost un .. în 1767.. A fost un aran! Joi ani. Compan at faza incipientă a crizei raporturilor i II. pp.. Compania Indiilor Orientale. în tendinţa de a «organiza guvernarea Indiei pentru a împărţi cu compania exploatarea ţării.. cit. cit. iar nu compasiunea peni i . 174 . 110. pentru a evita i ui puţi r i i li I l. IV. în «delicateţea» cu care-1 cîştigăm" *. Mari. în seten noastră de . uzîndu i d pe căi necinstite. p.. ranitiitHI asupra vreunui teritoriu. op. .. scriitor mti alej pentru implacabila sa duşmănie faţă S a |ţ n « c. aveau cam 30 de mi1. cit. {începură a vorbi de „dificultăţile".. B h e r l a n d. „Se arăt. i poporului indian.p e care parlamentul englez le-a tentai în anii următori unor înalţi funcţionari ai companiei. in ■ Iu „miniştrilor concurenţi îşi a naţiunii concurente"..ice Walpole s spunea : „Sîntem spanioli. I lor. . 97 i"i i. 184. Guvernul englez şi politicienii influenţi.. nici simţămîntul justiţiei. : istă atmosferă contribuia şi comportarea funcţionari îmbogăţiţi ai companiei. op. în Opere. voi.itive în afacerile sale... Miniştrii şi poporul din vroi no fţi cereau partea lor din «minunatele comori» pe după ■ • se credea pe atunci.

iu . 110. l'în. op.i Formali a Marelui Mogul de la Delhi asupra Indiei. ipercepînid şi administrînd veniturile fiscului. însuşi Clive a recunoscut că scopull central a)l sistemului era mascarea suveranităţii companiei 3. Sapnac. din care achitau cheltuielile publice. „respectîndu-i" drepturile şi „apărîndu-i-le". Organele administrative ale feudalilor indieni ipăstrau în competenţa lor justiţia criminală şi finanţele. fu depus şi înlocuit. Lon . şi sumele datorate suveranului forimal — Marele Mogull de ila Delihi 4. La o împărţire a ei între organele feudale indiene i l e companiei. 98 1959. dar ulterior a comis personal mari abuzuri. dat fiind numărul redus de cadre ad-11 istrative de care dispunea compania. guvernator şi comandant general în Bengal fu numit Robert Clive. sub rezerva uperii marilor feudali indieni. cucerimdu-i domeniul şi o jparte din India nordică 2. 1 2 3 ' E de reţinut acest artificiu abil al colonialismului englez în India.M atacară şi pe acesta (1764). a împărţirii rezultatelor excitării poporului într-o proporţie care să-i satisfacă şi pe aceştia. faţă de feudalii locali.exemplu teribil ide speculă şi jaf. I. La protestele sale. Deoarece nababul din Aud * îl sprijinea. Era şi necesară. Clive a recurs în aceste teritorii la sistemul unei duble adiţii. trupele cocrapaindei . Anglia a recunoscut suveranii. A obligat pe nababul din Bengal să plătească mari subsidii pentru întreţinerea trupelor companiei. cit. inclusiv obligaţiile impuse de companie. Principat indian» la nord de cursul mijlociu al Gangelui. El a înlăturat la început unele nereguli fiscale ale administraţiei. p. De asemenea.i la 1827. The English Utilitarians and India. E r i c S c o k e s . Bihar şi Orissa. în numele acestuia. în raport eu întindeşi marele număr al populaţiei domeniului său. a renunţat la cele mai recente cuceriri (Aud) şi a limitat dominaţia engleză la Bengal.. p. considerînd necesară concentrarea forţelor companiei împotriva unui eventual pericol din ipartea i i\\lor. compania prctinzînd cS ar exercita în terito riile cucerite numai administrarea lor. Clive In 1765. Metoda se dovedea comodă. I-a dictat acceptarea unor taxe vaimale minime.

. cit. reproşîndu-i-se îndeosebi faptul n-a căutat să instaureze suveranitatea engleză deplină în D toriile recent ocupate.i'l Nehru — ila revoluţia industrială din Anglia3. în frunte cu guvernatorul general.mai deşănţate.i u ividie. Plecarea lui Clive a fost semnalul dezlănţuirii jafului şi upţiei celei . | rl uirea Bengalului şi foametea din 1770 au contribuit — spune | iu. în ciuda evidenţelor. 99 . Bucureşti. S a gn a c. M I 2 Sagriac. op. Bucureşti. p. compania. pe măsura consolidării i. Clive se retrase din postul său. iu. Clive s-a sinucis. cit. întors în Anglia. 1962. ral. Al>ii "I i i ' si iiufaloase. a contribuit la izbucnirea foametei îngrozitoare din Bengal.Agenţii companiei exercitau controlul asupra tezaurului fiecărui stătuleţ indian în iparte —de fapt. a oamenilor de stat eni formidabilele afaceri ale companiei. de fapt. 1956.1 Marx. compania iplătea nababului din Bengal şi Marelui Mogul o sumă anuală fixă *. i. 4 ' Fi puterii i. Pentru a-şi asigura rulajul acestui mecanism mixi de exploatare şi administrare. în cursul căreia a pierit o treime din populaţie. Nababul din Bcni. i l i . A fost însă reabilitat. Metodele lui Clive au fost socotite de conducerea comp ca moderate şi insuficiente. "Jawaharîal Nehru. cit. deprimat şi simlimlu-sc totuşi compromis. în 1773. cînd ancheta împotriva s a şi-a încheiat constatările cu aprecierea că „a adus mari şi meritorii servicii ţării" şi că „deşi a luat bani. au redeschis retie . op. loc. în 1769—1770.ipii. op. Specula cu orez făcută de funcţionarii companiei. agenţi (fisca/li englezi suprave-'pozitelor şi revizuirea quinquenală a veni-în vederea irecailcuilării impozitului4. la cursul de la mijii llui ii XIX-lcn . i i l. Anexarea Audului. p. haosul şi foametea din Bengal. el a fost atacat violent bogăţiile acumulate. în Optrt. semnalată deja. 475 şi nota . i bruarie 1767. cit. ' Politici. 112..ir peste 3 am npăratul" de la Delhi 26 l«khl I Itkti 100000 'iOOOO de lire sterline. n-a făcut nimic ce să poată păta integritatea sa personaJă" (?) 2.. p.. du lii.. Descoperirea Indiei. i S a g n a c. _ Un an mai tîrziu.il primea iniţial 93 lakhs de M. al principelui său — şi justiţia civilă. ■>>|uiiiia insistă progresiv pentru întărirea controlului ei Din 1772.

Era obligat să prezinte.. p . ceea ce ar contribui şi la realizarea situaţiei fi nanţelor engleze l. II . în engleză. mascată adesea. Legea din 1773 urmare a acestei noi campanii. Harlow. cum erau numiţi înalţii funcţionari englezi din Bengal. 43 . El era ales de consiliul ionarilor. 100 oc. la cerere. putînd fi destituiţi înainte de termen numai de către rege.lupta opoziţiei parlamentare împotriva ei. compania a acceptat condiţiile actului din 1773. The B rit i sh Et np t re. Legea amintită reprezenta. M'U ( nnsiliul directorilor. ' CHBE. în fond. 1 compromisului a constituit-o renunţarea vistieriei !a contribuţia anuală vărsată de companie şi acordarea larea acesteia a unui împrumut de 1 400 000 de lire ster-cu dobîndă de 4°/o. precum şi ipe cei patru membri ai consiliului său. noua cartă acordată de parlament Companiei Indiilor. Nu mirea era ipe cinci ani.sub fraze umanitare. . organul executiv suprem al compa nii i Ins la cel mult şase membri. „Regulating Act") din 1773. Ea dădea pentru întîia dată parlamentului dreptul de a numi ipe guvernatorul general al posesiunilor companiei în India. contrar cartei sale. cit. Pitt-senior declara că : „inimile şi bunele sentimente ale poporului din Bengal sînt Angliei de mai mare valoare decît toate profiturile unor monopoluri ruinătoare şi odioase" . I I . Prin această lege a început pro: i controlului de stat în treburile companiei. miniştrilor reită corespondenţa sa civilă şi militară. şi că singurul mijloc adecvat pentru a îndrepta lucrurile ar fi să se ia o parte din veniturile teritoriale încasate de Compania Indiilor. E denunţată zgomotos „domnia nababilor". s-a ajuns la un comproi „Legea cu privire la o mai bună administrare a airilor Companiei Indiilor Orientale" (pe scurt. în schimb. la propunerea consiliului directorilor com paniei. nţînid la unele atribute ale suveranităţii sale. valabilă pînă la 1 mar tie 1814.

Tot atunci s-a confirmat împărţirea administrativ. loc. iar în 1780 llababad şi Gwalior 3 . întrucât în acel moment (regele George al III-.. 101 . 3 Ibidem. p. instaurase un guvenn personal.lea. la răsărit de Bombay. Whigii invocau faptul că originalul cartei companiei nu se feră decît la drepturi comerciale şi de loc ila direţpturi de stă_ înire teritorială : în consecinţă. „India Bill" (1784) îm timpul 'războiului de independenţă aii coloniilor ameri cane. Pondichery şi Chanderîagor (care mai fuseseră cucerite în timpul războiului de şapte ii.i dras — guvernatorul din Bengal. Din considerente politice. cit.i si uni lor indiene în trei prezidenţii — Bengal. 12. ia care Franţa şi Spania au participat împotriva Angliei. deci cu autoritate şi asupra celorlalte două prezidenţii. fie şi cu modificările aduse. un stat din 1 Karl Marx. în 1778. upania lud iilor a ocupat.Consiliul acţionarilor — echivalentul unui parlament al acestui „stat în stat" care devenise format într-un organ oligarhic.11<I■ ■ i Mi. MI Iu nul din Maisuir. p. 351. Bill-ul cu privire la India.. op. 114. 4 Un emisar francez e trimis în acest scop la Poona. numiţi şi ei de coroană *. partidul whig a combătut această lege. în 1777. dar re icheiarea păicii din 1763). 114. Interesele angajate în elaborarea actului din partea ambelor părţi vizate direct — stat şi companie — erau mult prea puternice pentru a ţine seama de aitare obiecţii formale. ou reşedinţa la i fiind ridicat la rangul de guvernator general. voi. cit. Francezii încercară să se alieze cu airaţii4 şi ou 1 1.n temeiul noii legi. 2 S a g n a c. Bomb. p. cu sprijinul unei păirţi a torylor. Ibidem. în Opere. op. a fost numit Warren Hastings. era aelegală 2. î. format dintr-un judecător principal ţi trei j u decători adjuncţi. prin acei puteau participa cu drept de vot deliberaţi\ nu de acţiuni în valoare de ceLpuţin 1 000 de lire sn La Calcutta s-a înfiinţat un tribunal suprem blemele Indiei. întîiul guvernator general. cit. 527 şi nota 400 . S a g n a c. p. (prelungirea cartei.

Deşi erau ite exitorcăriile săvfrşite de ea în Imdia şi profiturile ac. com pania ire încheie pace cu principii indieni. op. I. p. ti D upu i l. liderul aripii mai înaintate a partidullui whig. p r i n i n t e r me d i u l a ş a p t e c o m i sari l u m i n i de acesta. Hastings a reuşit 'însă să încheie un tratat separat cu maraţii răsculaţi. Lirmişiil Iui Maider Aii 2 . F a p t u l a i n d i g n a t p e m u l ţ i p a r l a m e n ta r i fi le-a prilejuit reluarea criticilor la adresa companiei. în mai 1784. 106. Votat de Camera Comunelor. în ailianţă ou unii principi indieni. < H A.M.-în 1783. Haider Aii a murit în 1782. 136 —137. din 1783. O escadră condusă de vestitul amiral Suffren apăru pe coastele Indiei. preco niza. punerea administraţiei Indiei sub controlul com p l e t a l p a r l a m e n t u l u i e n g l e z . ea a renunţat cu oarecare uşurinţă Ia exploatarea succeselor obţinute lî<n alianţă cu indienii şi la încercarea de a-şi restabili influenţa anterioară *.. negociat iou Tippu Sahib. astfel ca prin tratatul de pace de la Versailles. Cel. al lui Fox. Tht Fotindini <>/ tbe Second British Empire.1 râdeze portul Neigapatam. în i suidul Indiei. totuşi compania soilicită din nou parlamentului H O a j u t o r f i n a n c i a r. 392 .pentru a sprijini luptele duse de garnizoanele franceze de sub auftoritatea guvernatorului Bussy. După încetarea ostilităţilor anglo-franceze (1783). 209—210. pp. proi e c t ul ! fu re spins de Camera Lorzilor. . desfiinţîndu-se consiliul directorilor şi coiiNilm! a* in marilor companiei. după un nou război cu Olanda. . prin tratatul ae la ^ l e (ân martie 1784). . şi să-i l i be rt a t e a n av ig aţ ie i î n a pe le J nd ii lo r O ri en ta /l e o la nle acestea nu puteau ascunde racilele administrării Indici. cit. -Din nou s-au pus în discuţi e planuri pentru o reformă imai profundă a sistemului de organizare a acestor icolonii. 370. la îndemnul /direct 1 1 11 i T I o n . neasanate nici după aplicarea (legii din 1773. Anii 1780—1781 au marcat cea mai gravă criza prin care a trecut dominaţia engleza în India. Mai multe guverne di n ti mpul a şa -z isului regim personal al lui George al III-lea (pî nă l a 1782) propuseră diverse proiecte ide reformă. 144. în primele decenii după cucerire.sudul Indiei. In Franţa nu se aveau ştiri precise despre situaţia din India. Anglia o oW.xrilor săi. voi. pp.

op. în Opere. „India BilJ" lăsa neatinsă structura organizării comp») dar consilii-uil directorilor trecea îin subordonarea unui consiliu de control format din şase tnemibri : un secretar de stat. Respingerea proiectului a servit i u n răsturnarea cabinetului Fox şi venirea la putere > \ lor tineri". ca problemă de stat.. a restabili şi respecta cu stricteţe rarturilc constituţionale dintre puterile separate ale statului. cancelarul eşichierului şi patru „consilieri privaţi".imperiu colonial. Eira unul din „sloganurile" cabinetului iu : a combaţi iiipţia. 1 K a r 1 Marx. Declarând că India formează „obiectul celei mai în consideraţii din partea guvernului" 2. Legea lui Pitt din 1784 a pus. afectând a o con-iera de natură şi de competenţă judiciară.al lui George al III-lea. acuzat de grave nereguli în administrarea J.ător proces Iui Warren Ha/stings.. ceea ce a constituit pentru el un rn succes personal. 235. problema Indiei. cit. cit. în mod destul de hotărît. 417. 103 . 2 CHBE.nI'111 . 158 . p. de fapt. voi. prin urmare. op. ca prim i (în decembrie 1783) ». „regele imbecil" i mm îl numeşte Marx. Consiliud de control avea dreptul să verifice „toate actele. IV. ca paravan celui dintîi. cu toată opoziţia whigilor. fostu/l guveritor-general.i'. S a g n a c. 9. n u . loc c i t . Pitt propuse treacă prin ambele camere. Pierzînd coloniile americane. 5. cit. William Pkt-junior. . Anglia acordă mai mare atenţie Indiei. p. operaţiile şi afacerile care într-o măsură sau alta . voind să-şi creeze în altă parte ni nun. Ultima servea. Hastings a executat rajahul Nand Kumar. 418... CHBE. „ I n BilI-ul" din 1784. al împărţirii puterii între statul englez şi Compania Indiilor. „India Bill" e un indicativ al cestei tendinţe. numiţi de rege. II.privesc administraţia civilă şi militară a teritoriilor şi posesiunilor Companiei Indiilor Orientale. s-a iniin i. 4 Spre a cita numai un singur exemplu : în 1775..s-a amestecat" . p.. precum şi veniturile adiuse de ele" 3. Compania Indiilor Orientale. cu liderul ei. 3 K a r l Marx. Pe fondul pasiunilor suscitate de dezbaterea legii. op. deci oepermiţîncl lesteoul au/verji'Uilui. p. care îndrăznise să se plîngă împotriva abuzur sale.în iproblemă. S a g n a c. Ea a istituit sistemul dualităţii.

Select Documents. Misiunea Macartney. ' ( HBE. Absolvit de învinuiri. La politique coloniale. 1774—1834. Cochinchina (1779).I o « M . în intervalul dintre tratatul de la Ucrecht îşi izbucnirea războaielor ou Franţa revoluţionară. op. pp. spaţiul asiatic a reţinut destul de puţin interesul comercianţilor şi colonialiştilor britanici. în sud-estul GoJifului Bengali. să fie înmormântat Ia Westminster.Avmd sprijinul personal aii regelui. Cf. l u a I. pp. La Londra a luat fiinţă o „Societate asiatică". princi^pajluil răspunzător de foametea din Bengali. 14. obţinută la 1784. tentativele de stabilire în Borneo (1760—1765). Oxford. p. tom CCXXVI. fu întemeiat comptuarul de la Penang. Hastings. achitarea deplină. CHBE. tri-i în 1792—1793 la Pekin spre a negocia aprobarea cortului englez în China. 1 Brunschwig. ' V j n c e n t H a r 1 o w — F r e d e r i c k M a d d e n.lea Mi'Itanuilui Jocall 2. cit. H a r. în 1786. 445 . fără succes. obţinând în cele din urmă. op. p. S-au repetat. 15 si 19 . şi H a r 1 o w. încercări de lărgire a expansiunii în Asia şi Africa în afara Indiei. Rămâne totuşi de notat fajptul că în 1784.■„ op. Ii W i . ceea ce 1-a costat însă cheltuirea a aproape întregii averi strîmse de el în India. trădîmd preocuparea orescîndă a anumitor cercuri pentru problemele Orientului 4. 1953. pe care s-a construit edificiul puterii mondiale engleze. 73—80. British Co-'rvclopments. an. desigur în primul rînd sub impresia dezbaterii legii Indiei.. II. "A History of Malaya. în 1792 fură ocupate'insulele Anda-ne. cit. Aceste eşecuri au fost compensate însă prin libertatea comerţului în Indiile olandeze. pe ţărmul vestic al peninsulei Malaoca. „Cheltuieli de judecată". la 1795. Hastings a tărăgănat procesul deschis în 1788 în faţa Camerei Lorzilor. 48—52.i t r a (la Padang)1. p. p. 104 -77. f.... . se întoarse fără a fi dobândit vreun rezultat3. Celebes un. cu permi. Kennedy. 443. Vezi 102. în „Revue Historique". 1962..i d 'I t n. I.. Unul din ultimii „eroi" ai acumulării primitive a capitalului. constând mai ales în oferte de mită. cit. Londra. I I . în galeria „marilor oameni" ai Angliei. nici uin motiv „legal" nu s-a opus faptului ca la moartea sa (în 1818). 85 (1961).

îmtîiul transport de colonişti. şi reorganizînd-o. I. debarcat în mai I se compunea din 340 de foşti sclavi megri şi vreo 60 ii albe. Sierra Leone fu recunoscută. în 1791 s-a întemeiat prima aşezare ipropriu-zisă.i Willi. Louis şi Gorea — posesiunii Franceze4. 214—215 . ca de pikl. zguduită în 1796 şi 1800 de revolte. 31—32. Lfl « fu cumpărată de Compania golfului St. 187. pp. George. 105 . pînă la 1790. Compania . de altfel repede şi brutal suprimate. La încheierea păcii restituiră 1 Om politic (1759—1833). Din 1792. prin subscripţii. op. 2 Fyfe. H a r d y. cunoscut prin lupta sa consecventă pentru abolim n Itvâiului. pp. Din 1660. oficial. sub numele de Compania Sierra Leone. printre aii sista una şi în Sierra Leone. Aproape distrusă în 1794 de un raid francez. în iulie 1791. cit. ale coloniştilor împotriva exploatării din partea Companiei. iregistrează vreun progres spectaculos. op. cit.. după ce. la început portugheză. la care Compania regali africană renunţă în 1728. în favoarea unor negustori privaţi. dqportate pentru diverse delicte. acordând companiei o cartă. 133.Nici în Africa expansiunea englr. pp. 20—27. formată tot din sclavi eliberaţi 2. cît şi a transportului următor. în cuprinsul ei fuseseră colonizaţi încă vreo 1 800 de negri din Jamaica — aişa-zişii marooni — deportaţi ca pedeapsă pentru o răscoală 3. op. cit. care îngădui a se pune bazele urnei colonii durabile. op. Parlamentul se asocie atunci iniţiativei private. cit. fusese cucerită de francezi la 1677. apoi olandeză (de prin 1626).. 4 Ultima.. reşedinţa noii colonii deveni oraşul Freetown (oraşul liber). două tratate de concesiune ou şefii tribul locale. drept colonie separată şi transformata ila 1807 î:n colonie a coroanei. moartea 'sau risipirea atsît a primilor colonişti.1 înch în 1787—1788. Tot pe coasta de apus a Africii (în Senegal). ou cîţiva ani înainte. englezii ocupaseră în 1758 St. un capital mai însemnat (circa 240 000 de lire steîiline). Climatul. p. fondaţi de un grup de iliberali-fiîantropi englezi. adversari ai sclavajului. 3 Sik. Garanţia parlamentului atrase. Mail li lui Pitt-junior. G i g 1 i o.. în vremea războiului de şapte ani. insuficienţa mijloacelor de subzistenţă asigurate iniţial de companie şi tilitatea unora din şefii de triburi din împrejurimi au pricinuit. din 1788. la 1800.un Wiilberforce 1. întemeiat de iun mou transport de 1 131 de foşti sclavi.

o ilungă călătorie în Etiopia. care la 1807 vor deveni şi ele o colonie a coroanei. 1964. n i . op. Cartea publicată de el mult timp după întoarcere. între 1768 şi 1772. M a g h i d o v i c i. precum şi interese pur ştiinţifice. în schimb aceasta renunţă la orice pretenţii asupra posesiunilor engleze din Gambia. p.. Sahara and the Wftttrn 'H61. printre altele abolirea sclavajului. ■ I .Gorea. cit.i 11 < ■ ! I Jesigur nu întâmplător. cit. cedînidu-1 definitiv Franţei în 1783. ■ I <> v i e i . iar în 1779 pierdură şi St. <>/>. pătrunzînd 'în interiorul continentului vreo 1 000 de kilometri2. din însărcinarea guvernului englez. Louis. 1—2. pp 1 M » g h i d o v i c f . Ea s-a bucurat repede ide notorietate europr.. Britain. 7Q(< . p. El a descoperit izvorul Nilului Albastru (/pe care 1-a considerat drept izvor principail al marelui fluviu).. cit. tot la 1788 a luat fiinţă la Londra „Asociaţia pentru promovarea descoperirii părţilor interioare ale Africii". I. 167 . în 1788. anexată ia Sierra Leone *. fiind tradusă la 1790 în limba franceză. Oxford. A.in. Bînă la 1732 ei au terminat explorarea şi cartografierea văii râului Gambia. pînă pe la 1805. 131 . op. în secolul all XVTII-lea a început şi explorarea de către europeni a Africii interioare. 106 . op. pp. sub titlul Călătorii pentru descoperirea Nilului (în 5 volume). 216 . apoi şi în . a fost prima descriere mai mult mai puţin exactă a interiorului Afii ntene. Ea afişa scopuri umanitare.. daschizînd astfel pasionantele dispute şi călătorii pentru rezolvarea „enigmei" izvoarelor Nilului. 454. . p. 549. pp. op . medicul şi lingvistul scoţian James Bruee a făout. aceste insule pai i fi fost cunoscute de (mult de pescarii francezi (breI k. Englezii au fost printre pionerii ei. ipe urmele unor înaintaşi francezi de da sfârşitul şacalului al XVII-lea.i. I . dar îndărătul acestora sînt de admis şi motive de ordin comercial şi strategic 4. A d u B o a n e n . la vreo 500 de kilometri spire răsărit de intrarea în strâmtoarea Magellan. CH BE . care a avut rolul principal în promovarea călătoriilor de explorare îin vastul continentului negru. p .. ci t. Un episod izolat : insulele Falkland Pierdute în sudul Oceanului Atlantic. I.

de unde rezuiltarâ mai multe incidente. Rămasă fără sprijin din partea Franţei. 698—702 . o aşezare de 'franco^canadieni emigraţi. Spania fiind încurajată să reziste de către (ministrul francez. în faţa pretenţiilor Angliei. S-a iscat pe această temă o ceantă diplomatică întire Londra şi Madrid. Orizonturi noi: Oceania şi Australia .>rlbiei . Louis. care aveau în arhipelag.. Nici n-au par ticipat la febra căutării acelui pretupus continent sudic necu noscut („Terra Australi. 107 . i l XVIII-lea.. Noii posesori nici nu aflaseră de existenţa unui stabi liment englez prin partea locului. 2 Autorul acestei întreprinderi a fost navigatorul John Byron.. ' I n i 1764. culminând cu capitularea -şi luairea în prizonierat a micii comunităţi de cetăţeni britanici. la începutul anului 1771. I. duş man declarat al englezilor — „tiranii mărilor". Francezii..ul. Choiseul însă a fost demis de rege în decembrie 1770.'înă în secolul . restabilită. o cedară spaniolilor. Colonia engleză. Pe îs jfîraitul veacului al XVI-'lea fuseseră văzute şi de iu.. Argentina. î l 1. 27—32. The Founding. a debarcai temporal acolo primul englez. Wl| dar abia după un secol. buni cul marelui poet Byron. englezii se stabiliră în insulele de apus bot diude West Falkland 2. oum îi numea el — obsedat de pregătirea unei revanşe pentru înfrîngerile din războiul de şajpte ani. John Strâng. Domi-ia asuipra arhipelagului va fi şi în viitor un prilej de inci. land i a naiului dintre partea de est şi cea de vest a arhipelagului. va fi abandonată în 1774.. Malo. pp.tom) din St. Spania a cedat. de către o expediţie spaniolă trimisă din Buenos Aires (1770). a cărui enigmă a fost 1 Prezenţa pescarilor bretoni în arhipelag este însă sigur dovedită numai din 1701..! St.. Anglia menţinîndu-şi . care îi schimbară numele în Poffi Soledad. care le-au numit Malouinei '. ■ 3 CHBE. I. care a dat numele de I ..iră a Oceaimuilui Pacific. Iu ianuarie 1766.. la 1690. englezii n-au pătruns decît -adie în dumu\i nr. numii.însă pretenţiile de suveranitate 3. restituindu-i insulele Falklamd de vest şi plătind re paraţii. Harlow. pp.cu Spania şi cu succesoarea ei.I i").. Choisaul.

. oprindu-se în faţa marii fcâriere de gheaţă a continentului antarctic. din Pai ii u ni de Sud. Samuel Wallis şi Phillip Carteret. fapt de e Cook s-a convins.rezolvată de navigatorii olandezi. pentru Robinson 108 . după ce a cercetat în amănunţime. de navigatorul olandez Abel Tasman. între 1776 şi 1779. avea ca scop oficial observarea trecerii planetei Venus în dreptul discului solar.cel.nule. a cărui existenţS ol a întrevăzut-o pentru întîia dată. După îndeplinirea în bune condiţii a scopului principal al misiunii sale. 586. în cursul unor călătorii din 1688 şi 1700. p. Dampier e s t e navigatorul care în i insula Juan Fernande -. pe care 1-a numit Botamy Bay (Golful Botanic. din 1772—1775. Prima sa călătorie. cam da 34° latitudine sudică. unul din ultimii celebri piraţi englezi. pînă I n ş i tul lunii martie 1770. ambele insule din care e formată Noua Zeelandă. dar fără a-1 atinge. începută în 1768 din însărcinarea amiralităţii britanice. Instrucţiunile secrete primite de I . au fost alese .insulele Tahiti. Bl i omnpletat aceste descoperiri în cursul celei de-a treia călătorii. Pentru unmarirca acestui interesant şi rar fenomen astronomic. descoperind printre altele. în prima jumătate a vea cului al XVII-lea. James Cook.■! i readus. Cook a atins şi a explorat ţărmul de răsărit al Australiei. William Dampier. încă în I d 4 2 —1643.i servit ca ins] Daniel Defoe". Cook şi-a continuat călătoria. Prin al şaptelea deceniu al secolului al XVIII-lea au făcut cîteva călătorii în sudul şi vestul Pacificului englezii John Byron. în patrie pe rnarinan i l Alexandci Selkirh | acesta futtie păi liii acolo. cit. Ţărmul vestic al acesteia fusese explorat. un golf minunat pentru ancorare. Oceania a cunoscut în veacul al XVIII-lea pe cel mai mare explorator al ei. ca pedeapsă. atingînd la 8 octombrie 1769 litoralul răsăritean al insulei de nord a Noii /. de căpitanul corăbiei laie insulă vreo cinci ani. i ibă loc la 3 iunie 1769. op. Peste cîteva săptămâni. Cazul . a atins ţărmul de nord-vast şi de vest al Australiei'. Cook a descoperit numeroase noi arhipelaguri din Pacificul de Sud şi de Vest şi a navigat ipînă la 71°10' latitudine sudică. din cauza florei abundente de pe maikiri).i g h i d o y i c i. în a doua sa călătorie.

Spre îndeplinirea acestor instrucţiuni. 3 M a g h i d o v i c i . mobiluil creării ei a fost diferit de al altora. cit. întemeiindu-sc coloniile. a primit numele său 3 . de asemenea. o trecătoare « l i n Pacific spre Atlantic . întors î. caire pîmă atunci nu fuieierS luate în posesiune de altă putere europeană 1 . pp. Cook . şi cel de Nond. 3—4. un mare număr de oameni împinşi în mizerie. i strîmtoarea Behring. Din veacul al XVII-lea. obligînd guvernul să îneprinidă cercei. op. iar apoi a explorat în amS nunţime şi a cartografiat litoralul apusean a'l Canadei. pp. situată cam la 50° latitudine nordică. cu consimţâmîntul in nilor. 626. de astă dată.. Pe pămînturile explorate de Cook a luat fiinţă una dintre cele mai mari colonii ale Angliei. o parte a „delicvenţilor" de această tegoric erau condamnaţi la deportare. op. passim. îmcă din secolul aii XVI-tlea. pe la nordul continentului american. 2 1 109 . în cele din urmă. 596—623 şi Călă toriile căpitanului Cook.n arhipelagul Hawai. op. un participant la ultimele două expediţii ale lui Cook.. la 14 februarie 1779. siliţi să vagabondeze. în tot timpul marilor prefaceri economice şi sociaile reprezen/tînd trecerea spre capi talism şi consolidarea acestui nou mod de producţie.1 wribătut din nou Pacificul de Sud fi. faptă în amintirea căreia o insulă destul de mare din faţa coastei canadiene. George Vancouver. Anglia a avut. într-o ciocnire -cu Wştin în 1791 şi 1792. completînd astfel rnîna !e lucru deficientă pe plantaţiile tropicale. H a r l o w — Madden. să cerşească şi. p. < o murit aci. a formulat primele engleze asupra Australiei de Vest. chiar să fure. între 1717 şt 1776 au fost transportaţi spre America 50 000 de condamnaţi. Independenţa coloniilor american a blocat această supapă. justiţia de clasă engleză le aplica cele mai grave pedepse. cit. pfnS l . Iniţial.el cu această ocazie îi recomandau să îneci ăsi. Urmărindu-i cu asprime. Bucureşti. M a g h i d o v i c i . să anexeze. pînS în Alaska. 1959. dezrădăcinaţi. orice teritorii mtîlniite.11 p e n i i 1 altui loc de deportare. Despre Cook. cînd alun garea ţăranilor de pe moşii aruncase pe drumuri primul con tingent masiv de asemenea nenorociţi. cit.. După 1782 s-au adunat astfel în închisorile gleze vreo 100 000 de condamnaţi. 1.

La 18 ianuarie 1788. compusă dintr-o corabie încărcată oflSi<a!liimente şi alte 10 de transport. unde îmbarcă Un niumar de animale. I. Condiţiile de viaţă din noua colonie au fost. Pe drum. izolate la atât de mare distanţă.urmaţi politici irlandezi. în onoarea amintitului secretar de stat. 63—66 . destinate noii aşezări.Josapfo Banks. Sub comanda căpitanului Arthur Phffliip. prin 1785—1786. secretarul de stat cu problemele interne şi coloniale în guvernul tânărului Pitt. Melbourne. care aduceau încă 1 695 de bărbaţi şi 68 de femei. Autorităţile din New South-Wales au adoptat propunerea în 1816. r k . transportând 717 bărbaţi şi 188 de femei. ilar ml decise să nu rămînă acolo. voi. în colonia olandeză de la Capul Bunei Speranţe. >ropus oa numele acestuia să fie schimbat din Noua Olandă în Australia. Se compunea din 2 vase de război şi 9 de comerţ. acest teritoriu s-a numit New South-Wales (Noua • falie de Sud). pp. în 1791 sosi „flota a doua". Lordul Sydney. în mumele regelui Angliei 2. din 1 1 CHBE. un fost participant la călătoriile lui Cook -şi viitor fondator al „Societăţii africane". căruia Philliip. ci să debarce puţin mai la nord. Şi astfel s-a organizat „prima flotă". M a r j o r i <■ B l t n a r d . Cu toţii. 1 a îi ii eput. participanţi la o recentă i dată. îngrozitoare : aşa cum era de aşteptat în cazul unei coloniipenitenciar. 37—SI | < M I I i I . flota poposi la Rio de Janeird şi ila De Kaap 1. A H i s t o r y o/ Australia. pp. exploratorul Fliniders. care alături de Bus a completat cercetarea părţii sudice a noului continent. A History \ustralia. . ea părăsi Portsmouth ia 13 mai 1787. I 1962]. în puinctull numit de Cook Port Jackson. pp 69 110 Aii Capetown. din care 13 aveau cu ele şi copiii. care a pus temeliile colonizării engleze în Australia. Vlh. mica flotă ancoră în Botany Bay. acceptă sugestia. propuse ţăirmul de sud-est al Australiei (pe atunci continentul australian se chema încă Noua Glanidă). colonia număra 3 780 de locuitori. condamnaţi ila deportare. iar oficiul colonial englez abia în 1849. îi va schimba denumirea în Sydney. [Sydney. 1962]. Debarcarea avu loc la 26 ianuarie 1788 — ziua fde naştere a Australiei — cînd Philliip a proclamat şi 11 ea în (posesiune a teritoriului. Pe la 1800 fură deportaţi nuI. în primii ani. în 1814.

' în veacul al XlX-lea. în Tasmania pînă la 1853. 304. irlandezii organizară o rebeliune în colonie. Londra. cîţi n-au pierit. An Economic History of Australia. iar în Australia < l < pînă la 1868. itfel. 2 Hardy. identic cu al condamnaţilor pentru de drept comun. 183.. 1783 — 1833. după un termen oarecare fixat prin sentinţă — mulţi chiar din clipa debarcării — aveau libertatea de a se mişca şi a practica o ocupiaţie — meseriaşi. Dintre lunmaşii lor. H. Unii istorici englezi afirmă că „perioada războaielor naleoniene'fi a crizelor economice care au urmat este cel mai tunecat capitol din toată istoria clasai muncitoare engleze".. aşadar. în „înalta societaite" australiană se considera o penibilă -lipsă de tact a întreba pe ciraeva despre antecedentele familiei. A Short History of the Working Class Moement. comercianţi. au graţiaţi de regele Eduard aii Vll-lea. p. Ei reprezintă. Unii totuşi au evadat. C o 1 e. p. op. Londra. pe care. după una saiu mai multe generaţii. cit. Australia a primit 138 000 de ora Supravieţuitorii ultimilor deportaţi. 47. s-au ridicat mari fermieri. în număr de 9. l.care 3 140 erau deportaţi. în prima jumătate a secolului al XlX-lea. la contingencull celor deportaţi prin forţa justiţiei se vor dăuga. 1 B r i a n F i t z p a t r i c k . pionieratul. « I m pi multelor delicte din New South Wailes. în 1906. Evident. D. au reuşit să-şi cîştige existenţa desţelenind şi oukivînd pământuri pustii.\ 1804. sau luate cu forţa de la băştinaşi 3. cir. emigranţii strînşi de nii/rne 4 . 1925. fermieri — fără a pleca însă din interiorul unor limite teritoriale stabilite. au păoruns în interior şi.. Deportările au continuat în Australia de Est şi Sud pîn3 prin 1848. ea nu făcu decît să jporesucî numim] celor duşi în colonia disciplinară anexă. Nu e de mirare dacă pînă tîirziu. op. „squatterismul" australian. industriaşi şi bancheri. Deportaţii. p. 411 . fără şanse.. [1939]. englezii o înfiinţa seră la 1803 în Ţara Van Diernen (azi insula Tasmani sudul Australiei) '. Indignaţi di ii ce li se aplica. un element înisemnat la baza popu laţiei australiene. British Imperialism and Australia. 1 Clark. în total. citind pe G. 1789—1925. 3 Este începutul sporadic al aşezării în interior.

93—98. H a r t l e y C. Ann Arbor. 183. p. cit. rămînînd acolo definitiv. op. fastul căpitan al vasului „Bounty" l. a producţiei de lînă şi prekii rărea ei. determiinînd o apreciabilă transformare socială 3. în 1813.ta II.u. Gr a t. jafurilor şi crimelor alimentate de contrabanda ou rom. . Spre a pune cumva capăt atmosferei şi moravurilor din colonie. pp. Ap. adică prei hiderea unor noi şi largi perspective de dezvoltare. de un incident dramatic. Ua^fdrum către aceste regiuni. au preferat să debarce pe insula Pitcairn din Pacific. 1 CHBE. dar ofiţerii se răsculată împotriva sa. a inaugurat lucrări publice.. 110. în primul deceniu al secolului al XlX^lea. . El a sprijinit pe deţinuţii eliberaţi. B a r n a r d . a trecătorii peste Alpii Aii'.Istoria „antică* a coloniei New Sauth Wales a imai fost marcată. către roditoarele şi întinsele oîmpii din interior. petrecut la 1789. MC fi notată descoperirea. /7-r Southwest Pacific to 1900. sa suprime comerţul cu rom. p. a căutat cu ajutorul acestora să creeze în colonie un allt spirit. In acelaşi fel. o încurajare pentru colonizarea de fermieri. „Co lonia " lor n i lost de sc ope r ită dec ît în 1808. fu numit In 1805 ca guvernator un om reputat pentru energia sa : Bligh. dar prin alte metode. V I I . 102. Bl încercă să restabilească ordinea. pentru a scăpa de pedeapsa ce-i aştepta. p. a încurajat dezvoltarea creşterii oilor. ' CHBE. a înintt o facilitare pentru emigraţia liberă. VIh. 1 Răscoala marinarilor de pe vasul „Bounty" împotriva asprimii co mandantului lor este un episod celebru.n iţia acestei bogăţii naţionale a Australiei aparţine deja De faze a dezvoltării coloniei. ca de pildă reconstruirea portului şi oraşului Sydney. Abia guvernatorul Macquarie (1809—1821) a reuşit să pună bazele ordinii şi chiar ale prosperităţii. făcută de înşişi funcţionarii şi ofiţerii însărcinaţi icu menţinerea ordinii. O parte din marinarii răsculaţi. ţinîndu-1 prizonier timp de peste un an (1808—1809) şi determinând înlocuirea lui2. construit pînă în 1815.iilioni. [1963]. Ci.

şi direcţiile expansiunii ei coloniale şi caracterul acesteia. ei pierdeau coloniile de pe coasta Atlanticului. Ea este manifestarea. nici către recent dobîndita Canada. Viitorul său pilon va fi India. iar cele din Antile încetează de a mai fi plasamentul colonial rentabil prin excelenţă al capitalului comercial englez. La sfîrişitul veacului ii XVIII-dea. 113 8—451 . Această modificare a centrului său de greutate nu se datorează numai circumstanţelor politice. încă neoferind prea mari speranţe de ordin economic. va cuceri în scurtă vreme sudul Africii. a unor schimbări în adînciime. Dar înainte de a zugrăvi naşterea lui. să vedem cum se atrofiază şi cade treptat crusta devenită prea strimtă. zăvorită către răsărit de avampostull de la Singapur. Pentru a-şi asigura drumul către el. O profundă transformare se produce în structura de ansamblu a imperiului. bazat pe plantaţii şi sclavaj. mai degrabă. care dictează. în structura economică a Angliei. în emisfera de vest. întins aproape cît Europa. în interiorul căreia se dezvoltase Vechiull Imperiu. El nu va mai privi „ou faţa sţpre vest". Pierzînd şi cele 13 colonii din America de Nord. imperiul nu mai are în Atlantic axa lui economică. englezii ocupau Cam în schimb. Oceanul Indian devine o Mediterană britanică. aşadar. Australia va completa acest gigantic triunghi de posesiuni. El se va întoarce „cu faţa spre est". zdruncinate de o criză de conjunctură defavorabilă produselor lor. în acelaşi timp. din toate puncte] într-o nouă fază de dezltare : Noul Imperiu — „The New Empire". în Australia apăirea germeni nou domeniu. în India se dezvolta bogată colonie a Angliei. către coloniile de pilantaţii din Antile. în fonid.CAPITOLUL VI f INDIILE DE VEST ŞI AMERICA Perspectivele Imperiului britanic se proiectau în XVIII-dea pe o scenă mondială. Imperiul britanic intră.

CHBE. . în acelaşi timp. i l l > i ţi circa 70 000 <\r negri. i . \. 114 iigeon. I. A. f 1 I'i pilda |. 588.INDIILE DE VEST Pînă către mijlocul secolului al XVIIIjlea. Antalele nu puteau constitui nici pe departe o piaţă de desfacere atît de largă ca America de Nord.. de asemenea. a fost. atîta vreme cît producţia manufacturieră engleză nu atinsese nivelul care să-i impună largi şi permanente debuşeuri peste hotare.1 li permită să şi cumpere mărfuri din Anglia. ' in It. 589. Dar va deveni decisiv în era „revoluţiei industriale" 5. tn Jamaica. în H9 . Prin urmare. factori economici au intrat în acest calcul modificat. datorită concurenţei plantaţiilor franceze învecinate. Zahărul produs în Antile suferea o scădere a preţurilor.irbados erau. 1. din care mai bine de trei sferturi erau nani liberi. Froude şi după el A. 1736 }i 1784 exportul de rom şi zahăr din Barbados a scăn. în 1712. nu numai să \ î i n l .. op. un flemeni defavorabil Antilelor 3 . I. în raport cu a coloniilor continentale din emisfera vestică 2. După 1750.. Dez voii tarea plantaţiilor în coloniile sudice de pe coasta Atlanticului. un procent relativ scăzut de oameni cu un nivel de trai care . Ci CHBE. p. p. cu cele 13 colonii ale sale. coloniile continentale ajunseseră la peste ■00 000 de locuitori. care erau susţinute cu multă largheţe din partea corăbiilor şi porturilor olandeze. Dar nu numai atît. în America.. 378—379. HBE. 380. Este apogeul prosperităţii plantaţiilor. p. Marca majoritate a populaţiei Antilelor engleze o for11 sclavii negri4. la 1764. Cum e normal. 12 528 de albi }\ 41970 de negri. Demangeon afirmă că şi după pierderea coloniilor americane Antilele au rămas cel mai solid plasament HBE. aceste colonii au cunoscut deceniile lor de aur. Antilele aveau o redusă populaţie albă. cit. deşi nu toţi istoricii au fost de această părere *. I. Faptul nu prezenta impor tanţă. erau 26 000 de tlbi si 140 000 de negri. pp. p. are -loc fenomenul „'reconsiderării valorii" lor. 31.

cit. în cuprinsul lor predomina 0 cu intensivă. inuli zahăr1. prin exploatarea momcii sclavilor. Insulele Bermude şi Bahama dispuneau de păduri (esenţe tropicale). ei profitau din plin de tratatul de asiento. voi. ip vorabile creşterii animalelor şi culturi alimentare. Departe de n interveni. 2 __tions . Trăiau în metro pală. op. 49 [Col. pînă la mijlocul veacului al XVIII-Iea _ în deceniile dintre pacea de ila Uita ani. în 1718 trebuiră organizate împotriva dor două expediţii. Proprietarii plantaţiilor se îmbogăţiseră. Asociaţi la afacerile companiilor importatoare de sclavi negri.Antilele. M u r e t. corsar. olonii şi dezbateri neplăcute în parlament. 366—368. iar plantaţiile le erau conduse de administratori. G e o r g e s L e f e b v r c . întreţinînd un comerţ activ cu America de Nord şi Antilele franceze. fiind puţin dezvoltate economiceşte.. practicată pe plantaţiile de tutun. cît şi opoziţia aveau legături cu cercurile de afaceri care stăteau iîn cullisale fcufiuror imalversaţiilor2. în acest vîrtej de comerţ şi afaceri. p. în floreau contrabanda şi pirateria. parlamentul i căutat s. pentru a nu provoca tulbur. pentru ca. Pri mul transport de bumbac „sea-island" e adus din Bahama pe la 1787. Prima deveni o adevărată „întreprindere naţionailă" pentru comercianţii şi plantatorii englezi. 376. sub scutul clauzelor sale. 1935. Erau coiului de mari case de comerţ şi armatori de vase. Termenul provine probabil din expresia olandeză „Vry buiter" at.i filibustierilor" 3. Napoleon. corsar. să-şi plaseze în coloniile spaniole mărfurile pro duse pe plantaţiile lor. AIV |. Paris. Pentru a-şi spori oît mai mult oîştigurile. guvernul englez a ajuns chiar să încurajeze eastă „domnie . 115 „Peuples et civilisations". votînd aşa-numitul Act al melasei. Cf. voi. unde atît majoritatea. . Insulele Bahama erau vestite cuiburi de piraţi. XIVI. în 1733.i A utilelor monopolul aprovizionării cu zahăr a caloriiule unericane. Guvernarea de două decenii a lui Walpole (1721—1742) nu întreprinse nimic serios împotriva acestor nereguli. Antilele au constituit cea mai abundenţi sursS de ţie a comerţului englez. puinînd taxe suplimentare pe 1 în a doua jumătate a secolului se va introduce şi bumbacul. pp. plantatorii din Antile eludau legile mercantiliste ale metrqpolei.

i Mu r e t. adunarea din Jamaica a refuzat. în organizarea lor internă. I. ea a acceptat în cele din urmă. 381 şi 584. cu faze mai .. 1936. Recenzie la lucrarea : F r a n c e s Armytage. să voteze suma 'de 8 000 de lire ster/line anual. i ' ute sau mai latente 5 . 433. o abilă stratagemă mercantilistă. între adunare şi guvernul englez. în aceeaşi lucrare. Vezi mai sus. 1953. A Study in Commercial Policy. mini . Ele erau destinate. londra. resimţit de plantatori sub forma unui deranjament al balanţei schimburilor cu coloniile nord-americane. HBE. tom i < XVI. sub o mască liberala. Barbados şi coloniile di n insulele Leeward (dispuneau de instituţiile obiş nuite : guvernator şi consiliu executiv. pp. designaţi de rege. cit. în „Revue Historique". . i u i . ide fapt. şi F r a n j o i s Crouiet. Era. în 1766 s-a introdus. 1 2 1763. şi adui 'i-ezentînd populaţia liberă a coloniilor — alese în gem i censul unui f reeholder 4 englez. dar numai cu condiţia recunoaşterii din partea guvernului englez a tuturor legilor proprii alle insulei 6 . p. avînid cel puţin 40 de şi Ji n^i venit anual.ii un. pentru sfîrşitul conH i . 378 . atrăgîmd şi corăbiile ţărilor străine în serviciul comerţului britanic 3. provenit. . Iran liber. War and Trade in the West Indies. pentru •■ )\ problemi. aducînd mărfuri care să nu concureze cu produsele coloniilor şi să exporte de acolo articole provenite idin Anglia. legea de creare a unor „porturi li bere" în Amtilele engleze. Oxford. IX. 85 (1961). I. Jamaica. . 1739 — British West Indies. evident. an. indicai anul 1728. R i c h a r d P a r e s .zahărul. să faciliteze contrabanda cu coloniile spaniole şi franceze. p. 485. ■ î67. Supusă unor presiuni energice. din creşterea capacităţii productive a acestora 2.. II . 1822. 79—81. pp. . în 1722. p. 116 . 63. prin derogare aparentă de la principiul actelor de navigaţie. Penii n a afirma prerogativele sale. Ct. p. Măsura poate fi interpretată ţşi ca luraul din primele indicii ale sfârşitului prosperităţii. ipson. în 1729. op. melasa şi romul importate în aceste colonii din plantaţii meeingleze *. 249 şi nota 4 6 . în aceste ponturi puteau veni vase străine. In Jamaica se desfăşoară un lung confliat. Bermudele.. la p. să voteze o contribuţie permanentă a locuitorilor i t r u întreţinerea funcţionarilor civili şi a trupelor iregale din < i l ă . ci. The Free in the CHBE. dar mai în ii . 1 Primele faze în 1677—1680 şi 1700.

Mai ales din acest motiv. teribilă. pentru a-i reduce la predare prin foame şi epuizare. formând din aceştia detaşamente cu care să poată răspunde tacticii de hărţuială şi abilităţii extraordinare a maroonilor în a folosi ascunzişurile din munţi şi păduri. în secolul al XVIII-lea. destul de organizată. incapabili de o viaţă şi civi1 irne. fu urmată de deportarea în masă a maroomlor pe coasta de vest a Africii l. maroonii s-au dovedit capabili de o rezistenţă neaşteptată. să colaboreze contra eventualelor invazii străine şi să nu mai dea adăpost sclavilor fugiţi. Fură aduşi atunci indieni de pe coasta Mosquitos (în America Centrală). 383. dar liberă. Un timp oarecare. p. 117 . Acestea nu reuşiră să-i înfrîngă. semisălbatică. englezii aduseră împotriva lor trupe din Gihraltar. Sub conducerea negrului Gudjoe. Ei du acolo o viaţă mizeră. scăpând de pe [plantaţiile proprietarilor spaniol înşişi alungaţi. Cudjoe acceptă un tratat cu englezii. englezii trebui ră să le garanteze libertatea. mai profunde. în schimbul acestora. englezii nu i-au urmărit. Ultima. din interii insulei. El se învoi ca maroomi să locuiască în „rezervaţii".. I. Un şir întreg < l c Iu] cunoscute sub numele de răscoalele raaroonilo socială a insulei. în 1795. ceea ce însemna aproape o victo o primă victorie în lupta sclavilor negri din colonii împotriva plantatorilor. Jamaica a fost şi teatrul altor tulburări. nefiind antrenate pentru războiul dus într-un climat şi pe un teren foarte dificil. în 1738. Sclavi fu de pe plantaţii veneau an de an să le îngroaşe rîndurile. s-au (refugiat în Munţii Albaştri. punînd capăt pentru un timp acestei lupte desperate şi inegale. CHBE. descendenţi din sclavi — a acelor negri pe care secole întregi colonialiştii i-au prezentat ca primitivi. Maroom descendenţii din sclavii spaniolilor. să se supună legilor insulei. După cucerii maroonii. Nerespectarea de către englezi a convenţiei a dus ila izbucnirea şi a altor răscoale. sălbatici. din partea unei comunităţi restrînse de negri. Aici a izbucnit cu deosebită putere ura sclavilor i priţi împotriva plantatorilor. Aşezările lor fură incendiate şi distruse fără milă. iplantatorii englezi au început atacuri împotriva lor. Un remarcabil exemplu de dragoste de libertate şi dîrzenie. între 1731 şi 1734.

in idică atunci forturi pe coasta Mosquitos şi notif In iccolul anterior. tutun. Ea a fost. A History of Barbados.i v . Observînd că aşezările acesitea şi. ca şi mai lîr/. ord estul statului Niciiugua de azi. ia 1649 şi 1675. în faţa refuII lor.com-■mtul ocupanţilor lor depăşesc prevederile permisiunii ordate iniţial. distruseră de cîteva ori factoriile. Pe coasită luară fiinţă plantaţii de cacao. De la 1720 pînă la 1740 coloniştii din Jamaica întameiară aci mai multe factorii. foarte resemnaţi şi la locul lor în starea de robie. indigo. Războiul de şapte ani Savurînd prosperitatea coloniilor din Antile şi beneficiind de posibilităţi largi de comerţ.1 desi lude pe coasta Mosquitos 2 nişte exploatări de copaci din carâgeau coloranţi. Guvernul nu voi să se compromită ofii ial dai încuraja pe guvernator la acţiune pe cont propriu.iu. Epi sodul imaroomilar. că englezii tind să-şi creeze aşezări manente. licit şi de contrabandă.I'izaţie proprie. pentru tăierea ii lemnului. pînă la războiul de şapte ani. englezii n-au întreprins. Dar ele se refăcură Alţi colonişti veniră. Cf. 118 1 . Tu-]. spaniolii îi somară să le evacueze şi.şi întreaga istorie a popoarelor negre dezmint aceste calomnii J . ca . Pe la 1740 aceste aşezări făceau comerţ în valoare de 25 000 de lire sterline anuail îşi 12 vase le asigurau legăturile cu Kingston (în Jamaica) şi chiar cu New York. Ocuparea coastei Mosquitos. de fapt. ir 03 125—327. trestie de zahăr. ca atare. revendicînd asupră-le . guvernatorul Trelawney din Jamaica ceru guver nului din Londra să-1 sprijine în organizarea coastei Mosi|nii ''olonie engleză. Spaniolii acordaseră acestora permisiunea de . în colo niile spaniole şi franceze. decât o singură acţiune de 'lărgire a pose siunilor lor în aceste părţi. insensibilii la orice fel de valori umane şi. se aliară cu indienii mosquitos. pătrunseră tot mai mult Sipre inior. i n fel de protectorat. opera colonişti lor d i n Jamaica. Harlow. în 1743. se semnarăscoale sau'incerciri de <<< Barbadoii plantatorii trăind înti o continui teamă.

ele numărau aproxiativ 2 000 000 de locuitori. construcţii navale şi un comerţ intens. sclavii negri. cum s-a mai arătat.■ 1744 şi 1758. II. I. meşteşuguri variate. Dintre aceştia. 535. unde se va dezvolta colonia 1 loinlin.. 10. Ja încheierea păcii. Războiul de şapte ani a permis Angliei ui ei irea i elei mai mari părţi a posesiunilor'«franceze din Aotilale Mici.guvernatorilor spanioli din America Centrala instaurarea protectoratului britanic asupra regiunii l. 445. în preajma anului 1770. Şi pe lingă toate acestea. p. coloniile de pe coasta răsăriteană a Americii de Nord ajung ia o însemnată dezvoltare economică şi demografică. în secolul al XVIII-lea. depăşeau în orice caz cifra de 300 000. op. umai îui !. P a r e s . Anglia obţinu peninsula FI deţinută pînă atunci de spanioli 3. 119 1 . p. interesele plantatorilor din coloniile engleze tnti vechi 2.isul britanic. 3 Iar în Marea Mediterană păstră Minorca.. pierdută la începutul răzoiului. pp. Restituind Havana (în Cuba) şi Manila (în Fi! ocupate temporar în 1762. din istoria Imperiului britanic şi a Mure t. Economia lor. are un caracter mult mai complex deok a altora. 591. p. cit. prin includerea lor la Effljperiul britanic. cit. op. evacuînd coasta Mosquitos şi obîd în schimb confirmarea drepturilor ei de comerţ în golful Hondus. exploatarea lemnului. ele au fost. Guadelupa. Dintre acestea însă. mai •eu de evaluat exaot. ea a lăsat Franţei pi importante (San Domingo.. 100— şi 540—5! I i stare de lucruri a durat pînă în 1786. ou tendinţe de trecere a industriei către stadiul manufacturier. Cf. 4 CHBE. 378—379. I. valoarea exportului de produse engleze în aceste colonii a crescut de la 640 000 la 1 832 000 de lire sterline4. Instituţiile lor politice proprii erau cole mai vechi şi mai bine consolidate. COLONIILE NORD-AMERICANE în secolul al XVIII-lea. 2 CHBE. Marţii Lucia) pentru a nu prejudicia. începuturi de minerit. pp. teatrul unuia din evenimentele ri şi bogate în urmări. întrunind cultura cerealieră şi cea de plantaţii. cînd Ana încheiat cu Spania o convenţie. CHBE.

. la sud. în irealitate o manifestare a vigilenţei ior faţă de orice modificări politice iniţiate de la centru. Maryland. 63. care se izbeşte de particularismul local al coloniştilor. New York. iar adunările — interesele iilor liberi şi proprietari. 438 ... Am amintit mai înainte 1 de existenţa unui genmene de conflict între guvernatori şi adunările reprezentative.. La mijlocul veacului al X V I I I lea mai persistau doar două colonii cu cartă — Conţ i n u t şi Rhode Island. MaryI n u l şi Delaware. pînă la războiul de şapte ani Acestea ocupau o fîşie de coastă lungă de vreo 2 000 de kilometri. M U I 120 .. de la nord spre sud : New Hampshire. care a fost tot odată şi o revoluţie burgheză victorioasă. Conneotiicut. numărul dor s-a completat la 13. dl I X . Massachusetts. < ' i |. nr.lumii întregi : războiul ior de independenţă. în coloniile regale. guvernul britanic manifestă tendinţa de uniformizare a instituţiilor lor. pînă la cel cu Florida spaniolă. se întindeau pînă la Munţii Alleghany.. în interior. de lla hotarul cu Noua Scoţie. p. 1963. Dezvoltarea celor 13 colonii. Ultimele. «I .. 308. care le-ar fi putut ştirbi libertăţile cîşitigate. 16—17. avînd în genere recunoscut şi dreptul de a controla finanţele coloniei. Toate dispuneau de instituţiile caracteristice coloniilor d i n emisfera de vqst. Rhode Island. la nord. pp. Carolina de Nord. ere itoare a unui nou stat — Statele Unite ale Americii. op . Din 1732. Un spirit conservator îngust în aparenţă. Carolina de Sud şi Georgia. în cadrul cărora guvernatorul şi consiliul său reprezentau coroana... Delaware.. „II IK" ' ■ ■ ■ I . n.. pentru a-şi face restc drepturile din ipartea coroanei2... Virginia. " / ' 1 Vezi'p. L M o rton. New Jersey. inclusiv salariile guvernatorului şi funcţionarilor reposedă o armă politică de care se vor folosi. avînd cea mai avansată autonomie mai democratice instituţii politice între toate — şi trei colonii aparţinătoare unor proprietari: Pennsydvania. Acestea erau. la fel ca odinioară Camera Comunelor din Anglia. Pennsylvania.

iar în 1761 aproape 150 000. Connecticut.. 131—135 . p. „de mijloc". Carolina de Sud exporta circa 90 000 de hectolitri. cu mare succes. cit. Marea proprietate se împletea cu ermieratul. indiei determină o dependenţă strînsă a acestor colonii de importul şi exportul. unzător. Cinci de ani mai tîrziu. Orezul fusese adus din Madagascar. op. Noua Anglie. 2 G i p s o n. Un regim de mare proprietate lucrată de idavi fn beneficiul unei veritabile aristocraţii funciare. orez. valoarea orezului 1. în sfîrşit.■ ' ■ . de asemenea. cărora le s e r ve . New York şi New Jersey sînt coloniile tipice de zonă şi structură intermediară. 158. 75. din toate pune tele de vedere. Rhode 1 G i p s o n. social). In sud (în Georgia şi cele două Caroline) se întîlnea. 121 . mai mult în ntile şi America spaniolă decît în Anglia. pp. Cu ele intrăm în ona „coloniilor de mijloc". 86. se cultivă. Pred monoculturile pe regiuni întinse : tutun. Dezvoltarea lor e covîrşitor comercialii. Din punct de vedere economic (şi . op. sau din coloniile situate mai la nord. iar ipreună cu Marydand peste 32 000 de tone 2. în 1696. op. maritimă. în exportul Carolinei de Sud. pp. Mauro. Indigoul.. destinate consumului intern. cit. cît şi exportului. în numai cinci ani el depăşeşte. cele 13 colonii se puteau împărţi în mai multe Bone. şi ca aşezare geografică şi ca ructură cconomico-socială. în ordinea importanţei economice: Massachusetts. o situaţie asemănătoare cu a plantaţiile» tro picale. Virginia şi Maryland aveau şi plantaţii cu caracter comercial (şi sclavagist). Asemănătoare ca structură socială cu primele. Tutunul era principala lor bogăţie. II. introdus abia în 1743. De la 20 000 de livre (aproxiativ 9 000 de kg) exportate în 1617. Virginia ajunge să porte în 1754 o cantitate de aproape 21 000 de tone. în şi din Anglia.. dar produceau şi cereale pentru consumul local. Un început de industrie textila le schiţează premisele independenţei economice faţă de importurile din metropolă fi de activitatea comercială a celorlalte colonii. cit. cu proprietatea parcelară. II. ele erau ceva mai autarhice din punct de vedere economic. Pennsylvania şi Delaware produceau în special cereale. m ca intermediare. cu cele patru colonii.

Preţul unui vas construit în Noua Angiie la jumătate faţă de cel de pe şantierele metropolei. Se dezvoltă şi aci o industrie textilă. cu 40 de ani înainte. a proprietarilor rurali mici şi mijlocii. l'f Trade between North-America and the West Indies before tbt Revoltttion. coloranţi vegetali etc. 93—9 4 .i » Il-a. i ce explică faptul că în 1775 o treime din vasele engleze r i . Pescuitul şi peştele sărat. pp.Island şi New Hampshire. Cît priveşte dezvoltarea industriei spirtoaselor. F a r n i e . sub raportul valorii mărfurilor im portate din metropolă. Solul mediocru permitea cultivarea cerealelor pentru consumul intern. dar nu de mare însemnătate. R i c h a r d Pares. ba chiar tind să le elibereze din cadrul său. cantitatea de rom importată la Boston din aceleaşi colonii. permiţîndu-le comerţul cu Antilele şi coloniile spaniole. In consecinţă. Scăzuse în schimb la o cantitate relativ neînsemnată (circa 320 000 de litri). ni construite în Noua Anglie. Construcţia de corăbii luase un avînt deosebit. alături şi chiar înainte de New Ynrk.1. XV (1962) iK op. . alături de condiţiile istorico-sociale ale creării lor.. Predomină cea parcelară. ingrediente. cit. Cambridge Mus. ' l ' l n . şi mai ales ritmul ei. 1956. Yankees ..Economii Histon R. cum nici începuturile metalurgiei fierului — de pe la 1640—1650 — nu sînt prea spectaculoase. e sediul celei mai dezvoltate burghezii comerciale ' Mu ret. cit. op. Noua Anglie trimitea în larg o flotă de peste 1 000 de vase de pescuit. în 1771. pp.. 15—19. cit. pp. datorită abundenţei lemnului. vreo nouă milioane de litri de băuturi spirtoase 2. lemnul şi construcţia de corăbii sînt elementele care le angrenează însă puternic în circuitul comercial al Angliei. op.. contra mărfurilor de origine tropicală : melasă (din care prepară -ram). Massachusetts exporta însă. iar Massachusetts exporta circa 12 000 ilc tone de peşte uscat. pe la 1750. nu favorizase dezvoltarea marii proprietăţi. Noua Anglie. începînd cu anii 1726—1730. Circumstanţă care. 355—356. coloniile nord-americane au depăşit Indiile de Vest. în . e suficient să amintim că în 1769 prin portul Boston s-a importat din Indiile de Vest (fără Jamaica) o cantitate de melasă de trei ori mai mare decît importaseră toate colo niile nord-americane. X. n.

şi reducerei |>. şi a mainiufiacturiJ* care acestea le posedă.. cu amintiri din exodul silit în faţa persecuţiilor absolutismului. care le va împinge pe calea războiului cu metropola şi a proclamării independenţei. Am văzut deja : o burghezie mult mai puternică decît în alte colonii. de înghesuit. op.. 3. comerciale. Tot atîte.nnînturilor cultivabile de calitate. în douăzeci de ani. dintre coastă şi Munţii Alleghany.lez. şase ediţii. în cadrul căreia fermierii sînt pre-între existenţa marii proprietăţi. O populaţie numeroasă.i 1 on dra în 1757 şi cunoscînd. cu bine implantate tradiţii de viaţă socială şi politică. în care vibrează un ferment protestatar de extracţie puritană. Conflictul cu metropola trăsăturile specifice ale dezvoltării acestor colonii. în jumătatea de sud a oniilor.. autoi ii (unul dintre ei pare a fi Edmund Burke) spun ui cuvinte despre Noua Anglie: „Nici una din coloniile ni nu se poate compara cu ea. enumerate pînă acum. l numărului de oraşe mari. Cele mai populate şi mai înfloritoare regiuni din metropolă cu greu ar putea lăsa o mai buna im presie" *. III. într-o descriere a coloniilor din America l. mai exact spus cu politica ei de atunci. Dincolo de Alleghany erau coloniile franceze.a coloniilor. rezidă motivele profunde şi totodată fireşti ale conflictului cu Anglia. împinşi de nevoie. După G i p s o n. sub raport economic şi numeric.t elemente care făceau pe coloniştii americani trem de sensibili la încercările de atingere a libertăţilor lor la fel de receptivi la ideea de a le lărgi şi mai mult. cit. O populaţie formată în mare majoritate din emigranţi europeni. în faţa a tot ce reprezentase „oficialitatea" statului . Fermierii ericani au încercat să pătrundă spre vest. al celei relativ mai complet susţinute în comerţ de o producţie proprie. 123 . ale anglicanismului. p. teritoriul destul de restitui. în privinţa desimii populaţiei.

Dezvoltarea economică multilaterală a coloniilor nu se pucon< ilia cu politica mercantilistă a Angliei. deoarece în majoritatea cazurilor ncuparea unor terenuri locuite. de lipsa de pămînt şi barată de obstacolul francez. a atribuit vestul Alleghanilor Canadei. fierul brut. uneori. Dacă pe indieni îi puteau alunga sau extermina. 124 . în toate c o l o n i i l e eu Francezii au pierdui tn aceit conflict coloniile lor din Canada şi de le emigraţie". prin proclamaţia regală din 7 octombrie 1763 şi apoi. p.. şi nu celor 13 colonii. a unor elemente !O( iale împinse la aceasta de exploatare şi lipsuri — atunci cînd LU IM Jtăpînire terenuri nelocuite. parlamentul interzise în colonii întreprinderile de prelucrare (laminare) a fierului ..lecît cu ajutorul statului englez. fenomenul are şi un revers ' . Tentaţia colonizării vestului. Pe la 1750. lovi greu în interesele comercianţilor din Boston şi Newport. După războiul de şapte ani.. în 1733. cei mai mulţi dintre squatteri au ignorat drept u l vechilor posesori afpămînturilor ocupate — populaţiile indigene — pe !■ iu deposedat. coloniile engleze din Antile şi chiar cu coloniile americane din sud. a căror dezvoltare industrială incipienţi neliniştea totuşi metropola.M pentru America de Nord. resimţeau lipsa libertăţii l u i cu toate ţările.. op. Francezii şi indienii le deveneau astfel duşmanii naturali. Fenomenul nu . dezvoltarea capitalismului în agriculturl isa „cale americană". Din 14 000 de butoaie de melasă importate anual numai de colonia Rhode [glamd.. * N e v i n s—C o m m a g c r. cu taxele sale prohibitive pe melasa franceză de import din Antile. din proprie iniţiativă. ni proporţii diferite. adus din co1 Luarea în posesiune. Dar. pe primii nu-i puteau învinge «. cînd obstacolul s-a prăbuşit 2. iar Anglia.. de înmulţirea numărului imigranţilor. Fenomen progresist — ca operă a micilor fermieri şi. exterminîndu-le. a fost unul din elementele de fidelitate — din interes — a coloniştilor americani faţă de Anglia. parlamentul din Londra pune piedici comerţului lor cu Spania. determinată de diferenţierea socială. Portugalia. în general. 11 500 proveneau din Antilale franceze şi spaniole3. între 1706 şi 1722. Mai ales eoloniile din centru şi nord. a unei parcele de pămînt. alungîndu-le şi.iieste cazuri. definitiv.. Actul melasei. Poate fi întîlnit în Australia şi. cit. Noua l-'ranţă. acest element de fidelitate s-a transformat într-unui de duşmănie. 68. prin Quabec Act.practicând „squatterismuil" x.. Squatterismul are ca rezultat extindeiltemului nucii proprietăţi agrare..

ceea ce Pitt-senior aflase. Pînă la războiul de şapte ani. 644. Vămile coloniilor încasau. de comandanţii desperaţi ai forturilor franci • i >»late sau încercuite4. Datoria publică a Angliei se ridicase la dublu faţă de perioada dinaintea războiului. 125 . op. De altfel. era îngăduit să se vîndă în Angli i numai la Londra şi pe o rază de 10 mile în jur '.. prezent în mai toate ministerele dintre 1 2 3 4 CHBE. I. M i 11 e r. vinul. Grenville. ca taxe de import. „neglijenţă salutară" era tolerată de guvern din i nătăţii domeniului colonial francez. Ceaiul. în vreme ce cheltuiala de întreţinere a serviciilor vamale se ridica la 7 000 de lire pe an. Ele avură numai darul sS transforme în contrabandă o parte a comerţului. cit. fără ca autorităţile li i n tervină prea insistent. începu acum a fi aplicat cu stricteţe. zahărul. p. p. denunţase şi suprimase cu severitate : că. să aibă în coloniile sale nemulţumiţi 2. 2 000 de lire sterline anual. constată deschis ceea ce ştia de mult toată lumea: imensitatea contrabandei din colonii. în această privinţă. Şi astfel. o făcuseră fixînd furniturilor preţuri competitive cu cele oferite. Temîndu-se de Frai nu voia. nu se ajunse încă li un conflict deschis între interesele metropolei şi ale coloniştiloi. pp. dar nu şi coloniilor. aprovizionînd armata engleză. Războiul de şapte ani a schimbat totul. Cucerirea colonii lor franceze din America de Nord înlătura acest motiv menajamente din partea Angliei faţă de colonişti. avantajos metropolei. 639. Sistemul de taxe şi prohibiţii comerciale. fructele şi melasa consumate de ele erau procurate . pp. estimată la o valoare -de vreo 700 000 de lire sterline anual 3. 83. la contrabanda. 587.Ionii. op. I. Şi că. cit. în proporţie de 9/10 pe această cale. toai mai mult pe hîrtie. coloniştii nu se sfiiseră > aprovizioneze copios pe francezii din forturile canadiene }i de pe Ohio. 356—357. M u r e t. în caz de război. CHBE. cancelarul eşichierului. Autorul principal al elaborării acestui nou sistem a fost lordul Halifax. în timpul războiului de şapte ani. tot ei. In aceste condiţii.. guvernul englez nu putea uşor uita.

în septembrie 1765. pusă în vînzare în acest scop prin o f i c i i sau concesionari guvernamentali.i c.1748—1765. iar în martie ■Mină Stamp Act-ul (Legea timbrului). 92. conflictul se deplasă în cea politică.. 644.pe calea subordonării sale faţă de Anglia 2. dublîndu-se în schimb taxa ila măirfurile aduse din Angllia 4. adunarea reprezentativă a coloniei Rimele [sland declara. prin ordinele de înăsprirea controlului asupra coloniilor. şi apariţia unei „euforii de . p. 69 j CHBE. cele ale parlamentului englez. pentru burghezia engleză. G i p s o n. Stamp Act a instituit cel «lintîi impozit intern al coloniilor. p.autoritate". 1 N . I. coloniştii protestară. I. ici numai iprin autoritatea parlaimentuiliui britanic5. 85. dar ele marchcaz. în care coloniştii nu aveau reprezentanţi. ci ilegalitatea lor. Erau reafirmate vehement drepturile acestora în materie financiară şi contestate. Legea prevedea că toate actele şi tranzacţiile încheiate în colonii vor trebui redactate pe l iî nie specială. Camera Comunelor vota. iar sporul ca nedrept. Coloniştii priviră reducerea ca insuficientă. ■ ..i. în acelaşi timp. Nu mai era incriminat de colonişti numai cuantumul taxelor. 634. în colonii fu menţinută o armată de 10 000 de oameni. ■ s — 9 . p. I. Dar Pitt-senior este şi el responsabil. cit. pe marginea Stamp Act-ului : „. 646 i S a g n a . Cf. . 92—93. p. 111 si nota 1. în sine. în februarie 1765. I. . se emise o nouă versiune a Actului melasei. pp. 126 . ce urma să fie întreţinută pe cheltu iala ilar 3. v i n s—C o m m a g e r.. p. Deşi războiul se terminase. aceasta şi-a întărit convingerea în posibilitatea realizării unei unităţi totale a imiperiudiui.locui' Ibidem. op. . p. încrezătoare în răsunătoarele ei succese militare. timbrată. Indispuşi de aceste măsuri. op. după încheierea păcii cu Franţa. prin care taxa de import asupra acestui articol fu scăzută la jumătate. CHBE. Din sfera ciocnirii de interese economice. 639. de asemenea. ca unele ce nu fuseseră aprobate de adunările coloniilor. Măsurile preconizate de Halifax reprezentam şi o necesitate economică. cu responsabilitatea dezvoltării teritoriilor de poşte mări1.. care intră în vigoare de la 1 noiembrie acelaşi an. < / / / / . în 1764. fără consultarea adună-rilor lor.

660 .. Dezbaterile angajate în parlamentul din Londra în jurul rezistenţei coloniştilor la taxare luară o turnură răsunătoare. ttl afara acelora votate de Adunarea Generală propru O înfruntare de interese contradictorii. Polemica se ascuţi pătimaş. în care Anglia arunca în cumpănă drepturile sale suverane. 5 lbidem. printr-un „Declaratory Bill" (lege declaratorie).. oîmd ibăfcfîirnul ^Pitt îmbrăţişa cauza americană 3. p. Dezbaterea s-a încheiat cu o victorie a coloniştilor : în martie 1766 Stamp Act a fost abrogat. 93 . p. iar coloni pundeau citind înseşi legile britanice. I.ipiul că atitudinea generoasă a lui Pitt era dictată şi de interese de partid.. I. S a g n a c.. îneît ei să se supună de bună voie \stia air deveni uneltele cele mai potrivite pentru a ." 2. 2 1 127 . I. 646.. împiedicîndu-1 să guste." 4.. triumful final al victoriilor dobîndite în vremea cabinetului prezidat de el..le . 60—61.1 creat condiţiile dezvoltării libere şi înfloritoare.. 299—300. actualizînd ranchiune vechi .. pe această temă.. prin mandatarii săi. p..Tnă.mi iqu-dc pc-sn. care enunţ. Miniştrilor englezi care îşi exprimau regretul pentru „nerecunoştinţa" coloniştilor faţă de ţara cart. cit. 4 CHBE. Documents. I. pp. dar în acelaşi timp. pp. doi ani mai tîrziu. Hrăniţi prin indulgenţa voastră ? S-au hrănit datorită neglijenţei voastre !. Op. C om m a g e r.torii acestei colonii nu sînt obligaţi sa dea ascultare nici nuci legi sau ordonanţe care le impune o taxi. Guvernanţii de atunci erau oa menii care-1 răsturnaseră de la putere în 1761.. X. 659.. în războiul de şapte ani. în ianuarie 1766 : „Mă bucur că America ne-a rezistat! Dacă în trei milioane de oameni sentimentul libertăţii ar muri. p. op.. un apărător al cauzei americane le strigă în parlament : „Vorbiţi de copii crescuţi prin grija voastră ? Opresiunea voastră i-a aşezat şi crescut în America..fanma (în siakvi pe toţi !. CHBE.. aleşi. Şi el perora. G i p s o n . declarând că dreptul la autoimpunere este o condiţie esenţială a libertăţii.l..i crezute uitate. 3 Se trece ele obiivi r.... cit.i nci piui că nimeni nu poate fi impus fără propriul său consim ţămînt.. parlamentul londonez reafirmi principiul dreptului său de a legifera în aru'Ceiproil>ksnw privind coloniile8.

spre a apăra. al ilegalităţii impunerii fără reprezentare. i.. în Massachusetts au fost trimise trupe de întărire. 77. p... cu excepţia celei asupra ceaiului. a fost promulgat în 1767 noul tarif va mal Townshend (după numele ministrului care-1 propusese). menţinută ca afirmare a principiului de drept din „Declaratory Bill" 2. în martie 1768.. cit.. importurile engleze au scăzut în acest timp la jumătate..în temeiul acesta. ( îmi un transport englezesc de ceai sosi în portul Boston.(■ vor achita în mod regulat4. era jucată. la [6 decembrie 1773. i ut ui militar englez a fost autorizat să le încartiruiască F • v i n s—C o m m a g c r. i ud. principiul dreptului la autoimpunere. cum e numit incidentul.■. Guvernul din Londra se decise să acţioneze energic. sticlă şi vopsele pentru zugravi1. ura intra în vigoare . pînă la achitarea ceaiului distrus şi pînă la prezentarea unor garanţii suficiente că pe viitor taxele va ni. instituind taxe vamale pe ceai. • CHHi:. op. 669. Coloniile răspunseră prin boicotarea acestor mărfuri.. O dată cu ea şi soarta raporturilor dintre Anglia şi cele 13 colonii.. travestiţi în inii i urcat pe bordul vaselor . 1/74. hîrtie. mişcare iniţiată la Boston. abrogînd între 15 martie şi 12 aprilie 1770 toate taxele Townshend. iar eo ni. p. Dar şi coloniştii s-au încăpăţînat.. un grup de colonişti. Războiul de independenţă al coloniilor americane „Partida de ceai" de la Boston. şi adoptată în decursul celor doi ani următori de toate coloniile. tot simbolic. la rindul lor. ■ I. .şi le-au golit <îm mare încăr■ a — 343 de lăzi ou ceai3.. 1.K. La 31 martie 1774 el decretă închiderea portului Boston pentru orice fel de comerţ. ceea ce a silit guvernul englez să cedeze încă o dată. în unele din ele..

In parlamentul britanic. adoptă „Declaraţia de Independenţă". în Antile. 1964. încercuită la Yorktowin. p.i alte eforturi militare. Iniţial.mărginite" 1. Quebec Act.t după puţin timp de Spania. intrînd în război împotriva An gliei i trirniţtnd peste ocean un corp expediţionar. E data care înseamnă sf$r$ituJ reaJ aJ ostilităţilor. O armată engleză fu constrînsă itoga (17 octombrie 1777). defavorabile coloniştilor.în casele cetăţenilor. British Politics and the American Revolution. 1773—1775. i ite din veacul al XVIII-lea.în politică mărinimia este nu rareori cea mai profin înţelepciune şi un mare imperiu nu se împacă cu minţile . Flota făcută după dezastrele din războiul de şapte ani. Dar la 4 iulie 1776. Ele au galvanizat spiritul de rezistenţă şi de unitate ii coloniştilor. pînă în epoca de destrămare B Im riului. Din 1777. i . întrunit la Philadelphia. Londra. Burke afirma. Congresul reprezentanţilor celor li colonii. Statutul coloniei . înfrunt! > II succes pe cea engleză. re le i uprindea. deoarece Anglia nu mai dispunea peste ocean de forţe terestre suficiente. i-au determinat să se organizeze. încheie o ' I M in. ea deschise tratative de pace. la 22 martie I că „. să pună mîn arme şi să înceapă războiul lor de eliberare şi independenţă. anulînJu-se o parte din libertăţile politi. indirectă da adresa tuturor coloniilor. ultima şi cea mai puternică uniată englezi de pe teritoriul coloniilor. balanţa for| chimbă echilibrul.. La 6 februarie i. pe coastele Africii şi Indiei. După mai multa înfrîngeri. 260.. act solemn ce marca apariţia unei noi republici bu ndependente pe harta lumii şi al cărui preI I H I H I I constituie una din paginile strălucite ale gîndirii po lii. Din 1775 au început luptele. din «mai 1774. de după al doilea război mondial. Măsurile acestea au adus Angliei cea mai g ilere suferită pe plan colonia!.1 fost modificat. iar pe de altă parte se convinsese de inevitabilitatea înfrîngerii. a capitul ii i de I 1 ' octombrie 1781. I I lînăra republică. în sfârşit. 1 După B e r n a r d Donoughue. The Path to War. -«1 129 . Renunţînd !.

libertatea navigaţiei pe fluviu. '/> '/. Pierdea în favoarea Spaniei Florida şi Minorea. în 1763 ea cedă Angliei partea de la est de Mississippi. Santa Lucia. p. fusese ocupată din nou ni i 778. Anglia recunoscu independenţa celor 13 colonii. drept compensaţie pentru că aceasta cedase Angliei Florida. iar Franţei îi restituia o parte a cuceririlor făcute în dauna ei în războiul de şapte ani : insulele St. în 1783 Spania a reprimit Florida. în 1800. 1 Franţa stăpînea în America de Nord. prin tratatul de la San Ildefonso. din a doua jumătate a seco lului al XVII-lea. I. i n a de vest. . pe care el o va vinde în 1803 Statelor Unite. imensa colonie Louisiana. iar ca urmare.Prin tratatul de la Versailles. Mississippi şi marile lacuri. Pierre şi Miquelon — la sud de Terra Nova. Le cedă şi teritoriul dintre Alleghany. de la Alleghany pînă la Munţii Stîncoşi. garantînd. iar cea de la vest de fluviu o dădu Spaniei. Napoleon a silit-o să restituie ţei I « H i r. restituită în 1763. din 1783. Santa Lucia şi Tobago — în Antile 2. împreună cu Spania 1. 781. i .

i ■ . comerţul englez a progresat decît cel fraricez. . < .1 pieţelor lumii întregi. iar după pierderea coloniilor csul economic al Angliei s-a accelerat. 1 F r a n j o i s Crouzet. Anglia învinsă. i . în loc . o distanţă şi mai mare între potenţialul ei indult i tflJ ' i al al oricărei alte ţări din (lume. nr. 1783. Poeoul W I I I I .iivcrnarea lui Pitt-junior este semnalul unui nou reviriment aJ politii ii de dominaţie mondială. 2. . Pierd coloniilor americane era compensată ide impetuoasa dezvolt industriei sale. uoare la 1783. • abil deci faptul că înfrîngerea din 1783 n-a între finul b) Anglia un climat durabil şi general de pesimism. Essai d'analyse comparee de dettx croissances economiques. la care din plin agravarea deficitului ei bugetar 'din cauza războiului. i ' . 264 şi 285. ci dimpotrivă. pp. Aripile lor puternice se vor întinde de la răsărit la apus. în „Annales". M I I BJake punea în gura unui personaj al dramei sale luluard al III-lea.UŢrONAKA ŞI CU IMPERIUL NAPOLEONTAN Anglia suferise o grea înfrîngere în 1783.CAPITOLUL VIS RĂZBOIUL CU FRANŢA REVOI. da sfîrşitul secolului VII] ilea. 131 .izboiul de şapte ani. Dupfi i. apărută în chiar anul fatidic. . în vreme ce Franţa. ou noua armă pe care o ţinea ioturile ieftine ale produselor sale industriale. nici să-i opreasi raţiile îşi posibilităţile de a continua expansiunea. Angleterre et France au XVIII 1 siecle. era mai puternică din pun» i di ■• edere economic deciît înainte de război şi pornea la .in. l .zbătea îm dificultăţi financiare. aceste cuvinte despre viitorul Angliei : „Fiii noştri vor stăpîni imperiul mărilor. Fiind prima ţară în care s-a petrecut „revo i industrială" — trecerea de ia manufactuiră la producţia i in ionul imaşinilor — Anglia realizase. ise . 21 (1966). Dar nu de na tură să-i zdruncine puterea mondială.

13 . but they shall roam cagles for the prey". ci încheierea definitivă a „celui de-al doilea război de o sută de ani" cu rivala ei.43* * tatea de a pătrunde pe pieţele Americii de Sud pentru a le inunda cu produsele lor industriale şi de a cuceri acele colonii franceze. iar ei se vor roti Ca vulturii. spaniole şi olandeze pe care le considerau cele mai indicate pentru a-şi umple buzunarele . la 1791. Thtir mighty wings shall stretch from cast to west.. op. nu numai o simplă revanşă. avea să devină pentru Anglia un concurent mult mai puternic decît rfanţa feudalo-absolutistă.. p. nota peste cîţiva ani. ca să poată ' 1 oiinerpul oricărei alte naţiuni a cărei concurenţă ar . dar încrezător totuşi. ele au căutat confirme dreptul la realizarea unor profituri enorme.. un literat dublat de un politician. I I . 1 nest is in the sea.putea fi o piedica în calea îmbogăţirii lor.flict. în care forţele de producţie. O Franţă burgheză. Cu o tenacitate implacabilă şi cu o forţă mult mai mare decît a Franţei de după 1763. Citat ciupi B r i e . 1 I lup i ' H BE . 132 . într-una din scrisorile sale : „Această mică Britanie. deoarece amîndouă au găsit în el o sursă inepuizabilă de profituri prin împrumuturile repetate şi prin creşterea datoriei publice. la rîndul ei. după pradă" *. se puteau dezvolta liber. Mai precaut. cit.Războiul a fost început de aristocraţia înspăimîntată şi susţinut de plutocraţie. prin posibili. vrea să dicteze la Petersburg şi în Bengal şi să acopere Constantinopolul sub aripile sale. numită de obicei Marea Britanie. Izbucnirea revoluţiei iîn Franţa a însemnat pentru burghezia engleză una din cele mai grave primejdii în calea intereselor sale. 79. Zugrăvind motivele angajării Angliei în acest lung con.Cuibul lor e pe mare. ele au căutat să instau-dominaţia absolută a Britaniei asupra mărilor. p. Engels scria : „. Anglia pregătea. 1 „Our sons shall rule the empire of the sea. în sfîrşit. neîncătuşate de relaţii feudale. Horace Walpole. care se întind de la Polul Nord ipînă în Extremuil Orient ! Suit adânc îngrijorat de asta şi sper că nu ne vom dovedi o cioară care pretinde să se împodobească ou penele vuitorilor imperiali" 2.

Anglia declară rS boi Franţei revoluţionare la 1 februarie 1793. acapararea posesiunilor coloniale ale Franţei şi ale alia■ ţilor acesteia. pp. dacă nu oficial. Franţa. în K a r 1 Mar x—V r i e d r i c h E n g e l s . 3 CHBE.i fcdmund Bu şi care se anunţă a fi îndelungat" 3. După ruperea. în Indiile de Vest e cucerită la 1793 insula Tobago.S. 249. Războiul în Indiile de Vest şi America Un factor esenţial a pledat însă de la început pentru nuarea previziunii sumbre a lui Burke : superioritatea navalS a Angliei. p. Chauvelin : „Sînt obligat a vă ruga să-mi permiteţi să evit onoarea de a vă vedea". 2 Această acţiune a fost săvîrsită de Pitt-junior printr-o stranie misivă către trimisul francez la Londra. în cele din urmă. l re] iţiiloi diplomatice în decembrie 17922.L.P. iar forţa ei financiară a fost capabilă să închege noi şi noi coaliţii de state continentale. 2. de fapt. în 1795. „Cel mai primejd în care am fost vreodată angajaţi — spune. îngenunchind. Bucureşti. au scutit-o de primejdia epuizării prin înfometare. Santa Lucia şi Guadelupa.P.a. L a v i s s e—R a m b a u d. obligîndu-i să evacueze insula. Opere. 1958. Situaţia din Germania. Cf. La adăpostul mării şi al „zidurilor de lemn" — i răbiile — Anglia s-a dovedit inexpugnabilă. 1 F r i e d r i c h E n g e l s . 35. iar în 1794 Martinica. voi.aprovizionînd pieţele europene în pofida listcmului continental al lui Napoleon" *. ed. II. f. a Ii-a.. p. cînd o mica escadră franceză apărută în apele insulei reuşi să încurajeze pe negri şi pe mulatri — Franţa revoluţionară decretase libertatea sclavilor din coloniile sale — la o revoltă împotriva englezilor. Paris. 599—600. Superioritatea flotei a permis Angliei să întreprindă. 133 . Ultima fu pierdută din nou în iulie 1794. Histoire generale du IV<? siecle a nos jours. Purtarea neomenoasă a englezilor în Santa Lucia dezlănţui şi aci o răscoală republicană.. voi. Marile sale resurse productive. E. VIII. metodic. interne şi coloniale. Scrisoarea a Ii-a.

colonie a Spaniei. i i i toate demersurile pentru ca insula să nu fie restituită Spaniei. 7. i ocupată în 1800 ji păstrată. în acelaşi an.7 . Ştiri despre ele pătrunseseră şi în coloniile engleze. englezii puseră stăpînire pe Guyana olandeză. Guyana olandeză (Surinam). n ui n i . Superiorităţii navale a Angliei i se ridica în faţă voinţa de libertate a celor exploataţi. La 17 februarie 1797 ei debarcară prin surprindere în Trinidad. 45—51. Cu ocazia încheierii păcii de la Amiens (25 martie 1802) fntre Anglia şi Franţa (unde între timp se instaurase consulai u l lui Napoleon Bonaparte). Eforturile Angliei însă n-au slăbit. dar fu respinsă. în planurile lui Pitt-junior. flota sa recuceri Santa Lucia. profitînd de faptul că Olanda fusese ocupată de francezi în 1795. încurajată tot de măsurile liberale ale Franţei în coloniile ei 1. primul ministru de atunci. pp. care intrase în război contra Angliei în 1796. ceea ce s-a şi întîmplat3. o alternativă precaută. De altfel. englezii în frîinseră rezistenţa populaţiei de culoare şi oferiră proprietarilor de plantaţii spanioli asemenea avantaje comerciale. II. încît aceştia. în preajma încheierii păcii.i reprezentat probabil. Cuceririle ei erau ameninţate de virusul revoluţionar. Intervenţia britanică în coloniile spaniole din America de Sud . cu toată conştiinciozitatea. în 1806. St. în Trini dad. între 1803 şi 1806. în 1801. englezii ocupară cîteva puncte. englezii renunţară la aceste cuI ). un fel de compen. în ciuda acordului de la 134 Ai . chiar în rîndurile sclavilor. pp. din iulie 1795 pînă în ianuarie 1796. atenţia lor în Indiile de Vest a fost absorbită de noua mare răscoală a maroonilor în Jamaica.în San Domingo. Vincent şi Grenada 2. în 1796. în 1803 ocupă iarăşi Tobago şi Santa Lucia. din Marea Mediterană.ir războiul reîncepu după un an şi Anglia trebui să ia totul de la început. pţia Trinidadului fi a insulei Malta. dar nu reuşiră a completa cucerirea. o escadră comandată de comodorul Popham încercă o debarcare în coloniile spaniole Buenos Aires şj Montevideo. O făcu. Foati în insulele Windward. 64—67.11.

Peste un an. St. în scurt timp. tot în Antile. 5. ci şi cele ale altor ţări. în felul acesta. 1804 —1828. apoi şi alte colonii portugheze. pe care Pitt le susţinuse pîmă atunci cu consecvenţii ' în 1807 veni rîndul insulei Curacao. deschise englezilor porţile comerţului ei.1 W i 11 i a m W. la răsărit de Porto Rico. Brazilia. datorită flotei sale. în împrejurările speciale ale „blocadei continentale". ocupată de Napoleon. Deschiderea legăturilor comerciale cu Anglia şi cu alte ţări se dovedi avantajoasă pentru coloniile spaniole. saţie anticipată pentru eventualitatea ii politicii continentale britanice. O serie de ţări noi se înscriu pe harta lumii. Thom i Ea Cruz. 1951. din grupul Insulelor de sub Vînt. cînd Europa era tăiată de orice legături cu ţinuturile de peste mări — Anglia rămînînd singură. Guyana franceză şi Martinica. Burghezia şi plantatorii spanioli traseră concluziile cuvenite. p. sau fusese obligată să i se iliezi de minune intereselor colonialiste engleze. şi al Antilelor daneze. colonia spaniolă Buenos Aires. nu numai posesiunile franceze. în relaţii cu acestea — „preţurile ieftine" ale produselor engleze au contribuit. Veniturile vamale ale Buenos Aires-ului crescuni dintr-o dată de două ori şi jumătate. rămasă practic fără legătură cu metropola sa. a coaliţiilor antinapoleonienc. tot imperiul colonial spaniol din America Latină era în plină mişcare revoluţionară pentru dobîndirea independenţei. în 1808 îi căzură în mîini. imită acest exemplu. Aşa a fost ocupată în 1807 insula Madera. British Polky and the Independence of Latin America. împrejurarea că aproape întreaga Europă pînirea lui Napoleon. insulele Măria Galanta şi Desirade. nu în mică măsură. 135 . Tot atunci. portugheză. New Haven. Kaufmann. în cîţiva ani. Anglii se ofereau spre cucerire comodă şi cu suficientă acopei legală coloniile tuturor ţărilor europene. puteau li considerate drept teritorii aparţinînd adversarilor Angliei Stăpînă complet pe mări după victoria navală de la Ti l falgar asupra flotei franceze (21 octombrie 1805). la doborîrea „zidului*chinezesc" al monopolului colonial spaniol în America Centrală şi de Sud.

n n . Eustatius şi Saba 2. cu contract oricînd reziliabil.. guvernatorul general. ţăranii de pe aceste proprietăţi. pp. fură consideraţi de acum înainte arendaşi cu titlu precar. i şi regulamentul de mai sus i-au declarat pe zamin< li ii proprietari ai teritoriului de care răspundeau pînă atunci pe plan fiscal. care a capitulat . II. i . pînă atunci supuşi fiscului. lordul Carnwiallis3. 485. 243. cel puţin în Indiile de Vest. nu toate cuceririle de după pacea de la Amiens..II constă deosebirea dintre zamindar şi o altă formă de i i f l . e f e b vre. Anglia ocupă Guadelupa.. a promulgat 'în 1793 legea „Cu privire la zamindaratul permanent". Aceşti moşieri. tot în grupul Anţilelor Mici.... u i I r i u l .. Cf. Martin. p.. erau obligaţi să plăuvernului un impozit agricol. op. Zamindarii erau un fel de arendaşi generali ai impozitelor .. . CCXXVI..mumii teritoriu.. p. 85 (1961). campaniile navale engleze se potolesc.. în schimbul nuci sume de bani. a fost întocmit şi aplicat „Regulamentul funciar al Bengalului". 314—318. an. op.. ei răspundeau de strîngerea lor pe un . i l ă . proporţional cu proprietăţile Iar4. CHBE. pp.. I.Porturile libere din Antilele engleze au atins apogeul activităţii lor între 1808 şi 1814. prin care englezii au pus în India bazele dezvoltării unui sistem de. Beneficiarii acesteia plăteau ca impozit o ililorent de întinderea domeniului. în 1781. Tot prin efectele legii şi regulamentului din 1793.. în Asia în teritoriile ocupate de Compania Indiilor mai demult.. cit.. 136 . cit. St.. După această dată. 1 Roitul romandant al armatei din America de Nord. obligaţi la rentă după bunul plac al zamin' F r a n c o i s C r o u z e t . facilitînd pătrunderea mărfurilor din Anglia în coloniile spaniole 1.. Se instaurează o acalmie. întrucît Anglia terminase de cucerit tot ce o interesase în aceste regiuni. în 1810. H i ! UN. Diaghirul era rSspîndit ude rămase sub suvi principilor indieni. djaghir. în „Revue Historique". în baza ei. nou creaţi..marc proprietate funciară de tip european. Du^ pui . 1 i. St.

creînd o mare propriei. Unele au o legătură tangenţială cu acesta. intenţia Franţei de a se alia ou Tippu Sahdb. Aceste măsuri au avut consecinţe sociale complexe. 221. planul său de a efectua un marş spre India. operînd " rai dizolvare a raporturilor de obşte şi a celor feudale. p.darului şi putînd fi oricînd înlocuiţi < l r mea parcelei lor de pămînt. 9. 487 şi nota 389. Harlow. dar în cea mai mare măsură reprezintă simpla tendinţă a Angliei de a-şi consolida şi lărgi domeniul colonial dobîndit în 1763. p. p. toate acestea au stârnit o nelinişte oarecare la Londra. voi. mult inferioară sumei totale a venitului. Ocuparea puţinelor puncte de sprijin franceze de pe coastele Indiei a fost o problemă simplă şi secundară. apropiindu-se de aceea a landlordismului. pînă la nouă zecimi din venitul moşiei *. 188. Caracterul de parodic al sistemului reiese din faptul că. Cuceririle engleze în India între 1793 şi 1815 nu se datorează. 12. iservind Angliei ca pretext pentru lirgirea cuceririlor.tip european şi clasa socială corespunzătoare. după care au fost inspirate. treptat. cu titlu de impozit agricol. I d e m [Proclamaţia lui Canning şi problema proprietăţii funciare în India]. 1 Activitatea parlamentară. Problema războiului. Cf. M o-r a z e. în timp ce pentru orice mo european impozitul funciar reprezenta numai o cotă-parte. zamindarul era obligat a plăti guvernului. 137 . cit. La începutul secolului al XX-lea. direct. India. el servindu-le ca un fel de pretext. zamindarii achitau fiscului 3 750 000 de lire ster line. vechiul ş\ îmdîrjitul duşman al englezilor. în Opere.iic de. voi. tradii nale. Măsurile luate au determinat structura viitoare a i prietăţii funciare în Bengal. sultanul din Maisur. decît în mică parte războiului cu Franţa. cit.. II. op. în Opere. la caire să atragă şi Rusia ţarului Pavel I. posedat dintr-o dată pe ţăranii din prezidenţia de drepturile lor ereditare asupra pămîntului. A i . Beneficiarii lor au fost atraşi la complicitate cu oi upai englezi. p. Problema zamindaratului : K a r 1 Marx. 227 . Nehru. E de observat însă că. instituţia zaminda-ratului s-a consolidat.. op. 415 şi nota 1 . Campania lui Napoleon în Egipt. p. The Founding of the Second British Erhpire. Acest sistem această clasă erau însă numai o caricatură a landlordismului englez. ipe cînd rentele încasate de ei se ridicau la 13 000 000 de lire.

voi. In 1801. După anexarea Maisurului. Wellesley a anexat o parte din principatul Aud 4. Fratele lui Arthur Wellesley. cit. cit. 230. în 1803. încât prin interpreitarea diferită a clauzelor lor să se poată oricmd avea un izvor nesfârşit de pretexte pentru noi anexiuni 1. Tippu Sahib muri cu acest prilej.trupele Campaniei Indiilor cuceniră şi transformară îm stat vasail principatul Maisur. 9. D u p u i s. obligîndu-1 să şi cedeze cîteva teritorii. încheiate în 1807 de Napoleon cu ţarul Alexandru I. dar. pp. învingătorul lui uli " i i l. 591.. op.în 1799.. Tratatele de subsidiere erau astfel concepute. oricît de îndepărtată ca realizare practică. în fond. 213—214.i r 1 M a r x. în „EHR". folosind posibilităţile oferite de clauzeile întocmite cu abilitate în cadrul tratatelor de subsidiere. 'i i i I M a r x. 11. voi. Huttenbach. maraţii fura siliţi să recunoască protectoratul Companiei Indiilor 5. |'. După războiul din 1799 a luat o mare extindere aşa-numkul sistem al subsidiilor (sau al tratatelor de subsidiere). p. voi. 474—475. pp.■ l> v r e. cit. După pacea $i alianţa de la Tilsit. nota 205 . dinspre vest şi nord. a unui atac francez ţi rus în direcţia Indiei. op. Wellesley puse MI li supraveghere frontiera Pendjabului (în nordul peninsulei I mli. Nerespectarea acestor angajamente atrăgea după sine conifiscarea posesiunilor principilor.i Waterloo. .i) şi t rimise un agent al companiei într-o misiune la Karaci. Rezultatele viitoare ale stâ'pînirii britanice în India. în Opere. reveniră temerile în faţa even. I . guvernatorul general Richard Wellesley 2 lărgi şi mai mult sfera protectoratului «englez asupra princi/patelor indiene. în urma unui nou război.. cu scopul mărturisit de a obţine permisiunea înfiinţării unei factorii. sau să acorde împrumuturi oneroase companiei.să întreţină ori să subvenţioneze trupele engleze staţionate pe teritoriul lor. Anexarea Audului.i gura Jndusuiku). în Opere. în I ' / ■ < ■ 1 Lndia3.1 i n i . 12. potrivit căruia principii indieni erau obligaţi . 52 . 9. Ţinînd seama de posibilitatea. pentru a i ţelului politic şi militar. în Siml (l. op. p. 138 . duce de Wellington. de supraveghere a acestei porţi în 1800 a fost instituit protectoratul asupra statelor nizamul'iM de Haiderabaid. ' I < v . şi nota 139. Compania Indiilor Orientale.

a linei burghezii ce nu mai tolerează restricţii tradiţio nal' iude libertatea deplină în afaceri. H u t t e n b a c k . p. comerţul cu India devenea. „Peuples et civilisations". Bill-ul cu privire la India. în Opere. nr. ca un preludiu îndepărtat. Paris. voi. deschis oricui3. ( :<>i111< inici Indiilor i se desfiinţa în acest an monopolul ei comer< i. 1961. 1930. Se schiţează astfel. op. reluind reJaţiile — întrerupte spre sfîrşitul anului 1800 — ou în 1809 ise încheie un acord cu Rânjit Singfa. XV]. pp. pp.altă reducere importantă a ve chilor privi/legii. voi. 59—60. Este ţelul pe care îl va defini p şaptezeci de ani.tualităţii unei acţiuni combinate I u n i Indiei. p. prin lărgirea continuă a frontierelor. Pentru toate celelalte mărfuri. lordul Minto. Jiniaiim politicii engleze în India. cit. In restul Asiei. ea nu-1 mai păstră decît asupra ceaiului şi comerţului cu China. p. în septembrie oi tombrie 1X08. Era şi o urmare a faptului că apărarea unui domeniu atît de întins o făcea să fie tot mai avizată la sprijinul statului englez. pp. 528 . către po tot mai favorabile pentru prevenirea şi respingerea uin> tuale atacuri dinafară. 9. Idem. cele mai remarcabile succese ale expansiunii engleze sânt reprezentate de cucerirea coloniilor olandeze. II. 4 CHBE. suveranul din Pandjaib 2. în „EHR". Guvernatorul general. L'eveil des nationalites et le mou1 2 s vement liberal (1815—1848). 315. voi. cu unele condiţii. în Opere. la termenul de reînnoire a cartei sale. op.. al schimbă rilor economice. în veacul al XlX-lea : asigura dominaţiei. deci în afara Indiei. Compania Indiilor Orientale. II. 77. KarI Marx. Disraeli. 594—599. la Erfurt. trimise \iOTO diat o nouă misiune „comercială" în Sind.il . p. Compania Indiilor trebuii să accepte o . cînd va voi să stabilească „fron rele ştiinţifice" ale Indiei. 301. cit. 139 . CHBE. al dezvoltării puternice a industriei şi comer ţului. pe care cei doi monarhi au discutat-o mai p larg h întrevederea lor din anul următor. Lefebvre.. 12. dar şi un semn al wemii. 288 . CeyJonud fu ocupat la începutul anului 1796 şi trecut su'b controlul coroanei britanice în 1801 4. 162 . tn 1813. Georges Weill. 473—474 [Col.

Stamford Raffles. iltF. op. in „Kcvue Historiqu<?". Haidy. an. El organiză în Java un regim de stat. op. Deoarece fusese alungată din Macao. la sfîrşkul anuilui 1808. în 1808. 52. p. Brunschwig. 73. * Ibidem. pentru a combate activitatea agenţilor francezi şi pregătirea unui eventual marş al armatei franceze (Spre India 4. cit. şi vor încerca. 299.strâmtoarea Bab el Mandeb. Privirile Angliei au fost atrase asupră-i de expediţia lui Napoleon în Egipt şi de prezenţa armatei sale acolo. Ei creară aai un guvernămîmt. p. cit. un nou trimis. de asemenea. dar a fost «respinsă de apărarea violentă a chinezilor a.. ■ e. 106. ca unul ce fusese şi explorator. p. subordonat prezidenţiei Bengalului. Wellesley. încredinţat unui administrator priceput în problemele ţărilor tropicale. fu bine primit şi încheie în martie 1809 un alt Wl I HBE. deschizînd Angliei comerţul pe coastele Golfului Persic. să obţină 'monopolul de export al cafelei arabe 5. 191. p.. 446.în 1810. Orientul Apropiat a intrat şi el în această perioadă în sfera atenţiei imediate a intereselor engleze. înlăturând administraţia Companiei olandeze a Imdiiilor Orientale *. care controlează . în Marea Roşie. într-o misiune la Teheran l'agdad. II. pe care o cuceriră în septembrie 1811. 75—76.. în acelaşi an.. un tratat cu Persia. englezii ocupaseră în 1798 insula Perim. II. pp. cit. Cu această ocazie se semnalează un element nou şi de viitor în campaniile coloniale britanice : prezenţa unor detaşamente de trupe indiene în armata care a colaborar la <» uiparen Egiptului3. Maloolm obţinu. englezii puseră stăpânire pe Moluce şi organizară o expediţie în Java. p. căpitanul John Makolm fu itrimis de guver-. dar nu reuşi să obţină autorizaţia de a merge la Teheran. Toi în 1801. o escadră engleză a 'încercat în anuil 1808 să ocupe Canton (Guancijou). Egiptul fu recucerit în 1801 de către trupele turceşti şi engleze şi readus sub vasalitatea Imper i u Im otoman. p. 140 . în schimb. 1 [arford Jones. op. în timpul celei de-a doua alarme stîrnite de planurile lui Napoleon în legătură cu India. 85 (1961). 1 I t f i b v t e. tom. punct comercial portughez pe coastele Chinei de sud. CCXXVI. Mailcolm fu trimis din nou (în Persia. natorul general din India.

cît de oistiilitatea faţă de concurenţa engleză. în K a r 1 Mar x-F r i ed r i c h Engels. 320. a acestei grupări comerciale oligarhice. La 14 septembrie însă. se poate preciza doar că nu era vorba de o sim patie principială pentru Franţa şi regimul ei. Totodată ei dasfăşurară intrigi. stadhouiderul. ordonă tuturor coloniilor olandeze să admită debarcarea corăbiilor şi garnizoanelor 'engleze. op. la începutul a nu lui 1795. 86—87 . dar fu ţinută în şah de forţele lo cale. p. pp. Opere. Stăpînîrea drumului spre Indii : Africa Cînd armatele franceze ocupară Olanda. Paris. 3—5.tratat. în perioada expansiunii Imperiului napo leonian se mai întâlnesc exemple de asemenea împărţire a opiniei ţărilor ocupate sau atrase în orbita influenţei franceze. de o parte. în sine. în partide ostile şi favorabile Franţei. 2 F r i e d r i c h E n g e l s . pp. care va fi completat ulterior. 1959. Le conflit an-glopersan â propos de Herat (1828—1857). în iunie^septembrie 1795. 141 . la rîndml său. în acelaşi timp. de altă parte. E s m a e l D o u l a t s h a h i . 14. p. pentru a i i u i t J facţiuni rivale în Persia şi Irak şi a împiedici astfel eventuala folosire a acestor ţări de căitre Napoleon ca puncte de ct. în 1814 ' Era momentul în care Napoleon trimisese. şi de temerea faţă de represaliile guvernului francez. 1963. refugiat în Anglia. garnizoana olandeză făcu act de supunere.. Compania olandeză a Irudiilor Orientale ordonă vaselor sale să părăsească porturile engleze şi să intre pretutindeni în relaţii amicale cu francezii. împrejurarea.\p3 şi chiar ca aliate în proiectatul marş spre India :l. în i Gardane. Englezii răspunseră prin misiunii) diploma tice amintite şi prin încheierea unui tratai di Afganistanul. 320 . Bucureşti. Capitularea fusese determinată şi de izbucnirea unei insurecţii a coloniştilor împotriva administraţiei compa1 Lefebvre. o escadră engleză încercă să debarce în Colonia Capului. Editura Politică. în speranţa că-1 va deten şahul F*tn invadeze India2. p. Afganistanul. spre a le proteja contra Franţei. nu are ca racter de excepţie. cit. 3 Ibidem. fidele Companiei olandeze a Indiilor. care administra colonia. L e f e b v r e . în privinţa atitudinii Companiei olandeze a Indiilor. voi. 87.

». Interesant e faptul că Napoleon. într-o scrisoare adresată unui secretar de stat englez : „apare de la sine înţeles şi dincolo de orice îndoială ca puterea care deţine Capul Bunei Speranţe i heia [drumului] către şi dinspre India. se găseşte şi indicaţia de a se cuc ori umuil din . 315 . inistaurînld administraţia lor şi căutând a se acomoda intereselor coloniştilor olandezi (buri). pp. încă din timpul conflictului anglo-olandez din 1781. între 1809 şi 1812 englezii au obligat pe membrii triburilor nomade sau seminomade din cuprinsul coloniei (hotentoţii) să alba un domiciliu stabil. 172—174..niei. într-adevar. cit. Asigurarea controlului asupra drumului maritim spre Indiile Orientale i-a determinat pe englezi să ocupe şi alte puncte de sprijin. Dar după reluarea războiului cu Napoleon. cit!. englezii o ocupară din nou..i 11 o w—M a d d e n. 142 . II. op.. 184— ' Buri li a r d B r e n t j e s . 1963. p ■' I I I a r 1 o w—M a d d e n. preocupat mereu de aventura auceririi Indiilor. Berlin. 183. De pildă.. pare a fi visat şi posibilitatea realizării unei atare întreprinderi pe calea mării. conducerea Companiei Imdiilor afirma. " //•/. p. Colonia Capului. în acelaşi ae (1781). din reprezentanţi ai burghezilor şi fermierilor locali l. o escadră engleză întreprinsese asupra Coloniei Capului o acţiune milita-ră. S i k. aveau sa constituie preţioase escale pentru vasele II le şi de război. p. ° HBE. pp.. II. în ianuarie 1806 2. cit. op. fapt care a înlesnit fermierilor buri transformarea acestora în sclavi sau şerbi3. acestea. Vraltes Junges Afrika. p. p. VIII. în Africa de Sud !. clasa dominantă în colonie. în proiectele şi ordinale sale împărţite flotei.. în jurul Africii . trebuie să considerăm Capul Bunei Speranţe ca Gibraltarul Indici" 4. în 1804.aceste puncte de escală : insula Sfinta Eilena. declarând-o decăzuta din drepturi şi instituind consilii şi adunări provinciale şi „naţionale". pp. 97. cit./. la fel cu alte achiziţii engleze anterioare.. Ecouri ale revoluţiei franceze. împreună cu Capul Bunei Speranţe. 57—59 . ' 1 I . VIII. 599—602. a fost restituită vechiului posesor. Cu prilejul păcii de la Amiens. p. op. HBE.. op. rămasă fără rezultat 5. CHBE. 168. I I ■"■ l i v r e . 6.

Angliei i se recunoscu stăpînkea asupra Coloniei Capului. op. după completa sa infnîngexe şi iuti ■ trupelor aliate în Paris. invo cată imediat de asistenţă. la Paris. întreg sistemul . iar în 1809 Saint Lou LO. spînzurătorile im provizate s-au rupt. din partea ei. Faptul că în intervalul martie-iunie 1815 Napoleon a revenit la putere. île de Bourbon (azi RAunion). H a r d y. condamnaţii scăpînd cu viaţă. buula I driguez şi. iertarea condamna2 1 143 . din partea lor. Congresul de 'la Viena (1814—1815) a confirmat victoria Angliei şi acapararea. 106. nu tprezintă însemnătate din punctul de vedere al modului în care. urmat de o convenţie ansglo-olandeză la Londra. în ziua de 30 mai 1814. a şase conducători : la prima tentativă. p. restul (Surinam) rămânând olandez. 43. înăbuşită şi încheiată cu spînzurarea în împreju rări dramatice. la 13 august acelaşi an. au fost rezolvate problemele coloniale. cuceriră în i ista de vest a Africii. aducînd cu sine noua sa abdicare şi exilul definitiv pe insula Sfînta Elena.. cerea. într-un asemenea caz. mai la nord de acestea. Napoleon a abdicat. retrăgîndu-sc insula Elba. Mai anexă cîteva CHBE. op.politic european creat de el prăbuşit. Gorea. aliaţii au înche cu Franţa (unde revenise la tron dinastia de Bourbon) un tratat de pace.Englezii. cit. pp. Dobândi apoi două itraimi din Guyana. L e f e b v r e . tu sudul Oceanului Indian. Prin convenţia cu Olanda. a unor noi posesiuni coloniale. i u ) . înfirnigerea de la Watefloo (18 iunie 1815) a pus repede capăt acestei a doua domnii a lui Napoleon. 315—316. cu portul ei excelent. 3 Anexiunea engleză n-a fost pe placul coloniştilor buri. cit. contra unei indemnizaţii de două milioane de lire istorline 3. arhipelagu] Seychclili Erau ultimele colonii franceze care cădeau îm mîinile Anglii Pacea cu Franţa şi aliaţii ei La 6 aprilie 1814. după mai bine de două decenii de încleştare reciprocă. pentru „cele 100 de zile" şi că războiul Angliei şi aliaţilor ei împotriva sa a fost reluat. O veche tradiţie. şi în special pretenţiile colonialiste ale Angliei.. p. în 1815 ei au dezlănţuit o revoltă. ocupară î'le de Franc* ! l i Mum.

Tratatul era nelegal. ci nu adevăratul sultan. Englezii însă au rămas neînduplecaţi şi au repetat pe loc execuţia. Cf. de unde puteau supraveghea nta Elena2. ceea Malta este în apus" 3. Ibidem. după expresia lui Stamford Raffles. Cf.. I. adică un punct strategic (dar şi comercial) de maximă importanţă pentru Imperiul britanic din Orientul îndepărtat. Toate celelalte colonii olandeze ocupate în timpul războiului au fost restituite vechiului posesor. nu una politică. cit. Anglia a reţinut : Tobago şi Santa I ucia în AntLle. cf. La 30 ianuarie 1819 ei cumpărară de la sultanul din Johore (iîn sudul peninsulei Malacca) insula Simgapur. VIII. cu excepţia insulei Helgoland. de asemenea. pp. 1 Pentru întreaga problemă a tratatelor din 1814—1815 (clauzele lor coloniale) : CHBE. insulele Mauriciu. . 92—94. CHBE. IN 1834 insula Sfînta Elena va fi trecută de sub administraţia ComIndiilor Orientale sub aceea a coroanei engleze. 20S. coasta de nord-vest a insulei Bonneo (Kalimantan). pp. pe mar-itatalor idin 1814—1815.insuliţe 111 AntLle. 600.i senin. 576. şi I i fost dovedit ulterier. S [ k. 239 . CHBE. Anglia i-a restituit toate coloniile (de altfel de mică importanţă). Olanda primi de la Anglia o indemnizaţie totală de cinci milioane de lire sterline (inclusiv cele două milioane pentru Colonia Capului). History of Malaya. la apus de Grecia *. Ibidem. ţilor. p. 123—127. I I . Lucrarea britanică atribuie episodului o cauză minoră. Olandezii au susţinut. p. Primi.. Pentru cale cedate. englezii anexară în Atlanticul de Sud insulele Asşi Tristan da Cunha. 43—44. din largul estuarului Elbei. 214—215. In 1816. „să devină în -răsărit. II. Rodriguez şi Seychelles în Oceanul Indian. ci un frate al său ni II i moscut ad-hoc de Raffles. Dintre posesiunile franceze. i şi K e n n e d y. p. op. cit. op. HBE. pp. p. Pentru a avea un tablou final al configuraţiei Imperiului britanic după victoria asupra lui Napoleon. insulelor ^scension şi Tristan da Cunha. peninsula Malacca şi Ceylon. 144 .n acest tratat. Hardy. 128. confirmarea stăpânirii asupra Trinidadului. Danemarcii. pp. din partea Spaniei. destinată. trebuie să mai 11 unele rectificări şi aranjamente ulterioare. II. o parte din Sumatra. iar în Marea Mediterană reţinu Malta şi protectoratul asupra Insulelor Ionice.

pp. îşi întărise dominaţia în Indii $i în i Oceanului Indian. du blate de o sensibilă transformare a structurii sale interne şi de o excepţională întărire a bazei lui economice. iai in I număruil lor se ridica la 43 2. rezultatul victoriei Angliei boaiele ou Franţa revoluţionară şi cu Na în faptul că la 1792 Anglia avea 26 de colonii. Dar. 1 Ibidcm. 603—604 . pp. în Sumatra. Cifric. p. 128. . asupra mărilor. îşi «. op. devenită primord pentru interesele colonialismului englez. cit. op. .ibiliini tele care le mai avea în Malacca. Eliminase d i n corn petiţia pentru stăpânirea mărilor şi coloniilor pe cel mai pu ternic adversar : Franţa.i nirea. Sfârşitul războaielor dintre 1793— 1815 a aduis deci Imperiului britanic succese hotăotoare. pînă pe coastele Africii de Sud..în 1824. I m şi Palembang. pp. 299—300 .. de acum necontestată. 98—99. printr-un tratat. I i contra instalării englezilor ila Singapur '. ceea ce era mai important. K e nn e d y. H a r d y. cit. cedând în sohimb i. ea îşi consolid. 2 CHBE.Ir i• pieţe de desfacere. II. i v î i u l un sdlid control această zonă a lumii.

an. că în perioada dintre sfârşitul războiului de independenţă al coloniilor americane şi încheierea războaielor cu Napoleon are loc transformarea lui profundă. 85 (1961). norr.. faptul că războiul de independenţă al coloniilor americane n-a determinat o schimbare relativ bruscă în structura Imperiului britanic. 43.. op. complet noi. metode care „au dispărut. < li C v a 11 i e r.MC în practică abia începând cu anul 1840. Ele tind să demonstreze că această perioadă de trecere a avut limite ceva mai largi. Problema a fost şi rămîne încă în discuţie.. cit.. în general. De pildă. 212. pre-'l. trecerea de la „Vechiul" la „Noul" Imperiu. cit.i iveală altele. op. nici n-a l. pe de o parte..lecenii de după războaiele napoleoniene". aducîndu-i-se completări şi emiţîndu-se multe puncte de vedere interesante..ic-i americane" pe acest plan au fost trase de Anglia şi apli( . la o accentuare temporară a strinţei controlului exercitat de metropolă 1. pe de altă pairte.. gradat. cu privire Ia prelungirea metodelor mi n u . dimpotrivă. 1963.. Essay in Imperial Government. XXVI.. ci. au survenit abia după 1832 3. că ideile de bază ale noii structuri economico^politice a imperiului erau prezente înainte de apariţia cărţii lui Adam Smith (1776). Concluziile „lecţ. Aceeaşi părere. I. la K e n n e t h Ro1 -1. r e d e r i c k M a d d e n. op. i i l i ir in sistemul colonial britanic. 23—24. în „Revue Historique"... pe plan politic. 146 . 29. p.CAPITOLUL VUT DE LA „VECHIUL" LA „NOUL" IMPERIU Istoriografia Imperiului britanic admite. Bl " i i s c h w i g . în uînma unor noi experienţe periculoase pentru coeziunea imperiului 2. p. I..irgery Perham. pp. revoluţia americană n-a dus la o subită convertire a guvertţilor englezi în favoarea unor mai largi libertăţi pentru colonişti. p. Şi pe tărîm economic există părerea că modificări decisive în structura imperiului. Se recunoaşte. Oxford. n-a îngropat cu totul elementele sale vechi. Se accentuează.. 442.. cit. în sensul deplasării hotărîite a axei sale comerciale în spre Oceanul Indian şi Pacific.

pp. Ezi-tînd destul de multă vreme îîn recunoaşterea acestui adevăr. pe care le considerăm ca mai potrivite pentru a fixa perioada de trecere de la Vechiul la Noul Imperiu. trebuiau menţinute. Imperiul axat pe comerţul oriental — qpuiu' el s-ar fi realizat şi fără divorţul anglo-american din 1783. I. angajate în istoriografia Imperiului britanic. turile dezvoltării industriale. pe atunci încă foarte puţin dezvoltată. a con-• firmat anacronismul vechiului mercanitilism rigid şi optimismul cu care unii. pp. erau acum un stat liber făcea imposibilă aplicarea pe mai departe a normelor mercantiliste în reglementarea comerţului transatlantic. Ea a modificat circumstanţele „comerţului triungl itul practicat de Anglia în Atlantic. ci înseşi condiţiili materiale războiului de şapte ani.U. într-o altă Iu crare. Ele vădesc doar faptul. nu infirmă limitele anilor 1783—1815. exploatabile în spiritul vechiului „pact colonial" mercantilist. au dus la tramsfarmarea imperiului npu! 147 .A.low. Cuceririle săvJrţite atunci.U. Anglia a trebuit să admită un comerţ fără restricţii cu S. indiscutabil. priviseră comerţul liber 2. The Historian and the British Colonial History. Dar faptul că S. că orice proces istoric are origini mai îndepărtate şi consecinţe prelungite dincolo de perioada în care el se manifestă cu deplină intensitate. supariorkai< au constituit baza căutării de noi pieţe. 2 Idem. Relaţiile comerciale cu S. independenţa americană a avut tom rol de netăgăduit — recunoaşte acelaşi autor. Canada. ceea ce a reprezentat o breşă în sistemul închis al comerţului ei exterior. în care vedeau o sursă permanentă de produse necesare metropolei. în caz contrar dezechilibrul economiei britanice ar fi fost mult prea greu. în spi itul Asiei. ca Adam Smith. The Founding of the Second British Empire.U.. Toate aceste discuţii. I. oi iglnili fiind anterioare1. 3—5. 1951. nu putea constitui unul din cei trei piloni ai acestui comerţ. consideră că nu numai ideile. cercurile de afaceri engleze au pus un accent sporit pe expansiunea în Oceanul Indian.Un foarte serios cercetător al problomi i.A. Deşi n-a fost singurul factor care i m i ' ţat această evoluţie. mai ales în India.A. cu Indiile de Vest şi coloniile din America de Nord. 17—18. 1 Harlow. Creşterea volumului schimburilor. \ ini i ni 1 Lir. Oxford. în aceste noi condiţii. 1-3. pp.

dar în parte avînd şi ele caracterul de plantaţii. la „poli. mercanti lismul apărea în forma unui jaf abuziv. vechilor metode colonialiste britanice vizează şi greşelile politice.i l i l > h . Apogeul Vechiului Imperiu a fost atins. alături de care s-au ridicat şi coloniile de pe coasta răsăriteană a Americii de Nord. II. dar şi insuficienţa. interpretată îndeobşte pe noi în Anglia ca o consecinţă a unor greşeli. cu perioada acumulării primitive a capitalului. voi. passim 148 . caracterul lor necorespunzător cu noile realităţi economice ale Angliei. sau. îi iză producţia. Aceasta cu condiţia de a se renunţa la in idirile comerciale. la mijlocul secolului al XVIII-<lea. la mercantilismul îngust. I. întemeiate şi populate de britanici. care preconiza un „despotism comercial" din partea metropolei asupra coloniilor. Se relevă astfel corespondenţa dintre geneza şi raţiunea de a fi a Vechiului Imperiu. în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea. sporesc patrimoniul naţional. indiferent dacă ele i nevoile de consum ale metropolei. Faţă de celelalte.mi". a constituit un puternic nmliil de reconsiderare din partea burgheziei engleze a prinilor şi metodelor sale colonialiste. faptul că Anglia n-a văzut cum coloniştii înşişi. 1962 . în celebra sa (lucrare Avuţia naţiunilorl a criticat practicarea faţă de colonii a unei politici pur comerciale. cum o numeşte Smith.Vechiul Imperiu a fost cel bazat în primul rînd pe posesiunile tropicale. a unei politici injuste :i metropolei faţă de colonii. Economia şi întreaga lui administrare erau dirijate în funcţie de concepţia mercantrlistă. indiferent de natura acestor produse. 1965. După cum e tot atât de cert că în explicarea procesului trebuie avuta în vedere o cauză mai profundă : revoluţia industrială. Criticile care se aduc. pe sistemul plantaţiilor lucrate ou sclavi. E vorba aci în special de raporturile cu coloniile de emigraţie. ducînd la înrobirea şi chiar exterminarea unor populaţii indigene. dimpotrivă. şi a permite o largă 1 ( I. recenta traducere complet! în limba româna : Editura Academiei. Adaim Smith. prin punerea în valoare a resurselor locale. E cert că revoluţia americană. am văzut. facilitat de monopolurile comerciale ale unor companii. transformarea Angliei în cea mai mare putere industrială a lumii.

sufocă economia. şi de consecinţele sociale ale revoluţiei industriale şi agrare. Această necesitate era determinată. Masarea produselor devin problemă vitailă. Prin victoria inaşinisimukii şi a macii proprietăţi agrare capitaliste se completa în ritm accelerau procesul ruinării ţărănimii şi a meseriaşilor. Pînă şi belşugul duce la crize. Vechiul Imperiu căuta în colonii surse de produse di con suin şi de materii prime.t ei nismului şi a formidabilei creşteri a producţiei industi caută cu febrilitate debuşeuri. se impunea acum stabilirea unui circuit dublu. aruncai de \dam Smith. un schi ml) lib ile. din rîndurile lucrătorilor industriali şi aigricoli prost plătiţi sau rămaşi fără lucru vor recruta mase de emigranţi. Blamul asupra mercantilismului.iii circulaţie a mărfurilor. în ambele sensuri. revoluţia industrială determină relativ brusc o covârşitoare ii a capitalului industrial faţă de cel comercial. . fără rezolvarea căreia importul de mai prime iişi pierde sensul. era expresia noului raport de forţe economice dintri şi restul lumii. Acest proces rămâne propriu capitalismului. sub ailt aspect. In Io unui curent comercial al cărui debit major şi sens principal era dinspre colonii către metropolă. duce la crize. Din faza de dezvoltare. „Am creat un mare imperiu — spunea Smitli f&ră aii soop decît a creşte o naţiune de clienţi". în cadrull căruia domnia liberei concurenţe alimentează mereu fluctuaţiile şi diferenţierea socială. la şomaj. Din nudul celor ruinaţi ori ameninţaţi cu ruina. proletarizarea unor mase tot mai importante ale populaţiei. de astă dată de ordinul milio nalor . Noua economie engleză. ila perioade de creştere a mizeriei maselor. i gleză era Mică subordonată oareoum comerţului 1.

datorită creşterii demografice şi dezvoltării lor economice. contribuind şi prin aceasta la crearea condiţiilor 1 Revoluţia industrială începe într-o branşă-fiică a comerţului colonial : prelucrarea bumbacului ! 149 . mergînd să îngroaşe rîndurile | pulaţiei din colonii. Ele vor o! în mai largă măsură. faţă de cele de plantaţii. Coloniile de emigraţie vor prevala în cadrul Noului Imperiu. debuşeurile potrivite pentru industria din metropola. care în secolul al XlX-lea vor căuta alte condiţii de trai.şi zecilor de milioa ne.

cel care poate vinde mai mult. Chiar şi fără măsurile protecţioniste sau prohiive cunoscute. până după 1870. ni i u l de gravitate îm Oce. Liberalizarea comerţului coloniilor nu prezenta deci riscuri. Anglia avea dreptul să pretindă acestor ţari un tratament reciproc. e diseminată pe nm spaţiu mondial. cu începere din veacul al XVTI-lea. generozitatea celui mai puternic. 150 . mai ieftin. Adică libertatea pătrunderii mărfurilor engleze pe teritoriul lor. despre care s-a vorbit mai sus. iar nu comerţul . în coloniile lor. vom observa că. lîm care (pritnci|pada sa bază ■ >1111. Anglia putea doborî orice concurent. iar nu în Antile .nos m învinge cel mai tare. mai repede. mergîind spre cucerirea economică . nici mai multe la uin loc. la tarife vamale scăzute (sau chiar complet abrogate). i n u n d 'Sensul noţiunii de „Noul Imperiu" sau de „Al doilea imiporiu". ise coloniile de penetraţia comercială străină nu-şi mai istul.i lumii fni regi. din partea Angliei. în condiţiile unei asemenea diferenţe de nivel al dezvoltării indus-bera concurenţă era un joc cu câştigătorul dinainte cu. în Noul Imperiu. . Mergînd mai departe în această analiză. „atelierul kumii". mult lărgită. Gum se explică acest lucru ? Oare concurenţa comercială a altor ţări pe piaţa colonială engleză nu prejudiciază interesele industriei şi comerţului Angliei ? Pentru a lămuri faptele dît mai concis şi mai intuitiv. a opreliştilor în cădea schimburilor coloniilor cu ake ţări.i este industria. intensificarea complexă a raporturilor comerciale metropolă-colonii va fi însoţită şi de „liberalizarea" lor progresivă. i telozia cu care Anglia. dar atrăgea în schimb avantaje. în care baza sa iri. a aceluia care ştie că o concesie nu-i poate aduce nici o pierdere. mai de calitate.necesare stabilirii acelui dublu circuit comercial. Nici o ţară de pe glob. Anglia veacului al XlX-lea a fost. îin zonele lor de influenţă. cu ea sau cu imperiul ei. nu se puteau compara cu potenţialul industrial englez.unul [indian. de eliminarea exclusivismului mercantilist.ulă. Ea îşi deschidea astfel alte ş\ alte pieţe de desfacere. Lăsînd altor ţări posibilitatea de a întreţine -relaţii libere. vom spune că liberalizarea relaţiilor comerciale ale coloniilor a însemnat. constatăm că el reprezintă acea fază de : Imperiului britanic. pe orice piaţă a lumii.

în care libera concurenţi ii Lot ui n cantilismului. fără ca acest caracter să dispară nici în veacul nostru. nu erau exclusiv în sarcina coloniilor.emigraţie. ca principiu şi mi I a organizării sale politice. ca valoare şi Imp oloniile <. Ca un corolar al celor de mai sus. şi mai ales cea a apărării militare. 2 Bineînţeles. Anglia continuă să contribuie într-o mă sură la ele şi e gata oricînd să intervină. principala excepţie de la regulă . în ultimă instanţă. multă vreme. relaţiile Marii Britanii cu imperiul de peste mări vor fi determinate de un minister responsabil în faţa parlamentului :). din zonele tropicale. însăşi venirea la putere a cabinetului său. eu sarcinile financi. aceste răspunderi. în 1783.K. prin care Pitit a trasat calea autorităţii şi responsabilităţii guvernului şi par1 India rămînc însă. O dată cu aceasta. aa şi aceea a securităţii lor interne şi externe. II. 5. lui William Pittjunior.i bugetare. cu mai puţine cheltuieli. cu armata şi flota sa. începuturile conştiente ale acestei noi orientări în politica britanică faţă de colonii se atribuie. iar nu i iţii. din zonele temperate. Abstracţie făcînd de „India Bill" din 1784. în tot timpul veacului al XlX-lea. Noul Imperiu reprezintă. deci nu nuni ii extrasă din greşelile comise faţă de coloniile amei drul „Noului Imperiu" se va impune. . îndeobşte. relaţiile de muncă salariată. relaţiile capitaliste şi precapitaliste se împletesc aci puternic. la nevoie.ini coloniiiloi dotarea lor cu instituţii legislative aviîmd o competenţă de largă şi cu organe executive proprii. sistemul auitoguveni. Noul Imperiu îşi găseşte expresia definitivă pe lla mijlocul celui de-ail XlX-dea. coloniile vor asuma şi răspunderea pen tru rezolvarea propriilor lor probleme economice. 3 CHBE. Dacă apogeul Vechiului Imperiu se situează pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. iar ou cale precapitali de salavie sau serbie 1 . a însemnat sfîrşkul ultimei tentative de guvernare personală a unui rege englez — George al III-lea. De la cabinetul lui Pitt. responsabile în faţa adunărilor reprezentative ale coloniştilor. p. în care predomină relaţii! ducţie. întreţinerea şi apărarea imperiului va deveni astfel mai puţin costisitoare pentru Anglia. atingîndu-şi apogeul în cele două decenii următoare.în care predomină. şi o formulă care permite Angliei să tragă mai multe foloase de pe urma coloniilor. protecţionist şi prohibiţionisi. care incumbă acestor răspunderi 2.

729.lamemtului britanic faţă de colonii. deşi sînt departe de a corespunde realităţii şi par destinate mai degrabă să o mascheze. După 1858 se va crea şi un „India i > l h ' . II. în anul venirii la putere a lui Pitt (1783). Cf. Milano. în timpul primei sale perioade de guvernare preocuparea directă pentru colonii apare şi în terminologia ministerială 'britanică. separat de „Colonial Office".în L'Europe du XIXe et du XXe siecle (1870—1914). • Brunschwig. • olonial Office". p. de „Canada Act" din 1791. fiind pus saib conducerea unui „secretar de stat pentru problemale războiului şi coloniilor" *. Me-morizînd-o şi căutând să o aplice. La 17 martie 1801 s ja reorganizat „Colonial Office". 444 . 1079. voi. p. K-a. reprezintă „lecţia americană" învăţată de burghezia engleză.. Ministerul Coloniilor. op. L'Empire Bri. care va fi un punct de sprijin pentru dezvoltarea unui constituţionalism colonial englez. Georg'e Bennett. „We prefer commerce to domination" 2 — preferăm comerţul în iloiciuil dominaţiei. [1962]. în 1854. pronunţate de un politician englez whig (lordul Shelburne). care se ocupa I u n i e cu restul imperiului. Anglia va porni la restructurarea imperiului. cit. Departamentul Coloniilor. se va despărţi de „War OfMinistcrul de Război. Departamentul Indiei. II. CHBE. Aceste cuvinte. 1959. IU.' . Cambridge.

1 NOUL IMPERIU .PARTEA A II .

. războaiele. marcată prin momentul în care. de-a lungul VC . o oare- f 1 2 Hardy. II. Dintre celelalte mari rpuiteri învingătoare asupra lui Napoleon. op. în perioada dintre sfârşitul „Invincibilei Armada" (1588) şi prăbuşirea Imperiului napoleonian (1815). Marea Brkanie via fi liberă să aJeagă unde. i i XlXiea. O altă trăsătură specifică a expansiunii coloniale engleze în perioada 1815—1850 este relativa sa „moderaţie".. Franţa. Expansiunea continuă prin urmare în veacul al XIX cu aceleaşi metode. CHBE.. cînd şi dacă să întreprindă un act de expansiune 2. spre Asia centrală şi Extremul Orient. 70. motivele care împinseseră Anglia la expansiuni lonială subzistă cu toată vigoarea. cîind intrarea capitalismului în faza imiperiallismului va arunca marile puteri în febra reîmpărţirii lumii. p. în secolul al XlX-laa. colonialismul englez îşi croise drum într-o teribilă rivalitate cu alte puteri : Spania. Rînd pe rînd. în spaţii care se întindeau pînă în vecinătatea celor vizate de Anglia.după 1850. . ele au fost scoase din competiţie. expansiunea colonială engleză se va desfăşura fără a întîmpina altă împotrivire decît a popula"ilor indigene. Olanda.CAPITOLUL I ÎN CĂUTAREA FORMEI (1815 [I După victoria asupra lui Napoleon. Desăvârşirea revoluţiei in dustriale. Rusia îşi concentrează eforturile. Se poate remarca însă o deosebire desitul de sensibila între războaiele colonialiste engleze din acest secol şi cele din epocile precedente. VIII. pe care superioritatea mijloacelor sale militare va îngădui să o înfrângă relativ uşor. înainte. maţi nile înseşi încap a fi construite cu ajutorul maşinilor. dar fără să le încalce. p. K u l m . cit. Pînă spre sfîrşitu! secolului al XIX-tlea. comportînd în majoritatea cazurilor agresiunea directă. a unui teritoriu tot mai întins pentru emigranţi '. Prusia şi Austria nu erau capabile de un efort colonialist. Timp de mai multe acenii. a unei clientele tot mai numeroase. impune Angliei necesitatea unei cantităţi cresciînde de materii prim.

155 .

Dar aceasta nu însemna că cele două partide — cît şi clasele dominante engleze — nu erau tentate de anexiuni care promiteau a fi rentabile pentru industria şi comerţul Angliei. i . votată curînd după victoria asupra lui Napoleon. Ezitările guvernanţilor englezi în problema expansiunii coloniale s-au putut datora însă şi situaţiei bugetare. în consecinţă. Introducerea ilibeimfoi-schimb în economia engleză a început. op. K n o r r. a permis. 38. ileguidu-se de numele lui William Huskisson. preferind economiile bugetare şi preconizând. cit. înitr-umul preferenţial". Asemenea reformă era . Huskisson a redus acea»t5 prevedere ta Mima de 66 de şilingi.. Pentru acoperirea ei se impunea o politică de economii. accesul corăbiilor străine în porturile coloniilor britanice. 97—99 .considerată necesară. p. op. Atitudinea aceasta deriva din convertirea burgheziei engleze de ila idogma mercantilistă Ja cea a iliberului-schimb. Gr ii i ' I. atunci cînd preţul lor pe piaţa internă scădea SUD 80 de şilingi qUiirtcrul. 317 . pe bază de reciprocitate. urmărită mai cu seamă după 1830. considerat acum drept panaceu universal pentru dobindirea prosperităţii. ministrul comerţului din acea perioadă. pe ila 1820. (prevăzute de „Legea cerealelor" 1. pentru o reformă a sistemului de reglementare a comerţului exterior englez. pp.care rezervă a burgheziei britanice faţă de noi cuceriri şi chiar faţă de păstrarea imperiului colonial. Din 1840 începe reducerea 11 »r 'de import pe produsele străine -. De asemenea. op cit. faţă de utilitatea sa. 156 1 . li u y 1 e r. El a făcut primele reduceri şi unificări de taxe vamale. rei u n i K scle marilor proprietari funciari. aceştia se opuneau sporirii impozitelor asupra producţiei sau venitului. cînd whigii au preluat puterea politică. Ea interzicea importul de grîne n i ' l i . abţinerea de la războaie şi cuceriri coloniale costisitoare. Măsurile lui Huskisson „au transformat imperiul monopolist. sprijinite de partidul whig. Ele răspundeau unor cereri repetate ale cercurilor comerciale londoneze. De aci caracterul Această lege. Reprezentanţi ai burgheziei industriale şi comerciale. Războaiele napoleoniene făcuseră să crească datoria publică de la 250 la peste 850 de milioane lire sterline. p. ca efort conştient.. cunoscută fiind mai cu seamă atenuarea restricţiilor importului de igrîme. pentru a combate consecinţele depresiunii economice oare se instalase curîind după în-i războaielor napoleoniene. cit..

Berkeley şi Los Angeles. conducătorii politici burghezi ai acestei ţări erau împotriva politicii colonialiste. Comerţul liber. ci. pe creşterea producţiei în urma revoluţiei industriale. p. bazată. pînă pe la 1850 . atunci cîind nu sistemele economico-ipolitice închise. Imperialismul. 26—27. stadiul cel mai înalt al capitalismului. II. pletă ide Angilia ca un lucru (inevitabil şi folositor. valul de prosperitate care i-a urmat au îndemnat burghezia engleză să reflecteze din nou asupra „lecţiei americane" : să cîntărească sacrificiile enorme impuse de ambiţiile coloniale. 2 în anii 1846—1849. 409—410. 157 . Liberalismul economic se impune o d a t a cu abolirea legii cerealelor. 1964. pp. în Opere complete. voi. Noul Imperiu este aşadar „în căutarea" fonmuilei proprii a vieţii sale economice. la acordarea dreptului de a-şi alege guverne responsabile în faţa propriilor 1 J o h n S. 1834—1854. această concepţie derivată din noile condiţii ale economiei liberale n-a evoluait brusc şi n^a dus la consecinţa radicală a renunţării la imperiul colonial. Editura Politică. n ilitării li m. intensificarea circulaţiei mărfurilor. a celui dintîi buget bazat pe principiile l .oscilator al politicii coloniale britanice. Bucureşti. încărcîndu-ite cu toate cheltuielile militare şi administrative. Dar ea a dus la o lărgire a sistemului autoguvernării cdloniilor.. 4 V. prin reducerea taxc-lm iar din 1860 chiar prin ştergerea tarifelor diferenţiate. 382. de fapt.. L e n i n . considerînd eliberarea coloniilor." 4. I. despărţirea lor corn-. tocmai dimpotrivă. 1963. 64—66. Britisb Policy on the South-African Frontier. G a l b r a i t h . disproporţia dintre aceste ambiţii şi rezultatele lor practice. Reluctant Empire.i ximum a circulaţiei mărfurilor. 3 CHBE. cu abrogarea actelor de navigav 1853. Desigur. libertatea relaţiilor economice între toate ţările se dovedea formula cea mai avantajoasă pentru interesele britanice ? „în epoca celei mai mari înfloriri a liberei concurenţe în Anglia — scrie Lenin —. Ce sens mai avea să cucereşti şi să păstrezi iun 'imperiu colonial. în cele trei patru decenii de după victoria asupra lui Napoleon '. renţiale şi egalizarea taxelor la care erau . între anii 1840 şi 1870. pp.supuse importul coloniale şi cele străine 3. 27. o va găsi în liberul schimb' şi va deveni „Imperiul liberal" dintre 1850 şi 1874.

Un timp oarecare. tot acolo. p. treptat. L e n i n.. spre ceea ce burghezia engleză se va flata să numească „asocierea" coloniilor într-o „comunitate de naţiuni libere". cit. va reclama în viitor instituţiile europene. această availanşă de declaraţii generoase parc a-şi avea corespondentul în realitate. op. 382. din Africa de Sud . p. instruită de Europa. p. în acelaşi timp. op. în frunte cu lordul John Russell. 170. p. p. o nouă structură Imperiului britanic. această formulă politică va da.i i (1 y. E dezavuat un comandant de navă care. cit. I I . în 1852 şi 1854.i ii g e o n. 5». trecînd astfel în sarcina coloniştilor înşişi sarcinile financiare ale administraţiei.lor instituţii legislative. 1.. Anglia respinge unele anexiuni ce i se oferă. cit. unul din liderii dociurmei liberalismului alasic. dar despre toate coloniile se exprimă în Anglia convingerea că „dobîndirea autoguvernării este tendinţa şi necesitatea lor naturală. aşa-zis «maniohesteriain» — nu trebuie luate în considerare dacît pentru mişcarea comerciala pe care ele o prilejuiesc".. I > | in op. op. Nu numai desţpre India. . ou •: H 11 de a promova noua concepţie a autoguvernării depline luniilor. / . în 1834 se -enunţa la anexarea ţării cafrilor. spunea tot el. pregătind trecerea viitoare spre „Commonwealth". Prin urmare. Aplicată la început coloniilor de emigraţie. I I . să se pună în sarcina lor cheltuielile de guverinăm'înt" 1.. p. Ambiţiile coloniale par stinse. . „Coloniile — spunea Richard Cobden. cit. va fonda „Societatea pemtru reforma colonială". John Bright. e reI I . 54. „să se dea coloniilor autonomie şi. Un grup ide politicieni liberali. Un alt lider manchesterian. Qriicînd se va înitîtnpla laata. Pînă şi conservatorul Disraeli va declara in 1852 : „Coloniile sînt nişte pietre de moară pe grumazul nostru" 2. curentul normal al istoriei coloniale" 5. 55. Iar istoricul Macaulay ia.i i (. considera că „va li II zi fericită aceea în care Anglia nu va mai posada nici un ■ i ile pămînt pe solul asiatic" 3. p. 678 - 158 . III..1 v. va fi cea mai glorioasă zi din istoria noastră" 4. la cererea unor miocupase Tahiti . în acelaşi spirit: „Poate India. .

pană aproape de zilele noastre. op. p. în care se puteau ita uimitoarele rînduri privitoare la colonialismul britanic: „Nn exiltl nu i un petic de pămînt. I | I S .excepţională în imperialism. i i i. Criza Imperiului britanic. Prezenţa sa va deveni un element de o pon ■ li n. să-1 poţi numi proprietatea i. 1948. generînd o burghezie naţională m proletariat numeros. a II-a. 1 H a r d y. Democraţiei et capitalisme.. 1951. 55 . Acordarea autoguvernării ia proporţii în ritm foarte ra pid după 1840. sîmt evacuate chiar unele punci ate în Sumatra (1824). clasă muncitoare. I fii alt factor nou în existenţa Imperiului britani* ■ ii perioadă este apariţia şi dezvoltarea proletariatului in dtutriaJ modern.1 militare. pi care tu. 158. în linii m .şi păstrarea celor cucerite. totuşi. în prima Ce a secolului al XlX-ilea.I ( > . 389 [Col. i LMI muncitoare britanică a idenitifiaat în mod just coi n i n u i i . i dintre interesele ei de clasa şi cele ale luptei popoaroloi asuprite din colonii. 159 .. în noile colonii.i ■ ele în bătălii şi să primeşti o plată pentru cucerirea . P o u t h a s. 1848—1860. Cei ca>re populează de fapt pămîntul ţi îl lucrează sînt posesorii legitimi ai acestui pămînt şi ei trebuie să aibă libertatea deplină de ansi alege propria I OT 'formă de guvernare 'şi propriile lor instituţii" 2 . an în care Canada înceţpc prima I noului sistem.. Charles H. p. în ziarul „Northern Star". singură metropola avea un numeros şi organizat. vor ocupa toate func\v\\i : . XVI].cunoscută independenţa noilor republici bure TransvaaJ şi Orange . mărunte 1 . atît în Britania cît şi în colonii. p. cînid şi în colonii se va li COrutiituit o industrie proprie. voi. ed. Dutt. mişcarea chartistă — ire politică organizată a munoitorimii din Anglia litreaga lume — publica o declaraţie. Acest fapt va ridica pe o treaptă i i lupta *lc eliberare de sub dependenţa colonială. exploatarea coloniilor a permis burgheziei engleze să jure linei mici părţi a muncitorimii un nivel de viaţă mai ridicaţi Mrlgînd-o politiceşte îin orbita ei.i. Bucureşti. iar ţie îţi va ră- inîne sii t. Deşi. „Peuples et civilisations". cit. i i e . l'j tăi. Bender Bushir iîn Gol'fui] Pmu (1857). vor lua pămîntul. 2 După Palme R. Paris.

Decizia judiciară din aşa^numka . cit. Problema abolirii sclavajului "ni în prima jumătate ia veacului al XlX-lea. în frunte cu Wilberforce. amici ai lui Pitrt-junior. C o u p 1 a n d. p... în toată sfera dominaţiei politice engleze. în Anglia o x. 160 u. < II toate că însuşi Pitt.iv adus în Angli. atît ca premisă a unei superioare rentabilităţi a muncii în colonii.1 facere Somerset 2 — care spunea că orice sclav venit pe teritoriul Angiliei devine liber — şi o propunere în parlament privire la lichidarea comerţului ou sclavi (1776) sînt primele ei semne. cît şi ca modalitate de lărgire a pieţei pentru metropolă. 54—56. Anglia a fiinţat sclavajul în coloniile sale. cu motivarea citată în text. în 1787. dar nici sângele nu se usucă vreodată" 1.. liberIu. op. generalizarea raporturiilor de muncă salariată se impunea. ei pun bazele „Societăţii pentru abolirea comerţului cu sclavi''. Pe măsură ce industria lua un avînt tot mai mare.i Sierra Leone. lucrate masiv prin muncă forţată. Mişcarea engleză în favoarea abolirii sclavajului a fost generaită. în primul rînd.. un tribunal en:. pp. membru activ al aripii de stînga a chartismului. în 1789. scria în 1851 despre Anglia : „In coloniile sale soarele nu apune niciodată. Tot el susţine şi proiectul înfiinţării unei colonii populate ou sclavi eliberaţi. dusă de gruparea „filantropilor"..Iar poetul Ernest Jones. wilberforce pronunţă în parlament un elocvent discurs contra comerţului cu sclavi. ca şi principalii lideri whigi — l'ox. The Britisb . proiect din care se va'naşte i oloni. lUirke — împărtăşea acest punct de vedere. Propun parlamentului o lege „pentru uşurarea suferinţelor negrilor în timpul transportului". de conştiinţa faptului că existenţa marilor plantaţii. Acestea au fost urmate curînd de campania susţinută împotriva comerţului cu sclavi. frîina dezvoltarea pieţei coloniale pentru desfacerea produselor manufacturaite engleze. 1772.i ". începuturile mişcării aboliţioniste engleze coincid cu avîntul revoluţiei industriale. M l.i • v Movcment. 118.

„Filantropici" Im Wilbcirfurcc i se apunea argumentul zdrobitor al ruinării imad iloniilor taţii. ci de raportul -de forţe dintre aceste două tendinţe. Ai fi foii M-nea. în primul rînd. pp.. sclavajul a fost abolit. p.n i u | semnalează o revoltă la care parti.i . 419.mercantilistă ele rămîneau simple i îţi. cu caracter general. atîta timp cît împotriva lor erau coalizate inten ele puternice ale plantatorilor şi cercurilor burghezi ml ou Aiiitifolc şi ooastele Africii 1.i economico-socială a Imperiului britanic : ml ochiului capital comerciali şi cele ale noului i apitaJ I. op. 13 000 d i. op. cit.1 a>re. i v c l i .. op. la Barbados. In I I. între 15 mai 1823 şi 16 îii. C o u p l a n d . ipe măsura l dezvoltării sistemului plantaţiilor şi a concentrării unui mare număr de sdlavi. a fost ■ isacrarea a peste 1 000 de negri 3 . în perioada de care ne ocupăm. i \ r teritoriile de sub dependenţă engleză în general şi penti u n . revoltele negrilor străbat întreaga istorie a coloplantaţii. Alţi 50 000 se vor răsoula în Jamaica. pp. . ol varea problemei sclavajului nu depindea de imbolduri M 11. la 1804. revoltele lor tot mai ample.. 1 2 S a g n a c. i ((iuyana britanică). debuşeuri pentru industria metropolei. 136. cit. I >in olipa în care balanţa a început să încline rapid în avanta-■ clei de-a doua. I. Harl ow.111n■ 11111. au fost teatrul unor asemedc eliberare... | u i 1..fui Ic materii prime şi produse alimentare şi aceea cai le. Coupland. în iamjuarie 1832 în 1807. 36—37. între concepţia ce rezerva coloniilor rolul < l < . în cazul desfiinţării sclavajului. 127—128. Jamaica. 327 şi nota 4. oze. Ultima. p... Semnalate încă din secolul i lea. ca expresie a unor interese economice determinate ale burgheziei industriale . cit. interesele unei părţi însemnate i armato i iimcrciale s. A History of Barbados. ivajul devine tema înfruntării între v a l i i şi imn m .engleze în special. 8 4 11—451 161 ..1 britanic adoptase legea de interzicere a comerţului cu n u . La aceasta s^a adăugat însă şi un alt factor important : potrivirea negrilor.

tipic în cad>rul burgheziei engleze. in. cit. după cum se ştie. şi industriaşi împreună cu restul burgheziei comerciale. însemna că Anglia transforma doar un comerţ legal întrunui ilegal. Daca după 1833 coloniile de plantaţii au decăzut. dat plantatorilor. pe plan juridic (dar şi pe acest plan. cea mai mare parte a timpului lor de muncă. muncea în primul rînd contra locuinţă >i I n . funcţionarea lui fiind asigurată. pentru a avea tot timpul să-şi ia precauţiile necesare. relevă că ea a avut mai cunînd rolul de a salva pe proprietarii de sclavi. examinate în detaliu. care.plantaţiilor. legea Stamiey a suprimat sclavajul în toate coloniile engleze. Iruterzieîndu-se comerţul cu sclavi. că rezolva chestiunea formal. prevederile sale. dar nefiind abolit sclavajul însuşi.diverse colonii.i. Dar. legea din 1833 ar fi permis plantatorilor să continue producţia pe baze capitaliste propriu-zise. deschizîndu-i alte surse. Prosperitatea lor a încetat o dată cu perimarea acestui sis tem. Era mai degrabă un avertisment. ci conjuncturii create de liber-schimbism. Coloniile din Antile au prosperat în cadrul specific oferit de sistemul economic închis. mai avantajoase. de a-i ajuta să-şi transforme metodele de exploatare. în parte.Măsura era incompletă şi semnifica începuturile unui compromis. Legea obliga pe sclavii eliberaţi să continue a consacra vechilor stăpîni. de protecţionismul mercantilist. care a dispensat Anglia de o parte a importurilor idin Antile. între plantatori şi comercianţii cointeresaţi de ei. care întrecea valoarea totală a sclavilor eliberaţi 2. Im felul acesta. • i I a r d y. dovedindu-şi astfel caracterul din totdeauna întrucâtva artificial. prin legile 1 Ucenicul. pe de o parte. Abia în 1833.. pe lîngă faptul că legea s-a -aplicat treptat în . numai la suprafaţă. op. iîn calitate de „ucenici" 1. pe de âiltă parte. să-fi lichideze fără pierderi vechiul sistem de organizare a . un preaviz cu scadenţă foarte îndepărtată. 47. Proprietarilor li s-a acordat ca despăgubire suma de 20 de milioane lire line. vreme de cîţiva ani. 162 . între 1834 şi 1839. faptul nu se datorează legii desfiinţării sclavajului. p. în fond.imilarea „libertului" cu ucenicul şi obligaţia de a munci în continuare pentru fostul stăpîn arată clar limitele acestei legi. în aspectul ei derivat). lăsînd-o neatinsă.i II Imului nici ea situaţia de fapt a sclavilor. i> . A'. momentan. sau să-şi plaseze capitalurile în alte sectoare productive.

. după izfa. sau chiar de v iun eme oît sclavajul a pansistait în partea de md i fnite ale Americii.. monopolul ei comercial fusese foarte mult liminiri I lirarea termenului de reînnoire a cartei lonopol nu numai că a fost complet desfiinţat. v oi .i l n i civil din Statele Unite. 163 . dar " p u n i Lndiiilor. în consecinţă.d i 6-a atribuit în continuare sarcina tic administrări. pe calea noului echilibru aştaptait din partea libe... pp.. a fo»t întărit consiliul de control creat de legea lui Pitt din 1784 şi lărgite prerogativele sale. 1 Karl Marx.... 1963. Marx a apreciat pozitiv această convenţie. i p i l . [prim statutul prevăzut în cairta reînnoită i II -n i . Abia la 7 aprilie 1862...I I I iDiiomic.jliei şi prin forţa marinei sale... 524—526.. ca un Iul de mandatair aii coroanei britanice.. s-a încheiat între Angli Uniunea statelor de nord.l i< i l.it Llii ii tn teritorii de influenţa engleză. care prevedea dreptul i al celor două părţi de a percheziţiona vasele ulităţile de tragere la răspundere penală a echipajeloi inovate. . cea mai importantă instituţie supra-■ Iiiului sistem mercantilist.iele decenii de decdin. Compania Indiilor. prezidată ide Lincoln. . E d it ur a P o li tică. l. 15 .. rînd că „a dat o lovitură de moarte comerţului MI INDIA Compania Indiilor ii procesului general de reconsiderare a structurii i l u i . comerţul cu sclavi practii. O convenţie împotriva comerţului cu sclavi.. O pe re . o co uliire a comerţului cu sclavi.. îşi pierdea pînă şi ml ei de instituţie comercială.i Indiei. -. i pe Mică douăzeci de iani. Comp.i aplicarea ora. care %. în K a r l Ma r x — F r i e d r i c h E n g e l s . I )c altfel. Bucureşti. tn 1813. îi era interzisă orice ac tivitate de i trebuia să-şi lichideze toate stocurile de mărfuri.

linte posturile pe bază de concurs2. Ea putea fi. pp. într-o datorie a poporului indian" 1. 381 . voi. Ceea ce însemna că interesele fiecărui acţionar în pante nu erau cu nimic atinse. ca şi aceea de desfiinţare a sclav. nominal. 162. doar că dividendele încasate proveneau acum direct din exploatarea fiscală a poporului indian. i î n l i i i . Pentru a fi ajutat în exercitarea acestor largi prerogative. 164 . dividendele acţionarilor erau plătite din veniturile comerciale. Apropiatul împrumut indian. P o u t h a s. iar dividendul redus de la 10 la 5%. Compania Indiilor Orien K a r 1 Marx. numit. prin comerţ. prevestind apropiata ei desfiinţare. Controlul guvernamental asupra administraţiei Indiei a fost lărgit şi mai mult. a atins hotarele naturale ale 1 F r i e d r i c h E n g e l s .dînd. care desfiinţase o sumă de mici feude electorale tle al partidului tory ţi lărgise reprezentarea oraşelor în parlament. cu ajutorul unei scamatorii parlamentare. p. era opera whigilor. voi. pînă . schimbîndu-se compoziţia consiliului di rectorilor companiei şi redueîndu-i-se prerogativele. 314. cum se vor numi ei de acum înainte . „în felul acesta. scria Marx. op. acum suprimate. o dată ou ultimele războaie de cucerire.Compania nu mai avea dreptul de a initerzice supuşilor britanici işederea în India. cit. Legea din 1853 a redus aproape cu totul rolul Companiei Indiilor. eamuflîmdu-se sub numele companiei. revocată oricând. 9. 12. de la 6 la 12 milioane lire sterline. Guvernarea^ Indiei. pînă la 1833. Rostul ei încetase.. în Opere. în cele din urmă. Opere. în baza atribuţiilor sale administrative. 189 19 Iî de notat că această lege. spune Marx. în 1853. Puterea vă şi jurisdicţională în India a fost atribuită exclusiv iirnatorului general. dar fără precizarea duratei. 9. precum şi un act parlamentar adiţional. ei se întăriseră pe plan politic în urma adoptării reformei parlamenl • < ■ din 1832. \u Opere. a liberalilor. au dat companiei dreptul de a plăti aceste dividende din impozitele percepute de ea în India. voi. Funcţionarii administrativi aveau să ocupe de acum îi i . iar nu indirect. deci. p. oare. întrudît. pe la mijlocul secolului al XlX-lea. s-a creat pe Imgă el un consiliu legislat i v . aduseseră întreaga Indie sub controlul Angliei. în Karl Marx- tale. „Guvernul britanic. Capitalul social al companiei a fost dublat. a purtat timp de două secole o serie de războaie. p. carta companiei a fost reînnoită pentru ultima dată. noua cartă. datoria Companiei Indiilor Orientale s-a transformat.

I n d i e i . înţelegem acum de ce, în i ie a fost încurajată de toate partidi i ' incluIc care hotărîseră să asurzeasi i ipocrită, după ce Imperiul britanii din I rotunjit graniţele. Ele trebuiau mai întîi pentru a o putea transforma tr-un obi filantropiei lor sîcîkoare" 2 . Comerţul între Anglia şi India Studierea raporturilor comerciale dintre Anglii ,,i [adia in i) importanţă multiplă. Ea dezvăluie un aspect deosebii de i n i v al mecanismului exploatării Indiei, devenită nai preţioasă a coroanei britanice". Explică în bună 11saşi istoria Companiei Indiilor în aceste ultime tentă. Ajută la înţelegerea evoluţiei structurii ■ Indiei supuse de englezi şi, în fine, la întrevederea H 1 1 . . 1 i Im i .iu/ele declanşării marii răscoale din 1857, cel mai nnpJu |i I M . 11 dramatic episod al luptei de eliberare a poporu lui HM Ii......... veacul al XlX-dea. Comerţul cu India este noua tobrală a Imperiului britanic, preluând, în veacul ului central pe care în secolele precedente M avu-i îmi cu Antileile. i suferă o profundă transformare, cantitativă şi de icn . 'I Itoricî «evoluţiei industriale engleze. Pînă în primele lot olului al XIX-iea, India era, în raport cu Ainglia, i ţar2 i |......i i u . n e , şi încă, în mare proporţie, exportatoare de produ* mi v jugăarefti, textile sau alte articole 3 . în 1814, ■ o i ml ii [i iftturi de bumbac din India depăşea, cantitativ, cu 50"/o, ! OK aloxaişi produse din Anglia îin India 4.
1 De pildă, • hIIr Ltgsi din 1853 a fost votată de principalele fracţiuni ale partiatloi Liberal |i coniervatOf, împotrivă fiind liberalii man-

chejterieni şi grupării coniervatoart .i lui Diiralilî. Cf. Karl Marx, Guvernarea Indici, în ( )pjrt, voi. '>, p. 187. ' K a r l Marx, Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, p. 160. 8 Aici se au în vedere numai raporturile comerciale normale, nu aflu xul de produse indiene în Anglia, izvorît din jaful direct, din felurite im puneri stoarse prin constrîngere. 4 T a r a Chand, op. cit., p. 378. 165

Din 1822, pe piaţa indiană au pătruns produsele industriei moderne de bumbac engleze. în scurtă vrame, India a devenit o ţară importatoare de produse manufacturate britanice. în contextul desfiinţării monopolului comerciali al companiei şi instaurării regimului libertăţii comerţului cu India, prin legile din 1813 şi 1833, volumul schimburilor anglo-indiene a crescut în proporţii fabuloase. în 1780, valoarea produselor engleze exportate în India reprezenta (inclusiv aurul şi argintul) aproximativ 400 000 de lire sterline. în 1850, valoarea acestui export se ridica la circa 8 000 000 de lire, din oare articolele de bumbac însumau 5 220 000 lire, adică un sfert din exportul de bumbac aii An-, gliei şi o optime din exportul ei total. în 1837, ţesăturile engleze, inexistente înainte cu două decenii ,pe piaţa indiană, o invadau acum ou o cantitate de 64 000 000 de iarzi 1. „Pe măsură ce industria bumbacului, observă Marx, devenea o ramură de importanţă vitală pentru întreg edificiul social al Marii Britanii, Indiile Orientale deveneau o piaţă de importanţă vitală pentru 'industria bumbacului din Marea Britanie" 2. In acelaşi timp, de pildă între 1814 şi 1835, importurile de textile indiene în Anglia au scăzut de patru ori. Efectele sociale ale acestei răsturnări totale a sensului circuitului comercial anglo-indian au fost din cele mai grave. Meşteşugurile indiene au fost ruinate complet, în cîteva decenii. Oraşe întregi cunosc un proces de (decădere. Dacca 3, de exemplu, avînd la sfârşitul secolului al XVIII-<lea 150 000 de locuitori îşi un excepţional irenume pentru măiestria ţesătorilor ei, ajunge pînă pe la 1840 la vreo 20 000 de locuitori, iar meseriile aproape nu se mai practicau. India a fost împiedicată a se dezvolta armonic în economia ei. Perspectivele industriale, întemeiate pe solide tradiţii, i-au fost retezate. Concurenţa indusitiriei engleze a fixat pentru multă vreme caracterul agrar al Indiei, care a mers agraviîndu^se : dacă pe la 1850 în agricultură erau ocupaţi 55% din locuitorii marii pcsninsule, în ajunul celui de-al doilea război mondial proporţia lor crescuse lla 74% 4. Dată (fiind slaba dezvoltare, în
1

p, ti

• K a r 1 Marx, Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, delta Gangelui (Pakistanul de Est). 4 N e li r u, op. cit., p. 328. 166

1 iard = 91,4 cm.

iubiţi, a forţelor de producţie ^i fenomenul suprapopulării ■ iii< > r regiuni, această ruină a i in.vniitiaistrofice, asemănătoare eu a . u n K M de foamete, »Pădul Benirinck, guvernatorul general al Indici. întreg procesul n-a fost o simplă urm prin nţă a unei industrii cu o bază tehnică inf< lui i unuia ajunse la un grad înalt de m i ieftinătate a produselor ei. Dominaţia politii .1 accelerat efectele liberei concurenţe — „liberă" numai Ic, fiindcă ţesăturile de bumbac manufactura ic în Indii ui în Anglia o vamă de 30% „ad valorem", pe loi le era fixată în India o taxă de intrare < l < - nu " ( i '. Industria engleză a (bumbacului, sprijinită pe i .......viul debuşeu care era India, s-a născut şi s-a dezvoltat rificarea industriei indiene. Dacă India ar fi fost inlulntitii, oa şi-ar fi putut salva industria de la pieire, prin i act lioniste. ii cu India a cunoscut însă curînd o serie de difiIV măsură ce industria Angliei devenea tot mai de- ■ i i l c piaţa Indiei, industriaşii englezi şi-au dat seama ■.11>iIiitrttea de a inunda la infinit o ţară cu produsele aceasta să aibă de oferit îin schimb alte produse. I>ui|u ........vrea industriei indiene s-au înregistrat momente de desfacere a piroduseloir textile engleze în India, din . .i Miipr.ipirodiincţiei relative de mărfuri pentru această piaţă m i | > l i i în 1845). Faptul era determinat de slaba putere de i mu, i maselor indiene. în vreme ce, de pildă, în l u d u l ' • >i . klontale şi America Latină, ţări de asemenea cu un i / n t , valoarea anuală a consumului de mărfuri i | > Ac Jocuitor era între 5 şi 14 şilingi, în India valonei IM am consum era de numai 9 penioe 2 . între 1846 şi 1850, comerţd Ajigliei cu India a scăzut, şi la export şi la import, cu 3—7B/«. Industriaşii englezi, vărînd îmceputuJ acestui regres comercial, au pledat pentru remedierea lui prin măsuri de dezvoltare a forţelor de producţie în India, care să ridice capacitatea de
1 CHBE, II, p. 289. * în sistemul monetar englez, actualmente pe punctul de a fi înlo cuit cu cel zecimal, 1 liră sterlină = 20 şilingi ; 1 şiling = 1 2 pence.

uI era înălbit de oasele ţesătorilor

utfl li 1834 !

167

consum şi de plată din partea acesteia. Obiectivul lor direot era creşterea producţiei de bumbac. Dar atît acest plan, cît şi alte investiţii în India s-au lovit de impedimente din partea administraţiei companiei, apărînd interesele rutinare ale vechii oligarhii comerciale. „India, constată Marx, a ajuns o arenă de luptă între capitalul industrial, de o parte, şi plutocratic şi oligarhie, de cealaltă parte. Conştienţi de influenţa lor crescândă în Ainglia, fabricanţii cer acum suprimarea acestor forţe, ostile lor, în India, distrugerea întregului aparat vechi de guvernare a Indiei şi lichidarea definitivă a Companiei Indiilor Orientale" l. Acesta era fondul împrejurărilor în care s-a votat în 1853 ultima prelungire a cartei companiei, stabilindu-se o serie de condiţii în care, îtatr-adevăr, ea „nu mai fiinţează decîit cu numele şi numai în măsura în oare este tolerată" 2. Un autor recent constată că, deşi confuză la suprafaţă, politica britanică în India s-a mişcait constant în direcţia impusă de dezvoltarea economiei engleze. Revoluţia industrială şi răsturnarea provocată de ea în balanţa comercială dintre Anglia şi India au determinat o schimbare a scopului dominaţiei britanice : în loc de a-şi propune doar asigurarea venitului pe urma unei avalanşe de impozite, puterea engleză va urmări, în prima jumătate a secolului al XIX4ea, crearea condiţiilor necesare pentru cucerirea vastei pieţe indiene de către industria britanică. De aci un nou reviriment agresiv şi expanoare s-a soldat cu completa cucerire a Indiei, de aci masiva acţiune de „asimilare", prin introducerea forţată a legilor, instituţiilor şi normelor de viaţă ale societăţii occidentale, întreprinsă sub stindardul „liberalismului" şi al „misiunii civilizatoare" a Angliei, căreia Macaulay i-a dat o abilă şi chiar patetică motivare, într-un faimos discurs rostit în Camera Comunelor, la 10 iulie 1833 3. Comerţul anglo-indiam a suferit fluctuaţii şi privit sub aspectul mijloacelor de plăţi pe care el le reclama. Pînă la 1825, mijlocul legal de plată în India era aurul. în acest an s-a adoptat o lege care fixa argintul drept etalon exclusiv. Totuşi, dat
•i r 1 Marx, Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, a. IM m, Guvernarea Indiei, în Opere, voi. 9, p. 190. t o i e s , o p . c i t . , p . X I I I ; G e o r g e B c n n e t t , T h e C o n c e p t »/ Empin Burke to Attltt, 1774— 1947, Londra, [1953], pp. 71—75. 168

fiind că pe piaţa mondială cursul .un u l m faţă dl al .umilitului, compania a continua! pi chiti a p ie aurul ca mijloc de plată, pinii după i rea zăcămintelor aurifere din California perspectiva devalorizării aurului, iapi oare a < l < ti raninat să revină brusc la etalonul argint. Cursul argintului bl India era mai ridicat decît în alte ţări, el fiind, aici, mijloi li ii de plată. Aceasta i-a făcut pe comercianţii en st metal îm scopuri speculative, realizînd totod ture a posibilităţilor de cumpărare pe piaţa indiană. Nu- in. II din portul Southampton s-a exportat în India, îl argint în valoare de 21000 000 de lire sterline, în .ii i i ure o cantitate foante mare a mai fost exponat.i difl
ftl lr i •■ >i i ni i ' .

Efectele sociale ale comerţului englez. Proprietatea funciară Pînl Ifl începutul veacului al XlX-lea, cu toate schimbările politiei prin care a trecut în milenara ei istorie, relaţiile din I n d i a au rămas relativ stabile. Unitatea de bază indiene o formau comunităţile familiale, unităţi ,.i puteau satisface singure cerinţele, datorită i. i' 11111 lor a industriei casnice — torsul şi ţesutul ni.inn.il ...........odele manuale de cultivare a pămîntului. „Războiul i u . i i i i i . i l de ţesut şi roata de tors — spune Marx —, unei armate uriaşe de torcători şi ţesători, iruicturii societăţii indiene" 2.
comerţului anglo-indian, l a : Karl Marx şi Fried r i c h Engfll, A treia cronică internaţională, în Opere, voi. 7, Editura Politi I'>60, p. 461 ; Karl Marx, Pauperismul ji libertatea comerţului. Crix» comercială în perspectivă, în Opere, voi. 8, Editura Politica, Bui uri |«i ''">0, PP- 395—396 ; Stăpînirea britanică în Inîn Opere, voi. 9, p. 138 ; Compania Iltdiilor Orientale, în Opere, voi. 9, pp, 162—164 ; [Criza financiară din Europa. — Din istoria circulaţiei I;inilor], în Opere, voi. 12, p. 71 ; D e m a n g e o n, op. cit., pp. 13, 230 —231 ; N e h r u, op. cit., pp. 327—328 ; J a c q u e s Arnault, Proctsul colonialismului, Bucureşti, 1960, p. 73 (citînd pe H. H. Wil-«o n, Story of British Industry). • K a r l Marx, Stăpînirea britanică în India, în Opere, voi. 9, B 138. 169

Nimicirea, prin concurenţa industriei engleze, a industriei indiene de tip casnic, manual, a distrus legătura tradiţională dintre agricultură şi producţia meşteşugărească, ducînd la destrămarea şi dispariţia acestor vechi relaţii sociale de tip comunitar, cu .excepţia anumitor regiuni (în sudul peninsulei şi în nord, în Kaşmir), unde agricultura bazată pe irigaţii, în funcţie de periodicitatea musonilor şi de debitul nurilor himalayene, a impus menţinerea comunităţilor săteşti. Destrămarea comunităţii familiale hinduse a însemnat cea maii mare şi singura revoluţie socială prin care a trecut Asia, pînă la mijlocul veacului al XlX-lea. „Provocând o revoluţie socială în Hisndustan, Anglia a fost călăuzită de cele mai jos nice scopuri şi a dat dovadă de obtuzitate în maniera în care şi le-a realizat. Dar nu aceasta importă. Problema este de a şti dacă omenirea îşi poate îndeplini menirea fără o revoluţionare fundamentală a condiţiilor sociale din Asia. Dacă nu, atunci, cu toate crimele pe care le-a săvîrşit, Anglia a fost unealta inconştientă a istoriei, atunci cînd a provocat această re voluţie" '. Destrămarea vechilor relaţii sociale a fost grăbită de asemenea prin \reformele engleze pe tărâmul dreptului de proprietate, cum fusese aceea de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, prin care s-au pus bazele marii proprietăţi funciare a zamindariioE, în Bengal. Către mijlocul secolului aii XlX-lea, aceasta era deja într-un declin accentuat. Negustori speculanţi, favorizaţi de Compania Indiilor, puseseră mâna pe o bună parte a moşiilor din Bengal, exploatîndu-le prin intermediul unui soi dejnari arendaşi ereditari, creaţi de ei, numiţi patnidari şi subpafinidari. Asupra ţăranului indian apăsa deci o nouă ierarhie socială, în ale cărei elemente de legătură se împleteau puternic rămăşiţele feudale cu metodele de exploatare capitalistă. în prezidenţiile Bombay şi Madras, deci în vestul şi sudul peninsulei, administraţia companiei a încurajat dezvoltarea altui-tip de proprietate. Edificată asupra insuficienţelor sistemului marii proprietăţi (zamiinida>rat)ul) din Bengal, atît în pririnţl .r, II MI rării strângerii impozitelor cât şi a dezvoltării producţiei agricole, compania a cedat sugestiilor unor funcţionari indieni mai clarvăzători, care au sfătuit-o să favorizeze soarta mu ului cultivator — rayat-ul — mai apt a deveni proprie1

thiitm, p. 141. 170

I

tar şi mai cointeresat în producţie. Dupii sie două prezidenţii amintite a început a se de .......nitul sistem rayatwari; ©1 consta în declararea t&rwuluii CI proprietar al lotului pe care-1 muncea şi răspunzând personal de umpoziiDul Zamindarii şi rayatwarii, mari proprietari (ori independenţi, au format două clase de i în mijlocul unei societăţi pînă atunci organizate pe I nu uitare sau ierarhic-icondiţionate. Este rezultatul marii Iuţii agrare" petrecuse în India în secolul al XIX-K i Şi sistemul rayatwari, introdus nu în interesul ţăranului ci doar ca formulă mai eficientă în strângerea i n i , degenertat repede. Pe de o parte, rayaţii înşişi au ajum (■Xiplio;iiteze pe cultivatorii fără pământ şi fără nici un dd moscut prin lege. Pe de altă pante, impozitele plătite de i i , toarte ridicate şi recalculate des în funcţie de recolti. mulau în fapt poziţia sa legală de mic proprietar, făcîndu-il un detontor, în stare de semişerbie, faţă de administraţia comI >.1111< -1 Dacă zamindairatul a fost o parodie a laindlordismului « i ■;. I < sistemul rayatwari a fosit — o spune to,t Marx — o parod istamuiui francez de propriecate ţărănească. La rîn- ■ I i i l său, chiar un politician englez era obligat să recunoască, pe l . i mijlocul veacului trecut, că, sub administraţia engleză, i lonne de proprietate funciară existente în India — ■ nul. I I . IMiJ, rayaitwari şi comunităţile săteşti — au devenit t"i atiîve.i lonme de exploatare fiscală în folosul oompaaiei 2 . Administraţia Indiei

funciar după proprietatea sa 1.

Structura sclavagistă sau feudală despotică a statelor asia tice a WXpmtW din cele mai vechi timpuri activităţii admi nistrative II numai trei preocupări: finanţele, adică
1 CHBE, IV, pp. 470, 478. Introducerea sistemului începe de prin 1812 —1819. * Despre proprietatea funciarS şl revoluţia agrară în India : K a r 1 Marx, Reformele lui Charles Wood în Indiile Orientale, în Opere, voi. 9, p. 132 ; Stăpînirea britanică în India, în Opere, voi. 9, pp. 138— 141 ; India, în Opere, voi. 9, pp. 227—228 ; [Proclamaţia lui Canning si problema proprietăţii funciare în India], în Opere, voi. 12, pp. 486— 488 ; M o r a z e, op. cit., pp. 188—189.

171

departamentul specializat în exploatarea propriului popor; războiul, departamentul însărcinat cu jefuirea altor popoare, şi lucrările publice, activitate indispensabilă pentru civilizaţiile asiatice, a căror agricultură din bazinul marilor râuri pretindea amenajări pentru irigaţii pe scară întinsă, realizabile numai prin coordonarea lor de către stat. Englezii, consecvenţi cu metoda substituirii administraţiei lor în formele calei vechi, au preluat preocuparea pentru finanţe şi război, dar au neglijat lucrările publice, fapit care a dus — după ruina meşteşugurilor — şi la o degradare a agriculturii. Din venitul total net pe care administraţia companiei îl realiza în India, ea cheltuia peste 80% pentru întreţinerea armatei şi a funcţionarilor, pentru plata dividendelor acţionarilor şi a dobînzilor datoriei publice. In schimb, din acest venit, cifrat pe la 1850 în jurul sumei de 20 milioane de lire sterline, enau afectate lucrărilor publice în medie cam 1—2%. în unii ani, dividendele acţionarilor erau de patru ori mai mari dci îi suma destinată efectuării unor lucrări publice. ( u o asemenea administraţie, care „a cultivat despotismul european pe terenul celui asiatic", fiind preocupată numai de area stoarcerii bogăţiilor Indiei şi de asigurarea aces-i ' i . i , e explicabil faptul că bugetul guvernului Indiei prezintă un deficit anuail cronic, iar datoria publică, grevînd poporul mdian, a crescut între 1805 şi 1850 de la 25 la 47 milioane ilc lire sterline x. Exploatarea fiscală se baza în primul rînd pe impozitul funciar, reprezentînd 3/5 din totalul venitului net al guvernului Indiei. Opiul şi sarea erau apoi, în ordine, impozitele cele mai productive, aducînd, împreună cu pământul, 85% din încasări. Cu toate că suma nominală a impozitelor revenea, pe cap de locuitor, la mai puţin decît în ţările europene, ea era suficient de mare pentru a constitui o dificultate, în condi ţiile nivelului de viaţă extrem de scăzut al poporului indian. De altIcil, în afara impozitelor propriu-zise, el era exploatat
.i r 1 M a r x, Stăpînirea britanică în India, în Opere, voi. 9, pp I 16 I 18 . Reformele lui Charles Wood în Indiile Orientale, în Opere, vnl i |i, 134 ; Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, p. 164 ; Indit, In < >l>cre, voi. 9, p. 226 ; [Veniturile englezilor din India], în Optrt, rol I. 1 , pp. 283—286; [Impozitele din India], în Opere, voi. 12, PP. 5 172

printr-o sumă de metode indirecte, cura era de pildă mono polul companiei asupra sării şi specula l difi riţi i la vînzarea ei, care făcea ca indianul să plăiti ilocuri a articol de 30—36 de ori mai scump dedft în A Administrarea Indiei păstra ficţiunea recunoajti rii IUI taţii eminente a urmaşului Marilor Moguli, ou reşedinţa la Deliii. Din 1835, în Bengal acest artificiu a încetai mia guvernînd provincia în chip suveran 2 . Pe o treaptă imediat inferioară, englezii au păstrat suveranitatea principâloi indieni asupra statelor lor, căutînd chiar să-i atragă, -să l . u . i din <•> nu element de sprijin al dominaţiei străine în India, în mare parte le-a reuşit. Pe la mijlocul secolului trecut, statale principilor va Angliei prin 'intermediul companiei 'Cuprindeau un teritoriu de I S'OO 000 km 2, cu o populaţie de aproximativ 53 000 000 d locuitori. Pentru a asigura permanenţa dominaţiei princi pi>i - , i totodată colaborarea cu aceştia, care îi scutea de o obligaţii administrative, englezii au îngăduit, de pe l . i începutul secolului aii XlX-lea, desemnarea unui moşteni- i o i prin adopţiune, în statele a căror dinastie locală era pe cale i M - viimge 8 . De asemenea, multor (principi li se plăteau iloi ate din veniturile realizate în India. Ele se ridicau, Li aproape 2,5 milioane lire sterline. în schimb, [ > i trebuiau să plătească un tribut, reprezentat fie <!■ ■ i numerar, fie de întreţinerea trupelor engleze, fie, i >, i rea şi întreţinerea unor detaşamente militare propria, puie la dispoziţia englezilor. Ei nu aveau dreptul la ■ n 11..I , J ».11.111 f statului lor, la relaţii diplomatice de sine stătă toare ţi nu puteau rezolva conflictele cu alte state fără a face ape] l.i mii i i arbitrajul guvernatorului general englez. K . I | X H - I I I I i l e bl HMidice cu Compania Indiilor erau nuanţate
1 Kar1 A ' Hrformele lui Charles Wood în Indiile Orientale, tn Opere, rol. 9. p 134 | India, în Opere, voi. 9, pp. 226—229; {Impozitele în India], n <»/""'. voi. 12, pp. 517—521. • P o u t h a s , op. cit., p. 311. In 1827, compania proclamase încetarea calităţii ei de vicar a Marelui Mogul. G. Mondaini, La colonisation anglaise, II, Paris, 1920, p. 24. 3 De fapt, în acest caz, surveneau trei alternative : unor principate ilifptul de succesiune prin adopţie le era recunoscut integral, altora sub i vă, iar altora le era refuzat, ceea ce putea implica anexarea lor, la Itincerea dinastiei, cum s-a întîmplat de pildă cu statul Nagpur, în 1853. i f, I' o u t h a s, op. cit., p. 312.

173

a avut t . în spirit european. apelul la funcţionari indieni deschidea o altă problemă : crearea uiruui -sistem de iinvăţănrînt modern. 233. mai întîi de / I > I ni i ii g con. a întocmit un raport în care susţinea cu ardoare înfiinţarea unor colegii de tip european pentru indieni. 174 . Istoricul Macaulay. o geografie făcută din mări de melasă şi de unt" 2. şi el uin adept aii reformelor pentru India. H introducerea limbii engleze în şcolile indigene. (lărgirea continuă a posesiunilor engleze administrate direct ide Compania Indiilor a pus problema necesităţii ide a antrena şi pe indigeni în administraţia publică. din perioada guvernării lordului Bentinck (I 828—1835). p.i. o dată cu alte reforme mai mărunte. încă multă vreme după adoptarea acestei noi linii. sub pretextul respectului pentru tradiţiile şi instituţiile sade religioase. mai buni contabili. ide ia bun iînceput. Din jurul anilor 1820—1830.h. L'iveil da nationalitts et le mouvement —1848).. necesitatea pracI M . „Susţinem cu banii publici — scria el. în limba liv.. cit. 474. I . p.i a spus cuvîntul. Din 1818 apare la Calcutta. la un moment «l. moravurile şi obiceiurile locuitorilor" *. i uz I I . Rezultă. fie sub protectoratul britanic. Um 'guvernator provincial englez exprima. fie şi în aceste limite. primul ziar indian. deocamdată numai în cele inferioare. mai muncitori.prin clauzele diverselor tratate îin temeiul cărora intraseră fie în „alianţă". care contraveneau pentru prima oară principiului adoptat tacit de dominaţia engleză în India — menţinerea poporului în înapoiere culturali. K . la 1835. părerea că : „Indigenii sînt. Deşi.ii membru al consiliului iguvernatonului general al Indiei. i r ulterior înfiinţarea de şcoli europene. Dar. o istorie plină de regi înalţi de trei sute de picioare şi de domnii de câte 3 000 de ani. că numai interesele administraţiei engleze au determinat promovarea indienilor în funcţii publice. i . referindu-se la vechiul sistem şcolar din India — doctrine medicale pe care le-ar ridiculiza potcovarii noştri . i portul său. în general. op. în legătură cu aceasta. < ■ ( o r g e s W c i 11. mai bine informaţi despre starea ţării. o astronomie care ar face să izbucnească în rîs o şcoală engleză pentru fetiţe . aşadar. mai (răbdători. ie engleze influente continuau să afirme că educarea indienilor va duce la ruina politică a Angliei.

o?.. lbidem... I I . în secolul al 1 2 3 câtire misionari. recrutată dintre indieni. auxiliară a sistemului de menţinere a dominaţiei engleze.. Mişcarea iniţiată de el are meritul dfl fi ridicat împotriva imobilismului social şi intelectual. treptat.■ poet de limbă bengali.....enă (îm 1850) . S-a ivit în această perioadă. Sudan Batta. arderea văduvelor pe rugul soţului deIiiii... Tot în perioada deceniilor aii treilea — al şaselea din veacul CKCUt . cit. in 1855 s-a admis remariajul văduvdoi Darii» atunci rămânea în vigoare — şi a rămas pînă aproape de zilele noastre — legea după care un indian putea fi aruncat şi ţinut în închisoare fără judecată.. iar cu timpul chiar d i n .. cit. D u p u i s. Promotorul său a fost Ram Mohan Roy (1772—1833). in condiţiile efortului britanic ide a crea o pătură funcţionărească indiană... um asemenea curent putea deveni..........a abolit pedeapsa cu biciuirea... de Fa< tură feudală. s-a ordonat tri1 H I H . pp. . în igeneral . 259...în Pouthas.. n u m ă r u l c ă r ţ i l o r e i . <lc l.. Începuturile unei politici de reforme culturale au pus la dispoziţia englezilor... orice sacrificii umane.. începînd o u a n u l 1 8 3 4 . I O I „I mu mai recunoască starea de sclav (în 1843)3 şi MI drepturile de proprietate persoana care abjura roii.trece de mii de ori pe al celor arabe ii santi i iti '. la rîndu-i.... Ea nu a reprezentat însă calea cea mai justă a dezvol tării unor concepţii noi în societatea indiană..... în intelectualitatea inul um curent care preconiza emanciparea poporului pun uimi larea culturii occidentale..... 312.. permanentizat de spiritul religios fcrtgu»t-con vator 2..i lupta împotriva asupririi străine... coaniportîinl j i de abandonare a tradiţiilor sănătoase ale culturii proprii.. sub pe deapsa ou moartea. op. cadrele necesare pentru funcţionărimea inferioară. 175 . s-a suprimat. p. 252—256. lege care supunea populaţia Indiei unui statut permanent de stare de asediu.. un mijloc de abatere a poporului de ila idealul irecîştigării independenţei. p... debut* din Byran şi scrie o epopee după (modelul] llittdti ' i n i i < 1855 şi 1857 se va ajunge la fondarea um iloi din ( cutta... Bombay şi Madras.

Probltma lndiilor Orientale. debutase pe plan politic participînd la înfiinţarea asociaţiei anglo-indiene din Bombay şi venise apoi în Anglia anume pentru a lucra în interesul emancipării Indiei. căi ferate. «'/' ■" pp. la Calcutta. poliţie. Aceste reforme au atras după ele şi începuturile unei mişcări naţionale indiene. cit.XX-4ea ele vor atinge (în administraţie. ea reprezintă punctele de plecare ale unei linii reformiste. ţinând scamă de uriaşa populaţie a Indiei. W e i l l .) numărul de 10 000 000 şi chiar mai mult. pp. Unul dintre societari. în scopul realizării unei Lri mai raţionale şi eficiente. Dadabhai Naoroji. 473—474. op. organizate. fondată la Bombay în 1852. indieni dintre elementele înstărite ale oraşului. cel puţin momentan.icestora era sprijinită şi de cercurile reformiste din Anglia. în lupta indienilor împotriva stăpînirii Angliei. pp.. un grup de persoane. 233—235 . pp. Ea marchează însă un moment ce nu poate fi neglijat : intrarea burgheziei indiene în arena luptei politice. pentru administraţia Indiei în această perioadă: K a r l Marx. în „EHR". 348—350. Aceleaşi obiective. în 1851. voi. 9. Acti-. precum !c l ni it e r e a indienilor în funcţii publice mai numeroase şi unţarea câte unei universităţi în fiecare rezidenţă. grupate din 1853 în „Societatea pentru reforme în India" (printre membrii săi numărîndu-se liderul liberal mancheste-rian John Bright). 313—314. 1961. Nu era singura formă de luptă. nr. 1851—1906.. ceea ce nu trebuie să impresioneze. Some early Indian Naţionalist* and their ihc British Parliament. de emancipare culturală şi economică. 299. în aceşti ani premergători marii răscoale din 1857. ' M a r y Cumpston. Deman. în Opere. de ameliorare a situaţiei Indiei de sub dominaţia engleză. stabilindu-şi legături printre oamenii de afaceri din industria bumbacului1. P o u t h a s . poştă. Pornită de cercuri restrînse ale burgheziei din marile oraşe. pp. op. telegraf etc. legale. au pus bazele „Asociaţiei ie". 210—212. 176 . militînd pentru ameliorarea condiţiei indieni lor i reforme administrative. Se mai poate remarca şi faptul că la 1855 s-a înfiinţat prima firmă comerciala indiană în Anglia. cit. erau urmă-de asociaţia similară. N c h r u.

i. Berar şi Aud fură xate în 1853—1856. Pînă şi înspre mare. luîndu-se ca pretext dificultăţi oreate de succesiunea principatelor sau de proasta administraţie internă 1 înţelegem aci. sikhii răsculai. 01 i le aducă într-o dependenţă mai strânsă faţă de acesta. statale din [india excepţia a două — Sind şi Gudjarat — erau înconjurate de teritorii aflate sub control britanic direct. frontierele naturale geografice ale „subcontinentului indian".i IS50 Pînă la mijlocul secolului al XIX i ii rea completă a Indiei de către englezi. lordul Moira. Ea a d# ui timp sub forma războaielor de cucerire în direcţii fi lor naturale1 — lanţul Himalaya. care au corespuns cu limitele dominaţiei britanice. l nl or . guvernatorul general. India şi Pakistanul. mai tîrziu marchiz de Hastings. dai după un an au fost înfrânţi şi Pendjabul subjugat d c l i i n i i v . însă >respectîndu-le independenţa. urmată de tratate cu principii . printr-o campanie . 177 . Pirin ad doilea deceniu al secolului al XlX-lea. pur geografic. pînS l. în nordul Indiei. iar în 1845 —1846. bastioane de apărare dea Lungul fron tierelor naturale. i dominaţia engleză în Radjputana şi impuse suze-1 . IH -. Pe prima făşuirat o vastă acţiune de „încercuire" a statelor indieni noi posesiuni engleze. Principatele Nagpur. intervenţia în mai multe principate v. între 1817 51 IS23. care au rezultat ulterior. Gwalior) le aduse pe acestea sub un şi mai strâns. în acelaşi sens. a în. avîaid ca rezultat alipi noi state indiene la domeniul britanic.1 fost folosită cu precădere pentru ca.ilc (Maisur. im ir I «30 şi 1843. exploatând clauzele anumitor tratate.is. să în poreze teritoriul diferitelor state în domeniul britanic. în 1848. Calea a doua . Aceste frontiere nu sînt identice cu cele politice. printr-o ailtă victorie.i HI i i l e de munteni din Nepal. fluviul [ndut MU prin felurite eonstrîngeri şi tratative.po: al i l . a fost ocupat şi anexat Pendjabul. m u .Cucerirea completă a Indici. sau dificultăţile financiare ale unor principi. pînî La Irontiera cu Afganistanul. I Angliei asupra ultimelor stătuleţe ale principilor ma-raţi. în 1843 a ifost cotropit Sindul. încheind cu ele un tratat de subordonare.înnpotariva războinicului po. şi pretutindeni cînd vorbim de India. prin constituirea statelor independente. folosim şi numele de India.

pp. unde Anglia continua a se teme de o posibilă invazie. [60. cit. în Opere. Londra şi Petarsburgul s-^au amestecat iîn succesiunea la tronul . izbucnind un conflict între afgani şi persani. în eventualitatea unui război cu Rusia. pp. Dem n. op. un acord garantiind indepen. 178 . îm anul următor. pentru a-i projpune o . ALTE CUCERIRI ÎN ASIA Războaiele cu Afganistanul şi Persia în parte. Ultimele cuceriri engleze în India.. op. fi Ml . Englezii îl rechemară atunci pe Burnes de la Kabul. în 1834.. în Opere.i i. important nod rutier între Asia centrală. fiinţează marele imperiu anglo-indian unitar" l.alianţă. Afganistanul a acceptat propunerile de alianţă ale unor emisari truşi. op.i au încheiat. în 1837. Dupuis. 573. punctul lor nevralgic xămînea nord-vestul.. ultimii asediară oraşul Herat. 472—473. 234—238. totalizau 432 000 km-. manevra Iu reluată în Afganistan. 209—210. prin trimiterea căpitanului Alexan. pregătiră detronarea lui Dost Mohamed prin pretendentul Shujah i r ] Marx. Deşi relativ bine consolidate după cucerirea Sindului şi Pendjiabului. c a r e î ns ă x i . pp. voi. 15. însă fără ca Anglia să ofere vreuin angajament precis3. spune Marx. p. D o u l a t s h a h i . 9. în cadrul intrigilor reciproce anglo-rase pentru influenţă.denţa acestei ţări 2.der Bunnes ca ambasador la şahul Dost Mohamed. cit. 18. Pouţhas. cit.. Persia şi India. CHBE. II. voi. cit. „.-n ii m i' otativa sa. Compromis diplomatic prin care Anglia . se asigure împotriva transfonmăriii Persiei într-o bază.începînd din 1849.. de după anexarea Sindului.. Problema Indiilor Orientale. op. p. 9. 43 .a acestora. d in p ar t e a p r e t e n d e n t u lu i la tr o n S h uj a h . pp. Sub presiunea evenimentelor. pp. 311—313. cu aproape 8 600 000 de locuitori. r.i după ce în 1834 sprijinise un atac armat împotriva lui D on M oh am e d .. \. 1835. de acţiune în direcţia Indiei. expansiunea britanică îm Asia pîmă pe la mijlocul secolului al XlX-lea a fost dictată ide considerentul strategic al protejării graniţelor Indiei. < / ■ cit. p. Compania Indiilor Orientale.

La 2 noiembrie 1841 izbucni o răscoală generală a tribun loi afgane.i l tate cu alte puteri. Cf. i . din smmtoarea Bab el Mandeb.i i iontale în veacul al XlX-lea. Anglia dobîmdi de la Imperiul otoman.şi trimiseră pe de altă parte un corp u îm Golful Persie. p. liberă trei ere pentru vasele sale. 232) ■Jau data 1858. fără a informa în prealabil autorităţile vn gleze 2 . Cea mai importantă operaţie îm cadrul acestui plan trebuia să fie supunerea Afganistanului. n. 44.. spre Mediterana. anţia îm kiderii strîmtarilor Bosfor şi Diardanele pentru vasele de răaboi ale tuturor ţărilor. în 1840 fu impusă şefilor somali. care întărea influenţa engl . CX upă insullele Bahsrein din Golful Persie şi. Alte lucrări (H a r d y. op. pp. sili Egiptul să capituleze. 1800—1878. care scaldă coasta de vest a Indiei. [1961]. în 1839. la Teheran. cit. cit. M a r s t o n . E unul din episoadele ]>K. 3 Prin tratatul ruso-turc de la Unkiar-Skelessî (1833). i ou qpt ani înainte 3 . care se sfîrşi cu un veritabil deDoulatshahi. pp. obligîindu-1 pe şahul Iranului . In august. ■|V N Î IH I şi mai departe firele dominaţiei în Orientul Apro piat. D e m a n g e o n. anulîmd astfel favoarea obţinută de K i i .iut comercial de avan tajos pentru el. ajutînd dii I I I t i . 37—40. un tr. Anglia se amestecă în 1840 în conflictul dintre Turcia şi Egipt... care l-au internat îm India. înconjura astfel de baze britanice. Thomas E. 62—73.. di coasta africană a Golfului Aden. planurile engleze în Afganistan primiră o puternică lovitură.. obligă pe emirul Sandului li < cedeze Karaoi şi ocupă prin luptă cu sultanul local portul A i i . op. Hamdcn Conn. Britain's Imperial Role in the Red Sea Arect. Marea Arabiei. $ahul Dost Mohamed s-a predat englezilor. In 1855 va fi din nou ocupată insuliţa Perim. în caz de nevoie. op. sub supravegherea unui agent (britanic.i ini heie un comercial cu imamul de Mascat. împotriva căruia en glezii începuseră în februarie 1839 o campanie militară. în octombrie 1840. cit. din sudul Arabiei.i ridi ni Herat^ului şi să semneze. In scurt timp însă. ! 1 179 . ei ocupară Kabul şi instalară pe tron pe pretendentul Shujah. Drept urmare a ajutorului i< ordat. în 1841.< îm Pi i La '.frontierei de nord şi vest a Indiei — Angli. de a avea. p. obligaţia de a nu închei. în cadrul aceluiaşi obiectiv strategic .

spre a-i face să respecte obligaţia de a îngădui retragerea nestingherită a englezilor. lordul Ellenborough. recunosoînd astfel indeidenţa Afganistanului. un medic. ca aco• frontierei de nord a Indiei Anglia anexă. de foame şi de tir alierii triburilor afgane. chipurile. personal auxiliar. la 1 ianuarie 1842. Kabulul fu cucerit din nou. cit. au ocupat insula Charak. în octombrie ei se retraseră. pp. dar englezii dată decişi să nu mai rişte cele întîmplate în anul pi . din nordul Golfului Persie. semnat la 4 martie 1857 ila Paris. W c i l l . eliberară pe Dost Mo-named şi îi îngăduiră revenirea la tron (Shujah fusese asasinat BJ timpul răscoalei naţionale afgane). cînd persanii au atacat iarăşi Heratul. 191. 145—148. Doulktthahi. 155—162. cit. această armată de 4 500 de ostaşi şi vreo 12 000 de oameni. evacuarea trupelor britanii e din toate posesiunile Persiei2.. în retragere. în 1843. plătind o despăgubire de peste 200 000 de lire steuline şefilor afgani . pp. Opere. organizată de cercurile conducătoare engleze. a „onoarei naţionale şi a prestigiului armatei britanice". CHBE. a căror ură faţă de invadatori şefii lor nu reuşiră să o potolească. op. reuşi să scape. cu această condiţie. pp.zastru britanic. 180 ' Prie dri ch E n g e 1 s. englezii le-au declarat război.şi obligindu-se să se retragă din ţară. 1963. 573—575. impunea Porsiei evacuarea zonei Herat în timp de trei luni de la ratificare şi promitea. Un singur om. . 14. 472—473. Neputînd ocupa această ţară. pp.. II. în 1856. Armata engleză de ocupaţie trebui să capituleze. Afganistanul. după ce predase aproape toată artileria şi muniţia. ajungînd în India şi relatând cele întîmplate. op. în septembrie 1842. Sub presiunea campaniei de aţîţare a opiniei publice. voi. Tratatul ide pace. în K a r 1 Mar x-F r i e - . au debarcat ila Beinder Bushir şi au înfrînt cu uşurinţă rezistenţa larmatei şahului.. întreprinse în august 1842 o nouă expediţie împotriva Afganistanului. a fost complet nimicită de frig. guverna torul general al Indiei. întocmai ca în legendele antice despre asemenea dezastre. pentru salvarea. Editura Politicii Bucureşti. l Conflictele dintre Persia şi Afganistan au servit şi mai tîrziu Angliei ca pretext de intervenţie în Orientul Mijlociu. d r i c h E ngcls. dent.

iar pe mare superioritatea britanică era atîi dl copleşitoare. 72—73 . 67. cit. Ithaca (New York). 9. Situaţia pe continent si în Anglia. op. F r i c d r i c h I i n g e l s . [Războiul anglo-persanj'. pe ace cale. voi. 87—89. Arrakan şi Tenasserim. op. pe soi oi cil. războiul a mărit ou 13 milioane 'de lire datoria publică a Indiei. op. 2 Karl Marx. K a r 1 M a r x . 559 . 73—74. p.i Dacă războaiele de la frontiera de nord-vest i Indi cal puţin scopul logic al consolidării apărării posesiuniloi gleze din această parte. ' F r i e d r i c h E n g e l s . 229—232. CHBE. cit. în 1852. Războiul din Birmania. 9. 214 K a r l M a r x . 302 . J o h n V. în Opere.. C a d y.i adus Angliei provincia birmană de coastă Pegu şi portul K. p. 214—215. s-a soldat cu anexarea provinciilor Assam. în schimb. 214. cit. 12. războaiele purtate împouiv. 304 şi nota 275 . p. la fal cu Marea Arabiei. în Opere. . voi. din 1824—1826. A History of Modern Burma. pp. p.. 561 . IV. 42. încît ar fi fost cu totul ridicolă presupui io Birmaiiia ar fi putut întreprinde ceva contra Indiei. 67—68. sub pretextul lezării drepturilor unor comercianţi englezi. Bengalul despărţit de Birmania printr-o regiune muntoasă. ca si ootitribuţiili suplimentare percepute au stîunit nemulţumiri în [ndi* Frontiera de est a Indiei: Birmuni. voi. IV.. voi. [1958]. p. Pacea încheiată în iunie 1853 . [ndia nu era ameninţată de pericolul nici unei invazii. pp. Primul război. Birmania. Dinspre răsărit. 12. Tratatul cu Persia. 5 Demangeon. devenea um LAC britanic. pp. '181 1 . şi o contribuţie de război de 1 milion de lire sterline 3. voi. irnpumîndu-se Birmaniei. C a d y. Golful Bengal. prim tratatul de la Yandabo. p. gr< bilă trupelor. Faptul în sine. în Opere.i căreia a fost el purtat4. 4 K a r 1 M a r x. Vezi şi Karl Marx. „Din toate expediţiile militare britanice în Orient — scrie Marx referindu-se la al doilea război — mici una n-a fost întreprinsă pe motive mai puţin întemeiate oa aceea din Birmania" -. în Opere. Persia fi China. 14.i Birmi niei nu se pretează la aceeaşi justificare. p.nii'oon ».în amîndouă războaiele eu Persia ui folosit şi trupe indiene. CHBE. pp. voi 12.i început al doilea irăzboi. din 24 februarie 1826. în Opere. în Opere. pp.

. în „Revuc Historique". compania a încercat să introducă opiu de oontrabandă în China prin apropierea portului Macao. englezii anexară insula Labuan. Ceea ce ea n-a reuşit să facă pe calea ilegală. vor ceda Angliei principatul lor.pătrunde ou mărfurile lor în Imperiul Ceresc se izbiseră de . în felul acesta s-au pus bazele stăpînirii britanice într-o parte a marii insule.iI reprezentat de China. op. Un anume James Brooke a abţinut de ia sultanul de Brunei (în nordul insulei Borneo) o concesiune cu drepturi suverane asupra părţii de sud a provinciei Sarawak. p. date fiind convenţiile anterioare cu Olanda. (182 . „rajahii albi". Colonisation britannique. stăpînire com pletată către sfârşitul secoluikji al XIX-4ea 2. Pe măsură ce dominaţia ei în India se lărgea şi se consolida. strănepotul întemeietorului dinastiei. cit.. ce s-au arătat destul de refractari pătrunderii influenţei companiilor capitaliste străine. De pe la 1773. 1 H a r d y op. a autorizaţiei oficiale din partea statului chinez. a acestor Indii insulare dki sud^estu'l Asiei. tom. cu populaţia sa imensă. încercările de -i obţine însă din partea împăratului Chinei autorizaţia de a . an. Compania Indiilor. if. Cea dintâi interesată în comerţul cu China era. pe măsură ce teritoriul tot mai vast stăpînit acolo oferea mai multe resurse. CCXXV.5 . După ce.Expansiunea engleză. în 1946 1. cit. p. evident. conpe portughezi. H a r d y. 85 (1961). El a devenit astfel întemeietorul dinastiei „rajahilor albi" din Sarawak.iti Indien. îin persoana lui Charles Vyner Brooke. Totuşi ea a înregistrat în 1841 un mic succes interesant. a ânceput a practica ilicit. In 1846. Ocean Paciţique et < i. aproape singurii care se ocupau pînă ' U i II n s c h w i g. au acceptat protectoratul britanic. Războaiele opiumului Dezvoltarea vertiginoasă a industriei atrăsese de mai demult atenţia negustorilor englezi asupra debuşeului excepţioii. în a doua jumătate a secolului al XlX-lea.un invariabil refuz. m^a mai vizat aproape de loc zona Insulimdei. de lîngă coasta de nord a insulei Bonneo. 300. interesul companiei pentru piaţa chineză creştea. 300. r.

impuse o despă1 Cam 12 000 kg anual. ilar în 1824 de şaizeci de < > t i.i ie desfâţură în anii 1841—1842. nu < omisar imperial sosit la Canton reuşi să confişte şi sa i i i . I I . în 1 K3*>. Prin acest prim tratat inegal impus de o putere europeană Chinei. care se obligau să introduci în China stupefiantul produs şi iiumizat ide companie. CU un jug dl lemn în jurul gîtului. Alarma guvernului chinez faţă de acest comerţ era provocată mai ales de scurge rea 'necontrolată a argintului din ţară.i cretcui în 1800 de zece ori 'faţă de 1773. arătînd considerabilele venituri pe care statul i li încasat din taxele vamale după comerţul cu opiu. pe consideî c n i i i i l i .mprotestele faţă de activitatea negustoriilor străini au irămas fără efect. care începuse a dezor ganiza vistieria şi circulaţia monetară. cantitatea opiului de contra bandă crescu în continuare. terminindu-se cu 'înfrângerea chinezilor şi semnarea tratatului de la Nankin.irn I U L Spre a nu se compromite. Unul din înalţii dem nitari chinezi. . Ea a luat proporţii. Anglia îşi însuşi insula Hong Kong. I o mare cantitate de lăzi de opiu. în Clintii Iţi dcitul < l e mo j deste. de ton.icterului dăunător al acestui stupefiant. Toate pedepsele guvernului chinez asupra supuşilor săi. Acest im iden.atunci cu vînzarea acestui articol. de încă trei ori. din partea ei. compania a interzis. i păşească energic la suprimarea contrabandei şi. 1 Primele încercări n-au porta aviM ii 1794 însă.i i I I . în scopuri medicinale. Cantitatea de opiu strecurată în Imperiul Ceresc . încît după doi ani guvernul im rial a introdus pedeapsa bătăii cu nuiele pentru diştii ahinezi de opiu şi expunerea lor In public. a lărgit producţia opiului în India şi la 1798 şi-a instituit monopolul asupra vîn/. 'contrabanda s-a intensificat. pricinuind o pierdere unorciainţilor englezi. Cam pania decisiv. la 29 august 1842. De la 1824—1837. dar în acelaşi timp înch contracte cu vase particulare. propuse legalizarea lui. Compania. . . Chinezii se de iiei i . to. de faranâ. cantitate admisă de chinezi la import. selor sale contrabanda în China. Propunerea fu respinsă. dobîndi libertatea comerţului prin cinci porturi chineze cu o taxă vamală de cel mult 5% „ad valorem". 183 .1 sorvi guvernului Angliei ca pretext pentru a dezlănţui împotriva Chinei primul iră2iboi al opiului.

voi.gubire de război şi aşa-zisa „clauză a naţiunii celei mai favorizate" *.tulburări sociale care au culminat cu marea răscoală a taipinilor 3. una din capodoperele arhitecturii chineze. incapabile a-şi menţine puterea. penetraţia străină în China şi împărţirea ei în zone de influenţă se vor baza tot mai mult pe conlucrarea cu clasa dominantă şi guvernul imperial chinez. Rusia şi Statele Unite au încheiat l . în perioada următoare.dr i c h E n e 1 s. perturbaţiiile financiare provocate în China de lipsa tot mai acută a argintului. Volumul comerţului cu China a crescut. piaţa chineză a fost asaltată cu mărfuri englezeşti. i i n l de vară -imperial. Fr anţa şi Rusia au impus şi e le Chine i. 184 .. sau chiar regres al exporturilor. cît şi Eranţa. In 1859—1860. Pe de altă parte. folosit pentru plata (mărfurilor străine. englezii au sprijinit guvernul imperial în acţiunea de înăbuşire a răscoalei taipinilor. precum şi ruinarea meşteşugarilor chinezi. i i n i pormanente şi sa permită străinilor liberă circulaţie prin fără şi dreptul de navigaţie pe căile fluviale chineze 4. 216—217... obligînd China să le des■ i u . Persia }i China. purtat împreună cu Franţa — în cursul căruia a fost ocupat Pekinul şi jefuit l ' i l . i Tieintsin noi acorduri. în 1 Ceea ce înseamnă că orice avantaj ar fi acordat China în viitor. icnţa chim > a avut un mai accentuat caracter popular. ajungîndu-se repede la suprasaturarea relativă a pieţei chineze şi la o stagnare. A şa a u nu mi t icefti răsculaţi statul întemeiat de ei. cu peste 75% în 1845. faţă de 1836. . în timpul acestei răscoale.. 4 In euriul acestui război. în schimb. Acestea. în i ratate comerciale asemănătoare cu cel de ia Nankin. valoric. i P i n T ie n K uo = Re ga tu l C e r e s c a l Ma r ii P ă c i. la capătul căruia atît Anglia. După semnarea tratatului de la Nankin. altei ţări. prin concurenţa textilelor engleze şi ale altor ţări 2 au dat loc la . să admită la Pekin reprezentanţe diplo-i n . cu centrul Ia Nankin. care a paralizat în mare măsură autoritatea guvernului imperial din Pekin. 12. spre deoiebire de cel din 1839—1842. dintre 1850—1864. de el aveau să beneficieze automat şi supnjii l > i I I . prinţr ■> convenţie. al treilea război.i iţe le U nite . adăpostind comori de artă — a lărgit şi mai mult posibilităţile comerţului pe baze inegale cu China. O la nda . pp. F r i e . în Opere. Cf.porturi. englezii au declanşat al doilea război al opiului (1856—1858).

553— 560 . 3—23. Selected Documents from the Foreign Office Archives.condiţiile creşterii nemulţumirilor popul apoiere a Chinei. 77—78 . Webster. Istoria comerţului cu opiu. 9 . Britain and the Independence of Latin America. Prima cronică internaţio nală. v o i . pp. pp. voi. A i l i n î i u l li cunoştinţa Camerei Comunelor. pp. 12. cit. F r i e d r i c h E n g e l s . 185 . < Kford. pp. voi. vezi şi K a u f ni a n n. voi.. pp. 13. î n O p e r e . I. Revoluţia din China si d i n E u r o p a . p p . Karl Marx. PriedrichEn.gffs. 12. în Opere. Bucureşti. Acesta a fost şi motivul pentru care Anglia a acordat sprijin diplomatic mişcării de eliberare din America Latină. 568— 570 şi 587 . 1812—1830. pentru irijinul puterilor străine. în Opere. cit. 216—217 . opunîindu^se proiectelor de intervenţie contrarevoluţionară ale Spaniei şi marilor puteri reacţionare. 547—548. în Opere. voi. 175—180 . prin concesii rea economică şi politică a ţării K EMISFERA DE VEST ţârii de Lbii Lunea apadui li America Latină şi Indiile Apusene Marele eveniment politic ce caracterizează istoria sferei de vest în prima jumătate a veacului al XIX-4ea a Foii eliberarea coloniilor spaniole şi portugheze. p. pentru a restabili echilibrul celei Vechi" 2. voi. grupate în aşa-inumita Sfîntă Alianţă. 12. 239 . voi.. 12. 8 W e i 1 1. Columbiei şi Argentinei. Prăbuşi. în Opere. op. 1 0 2 — 1 0 5 . pp. voi. p. care se răsfAngeau tului de stat. K a r l Marx. Karl Marx. 1 K a r l Mar x-F r i e d r i c l i E n g e l s . 73 . Noul război cu China. completă a colonialismului hispano-portughez în această parte a lumii a prilejuit Angliei o lărgire a debuşeurilor sale comerciale pe piaţa noilor state independente. pp. 7. 1962. K a r 1 M a r x. în ianuarie 1825. P« liă si China. [Noua expediţie a englezilor în China]. [Tratatul anglo-chinezj. constituirea ilistate independente în întreaga Americă Latină. ■ n ' u ş teren oficială din partea guvernului ibritanic a Mexic ul ui . ministrul de externe George Canming dei Iară cu emfază : „Am chemat la existenţă Lumea Nouă. op. 1938. Kditura Politică. în Opere. K. vor încerca. în Opere. C.

CCXXVI. . legea de aboilire a (sclavajului în coloniile engleze. în anii ide tranziţie spre statornicirea relaţiilor de muncă salariată. au desfiinţat dintr-o dată comerţul de contrabandă ce înflorase iîn Antilele engleze. în aceeaşi perioada. Legea a precipitat declinul plantaţiilor. tom. mai ales în anii 1842—1845 2. obligînd pe proprietari la încercări de ireconversiune a acestora spre noi ii uluiri : cafea. Aşannumkul „Sugar Duties Act" (Legea taxelor asupra zahărului) a stabilit tarife egale ide import între zal u n i l . p. R e c e n z i e l a l u c r a r e a : F r a n c e s A r in ( i ■ . cacao. i i in a 1. statutul porturilor „libere" din Antile 1. în anii 1830—1831. I I . sclavii ocupaţi în agricultură erau obligaţi să presteze foştilor stăpîiii 45 de ore de muncă pe săptămână.inc".. în timpul blocadei continentale napoleoniene. 1 F r a n c o i s C r o u z e t . în „Revue I [ist. Drept urmare. împrejurările acestea au mai adăugat un motiv la decadenţa accentuată a coloniilor engleze din Antile. din cauza acaparării de către Anglia a altor colonii.idus în Anglia din Cuba sau Brazilia şi cel din Indiile • l < . ■'.. Importurile de zahăr din Indiile de Vest au scăzut considerabil după 1830. op. a pricinuit totuşi anumite dificultăţi economice.. ' IVntru sclavii din alte munci dccît agricultura termenul era de I nu 186 . conform prevederilor legii. Ele devin posesiuni de importanţă secundară. 85 (1961). în 1822 fu abolit. libertatea comerţului cu inoile state. A survenit. Timp de 6 ani după eliberare 4. atîta vreme cît America Latină era supusă monopolului comercial hispano-portughez. ca inutil. deşi alcătuită cu toate menajamentele posibile pentru marii plantatori. 483 et passim. an. cit. Desfiinţarea sclavajului s-a aplicat în Indiile Occidentale cu data de 1 august 1834 .. afectat de creşterea producţiei de zahăr din sfeclă. 58.Vest. bumbac 3. foştii sclavi au fost trecuţi în statutul aşa-zisului sistem de „ucenicie" (apprenticeship). Sînt grav 'lovite de scăderea continuă a preţului zahărului pe piaţa mondială. ce îşi crease o bază în Europa. p. < Ulii .Independenţa fostelor coloniii spaniole şi portugheze. The Free Port System in the British West Indies. p. .. M C . numai pentru mîncare. cu perspective infinit mai largi de dezvoltare economică. 485.. Scăderea preţului zahărului a fost marcată de o criză extrem de severă.

în schimb. In caz de neplata a chi ri ei . fără a mai vodbi de salariile din metropolă 3 .. plantatorii n-au pretins această chirie foştilor sclavi. în Jamaica. pînă la 1 şiling si 8 pence pe zi. pp. spre deos'ebire ide Jamaica. atunci cînd salariul lor. După expi ra termenului. nai că primeau salariu pentru orele in plus. j > < . 187 . Din punct de vedere politic. U I KK I OS . se iridica în genere la 11 şilingi şi 8 ponce. aveau să im n diţie. nădăjduim că citi torul nu-şi va face iluzii.cînd negrii cereau de la 3 şilingi şi 6 pence. dobindite în vremea războaielor 'napoleoniene şi confirmate de tratatele 1 Cu privire la promptitudinea şi eficienţa acestei „asistenţe medi cale" din partea plantatorilor pentru foştii lor sclavi. în B. 498—499. wn caz de boală sau infirmitate. i ' In rostui] timpufcii. Intr-adevăir. negrul cu fam ili a sa puteau li evacuaţi cu forţa. pronunţată însă de ma im <le proprietari. » CHBE. r\vi Ui dreptuil să-şi scurteze perioada de „ucenicie".. plată mult inferioară celei a oricărui muncitor alb. tim p de 4—6 ani . de timp. casă îşi asistenţă mali» . plantatorii pretinseră negrilor chirie pentru îină la 5 şilingi săptămîmal. Poate cel mai important rol al sistemului fost de a ajuta pe plantatori să fixeze salarii cît mai care. erau liberi să se angajeze ca salariaţi 2 . pe acee.pe care o ocupau timp de trei luni după eliberarea lor completă. II. prin uzanţ ă.îmbrăcăminte. Refuzul lor de a lucra a făcut ca salariili se stabilească între 1 îşiling şi 8 pence — 2 şilingi şi 6 pi pe ai.işi durată. 501—502. i l . nbidem. dacă plît iu untioipal o lumă fixată ca răscumpărare a libertăţii eoni plen-. ei munceau tot la stăpînul căruia ti prestau cele 45 de ore. plantatorii au < < < negrilor 1 şiling. pînă la 4 şiling 6 pence pe zi. cîtă vreme ei aveau asigurat acul minimum de 45 ore muncă gratuită săptămânal. îşi puteau perrniti ofere salarii foarte scăzute. • De regulă. sau cel mult pînă la 1 i u n i e 1839. Un alt mijloc de presiune asupra foştilor sclavi şi totodată de exploatare a lor pînă aproape de limită a 'fost dispoziţia ca ei să mai poată dispune de casa . Refu ui | celor 45 de ore de muncă gratuită îi ficea pasibili de pe deapsa cu biciuirea. au introdus sistemul amenzilor pentru lipsa sau întârzierea de la lucru 4 . posesiuiruile noi. pp.

I I . după 1815. printr-o convenţie care declara neutralitatea coastei Mosquitos şi a zonei maritime adiacente. St. din pricina insulelor Failkland. dar în 1783 fusese cedată Franţei. Argentina căuta să-şi stabi1 englei la Washington. ministrul I ( / / / . pp. în frunte cu un guvernator general. St..u'hn şi consiliului său. Vincent. La fel s^a procedat un an mai tîrziu cu insulele Windward (Barbados. Incidentul s-a aplanat însă în octombrie 1856. a obţinut.ambele părţi se obligau să nu colonizeze > nu încerce a exercita vreo dominaţie de orice fel asupra teritoriu din această zonă3. dar fără a renunţa la pretenţiile de posesiune formală asupra lui. 5 40 .raporturilor cu Argentina. după începuturile promiţătoare ale relaţiilor dintre Marea Britanie şi . i .i ci. iar Anglia a recurs ohiar la o demonstraţie navală pe coastele Americii Centrale. venirea la putere în Nicaragua ■ ontuirierului de origine americană. între 1820 şi 1828. Tobago). avînd reşedinţa în Antigua. Reşedinţa guvernatorului general se afla în Bairbados '. englezii evacuaseră complet arhipelagul. în America de Sud. Dominica. Anglia a încheiat la 19 aprilie 1850 cu Statele Unite aşannumitul tratat ClaytonBulwiT2. prin care . Coloniştii spanioli fură eva-' H ! i . ' 'HBE. Statele Unite au jinit în schimb. Numai insula "Iobage. în sensul că puterea ora concentrată în întregime în mâinile guvemator. Montserrat. 489. 474. aveau un regim mai puţin evoluat decît cele vechi. iar Bulwer. Grenada. un statut politic intern asemănător cu al vechilor colonii.A. la 1855. unde singura posesiune engleză era micul Honduras britanic. Mai întîi. Pe la 1774. Cu privire la America Centrală. în 1832. Deoarece Anglia şi-a ţ i n u t stăpînirea foi Hondurasul britanic. p .din 1814—1815. Nevis) şi insulele Virgine au fost integrate într-o federaţie.noile state libere. / . insulele Leeward (Antigua. I M D I ) era secretarul de stat al S. a intervenit o perioadă de răcire a . Ghristopher. ' I. căreia i se acordase deja în 1768 dreptul la o adu nare reprezentativă aleasă. 188 . I I . în 1811. din ordinul juntei revoluţionare de la Montevideo. Wa'lken Ambele ţări i acuzat atunci reciproc de încălcarea tratatului ClaytonIVulwcr.U. Barbuda.

N e w Hav en . 71. De la cei 60—65 000 de râncezi care trecuseră în 1763 sub dominaţia Angliei. The Interplay of Canada. făcând din francezi o (minoritate şi r u l k î n d mult însemn ă1 Ibidem. industriei forestiere. recuimpăinitoare era emigraţia engleză şi îndeosebi scoţiană •'. 3 D e m a n g e o n. • ! John B a r t l e t B r e b n c r . 1965.lească suveranitatea asupra insulelor. a IlI-a. op. cu începere de pe la 1808. Ne n de limbă spaniolă se aşezară aci. determinînd un considerabil avînt al. satisfacerii nevoilor britanice de lemn de construcţie. profitînd de um incident argentino-amri li reahemarea guvernatorului argentinian. Anglia şi Franţa instituiră o blocadă navală comună asupra Buenos Aires-ului. Fu rîmlul Argentinei înainteze proteste. a creat dificultăţi. II. [ 19 49 ]. Mary Q u a y l e I n n i s . decretată de Napoleon în 1806. Canada cunoaşte un spor continuu de populaţie. în 1845. cit. obligînd astfel Argentina să semneze în 1852 un tratat prin care se reglementa 1 fluviu tuturor corăbiilor. Anglia proti cele din urmă. Colonie tipică de emigraţie. pp. pe această cale. în decembrie 1832 — ianuarie 1833. la 500 000 în 1815 şi la 1 843 000 în 1851.guvernul britanic nu le a&du OUfl. care se procura din ţările limitrofe Mării Baltice. p. 189 . Cererile engleze s^au îndreptat atunci către Canada. 112—113. ed. ed.. în 1841. C l a u d e F o h l e n . pp. [1954]. Noi incidente surveniră în legătură CU refuzul guvernului argentinian de a permite vaselor străine navigaţia pe fluviul Parana. un act al -parlamentului autoriză deportarea de W na|i în arhipelag 1. North Atlantic Ţriangle. 81. Toronto. p. the United States and Great Britain. s-a ins la o populaţie de 240 000 de locuitori (britanici şi fran. 6 5 . dar . a transformat considerabil caracterul etnic al Canadei. 544—546.:ezi) k 1801. An Eco nom ic History of Canada. Paris. p. Canada Blocada continentală. a IV-a. L'Amerique anglo-saxonne de 1815 â nos jours. pe baza căruia colonia a păşit într-o perioadă ide prosperitate economică 2. reocupi arhipelagul.

viaţa politică era dirijată de o grupare «taică. introducerea unui guvern responsabil şi a tuturor instituţiilor parlamentare engleze. apare în avanscenă — fără a o acoperi însă pe prima — opoziţia so ci.raneez. în prima jumătate a veacului al XlX-lea. Opoziţia. prin legea din 1791. Ea a con-Mi mit nucleul partidului tory (conservator) din Canada de '«ir. în baza actului constituţional din 1791. VI. de inspiraţie combinată whig (liberală) engleză şi democratică americană. mulţi de origine americană. era poreclită II i „Scotch party". în locul opoziţiei naţionale dintre francezi şi en glezii. i de episcopul anglican John Strachan. mu atît în planul contrastului etnic-maţional anglo-f. 190 . ajunge (la 455 000 în 1841 K Noua situaţie avea să ridice din nou problema reorgani zării politice a Canadei.. reprezentând mai ales înalta funcţionăirime şi ini i . In Canada de Jos. înăuntrul fiecăreia din cele două provincii. care acaparase conducerea politică. cît în cel social-politic. aliată cu proprietarii » CHBE. cuprindea în mare majoritate emigranţi de dată mai recentă. separată în două provincii diverse din punct de vedere etnic. Mc familie. Alături de pătura dominantă.tatea Canadei de Sus. reprezentând restul burgheziei şi denumită părea „malcontenţilor" (nemulţumiţilor). In Canada de Sus. Această re organizare va fi însă şi rezultatul evoluţiei politice interne a celor două provincii. clici. care. Gruparea conatoare. rod al luptelor din secolele XVII—XVIII. împărtăşind convingeri republicane şi preconizând. reprezentând păturile burgheze nemulţumite de caracterul prea îngust al instituţiilor repre zentative. Liderul partidului a fost William Lyon Mackenzie. Adversarii o ironizau cu denumirea de „Family Compact" 2 .ii polii ii a dintre conservatori şi liberali. p. de la 80 000 de locuitori în 1815. 251. Efectul emigraţiei s^a resimţit. care. s-au format grupări de opoziţie. deţinea puterea atk la Toronto cît şi ila Quebec. fiindcă era formată din negustorime bo■ în mare parte de origine scoţiană. Ea va evolua repede spre constituirea unui „partid al (reformelor". nuanţele politice se complicau prin împletirea contradicţiilor sociale şi naţionale. în numele aderenţilor săi.

aşa-numitul partid duna i aci interesele majorităţii burgheziei. realităţile politico-sooiale.i alianţei dintre opoziţia liberală a ambelor provincii. pp. pro gresistă. unul 1 mi un. Eşecul acestui proiect. cercurile engleze din Canada de Jos nu înaintat un proiect de uniune a celor două provincii. ii frecvent criticat.funciari (mulţi din ei nobili) şi vîrfui imii de origine franceză. op. Proiectul a fost respins. pp. muilţumit. însăr1 Formarea partidelor politîce în cele două Canade : CHBE. fac să apară „canadienii". din ionul cărora reiese sensibilizarea sentimentului naţianal-particul.i lă. în Canada de Su Pe nesimţite. în acest an.i Ar naţionalism francez şi clericalism catolic. 207—209..1 devenit. oom bătut imodi. a determinat probabil şi opinia unui comitet al Camerei Comunelor. 191 . 60. Şef aii partidului .intern instituit prin actul din 1791 este tot u i . în ambele provincii..vrist al firanco-canadionilor. devenind ' ' ■ 1 urai reprezentativă decît era. lansai prematur.. 2 G i r a u d. L.astfel apropierea din ele şi semnificând atenuarea exclusivismului naţional engle francez. Din „englezi" şi „francezi".. p. G i r a u d. cit. a adoptat o linie liberali. mai . 1 Anglia 2 . cit. Faptul atrase după sine o întărire a opo. obţine o adunare aleasă pe o bază mai largă. Camera Comu-.ii ae Papineau. Apropierile şi paralelismele fundamentale în evoluţia politică a celor două provincii se profilează mai ales de pe la 1820. dupS 1815. conturarea unor perechi de partide poli adverse a dus la sprijinirea reciprocă a conservatorilor şi li ralilor din ambele (provincii. ul a de Sus şi o încurajare a ei în Canada de Jos.liţiei în < . 236 et passim . cu alte cuvinte acelftfi prin cipiu al guvernului responsabil în faţa parlamonuili. creatoare de noi comunităţi de interese. anima şi pe liberalii lui W. printr-o emendare constituţio-n. cu tradiţiile şi duşmăniile lor. începînd cam cu ii 1829. prin proteste adresate miniştrilor britanici. Opoziţia. op. care siugerase guvernului britanic soluţia administrativă din 1791. îmbibată însă ou o puternică und. pregătind .i Li prin Oi păţii şi franceze prin origine. 56—64. cînd Canada de Sus. Revendicarei I u n damantală a acestei grupări era dreptul de control ii adu nării asupra organelor executive. Louis-Joseph Papineau (1786—1871).i M. de pildă. Maokenzie. VI.

456—457. ' W I'. pp. cit. în cazul că opoziţia nu s-ar fi liniştit. i i I l'wbleme der Britiscben Reichpolitik in Kanada : die Rebellion ton 18 ■/. care a făcut-o să fie calificată drept o nouă „Declaraţie de independenţă". în 1834. Mackenzie. dar cu o mai pregnantă nuanţă republicana. Kennedy.. VI. „Cele 92 de rezoluţii" nu i unirii. pp. cit. internă din Canada. Ldei asemănătoare. tulburările ce avuseseră loc şi lansarea celor „92 de rezoluţii" au determinat guvernul britanic să trimită a comisie de anchetă. Drept urmare. în direcţia unirii celor două provincii 1. Co mitetul a recomandat să nu se insiste. op... un admirator al oon*tfltuţiei americane şi al celei franceze din 1791. soldate cu morţi şi răniţi. cit.cinat să ancheteze situaţia. pp. p. 264—268. ///(/:. " Mor ton. op. Documents of the Canadian Constitntion. în 1828. Lansate nanifest. Gir aud. cuprindea „Declaraţia reformatorilor din Toronto". denumit „Cele 92 de rezoluţii". 19. 192 . Modul în care cercurile liberale din Canada ridicau problema unor organe executive responsabile la faţa adunărilor locale conţinea germenele unei formule noi de conciliere a unităţii imperiului cu autoguvernarea coloniilor 2. în „EHR". op. 66 >88. pentru moment. în 1832. Papineau redacta programul partidului canadian. L. 1960. redactată de W. acest program releva în Papineau un discipol moderat al revoluţiei franceze. 245. M. în ambele provincii. guvernul din Londra respinse revendicările formulate de Papineau şi ameninţă eu suspendarea regimului reprezentativ. De un tratament asemănător avu parte şi opoziţia liberală din cealaltă proviimcie 4. 65—66. nr. intensificarea acţiunilor opoziţiei îndeamnă puterea executivă la felurite acte arbitrare împotriva adunării reprezentative. în Canada de Jos. 1 IUrlaw—Madden. Rrin întreg conţinutul său. 1963. 234—236. pp. Ele duseră la izbucnirea unor tulburări ia Montreal. 227—232. Hans •. Marburg. 308. ale cărui puncte esenţiale erau : recunoaşterea drepturilor adunării de a controla actele de guvernămînt şi finanţele şi crearea unui consiliu «legislativ eligibil s. într-o campanie populară. al cărei raport conchise împotriva oricărei reforme politice esenţiale. 87 000 de semnături de adeziune.

Lower. The Durham Report. care-şi menţinuseră. ipropuse unificarea celor (două provincii. Rebeliunile din 1837. O nouă misiune specială de anchetare a stărilor de lucruri din colonie a fost încredinţată lordului Durham (mai-noiembrie 1838).. şi avînd fără Jmdoială un rol în agravarea lor. în ambele provim ii izbucniră răscoale. A r t h u r R. F o h 1 e n. în acelaşi timp. Oxford. în felul acesta. [1946]. s-au refugiat în Statele Unite. El ajunse ia concluzia că cea mai bună soluţionare a crizei ar fi introducerea guvernului responsabil. unde textul însuşi al raportului relevă limpede intenţiile de a-i deznaţionaliza pe franco-canadieni. 1952. Ele au contribuit la introducerea guverniului iresponsabil în Canada 2. generate de problema responsabilităţii guvernamentale. 17. 158. a II-a. cit. Răscoala din 1837 şi actul de uniune din 1840 în noienibrie-deeembrie 1837. 161. p. Toronto. deşi înfrînte. Canada. pp. elementul englez ar fi contrabalansat. 2 1 13—451 193 . XLVI). Englezii au reuşit să facă faţă situaţiei. şi-au făcut astfel efectul. Mai gravă a fost cea din Canada de Jos. M. 150. ed. se adăugau contradicţiile dintre cultivatorii rurali şi proprietarii funciari francezi. separatismul francez din Quebec. op. care se datorau siste mului seniorial şi tehnicilor agricole înapoiate pe care el le conserva. cu îngăduinţa regimului britanic. Burghezia franco-canadiană. contradicţiile politico-sociale din Canada. 71. senioriile de tipul veacului al XVII-ilea. avînd unele interese comune cu proprietarii funciari. conduse de partidele de opoziţie. după îinfrîngerea insurecţiilor. Atît Mackenzie. atinseră punctul culminant. Natlon and Neighbour. cu apre cieri foarte elogioase la adresa lui: „Magna Charta celui de-al doilea imperiu britanic" (p. cît şi Papiineau. a căutat să dirijeze nemulţumirile ţăraniilor pe un făgaş politic îşi naţional1. Cf. însă şi pp. publicat de Reginald Coupland.La tulburările politice. cu suspendarea statutului constituţional. Categoriile Turale erau atinse de fluctuaţia preţurilor şi de criza producţiei de grîu. 171—173. în cadrul unui parlament unic. 82. Raportul lui Durham. prin forţa armelor. In Canada s-a reintrodus regimul militar.

ceilalţi înfrînţi ai răs coalei. p. In 1849 se va ajunge însă . Actul de uniune a Canadei. să poara preîntâmpina oi it e tendinţă de asimilare a lor din punct de vedere naţional. format dintr-o adunare aleasă pe patru ani şi un consiliu legislativ numit de puterea executivă. folosind libertăţile parlamentare acordate de actul din 1840. Trebuie avut în vedere şi faptul că între 1841 şi 1846 la putere se afla partidul conservator. a luat totuşi ca bază recomandările sale. 536—550.. aleasă tocmai pentru a evita optibilităţile care s-ar ifi putut ivi. prin urmare îi revine acelaşi rol : „domneşte. noua capitală. în cele din urmă. op. pp. Liberalii susţineau însă că acesta reprezintă coroana britanică. metropola a ezitat. francezii sperau ca. Unificând cele doua provincii.irc . Pe o astfel de bază. CHBE. : lesiuni parlamcnr. la a ltă f ormulă de compromr. promulgat ila 23 iunie 18401. nu acelaşi lucru se poate spune despre aplicarea principiului responsabilităţii guvernamentale în faţa parlamentului. pe cîtă vreme raportul Durham şi Actul de uniune fuseseră opera liberalilor. 8 1 194 . l i i c r n . De aceea. lord Sydenham. K e n ne dy. dar nu guvernează". Aplicarea actului a început din august 1840. 345. 1 dintîi parlament unic al Canadei s-a întrunit în iunie i I. Timp de vreo cinci ani. Atît guvernatorul Sydenham. ei au adoptat linia strângerii legăturilor cu liberalii din Canada de Sus. constituind împreună un puternic partid liberal. cit. După recenta înfrîngere a răscoalei din 1837 nu aveau însă nici o posibilitate de rezistenţă. el acorda Canadei uo parlament cu toate drepturile obişnuite ale unei astfel de instituţii. Dacă guvernul britanic a fost destul de expeditiv în apli ca uniunii. interpretau actul din 1840 în sensul că primul ministru al oricărui guvern avea să fie însuşi guvernatorul general. P. Francezii din Canada de Jos au arătat multă reticenţă faţă ide unificare.Raportul lui Durham a fost violent criticat de unii membri ai parlamentului britanic. la Toronto şi Quefoei . M. cît şi unuil din urmaşii săi. sub guvernatorul general. la Kingston. iar autorul acuzat de complicitate cu „rebelii" canadieni. p î n . u i v r . Cf. în cazul opţiunii pentru Toronto sau Quebec 2. Charles Metcalfe. Echipa Textu l la W. Guvernul avea să fie răspunzător în faţa parlamentului. VI. i la alegerea definitivă a anei capitale potrivite. de i î r c 4 ani. provizor iu.

op. a coincis aproape cu o victorie electorală a liberalii©! dieni (în 1847). în frunte cu primul ministru. farm ilui Din acest moment. după cum apreciază un istoric canadian. dar prezidat din 1851 de doi şefi mai tineri. Kennedy. 506. Prin cele dintâi măsuri ale noului guvern s-a înscris ■■lege. 195 L o w e r. 521 ...wc u n i i ni vor devansa metropola în domeniul reformelor politice şi so iiile . La 11 martie 1848.i acordării de indemnizaţii pentru pierderile de proprietăţi în timpul rebeliunii din 1837. dintre care prima. Fizionomia sa va fi completată în deceniile nitoare punnr^o serie de reforme. îşi vor constitui un regim cu nuanţe mai democratice ilcrîi .. Z i e h e n. Fapt de altfel normal. 186. 476 . ân spiritul său adevărat. op. Selected Speeches and Documents. cit. A fost autorizată folosirea limbii franceze în parlament. op. Din 1848. în primăvara anului 1849 2 . reveniţi la putere iu trecut prin Camera Comunelor decizia de a ( . Actul din 1840 era aplicat astfel pentru prima oară. 579—583 . P o u t h a s. cit. trebuie să fie o emainaţie a parlamentului. W e i 11. p. i i i i imctivă ce apare în cadrul Imperiului britanic : < olani iile «. Ea a stârnit unele tulburări şi proti la Montreal. op. Numirea guvernatorului lord Elgin. cit. 17. i i i n . Robert Baldwin şi Lafontaine. I. i Im Ourhwn. A r t h u r Ber- . pp.'are dobândesc guvern responsabil şi deplină autoguvetin. 316—317 . op..guvernamentală. pp. cit.. P. Canada a cunoscut un regim parlamentar-constituţiona'l. 345.. c it. în i3 n i l nsului electoral 3 — semnifică de pe acum r .. p. în 1846. i i Angliei. p. 66—73 . liberalii.. I I i r d y. a fost totuşi votată legea care acorda amnistie „rebelilor" din 1837 şi indemnizaţii victimelor răscoalei. cit.nudei un guvern format din oameni care să se bueui parlamentului. M.. op. W. întru totul asemănător cu al oricăirui alt stat burghez îlnaintat. a G i r a u d. Sub un guvern aceeaşi nuanţă. cit. Tepre/onimJ p i n u l u i majoritar.. Elgin a încredinţai li taior lor. pp. Hincks şi Monin. dacă ne gîndim că în colonii nu exista nici pe departe o clasă socială 1 2 i i i-(1 a 1 e Keith. pp. p. op. s-a instituit în Canada o formă de responsabilitate mini riailă mai completă chiar decît în Marea Britanic 1 .

196 . 242 HBE.. op. Compania de blanuri a Nord-Vestului voi să distrugă aşezarea.. un permanent element temporizator al democratizării vieţii politice engleze.ue Companiei Golfului Hudson. p. se introduse şi ân Newfoundland gu. 244. în I K32 :. voi. 4 Ibidem . nul responsabil4. op. Cu sprijinul său bănesc. op. Canada. Alte provincii canadiene Actul din 1840 pentru Canada propriu-zisă a atras după sine concesii similare făcute de Anglia şi celorlalte colonii ale sale din America de Nord. se achiziţionară cam 116 000 de acri pe Red River (Râul Roşu). p. 347. 357—360. 201—202. P o u t h a s . ân ciuda opoliţiei conservatorilor. şi majoi iuţea catolică. p. 164. Ann Arbor. I. rămăşiţe ale feudalismului de import francez. care ■ mai mare influenţă în consiliul guvernatorului. cit. cu vederi mai liberale. 89. în 1855. 347 . VI. VI. pp. cit. 179.. B r e b n e r—M a s t e r s. 1963. lordul Selkirk luă ân anul 1812 iniţiativa înfiinţării unei colonii agricole scoţiene. punîndu-se bazele unei mici aşezări. Guy F r e g a u l t—M a r c e i T r u d e i .cu tradiţii aristocratice şi cu forţă economică de talia celei din Anglia. dar Selkirk interveni pe lângă autorităţi 1 F o h 1 e n. Montreal şi Paris. BartI c t H i r li I I r r—Donai d C. p. de la compromisul din 1688 şi până astăzi. M a s t e r s .. 429. Pouthas. p. ' ( 'HBE. A Modern History. care a constituit. în anul 1854 a fost desfiinţat prin lege regimul proprietăţii senioriale în Canada de Jos 1. în centrul Canadei. <*/■ I I / . pricinuite de antaI I I I U ] dintre minoritatea protestantă. fie şi îm accepţiunea burgheză a cuvântului. 1960. aproape de limita teritoriilor concesion. ceea ce a dat o lovitură decisivă influenţei marilor proprietari funciari. J. cu guvernator şi adunare aleasă. p. La începutul anului 1848 se acordă guvern responsabil Noii Scoţii şi Noului Brunswick. iar ân 1851 insulei Prinţul Eduard2. Histoire du Canada par Ies textes. pp. Newfoundland (Terra Nova) primise statutul de colonie. cit. an după care a urmat o perioadă de frământări inie i n c . numite Assiniboia. mergînd şi aci pînă la mici revolte. conservatoare.

cam 24 000 de locuitori. explorî.. ipe insula Vanicouver. constituită îin colonie a coroanei.. agenţii comp.. Coloniştii de pe Vancouver. să înceteze hărţuiala lor împotriv. Australia a cunoscut şi ea. pe un teritoriu vast cît un continent. p.[tu vertiginosul „Goldrush" — năvala după aur — ou rapid. VI.... Ea a format nucleul statului Manitob -mai tîrziu.. Moiton. 197 .. 419 .. CHBE.. avînd la început capitala în orăşelul New Westaninster 2. în 1851. Im > liliţi.i i graţie a tot soiul de oameni şi cu intervenţia guvernulu i care a silit compania să cedeze în 1858 drepturile ei asupri zonei. în acest timp.. Du lovitura cea mare a venit lîn 1858—1859. 0 creştere apreciabilă A populaţiei. L. pp. prin excelenţă. coloniile din cuprinsul ei s-au întins de la un ocean la altul.... Poate mai mult pe baza eoiiuini. au descoperit acolo cărbuni. La 1821 ea avea.i f. A urmat obiţ.. 100. G i r a u d... Manitoba. iar spre sfârşitul perioadei i a ridicat problema do1 I I I i lor cu instituţii politico roprezeiii..i . din care aproape 20 000 erau 1 1 W....nd şi (li continental.it ive. pp. In 1817. co lonii de emigraţie.\ Ii loarea ei.: [jca aşezare a devenit un focar de atracţie în colo a centrului Canadei. cînd s-a descoperii tui rîul Erazer şi la locul numit Gariboo. cu sprijinul acestora. op. A foţi ■> achiziţie de care compania >nu s-a putut bucur. parte componentă a federaţiei i sun i'dui n Pe coasta Pacificului. Compania golfului Hudson r i d în 1843. if ortul Viei insula îi fu iîn (întregime concesionată. împreună cu Ţara Van Diemen (Tasmania).mul 1849. sub numele de Columbia britanică. i mu Ii . 89. cit.. OCEANIA Australia Evoluţii Australiei wn prima jumătate a secolului al XIXlea adme vag aminte de aceea a Canadei..aptului că ambele erau.. 45—61. lîin .şi.

relevîodu-se prezenţa unor imense întinderi de deserturi6. De la 1825.. 190. populaţia sa crescuse la peste 330 000. p. Pînă la mijlocul veacului. Nowack. la ■ 1. 198 . cit. aproape de vări fluviului Murray. colonia Queensland. Din „colonia-mamă". r ' II . cit. p. op.. cit. VII. Diemen va avea o administraţie separată de Noua Galie de Sud 4. p. o dată cu impulsurile imigraţiei de oameni liberi. în sfîrşit.. 184 . 347. pp.. declarată în acelaşi am colonie aparte. avînd pe la mijlocul veacului trecut vreo 70 000 de locuitori şi cea mai mare densitate a populaţiei. p. 183. numărul imigranţilor de bunăvoie întrecînd pe al ocnaşilor 1. p. sub numele de Australia occidentală. Aceasta din urmă. cit. căpitanul Freemantle luă în posesiune. 72. Creşterea oilor şi producţia de lînă au devenit în acest timp avuţia naţională a Australiei. se desprinse din Noua Galie. p.ir la nord de Noua Galie. ' I" o u i li a s. op. La 1824. La 1848. azi Melbourne. coasta de vest. Ele au început a fi puse cu adevărat în valoare de pe la 1820. * K a r 1 Mar x-F r i e d r i c h Engels. voi.. La 1835. extinse zona posesiunilor engleze de la 135 la 129° longitudine estică. oraşul Adelaida. A treia cronică internaţionalâ. unuil din guvernatorii ei. op. Clark. iformînd colonia Victoria. pe ţărmul nord-estic al continentului. Ţara Van. 115. districtul Poart Phillip.. op. la 1803. op. 7.deportaţi. ' I >>11 1X53 se va numi oficial Tasmania. a pornit iniţiativa primei aşezări de colonişti-ocnaşi în Ţara Van Diemen 2. părea a fi destinată celui mai sigur _ viitor 3.. cit. în jurul anului 1860 fură întreprinse şi călătorii de explorare a interiorului. La 1829. se constitui. guvernatorul DairBng. 53 . cit. de la extremitatea sudică a Australiei. Noua Galie de Sud. a sprijinit înfiinţarea oraşului Port Phillip. inclusiv traversarea lui de ila sud La nord. resursele coloniilor australiene erau aproape exclusiv agricole. op. King. în Opere. se puseră bazele coloniei Australia meridională şi reşedinţei sale. ' B i i n ard.1 i ii a r d. în numele Angliei. • Nowack. La 1834. pe coasta de sud a Australiei.. pe ţărmul de răsărit al Marelui golf australian. p. 474. cit. I. unde aşezările datau de pe la 1824 5. din Noua Galie de Sud. op. în 1859. p. CHBE. î. 63—65 j D c m a n g e o n .

.. cit. în Noua Galie de Sud numărul oilor creşte între 1828— 1850 de la 536 000 la 6 784 000. deţinui din Paramatta. la început. 179. aduse primele tran i. Condiţiile naturale 'de a« nale pentru creşterea lor. pp.. în <J>> de ani.. către 1860. ca un întrezăririi perspectivelor ce se deschideau vieţii economi' s-a înfiinţat „Societatea australiană de agricultura" ' I valoarea lînii australiene este oficial recunoscută .. VIIj. Spre sfîrşitul acestei perioade.i I (aorliing. importul de lînă din Australia îu Anglia a crescut de la 900 000 la 17 500 000 kg.. 8 F i t z p a t r i c k. 135. Anglia s-a putut dispensa. Administraţia a căutat. să pună i i. Unul din guvernatorii Noii Galii constata că nici toate ar matele Angliei n-ar fi capabile să mai pună stavilă procesului şi să întoarcă turmele de oi de pe pSaninturile pe care se răspândiseră 4. lîn Australi puţin de 2 000 de oi. cit.. 169. în anul 1801. în 1822.' priciiiuiii. între 1831 şi 1840. 199 . între 1856 şi 1840. iquatteriamuil a fost reglementat şi recunoscut oficial. Proprietarii de oi devin regii zilei. 188—195. Cu toate aceste. 156. în anii I 794 i John'Mac Arthur. 184—186. p. 1 v atun tul (producţiei a crescut încontinuu1. valoarea portului coloniilor australiene începe a depăşi pe aceea a portului s. pp.i de OOnjumctura lînii a învins opreliştile.i i ai bune postavuri produse vreodată în Anglia. Regulamentele de luan Io posesiune a pămînturilor sporesc de patru mi preţul de icbîziţie.Primele pături de lînă ţesute pe păru ilian au ieşit din mîinile unor femei deportate. nos în Australia. La 1800. 4 Ibidem. B a r n a r d. de a importa lînă străină. Peste douăzeci de 300 000. op.. 1 Datorită producţiei australiene. iar la 1860 în jur de 20 de mailio La 17 august 1821 avu loc la Londra prima torva duzini de baloturi de âînă australian.i I OM explorat în întregime bazinul roditor al fluviilor . p. tnti an port al Camerei Lorzilor asupra comerţului britanii ■ constată că lîna australiană a prilejuit confecţion. 203 —205. ud . între 1830 şi 1850. Perioada pastorală a istoriei australiene a dat loc tor afaceri extraordinare. il c i spre interior a coloniştilor liberi. furie a squatterismului a cuprins coloniile după 1824—1825. 294 . » CHBE.i. op. i v.

pp. op. I" •■ II i li a s. începuturile unei „democratizări" a inscituţiilloir din colonii.Lăsat liber şi reglementat prin lege. 133 .ni proprietari funciari. alături de care. din totalul de 36 milioane de acri al terenurilor cultivaibile 640 de squatteri deţineau 29 de milioane (11. IŞ ' I şi după descoperirea aurului în Australia. 124—125. 91. op. Aceste fenomene de ordin economic-social au avut repercusiuni pe plan politic. guvernatorul fiecărei oolonii păstra însă dreptul de veto asupra actelor guvernelor iilunărilor legislative3. în oraşe. cit. A Short Histot i . Nowack. pp. între 1852 şi 1855. cit.. agricultura se practica pe o scară relativ redusă. pp. op. începe a se r i d i i .. Pe la 1850 erau cultivate abia vreo 200 000 de hectare 1. 200 . Faţă de aceste imense întinderi de păşune.2 milioane ha) .i o pătură comercială şi bancară. Ea venea îndată după sistarea deportărilor de ocJI .. Noua Zeelandă După recunoaşterea amănunţită a ţărmurilor sale de către Jamos Gook. op. pp. eveniment cu adinei consecinţe. W i l l i a m s o n . Dezvoltarea marii proprietăţi ducea în realitate la coneentrairea puterii în mîinile unei oligarhii de ni. Ch ev tu ier. I. op. squatterismul a creat însă o altă gravă problemă agrară : extrema concentrare a proprietăţii funciare formată din păşuni şi frînarea dezvoltării culturilor cerealiere. care limitau prerogativele guvernatorului şi îl obligau să-şi numească un consiliu legislativ 2. în Victoria. patru mari squatteri ajunseseră să posede 8 milioane de acri (3. Abia în cursul unei noi transformări adinei în viaţa economică şi în structura socială Australiei. p. ■Gllttin.6 milioane ha). cit. Noua Zeelandă a fost frecventată multă vreme numai de pescuitorii de balene ' l ' r m a n g e o n . cit. la 1851. în Noua Galie de Sud.. 84—86. au fost compromise în faşă. 132—133.. care se vor reflecta în evoluţia destul de rapidă a sistemului politic australian spre sokaţii democratice mai radicale. 347—348. marcate prin actele din 1823 şi 1828. în timpul primei călătorii. La 1845. fie şi cu atribuţii reduse. p. II. cit. parlamentul englez ratifică ■ "încerca guvernelor responsabile. Această concesie politică era numai nu început.

prin care aceştia recunoscură. d n fel dl administrative permanente nu îl reprezentau [n cel lari insule. p. Wright. Compania Noii Zeelande intră în trat . i n u l u i i stabilit. 80 . pp. asupra cărora suveranitatea ibi . op.. n i v r cu '. în scopul lărgirii debuşeurilor şi schimburilor comerciale atît de necesare producţiei britanice. Propuneri pentru înfiinţarea „ofi cială" a unei colonii militare. CHBE. Iniţiatorul» lor principal a fost Wakefield. a unor triburi care 201 . La 1837 s^a format „New Zealand Colonization Associatioin". fără a-şi da bine seama ce fac. alte cîteva. pp. Londra. probabil din insulele Pacificului. [1960]. Cu încuviinţarea guvernului şi înarmată în 1840 cu o cârtii . n fost luate în considerare de către guvernul britanic 2. 1. La 1839 pe insula de noul ie afl iu vreo 1 100 de europeni 1. 1769—1840. cit. 187 . op.au atras atenţia în acest sens. Compania transportă emigranţi şi achiziţiona pământuri pentru ei. p. Abia din 1832 figurează în Noua Zeelandă un irezident englezi în cadrul problemei tot mai vaste a emigraţiei b care a luat proporţii în veacul al XlX-lea în urma ei sociale ale dezvoltării capitalismului (proletarizarea). suveranitatea engleză. cît >i l încurajării punerii în valoare a resurselor din colonii. Cf. făcute între 1823 şi 1826. o mică aşezare de m s-au adăugat. teoreticianul colonizării organizate şi finanţate. . conduse de şefii Rauparaha şi Hone Heke 4. Unii emiH a r r i s o n M. Wright. 69—70. a apărut un curent care susţinea spriji nirea şi organizarea emigraţiei.i ra maj mu li < liordinul unei pretenţii teoretice. r lu i ii In irilor maori — cum se numeau indigenii — şi încline li 6 februarie 1841 tratatul de la Waitangi. VII 2 . iar din noiembrie acelaşi an Noua ZeeJamdă se constitui în colonie aparte 3..şi de diverşi aventurieri. ed. Vechile tradiţii păstrate de maori cu privire la originea lor vorI» . Noua Zeelandă a fost printre teritoriile care . Oficial IM h ifla lub dependenţa guvernatorului Noii Galii de Sud. mai ales prin 1824—1827. pe iinsula de nord.i parlamentului. pp. La sfîrşitull . a II-a. 22—36. K e i t h S i n-r. iar ila 1839 „New Zealand Company". Harlow-Madden. dar cu metode care provocrtiră revolta triburilor maori. New-Zealand. A History of New Zealand. 446—447 şi 519—521. de o imigrare. cit. în mai 1841 luarea în posesiune în numele coroanei britanice Iu proclamată oficial. i însă din colonişti obişnuiţi.

Samoa. reuşiră să înăbuşe răscoala băştinaşilor. probabil după panaşul de fum al vreunuia din numeroşii vulcani aflaţi acolo. prevăzînd autonomia administrativă şi instituţii reprezentative. 461—462. în 1 M una jumătate a veacului al XlX-lea. Colonisation l'iii. iar Noua Zeelandă deveni colonie a coroanei. ■ ' « ■ 93 (1961). Cumpără de la şefii maori insula de sud. CCXXV. primul-nii-nistru John Russeld acceptă o acţiune extrem de oneroasă pentru guvern. Statul a cheltuit cu această ocazie 145 000 de lire sterline. pp. Insulele Pacificului în raport cu interesul manifestat de Anglia în explorarea Pacificului în anii călătoriilor lui Cook. George Grcy. a fost zădărnicită de americani. con&iderîndu-se înşelaţi tl<. După lupte care au durat pînă prin 1845—1846. Cu toate îndemnurile acestora. op. cu o indemnizaţie pentru acţionari. se revoltară şi ei. cit. pp. misionari englezi (şi americani) s-au stabilit în Tahiti.companie. între 1797 şi 1840. identificată istoriceşte. Noua Zeelandă pare a fi fost locuită de alt! populaţie. ar fi descoperit întîmplător aceste pămînturi. adică «Ţara norului lung şi alb". guvernatorul Fitz Roy şi. insulele Cook. I se acordă în 1853 o constituţie.granţi. pp. Maorii reprezintă cea mai ludicJ societate umană agricolă. O tentativă de ocupare a arhipelagului Hawaii. acest spaţiu geografic a fost oarecum neglijat de expansiunea colonială britanică. cam de prin ■ I u l al X-lea al erei noastre. ' 1 I it r d y. 94—97. în favoarea Companiei Noii Zeelande.. pentru irc din cele 6 provincii ale sale l. tot de origine polineziană. P o ut h a s. în 1843. Anglia s-a abţinut. în anul 1851. Un episod de oarecare ecou s-a petrecut în Tahiti. Henri Brunschwig. 202 . în „Revue Historique". Fiji. în timpurile precolumbicnc. Cf. înainte de maori.niiii'iii. La 1846 s-a schiţat o primă organizare de instituţii reprezentative. numindu-le. de la anexiuni. Aotearoa. după el. op. poetic. Tonga. 13—28.. cit. 306—307 . op. din care n-a recuperat decît 52 000. pp. Keith S i n c l a i r .. C H B E . VIL. după tipul obişnuit al coloniilor de stat. 349—350 . concesionînd-o companiei. în genere. cit. compania fu suprimată. După revenirea la putere a partidului liberal. Ocean Pacifique et Ocian Indien.'. pp. tom. arhipelagul Marchizelor şi Hawaii.

numit consul în Samoa. cit. oreîndu-se în jurul său atmosfera unui fel de „mart Un an mai tîrziu. G r a 11 a n. pînă la mijlocul secolului. celebrul explorator David Livingstone. Călătoriile lui Mungo-Park pe fluviul Niger. pînă la jumătatea secolului ra trecut. ■ « < l1 gaţia sa. făcu tot posibilul ca re protectoratului ce-i fusese impus. Franţa anexă insulele Mai Pomare o obligă să accepte protectoratul! I Pritchard. priintr-o declaraţie comună anglo-franeeză. în 1847. operă o debarcare. în 1795—1797 şi 1805—1806. cit. Nici pe continentul african. după eşecul rapid ii citi fu expulzat. cele mai însemnate . regiune care. la mijloc şi o rezervă faţă de tipul coloniilor tropicale. iar Anglia pe a Franţei insulele Marchize. cele 'două ţări schiţară un fel de primă împărţire a Pacificului în zone de influenţă : Franţa recunoscu dominaţia engleză în Noua Zeelandă. în Africa de Sud îşi începe activitatea. regina expulza la un moment dai din Tahiti pi tni sionarii francezi. Nici bogăţiile Africii nu erau încă îndeajuns cunoscute. dep pe regină şi proclamă anexarea arhipelagului. la 1841. pp.I unde misionarul englez Pritchaml. op.rezultate ale călătoriilor sale în această 1 AFRICA I H a r d y. în 1844. 212—220.-. el fu . sprijinit şi pe protestele oficiale britani actului Franţei. precum şi protectoratul acesteia asupra irhipelagului Tahiti 1. al căror cvasifaliment părea a se anunţa prin decadenţa Anti-lelor.. fu primii cu dcstuliJ vîlvă. S03 . Pritchard i să provoace o răscoală indigenă. reprezintă începutul explorării sistematice a Africii occidentale.. nuli ui în 1837. Explorarea interiorului ci făcuse paşi destul de puţini. se in nată la Londra. progresele colonialismului briic n-^au fost deosebite. O escadră fraro in dată de amiralul Dupetit-Thouars.li. în 1842. op. întors la Londra. dobîndise influenţă pe lîngă regina in. 309—310 . pp. va fi relativ mai binecunoscută.

Ha rl o w-M a d d e n. Pe la 1820 se produce prima emigrare mai importantă de colonişti englezi. ca în Canada. op.i n g e o n. în cadrul încercărilor de a descoperi izvorul Nilului şi. flu viul Congo. 476. de a explora bazinul celuilalt mare curs de apă. Colonia era destul de slab populată. cit. dar nu vor reuşi niciodată să creeze o pătură masivă de fermieri. englezi şi buri împreună.. Australia sau Noua Zeelandă. cit. vor constitui totdeauna o minoritate faţă de masa populaţiei indigene3... emigraţia britanică ulterioară. în număr de vreo 5 000. op. 513. pp. Africa de Sud După instaurarea definitiva a suveranităţii engleze asupra Coloniei Capului. el Je va obţine însă după 1850. cit. comercianţi. O caracteristică a compoziţiei acestui grup de emigranţi. op. din care vreo 10 000 de europeni — colonişti olandezi ('buri). cit. fermieri *. în Africa de Sud englezii au „exportat". 204 W <• i 1 I. Iniţiativa n-a avut la început succes. 234-235.. tehnicieni. Majoritatea lor s-au aşezat Ja răsărit de Capetowm. . documente despre emigraţia între 1817 si 1823. 1 • C UM-. muncitori. în covîrşitoare proporţie. pentru a subvenţiona emigraţia britanică în Colonia Capului. funcţionari. este slaba prezenţa a elementului rural. 68—69 . pp. ce se va menţine şi pentru. Tot numai după această dată va face progrese mai mari şi cunoaşterea Africii ecuatoriale. la Londra se [deschiseră Jiste de subscripţii.zonă. ulterior. ifundînd oraşul Port Elizabeth. 208—20V. încă din 1814. Dar europenii. industria. Elementul britanic va ajunge să domine viaţa urbană — comerţul. S-au făcut apeluri şi pentru atragerea de colonişti germani. H a r a y. ■ 1 1) <• MI . băncile — cel olandez rămînînd precumpănitor în agricultură. . p. pp. Vrii. rămase cu acelaşi llab ocou 2. Intre limitele teritoriale asupra cărora se extinsese dominaţia Companiei olandeze a Indiilor. cea dintîi problemă pe care a atacat-o noua administraţie a fost aceea a încurajării imigraţiei. pp. ca material uman. se aflau la 1815 ca-m 90 000 de locuitori. Aceştia erau. op. 466 i r f .

uri. în ianuarie—febru. pentru canadienii francezi. în fond. cit. (în urma cuceririi britanice. Rezistenţa lor încăpăţînată împotriva dominaţiei engleze va avea un caracter permanent şi grav contradictoriu : apărarea propriei libertăţi. Raporturile dintre tauri şi aceste triburi erau altele decît cele dintre francezi şi indienii din Canada. 2 CHBE. îmbogăţit. Chiar şi pentru singurul trib de „cafri".inr 1812. Englezii au avut. O altă problemă dificilă a administraţiei britanice fn ■ lonia Capului -a fost aceea a raporturilor cu burai. formîndu onl „neutră" între ele şi Colonia Capului. englezii urmăreau aproprierea aceluiaşi „drept".au fost afangaţi dincolo de lioi. şi ca atare nu exactă. cum rămăsese Franţa după 1763. Aici însă.rînduil lor. 206—210. în timpul exercitării funcţiei sale. iar la 1829 se v. VIII. în interesul expansiunii şi consolidării dominaţiei lor. pp. pp. Burii înrobiseră şi exploatau ca sdavi la fermele lor numeroşi indigenii.Consolidarea dominaţiei -britani lului pentru colonizare s-a făcut in primul n. denumirea sa mai corectă pare a fi „cosa" sau „xosa". prin urmare. dată de europeni popu laţiilor indigene din Africa de Sud. 67—69.ii ilcj" de Jinia impusă cu şapte ani (înainte. şi burii s-au dovedit ou mult mai intratabili.i pr<x lâJHI suveranitatea (britanică asupra ei 2. guvematoruil Somersct — personaj n» tiutit. Gfglio. Deşi. confruntarea avea loc în prezenţa urnei populaţii indigene mult mai numeroase. care însemna în acelaşi timp apărarea „dreptului" de a aservi şi exploata fără milă masa indigenă. Din toate aceste motive.i va a fi ocupată de englezi de la 1825. care se simţei împinsă pe planul al doilea. La . vtto 20 000 de cafriJ. de Ja care numele a fost extins nejustificat asupra mai multora. administraţia britanică a procedat faţă de buri cu mult mai puţine menajamente decît faţă de francezii din Canada. 205 II . şi au folosit posibilitatea de a specula contradicţiile dintre buri şi indigeni. Se reodil i experienţa complicată ce avusese Joc în Canada : confrun tarea dintre englezi şi o populaţie europeană.J m dauna acestei populaţii indigene. op. Olanda nu reprezenta pentru (buri. după 1815. prin mano] frauduloase — a silit triburile cafre să se retragă m. Această zon. Pe de altă parte.-< ojoniei • opului Io 1819.. poziţia de clasă şi mentalitatea ob1 Denumire generică. sprijinul virtual din partea unei mari puteri.

pe dîngă faptul în sine 5.. şcoli . englezii lărgit 'Consiliul consultativ al guvernatorului. consiliul va fi completat cu 2 membri ce nu făceau parte din organele admiinM i . pp. Poate şi sub impresia lor. al Companiei olandeze a Indiilor. p.i încăpură pe da 1830 o largă mişcare pentru a dobândi it!H. separată de cea executivă. jurnalele editate de colonişti au fost suprimate. p. 206 . VIII. Ibi de m. VIII. pp. ceea ce a ruinat pe numeroşi fermieri buri. Totodată s-a organizat puterea judiciară. cit. 360 . în 1827. op. constrângerea acestei populaţii la muncă şi i s-a permis din nou deplasarea dintr-un loc într-altul. S-a interzis. p. 290—291 . prin urmare. 73. cit. op.l nu nomadiza". G i g 1 i o. Măsura. în administraţie. exploatată de ei pînă atunci 2. G i g 1 i o. " Nu extrem de grav. op.tuză a fermierilor buri le-a permis în repetate rânduri celor dintîi să se erijeze în „apărători" ai populaţiei indigene. dar şi aceştia nuni ni. ' < / / / ( / • . cu alte cuvinte de a ramîne la locul de muncă l. VIII.i cinci membri din afara administraţiei. 79. lipsea pe fermierii buri de o parte din mîna ucru ieftină. în acelaşi an s-a introdus engleza ca limbă oficială. ceea ce na indignat a fost înşelarea lor de către guvernul englez. p. 81. < I. proprietari de sclavi. guvernatorul fiind însă instanţa de apel 3. justiţie. burii au fost la început înlăturaţi din administraţia coloniei. deoarece sclavii au fost eliberaţi cu condiţia da . p.. abuziv şi el. în 1825 s-a înfiinţat pe dîngă guvernator un consiliu consultativ. II i i es. adăugându-i . 359 . Fermierii buri. Giglio. în Afyrica de Sud ea s-a aplicat cu data de 1 decembrie 4. 294.. liini. Sub stăpânirea britanică. Tot în 1825 se introduse în circulaţie moneda engleză. l oc.ii reprezentative şi libertăţi politice. 74. mai mult decât sub vechiul regim. cit. ilustrând felul în care colonialiştii britanici -au ştiut adesea folosi contradicţiile dintre populaţiile supuse. Ordonanţele din (iulie 1828 şi ianuarie 1829 au abrogat „codul hotentot".. atingîmdu-şi astfel mai cu uşurinţă ţelurile lor de dominaţie. c it. în privinţa despăgubirilor promise : de la 3 milioane de lire sterline. format însă numai din 'funcţionari 1. op. au fost loviţi direct. A venit apoi anul 1834 : abolirea sclavajului în coloniile britanice.. în 1832 se produ-i şi câteva revolte locale. cit. ele au 1 CHBE.uivr ///>'/•. Diar.

E drept că guvernul englez a dezavuat acţiunea lui d'Urban.. în 1836. ... eliberaţi ou acest prilej.. W e i l l ... pe Andries PITU>I Lut.25 milioane. I i-au decis la o acţiune singulară în istoria i lei . Şi-au ales condu cător pe Pieter Retief. p... 477.. în frunte cu .noul lor şef.. 1834—1854. englezi. cit... a cărei stăpînire le-a fost însă imediat contestată de engli care voiau să-i izoleze pe buri de legătura directă cu oceanul.. 3 Sf k. în terenuri mizerabile. op.Ionic... întreg teritoriul de la răsărit de Fish River.... la locul numit de ei Winburg (oraşul \ riei)..l fost reduse da 1.. Vreo 10 000 de familii.... op. pp. 239—241. G a l b r a i t h . dar consecinţele ei asupra indigenilor n-au putut fi şterse atît de uşor.. 2 Ibidem... După lupte cu Pretorius.. 34.. cit. încăreînd pe cîniţ* tOfti I mobilă.. 245 .... ce nu le permiteau alt mod de viaţă.. 209—210 .. rămaşi fără mij loace de existenţă. pp. sau alte triburi indigene. în 1834—1835.. Num. burii învinseră pe zuluţ pară teritoriul şi încercară să constituie acolo republica I IM ti. pp. iar după ce acesta a fost ucis în 18 în cursul unor tratative cu zuluşii. Hardy.. din cuprinsul „Africii Negre".iui popor. p... pp. în iunie 1837. între timp.. să se angajeze la lucru în colonie.. 194—195 şi nota 60... op.. Au început marele lor exod (grund trek) d est. adoptară constituţia noului lor stat.. Reluctant Empire. 123—135. 207 ... cit. anume pentru a-i sili pe indigeni. op. guvernatorul d'Urban atacase triburile cafre de vest.. şi primele observaţii ştiinţifice asupra lor au consemnat acest fapt.. 112—113.. Triburile din Africa de Sud erau ceva mai evoluate decît altele. au părăsit Colonia Capului.... se admite că ar fi migrat în Africa de Sud din regiunea marilor lacuri 1 G a 1 b r a i t h... Dacă unele au ajuns si practice nomadismul pur. trecînd dincolo Orange şi Vaal...... în acest veritabil masacru. în 1843 2 . ei pierduseră de la 2 000 la 4 000 de oameni şi 30 000 de vite 3. confiscindu-le pămînturile pe care le foloseau. restituind cafrilor. în general.. Din cauza abolirii codului hotentoi •■' a sclavajului. Burii învinseră triburile maxabele din şi...nul ... el era numai urmarea împingerii lor de către buri. cit.. pentru majoritatea acestei populaţii.. a fost de a>] 00'. Colonia Capului a anexat Natalul... British Policy on the South African FrUntier.

în cazul cel mai rău. îm Africa de Sud nu s-au prea înregistrat. Un an mai tîrziu. dictat de necesităţile creşterii animalelor. Aşa se explică faptul că. Sistemul autorităţii locale cointrolate â şefilor de triburi a rămas pe mai departe în vigoare 3. du N. fără a fi fost gailvanizate de forţa de atracţie a unei religii ca islamul..I . 1 4 ' G al b r a i t h. p. cit. în 1846 a izbucnit iun nou (război mntre englezi şi cafri *. op. basutos. cit. între Colonia Capului şi teritoriul burilor.. Un Cifru tUlHC H uzat că ar fi furat <> ncun l în timp ce era dus la închitot». i i d y. cunoşteau şi cultivarea pământului. op. 207. fonda în decembrie 1847. Harry Smith. în frunte cu un secretar special al guvernator u l u i din Capetown. prin lipsirea lor de mîmă de lucru. p. p. i t i britanici. în schimb.] în Nigeria şi Camerun1.lii au atacat escorta şi l-au eliberat. cafri. II 208 .. La 1855. obişnuite în alte părţi ale Africii şi servind admirabil interesele intervenţiei Angliei sau altor state. islăbindu-i implicit pe buri. controlaţi de funcţio-n . cit.ttal. ilup. 350. confederaţii de triburi care se apropiau de organizarea şi forţa onor veritabile state. u s. p. de pildă. 'ele practicau un fel de seminomadism. I direct de şefii de triburi zuluşi. mai ades la nevoie. op. op. triburile indigene din aceasta zona a continentului negru au putut forma în calea albiilor iun ibloc durabil de rezistenţă *. exer.est-africane. în vreme ce numărul indigenilor crescuse la vreo 150 000. înviugîndu-i. provincia fu separată de Colonia Capului şi declarată colonie de sine stătătoare. G i g 1 i o. cu un guvernator şi un consiliu legislativ ales. 45 şi nota 34. Buni stabiliţi în Natal preferară să emise la confraţii lor de dincolo de Vaal şi Orange. prin acest regim administrativ ales cu iscusinţă.. deşi fuociarcnente pastorale. Acest mod de viaţă le permitea să-şi păstreze coeziunea şi să creeze.'i incidentul circ 1-a declanşat. matabeli. O ipoteză mai recen a larg acceptată. înclina însă a-i fixa teritoriul origina. Numit „războiul securii". englezii instaurară o administraţie mixtă. De aceea şi conflictele ântre triburi cu nivel diferit de dezvoltare economico-socială. cit. Diferenţierea lor după tmodul de viaţă — nomad sau sedentar — era deci minimă. în Natal mai erau abia 6 600 de albi. l ' i i u t h a s . Cea mai mare parte a criblurilor sud-afirieane — zuluşi. guvernatorul din Capetown. 90. englezii au atras în Natal un mare număr de indigeni. Cf.

cit. 8. op. Guvernul Liberal din Anglia.. a dezavuat acţiunea lui Smith.. Galbraith. şi-au cucerit burii independenţa.. p. cit. sub conducerea lui Pretorius. a înregistrat pînă pe la mijlocul secolului o dezvoltare economică foarte moderată. Aceasta atrase însă în 1850—1851 o nouă şi igravă revoltă indigenă. încheiată la Bloemfontein. I 14—451 209 . op. cit. Transvaal şi Orange. B r en t j e s. profitmd în parte de lupta dusă de indigeni pentru a-şi apăra libertatea. Valoarea ei era apreciată de englezi mai . p. Colonia Capului. Spre a lichida şi războiul cu triburile indigene. la 29 august 1848.i 17 ianuarie 1852 a fost semnată convenţia de la Sand River. în felul acesta.mult din punct de vedere strategic şi ca escală în drumul spre India. care se dovedea atît i l > costisitoare. Hardy. la 14 martie 1852 englezii evacuară „Orange River Sovereignty". de a le larea greutăţi prin atragerea indigenilor şi incitarea lor icontara huriilor şi de a extinde dominaţia britanică spre interior. Har-ry Smith organiză o colonie : „Orange River Sovereignty". şi a hotărît să aplaneze 'conflictul cu burii. la extinderea căreia englezii au renunţat pentru ckva timp. 2 S i k . op. 242. pp. pînă către 1870. scopul » niţiattve era de a-i izola pe buri.. atacară pe englezi. al cărei preşedinte a fost ales Martin Vessels Pretorius." 1. fiul lui Andries2. ei -recunoscuseră statul liber Orange. în Ţara Capului.. prin care Anglia recunoştea independenţa Transvaalului. cu focarele ide viaţă din Canada sau Australia. au format la 1858 o federaţie. Statele lor. Anglia. cit.. şi respinşi dincolo de Vaal. Ei fură aninaţi la Bloomplaats. pp.. 1 . cit. Bucureşti. pricinuind înfrîngeri şi pierderi serioase britanicilor. pp. 1960. 295. adică oin mic stat indigen sub control englez. Ca şi în cazul Natalukd. Ea n>u se compara. în faţa acestei situaţii difi cile. Editura Politică. 251 —253. apreciată la 1 F r i e d r i c h Engels.. „Ultimele fapte eroice ale forţelor armate engleze — scrie Engels — n-au fost prea strălucite. iar prin convenţia cu burii. Pe teritoriul cucerit. cafrii au înregistrat continue victorii. 350—351 . Pouthas. Imigraţia s-a menţinut în limite modeste. op. care se organiză în formă de republică. la 23 februarie 1854. Populaţia. p. I. op. în Opere. 218 . voi. în februarie 1848. 210—211. burii. pentru a-i sili să renunţe la înaintarea spre nord.I „Cafreria britanică".

>idtm. Consecventă cu politica sa generală de a aplica o nouă formă de guvernare imperiului colonial. Africa occidentală şi ecuatorială 111 Africa occidentală englezii aveau în stăpîmirea lor Gambia — unde a fost întemeiat. exportul de lînă brută acoperea o treime din comerţul coloniei. pp. a P o u t li a s. VIII. Chiar în această formă incompletă. Constituirea statelor bure independente obliga pe englezi la această politică. care era masiv reprezentat în parlament. Creşterea oilor a făcut şi aici progrese. prin trecerea puterii executive în atribuţiile unui minister iresponsabil. în exercitarea dreptului de vot nu se prevedea nici o restricţie pentru populaţia de culoare. 769—771. o constituţie. deşi nu atît de mari ca în Aus tralia. Formal. creşte pînă la 225 000. 210 1 . cit. censul electoral <> punea în netă inferioritate faţă de albi — englezi sau olanei ivernatorul păstra toată puterea executivă.120 000 de locuitori în 1822. întrunit la 30 iunie 1854. numărul oilor depăşea 8 milioane. începute însă mai mult după 1850. în 1853 K Exceptând mici exploatări de aramă. pp. creşterea oilor intră într-o perioadă de avînt. alese pe baza votului censitar.. de teama forţei de atracţie pe care independenţa bură ar fi putut-o exercita asupra olandezilor din Colonia Capului. în fapt. agricultura — culturile de zonă temperată şi creşterea animalelor — era singura resursă a coloniei. în 1816. în CHBE. Anglia a acordat coloniei. Revendicarea n-a fost însă aceptată decît în 18723. Pe la 1845. în deceniile al cincilea şi al şaselea. 378. i n t î i u l parlament al coloniei. a ut imediat lărgirea constituţiei şi a sistemului autogunarii. oraşul Bathurst —. începuturile autoguvernării Coloniei Capului au marcat din partea guvernului britanic un pas către concilierea eu elementul olandez. op. pp.. iar exporturile de lînă se ridicau la 9— 11 000 tone anual 2. Pe la 1861—1862. pentru a creşte la jumătate în 1850 şi la două treimi în 1855. organizînd un parla ment compus din două camere. Sierxa I eone şi eîteva puncte de sprijin pe Coasta de Aur. 227. la 11 martie 1853. 351—352.

şi au i n . op. p. sub administraţia unui comitet privat. Expansiunea engleză pe ţărmurile Golfului Guineii a avut ca obiectiv principal. op. 4 G i g 1 i o. F y f e.. pp. H a r d y. delta fluviului Niger. H a r 1 o w—M adden. în timpul conflictului. spaniolii revendi cară din nou drepturile asupra ei şi o reocupară. în 1843. 190 .. cit. cit. practic. 42—44.. ân 1827. aîml toriile daneze de pe Coasta de Aur. în prima jumătate a secolului al XlX-lea. iar la 1850. Anglia recunoscu Spaniei isula Fermando Poo şi posesiunea micii colonii de pe coastă. Coloniştii englezi din Sierra ie au fost aceia care au insistat ca Femaindo Poo să fie reGtay. cit. cu condiţia să renunţe la incursiunii asupra litoralului 3. în 1827. I. 216 . cit. un tratat prin care I cunoşteau independenţa. 667 . englezii au învingă pe aşanti la Dodowa. II... p. op. Printr-un 'ratat. Kwaku Dua. cit.1821. 44. şi aceasu fu oi în colonie aparte 2. Pretextul stabilirii de aşezări britanice în această zonă a fost prohibirea negoţului cu sclavi. op. 152 şi urm. Comercianţii b resaţi în această zonă se opuseră şi obţinură permisiunea nun ţinerii forturilor. G i g 1 i o. lio Muni (Guineea spaniolă). op. cit. căpitanul Fitz-William Owen ocupă în acest scop insula Femando Poo. guvernul britanic a ho evacuarea forturilor de pe Coasta de Aur.„Colonia aglomeraţiilor din Africa occidental. op. avînd centrul în Sierra Leotv I numele de . la ordinul guvernului englez. 302. pp. CHBE. 323.. op. cit.. pp. pp. aceste colonii au fost reunite « l i n p lministrativ. Penetraţia engleză spre interior a fosi tnultS vilită şi chiar dominaţia britanică asupra coastei a fosi timp în primejdie de puternicul şi războinicul popoi tşanti După un război greu şi cu mari pierderi. 378. După ce o cumpăraseră de la portughezi în 1778. coroana britanică îşi reluă dreptu rile asupra lor 4. în 1843. încheiat la 6 martie 1843.!' In i Gambia redeveni o colonie de sine mai veche dintre toate) 1 . spaniolii o abamln nară. p. S i k. 649—654. pe ila anul 1800. hei li în 1831 cu regele lor. 586. pe timp de 15 ani. 2 3 1 211 . 501—502 . pp. în august 1826.

93. l. numit în 1849 consul pentru zona golfurilor Benin şi Biafra. <•/>. 212 . reuşind să suprime comerţjuil cu sclavi. pp. cum era ea numită de obicei. 8. englezii îtitcreprinseră în delta Nigerului o expediţie împotriva negustorilor de sclavi. tom. trebuind să se mulţumească cu venirea la putere în partea locului a unui şef II liniat ide sentimente mai favorabile dor. comerţul ou fructe şi seminţe oleaginoase 2.. pp. navele engleze să continue a frecventa porturile coloniei. în 1840—1842 fură (întreprinse mici expediţii în Camerun. cit. Anglia. căpitanul englez James Kingttan Tuckey înainta în 1816 pe fluviul Congo în amonte.. Oxford. dar ea se sfîrşi dezastruos1. 128. în Opere. «I (1957). care se producea aici din abundenţă. astfel. voi. : ' Ibidtm. Expediţia lui suferi grele pierderi din cauza febrei tropicale şi rămase fără urmări pen tru colonizarea britanică. Trade and Politics in the Niger Delta? 1830— /SUS. p.. pp. în Africa ecuatorială de vest.. p. '. Uleiul de palmier. influenţa engleză în delta Nigerului şi pregătind astfel ocuparea regiunii. Atunci.iu dat inamicului o lovitură (bine simţită" 3. Nu s-a ridicat însă din partea Angliei nici o pretenţie de anexiune. ' O n w u k a C. La 1832. 233—235.in are ale englezilor. pîifiă la 277 de kilometri de la vărsare. 218—219 j Cf I I ■■ ii i i B r u n s c h w i g .trocedată Spaniei şi. 1956. 1 li î n l r i c h Engels. în decembrie 1851. 57. îo ciuda tunurilor şi a tacticii lor europene.retrocedării ei către Spania 4. au fost energic respinse de către negrii neînarmaţi. către 1840. care . Sik. care se dovedea tot mai valoroasă sub raport comercial. stabilind în fapt. 97. Anglia institui blocada deltei fluviului. Totodată.Pe Coasta Scla-\ ilor — scrie Engels despre acest eveniment — încercările de ■ Irli. I. dacă nu în drept. CCXVlIf.. iîm urma . englezii ajuingînd în conflict cu triburile indigene ioruba. voind să-I ocupe. Negustorul Beecroft. . iar ân 1843 s-au stabilit acolo misionari ce părăsiseră insula Fernando Poo. englezii începură a dezvolta pe „Coasta Sclavilor". 63.. Ei m-au putut însă supune pe băştinaşi. bombardară oraşul Lagos. practică amestecul sistematic în treburile indigene.. Dike. în „Rcvue HistOriqu*". devenise foarte căutat ca lubrifiant. „.'Afrit/uc britarmiaHt.

. Faptul că. 276. la 1805 şi 1809. a susţinut considerabil producţia. Este lipsită de consecinţe prezcni. în Oceanul Indian. p.. East Africa and its Invaders. Creşte. e tanică se află de asemenea. cit. 229—230 . temîndu-se de oomplii aţii cu imamul din Mascat.i un<M Cri în Etiopia. dai guvernul din Londra renunţă la acest avantaj. pp. 235. op. . sub N zeranitatea căruia se afla această zonă de coastă a Al i u ii oi i. pp. în aceeaşi perioadă. S i k. [1961]. Nu însă în proporţiile din Antile. Din 1841 se stabileşte în Zanzibar un consul general britanic. Coupland.i Pe coasta răsăriteană a Africii. Anglia dob'îndise la 1815 o importantă colonie de plantaţii : insula Maiuriciu. îmi . Prin 1822—1823. from the Earliest Times to the Death of Seyyid Said in 1856. în dreptul coastei Madagascarului şi Africii de sud-est. 242. op. cînd Zanzibarul se emancipează de sub autoritatea imamului de Mascat. Anglia insistă mai mult asupra apărării intereselor sale comerciale. II. şi influenţa britanică în Egipt 3. 3 CHBE. cu privire la stăpînirea ţărmului sudic al * ■"! fului Delagoa 2. Exporturile de zahăr din insulă îm metropolă au G i g 1 i o. op. una din marile producătoare de trestie de zahăr. 48.. care avansează treptat în secolul al XlX-Jet. I. zahărului din Mauriciu i s-au fixat taxe de import în Anglia. 576..il. 268—271. a cărui prezenţă se face treptat simţită după 1844. necomplicată cu anexiuni teritoriale. > l . de pe ţărmul Golfului Persic. 265. pp. H a r d y. prin intermediul cărora exercită o influenţă politică. căpitanul ( I negociază din proprie iniţiativă instaurarea protectoratului bl i tanic la Mombassa. la paritate cu acelea impuse pe zahărul din Antile. pentru ca acesta să i niilor comerţul ou sclavi 1. Mauriciu se afla în circuitul principal al comerţului britanic din prima jumătate a secolului al XIX4ea : drumul spre Indii. cit.. n tale. La fel renunţă la aplicarea luinui tratat încheiat în 182 t <l<-acelaşi Owen. Oxford. pe care o şi ocupă în 1824. 2 1 213 . . Şi aci is-a resimţit criza zahărului de plantaţie. 586 . cit. ..!. din 1825.\ mie.Africa orient. 228—229. pp. In 1822 s-a încfoeiai cu sultaniui idiin Zanzibar. pînă pe la INSO.

Lauis 2. încît în 1856. Desfiinţarea sclavajului. pentru a disloca această preponderenţă a elementului francez. G i g 1 i o. Exodul de pe plantaţii. aplicată în insulă cu data de 1 august 1835. după abolirea sclavajului. a atras -după sine eliberarea a circa 60 000 de sclavi. Abia îin anul 1850 s-a creat o adunare reprezentativă. imigrarea de lucrători din India. Pouthas. a permis strămutarea la oraşe a foştilor sclavi. englezii au evitat de a acorda insulei drepturi politice. la o populaţie totală de 229 000 de locuitori. 51—52. Deoarece plantatorii erau în majoritate francezi. a provocat o lipsă aoută de mînă de lucru. pp. II.. numărul indienilor şi al foştilor sclavi se ridica deja la 134 000. cit. administraţia engleză. 340—341. între 1829 şi 1845. ca şi populaţia aşezărilor urbane. dar numai pentru oraşul St. cit..sclavi sau descendenţi ai lor). op. Guvernul britanic a permis.crescut. p. 1 . op. Ea s-a (desfăşurat în asemenea proporţii. Tot datorită covîrşitoarei majorităţi franceze a clasei dominante locale. • CHBE. ca şi decimarea indigenilor de epidemii (&n 1856 nu mai trăiau decît 41 000 de foşti . pp. ou peste 25°/o. 488 . pe cînd cele din Antile au scăzut cu aproximativ 30% *.

Bucureşti. în general. Semnificativă pentru spiritul „. Adoptarea liberului^scnimb obligă la reconsiderarea doctrinei şi politicii coloniale . predominant. 2 F r a n c o i s C r o u z e t .liberal" este şi îndelungata tolerare a unei mari varietăţi de coduri şi jurisprudenţe în cadrul imperiului. fenomen ce se cristalizează în colonii în sistemul autoguvernării prin ministere responsabile faţă de organele lor legislative alese. sistemul politic adoptat de acestea imită servil formele şi tradiţiile parlamentare britanice. Nu lipsesc însă — şi Londra nu se opune — influenţe americane (în Canada).. Triumfînd pentru întîia dată în Canada. 281. Mişcarea revoluţionară. Commerce et empire. 6. care cuprinde în braţele ei uriaşe lumea întreagă. 1959. Din anul 1859. p.. Cu bugetul prezentat de iministrul de finanţe William < riad stone în anul 1853.ni Supremaţia economică mondială a Marii Britanii este toare. începe cu adevărat era liberului^schiml) în relaţiile economice ale Angliei cu străinătatea şi cu propriile sale colonii. în Opere.. nr. 19 (1964).CAPITOLUL II IMPERIUL LIBERAL (1850—I Sfertul de secol cuprins între abrogarea actelor <!<• i u < ţie (1849) şi venirea la putere a cabinetului conservator pr< dat de Disraeli (1874) reprezintă fin istoria Angliei scurţi | M . an. în „Annales". voi.. 163. Alături de dreptul englez.. p. pînă la 1874. precum şi devansări In direcţie radicală. Editura Politică. 215 . 2. Mărfurile metropolei nu mai sînt impuse fa un tratament de favoare pe piaţa coloniilor. coloniile dotate cu autoguvernare dispun în politica vamală de o libertate ce le permite chiar instituirea de tarife protecţioniste contra produselor engleze 2." *. între 1840 şi 1848. se îmtîlneşte ila Quebec 1 K a r l Marx. Ea îşi merită acum pe deplin calificarea de „ţara > transformă naţiuni întregi ân muncitorii ei salariaţi.rioadă ide apogeu a capitalismului bazat pe libera co. în raport cu sistemul politic ai metropolei (în Australia). el se extinde în majoritatea coloniilor de emigraţie (cele din Australia şi Colonia Capului).

în ultimă instanţă. Natal. va trebui să-J pierdeţi. Experienţa arăta burgheziei engleze că forţa economică şi comerţul ei tentacular ianiulează iperfect tendinţele centrifugale.. " Afâ-numitele „Foreign Jurisdiction Acts" (Actele de jurisdicţie . faceţi toate dificultăţile posibile înainte ide a-1 abandona. chiar dacă soco tiţi că. cit. 163. cit.tanicl. relativa moderaţie care făcuse guvernul britanic să renunţe la unele anexiuni. 'revendicate de colonii. Exponentul ei a fost liderul liberali Palmerston. Perioadei liberalismului clasic. Partidul iliberal (dar şi unii lideri conservaI > v m a n g e o n. prin ministere responsabile. 72. din clipa acordării dreptului coloniilor de a se guverna singure. Ceylon . începînd de ipxin 1843 3 — nu este încă împărtăşită unanim de clasele dominante engleze. op. Colonia Capului. decît să-1 părăsiţi 2. lăsînd sa se creadă că mai degrabă veţi susţine un război. 38. op. agresivă. Dimpotrivă. autorizau pe guvernatorii coloniilor afri. anterioară* revoluţiei burgheze . 1 216 . care s-a inspirat • l i n tradiţia lui 'GromweM şi Pitt. p.jurisprudenţa franceză ibazată pe „La coutume de Paris". pornind de la considerentul reducerii cheltuielilor administrative şi militare în colonii. coloniale. îm insula Mauriciu. iar pe diferiţi doctrinari şi politicieni să considere că zilele irnipariuilui sînt numărate. între 1862 şi 1869. în problema expansiunii se discern semnele depăşirii „crizei de conştiinţă" din prima jumătate a secolului. si. Palmerston recomanda colaboratorilor săi : „Să nu lăsaţi niciodată ■ l i n mină fie şi numai un ac cu gămălie asupra căruia aveţi \ nun drept şi credeţi că-1 puteţi păstra . ale căror latenţe erau suspectate îin culisele ministerelor responsabile. dreptul olandez în Guyana. adoptate în acest an. Giglio. Cf.. p.. imprimind politicii externe Ir/e o atitudine îndrăzneaţă. Această atitudine — ale cărei manifestări îndepărtate se pot întrezări în unele acte izolate ale parlamentului. * După H a r d y. marcând o excepţională expansiune industrială şi comercială. sub pretextul urmăririi delicvenţilor refugiaţi acolo.i măsuri judiciare dincolo de hotarele aflate sub suveranitate bri. dreptul spaniol îm Trinidad şi cel sicilian în Malta 1. în care se presimt rur* le imperialismului colonial de ila sfârşitul veacului. i-a corespuns şi o reluare a expansiunii politice. cit. op. p. codul lui Napoleon .

2. pp.din California şî Australia. op. Expansiunea economică engleză în perioada liber-sohimbismului clasic poate fi ilustrată prin oîteva date asupra industriei şi comerţului în deceniul 1850—1860. pp. Bucureşti.P. Concept of Empire.L.6 ori.tori. 217 . ceea ce echivala cu întreaga producţie mondială din 1850. E. cit. 245. op. Abrogarea legilor cerealelor şi celelalte reforme financiare care i-au urmat în mod necesar au dat industrie merţului Angliei întreaga libertate de acţiune doriţii. 391—392. Prefaţă la ediţia germană din 1892 a „Situaţiei clasei muncitoare din Anglia". 263 . reprezehtîind 38% din totalul mondial.S. ca însumi Benjamin Disraeli) pre i icestor cheltuieli în sarcina unora dini în relaţiile dintre acestea şi metropola. voi. Bennett.P. în acest interval. în 1847. 228—229. îm porturile Angliei au intrat sau au ieşit vase cu un itonaj de circa 4 milioane tone. Comerţul — sistemul circulator al imperiului „înviorarea comercială care a urmat după criza din 1H47 — scrie Engeils — a marcat începutul unei noi epoci Lnctufl triale. Valoarea exporturilor de bumbac se ridică de la 35 la 52 de milioame lire sterline pe an.. cit. Producţia de fontă a crescut în zece ani de 2.. 2 F r i e d r i c h E n g e l s . în 1860. 1958. 1 S c h u y 1 e r. ajunigî'nd să însumeze jumătate din întreaga flotă comercială a Europei. In |">I" engleză din secolul al XlX-lea x. Scurt timp după aceea a urmat descoperirea terenurilor auri l e u .. • Marina comercială engleză şi-a sporit în zece ani capacitatea cu 68%. pp. din care însă economia britanică s-a recules cu repeziciune. 227. 232. 667. p. singură Londra depăşeşte 3 milioane s. 3 P o u t h a s. I ultimi manifest bine conturată de „indiferentism" faţă de colonii. Toate acestea. producţia de huilă a atins 81 de milioane tone anual. Pieţele coloniale şi-au dezvoltat într-o măsură din ce în ce mai mare capacitatea de absorbţie pentru produsele industriale engleze" 2. în Opere. în ciuda faptului că sistemul capitalist ifusese zdruncinat în 1857 de o nouă şi puternică criză economică.

Editura Politică. 1 Idem. II. din care însă. p. în 1870. E adevărat. nr. dasr cu observaţia că. este destul de redusă. în Opere. acest procent însemna o creştere absolută a exportului în colonii de la 33 la 52 de milioane lire. dar şi resursele lor productive. 530 . în Opere. în Opere. valoarea exportului a crescut la 200 de milioane lire. CHBE. prin luarea cu asalt de către industria engleză a pie ţelor asiatice (India. 779. voi. care nu o pot concura pe pieţele ei tradiţionale 3. H'i de alte ţări. Bui ureiti. voi. cit. p. Dacă perioada pîină la 1849 s-a caracterizat. Faptul constituie o probă a imensei superiorităţi indusii i i l e a Angliei faţă de colonii. 10. 1 K . numai 26% mergeau în colonii. după adoptarea integrală a liberului-schimb. cît faptul că ea. Bucureşti. neafectînd esenţial structura relaţiilor comerciale dintre metropolă şi iml ' c r i u . cît şi considerabilul ei avans I . 1963. Nu numai capacitatea de absorbţie a coloniilor creşte. op. Politică. 12. din care o treime era îndreptată către posesiunile britanice. după această dată pieţele respective dau semne de saturare. Comerţul exterior al Angliei. p. pp. 19 (1964). 284. 218 . Scăderea relativă a ponderii imperiului îin ansamblul comerţului englez este de asemenea efectul instituirii libertăţii complete a comerţului cu toate ţările. conchide că într-adevăr capacitatea de absorbţie a pieţelor coloniale a crescut. paralel. (.Exportul britanic totaliza îm 1853 valoarea de aproape 99 . adică cu 57. Se poate.H —70. KditurT. ' C r o u z e t. aşadar. prilej binevenit de altfel pentru 1 K a r l Marx. de pildă. p. Din istoria circulaţiei banilor. Războiul civil din Statele Unite. Despre criza de bumbac. dintre 1861—1865. în „Annales". Ceea ce trebuie să atragă atenţia nu este însă scăderea în sine. capacitatea lor de a aproviziona metropola. an. 482. a crescut şi mai mult cererea de produse britanice pe pieţele străine. China). inclusiv pentru coloniile înseşi. 1961. cresdînd în schimb importurile Angliei din această zonă geografică 4. 15.. 2. în acest sens. şi criza de aprovizionare a industriei engleze cu bumbac american — urmare inevitabilă a acestui război — au determinat Anglia la o încurajare a cultivării bumbacului în coloniile sale. voi.1 r I Marx.de milioane lire sterline. şi începuturile protecţionismului vamal instituit în urnele colonii faţă de importurile de produse industriale engleze 2. Un oarecare rol au jucat.5% 1. iar restul spre alte ţări.

îşi cu alte colonii. urmai diat de zahăr (18%). 1939. 19 (1964).. Restul îl forma comerţul cu Africa. 2 Crouzet.o tentativă de frîngere a cvasimonopolului pe uele Unite ajunseseră să-1 deţină în producţia . cit. voi.. Pentru comparaţie a se vedea dinamica exporturilor engleze între 1814 şi 1849. Miinchen. 1963. La importul din impi riu. în care impresio nează în primul rînd curba constant ascendentă a exporturilor spre Asia (o creştere valorică de peste 4. pp. Pouthas. 42% consta în ţesături de bumbac. Analizînd mai îndeaproape legăturile comerciale ale An gliei cu coloniile în deceniul 1850—1860. 59—60. I. Articolele metalice re] tau 16%. H a l l g a r t e n .iiil* prodiui coloniilor şi a facilita transporturile a dus la o i L Ifl vestiţiilor engleze de capital în India. care. Canada (13%). op. dar şi spre Africa (însă numai după 1825). după 1820. iar textilele îin genere formau 64°/o. Ea acoperea 82% din ex portul Australiei şi Noii Zeelande (la 1854) şi 72% din cel al Coloniei Capului şi Natalului. cel mai ridicat procent îl dădea lemnul (19%). difl exportul spre imperiu. luate fiecare în parte. se constată că. XVII] . nevoia de a «pari eapacii. Canada... cafeaua din Ceyilon. product in de bviffltMU I bl a crescut de trei ori. 219 .. indigoul din India. Lemnul se importa în cea mai mare parte dim Canada.. voi. pp. în „Annalcs".. Dezvoltarea volumului comerţului în perioada „imperiului liberal" a atras după sine şi necesitatea dezvoltării corespun1 Henri Hauie r—J e a n Maurai n—P i e r r e B e n a e r t s . 2. 282—283. iar restul erau alte produse. cele din urmă reprezentau între 20 şi 25% faţă de valoarea exporturilor în Asia. p. op. F.idi»l3 materii prime. pp. a Ii-a. Australi». Se făcură plantaţii şi în Australi* dl . 393. iar lîina din Australia. zahărul din Antile şi insula Mauriciu. în general.. Paris. la G e o r g e W.I est. cit. dădeau un procent insignifiant în comparaţie cu iprimele -. „Peuples et civilisations". ed. Antilele en gleze (12%). Noua Zeelandă şi Colonia Capului. Du liberalisme â l'impirialisme (1860—1878). Imperialismtts vor 1914. în numai doi ani. India ocupa locul cel mai însemnat (34%). în exportul acestor colonii. ca şi în alte ţări 1 . în ansamblul schimburilor dintre Anglia şi imperiu (importexport împreună).5 ori). cantitatea de lîna crescuse fulgerător. an. apoi lînă (13%). în primul rînd cea de sud.. nr... urmată de Australi a (22%). indigo (5%) fi cafea (4%).. La 1849. 384—385 [Col.

„Bank of South-Australia" (1835). dar avînd sucursale şi în Africa de Sud. completau această gigantică reţea bancară imperiailă 1.i i II II . din sudul continentului australian. London and China". „Union Bank of Australia" (1837)2.. 2 . fondată încă pe vremea guvernatorului Macquarie (la 1817). Pentru India a luat fiinţă în 1851 „Oriental Banking Corporation" (cu un sediu important da Bombay. p. mai mult sau mai puţin controlate ide capitalul englez şi avînd oficii la Londra. op. încît la 1861 un muimăr de 48 de bănci posedau un capital egal cu al tuturor băncilor engleze de dinaintea legilor din 1856—1858. Mai erau 22 de bănci străine. în fine. Orientate spre creditul şi schimburile cu Canada erau „Bank of British North America". Ele au luat un avânt formidabil după 1851. Prin intermediul lor s-a trimis în Anglia aurul descoperit şi extras. După 1860. între 1856 şi 1858 s-a introdus în Anglia o nouă legislaţie bancară. Rezultatul acestor măsuri a fost o veritabilă erupţie a capitalului bancar britanic. 23 de bănci ou sediul în colonii sau chiar în străinătate. La 1822 se în' Pouth as. ifondată în 1836 şi „Biank of British Columbia". Una dintre cele mai vechi era „Bank of New South Wales".5 ori. lîn 1858. 220 . legate de colonii. iar concentrarea lor a făcut asemenea progrese. anul începuturilor exploatării zăcămintelor aurifere din Columbia britanică. Melbourne şi Sydney) . între băncile britanice erau 27 de societăţi mari.. De la 1856 la 1863. ii erau : „Bank of Australasia" (fondată în 1835). Mauriciu. în 1853 „Bank of India.zătoare a capitalului bancar. Tot interesate în afacerile cu Australia i n . de asemenea interesate în economia imperiului. Australia and China" şi „Bank of Asia". op. valoarea capitalurilor jplasate în societăţi anonime a crescut de 2. cu peste 1 000 de sucursale în imperiu. fără oficii la Londra. La 1850 erau în total 7 bănci specializate MI operaţiile de credit şi comerciale cu Australia. datorită rolului acestuia în do meniul creditului şi al mijlocirii iplăţilor. < II sediul la Syidney. acordînd maximum de facilităţi pentru constituirea de societăţi bancare anonime. iar ceva mai tîirziu „Mercantile Bank of India. specializate în operaţii diverse. 374 şi urm. pp. cit. anul descoperirii aurului în colonia Victoria. cit.i r d. 390—391..

prin aceasta. devine o problemă naţională. Editura Politică. 780—787. 1961. această emigraţie a dezvoltat şi în colonii agricultura. Lenin nota retrospectiv. . sistemul fermelor.1 Sutele Unite. depinde imult de dezvoltarea coloniilor capitaliste. în proporţie de peşti d treimi. ea era cu capital american. II.temeiase „Bank of Montreal". „în colonii. în rnn t i m p u r i u al evoluţiei raporturilor economice d i n u . Bucureşti. fie plătind un preţ derizoriu. Pe la 1850. u n î i i i i i i i disponibile. Consolidează dominaţia engleză în multe colonii. capitalul englez din străinătate. l i . pe care coloniştii noi le ocuipă fie cu totul fără plată. mai rnuilt al acordării de credit* şi comerciale sau aii transferurilor de bani. pp. cu precădere în colonii. în Opere complete. V. 139. astfel că la 1913 ctpitl Iul britanic investit în Europa va reprezenta numai 5°/o faţî dl cel din colonii sau alte ţări extraeuropene i. El ia proporţii fără precedent. există i p .. 2 1 221 . 4. I. Emigraţia Mijlocul veacului al XlX-lea e un moment de cotitură decisivă în cadrul fenomenului emigraţiei britanice. Ele mu practicau aproape de loc investiţii capital. a raporturilor politice în interiorul imperiului. de lltft! redus. deoarece nu sînt rare cazurile î-n care emigrantul european ruCHBE. voi. şi încă pământuri virgini-. p.1 (aror -rodnicie reduce ila minimum cheltuielile de producţie" 2. < m i . exercitînd totodată şi o profundă -influenţă în sensul accelerării evoluţiei lor social-politi-ce şi. De origine covî-rşitor murală. deci la o dată cînd emigraţia atinsese unul din punctele sale culminante. pe la sfîrşitul secolului trecut. le exploatează mai complet diversele bogăţii. 144. că măsura în care scăderea relativă a populaţiei agri cole europene se tr-ainsfo-nmă îşi în scădere absolută. le extinde teritoriul. în cadrul K l i n u l u i rilor de mărfuri. După 1875 cresc în ritm irapid investiţiile de 1 ipital peste -hotare.. Dar -nu exclusiv. Capitalismul în agricultură. dupS cum am mai subliniat. se afla investit în Europa. Rolul acestor bănci în relaţiile ou imperiul era. L e n i n .

.

The Britisb Empire. în coloniile engleze. îndeo-sebi după 1870. II. între 1815 şi 1872.ral îşi schimbă ocupaţia o dată cu strămutarea şi se angajează în transporturi sau în industrie. care între 1851 şi 1861 primeşte 508 802 emigranţi englezi. iar 6. Noua Zeelanda (1861) sau di ani anti fere (Africa de Sud. 1870). Pe rondul acestei realităţi sociale s-au produs unele momente de „explozie" a emigraţiei. W a 1 k e r. Australia. a salariilor !în agricultură. Noua Zeelandă etc. pricinuite de descoperirea noilor zăcăminte aurifere din California (1848). cu circa 4 milioane de imigranţi britanici. serviciu public destinat să coordoneze operativitatea serviciilor navale. cei mai mulţi se îndreaptă între 1840 şi 1872 spre Canada şi Australia (cîte 1 milion)l. •d . Rusia. Cam 1 milion pînă la 1840. Australia (IS51). 222 . Se creează un birou al emigraţiei 2. dar de pe da 1840 ohiar încurajată şi facilitată. 52—53.5 milioane oameni. » E r i c A. Emigraţia este în Anglia nu numai complet liberă. Columbia britanică (1858). scăderea preţurilor la -grîne. ilustrând un asemenea moment îm cadrul Imperiului britani ic. pauperizarea păturilor inferioare aile populaţiei. Resorturile acestui interes al statului şi ale preocupărilor „filantropice" private — uneori (patronate de înşişi membrii familiei regale — le descoperim cu 'uşurinţă în nevoia de braţe 1 CHBE. este al Australiei. ca urmare a dezvoltării capitalismului. 1944. Argentina.i II 1. p. din Marea Britanie au emigrat în total peste 7. Creşte numărul societăţilor particulare — unele sub firmă filantropică sau religioasă — care sprijină pe emigranţi. Its Structure and Spirit. o parte a coloniilor britanice — a determinat o îndelungată criză agrară în Europa. concurenţa pra^-duselor agricole din ţările dezvoltate (recent — Statele Unite. Cazul cel mai semnificativ. specializate fiind în recrutarea lor pentru diverse colonii : Canada. Oxford. dirijîirud pe emigranţi în aşa fel ca să asigure tuturor vaselor un număr suficient de pasageri. Cauzele fundamentale ale emigrării irămîn aceleaşi . pp. 443. De notat că Australia primise pînă la 1840 numai vreo 58 000 de emigranţi „liberi". Un procent foarte însemnat al acestui exod l-au absorbit însă Statele Unite.5 milioane după această data.

ceea ce a avut drept consecinţă dezvoltarea marii proprietăţi. op. Sistemul canadian. Emigraţia e facilitată după 1850 şi de dezvoltarea miiloa celor de comunicaţie. în care Anglia şi-a trimil d'vcu olo dl "■ MI aproape 2. Cf. 260—268.. influenţat de metodele guvernului Statelor Unite. iar cablurile telegrafice transoceanice (între 1850 şi 1870 spre Canada şi India) transmit instantaneu veştile şi contribuie la crearea unui climat mai familiar emigranţilor. pp. pp.i u anii sosirea unui vas din patrie. Călătoriile devin mai rapide şi mai comodi Coloniştii nu mai sânt mişte izolaţi. 55—60 . Fondurile obţinute prin vînzarea păimîinturilor erau întrebuinţate pentru încurajarea emigrării. care trebuia să furnizeze. pp. 223 . lucrătorii agricoli necesari marilor proprietăţi. Se introduc primele i i regulate de pasageri între Anglia şi cele mai îindepărt ţuri ale lumii.m rtaltl cânte majoritatea locurilor din casele de munci i ►entnu tn 1854 erau ocupate cu transportul de emigranţi 250 d< ■ -ale marinei comerciale engleze 2.43°/o din locuitori. 264—265.. pentru emigraţia din a doua jumătate a veacului al XlX-lea prezintă o importanţă aparte regimul proprietăţii agrare din colonii. P o u t h a s. cit. 3 Demangeon. op.de muncă în colonii. Căile ferate.16°/o din populaţie. preconiza vînzarea pămînturilor la preţuri scăzute 1 Pe cîtă vreme din Anglia propriu-zisă emigrează abia l. op. completează această perfecţionare a transporturilor. Este perioada în care forţa aburului revoluţionează transporturile navale. a scăzut ou iprotpa 700 000 numărul celor asistaţi din fondurile publice ţi . pentru mai efn i cît şi în faptul că emigraţia constituia O mct< rezolvării gravei probleme a pauperizării nele cercuri de afaceri reprezenta chiar o iursS di tn d< ceniul 1850—1860. op. El se conturează în două tipuri fundamentale : cel australian şi cel canadian. în noua lor patrie 3.. prin emigranţii săraci. care trebuie să aştq>t<. cit. pp.. Sistemul australian se baza pe vînzarea pămîntului în loturi mari şi la un preţ (ridicat.5 milioane de oameni. 2 D e m a n g e o n. din Irlanda asuprită şi bîntuită de mizerie şi foamete pleacă 14. 85—87. P o u t h a s. a căror construcţie în colonii începe tot acum. Fiind în primul rând opera cultivatorilor rurali. cit. cit.

1 M o n d a i n i. după al doilea război mondial. pp. 269 . După abolirea sclavajului. In pragul secolului nostru. 78—79. op. Fenomenuil emigraţiei indiene a fost mult mai puternic decft s-ar crede. Rezultatele acestei politici au fost un curent mai susţinut de emigraţie ispre Canada şi o structură mai democratică a proprietăţii agrare. 715—721. capitala insulei 2. op. 1 224 . pentru suplinirea mîinii de lucru a negrilor de pe plantaţii a fost încurajată emigrarea în diferite colonii a lucrătorilor indieni. în Canada mai trăiau vreo 100 000 de indieni. cit. în Mauriciu trăiau 158 000 de indieni. pp. cit. în insulele Fiji 60 000 s. II. în Africa de Sud 150 000. iar în Mauriciu cam 90 000.. op. numai între 1850 ji 1870. p. Scheletul acestei ultime supravieţuitoare a rasei tasmaniene e păstrat din 1876 în muzeul din Habart. * Dcmangeon. p. în Australia vreo 70—80 000 de băştinaşi (cei mai mulţi în nord şi vest. în est şi sud abia dacă rămîn 2—3 000). lîn Guyana britanică 128 000. cu dezvoltarea fermelor individuale 1. în Noua Zeelandă vreo 40—50 000 de maori. Indigenii din Tasmania au dispărut până la 1863. După 1872 s-a introdus chiar concesionarea gratuită de loturi din pămiînturile publice.uiriciu. Ea a început în 1847 în insula M. adică ide cel puţin cinci ori mai scăzut decît în Australia. pînă la intrarea acestei ilupte în faza sa decisivă. op.. în Canada. cit. afară de o singură femeie. în 1880 în insulele din Pacific. cit.şi iîn rate. CHBE. preţul unui acru ajunge la numai 4 şilingi. Antecedentele marii răscoale indiene din 1857—1858 Răscoala poporului indian din anii 1857—1858 a fost cel mai însemnat episod al luptei de eliberare de sub colonialismul britanic. pp. în Guyana britanică 150 000 (jumătate din populaţie). între cele două războaie mondiale.. victorioasă. op. 205—206. pp. cit. Emigraţia masivă din veacul aii XlX-lea a dat o lovitură nimicitoare populaţiilor indigene. 128 . către 1860 în Alrica de Sud. Nowack. Dcmangeon. în 1844—1845 în Indiile Occidentale. P o u t h a s. 126—127 .. I.. în Indiile de Vest au emigrat. aproximativ 100 000 de indieni . în Trinidad 130 000.

is.ni violentă. op. britanicii au emis legea care garanta libertatea convertirii la Itânism. în 1850. 9. care ruina şi mica proprietate agrară —. voi. Veşti din Indiile Orientale. 11. Bucureşti. p. p. pentru cel în cauză. u t . 5 D u p u i s. 4 I d e m . A fost unul din m< tu care contradicţiile -dintre cuceritori şi sup exploatare şi asuprire sistematica. începuturile construirii căilor ferate 2 au provocat fi nemulţumiri. La cauzale de natură material. 1961. cu orgolioasă superioritate. .. i de nemulţumiri. ei societăţi cu o oultură diferită de cea europi deplin conştientă şi ataşată de valorile şi posibilităţile i ii de dezvoltare.in>■ tm 11■ < 11. '■' 225 . Construirea de căi ferate în India. în urma confiscărilor şi răscumpărărilor siliţi terenuri 3 . a • face procesul întregii dominaţii brii. ignofînd. 264. 270—275.idr. 340. englezii au procedat prea i . Masele populare sufereau de pe urma ruin rilor săteşti. Aceasta. Hombay-Agra şi Bombay-M. pe urma cămătăriei şi îndeosebi a fiscalităţii şi a metod < ei. voi. a fluctuaţiilor recoltei — în condiţiile culturi înapoiate.i sîm în construcţie liniile : Calcutta-Agra-Delhi. 12. după izbucnii i răscoalei. cu dreptul. voi. în Opere. cu toate metodele sale. în Opere. Aceste motive de ordin material au incitat populaţia la o interpretare duşmănoasă faţă de britanici a tuturor măsurilor luate de ei. de a intra în proprîotttte separată asupra unei părţi din averea familiei.■ icea dată. potrivii normelor tradiţionale hinduse. Editura 1 Politici. pp.it. în Opere. tradiţiile . legînd între ele cele trei prezidenţii. Tendinţele de reforme în spirit modern erau pri vite ca un preludiu al creştinării forţate a întregii ţări. spre a-i sili pe ţărani să-şi achite obligaţiile 1. în fond. O criză economică acută a afectat piaţa indi ■m în 1855 4. 75. u l i u . 1 La acea d. 3 K a r l Marx. p. cit. Prin formele în spirit european. a înregistrat dovezi de netăgăduit ale frecvenţei întrebuinţării torturilor.Stabilirea şi enumerarea cauzeloi i. era indiviză 5. s-a adăugat astfel şi un cli1 K a r! I / Ancheta în legătură cu torturile din India]. O anchetă întreprinsă de guvernul britanic.

cit. Pouthas. Gresarea cartuşelor ide armă i me de vacă sau de porc apare deodată ca sacrilegiu în ochii soldaţilor indieni. voi. p. Audului. Răscoala din armata indiană. 474—479 . în India se spera într-o înfrîngere britanică. voi. în timpul războiului Grimeii. încă în vremea războiului cu sikhii. 233—234 . în 1856. comisii de revizuire a proprietăţilor scutite de irnpoI funciar (inamdar). La aceasta au contribuit şi dificultăţile financiare ale Companiei Indiilor. lordul Dal-housie. Nemulţumirea generală s-a putut manifesta mai curînd în unităţile de armată indigenă — regimentele de şipai — recrutate şi întreţinuite de companie.la impopularitatea engleză în «faldurile i dominante hinduse 2. în Opere. cit. 247—248 . Du• t. op. care a urmat în 1856—1857. englezii au adoptat o atitudine mai dură faţă de principii indieni. pe care ea a căutat să le remedieze con-fiscînd unele din domeniile principilor. altă parte instituţiilor religioase. 12. cu o populaţie între 4 şi 5 milioane de oameni. 1 I' o u th as. pp. spre a nu mai vorbi de nerecunoaşterea lor. de re ligie hindusă sau musulmană *. erifioarea unor asemenea tradiţionale şi importante pri.ii. O parte din aceste proprietăţi aparţipersoanelor particulare.mat psihologic ostil în rmchn aliene. a indignat pe musulmani. op. p. 315 ' irca 20 000 de asemenea proprietăţi au fost confiscate. pp. Problema indiană. pp.. unele regimente au avut o semnificativă atitudine şovăitoare. Şcolile şi oficiile locale de educaţie erau numite „birouri ale diavolului". Intre 1848 şi 1854. în Opere. şi refuzul guvernatorului (general. 226 . După încheierea aproape completă a cuceririi Indiei pînă la hotarele ei naturale. Cf. 263. a ifost de naturi si contribuie . Tot din cauza dificultăţilor financiare ale companiei s-au . sub comanda unor ofiţeri englezi. voi. pp. 314—315.. 12. i r 1 Marx... ide a recunoaşte la Khanipur succesiunea prin adopţiune a prinţului Nana Sahib au înrăutăţit şi mai mult raporturile dintre englezi şi feudalii indieni. ilr. Anglia a anexat posesiunile a mai bine de 12 principi indieni. folosirea de trupe hinduse de către englezi n^a fost bine privită. Anexarea principatului Aud. Războiul cu Persia. 12. în Opere. un teritoriu cu o suprafaţă totală de peste 200 000 km 2. pe a căror colaborare se bazaseră pînă atunci.

care au organizat mişcarea. cit. 5.. 35. uitînd de aversiunea lor <>triva stăpînilor ilor comuni. pp... ia 1855 l .. 314—315 .uvgelui. irtie s-au produs tulburări în două regimente lii'iiijţal. op. cînd. ci a devenit o < liberare a poporului indian. prevesteau sfîrşitul domi din ele afirma că la împlinirea a <> iut3 d de la Plassey (din 1757).răscoala din anmata anglo-indiană a II niniifestaTea nemulţumiriii generale a marilor poisiatice faţă de dominaţia engleză. Pentru na oară okid răscoala nu s-a limitat doar la cîteva localitlţi >i etnd. 227 . u i fost incendiate nişte cantonamente militare.. The Battle of 1 iy. Ambala. V. p. 1 nplâ insurecţie militară.il. deoarece răscoala < HBE. Desfăşurarea răscoalei isc au izbucnit la 22 ianuarie 1857.. în luna aprilie ele au continuat... pui ulm şi 2.. Controlul anglc iloi dislocarea de unităţi întregi şi i l r nu i c..răscoală — scrie Marx — in un u totali specific şi ameninţător..i în ' . în ifiîrţit. A fost pentru I >i MII. .. „Actuala . • l ' u u t h a s . pînă 1 i în garnizoanele din prezidenţiile Bom1 ciitrul principal al răscoalei a rămas însă jelui. Edwardes. cînd regimentele de şipai au ucis pe ofiţerii lor "I musulmanii şi hinduşii.. ţipai s-au îndreptat deci speranţei* cerouriloi îse. i .. Agra. . creată de engUv i în (oloiul loi mizată şi înarmată moderai >\ > n u l i ui li acea dată. la Allahabad.1 Iost precedată nemijlocit de o răsco. Profeţii mise din sat în sat. extin< ( . şi de alta în Haiderabad.. p.mata de şipai.

în valea Gangelui se desfăş-urară lupte puternice la Agra şi la Khanpur. alcătuită din trei regimente de infanterie şi o companie de artilerie indigene. Semne de nesupunere dădură regimentul indigen din Kolhapur (tot în prezidenţia Bombay) şi armata principelui marat Holkar. din garnizoana Meerut. „Pe indi' K a rl p. La Lucknow. în număr de vreo 700. 11 şi 20 de indigeni. era în plină revoltă şi aproape în întregime sub controlul răsculaţilor. recucerit de englezi la 16 iulie. ui oraşul a fost luat cu asalt şi complet cucerit la 20 sepicinbrie..La pitala • armatei bengaleze era. englezii din oraş. Aceştia însă rezistară eroic pînă la 14 septembrie. după lupte de stradă. Fură suspendate îmbarcările unor unităţi din Ceylon pentru China şi se expediară în India trupe din Anglia... voi. toată valea Gangelui. din Pendjab pînă la Caloutta. s-a alăturat răsculaţilor. fără îndoială.. 234. în ziua de 4 iunie. răscoala izbucni la Lucknow. Nana Saihib fu iînfrînt de trupele generalului Havelock. iar Khanpur. căzut în mîinile răs-i nlaţilor. „Nu trece o zi în care să nu spîmzurăm 10—15 oameni". în cursul verii. Răscoala din armata indiană. La Khampur. Garnizoana din Deliii. Luînd măsuri de urgenţă pentru a trimite trupe în di-ţia I ) elhi. ' pele engleze asediară oraşul Delhi. ultimul reprezentant al dinastiei Marilor Moguli. la Aurangabad. Englezii declarară starea de asediu în toate regiunile răsculate. Represalii teribile au fost dezlănţuite asupra populaţiei. mai izbucniră tulburări izolate în Pendjab. strîns ilegată de războaiele din Persia şi China" *. la Peshawar şi Firozpur. începutul lunii mai. ocupîndu-1 la 11 mai şi proclamînd restaurarea puterii împăratului Bahadur. în Opere. apoi se îndreptară spre Deliii. 12. 228 . Aceste regimente puseră stăpînire ipe oraş. ca Audului. Pîmă la sfîrşitul lunii imai. în rîndul cavaleriei nizamiului de Haiderabad. precum şi în prezidenţia Bombay. M a r x. şi se extinse ou repeziciune în regimentele 3. soldaţi şi civili. în scrisorile trimise din zona răscoalei de funcţionari şi ofiţeri englezi se putea citi : „Avem drept de viaţă şi de moarte anjpra imaigoniloT şi vă asigurăm că sîntem necruţători". răsculaţii proclamară rajah pe Nana Sahib. sînt asediaţi în clădirea rezidenţei.

304—313 . Răscoala din India..nse trupe ii l u i Naina Sahib. i pi -l■ i I I ■ .nulecăm sumar. 12. [Amănunte cu privire la asaltul Luckno. Nana Sahib s-a ni munţi. armata engleză.I executat .ii şi civilii n ncintarie. umil din eroii . * K a i I M a r x. 470. Londra.regiunea Delhi. rc. 264—265. Campbell îmfirî.< nei iJul < olui ( in campania de readuci 'i i ' . vreme de 12 zile.la din India. F r i e ' d r i c h 229 » K t r I Mll E n g e l s . M I M completă a stării de asediu şi pacea în ii i j ' . -290. i> 194 | Dupi ii. pp 266—268. pp. în Opere. uarie-martie 1858. ului I S S 8 — scria Bngels — va rămtfne o 11 II II ii mata britanică" 2. n l Lucknow fu despresu. Battles of the Indian Mutiny. Răscoala din armata indiană. pp. 276—281. Spre toamna anului 1858 oribilită în . unde la i Inşi înfrânt decisiv Tantia Topi. ' i i l . Detaşamente mai li' răsculaţi au fost împrăştiate la Bareilly. l i . în Opere.r. Peste 2 000 de eeaşi soartă. 250—252 . pp. După lupte grele lîngă EChanpui '■ icmbrie.. englezii au I u n . Lucknow. la n nord-vest de Lucknow. 241—244. 296—300. i nminai la 9 iulie 1859 4 . voi. I l. dispărînd pentru totdeauna în junglele i i ni t ' U Topi a 'fost prins. îa . „Pr. pp. condusa de -. op cit.i Luckmowului (19 martie 1858). dedîindu Sfi la p i represalii. n i . Taintia Topi. osîndit la moarte de o li . ileours lent.1 >■ ir d • l. 1 M i c li .i liberare a poporului indian. Situaţia 01 mali a răscoalei din India. rţii :l. ră ii forma luptelor de guerilla. Oficial. Mii o. voi. 289—290. şi om oacheş care -ne cade în ml n sau îl 1 i" '. fără să mi .n. I I I I .p. Ştiri din India. o. 270. 234—236 . [Situaţia politică din Europa]. [Cucerirea oraşului Delhi]. 12.1a 18 aprilie 1859. 253—255 . Un martor ocular la execuţii „( ei supuşi supliciului au murit aproape toţi i indiferenţă pe care indienii o ştiu atît de bine . armata engleză reouceri defui n u l Aud şi capitala sa.1 I . şi Gwalior. 1963]. M puternice întăriri sosite din .

pp. Mai mult însă decît aricind înainte. pp. Urmările imediate ale răscoalei „Dacă în timpul expediţiei ei în India. 315—317. şi confiscă din ordinul şefului său suprem. 230 . deşi a cuprins teritorii foa . Cucerirea Lucknowului. . în schimb. Pouthas. 385—389 . 359—360. îi despoaie şi de brinurile imobile. din anii 1857— 1858. 523—525 . voi. fiecare petic. n a reuşit totuşi să realizeze o coeziune suficientă a acestora împotriva duşmanului imediat. vicontele Palmerston. 580 . 496—498 . Infrîngere» lui Windham. 372—379 . în alte părţi. Nehru. 442—446 . pp.i şi a antrenat în luptă naţionalităţi şi clase sociale diverse. cu maniere şi sentimente alese. {Răscoala Jiu Jndia]. ca -gurkhaşii din Nepal. ori au ajutat pe englezi. cit. pp. guvernul britanic. din ură de clasă.. s-a datorat faptului că ea.înfrângerea marii răscoale naţionale de eliberare a po porului indian. colonialismul britanic. [Armata engleză în India]. op. pp.i indiana. Colonialismului englez i-<a reuşit deci încă o dată să exploateze contradicţiile sociale şi naţionale din sînul popoarelor Indiei. 12. ipămiînturile unui întreg popor. sau chiar sikhii. pp. H6. pp. soldăţimea dezlănţuită a putut jefui numai bunurile mobile ale indigenilor. întreprinsă în numele civilizaţiei şi al umanităţii. Muilţi principi au rămas pasivi.indienii au făcut în 1857 un mare pas înainte spre realizarea unităţii în lupta contra jugului străin. un nobil britanic cu vorbe mieroase. tunde feudalii indieni se angajaseră de partea răscoalei. p. ( Amănunte cu privire la asaltul Lucknowului]. fieOperc. Se face caz de faptul că prima revoluţie fran ceză a confiscat pămînturile nobilimii şi ale bisericii ! Se face caz de faptul că Ludovic-Napoleon a conifiscat proprietăţile dinastiei de Orleans ! Dar iată că vine lordul Canning. 469—472 . Despresurarea Lucknowului. Răscoala din 1857—1858 este unul din glorioase episoade ale istoriei lor. au rămas mai mult sau mai puţin fidele acestora şi au colaborat la înfrângerea răscoalei. Ar-wui. care vine în urma ei. 494. pp. populaţia a rămas pasivă. Unele trupe indigene din slujba englezilor. 335 .

i n numi că. în Opere. i ... ni H)irough a itrebuit să demisioneze5.i'. un cabinet conservailc scurtă durată. în I 170—471. i . Ultimul punct de ve măsura lui Canning a rămas în vigoare. voi. în 1859. l .. anularea dreptului lor de prolii dca pe rspecti va un ei reforme agra re în Aud.i r I Mas. în felul ■ u i vinovaţi de o crimă gravă şi şi-au ati itată" '-'. al lordului Derby. 4 K a r l Marx [Proclamaţia lui Canning si problema proprietăţii iunciare în India]. a făcut loc guvernului liberal al im I' iltncrston. i > plac. care. dintro singură trăsătură de . nota 390. 12.i l . fără 'h de O reformă a proprietăţii (ci dimpotrivă). l . prin care dreptul de proprietate asupra p în principatul Aud era con In erniului britanic. Anexarea Audului. I | onsiiliului de control al Indiilor. ce ■ un di mile pătrate" 1 . acesta urmînd .. o • l i m a echivalentă au pus mîna răsculaţii. u i t de de mai sus ale lui Km IM din ) martie 1858 a lordului < sui rul ii . ' F r i e d r i c h E n g e l s [Amănunte cu privire la asaltul LucknoUiuluij.vi Indiei. voi. i . II i Im ( . 488. în genere. Anexarea Audului. I ' . 473—474. motivîndu-şi nu aceea că majoritatea proprietăţilor confiscate 111 un dărilor îşi talukdarilor — marii moşieri — M ■ la răscoală . 1 După K . p. i l n i ă şi fiecare acru de . 474. Măsura era motivată prin sprijinul dai i . 12. . .i udaţi de către locuitori. lordul Ellenbo nu o depeşă din 19 aprilie 1858. Cheltuielile milita i s-au ridicat la aproximativ 10 rnilk>> < l r I n . p. în Opere. i l I I I . indiană a dat o grea lovitură domina ţiei bri Im pum i de vedere financiar. • lbidem. 231 . proprietăţi ţără neşti 4 . . . 1 1 1 niinig a stimat controverse în Anglia. i l'ost.u întreg teritoriul unui regat aproape cît li urca unui întreg ipqpor" 3 . atitudinea partidului conscri >«*iulii îjusă au sprijinit pe Canning. • Idem. a combătut pro . i h .

aşadar.1 1 n i'. . plătin-d i i se acţionarilor o despăgubire de 3 milioane de lire. pe o cale indirectă. Toţi membrii trebuiau să fi îndeplinit în India un stagiu de serviciu de cel puţin 10 ani.. să facă accesibilă comerţului britanic avuţia indigenilor" *. ni n s . Bahadur al II-lea. 11 1 I. în India. 232 . a fost adoptat de parlament în iulie şi promulgat la 2 august. la Bombay). / ' . p. asistat de un Consiliu al Indiei. p. Ultimul împărat de la Delhi. Compania Xndiilor a încercat în primele luni^ale anului 1858 să lanseze pe piaţa inidiană un împrumut. în acelaşi timp. l > l > 180 383. 1 | ) N I 1869 vor fi cu toţii ( 11 a e r t s. numiţi Of COroanL Cf. .administraţiei britanice o pagubă de alte 5 milioane de Înv. cit.. Hauser-M a u 1 .\ coroanei . Compania Indiilor se desfiinţa. p. în ni Consiliului de control şi al preşedintelui său. 244 (tot despre urmările financiare ale răscoalei. voi. ci şi financiară. iar 7 aleşi dintre vechii directori ai companiei. cf. a fost deportat 1 K a r 1 M a r x. Canning fiind confirmat pe mai departe în demnitatea sa. ca o necesitate nu numai politică. cu titlul ide secretar de stat pentru India.1 1. Indienii n-au vrut să înţeleagă „toată splendoarea unui plan menit mu numai să _ restaureze _ dominaţia engleză pe seama capitalului indian. „Legea pentru mai buna guvernare a Indiei" (1858) Proiectul de lege pentru reorganizarea administraţiei In.în zona controlată timp de c î t r \ .itat de Disraeli 2 în martie 1858. pentru a face faţă agravării catastrofale a deficitului ei. de către foştii ilor colegi 3. în Opere. s-a creat i de ministru. I'. 12. vezi şi Răscoala din India.1 . compus din 15 membri : 8 numiţi de coroană. India devenea . fostul preşedinte al Consiliului de COBtroi al Indiei. 317. op. Reorganizarea administrării Indiei se impunea. guvernatorul general primeşte titlul de vicerege. cit. ci. r [mpiratorul şi veritabilul autor al proiectului c r i însi lordul Ellenborou(. pînă la concurenţa sumei de 8—10 milioane de lire. Din aceeaşi regiune.li. i tuni de ei. . acuzat de complicitate cu răsculaţii. 106. neîneasarea impozitelor . Apropiatul împrumut indian.. împrumutul s-a soldat însă cu un eşec total. sub noua ei titulatură.

un I j . din 1861.i pontru imemibrii familiilor înstărite din Anglia. regulamentul ■ Ir organizare I kllui Civil preconiza recrutarea de Iun indigeni. mai ales pentru funcţiile kiferloaf«. ■ stat. 288—289. u n au mai oon. pp.. tndiâtl Problem. i. . op. servi li i . cu reşedinţa la Agra . printre cin. ocupate pe bază de examen.un i financiar şi un militar. i i .. cit. cu i»'»■•• i■i> buite. . Consiliul executiv n aproape ca un veritabil cabinet ministerial. în teorie. Instituţie închisă.\ legii din ' iu i fost reorganizată administrat.ii ii iKuxl-vestului. în subordinele directe erau cîţiva înalţi funcţionari.. i Caloutta avea pe lîngă sine.uiloi i fiind suspendată. număr de 10—12 membri numiţi de vicerege. Oxford [1943]. în special II bîntuite de marea răscoală : un locote. acest serviciu a devenit curînd o platloim. printre care şi cîţi ' "impotenţa legislativă a consiliilor privea prezidenţia hiiwl . a IlI-a.limitară de dreptul de veto al guvernato ii şi al secretarului de stat pentru I n . în Birimania. în 1861. cu pretenţii aristocrati'ce. ! . aşa^numitul „Civil Service". în septembrie 1857. i N un înallt comisar în Aud şi unul în Pro■ i paraturi funcţionăreşti-administrath se organizează definitiv. 21—22. i engleze. lanseze îm cariera politică şi să cîştige experienţă I m u n 11 uivă. Ii i le l . un consiliu legislativ pe întreaga Indie. pp. In i" nsă.i. de u i n l i . R e g i n a l d Coupland. iar coroana britanică dreptul i 'K. 859 şi 1862. ed. compus din 5 membri.i celo Pe lîngă guvernatorii din Bombay şi M.. format dimtr un n u n nembri numiţi de guvernator.1 o viceregele. De altfrl principi nilia imperială fuseseră masacraţi in o i l u i 1 tel I i i .l i . unde va li n u n i limănui să ocupe tronul M.vedere administrativ.uI rîte un consiliu legislativ. drept consecinţă . ini.. 2S3 .. ai 1 Duputl.]. care i .

p. II. Ulterior. în justiţie. prin lărgirea reţelei de şcoli medii în limbile indigene şi de şcoli cu limba de predare mixtă (maternă — engleză). mai ales sikhi şi gurkhas. In fiecare localitate. Forţele armate din India. tot sub ctnul marii răscoale. vor număra 65 000 de britanici şi 140 000 de indigeni. 1 K-zvoltarea învăţămîntului a făcut progrese mai ales în Bengal. urmărirea debitorilor etc. datorită dezvoltării comerţului şi pătrunderii relaţiilor capitaliste de sahimb pînă în păturile inferioare ale populaţiei. cu excepţia normelor de reglementare a relaţiilor familiale hinduse şi musulmane. să fie trimişi în Europa sau alte colonii. ci şi de aşa-zisa white mutiny — răzmeriţa albă — care a urmat anexării Indiei la domeniile coroanei. în 1870. cit. ci de faptul că vreo 10 000 din cei 15 000 de ofiţeri şi soldaţi europeni. iar în 1861 un cod penal. şi-au cerut licenţierea. i im . însoţit de un cod de procedură în cauze criminale 1. 234 . întrucik erau stabiliţi în India cu intenţii definitive . mulţi se căsătoriseră cu indiene şi dobândiseră o stare materială rmilţumitoare. guvernul brii . după răscoală. Ele desfiinţau şi înlocuiau toată vechea legislaţie. 1 M i> n i! a i n i.i trebuit să le acorde garanţii şi avantaje. trecînd în subordinele Ministerului de Război britanic. s-a promulgat în 1859 un cod de procedură civilă.. Era nevoie de fostele cadre militare ale companiei. A rămas însă pe mai departe grav deficitar învăţămîntul elementar. privind reglementarea datoriilor. din 332 de candidaţi la posturi. iar din aceştia numai unul a reuşit la examen. ceea ce nu le-ar fi convenit. Nu a 'fost vorba de o răz meriţă propriu-zisă.■■■■ i ■■ cărei membri tratau ipe indieni cu aroganţă şi trăiau. se luase hotărârea sporirii efectivelor militare din India şi păstrarea proporţiei de aproximativ 1 /3 între trupele europene şi cele indigene. angajaţi permanenţi ai companiei. de teamă ca nu cumva. deoarece. numai 7 erau indieni. determinată .nu numai de experienţa răscoalei din 1857. „Civil Service" a ajuns unul din organele cele mai detestate de populaţie. S-a întreprins şi o reorganizare a forţelor militare. op. 91. izolaţi în societatea lor restrânsă. au trebuit introduse progresiv noi dispoziţii ilegale. Pentru a-i reţine în serviciul militar activ.

imediat după inaugui.. op.. Bombay. De aceea. Ambele legături erau neconvenabile. voi. p. p. în Opere.n SCOpul Consolidării iloin II i . inclusiv îm cei doi ani ai marii răsntanice au crescut de la aproximativ iptăimîni. Bucureşti. diip«m!ndu ie de Lisabona. un an după eşecul edificatoi ' i n indian" încercat de companie. pin. sGurtând liniile de comun insmitere a informaţiilor şi dispo du . '27—528 . i t iub control britanii Cf. 86. 13. 1962. ma. cit. P o u t h a s. Editura Politică.uimiînd şi în aoest caz neaooperite alte diverse ulrniinistraţie. 317—318 . Bender-Bushir.. op. în ■ . Puternica dezorganizare a finanţelor Indiei.vceastă încercare de întărire.In . I I f . Dcmangeon. lichidarea administraţiei i Imliiilor şi instaurarea celei de stat n-a reuşii nu < îiii. în Camera I prezentată legea care autoriza guvernul ■ II împrumut de 7 milioane lire sterline.a ijutn l'roblemc economice în India. i liritanie a instalat şi pus în funcţiune (în i cablul Londra Lisabona—Gibraltar—Malta—Alexandria—Port A. cifrate la cel puţin* 2 mi">(i şi 1859. I. apoi prin cablu ubmarili •■ i. reorganizarea admiiiustiAiii gii din 1858. 105—107. unicul punct de pe traseu . op.. pp. voi. Teheran. Bill-ul cu privire la India.mini şi Eufratului) — Karaci . la 1869 a doua linie. i l l . 1 K. u l VM luderfca Carnalului Suez în i Indiei. Caucaz. Din 1898 va instala cablul submarin direct Londri Gibraltar. după 1858 I 1 ' " p u i u ţ tic vedere economic. lordul Derby declară în parla- i pun în funcţiune cablul: Londra—Istanbul—Bagdad— . . cit.msnmblu. întrucît iul otoman sau rus. 235 . pp.In..lătuire dificultăţile economice şi Fina lini I i i ■■ ie 1859. a r 1 Marx. se caracteriw . H a u s e r-M auraini c r t s. 12. i cheltuielilor excepţionale ale administraţiei Indii i avea nevoie de încă un împrumut de 5 mi. i r 1 M a r x. prin şi i cen'ulm Ini 11 irea Im telegrafice 1. cit. 321.

Recolta era compromisă. după o secetă de toamnă.4. Rezuiltatuil a fost ivirea unei zone de foamete. 327—328 . Pînă la începutul secol u l u i al XX-lea. construcţia de căi ferate. iar acesta. * N f l i r u .. voi. în perioada restabilirii echilibrului economic. în Opere. 79—80 şi 166—170 . şi Criza din Anglia. 362—365. pp. Comerţul britanic cu bumbac. în 1868 foametea bîntui în nord-vest. 518—520 . care au izolat provincia. au venit mari inundaţii. 13. să cumpere ceva mai mult. L'. în Opere. voi. în India n-a existat un departament al agriculturii.'.i datorai în parte necesităţilor efectivelor militare engleze. pp. pp. Comerţul britanic.l.rii de aprovizionare pricinuite temporar de răscoală. 15. la aproape 10 milioane lire. p. El s-. Din 1858 pînă xn 1860 regimul ploilor a fost neregulat şi deficitar în regiunile de mord-vest. au murit 1 milion de locuitori. cit. de la vest de Calcutta pînă la Madras. la rîmdul său. de la 1861.niza. în Opere. continuîndu-se neglijarea acestui sector esenţial al ■nomiei3. 15. în parte dezorga. mai accentuată fiind la ţesături şi fire de bumbac. faţă de iperioada corespunzătoare a anului precedent. în Pendjab şi Radjputana .i administraţie engleză n-a reuşit să combată efectele unităţilor naturale care ameninţau agricultura Indiei şi se Iau cu ani de foamete şi epidemii.6 milioane lire. dat fiind că războiul civil din Statele Unite obliga industria textilă britanică să recurgă la bumbacul cultivat în India. Englezii au intensificat. ireclama mijloace de transport adecvate către marile porturi1. în 1860 s-au desfiinţai taxele vamale pe maşinile importate în India 2. maşini cu aburi. cf. în special pătura avută. iar transporturi de alimente din alte regiuni nu se puteau face. pp. în cuprinsul căreia a pierit un sfert din populaţie. voi. Se observă în schimb o creştere a exportului de articole necesare construcţiei ide căi ferate — şine. » Ibidem. voi. . din 1 k a r 1 M a r x. în 1860 şi 1861 au reapărut însă fenomenele de suprasaturare a pieţei indiene şi scăderea exporturilor britanice. Noti. Sporul era însă artificial şi înşelător. Pe primele cinci luni ale anului 1860 scăderea globală era aproape de 1 milion de lire. In legătură cu dezvoltarea căilor ferate. In 1866—1867. în Orissa. în Opere. 15. p. Comerţul britanic. 367. tablă de fier. op. ca*e a obligat chiar pe indieni. 367.

op. 337. n c oraş. IM I M I I M IM construit 18 fabrki de textile. i' I. şi pînă la 1870. p.i II s c r-M a u r a i n-B e n a e r t s. în vreme ce in porturi i i ncHiiburată încăircarea vaselor cu orez şi grîu peni iu ■i n i s i i de ancheta fură trimise din Londra.. i pentru prelucrarea 'bumbacului. deoarece după 1865. în 1877. i înăbuşirea răscoalei însă.uv iv i I U« tvil hol< Im 1870. Ea a pornit II societatea indiană a unor grupuri liceşte şi legate de dominaţia britai. p. In le. Existenţa întreprin. op. De aceea fcdmimUtraţia engleză a dus o politică de aprore faţă de principi ţi moşieri. o nouă foamete >i ill million da OMXMoi ■ îimpia Gangelui. aceste începuturi ale ifl i i l e moderne în India au diminuat întrucîtv. cit. r ■ 237 . în 1874 I i l r foamete pn> l ' i h . inaugura lucrările unui vast i ţ i i . în Bengal.lipsurilor sau a bolilor c. insuficient totuşi şi avainsînd prea încet 1 . cit. Deşi timide. . u s e r-M a u r a i n-B e n a e r t s. iertîndu-i pe cei mai mulţi ' i p u participarea la Tăscoală şi reinstalîndu-i în drepturi. în u i ' l u ' . M o r a z £. cînd s-a înfiinţat la Bombay prima întreprio i I I . Cadavre ziceau p< niui i n . I M H I I . > multor .vicisitudini. i i u ş i i englezi nu mai erau atît de avizaţi la i ezitau asupra soartei filaturilor şi ţesătoI Mlll. lordul Lawrence. politica i cu tocul pe altă linie. sub ptt indignării şi emoţiei populare din întreaga lume. Statele Unite au fost din nou în Angliei cantităţi masive de bumbac. numărul morţiloi pi li li ridicai la mai multe milioane. 108. ^^^BN războiul civil.coală îi făcuse pe englezi să se gîndească tu rănii acestora. din care 13 I'O 1 I' . Probleme sociale după marea răscoală i principiilor şi moşierilor indieni pa>ru. ca Haiderabad. 1 I iptul i i u p u i e I I .. I \ '. u . a desfiinţării puterii lor |X»li l ' u p .l '. 107 . Ic l>umbac din Anglia.

Cercurile superioare ale administraţiei britanice considerau marea proprietate indiană nu numai o bază mai certă de sprijin pentru dominaţia engleză. dar şi o forma mai potrivită de înlesnire a investiţiilor iîn plantaţii de ceai sau indigo şi. Astfel. Cf. în 1887. politice sau 'religioase din India. cit. c it. afectînid intenţia menţinerii echilibrului între ele. Ei creau prin o bază a contradicţiilor dintre moşieri. 238 . nr. un act de reglementare a proprietăţii funciare în Pendjab a convertit de asemenea o iserie de drepturi cuuumiaire în drepturi legale de proprietate. ta favoarea marii proprietăţi 1 . R. op. 61—65.. pentru a împiedica pe viitor -procesul care se schiţase spontan. în acelaşi timp. N t l i r u . Hambly. micii proprie1. pp. în general.111. regimul britanic >şi-a accentuat politica de dezbinare a «unor grupuri sociale. G. ' 1 It H ' i a se v. în 1859. de ridicare a agriculturii indiene la un nivel competitiv cu cel din ţările 'mai avansate 2. în cadrul marii răscoale : înţelegerea din partea acestor grupuri sociale diverse a interesului lor comun de înlăturare a dominaţiei străine. G. Regimul de stat. constituiţi pe loturi deţinute înainte cu titlu precar din lumiîntul moşierilor. în . 1%4. Englezii au căutat să consolideze în unele părţi ale Indiei i proprietarilor agrari mici :şi mijlocii. Faptul însă a înrăutăţit pe viitor soarta categoriilor de idetentori neîncadraţi în prevederile actului.EHR". El va încuraja mereu tendinţele scizioniste din sîniul acestor grupuri. H a mbl y. p. a marcat începutul unei perioade de reacţiune. introdus în India în 1858. op. 362—363 . 310. Hambly. op. şi ţăranii fără pământ. fixîndu-i definitiv în categoria celor fără drept de proprietate 3. Metodele de guvernare inaugurate prim actul din 1858 şi reformele care i-au urmat au fost supuse unor critici şi combătute atît din ipartea unor elemente britanice mai lucide şi 1 Timpii und tbe Punjab Yenancy Act of 1868.i $i lîinţi nevoit in v i i noi reglementări. un act emis în prezidenţia Bengal a acordat statutul de proprietari cultivatorilor rurali care deţineau o posesiune veche de 12 ani. 65. Richard K .. G. cit. şi pentru scurt timp.în schimbul promisiunii de loialitate.„ pp. In 1868.

au. în 1869. ■i alt reprezentant al burgheziei indii ic lire. din numctradiţii deosebite. în 1859. i l asociaţiei.i Chirl« S. Dadabhai Naoroji. unul din liderii npanie în favoarea recrutării cît mai larţ. Naoroji pleacă în 1868 în i filiale şi a colecta fonduri de spriji ni.1 i iii problema indiană şi a cerut în parlament i rcfori Mm India să fie orientate spre descentra11 rea unui regim de autoguvernare. Naoroji a enunţat . . cît şi din i] ei burghezii n dezvoltare.ă după 1858. existente în India 1. 708—710. 1962. nr.1 lucra asiiduu pentru ikiformarea parlaI U H I I I I englez asupra problemei indiene. i ii La Cakutta. ■ulm . arătîmd că numai astfel britanică se va putea acomoda diversităţii i ile. pp. revitalizarca guverneloc la ■ p i n i dementelor hinduse.ulmi ' i n i mai adecvată.religioase şi de altă matură. i înalţi funcţionari din India iu npotriva inului birocratic al guvernmlni d i/. Activitatea lui Naoroji a Itarea fin continuare a sentimentului naiaţii politice ale buirgheziei au luat fiinţă. i l programului mişcării dobindirea de instipontru India.ni 1. etnice.înaintate în concepţii. Erank Hugh O'DonntU . in „UHR". i . 239 . o dată cu trecerea Indiei sub admi-■ t. Naoroji a fondat „Asociaţia indiană din în 1866 sub denumirea de „Asociaţia Indiilor i. au manifestat de asemenea ' M a l c o l m Mac Rae.i indiene pentru Serviciul Civil. fondate după 1850. iii politice anglo-indiene. Parnell.11.iy.11.l i i i . 305. l'iuih MU englezi ai acestei activităţi se nun rînduri liderul liberal manchesterian John I'IMI'JII M it OU severitate indiferenţa opiniei publice iliin A n . Madras şi alte oraşe. Sir Charles Trevelyan's Indian Letters. la Bombay. şi-au v itatea. Ei parecan.M n grupului parlamentar irlandez.1. în ui .

Căile ferate vor deveni în India adevăratul precursor al industriei moderne". Paginile istoriei stă-p î n i i i i i britanice în India.interes pentru problema indiană. spune Marx. unele personalităţi indiene proeminente au făcut irlandezilor interesanta propunere ca aceştia să aleagă cîţiva indieni ca deputaţi. continuă Marx.i i• y pp. I Li îffid i ■ ■ > iaţk între soarta irlandezilor şi indienilor. „ I I IR". vor accentua descompunerea 1 M . considerînd că problema indiană e prea puţin cunoscută în Irlanda. „în tendinţa lor de a crea în India o reţea de căi ferate. op..răscoală. nimicind comunităţile indigene. Căile ferate şi industria modernă în perspectivă vor crea noi necesităţi de schimb. 240 . vor dezvolta forţele de producţie în cadrul comunităţilor săteşti.. Fiecare act întreprins de britanici în scopul întăririi dominaţiei lor cuprindea în germene un ele-jiiciat potenţial de renaştere a Indiei însăşi. n-o mai poţi împiedica pe aceasta din urmă să producă ea însăşi astfel de maşini. de dezvoltare a unui tor potrivnic stăpânirii engleze. C u m p s t o n. Dar din moment ce introduci maşina ca mijloc de locomoţie într-o ţară care posedă fier şi cărbune. ca şi pentru întreaga evoluţie ulterioară a acestei stăpîniri. nr. Parnell s-a opus însă planului.. abia dacă oglindesc i. Karl Marx făcea unele constatări şi previziuni perfect valabile pentru epoca de după . Ea ora totuşi începută. stîrpind industria autohtonă şi „mivelînd tot ce era mireţ ji superior fin societatea indiană". având deopotrivă prilejul să şi-o apere şi pe a lor. El arăta că dominaţia engleză a distrus civilizaţia indiană. cit. 1961. Cei aleşi şi-ar fi luat angajamentul de a sprijini cauza irlandeză în parlamentul din Londra. în 1878. 299. 280—283. aşa îmdît prezentarea de candidaţi indieni ipentru locuri de deputat în cîteva circumscripţii electorale ar fi putut risca un eşec 1. în afară de această distrugere . Analizînd perspeotivele stăpîmirii britanice în India. cu cîţiva ani înainte de schimbările survenite în perioada 1858— 1862. magnaţii industriali englezi sînt călăuziţi exclusiv de dorinţa de a ieftini transportarea 'bumbacului şi a altor materii prime de care au nevoie fabricile lor. activitatea ei construc-este abia vizibilă printre imarmanele ide iruine.

i politică a acestei ţări. Marx în tarea că. Textul în limba franceză : „mai fini şi mai îndemînatici decît italienii". odios instrumi iTe Anglia — profitînd de contradicţiile Indii J • ! ( ■ lipsa de orientare politică şi conştiinţă naţionali mente hinduse şi musulmane — căuta să (ini poporul indian ou ajutorul ipropriilor iţio • n u «n element potenţial al viitoarei elib prin forţe proprii. nici vreo îmbunătăţire i si. 9. atîta c.\ Britamie înseşi clasele guvernante de azi nu te de către proletariatul industrial.care bi le promoveze. «plus fins et pius . constituie o . i u n im viitor mai mult sau mai puţin înde i unei renaşteri a acestei ţări mari si imn n c t l u l i locuitori. In OI hidea ( profetic Marx — putem avea t< ■ nm i i n. iun II Iionii lîinşişi inu vor fi devenit destul de u i scutura o dată pentru totdeauna jugwl englez. i. 16—451 241 . „acest obstacol p ului I ndiei $1 a creşterii puterii ei". Dezvoltări l« administrative şi culturale pi.!naţiei Jor sociale. 231—235.idmi ■•" '. tot ceea ce burhf/i .diviziunii ereditare a muncii pe emcia existenţa indiene. Mint. i i de jos.-i . ci şi de ■ n stăpîmire de către popor. • . chiar cînd aparţin claselor celor n i . pp.1 li nevoită să înfăptuiască în India nu va "i populare nici libertate. în ultimă instanţă. < ■ -roadele coacerii elementelor noii societăţi. înfăptuirea unităţii politice a Indi mai departe Marx. după expresia prinţului Saltîkov. est tablou cu perspective multiple. însăşi armata indigenă. fiindcă şi una şi alta dede dezvoltarea forţelor de producţie. nănate în ţara ei de burghezia engleză. 1 Karl Marx. în Opere. „Populaţia Indiei nu . (în interesul lor. Rezultatele viitoare ale stăpînirii britanice în India. au fa tparitia unei intelectualităţi indiene. iar în mîin .1 liberă va deveni un factor de reconstrucţie hinduse. voi..

obţinând la 19 martie 1866 firmanul prin care se acorda Egiptului o largă autonomie internă şi externă. Ministrul egiptean l'ar-ipaşa propuse restrângerea dimensiunilor lucrării şi re.insula Creta. „Nici o naţiune — de242 . în ipoteza că s-ar fi reuşii garantarea neutralităţii sale. lordul Clarendon. convins că Imperiul britanic este confruntat de un diabolic plan francez de a-1 tăia în două şi că o nouă şi complicată problemă a strîmtorilor se va reedita pe coastele Egiptului. deoarece trupele egiptene dăduseră un substanţial ajutor Porţii otomane. în 1864 reuşi să obţină de la marele vizir um ordin de oprire a lucrărilor. va face imposibilă viitoarea neutralitate a Egiptului şi că o flotă franceză va putea ajunge în apele Indiei în cinci săptămîni. din clipa inaugurării canalului. pentru reprimarea uaiei răscoale greceşti din . Fu rîndul Franţei la o energică reacţie diplomatică pe iîin'jţă Poarta otomană. pentru a face greutăţi lucrărilor canalului. Epidemia de holeră care în 1865 printre cei 20 000 de lucrători ai canalului i. se dovedi curînd foarte tratabil. Din punct de vedere strategic. La început. Anglia a exercitat continue presiuni asupra sultanului. precum şi titlul de kediv (suveran. Momentul intervenţiei lui Napoleon al III-lea în favoarea Egiptului fusese propice. Palmerston fiind adversarul său ireductibil. sub ii umanitar că ele erau executate prin corvezi şi în extrem de nesănătoase. ân limba persană) pentru cânmuitorul său. Isrna.Alte evenimente asiatice Politica britanică în India şi în întreaga Asie de sud s-a axat cîtăva vreme în jurul marilor probleme ridicate de iniţiativa franceză a construirii Canalului Suez. După acest eveniment şi după moartea lui Palmerston (1865). suzeranul Egiptului. numărului muncitorilor la 6 000. atitudinea Angliei faţă de construirea canalului se schimbă mult. pe cînd flota engleză va avea nevoie de zece. Anglia a privit proiectul cu ostilitate. deoarece comercianţii şi industriaşii englezi începeau să descopere avantajele economice ale canalului. Prin ambasada ei de la Constantinopol. se constata la Londra că un canal la Suez. în sprijinul acestui punct de vedere.il. Urmaşul lui Palmerston la conducerea politicii externe. sub dominaţia Franţei.

H . Anglia scai ile sale de la Singapur. ■ între 1863 şi 1869 expediţii în micul lihiutan şi continuară politica de amestec în după moartea emirului Dost Mohamed i lupte interne între cei 16 fii ai săi. lordul Mayo. semnalăm faptul că în I Sf.i de la Penaaig de sub administraţia gu. 243 .. 117—120. avu i mvul emir.i cu consolidarea apărării frontierelor Indiei. p. Ca o nu.ipi u. cit. op. 588.. I . cit. atingea 50—67 de zile >i o econo insport de 32%. reuinindu-le»™ aceea a Departamentului Smniiilor. la mai puţin de 12 000 de kUomttri. pp... • I < ///(/■. aproape n la tron. la nivelul! trwdiu ' ilc atunci.. p. )1 oul nu Vi / i n i nuri mai mari decît a noasn naiul avea să scurteze drumul maritim 1 ondi i -20 000. i într-o nouă valoare avanpostul englez dl ' I uni şi Australia. .. I '.. reuşind să întărească infku-i I in i de sud a continentului asiatic. I HBE. in ..ul Vfl li un ni întăririi centralizării imperiului or deveni un punct centrul d ii Primul vas britanic trecut prin canal i niil>i ic I S69. i i n î n i n l i i i Indiei. II.i I .4 Anglia a cedat Greciei protectoratul asupra insulelor Ionice. op.i M I I . I il « .l n. M .uni ak politician englez. I I .. . recent păşită pe calea pr< iioasei creşteri a emigraţiei angl< l>m considerente. unii căutînd sprijinul rusesc. 108 . de pe ţărmul ■. izolată. alţii pe n 1869. în cadrul ceremoniilor de inau aii cablu submarin ce se instala între Lond u l i u atorul lucrărilor canalului. n V i i începutul -urnei acţiuni de con1 H a u s c r-Maur ain-Be n ae r t s. i « l o economie de timp cuc. viceregele Indiei. p. 42. ■ ii. D e m a n g e o n. în oarecare legîtură cu conjunctura creată în MediterSlăriteană de construirea Canalului Suez. francezul Fer-i fi felicitat la sfârşit de Clarendon şi de-• mia cu „Star of India" (Steaua Indiei) *. cercurile condu* au tras concluzia că Sue/.

p. G. se înregistrează o dezvoltare mai ales a agriculturii şi transporturilor. în nordvestul Sumatrei.. După ce. 1824—1871. după unificarea Canadei şi instituirea guvernului responsabil. în L'Europe du XlX-e et du XXe siecle (1870—1914). vechi protejat al englezilor . lăsîndu-k mină libera m insulă * şi obţinînd. 163—186. prin tratatul de la Pamgkor. cit. Ocean Pacifique et Ocean Indien. p. 157.'. nr. Canada avea 1843 000 de locuitori.solidare şi lărgire a acestor „Straits Settlements" [Aşezări ale strîmtorilor]. Noua colonie a coroanei fu reorganizata in interior după modelul clasic. cedarea de către Olanda a oomptuanilui ei de la Axim. Canada în 1851. fenomenul e relativ slab. tip. înăbuşită cu trupe din India şi Hong Kong. era vorba de lichidarea puterii sultanului de Atjeh. 85 (1961). în 1873. Pietre Renonvin. cf.. i m tht Malay Peninsula and ArehiplUgO. ia lui D. olandezii. i se dublase aproape. începu penetraţia engleză în interiorul peninsulei MaLacca. p. în 1871. 1957. lui Max Be loff. . A mai intrat în combinaţie şi conjunctura creată 1 în speţă. pp. în urma tratatului menţionat.HX.. prin compensaţie. 467 . F r a n z S c h n a b f l vi F r a n c o V a 1 s e c c h i. Colonisation britannique.se ajunse în fapt la stabilirea unui protectorat britanic în Malaya 2.K c n n e d y . au întreprins această acţiune. la cartea lui N i c h o l as T a r l i n g . Milano. Din punct de vedere economic. 'inferior ca medie anuală 1 ului său dinainte de 1850. 65. în „Revue Historique". 1962. tom. Brititb 1'. E. 1046 . i . i. 244 sul. . în 1874. 305.. A History of Malaya. 797. Cu . CCXXV. tn JUR". 1962. H e n r i B r u n s c h w i g . H a l i . teritoriul actual al Canadei isc încă în faza de maximă intensificare a imigraţiei. în Afnca. p. In 1871 fu negociat cu olandezii aşa-zisul „tratat al Sumatrei". 1 De m a n K e c n. an. I (împotrivă. pe Coasta de Aur.-•!. amestecul fără tact al unui rezident englez în treburile interne ale sultanatului Perak provocă o revoltă.le icelaşi Les formes et Ies methodes de la colonisation des Etats . încheiat cu sultanul de Perak. Faptul se datora şi abolirii ultimelor resturi ale legislaţiei restrictive britanice la comerţul cu grîne şi la relaţiile economice ale coloniilor cu ţările străine. între 1875 şi 1877. . Oxford. ajungând la 3 635 000 3. .'h.i creştere apreciabilă.

iar de Statele Unite la Rezultatul a fost creşterea exporturilor d Statele Unite. Ministrul canadian Hincks răsI dreptul Canadei de a se conduce în conforaje şi tariful protecţionist rămase în TI .boiul Crimeii. raporturile s imal ttii Unite.349 litri în Anglia şi litri în S u. .... Se organizează creditul baiu rate. lui Lincoln şi înclinată spre Sudul sclaluiiiibac în ianuarie 1865.' măsurile liberale în materie economi' unitid şi incidentul privitor . dată fiind politica britanică... B Keith. Federalizarea Canadei .... P p. v i ..ilăbire ■' marelui partid liberal Selected Speeches and Documents. II. i ii l n i civil din Statele Unite duse la o Cea şi Canada. atingînd mai întîi Si i răsfrîtlt imediat şi în Canada.n i i'porturiloi ou Statele Unite.. Laurenţiu i i. atingînd şi mărfurile iK'trojpodă' 1. guvernul canadian Institui 1 i i n . p r i n furnituri către Anglia. 380 ji m 1 < IIH I .. il'il ■. pe bază de reciprocitate. care a avânt. 58—83. în cadrul unui tratai li IX octombrie 1854.. 245 . i mu.. ' ii lomică din 1857. p. l>i . V I . pp. după o perioadă i şi politică a Canadei către in.. nuda. ■ In 1 '• mlsurl de capacitate egali cu 36. i l o protecţioniste... 392.A. Departamentul ooloniajl 'din Londra energic. i cu 5O ft /o la garantarea unui împrumut i itnstrucţiii de căi ferate. guvernul amei II 11...11111 comercial cu Canada 4. K amenajează căi de transport fluviale i ■ libernavigaţiei pe fluviul Sf.uite i . zdruncinlnd atmo h i>ptimiism şi prosperitate în care debut l . • I M i.1a refuzul Anglii i j i ... de la 2 334 000 twsheli ' 100 busheliîm 1860 -..

Slăbirea liberalilor şi revenirea la putere a conservatorilor s-a datorat şi unor cauze interne specifice. p. pentru oprirea procesului de atracţie spre Statele Unite. El vine la putere. pe linia liberalizării in inmulor politice ale Canadei. din cauza vecinătăţii absorbante a Statelor Unite şi a faptului că tocmai aoum (în 1862). în 1856. Hardy» <>l>. de coroana. enunţând prin1 Acesta. după model american. introdusese electivitatea consiliului legislativ. acestea din urmă N. Conservatorii au dominat scena politică a Canadei până la 1896. s-au opus. ai elrui membri frâu pînă atunci numiţi. politice şi militare a Canadei. sprijiniţi masiv de francezi şi de rul catolic. cit. 246 . fără a dăuna însă realizării urnei largi uniuni politice. era convenabilă burgheziei şi flata întrueîtva şi pe alegătorul de rîind. 346.. dar conservatorii. i englezilor. militînd pentru o potenţare a naţionalismului economic şi politic al Canadei. Pou th a s. Partidul conservator şi-a creat o bază politică solidă în burghezia canadiană. Prin actul de unificare din 1840 se fixase un număr egal de deputaţi în parlament. cit. Conservatorii ui lansat atunci soluţia federalizării. Cf. Acest lucru avantaja iniţial Canada de Sus.. ceea ce constituia deja o realitate economică. p. John Macdonald. 317 . Vechea tensiune dintre cele două nente etnice ameninţa să reînvie. Partidul liberal s-a pronunţat pentru abro-i lui. G i r a u d. A fost o reformă destul de importanta. mai slab populată. Federalizarea. în frunte cu un lider remarcabil. cit.canadian1 şi un prilej de areoi tre a (partidului conservator. era necesară întăririi economice. p. deci un pas înainte spre unitatea de stat. 5 6 . OU un guvern central şi guverne provinciale.. engleză. op. pentru fosta Canada de Sus şi de Jos.ilvgardînd interesele regionale. suficient de elastice pentru a nu infirma particularismul provinciilor. conservatorii lui Maodonald au afirmat pe plan politic „personalitatea" aparte a Canadei. concretizindu-se în pro-te de nouă separare a celor doua provincii. op. în trun euvînt. la propunerea guvernatorului. Camera Comunelor din Londra hotărâse reducerea cheltuielilor pentru apărarea coloniilor şi a numărului trupelor destinate acestui scop. Dar în cei douăzeci de ani următori proporţia s-a inversat şi principiu] reprezentării ân proporţie egală s-a întors împoi n v . dar fără a recădea într-o dependenţă mai strînsă faţă de Anglia.

Qu^bec.. . 9—10. Evolution ■ mes. element I I . ' W. a unei puteri i şi înainte. p. 1954. M.l« . indiMI populaţiei respective. l e federaţiei canadiene.iţ i ... .. I inii va fi terminată in 1876.. pp.. numărul deputa\\\in finul proporţional cu populaţia — şi un senat. I i. 1 1 M . intrau în primul mul . cu membri în număr fix pentru fiecare provincie.l că : „acele colonii care se buGU . K e n n e d y.. ţinută la Londra în decembrie \ X<><>. I I .n. O conferinţă în acest sens ou r< AmgJiei. I I I .. 665— 683. 20.l H! schimb adoptat de Anglia îm comerţul i ( imada de avantaje pe piaţa bri protecţionismuil vamail aii Statelor LJffl iltc ul t . măitftră. centrale. a lui „British North America Act". dintr-un minister responsabil. Ii Nori II America Act" 4 iprevedea instituirea. puterii federale. 1959. . uirmat de votarea de către parlamentul bri-irtie 1867.i Limitată de aceea a instituţiilor federale. t rd. 247 < ///(/:. în general. Documems. I. >şi un parlament compus . De aici necesitatea unei accelerări şi l&rgiri I nhurilor pe piaţa internă a Canadei.ip-. imigraţia..s-au încheiat ipriin aderarea coloniilor Noul Brunswick la formula politică a federam l i t i a să iii se constriuiască o linie fenată care ^ă le marilor lacuri 3.aleasă prin vot censitar.mtoamare trebuie să deţină reiponsabilitati ■ principali în jura propria lor ordine $i seourita um ia lor apărare externă" i . viaţa economică.cp.. oi n U i . . coloni!. Le federalisme canadien. i!. I / ..'i. omplexă situaţie. Provinciile Iţi ptotarau o legialaitură şi instituţii politice locale cu campemm. liotărîmd să iprqpună guvernului brii Ici-ilizării ("naiadei.. Cambridge. I tendinţelor de realizare a unei unităţi politice CU I ie şi în cadrul unui stat federal -'. reprezentanţii cercuiriloi licne s-au întrunit în octombrie 1864 în . j>p.de ordin extern. P.. iu. sub icntă a guvernatorului general. i. i u r i c e Lamontagne. majorităţii parlamentare..

Capitala sa a fost stabilită în orăşelul Ottawa (numit pe atunci şi Bytown). în i . toate instituţiile politice federale statornicindu-se aci definitiv. sub con-oucerea lui Louis-David Riel. lîn centrul şi vestul canadian. Noua Scoţie şi Noul Brunswick. dominionul Canadei se extinse repede. cit.A.Pentru a exprima cît mai îndeaproape ideea de „suveranitate subordonată". nn deottbire di „teritorii". In situaţie de . întrucît — spunea el — Campania Golfului Hudson „a abandonat" poporul din partea (locului. Ultimele Cuvinte — în limba latină „a mari ad mare° — formează deviza statului canadian Toi acum s-a adoptat şi imnul naţional al Canadei. la S decembrie. care se temeau să nu fie spoliaţi de păminturile lor. cu unele lucrări cadastrale. proclamă un guvern provizoriu. care definea poziţia federaţiei canadiene în cadrul Imperiului britanic. In 1869 fu negociata. precum şi binecunoscuta emblemă. ' 11. Format la început din provinciile Qntario (fosta Canada de Sus). The Maple Lltj ( l i mi .. în raporturile saile cu metropola. Deşi înfrânţi (Riel s-a refugiat în S. op. Etle oemiulţai-. tinderea administraţiei canadiene în aceste părţi începu. în 1868 s-a terminat construcţia clădirii parlamentului din Ottawa.teritoriu" a rimai pini astăzi cea mai marc parte a nordului Canadei. măştii din zona centrală. cedarea de către Compania Golfului Hudson a întregului teritoriu pe i ..i de paltin). i i ui i. Izbucni o răscoală. 248 .'v<\i concesionat. aceeaşi frunză de paltin Zi eh en. 524. Acesta. care fusese ales în această calitate încă din 1858. dîndu-1 ipe mâna unei jputeri „străine". la 2 noiembrie 1869. care la 1 După un text din psalmul 72 : „He shall have dominion from sea to sca" „Şi să aibă el stăpînire. p. i . i l de terenurile de vînătoare. altele. departe la vest de marile l . răsculaţii obţinură din partea guvernului de la Ottawa dreptul de a se constitui întro nouă provincie 2. dincolo de ceri ui polar. i v î n d autoguvernare locali. care erau administrate direct di. Quebec (fosta Canada de Jos).funcţionari ai guvernului federal. de la mare pînă la Mare".).U. contra unei indemnizaţii. Interpretată de unii drept o recrudescenţă a luptei pentru libertate a franco-canadienilor. noul edificiu politic a adoptat denumirea de „Dominionul Canadei" ». spre a pune capăt geloziei dintre oraşele Quebec şi Toronto. 'mişcarea llui Riel na avut în realitate alt substrat decît cel aimintit.

cit..... pp.iy". venind în întîmpinarea eford y. Cf. în illblidiar. .. 509. fenianii credeau că vor putea constrînge gulirii mic ii acorde independenţă Irlandei.. exploratorul francez al Canadei 1 1 . 1 '.. ■ f.. pp.. 11 iu . 123—144.. iare.iulie 1870 fu primită în dominion.. imadian Pa ■ li .. cu sediul în Statele Unite 4. cit.u .(I v.1 sale publice... l MI dominion şi a .. din Anglia ipm >i India. terminată în 1&86.1 puii dt Terra Nova: preluarea integrală 11. despre răscoal. pp. dar şi o cale ferată* de im] conomică şi strategică pentru întreg Imperiul brii 1 ipleta primul şi cel mai scurt sistem de traosporl con IU. m iritim şi feroviar. pînă la marile Jacuri din ast.. ml fedi-i... MMiil. ite ale istoriei sale ainterioare.il 1 d. CHBE. VI.1 HI I S H 7 . p. guvernul britanic decise rei tu lui. in 1871 a aderat Ja federaţia canadiană < olwnbia bdta i.42. In inul 1873 aderă la federaţie şi insula Prinţul Eduard 1 însă.. ('/'■ cit. tub numele de Manitoba '.. din Jacques Cartier.li 11. i " .. motivul principal era refuzul • ■11.. UD amănunt interesant : unul din principalii . în calitate de prim1 li un ni ionului 3. F o h 1 e n. 19 iunie IS71.... cu singura excepţie a garmi ni Nalifax. 694. a încheiat la Washington un nou normalizînd raporturile dintre cele după donunţarea primului acord comercial 1 re şi atentate provocate de asociaţia iilor. 689—693. Canada s către o schimbare în organizarea ■1 'britanice.. cu toate tratativele duse între l N f . politici ai lui John Macdonald a fost George Etienne Cartier. p.. pumnul condiţia construirii un d* \t Vin K. op. Măsura s-a pus în aplicare în I. ale din Canada.i Manitoba. op. de la est spre vest. acordă parlamentului canadian incii în cadrul confederaţiei şi a le dota < i ■■ 1 ' i i . parlamentul din Londra.. A i . Z i e h e n. op.nlw. 437 şi 477.. 249 ...rămas colonie separai ■ 1870. prinA . JDIID Macdonald însuşi. todele arătate.itn. cit.1 format nu numai ira unităţii canadiene".

op. Intre 1868 şi 1870.. pînă pe la 1886 3. 101 — 106.. 271. ceea ce însemna mult. 88—91 . op. 1 Pentru constituirea dominionului Canada . . cit. 80—81. 164 . In perioada cuprinsă între anii 1848 şi 1870. cit. 75. Zahărul produs se împărţea apoi în mod egal între lucrător şi proprietar. II. 524. utilizat pentru întâia dată într-o accepţie politică definită în cazul Canadei. 723—725. izahărul din trestie reprezenta 78°/o din producţia mondială. de preparare şi de transportare a zahă rului.M a u r a i n -B e i s. El a fost părăsit lîn favoarea muncii salariate. numai 66%2. c it. care au determinat prelungirea sistemului aci. Este aşa^numitul „metayage". 65. CHBE. pp.. proprietarul plantaţiei dădea pământul. 70—72. pp. pp. 20— 21 . Hardy. P o ut ha s. op. 477 . H a u s e r. unde a dat anumite rezultate. pp. căci ele ise puteau folosi la prepararea romuilui. coloniile din Indiile Occidentale ocupă un loc din ce în ce mai redus în preocupările Angliei. I ///</:. sau „pe din două".tu'kii Angliei de a adapta pei -<■ organizare la noile realităţi din imperiu.. 509. ultimului irevenindu4 şi reziduurile de la preparare. cit. op. pp. 437. Zahărul din trestie. op. iîn veacul al XX-lea l. 1 Ibulem. pp. Lucrătorul executa munca de cultivare a pămîntului. Intre 1859 şi 1861. principalul produs al acestor colonii. în cadrul său. cit. taică aii muncii „lîn parte". pp. pp. trestia care se planta iji mijloacele de transport. cit. cu excepţia insulei Tobago. Cuvîntul „dominion". VI.. pp. op. D eman g eon. III. luat cu asalt de za hărul din sfeclă. Ziehen. 250 . 729.l / . va dobîndi o însemnătate fundamentală în structura Imperiului britanic. 3 45 —3 47 . Indiile Occidentale şi America Centrală Pe măsura scăderii importanţei lor economice. 317—319. îşi continuă declinul pe piaţa mondială. p. Metayage-ul n-a permis progrese în metodele de cultivare şi în sporirea productivităţii trestiei de zahăr. G i r a u d. în „colo. i harului" predomină un sistem de exploatare de tranziţie spre relaţiile capitaliste.

. în oarecare măsură.i însă a fost mult mai sîngeroasă.■ de negri şi un foarte mare număr. în ■ "iistituţie a fost abolită la 11 iunie 1866. denunţat ca atare de înşişi / / / . coala propriu-zisă a fost înăbuşită de trupe în cîteva iii în lupte căzînd. printre '<' l i p s i ţ i cu biciuirea. pp. I I I U -i împiedica.i un formalism revoltător..736—737. Preţul alimentelor era I u n i e ridicat. i n i o j ' i n (i n. 251 . I I .muţii se plăteau cu întîrziere.. de ambele părţi. abuurili oligarhiei dominante locale faţă de masa populaţiei de • 11 lt >. scrupule a unei asemenea oligarhii. I . Toate aceste posesiuni au rerimil de guvernare de odinioară al coloniilor co. în interesul ei. ceea ce aducea instituţiile de •spective sub o mai directă autoritate iII11IM I I I I I .. ta i r ..i. I M ' .itor şi o cameră reprezentativă. dar ni aleasă. < ! c unde in ip i Impozitele erau foarte grele. să abroge vechile constiI ni unor astfel de colonii autoguvernarea. Peste 1 000 de case ale negriloi listi use *...i i t n complicaţiile ce puteau rezulta din egois. Au fost spînzu... 111 I ><■ i l i l c l . în urma boiului civil din Statele Unite.. în BarIk-rmude.1.. l i c a fost silit să ia în considerare situaţia din în care o oligarhie de rasă albă exercita domiunei considerabile majorităţi a populaţiei l •! i vată. . vreo 28 de morţi.. similare. Salariile pe pi.. Anglia s-a I I I H . cu atît mai muli edeau că pe plantaţii o parte rămînea necultivat. izbucnită la 11 octombrie ' au foii multiple..nr i în această categorie de colonii uncie. petrccui în acest in ii de timp în Indiiile Occidentale i i-.. ' / . 735—736. Rc. de drepturi şi ţinută în înapoiere cultuuil. negrii doreau să obţină pămînt.rilor ' I m Jamaica. iurtă vreme de altele. ei înşişi plantatori. i din Jamaica a avut consecinţe pe planul oi i mai multor colonii din Indiile Occident.Evenimentul social cel mai do set. iar reclamaţiile lucrătorilor te judecau unitoj t i c către magistraţii locali.

\ atorii.istoricii englezi. caracterul net oligarhic al unei guvernări cu pretenţii „democratice". 740—741. pp. cu scopul de a răsturna guvernul republican şi progresist condus de marele patriot Benito Juarez şi a transforma Mexicul într-o monarhie înfeudată marilor puteri europene. con.. 1 Ibidem. în Opere. în 1848. i mesajul tronului. 15. Intervenţia din Mexic.. voi. pe care lupta dîrză a poporului imexican o va face să eşueze complet. lăsînd Franţa să continue singură acţiunea în favoarea instaurării pe tron a arhiducelui Maximilian de Habsburg. în aprilie 1862. al cărei teritoriu să poată servi drept bază de sprijinire a statelor sclavagiste rebele din sudul Statelor Unite Ii 31 octombrie 1861. Izbucnirea războiului civil din Statele Unite a îndemnat guvernul liberal britanic al lui Palmerston la a se angaja iniţial într-o politică de intervenţie în Mexic. 492—497. Anglia. ce-Hiitlu-i explicaţii asupra motivelor care au determinat Anglia „să dea prima lovitură independenţei mexicane". situaţia ridicolă în care consiliul legislativ al coloniei avea 64 de membri. pp. „reprezentative" şi „elective".1 r 1 M a r x. 15.. pp. Opoziţia conservatoare.. instituind un consiliu legislativ din numai 17 membri Aleşi şi 4 numiţi 1. voi. la o populaţie de 450 000 de oameni. datorită ingerinţelor negustorilor de lemn de mahon din Londra. 375— 179 pi 180—3 8 7 . Explicaţiile ipocrite ale lui Palmerston. prin Disraeli. n-au reuşit să convingă. O reformă din 1853 a curmat această absurditate. Franţa şi Spania au îni l i « ui un tratat în vederea unei intervenţii comune în Mexic. ceea ce însă nu altera cu nimic fondul problemei. în Jamai I 903 alegători. la intervenţia în Mexic. voi. 59 de alegători !. pp. în 1864. 15. care pretindea ca în Mexic există un partid favorabil regimului monarhic şi că Anglia vrea doar să se instituie în Mexic. alături de Franţa şi Spania. 487— 491 . Harababura din <)pere. 252 . S-a i v i t aci. aleşi de. în Opere. au interpelat vehement guvernul. Din spirit de opoziţie şi simplă rivalitate de partid. în Hondurasul britanic erau 59 de alegători. „o formă de guvernămînt cu care guvernele altor ţări să poată trata". în 1867 -. Dezbaterile parlamentare cu privire la adresa de ras~ puni l . ca şi divergenţe survenite între cei trei parteneri au determinat Anglia şi Spania să renunţe. .

. i■ -111111 nemijlocite a expansiunii coloniale. a . Livingstone a fost un exi t .u al • i n .. savantul pasionat şi ur care fusese Livingstone. iisplătindu-i cu un mişcător devo-■ pe ..ului ştiinţific.. notă care îi fixează un loc m i i e marii călători ai veacului al XlX-lea.. M marelui lac Victoria Nyanza..refuzat să se întoarcă în Europa (1871— i continuat călătoria pentru a se convinge dacă intă într-adevăr cursul superior al Con.. pînă la Ocea-* lost transportat în Anglia şi înmor> l i i l . i. i intereselor marilor puteri de a-şi împărţi interiorul ■i.. şi ca om. în 1857 — 1858..i savant. Negrii « cai i v . i n . de către expediţiile lui Burton şi Spcke. Ma toi nu -i mai putut verifica această ultimă descope Lsit de ziaristul american Stanley pe ţărmul la.. Strădaniile sale au făcut cunoscute lumii ba 11 II viului Zambezi şi impresionanta cascadă ■ l.. ipul pe t&rgi.i şi B 7 —1868). Tanganik.. Sînt anii rezolvării milen rclor Nilului. i ani mai tîrziu. tli li 011 ipre vest. Călătoriile sale au servit ! > " . In urile Nyassa (1861). 1 > i " ' ' «* » foit continuată prin traversarea Africii ecuaM i i . '.....n .. i Westminster. prin descoperirea şi recim (. Dar Stanley . foii omul blînd şi dezinteresat. in generali asemenea călătorii părăsesc tot mai mult ■. Baker descoperă alt lac înscmii. 253 . II ecuatoriale.I I I . I iMiijţstone a murit (1 mai 1873)...drum.in 1 Livingstone ile-o arătase totdeauna. de către ofiţerul englez Verney '—1875) ţi de explorarea întregului curs al > (1874 —1877)..' O pildă de e la care se adaugă dragostea şi înţelegerea ifricane. Speke şi Gram în 1860.Africa • loua jumătate a secolului :\\ XI continentul african. Sînt apoi anii celor mai iliîtorii ale lui David Livingstone în Africa de Sud i i i i . cursul superior al fluviului Congo. Albert Nyanza. sub auspiciile unei tot mai intrau explo ■ MI i Interiorului său. cile de 1 500 km. pentru a coborî în cea politică..

cit. î k. pp. provocă frămîntări printre aceştia şi i agerea preşedintelui Martin Pretorius. Creşte valoarea lor economică. Pe la 1867 se descoperiră zăcămintele de diamante de pe teritoriul tribului hai-hoi (griqua). în cadrul acestui conflict. VIII. p. De la aceştia. i ' ' I i i ui. Mo nd t i n i . Englezii incitară imediat triburile indigene împotriva burilor. între 1850 şi 1864 exporturile Coloniei Capului s-au mărit de 4 ori. <l v. . pp. de la Carpetown spre interior. la 31 octombrie 1871 2. iar la 15 iurie. după numele seII i n u l u i de stat la Departamentul Coloniilor. supranumit „Bismarck-ul african". 211—212 . 38—39 şi VIII. cit. Demangcon. pp. CHBE. 73— 74 . între 1859 şi 1864. 392—393. op. englezii au construit. pp. op. pp. ia frontiera statului liber Orange. s-a făcut 'remarcată capacitatea diplomatică a şefului basuto Moskeu (sau Moshesh). care rezolvă diferendul în favoarea indigenilor. Opunîndu-se încercării burilor de a ocupa Basutoland. cea dintîi cale ferată. 451. pe o lungime de 72 de km 1. op.. Cf. p. CHBE. s-a deschis mina şi mai productivă de la Colesberg Kopje. reputat ca moderat şi filoenglez (1872). cit. p. .Africa de Sud Dintre posesiunile engleze pe continentul african se conturează din ce în ce mai mult importanţa acelora din Africa de Sud. II . cit.. iar în 1871 îl anexară Co loniei Caipului3. La începutul anului 1871 se descoperise o foarte bogată mină de diamante. ™ S i k. iestul terenului diamantifer îl achiziţiona de la statul Orange pentru suma de 90 000 de lire sterline. Tranzacţia. I. 8 1 254 . Anglia obţinu imediat o cesiune teritorială (Griqualandul de vest). op. G i g l i o . 424.. 254 . englezii proclamară mai întîi protectoratul lor asupra acestui teritoriu (1868). pe pămîntul unui fermier bur numit De Beer. unde dezvoltat localitatea numită de englezi Kimberley. conflictul fiind apoi supus arbitrajului guvernatorului din Natal. şi aii altora pre cedente. I.. în cadrul Imperiului britanic.. III. op. între 1870 şi 1874. 243—244 . I. iar ale Natalului de 12 ori..ubitoare pentru buri. Tot pe calea speculării contradicţiilor dintre buri şi in digeni. în 1872. p. 119. cit. în Colonia Capului s-a instituit primul guvern responsabil în faţa adunării legislative locale. englezii se amestecară în conflictul dintre aceştia şi tribul basuto.

1 orientală şi occidentală ' .. enj'Jc ui <!<■ întîmpinat 11 continuare rezistenţa îndîrjită a cafrilor. în felul acesta. în anii 1856— 1857. op. resipingînid pretenţiile alei.1. tribul cafriloi i trSii i ibilă tragedie. pp. în urma uciderii vitelor.ilară în teritoriul ce fusese locuit de )0 de colonişti germani. B r e n t j e s. p. Pouthas. pradă mizeriei ea 1 violenţe.1I. Cei rămaşi. cit.. expansiunea britanică se menţine în în funcţie de consolidarea dominaţiei mai mult pentru drumul către India. 1 vernatorul Indiei se amestecă în < imtre imamul de Mascat şi sultanul 1 ■. După aceasta.. numănul lor 37 0001. spiritele strămoşilor le voi împotriva cotropitorilor. HBE. repede înăbuşită. izvorîtă din intenţia de .. p.. 295 . S-ar putea bănui unor zvonuri deformate despre recentul murii.1 porturile cu indigenii. fermieri.ua britanică în timpul războiului Cri-l. op. dădu în 1861 o decizie de airbilli inului de /anziibar. în cadrul unei ttoi Ic răscoală.i 1857. 11 ha ». Un „pn p&rui . 403—404. 106.111n. 245 ..1 fi manifesta 1 convins isănşi ucidă îm masă vitele. cit. op. cit. spunindiu le "I această jertfă. a început imigrarea de lucrători inii nor contracte cu autorităţile din insula MauMi ii . Nu se poate spune l mobilul acestui sacrificiu colectiv. o parte din in . 255 . l i " . pp.flictul Inii ilui de M 1 p. să împiedice luarea loi IM pi este însă că.In 1. mijloace ide existenţă şi au p In şase ilumi. VIU. in faţa încerIrilor de a agrava exploatarea loi ipi în în ic libertatea. Marea Bri- intenţie ansă -greşit orientată. au fost alungaţi de englezi în cursul unui al şaselea război cu cafrii -'. 1. cafrii să se fi temut de o rechiziţie a ani>ir. 350 —351..

. Episodul e desigur în legătură cu acţiunile Angliei din aceşti ani de a-şi întări poziţiile pe ţăr~ tnurile Coifului Aden. Cit. la 1848).. Coupland.tanie determină Franţa. op. 36 şi 69 . op. p. CHBE. cit. âmtruck sultanul se angajase a conlucra ila stîrpirea comerţului cu sclavi în teritoriile su puse luia. Op.. 123 . după care acest Teodoros u li Iost originar din România. fără a fi urmată însă de o declaraţie de anexiune a ţării 5. Alţi doi englezi. Din 1865. Teodoros nu s-a dovadit însă LI. poziţii ce se anunţau extrem de im* m i i . descoperitorul Iacului Albert. p. acorduri între Anglia şi sultan permiseră concroiuil tot mai riguros al acesteia în Zanzihar. Bell şi Plowden (ultimul fusese numit consul în Abisinia.ini. op. în numele kedivului Egiptului 3. 230 . cit:. pp. 2 S î k. pp. 212—213.. ik 10 nun ie 1862. op. pp. The Exphitation of East Africa. 4 H a r d y. a asediat şi ucis pe Teodoros în localitatea Magdala (1868). H a r d y. III. în Etiopia a izbucnit o mişcare contra europenilor din tară. 270—356 .. foarte pe larg. 8 S î k. I. Samuel Baker. CHBE. pp. pe care-1 ajută să ajungă negus (împărat) al Etiopiei 4. în iunma acestui . cit. cu titlu de curiozitate şi interes.. [1939]. pp.. 586—587. 1962. Dini 1873. pp. condusă de Robert Napier. englezii şi-au întins influenţa şi în alte regiuni. să semneze o declaraţie comună ide ireouinoaşten. R. figurează în postul de guvernator al Suda nului ecuatorial. Marston.pentru drumul maritim sipre India în urma începerii lucrărilor Canalului Suez. consulii britamici devenind în scurt timp consilieri. 1 Kcnneth Ingham. New York. ' H a r 5 y. op. 272. cit. 256 . 230 . G i g 1 i o..i ipoteză a lui Ion Gnica.a independenţei Zanzibarului J. 438—440. Londra. Încercarea Angliei de a reactualiza pretenţiile sale asupra ţărmului de sud al Golfului Delagoa — la care ea renunţase. A History of East Africa. 1856—1890. inifilutoţa engleză în Zanzibar a crescut mult. H a u s e r-M a u r a i n-B e n a e r t s. Pe aceeaşi cale. cit. ba chiar veritabili prim-miniştri ai sultanului local. pp. p. Aceasta a prilejuit o inter venţie militară britanică. Expediţia. condusă de însuşi negusul. 266—267 . 230 . intră în bune relaţii cu un aventurier pe nume Teodoros. II.act. cit. 80—83. p. op.. în Scrisorile sale. op. vezi. prin oameni „de încredere" strecuraţi în graţiile unor suverani locali.

n ni fost. p. pp. In n l > pretextul necesităţii unei intervenţii în vederea li'iiuTţiiikii cu sclavi. p. Mae^Mahon. CCXVIII. După ce.. ou împrejuiiiirniiile -. 257 II I I /(.. pp.. 51. a izbucnit o mişcare de . 81 (1957)... op. li O. cit. ea intensifică încercările de penetrai în 1857.. op. 343 j G r a y. S i k. probabil. împreună cu Lagosul.i de li ' i i i l u r i votate de Camera Comunelor.. pentru exploatarea comercială a Niului. ."I pn edintelui reLkii franceze. tom.......i înfiinţat în acest scop o companie de navigaţie factorii la confluenţa dintre Niger şi Benue. .. . i ' i i i i către bazinul inferior al Nigerului. Ha us er-Maur a i n i I)11 IUI ! 1 R . p. p. sui>venţion. 1862—1863 şi unul IK743. i i Im ( >wen din 1823 — i deichis în 1861 un conflict cu Portugalia El s-a înii abia în iulie 1875. în ciuda i . Ol W3 .. L'Afri<»ţ în „Rcyue Historique". 671—672 ... in 1874 sub o administraţie aparte de a res-oi i ulmule engleze. A d u B o a h e n. i" li 1X54. cit.. op. englezul Mac Gregor Laird obţinu o ic de la guvern.. LecMic.iceasta colonie.. < N t a le făcea comerţului lor.'> —1870. i ' i i . op. pp. în 1871. 219.. 433. Coasta ide Aur şi La u l i numele de Coloniile unificate din Africa ■ ii i Soluţie de scurtă durată însă. cit. Noua Muiir Ui declarată colonie a coroanei.. cu care britanicii au treboaie în 1853. Dike. op. zonS tfl care. i i U-i i>i portului Lagos.ii. 294 }i 302. Anglia impuse şefilor localnici ■ ii . ir '•86. [II.. cînd ari. n r ultimele puncte deţinute de olandezi pe i l c \ i n . în legătură şi cu dificull > î u i i i i britanice de împotrivirea populaţiei ui I <SV. Neîmblîn• i i i l u i aşanti. cu care englezii au trei MiHisc'înclu-i autoritatea locală. H. 35 şi 43. II . B ru ns eh wig. atenţia principală l Angliei e Inl i . a atribuit riu Portn A l r i c a occidentală. 187— cit. Rou t h a i .i uiioaşterea aşa-zisului tratat . i l u l i i i de trib Ja Ja. Gambia. an. I I I .. cit. cit. au n i .

Dezbaterile parlamentare cu privire la adresa de rătpuns la mesajul tronului. mai bine zis divulgarea existenţei unor asemenea zăcăminte şi punerea lor în exploatare au marcat o profundă transformare economică. p. în Opere. cit. 490. şi a relatat-o guvernatorului Noii Galii de Sud. " I xploratorul polonez Strzelecki. Vili. pp. 15. Existenţa aurului fusese semnalată mai întîi la 1823. i ic în majoritate din ocnaşi 3. Tot în această perioadă. cit. Descoperirea. Anglia s-a amestecat discret în diferendele dintre Spania şi Maroc. . cu urmări complexe. p. 249 . 243—244. prezenţa zăcămintelor n-a mai fost considerată o ii limitate şi în 1851 s-a răspîndit ştirea despre existenţa lor. în districtele Bathurst şi Ballarat. op. populaţia ei s-a triplat. dar ţinută în secret de autorităţi. B a r n a r d. faţă de cale franceze din Senegal '. 343. La un moment dat toată poliţia de1 1 K a r 1 Marx. s-au tranşat în 1857 ultimele diferende în legătură cu delimitarea posesiunilor engleze din Gambia. a fost « l e uemenea rugat de acesta să păstreze secretul. 217. Efectul imediat a fost o explozie fără precedent a imigraţiei. op. In zece ani. I. spre a-i reţine să nu plece cu toţii spre cîmpurile aurifere. ajungînd la circa 1 200 000 de locuitori. în toate domeniile vieţii coloniilor australiene. numele Australiei a fost sinonim cu aur. Numai statul Victoria a trecut de la 76 000.. în preajma anului 1860. op.. După exemplul Californiei. în Noua Galie şi Victoria. 258 S i k.. Salariile funcţionarilor au trebuit dublate. primul care. p. p. în 1839. Australia a fost luată cu asalt de aventurieri de pretutindeni. « l i n 1848. CHBE. demografică şi socială. dar cu deosebire în primul deceniu al intervalului. oferind uiltiirn:uikii un ajutor financiar şi dobîcndind în schimb anumite avantaje economice 2. la 542 000 de locuitori ! Oraşul Meîbourne a trăit cîţiva ani vîrtejul ameţitor al averilor dobîndite şi cheltuite peste noapte. a făcut o descoperire certă. cit.. Aur în Australia între 1850 şi 1874. voi. contra Albreda. de teama repercusiunilor pe ar fi avut o asemenea ştire asupra unei [populaţii for-iii . Pouthas. englez.Printr-un schimb de forturi (l'ortendinck. francez).

a volumului circuH i i l u r i şi de sporul populaţiei a fost urmată de ■ unor noi probleme sociale şi politice...spectrul mi-i de perspectiva îmbogăţirii fabuloase şi rapide! i Fosi îngrozitor ca acela încercat de colonie în epoca deportări de ocnaşi. în tabăra de la Eureka. dar şi reducerea censului de alegător • ■ n u n < . prin ■ di a zăcămintelor aluvionare.. I> mbrie 1854. n \ii . exti > < ■ o lungime de 320 km. [ţiva ani.m-. 259 . posibilităţile de cîştig scădeau.1 mîinii de lucru. Ea a fost înăbuşită cu 'I II u.n iţelor de exploatare.. ■ n l i u r . presiunea lor. iar aceste taxe în ce mai grele.l o i Iîntregul stat Victoria a fost însă cuprins de i n . Ie aur erau nemulţumiţi de taxele ridicate preii ii iritaţi pentru licenţa de exploatare a terenurilor Haşură ce febra aurului atrăgea un număr tot ranţi. spre a • I I ici . de 14 km. noii veniţi cerînd nu numai reducerea ..iiil.isă eterogenă.) = bulgăre de aur. i posibilităţilor de investiţii. i . de i i i ti m.i laxelor. ircbuind înlocuită cu ocnaşi care tni i -Mîrşiseră pedeapsa. ■ 833 i-a construit prima cale ferată. Din 1856. deschizînd porţile speculei. Climatul moral creat. iar emigranţilor li s-au acordat drepturi Votul universal a fost adoptat în Australia me■'Hl*t (engl. minată deopotrivă ' l < .1 i i i . Avalanşa umană a provocat ^HktfA li scumpirea alimentelor. preţul licenţei de exploatare a fost (iui li I l i r i î pe an.. deşi relativ restrînsă ca suprafaţă. două cum le navigaţie instituie curse regulate de vapoare pion şi Sydney. i î n r i .! rcrtase. lîngă 'II" bucnit o revoltă a căutătorilor de aur.l m im 1. e lovită .ii. i deputaţilor.. cerînd nml.. a circulaţiei oamenilor şi mărfurilor. I K M vertiginoasă atrasă de descoperirea aurului. aşadar drepturi politice. I I . Toată lumea nu visa decît ' A apărut în mod imperios necesitatea unor luna i ales în transporturi. l o l n s i t c dc firmele comerciale de import. spre a face faţă creş-l'opulaţiei.ivea cuvînt în fixarea impozitelor şi taxelor.

Unii căutători s-au îmbogăţit. 259—260 . capitaluri mari de investiţii în mijloace tehnice. ca lucrători la oraşe şi mai ales la ţară. pentru exploatare.ii armonică a economiei australiene. Aurul aluvionar se epuizează. în aceiaşi ani. apoi în Victoria şi în alte colonii. agricultura australiană n-a înregistrat. votul a devenit secret 1. Cam din preajma anului 1856. mai întîi în Noua Galie de Sud. în primul moment. HBE. ciclonul aurifer începe a se linişti. Cîmpurile aurifere sînt părăsite treptat de furnicarul uman care le scormonise doar cu unelte manuale. în Australia de Sud 2. iar cel de adîncime reclamă. 256~i259. Descoperirea aurului a pus în evidenţă resursele potenţiale ale subsolului şi astfel. precum şi cadre specializate. 260 . Agricultura australiană se reculege astfel din criza de mînă de lucru.. ea nu nui are aceeaşi pondere copleşitoare. p. atingînd cam 1 milion de acri. Masele sărace pretindeau drepG r a 11 . în Victoria în 1857. 278. 1 Ibidem. un caracter mai echilibrat. Deşi creşterea oilor rămîne o ocupaţie principală.i dobîndeşte astfel. Agriculînr. Pe «Ic altă parte. Sporul brusc al populaţiei a obligat pe agricultorii australieni să acorde mai multă atenţie cultivării cerealelor şi creşterii vitelor. pp. au dus în 1861 la descoperirea unor zăcăminte de aramă la Moonta. pp. Vili. foştii aurari erau mulţumiţi să poată găsi de lucru spre a-şi asigura existenţa. în Noua Galie în 1858. dar cei mai mulţi au plecat de pe scena efemeră a aventurii lor tot atît de săraci ca şi înainte. treptat. cercetările geologice continuînd. transformările adînci determinate în alte sectoare ale vieţii de valul uriaş al imigraţiei. Deceniul 1850—1860 reprezintă o cotitură în viaţa economică a Australiei. El marchează sfîrşitul „perioadei pastorale".i n. op. cit. pe la 1860. Suprafaţa terenurilor cultivate se dublează.ridiomală în 1855. Dar în scurt timp a început o veritabilă agitaţie agrară. mineritul completează şi el această fizionomie in. pe planul structurii proprietăţii funciare. Repusă pe linia de plutire prin refluxul armatei fali mentare a celor cărora aurul nu le adusese decît decepţii. Aceştia iSiau stabilit definitiv în Australia.

ml de acces liber la pămînturilc publice Sub presiunea tei mişcări. op. ci de mai sus a favorizat numai achiziţiile specula I dezvoltarea agriculturii şi a păturii micilor fel oamenii lor de paie. ţinută la Melbourne în iunie 'Q ( a cerut «probarea {pentru introducerea unor tarife vai d i ■ n i. il ..uimiturilor libere în parcele de la 40 la 320 de acri. in NOII . . în următorii do> mi numărul micilor fermieri a crescut abia cu ■ II suprafaţa pămîntului cultivat din colonie s-a numai 420 000 de acri. 311—315. prin legile pe le-au adoptat. 261 . deşi în acelaşi interval de ' în Noua Galie 39 de milioane acri de I cl'i ci aurului s-a răsfrînt şi asupra afacerilor in 1860. nmp se obliga să aducă pămîntului ameliorări şi ini i ( i i în valoare de minimum 1 liră sterlină pe acru. ştirile sosite din Australia în Anglia faţă de relativa suprasaturare a pieţei iu i t i . i în posesiune. defi.. pp.. din ii căror preţ emigrantul trebuia să achite un sfert la intrai « ' . ceea ce a atras.. care pricinuise. I (Jalie de Sud guvernul a introdus legea de vînzare i i'. în 1861. iar restul în rate.. O i l .. I se punea însă condiţia i păstra posesiunea parcelei cel puţin 3 ani neîntrerupţi. cu începere • An de criză economică generală — un numii r ilc falimente printre firmele comerciale de MI la Sydney. oi consolidată pentru un timp. cit.]>li< aţii politice între guvernele statelor II.ferinţa intercolonială. i I Im ■ . n .i a coloniilor. i s-a adoptat în 1862 în statul Victoria.i . squatterii au profitat de 'cntru a acapara noi terenuri.inc în 1880) — n-a fost i îm discuţie. disnn. marea propriei iquatteruor — inuin-sdc păşuni pentru turmele de oi (20 de milioan* de ta 1860 şi vor fi 64 de miilio. politica agrara neloi australiene a put a-şi schimba întrucîtva sensul. cît şi în alte mari oraşe. I. i i I u ri engleze. inc economică (în comparaţie cu avîntul i a adus la ordinea zilei studierea unor i n.

în septembrie 1871. ospitalier şi prieten de caracter. luiMax Beloff. „Deceniul aurului".male preferenţiale în comerţul dini re coloniile australiene. Anglia a respins sugestia. Premierul statului Victoria. parlamentul englez. emis în 1850. taciturn. Avansul pe care formele democratice ale parlamentarismului burghez din Australia îl vor lua. dar şi din pricina tendinţelor de autarhie economică pe care ea le schiţa. pe care un bun cunoscător al problemelor coloniale contemporane (H. sub red. [1962]. a generat. în urma unei crize constituţionale în Australia de Sud. L'Empire Britanniquc. a constituit perioada de dură experienţă. frondeur faţă de autoritatea publică şi instituţiile sale". ca fiind contrară Actului de . Milano. 262 . declară că cetăţenii coloniilor „sînt sătui a fi trataţi ca persoane cărora nu li se acordă încrederea de a-şi aranja propriile afaceri după placul lor". votînd „Actul de validitate a legilor coloniale". în L'Europe du XIXe et du XXe siecle (1870—1914). cartofor. dintre 1851—1861. în care s-au amalgamat într-o nouă sinteză caracterele economice. Brunschwig) îl defineşte ca „frust. gata de aventură. descurcăreţ. La o nouă conferinţă.se guverna în conformitate cu interesele proprii. coloniile repetară cererea şi pretinseră „să înceteze definitiv şi complet interferenţa imperială în legislaţia fiscală intercolonială". harnic la nevoie şi beţiv la ocazie. în 1865. 1079. reafirmase recunoaşterea competenţei organelor legislative ale tuturor coloniilor în problemele care le priveau1. Australia — „cea mai engleză dintre coloniile britanice de emigraţie" — începe astfel sa-şi reclame tot mai mult dreptul de a . Contactul uman dintre tipuri diverse. către sfîrşitul vea1 Georgc Bennett. sociale şi politice ale statului şi naţiunii australiene moderne. Atitudine favorizată şi de faptul că. Franz Schnabel si Franco V a l s e c c h i . Pierre Renouvin. p. limitînd amestecul metropolei. Charles Găvan Duffy. grobian.Guvernare a Coloniilor. pe plan psihic. tipul definitiv al australianului mediu de astăzi. dispreţuind parcimonia burgheză. realizat în proporţii de masă şi relativ brusc.

81 .. 32—33 .. pp.. maorii nu vor mai ■ I tbidem. 11. p. IWieureşti. op..H. în 1861.. 125. Problema agrară implică în mai mi decît în Australia pe aceea a raporturilor cu i n . 107 . Aurul s-a descoperit mai întîi pe insula de • Orago. 263 1 . pp.p. în temeiul acordurilor încheiate cu jefii .1 separatistă 3.. Apoi şi pe insula de nord. Nowack. se explică în mare parte prin «crizfl da cn ■ !■ ■ I u i ş i t . cit. nu de-\uckland 2 . cit. 58— <. Brunschwig. După răscoalele ' I m IM0—1861. pp. 301—302. cit. Comerţul britanic. tom CCXXV.. « //■ hm. Erau 61199.. 458—459. p.m pretext pentru a le confisca pămînturile. op.. Acapararea păuestora era reclamată de colonişti cu tot mai ir i de scrupule. op. Co■i hiiiunnique. . guvernul englez păstră privilegiul cumpărării pămînI . cit.. pe maori 4.i de goana după aur 1 . p. pp. în Opere. 130. 1863—1864 şi 1866—1872. 72—73. 104.i i I Mari..• u l m .H.. faţă de întreg Imperiul britanic. III. pp. cit. precum şi raporturile cu metropola.. pămîntul pentru emigranţi şi relaţiile cu indii. în schimb.. 1 IHdtm. pp.. Ştiri din Australia. /numeric. n-a fost de proporţiile Australia şi n-a provocat transformări atît dfl i înregistrat. 143. r 132. ion'. Ocean Paciţique et Ocian Indien. populaţie mai densă şi mai dezvoltată decît iiistralieni. 115—117. în districtul Otago. Revoltele locale ale indigenilor in. probleme de reţinut în dezvoltarea Noii Zeelande. Editura i. 132—133. constituie cele i i . VII. între i 1874. o mişu . i l urmat un fel de ligă împotriva deposedării lor. i c k. 348—349 . inclusiv metropola. D e m a n g c o n. 133—135. Recensămîntul din 1858 a arătat că II II depăşiseră. n| la 1862. CHBE. pp. op. în „Revue Histo1961). op. ■ i ulrul căreia s-a schiţat pentru întîia dată şi tenire a triburilor 5.. faţă de 56 049. i i XlX-lea. Afluxul imigranţilor. în Opere. voi. dată fiind şi bo ■ redusă a zăcămintelor. P o u t h a i. 1961.. S i n c 1 a i r.. Noua Zeelandă şi insulele Pacificului Aimil.

Anglia reduse în 1867 trupele sale din Noua Zeelandă la efectivul unui batalion. Printr-o pasă dificilă. o ţară a marii proprietăţi agrare. Gunul din Londra refuză. Acestea reîncepură în 1868. cit. Presa neozeelandeză. Londra refuză şi acordarea unui împrumut. CHBE. găsind sprijin chiar la guvernele vizate. condus de lordul Granville. de a reduce la minimum cheltuielile metropolei faţă de colonii. marii crescători de vite 1.. Pe aceleaşi motive. La 1868 aproape întreg pămîntul era în manile a 5% din populaţia albă — „squatterii". se indignă de atitudinea metropolei şi începu a vorbi de o cerere către S. Noua Zeelandă deveni. p. ap cit. VII. Departamentul Coloniilor. La Londra poziţia Departamentului Coloniilor fu aspru criticată în diferite cercuri. la fel cu Australia. op. 196 . p [99 | l ' o u t h a s . p. fără a se lua nici o măsură de curmare a abuzurilor. nu definitivă. invitîndu-le să ia în pose siune arhipelagul. h i. 350. acuzînd-o că ea duce la destrămarea imperiului şi lansînd ideea convocării unei conferinţe a reprezentanţilor coloniilor cu autoguvernare. ceea ce determină guvern/ui neozeelandez să ceară rămînerea ipe loc şi întărirea effectivelor imilitaire britanice. în conformitate cu metodele partidului liberal. Era curînd după înăbuşi rea.. a tulburărilor maorilor. trecură la un moment dat şi raporturile Noii Zeelande cu metropola. O revoltă teribilă a acestora fu cu greu înăbuşită în 1866. lăsînd povara aceasta în seama guver nelor lor. 130. arăttînd că neplăcerile coloniei proi«au din nemulţumirea justificată a indigenilor faţă de Ipolierea pământurilor lor şi din neglijenţa guvernului docal în i părea unor suficiente forţe armate proprii. cit.. p. 1 N (i w a c k. adică invocînd responsabilitatea exclusivă a guvernului coloniei pentru dificultăţile momentului. op..U. mai ales ale opoziţiei conservatoare. în parte izvorîtă din conflictele cu maorii. 264 . dădu curs liber spe culei de terenuri şi spolierii maorilor. regizată de interesele burgheziei şi squatterilor.. Renunţînd la el. care se temeau că o asemenea conferinţă ar putea avea ca rezultat întărirea amestecului metropolei în afacerile interne ale coloniilor. reuşi să respingă ultima propunere.turilor de la indigeni.A.

'2... nici şi a lucrărilor publice" 1. •Uni. 311. op.. proclamlînd făţiş nece. p..i intanisificării expansiunii coloniale 2. IBl .. 1 .în schimb. Istoricul ■ U\rg la G r a t t a n . pp. cit. evenimentul de oarecare răsunet a fost ane xarea . III. Hardy.. op. care consacrase problemei.. în Pacific. pp. în ciuda vehementei presiuni a conservai " i i l o r şi a lui Disraeli personal.. 34 şi 45.i1 . act în faţa -căruia Gladstone ie cîţiva ani. pp.. o pante a unui celebru discurs. .. recomandînd acordarea lumei de 1 milion de lire sterline. „pentru sprijinire!.. 461—476. guvernul englez cctlii în chestiunea împrumutului solicitat de Noua ZeelandS. îm 1874. cit. Momentul critic al raporturilor Angliei cu îndepărtata • colonie de la antipozi a fost astfel depăşit. 24—26.iinisuMar Fijii.

PARTEA A IM IMPERIUL IMPERIALIST .

.

atinmilioane de kilometri pătraţi. Imperialismul. 1964. >82. direct. Peste un sfert de Africa era ocupată în proporţie de 9O°/o./ ( IH7S—1904). ii puţin de 50%. fie sub forma dominaţiei politice directe. L'essor industriei et l'imperialisme co.. 27. Bucureşti. la sfîrşitul ei. cu 0 populaţie de 57 000 000 de locuitori 2. 269 . 1937. i u r i c e Baumont.CAPITOLUL I SPRE ÎNCHEIEREA ÎMPĂRŢIRII LUMII (1874—1895) Ultimele decenii ale veacului al XlX-lea marchează in. ci se pătrunde adînc în interiorul continentelor. Impei ml britanic are partea sa importantă de contribuţie ila această curii Colonială. „Peuples et civilisations". La 1878 teritoriul african era în posesiunea unor pu 11 . p.ii între 1884 şi 1900. La începutul perioadei el avea o întindere <•'• milioane de kilometri pătraţi. Polinezia i 56% K Ateste cifre pun în evidenţă şocul expansionist în poliţii i marilor puteri.line în proporţie de aproximativ lO°/o . avînd ca obiectiv principal Africa. iar Asia cam jumătate. ci şi teritorii aparent fără valoare. Anglia a acaparat teritorii în luprâfaţS de aproape 9. I o adîncă schimbare de concepţii şi metode în cadrul • ■ i n Cobre colonialiste.i relativ bruscă a politicii colonialiste a marilor puteri într-o fază de intensă virulenţă. Nu mai sînt ocupate doar ţinuturi ■ muie.. Pînă la sfîrşitul secolului aproape întreaga lume va fi împărţită între aceste mari puttri. Num. Nu ■ acaparează puncte care prezintă un interes econoiau strategic vizibil. Polinezia. Editura Politică. ti] I L • n i n. stadiul cel mai înalt al capitalismu-' >pere complete. voi. ceva n i . numai în speranţa că în viitor s-ar putea ivi acolo ' M . fie sub urci a zonelor de influenţă economică şi politică. 56 [Col. adică a dominaţiei mascate.5 milioane de kilometri pătraţi. Paris.

ii I. Guvernelor buirgheze şi cercurilor ide afaceri care le împing înainte. emit pretenţii coloniale : Germania. care denunţă imperialismul colonial. care condamnă cu putere colonialismul. e în mult mai largă măsură în atenţia opiniei publice. p. Statele Unite. de conflict. op. în focar de război ce ameninţă să incendieze lumea. în sînul căreia deşteaptă ecouri ni. Această luptă anticolonialistă a socialiştilor. proclamate cu ipocrizie de clasele dominante şi guvernele marilor puteri.. Problemele coloniale sînt în centrul politicii internaţionale. prin propaganda pe care i-o fac. secondată de la distanţă de Franţa. în toate statele capitaliste Iczvoltaseră forţe social-politice. prin însăşi amploarea pe care i-o dau cercurile interesate. puternice sau mai slabe.bogăţii exploatabile şi numai pentru ca aceste teritorii să nu ajungă în mîna unui stat concurent. li se opune mişcarea socialistă. 57. ca odinioară „chestiunea orientală" K Expansiunea colonială de la finele secolului al XlX-lea. Se naşte o „chestiune africană". Anglia nu mai dictează pe scena acestei expansiuni. Japonia.irgi şi mai contradictorii. la oprimarea unor rase pretins inferioare. urmata şi de \ alte grupări de opinie. a unei inexistente misiuni „providenţiale". de aceeaşi acuitate şi insistentă prezenţă. 1 B a u m o n t. mai ales dintr-un anumit mediu intelectual. a clasei muncitoare şi a altor elemente înaintate îşi găseşte ancore în conturarea din ce în ce mai definită a unei mişcări de rezistenţa" şi de eliberare în rîndul popoarelor subjugate sau ameninţate cu subjugarea. Italia. O ascuţită riva litate între acestea şi ţările cu o mai veche tradiţie în ma terie transformă orice punct al globului în obiect de dispută. „civilizatorii". în numele unor principii fals umanitare. 270 . cit. interesele înguste ale marelui capital şi demonstrează că acestea împing popoarele la războaie pentru scopuri străine şi nedemne de j ele. Noi ţări. în frunte cu clasa mun-i iioare şi cu partidele ei. Fiindcă o altă trăsă tură a expansiunii coloniale de la sfîrşitul secolului al XIXlea este caracterul ei competitiv.

nimic nu o poate opri ca în mul 1970 să ajungă la 300 de milioane de suflete. Hardy.i Uritanie. latre dezintegrare. care a cuprins deja globul şi e destinată să-1 " i n pic întro zi în întregime. va apare în 1890. 104. influenţate de doctrina liberală. p. cit.m-. op. în riruitindeni. Destrămarea legăturilor politice cu coloniile n-avea să prezinte mare însemnătate. în planul superficial al filiaţiei ideilor. cîtă vreme acestea aveau să continue a rămîne parteneri ai schimburilor comerciale. mergînd. ci ca un fapt normal. op.. „Cucerirea. încoronînd lumea moi ouim Imperiul iroman o încoronase pe cea antică. se dovedeşte. 271 ■•[>. cit. această concepţie „liniştita*" loc alteia.Concepţii colonialiste britanice în pragul trecerii spre Imperialism Pînă către 1870. considerat ca o [nipirată. în care integrează întreg imperiul. acela are şi drepI ii o facă".. „alte popoare vor fi atunci (pigmei pe lingă un asemenea popor" 3. preconizînd menţinerea imperiului. 1 „Cel căruia cerul îi îngăduie să ia în stăpînire. p. ■ i încearcă să acrediteze o potenţare a unui naţionalism I uitanic.inţie pe timp nedeterminat a permanenţei acestor legă t uri comerciale. p.murilor sale ou imetropdla şi expansiunea sa.. dezvoltă ideea unui Imperiu britanic mondial. cit. I li r i c . unitar. apărută în 1868 2. 78 şi 1 ml | (Mai Marca Britanie) .. prin independenţa coloniilor. cit. Iar superioritatea capacităţii productive a Angliei prezenta o gat. . clasele dominante <lm M. 153—159. sub titlul Problems of Hritain (Probleme ale Mai Marii Britanii). pp. o a doua ediţie. Perspectiva nu era judecată drept o catastrofă. In preajma anului 1870. întărirea ■. figurînd pînă atunci ca un radical. ca drept". afectează i coniidera imperiul colonial englez drept o structură politică tranzitorie. El exaltă sentimente ultranaţionaliste: „grandoarea rasei britanice". îm verstă doar de 25 de un. într-un termen mai apropiat sau mai îndepărtat. op. 207. Ca formă. Autorul. din open filozofului idealist Thomas Carlyle 1 . rod al nedreptăţii şi forţei. Greater Uri tain. cit. noua concepţie linv i i i zgomotos prin cartea ilui Cbanles Dilke. 78. p. Citat după Hardy..<<p.. Bau.

. moderaţia sa în problema colonială.. mi „imperiu oceanic" sau o „confederaţie imperială". p. cit. p. i şi calităţile. şi apărută în 1885. este (principala raţiune de a fi a poporului englez l. precum şi despre imperiul nostru din India. * Liga pentru federaţia imperială. creată în ' B r i e . sau Anglia şi coloniile sale. . combate liberalismul manchesterian. „Trebuie să încetăm a crede că emigranţii care pleacă în colonii părăsesc Anglia. perspectivele lui „înguste". Trebuie să încetăm a crede că istoria Angliei este istoria parlamentului de la Westminster". op. alături de cea veche. u al acestor idei a fost istoricul John Robert Seeley. şi de a garanta o uniune permanentă între patria-mamă şi diferitele părţi ale imperiului". sau sînt pier duţi pentru ea. O „Coloniali Society". p. cit. au apărut în lume alte Anglii. cit.. acea „Little England" (Mica Anglie). obsedate de punctul de vedere al An gliei propriu-zise. Aceste Anglii trebuie să constituie o uni-' i i < . cit. James Anthony Froude.npărat de toate 'primejdiile 3. Har d y. op. 160—163 . 78. consideră Seeley. Expansiunea indefinită. • Oceana. Seeley afirmă că englezii trebuie să considere imperiul în ansamblu şi să numească acest ansamblu Anglia. păstrîndu-şi l i i n ( . Naţionalismul britanic imperiafet îşi va găsi apoi o expresie largă în opera literară a cunoscutului scriitor Rudyard Kipling (1865—1936).. p. îşi propune „a spori şi răspîndi cunoştinţele idespre coloniile. Naţioniailismiuil exacerbat este (propagat de felurite instituţii create ila inspiraţia şi cu sprijinul cercurilor intere sate ale marii burghezii. O „Imperial Federation League" 4. 78. 272 172.Un alt reprezentant de . care le-a creat şi ]'■ .. consfinţind astfel „vitejia anglo-saxonă". In cursurile ţinute la Cambridge în 1881—1882.i . op. Aceleaşi tonuri apologetice răsună şi în cartea Oceana or England and her Colonies 2. datorata tot unui cunoscut istoric. axată pe aceleaşi premise. dependenţele .. op. ideal al burghezului mijlociu. Ea insistă asupra faptului că. 166. în 1883. pe baza cărora el publică. i e . cartea The Expansion of England. op. pp. cit. insulare. în care rasa engleză prosperă.şi posesiiuiniiile noastre. H a r d y. Demangeon. datînd din 1868 şi reorganizată ulterior sulb mumele de „Royal Colonial Institute".

concepţia unităţii imperiului ţi a expansiunii sale indefinite c întruchipată do liderul conservator Benjamin Disraeli (1804—1881).mir engleze faţă de problemele coloniale nu putea fi II rezultatul unor schimbări în condiţiile obiective ale 1 4 Demangeon. „Ele au decis că imperiul nu va fi distrus . are ca scop studierea apln [rii principiului federativ în relaţiile dintre Anglia şi coloniili Pînă şi anumite instituţii ştiinţifice.. traducîndu-le cu abilitate într-un fel de „religie naţională. răspunzînd acestor simpatii îndepărtate.a lansat strigătul de raliere. datorită simpatiilor coloniilor pentru i-mamă. III. A.ispiraţiile marii burghezii engleze spre dominaţia mondială. Disraeli afirma că această • •rcare a eşuat. înscriu în planurile lor de cercetare aceleaşi obiective ile Itudierii „intereselor comune" tuturor membridoi imperiului 'în arena deschisă a politicii.1884. Cauzele avîntului expansiunii după 1870 O atare schimbare de optică în atitudinea claselor domin. dupX părerea mea. cit. • Recte : „înşală". op.. prin coloritul ei oriental. 273 The Concept of Empire. şi. la Crystal Palace din Londra. a pronunţat cuvântul evocator : Imperiu" 3.it discursul programatic rostit de el. CHBE. Acuzînd pe liberali şi pe Gladstone că au încercat să dezintegreze Imperiul britanic.. pp. Disraeli a inventat cadrul extraeuropean în care coloniile îşi vor găsi loc. . -. 41 . El a sintetizat . prin cultul energiei. în numele p u n dului conservator. care pot deveni sur»a unei incalculabile puteri şi fericiri pentru această [■4. op. cit. fără a fi micşorate. B e n n e t t . fondaţi acum. Momentul din care Disraeli devine campionul imp lismului britanic şi autorul „reorganizării imperiului" iclcr. atunci cînd nu ia în considerare orice posibili tate de a reconstrui cît mai mult imperiul nostru colonial. — N. i are eîştigă2 masele prin amploarea ipoetieă a dogmelor sale. 73. p. 1 După H a r d y.9. p.. 172—173. pp. . nici un ministru din această ţară nu-şi e datoria. la 24 iunie I 872.

Nici vorbă nu mai poate fi de acceptarea senină a destrămării imperiului. ca unic remediu spre a 274 . sub raportul volumului producţiei. prin permanenţa legăturilor comerciale.Hi poziţiei şi existenţei Angliei în lume. O comisie de anchetă formata în 1885. stabilitatea edificiului politic mondial clădit în aproape trei secole de cuceriri^ s-a spulberat dintr-o dată. în urma dobîndirii autoguvernării. Concurat pe pieţele „neutre" ale lumii. în acelaşi timp. Ei propuneau. Anglia şi-a pierdut poziţia ei economică preponderentă în lume. de a între ţ i n . ameninţa să devină im un factor de grabnică destrămare a imperiului şi. în raport cu alte puteri şi cu propriile sale posesiuni. Concepţia unităţii imperiale şi a expansiunii sale la dimensiuni cît mai largi a fost soluţia pe care marea burghezie engleză a întrevăzut-o pentru salvgardarea intereselor sale. de la cercetarea condiţiilor economice. ci să fie rezervat tot imai mult intereselor capitalului englez. Aceste schimbări se desci frează cu uşurinţă. capitalul britanic îşi propune să se retranşeze pe pieţele 'dominate politiceşte de Anglia. care să o situeze deasupra oricărei concurenţe şi să-i garanteze. în cele trei decenii de la sfîrşitul secolului al XlX-lea. înregistrează plîngerea marilor industriaşi din Birmingham şi Sheffield împotriva protecţionismului Germaniei şi Statelor Unite şi a faptului ca mărfurile acestor ţări caută să concureze pînă şi pe piaţa metropolei engleze. relaţii comerciale cu orice ţară. a început să se zdruncine şi încrederea în dogma liberei concurenţe. Acesta devine o condiţie vitală de existenţă. mînuită de adversari mai puternici. Nu numai că diferenţa de nivel dintre capacitatea sa industrială şi aceea a altor state a scăzut brusc. prin ista. Libertatea economică a coloniilor. armă care se întoarce acum împotriva Angliei. pornind metodic. Sub o altă rezervă însă : ca el să nu poată constitui un teren de penetraţie uşoară pentru mărfurile străine. pentru a cerceta cauzole recesiunii comerţului 'britanic. posibilitatea pe care ele o aveau. dar Anglia a fost ajunsă din urmă şi întrecută de Statele Unite ale Americii şi de Germania. de ruină a economiei engleze — întemeiată în mare parte pe resursele şi debuşeurile coloniale. Mitul eternei superiorităţii economice a Angliei.

cu coloniile. De aci derivă. legate împreună printr-un suveran comun". cu atît mai largă va fi piaţa britanică. Realizarea noii formule întîlnea însă în cale inter. aria de respirai sursa de profituri şi de forţă a capitalului englez. I. H a 11 g a r t e n.. asemănătoare cu „Zolh :rein ui iu ihiar o federaţie politică. cit. cu atît mai 1 1 C h e v a 11 i e r. 201—202. ideea unei mai strînse unităţi politice. Intre integrare şi separare se va insinua formula conciliatoare a federaţiei imperiale. pp.. mul va atrage după sine o creştere a preţurilor la multe articole de larg consum pe care Anglia le importa din •ifara imperiului. la rîndu-i. op. că proreci i . încă înainte de 1867. burgheziei din coloniile de emigraţie. primul ministru anadian. Au survenit şi factori politici internii. I. permiţînd ui i pieţei metropolei şi a coloniilor sale1. eliminînd mărfurile străine sau punîndu-le piedici şi lăsînd în schimb liberă circulaţia produ selor britanice 2 . britanici. o parte a marii burghezii engleze va preconiza transformarea imperiului într-un sis tem economic închis. '< himbismului. op. Cf. John Macdonald. cit. 275 . împărtăşită de cercuri de opinie destul de largi. Este concepţia care va încerca să se impună cu di bire în anii de după 1895 şi al cărei exponent va fi Jo: Chamberlain. Iar ministrul australian Henry Parkes încerca să nprindă aspiraţiile contradictorii ale burgheziei engleze din «olonii în formula: „Cu cît mai largi frînghiile. ca şi vehemenţa expansionismului : cu cît mai întins va fi imperiul în noua sa structură integrată. Cu alte cuvinte. 67.putea înfrînge această conc m o uniuni ială. vedea în Imperiul britanic în viitor : „o alianţă ■ ■ ■ ■ • -. Nu CU totul fără temei. ca nu accepta fără condiţii revenirea coloniilor res pective la rolul de anexe economice ale metropolei. dotate cu autoguver•. va reînvia doctrina proi^ ului. s-au făcut apropieri între această politică i vechiului mercantilism. p. în special exista temerea. la scara întregului imperiu.ile şi autonome. a unei asociaţii de state con siderate libere. nici înlirea drepturilor şi libertăţilor sale politice. care au ţinut în şah ofensiva protecţionistă.

Lenin. P i e r r i CHBE. Neozeelandez ml Julius Vagei a redactat în 1885 un memorandum în favoarea federalizării imperiului 2.. v i i r L a n n e s . î n V E u r o p e d u XIX' vt du XX' siecle (1870—1914). Bilanţul discuţiei asupra autodeterminării. sub red.. V. înseamnă. în Opere 10.1 milioane de oameni. printre altele. Bucureşti. Selected Speeches and Documents. 276 rrinz Schnabel şi . în aparenţă. 4. prelungind uni tatea acestuia şi. toate acestea grefate pe fondul creşterii continue a producţiei şi a capitalurilor disponibile. K c i t h . p. „Imperialismul. pe tradiţii. Milano. 1. dependente şi coloniale. Renouvin.. chiar întărind-o ? Nu se pot trece cu vederea. A B. în epoca formării monopolurilor. au sporit în proporţii uriaşe exportul de capital în ţările ■înapoiate. în urma concurenţei grînelor de import. pp. timp de două decenii.. după 1870. 1 1 mul 1900 s. întemeiate pe limbă. Editura Politică. pentru a rămîne apoi stăpîn pe piaţă. 35. export de capital. 1964. De ce burgheziile coloniale de factură britanică se opresc din mersul către independenţa deplină şi preferă o soluţie de compromis care le menţine în imperiu. 883—884. generate de accentuarea şomajului industrial. americane şi ruseşti. împrejurările de la sfîrşitul icului al XlX-lea au dus şi la crearea altei baze de legături) de comunitate de interese între burghezia britanică i ropolitană şi colonială. Ele se întăresc. lui Mai B e l o f f . III.7 milioane emi-niţi definitivi.. goana după profituri mai mari. din care 633 000 l ' i r în afară de acest factor. II. 197—207. ca una din cauze. Producţia capitalistă se -introduce în colonii din ce în ce mai accentuat" 4. [1962].strînsă uniunea" 1. 4 <<»"/ F r a n c o V a l ii i. p. din care 5. de criza agrară ce afectează Europa. ale acestor comunităţi engleze create dincolo de mări. şi sentimentele de solidaritate. de caracterul tot mai grav şi mai de durată al crizelor economice ciclice. L ' e x p a n s i o n d e m o g r a p b i q u e . Concurenţa furibundă de pe piaţa mondială. între 1871 şi 1915 au emigrat din An glia 8. Numai Canada a primit în acest interval oape 1 800 000 de imigranţi englezi. datorită unei noi „unde de şoc" a emigraţiei britanice. tendinţa de a-şi doborî adversarul prin preţuri scăzute. pp.

pentru ca după un sfert de veac. III. deci necesitîiul cheltuieli di (ie mai reduse. favorabilă apărării poziţiilor ei. Apropierea uzinelor prelucrâtoari de ma terii prime scădea cheltuielile de transport şi totul ie solda cu preţuri de cost mai reduse. să considere unitatea imperială o unitate a clasei dominante.7 miliarde în 1893 şi la aproape 4 miliarde $sa 1914. într-o măsură mai redusă. 195 . conjugate cu profituri sporite. Demangeon. în zona înconjurătoare a Pacificului). ' Bennett. lungimea lor să ajungă la aproape 85 000 km 2. adeseori din zlciminte iflati abia la înce putul exploatării. le cointeresează mai îndeaproape şi rodează astfel circulaţia ideii de federalizare. din care jumătate în colonii K Un sector important al investiţiilor l-au constituit căile ferate. p. realizate prin regimul autoguvernării. manifestă oarecare veleităţi expansioniste proprii (de exemplu Australia. Investiţiile engleze de capital în străinătate ating 1. în 1870 se aflau în posesiunile britanice căi ferate în lungime de 13 600 km. p. • CHBE. cu şanse mai mari de victorie asupra concurenţei. cresc la 1. în UEuroţe du XIX' et du XX' l li. ea nu are nimic împotriva unui ajutor din CHBE. mîna de lucru era n iile prime din abundenţă. 277 .3 miliarde lire sterline în 1885. 104. irigaţiile (baraje moderne. la 1895. 199.în fo losul agriculturii) şi. dezvoltînd în colonii industria şi transporturile moderne. Abia după 1904 se înregistrează investiţii şi ta ramuri concurente ale industriei din metropolă3.. ca formă de menţinere a unităţii imperiului. întărită economiceşte şi satisfăcută pe tărîmul drepturilor sale politice. au favorizat şi dezvoltarea proletariatului industriali.în colonii. Alte sectoare ale economiei coloniilor care atrag capita luri engleze sînt mineritul. Investiţiile de capital britanic atrag în sfera lor de influenţă cercuri mai largi ale burgheziei din colonii. Mai trebuie ţinut seamă şi de faptul că burghezia colonială. 1058. L'Empire Britannique. cit. p. industria pi lucrătoare. p. în sprijinul acestor tendinţe. âIII. Dar investiţiile de capital. Însuşi acest fapt de capitală importanţă exercită o influenţă asupra atitudinii burgheziei coloniale faţă de metropolă : o face să dorească sprijinul Angliei. op.

Cu populaţia sa. p. India şi „neotorysmul" lui Disraeli Expansionismul agresiv şi reconstrucţia imperiului sub 1111ii 1 unităţii sale — noua linie imprimată colonialismului britanic de Disraeli — şi-au avut un teren de încercare în India. op. evaluată la 230—240 milioane de oameni. pro• nctt. In funcţie de evoluţia evenimentelor în India se orientează numeroase acţiuni ale politicii externe britanice.. pe o arie geografică mai largă decît sudul Asiei. iar după 1870. de ceai şi numeroase alte mărfuri. Atenţia acordată Indiei de noul curs al politicii engleze s-a concretizat în „Bill-ul cu privire la titlurile regale". şi un vast teren de investiţii. India reprezenta un imens debuşeu al industriei Angliei. pranergînd prăbuşirii Imperiului roman de apus 1. dar înlesneşte acreditarea ideii unităţii imperiale. un furnizor de bumbac. eroul lui Jules Verne din Ocolul Pămîntului în 80 de zile. ca un ultim element care nu generează. ultimul cuvînt. Este posesiunea căreia guvernanţii englezi de după 1874 îi acordă în continuare o importanţă deosebită. e un englez şi efectuează călătoria sa — imaginară. e de menţionat continua perfecţionare a transporturilor şi comunicaţiilor. deci un indispensabil „partener" comercial .partea imperiului. de linii de navigaţie dotate cu vase cu aburi. în sfîrşit. 278 . 1052. Dimpotrivă. un debuşeu şi pentru exportul de capital. Telegrafia fără fir şi transporturile aeriene vor avea. Phileas Fogg. n-o deranjează cu nimic o intervenţie a flotei engleze. dar perfect realizabilă — în cea mai mare parte prin intermediul mijloacelor de comunicaţie ale Imperiului britanic. în secolul al XX-lea. coordonate cu căi ferate continentale. retragerea garnizoanelor britanice şi lăsarea sarcinilor militare exclusiv în seama coloniilor — acţiune întreprinsă de guvernul Gladstone între 1868 şi 1874 — e deplînsă ca prematură şi comentată prin aluzii la retragerea legiunilor romane din Britannia. Ea desăvârşeşte acum legarea tuturor părţilor imperiului printr-o reţea continuă de cabluri submarine. cit.

pus de guvernul conservator şi vm. cit.5 milioane lire sterline anual. 231 . pe plan economic. " Dtmangeon. 212. El căuta să dea o bază juridică integrării mai urnise a Indiei în sistemul colonial britanic. loc. adoptat în 1883. Guvernul britanic a insistat în continuare într-o politici de mai largă solicitudine aparentă faţă de India. Această schimbare a formei legăturilor de dependenţă politică a Indiei faţă de Marea Britanie a fost proclamată oficial la 1 ianuarie 1877. introducînd un clement de drept şi tradiţie istorică în relaţiile de supuneri' dintre feudalii hinduşi şi coroana engleză. sub ficţiunea preluării titlului şi autorităţii vechilor suverani de ila Delhi. op.. Viceregele Indiei era locţiitor al împărătesei de la Londra. care devenea împărăteasă a Indiilor.. La 1881 apare primul act de reglementare a muncii femeilor şi copiilor în fabricile din Imlia4. Circulaţia comercială s-a intensificat. op. spre a-i \rrvi ca sursă de aprovizionare cu cereale s . A Short History. p. în anii de secetă şi foamete 1876—1878 s-au alocat pentru populaţia sinistrată vreo 14 milioane de lire sterline. Continuă marile lucrări de irigaţie. sprijinită şi de masivele construcţii de căi ferate. p.. 274. era restaurat în persoana reginei Victoria.ii di parlament în 1876. prevedea alocarea sumei de 1. ' ll'idem. 272—273. B a u m o n t.. în cadrul unor fastuoase ceremonii. p. i 1 I i a m s o n.. dar i-au atenuat efectele 3. op. cit. Titlul imperial al Marilor Moguli.B e n a e r t s . suspendat în urma răscoalei din 1857—1858. voi.M a u r a i n . Măsurile luate n-au putut înlătura repetarea acestei calamităţi. I Ibnlnn. 279 . desfăşurîndu-se în acelaşi timp o campanie pentru colectarea de ajutoare din întreg imperiul 2. cit. de bumbac şi iută. „Codul foametei". Din anii 1875—1880 face paşi mai hotărîţi înainte industria textilă modernă. ' I l a u s e r .. Deschiderea Canalului Suez a favorizat întrucîtva dezvoltarea economică a Indiei. pp. p. determinate de interesul Angliei în ameliorarea agriculturii indiene. la Delhi 1. pentru ajutoare celor sinistraţi şi pentru îmbunătăţirea mijloacelor de comunicaţii. II. 234. cit.

pp.. iar nu ocupanţilor englezi. 290 şi 300. eăutînd a-1 . dar totodată a pus burghe zia indiană în mai largă cunoştinţă de cauză cu structura infimii. investiţiile de capital.i u in o n t. în cazul în care bogăţiile interne şi valorificarea lor i-ar fi aparţinut ei. p. 280 . Cit. cit. p. ira bunăvoinţa guvernanţilor englezi în a atrage mai umil elementele indiene în administraţie 2. p. cit. care n-a fost agreată de Londra. ca şi prin alte măsuri mai mărunte. I. Atragerea elementelor hinduse An administraţie a răspândit un timp un oarecare climat de satisfacţie şi lealitate. Prin atitudinea sa. Guvernarea lordului Ripon (1883—1884) se remarcă prin această ostentativă „bunăvoinţă" faţă de elementul autohton. nici de cercurile britanice din India. de marea răscoală din 1857. lordul Ripon a ifost printre foarte puţinii. D u p u i s. cit. atît de violent pusă. 289. ca unele ce ignorau anumite date esenţiale ale problemei. fiind judecată prea „liberală". op. Adîncirea contradicţiilor anglo-indiene şi dezvoltarea unei mişcări organizate de eliberare Calculele guvernului britanic erau greşite. toate acestea fie întăreau burghezia indiană. limitate însă la pătura conducătoare indiană.. 296 şi urm.predispune în favoarea (regimului britanic prin unele concesii politice. op.. op. la un moment dat.. cu funcţia şi metodele spoliatoare ale administraţiei ' I» u p u i s. C h ev i I I i c i. Prin acestea. în spiritul politicii sale. în speranţa de a evita nemulţumirile populaţiei şi redeschiderea „problemei indiene". op. Ii . fie o luminau mai deplin asupra perspectivelor sale de dezvoltare. 2 1 2 . prin-tr-un act din 1892 a fost extinsă puterea consiliilor legisla tive de pe lîngă vicerege şi s-a acordat un spaţiu mai larg principiului electiv în ocuparea locurilor din consiliile pro-. dacă mu chiar singurul vicerege care s-a bucurat de simpatii în rîndurile poporului indian 1. dezvoltarea unei industrii autohtone moderne.Şi în domeniul politic-administrativ sau cultural se manifestă aceeaşi intenţie a Angliei de a afişa mai mult interes faţă de India. Preocuparea ceva mai accentuată pentru ridicarea economică a Indiei.

după 1870. programului. vechiul militant naţionalist Naoroji a în-/i. aşa-numita „Asociaţie indiană". preconizînd de asemenea propăşirea politică a li« prin dobîndirea unui regim constituţional.1 oftrii aceleiaşi bur ghezii. >u larg orironl inte lectual şi superioară experienţă de viaţă. an după an. avînd prilejul di-aşi crea relaţii şi cîştiga simpatii trainice în mediul intelectual şi politic internaţional. pttCUZn şi un aşa-zis comitet de informare. la Londra. Cea dl i doua.. formelor de organizare şi metodelor de acţiune. Prima îşi propunea să constituie o asociaţie unică. diferind întrucîtva numai forma în care erau urmă. încerca să c un fond naţional pentru sprijinirea acestui ţel. Se înmulţesc asociaţiile politice ale burgheziei indiene. Tot în 1883. mişcare condusă de burghezia autohtonă.n cu solidă şi variată pregătire profesională. cadre tot mai nuni. în faza s. în 1883 se fondează „Asociaţia pentru reforma constituţională" şi „Uniunea naţională indiană". aşadar. de elementele ei înaintate.. Din 1876. a cărui activitate a fost ci. asociaţia a desfăşurat în 1878—1879 agitaţii în toată ţara împotriva piedicilor puse indienilor la accesul în funcţiile publice. cadre capabile să facă faţă. de tipul Cana dei sau Australiei. înfiinţată în de ceniul precedent.11 281 . la universităţile din India au fost înscrişi peste 48 000 de stu denţi. exigenţelor examenului de primire în funcţii.rfte. militează pentru introducerea în India a unui regim de autoguvernare constituţională. Existau.irul „Voice of India". între 1857 şi 1885. sub raportul principiilor. Scopurile lor erau leaşi.britanice. Integrarea Indiei în sistemul imperial conceput de Disraeli şi noua linie a politicii engleze faţă de ea au contribuit — acesta fiind cel mai important efect ai lor în perspectiva istorică — la deşteptarea şi întărirea unei mişcări organizate de emancipare naţională a poporului indian.i mo dernă. Lupta Indiei pentru libertate a intrat. Continuînd lupta pentru un obiectiv înscris în programul ei de la început.. Promovarea învăţămînuilui . avînd un consiliu general central şi ramificaţii în întreaga ţară. din toate punctele de vedere. Aceste piedici apăreau an de an mai nejustificate.

op. pp. pînă în zilele noastre i.. aceşti tineri. că „un colegiu musulman fondat valorează cît patru corpuri de ainmata" 2. resimţeau cu şi mai multă umilinţă şi indignare discrimină'riile felurite la care îi supunea „ipiînă şi cel mai asiatic dintre gentlemeni". B i " m o n t. aripa lui radicală îmbrăţişînd lozinca: „India indienilor". Ei arătau că negoţul britanic a 1 M . 284—291. îin sfârşit. timp de decenii. 282 . Acesta a fost „Congresul naţional indian".L .imediat salutată cu simpatie de Hyndman şi de alţi socialişti englezi ai vremii. Cxt de interesate erau avansurile pe care oficialităţile încep a le face musulmanilor. mărginindu-se să revendice autoguvernarea şi statutul de dominion. alimentînd o atmosferă de neîncredere şi dezbinare între aceştia şi hinduşi. ca o primă contramanevră la această dezvoltare rapidă a mişcării naţionale indiene. cit.. Congresul a fost iniţial loialist. „EHR". Format în majoritate din avocaţi cu educaţie engleză. rezultă şi din expresia folosită de un funcţionar englez. cit. Dar destul de curînd el a primit o infuzie de radicalism din partea tineretului proaspăt ieşit din universităţi şi lansat în lupta politică. op. Guvernanţii englezi. din care s-a dezvoltat cel mai puternic partid politic al burgheziei hinduse. adică independenţa totală. Controverse economice Pe măsura dezvoltării mişcării naţionale indiene. pp. >î. sudarea mişcării de eliberare naţională a Indiei. Congresul naţional indian a evoluat spre un naţionalism intransigent. y Cum ps ton. 212—213.n 1885 s-au pus bazele unui organ consultativ anual al liderilor diverselor asociaţii şi comunităţi indiene. răspunseră prin încurajarea constituirii unei mişcări separate a musulmanilor (care formau o treime din populaţie). conducătorii ci au lansat critici şi împotriva consecinţelor economice ale dominaţiei engleze. mulţi reveniţi din universităţi brita nice. Vechile prejudecăţi religioase au servit Angliei pentru a frîna. Dotaţi cu o pregătire intelectuală egală cu a oricărui englez cultivat.

The Indian Cotton Duties Controversy. nr. . 231. 383 I' Htrnettv. Paralel cu asemenea îndreptăţite observaţii. trecînd şi l>rin Camera Comunelor. printre atîtea . au ridicat şi din partea burgheziei industriale engleze. printre care şi cele de bumbac.însemnat fundamentarea dominaţiei Angliei în India . op. că tot timpul interesele comerciale engk-/< pri il. I .EHR". Ea confirmă. Dezvoltarea industriei textile moderne în India a neliniştit Lancashire-ul. p. Industriaşii englezi uideau că (reglementarea din martie 1895 era protecţio-" I . de pe poziţii şi din interese opuse. care a urmat în 1895 celui liberal prezidat Roseberry. apoi Elgin. 1894— . De aceea. au ajuns în martie 1895 la soluţia ■ le compromis a acceptării de către Anglia a taxei de 5°/o pentru intrarea produselor sale în India. 305. nici di ■ creştere a standardului de viaţă al poporului'. I pentru industria indiană şi dezavantajoasă pentru cea 1 . Ea venea tocmai în anii în care industria britanică începea să resimtă necesitatea păstrării şi chiar lărgirii pieţei indiene pentru plasarea produselor sale. Dezbaterile care au continuat cam un an. cît de justificate erau criticile burgheziei indii la adresa comerţului britanic. obiecţii împotriva modalităţilor acestui comerţ. cumstanţe. 1 I' o m a n g e o n. Măsura lovea în tînăra industrie indiană..-ui faţh de nevoile poporului indian. inclusiv bumbacul. a reluat întreaga problemă. arătate mai sus. pentru ca acestea să nu fie prea Hidrant avantajate de noul tarif vamal. Protestele vehemente ale unor delegaţii de industriaşi din I incashire au determinat guvernul englez şi au silit pe cel ilin Delhi să excepteze produsele de bumbac de la noile taxe vamale. 684. la 1877 au fost suprimate taxele de import în India la o serie întreagă de produse manufacturate de largă circulaţie 2. fiindcă guvernul conservator al lui Salisbury. deficitul financiar al Indiei a silit pe \ regii Lansdowne. sub influenţa cercurilor industriale engleze. ip'icîndu-se însă o taxă compensatorie şi la vînzarea produ-< lor manufacturate indiene. situaţie în care nu p u n i fi vorbfl de o reală dezvoltare a economiei ţării. să propună guvernului din Londra acceptarea unor taxe de import de 5% la numeroase produse manufacturate engleze. p. în anul 1894. cit. Compromisul a durat puţin. 1962.

proclamarea anexiunii sau a protectoratului rus lai N. Avansarea Rusiei ţariste în Asia centrală. misiunea rusă condusă de Stoletov. evidenta predispoziţie filorusă a emirului decise guvernul englez la o acţiune făţişă. pp. Lai 21 septembrie 1878. Anglia atacă Afganistanul. Controversa s-a încheiat pentru moment. ea rămînînd semnificativă din două puncte de vedere : faptul că în cadrul ei s-a putut schiţa.britanică. guvernul s-a oprit asupra fixării unei taxe de 3V20/!) pe toate ţesăturile de bumbac vîndute în India. la Kabul. cit. După misiunea Stoletov. la un moment dat.mi. fără declaraţie de război. Emirul de la Kabul. nr. 305. a refuzat consecvent stabilirea unui agent rezidenţial britanic în Afganistan. 284 . el primi cu ono ruri. intervenind în repetate rînduri cu oferte de mediere în divergenţele afgano-persane. în „EHR". Shere Aii. 1962. în \H'X<. ocuparea unor puncte care să le consolideze controlul asupra trecătorilor din munţii de la frontieră. M a r n e 11 y. fie că erau produse în fabricile indiene 1. în pofida tuturor simulacrelor de încurajare a economiei Indiei. precum şi mici expediţii represive contra umor triburi nesupuse din acea regiune. Anglia încerca să scă modalitatea de a-şi menţine influenţa în această ţară. o opoziţie comună. nemulţumit însă de arbitrajele engleze. anglo-indină — deşi de pe platforme şi din interese opuse — împotriva politicii comerciale a metropolei. fie că erau importate. şi dezvăluirea perseverenţei guvernului britanic în a apăra interesele industriei proprii pe piaţa indiană.. în cele din urmă. Problema frontierelor Indiei: Afganistanul în preajma anului 1870. înclinînd progresiv spre Rusia. Buhara (1868) şi Hiva (1873) ridicau dintr-o chestiunea controlului asupra Afganistanului. după ce cu| 1 I1. op. teama de o posibilă invazie asupra teritoriului Indiei dinspre nord îşi găseşte o justificare mai concretă decît înainte.irkand. 684—687. Englezii începuseră încă din anul precedent. ca esenţială pentru siguranţa frontierelor Indiei. în iunie 1878.

pe această . (A. garantîndu-i-se tronul şi hotarele contra oricărei agresiuni neprovocate. englezii au evacuat Afganistanul. în septembrie 1879. au slăbit expansionismul războinic al conservatorilor. dar insurecţia genei iii îl sili să se retragă. asediului din partea răsculaţilor. Campania. cit. înfrînt. iar în cadrul conferinţei de la Zimma (august 1880). cu fiul şi urmaşul său. Tratatul de la Gandamak asigurase Angliei posesiunea defileurilor de pe cursul nordic al Indusului. 285 . O lună mai tîrziu. Roberts reuşi să degajeze garnizoana care apărn punctul de cel mai mare interes strategic pentru englezi. o revoltă populară afgană repuse totul în cumpănă. instalînd la putere pe un nepot al fostului emir. în încercuire. O misiune permanentă engleză e admisă la Kabul. fusese arcsi. lordul Lytton 1. de dîrză şi dornică de libertate. Iakub-han. la riscurile pe care le prezenta ocuparea permanentă a unei ţări cu o populaţie atît de ostilă. Disraeli însă căzuse de la putere. Campania încheiată în 1880 a dus la stabilirea a ceea ce I lisraeli (din 1876 lord Beaconsfield) numea „frontirele ştiinţifice" ale Indiei: împingerea lor în defileuri greu de trecut. noul emir a fost convins să accepte un subsidiu anual (pe care-1 va primi pînă în 1901).puţin timp înainte o misiune britanici trimiil d jele Indiei. la vest de cursul inferior al Indusului. Abd-ur-Rahman. Anglia ocupă şi anexează posesiunilor sale din India Belucistanul. condusă de generalul Roberts. Emirul. Cf. Ca şi odinioară. Kandahar. op.i de afgani la intrarea pe teritoriul lor.. Roberts reocupă oraşul Kabul. în porte tocmai din cauza dificultăţilor din această campanie. înfrînse apoi insurecţia afgană. în războiul din 1839—1842.u. Obligaţi însă pentru a doua oară să ia aminte la lecţia afgană. I le s-au resimţit asupra finanţelor britanice şi. D a s g u p t a . a înregistrat iniţial un succes rapid şi complet. 1 Airsta fusese trimis în India cu instrucţiuni speciale de a veghea înaintării ruse în Asia centrală. în mai 1879 s-a încheiat pacea de la Gandamak. s-a refugiat în Turkestanul rusesc. pînă la frontiera persană. l'>rrificate de englezi. garnizoanele britanice din diferite puncte ale ţării trebuind să reziste. misiunea britanică de la Kabul fu masacrată. în 1880.

p. Şikhim şi Nepal (în 1890). relaţii corecte. sub regim special de ocupaţie şi administraţie militară *. o federaţie a statelor malaeze (1895). o companie comercială. formînd. a ocupat partea de nord a marii insule Borneo (Kalimantan). căreia îi răpiseră. pp. 111 11 ' 286 . sub controlul . D c m a n ge on. pe oare n-au putut-o înăbuşi decît după vreo patru In restul Asiei. După cîteva luni. Anglia şi-a impus definitiv protectoratul asupra micilor state Bhutan. B a u mont. 4 2 şi 4 6. partea de sud a teritoriului. 88 şi urm. | 2l .. temîndu-se de creşterea influenţei franceze în această zonă. op. şi a proclama anexarea ei. D a s g u t a. 104. englezii trebuit să facă faţă unei răscoale generale a poporului l . 113—114.. 111 . i n. pp. După 1880 însă. M').. sau în vecinătatea imediată a continentul u i . p. pp. i-a asigurat controlul asupra importantei trecători Haiber. la 1852. ci t. a cărui 1 Problema Afganistanului în 1878—1880 : CHBE. englezii au întreţinut. cit. în noiembrie 1885. Iar aceasta. de-a lungul frontierei cu Tibetul. 235. 12 3. cit. în 1881.i n g e o n . IK. 278. . La 'răsărit de India.. Anglia a folosit ca pretext dificultăţile întimpinate de o societate comercială britanică în Birmania. Bau mont. op. regiune asupra căreia. p. pp. op.un Problema Egiptului provine din aceea a Canalului Suez. o p. H au se r.. p. de drumul spre Indii şi de întreg ansamblul Imperiului britanic. O rectificare a tratatului de frontieră cu Afganistanul. numită „British North Borneo Company".Ma ura in Benfterts. Africa : ocuparea Egiptului . dar nicidecum cordiale. în 1893. • J o h n F. pentru a ocupa în întregime această ţara. se leagă de a Indiei. în 1888. op. cit. C a ci y. «/> ni .i nni . Hardy. la extremitatea de nord a In diei. cit. la rîndul ei. A History of Modern Burma. 62. britanicii şi-au întărit dominaţia. III. cu Birmania. 100—106. pînă la 1878.MI . op. ] cu sultanatul de Brunei. cit. 73. 4 5 . pp. în 1901 se va crea în aceste părţi „The North-West Frontier Province".în completarea „frontierelor ştiinţifice". la 26 februarie 1886. 1 l > < . a fost proclamat protectoratul britanic 3. iar în 1895 a ocupat Chitral. 129—130.

Cheltuielile exagerate şi împrumuturile în străinătate ale kedivului Ismail. joacă după 1870 un rol considerabil în afacerile economice egiptene. care ambiţiona. „An^lo-Egyptian Bank". că numai experţii brii. un funcţionar englez era trimis în Egipt. în februarie guvernul englez. intrînd în acest scop în tratative cu un i.itoria publică internaţională". Kedivul oferi la un moment dat. conchizînd.axă economică şi strategică devii. CCXXIV. dar nu înlăturînd. Guvernul britanic dobîndea astfel con. pro puse celui francez constituirea unei comisii mixte angloramceze. Les intirlts financiers et la question d'Egypte.i n Bouvicr. an. 86—88. organ de control în numele I1 editorilor Egiptului. Aceste măsuri au liniştit pentru moment pe creanţierii kedivului. amînînd. dădu ceea ce însuşi a considerat una din loviturile de maestru i l < i . vînzarea unui mare număr de acţiuni ale canalului.. prin ambasadorul său la Paris. tom. O lună mai tîrziu.iniei ar putea pune ordine în haosul constatat. contractă un împrumut de la banca Rotschild şi cumpăra. în raportul ei.. la sfîrşitul lui noiembrie» 1875. mic.rup financiar francez.irierci sale : fără a mai consulta în prealabil parlamentul. aiu adus finanţele Egiptului într-o stare vecină cu falimentul. pentru a exercita o supraveghere asupra finanţelor egiptene. un număr de 176 602 acţiuni Suez ale lui Ismail. p e te ri to r iu l c ăr uia s e a fla a ce astă z on enorm.. în „Revue Historique". Curînd după inaugurarea can alului . p u n i cincim i din iraficul său era reprezentat de vase lub pavilion I n i i .. 287 . reuşind în parte. o misiune engleză cercetă starea financiară a I giptului. nu fără intenţii din partea lui Disraeli de i $i elimina partenerul din acest condominium financiar. în acelaşi an s-a creat la Cairo „Comisia pentru ■ l. în cadrul căruia Anglia şi Franţa aveau rolul principal. ' 1876.i rolul asupra canalului şi devenea principalul interesat în ' i n . Interesul Angliei pentru zona canalului p pentru Egipt. primejdia unei bancrute ' | ■• . constrîns de dificultăţi. sub toate aspectele. 84 (1960). fundată în 1864. să modernizeze ţara sa.. Disraeli.. 81. spre a se ocupa de reorganizarea Ministerului de linanţe 1 ..M Londra—Gibraltar—Malta—Suez—Aden— Bomba) j dney. nude şi politica egipteană... între decembrie 1875 şi fehruarie 1876. sesizînd momentul.

M. Intervenind imediat la Poartă. Arabi convocă o nouă adunare reprezentaîşi proclamă deschis intenţia de a înlătura tutela iinS şi controlul anglo-francez asupra finanţelor ţării. kedivul Ismail făcu o încercare de a se debarasa de controlul european asupra finanţelor sale. antieuropean şi antiotoman. 1 Bouvier. Tewfik. pe Jingo ! dacă o facem. El ar fi preferat ca înăbuşirea mişcării din Egipt să o 1 H au s er. punând imîna ipe putere. prin intrarea în guvern a cîte unui re prezentant din partea celor două state. în care acuza de „anarhie" noul regim al lui Arabi. în 1878. E u nu l d in momentele de paroxism ale şovinismului britanic. în ianuarie 1882. 2 8 4 . 75. [„Nu dorim să ne batem . cu demonstraţii navale. Disraeli intervenise bătăios. Geneve — Paris. C. 1959. iar tratatul cu Turcia.i răbii. p . posibilitatea anexării Ciprului. într-o lucrare literară. / Avem co. care ar fi întreprins o agresiune contra Coreii. Anglia şi Franţa provocară abdicarea silită a lui Ismail şi înlocuirea lui cu fiul său. p. / Şi avem şi bani"]. aducînd Angliei insula Cipru. p.Be n a erţ s .. o notă de protest. Cf.. / Avem oameni . Disraeli sugerase încă din 1847. Guvernul englez al lui Gladstone s-a arătat mai ezitant.. 25. în mîna angknfrâncezilor 2. înconjurat de simpatia populaţiei. anglo-francez. ale acelui „jingoism" (nume care provine dintr-un cuplet ce se cînta atunci la Londra) îndemnînd la război cu Rusia : „We don't want to fight . Trei sferturi din ce merţiuil egiptean era. acoperind. din 4 iunie. îi consolida talasocraţia Mediteranei orientale. / But. în 1880. din secolul III e.ile din Egipt. în acest cuplet. trimiţînd kedivului. / We've got trie ships. îin Egipt s-a instituit şi un control politic dual. Guvernul francez Gambetta-Freycinet luă iniţiativa interM nţiei europene contra mişcării de apărare a libertăţii naţion. 388 . nota 4. în Egipt izbucni însă o revoltă cu caracter naţional. n. h o u s e. W o o d. care era suzeranul formal al Egiptului. între timp. pentru a împiedica marşul armatei ţariste spre Constantinopol şi Strîmtori. fellan de origine . Totodată.. op. Britain and the Middk-tast. în aprilie 1879. / We've got trie men. by Jingo ! if we do. / We've got tne monei too". ci t . eventuala apărare a Canalului Suez l.f a statului egiptean. dinspre nord. o p . personaj complet inert în faţa spectacolului instaurării de fapt a dominaţiei străine în ţară. în frunte cu colonelul Ahmed Arabi.M au r ain . Numele ei a fost introdus H pare fără prea multă logică. Jingo este numele unei împărătese legendare a Japoniei. Aproape două treimi reveneau Angliei. cit. / Dar.

. Administraţiei leze.. după cucerire. administraţia britanică a reuşit să du de datorii peste 40% din bugetul egiptean. Păstrînd aparenţele constituţionalismului. ca formă a puterii legislative. în 1885 se negocie la Londra o modificare a obliga ţiilor financiare ce decurgeau pentru Egipt din vechile con tracte de împrumut. pe anul 1883.de reforme. creat de Ismail în 1866. devenit lord Cromei Fost controlor al datoriei publice sub kedivul Ismail şi membru în guvernul indian. însărcinat cu problemele finanre (între 1880 şi 1883). 291 . adică. Prima preocupare a fost restabilirea fin Datoria statului egiptean se cifra la apn> 100 milioane de lire line. în felul acesta fu evitat falimentul. avînd şi el un rol pur omultativ. în primii cinci ani. Pînă la 1888... în fond. Noul Consiliu legislativ întrunea persoane resemnate în faţa dominaţiei străine.. alt rost decît la de a da ocazie la schimbarea compoziţiei sale. în cei don . se utiliza în ace Iministraţiei britanice în India. Vechiul ■ onsiliu al notabililor dobîndise în timpul mişcării lui Arabi ■ putere reală.. 1 n uli. Anglia a luptat împotriva bancrutei Egiptului. îi rămîneau disponibile pentru cheltuieli curente abia 3 milioane de lire anual... Schimbarea numelui instituţiei ce trebuia să re. în fond.. prin chel tu u l i i i campaniei militare nereuşite din Sudan. denumirea oficiala a acestui titlu a fost de: „înalt comiinii tn Egipt"... pin* în anul 1907. între 188' 1885. guvernare.! gleză a desfiinţat Consiliul notabililor.prezinte puterea legislativă n-a avut. pentru apărarea intereselor marelui capital străin — în primul rînd al ei propriu — care acordase credite fostului liv. cărui perspectivă fusese agravată de britanici. devenind unul din centrele revoluţiei naţionaU. di ini precedenţi.. el a fost numit consul general 1 ni Egipt. îndeplinind funcţiile de fapt ale unui guvernator. Acoperirea scadenţelor şi anuităţilor lor absorbi doul treimi din bugetul Egiptului. Guvernarea engleză în Egipt. e legată în mare măsură de numele lui Evelyn Baring. înlocuindu-1 prin aşa. Pînă la 1893.numitul Consiliu legislativ egiptean..

a Egiptului. consolidarea efectivă a unei dominaţii de durată. Ixntru ca cetăţenii săi să poată profita de libertatea califi cării academice. efectuate numai cu scopul de i preveni moitiulţumirile şi a-şi întări stăpînirea. alese pe bază de cens ridicat.S-au creat în Egipt şi consilii provinciale.ii rol consultativ în problemele de interes public ale provinciei. în linii mari. pe motiv că Egiptul nu atinsese încă suficientă maturitate politico-socială. ei au încercat o uniformizare a justiţiei. Aşadar. ea a asumat un control tot mat strîns asupra forţelor poliţieneşti locale. dar să şi permită. spre o descentralizare a justiţiei. Din punctul de vedere al poporului egiptean. de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. şi crearea unor instituţii care să mascheze iabil. ea micşorînd numărul şcolilor L| elevilor. ocupaţia britanică a însemnat la început un regres. în temeiul experinţei acumulate în special în India. în învăţământ. drept „panaceul favo rabil oricărei dominaţii străine". prin reforme parţiale. avînd şi ele num. administraţia britanică a revenit însă. în acelaşi timp. în prima sa perioadă. Reformele engleze în Egipt au avut în general un carac ter limitat şi moderat. aservirea Egiptului 292 . a fost efortul de a redresa finanţele Egiptului — înregistrînd o reuşită parţială — în interesul creditorilor străini. cum era de aşteptat. înainte foarte complicată. între 1883 şi 1889. între 1890 şi 1895. Ambele considerate de guvernanţii englezi. Cromer per11 s-a opus înfiinţării unei universităţi. Englezii au simplificat legislaţia juridică şi procedura judiciară. caracterul lor reprezentativ foarte limitat au făcut ca ele să nu prea aibă un rol efectiv. a rămas oarecum pozitivă doar iniţiativa de reducere a impozitelor după 1888 şi o tendinţă de încurajare a posesiunii ţărăneşti. Ceea ce a constituit bilanţul acestei administraţii. din perioada scurtei ocupaţii franceze. Pe plan economic ar mai fi de remarcat că ocupaţia engleză a accentuat. prin impunerea unor taxe şcolare ce restrîngeau posibilii iţea instrucţiunii la categoriile avute. rămas aci în vigoare. Indiferenţa cu care erau privite de populaţie. în mare parte chiar al capitalului englez. pe baza codului lui Napoleon.

la rîndu-i. The „Indianization" of the Egyptian Admi- ■ ■ • i i inulcr Brithh Rule. I . Agenţi britanici. era consolidată prin dominaţia asupra Sudanului oriental. a văii Nilului. regele Ugandei. 636—661. Samuel Baker.i Egiptului.11 . Au fost i rajate investiţiile de capitaluri mul rînd ale celor britanice '. ' I XVIII.ntată a creării unui domeniu colonial cît mai omogen <Iu■ punct de vedere teritorial. în perspectiva îndep. unul din aceşti agenţi.i se putea face ascultat de feudalii locali. legaţi prin interese • le negustorii de sclavi. rămînînd guvernator al regiunii văii superie a Nilului. pp. unul din cei mai capabili agenţi II ei. <>ape de izvorul Nilului. a proclamat anexarea întregului Sudan ia Egipt (1869—1871). folosind ca pretext lupta împotriva trafii nnilor de sclavi.ilnli Securitatea Suezului se putea realiza prin stăpînin. ridicînd forturi. pentru întreaga problemă a administraţiei engleze îrr Egipt : i t L. statul indigen de pe ţărmul de 1 Vezi.capitalurilor străine.ine şi încereînd a stabili raporturi de bună vecinătate i II Mtesa. Anglia pune la dispoziţia kedivului pe Gordon. în pri- Rezistenţa Sudanului : M. Ba folosit de interesele expansioniste ale Egiptului în acetitl > i. în plus. studiind dispunerea de gariii/o. iar aceasta. . care. nr. i l r i n . în „The American Historical Review". intraţi în slujba guvernului egiptean. însărcinat să conducă o expediţie pînă la Gondokoro. 293 . De pe la 1873. El dispunea însă de forţe insuficiente pentru . Acesta organizează întărirea controlului militar alEgip mini în Sudan. 3. 1963. din nordul pînă în sudul conţi nintiilui. I I i i i li' vamale şi încu. T i g n o r. extindea şi posibilităţile de control şi de apărare a drumului mar i i im de-a lungul Mării Roşii.in a v u i un rol activ în supunerea populaţiei sudaneze auto[ţii kedivului. la care se adaugă şi tendinţa crală de penetraţie adîncă în Africa. E unul din motivele amesteCului britanic în Sudan. Penetraţia engleză în Sudan începe îndată după expedi ţ i i l e geografice care au descoperit izvoarele Nilului. ml.

în 1881 izbucni marea mişcare de eliberare condusă de Mohamed ben Ahmed. n l i " i „profetul". M. condusă de asemenea de un feudal local. şi masa populaţiei.i.iri sociale şi naţionale. în regiunea Bahr el Ghazal. care prin formula „războiului sfînt" împotriva „necredincioşilor" servea cauzei mobilizării maselor la lupta contra dominaţiei străine. 294 ■ . Gordon înfrînse trupele sudaneze care. în condiţiile unei sotăţi mai evoluate. sub conducerea feudalului local Soliman ibn Zubair (1877—1879) şi a generalului său Rabeh. cunoscut sub numele de Mahdi. elemente diverse ale orînduirilor prefeudale — sclavagiste. ei au fost asasinaţi 1. Din rordon e numit guvernator general al Sudanului egiptean ţi toi de pe atunci întreprinde el primele tatonări în vederea pătrunderii britanice într-o altă ţară africană. [1961]. la risărit de lacul Victoria. A Modern History of tbe Sudan. urmărind deopotrivă ameliorarea Mţiei maselor. egalitar şi reanimat de fanatismul primitiv. Revolta sa a avut un caracter mai profund mai complex decît cele precedente. Pe cursul superior al Nilului. „sultanul" Harun. pp. tribalice — mişcarea lui Mahdi îmbină vag aspiraţiile sociale şi politice arătate mai sus. în cadrul căreia se împleteau puternic. După capitularea acestora.nord şi vest al lacului Victoria. suprimarea abuzurilor şi despotismului clasei dominante şi independenţa statului. Aceste revolte n-au reuşit. Tot în 1879 a fost înfrîntă o altă răscoală la vest de Nil. de altă parte. Ele dovedeau totuşi existenţa unui puternic spirit de rezistenţă împotriva dominaţiei străine care apărea întruchipată în acel moment în penetraţia egipteană. în bună măsură datorită contradicţiilor sociale dintre elementele lor conducătoare — feudali şi negustori — de o parte. Ţinând seama însă de faza de dezvoltare a societăţii sudaneze de atunci. H o 11. M> 70. Londra. 1 P. Kenya. formulîndu-le în limbajul religios al reîntoarcerii la un islamism originar. ea ar fi putut întruni elementele unei mr. duceau un război defensiv de eliberare. în regiunea Darfur. pe un fond feudal incomplet evoluat.

noua capii. urmărind subminarea mahdismului. Popularitatea sa u'cscîndă în rîndul maselor îi dădu posibilitatea dezlănţuirii nurii revolte din 1881. I. sub comanda englezului Hicks. începu construirea oraşului Omdurman. iulicîndu-se contra abuzurilor sociale şi imoralităţii. fanatic şi (mesianic. i . reducînd dominaţia egipteană l. p.. el deveni predicator. a căroi armată fusese organizată de Abdullah ibn Mohamcd. Ox( . 295 Sfk. 362. completară eliberarea ţării în cea mai mare parte. pe malul opus al Nilului. M. ca fiu ii unui dulgher din Dongola. pe cursul mijlociu al Nilului. în realitate pentru a organiza rezistenţa garnizoanelor şi a pactiza cu feudalii locali. iar Gordon fu ucis. Alte victorii ale răsculaţilor. în predicile sale lansă atacuri împotriva clericilor musulmani. Hoit. ale căror garnizoane mai rezistau. . 65. cit. trimis sub pretext de „anchetă" şi „mediaţie". O pediţie de ajutor fu trimisă abia în decembrie 1884.i a statului sudanez. Mahdi se trăgea dintr-o familie modestă. în august 1881. imprimară doctrinei sale caracterul radical. trupele egiptene pătrunseră HI Sudan. în toamna anului 1883. p. luat cu asalt I'• mahdişti. Acestea făcură şi mai mult din el un revoltat. Din ordinul lui Mahdi. în iunie 1885 „profetul" 1 • P. în luna noiembrie2. 1958. care se i r/bunară. The Mahdist State in the Sudan. La 26 ianuarie 1885 Khartum căzu.il. dar suferiră o în-I rîmgere completă. l . . Gotrdon. proclamat sub stindardul reliţiei" '. Spre a exagera pericolul mahdist şi a justifica astfel nun ţinerea controlului asupra Egiptului. condamnîndu-1 la penitenţe umilitoare. mahdist. E mai degrabii vorba de probleme de proprietate şi seamănă mai curind cu un comunism. în decembrie 1881 şi iunie 1882.Gordon însuşi şi-a notat în jurnalul llu »Nu cwd că e vorba aci de fanatism ordinar. Ea sosi prea tîrziu. încercuite. Anglia lăsă asediul să dureze. popularizîndu-1 şi făcînd din Gordon un erou. op. Crescut un sever spirit religios islamic. prcx la i ioailif (locţiitor) al lui Mahdi. lîngă K hartum.i cîtcva localităţi. 1881—1898. trupele egiptene trimise împotrivă le ufcriră o primă înfrîngere din partea mahdiştilor. fu încercuit şi asediat la Khartum.

p. şeful partid u l u i conservator după moartea lui Disraeli. op. sub forma unei carte. op. sub loviturile englezilor. lordul Salisbury. spunea: „Africa libiectuil care preocupă Foreign Office-ul mai mult decît Orii tre altul". Hoit. Africa orientală intr-o cuvîntare din 1889. după dobîndirea independenţei. 1 CHBE... urmaşul lui Glad. Acesta însă a căzut sub influenţa feudalilor şi negustorilor «de sclavi . cit.Vom încerca oare să creăm o altă Indie în Africa"? 2 După cum a reieşit şi din unele cifre citate la începutul acestei a treia părţi a lucrării de faţă. a principiilor şi practicilor sale originare. 81—82. în plenitudinea ei. cit. cit.. 357—363 . lucrările citate. Mausoleul' ridicat deasupra mormîntului său este astăzi un lăi a. care. sub califul Abdullah.muri. 162. p. cinsteşte în Mahdi pe una din cele mai mari personalităţi ale istoriei sale. I. în Africa s-a mani festat într-adevăr. 239. în faza ei iniţială. 296 . «Ic veneraţie pentru poporul sudanez. Statul mahdist şi-a continuat existenţa. i i n . Faptul se explică. [II.B e n a e r t s . Baumont. Expansiunea engleză în Africa după 1870 apare. prin formarea în aceşti ani a primelor mari asociaţii mo' Pentru Sudan şi mahdism : H a u s e r . de către elementele conducătoare. pp. fiind înmormîntat la Omdurman. S i k. furia expansionistă a marilor puteri. prin abandonarea. mişcarea largă căreia Sudanul i-a da torat cucerirea independenţei şi-a pierdut deci repede coloritul social iniţial. op. dar are o altă bază. In 1892. a revenit în actualitate metoda colonizării prin intermediul unor companii cu cartă (chartered). în faza de trecere spre imperialism şi în epoca imperialismului propriu-zis. cărora guvernul englez le-a acordat o autorizaţie de comerţ şi colonizare. ca operă privată a unor mari companii comer-cialobancare. E o situaţie care aminteşte pe aceea din secolele XVII şi XVIII. Aceasta a contribuit la slăbirea şi prăbuşirea statului mahdist. Pentru unul sau două decenii. în 1898 1. Nici liberalii nu erau de altă părere.M a u r . pe de o parte. pp. Utl politician liberal scria lui Roseberry.

iar pe de altă parte prin tactica guvernului '■■ itanii ita.an. . G i 11 a r d. datorate lui Gordon. I se garanta în schimb Ţanganika şi . în L'Europe du XIX' el ■iede. i r g e r y Perham. 1956. Ceva mai înainte l. 474—481 şi K e n n e t h I n g h a m.Ge rm an A gre em e nt of 1890 and the U ppe r Nile . [1962].).. iar Ţanganika în cea germană.la. Acest aranjament lăsa Kenya în sfera de acţiune britanică. guvernul englez şi-a întărit muh influenţa în sultanatul Zanzibar 2 . Salisbury's African Policy and the Heligoland ■ ■I 1890. Germania recunoscu protectoratul lez asupra Zanzibarului şi interesele britanice în Kem mda şi Nyassaland. 1 . pp. nr. interesate în exploata. 980. I 1 l'. pe cît posibil. a primelor misiuni religioase britanice în Uganda şi Ţanganika 1 . nr. prin delimitarea tei sale de influenţă faţă de Compania germană a Africii orientale.i u 1 L c s o u r d.A. în Somalia britanică.1 IHIHKVO. 1 I >.B.st. La 1886 şi-a început activitatea „Imperial Bri1 . angajarea făţişă şi complkaţiîl< politic» frecvente ce puteau decurge din competui. L'expansion religieuse. activitatea de colonizare a com■ i i l o r cu cartă a fost . Vest tipic aranjament imperialist de împărţire a unei .nopoliste. îhe Exptoitation of East Africa. Un moment hotărîtor în fixarea definitivă a zonei rezerite expansiunii companiei a fost încheierea acordului angloTrman din 1 iulie 1890.B.nd. pp.111 împărţirea continentului negru. The Modern Uganda. cit.E. Paralel cu aceste eve uliţe. Milano.E. 1960. la 26—29 octombrie 1886. 306. şi-a intensificat activitatea de pătrundere în inicriorul continentului din 1888.la 3 septembrie. pp. 49—72. 377 şi 388.. Londra. I. p. cînd ea a preluat şi serviH Ic de navigaţie pentru cursele ce făceau escală la Zanzibar. 297 . voi. I MI îm acest .. 1 publicaţie. 41. R.i 1884. 631—653. pp. 163. [1958]. Londra. Acordul a fost pre-1 un „agreement" provizoriu. p.i .ISI.m. p. Anglia îşi stabilise protectoratul la extremitatea iticS a Africii. în afară de unele iniţiative prelnm n.'pregătită şi de pătrunderea. din largul estuarului Elbei l. 1963. 297. op. în „EHR". N. între 1881 şi 1884. Lugard. ■ !■ I 1 11 d. ile. I. In Africa orientală.ist Africa Company" (I.ilă din partea guvernului britanic s .in.. pe la 1876. * Coupland. ea a obţinut carta sa ofi(i. din Africa între două mari puteri a conturat limitele 1 I' . G.A. S a n-Th e A nglo.■ restituia insula Helgo.

op.. The Story' of Nigeria. în 1898. companie. cit. Londra. peste doi ani.A. 3 2 1 . Acest aranjament a recunoscut Nigerul inferiori drept zonă de interese britanice. sub numele de „Royal| Niger Company" *. Ca urmare. M i c h a e l Crowder. Africa orientală engleză'..m laşi timp dominaţia britanică pe Nilul luperior. I pe coasta Oceanului Indian.] în felul acesta s-a întins considerabil sfera dominaţiei britanice pe cursul inferior al marelui fluviu vest-african. Ca urmare imediată a acordului amintit. consolidînd în ace. pp. Companiei regale a Nigerului. * G i g l i o . Anglia a pro-fl clamat. a consfinţit împărţirea Africii ecuatoriale şi occidentale în zone de influenţă. începînd construirea unei căi ferate de la Mombassa.A. I. pu-inndinse bazele coloniei Nigeria 2. Din (punct de vedere politic şi din cel al întemeierii „legale" a limitelor expansiunii. devenind în 1886 companie cu cartă. a I intrat în dificultăţi financiare care au făcut-o să-şi cedeze drepturile coroanei britanice. în 1882 „National African Company" şi. asupra tuturor teritoriilor aparţinătoare.J extinzîndu-1. servind ca paravan destul de transparent. numindu-se în 1879 „United African < ompany".B.E. 1 D i k e.E. în fine. Africa occidentală Rolul pe care în Africa orientală 1-a avut I. compania adusese ■ Angliei stăpînirea unor noi şi întinse posesiuni coloniale. In cîţiva ani de activitate. 167—170. în scopul exploatării deltei Nigerului. iar în 1894 în ] Uganda.viitoarei colonii.B. a fost ] deţinut în cea occidentală de altă. care va fi desăvîrşită prin zdrobirea statului nu I u l ist. în 1891 s-a pro. 209. încă din 1849 exista o „Asociaţie a Companiei africane". la 5 iunie 1885. încheiată în februarie 1885 printr-un „Gentleman's Agreement" între marile puteri. cu mai vechi antecedente. [1962J. Ea s-a reor-de cîteva ori. p. p. op. cit. rezeryaţe acaparării ulterioare complete din partea unui stat sau a altuia. conferinţa internaţională de la Berlin.j clamat protectoratull britanic în Nyaissalanid. către lacul Victoria. 298 . protectoratul ei asupra acestei zone. atunci sau în viitor.

printr-un atac neaşteptat împotriva aşantilor. completată printr-o convenţie din 1895 3 . fa-Ja. op. Hotarele extreme ale posesiunilor lor se la marginile de sud ale Saharei. * Gray. 179—180. idar de covîrşitoare înate istorică în perspectiva viitorului. 293—294.. Sik. pp. pp. în restul coloniilor engleze din aceste părţi n-au survi • l i i î t puţine schimbări. ■ I yfe. . iar între 1891 şi 1894 în Gambia 4 . în 1882.. 297. Eliberat în 1891. op. cit. op. p. la Freecapitala Sierrei Leone. cit-. a fost comentariul lui Saiisbury. 102. H u n t o n. op. cit. 76 . I. D e m a n g e o n. în 1880 *şi 1890 au loc <re"• în Sierra Leone. 15-16. iar în 1888 Gambia a fost separată idministrativ de Sierra Leone. III. Francezilor le-a fost barată de englezi i nsiunea spre regiunea mai fertilă din valea inferioară I marelui fluviu. I. 299 . B a u m o n t.. In 1895. cit. p... El însemna cea mai m n i i s a . pp. cit. un pre op. 466—468.. 1 ii II r dacă oficial nu se chema deocamdată astfel. S-a intensificat însă mişcarea de rezistenţă a triburilor indigene. op. a fu nilor. regele prins şi dus în captivitate în încă un fapt. p. în 1874.mul care I i ' l'rintr-o convenţie cu Franţa. p.text oarecare pe bordul unui vas britanii jud pentru „violarea" unui acord COI în Tndiile de Vest. tit. S-a făcut o hotărnicie între Sici ia I conc şi Guineea franceză. 1 Crowder. i t în mare zona de ocupaţie franceză şi engleză în ba nul Nigerului 2. deocamdată izolat. viitorul i < > iiu al Nigeriei era constituit. pp. 1 Giglio. a avut loc cea dintîi mişcare cunoscută a unor muncitori africani pe teritoriul 1 Pentru a preîntîmpina împotri 'I de trib răsculat în 1869—18/0. CHBE. 319—320. s i deli n i i i . din august 1889. 38 . mai ibogată şi mai populată colonie britanică d i n Afrii i dentală. ci \a muri v<.. „Să lăsăm cocoşul ■ a l i c să scurme în nisip". 524. cit. p. teri toriul lor a fost ocupat.

.

Ea era reprezentată de pătura fermierilor şi păstorilor. Pro-fitînd de războiul dintre buri şi zuluşi. Proclamarea suveranităţii britanice survenea într-un mo-iiunt de confuzie. cit. Nemulţumită de această soluţie. • < : i g l i o . pp. care l . nici un mijloc n-a fost cruţat spre a le supune. sub suveranitate britanică. Anglia va urmări cu consecvenţă. < i i g l i o . ale căror opinii le întruchipa vicepreşedintele Kriiger. VIII. Tratativele iniţiate n-au dus la nici un rezultat 1 . că ■ dintele Burgers caută alianţe cu alte puteri etc. din acel moment. în 1875. 464—465. că burii întreprind acţiuni de exterminare a indi-lîloi care vor duce la o ridicare generală a acestora. 128. Acesta a întreprins două călătorii la Londra. pentru a adopta o politică indigenă comună. op. Bîntuia războiul cu cafrii şi zuluşii. pînă la 1881. u e a ca o pătură a societăţii bure sa nu fie străină de ideea inexiunii. cit. 1 1 300 . 135—136. într-o formă oarecare de confederaţie. în frunte cu i Kriiger. dar tot ce a putut obţine a fost promisiunea de a se acorda Transvaalului autoguvernare. secretarul de stat pentru colonii.Africa tic Siul Descoperirea diamantelor în Al Sud a inaugurat o perioadă agitată în istoria acestei părţi a continentului. p. a controla comerţul cu arme şi a aborda chestiunea unei posibile uniuni a Africii de Sud. englezii au crezut. lărgirea domeniului ei colonial. pentru a protesta contra anexiunii. că vor putea realiza planurile lor cu uşurinţă. Carnarvon. 2. a propus o conferinţă a tuturor statelor sud-africane. Exista însă şi o puternică opoziţie. prin acapararea republicilor bure. pp. Folosiindu-se mereu de conflictele dintre buri şi indigeni. opoziţia bură. a constituit la începutul anului 1879 o ligă pentru I recîştigarea independenţei s. CHBE.. op. 140—141.. ataşată independenţei. însuşi preşedintele Burgers nu se opunea acestei soluţii. cu condiţia garantării pentru buri a egalităţii în drepturi cu englezii. invocînd o serie de pretexte : că ţara e ameninţată de bancrută şi de irhie. în cadrul unei federaţii sudafricane. In faţa rezistenţei-acestora. englezii proclamară în 1877 anexarea Transvaalului la Colonia Capului.

împreună cu cele din Afganistan. acelaşi an. reprezentînd.insvaalului. lansă apelul general la arme. pp.. generalul Wolseley reuşi să captureze pe regele zuluşilor. pp. cit. 301 . nu mai face nici o aluzie la NUn rest de suzeranitate engleză.i cS fra zele pompoase ale lui Disraeli despre „imperiu" şi politica s. Ei deciseră să menţină în vigoare actul anexării l'i. op.\ de expansiune sînt îmbinate cu riscuri care costă scump. la 3 august 1881. pp. Opinia publică britanică şi-a dat seam. promiţînd o renunţare la costisitoarele aventuri coloniale. în Ionii. 73 . Hardy. 378—379. în care ele pierdură 1 500 de oameni. 51—54. nu şi-au respectat In-omisiunea. op. 211— H . din 27 februarie 1884. 58. proelamînd din nou independenţa. cit. cit. O nouă conenţie. în luna iunie. pp. l i Pretoria. La 16 decembrie 1880 izbucni o revoltă a burilor.concret al anexiunii a fost asumare. implacabilul i devenise preşedinte al republicii *. Generalul [oubert înfrînse pe englezi la Majuba-Hill (27 februarie 1881). cit. muri într-o ciocnire izolată unicul fiu al lui Napoleon al III-lea. care întoarseră armele împotriva lor. zuluşii pricinuiră trupelor britanice înfrîngerea de la Isandhlwana. Dificultăţile războiului din AI nea de Sud. Noi complicaţii nu întîrziară a se ivi. Transvaalul îşi recucerise pun luptă deplina independenţă. III. Gladstone şi liberalii îşi axaseră campania electorală tocmai pe această stare de spirit. în frunte cu Kriiger. Cettiwayo.. Gladstone fu obligat să cedeze şi să deschidă tratative.. în ianuarie 1879. aceleaşi interese ale marelui capital.i de către englezi taţii războiului cu zuluşii. I. 62—63. Un triumvirat insurecţional. B a uop. 134—136 .. în septembrie. pp. 1 în af a r ă d e a g it aţi a s tî rn it ă p r int r e bu rii tt f l ' l i r e zu l ta t I ///</■:.B e n a e r t s . au contribuit din plin la înfrîngerea electorală a conservatorilor în aprilie 1880. cu condiţia dreptul u i Angliei de control asupra relaţiilor externe ale republicii ■ <l e intervenţie în eventualele conflicte dintre buri şi indim. S î k.M a u r a i n . înrolat ca ofiţer în ar mata engleză. Din 1883. delegaţii britanici semnară rei unoaşterea independenţei Transvaalului. 236—238 . op. Dar liberalii. i u s e r . dar luptele au continuat şi după această dată. Ultimele rezerve rămaseră literă moartă.

1940. Pe lingă tactica mai veche. Cf. erau denunţate ca „tiranie avidă şi tracasantă a lui Kriiger şi a bandei sale corupte". • J a m e s a n d K t h e 1 L. deveniţi „regi ai ţării aurului şi diamantelor".Au r î n W it w. Marea finanţa britanică dezlănţui o propagandă violentă împotriva burilor. venind de la Capetown. Johanncsburg. era un fost căutător de aur în Australia. 318. cu tot cortegiul de consecinţe economice. Africa de Sud scotea la iveală cele mai bogate zăcăminte de aur din lume. n ul Witwatersrand. invazia căutătorilor. Legile republicilor bure. a acestor „ţărani proşti". se uzează acum din plin de pretextul apărării drepturilor „uitlanderilor". pentru penele lor preţuite ca podoabă. Imperialismul colonial britanic făcu o problemă de căpetenie pentru el din acapararea republicilor bure. 98. teritoriul ie ifla regiunea auriferă. „Cumpăna apelor albe". După diamante. a incitării indigenilor contra burilor. 113—116. op. M o r a z e. Rândul era legat cu coasta prin i linii ferate. Africa de Sud cunoscu frigurile aurului. i tc i s i . situate între rîul Vaal şi izvorul <rîukti Limpopo l. 84. i s t Landou. în lungime totală de cîteva mii de kilometri. 302 . A History of the Discovery o} the Witwatersrand Goldfields. 1—4. dar nu li s-a dat atenţia cuvenită 2. p. Caracterul tre cător al acestui capriciu al modei şi apoi descoperirea aurului au orientat tttlS viaţa economică sud-africană pe alt făgaş. ale emigranţilor. ajunse din august 1885 .una din cele mai irîvinke şi mai disputate regiuni. Port Elizabeth şi l ' . De altfel. sociale şi politice decurgînd din-trun astfel de eveniment. în scurtă vreme după descoperirea aurului. Autorul descoperirii. Gr ay. semnalări izolate despre existenţa preţioaselor zăcăminte s-au făcut cu începere de la 1834 şi mai ales prin 1852—1853.. pe. pp. Capitalurile engleze se avîni în speculaţii şi investiţii importante. cărora legile bure le refuzau 1 Ca o curiozitate înregistrăm aci faptul că prin anii 1880—1885 economia Coloniei Capului a făcut afaceri excelente din creşterea struţilor (150 000 de bucăţi). care impuneau capitalurile străine investite la anumite obligaţii financiare faţă de stat. La fel cu California sau Australia. cit. George Harrison.

379—382. 776 . Ii explicabil. 303 . op.i ai li putui însi-mn. pp. „Napoleonul Africii de Sud" In faţa rezistenţei burilor contra amestecului economic şi politic în afacerile lor interne.. I. VIII. „Cei ce mi vor să asculte de ele.naturalizarea şi drepturile politice. sfiit legile mele" — răspundea el. n-au decît să părăsească ţara" l . dividente de 25% 2. unul din cei mai tipici reprezentanţi ai imperialismului colonial englez strîns legat de interesele marelui capital monopolist. în intervalul 1 aprilie 1887—31 martie 1888. pp. 396—397. partea ei sudică a devenit colonie a coroanei. Executantul principal al planului de încercuire a burilor . Mondaini.. Anglia a pus în aplicare un plan vast de izolare a republicilor Transvaal şi Orange. Cecil Rhodes. [ara mea. continuînd în acelaşi timp toată gama presiunilor ce trebuiau să ducă la slăbirea lui Kriiger. ajungînd şeful unei companii în această branşă. Fondată în 1880. Societatea lui reuşi — varietatea metodelor nu e greu d imaginat — să înghită pe toate celelalte. în septembrie acelaşi an. cit. cenţa preşedintelui Kriiger în această problemă. Aceasta spre a izola republicile bure de colonia germană întemeiată în Africa de Sud-Vest. op. înainte < ! ■ i unui număr de ani de la stabilirea în (arii Dai fiind numitul excepţional de mare al noilor veniţi. ajungînd i ofere acţionarilor. • Baumont. I. unificîndu-le în uriaşul trust diamantifer „De Beers Mining Company". Emigrat în Africa de Sud la 1871. acordarea fărî drepturilor politice pentru aceşti. „ I . el făcu avere din co merţul cu diamante. cit. cit..I c . martie 1885. în timp de numai opt ani. op. prin anexiuni de teritorii în jurul lor. 214—215 .1 fost însă Cecil Rhodes (1853—1902). « CHBE.i . regiunea denumită Bechuanaland a losi lamată protectorat britanic. tuturor atacurilor. Slk. pp.1 dreptul sfîrşitul dominaţiei bure. această societate monopolistă şi-a sporit de peste 10 ori capitalul. p.

Apoi înglobarea celor două state ale burilor şi. Acordurile anglo-portugheze din 20 august 1890 şi 11 iunie 1891 fixară frontiera între Mozambic şi zona răsăriteană a teritoriului acaparat de compania luî Rhodes. Din 1890. cu un capital iniţial de 100 000 de lire sterline. în coloniile Rhodesia şi ' Ibidem. unind posesiunile sale din Angola cu cele din Mozambic. do tată din 1889 cu o cartă oficială. pînă la hotarele Congoului belgian şi ale Africii germane de est. urmate de un ultimatum al Angliei adresat Portugaliei. Prin felurite manopere şi presiuni. 1958. Londra. 118—120. dovedit ulterior şi extrem de bogat în resurse ale subsolului. . 274.în 1886 a luat fiinţă un cnut fturifi l isemănător. crearea unui imperiu colonial neîntrerupt de-a lungul Africii. revoltele izbucnite în special printre matabeli. teritoriul de la nord de Limpopo ' imlie/i. Infiltraţia Companiei l-Africane provocă un conflict cu Portugalia. lozincă pe care presa inspirată de el a lansat-o în 1889..tara s-au văzut înşelaţi şi supuşi 2. cit. în prima etapă. Rhodes a realizat din afacerile acestor douJ H tîţi profituri personade de 300 000—400 000 de lire anual '. Timp ani. agenţii lui Rhodes acal'. Aceasta intenţiona.n M i. El puse şi bazele societăţii „British South Africa Company". 782. Scopul adevărat al lui Rhodes era însă. să-şi constituie un vast imperiu colonial în Africa. ila rîmdu-i. între 1888 şi 1890. G i g 1 i o. Aceasta trebui sa se încline în faţa concurentu-) lui mult mai puternic. Trupele companiei zdrobiră. va fi organizatj la sfîrşitul secolului al XlX-lea. The Birth of a Dilemmct. înşelînd şi dezbinînd pe şefii triburilor matabele şi barotse. după modelul asociaţiilor colonialiste asemănătoare din Africa orientală şi occidentală. în perspectivă. The Conquest an Settlement of Rhodesia. p. 129 şi urni. în lupte grele. Compania anunţa ca obiectiv „dezvoltarea BechuanalanduIui". „Gold Fields of South Africa Co". după ce şefii ■. * P h i l i p Mason. întreg acest uriaş teritoriu. 164 .. p. Rhodes deveni primministru al Coloniei Capului. „de la Cap la Cairo". Se ajunse pînă la incidente armate între englezi şi portughezi. 124. op. pp. ocuparea teritoriilor de la nordul republicilor bure.

pp. CCXVIII. op. op.. Brunschwig. 215—217. cit.. . Oceania Oceania a fost o altă zonă de manifestare a intensificării tendinţelor expansioniste ale marilor puteri. Baumont. în cazul cînd o asemenea anexiune s-ar fi produs. p. op.1 fotl săvîrşită în mare parte şi la îndemnul cercurilor conducătoare coloniale din Australia şi Noua Zeelandă. a planurilor sale imperialiste : anexarea statelor bure. pp. la sfîrşitul secolului al XlX-lea. care în 1887 fu trecut sub administraţia coloniei Queensland 2. ale Angliei în primul rînd. pp. . 111.. 1 1 tnizS economică. cit. plumb şi zinc. 1 B a u m b n t.. din iulie 1884. la Broken Hill. în „Revue Historique". op. cit. pp. an. p. 322. coloniile australiene acceptară să-şi asume cea mai mare parte a cheltuielilor de administraţie. cit. CHBE. op. Noua Zeelandă. Asupra celei din l I I I I 1:1 j ' I ' a fost proclamat în 1891. Date fiind pretenţiile germane asupra insulei. 2 CHBE. 74.. pp. Demangeon.. op. Ocuparea 1 numeroase arhipelaguri din Pacificul de sud şi vc-. 311. în 1892—1893. 143—144. Toate acestea vor fi întrecute însă de descoperirea aurului în Australia de Vest. III. Queenslandul dobîndise o importanţă eco nomică sporită. 81 (1957). la Coolgardic şi Kalgoorlie. Anglia s-a mărginit. 391—395. 279.. pp. între 1873 şi 1882. încercuirea republicilor bure le reali fel. 141 . încă din 1883.. D cmangeon. pp. S f k. tom. daci în noile condiţii preşedin tele Kriiger va capitula sau va prefera .1 n ni la ultimele consecinţe.i . CHBE. Grattan.. 213—215 .1 doua. cit. Australia. dar şi cea mai tentanţii.1 305 .. în conferinţa lor de la Sydney.. să proclame protectoratul ei numai asupra colţului de sud-est al Noii Guinee (Teritoriul Papua). H a r d y. Rhodes trebuia $i abordeze 1. p. 304. cit. Rămînea de văzut. dar Anglia dezaprobă acţiunea. aproape complet. In 1883 s-au găsit şi în Noua Galie de Sud.. III. cea mai dificilă.nul britanic Nyassaland *. p. op.. prin descoperirea pe teritoriul său.. 39—40. cit. VII. a unor mine de aur şi aramă. 385—386 .n etapa . L'Aţrique briicinnique. burghezia din Queensland insista pentru anexarea Noii Guinee şi chiar trimise acolo unităţi de ocupaţie. 101—102. în octombrie 1884. 222. 367. I. mari zăcăminte de argint.

O" (18 ViI «. Canada 307 .376. P.

sub raportul cauzelor imediate. 311—312.ste *. VU„ p. convenţia cu Germania pentru împărţi ic. III. cu criza economică ale cărei semne s-au manifestat cu începere din decembrie 1889.A urmat anexarea arhipelagului Kermadci (1885). Insulele Cook vor trece din 1901 sub administraţia Noii Zeelande. 376. Hardy. Dacă în politica lor externă Australia şi Noua Zeelandă manifestă tendinţe expansioniste. au fost parcelate şi vîndute în loturi de întindere potrivită.. Gilbert şi Ellice (1892). ceea ce reprezintă sen1 CHBE. în viaţa lor internă. Acest fenomen social-politic a fost în legătură. S-a promulgat un statut de locaţie a pămîntului pe durată foarte lungă.. i ipii. op. 223. S-au pus impozite ridicate pe proprietăţile necultivate. CHBE. * B a r n a r d. Preţul lînii s-a prăbuşit.. a domniei squatterilor. echivalînd pentru beneficiar cu posesiunea efectivă a solului. întreaga viaţă economică a fost adînc zdruncinată. actuală încă din deceniul „goanei după aur" (1850—1860). circ. cit. ca şi alte pămînturi ale statului. La Meibourne şi Sydney au dat faliment peste 40 de mari societăţi în acest climat. elementul cel îmi important este începutul democratizării regimului proprietăţii funciare şi întărirea unui partid laburist. Din iniţiativa laburiştilor australieni s-au promulgat după 1890 legi care loveau în marea proprietate asupra pămîntului. pp.ali. p. op. cit. completat* în 1899 cu anexarea insulelor Tonga. pp. ocuparea arhipelagurilor Cook (1888). op. spre a obliga pe deţinători să le cultive sau să le vîndă. care prezintă unele note paralele. uşor stînjenit doar de enclava franceză din Noua Caledonie şi Noile Hebride şi de cea ger-manoiamericană din arhipelagul Samoa '. a transformat Pacificul de sudvest într-un lac britanic. pentru a încuraja dezvoltarea fermelor mici şi mijlocii. supralicitînd chiar pe ale metropolei şi căutînd a forţa mîna acesteia. Acestea. p. pentru a izbucni cu toată tăria în 1891. 306 .i in uleloi Salomon 1886) şi vcu Franţa pentru un condominiuin în Noile I [obride (1887) . 411—412 . a luat un nou avînt. agitaţia în favoarea unei reforme a regimului agrar. 145. înainte ca îa Marea Britanie el să fi fost măcar constituit. Unele mari proprietăţi au fost răscumpărate de stat. Tokelau şi Phoenix (1889). Deniageon. cit.

180—182.. op. Aflaţi Ia putere mai bine de două decenii (1890—1912). cit. AustraJia tinde. op: cit. p. pp. cit. CHBE. E un punct de vedere eronat. 433. Noua Zeelandă fiind prima ţară din lume 2 care a introdus această măsură 3. liberal-laburiştii au căutat să sprijine mica proprietate. prin legi de răscumpărare şi redistribuire a marilor proprietăţi. din cauza concurenţei lucrătorilor străini. Evoluată spre un grad superior de sedimentare a instituţiilor sale politice. p. cu nuanţă rasistă.sul acestei întregi politici agrari'. care încep a fi introduse mai întîi în Queensland. pp. Canada ■ în vălmăşagul furibund al imperialismului colonial de la sfîrşitul veacului al XlX-lea. iar în Noua Zeelandă la 1881.. op. pe o suprafaţă de 7 700 000 km 2. din ultimul deceniu al secolului trecut.A. care la 1901 nu mărau abia 3 773 000 de locuitori. imaginea unei oaze mai liniştite. ca o condiţie a dezvoltării agriculturii auKKfclieae'• IM mi se putea realiza decît prin slăbirea marii proprietăţi şi încurajarea fermieratului bazat pe munca proprie. către un fel de echilibrare a proporţiilor dintre proprietatea funciară mare. Canada oferă. 2 în afar. aşadar. 148 fi 299. Nowack.. Un proces similar e sesizabil şi în Noua Zeelandă. pp. Canada 1 Această lozincă era contrazisă de legile restrictive asupra imigraţiei.. 134. El a pri cinuit o creştere lentă a populaţiei coloniilor australiene.U. unul din statele din cadrul S. B a u m o n t. în cadrul Imperiului britanic. legat de pătura marilor proprietari. cit. VII2. Laburiştii lulţineau ni tatea unei „colonizări mai dense" (elosei settlement). în 1893 ei au acordat dreptul de vot femeilor. 172.ă de Wyoming. 168—181. Ele erau motivate prin pericolul scăderii salariilor. 3 Demangeon. împărtăşit de aristocraţia muncitorească. Sinclair. mijlocie şi mică. împotriva celui conservator. op. înfăptuit cam cu aceleaşi metode de partidul liberal-Iaburist. 307 . concentrate asupra iprdblemeloir ei interne. Cf. la 1876. Acest partid reprezenta o nuanţl sensibil diferită de liberalismul englez : el preconiza necesitate I intervenţiei statului în viaţa economică şi socială. Partidul liberal-Iaburist şi-a avut principalii conducători în persoana lui John Ballance şi mai ales Richard John Seddon şi William Pember Reeves. antichincză.

conservatorii au revenit. Pe de altă parte. Riel prins şi executat. în primele decenii ale veacului nostru 1. Pe primii. numită „Grand Trunk Pacific". sub conducerea lui Louis-David Riel. în acelaşi an s-au răsculat şi metişii din Manitoba.a cunoscut o perioadă de certă — deşi nu t/pti I. Revolta a fost înfrîntă. din 1878. guvernul federal a decis să-i fixeze în rezervaţii. Indienii au fost constrînşi şi ei la capitulare şi la acceptarea teritoriilor limitate ce li se mai l&sau 2. Scena politică a Canadei e dominată între 1867 şi 1896 de partidul conservator. sub presiunea unui scandal financiar — în legătură ou construirea căii ferate „Canadian Pacific" — şi a marii crize economice din acel an. după care. Intermezzoul guvernării liberale a pus cu tărie problema oportunităţii protecţionisimiuliui vamal. de la 3 635 000 în 1871. politica liberschimbistă a Angliei prejudicia dezvoltarea industriei autohtone. Din 1901 a început a se construi a doua linie — „Canadian Northern". Construirea căilor ferate a accelerat deposedarea de pămînturi a indienilor şi a metişilor din Manitoba. Populaţia ei creşte. pentru o perioadă de cinci ani. Acestea. canadiene.H ulară — dezvoltare economică şi de excepţionali stabilitate guvernamentală. El se retrase în 1873. ceea ce i-a împins la o răscoală în 1885. întors < l n i exilul său în Statele Unite. Liberalii lui Alexander Mackenzie au urmat la putere. în 1874 liberalii au eşuat în încercarea de a reînnoi convenţia comercială cu . la 5 371 000 în 1901. împreună cu o ramificaţie a ultimei. condus la început de John Mac-donald. Pe de o parte. La 1886 s-a încheiat construcţia primei căi ferate trans-continentale canadiene — „Canadian Pacific Railway". au constituit armătura unităţii economice şi politice a Canadei şi premisa dezvoltării impetuoase a Far-Westuliui canadian. menţinîndu-se pînă ila 1896.

cit. pp.1 Canada dans Ies textes.. 308 ' G i r a u d . pp. . W. pp. 43—48 . op. L. Manitoba. 106—107. I. 213 şi 226. pp. op. Morton. 113—115.. Frlgault-T rudei. Histobe du F o h 1 e n. cit.

Cîştigînd net alegerile din 1878. spre a-şi putea realiza dezvoltarea deplină a propriilor resurse. sînt încurajate şi sentimentele naţionaliste şi separatiste care stăruiau în rîndurile unei părţi a minorităţii franceze. a derivat în mod direct. uipunîndiu li K pirotecţionismul american. m-aş declara liber-schimbist. Ele sânt temperate însă de irealitatea procesului de fuziune anglo-franceză. reprezentate în această perioadă de partidul naţional al lui Honore Mercier şi de extremismul catolic al lui Henri Bouorassa. din interesele dezvoltării burgheziei industriale autohtone. III. după cum e evident. dar sînt canadian. declara în 1876 în parlamentul canadian : „Protecţionismul e o necesitate pentru o naţiune tînără. 184. depăşind deosebirile de limbă şi tradiţie. Partidul conservator canadian fi I făcui Itunci 0 veri tabilă platformă politică din pn i de mSsuri protecţioniste. politică şi spirituală a imperiului. iubesc 1 CHBE. Un reprezentant al acestei aripe liberale. obligînd la reconsiderări. care ne-a dat viaţă.. Wilfrid Laurier. punea în discuţie însăşi problema raportu rilor dintre Anglia şi Canada. şi cred că avem nevoie de protecţionism" l. a relaţiilor interimperiale. de existenţa unui sentiment naţional. 309 . în formule din ce în ce mai suple. sentiment căruia acelaşi Wilfrid Laurier îi dădea formularea următoare: „Iubesc Franţa. Pe fondul acestor aspiraţii către o mai largă libertate de acţiune. Contradicţia dintre aceste interese şi cele ale burgheziei britanice semnifică o fisură în unitatea economică. II atingea interesele de export ale industriei engleze şi. p. Dacă aş fi în Marea Britanie. Protecţionismul vamal adoptat de o parte a Imperiului britanic.. pe un plan mai general. Şi o aripă a partidului liberal îşi iliulon scama că pentru Canada o atare politică economică c cea mai Indicaţi. în contrast cu liberalismul economic ce persista în politica metropolei. canadian. a independenţei tot mai largi de acţiune pe care ultima o afirma. conservatorii preluară puterea şi introduseră în anul următor primul tarif vamal complet şi decis protecţionist pentru industria canadiana.Statele Unite (pe baze liber-schimbisti .

op. reprezentantul coroanei britanice. printr-o imagine spirituală : „Canada se roagă în fiecare duminică în biserici ca guvernatorul să guverneze bine . pp. « C h c v a 11 i e r.. III. 214—215. care ne-a dat libertatea. pp. I. 232. vezi şi : D e m a n g e o n. dar ea presupune că cerul nu va fi niciodată atît de neconstituţional. ocazionată de jubileul de cincizeci de ani al domniei reginei Victoria. op. cit. Z i e fi e n. op.itoare a statului canadian în raport cu metropola. cu un statut „cvasidiplomatic". pentru Canada la sfîrşitul secolului al XIX-lca. a determinat iniţierea unei noi practici în raporturile dintre metropolă şi guvernele responsabile din colonii : convocarea periodică a conferinţelor imperiale. 512. penii II discutarea şi adoptarea unor hotărîri comune în chestîunile de interes general. a avut loc la Londra între 4 aprilie şi 9 mai 1887. cit.. Guvernul englez reuşi să ajungă la un compromis pe această temă cu cel din Ottawa. cit. p. CHBE. guvernul său ceru în 1879 ca reprezentantul Canadei la Londra să poarte titlul de ministru-rezident. se estompează aproape complet în faţa guvernului ales. în cadrul ultimei conferinţe. 70—72. 63. III. Afirmînd tot mai mult poziţia de Bine SI n. 2 1 1 310 ~i . p. adoptîndu-se de comun acord titlul de „înalt comisar al Canadei la Londra" B . Z i e h e n. interesată în lărgirea relaţiilor sale cu Australia şi Noua Zeelandă. Rolul guvernatorului general. pp.Anglia. op. Prima dintre aceste conferinţe. Modul în care marile colonii de limbă engleză — Canada. 529.. fără amestecul metropolei5. îneît să asculte această rugăciune" 3. A doua s-a ţinut la Ottawa. dai primul loc în inima mea este pentru Canada. p. în plină perioadă de potenţare din partea Angliei a politicii unităţii imperiale. interimperial. 406—411 . între 28 iunie şi 4 iulie 1894 4. Un istoric a sesizat prezenţa din ce în ce mai formală a acestei instituţii. Canada. 1 CHBE. cit.. a obţinut pentru toate coloniile ce dispuneau de autoguvernare dreptul de a încheia între ele acorduri comerciale pe baze diferenţiate. Australia — ridicau problema drepturilor lor specifice. patria şi pămtntul meu natal"1.

în cadrul lor se vor elabora doc trinele şi măsurile care.i la di/olv.Aceste conferinţe au constituit. icăutînd să suprime impresia unei subordonări faţă de Anglia.i completă a legăturilor cu Anglia.xi largă autonomie. . bl perspectivă. vor încerca să concilieze tendinţele contradictorii din sînul imperiului. prilejul formulării aspiraţiilor burgheziei coloniale ( itre o m. suprimînd acest nume şi.uc. o dată cu «1. fără a merge însă pîn. în secolul al XX-lea. din partea co loniilor sale.

e n i n.. Acest fenomen. totuşi anii 1895—1918 pot fi consideraţi perioada sa clasică. în general.. ţinînd seama de profiturile «posibile» în viitor. 312 . oricare ar fi ele. în forma lor deplin conturată. voi. riguros determinată economiceşte. formarea monopolurilor şi a capitalului financiar — prin fuziunea dintre cel industrial şi bancar — e un fapt împlinit şi totodată un proces în dezvoltare spre forme tot mai cuprinzătoare." 2. cit.. I. stadiul cel mai înalt al capitalismuui. 1 V. oriunde ar fi şi prin orice mijloace. 2 V. cu i îi lipsa de materii prime se simte tot mai mult.. p.. au însemnătate pînă şi izvoarele posibile de materii prime. aşa şi capitalul financiar tinde. se află într-o relaţie strînsă. cu cel al expansiunii coloniale. în politica britanică. 386. care poate transforma mîine în surse de profituri pămînturi care astăzi nu sînt bune de nimic. dar în special pentru Anglia. în economia engleză de la sfârşitul secolului al XlX-lea. Cu cît dezvoltarea capitalismului e mai mare. Imperialismul. 27. I. „După cum trusturile capitalizează averea lor printr-o evaluare de două sau de trei ori mai mare.i pe deplin monopolul împotriva oricăror surprize în lupta rivalul. ţinînd seamă de dezvoltarea rapidă a tehnicii.. spune tot Lenin.. sa acapareze cît mai multe pămînturi. în speranţa de a găsi surse de materii prime. 387—388. pp.CAPITOLUL IN LUPTĂ PENTRU REÎMPĂRŢIREA LUMII (1895—1918) Deşi. în Opere complete. cu atât este mai înverşunată lupta pentru dobîndirea de colonii" 1. L e n i n . Numai posedarea coloniei asii . în genere.. al luptei pentru împărţirea şi refonpăi ţirea hunii. op.. I. Monopolurile — spune Lenin — „sînt deosel > n de n. Pentru capitalul financiar. întrunind toate caracteristicile acestui ultim şi cel mai înalt stadiu al capitalismului. cu cît concurai ţa şi goana după izvoare de materii prime în întreaga lume sînt mai ascuţite. imperialismul se manifestă mai curînd.unice cînd toate izvoarele de materii prime sînt conCfntrate într^o singură mână.

conceput ca remediu preventiv contra revoluţiei so1 Cf. Pentru a evita un i Izboi civil. cit. op. Este punctul de vedere al unui om pentru care orice tratare . F. II. anume : pentru . are şi profunde resorturi sociale.i problemei sociale trebuia să presupună menţinerea şi chiar întărirea forţei economice şi politice a burgheziei. în intenţia colonialiştilor. deoarece pe piaţa acestora e mai uşor a înlătura pe concurenţi prin mijloace monopoliste.. este o chestiune de stomac. IW5]. ColoMi ilismul. pp. o altă trăsătura caracteristici B in perialismului. în XI Ie ConInternational des Sciences Historiques. veneam spre casă şi mă gîndeam la cele văzute. A. Şi cînd. Viena. după cuvântările sălbatice auzite acolo şi care nu erau decît un singur strigăt : pîine ! pîine !. transformată în dogmă de reprezentanţii intereselor uniunilor 'monopoliste. p. în condiţiile capitalismului monopolist: „Am fost ieri în East End 2 — spunea Rhodes în 1895.. M i 11 e r. într-un moment de sinceritate.x salva de la un război civil ucigător cele 40 de milioane de locuitori ai Regatului Unit. voi.o supapă de canalizare a nemulţumirilor sociale generate de agravarea exploatării maselor. Rapports. Changements politiques et •i/ues dans Ies pays d'Asie et d'Afrique au XX e siecle. 382—383. Exportul de capital. qpentru a dobîndi noi pieţe în vederea desfacerii mărfurilor produse în ifabrici şi în mine.\\\\ nialismului britanic (Lugard. împinge de asemenea la cucerirea da Colonii. G o u b e r — A. asta am spus-o mereu. După V. A.E un iapt pe care-1 mărturisesc unii roprc/. oamenii politici colonialişti. eraim convins mai mult ca oricînd de însemnătatea imperialismului. Dar expansiunea colonială. păstrarea neatinsă a proprietăţii ei asupra mijloacelor de producţie. 313 . mărturisite franc de Cecil Rhodes. asigurând producerea mărfurilor în condiţii mai ieftine şi desfacerea lor cu profituri maxime. 135. I. trebuie să deveniţi imperialişti" 3. " (Jartierele sărace din răsăritul Londrei. Ideea mea cea mai scumpă este rezolvarea problemei sociale. Imperiul.. într-o convorbire cu cunoscutul ziarist William Stead — şi am asistat la o întrunire a şomerilor. noi. trebuie să cucerim noi teritorii pentru plasarea prisosului de populaţie. L e n i n . ea trebuia să fie — concepţie ide altfel veche —. guvernator ni Nigeriei").i M. înc3 din ultimul deceniu al veacului trecut'.

generat de intrarea capitalismului în noua sa fază de (dezvoltare. Anglia a cunoscut. un şir întreg ide forme intermediare ale ilopandenţei diverselor regiuni ale globului faţă de marile pui'ri. în aifara celor două grupuri principale ■ le ţ. în aceste condiţii se creează. extinzînd considerabil sfera de dominaţie a capitalului monopolist englez. Ceea ce însemna o di versiune utilă pentru burghezie. dăduse o eclatantă expresie practică acestei doctrine. apare şi categoria ţărilor dependente — cu una din formele isale : semicoloniile — de sine stătătoare din punct de vedere politic formal. p.ciale. teoretician şi el. stoarce mai multe venituri din munca zecilor şi sutelor ide milioane de locuitori ai Indiei şi ai celorlalte colonii ale ei. în situaţia că întreaga societate să nu fie întreţinută prin munca lui. în „Revue Historique an. o veritabilă (febră şovină 3. ci prin munca băştinaşilor din colonii. dar mai ales om de acţiune. în frunte cu Anglia. în anumite ţări.. de populaţie". a creat. doctrina unităţii Imperiului britanic şi a expansiunii sale nelimitate. începînd din 1895. avea un anume ecou şi în i-îmlul maselor muncitoare „neexjportate" în colonii ca „ipi IM". Burghezia engleză. de pildă. prin cuceririle coloniale din Africa de Sud. teoretic şi practic. Cecil Rhodes. aduşi aproape în sclavie.. dar prinse în fapt îmtr-o reţea de dependenţă financiară şi diplomatică 2. CCXXVI. Paroxismul expansiunii coloniale. tom. Omul zilei : Joseph Chamberlain Disraeli fondase. comparabilă în politique coloniale. 452.iri : metropolele şi coloniile. timp cam de un deceniu. o bază materială. Pe această linie.. 85 (1961). deoît din cea a muncitorilor englezi. economică pentru molipsirea de şovinism colonial a proletariatului dirutr-o ţară sau alta" *. introdusă cu scopul de a slăbi lupta de clasă a proletariatului. 314 . „Politica colonială desfăşurau ipe «oară largă — constată Lenin — a făcut ca proletarul european să ajungă în parte. cu deosebire în această perioadă.

Joseph Chamberlain s-a opus acordării autonomiei Irlandei. A I nuna în primul rînd a descifra resorturile obiective . străduindu-se să exalte imaginaţia colectivă.. Aceste interese diferenţiate sînt concentrate şi filtrate In activitatea lui Joseph Chamberlain. Pe această bază „omul din Birmingham" se ridică împotriva citadelei liberalismului — Manchester — şi preconizează cu hotărî re convertirea Angliei la protecţionism. „Comerţ corect". I..de spirit. propusă de Gladstone. el vedea „o politică reală. 3 V. devenind şeful grupului „liberalilor unionişti". exprimate în fraze grandilocvente. reprezentant al industriei metalurgice britanice. iar ulterior contopiţi cu conservatorii. pe care le-a promovat fără scrupule sub raportul metodelor şi s-a priceput să le exprime într-o ideologie şi un limbaj aproape romantic. în loc de „free-trade" 1. mai presus de orice îndoială. Birmingham contra Manchester.i pensoniii'ii . Un sector economic sever concurat pe piaţa externă. Omul care . dispunând încă de poziţii suficient de solide pe piaţa mondială. 27. L e n i n. lansînd lozinca „fairtrade". rupînd cu liberalii 2 şi trecînd la conservatori.11 n • . cred în această rasă angloHsaxonă. nuanţînd personalitatea lui aparent contradictorie.iliaţi. nici o schimbare n-ar putea-o face să devină bastardă şi care. a fost Joseph Chamberlain. mîndră..esenţă cu naţionalismul burghez contincn I de un colorit dominant colonialist. ameninţate de concurenţa germană şi americană mult mai mult decît industria bumbacului. „Cred în . I -. voi. la început . pe care nici un climat. 382. în raport cu altul. faţă în faţă cu cele ale industriei textile. tenace. p. I i si. în imperialismul colonial şi în protecţionism. hotărîtă. Industria grea şi interesele ei. destinată să apere Anglia în special de concurenţa Germaniei şi Amerieii 3. încereînd să-şi impună punctul de vedere în politica britanică. Era un mare industriaş din Birmingham. 2 1 315 . Imperialismul. înţeleaptă $i economicoasă". la „bătrînul partid stupid". în loc de „comerţ liber". i l < atitudinilo] şi teoriilor sale. alimentată de interesele monopoluriloi ii ilului li nanciar. Ohamberlain n-a avut în politică alte principii decît acelea ale intereselor marelui capital britanic. încrezătoare în ea însăşi.iceastă rasă — spunea el — cea mai mare dintre rasele guvernante pe care ikimea ie-a cunoscut vreodată . în Opere complete. să aprindă orgoliul naţional şi şovinismul. atitudinile sale mult discutate.in.

prin compromisuri. p.1 ţiei universale . care gravitau în jurul Angliei pe de o parte şi a Germaniei pe de altă parte.1 iltoriei viitoare şi a civili/. pătruns de ideea că : „Nici o ţară din lume nu e în situaţia Angliei de a-şi putea permite să renunţe la prietenia altora.i . ocazionată de jubileul de 60 de ani de domnie al reginei Victoria. terminarea aproape integrală a împărţirii Africii. jubileu ale cărui serbări au fost anume regizate ca o apoteoză a imperiului şi orgoliului britanic. Absorbit de însemnătatea expansiunii coloniale pentru interesele monopoliştilor [britanici. Forţa sa nu depinde de legăturile sale cu. Sub egida lui Chamberlain au fost întreprinse războaiele imperialiste .. aliindu^se cu ea împotriva imperialismului german (1904). „bunica Europei monarhice". dar esenţială s-a dovedit contradicţia sa ou imperialismul german. în oîţiva ani. 75.. alte puteri.împotriva statului mahdist. umilirea Franţei la Fachoda. cit. cit. şi s-a lăsat înclinat către o înţelegere cu Germania. trebuit să renunţe la „splendida izolare". op. din situaţii şi scopuri analoge. Accentele lui Chamberlain sînt asemănătoare cu ale pangermaniştilor şi izvorîte. de fapt. venit la putere în 1895. Anglia şi-a putut mai uşor rezolva. După 15 a u m o n t. 293. Chamberlain a văzut la un moment dat în Franţa principalul rival al Angliei. idespre care nici un englez nu poate vorbi fără un fior de entuziasm" 1. I s-a opus însă bătrînul Salisbury. a neangajării în problemele europene prin tratate de durată. au fost determinate de interese economico-ipolitice la scară tmon1 2 După Hardy. „Joe" Chamberlain a deţinut Ministerul Coloniilor. conservator de şcoală veche. El a prezidat. exercitînd o mare influenţă asupra întregului guvern. conferinţa imperială de la Londra.va constitui forţa predominaui . pe amîndoi. In cabinetul conservator prezidat de lordul Salisbury. ci irezidă an falezele ei de calcar şi în flota sa" 2. 316 . a burilor. p. şi mai cred în viitorul »< estui imperiu vast cil lumea. Anglia a. op. sosit mai tîrziu la împărţirea coloniilor şi aspirând la reîmpărţirea lumii prin mijloace violente. în 1897. \ Istoria i-a dezminţit. voind astfel să pună capăt politicii „splendidei izolări". Rămîne un fapt că aceste blocuri imperialiste agresive. împărţirea Chinei în zone de influenţă. diferendele sale coloniale cu Franţa.

în Opere complete.i-şi bazeze raporturile cu coloniile. în termenii inauguraţi de politica lui Disraeli. La 1876. Liberalii revin ila o conduită mai moderată în problemele coloniale. fiindcă generaţiile următoare n-aveau 1 Expresie designînd cauzele de încordare politică în Europa. cu 393. 27. La 1914. Imperiul britanic avea 22. au răsturnat pe conservatori şi au câştigat alegerile din 1905. Disraeli... Şi tot el considera că singura legătură <pe care Anglia poate spera s. Aceasta în primul rînd pentru că Anglia e absorbită de expectativa confruntării armate cu Imlperialis mul german.1 V. voi. rivalitatea marilor puteri pentru influenţa în această ■ }i asupra strîmtorilor (Bosfor şi Dardanele).5 milioane locuitori 2. interesele uniunilor monopoliste şi ale capitalului financiar englez se puteau declara satisfăcute. iar nu europeană. L e n i n. spre a evita secesiunea lor.9 milioane locuitori.M lor din Balcani. Acest triumvirat lăsase urme. 384. este de ordin practic. Franţa nu se pu ii i împăca. . Dezminţit şi chiar înfrunt a fost Chambei lain şi în lupta ia în favoarea adaptării protecţionismului. I. p. Relaţii economice înterimperiale E inutil a mai reveni asupra faptului că toată „problema imperială" de la sfîrşitul secolului al XlX-lea şi începutul veacului nostru. în ultimă instanţă. Oricum. declara brutal Rhodes. la un substrat economic.. 317 ... el cuprindea 33. se reducea. cu pierderea cărora... „Imperiul.5 milioane de kilometri rpătraţi. lupta de eliberare a po. ii 1870—1880 : slăbirea Imperiului otoman. „Balcanii >i turnul catedralei din Strasbourg" 1 nu mai sî-nt probleme de prim plan In polii marilor iputeri. în 1871. Este anul care marchează sfîrşitul „crizei" expansioniste a imperialismului britanic. este o chestiune de stomac". în decern.5 milioane de kilometri pătraţi şi 251.dială. Imperialismul. tot mai agresiv. iar pe de altă parte pro vinciile Alsacia şi Lorena.. Opoziţia cercurilor industriale încă neinteresate în abandonarea liberului-schimlv s-a unit cu rezistenţa ipăturilor mk-burgheze şi a maselor imuncitoare care se temeau că protecţionismul va însemna o scumpire a vieţii. în trecerea lui prin istoria imperiului. Liberalii au folosit această conjunctură. Rhodes şi Joseph Chamberlain..

fierului brut şi bum'bacului.să mai fie născute în Anglia. aceleaşi cifre însumau 104. cota care-i revine la nrticole oscilează între 13 şi 23% din producţia mon. întrebarea care se pune e numai dacă întreg efortul de unificare imperială avea sau nu o bază economică ? Răspunsul obligă la o dificilă analiză a relaţiilor economice din interiorul imperiului. eşecul protecţicnisnuilui. Ibidem. op. iar aceea a importului ei din imperiu de la 39 da 173 milioane lire 2. an. Cf. Marea Britanie producea aproximativ jumătate din totalul mondial al cărbunelui. 19 (1964). media valorii anuale a exportului Marii Britanii în imperiu a crescut între 1850 şi 1913 de la 19 la 161 milioane lire sterline. La 1913. nota 3.4 milioane lire. O dovedesc opoziţia coloniilor faţă tic o politică vamală comună. D e m a n g e o n . aţa îm îl ai < ■ micuţul sentimental pentru ea va slăbi treptat *. veleităţile spre libertate de acţiune din partea coloniilor. cit. 188. 295 şi 298. In 1901. 204. De pildă: între 1870 şi 1880 mărfurile britanice acope reau 54% din importul Canadei. Commerce et empire. în comerţul exterior al acestor colonii ponderea schimburilor cu Anglia este într-o scădere continuă. în li rgă măsură. O creştere considerabilă cuantumu/lui exportului şi importului se observă mai ales după 1892. La 1860. Faptul că intenţia de a transforma Imperiul britanic într-o unitate economică şi politică strîns. 85% din al Indiei. tendinţa unora de a fi tratate pe picior de egalitate cu metropola. 83% din al Africii de Sud şi 73% din al Australiei. 441. lupta de eliberare naţională a altora.dial&. Potenţialul industrial englez a continuat să crească şi el era capabil să acopere. 2. în cifre absolute. 3 CHBE. III. pp. apare limpede.. în „Annales". p. cererile coloniilor.6 şi 105.i n . C r o u z e t . Această proporţie reprezintă însă în cifre absolute o producţie mult mai mare decît în 1860. 8 1 318 . Ea trebuie să ţină seama iîn permanenţă de un element fundamental : pierderea din partea Angliei a primului loc în lume în producţia industrială. Dar cu toate -că Anglia întreprinde efortul monopolizării pieţei coloniilor sale şi le inundă cu cantităţi sporite de mărfuri. nr. p. p.1 reuşit. cînd cifrele respective erau de 81 îşi 97 milioare lire 3.

adică scad şi cresc paralel cu anii de depresiune şi de avînt s.nioanele albe" : Canada. 4 Exemplu tipic : concurenţa Statelor Unite în Canada . dar au creat şi posibilităţi de relaxare a legăturilor lor comerciale cu (metropola. Noua Zeelandă.. Revenind la (dificila chestiune a unei concluzii asupra datelor de mai sus. după greutatea relativă pe care diverse mărfuri o au iîn acest circuit. în cel al Endiei li 66°/o. cit. înainte de a trage o concluzie asupi neţuri . Necesităţile coloniilor au crescut în ritm şi în proporţii mai mani deoît capacitatea industriei engleze de a le acoperi la preţuri avantajoase în raport eu concurenţa străină.U.i relaţiilor comerciale interimperiale. aceasta. Această stare de lucruri a derivat. p. în ansamblu. în al doilea rînd. spreI. 300. din însăşi dezvoltarea economică a coloniilor. ea croşte în perioadele de criză şi descreşte în cele de prosperitate. Al doilea este faptul că pînă spre sfîrşitul secolului al XlX-lea cota-parte a. incapacitatea economiei engleze de a-şi asigura o poziţie de monopol pe piaţa imperiullui. Ele sînt îndreptate.La 1913. aceste oscilaţii se conformează curbei mondiale. îşi acoperă 57% din import cu mărfuri din S. proporţia mănfuriloi iadei era de numai 21%. ise poate aprecia că ele relevă. » Ibidem. în al Australiei I l 52°/o '.. 302. la n. sînt de reţinui tnd douS elemente. exporturilor britanice spre imperiu variază contraciclic . j>e de o parte. ajungînd să reprezinte 47% din totalul exportului britanic de capital în străinătate 2. Examinînd sub un alt aspect structura raporturilor econonine dintre Anglia şi imperiul ei. care cresc între 1870 şi 1913 de la 270 Li 1 780 milioane lire sterline. 1 Ibidem. ceea ce evidenţiază faptul că imperiul joacă un rol compensator yi stabilizator în economia engleză. Australia. op. creşte con1 C r o u z e t.A- 319 . din concurenţa străină 4. p. 288.. care duce la stabilirea de mai intense şi mai avantajoase relaţii comerciale directe între unele din ele. Investiţiile masive de capital britanic în imperiu au avut acest efect contradictoriu : au subordonat economia coloniilor. reies de asemenea unele Inmbări substanţiale. în perioada următoare însă.. întîiul este demarajul investiţiilor de capital în inM riorul imperiului. în al Africii de Sud la 56%. în proporţie de peste 5O°/o.nul secolului trecut. p. La importul Angliei.

Importuri din imperiu . 7 lire în Australia şi cîte 3 pînă la 4 lire în Canada şi Africa de Sud. La exportul sipre imperiu. din care cele de bumbac de la 42 la 33%.7 8. procente 185 din 1890 4 5. consumul de mărfuri engleze este mult mai mare în colonii decît în oricare ţară europeană. 87. carnea şi produsele alimentare în general. p.7 19.8 .2 35. Ceea ce. 2 lire 9 şilingi în Olanda.0 18.. op. 2 8. Scade în schimb importul'de cafea.5 71.9 total l 1913 Cereale Ceai Carne Produse alimentare în ansamblu Cafea Zahăr Lemn Bumbac 16. Ibidem. 1890 şi 1913. proporţia produselor textile scade între 1854 şi 1913. ceaiul. op. 2 lire în Suedia. bumbac.7 15. faptul principal este decanul articolelor de bumbac şi creşterea produselor metalurgice. 190. 3 De pildă.j Pe cap de locuitor.4 19. 290. sînt orientate spre imperiu în proporţie de 16% în 1854 şi de 32% în 1913 2 .8 26. în anii 1854. în ansamblul exportului britanic. za'lur. 7 55. 0 64. p. Articolele metalurgice. sau în] Statele Unite 3. de la 64 la 51°/o. cit.siderabil proporţia pe care o ocupi ceri alele.0 Cît priveşte exporturile spre imperiu. ipri din imperiu. alături şi de alte date.0 15. privind proporţia pe care mărfurile de mai sus provenite din Imperiu. cit. pentru care Anglia se adresează unor surse din afara imperiului.A. în schimb. lemn.2 3.7 27.. o deţin lîn importul total al Marii Britanii.7 11. 1 liră în Elveţia. ■ 2 1 320 . 1 76. în anul 1913 valoarea mărfurilor engleze importate sel cifra la aproximativ 10 lire sterline pe cap de locuitor în Noua Zeelandă. Iată cîteva date. Cf. 297.3 24.1 33.4 16..7 0.U.8 0. p. îndreptăţind C r o u z e t. faţă de 6 şilingi în S. Dtmangcon.

modificat i l. din ■ nglia. cit....il .. „Piaţa mondială ţi . diferenţiate de Lenin.. Se conni Lenin. limitată. i a nereuşitei n. i 25 şi 33 1/2% reducere.I amplorii legăturilor eoonon . I.1 ii-i inipcrial în avantajul metropoi i u l .c încadrează mai curînd în prima n i . guverl mărfurile britanice un tarif 1 1 /2% a taxelor. pp.. 60. I o originală diviziune a muncii între dintre are unde produc mai cu seamă iele pentru cele din Europa" l . 4.. 233—234. 195^-197 . I.. B a u m o n t. La acest " se vor ralia.. nu fără ezitări.. rezervînd coloniile ca i de exploatare de prim ordin. p. .. se poate .ni urilor importate sau exportate din igliei oscilează aproximativ între I n i totalul comerţului exterior. după 1895 •r dintre Anglia şi imperiu • ! ' ii structurii raporturilor econondinţa creării de instituţii care •it U cartea lui Parvus. op.i . op.. . riului într-un • închis.rezultate. iip. făcută încă la sfârşitul secolului I . cit. <: li e v a 11 i e r. arată că eforturile capitalului monopodui totuşi la anumiţi. pînă la nul lui Joseph Chamberlain şi al protecţionist în raport cu lumea ii libera circulaţie a mărfurilor în iii M Iniilor interimperiale. landă în 1907. în sporirea şi uluirilor interimpcrialc.. apoi şi Austrain ml i intermediară. voi.i insistenţele Angliei. cu toată aparenţii oari ■ i l l ă totuşi în frunţi ..

Africa de Sud. I I I . Ea a adoptat termenul de «dominion" pentru principalele colonii. cit. Conferinţele imperiale din 1907 şi 1911 adoptă oficial o asemenea hotărîre. In acest an. 62—63 p 194. la ce rerea reprezentantului Australiei.).i 1. Deakin. III. în cadrul guvernului britanic. trei or gane de legătură cu imperiul : Departamentul Dominicanelor. în -măsură anai mică. menită să contribuie. In 1913. 422—430... ( i i i ni . op. s-a constituit un departament separat al daminioanelor. pp. 86 .să favorizeze unitatea imperiului i . 246. p. Chevallii r. S-a creat de asemenea. Noua Zeelandă şi. 322 . este prima care poartă i. de acum înainte. 1. emigraţia britanică se îndrepta. pînă la 1901. cu sarcina coordonării forţelor şi organizării militare a întregului im periu 3. pp. 588. Canada era. op. 77. o specială încurajare a ei înspre colo niile britanice. separate după natura diferenţiată a relaţiilor de subordonare dintre Anglia şi posesiunile sale. dotate cu guvern res ponsabil. ' CHBE. damanioanele absorb deja peste 70% din emigranţii englezi. al Indiei şi al Coloniilor. op. S-a luat tot acum hotărîrea convocării acestor confei iu\e la fiecare patru ani.i 1 denumirea de „conferinţă imperială". cit. al căror număr e considerabil : după 1910 o medie anuală de aproape 400 000 K Conferinţele imperiale devin o instituţie permanentă şi se succed cu regularitate. 479—480 .. Cea mai importantă are loc la Londra. Regimul de „dominion" îşi face loc larg. Australia. 1 „între egali" (lat. în proporţie de peste 50%. p. fără îndoială. în 1909. la sudarea spirituală a imperiului. aşadar. unificarea coloniilor din Australia într-o federaţie (Commonwealth of Austra1 CHBE. către Statele Unite. statul-major imperial. mai ales Canada. De fapt. singura >care-l dobîndise. <<i>. Pînă ipe la 1903—1904. desprins din vechiul „Colonial Office". între 15 aprilie şi 9 mai 1907. cit. 755. cit. sugerînd astfel 1 M ai Cerul de întrunire inter pares 2. D e m a n g e o n. Există. pp. Hardy.. p.te însă de progresul deliberat al „autonomismuilm ' coloniilor de emigraţie şi de creşterea valului luptelor de elibei Cu începere din primii ani ai vesu ului al XX-lea survine 0 dirijare a emigraţiei.

denotS [oi politice pentru coeziunea economică a idiază şi congresele Camerelor da în 1886 la Londra — care se ţin in pi im ipalele centre economice ale domiiydney. ■ i ..... Aci întreprinde tipice ale epocii i le procesului (împărţirii lumii I II In între Im I.i sistemului „preferinţelor imperiale" în i IS98 se iau imăsura în vederea unificării imperiul. 'La aceeaşi scară se întoci i . . In Australia. in I [ganda . imperialiste. rica de Sud (Union .. u ud pretutindeni. II i n . în aceeaşi perioadă au loc Da de Aur :şi Sierra Leone. Războiul anglo-bur Ici.i-stora acelaşi statut. unde construcţiile pe colonii. I South Africa) în 1909. aceea dintre zonele de expanoeuipă iprimul loc în atenţia Marii frica de Sud. nc. n i . i limita injoncţiunile străine. se fac proiecte de unifil i i l -ritclor linii de cale ferată. în Africa i < .ipctown ajunge în 1909 pînă la jian.. ' < Noua 'Avlandă. ipe baza Mhl. iimperială din 1 9 1 1 a acceptai ca Marea BritaDiiducereaîşi controlul general al ipoliticii externe ii cu recomandarea ca dominioanele sS fie connu 11 posibil. ' • bui i v e a la bază dorinţa capitalului mono-icapara şi dispune după plac de imensele 323 . tot imai adînc în interior.i observa şi raporta asupra posi i schimburilor comerciale cu metropola. n c i centralizate şi se înaintează (proiecte ■ lefilor de naturalizare şi de acordare a breunor „împuterniciţi comerciali" în .

Complotul de la Johannesburg a fost descoperit şi prevenit. la data fixată. urmau să intre pe teritoriul Transvaalului. trupele Companiei Africii de Sud. a intrat t în Transvaal. Jameson proclamase intervenţia în favoarea unor „oprimaţi" siliţi să. şedinţele Krtiger n-a acceptat faisS ifice de bunăvoie independenţa economică şi politica a popoi ului său. Aceştia se constituiseră. în 1889.se răscoale. care a însemnat sfârşitul carierei politice a lui Rhodes. Orange însă a acceptat. mărginindu-se la revendicarea unor drepturi mai largi pentru buri 1. sub conducerea lui Jan Hendrik Hofmeyx. pen„proteja" pe cetăţenii străini „ameninţaţi". Chamberlain. o alianţă defensivă cu cealaltă republică bură. semnînd în schimb. a drepturilor politice pentru proaspeţii imigranţi. ipe tema impozitelor pentru companiile miniere străine. dar răscoala nu izbucnise. 324 . sub pretextul indicării de drepturi politice. pp. Jameson. Transvaalul rezistă încercărilor de a fi atras într-o uniune vamală cu Colonia Capului şi Natal . 124—125. a tarifelor vamale şi a căilor ferate. în ifruntea unui detaşament de 470 de călăreţi. a avut un rol de căpetenie în aceste demersuri. ceea ce demonstra dincolo de orice evidenţă uneltirile puse la cale de Compania Africii şi de guvernul Coloniei Capului. op. cit. la Pretoria. nefiind la curent. în cursul întrevederii celor doi adversari. în repetate rînduri. ca prim-iministru al Coloniei Gapului. Jameson. Eşuară şi insistenţele lui Rhodes pentru o federaţie a acestor state cu Colonia Capului. Kriiger rămase neclintit. într-o iligă politică al cărei program moderat nu respingea conlucrarea cu englezii. El a fost înifrînt şi prins de buri la 27 de cembrie 1895. V I I I . După raidul 1 CHBE. Divergenţele se. puse sub comanda unui avenier. Rhodes îşi pierdu răbdarea. în 1894.. Ca prim^ministru al Coloniei Capului. Situaţia Angliei era penibilă. G i g 1 i o. Agenţii săi puseră la cale o răscoală printre imigranţii din Johannesburg. s-a iritat pentru această gaifă. Cecil Rhodes. Planul a eşuat lamentabil. de prin anii 1878—1884. proaspăt ministru al coloniilor. în momentul izbucnirii ei. Pre. englezii au căutat să-1 atragă în tratative şi să-1 convingă. 491—493..bogăţii minerale descoperite în subsolul republicilor bure. p. îmbinate alternativ cu presiuni şi provocări. acumulau. el se străduise să atragă la colaborare pe burii care trăiau aci.

.i de politica de apropiere a lui Cham ■ iii i icuraiate de eşecul britanic. „Colonies et emI lui ( li A ud . care pusese mîna pe Africa de sud-vest. încetînd colai'olitkă cu regimul şi siliiwlu 1 pe Elhodes să dimisînt însă de loc lipsite de temei supoziţiile că' li fost la curent cu urzelile lui RIKKICS.. Ele fură înfrînte Răscoala fu urmată de măsuri admi[900) menite a întări controlul asupra Rho! . triburile din teritoriul concesionat Companiei HL l.imeson a creat Angliei şi . vedea în in aliat âimpotriva acesteia. 1949. G i g l i o . proprietarii şi lin Africa de Sud au provocat o II M I lui acţiunilor.irii în martie 1896.jfără a face apel la sprijinul puteri1 înfrfîngă „bandele înarmate care invada111 A iirni. mulţumirea abia mascată a Angliei. cuiiTi începeau deja a fi numite aceste nele 'bure răscumţpărară. nr. ■ . pp. Societăţile britanice de căi ferate I reducerii veniturilor pe care o atrăgea M 1 lui Rhodes.it o tensiune diplomatică anglo-gerI I I pi II de speranţa Germaniei într-un conflict . op. iar cei implicaţi în complotul nereuşit •r. 196 şi 209. Micii acţionari au fost ■ 196 M a u r i c e Crouzet. seria I. dezalipa eşecului pentru a se salva pe sine 1. 5]. atitudinea burilor a rămas 1 fameson a fost predat tribunalelor enn ). Joseph Chamrpansion imperialiste [Col. conform unui tea de pe teritoriul lor din căile ferate iwn. Paris. 1 idoptl O atitudine tot mai revendicativă. cit. ' • J u l i e n . pp.iţiaţi. 267— 325 .aceşti „afrikaanderis" 9 au indignat. Kaiserul Wilhelm preşedintelui Kriiger o telegramă în care îl iptul că : „.complicaţii internai. ii |. Rhodtsia. M masive de acţiuni.

Parvenindu-i ştirea. Mobiliy. „în cazul în care. pp. op. cit. Antecedentele imediate ale războiului : B a u m o n t. op. I. cit. Inferioritatea lor faţă de resursele colosului care se pregătea să-i fhită îi obliga la tactica ofensivă. la care au -făcut apel în ultima instanţă.i integrităţii po milor africane ale Portugaliei" (tratatul secret din 30 august 1898). se considera Luată starea de război. pp. promiţîndu-i acesteia Angola. în cazul unui răspuns nefavorabil în termen de 48 de ore. 26 2 1 326 . preşedintele republicii Orange (ales în 1897). Englezii debarcară în Africa de Sud 25 000 de soldaţi. expunînd-o tendenţios. Joubert pătrunse în Natal. op. 382—386. s-ar considera imposibilă menţinere. 218—221. pţ>. Anglia se decisese la o acţiune armată. în octombrie 1899 izbucni războiul 2. din nefericire. mai înainte ca englezii şi fi putut concentra toate forţele ide care dispuneau.. redeschide în parlament problema ra porturilor cu burii. Charnberlain. burii începură ostilităţile. Kriiger comunică acceptarea pro punerii engleze. cerând oprirea trimiterii trupe şi retragerea celor existente de pe frontieră.. op. pp. noul înalt comisar britanic pentru Africa de Sud.spoliaţi prin aceasta manevră. In pregătirea diplomatică a războiului. din 14 octombrie 1899. Anglia se asi gurase de neutralitatea Germaniei. în aceeaşi seară. 180—181. Hardy. Kriiger adresă la 9 octombrie un ultimatum.pt scop dezorien tarea opiniei publice şi crearea unui i iimai de „indignare" îm potriva lui Kriiger şi a burilor. burii abia dacă reuşeau să întrunească 28 000 de soldaţi.i u in o n t. i I. cârca i ii d re. Polii ia ira era prezentată de presa britanică drept vinovată de prăbuşirea de la bursă1. cit. ea a garantai Portugaliei integritatea posesiunilor sale în ichimbul interdicţiei importului de arme pentru buri prin aceste posesiuni. cit. cit. La 11 octombrie. S î k. dar nici aceasta concesie nu mai fu considerată satisfăcătoare.. op. în 1898. pp. în mai 1899. Ani înşelat însă Germania. Cronje înfrînse G i g 1 i o. Generalii buri acţionară cu repeziciune. Anglia respinse ultimatumul. la cererea (lui Milner. Tra tativele se rupseră.înd pe toţi bărbaţii între 18 şi 50 de ani. li . Kriiger nu voi să admită decît termenul minim de 7 ani. Milner ceru în cursul tratativelor ca burii să acorde drept de vot ce tăţenilor care se stabiliseră pe teritoriul lor de cel puţin 5 ani.. Cu voluntarii sub 18 şi peste 50 de ani. 307—308. 213—216. Ulterior.. are loc da Bloemf ontein o întrevedere a acestuia cu Kriiger şi cu Stein. deoarece prin aii tratai secret. repurtând o victorie la Ladysmith. ei au atins un maximum de aproximativ 50 000 de luptători.

în fruntea a n i . i t i c pentru cauza lor şi de admiraţie in Mu Ici ii ido vadă. ipeste 2—3 săptămîni apoi Pretoria.nplică atunci tactica pămîntului în lagăre de concentrare a tuturor in lupi. englezii despresurară Kimberircuiră la Paderberg ipe generalul lameni. capitala Transvaalului. lecembrie. cu neaşteptatele succese in o largă 'popularizare în ipresa mondială. p. englezii trecură la contraofensivă. Roberts. Generalul Roberts i . Generalul Buller. la slîrşitul lui februarie englezii mit li. încercă să deblocheze oraşul Kimberley. în Colon l i i i . In decembrie el l i i n d numit comandant suprem al armatei i î n ş i t . II 105 000 soldaţi.Icze comandate de Baden Powell la Mafeking şi ilterley.i -pâtrunise ipre Jud. In martie ei cuceresc Bloemfontein. ■ 'i-niherg. hristian de Wett se distinseră prin l n hener .. dar rsfontein.i unora din com> . l i ii două republici bure. lupte de guerilă. MU englez.i . la Mafeking. O pante a generalilor buri a succese parţiale. ni ilc M i i » | ) . Lordul Methuen. atacînd. trecu în colonia portugheză Moi' i rcă pentru Eurqpa. dinspre i de oameni.itoi iloi bu VIII. ilctorminînd alăturare.ile războiului. Kitchener şi French. 601. i englezi. i . cu 4 000 de oameni. O coloană bur. Cu numerică.i la lupt. în martie 200 000.i mersul războiului ise schimbă. dbligî. I i iot hnpuriul britanic se concentraseră la dis MI i i n . 327 . înrenu . e bătut pe imalul rîului Tugela.mdu-l să capituleze după mcene. Gatacre.11 r locuiau aci1. întinderii respinşi.

generalii Botha şi Beyers relevară una din cauzele înfrîngerii : ostilitatea populaţiei indigene faţă de buri. maure. VIII. în discuţii. Prelun oiului. A Study in . p." *. Generozitate explicabilă.. 328 A. con ducătorii rezistenţei bure se întruniră la Vereenigung şi deciseră acceptarea condiţiilor engleze 2. atmosfera de simpatie care a înconjurat lupta burilor pentru apărarea libertăţii statelor lor nu trebuie să altereze aprecierea obiectivă a isensului acestei lupte. cu tot atîta cruzime şi lipsă de consideraţie ca şi ori-i • regim ide idominaţie colonială. Se promise şi acordarea. care trata masa populaţiei indigene. Ea a marcat — spune un istoric contemporan — momentul din care „încrederea în dinamica expansiunii imperiale a murit . impopular în Anglia şi în întreaga lume. Guvernul b e arătă mai concesiv decît era de aşteptat. ţinînd seama de marile interese economice ale capitalurilor engleze. Fusese o lecţie dură pentru colonialismul britanic. pp. într-adevăr. P. Transvaal şi Orange erau anexate Imperiului britanic. * CHEF. în timp cît mai scurt. prilejuiseră dezlănţuirea unei violente campanii politice a liberalilor împotriva conservatorilor. publicul britanic n-a mai investit capital emoţional în politica imperială. eroismul lor a fost incontestabil. Burii şi-au independenţa . La 31 mai 1902 s-a semnat ipacea de la Pretoria. 1959. 611. Londra. Dar burii erau <> minoritate opresoare. The Imperial Idea and its Ennemies. Guvernul britanic (promitea 3 milioane de lire pentru refacerea distrugerilor pricinuite de război. Lupta lor a avut şi reversul reacţionar al apărării poziţiei de minoritate exploatatoare şi asupritoare. morţi şi răniţi. Thornton. an de resurse umane şi materiale deasupra oricăror prevederi. Războiul costase 250 milioane de lire şi peste 40 000 de oameni. dar burilor li se garanta libertatea individuală şi dreptul la instrucţiune în limba maternă. 1 Britisb Power. iar boiul pe care l-au purtat a avut un caracter antiimperialist i dat lovituri grele colonialismului britanic.. de instituţii reprezentative.Lupta se ducea în condiţii prea ini >e putea prelungi peste o anumită limită. 109—110. In eneralii buri iniţiară tratative de pace. în luna mai 1902.

I. Anglia s-a arătat deosebit din toate punctele de vedere. ridicîndu-le la li 'I". cit.partid spera ca. Ferii i i u l t ... faptul .. op...mi. în frunte partide înclinau în favoarea intenţiilor ■ mini I. 308— i pp. frica de Sud după războiul anglo-bur ii din 1902.iio'/.. urmele răz■-misiunile făcute. în iii1 .!■ .. 11 i partidul unificării sau al pro-i ! ifrkan sau naţionalist. 386—389. pe linia generală a i n i m i i In ir. dorinţa nie problema Africii de Sud din atenţia ■siunea britanică şi de atro!ii motiv ide atitudine îm/păi n i i i l i i i imilitar se introduse ifoarte curând admi< iste republici fiind tratate după un l l ll î p p (hapului şi Natalului... Mai multe erau considerentele interesele capitalului britanic penonomică. Ii I ... permiţînd reluarea explo i mdiţii normale a bogăţiilor miniere ..1 uni cele patru colonii. pp. I I i.n i restabiliţi în drepturile de prolispune în favoarea regimului britanic şi . pp. de care Transvaalul 16. murind în 1904. generalii bu primiţi cu onoruri I ' Kjiiger refuză orice ooropromis. Refugiat în Eu- i zadarnic să obţină un ajutor pentru cauza poI trăi în Elveţia şi Olanda. în aceste noi conIwiul uiglo-bur vezi şi Baumont.. i a r Orange în iunie 1907 2 .. i t e a contradicţiei dintre oprenă cădea pe raporturile dintre eni ' i i i i n i . în 1903 se i i i între coloniile Africii de Sud.lemnarea ypăcii.in n i . 329 .uvernării. n i acum interesul a-şi alia elementul ' U a populaţiei de culoare . cit...... 140—142. op.

Africanii erau excluşi însă de la drepturile politice — în afară de Colonia Capului. angajarea în sprijinul constituirii dominionului marca o capitulare faţă de imperialismul britanic.irilamentud englez a dezbătut şi votat între 4 şi 19 august 1909 acel „South-Africa Bill" pe care guvernul britanic îl conlirmă în septembrie 1. să-şi mascheze atitudinea printr-o vehementă demagogie naţionalistă. Dir ' I v o r J c n n i n g s — C. Oxford. pp : 330 . Botha a format guvernul. în comparaţie cu celelalte. o adunare legislativă bicamerală şi consilii legislative regionale. deci controlul politic al întregii Al iu i de Sud. să cîştige majoritatea absolută In iduna i reprezentativă. Y ou n g. la iniţiativa faimosului dr. dispusă la o colaborare cu englezii. unde în principiu participau la alegerile pentru consiliul regional.diţii. Hertzog. Gruparea Botha reprezintă tot mai clar burghezia bură legată de capitalul industrialcomercial. ideea uniunii.isia dată din delegaţii adunărilor legislative ale coloniilor. Uniunea Sud-Africană. pe bază de afaceri comune îşi de cointeresare în ^profiturile marilor uniuni monopoliste străine. La alegerile din 1910 partidul bur s-a prezentat unit şi a obţinut majoritatea absolută. Principalul sprijinitor al lui Botha era generalul Smuts. Ea a accqptat. Noul idominion prezintă deci o particularitate. P. ba chiar o îndeamnă. fracţiunea Hertzog adoptă o. Constituţional Laws of th •ealih. să se constituie efectiv cu un guvern responsabil unic. pentru ca în 'mai 1910 noul dominion. în vreme ce alt conducător militar bur din vremea războiului. majoritare în partidul naţionalist bur. s-a ţinut la Durban o conWnnţă a reprezentanţilor guvernelor celor patru colonii sud. în anul 1908. Din partea lui Botha şi a fracţiunii sale. Ceea ce nu o împiedică.poziţie mai intransigentă faţă de englezi şi revendică independenţa. compusă de . adică a peste 80 n!i din populaţie. devenit prim-ministru al Coloniei Capului. va trece curînd în opoziţie.i prelucrat şi adoptat proiectul de constituţie a viitoarei uniuni. El este expresia politică exclusivă a unei minorităţi dominante. Smuts şi Hertzog.\ africane. 1952. Jameson. Reprezentînd pe fermieri. în cari au intrat. . ca principali colaboratori. Constituirea sa a fost rezultatul compromisului dintre coloniştii britanici şi buri pe socoteala indigenilor. o convenţie naţională. între octombrie 1908 şi martie 1909. M. în principiu.

sub coni lui i Verwoerd.ilismul. i I lertzog. gruparea lor adoptînd numele de i i n di i şi programul pe revendicarea in~ hoiului angloibur. din 221 de delegaţi 131 se declaate a lui Botha. u .ni ilitatea izbucnirii unui război imperialist. La conferinţa partidului suidnbrie 191 \. den Hti ilc rodobîndire a independenţei bure. Pe de altă parte însă. în funcţie de concrete din Uniunea Sud-Africană. dupS al doilea război mondial. ti imperialist.mia. antibritanic. prin metodele cele mai brutale dominaţi i |i i ploatarea marii majorităţi a popu lând. Hertzog şi de Wett i dţie. de te331 Smuts şi cea a lui 1 ! ' începură insă diferendele vizibile dintre gruparima iprijinea credi- . pe ide altă parte -din vechea ni. revendicînd independenţa.u u. idin victoria căreia într-un viitor • o prăbuşire a colonialismului englez. El i leze şi să anexeze Africa germană ii naţionaliştii buri radicali se opuneau di o parte din oroarea ide a colabora pe plan care-1 combătuseră şi care-i tratase fără ■ ani înainte.. I cu toată circumspecţia. lupta i i i n independenţă necondiţionată era dusă de n l i i. aprecierea poziţiei acesM . şi grupul i.inaţionalismului şi rasismului unei . Botha i l . Botha se >l cu ipartkiparea Africii de Sud alături de A. ' ■ ! ' se întemeia în strategia sa politică toi 11>*-i i. udul naţionalist. a obţinut într-adevăr indepenUniunii Sud-Africane faţă de Imperiul El i rat însă un regim ultrareacţionar.\ oltarea industriali/. doar că el se orienta în favoarea racţiuni se ajunse la o ruptură. pi [oua le comid pe primul plan interesele fermierilor. pe cîtă vreme par ii Cea în ritm destul de rapid într-un inului englez.e roadele libertăţii politice numai a.

„Un accident". m. încă la 15 septembrie. repercusiuni pozitive.HR". izbucnind în unităţi izolate ale armatei sud-africane. omul de legătură al conspiratorilor. nu-i arătă suficientă încredere lui Maritz. F. în locul unei răscoale bure. Elemente extremiste ale partidului naţionalist bur — De la Rey. T.roare rasială. pp. nelipsind "iiurile că amorul s-ar fi produs din ordinul guvernului. revolta a fost complet lichidată 1. din punctul di majorităţii indigene. limitate şi mai mult formale.. voi. R. voind să-fi procure arme pentru dezlănţuirea unei insurecţii. Germanii ar fi preferat. C. în perioada constituirii dominionului încadrarea statelor Transvaal şi Orange în posesiunile engleze din sudul Africii a avut din unele puncte de vedere. G. Beyers. Kemp şi S. „Normaliza1 Organizarea dominionului sud-african : S î k. 223—225. C. Maritz a dezertat la germani. cit. 506. De la Rey fusese ucis la Johannesburg. II. de un poli(ilt. pp. 619—620. 1914. J. Maritz — •au intrat în legătură cu germanii. III. în „F. 73—94. cit. 1963. s-a înecat la trecerea peste un rîu. la 9 octombrie 1914. la 9—12 septembrie 1914. care. Hardy. G. o dezertare masivă şi constituirea. 35— 39. reprezintă un pas înapoi iţă ide fostul regim •colonialist englez. sub comanda lor. H. a unui „Vrij Korps tuf Afrikaianers" (Corp liber de africani — buri). De Wett a fost făcut prizonier. Pînă în februarie 1915. op. preite pentru invazia în Africa germană de sud-vest. tare avea unele informaţii despre pregătirea răscoalei. LXXVII I . Davenpoi t. rlscoill din 1914: CHBE. După izbucnirea primului război mondial. Aspecte economico-sociale ale dezvoltării Africii de Sud. guvernul şi parlamentul Uniunii Sud-Africane au adoptat. De Wett. Comandantul german^ din "Africa de sud-vest (von Heydebreck). în vreme ce Beyers. Tht South African Rebellion.. 332 . revolta întcpu. __ Cu toate dificultăţile colaborării cu germanii. Ea a fost însă înăbuşită destul de n . s-a spus în versiunea oficială. •urmărit. pp. pp. op. hotărîrea intrării în război şi a invadării Africii germane de sud-vest. iar apoi s-a refugiat în Angola portugheză.

agricultură. • proprietăţile lor în rezervaţii 2. şi creşterea animalelor1. iar 18. pe asuprirea i M ni ji l u obiect de exploatare. II. prin ră/boi şi sub i britanice. 20—21. 333 ..Mri politice din Africa de Sud. interesele fermierilor buri şi englezi (cei din i număr) au dus la promulgarea în 1913 a ives Land Act" (legea cu privire la pămînKa limita dreptul indigenilor de a cumpăra şi Aceştia. pp. O Op. p. că indin A M A nevoie de cel puţin încă o dată atîta pămînt. a cărei expresie l i dominionului Uniunea Sud-African.. Polarilui în jurul acestor două categorii de produse 'le — denotă subordonarea şi dirijarea eco■ în funcţie de interesele metropolei. VIU. icrificarea masei indigene.ii ilr lucru ieftină pentru fermele coloniştilor albi. a permis maxiloi monopoluri o cxploa■ intensivă a bogăţiilor acestor ţinuturi. i i .. sub orice" titlu.i. Indigenii nu puteau fi andecît ca lucrători salariaţi. El » e probleme sociale. încă din această perioadă. reprezentau aproximativ 8°/o din I M' ^a sub pedeapsă fermierilor albi să acorde n t.8% ■ Ic. cit. de patru ori mai numeroşi decît albii. Pămînturile de " i i i slabă. 658. Constrânşi de ipămînilitatea lui slabă. i intensivă şi unilaterală a bogăţiilor Africii de i una din condiţii. toate centrîndu-se. • . Valoarea i Africii de Sud engleze era în 1913 de trei ori mai dia exporturilor aceloraşi teritorii între anii ' I )in cele peste 66 milioane de lire sterline — vau în 1913 — aproape 8O°/o reprezentau produii primul rînd aurul şi diamantele.. Chiar comisiile de anI britanice au conchis. compromisul politii irte a burgheziei bure. ei trebuiau să se angajeze peni astfel lqgea asigura în condiţii aproape .u politicii agrară abuzivă constituie una din bazele ■ne din Africa de Sud.

52—51 . pentru acapararea mîinii de lucru ieftine. op. „Problema indigenă" a comportat unele nuanţe datorită întrucîtva şi concurenţei ce se declară. ifk. op. Pe care Botha.nouă lege. ceea ce reprezenta un corectiv cu totul insufi ntru a nu mai vorbi de flagranta nedreptate în sine unei repartiţii care rezerva cam unui . au provocat. Demangeon. de împărţire cu forţa a părriînturilor. de pe la 1908. Ea avea un program democratic. fiind prieten cu el. pp. Independent African. în colonia Nyassaland. Situaţia de mai sus. răscoala din Natal condusă de şefii zuluşi Bambata şi Sigananda şi înăbuşită în sânge de englezi *. educat în Ame rica de misionari baptişti. 2 1 p. în parte sub impresia acestei . 218. o»recum în ciuda englezilor. pastor negru. 627—628. ea a fost prima în cadrul căreia uni. 2<S7~317.sfert din populaţie imai Inne de 4/5 din fondul funciar.. între fermieri şi societăţile proprietare de întrqprinderi 'miniere. cit. Ibidem. a stabilit . Edinburgh.» ţi >'7o raportul dintre proprietăţile agrare ale albîloi iilor. Dinizulu 2. Mişcarea sa rămîne un moii important în trezirea africanilor la lupta pentru libertatea sociala şi politică . Aspectul acesta nu era însă esenţial. derivate din discriminarea practicată de* patroni şi de stat între muncitorii albi şi de culoare 4. Răsculaţii au fost zdrobiţi.mişcări. de atragerea unor reprezentanţi ai triburilor în consiliul legislativ din Natal şi de constituirea unor adunări locale indigene. cu notele sale specifice. 1-a graţiat în 1910. i u < Iii] a murit în lupta3.. Settin^ and Significance of the Nyassaland Native Rising of 1915.elor răsculaţi nu s-a realizat pe baza apartenenţei de trib. pp. în afara dominionului. ca şi asuprirea fiscală a indigenilor. în 1906. pp. 1958.la 87"/. Ea a fost urmată de procesul şi condamnarea la muncă silnică a altui şef zulus. 39—41. englezii s-au preocupat ceva <mai mult. din 1916. 3 George S h e p p e r s o n — Thomas P r i c e . ci pe a celei de clasă. Deosebit de importantă şi complexă este în schimb problema muncitorească în Africa de Sud. cit. John Chilembwe and the Origins. a izbucnit în 1915 mişcarea lui Chilembwe. II. 334 .

cit. minerii număr de 25 000. i . i . ntrodusă sub forma deosebit de perfidă a acori l i ţ i i materiale aparte. Hunto n. rimii care au fost în măsură a se organiza şi a di rpturile lor au fost minerii albi. autorul dă venitul în dolari . minerii au pă-• >l>t.^i dezvoltarea luptei muncitorimii ludafricanc i i . 335 . izbucnită iniţial printre minerii albi. mult superioare. la cursul 1 I n i Mi'rlină era egală cu 4. Ei reprezentau. a dus La Formarea în i continentului a unui proletariat numeros şi prin concentrarea sa covârşitoare în ramura ■/una determinată. Trupele H u n t o a. în anul 1911. .inînd cîştig 'de cauză 1.roprezenţa din ce în ce mai numeroasă a munci■ l . ui de această circumstanţă. 54..86 dolari. op. p. în muncile calificate el intajos celor albi. încă în anul 1870. i tea muncitorilor.. în 1913. ea însăşi un semn al II imenţionate. un factor pe care ni lolosit pentru a întîrzia oît mai mult cristalil|tiinţei intereselor de clasă comune ale acestui ip. la 4 iulie 1913. Raportul general numeric s-a răs-nirea muncitorilor negri. a fost urmată de una a negrilor. în schimb. Diversiunea rasială a fost uium.. op. 55 . mai întâi în muncile necalificate. ceea ce a avut ■ inţă. tirştigau în medie 198 de lke anual ■ n i . bogăţiilor miniere ale A ! m ii de Sud. pe cînd cîştigul imediu anual al fiecăruia din cei 00 de angajaţi negri era aproximativ 20 de lire 2. spre a dezbina pe minerii sud-africani. i exploatărilor miniere a dus la angajarea maori africani.i în celelalte. dezvoli extensiune şi bază tehnica. în urma de salarii în minele de diamante. muncipresrnd în acelaşi timp asupra lor prin amenin i din partea muncitorilor negri. dezlănţuirea celei dinţii greve i ilc în celebrul „Rând" aurifer din Africa de Sud. p. i t u r i de cei albi. uniunile monopoliste au acordat saili mai mari albilor decît negrilor. 1 ' mişcare grevistă. cit.

pe baza avantajelor acordate cu prioritate albilor 1. Mahatma Gandhi. Gandhi. puternică îndeosebi în Natal. unde la 1913 trăiau deja circa 140 0. în timpul primului război mondial. fără deosebire de rasa. ca urmare s-au înregistrat 20 de morţi şi 250 de răniţi în ianuarie 1914 a fost înfrântă. a devenit cunoscut marele conducător al luptei poporului indian. el a reuşit să smulgă acestuia o garantare a drepturilor indienilor deja stabiliţi în Natal. Un semn al evoluţiei spre o nouă etapă îl constituie înfiinţarea la Johannesburg.00—150 000 de indieni. conştientă de interesele specifice ale majorităţii indigene asuprite. Partidul laburist care a luat fiinţă în Africa de Sud se sţprijinea exclusiv pe muncitorimea albă. 336 . ele căutau să menţină un climat de rivalitate între aceştia. De teama consecinţelor. Cf. condusă de Creswell. în alianţă cu burghezia bură. Teama elementelor dominante faţă de perspectivele dezvoltării luptei indigenilor pentru libertate s-a evidenţiat şi printr-o politică de limitare a imigraţiei hinduse. 802. iar o fracţiune a sa. Luptele muncitorimii pentru condiţii mai bune de muncă şi ale triburilor. Prin conţinutul lor. promova o linie vizibil preimperialistă. organizată. sub regim de deportări1. în 1917. Printr-o înţelegere verbală cu Smuts. pentru pămînt şi împotriva fiscalismului. după ce se remarcase ca apărător 1 Acum a fost recunoscută de guvern „Federaţia industrială sudafricană". guvernul Botha a votat în prima jumătate a anului 1914 cîteva legi concesive pentru muncitori. la „problema indigenă" deschisă de politica discriminatorie a imperialismului britanic. o grevă a muncitorilor de la căile ferate. toi cu armele. Conducătorii ei au fost închişi fără judecată. în special pentru a contracara energic făurirea unei unităţi de luptă a muncitorilor africani. a „Ligii muncitorilor industriali". VIII.trimise contra greviştilor au făcui . care părea să se schiţeze. Ele prevestesc ridicarea mişcări pe o treaptă superioară. prima organizaţie profesională unitară a muncitorilor negri. ca organizaţie profesionala repre . au constituit răspunsul spontan al celor asupriţi.i muncitorilor albi. CHBE. în decursul acţiunilor de combatere a restricţiilor şi persecuţiilor la care şi această minoritate a început a fi supusă de guvernul sud-african. p.

în aceste părţi.. englezii. 183—184. iar în locul său fu instalată o marionetă. pp. Sultanul se refugie la germani.. III. Seul ben Aii. The Colonial Period.... După o prima fa/ă. pe ţărmul lacului Victoria. în I 896.. i a I. nemulţumiţi de noul sultan.' I I I I I cenţi ni I n . unde timp de aproape 30 de ani va fi în 'intra dominaţiei britanice '. pp. iar din fostele teite de ea s-a constituit „Protectoratul britanic colonie a coroanei (actuala Kenya) 2. în anii următori. 481 şi V I I I . 43—46 . Hu n ton . ^naţionalilor săi emigraţi în Africa de Sud. bombaRl .. Răscoale icpetate au avut loc împotriva dominaţiei en gleze în Somalia britanică. colonialiştii britanici au trebuit să lupte împotriva revoltelor din Uganda. de la Mornbassa la Port Florence. care în 1911 avu aceeaşi soartă. The Making of Modern Uganda.l ( olonialismul englez este. 70—71 .. »i de posesiuni „ide la Cap la Cairo". A History of East Africa. op. I I .in i liniei ferate. 3 Ingham. pp. London. 175. 1963. implantat în Africa germană de I ultimul obstacol în calea realizării planului Angliei. | >|) . A History of East Africa. în perioada I . . Kenya. contra 150 000 de lire sterline. Aii ben Hamud. răscoala a reîn1 S î k .. i i . în lungime de 935 km. 4 I d e m.. op. ci t. 54— 5 7 . în expect i cel german. numai că în mod mai paşnic. autonomia internă a acestuia cu totul iluzorie. a fost lichidată. Idem. CHBE.B. c it . în IS'M unei com ritorii adiii al Afrii ii a lanţului schimbări . a India. . între 1899 şi 1904..i-nte de importanţă deosebită. sub conducerea lui Mohamed ibn Abdullah.'2-451 337 . i Zanzibarul *.. 2 G e o r g e Benncn..E. p. Kaba |Ha a fost pacificată numai prin 1899—1900. Controlul britanic asupra sultanatului era complet. 656—657. în decursul căreia somalezii sînt înfrînţi de colonialişti... ca şi prin termin.A. fiind obligat ■ agă „din motive de sănătate" în favoarea fiului său. a Political History. Seid Haled. Africa orientală Domin mică înregistrat în Africa de răsărit n-a 1895—l ' M . p. conduse de şefii Mwanga şi prinţi un LI ord cu urmaşii-fantomă ai lui Mwanga. pp.

Dem a n g e o n. cit. din anul 1909 a fost aplicat în Kenya un „decret de pedepsire colectivă". 56—61 . In sfârşit. a fost practicată faţă de triburile indigene o politică drastică de deposedare a lor de majoritatea pămînturilor. Revoltele neîntrerupte ale unor triburi din interior între 1900 şi 1907 2 au obligat Anglia la diverse formule administrativ-teritoriale. ce îngloba posesiunile anterioare : Coasta Nigeriei şi Lagos. pp. transformând Nigeria în colonie a coroanei. cit. pp. Africa occidentală Pe plan politic-teritorial. p. prin care se instituia. 15. 351 . în favoarea unei pături foarte subţiri de colonişti-fetimieri britanici. o reorganizare repetată a regimului administrativ a unora din ele şi o accentuare a rezis. p. Mohamed ibn Abdullah a reuşit să rămână ân stăpînirea acesto |iuni pîna la afîrşitul primului război mondial. la 27 iulie 1900 guvernul britanic a răscumpărat carta companiei „Royal Niger". Şi aci. 2 Crowder. în primul rînd de cele mai bune. Coloniile din Africa orientală erau mai cu seamă agrare. op. Hiinton..tenţei populaţiei împotriva exploatării britanice. 101 . op. B a u m o n t. colonia a fost organizată în două „protectorate" separate : Nigeria de Nord şi de Sud.pt. 39 . ca şi în Africa de Sud.. După încheierea convenţiei. p. pentru eficienţa controlului asupra întregului teritoriu.. cit. exploatate de metropolă pentru produsele lor specifice. II. I. obligînd pe brii. op. 350 şi nota 1. cit.im > i r u ani. ultimul cuprinzând şi colonia Lagos. în 1 Sik. 338 . 72. La 14 iunie 1898 s-a încheiat convenţia anglo-franceză de stabilire exactă a hotarului dintre Nigeria şi posesiunile franceze unite din Sudan îşi Congo. istoria coloniilor engleze din de vest înregistrează între 1895 şi 1914 o delimitare mai precisa a frontierelor lor. lăsînd în suspensie pretenţiile franceze în Sudanul oriental.1 ceput în 1906. 196—197. munca forţată a negrilor ân profitul coloniştilor 1. în 1906. să evacueze părţile centrale ale coloniei. op. Pentru a-i constrînge pe indigeni la muncă şi la achitarea impozitelor. cit. în ifa. p.. op.

în iStare de revoltă în părţile rin ll>03—1904. tn Siepra Leone se răscoală. Hardy.ixclor pentru cheltuielile generale de icelora cuvenite şefilor locali (sistemul promovat în Nigeria de guvernatorul in o pătură. ' l i riburi din vecinătatea frontiei de Aur a izbucnit în'primăvara anuială generală a neîmblînzitului popor i după 8 luni 8. Toi lintii organ consultativ . The Story of the Asbantl . pp. O insurecţie de durată se desfă1901)-. burgheziei africane şi şefilor i l i n Alriea occidentală îşi profilează în aţie întrucîtva aparte. care instituia o adunare I membri : din aceştia. II. cit.1. 66—69. 1 1-69 470.■ .. de The Drums of Ramaşi. Lugard. a. B au mo nt. pe planul ii sociale interne. voi. sub numele de „Co- i . 320—327. pămîntul n-a fost luat tribute numai terenurile necultivate de indii fost investiţi cu autoritate legală. aflat sub :xat Coastei de Aur. 3 8 . pp. Co : &uţie". o p.. II. în septemMI '. dintre reprezentanţii eomerni. 155 339 . Regatul aşanti. 1960. p. 9 erau numiţi ■ I M egale. p.^1 sale. n liestiunile interne ale triburilor. formai din ui incluşi şi reprezentanţi ai populaţiei iii ale Africii occidentale stăruie de aseligene. 186—196. op. Aci. 00. . Dc m a ng eo n. î l coloniei. cît de ek de importantă. prin l'rema autoritate britanică din colonie. menţinerea ordinii. 13—19.. In anul 1916. aplii i i. i r ţ i sînt reunite definitiv. i ham.uul Nigeriei" '. 20 2. Londra. c it. spre deosebire ientală.

15. să k> obţină pun metoda obligaţiilor impuse indigenilor înşişi. a se înscrie printre marii producători de cacao din lume (50 500 de tone exportate în 1913).. H a r d y. 68 . în schimb. adică a statului mahdist din valea mijlocie şi superioară a Nilului.I pînirii Egiptului şi Suezului — „noul Bosfor al noii chestiuni orientale". formă incipientă de organizare a unei mişcări naţionale africane 2. în 1898. cit. în dependenţa acestui capital s-a format ceva mai ourînd o burghezie africană relativ dezvoltată. a rămas în urmă dezvoltarea proletariatului. The Western Slave Coast and its Rulers. cit. iar Nigeria produce în acelaşi an 83 000 de tone ulei de palmier şi 170 000 de tone de copra 1. comerţ exterior. Ox . de care se leagă şi şefii de triburi. 26. 211—212. 340 C. 2 S i k. 22. 378. căi ferate. 1 ford. 1961. Peste structura precapitalistă. un igrup de intelectuali de culoare şi şefi de triburi au constituit „Uniunea pentru apărarea drepturilor Coastei de Aur". II. Egiptul şi Sudanul oriental în nord-estul Africii. transporturi navale şi fluviale. pp.. pe această bază. pp. — expediţia a fost decisă încă din martie 1896. ţinînd leamă şi de specificul produselor naturale ale zonei. Newbury. op. Coasta de Aur începe. p. evenimentul cel mai important şi mai bogat în consecinţe internaţionale din istoria Imperiului britanic la sfârşitul veacului al XlX-lea a fost expediţia de cucerire a Sudanului oriental. Britanicii au preferat. minerit. op.colonişti englezi amplasaţi în calitate de fermieri. Circumstanţa'arătată explică motivul pentru care coloniile britanice din Africa occidentală sînt sediul celor mai timpurii manifestări de activitate politică organizată din partea unei burghezii africane. tradiţională. s-a suprapus concentrarea în mîinile capitalului străin a poziţiilor-cheie din economie : bănci. a relaţiilor de proprietate agrară şi de exploatare. Legată de preocuparea de ordin strategic a consolidării stă. în special a celui agrar. De un proletariat industrial se poate vorbi în oraşele portuare şi în minerit (aur şi din 1915 mangan în Coasta de Aur. diamante în Sierra Leone). W.

i.. El • l u i (]ongo francez în iulie 1896. pînă la lacurile Albert şi Eduard. . în faţa ameninţării IVoma 1.ii. 341 . cu această ocazie.initatea franceză în regiunea Nilului superior. Formal.1 i ' iIIi<v.. îm• uluitelor sale. Irobit pe „dervişi". de t. Marchand refuză.i însă şi în rivalii. după conferinţa de el aparţinea regelui Belgiei. A fost mai curînd un masarie.irea împărţirii Africii ţi .pensie. de la lacul Albert pînă la i n schimb. Jo-franceză.itului belgian numai în 1908. sub comanda căpitanului Marchand. pentru a stăvili nceză din Africa ecuatorială spre răsărit. Congoul belgian a renunţat la exer«t nului. lor englezi a fost. crea dificultăţi în calea intenţiilor iiune în direcţia Nilului. ceea ce a constituit o înfrângere pentru diii .. O ultimă izbucnire de eroism fanatic. a în Sudan a fost pusă sub comanda genei li I . în cursa nin. dar şi un avertisment cu privire la iminenţa mterese între ea îşi Franţa. An■."iilui belgian „în arendă" regiunea Bahr ci ' I c Nilul superior. sub orice loriografia britanică nu poate înregistra astăzi iprobare devastarea mormintului lui Mahdi. a fost i. a sucombat în faţa mitralielolosite aci pentru întîia dată. l. în luna mai 1894.1 realizării rutei britala Cairo". cărora li se opunea forţa statului lin. l'. armata engleză întîlni în ziua de 18 sep- ic..atori. Leopold al II-lea . compus din 8 ofi10') soldaţi. La 2—3 septembrie 1898..i". Franţa moască tratatul. fie şi arbitrar.i vărsarea fluviului Congo în Oceanul Atlantic.a cuprindea aproximativ 25 000 de soldaţi.ă.ni spre sud. doult cu arme albe. în Sudanul orient. în text sa ' iiiiţţo belgian ca de un stat aparte.. ea obţinuse o fâşie de teritoriu.ni modern. un detaşament francez. Vreo 10 000 de ui pe cîmpul de luptă. cu misiunea de a proi . Englezii nu voiră să rei. de drept asupra unui teritoriu cu o situaţie II '. Khartum fu cucerit. unele ajunse „obiecte de amintire" I u li oda. instituind. In:. n. care. la Omdurman.

care în aparenţă a dus Anglia şi Franţa pînă în pragul războiului. Osman Dinga. la 8 aprilie 1904. ceea ce însemna satisfacerea debitorilor britanici sau de alta cetăţenie. spunînd : „Noi nu avem acolo decît motive întemeiate. u . spre a nu prilejui di nediată a unui conflict. tir. motivă i ipitularea diplomatică a ţării sale. De fapt. iar în ianuarie 1900 au înfrînt şi pe cel mai aprig general al acestuia. 1964. din'partea Angliei. Administraţia britanică în Egipt şi Sudan a căutat în continuare să organizeze economia ambelor ţări în aşa fel. 93. aderenţii sectei mahdiste. englezii cheltuiseră jumătate din bugetul ţării pentru acoperirea datoriei sale publice. Frază de diplomat. recunoscindu-i-se în schimb libertatea de navigaţie pe Nil şi afluenţii acestuia dinspre vest. 1 A r t h u r Marsden. şi garantîndu-i-se. 1894—1899. La 25 noiembrie 1899 ei au surprins şi ucis pe califul Abdullah. Delcasse. îneît ele să devină surse de exploatare convenabile intereselor engleze. în „EHR". internaţi în colonii de muncă. voi.ihdiste. în forma unui „condominium" anglo-egiptean (în 1899). Ministrul de externe al Franţei. rezolvîndu-se la 3 noiembrie 1898 printr-un ordin de retragere dat de guvernul (francez lui Marchand. în orice caz străini de Egipt. dintre care prima. El a avut loc pe calea mai multor convenţii. au fost exterminaţi în cea mai mare parte. incidentul Fachoda. Hritain and the „Tunis Base". „Dervişii". a fost utilizat de ultima pentru a j forţa un aranjament general de împărţire a Africii de nord. stipula renunţarea Franţei la pretenţii teritoriale în bazinul Nilului. recunoscînd Marocul ca zonă de influenţa franceză. lordul Cromer mărturisea ca în cei douăzeci de ani trecuţi de la ocuparea Egiptului. pe cînd ei au soldaţi".ii. menită să-i ascundă gîndurile. p. Sudanul este declarat ca reintegrat Egiptului. Ulterior.injamentul amintit.curgă la arme. 310. Englezii au continuat luptele împotriva ultimelor rezistenţe m. Numai 8% din totalul cheltuielilor guvernamentale fuseseră destinate lucrărilor publice. din 21 martie 1899. stăpînirea asupra Tunisului 1 . Incidentul Fachoda se tram cancelariile diplomatice. acordul anglo-francez care a pus bazele „Antantei cordiale" între cele două ţări a comple-i . LXXIX. 342 . în anul 1902.

i' 655. cit. care a investit capitalurile msăimînţări şi irigaţii. la slăbirea po' l i ilnnentare a ţărănimii egiptene. plecat la Istanbul. voi. I edivul Abbas Hilmi. n i .. după izbucnirea . u l u i t şi aci să extindă cultura bumbacului. din cele 2 300 000 de hectare de i l n l din Egipt 600 000 erau cultivate cu buin• ■' onomică dictată de interesele industriei britaI i ilezcchilibru economic intern.. i II i i ... 388.iei britanice... ii tîrziu.. di n part ea lor. 343 . u căutat. Veniturile recoltei de irţite între ţăranii care prestau muncile ca . a laniţie prin care declara că nu va reintra în Egipt . I v. ' ' ■ .. în ■ ' ui iinpus indigenilor sâ-şî închirieze dreptu i|H! timp de 40 de ani. l . o (politica forţată de extind I ' ..i Legislativă. u ului. m — 42 de ari. după anul 1900 s-a intensificat activitatea ■iialiste ale burgheziei şi feudalilor egipteni.. p. l H unei societăţi private. l .. 'i.primului război monl'urciei în conflict împotriva Angliei a prilejuit • relaţiei teoretice de dependenţă între kedivul Egipuhamul otoman.. itic. n acest timp. api talul privat 4. 377.. La 1904.. Consiliul Lei N'In na rea Generală au fost contopite într-un singur II e. ' i op. în 1913. 1963. 27. să m enţ ină în li mit e ic competenţa instituţiilor legislative admise de pentru a restrânge cît mai mult posibilitatea de !purilor naţionaliste. voi.i de 2 hectare şi 10 ari 3 . p. La izibucnirea ostilităţilor între Anircia. !n „American Historical Review". în Opere complete. Pe de altă parte.. Terenul astfel dobtndit • i .. de protejare a proprietăţii > Iară inalienabile proprietăţile agrare mai mici iHi . ' . la scăderea ulministraţia britanică a emis pe de o parte celor 5 feddani". . Imperialismul....ia redusă era totuşi de cin< i ori luperioarî celei i i i ei şi sănătăţii l. <'/> cit.

decît în fruntea unei armate tun puns, englezii îl declarară decăzut din drepturi, instituind protectoratul brita nic asupra Egiptului, la 18—19 decembrie 1914. In fruntea ţării a fost proclamat un nou «uveran, Hussein Khamil, cu titlul de sultan *. India în cadrul dezvoltării expansiunii coloniale, se admite că primul deceniu al veacului nostru şi îndeosebi anul 1905 reprezintă momentul crucial de intrare a Europei în faza de recul, determinată de. afirmarea generală a conştiinţei şi a luptei pentru libertate în ţările slab dezvoltate şi dependente 2. Această constatare, de acceptat cu inevitabilul coeficient de convenţional în privinţa fixării unei date precise, e valabilă mai ales pentru Asia, unde atît prima revoluţie rusă, cîţ şi victoria Japoniei (stat asiatic) asupra Rusiei ţariste (stat european) au putut deştepta un ecou mai apropiat. Un suflu nou cuprinde India, în toate domeniile de viaţă. ivitatea popoarelor sale, zguduite de puternice dar scurte izbucniri de revoltă spontană contra dominaţiei străine, face loc unei activităţi organizate, care cîştigă an de an în extenie, profunzime, varietate a domeniilor şi formelor de mani Icstare. Posibilitatea puterii britanice de a modela evoluţia istorică a Indiei după interesele sale încetează. Cercetarea perioadei degajă impresia 'netă că India reîncepe a-şi scrie singură istoria şi că ocupantul englez, în cronica sa, e silit să intercaleze capitole tot mai ample din această istorie, iar concluziile să le tragă în funcţie de conţinutul lor. Luarea cu asalt a resurselor ţării, construcţiile ramificate de căi ferate, investiţiile ide capital, apreciate la sfîrşitul secolului al XlX-lea la aproape 400 de milioane de lire sterline, într-un
1 A se mai vedea, pentru Egipt şi Sudan în această perioadă : B a um o n t, op. cit., pp. 258, 263—264 ; S î k, op. cit., I, pp. 364—365 ; Vsemirnaia istoriia, voi. VIII, Moscova, 1961, p. 464 ; M a r 1 o w e, op. cit., pp. 138—157, 160—193, 215—218; Hoit, A Modern History of the Sudan, pp. 113—123 ; C h e v a 11 i e r, op. cit., II, p. 1000. 2 D e n i s e F a u v e l - R o u i f , La participation des classes populaires (masses et cadres) aux mouvements nationaux d'indcpendance en Orient et en Occident, în Xlfc Congres International des Sciences Historieues, Rapports, voi. III, Viena, [1965], p. 125.

344

ci lusese destinat să menţin,1 India ca >> perpetuă de exploatare, au gener.it o reacţie, .iză un progres al spini u l m industrial în meţionari indieni au participaţii în plantaţiile de de zahăr, de bumbac, iută, în minele de căr-i de cărbuni a Indiei a atins 16 milioane de , .i dezvoltat în special în raport cu necesită-i ale aprovizionării flotei britanice din orient. dji Tata, membru al comunităţii parse 2 din Im fondatorii marii industrii de bumbac din studia problema înfiinţării unei uzine si- ' autohton şi cu colaborare tehnică ameri-i Uzează ideea. în 1910, în satul Sakehi, de-Ipur în Orissa, uzina îşi deschide porţile, |niţt.tl lontă, din 1913 şi oţel, iar în timpul primo li.il şine de cale ferată. întreprindere de mari circa 45 000 de angajaţi, aproape toţi indieni, nclusiv. n.ilurilor indigene în mari întreprinderi e semm.irii tendinţei de emancipare economică. O lă, ca aceea care se dezvoltă acum, are o i mult mai solidă decît burghezia comercială, depinzînd fie de capitalul industrialo-comerproducţia agrară. ii liană devine conştientă de posibilităţile eco-pe care tinde să le canalizeze în profitul pro-< şi în înfiinţarea unor mari bănci pe acţiuni, M.iilivts (1906—1907). Contradicţia cu interesele llc metropolei se instalează pe o bază mai largă, as-cu politica puterii dominante.
ui i ..i .mticipat de aşa-zisa mişcare „swadeshi", termen ce s-ar p r i n „lăureşte-ţi singur"; ea încuraja producţia autohtonă, ■ u i / . i rezistenţa contra manufacturatelor britanice. In (primul război mondial), englezii au avut interes să promo-i i . l de producţie, iar ulterior Mahatma Gandhi o va încorpora llui ilu. Cf. Demangeon, op. cit., pp. 245—246. După ex-ii I > II |> n i s, op. cit., p. 280, a fost o acţiune de „decolonizare dlbutilfd cu mai bine de patru decenii înaintea celei politice. idenţi ai persanilor refugiaţi, în India din faţa invaziei pere din secolul al VIII-lea e.n. Adepţi ai cultului lui Zo-ii i i v i în viaţa comercială. Astăzi, Bombay e centrul lor ' mt. 345

In mod deosebit, oprirea afluxului de mărfuri engleze în timpul primului război mondial a urajat dezvoltarea industriei autohtone, cu corolarele ei • •■ ile. Intre 1911 şi 1921, numărul întreprinderilor industriale a crescut de la 7 100 la 15 700, iar al muncitorilor (inclusn i ei de pe plantaţii), de la 2,1 la 2,7 milioane *. Mişcarea naţională indiană între 1895 şi 1914 Traducerea pe plan politic într-o largă şi viguroasă mişcare de eliberare naţională a acestor realităţi economico-sociale — dezvoltarea industriei autohtone, a burgheziei şi proletariatului — se leagă strîns în India de progresele învăţămîntului şi ale intelectualităţii burgheze, (pătura cea mai activă în conducerea şi organizarea luptei politice a poporului indian. în 1901, numărul celor care ştiau scrie şi citi englezeşte era de aproximativ 700 000. Peste zece ani el crescuse cu încă un milion. Către 1918 aproape un milion de elevi şi studenţi] erau înscrişi în şcoli medii şi superioare. între 1901 şi 1918 numărul celor care, anual, au obţinut o licenţă, a crescut de la 1 200 la 4 500, iar al laureaţilor cu un titlu ştiinţific, de la 150 la 800 2. Tînăra generaţie intelectuală devine sediul elaborării unei ideologii >politico-naţionale radicale, alimentată larg de hin-1 duism şi de tradiţiile filozofiei indiene, prelucrate într-un spirit nou, impregnat de influenţe ale gândirii social-politice euj ropene, din care nu lipsesc cele ale socialismului î>n general, şij chiar ale marxismului. Spre a exemplifica doar două aspecte ale sintezei originale între tradiţia contemplativă şi noile sale interpretări militante, cu valenţe predominante socialHpolitice, se poate aminti, în cadrul acestei ideologii a mişcării naţionale, transplantarea monismului spiritualist al filozofiei indice în ideea necesităţii unităţii poporului, prin identificarea ipăturii sale conducătoare ca
1 N e h r u, op. cit., pp. 330, 393 et passim ; Demangeon, op cit., pp. 229—230, 244—248 ; Vsemirnaia Istoriia, voi. VIII, p. 433. 2 D i e t m a r R o t h c r m u n d , Die Rolle der ivestlichen Bildungsschicht in den politischen Massenbewegungen in Indien im 20. Jahrhundert în XII e Congres International des Sciences Historiques, Rapports, voi. 19 Viena, [1965], p. 163,

346

•lor ; de asemene i l i n Linţurile existenţei li'M'i • . u i i naţionale, a de

Ituşării inn în i din Lunurile do-

',i.i britanică e împinsă pas cu pas în defensivă mişcării naţionale care, împletită cu lupta so-.1 proletariatului, se manifestă în forme tot i, sub viceregele lord Curzon — „proconîl numeau unii — guvernanţii englezi au tăvilirea progreselor mişcării prin iniţierea din ■i a unei politici „active", de reforme so'ror efecte erau prezentate amplificat, ale. 1 un „Punjab Land Alienation Act" proclama eşti în Pendjab, interzicînd ipoi i i ' i i n î n u i r i l o r către alte persoane decît agrii>l
II .11 oare.

l u i nostru s-a creat în guvernul Indiei uluirii, urmat curînd de unul pentru

d i n I *>05, istoria internă a Indiei ,se structuiiItantă a ciocnirii dintre mişcarea de ganizată împotriva ei, din partea regiră administrativă din acest an — deslul.......i două provincii — provoacă izbucnirea ......i. Separaţia avea şi un substrat prooasă şi naţională. Bengalul de est, ■ ■ 11 ii11.i, avea o populaţie în majoritate mahoi " i n p l i e a prin aceea că numeroşi hinn < alcutta, îşi aveau în Bengalul de est vi musulmani. Prin măsura adi i provincie era despărţită de Calcutta şi jurisdicţia tribunalului suprem ilui de est, ceea ce prejudicia inte>i i hinduşi4. it., în L'Europe du XIX' et du XX? siede, p. 1060. '/., p.
i■
IM II

367. Ii

ii d,

op. cit., p. 166.

347

în octombrie 1905 a început agitaţia pentru boicotarea mărfurilor engleze, dublată curîod de formularea unor noi revendicări, ca de pildă înfiinţarea miversităţi naţionale indiene în Bengal. Mişcarea a eşuat, chiar şi în realizarea obiectivelor sale imediate, în special din cauza slabelor legături ale elementelor care iniţiaseră boicotul cu mediul comercial 1. întrucât musulmanii acceptau scindarea administrativă a Bengalului, frământările amintite au contribuit la constituirea în anul 1906 a unei organizaţii politice separate de Congresul naţional : Liga musulmană 2. 0 altă mişcare violentă de protest a fost prilejuită de condamnarea la închisoare a luptătorului şi publicistului de mocrat Bal Gangadhar Tilak, principalul conducător al agita ţiei din Bengal. Scena acestor tulburări a fost mai ales oraşul Bombay (în 1907—1908). în anul 1909, guvernanţii britanici au introdus reformele numite Morley-Minto, prin care se lărgea eligibilitatea şi dreptul de critică al reprezentanţilor hinduşi în adunările legisla tive 3, dar 'neacondîndu4i-ise responsabilitate şi drepturi deliberative în problemele supuse lor spre consultare. Guvernarea Indiei rămîne „un despotism binevoitor în a i ousulta, pînă la o limită, dorinţele supuşilor, fără a fi dispus. s.i cedeze vreo fărîmă din puterea sa" 4. De altfel, încurajarea eligibilităţii era făcută astfel, îneît să favorizeze corpul electoral musulman, fapt în care hinduşii au văzut imediat un act tipic de divide et impera 5. în focul acestor evenimente, Congresul naţional indian s-a scindat, după congresul de la Surat (1907) în două aripi : una moderată, angiieizantă, dispusă a vedea în dominaţia britanică un instrument al ordinii divine şi neîmpingînd revendicările ei decît cel mult pînă la o autonomie internă ; alta, radicală, a tinerilor, militînd hotărît pentru independenţă. Tot de atunci însă, în parte şi sub impresia unei oarecare agresivităţi naţiona- ; liste a curentului nou, Liga musulmană a început a se îndepărta definitiv de Congresul naţional 6.
1 2 3 4 5 6

Rothermund, op. cit., p. 1 6 6 ; Demangeon, op. cit., p. 237.| Dupuis, op. cit., p. 305. Dezvoltînd, pe această linie, o reformă similară, din 1892. CHBE, III, p. 12. B e n n e t t , op. cit., pp. 1082—1085. lbidem, pp. 1075—1076.
348

Icrată a Partidului Congresului era condusă de i Gokhal, iar cea rădic. 1I.1 de l'ilnk. Pe o podc a lui Tilak, dar fără a împărtăşi alunecările tica terorii individuale, nici exclusivismul său ii făcea să refuze integrarea în cultura indiană iu aspecte din cultura occidentală, se situa 0 «.mii (1872—1950). Om de o vastă cultură, bucutul şi autoritatea necesară pentru a putea ii rente politice şi sociale, el părea indicat a de->i 111 mişcării de eliberare a Indiei. S-a retras însă < i i . t i v . i în 1910, consacrîndu-se literaturii1. tensiune politică din India în aceşti ani a pri1•■ i• 11 rînduri revelatoare : „în India — scria ni ii capitaliştilor englezi «civilizaţi» prici ■ n i iimp o îngrijorare nqplăcută «stăpînilor- lor. • lentele şi jaful care ipoartă numele de sistemul leza a Indiei... Dar în India începe să se rii p ă rărea publiciştilor şi conducătorilor ei poliin India proletariatul s-a ridicat pînă la nivelul conştiente de masă, şi din moment ce aşa stau mnă că s-a terminat cu rînduielile engleze-ruseşti
II

înşişi devin conştienţi de faptul că ei sînt în India i unei civilizaţii beligerante... ai păcii impuse

ia în timpul primului război mondial ta s-a întărit, în ambele tabere, în anii priboi mondial. Relativa dezvoltare a industriei autoh-Miită de stagnarea exporturilor britanice şi chiar de • n i Angliei de a-şi lărgi baza furniturilor militare, a fost ilulansată de numeroase şi grave neajunsuri, pricinuite de
II i s, op. cit., pp. 303—304. V I I i n i n, Material inflamabil în politica mondială, în Opere ■I 1/, Editura Politică, Bucureşti, 1963, pp. 184—185. mingeon, op. cit., p. 226.

349

Mari cheltuieli militare, mobilizai i i peste 1 milion de oameni, din care mor 62 000 în lupt li din Dardanele, Irak şi de pe frontul occidental, creşterea , reţurilor >şi a impozi telor, gripa spaniolă (12—13 milioane de victime) şi regiuni atinse de foamete sînt aspecte edil i ale acestor suferinţe. Ele au contribuit la adîncirea orientării Congresului naţional spre o politică de înţelegere a greutăţilor prin care treceau masele, de însuşire a revendicărilor lor, pentru a cîştiga spri jinul şi alianţa acestora. Congresele de la Lucknow (1916), Calcutta (1917) şi Bombay (1918) au avut ca rezultat, în condiţiile agravării situaţiei economico-sociale interne, unificarea Partidului Congresului, cu prevalenta curentului radical al lui Tilak şi stabilirea unei acţiuni comune cu Liga musulmană, în vederea obţinerii pentru India a statutului ide dominion, deci a autonomiei, cu guvern responsabil, în vara anului 1918, numeroase greve în principalele oraşe dovedeau prezenţa activă a proletariatului în lupta ipolitică. Se constituie şi primele sindicate, influenţate iniţial de burghezia naţională. în această atmosferă, Anglia a anunţat încă din august 1917 nţia introducerii în India a unor noi reforme politice. Propunerea lor concretă a format obiectul faimosului raport Montagu-Chelmsford, din iulie 1918, care prevedea dezvoltagraduală a unor instituţii de administraţie autonomă, la ni vei provincial. Chiar şi în provincii însă, anumite atribuţii, ca de pildă menţinerea ordinii (deci controlul aparatului poliţienesc) şi lucrările publice rămîneau de resortul puterii centrale 1. S-a recunoscut despre acest raport că el cuprindea „tot ce se putea face mai puţin, faţă de aspiraţiile politice ale indienilor" 2. La o lună după apariţia sa, o sesiune extraordinară a Congresului naţional, luîndu-1 în dezbatere, 1-a declarat nesatisfăcător. Cu această ocazie, aripa moderată a Congresului, care s-a pronunţat pentru acceptarea reformelor, a părăsit partidul, formînd Federaţia liberală hindusă. Cu toate deficienţele recunoscute şi în ciuda respin gerii sale de către cea mai importantă organizaţie politică a poporului indian, raportul Montagu-Chelmsford a format baza
1 CHBE, III, p. 13 ; Gr im a l , op. cit., p. 93. Edwin Montagu era secretar de stat pentru India, iar Chelmsford — viceregele de atunci. 2 CHBE, III, p. 13.

350

ormă a guvernării Indiei", adoptai de pariata 1919. Această lege a inaugurai sistemul aşa-iici", adică al împărţirii sarcinilor administra-între autorităţile engleze şi vîrfurile societăţii

• si erelor dominaţiei imperialiste în Asia r.i.uic, exceptînd teritoriile ocupate ,mai înai t i n i u după 1895 obiectul expansiunii făţişe, prin i i posesiune, din partea Angliei. Ea a fost însă ,1 în toate momentele împărţirii Asiei în sfere icepînd cu vasta arenă pe care şi-o disputa cu i r n \ ă statele imperialiste — China. irie 1898, Salisbury tplănuia un acord cu Rusia, rţire simultană a sferelor de influenţă între itît în Ghina, eît şi în Turcia. Aranjamentul nu însă în această iformă, deoarece Rusia n-a chestiunile Extremului Orient de ale Oriennparea Port Arthurului de către Rusia, Anglia imîn aprilie 1898, cedarea iportului Wei-hai-Wei, iar im următori, profitând şi de izbucnirea şi înăbuşirea lor 2 , şi-a stabilit ca zonă de influenţă valea î, prin aranjamente succesive cu Rusia şi I ic 1899 şi octombrie 1900)3. ind-est, Anglia a încheiat în 1896 o convenţie ii i limiitîndu-işi reciproc sferele de influenţă în Siam i '/.una mai întinsă şi poziţiile mai importante în ii M I . i a ţării reveneau Angliei. în cadrul convorbirilor Li încheierea Antantei cordiale din 1904, ambele ia problema „armonizării" intereselor lor recii n i l i . i în timpul primului război mondial, vezi şi Demani ■■: pp, 227, 238—239; Vsemirnaia istoriia, VIII, pp. 432—435. i site, de fapt, o denumire improprie, încetăţenită în istorioi n . i din cauza unei înţelegeri greşite a numelui mişcării; în i : Yi-ho-t'uan = miliţiile justiţiei şi concordiei. Cf. G. G. H. ni < i, Le mouvement des Boxeurs, în „Revue Historique", lom. CCXXXI, p. 388, nota. n 0 II t, op. cit., pp. 234, 292, 312. 351
pi.it.

proce îm Siatn l. Printr-un tratat ultei cu Siamul, în 1909, Anglia a impus protectoratul ei asuprn unor stătuleţe din peninsula Malaoca : Kedah, Perlis, Kefantan şi Trengganu 2. Tot Chinei i s-a impus în 1906 aoceptarea unei separaţii de fapt a Tibetului, după ce cu doi ani înainte detaşamente anglo-inidiene pătrunseseră în Lhasa, sub pretextul liniştirii unor tulburări 3. în Afganistan, influenţa britanică a atins unul din punctele sale culminante prin tratatul din 1905, încheiat cu emirul Ha-f bibullah, care supunea controlului englez politica externă a' ţării. în timpul primului război mondial însă, această influenţă a început să scadă. Afganistanul, profitând de conjunctura generală, tinde să-^şi recâştige independenţa deplină 4. Persia, prin descoperirea resurselor petroliere din sudul ei, a început a atrage cu insistenţă plasamentele de capital britanic, urmate ide aceeaşi operaţie diplomatică a delimitării sfe relor de influenţă între marile puteri. în 1907 a fost stabilită o asemenea împărţire a Persiei, între Anglia şi Rusia. O mişcare pentru apărarea independenţei a fost înăbuşită în comut de irupele celor două mari puteri, instituindu-se în fapt, dir 1909, un protectorat ruso-britanic. Spre sfârşitul primului război mondial, pentru a-şi crea o bază de intervenţie împotriva regiunilor transcaucaziene ale tînărului stat sovietic, imperialiştii englezi au ocupat întreaga Persie ; trupele lor s-au re tras abia în 1921 5. Canada : erupţia demografică şi economică a vestului Sfîrşitul veacului al XlX-lea şi primele două decenii dir secolul al XX-lea au însemnat în istoria Canadei o perioadă echivalentă cu ceea ce reprezentase în istoria Statelor Unite
Ibidem, pp. 256 şi 353. S a u l Rose, Britain and the South-East Asia, p. 53 ; K e n n e d y, A History of Malaya, p. 245. 3 A l a s t a i r Lamb, Britain and Chinese Central Asia. The Road to Lhasa, 1767 to 1905, Londra, 1960, pp. 302—303. 4 H a r d y, op. cit., pp. 278—280, 282. 5 Ibidem, pp. 276 şi 281. Cu privire la rolul Angliei în Persia în anii 1907—1908, vezi şi V. I. L e n i n, Material inflamabil în politica mondială, în Opere complete, voi. 17, pp. 180—183.
2 1

352

. . Î Ş I considerent ca si la sfîrşitul II I. i !■ mu <l<-a fi repede dizolvată în in i ai Kiuri prin unirea Canadei cu S.U. se I i ule-" 4.ul.1 nadei în sfera de interese a capitalismui.. mul canadian s-a creat un deparlăspunzînd unui curent de opinie .. în conduita nadii ic is-a cristalizat şi mai mult aspi' ni i i i d iprin conceptul de „alianţă rămăşiţele raporturilor de suboradrul imperiului. Ultimele intensifică penetraţia lor ecouiude lla rfîrşitul primului război mondial in v i l i u re de peste 2 miliarde dolari 2. comandantul englez al armatei denii: ioneze. )ffiice. După cum se exprimă Moinei relaţiilor Angliei cu domi-iinperializa» serviciile naţionale. I r i c d.A. al . pentru că manifestase inii <\c război federal.luni politice între Can. p. în măsură egală. rit pp '08—209. Absor.. tendinţe de fuziune i. u r i .lirijarea acestor afaceri de parlamen. sloi forţe de atracţie contrare. încă de pe atunci a în-i dreptului Canadei la. ' liangle. i franceză rezistă energic înclinării nii i l m . 238. în contextul UI |-reluarea de către trupele sale a li I itoriul ei. op. pkale. Iminire 1895 şi 1918 SÎnt acoperite în propor1 i 8 '"/o) de mărfurile americane. repre-ii MI străinătate 3.. S-au ventil ali- .. înainte. care se reflectă şi in raportui i i .politicii ezi robleme principale : relaţiile cu metropola i r .i şi mdiile di 11. Citat după Demangeon..

probabil. canadienii n-au accej tat să vfindă grîu Angliei decît în condiţii convenabile. VI. Australia şi Noua Zeelandă Evenimentul principal în istoria Australiei şi Noii Ze\ lande. particularist. Din 1886. pe plan militar. 1 când restul coloniilor erau protecţioniste. nici progresele lente ale d mooraţiei. la începutul veacului nostru. o naţiune". într-un coj siliu consultativ. tn Australia. 755. lipsite de urmări în înfrângerea coj servatorismului local. care au atras ia drepturi politice noi alegători. corpul canadian a adus o contribuţ importantă . op. denumită de unii şi „cel 100 de zile ale Canadei" 2.Pe de altă parte.prezece ani de guvel nare. în 1911. remarcaibilă sub multe aspecte. Wilfrid Laurier a trabu să demisioneze. Tendinţele spre uniune au fost favorizate de asemenea d dezvoltarea comunicaţiilor şi stimulate de apariţia Genmanid Statelor Unite şi Japoniei în calitate de competitoare ale îrj părţirii Oceanului Pacific. mai întîi ţprintr-o anume uniformizare intrj dusă în legislaţia şi administraţia lor. p. CHBE. au conta buit şi la concilierea treptată a intereselor diverse care împiţ geau Noua Galie de Sud către o politică liber-schimbistă. reprezentam guvernelor coloniilor se întruneau aproape anual. Tendinţele unioniste dintre coloniile ad traliene se afirmaseră progresiv în ultimele decenii ale secolj lui al XlX-lea. ale cărui dezbateri. realizînd deviza : „U continent. >ma 1 2 G i r a ud. printre altele. cit.. în timpul primului război mondial.pe frontul de vest. To odată. mai ales în ultima ofensivă g nerală (4 august—11 noiembrie 1918). N-au fost. 127. a fost ridicarea lor la raJ gul de dominion. datorită negocierilor duse de el cu Statele Unit care i-au atras acuzaţia de a anexiunea Canadei acestea 1. p. faptul a avut loc o dată cu crearea unei £ deraţii a coloniilor de pe teritoriul ei. dn\ I r. 356 .

inbrie 1914..ulcstina.şi campania trupelor engleze. alături de japonezi. de trupele japoneze şi australiene. rezistă l. Rezistenţa lor organizată ni noiembrie 1917. încu-iM-itamiei. i. viitoarea Iordanie. t i " I'M6. pînă în luna " ' I I . la care merită să I ipuns.... iltc probleme mai interesante. l i .".. Revolta arabă.. Camerunul. iS—622. un detaşament britanic din Wei-haipat. în schimb.i din anumite ipuncte de vedere.. i cucerit -destul de uşor coloniile germane. urm. • fîrşitul lunii august 1914. întărite Ltăţi octloniale... iar detaşamente izolate au IM iluipă încheierea armistiţiului generali1. care fură trecute sub adminisii Noii Zeelande. Uricii germane de sud-vest de către Uniunea i încheiat la 9 iulie 1915. ini i i diminuate. i l . în vreme tratatului amintit. Imperial Idea. 361 ... '. în funcţie de interese.tei contribuţii şi a diversităţii datelor . i s-au menţinut trupele germane din Africa da «le Lettow-Vorbeck. . la ocuparea portului M ie germană.im i le metropola lor. . 164 şi . Colonia igermană Togo. e dificil din cauza ni. Insulele aparţinând Germaniei în in sînt cucerite în colaborare.. 608—622. aşazisuil tratat Sykes^Picot — un „exer-" — a împărţit anticipat zonele de influenţă în Orientul Apropiat. a rămas Franţei 3. în legătură cu Imperiul britanic în pri-i . australienii şi neozeelandezii insulele Samoa de vest.i începutul anului 1916. au realizat acest plan în anii lucind suib influenţa sau directa stăpânire a it l nj I'. Irakul. De i^Idă : care a fost contribuţia impe< aliaţilor ei ? ilustrat complet prin cifre. . în teritoriile aparţinu i Imperiului otoman 2. din Africa de i merită în aceeaşi lună .Dispunfnd de superioritatea iiIoi<i >i g resurselor imperiului.. p.

apoi cel al Austra-j liei (W. j pentru a avea o imagine cu totul aproximativă despre datoria pe care Anglia a contractat-o (faţă de coloniile sale. întrucîtva şi cu celelalte colonii. pentru] o conferinţă imperială. în unele din ele. care au durat şase săptămâni. s-a constituit Corni-' Ibidem.In cei ipatru ani de război. p. pp. M. Ele au avut peste 200 000 de morţi *. Primul ministru al Canadei (R. Ca urmare a acestor întrevederi. cit. au întâmpinat rezistenţă în Australia şi Canada. legea a fost supusă unor referendumuri succesive. dar şi pentru „o serie de întruniri ex-J traordinare ale Comitetului de război". direct sau indirect. ceva mai uşor aplicate în Africa de Sud şi Noua Zeelandă. I )atoria publică a tuturor dominioanelor a crescut de cîteva] ori. op. atingînd pe cap de locuitor. în primul rîndl India. 179. 643 . pp. 2 1 362 . Importanţa acestei contribuţii a imperiului la război a obli-j gat Anglia la mai multă condescendenţă în relaţiile sale cu] dominioanele. dominioanele au adus o contribuţie de. dorninio. * Ibidem. Ibidem. premierul englez Lloyd George a invitat pe primii (miniştri ai tuturor dominioanelor la Londra. reprezentând numai -cheltuielile militare propriu-zise. Pe plan financiar. Legile de ireonutare obligatorie. cifra de mai sus trebuie de cîteva ori multiplicata. Ţinîrad seaima de faptul că. războiului şi constituia un element principal de susţinere al acestuia. Australia. Noua Zeelandă şi Africa de Sini) împreună cu India au mobilizat în total aproximativ 2 750 000 ele oameni. p. 633—634. La 20 mamtie 1917.inelc (Canada. 862 milioane de lire sterline. în timpul i ostilităţilor. Situaţia excepţională creată ide război a constituit un element care a favorizat consolidarea aspiraţiilor dominioanelor spre staibilirea unor raporturi de ega'litate în drepturi cu Anglia. 641—642. primele două respingînd-o. în Canada s-au înregistrat acte de rezistenţă pasivă .la irecrutare şi chiar răscoale locale 2. întreaga economie era destinată. D e m a n g c o n. Hughes) au fost invitaţi cu începere din 1915 la! unele şedinţe ale cabinetului britanic şi ale Comitetului dej război. în Australia. valori mai: rid icate daoît în metropolă 3. Borden).. obligate să | participe la război.

Op. I. it în conformitate cu interesele sale ecoI )upă încheierea primului război mondial. organ din vara anului 191S a avut chiar. trebuie să se ţină permeiul acestei optici. ca . icter de excepţie al relaţiilor interimioeriale.război. Sugestia MiMimitate liber consimţită de naţiuni egale în I" i l. pp. aceasta înseamnă IM -nMlui" imperiului. întregul edificiu urma moi. 363 . 323 şi 327. în apriroloniile — pe unele le crease ea însăşi.. ci ca de al căror punct de vedere. format din II membri : X <lin partea i partea dominioancloi. mai adîne în orice caz dispariţii a unui termen. cu rolul COOraonării . i(n IM . exprimat de i lor conducătoare.iioarea observaţie : „Spiritul de orgoliu naboiul e în curs de a-1 dezvolta poate foarte 'iiil iţii psihologice pe care voi. 389—394. Tbl Concept of Empire. nlcra. i i imperiului şi al consultării în vederea i (I în problemele polii boi. cuprinsă în cuvîntul Empire. I I . că perioada anilor 1914—1918. pp. mele către o modificare a structurii politice a „Trebuie să se schimbe ceva". pp. ■ M i e I'. aşadar. pregătirea tratatelor de pace *.uută de ministrul sud-african Smuts. Iar premierul canadian Robert n. UJI termeo acela de Commonwealth. menit să înlocuiască M i t r e . în Marea Bririţi şi si orienteze evoluţia imperiului în sensul mai i-ii'nînd decît al centralizării" 2. cit. declara miI urnei Curtis. 631—632. într-un sens. >i paralel cu aceasta fundase un vast orgaii r.

A AlV-a DECLINUL .PARTF.

sa. Suprafaţa . războiul agravase mizeria şi nemulu <atît mai mult în mijlocul acelor colectiîmpinse în conflict pentru interese străine. itate de scăderea nivelului de trai se în. cu peste 400 mi i e însă. l i n i a r e a popoarelor subjugate de colonialism .CAPITOLUL I IN RĂZBOI LA ALTUL (1918—1939) inului război mondial a aşezat Imperiul briu. războiul lăsase urme adînci în viaţa r. I i primejdios rival în lupta pentru reîmpăr.nei epooi contradictorii din dezvoltarea sa. atinge milioa/ne de kilometri pătraţi.le s-au resimţit în evoluţia Imperiului brii umpănă valoarea victoriei militare dobândite.1 nul britanic ar fi fost îndreptăţit să respire ■ i a înainte cu o sută şi ceva de ani. rotunjită prin anexarea părţi a fostelor colonii germane şi a teritorţinuseră Turciei în Orientul Apropiat. i în dome.nţă şi împotriva dominaţiei străine. \ictoria dobîndită de Anglia şi de aliaţii ei Iiismului german a însemnat debarasarea mo-nI . cînd î! i pol eon.

în ansamblu. Burghezia şi ml din tăriile coloniale făcuseră progrese sub raiJ conştiinţei ide clasă.. branşe inIntl. Iar contribuţia economică dezvol• I i<I.i politicii tradiţionale a metropolei.MI mai favorabile de desfăşurare. IH>Î a imperialismului.ui totodată pe cele vechi... 367 . aparatul său de reprel>ite în urma efortului de irăzboi. ibuţia lunană la oare coloniile fuiseseră supuse crease popoarelor acestora efective militare instruite. Victoria Revoluţiei iKinbrie a constituit un exemplu pentru lupta lahi şi naţională a tuturor popoarelor asuprite. mult înainte. chiar şi în ilc puteri înving ătoair e.

trece de la excese de duritate la menajamente şi concesii. 30. trei sferturi din cea de aur şi nichel. Imperiul britanic face încă o figură de mare. de foarte mare putere.Tratatele de pace imperialiste din 'M9 1920 n-au putut crea stabilitatea dorită de autorii fii iarii lor. el deţine sau controlează o parte apreciabilă a producţiei mondiale de petrol1. Anii care i-au urmat stau sub semnul unei şi mai mari incertitudini. în urma . fier şi oţel. fiecare aspirîmd ila avantaje economice şi teritoriale. Ideea imperială e imai mult decât în defensivă : în retragere. Nu mai sînt căutările suverane ale celui sigur de forţa sa.inilor de avînt revoluţionar de ipînă da 1923. cositor. p. ed. întreruptă de criza mondială din 1929. a pregătirilor febrile pentru mn nou război imperialist de reîmpărţire a lumii. 1 III-a. Stabilitatea şi unitatea sa economică şi pdlitică sînt afectate profund. cacao. Hubert Deschamps. an dauna celorlalte. apar oontradicţii chiar între puterile învingătoare. sistemului capitajist ou d-a reuşit decît o stabilizare relativă. dină. suportă tonul imperativ al dominioanelor. precară. ceai. caracterizaţi prin recesia econo mică provocată de consecinţele războiului. 1963. înăbuşă într-un loc o răscoală. Paris. Anglia oscilează. în Orientul Apropiat şi prin capitalurile plasate îm diferite părţi ale lumii.şi luptelor revoluţionare. ci calculele înfrigurate ale unor soluţii de salvare. unt. iun alt moment de agravare acută a multiplelor contradicţii care îl macină. Dar aparenţele. în aceste împrejurări. tratează cu coloniile turbulente. zahăr şi 15% din producţia de grîu. a . Criza a dat un mou avînt . o treime din de aramă. cărbuni. caută forme de reorganizare. tnangan. tinzînd spre formule superioare de integrare şi dominaţie. care reizbucneşte în altă parte. came. bumbac. cauciuc. îanşală. Pe lingă factorii amintiţi mai sus. In 1939 în cuprinsul său trăieşte uin sfert din omenire. El furnizează jumătate din producţia mondială de orez. oricît ide extraordinare. La fin des empires coloniaux. dar a alimentat şi tendinţele politice cale mai reacţionare.

evident. it. şi interesul i un număr sporit de voturi pe care să poată i l t ă parte aceste precedente au fundamentat . 369 . Dominioanele sînt Naţiunilor.I mandatelor — formulă elaborată şi susţinut. pţia Camerunului. Potrivit acestei . suprafaţa mai mare luînd-o Franţa. generalul Smuts — s-a încercat • le reîmpărţire a coloniilor. şi de repnii ilc Sud.iţiile cunoscute ale domkiioanelor la dreptul ■ II 11 «• în politica lor externă.in fost ^respectate şi că Imiperiul britanic a tins i i i ■ Ic l.. poziţia lor de state suverane.< i n u t i l . domi11iiIia sînt admise ila tratative.. Africa de Sud şi India cu cîte doi reprei r Noua Zealandă ou unuil. din care a înglobat NiItkti . A fost. Hului de ila Versailles. fostele teritorii otocoloniile germane din Africa orientală şi . în teritoriile sub isă instalarea ide baze militare. ii ni S.i mai adăuga că prevederile regimului ii . Dominicanele îşi confirmă şi „tic i n i e " .i nord de ecuator le-a administrat Japonia. I de sud-vest a trecut sub mandatul Uniunii insulele germane din sud-vestul Pacificului. |.i . I'" .Tratatele de pan ni fapt semnificativ pentru evoluţia raporturilor i imperiu se profilează cu ocazia Conferinţei de li Paris. Ele au mate direct faţă de Societatea Naţiunilor. După lungi discuţii şi tatonări. în această formă.uiiDa de vest.i fostele colonii germane şi teritoriile opiat care aparţinuseră Imperiului otoman i de anexiune sau de instituire a unui pro' atribuite administrării Societăţii Naţini «vei sa îndeplinească această sarcină prin manire ale unor asemenea mandate urmau a le i rolul Societăţii Naţiunilor.. au avut ca mandatari NOII.I Zcolaindă1. >prin adoptarea aşaţi. interne şi cu puteri. mai ales cu Franţa îşi Statele Unite.. mica parte. Wilson.i dintele Statelor Unite. separat de Anglia.. I I I .

principiului autodeterminării popoarelor. diferenţiate. ci luptei 3« eliberare care s-a dezvoltat în ţările şi teritoriile de sub mandat. caracterizate prin arta compromisurilor. din mai multe puncte de vedere. în subsidiar. 370 . a îndemnat clasele dominante engleze la punerea în scenă a unui nou act al politicii lor. întreţinută pentru a abate atenţia de la substratul imperialist al rezolvării marilor probleme internaţionale. Element cu atît mai redutabil. da rândul lor. animase un spirit de protest şi de solidaritate musuliă. în jurul căruia „Cele 14 puncte" ale lui Wilson şi climatul în care se desfăşuraseră tratativele de pace făcuseră o colosală publicitate. spre a combate impresia că Anglia susţine . cu cît războiul purtat împotriva Imperiuilui otoman lestrămarea acestuia. necesitatea de a întreprinde un pas şi pe arena imperiului. In structura sa politică internă. prin îmbinarea rigidităţii şi supleţei. în cadrul dreptului internaţional. Se simţea.autodeterminarea numai acolo unde inu-i lezează interesele. după autoritatea care ile administra direct : Anglia sau unul din dominioane. din Egipt şi Sudan până (în India 'de nord. a cărei bază religioasă nu va întîrzia să evolueze către i fluenţa ou mişcarea . faptful sau s-a datorat autoritiţii iaţii Naţiunilor sau respectului pentru angajamente ilegal contractate. jenant. alături de dominioane şi colonii se introdusese noţiunea nouă de teritorii sub mandat. avîmtul revoluţionar care «e manifesta şi sub forma luptei de eliberare naţională din colonii. iprin tactica reformelor temporizatoare. Un alt element nou : prezenţa masivă în interiorul imperiului a popoarelor musulmane. Reorganizarea imperiului Sfîrşitul primului . Concepţia imperială britanică se contrapunea.spre a.război mondial îşi încheierea tratatelor de pace accentuaseră diversitatea Imperiuilui britanic. trata teritoriile respective colonie. în sfârşit. atirugînd din plin posesiunile britanice. răspândite omogen. în imăsura în care cele stabilite iniţial au trebuii puse îm aplicare.politică prqpriu-zisă. pentru libertatea ji unitatea lumii arabe. la care Anglia îşi dăduse largul său ! urs.

ne încontinuu din .ii I i ce se contura la orizont după primul i fel sub semnul polarizării intereselor puri de popoare şi state aflate sub In raţa intensificării tendinţelor spre 'U'lor de milioane de hinduşi. I . 389. I ic vorbesc despre o constituţie imperială. . I m atribuţiile guvernelor din domkiioane. care făcea ca între dominioanc de ifapt. prin . mai metropolei. i .. 371 .. .. i l r a realiza o federalizare a inuperiulu!. coni op. ormă politică imperială în condiţiile de după primul lundial era normal să se îndrepte către concilierea i metropolei cu acele componente ale imperiului care iiujoru perspective de a rămîne în cadrul său şi a fi nsolidarea lui..II .. Un sistem de state. contradicţii de ineînlătiii. Operaţie re-i ea răspundea dezideratelor vechi de 11 II in. Ulii li .. caută să-şi larme într-un consorţiu.. Răspunzînd pro . Nu un < de state şi naţiuni... i i | > r i u l ă din 1921 a avut loc în atmosfera l'ortni dominată de opiniile şi interesele n ui dominioanelor. prin . ci . ce evoluează prin i către noi destine" *. op. 171 mai aproape de punctul dincolo de care intere- ilor încetau. B e n n e t t . Acestea erau dominicanele.cralian Hughes spunea : „Multe persoane .. cit. cit.regimul politic privi-.un sistem ân mişcare.tradiţiile şi sentimentele de-lond etnic comun. p. arabi şi dominantă se regrupează. ii o delegare către un organ de conducere I.l..1 muie ale acestui proces s-au succedat destul i aiul Smuts anticipa asupra caracterului „Sîntem un sistem de naţiuni. .pornjte zgomotos şi apoi oprite pe in frîi n i i . l'i.. 187......olewiii.partea dominicanelor.. p. inoile wve : c«le mai stnîns legate de metropolă \ iilor de capital şi a relaţiilor cornerul ilo dezvoltare şi structura lor de clasă.

in acela de „Commonwealth". existat vreme de secole fără aceste lucruri. ilogice.ale imperiului. Principiul relaţiilor între Marea Britaoie şi dominioanele sale este libertatea de acţiune" *.. cit. pp. modelată de timpul şi circumstanţele în care am trăit. mai i abile.struită după un plan logic. în martie 1917.pe viitor politica iganerală a imperiului să fie stabilită în acord cu avizul domiinioamalor. dictat de împrejurări excepţionale. ci şi considerente legate de punctele de vedare ale dorninioaaelor. sub forma creării Comitetului limperial de război. isub rezerva de a avertiza în prealabil metropola. La conferinţa imperială din 1921 s-a adoptat hotărîrea ca . o mouă conferinţă imperială a dat o baza puternică transformării structurii constituţional-juridice a imperiului. p. Ele uită că imperiul a. 372. Cel mai bun mijloc de a distruge acest puternic imperiu este să te ocupi de constituţia lui. cit. op. op. H a r d y. 28. ■iu înclinat politica engleză către o îndepărtare oarecare de complicaţiile vechiului continent2. Domiinioanele erau mai puţin interesate de politica europeană. Trei ani mai tîrziu.. învestit ou puteri asupra diverselor părţi . Ele evocă dominaţia şi supremaţia.. ca a admis că orice guvern din imperiu iare dreptul de a încheia cu alt stat un tratat de orice natură.. Ble visează um Consiliu Central. Demangeon. „Cuvintele imperiu şi imperial — spunea lordul Miilner — sînt în multe privinţe nefericite.. Conferinţa imperială din 1923 a marcat un nou punct. p. Asigurarea unei depline libertăţi pentru fiecare parte «garantează unitatea spirituală care ne leagă pe toţi.. Nu numai fricţiunile cu Franţa îin jurul problemelor germane. ân locul t* estei structuri empirice. op.. Se transforma astfel în sistem permanent. 4 După C o x. la problemele Pacificului dedît ale Europei. stăpînirea unui stat -superior asupra vasalului" 4. 188.. de pildă. sau acele dominioane care ar putea fi interesate 3. cit. de obicei citate ca motiv în analele diplomatice. a 3 1 372 . âneepînd de ila suprimarea termenului însuşi şi înlocuirea sa pr.. Faptul nu putea isă rămână fără consecinţe adînci. p. 182—183. Fundamentul unităţii sale este completa autonomie a părţilor eare-1 compun. ceea ce se iniţiase. ~ Ibidem. în (noiembrie 1926.

au încetat ia se mai numi domi-. unite însă prim supunerea coroană şi asociate liber. . ca membri ai Cole Naţiuni" 1.orc va continua însă a se numi „al dominioanelor" l deveni „Minister pentru relaţiile în interiorul Com373 . p. op.i asupra domimioaneilor decît la cererea in* i un dominion nu putea fi angajat la acceptarea li . Imperiul [britanic" se va înţelege de atunci . citt CO . în ultimă instanţă.di I iniţia lui Balfour.ua pe motiv că ar fi fost în contradicţie cu im Britanii. .i i 11 dificultăţile şi răspunderile Angliei în doIII. Gr im al. defimitivîind reforma imperiului.nglia şi ■.11 (■ . p. . i Zedlandă. egale : un fel subordonate una alteia în vreun aspect interne sau externe. . o lege votată în parlamentul unui dominion in ilul. .. I I . i i i i > n î m l o controversă de durată... ca un fel de repreul Statut de la Westminster a consfinţii . Irlanida 3 şi Uniunea Sud-i. cit.ivi-au guverne responsabile : Marea Britanie. Termenul de Conumonweakh se aiplica grupu-. 354 . Forai de legătură între iguvernul ioanelor urma a fi constituit de înalţii co. înN.. protectorate şi teritorii sub mandat. A Short History.. de fapt.witcrioare..im'bilul politic format din ţările CommonColonii. . Nici o ilege britanică nu-şi 1 11111. Canada.. i i adoptat ca bazî a relaţiiloi dintre A. o în .. el va reprezenta corauJ englez.Ic ordin internaţional decît ou consimţământul i i '■'.Ii I numiţi de celle din urmă. i . n. s-a hotărît n'ral al fiecărui dominion să fie numit conguvernu'lui respectiv . rmă astfel impresia că reforma imperială 'de după oi mondiali a reprezentat. Dominioanale erau autorizate a proixiiMtoritorial.t regim după primul război mondial (1921). i . II.iţa unor onome în cadrul Imperiului (britanic..

asupra eforturilor de a-1 reorganiza. ce are drept scop obţinerea de surse de materii prime ieftine. creînd i orul său iun grup de state privilegiate în raport cu altele.minaţia asupra imperiului. Concentrarea sub un control 1 După R. aspiraţiile spre libertate pe care şi ele le nutreau erau trecute sub tăcere. P a 1 m e D u 11. ( ptate de la acest regim. întrunit la Scarborough în 1925. în lupta lor pentru organizare sindicală şi politică. In sine. deşi aveau o populaţie mult mai numeroasă. precum şi de mană de lucru ieftină şi neorganizată. în ultimă instanţă. dezvoltarea bazei sale economice. în perioada de efervescenţă a proiectelor de reformă imperială şi totodată într-unui din momentele de remarcabil avînt revoluţionar. mergînd pînă la dreptul separării lor complete 1. rămîneau pe un plan de inferioritate politică şi lîcă. perspectivele Jor de viitor. 374 . 159. Soarta acestora. p. Congresul trade-unionurilor.' ploatare capitalistă. In subteranele Imperiului : o incursiune în economie Pe fiecare treaptă a evoluţiei sale. nu se poate dispensa de o privire în adîncime. a adoptat cu 'imensă majoritate de voturi (3 082 000 contra 79 000) o rezoluţie care constata că dominaţia guvernului britanic peste popoare nebrkanice este o formă de ex. Bucureşti. O judecată de valoare asupra evenimentelor prin care trece imperiul după primul război mondial. această realitate ar fi trebuit să constituie una din forţele sale de coeziune. de suprastructură. Rezoluţia apăra prini t l dreptului tuturor popoaredor din imperiu la autodeterminare. fenomen politic. Imperiul britanic. a cărei concurenţă e folosită pentru reducerea nivelului de trai al muncitorilor din Marea Britanie. Criza Imperiului Britanic. Congresul şi-a exprimat opoziţia sa faţă de imperialism şi a decis să ijine pe muncitorii din întreg Imperiul britanic. 1951. către substratul intereselor care pretind şi încearcă menţinerea lui. a oglindit. clasa muncitoare britanică s-a ridicat cu hotărâre în sprijinul popoarelor subjugate de imperialismul englez. Economia imperiului e dominată de marele capital monopolist.

în această perii'ortatoare de cacao din lume.. el acaparează i ii i ore a fructelor şi seminţelor oleai .lirelor multiple ale vieţii econom . itiţiile de capital american depăşesc pe ■ i ii. Im pire by Treaty. p. care n-a reuşit a-şi păstra i vastele terenuri petroliere din fostele proHIui otoman. 340. deosebirile de componente. Penetraţia în Imperiul i iine.4 U '1 Achnacarry din Anglia. iar Nigeria o mare ulei de palmier.i . în special americane. lor potenţial de unii ri'iit însă. e sesizaI ie pildă. 22.< i. a însemnat. p. 45.de prospecţiune şi exploatare. Capitalul ame. în realitate. înfiinţată în 1929. între 1926 şi 1930 media se la peste 50 de milioane de i.l american în coloniile britanice nilioane de dolari în anul 1912. prin eliminare. Cf. în baza că■ iK -1C . în fond. I . I . 375 . metodele de exploatare lonopoliste au conservat şi chiar au accentuat burii economice a imperiului. p.l i a sa de afaceri comerciale ou Africa ii duliei ra/boi mondial. ine de dolari în 1931. între 1910 şi 1914 exportul de Im Uniunea Sud-Africană era în dr dolari anual. o înfrîngere a i p i i a l englez. la sute de milioane rropiai . Coasta de Aur devine. precum .ila investiţii şi profituri — între soii ic si franceze 2.i fost luat cu asalt de marile trusturi In 1928.e. î i u i c reprezentanţii acestora a survenit un • ■ ' ' l i . rămânerea unora în urma decurge din interesul monopolurilor de a i unui ile de producţie care oferă uin maximum Umilever" se implantează după primul lonomia Africii de vest . în Canada. unor capitaluri de milioane de dolari. cel i un l i . prin sucursale ca iiipany".

să dezvolte în continuare aceste forţe econo-. cit. în perioada crizei. 138—139. metropola e confruntată de o dilemă insolubilă : interesele ei i-ar pretinde. El le-a conservat în mare parte. Brebner. mico-sociale. iprin aceasta.. p. considerată ca o . capitalul monopolist n-a distrus în colonii relaţiile de producţie şi instituţiile sociale perimate. II. Nortb 376 . Mai mult: după cum constată recent unii cercetători. economiei coloniilor britanice caracterul unei dezvoltări mai complexe. 3. Dar din punctul de vedere al fiecărei colonii în parte. op.umi protecţioniste de 35% în Africa de est şi Uniunea Sud-Africană. stimulate în timpul primului război mondial şi de 'necesităţi strategice. is-a înregistrat o sev iţă japoneză.59 miliarde. Anglia a avut nevoie de stimularea în imperiu a anumitor forţe de producţie. menţinîndu-le astfel în înapoiere şi puoîndu-le grave probleme. iîn intervalul dintre cele două . între 1931 şi 1933. persistenţa dominaţiei coloniale britanice. Pentru a putea exploata avuţiile coloniilor. Ajunse acestea pe o anumită treaptă. în 1933—1934.. 3 Gouber-Miller.unitate economică „penitru sine". dezvoltarea burgheziei naţionale şi a proletariatului. Concluzia ce se poate desprinde este că. Pe itărîm comerciali. a unei anumite dezvoltări economice şi sociale. faţă de 2. cit. pp. pp. îndreptate împotriva invaziei de mărfuri japoneze "-'. 144—146. Cf. In elementele sociale suprapuse ininplet aservite — feudali locali sau burghezie „compradoră" — a căror existenţă capitalul monopolist încearcă să o iţină. a onor v. ceea ce a dus la instituirea. Baza sa economică e tot mai şubredă. 238. din Egipt până în Afj iud. 1 Atlantic Triangle. 2 S î k. Investiţiile de capital. în ansamblu. pentru a contracara. se relevă din ce în ce mai ireconciliabilă ou interesele coloniilor. el află aliaţi în exploatarea şi ţinerea în supunere a popoarelor din ţările coloniale 3. iar dintr-altul să le frîneze sau să le distrugă.cele engleze1. ele au adînoit dezvoltarea lor unilaterală. în „dumping". au dat. mai subminată de contradicţii. flagrantele inegalităţi între sectoarele şi ramurile economice. op. ca instrument al marelui capital monopolist. dintr-un punct de vedere.16 miliarde dolari.războaie mondiale.

în posibilităţile sale de desul i . în sensul menţinerii coeziunii sale i I n . i l i .i breşe ad&nci în economia imperiului. legate de acesta prin re-• i (de pildă. statele scan. Au reieşit cu toată vigoarea i l i n Ar exploatare care răpise coiloniilor orice Mii|>imî. Necesi■I-iitru comerţul în afara zonei.l..• i u c i l i .. de pildă în industrie. Criza a atins grav coloniile.sale ifaţă de interesele britanice. i i . i la. în cadrul zonei valutare posesiunile britanice erau obligate să de\ 11 -. 11<■ i rezervele de aur şi de valută. adîncind I' din cadrul său.i . ni ori s-au ales cu salarii reduse la mini liaotic al umor interese ce se disputau la i New York. i ..ndu-le introducerea culturilor des-ilczvokînd. l i u l . Anglia şi-a intensificat brusc ofen-i|" ' " i " "i mim.. i îui aur. Portugalia.U. exclusiv i " ţ ' l<spi-r. «căderea rapidă a rezervelor de am l i c i nu mai putea fi obligată. . . munci.i capitaliştilor din toata lumea în l< supraproducţie. ale prăbuşirii preţurilor. u ii . le erau • mă la concurenţa unei anumite sume 377 . II uli importante în această direcţie a fost etalonului aur. devalorizarea lirei ■ i u i valutare a lirei.de altfel. i i ă cu circa 25°/o.^ l . cuprinzînd în prm.i lor se afla în mîinile diverselor societăţi l'opulaţia şi-a văzut agravată mizeria. în I I C'l'ol. devenea mijlocul i plaţilor. de drept. i.i ailte ţări. n i i l i i i aur s-a făcut pentru a împiedica..Criza economică mondiala difl 1929 1933 şi urmările sale pentru Imperiul britanic crizei economice din toamna anului 1929 a nai mult baza economică a imperiului.

E vorba de „moartea liberuluijschimb secular". dar abandonată curînd. MC a imperiului într-^uin sistem economic închis. Sernnifi.anei lirei sterline şi integrarea lor în acest sistem (în afară de Canada). Histoirc des Crandes Puissances. Ea se impunea acum. venea să de confirme. adoptat tot în 1931. conferinţa imperială de la Ottawa a confirmat acceptarea din partea ţărilor Commonwealthului a noii politici vamale britanice . ceaiul. oare instituia o taxă de 10% ad valorern pe toate importurile. de. facilitate prin tarifele preferenţiale existente. Paris. 1958. în compensaţie. asupra instituirii unui sistem de tarife preferenţiale în interiorul imperiului 1. în cadrul căruia cancelar al eşichierului era Neville Chamberlain. 1932. proporţia importurilor şi exporturilor britanice în imperiu. 247—248. cam la nivelul de 33—36% din total. Ţările Commonwealthului. în condiţiile excepţionale create de criză.şi restul imperiului. un fiu al lui Joseph Chamberlain. ed. în acelaşi an. puternic afirmată la începutul u l u i .caţia vi se înscrie pe linia. exceptînd grîuil. înlesnind totodată şi dirijarea investiţiilor de capital britanic în interiorul ei. convertirea oficială a Angliei la protecţionism. pp. ele au căzut de acord. Ea a reuşit să păstreze. Legea tarifului protecţionist a fost propusa de guvernul de coaliţie laburistă-conservatoare Maodonald-Baldwin. Pe de altă parte.din valoarea rezervelor de aur depiue. generate de criză. bumbacul şi lîna brută. din pricina crizei. 1918 —1958. din cauza propriilor lor dificultăţi economice. Statutul de la Westmioster. totodată. libertăţile tpolitice pe care ele le urmăreau de mult. Zona lirei sterline . a IH-a. peştele uscat. avînd im rol preventiv şi compensator al unei alte măsuri. consfinţită prin legea din 29 'februarie 1932. 378 . 1 M a x i m e Mourin. a legăturilor tradiţionale cu Anglia . au acceptat crearea /. îl şi în funcţie de posibilităţi şi urgenţă a intereselor. de la care era de aşteptat principala rezistenţă. adoptată itc cîteva lumi de Marea Brkanie itot în mod forţat. a încercărilor de transfor-i n.a fost o instituţie care a căutat să atenueze forţele centrifuge ce se manifestau In imperiu pe plan economic şi în special comercial.

A . ed.xnume.crizei în politica economică a Angliei şi a impresia dr con.i invariabil: Mahatma Gandhi. MI ni exporturile ţărilor din imperiu. E greu să mu se considere ca atare uri care depreciază lira şi o fixează în aceinijloc de plată îm locul aurului. cal de al doilea — cu tine- lmli. ii La Crise Britannique au XXe siecle. Ceea ce imblu de măsuri logice în conjunctura i . r . ministru într-un principat indian.ibilitate.ca ritm.voltării lor inegale.r .probleme care s-au ivit Angliei între cele indiale. au de eliberare din India. Lupta ■ iprintre evenimentele remarcaic înţelegerea şi explicarea ei neceIj . Im urmă erau alcătuite în aşa fel ca să rne-. i n i. upr. •i l i n i i precise. o sursă de adîncire a neconcor-: metropolei şi dezvoltarea pe o I ncă a aspiraţiei coloniilor spre li iinfirmă impresia notată de Aaidre inului contrar al metropolei şi imde/. Prima e i Liuropei . i activităţii şi concepţiei aceluia . 379 .n. inscmnind „marele spirit .Br.1 : Mahatma Gandhi ■ li . . chiar pentru . fiu i / S . . a revenirii spre o sili ales. i i | > i . în cadrul guvernării imperiului.1 însă o inevitabilă sursă de complicaţii a viitorului. creează i lirei cu intenţia facilitării schimburilor şi Ar si instituie apoi tarife protecţioniste. •nicrnică şi interesantă. de imposibilitate obiectivă a urmonea ilinii. hand Gandhi 2 s-a născut în 1869. iMitestabiile.

El denunţă această civilizaţie ca sclavă a maşinismului şi a banului. el a pus bazele unei concepţii politice proprii. E drept. 405 -406. La începutul veacului nostru. el scria : „Voi lupta pentru o Indie în care oamenii cei mai săraci să simtă că este într-adevăr ţara lor.. o modalitate de rezistenţă împotriva Forţelor asupritoare ale poporului indian. s-a declarat în favoarea spri jinirii Angliei în război. schiţîndu-şi ţelurile. efl renunţă la profesiunea sa. cit.1 de onii cunoscut. pentru o Indie în care toate comunităţile să trăiască într-o înţelegere deplină" *. consideriînd-o imorală şi îşi impune o existenţă modestă. Era indus astfel către soluţia utopică a reîntoarcerii -la munca manuală. în ultimă instanţă. în 1915 a revenit în India . în aceeaşi vreme însă.studiat în Anglia şi a practicat un timp avocatura. op. mumele său . cu adînci implicaţii filozofice :şi morale. pentru o Indie în care să nu existe o clasă de oa meni de sus şi o olasă de oameni de jos. pp. greşelile şi inconsecvenţele sale. Din primele sale lucrări. în forme specifice tradiţiiI01 filozofiei hinduse. de pe poziţiile unei morale idealiste.unontală era ignorarea luptei de clasă. preconizând inaderenţa la ea prin rezistenţă pasivă. fără a discerne îndeajuns faptul că aspectele sale negative provin din condiţiile sociale în care ea se dezvoltase. el urmărea prin aceasta şi scopul practic al boicotării produselor engleze şi al restituirii unei relative independenţe economice ţăranului indian. în construirea căreia ei să aibă cuvîntu! hotărîtor. India va primi independenţa. conferind totodată acestui precept şi un sens etic. De aci proveneau. integrate într-un cuprinzător sistem de gîndire. ca apărător al drepturilor emigranţilor indieni în Africa de Sud. cu care a căutat a fi consecvent în primul rînd el însuşi.■ 1 După M e h r u. Doctrina lui Gandhi exprima. 380 . drept recompensă. non-violentă şi reîntoarcerea la formele vechi ilc economiei. Refuză să accepte o astfel de civilizaţie. cult. crezând că. Slăbiciunea ei ţfbnJ. indiferentă faţă de nevoile sufletului. Gandhi condamna civilizaţia modernă. Bogat. Gandhi scăpa de asemenea din vedere contradicţiile de clasă proprii ale societăţii indiene . Gândiri pleacă de la o critică a civilizaţiei moderne. prin toată conduita sa. de o formaţie intelectuală occidentală.

i i i .ţinînd saamS de diferenţele specifice ale soiţă de cea europi ritkă a gandhismului ilifiente precauţii.. ■ poporului... Nehru ■i mi. în fruntea cărora Jawaharlal Nehru mi. ca o vijelie.personală.iui britanic.1.1 unui Consiliu de stat. Gandhi ...u ii lirice.. dezfoi■ i i . I coloniali»]. 400.puii vieţii. Dreptul de vot pentru locurile ilativă 11 aveau circa 900 000 de indieni. idee împărtăşită de Gandhi mtomporanii săi de generaţie din intelectua. 111 < | • 1111 de veto. Se pol în schimb nota cu sale.a reuşit să păsItul burgheziei /naţionale asupra maselor popular.. cu Y ' i î n i l „să-i ciUiprindă personalitatea... format ain şi a unei Adunări legislative. el a brăzdat rîs vălul de pe ochi. m pi rioada avîntului revoluţionar de după 1918 H au pus iîin aplicare reforma guvernării baza recomandărilor raportului Mom [ea instituirea pe lîngă vicerege şi ii I i i u l i r i .Ca ppoupat care ine-a făcut să ne înidreptăm n adînc .. ca şi după moartea sa.. im şi hinduşi.. compuse « I m care două treimi erau aleşi. el a II primu/l irîmd gândirea omenească" 1 . viceregele . 124 000 000 de locuitori. it. descriindu-i apariţia: „.. să militeze pentru emanrnetodele sale de acţiune.. u i i . Faţa de iu udările origanelor de mai sus. El a dat un nou im treaptă superioară mişcarea de eliberare fost în fruntea acesteia pînă la inii i dobîndirii independenţei..'■ combată sistemul castelor. p. pe acela de a fi transformat Congresul i u n o organizaţie democratică şi de masă. Poporul indian . ca şi prin exl .-. ca o rază de lumină. 3S1 .

la acea dată.111 fosi stabilite drept adunărilor (consiliilor) provinciali' di le în materie de impozite şi taxe -locale. A fost unul din cele mai sîngeroase episoade ale represiunilor engleze în India. în proporţie de patru cincimi. considerînd reforma insuficientă. în oraşul Amritsar din Pendjab. p. sub influenţa lui Gandhi.. a respingerii oricărei reforme din partea englezilor. exprimînd resentimentul stîrnit printre ei de politica Angliei ifaţă de Imperiul otoman. lîiii urma căruia s-a observat un apreciabil exod al lor spre Afganistan -. prin introducerea legii Rowlatt.In administraţia provinciilor1. de instrucţiune publică. De fapt. 308. Dreptul de vot pentru -aceste adunări era ceva mai larg. . care lărgea competenţa şi drepturile represive ale aparatului administrativ-poliţienesc. exprimat în termeni care -să fie înţeleşi şi să-1 facă să fie urmat de cît mai mulţi. era un apel ia grevă generală. Musulmanii. se trecu la acte de violenţă. p. In Pendjab. A Short History. In februarie 1919. W i 11 i a m s o n. întreaga ţară fu cuprinsă de revoltă. Gandhi înfiinţase liga „Satyagraha" {Perseverenţă în adevăr). Căzură sute de morţi şi răniţi. Erau 9 mari provincii în India. a decis. deci. Adunările (provinciale cuprindeau membri aleşi. R o t h e r m u n d . op. Starea de asediu se in troduse In multe regiuni. să se angajeze într-ium gigantic boicot politic. II. prin încetarea tuturor muncilor. adică o zi de pocăinţă. în fază încă inciită. de lucrări publice ile interes secundar şi de igienă. Mari demonstraţii şi ciocniri cu poliţia continuară în primele zile din aprilie. 167 . Ca protest. a credinţei). tru pele deschiseră focul în plin asupra mulţimii care participa la un miting. Englezii răspunseră la aceste tulburări. au proclamat India o „Dar-fUl-Harb" (Ţară a neliniştii) şi au răspîndit consemnul refugierii într-o „Dar-ul-Islam" (Ţară a supunerii. de admini urbană şi rurală.rii. cit. La 13 aprilie 1919. aruncări în aer de căi ferate şi poduri. în fond. Congresul indian. aviaţia britanică inter veni împotriva grupurilor locale de răsculaţi. Dispuneau de ci peste 5 milioane de indieni. să adopte linia non^cooperă. 2 1 3S2 . care milita pentru această idee. Gandhi proalamă pentru 30 martie un har tal.

Numai un ni prezentat la alegerile pentru consiliile ■ num. printre i 1 ' 'I mu 'fost boicotate de indieni. Partidul Congresului renunţă englezii. La iniţiativa lui Gandhi. pe baza in 1919. i i „non-colaborării mon-violente progrei etape. El s-a scindat într-o aripa « I r tre 1 Icea parte şi Mothilal Nehru. Gandhi a fost ares1922 şi 1924. Congresul n . Puternice răsro. El şi-a elaborat în această constructiv" de reînviere a meseriilor cas383 I I .maselor apucase pe un l^gaş violent. Popularitatea Partidului Congresului .ilr niiileudal. zguduiră ita Malalbar. niHToluil Partidului Congresului şi contraveundhi. npniHTc nu rămase însă nici acum în li l i n i i l e de iniţiatorii ei. ■ • I n i . Gandhi. după ce în toamna anului 1920 l întîiul Congres al sindicatelor din în-at şi primele grupuri comuniste. ! i cva mai liniştit. insistînd asupra renunţării la iolenţă. re politică între Congres şi Liga muiccstui am. renunţarea hinduşilor la toate ■ ic de guvern.i idere bnucă. Mişcarea spontană a maise vi existau acum condiţii de a o reinh ■'•nirolul burgheziei naţionale. conducătorii politici indieni căui în decembrie 1919. i ioadă.ii o cincime la cele pentru Adunarea leului 1922. ci se declarară pentru .i de nceput a o slăbi.împuterniciri spre a conduce campani. dar şi antiibritanic.i li i u . în frunte cu Gandln. i ■ o aripă de stînga. boicotarea organelor efuzuil general de a plăti impozitele. i i . tatăl lui | . i r s-a potolit treptat. i i . ivennării Indiei. care avea din parii. n i i i i i colaborarea cu englezii. \i .

la Calcutta. prin unificarea unor organizaţii formate în anii precedenţi la scara [provincială. încît ţăranii aveau dificultăţi şi mai mari la plata impozitelor. IX. a constituit cadrul în care mişcarea anticolonialistă a intrat antr-o nouă fază de avînt. din 1928. voi. în anul 1928. Noua activizare a mişcării de eliberare. 127—129. spre a fi primit membru a<l ( ion . Partidul Congresului a înscris pentru întîia 'dată în mod explicit în programul său j revendicarea independenţei complete a Indiei. 239—241 . voi. 433—443 . E/l şi un alt membru al Congresului. Sub influenţa acestei organizaţii. Principalele Iui revendicări erau independenţa Indiei îşi desfiinţarea proprietăţii moşiereşti.nice — ţesutul. de unde au rezultat vreo 400 000 de şo meri. De asemene. Criza a avut ca urmări reducerea producţiei şi închiderea unor întreprinderi. programul său rămînînd însă unul de caracter general democratic. Gândii pune un accent mai mare pe lupi i contra alcoolismului şi opiomaniei *. în cursul căreia vizitase. . Demangeon. Criza economică în India în anul 1927. grevele de protest au cu prins de asemenea pe muncitorii din industria textilă din Bombay. cit-. pp. Salariile au fost scăzute cu 30—40%. pe cei din industria iutei din Calcutta. şi Uniunea Sovietică. pp. Preţurile produselor agricole s-au prăbuşit. Subhas Ghandra Bose. în anii crizei. Acest partid bucurat de sprijinul grupurilor comuniste. printre altele.resului. op. pp. Jawaliarlal Nehru s-a întors în India dintr-o j lungă călătorie în străinătate. Moscova. 1962. s-a constituit Partidul Muncitoresc-ţărănes'C panimdian. încă. reprezentând aripa stingă a burgheziei naţionale hinduse. prin consecinţele pe care le-a atras şi asupra Indiei. au pus bazele organizaţiei Liga independenţei. Criza economică din 1929. pe feroviarii 1 VIII. Practicarea loi era printre condiţiile cerute.i. Vsernirnaid istoriia. muncitorimea indiană şi îndeosebi puternicul sindicat al textiliştilor din Bombay organizaseră câteva greve importante. torsul. Bl se situa şi mai la stingă decît Partidul Congresului.

imvpînd cu luna aprilie 1930 şi pînă în anul următor. El însuşi. eliberarea deţinuţilor politici şi desfiinţarea poliţiei secrete.. în august 1931. în cadrul campaniei de nesupunere.i Luhore. El prevedea suspen< li rea temporară a campaniei de nesupunere şi participarea aici şi al recunoaşterii oficiale a Partidului Congresului ca 11 izaţie politică legală. deşi în acel timp nu ocupa o poziţie de natură a-4 autoriza să exprime o opinie ială. în oraşul Peshawar. fapt care a lăsat o puternică impresie. în conferinţa sa anuală ţinută în 29 l. în Caşmir. pentru a înceta campania de nesupunere şi boicot. Unele din ace e. timp de trei săptămîni.i . pe malul mării. Gaindhi a acceptat să încheie cu viceregele [ndiei . „Nu avem de gînd — spunea i delegaţii a Congresului naţional la o consfătuire cu gul britanic la Londra. bine organizate. La sfîrşitiil lui ianuarie 1930. în li li i i uni .i tot ceea ce susţinea el. în delta Gangelui. a Congresului naţional indian . .ahore. desfiinţarea impozitului pe sare. împreună cu 78 de adepţi. La Londra.ale Indiei. Revendicările fiind respinse.işa~numitul „pact de la Delhi". Pariului < ongresului.• in Madras l. introducerea unor tarife protecţioniste pentru industria textilă indiană. prohibirea vînzării băuturilor alcoolice. reducerea cheltuielilor militare şi a salariilor funcţionarilor englezi. preparînd acolo sare. au H n i i tulburări ţărăneşti. Gandhi a lansat. atunci cînd se pronunţa. boicotul monopolului pe sare şi prepararea sării prin mijloace proprii. în schimbul eliberării deţinuţilor f dli l 385 n I . ţţ . Winston Ghurchill. reflecta totuşi adevăratele gînduri ale . in martie 1931.iu durai de 11 ise luni pînă la un an. a reafirmat revendicarea independenţei deie şi i o nouă campanie de nesupunere.ui reftizat să tragă în musulmani. Ziua de 26 ianuarie 1930 a fost declarată zi de luptă pentru independenţă. Gamdhi a formulat o serie de condiţii. trupele him■ . a organizat un „marş al sării" în provincia Gudjarat.guvernanţilor britanici. Printre acestea erau : reducerea cu 50% a impozitului funciar. în cursul anilor 1930—1931 l-mitru „zdrobirea" lui Gandhi. Gandhi >n-a obţinut din partea guvernului englez satisfacerea nici uneia din revendicările esene ale poporului indian. Jawaharlal iru a fod Ies preşedintele Congresului.

op. care au slăbit îmtrucîtva. o parte â imperiului ei. dar fără a mai atinge amploarea fazei imediat anterioare.1 minarea sine die . îm nici un caz în sensul drqpturilor de care se bucur Canada. campania de nesupunere civilă. 255—259. sub presiunea acestor mişcări. S-a li Minat un comitet de apărare a acuzaţilor. Hardy. cit. voi. Gandhi a reluat. din care făcea parte şi Nehru. arestaţi încă din martie 1929. sub învinuirea de a fi pregătit o răscoală armată contra stăpînir:: engleze. care s-a desfăşurat în tot cursul anului.Churchill — să (renunţăm la cea ma lucitoare şi mai ore ţioasă perlă a coroanei regale. Vsemirnaia istoriia. . mai mult decîi toate celelalte dominioane şi posesiuni.. Aceasta a condamnat pe acuzaţi ia închisoare pe diferite termene. D u p u i s. în ianuarie 1932.. a fost obligată să-i pună în libertate. Procesul a avut un larg ecou intern şi internaţional. pp. 129—131. din cauza vastei acţiuni re presive a autorităţilor britanice. C o u p l a n d . c it.. Personalităţi proeminente din cultura şi ştiinţa mondială — Romain Rolland. p. sau. dacă s-ar face. Guvernul britanic. 495—496. tribunalele din India au pronunţat circa 60 000 de condamnări. sub presiunea opiniei publice. în iulie 1934 2. H. India în anii premergători celui de-al doilea război mondial Luptele poporului indian în perioada crizei economice n-au fost cu totul în zadar. IX. în urma eşecului tratativelor de la Londra. „Dacă Anglia ar pierde India şi aceasta n-ar mai I. forţa şi gloria Impi riu'lui britanic". 2 1 The Indian Problem. op. Wells. 316—329 şi urm. ea ar înceta pentru totdeauna să mai existe ca mare putere" 1. Tot în perioada aceasta s-a desfăşurat cunoscutul proces de la Meerut. pe care ansă englezii l-au scos în afara legii. care oonstituie. în (noiembrie 1933 s-a constituit Partidul Comunist Indian. op. Albert Einstein — . dar mu după mult timp. El se pronunţa pentru . G. 7—13. cit. pp. dar n-au încetat. 272 .in luat poziţie împotriva justiţiei colonialiste britanice. pp. în anul 1932. 386 . a crezut D upă Nehr u.< acordării istatucului ide dominion pentru India. pp. împotriva a 33 de -fruntaşi ai mişcării muncitoreşti şi ţărăneşti din India.

Bl a acceptat. S-^au promulgat 1 montare a arenzilor. Muncitorimea sindicalizată număra . de i| Mi. i ţ i a aripei sale de stînga. i i i ca proprietate socială a poporului a pămîn-l'.faiptull că puterea centrală mîimile britanicilor. ml acesta — limitat prin . de limitare a cametei. însuşi Partidul u l u i alcătuia o organizaţie ^puternică. din 1935.1.aceasta i le oferea. avînd aproxiimlioane de membri. inclusiv de partidul Iu în ilegalitate. sprijiniţi de Uni Horească şi ţărănească. reforma ileeis să participe (la alegeri. Ea prevedea o inie pentru organele administrative provimîntregii Indii ca o federaţie de provincii şi rea dreptului de vot (numai în provincii) ă beneficieze de el cam 10—12% din să sului n-a acceptat. un adunările legislative ale provinciilor. or-'. iar pe pian economic.iilurile engleze deţineau poziţii „de forţă".ulurilor. în principiu. fiind • împiedice lărgirea (reformelor — a putut fi parii datorită sprijinului larg al maselor. au reuşit să introducă o serie de Util* intereselor poporului indian. stăpîni pe guverin-lr ii. s-au u n i energice de introducere a limbilor naţionale luat măsuri de promovare a industrializării şi i proiecte de desfiinţare a proprietăţii moşiereşti. au fost eliberaţi deţinuţii politici. membri. S-a încu-i de cooperative ţărăneşti de producţie agricolă.ijoritari în adunările legislative. pentru a folosi li de acţiune pe care .i la noi concesii parţiale. în care timp ti Uirgheziei naţionale hinduse. apelor şi bogăţiilor subsolului. din care 80% erau ţărani. conţinute în legea inistrarea Indiei. munfotelectuali nelagaţi de proprietatea capitalistă buri i i moşierească.. au adus la urne aproape 30 de milioane de ii Congresului a cîştigat majoritatea fin 9 din în care se împărţea acum India. de mo-ii datorii. Alte organizaţii importante erau uniunile ■ ml în 1939 cam 800 000 de membri. să formeze guvernele inaugurat astfel ceea ce Netaru a nuna iţie parţială" (1937—1939). 387 .

i Bose. Pînă prin 1922. 482 484 . 408. Afganistan Cucerirea Birmaniei. era potrivnică fascismului. a IlI-a. pp. Oxford. pp. pînă la obţinerea independenţei Indiei 2. IX. op. Vsemirnaia istoriia. cât şi a imperialismului britanic. în cursul cărora ea s-a manifestat sub forma unor adevărate răscoale sau războaie Jocale de partizani. în fapt.ului a slăbit. în semn de protest. oficial încheiată în 1885. acestea au demisionat în noiembrie 1939. Partidul Congresului reintrînd într-o opoziţie activă. ataşată ideilor democraţiei burgheze. 449. cit. nu s-a desăvîrşit. Bose a fugit în Japonia. a servit pînă la un punct drept stindard al acestei rezistenţe în favoarea păstrării specificului naţional. în frunte cu Subhas Ghamli. ed. 476.. devenind o unealta a fascismului. 444—445. englezii au mai trebuit să facă faţă acestei lupte. preşedintele său (din 1938).1 1 In timpul războiului. 388 . 2 N e h r u. axată pe o declaraţie de principii care enunţa atît combaterea nazismului. a alunecat. Rezistenţa împotriva cotropirii străine a continuat. [1943]. din ură faţă de Amglia. în jurul Indiei: Birmania. între această grupare şi majoritatea Congresului. Indian l'ulitics. care a împins-o pînă la simpatii pentru fascismul german şi militarismul japonez l. pp. cînd într-o regiune cînd într-aita a ţării. ameninţată să fie amalgamată de colonialişti în marea masă indiană. Ceylon. Budismul. Coupland. ireizbucnite mereu. O grupare. s^a accentuat şi m Birmani. religia dominantă aci.i lupta pentru independenţă. pe linia unui naţionalism extremist. „Asociaţia tineretului budist" . 63. înglobată din punct de vedere administrativ posesiunilor britanice din India. După aplicarea legii de reforma a administraţiei Indiei. voi. 426. guvernul central aii Indiei. a început o serie de ingerinţe în activiitatea guvernelor provinciale. 1936—1942. poziţia Partidului . Birmania a căutat să-şi apere individualitatea. care. din i919. 452. 454—457 . s-a ajuns la o ruptură. sub pretextul situaţiei excepţionale. 26—27. la acea dată. cunoscînd faze acute.In anul 1939. După izbucnirea celui de-al doilea război mondial.

în anii imediat următori primului iiidenţii binmaaii au organizat mişcări de ivorsi taţii din Rangoon. animată în parte de excluiixs budist. atunci 18 ani. renitent faţă de hinduismul Indiei în«i < l > n baza mişcării era oferită şi (sau mai ales) de dezcit.M— 387. recent fondată de ocul diarhiei. la 1 ianuarie 1923 englezii au în Birmamia sistemul „diarhic". încă. între cele două războaie mondiale. a durat din decem-nn i| >rilie 1932 2. e cu destinaţie comercială şi comerţul în ţţreve printre lucrătorii de pe orezarii. din 1919 *. cu metode ased i u India. o inaţională. dacă nu ohiar inspirate de campa-. ei greve studenţeşti din 1936 s-a făcut rcîotîia dată tînărul studemt Aung San.i unei constituţii şi a unui guvern responsabil i Anglia a răspuns prin aşa-numitul proiect roiect de constituţie care refuza introducerea iptlnd organele administrative inferioare. Cea mai Lm-i an dusă de Saya San. viitorul conducător al luptei de eliberare firman împotriva imperialismului japonez şi III -n are W.. 389 .i!e lui Gamdhi. Burghezia naţională şi intern rol din ce în ce mai activ în conducerea lliste. 193. după m<> im ţiona în India. 189-UO— 317. în ■ Im liotei de pe rîul Irawaddy şi al funcţio-i urmare. responsabil şi-a luat funcţiile în primire în ilupa ce foi anul precedent avuseseră loc alegeri. ţărănimea a fost i i l r tulburări şi răscoale locale. mi crize economice. S-au organizat un boicot nij>cne şi acţiuni de protest împotriva invaziei I e acaparase în special bogăţiile subsolului. britanicii au acceptat instituirea l'onsabil faţă de o cameră a reprezentanţilor. 201—230. t. i'invocat o mişcare de protest. pp.

de emancipare de sub tutela br tainică şi de solidaritate cu lupta pentru libertate a poporul u indian. trupele engleze au ocupat întreg Iranul. Irak. Iranul accepta fixarea unor tarife vamale avantajoase exporturilor engleze. în anul 1931 \ Relaţiile cu Afganistanul trec prin faze sinuoase. VIII. op. 330—331. instituirea protectoratului britanic. parţial. p.. a încheiat cu autorităţile engleze. 136.. La 21 februarie 1919. care înfeudase ţara englezilor.voltarea unei pături instruite a bu i. emirul Habibullah. cit. Nadir Khan. influenţa politică pierdută tn Orientul Apropiat : Iran. op. la 15 octombrie 1929.Vsemirnaia istoriia. în schimbul unui împrumut de 2 milioane de lire sterline. oît şi sub domnia lui Mohamimed Zabir.. cit-. II. voi. reformă constituţională de tip indian a fost efectuată de en glez>i în Ceylon. în fond. prin care acestea recunoşteau independenţa ţării. Amanullah. armata iraniană şi posturile-cheie din aparatul administrativ erau puse sub controlul unor consilieri englezi. Iordania La sfîrşitul primului război mondial. El a notificat viceregelui Indiei voinţa Afganistanulu de a-şi redobîndi libertatea deplină de acţiune şi. pp. urmaşul său. acordînd concesiuni pentru construirea de căi ferate. deschidea şi mai larg porţile capitalului străin. pp. a avut aceeaşi soartă. treptat. după ce în mai—iunie 1919 s-a apărat cu succes împotriva unui atac an britanic. Hardy. 462—463. Din riîndurile ei M înfiripă organizaţii recla mînd autonomia internă şi. Atît sub cel . Amanullah a fost asasinat. iar la 9 august 1919 Anglia a încheiat cu această ţară un tratat care însemna. a dus o politică progresistă.. Această înrobire a ţării a stîmit o mişcare de protest. GouberM i l l e r . 252—253. D e m a n g e o n . op. emirul de după 1933. chiar independenţa. îmbogăţite din co inertul cu ceai. Urmaşul său. a fost asasinat de necunoscuţi.. Anglia a reuşit să-şi recîştiige. pp. 282—283 . condusă de grupări ale burgheziei naţionale şi ale ofiţerilor iraWilliamson. cit. A Short History. la 8 august 191' tratatul de la Rawalpindi. După zece ani. în 1933. pp. 2 1 390 .din urmă.

Şi aci. pe plan politic.ista un contract mai puţin oneros pentru Persia 1. să oprească ipletă subordonare a ţării din partea imperia-i 1931 a anulat concesiunea societăţii pe-n Persian Oii Co. în baza ?iat în 1930. Empire by Treaty. in un foarte constant exponent al subordonării tării 391 . în octombrie 1923. 21. plecat la Londra în noiembrie 1919.".I Mimed. Posturile de prim-ministru •'boi au revenit principalilor conducători ziaristul şi politicianul Seid-ed-Din şi loMMIUI ik. Anglia a încheiat iţă. Noul guvern a • • t•• imediat un tratat de reglementare a relaţiilor I Jltejaor — însă cu preţul retragerii pe pla-ii Soid-edDin. l< alianţă cu Anglia reprezenta mai mult un p deghizat) iar principalele bogăţii ale ţării erau i imoni.|>rmi-ministru. de mişcările populare. Cu ambele ţări. după I Palestina. numită astfel din 1921. menite în primul imnd să garanteze marile le avea aci societatea petrolieră „Irak Petro-î fruntea Irakului şi a Transioridaniei au losr suverani doi emiri arabi2. a ■ II nave menite să-i consolideze. reuşind. foşti conducători în ilâ amiotomană din timpul primului ră/l»>i l ' nr ni t ă cu sprijinul activ al agenţilor englezi. în Transiordania. nord-vest şi sud ale ţării. de fapt. să it r. şi administrată din 1923 sub mandat aparte. la 21 februarie ■ • I ' l.u proclamat însuşi şah.mte sectoare economice (de exemplu indusei . După un şir de re-iliste care au frămîntat în cursul anului 1920 d. p.mo-liul ilm 1919 cu Anglia.i Teheran o lovitură de stat. I risal .cavalerie Reza-Khan.i reuşit totuşi. cu sprijin englez. după şapte ani. a fost declarat formal inde-I nil cu Transiordania.i Irakului a rămas precară. i nu internă . sub numele de R nnpul său Iranul n-a reuşit să se eliberez* iluilui străin. iar în 1925 el a înlătur. masiv investit în ţară şi stăpîn ■ ii. K< MM . care a adus la heziei naţionale. ■ > r i u sub mandat. la 1 octombrie 1932. care era anglofil — a fost .

care loveau In supraprofiturile companiilor petroliere. Şi în Irak. Sub acest guvern au fost 'legalizate sindicatele. în alianţă cu partidul reformelor naţionale. 466—468 . p. prin Lupte. sprijinită de manevrele societăţii „Irak Petroleum". în Irak a luat fiinţă un comitet central al frontului mtiimperialist. crezînd că o victorie nazistă ar putea consolida independenţa ţării. în cursul căreia a fost asasinat ministrul de război Bekir Sidhki şi răsturnat guvernul Hikmet Suleiman. op.. unele elemente politice. mînate de ură contra dominaţiei britanice. VIII. F i t z s i m o n s. cit. Noul prim-iministru. la fel ca în India. iar sindicatele scoase în afara legii. IX. s-au lăsat tîrîte de simpatii profasciste.\< meşti.mulat măsurile sociale ale predecesorului său. Egiptul a fost. pp.ploatate în beneficiul capitalului I iii anii 1935—1936. o parte a armatei. p. crea un oarecare pericol de a transforma Irakul într-o bază de operaţii pentru armata germană. a organizat în august 1937 o contralovitură. în aprilie 1941 *. 458. 392 . devenită.. de fapt. s-a promulgat o legislaţie de protecţie a muncii în întreprinderi şi s-a iniţiat un program de reforme pentru dezvoltarea economiei naţionale. 123 . 43. reprezentînd burghezia progresistă. reprezentată de elemente moşiereşti. în cursul unor puternice tulburări \. cît şi înlăturarea dependenţei economice şi politice faţă de Anglia. a efectuat o lovitură de stat. o agentură a fascismului german. naţională. a fost un exponent al liniei de subordonare a ţării imperialismului britanic. Prezenţa unei asemenea grupări. după primul război mondial. instaurând un nou guvern^ sub preşedinţia lui Hikmet Suleiman. A r-n a u 11. Reacţiunea internă. organizaţie politică sprijinită de forţele democratice din ţară. Folosind ca pretext această împrejurare. scena celei mai organizate mişcări de eliberare naţională. cu tradiţii propriii de 1 Vsemirnaia istoriia. pp.461 . Era una din ţările relativ dezvoltate. iar în interior -i . trupe en<gleze au ocupat Irakul. Ea urmărea atît o serie de reforme sociale şi politice interne. Nuri Said. Egiptul Paralel cu India. cit. Partidul comunist a fost dizolvat. în toamna anului 1936. op. printre care şi partidul comunist.

Ouă zile după încheierea armistiţiului. în 1917. un grup de oaici egipteni au alcătuit o delegaţie care a început nai întîi cu înaltul comisar britanic în Egipt. solicitând acordarea indepenp i n l Egiptului de a fi reprezentat la conferinţa de II susţinerea acestei acţiuni (politice s-a constituit legaţiei (Wafd). p. S-au hiziţiile de război. iar pe de altă parte ea nu putea estompa i m ornice în care intrase Egiptul în timpul razie bumbacului au scăzut. pentru a intensifica acţiunile sale pi u. la preţuri inferioare celor ale pieţei. Wafdiştii. în cadrul conflic-n i . în faţa lii l or de protest organizate de acesta. Conducătorii lor au fost Hi Mişcarea din Egipt. datorită şovăielilor waifdiştilor. B u re ln ia na ţi on al ă se îa ta - . care datau < l c la i -c ol ul ui a l Xl X. i de Itat. fapt care a adus pierii a agravat mizeria ţăranilor. Preşedintele partidului era Saad . iar sub ocui a<:est proces continuase. speraseră în obţinerea independenţei. înăbuşită în sînge. cit. de care a ' i jţliezia naţională. reprezentînd burghezia naţionala trimci liberală. u l a Malta. Englezii au transformat. 393 (3 în vi aţ a ec onom ic ă .l c a . i MI Imperiul otoman. elementele conducăburghezia şi o parte a rnoşierimii. au arestat în ■ 1919 pe Zaghlul-paşa şi alţi lideri egipteni. în Egipt a izbucnit o răsi. deportînn ni . •iau să-şi sprijine lupta pe avîntul revoluţionar al lowi. ctnd i început din nou să urce. au lansat ila IM nu . ■ i ■ 1111 11 s concesie de ordin politic nu era însă consi-ă. care au contribuit la • unui climat de nemulţumire profundă. recrutările. 229 şi urm. în u i politici leale faţă de Anglia. ni primului orăzboi mondial. op. regimul de ocupaţie în protectorat. Drept urmare. la UUil i i boiului.■ împotriva dominaţiei străine.n a doua jumătate a aceluiaşi secol. apoi cu guvernul englez. care erau pentru Itdenţi.upel de ■încetare a luptei. dar nu prin metode revoluţionare. respins acţiunea partidului Wafd şi. interesată în or. guvernul englez a cumolta..

p. în caz de agresiune străină. nici tr. în 1923.acela al întri ririi luptei şi organizării clasei muncitoare. aflaţi îm deportare. Ibidem. constituit în 1920. reunind circa 300 de organizaţii. cu 50— 60 000 de membri. de da sfîrşitul anului 1919. guvernul englez a reuşit să încheie cu sultanul si cu cercurile conducătoare egiptene din ţară un acord de compromis : Anglia a proclamat la 28 februarie 1922 independenţa Egiptului.poporului. Ţinînd seama de presiunea continuă a mişcării de eliberare ji foilosiinidunse de absenţa celor mai intransigenţi wafdişti. Rămîneau în vigoare drepturile cetăţenilor străini. Sultanul Fuad a adoptat titlul de «rege.i tativele duse de Zaghlul-paşa la Londra. liderii wafdişti s-au întors din exilul lor forţat.1 confirmat protectoratul britanic asupra Egiptului. Se păstra controlul englez asupra „căilor de comunicaţie imperiale" (Suezul). în august 1920. Conferinţa de pace de la Paris . impuse anterior Egiptului. care revendicau alipirea Sudanului la Egipt. Partidul socialist al Egiptului. pp. Se menţinea ocupaţia militară. în decembrie 1921 englezii arestară din nou pe Zaghlul. 594 . deportîndu-1 de astă dată în insu lele Seyehelles şi apoi la Gibraltar1. ci şi sub . sub pretextul dreptului Angliei de a apăra Egiptul. în 1921. n-a avut forţa şi autoritau\i necesară pentru a im pune revendicarea independenţei îiii faţa forurilor internaţii» nale. prevăzute în tratatele pe baze de inegalitate. 239—246. Situaţia în ţară se menţinea încordată. Nici misiunea spicială a lordului Milner. Avîntul revoluţionar din Egipt a stat nu numai sub semnul luptei anticolonialiste în . n-au reuşit să aducă o destindere. o răsunătoare victorie electorală 1 2 Ibidem. A crescut numărul sindicatelor şi s-a creat. Ei aiu obţinut. ceea ce a nemulţumit pe naţionaliştii egipteni. Continua regimui de condominium anglo-egiptean asupra Sudanului. Tulburările interne continuînd. cu anumite condiţii ce răpeau acestui act veritabilul său conţinut2.general. în acelaşi an. 248. a aderat în 1922 da Internaţionala a IlI-a şi s-a transformat iîn partid comunist. Anglia propunea abolirea formală a protectoratului. dar menţinerea trupelor sale de ocupaţie. Confederaţia generală muncii din Egipt.

în mai 1931. ameminţîndu-1 cu o intervenţie ar> in felul acesta. englezii au prezentat guvernuifdisi un ultimatum. partid mic. Anii 1931—1933 au fost marcaţi prin num-*c tulburări şi greve politice de protest. emanaţie a partidului „ipoporuilui". în ciuda ■mini că în 1934 ea lansează lozinca de luptă : „Anglia — ni inul nostru !". regele Fua\d 1-a ni iunie 1930 şi a adus la putere un guvern reacţionar M i ă forte". i alegerilor ţinute de guvern într-o atmosferii de Beri mpotriva cărora partidul Wafd lansase lozinca boicotului.î traversarea fazei de depresiune a crizei econom i . sub Ligii Naţiunilor. deoarece spera că popularitatea lor va i itarea de spirit revoluţionară a maselor . mişcarea socială şi naţio-I i-a înteţit. ii lui bumhaou'lui şi a exporturilor ţării. naţională egipteană nu mai e atît de intransigentă. De o pante — cimaumstanţă explicabilă şi i grevează asupra aprecierii atitudinii sale — partidul Ibidtm. A Modern History of the Sudan.popul de criza economică.wiuilui *. Forţe engleze au I concentrate în principalele oraşe. pp.i Siici. ttunci. el a propus primului ministru [aburişi britanic. contestând drepturile Angliei acolo. ei au răsturnat pe wafdişci de la putere. Hoit. ce pricinuise o fa..muiimiperialistă în ai cărei conducători se ei ni i continuat. Anglia a eliminat Egiptul de la administrarea în ii I n! Wafd a reluat puterea în ianuarie 1930.tc-Donaltd. sub prel u i Nfahas-ipaşa. 395 MM . I >u. M. Nu numai i -i propunerea a tost dar. Nahas-ipaşa a pus problema pretenţiilor Egiptului n. i Cairo împotriva lor. în carele muncitoreşti din Cairo s-au desfăşurat timp de trai fcile ic de baricade între armată şi populaţia ca i t r . de la moartea lui lilni ită în 1927. i putere. reprezentând interesele moşierimii conservatoare şi ■heziei legate de capitalul străin. noul său lider. . Anglia socotea oportună aducerea i h u l.ll i. 268—269.i format primul gu ndepenin i ''24. internaţionalizări > ( amakikii Suc/. Cu toate metodele bru-■uvernare ale acestui partid. profitînd de unele tulburări şi arate teroriste izl . But. însă pe o bază ceva mai moderată.p.

Wafd privea cu nelinişte la aspiraţiile grandilocvente ale fascismului itailian către o supremaţie mediteraneană. wafdiţtii au respins pretenţia guvernului englez ca Egiptul să se angajeze la importarea unei anumite cantităţi de produse textile britanice. ceea ce însă era împotriva intereselor directe ale moşierimii liberale din cadrul partidului. Iată de ce. Totodată.17 ha de persoană. aviaţia lor însă putea 1 Aproximativ 250 000 ha. în cadrul unui grandios. wafidiştii n-au atacat ou hotărîre rezolvarea problemei agrare. E adevărat că. prin manifestarea intenţiei de a ţine sub propriul control dezvoltarea mişcării sindicale şi organizarea politică a muncitorimii egiptene. singura şi urgenta soluţie ar fi fost o radicală re formă agrară. pînă la un puniot. Or. în schimb. campania politică antibritankă s-a intensificat. partidul Wafd speculînd. în faţa acestei situaţii. După izbucnirea războiului kalo-abisinian în noiem brie 1935. programul wafdijst venea cu soluţia de a se vinde pămînt ţăranilor din fondurile statului. La 26 august 1936. wafdiştii preconizează dezvoltarea industriei naţionale „prin cooperarea capitalului autohton cu cel străin" şi de ce ei acceptă introducerea unor tarife ridicate la importul textilelor japoneze. dovedea prezenţa acestei tare în desfăşurareia acţiunii sale. în conjunctura creată de agresiunea fascistă în Africa orientală. congres ţinut la Cairo sub cerul liber. potrivit căruia englezii păstrau dreptul de a ţine trupe numai în zona Suezului. în cazul Egiptului. împărţită între ura faţă de imperialismul străin şi temerea faţă de proletariatul şi masele ţărăneşti din interiorul ţării. Da>r pe de altă parte — fapt esenţial — wafdiamul suferea de contra dicţia inerentă oricărei mişcări anticolonialiste conduse de o burghezie naţională bine dezvoltată. dificultăţile internaţionale prin care trecea Anglia şi importanţa pe care Suezul o dobîndise. în acelaşi program din 1935. 596 ! . pentru a nu concura nici pe cele autohtone. dar nici pe cele engleze. cu desfiinţarea proprietăţii moşiereşti. Programul adoptat de partidul Wafd în 1935. Wafdiştii au repurtat o categorică victorie electorală în mai 1936 şi Nahas-paşa a format din nou gu vernul. deci cam 0. Un milion şi jumătaite de feliahi posedau un total de 600 000 de feddani 1. el a acceptat încheierea unui nou acord anglo-egiptean.

op. II 464—467 . asupra Sudanului se restabilea regimul de coniiII .nourilor terestre şi aeriene ale puterilor Axei şi unor i|'i. cit. ■ i ii y. partea maii un ii revenindu-i celui englez. 1961. Trustul „De Beans". principalele pîrghii ale vieţii i'oiunnice — în cazul de faţă industria extractivă — M aflau ia cajpitaluiui monopolist interniaţional.. 178—180. totodată. p. A. adueînd Ja putere un partid de Potrivii prevederilor tratatului din 1936. op. 300—309.«. coratrolat de marele financiar Ernest Oppenheimer. 255—261 . (la în toate posesiunile britanice. VIH. A skfÎL Rdtvttii naţionalno-osvoboditelnogo dvijeniia v Eghipte (1882 — 1 1 ii11 I I . 397 . 444—447. 460—463 . cit. mijloacele de oomui instalaţiile militare. dacă nu pt. Faruk. inclusiv acelea care se Murau de statutul de dominion. de război. Hun ton. Alrica de Sud: spre independenţa dinainte condamnată vokarea internă a Uniunii Sud-Africane între cele i/jboaie mondiale se caracterizează printr-o continuă şi •mpliicată oiocnire de forţe şi tendinţe sooialipolkice diverse. cit. Vosstanie 1919 goda v Eghipte. pp... op.i. S. Vsemirnaia istoriia. Egiptul se obliga •>! puni la dispoziţia i engleze toate bazele aero-miav.transformase într-un consorţiu amgilo-ame-i i i .teritoriul eg M !. nid varietatea contradicţiilor care stau la baza structurii ilc sociale.i Alexandria se menţinea o i ilS britanici. GolI ybipetskaia revoliuţiia 1919 goda. cit. suspendat de englezi îin 1924 '. pp. Im heierea acestui tratat a demonstrat inconsecvenţa Wafdlupta pentru independenţa deplină a ţării şi i-a scăzut IHilaritate.. li! n-ral-icanstituţionalist2. sub un regim de ocupaţie militară britanică. La sfârşitul anului 1937. R. 281 . IX. 1958 . noul rege. Leningrad. a unu demite ipe Nahasnpaşa. 267—269.li-. expuImlii I . a se vedea şi A b d a r r a h m a n i ' I I . în fapt. 1954 . pp. Ma r 1 o w e. izbucnirea celui 'I doilea război mondial a readus Egiptul. Moscova. pp. losi-ova. -irle care s-au dat pe teritoriul său. se . Dcmangeon. M. op. fundal t ('ivii Rhodes.

ţinuţi în mizerie.colonialiste britanice. Liderii ei sindicali. partidul sud-iafiriican a căutat să înfăţişeze această politică sub haina demagogică a „înţelegerii" manifestate de el faţă de anumite revendicări ale populaţiei de culoare. el servea în acest fel interesele manilor uniuni miniere.. concurând astfel mîna de luaru albă. legată de inte resele capitalului monopolist. ideea redîşjtigării independenţei depline. Totodată. precum şi ai partidului laburist din Africa de Sud se postau însă. pe care a practicat-o îmbinînd represiunea brutală cu folosirea tuturor mijloacelor de diversiune şi dezbinare. din punct de vedere programatic. aflat la putere pînă în 1924. I-a reuşit astfel o lovitură cu efect multiplu : în caz de tulburări muncitoreşti. ei s-au ridicat vehement împotriva calificării muncitorilor de culoare. gtieve etc. el a sprijinit. Cu o deosebită abilitate şi perfidie. o parte a b u i . devansînd uneori. fuziona ■ < ~. aşadar. Considerând posibilă dominaţia politică a burgheziei bure numiai în alianţă cu Anglia. pe o poziţie seatară şi periculoasă. chiar pe oamenii de stat englezi. puteau fi angajaţi de patroni pentru salarii mult mai reduse.J i . în noua formulă a Comrnonweailthuiui. una din constantele sale a fost politica antimunoitorească. Partidul sud-afriqan. Smuits a preconizat integrarea leală şi definitivă a Uniunii Sud-Africame în Imperiul britanic şi a devenit unul din ideologii de prestigiu ai unităţii imperiale.. încurajând angajarea muncitorilor de culoare şi întreţinând astfel dezbinarea . prin contribuţia sa în aceasită direcţie.. guvernul Smuits slăbea rezistenţa părţii mai organizate a muncitorimii. bure. de Jan SmuCS. Pornind de la constatarea că negrii. partidul sud^african abandonase. tipică pentru mentalitatea „aristocraţiei muncitoreşti". Una din armele oare i-au stat la dispoziţie în acest sens a fost diversiunea naţională şi rasială. Ca reprezentant tipic al alianţei dintre o parte a burgheziei coloniale şi marele capital străin. după moartea lui Botha (1919).plot. a speculat această situaţie . dreptul muncitorilor africani de a dobândi o calificare. prezidat. împrejurarea îi îngăduia să se drapeze în apărător al unor principii mai de398 I . cel puţin în vorbe.. ou elementck. De pildă : muncitorimea albă era mai bine organizată şi mai activă în lupta pentru drepturile ei. în aceeaşi calitate.Pe plan politic. Ea era reprezentată prin partidul sml african. potrivnică solidarităţii de clasă. ignoranţă şi tatallă inferioritate politică.

de egalitate în drepturi. II ie o p u n ea . burghezia naţională.. ultimii aivînd posibi-ln n i ' . farana partidul naţionalist. • ' n u l astfel rnîna cu anistocraţia muncitorească albă şi servind ■i interesele marilor fermieri.îniid orice drepturi marii majorităţi a populaţiei de cu loare.. îndeosebi faţă de aceea fundamentală. şi conflictele dintre COrime şi societăţile miniere exploatatoare. Ei se opunaau.. în i de Sud burghezia naţională vede în independenţi mij de a zdrobi definitiv asipi raţiile spre emancipare politici I ■ iiJturală ale maselor. coloşi asuprire : burii şi apoi englezii. i a -negrilor însemna perspectiva reducerii mîinii de (n agricultură.l i . cu ajutorul căruia a oîştigait alegerile din 1924 şi a ajuns i ţ a politică a Uniunii Sud-Africane ne întâmpină. .două partide atle burgheziei bure. peste i ţ i a autohtonă. prin .. împreună cu labu[■itizentînld o minoritate a miuncitorimii — cea albă — 399 i iore.. faţă de prdblemele sociale olitice interne. pînă la un punat. i ■ 111/.. reclama introducerea unor tarife piatecţioniste şi milita în continuare pantru indqpen■ I aţa completă a Uniunii Sud-Africane. la rându-i.utice. contradicţiile dintre in• I oua şi primai lor asupritori. i ou uşurinţă în remamorarea condiţiilor istorice de deZ' e a Africii de Sud.. caută să atragă masele în sprijinul ei. prezidai de Hei I 1 ■ iţ i a n e rt a ş i m a i c o n t rad i ct o r i e. pentru a asigura dominaţia unai minorităţi.... în lupta sa ponii II iindependenţă. de pildă. a două valuri străiine de cucerire. Dair naţionaliştii buri • wwepeau independenţa de pe o bază exclusivistă şi rqacţioii H I . O voiau. 1 -i. cu acest paradox: partidul proenglez şi proiimţperial i \ t este mai moderat în atsituidini.. a irii popudaţiei de culoare . în suprapunerea succesivă. Pe cîtă vreme. pentru care calificarea ini n .. în pirţi ale imperiului. i i . Folosind.turc. 0 ali i aripă a burgheziei bun u pătura i m u l i l d i .1 U M ( . partidul care luptă pentru i ivmdienţă este cu mult mai reacţionar.iiderente 'i nM'nalc sau rasiale. partidul nai i aliat a reuşit să atriagă pe odl laburist într-un cartel elec' I . calificării muncitorilor africani. i i i c r ■i capitalului monqpoliist smrăiin. i de a folosi. indifcmii l.. Explicaţia acestui aparent paradox i l l . anră1 o anuimkă solicitudine pentru revendicările acestora.

şi populaţia indigenă. ocupată la începutul războiului.me de sud-vest. aşadar. contrare principiilor egalităţii rasiale. care aci erau în majoritate englezii. VIII. Vsemirnaia istoriia. în 1921. iar nu buri. egalitate de reprezentare pentru negri. organizaţia „Congresul naţional indigen din Africa de Sud" face apal la regele Angliei să uzeze de dreptul său de veto împotriva legilor parlamentului Uniunii Sud-Africane. Mondiale. Rhodasia de Nord a devenit colonie a coroanei. cambăcînd deopotrivă atât burghezia naţionalistă bură. în diversele instituţii constituţionale '. protectorat. Rhodesia de Sud şi Rhodesia de Nord fuseseră definitiv scoase de sub orice pretenţii din partea Companiei britanice a Africii de Sud ţi declarate. ea a dobândit autonomie internă. Prin 1922 s^au dus itriataitive pentru o eventuală alipire a Rhodasiei ide Sud 2 la Uniunea Sud-Africană. 667—670. VIII. Sfk. de asemenea. pentru apărarea drepturilor sale. sub formă ide mandat. p. pp. pe baza scrlctă a intereselor de clasă şi peste orice alte deosebiri. în 1920. la Bloemfontein.. la 31 mamti-e 1924 3. a Africii gerni. prima : colonie a coroanei.nu mai sînt însă. cit. cît şi dominaţia uniunilor monopoliste şi a imperialismului britanic. în Africa de Sud a luai fiinţa cel dimtîi partid comunist de pe continentul africani. iar a doua. Ii a fost singurul care a căutat să unească muncitorimea. In anul următor însă. Ea cere. II. în 1918. dar de drepturi politice beneficiau exclusiv albii. op. Evenimente interne mai importante Conferinţa de pace de la Paris a confirmat Uniunii SudAfricane administrarea. 156—157. Cu data de 1 octombrie 1923. singurele forţe politice în ţară. între cele dou. 316. Se constituie în organizaţii propriii. faptul că Anglia nu are iîn Rhodesia uşoarele reticenţe pe care le manifestă în Uniunea Sud-Africană faţă de perspectiva instaurării unui regim bazat pe drepturile exclusive ale minorităţii albe. 2 1 400 . 3 CHBE. pp. E de reţinut. un referendum al coloniştilor albi s-a pronunţat pentru menţinerea Rhodesiei de Sud ica o colonie separată.

ameninţlînd cu angajarea de mijri. creţ oduoţiilo :ive ii general a 'exportului de produşi e de rea din Europa. Naufragiatul căruia i-au mai ră-(. ila bumbac.1 negru. Ii Iiinţă prima organizaţie sindicală naţională a muncitorilor . până în 1924.i uzat cu această ocazie atât de forţa armată. La 8 ianuarie 1922 a izbucnit o mare grevă a minerilor din K.iiiul. Ja care s-au alăturat şi muncitorii africani. Grevia. care se avântaseră : iv.< mi produs. albi şi negri. el se men. iderea nu apasă şi asupra aceluia care a trimis echipajul < I I . Africa de Sud onliinctură favorabilă pe plan economii irea preţurilor ila aur. (rasismul bur rădăcini în însuşi sistemul colonialist. în 1921 însă. de o parte pentru că acesta ştia să uzeze de demagogie în i. ucişi 401 . înăbuşită dujpă două Iutii. originar din Nyasisaland. sau se numără chiar printre iniţiatorii lor. nuanţat prin in II i. întrerupând lucrul munckanii califii oei inaaalificaţi nu puteau continua munca. extrem de ieftină. Guvernul its . fie şi inumai r ' i i II .ioar puţine provizii pentru a trăi — fermierul bur — e 11 sa se salveze. iar o pante din fermieri.irea fermierilor nemulţumiţi. minerii africani se alătură . un puMtfimic avînt revoluţionar al maselor muncitoare.i ca populaţiei africane în lupta politică organizată. „Uniunea imunei torilor industriali şi comerciali". i costat viaţa a peste 200 de mineri. O i de Glemenit Kiaidalie.tot mai das miş. .■ ' lor greviste. al imperialismului ca I unor variaţii conjuncturale pe care anarhia produc-il Jiste le generează. sacrificând pe cel mai slab decît el — IUTI I. devastată de război. a lucrătorilor africani : MI mai receptivi pentru „şovinismul ailb" al maţionalişti-ntjru a face încă o observaţie necesară.pe împrumuturi.simplul motiv /că. In 1918—1920. ea inn in itcază de la 30 000 până la 100 000 de membri. defectuos construit ? Guvernul Smuits a (trebuit să înfrunte. A fost iprejurare care a favorizat întărirea partidului naţionalist. j>e un vas şubred. Dar oare.ini. cît şi de i diversiunii rasiale. într-o asemenea dramă fatricidă. pe de altă parte pentru că ■ ermierii deveneau mai aprig interesaţi în a-şi asigura rnîna Luonu semirobită.estiiţii bazate . s-au văzut ruinaţi. în condiţii particulare.în 1919—1920. preţurile vcăzut idin iniou. iîn looul greviştilor albi.

voi. acest guvern a interzis prin lege calificarea de muncitori africana. Manevr. care au ţinut conferinţe de protest la Pretoria şi Biloemfionteăn. 402 Louis C. Un an mai tîrziu. a agitat maselle indigene. la cel de-al III-lea Congres aii său. Ea n-a izbutit să menţină lîn jurul partidului sud-african elementele mic-burgheze îşi aâe anistooraţiei muncitoreşti. conduse de Kadalie. Smuts şi-a luat libertatea unor declaraţii umanitare. D. ai partidului comunist şi ai aripii stingi din partidul laburist şi (din (Sindicatele muncitorilor albi. în 1923. care se constituise în urma alunecării spre reformism şi spre Internaţionala socialistă de la Amsterdam a „Uniunii muncitorilor industriali şi comerciali". şi de Federaţia sindicatelor africane. Breve histoire contemporaine de l'Afrique . venirea /la puitere a naţionaliştilor lui Hertzog a (înăsprit teroarea socială şi naţională. In opoziţie. 2 E vorba de Congresul naţional indigen din Africa de Sud. atinse de propaganda 'naţionalistă. Joos. In schimb. a pus capăt rămăşiţelor de „şovinism alb" ale unor elemente din conducerea sa şi şi-a deschis larg rândurile înscrierii muncitorilor de culoare. în 1928. Au U roii de mini dintre care 1 409 deferiţi justiţiei mii Greva din Rând a permis partidului naţionalist să atrag. cu participarea delegaţiilor tutu re i organizaţiilor africane.i liişitilor în mijlocul populaţiei albe. conferinţele comune ţinute la Capetown şi Johannesburg de reprezentanţii organizaţiilor politice şi sindicale africane 2. in 1926—1927.t lui Smucs n-a fost inspirată. Paris. ca orga nizaţie politică. guvernul Smuls a votat iim 1923 legea cu privire lla limitarea accesului africanilor în oraşe. Partidul Comunist din Africa de Sud. de orice iei. Pentru a contracara propaganda naţion. ceea ce a provocat o sciziune în partidul laburist : o aripă a sa a refuzat să mai acorde sprijin guvernului. pp. au marcat constituirea unui front unit al africanilor şi al tuturor dementelor 1 Noire.în timpul ciocnirilor cu armata. A limitat şi dreptul la grevă. 251—252. crkicînd legile rasiste ale lui Hertzog pentru că ele făceau imposibilă concilierea albilor şi a negrilor şi constituiau o recunoaştere implicită a slăbiciunii albilor în concurenţă cu negrii. II.i de partea sa (partidul! laburist îşi conducerea mişcării sindicale a muncitorilor albi. [1964]. agitaţia llor şovină pe terna „pericolului" african.

permitea închiderea fără judecată a o r i .mate. s-a întărk unitatea organizaţiilor pe ■ Kaveau. schimbare încu. mici nu putea obţine un nou angajament. g..ui partidul uniunii. guvernul a emis o lege prin care se angaja Cft. I 1 In COtll. „libertatea de mişcare" a indigenului era condiţionată de feluri de adeverinţe.i de guvernul britanic. I I luetuaţii însemnate. i . deoarece în vremea preţul aurului nu s-a prăbuşit.11 > i . p ■ Natal.a introdus legea permiselor de lie : un indigen nu putea părăsi locul de muncă în LI Itură. un n de coaliţie între cele două partide : naţionalist fi lud m.. uirmînd a-1 distribui aipoi indigenilor. u n i in. . promulN l i îhid f ă ă jd i . n u r .ic 1929. Partidul uniunii. aşa că extracţia a conti. icnnvcn de 5 ani. i asigura fermierilor şi plantatorilor mîna ide lucru nul Heritzog . In 1933 s-a alcătuit. i A. A fost primul pas către contopirea lor. Un „Riotous Assemblies Act".i . ţiniînid seama şi de pi la (M circ fascismul german începea să o desfăşoare îm l o s i . din .l I I . să cumpere pămînt îm valoare de 10 mi lithine de lire sterline. a atenuat politica brutală faţă de imdi In 1936. decît pe I unui aot de lidenititaite şi a unei (adeverinţe ide învoire. i ' i i i .ivu agri[nidustria minieră n-a prea suferit. l'. acest fnwn i > în litru drepturile popoarelor african ■ onomică idin 1929—1933 .I i u I nă de sud-vest... în 1934. iar o altă lege. patronul său *. i ta o duraită de 3 luni.ulicaîizarea treptată şi creşterea în amploare a mişcării ne organizate au dus la o schimbare fundamentală de i din partea burgheziei bure şi engleze. tot sub preşedinţia lui Hertzog. cel mai . Ziua de 16 decembrie 1930 — sărbătoarea Dinr numită astfel iîn memoria unui conducător zulus care se c ou buriii în 1838 — a fost proclamată zi naţională ooi populaţiei africane. una din ele trebuind să certifice că res-ul le posedă pe toate celelalte ! 403 . uit conştiinţa lor. interzicea întrunirile. nasuri au provocat noi tulburări printre indigeni . în care prevalenta o va avea WÎpa lui i. împotriva masuriloi uvernul temibnie 1929.

62. 58—59. Gambia. din punct de vedere agricol. proletariatul era mai puţin dezvoltat. pp. 216. Poziţia lor era aproape aceeaşi cu a partidelor naţionalist şi sud-african de la sfârşitul primului război mondial •• Africa de vest Coloniile (britanice din Africa occidentală — Nigeria. In timpul războiului din 1914—1918 s-a (dezvoltat extracţia minereului de mangan în 'Coasta de Aur şi de plumb în Nigeria. Smuts era pentru participarea ila război alături de Anglia . H u n t o n. 471—472. 315—317. pp. S i k. op. dar în general. partidul uniunii a început a da semne de destrămare.. cit. 404 . op. iar în Sierra Leone erau zăcăminte diamaintifere. a provocat în Nigeria răscoale ţărăneşti în 1918 şi 191V. în regiuni de imonooultură. op. mişcări greviste în Sierra Leone şi înfiinţarea de sindicate muncitoreştii în Gambia si Coasta de Aur. şi partidul numit „al Dominionului". condus de Malan.In anul următor. Coasta ide Aur. Vsemirnaia istoriia. cit. cit. Smuts a inaugural u mare ceremonial aţu zisuil Consiliu indigen. 191 . Nigeria şi Sienra Leone erau producătoare de copra şi ulei de palmier. VIII.. datorită caracterului economiei lor. Gambia — de anahide. Se semnalează. Sierra Leone — fuseseră transformate. 176— 183. 155—167. de asemenea. ide fapt un organ pur consultativ. în aceste colonii. în timpul războiului. p. Aripa Hertzog susţinea neparticiparea la un eventual război. pp. 40. Coasta de Aur — de cacao. Dezacordul a mers pînă ila crearea din nou a două partide : naţionalist. eil urmărea totodată încetarea mandatului Ligii Naţiunilor asupra Africii de sud-vest şi anexarea corn pletă a acestei foste colonii germane. pp. simyu tizînd în ascuns cu Germania şi reluînd tactica dinainte cu un sfert de veac : speranţa că o înfrîngere a Angliei va da ocazie obţinerii independenţei complete a Africii de Sud. ' D e m a n g e o n . cred pentru a încerca isă înşele pe africani u iluzia că air avea şi ci un drept de reprezentare.. Ea mai cerea şi alipirea la Uniunea Sud-Africană a protectoratelor britanice învecinate. îo preajma izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Creşterea impozitelor asupra indigenilor. IX.

Un partid democrat. iar tftl. Congresul naţional vest-african. 405 1 . care nu compontaii co forme. op. cel puţin în această perioada. I i i n d deci legată de si n primul i metropola. cit. op. Crowder. pp. Guvernului bri-i i i i i a venit prea greu să introducă în acelaşi an în Ni-ulterior şi în restul coloniilor vest-africane. Poziţia sa podkii îi i. Cele mai -importante mişcări antifiscaile .oit împotriva companiei engleze exportatoare de cacao. S î k. 253—254 . p.urat în Nigeria în decembrie 1929. împăr-iceleaşi metode şi revendicări moderate.satisfăceau cererile de mai sus. p. m |">li. cit. „consti-n i. II. între 1929 şi 1932).. 249. ci mai mult răspîndirea impresiei de ro*] |lln i-uţii lor strict locale. Cerea şi unele reforme culturale. Ele.. relativ putern* I O bazS i l .i i. 473. vehemenţa im-H^indmtiistă a unei veritabile burghezii iiuţionale. indigenii au declarat în noiembrie 1930 . ÎS4. 257—260 . în ţKruvt. 473—474 . din icane mulţi fuseseră ftin «iliaţi (în Nigeria circa 20 000.iiica lor. 232. • e le oferea preţuri de achiziţie foarte reduse. din cauza poziţiei ilegaliste a ■i. exprima aceste formiste în tratativele ipe care reprezentanţii săi le i ( i i guvernul britanic. in îi lipsea. I. Vsemirnaia istoriia. prin metode simple. IX.i ultimă colonie. op. în cadrul organizării unor serbări şi schimburi de „oficiale" 2. i proprie.. accentuând doar asupra reven• Irii de a fi reprezentaţi mai larg africanii în consiliile leloeale. pp. nu au fost atrase şi încadrate foi mişcarea naţională iă de aceasta. n g e o n.tuilc scăzuseră la jumătate. Ea se dezvoltaşi ■.i i»nil eoI. cu cr mai ales antifiscal. pe o apropiere de şefii triburilor şi p&tUH K>r ună. a foit ucis într-o ciocnire cu armata. în Sierra Leone bruarie 1931 x şi în Coasta de Aur în 1931—1932. cit. uită în primăvara anului 1920 la Acera. condusă de Hidara Kontofili. format în Nigeria la 1922. Tulburări ■iicnit şi printre minerii africani. autorităţile engleze au pus an mitul. in timpul crizei economice au izbucnit mişcări sociale. ' I' r m a. i! ganizaţie comună a ei. Mifcarea de boicotare a impozitelor. unii următori crizei..ifricană. VIII. prin încurajarea tradiţiilor culturali jiora. pp.

Asemenea hotărîri erau uşor de adus.. unde pămîntul fusese lăsat triburilor. ica teritoriu . numii T. 5 indienii şi 1 arab. care alcătuiau 99"/» din populaţie. element bine reprezentat aci. iîn special în comerţ. n-a adus nici o ameliorare lipsei de.dacă măsurile de persuasiune nu-şi vor ating* 406 . cu toate . i rindu-le obligaţiile de muncă gratuită şi reducând salariile. organizat printr-o lege din 1926. dacă ţinem seama de făptui că în „Adunarea legislativă" a Kenyei luau loc 11 europeni. simula cru! de regim reprezentativ.i germană de est — au constituit între cele două războaie num diale sediu] unei mişcări africane de eliberare mai puternici decât în Africa de vest şi cu un caracter mai popular. mina de (lucru forţai. în beneficiuil unor companii comerc: Exproprierea fermierilor germani din Tamganika. Aceasta datorită faptului că în Africa de est.că aceştia.i Kenya şi Tangamika. ân fond.inganika. caire venea după creşterea apreciabilă a preţurilor de export la cafea şi bumbac. forme de exploatare mai grele.Africa de i Coloniile britanice din Africa oi icneală — la care s-a a< gat. la preţuri scăz^ a unei părţi din recoltă. emise în 1924 î. guvernul colonial punea astfel în aplicare ţelul „nobil". La fel în Uganda. Vândute. înregistrată ân timpul războiului. mai făţişe decât în Afr de vest. pământuri de calitate a triburilor indigene.i pe plantaţii . mai cu seamă. Prevalau aşadar. de imigranţi indieni. în număr de 3 milioane. şi fosta Alru. iar exploata lor se realiza prin obligativitatea predării.. ferm expropriate au fost achiziţionate fie de colonişti britanici. asigurau. exprimat lîntro declaraţie de la sfârşitul primului ra/ boi mondial : „. Agricultura Kenyei s-a resimţit grav de cniza postbelică din 1920—1921. formau 97% din populaţie. Apărînd interesele plantatorilor îşi fermierilor albi.. excludea de la drepturi politice pe africani. între prinsă în ianii 1921—1922. O serie de legi „contra vagabondajului". britanicii au (practicat exproprierea triburilor în folosul colon i lor şi constrîingerea indigenilor la muncă pe plantaţii.sub mandat. autorităţile engleze au aruncat greutatea crizei pe umerii indigenilor. dar nici un reprezentant al africanilor. în cadrai muncilor plătite. ca şi în cea de Sud.

37. căruia era supusă Tanganika. l . Guvernul britanic i soi ietăţile monopoliste care aveau interese în Africa de est miisiiderau că prin federalizare s-ar putea organiza o exiploatare I I I II raţională a aurului din Kenya. pp. începuseră a desfăşura în Kenya |i ■. s-a constituit o asociaţie e»i africani » tineretului I s i k u y u a . .i bumbatouilui din Uganda.(datului. 1 I 11 t. 1 I l u n t o n . al cărei conducător era Harry Thuku. c . nu era. Asociaţia a reil i' ui un tnomoriu ide protest împotriva măsurilor britanice. punpt de vedere politic.i 11 de datoria noastră ti I I I I i i I I I I I M C I I H M pe indigeni sa i i ' î i i . 279— 284. cu dizolvarea aso. descoperindu-se aur într-o rezervaţie indigenă din idus o nouă lege de expropriere sforţată a unor triI M I I i.. p. Tinîndu-se seama de dificultatea juridică de a anula regimul . In Iunie 1921. In HI .1922.. In 1932. Reprimarea acestor miş. * Numele populaţiei indigene majoritare în Kenya. cit. atrăgând elemente dintre coloniştii albi i. I I i u . 407 . u i i k a o propagandă demagogică antibriitaniică ţi Jlmpoi I talului monopolist. ■ ■ ■ i . n i i .i looftle. convenabilă Angliei • I n . ■ > l > i . pregătind 3 • ici împotriva Abisiniei. înăsprirea muncii forţi riilor i l u n i i o mişcare de protest a popu l . i pen- Kenya. mineralelor din Tanganika . s-a renunţam li I Era perioada în care fasciştii italieni.. o întărire a drepturilor acestora în conducerea unei imn mii unificate. Harry Thuku şi fratele isău au fost arestaţi. i l .i deportarea lui Thuku şi a altora într-o regiune din nordul coloniei *.i prilejuit o furtunoasă manifestaţie şi declanşarea unei l i n partea populaţiei indigene.ire s-au opus prin ckeva revolte Iacale. op. Viitoarea federaţie urma i dispună de o „autonomie" de genul Rhodesiei. pentru moment. . A History of East Africa. limitat la coloniştii albi.. h aţm. Tot în aceşti ani s-a ventilat proiectul unei federalizări a Al i Leii britanice de est în jurul Kenyei.c.■ftri sa soldat ou vreo 20 de morţi şi răniţi... adică de un ni reprezentativ. Mişcări ale culti■n o i l o r indigeni împotriva exploatării exercitate de compaiaile engleze au avut loc în 1933 şi în Tanganika.

cit. Pînă la 1918. Si k.. nu mai are drept conţinut principal acţiunea colonialismului britanic. ameninţat de agresiunea fascistă italiană. E semnull neîndoielnic al maturizării celor mai importante dintre forţele centrifugale care pregătesc destrămarea Imperiului britanic.v timentele de solidaritate africana. istoria raporturilor sale cu aceste posesiuni era dominată ide iniţiativa engleză. întăresc impresia unei sensibile schimbări în ceea ce s-ar putea numi cu titlu precar „viaţa internă" a Imperiului britanic. IX. de efortul de a le supune şi a le încadra sub dominaţia Marii Britanii. pentru a combate pro ganda fascistă în Africa de est. a putut organiza la Nairobi. alăturate evenimentelor dintr-o serie de ake posesiunii britanice din Asia şi Africa. în conducerea căreia activa Jomo Kenyatta. numai în limitele intereselor Angliei. o mare adunare populară.popoarele supuse. cit. p p. 123.Tot acum. Dar organizaţia Kikuyu nu s-a lăsat manevrată. 473 . I voiau să ifolosească . 1 Vsemirnaia istoriia. După primul război mondial e cu neputinţă de evitat constatarea că aspectul re levat mai sus se transfigurează. 408 . Adun? a cerut guvernului britanic să permită înrolarea de voluntari africani în apărarea Abisiniei şi a făcut apel la toţi muncitori i de culoare din lume să boicoteze orice mărfuri livrate Italiei. B r e n t j e s . p. p. VIII. 36—38. Aşa se face că „Organizaţia centrală Rikuyu". op. în atitudinea faţă de conflictul kalo-abisinian. ale cărei evenimente converg. făurită de . Istoria acestor colonii nu mai e „făcută" de sus. în ulitimă instanţă. p p. op. 341—342. 475 . din partea oricărei puteri imperialiste străine l. Hun ton . pp. c it. care din 1922 aviusesi mai mult o existenţă ilegală. II. spre anularea dominaţiei engleze. Pretutindeni începe a se impune o alta istorie. exprimând solidaritatea indigenilor cu poporul abisinian. op. se inversează. Cele cîteva date din istoria Africii britanice de est între primul şi al doilea război mondial.. autorităţile britanici nit mai îngăi toare faţă de organizaţiile indigene-. la 28 noiembrie 1935.. Ea a făcut şi un apel la toţi africanii să tragă din agresiunea italiană concluzia necesităţii eliberării populaţiilor de culoare de sub toate regimurile de dominaţie. 136—137. 125.

. saluta lupta clasei n k»«rc din Rusia şi ţelurile ei : dictatura proletariatului şi i inului. aflate în curs de a-şi tăgădui titlul şi a se I . alcătuiesc grui legiate pe plan politic. în primul irînd.uu ZeelandS c. gre4Q9 ■re.şi de o ciocnire se între două minorităţi dominante. i .triat.(Dominioanele albe" : Canada. Chestiunea franceză din Canada e departe de ' i termenii celei a burilor din Africa de Sud. i . Ea a durat pînă mnie. aflată într-un permanent proces de Slîrsitul primului irăzboi mondial a însemnat în istoria Ca-lomontul în care pentru întîia dată în viaţa sa internă M ' M i i t limpede contradicţia fundamentală dintre burghezie l'iolet. de naţioMltuic diversă. în provincia Alberta. în aoest interval. Ele. munciitorinu • nA proitesta ■împotriva intervenţiei. i l r . conferinţa organizaţiilor mun-lorrţti din Canada de vest. I ie în adevăratul înţeles al cuvântului. generează fără i probleme sociale. la > l 11 v. cerînd ridicarea salariilor şi ziua de muncă de • <> De la 15 maii. au avantajul ilc o gravă problemă indigenă . Avântul revoluţionar al maselor s-a nwnifeftai u o îarie deosebită. In vreme ce guvernul conservator. N. la nivelul oricărei ţări înaintate. faţă de Uniunea Sud-Africană. prezidat de Robc-nt Bor ungaja în intervenţia antisovietică. o apropiere intre istoria a Iri nu e ! i numai prim caracterul loi in. Australia. Burghezia şi proletariatul I i i bine conturaţi ai acestor societăţi: între ei se inter-ituira fermierilor. recunoscute ca parteneri .ii ales marea regimului lor politic şi a raporturilor constiii metropola în cadrul imperiului — mai precis 1 < oiumimwealthului. în acest spirit s-a desfăşurat. vreme de două săptămâni. în mantie 1919. Dezvoltarea i. " I n . l i I mai 1919 a izbucnit greva metalurgiştilor din oraşul Inuipcfţ. mai puţine complicaţii interne lîn istoria aa i ioane. însă de natura celor pe care ile pu-■ l u i şi mtr-un stat european. greva a devenit generală.

Rămîne semnificativ faptţl că s-a putut constitui acum un partid aii fermieri/lor (Nationa Progresive Party). care s-a dezbătut îndelung. din 1924.U. 'Exicaptiând intermezzoul conservator dint 1930 —1935.. LMorton.t minister. liberailii vor domina viaţa (politică a ţării într cele două războaie mondiale. Manitoba. L. Ea acţionează tot mai vădit ca un stat suveran. Atraşi însă de iluzii . aripa ide stingă a organizaţiilor muncitoreşti dia Canada a creat Partidull Muncitoresc Progresist.viştii au fost stăpîni pe oraş şi din punct de vedere politifl administrativ1. conducătorii fermierik: au colaborat ou liberalii şi partidul lor a fost absorbit trepta de aceştia. Tot în acest an au luat fiinţă primele nuclee comunişti*. 365—370. Canada a fost un element activ al reformei imperiale care a dus la creaiv i Commonwealthului şi la adoptarea Statutului de la We-. în rîn durile sale însă. pp. în cursul conferinţei de li Toronito din 22—23 ff bruarie 1922. convine asupra unui sistai de tarife preferenţiale cu Indiile de Vest şi Australia. Mackenzie-King.A. Alegerile amintite maii sus au fost câştigate de liberali. turile sale strânse cu S.reformiste. Deja la 1925 se pune problema drapelului propriu. Avântul revoluţionar a cuprins şi masa fermierilor. în relaţiile sale cu imperiul şi în politica ei externă. rezolvîindu-se abia recent. j Ulterior. Partidul Comunist al Canadei. Se opune chiar seni nării unor tratate internaţionale încheiate de Anglia. materializate în masivele investiţii 1 W. 410 . perfa tează tratate comerciale proprii. Din 1931 guvernatorul ei e numit pe baza recomandării guvernului ci nadian. acesta mi mindu-se. un descendent al „re Iu Iui" din 1837. înitrecând pe conservatori şi ami ninţînd astfel echilibrull celor două partide tradiţionale burgheze. promulg ■ şi lărgeşte legi de protejare a industriei naţionale. în tei atribuţiilor pe care Anglia i le acordă. care la alegerile federale din decembrie 192 a obţinut 65 de mandate. exprimarea nemulţumirilor a alunecat rapoil spre forme de luptă politică legală. nimentele principale simt deja cunoscute. sul conducerea lui W.

L

i estora în Can.ul i i, la i unui ministru plenipou-iii, IM canadian la Washington. inului valutar introdu! tn lumea capitalistă, .\ 11 li Uitaţii aurului în valut.i servind ca mijloc inmail de plăţi, Canada ;se va sima în zona dolarului, iar ei line 1. In Auttrailia, ca şi în alte dominioane şi posesiuni engleze, 1 economică forţată de necesităţile războiului a fost riza din 1920—1921 ; ea a orientat guvernele întărirea protecţionismului, a întărit activitatea pari ulului agrar, ai fermierilor, şi a radicalizat maş'lum'itorească. La 30 octombrie 1920, la Sydney, a luat Partidul Comunist din Australia. întîrqpinînd iniţial n Lităţi, scindat în două fracţiuni, el s-a unificat defin ilocembrie 1922. Congresul uniunilor sindicale din 1, ţinui în luna iunie 1921 la Melboume, a recomandai ulului laburist înscrierea în programul său a socializării 'lor de producţie şi repartiţie. La Brisbane, în octom1 ' I, congresul partidului laburist a acceptat această suTot din partea unui Congres aii uniunilor sindicale, U Li Sydney în 1923, s-a insistat şi asupra realizării unităţii ui.1- a clasei muncitoare din Australia. Justă în esenţă, T.iM.i recomandare a avut îsnisă urmări foarte discutabile în 1 c, prin aceea că elemente comuniste au intrat în partidul burist, neglijând stabilirea prealabilă a unei platforme de e pe principiile revoluţionare, leniniste. iJicultura australiană, ramură extrem de importanţi a niei, face progrese în sensul introducerii unei mai mtri 1' 11 lĂţi de culturi. Se pun în valoare resursele Queenslaniduilui, "luna sa tropicală. Cultivarea trestiei de zali 1 I»|HTC din 1925 consumul intern ; în 1938, Queeinsihnnlul Im r.ca/a pentru export jumătate din producţia sa de zahăr, telcxşi progrese spectaculoase le face cultura orc/ului, in MIUS.» în 1925 ; peste patru ani satisface deja cererile pieţei
Inel din 1853, Canada avea ca unitate monetară dolarul canadian, oduieie sistemul decimal. Pentru Canada în această perioadă, vezi : HMM istoriia, VIII, pp. 312—315; CHBE, VI, pp. 768—769; l u, op. cit., pp. 532—534; G i r aud, op. cit., pp. 127—131. 411

Se extind suprafeţele culturii'liere, iar creşterea vi» taior, alături de ©ea tradiţională, a oilor, transformă Australia, şi îndeosebi Queenislaradul, într-o mare producătoare de lactate şi carne, dezvoMadu-se şi industria frigorifică. Repartizarea producţiei pe diferitele ramuri agricole se face tot mai armonios, agricultura, în ansamblul ei, devenind în acelaşi timp mai autarhică. în structura (proprietăţii, persistă tendinţa oficială de a încuraja fermele de suprafaţă mică şi mijlocie. Statisticile arată într-adevăr o uşoară tendinţă de scădere a numărului fermelor uriaşe, de (peste 20 000 de acri. Creşte însă numărul celor între 5 000 şi 20 000 de acri şi se dublează proprietăţii între 500 şi 5 000 de acri. Răscumpărarea din partea statului a pămîntului unor mari fermieri a dus, pîraă în 1934, la instalarea a 25 000 de noi ferme, pe o suprafaţă de 8,3 milioane acri *. în Noua Zeelandă, notabile sînit mai ales progresele electorale ale partidului laburist, care în toamna anului 1935 reuşeşte pentru întîia dată să formeze singur guvernul, sub preşedinţia lui Joseph Savage 2. „Dominicanele albe" par a îlnfăţi^a şi ar trebui să reprezinte un factor de coeziune al imperiului, în concepţia sa nouă de „comunitate de state libere, asociate". Desigur, tendinţele centrifugale nu sînt aci aicît de manifeste ca în ake posesiuni şi în nici un caz ele ou apar sub aceleaşi forme. Nu pot fi însă trecute cu vederea, cel puţin ca semne de întrebare, toate acele fenomene economice, sociale şi politice care derivă chiar din conceptul formal de „stat liber". Politica economică proprie, autarhia şi protecţionismui, ponderea specifică diversă a anumitor probleme sociale şi de proprietate, relaţiile externe şi pwiatde de vedere proprii în domeniuJ lor, riscul permanent al neconcordanţelor dintre echipele politinguvernamentale3, toate acestea ce itaseamnă şi amcotro duc ?
Revenindu-le o întindere medie de aproximativ 330 de acri. El se desprinsese de liberali în 1909. CHBE, Vile, p. 191. Pentru Australia şi Noua Zeeland! : Vsemirnaia istoriia, VIII, pp. 317—318 | Nowack, op. cit., pp. 126—127, 139—141, 150—151, 301. * Un singur exemplu, din multe : în 1935 în Anglia sînt la puter» conservatorii, în Canada — liberalii, în Noua Zeelandă — laburiştii.
2 1

412

I

i i i i W . i i . i , conjunctura intei jdia comuni gerTnamo-italiano-j.ii" dai un imbold umi....nioiiwcakhuilui şi partici|pw«i li .ii doilat război U H I I .J .1 stat sub semnul unei mai strfnse tolidtrit&ţi dactt cea lllll tnul război. Dar un atare factor, contingent, nu poate na definitiv semnul de întrebare pe care îl ridică proi duratei acestor legături. Analogiile cu alte exemple istoic n Midomma să opinăim că atunci câmd legăturiile dintre i i i m. II multe organisme statale se îngustează în jurul . . u n i u n i personale", al unui „simbol constituţional", uaiii i i . n mult o ficţiune convenţională.

CAPITOLUL M

DESTRĂMAREA IMIT. RI ULUI Al doilea război mondial Imperiul britanic a fost ou mult mai serios zdruncinat î cursul celui de-al doilea război mondial, decît în 1914—1918 Nu e vorba numai de consecinţele ulterioare, evidente pentru toată lumea, ale conflagraţiei izbucnite în 1939, oi de aspectul militar ca atare. Din iunie 1940, Anglia a fost redusă la apărarea coastelor sale, cu forţe terestre şi cu o dotare tehnică foarte limitate. Noul rol al armei aeriene şi superioriitjatea temporară a Germaniei biuleriiste în acestt domeniu puneau în discuţie eficienţa flotei de război. După ce agresiunea germană asupra Uniunii Sovietice a îndepărtat definitiv pericolul unei invadări a Angliei, Imperiul britanic a continuat totuşi să treacă prin clipe grele. în primul război mondial, posesiuni \c engleze de dincolo de mări n-au fost nici un moment primei duite. De astă dată însă, Egiptul şi Suezutl sînt ameninţate do forţele germano-italiene, pînă kt toamna anului 1942. Bir mania, Singapurul şi Malaya cad în mâinile japonezilor, în primele lumi ale aceluiaşi an. India este pe puinatul de a fi i n vadată.

Posesiunile din Pacificul de sud-vest ocupate, Austni lia trăieşte sub iminenţa debarcării japoneze. Flota de supr.i faţă a suferit pierderi grele, mai ales în Extremul Orient. E adevărat ca războiul submarin, deşi dus de hitlerişti fără cm ţâre, n-a putut provoca în nici o perioadă efecte de gravi tatea ceflor din aprilie 1917. Imperiul britanic a fost angajat deci efectiv în război, nu numai pentru susţinerea luptelor de pe teatrul european de qperaţii, ci pentru apărarea sa pe fronturi largi şi variate. Totuşi, chiar iîn perioada de criză din desfăşurarea boiului (pînă în 1942), Anglia a reuşit să lichideze dominaţi i italiană în Africa orientală (Abisinia, Somalia, Eritreea). Ea i ocupat Irakul şi a instituit asupra Iranului un control militar, în comun cu Uniunea Sovietică. Statele Unite ale Americii au preluat apărarea Australiei, Noii Zeelande şi Pacificului de sud vest, iar înfrângerile flotei japonezie în Marea Coralilor şi lînjţă
414

(mai-iunie 1942) au slăbii forţa militară 1 ofenuim.i anului 1942, o dată I U In i din i I 'Xii.mihoin, 23 oiotomibric), Imperiul! britani* H redreII preţul imenselor sacrificii aduse de coaliţia antibitifioarelor — în primul rfnd, de Uniunea Sovietică, hilase pînă la acea dată potenţialul ofensiv ai hitle- i itorită aportului tehnico-imaterial al Statelor p|l|>tul «te degajat şi întreaga Africă de nord cucerită, in H 1943. Debarcarea în Sicillia şi aipoi în Italia con-■ niIic septembrie 1943) a scos definitiv din cauză ■ ne/ui. Victoriile terestre şi navale americane din le sudvest (insula Guadalcamal) au îndepărtat pe- il japonez de Australia şi au pregătit o ofensivă concen- difl Binmainia apuseană, unde acţionau forţele imperiale I recîmid prin întregul arc uriaş de insule care străbate n ml de rest, pînă îin arhipelagul Aleutinalar. > i u n decisivi, 1944—1945, cînd războiul a fost câştigat M*l'.i, imperiali a reocupat şi teritoriile temporar pierdute l < > de mări. El ieşise încă o dată victorios, din cel mai sîn->i jţrcu război cunoscut în istorie, dar de astă dată victo-i p.trteiner secund, în fapt, dacă nu de drept. îşi datora ii marii coaliţii a popoarelor — care cuprindea şi po- • ■/. — împotriva fascismului. Acesteia s-au alăturat n u i e l e din imperiu, care, deşi asuprite de colonialism, au totuşi cu abnegaţie cauza omenirii şi a c i v i l i , uitate de fascism. Contribuţiile la război, inclusiv C«l« i c, .iu fost acceptate cu mai multă uşurinţă decît: înainte, ilia, guvernul condus de laburistul Curtin a mobiilizat i < \ r la vîrata de 18 amii. Trupele australiene AU luptat în (i i i i n e e , în Africa de nord şi Italia. Noua Zeelandă, de nc.i sub un. guvern laburist, prezidat de Fraser, a orga un corp expediţionar care a acţionat în Pacific, în rare CU forţele americane. Şi în Africa de Sud, cu toată ( i . i l u i Hertzog şi a liderului naţionalist Malan, partidul 'i.imcntal al lui Smuts a reuşit să impună linia probritaiv ut greutace nioi rezerva manifestaită de unii fran415

cezi din Canada împotriva serviciului militar obligatori trimiterii unui oorp expediţion.i i ura grainiţelor Cai Forţe canadiene au participat, printre akele, la debn din Noranandia. Din nou, Anglia contractase mari datorii faţă de p< rele din imperiul ei. Condiţiile istorice de după încheierea ce de-al doilea război mondial au fost de asemenea natură, îr ea n-a mai putut să ignoreze aceste datorii şi să nu se plece faţa (revendicării hotărâte a libertăţii, pe care o reafirmă tinse regiuni din Asia şi Africa. Lupta de eliberare a popoarelor din imperiu după al doilea război mondial, pe teritoriul asiatic In cele două decenii care au urmat războiului al doile mondial, Imperiul britanic a trecut prin cea mai prof transformare din istoria sa. Dacă în 1946 numai 18% populaţia imperiului dispunea de un regim de autoguverna în 1962 proporţia acesteia crescuse la 97% şi, pînă astăzi, ea a sporit şi mai mudt. Cea mai mare parte a posesiunilor britanice au obţinut independenţa, având posibilitatea de a decide dacă rămîn sau nu în cadrul Commonwealthiuluii. Transformarea survenită în structura imperiului după al doilea război mondial constă, aşadar, în pierderea complet oricărei autorităţi politice asupra unor foste colonii (Birmanu, Uniunea Sud-Af ricana, Sudanul etc.) şi în trecerea celorlalte, cu excepţii neînsemnate, la statutul de ţări independente, asociate Commonweakhului. Acest ultim fapt implică, la rîndu-i, o extremă diversificare a structurii Commonwealthului. El nu mai reprezintă doar asociaţia unor „dominioane albe", ou o bază economică avansată, cu instituţii vechi de tip european, ale unor noi na ţiuni de limbă engleză. Commonwea'khul a devenit o asociaţie de state în care majoritatea o constituie popoarele nebritanice. între aceşti parte neri cu drepturi egale, interesele lor diverse ies la iveală cu multă pregnanţă.
416

ii apreciabile ■diferenţe di ni ; ii d altirii ecoFuotură socială, de tradiţii, in i tendinţe ' Toate acestea se afirma lioţpode din monientu] în ie întreagă de ţări au încetai de a li tutuite admi- ■ •lonialiste, avftnd.u-şi guvernele prqpni. In mod şi mai ilegitim se poate acum iridica întrebarea dacă mul politic actual de sub egida Angliei mai poate fi consi-ii .i l ' H i n î n d o unitate reală? în orice caz, Imperiul bri-i , . i i mu şi-1 închipuiseră Disunaeli şi Joseph Chamberi de a mai exista. l i . , im ii \ . i i de disoluţie precipitată au fost, pe de o parte, ■ ■ ii doilea război mondial, creşterea prestigiului şi influIJ;-.inului socialist îm lume, schimbările generale petrecute i! de forţe — economice, politice şi militare — din- lauirul socialist şi capitalist şi îin interiorul celui din urmă II presus de orice, avîntul luptei de eliberare a popoarelor r.upririi coloniale. i-.ist.i luptă generală va obţine, pe parcurs, alături de M roase rezultate concrete, şi un impontant succes principial. t unul din factorii care au determinat Adunarea Ge- lă a Organizaţiei Naţiunilor Unite să adopte, la 14 de- ie 1960, „Declaraţia cu privire la acordarea indepen- i ţarilor şi popoarelor coloniale". st document condamnă asuprirea şi exploatarea unui de către altul, ca reprezentînd „o negare a drepturilor anuale ale omului". Proclamă dreptul tuturor popoa- • la autodeterminare, respinge tergiversarea acordării in-enţei sub pretextul insuficientei pregătiri politice, eco . sociale sau culturale a unor popoare şi cerc ci „în iile de sub tutelă şi cele ce nu se bucură de autoguvernare, in şi în toate aelelalte teritorii care nu şi-au dobîiwlii îm .i ndenţa..." să se ia „...neîntârziat măsuri pentru trani l te rea întregii puteri popoarelor aoesitor teritorii, corospun- tor cu voinţa şi dorinţa liber exprimată de ele, fără condiţii
Pi plan constituţional-juridic, guvernul britanic a introdus la IV48 un element de „uniformizare", promulgînd legea intitulată h Nationality Act", prin care se acordă statutul de cetăţean bri- uturor locuitorilor imperiului. Cf. Jen n i n g s-Yo un g, op. cit., «76—479. 417

sau rezerve şi indiferent de rasă, u l i i . sau culoarea pielii : astfel incit să li se acorde posibilitatea de a se bucura de plină independenţă şi libertate". La rândul său, această declarare .1 O.N.U. a devenit mi factor de accelerare a luptei pentru independenţă, dusă de po poarele supuse jugului coloniali în perioada care a urmat adoptării ei. Pînă la impunerea unui asemenea aot îinsă, lupta pentru libertate a parcurs un deceniu şi jumătate de grele încercări şi eforturi. în India, dujpă începerea războiului, Congresul naţional s-a declarat de acord să sprijine efortul militar englez, cu con diţia ca Anglia să promită acordarea independenţei, după terminarea conflictului. Gandhi n-a acceptat acest punct de vedere — el era pentru abţinerea Indiei de la orice colaborare — şi astfel, în toamna anului 1940, Sna ajuns, temporar, la o ruptură între el şi Partidul Congresului. Tratativele cu guvernul Chunchill în viederea unor noi reforme politice care să ducă la instaurarea unui guvern naţional în India n-au dai rezultate. Congresul s-a orientat atunci spre revendicarea ne condiţionată a independenţei. în martie 1942, tratativele angli> indiene au fost conduse, din partea engleză, de sir Stafford Cri)pps, laburist, membru în cabinetul de coaliţie prezidat de Cburchill. Misiunea lui Cniipps s-a încheiat de asemenea fără rezultat, deoarece Anglia propunea, în cadrul planului viitoarei acordări a autodeterminării Indiei, şi dreptul oricărei pro vincii sau principat de a-şi declara unilateral independent;!. Planul britanic însemna posibilitatea unei complete fărîmiţări politice a Indiei, cu atît mai mult cu cît în prinicipate, conduse de mari feudali, nu se prevedeau drepturi electorale pentru populaţie. Soarta a 90 de milioane de indieni ar fi rămas asi fel la latitudinea anmuiştorilor feudali. După întreruperea tratativelor cu Stafford Cripps au iu mat arestări printre membrii Congresului şi o mişcare de nesupunere civilă. La 7—8 august 1942, comitetul executiv al Con greşului, întrunit la Bombay, a adoptat rezoluţia „Afară ti in India", care cerea recunoaşterea imediată a independenţei, „atît în interesul Indiei, cît şi pentru triumful cauzei Naţiu nilor Unite".
418

11 au reacţionat brut.il. I .1 B 9 august I'M2 a fost i.»t.1 întreaga conducere ;i Congresului |i partidul |HIS în legii. Grevele de protest şi tulburării* care in urmat i 1 au fost înăbuşite cu forţa armată. In ciocnirile > < ■ au căzut vreo 1000 de morţi şi peste 3 000 de l ' iflrşitul războiului, de prin iulie 1945 (conferinţa de b), tratativele anglo-inidiene s-au reluait. Continuate în 1946, noul guvern laburist prezidat de Clement Attlee m i c tot pe Scafford Crijpps cu conducerea lor. Asupra ■ 1 ' i ' l n n v i engleze în cursul acestor tratative a avut, foarte ' I n i , o influenţă şi situaţia financiară gravă declarată în Ea a silit Anglia să facă apel la ajutorul ţărilor Comi h l i - u l u i , pentru a anula sau a reduce datoria de război .......1.1 l . i ţ ă de ele. India, în timpul războiului, prin livrările produiie pretinse de englezi, <nu numai că-şi achitaise toate ! ■ ■ Luă de Anglia, dar devenise la rînidu-i creditoare. IV.itativelle anglo-iindiene au dus în cele din urmă la rezuli n i l constituirii în India a două state: hindus şi musulman ndia şi Pakistanul),'ambele primite în Gommonwealth, cu H.1 de 15 august 1947. Ulterior, la 18 aprilie 1949, India s-a nvat republică, dar a continuat să rămiînă membră a ....Mionwealthului. I liberarea 'de sub jugul imperialist a uriaşului teritoriu ' ■ l i m, a poporului său de 440 000 000, a însemnat un eve•11.111 de importanţă istorică -mondială, a dat un pute npiils procesului inevitabil de destrămare a ruşinosului 11, condamnat de istorie lla pieire. Birmania, duipă tratativele duse la Londra de An nipreuină cu Ne Win fusese în fruntea luptei de elib
lArii de sub japonezi, a primit un statut de au nar<

1, în ianuarie 1947. Un an mai tîrziu ', ci 5 ,1 p i u republică şi s-a pronunţat pentru ieşirea din < iommon 1, devenind coimplet independentă. I 1 ^ februarie 1948 a fost rînidul Ceylonului să dobîinde. • i n t u i de independenţă, irămînînd însă asociat
1

Intre timp, la 19 iulie 1947, Aung San şi alţi colaboratori ;> I victima unui oribil asasinat, pus la cale de agenţii unor grupuri 419

pp. Mişcarea revoluţionară din Irak. orienitînd-o spre o politică neutrailistă şi de solidaritate arabo-musiulmană. 526—527. pp. 515 —518. vezi mai ales N e h r u. 1 Lui Abdullah. 493 498. din cauza intenţiei guvernului iranian de a naţionali/. în 1946 a fost recunoscută oficia! independenţa deplina a Iordaniei. 283. 8 De exemplu. în Malaya se desfăşura între timp o luiptă armată de el 1 berare. din care Sin gapuruil s-a desprins în 1965. sediul mişcărilor de eliberare celor mai puternice şi mi des repetate în această zonă geografică 3. unde Anglia a creat în 1959 o federaţie de state arabe. în cadrul urnei Federaţii malaeze. Maliaya va obţine însă independenţa abia la 31 august 1957. Hussein actualul rege. 285—286. damiţîind pe ofiţerii englezi cancontinuau să deţină posturi militare de conducere 2. Guvernul acesteia şi re gele ei1 s-au văzut obligaţi ulterior. Din septembrie 1963 i-au fost alăturate posesiunile britanice din Bor neo de Nord. i~a urmat nepotul său. 574—576 şi Maximi M o u r i n. K. dus de forţele populare ce luptaseră înainte contra japonezilor.. caro a înlăturat monarhia şi elementele reacţionare moşiereşti pro engleze din fruntea statului.britanice. izbucnită în 1958. 533. Această nouă concesie din Angliei fusese forţată mai ales de greva generailă politică. op. Histoire des Grandes Puissances. Grave dificultăţi s-au ivit între Anglia şi Iran în 1951— 1952. Continue tulburări antibritanice au avut loc în perioada postbelică în Arabia de Sud. un veritabil război cu crupele engleze. să refuze a se alătura pactelor militare britanice şi să ducă influenţa engleză în ţară. a scos ţara din cadrul aşa*-zisului „pact de la Bagdad". demiterea şi expulzarea lui Glubb-paşa. de presiunea opiniei populare. cit. în care a integrat în 1963 şi colonii Aden. Procesul de destrămare a vechilor forme de dominaţie şi influenţă britanică în Asia a cuprins de asemenea vestul şi sud vestul marelui continent.i bunurile marelui trust petrolier „Anglo-Iranian Oii Co. 541—544. 552—553. în martie 1956 8 Pentru problemele Asiei. asasinat în 1951. declarată în insulă în lunile mai-iunie 1947. 420 .

Sensul. Ea a însemnat încununarea lupiraţiillor permanente ale popoarelor Africii.Vi.. numit ulterior Kenya African National Union ( I . boi i produselor engleze şi restaurarea vechilor obiceiuri ale > i ii. de masă.Independent. la începutul celei de a doua ju- uiluii al XX-lea. Kenya a fost centrul celor mai imite mişcări de eliberare. prin înlăturarea moi transformarea sa în republică. în Kenya s-a desfăşurat o grevă generali in tot atunci a început faimoasa mişcare Mau-Mau '... le unei asociaţii secrete a populaţiei kikuyu. Mişcarea avea o puternică nuanţă xeno-ii liuzînd şi ura contra misionarilor creştini. dezvoltarea unei burghezii şi a unei nulităţi africane a oferit acestei lupte baza pentru o organizată. Egiptul a recunoscut dreptul la autoguvernare inului. cu program consocinitiimperialist. iulie 1956. 1956. în . A fost uxrîe a forţelor burgheziei naţionale. care s-a proclamat republică independentă la 1 ia.. în 1952—1953. P.rintr-un acord cu Anglia. ptul şi-a consolidat independenţa.it şi ţării. După al boi mondial... consecventă. naţionalizarea de către Egipt a Canalului i eşecul agresiunii anglo-firanoo-israeliene împotriva irit prestigiul internaţional al statului egiptean. 421 .AND).. deii n focar de raliere al forţelor care luptau pentru indeIIK I şi unitatea popoarelor arabe. încheiat în nie 1953. mu le mai violente răscoale populare antibritanice de dupi Ic ti doilea război mondial. |urao Kenyatta a pus bazele partidului Kenya African I ' I I M H I . prin reluarea păirnînturilor răpite de albi. cu un program ferm coni'lumente oare se întrevăzuseră deja între cele două răzinondiale. cu bază populară. In Atrica răsăriteană. ' i li ii simplă onomatopee. incert. autonomia. în 1950..) \fricii înregistrează de pe aieurn i totdeauna drept unuil din coli mai ti nimerite LIC eliberarea aproape comrpleitB a oontimeatuAui african ■ dependenţa colonială. Programul ei cerci.

şi. la 12 decembrie 1963. O comisie de anchetă a situaţiei din Kenya — aşa-zisa comisie Mitchell — a publicat la 9 iunie 1955 raportul ei.i declare starea de asediu în Kenya. în fine Kenya1. după un (proces care a durat pînă în aprilie 1953. Somalia britanicii. Englezii au căutat în acelaşi timp să realizeze o bază de apropiere ou indigenii. Un partid politic. care instituia un consiliu de conducere politici. Tanganyka African National Union (TANU). susţinea necesitatea unei politici de colaborare a albilor cu indigenii. „United Cotintjry Party" (Partidul unit al ţării). la 7 iulie 1954. La 20 aprilie 1954 au promulgat o constituţie. noii republici independente a Somaliei.revolta luase pro porţii. centrai cel mai activ al mişcării de eli berare a fost Coasta de Aur. s-a realizat unirea Tanganikăi şi a Zanzibarului. în cadrul unui regim autonom. în cadrul căruia pentru întîia dată un loc era rezervat unui reprezentant al indigenilor. Jomo Kenyiatta a fost arest. de sub conducerea lui Michael Blundall.La 17 septembrie 1952. La 9 decembrie 1961 a fost proclamată independenţa republicii Tanganika. un partid al libertăţii. din 12 membri. asemănător cu cel din Kenya. Aceste state au intrat într-o umuine vamală. desfiinţarea rezervaţiilor şi fixarea unui salariu minimal în muncile agricole. Pînă în 195S. întruioi . egalitatea drepturilor de proprietate pentru toţi locuitorii. Zanzibar. Depăşind linia moderată a organizaţiei conservatoare „Convenţia unită a Coastei de Aur". Jomo Kenyatta. Acesteia i-a urmat Uganda. Şi î(n Tangianika se înfiinţase. care se mulţumea să revendice un program de reforme constituţionale. autorităţile engleze au trebuit s. sub preşedinţia lui Julius Nyerere. a fost condamnai la 7 ani muncă silnică. la 10 decembrie 1963. formată pe teritoriul fostei colonii italiene cu aceiaşi nume. Din acest plan. Peste 60 000 de suspeicţi fuseseră arestaţi şi internaţi în lagăre de oonoen trare. 422 . recomandînd dezvoltarea proprietăţii individuale. lansat încă în iunie 1963. manifestând chiar intenţia de a crea o federaţie. devenise prim-ministru al Kenyei. de tranziţie spre independenţă. Anglia a cedat colonia ei. se formează 1 Intre timp. La 1 iulie 1960. sub numele de Tanzania. represiunea mişcării MauMau făcuse printre indigeni 10 000 de viiatime. la 9 octombrie 1962.n h 'I octombrie şi. eliberat. în Africa de vest.

In Africa de Sud. I de unităţi ale armatei.oane.. -i i în special.1949. Ea a fost proclamată la '• nu I I . dobîiulind auto narea la 4 octombrie 1963 şi independenţa la 1K februa 1965. tabloul acesta al inidqpen/denţei africane e prezintă unele note distincte. Preşedintele Nkrumah.(. nmalat rolul mai mare al proletariatului. Acest partul reclama icotidarea imediata* .. în i ' 1 " prim-ministru. H I în alegerile din februarie 1951. u i i . care M loldat cu 21 de morţi şi 50 de răniţi. greva generală din transporturi şi servicii pu-iliin 1945 şi cea a minerilor de la Enugu. devenind.. statul african cel mai dens populat şi cu o eoorelativ mai evoluată. al {muncitorilor i n . iar exact peste tftt tni I I i l i n i a t republică independentă.. Mrl. pre Ic generalul Ankrah. Acest nou organ a manifestat de put intenţia de a obţine din străinătate anumite credite. sub numele de Ghania. Arestat după o nerală declanşată luarie 1950. La condu. tub oon i Inii Kwame Nkrumali.. Nkruimah a fost eliberai în uima victoriei lirlui . independenţa. i i 24 februarie 1966. prin u cele ci interne.II H s-a instalat un „Consiliu naţional de eliberare".l .şi forme variate de luptă îm favoairea independenţei.ilni. cerlînjd aiutoguvennarea.. Guvernarea sa a pregătit. reprezentî-nid o largă alianţă pentru iradejpendenţă >i curente diferite. . membră a Common-« ■ 111 li LI Iui. i ugurat pe toată linia o politică de asuprire şi discri■ 423 . ■ > • ■ îi I uscseră refuzate fostului preşediinite. a cunoscut. în Ghana a avut loc o lovitură de M J I . intense tul. p i în acel moment din ţară. iar Gambia a urmat aceleaşi etape.. vechi liţptStoi pentru drepturile c■ • ! ■ ■ • nnloi .menitul ?i guvernul au fost dizolvate. din 1949. i ni Leone a fost proclamată independentă la 27 iiprili i ■ " • ! . a purtat repetate trasative cu gUVW •litanie.' guvernării. Organizaţia politică lată Consiliull naţional al Nigeriei şi Camerunului JC). „Partidul populai al ( onvenţiei". cînd noul stat a devenit republică în cadrul < 'iiiiiHMiwcalthului.1957. I u l naţionalist al lui Ma'lan a înfrânt în ailegeri pe Smints.(. Nigeria a obţinui • I iloininion la 1 ootambrie 1960. a fost declarat destituit. Nigeria. constituţia suspen-I'artiaiuil popular al Convenţiei interzis. discordante. în 1949. . la rîrudu-i.

a continuat cu toata rigoarea aceste măsuri. trebuia să ţină seaimi'i de protestul guvernelor acestor state (împotriva tratamentului la care africanii erau supuşi în Africa de Sud. Tu 1957. 500 de lire amendă şi biciuire. Ea a constituit un pretext pentru guvernanţii albi de a lovi. condus de ultracodonialistul Roy Welenski. reprimată cu ajutorul armatei şi al bombelor lacrimogene. Partidul Comunist din Uniunea Sud-Africană fusese interzis în 1950. a fost arestat în 1953 şi con damnat la 6 ani muncă silnică. care au creat o situaţie încordată în ţară.i Rhodesii. între timp. acordînd acesteia un mai larg statut de autoguvernare. îneereînd să întărească poziţia minorităţii de colonişti englezi din aceste regiuni.minare rasială împotriva africanilor. măsuri draconice contra participanţii©] la această campanie.> luat. şi în organizaţiile politice şi profesionale ale clasei muncitoare. Congresul na ţional african din Uniunea Sud-Africană (ANC). Mişcarea de protest a indigenilor s-a extins şi în cele dou. organiza^. 8 milioane de negri rămîneau fără drepturi politice. 424 . A fost arestată şi conducerea organizaţiei politice a indigenilor de aci. Urmaşul lui Malan. Vei woerd. cu ocazia unei greve a minerilor din Rhodesia de Nord. guvernul britanic a luat. preşedintele şi secre tarul ei. Guvernul sud-aiiriean . tulburările populaţiei asuprite au demonstrat cu1 Ulterior. Un nou val de arestări printre conducătorii sindicali a avut loc în septembrie 1956. hotărîrea de a constitui o federaţie între cele dou.1a 5 ani închi soare.i Rhodesii şi Nyassaland. a iniţiat în 1952 o campanie paşnicS de nesupunere faţă de legile rasiale.* populaţiei indigene de aoi. Cu toate străduinţele guvernului noii federaţii. de care însă urmau să profite doar 300 000 de albi. printre altele. în 1953. ân februarie 1953. Dixon Komkoia. primul a alunecat pe poziţii de compromis. Preşedintele sindicatului feroviarilor din Rho dosia de Nord. federaţia a primit statutul de dominion. pasibili de pedepse pînă . în persoanele lui Hanry Nkumbula şi Kenneth Kaunda 1. au stârnit oprobriul opiniei publice mondiale şi au pus într-o situaţie delicată guvernul bri tainic : pe măisură ce al era obligat să acorde un loc în Corn monwealth fostelor colonii de culoare.

Dar independenţa completă a resud-africane era recâştigată în asemenea condiţii isto• ît actu'l de la 31 mai 1961 nu are nici o semnificaţie v. Document* and Speeches on Commonwealth Affairs. Ir». declara la 3 februarie 1960 : „Dintre i i | > i i : » i i l c pe care le-<am cules din momentul cînd ani II I ondra. la nul plac a 3 000 000 de albi şi al legilor inumane dictate de Din momentul în care naţionaliştilor sud-africani le-a ren n i-.stă. U I M I M prian ministru. pentru nopdrea din 1899—1902. Cita t după J a c k Woddis. animată de aceleaşi tendinţe rasiste şi putîimcl fi ■i i(Minată a urma exemplul Africii de Sud şi a căuta spniil acesteia. într-o ţară de 1223 000 1 i n ' (siau peste 2 000 000 km 2. 82—84. pp. o energică luptă pentru independenţă. revanşa bură împotriva Angiliei.irsi. 1965. 99. înăbuşită prin întemniţări decată. socotind şi fosta Africa gerI I I . i l . 272—275. Textul a numeroase acte de independenţă. guvernul britanic a devenit muilt mai puţin rtcs. o populaţie de 12 000 000 de indigeni.. •' 1. 106. " i ! . în ianuarie 1959 saland i iz■ revoltă făţişă. I . 1952 —1962. la 31 mai ' ■ l Era. Calea A fric ii. în februa1 1 i f li. din cauza politicii faţă de llaţia indigenă. Divergenţele dintre guvernul rasist al Uniunii Sud-Afrii restul Commonweakhiului. i w i Congxess u i ) conducerea lui Hastings Banda. 60. 1V63. 87. 291—292. t detfăfurat. Englezii au înclinat balanţa tactică în direcţia i | i n i r i i aspiraţiilor spre libertate ale indigenilor. cel mai puternic m-a frapat forţa conştiinţei > . Şi aci um partid african. p. 363. i l r . au dat ocazie naţionaliştilor sud-africani i re ieşirea statului lor din Commonwealth. 183.i africanilor. Indiferent dacă ne place sau nu. 173. pe trebuie să-1 recunoaştem ca atare şi de care trebuie să ţiN ■iMina" 1. Dimpotrivă.istă lovitură.. „ M .it a susţine minoritatea albă din federaţia Rhodesiai . Harold Maicmillan. Buc urejti. I mistere a conştiinţei naţionale este un fapt politic. l a N i c h o l a s Man- 425 . din ■ mbrie 1959.i de sud-vest). 209—210. i l . el a lăsat. în felul ei. i n d .■ ■ ■ ■ ! ■ iaibilitatea acestei formule di pi rpi tuan deghizaţi a iţici imperialiste. I . 50—52. < II ocazia vizitei sale la Capetown.

205. sub numele de republica Malawi. Nu este neglijabil însă nici factorul complicaţiilor posibile ou Uniunea Suid-Afnicană. în eventualitatea unui conflict făţiş între Commonweiakh şi Rhodesia de Sud *. 111—112. 234—239. nuimiai pentru că guvernul britanii procedează cu infinite precauţiuni faţă de interesele minorităţii .. obligat de opinia „dominicanelor negre" şi de experienţa în problema Uniunii Sud-Africane. op. adică reprezenta cam 1/13 din populaţie. 79—81 179^-180. care guvernul britanic. "90—91.. din toaupuniotele de vedere. în „îtevue Historique". o con di ţiona de introducere^ unei legislaţii mai talenante faţă de indigeni. sub numele de Zanibia. a devenit autonomă în ianuarie 1964. cit. minoritatea albă era reiau \ mai numeroasă. iar în vara aceluiaşi an s-a hatăirît de • i federaţiei. Guvernul rasist al lui Jan Smith a declarat îmsă în mod unilateral — cu de la sine putere — independenţa. faţă de 1/36 în Rhodesia de Nord. iar independentă îşi membră a Commonwealthului li 24 octombrie 1964. L'Ajnqut britannique. op. 73—75. CCXVIII. O energică lupta de eliberare 'naţională a început mai alei în Guyana britanică . pp. în fond. B r u n s c h w i g. pp. Toată problema se prelungeşte.. tom. Rhodesia de Sud a reprezentat şi continuă sa reprezint! chestiunea cea mai spinoasă. Rho> de Nord.ulbe. 426 . 81 (1957). Alte colonii pe drumul independenţei Deceniile istorice ale destrămării sistemuilui colonial au adus în anii 1950—1960 o înviorare (politică şi în viaţa Indiilor de Vest britanice — colonii crecute pe un plan secundar. Partidul popular progresist. ou începere din a doua juimaitaite a veacului al XlX-lea. Hun ton. mo nopoliste. ţi i u un guvern african pre zidat de Kenneth Kaurxda. 213—225. sau chiar 1/300 în Nyassaland Această minoritate reclama la rîndul ei independent. ceea ce imiplică ieşirea ţării din Commonweakh. 281 . înfiinţat în 1 Cox. cit. în gpatâk cărora stau şi anumite interese financiare. Aci.1 rie 1963 au arondat autonomie intern : W yiassalaoidului. 256. pp. Nyassaland a beneficiat de aceeaşi situaţie cu încăpere de la 6 iulie 1964. an.

în chiar ziua cînd urma a i se proclama indeUnele din insulele care o camipuneau. n l . a . Ii KM Caraibilor. iar în l ' i .mi .iţie a Antilelor Mici. la 16 august 1960. tombrie 1963. Anglia a organizat în ianuarie 1958 o ■ . l o s există un curant în favoarea independomei proprii) înd integrarea într-o federaţie cu celelalte insule. de pildă Jas . Grenada. In ifîrjit. lai du] în deschis tratative cu Londra. I m 195 l problema votului universal. i l i partid important din ţară. alcătuind un procent de 29%. care s-a destrămat însă la sfîrşkul i ii 1962. o deplină autonomie internă. mai moderat în programul ne interne 1. care reprezintă 44%> din flotai. dar nerenunţînid nici el la revendicarea i'lentei.l i lus de Cheddi Jagan. să reînjghebeze . a obţinut independent ■ în Commonwealth insula Cipru. Anglia a rupt tratativele cu guvernul ulterior autorităţile britanice au reuşit să aducă la > < i . Acoi i iiidopendenţei Antilelor Mici a survenit în lumile le i. Congresul naţional condus de Forbes Buimham. fi descondenţii filoj negri. în zona Mediteranei. pare a prefera asocierea ou Trinidaid-Tobago.mi ie 1967. ca şi mai linii în trecut. Partidul lui l oază mai mult pe sprijinul elementului indian. ui unele diferende dintre populaţia originară d i n imi- Lndieni. reforma agrară şi măsuri privitoare la dezvoltarea ului 427 . El i dobândească. în 1961. pe care din urmă a obţinut-o în august 1962. ernul britanic a încercat. în continuare. i n pronunţat pentru independenţa separată. fmplat pînă şi ceea ce i se părea odinioară de neconceput de WefUington : „O constituţie peni ni Malta ? E ca şi Partidul popular progresist urmărea un program ele promovare a iţionale. Tot astfel au independenţa insulele Trinidad şi Tobago.i l i n i i iilor de Vest. formînd un Ml. de «separatismul diferitelor insule. dar proiectul sna izbk. pentru ubţinerea indepen \ 111 onijtăţile britanice au rnane\ rsw ki ti tis temporizator. de l i .

fireşte. 428 . locul all doilea în producţia de aluminiu. printrterţă soluţie1. al concentrării şi centralii capitalului. imateriali lemnos şl igrîu . de asemenea roşii. pla 1 şi hîritie de tipar . Noua Zeelandă. de victoria electorală a conservatorilor. Pe plan politic. a fost oarecum surprinzător în i ruptă in 1957. mai ades în Africa şi Asia. cărora li se adaugă. Melbourne pare a fi ajuns să egaleze. Ultimii ani au rezolvat după aprinse polemici. 1 Actualul drapel canadian arc o frunză roşie de paltin. în Australia devine tot mai evident fenomenul dezvo! capitalului financiar propriu. e mai săracă în . dacă chiar să întreacă Sydney. Canada s-a aflat." 9 totuşi. aur. pe un fond alb. nichel. zinc. Ea ocupă primul loc în lumea capitalistă în producţia de azbest. nu numai că insula Malu > . în perioadă de certă prosperitate economică. care elimină culorile şi emblemele britanice. duţpă al doilea război mondial. Supremaţia politică a labililor. locul al treilea în producţia do cadmiu. nil o constituţie. ca centru de viaţă economică. magneziu şi energie electrică. da fără a reveni la cele regalist-franceze de odinioară.cum m-aş gîndi la o constituţii. Patimi grupuri monopoliste controlează viaţa economică a ţării. argint. molibden. 76% revenind capitalului american ţi numai 16°/o celui britanic. sedii aii celor mai mari grupuri financiare. mărginit de două dungi verticale. dar ^ a devenit independentă la 21 septeml)i ic 1964.. Canada şi Australia în raport ou marile evenimente care modifică (profund structura Imperiului britanic. chestiunea adoptării unui dnapel naţional . istoria . pe care le-ar fi dorit o parte a franco-canadienilor. în 1949. clasicelor „dominicane albe".desfăşurări dramatice.pi îs de 'război'. Inve ţiale ide capital străin în economia sa ating aproximativ cifra de 20 de miliarde de dolari. o trăsătură precumpănitoare în viaţa internă a Canadei de aproape şaptezeci de ani. un eveniment a fost intrarea Terra Ni în federaţia canadiană. care s-a menţinut la putere pînă în 1963.propriu.

( imunitatea Botanică de Naţiuni numără astăzi peste 20 Biamibri. pro-M foarte complexe. din 1949 guvernai wţiinuil i 1I11. generan*c în itimpull crizei economice din 1929—1933. piaţa Commonweakhului. cu începere din veacul aii XVI-lea. i fază a dezvoltării sistemului politic care gravitează • uni Manii Britanii comportă. i 111 I adera! din Canberra. socială. de evoluţia altora pe o cale specifică de altare.11 liberal-agrariene. Exemplul Canadei e inutil a mai 429 . âtn primul srînd. facilitate de tarifele vamale preferenţiale. Retrospective şi perspective i i l . date împrejurările extrem de . cu trecerea timpului.uiale. I. situarea acestei faze în i loraneitatea imediată. Chiar presu-I însă. tradiţie istorică îşi religie. limbi.complicate ale ansamblului vieţii 'i naţionale îşi procesul rapid îşi profund de transformare a i >\ lunilor dintre Anglia şi fostele sale posesiuni. înlăturată această dificultate. sub preşedinţia Im Uui. nea dezvoltării Imperiului britanic la mijlocul şi în a i inmăitate a veacului al XX-lea rămâne o problemă. De asemenea se semnalează penetraţia de capitaluri nur. dispersaţi geograficeşte. ipoţpulaţic. iar în ultimii ani şi vestgermane. prin investiţiile de capital n nuc în cadrul său şi printr-o persistenţă a unor legături ni.In viaţa politică. • alegerile din 1963 i-au consolul. Unitatea economică a an e&tui tem politic e relativ întemeiată. li U I . după un proces de modificare naturală şi de disoluţie ai cărui germeni trebuie căutaţi în la formării primelor dominioane şi care s-a accelerat i]i. pentru judecata istorică.cn Mmzies.n majoritatea In parla-. în special americane. iii < 'oniinonwealthul britanic în al şaptelea deceniu al secolului al XX-lea. Imperiul britanic. în accepţiunea în care i-ani urmărit ■ ■ H I . Intervine desigur.t al doilea război mondial. şi-a încheiat exis-n jurul lanului 1960. de faşă. prezentând o largă diferen N de structură politică. Aceşti factori i atenuaţi progresiv de dezvoltarea capitalului autohton Bnale ţări asociate. care îngustează perspectiva şi luie doar o parte limitată a documentării.

unitatea' Commonwealthulm i mai mult decît îndoielnică. inc li IM ■• cel britanic. în comerţul unor ţări idin cadrul Comunităţii.ii reprezintă o realitate de fapt sau că ea nu va mai exista mu IM vreme. în însăşi opinia publică britanică şi-a făcut loc impresia i &. Din punct de vedere politic. Lui i se poate a<dău. cale mai multe dintre ţările din Asi i Africa. o tamdinţă de sicădere a procentului ide schimburi cui ţările Commonweakhuluii. pe de altă parte o creştere relativă. între toţi mambrii.relaţii paşnice cu toate statale. care-i permite să se încadreze sau «iu în pactele internaţian. în Orientul Mijlociu. din moment ce o iserie ide ţări alo Comunităţii s-au proclamat republici.vi recent. IM perioada postbelică.i. Unele state . cît tocm. cel al Austl < liei. ele au ajuns si stituie peste 40%. ide . Nu există un sistem complet ide alianţe reciproce.ui tratate cu Anglia. oomportîind anumite obligaţii. în aproximativ un deceniu. raportul s-a răsturnat complet : capitalurili engleze plasate aci nu mai reprezintă decît 26% din total. nefiind de acord cu existenţa pactelor şi sistemelor de blocuri militare. în 1947—1948. Comunitatea Britanică de Naţiuni nu m. în aceste condiţii.inexistente. iar întrunirea anuală a primilor miniştri din ţările Coni430 . frînează dezvolt. La 8 (martie 1952. a schimburilor cu alte ţări de< îi Anglia. membre ale Commonwealthului. fal de 64% care revin monopolurilor din Statele Unite. eonsiidarînd că I acestea. petrolului erau de două ori mai mari decît cele americane. industriei proprii.fi invocat. investiţiile de ipital american în atei ţară reprezentau mai puţin de 20% din capitalul străin. Tratatele existente nu sînit bazate atît pe premisa apartenenţei la un organism statal comun. promovează o politici de neutralitate. capitalurile britanice interesate în explo. guvernul australian a adus o hota de reducere a importurilor din Marea Britanie. în ansamblul comerţului exterior britanic . chiar şi ilc ordin militar. Ficţiunea unităţii în ju/rul coroana britanice şi-a pierdut sensuil. De altfel. beneficiind de taxe preferenţiale.g i. Acelaşi fenomen se observă şi în schimburile de măffui de o pairte. înainte de aii doili război mondial.ii pe aceea a suveranităţii fiecărui stat în politica sa extern. altale nu.

. de principiu abstract.i dosfiisair. 431 .1 căror dezvoltare a fost împiedicată de coloni. iate şansele de a nu se realiza dack cal mulit în chestiuni imul secundare. irm. Guvernul laburist englez e favoI M I ni..s-a conturat ca re-ltAt hibnid a>l ciocnirii intre două forţe diametral opuse : lonialisroul şi lupta de eliberare naţională. în toate problemele discutate la conferinţele n lor Commonwealthului. I hi faţa conferinţei Commonwealthului. de a-şi alege l > i n s ă p t ă m î n a l u l e n g l e z „ O b s e r v e r " . sau. fie el maire sau mic.w K ale unei < l c .inului 1965. cît -şi din motivul că deja de pe acum ţăiri contestă principiul adoptării de hotărîri comune prin ■I i u t e de votud. 1964. 9. Perspectivele Commonweaikhului nu apar (prin urmare nici nici sigure. c i t a t d u p ă J o h n G r i t t e n . i i normal ca. na.i .ilr. iar în faza actuală se afirmă lîn viaţa fbceloi i. P. Toată evoluţia sa 'i ultima jumăitate de secol confirmă progresele celei de-a M I I I arte. Actuala sa configuraţie .11 te popoare reprezintă un 'bun demult diştigai < mza progresului şi civilizaţiei omenirii impune respec 'Irqptului fiecărui popor. In n.1 lungul ului îngust dintre coeziune fi daaluţie nu i 1 încheiat. Nu e nici un motiv care să îngăduie presupunerea că slăbi şi că se va opri la un anumit punct al drumului.ealihului reprezintă „. pe o anumită treaptă a progresului istori/Cj '■ a Aisiei şi lumea africană să fi ajuns a înfăptui cei .irea istateilor naţionale independente e un proic rificat ila scară mondială care a cuiprimis succesiv Europa. idee le itradus in practică. * ) unitate de vederi.jriituiriU goali d i cărei credinţă a devenit(lip&itî <l Procesul de reorganizare pol ii m .Hiii în caidraiil său. dorind a-il înlocui prin cel al unanimităţii.m I . în condiţiile intereselor din ce în ce li verse ale unor ţări răspândite în toate continentele. ţările afro-a»iatice din cadrul CotnmoQ■ ilthuiluii au lansat ideea constituirii unui :socretairiat al acespună capăit influenţei încă precumpănitoare a un IVi ii. eventual. în „Lumea". atk din cauza discuţii/lor inevitabile jurul modalităţii de reprezentare într-un asemenea organism ompetenţei sale.ii degrabă ideii de a se crea un parlament comun. r revine la introducerea unui fel de drept de veto al trui membru.

de a-yi soluţiona singur treburii. . .proprii : aceasta constituie în acelaşi timp o cerinţă esenţiala i menţinerii şi consolidării păcii.m zkoriu. Profundul adevăr conţinut în acest enunţ — adevăi cucerit de popoare în practica istorică — indică limi> faptul că perspectivele unui sistem politic de tipul Gomumitiiţn Britanice de Naţiuni <sînt limitate.nestingherit calea dezvoltării polii i . < l < a-şi afirma fiinţa naţională. . iale şi economice. pe parcursul desăvîrşirii apro^piate a independenţei ji suveranităţii popoarelor care o alcătuiesc. Cu toate formele şi apa rentele liberale de care ea caută să se înconjure. e mai mult di probabil ca isitoria să n-o înregistreze decît ca fenomen tr.

ANI* XI REZUMAU BIBLIOGRAFI K Indici .

may be regarded as a phenomenon that come to an end. In this sense. oi works. One of the basic ideas of the work is that the British Empire in the historical sense of the notion. the work can ilso be consulted by secondary-school teachers and by students of History I iculties. This has oceurred in the past two decades.■ A Short l / i \ t < > > v Summary The present work is primarily irttended lor the public at large as a rather detailed means of information. The pre.. combined with a synthetic inter-pretation of the history of the British Empire.. sensibly distinct from the one just ended. In order to help the latter we have included in the work a rather comprehensive bibliographical list.li n point is that the British Empire is regarded > a phe.1 rt a new chapter... when most of the former British colonies became independent as Common-wealth members on an equal footing with Great Britain..CAMIL MUREŞ AN THE BRITISI I EMPIRE • ..• noii .•ent work considers that. Britain's political nnd economic influence in the world is so different from the older forms oi her domination as to oblige those who want to write her history to 1. the author has done his best to provide the necessary explanatlong Th« ni. Considering the subject matter in its evolution towards U end. according to their general or special character. within this new framework. while some of them completely renounced any form of association with her.. with special H <> n those published more recently. classified by categoric. and allowing lor the fact that an exhaustive and strictly specialized study could hardly bc included within the limits of such a restricted volume.

icteristic of the capitalist mode of production.• li. i l l oi thl I H i l i .» clim i ■■.ir. . Its stage of impetuous expansion in thc seconcl l i .is paralleled by . The whole period during which the economic basis ol British expanion i'onsisted in the activity of commercial capital corresponds to the i ige ol development known as "The Old Empire". whose specific features th« . ni ihc development of this form of capital and by the rising economic "iijuncture of the age. 435 .uithor has striven to establish.miiry (the conquest of India and Canada) w. CoiMtquentl) Kcncsis and its relatively slow early stage of developmeni vere uni lin by the growth of commercial capital during thf I6th and l / i l i enturies.

but as commodity markets for British products as well.< >M Empire". This oceurred in the late ISth and early 19th centuries under the form of the "indus trial revolution". can also be considered the upmost limit in the development of „The New Empire". the very problem of the transition from „The Old Empire" to the "New" appears as one of the main aspects of the victory ol industrial over commercial capital in Britain's economy. The second part of the work is devoted to these problems . By "The New Empire" we mcant the stage in which British expun sion was founded on the activity of industrial capital. determined by the development of industrial capital. entitled "The Imperialist Empire". the Highest Stage of Capitalism". social and juridical changes brought about by the triumph of modern industrial capital in the history of the British Empire. from a qualitative point of view. Thus. From 1815 to 1850 industrial capital did not succeed in completely adapting these institutions and practices to its own interests. it deals with the period between 1815 and 1874. but the stage in the development of capitalism characterized by the appearance of monopolies and financial capital. by "imperialism" we do not mean the phenomenon of large-scale expansion. Its classical moment — not confined to Britain's history alone — was the period 1850—1875. which. by 436 . Thus. The Outcome was that free competition. uses this term in the meaning set in Marxist historiography and political economy by Lenin's well-known work "Imperialism. This is why we have described "The New British Empire" in the first half of the 19th century as being "in quest of its form". was the fact that the colonies were no more regarded as mere sources of raw materials. also extended its influence to the relations between Britain and her colonies. a phenomenon induced by the suprey of industrial capital. illustrated by the com plete crystallization of the liberal institutions and practices regulating Britain's relations with its overseas possessions during that stage of historical development. is dev to the genesis and development of "Tiu. chronologically. The last of ii chapters deals with the transition from "The Old Empire" to "The New Empire". The third part of the work. The outstanding feature of this period.ht chapters. and generally characterizing the economy of tirne.The first part of the work. "The New Empire" was the expression of the complex economic. comprisiu ir. Free competition affected the history of these relations both in practice and as a doctrine.

the mlarging of public education and the recruitment of natives in the '. it gradually became a factor conscious of its own lnt*l «nd began to struggie for the liberation of the colonies. Especially after 1918 i i " development of the proletariat in the colonies lent a morc radical m. particularly in Africa.m# prcvalencc of the export of capital I" iiitciisification of the tendency > > ! rsdivlding the ■ l.li'l iad Joseph Chamberlain's doctrine were the ideological reflex of l"-.l . social and u l t i i r a l development. .Iniinistration. Tlicy rtfllltcd Io I -. as.iconotny oi thi Britilh l'. the British Empire had to create a certain technical and financial basis for organizing the omic life of the colonies. ■. The inclusion of vast territories inhabited I ' V different peoples. Dis. Though one of the victor Powers in the two World Wars. The causes were numerous.ent the decline and end of the British Empire. the signs of weakness were present.l ittent character to the anti-British struggie led by the naţional bourgeoisie.niin the eighth decade of the 19th ccntuiy. It is no longer based on the Ugth of industrial capital. and in different geographical and spiritual climates. Great Brittifl suffered serious economic damage and a weakening of its political l»c'stige and ability to maintain the unity of the Empire by force of 437 . but on the formidable monopolistic fusion MO industrial and banking capital. living in different stages of economic. dealt with in the fourth (and final) part of the book. Having emerged and developed for the purpose of exploiting the nories it successively included in its structure. "The Imperialist Empire" is not the same thing as "The New Empir" : it is a hypertrophic form of it. These facts resulted in the development of a nationtl liourgeoisie in the colonies. From an auxiliary of the British JJ dotnination.uilden llification of British colonial expansion. crtheless. eventually raised the eternal problem of any such political aggregations : the difficulty of maintaining its unity. Ii processes began to appear in i i i . for instance. The defeat of Germany in World War I entailed the British Empire's itest territorial expansion. and the apparent culmination of its power. This required a corresponding reconsition of the policy towards the local populations. and the last fifty years it) history.r cvents. It is the economic growth of the Empire as a whole that kept alive the di for selfgovernment in the British Dominions.iniong the Great Powers.

that the general trend of social development points. after World War II. whose viability is threatened by multiple-internal contradictions. the historian may state. attraction ex< the socialist câmp. One-country rule now tended to turn into a five-member directorate. has become a highly heterogeneous organism. At any rate. consisting of more than 20 nations. con siderably strengthened and determining a Ktuiblc change in the world balance of power. to be an open gate towards dissolution. in the case of such a structure as the British Commonwealth of Nations. To nil ilicse facts one muşi add. it represents the actual end of the Empire i onceived by whole generations from the two Pitts to Winston l Imrchill. Great Britain was unable to prevent the complete separation of some of them. . ontinents ? It is a question to be answered by history . The past fifty years thus appear u i | > r i i o d of defensive in the British imperial idea. the Commonwealth has proved. Being compelled to grant the same status of free association to most of its possessions. attempted a reorganization.il factors.issociation of states with different structures. This formula meant a parţial division of power between Britain and its Dominions. The Empire. The situation <■ nude cven worsc the world economic crisis of 1929—1933. after World War II. historians merely ask it. towards the eventual full independence of its component parts. Will Britain be able to get through this criticai period and stabilize chil . Conceived as an element of balance in order to safeguard the unity of the Empire. Based on the experience of the past. without committing himself. And the Commonwealth. and in the Commonwealth. in 1926—1932. which is never complete and cannot offer possibilities of exact anticipation. in pin ting the finishing touches to the self-government status of the Dominions. spreading over five .arms and the administration. confronted with so many centrifug. It consisted.

. CO t>fipa3HO c HX 6o. HMC 1 ii .nee O6LUHM HJIH 6cwiee cneuHa^bHHM xapaKTopoM.p u n — B CMbICJie. .....1........iaeTCH pa6oraM ony6jiHKOBaHHbiM B noI I II C C lipeMH....... cneu.....'IbHHX 1 i c n i i i i npHo6pevia HesaBHCHiviocTb..KAMMJI MM'i U I M I BPHTAHCKAH 11A\111 I *III •■•■ KparKuu ucfopuiecKiiă oâsop — PE3IOMI paâora npeAHa3Ha i iena.. 1 IIIII. TaKHM o6pa30M.101 B HCTOpHIO — Î M I iibiHe pacc.IbMHliaUHOHHbIM nyHKTOM 439 . aBTop nbiTaeTCH AaTi. i i i s n i i i c A n 1 m u nacTOJibKo OTJiH liaeTCH ..aeHaMH oapyxeCTBa HauHfl» (.... ne pHOA ee pa3BHTHH o6yc........ IIHHylo 1.H(pHMecKoe AJII KanflTajinciii'iccKoro cnoco6a n[n> OACTBa. iiuiocTH.. OaHa H3 OCHOBHblX HAefl pa60Tbl COCTOHT B TOM...... HBJIHeTCS Ky.....(aiomee iiccvit-AOBaHHe Ha TaKyio o6uiHpHyro reMy HeocymecTBHMO IKOM orpaHHMeHHOM o6i>eMe.....u o i i i i i i '. mo iipn co:i .. aBTop ciHTaeT H paccMaTpim. pa6ora MO>Kex 6birb ncwe3Ha npenoir..... i u i u ' i n i c noii .ieHHe.... i | > y i < T y p e MH p oB o e n o . nc.........i H TH 'i ecKo e 1 1 3K OHOMi l<i eC KO e i i .... WTO 60JIblliaH MaCTb 6bIBIUHX 6pHraHCKHX KO'JIOHHa...i.......iaBepuieHHe... no KaTeropHHM TpyflOB...... B nepByio OTepe&b.....IM . H MCHHO B paoere Ha cTyfleHTOB..i.... B u£]inx.. IUHH 1 1..... o f i i ....... ee 3apowAeHnc n nepabifl.iiiiii ci irn HO Bofl ... 1 . cpaBHHTM ... MTO cneixHajibHoe H ncnep. Kcmeu ee. nptmeM c oroBopKoft.... iaB ..itiiiinicM > i ... OTHOCHLUHHCH H H AHH KO XVIII-TO • IHIIO KaHaAbl).m noAbeMa CTOJleTHH TOpro 9KC ( i i KaiiHTajia XVI-M H H XVII-M BTOpOH CTaaeTHHX.110. 1 .Commonwealth")) a iieHoropue OTKa3ajiHCb 6Uie OT BCHKHX CpOpM COAPY>KeCTBa C BeJIHKO6pHTailHPl"l. B KOTOpOM 3T0 nOHaTHe BOHI. UTO fiy/U'T OTKpbITb OT HCTOpHK flOJIWeH oT . a TaKxe H cryAeHTaM HcrapimecKHx (pareTOB.iflii cpeflHeft uiKOJibi..... D paMKax o6mero o63opa.......niii.... flJin umpoKOfl nyfijiHKH.........ii'i BpHraHCKyro HMnep ...1 ja sepuieH i ip eAH A y in eit .iiou 11 B p..i p i i ' i c M <Ko6oe BHHMaHHe yAe. nOJIOBHHe MII..... npeflocTaB^ieiiHH eft cpaBHHTejibHO noApofiliwx caesMBHft..1 ICU TeM.. 06 HcropHH BpHraHCKoft HMitppHH. B -iToM CMbicjre..II> sm... cBepuiHBUiHHCn 3a noaneAHHe 10—20 jieT. pa6ora coaepjKHT AOCTa1110 o6c'TOHTeJibHbiH cnHCOK jiHTepaTypbi. B liaCTOH' n u l i pa6oTe BbicKa3biBaeTCH Mii enne..i Hn aio i ny K JC H 3ACCI.imio 1'iiccMaTpHBaa npeAMeT CBoefl paCora B npoui IUHH.. HTO BpHTaHCKaH 111 . cTaB paBHonpaBHHMH n.. OTHOCHmeecH K npoui- i v ....MaTpHBaTbcH KaK SBJieHHe... oaiaaMeHO11... 1 10 OT npe>KHe ft (popMu ee BASAblitCTBa..

B cymHOCTH. a HMeHHO CBO6OAHOH KOHKypeHn. «H OBOH HMnepneft» no«pa3yMeBaeTCH 3Tan. onpeAeJiaeMoro pa3BHTHeM i!| inMbiui^eHHoro KanHTajia. B pe3yjibTaTe iero Ha CHoiueHHHx MeJK^y KOJIOHHHMH H MeTponojineH arpascaioTca nocneACTBHH Apyroro cneuH^HiecRoro xapaKTepHoro nnn SKOHOMHKH TOH SI TOX H H o6ycjiOBjieHHoro npoMMinjieHHoro KairaTa^a.pa3BHTHH 3 TOH (J)opMH KanHxajia H OTpIJKai (uiaronpHHTHyio MHHeCKyiO KOHT>K)HKTypy TOH SnOXH.M pacBonpoc nepexo^a or «Crapofi» K «H OBOH HMnepHH». K OAHOMy H3 ocHOBHux acneKn" npoMuuijieHHoro KanHTajia HSLM .ce nocaie 1850. HBJiaeTCH TOT <paKT. nojiHTHiecKOH. ToproBHM B aHr^HftcKOH SKO HOMHKC 3 TOT nepexojx npoannsi&rcn B «npoMbiuMeHHOft peBo^iiouHH» H OT H O C H T C H K KOHuy XVIII-ro H Ha wajy XlX-ro croJierHH. «Hooaa HMnepHH» HBJiHerca BbipaJKeHHeM CJIOHCHUX nepeMeH B o6mecTBeHHOH. paccMaTpHBaeMoe aBTopow OAHOBpeMeHHO H KaK BHCIHHH npeAejI pa3BHTHH «HOBOH HMnepHH» B Ka<JeCTBeHHO'M OTHOineHHH. cocToaman H3 BOCbMH pa3aanoB. I l| ioo6. perjiaMeHTHpoBaBiuHe orrHOA HMHH C ee 33 MOPCKHMH BjiaAeHHSMH. Bonpoc nepexoAa O T «Cxapoft» K «HoBofl CBOflHTCH. KOrAa nOJIHOCTbK) BbIKpHCTa^JIH3OBaJIHCb JiH6epajibHHe yqpejKAeHHH H npaKTHKa. 3 THM nepeMeHaM nocBameHa 2-aa iacTb I>. Ha KOTOPOM ■ OCHOBe CpHTaHCKOH SKCnaHCHH JI6XHT AeHTejIbHOCTb npOMblIIUieHHOMKanHTajia.HH «CTapoft HMnepHH» nocBnmeHa 1-aa paSoTbi.M TOAOM ABaauaTHnaTHjieTHe. ITO KonoHHaJibHbie B^aAeHHfl yxe pacCMarpHBaroTca He TOJibKO KaK HCTOIIHHKH cwpba. KaK B a6jiacTH npaKTHKH. B nocjieAHe. OTJiHiHTeJibHuc KOTaporo aBrop nuraercH BbiHBHTb. na yKa3aHHOM arane 440 . ropHAHiecKOH H flpyrax Bbi3BaHHbix TopwecTBOM npOMbiuiJleHHoro Kannrajia B HCTO -pHH BpHTaHCKoft HMnepHH. HO H — B paBHoft Mepe — KaK PHH K H una c6brra npoAyKUHH MeTpono^ HH . cooTBercTByeT 3Tany pa3BHTHH HMB nyeMOMy «CTapoft HMnepHeft» (.iaflaK)meH Hepioft SToro nepnoaa. BeCb Hr|i|K.The Old Empire'). XpoHOJiornqecKH ona O T H O CH T CH K nepHCwy 1815—1874 rr. TaK H B 06jiaCTH AOKTpHHH. 3apo5KaeHHK) H 3BOJIK )I.i6oTbi.HH 3TOrO flBJieHHH MOHCeT 6bITb OTMeiCHO B HCTOpHH OTHO KOJIOHHHMH H MeTponojmeH. TaKHM o6pa30M. KJiacCHqeCKHM MOMeHTOM 3KOHOMHKH BTOlI snoxH — H He TOJibKO B HcropHH AHrjiHH — HBJiHexcH cjieAyrotu.)A B npOA<M}KeHHH KO Toporo AeaTenbHocTb Topro-Boro Kanimuia muiHjiacb sKOHOMHietKoi ocHOBoft 6pHTaHCKoft sKcnaHCHH.

O H H no c^e Aii eft n acr o Ha CTonmeft paSoTbi. xapaKTepH3yeMyio o6pa3OBaHHeM MOHonojiHft. noA «HMnepHa. a ee ninepTpo<pHH. BKJIKWeHHe B C(pepy 6 p i l l .. nopOAHJIO B KO1ICMIIOM ifi( v>KHyio npofi^eMy Jiro6oro II HMCHHO : TpyflHOCTb coxpaHeHHa ero lipHTaHCKaa HMnepHH. naceneHHbix pa3Hoo6pa..iH3M0M» MM HoiiHMaeM ne HB^eHHe SKcnaHCHH B UIHPOKOM Macuiraâe. (Hcno^b3yeT nepBbift TepMHH B CMLICJIB . «HMnepHajmcTHiecKaH HMnepHa» ST O He npoCTO «HoBaa HinnepHn». HaxoAamHMHca Ha pa3Hbix cTyneHax SKOHOtumecxoro. H3J i o> KeHHbi e B 4. B ee sKOHOMHKe. ycHJieHHCM crpeMjieHHH K pa3Aejiy H nepepa3A&ny Bcero MHpa ue^HKHMH AepacaBaMH.i 'i Mior o Ky^b TypHoro pa3BHTHa. I I eutc • MM B epsofi ucuioBHHe 19-ro cioneTua oxapaKTepHaoBtHi KBK H 11 CTaAHH «nOHCKOB (pOpMbl».. AOJI I Guna co3AaTb y ce<5a onpefleseHHyio TexHHHecKyro H (JiHHaHco»V») OCBOBy opraHHSaUHH 3KOHOMH1eCKOH KH3HH B KOJ1OHHHX.| i 1815-ro AO 1850-ro roAa np nOJIHOCTbK) O())OpMHTb 9TH yl|>i I iiHTepecaM. a Ha MOTOHOM MOHOnojiHCTHqecKOM I l i l l l l l HH MejKAy npOMblIlMeHHblM H 6aHKOBCKHM KanHTaJiaMH.0. i IMH. OKOimaT&nbHO yTBepAHBM H B MapKCHCTCKOfl HCTOpHOrpadpHH H nOJIHTHieCKOft 3K0H0MHH 6jiaipH H3BeCTHOMy npOH3B6AeHHK) JleHHHa : «HMnepHJIH3M — BblCUiafl I U I K. H I I I I . npeodjiaAaHHeM aKcnopia KanHrajia HaA SKcnopH I M TOBapoB.I . ca H mi . 3îO 441 .. iu A I . a dpa3y pa3i i s i KanHTajiH3Ma. (pHOBoro KanHTaJia. npH3HaKH cviaâocTH HajiHU. npow HBaioiUH MH B pa iirniux HKlIc |i. OHa ocHOBHBaercfl He TCwibKo Ha Moryme. MII. KoropaH BO3HHK^a H paanHBajiacb no JIH M I I M sKcnflyaxauHH nocTeneHHo aaxBaneHHHX TeppHTopHH. FIo6eAa Haa FepMaHHeft B nepBoft M HPOBOH BOHHe npHHOcHT Bpn-KOfi HMnepHH He6biBajibiii pa3Max H BHAHMOCTb anorea ee Mory-i na. 3HaMeHyiOT co6oft ynaaoK H KOHeu HMnepHB. FIosTOMy pa(><>n i. nOAo6Hbie HBJieHHSI BO3HHKaK3T B npOIXeCCe pa3BHTHH BpHTaiK Iv l ll l • I. n i ( l i ' " n orpoMHbjx TeppHTopHH. HaiHHafl c 70-x roAOB npoiujioro Bexa.iiuiTajiH3Ma». 1 'mi mweiOT nocneACTBHeM pe3Koe ycnjieHHe 6pHTaHCKoft NoA 3KcnaHCHH. HecMorpa Ha Bce STO . TaKHM ofipasoM.i mc npoMbimjieHHoro Kannxajia..tni. TpeTbH qacTb paâoTH. o3aniaBjieHHaa «MMnopnajineTH'iecKaa Hiune. Hbl STOMy MHOrOTHCJieHHM.ner ee H C T O P H H . H nowieA-5 0 . B oco6eHHOCTO B i>3e4>a MeM6epjieHa HBJIHIOTCH HX HAeoJiornqecKHM OTrcwiocKOM.iMii n .l(pHiieCKHX H AyXOflHblX KflHMaTaX.

tu CTpaH-nofieAHTe-ibHim. I . Pa3BHTHe npo^eTapHaTa B Ko. I cotwa^HCTHiecKo ro . E AHHOII . iianpHMep. He MorJia H3fie>KaTb noJiHoro orAciemifl HeKo IJleHOB.iw Bn^oTi» io H HTT ' OB cJiy iae.TO K p83BHTHIO I! KCMOHHHX HaUHOHa^bMDJi 6yp>Kya3HH. Be. nOAopea. .iHKoSpHTaHHH. ee npecTHJK H cnoco6HOCTb K noAAep*aHMK) eAHHCTBa Hivinepim apMHH aAMHHHCTpau.(ieHHK>. B r ofl (p opMe.TMM noKOjieHHHM. BosrjiaB. TaKHM o6pa30M. HecMOTpn Ha TO TO A HIVIHH HHCJiHJiacb cpe. «COApy>KeCTBO». owa nocTenenHo naqHnaer oco3HaBaTb AeHIie KOflOHHH.HH COCTOHT B OKOHiarejibHOM yTBep>KAeiIHH CTaTyTa aBTOHOMHH AOMHHHOHOB (1926—1932 rr. cîa.I B qajiHe npoflBJiHeT TeHAeHUHK) npeBpameHHio AHpeKTopHio H3 nsim H cnaceHHH eAHHCTBa HMIIC pHH.).Ta «C o AP y a< e c T B a» nocJie BTopoft MHPOBOH BOiinu oi<a3a.HH.iacb OTKPWTOH AsepbK) K pacnaAy. o co fieHHO nocjis 1918 roAa 6o.iH ee 3KOH0MHiecKyio inouib.npeAno. IloAoSHyio x.iee paAHKa.nbHbift H âojiee nocjieAooaT&jibHbiH xapaKTcp aHTH6pHTaHci<oft 6opb6e.lar ep a. Hamniax or O 6 OHX 442 . nooieAHMe HflTbAecHT JIBT HBJISIOTCH o6opomi UMI.iaraeT cooTBeTCTByiomHH nepecMOTp K IIOJIHTHK H no B OTHOU KMI IIK » MecTHOMy Hace. (pop. B CO3AaHHII « C o Ap y x e cT B a» ( „ Co mmo n w e a lth ") . CTOJIKHyBIUHCb c i ' i-KwibKHMH ueHTpo6e>KHbiMH (paKTOpaMH.viy. nocie BTopoft MHPOBOH BoftHbi.aoHHflx npHAaeT. Bce 3TO npHBe. On a O 3 H a q a eT tj a c TH iHb i f t n e p e Aeji B^acTH B HMnepHH iviejKAy AHMHeft K H AOMHHHOHaMH. nan npeAoctaBHTb TOT xe craTyr CBO 6 OAHOH accoitHauHH CTBy CBOHX B. HaCJHTWBaiOLUee CBbIUJe20 yqacTHHKOIl. BbicTynan BuanajK B Ka>iecTBe noinomHHUbi CpHTaHCKOfl CHCTeMW rocnoACTBa.. HOA B B HeApax KOTOporo OHO H MHoroqnc. 3HaiHTejibHO yKpenHBiiieroca n BU3B. 3aayMaHHaa KaK sJieMeHT paBHoBecHfl TOpblX H3 HHX. opraHH3MOM.i SKOHOMHHecKHti KpM3Hc nepHoAa 1929—1933 rr. BupaxaiOUtHfti ». Ko H H C BOH cort CTBeHHble HHTepeCbl H CTaHOBHTCH HHHUHaTOpOM 6opb6bl 3a OCBOfiu* MH -poiiofl BceMy sroiviy HoâaBJrHCTCH. pacuiHpt'iimi CHCTeMH HapoAHOro npocBeiueHHH H B npfinjieucHHH Ty3eMueB B aAMH HHCTpaUHIO.iaAeHHH. 3Ta peopraHH3au. HiwnepHH nwTaeTcfl npoBecm peopraHH3auHK).e pojib curpa.iocb ne.ifleMoft HaitHOHajibHoft 6ypxya3Hru O6e MnpoBbie BOHHH .HHM nepHOAOM 6pHTaHCKOft HMnepCKofi HA6H. npHTHraTejibHasî CH .io Hpe3BH liaHHO pa3HOpoAHbiM CD 6 H O C T 5.?ieHHbie npoTHBopeHHH craiiHT BO BCHKOM co.MHeHHe ero WH3HecnoKaKoft npeACTan. SKOHOMHiecKoe pa3BHTMe HMnepHH B II&FIOM SjiaronpHHTCTiiyi-i TaK)Ke aBTO'HOMHCTCKHM TeHAeHIlHHM B AOMHHHOHaX.m CUeTO iviy6oKyio nepeweHy B paBHOBecHH CHJI B M«pe.

..... KOTOpult CTB ropHK. B no.. HUHt... ... iBUBSHCb Ha onHTe npoinjioro.iii MOOKei [8Tb . III . I n. i u i B KpaflneM cnyqae yTBep>KAaTb....iHoft He3aBH- iixoaauiHx ee coctaB y-iacTHHKOB.iiiaeT no.'HOTHO TOMHOrO ' .ifl KPHTMVCCKHA tCTcn M nepiioa ni uipoBa Tb 9Ty dpe Ae pamiK) r ocy aapc Ti c p» ■ ■ i i n i h i x no nHTH MarepHKJiM ' Boi BOITpOC.mu npeBosMO'n.• HCTOpHH...iHTHHecKofl cTpyKTypbi Tiina 6pHTaHCKoro «Co/ipyHa npeo6^a AaHHe CTpeMjieHHfl B K V K . I . IM H He nOOmpfllOlHHIVI aOcO.. HHKorfla He HBJiaiomHMCji ao.....ti mi ( i i i m e e HanpaB^ieHHe pa3BHTHSî o6mecTBa....1 " I | ' V < M ' C T B O » 3HaM«Hyei co ni Am... HO 0TB6T Ha KOTOpi....... c Heo6xoAHMoă i'i...nii . 1.I IM ..

ayant but de lui offrir un moyen d'information relativement detaille englnU dans un apercu de synthese de l'histoire de l'Empire britannique. d'aprii leur caractere general ou de specialite et qui met l'accent sur Ies tra vaux parus recemment. concernant un sujet aussi vaste. la plus grand pârtie des anciennes possessions coloniales britanniques avaient acquii leur independance et etaient devenues des membres egaux en droits du Commonwealth. en premier lieu. que l'Empire britannique est un ph^nomene cifique du mode capitaliste de production. etaient dus au develoi ment du capital commercial au XVI-e et XVII-e siecles. sensiblement different du chapitre acheve recemment. L'au considere. periode relativement lente d'ailleurs. Une idee de base de l'ouvrage est que l'Empire britannique. l'ouvrage s'est propose d'expliquer cette eVolution. dont la base economique de l'expan444 . l'ouvrage pourra egalement etri consulte par Ies professeurs de l'enseignement secondaire et par Ies etu diants des facultes d'histoire. A l'intention de ces Iecteurs. L'essoi l'expansion durant la deuxieme moiti^ du XVIII-e siecle (conquetc l'Inde et du Canada) £tait ddtermin^ par le developpement maximum du capital commercial ainsi que par la conjoncture economique de < periode. qui sous-entcinl une fin. Consideram Pobjet de son etude en une evolution. l'influence politique et ecoim mique de l'Angleterre dans le monde se distingue de son ancienne foni ir de domination dans une mesure telle que l'historien desireux d'^crire sur cette periode est oblige d'ouvrir un nouveau chapitre. peut etre considere comme etant ph^nomene acheve. Toute cette periode. rangee par categories de travaux. Cest pourquoi. Dani le meme sens et tenant compte qu'une etude de stricte specialite et haustive en meme temps. au grand public. prii dans le sens consacre par l'histoire. vu cette nouvelle structure de l'Empire.CAMIL MUREŞAN L'EMPIRE BRITANNtQUE Precis d'histoire Aper^u Cet ouvrage s'adresse. Au cours des demiers 10—20 ans. ii montre qui la genese de cet Empire et son developpement au cours de la prern periode. en essence. n'est pas reali sabie dans Ies limites d'un seul volume. fut in< une bibliographie assez vaste. ou bien certaines d'entre elles abandonnaient corn tement Fassociation avec la Grande Bretagne. L'auteur considere quc.

plriodl . dîti dl I A. cet £tat se manifeste aussi i tant que doctrine que dans la pratique. connue comme l u i ion industrielle"." (The pire) dont l'ouvrage s'emploie <l< . Le dernier de ces cha-du passage de l'„Ancien" au „Nouvel Empire". mais. Dans 1 e des relations colonies-m£tropole.. politique. I i IlI-eme pârtie de l'ouvrage porte le titre „l'Empire imperialiste".n.i nil . que d^terminait la du capital industriei dans l'histoire de l'Empire britannique. entend par „Nouvel Empire" la peViode de l'expansion brii le >nt la base est constituee par l'activite du capital industriei. comme etant „a la recherche de . roblcme du passage de l'„Ancien" au „Nouvel Empire" est en essence irineipal de la victoire. social. eîc. le capital industriei ne r^ussit pil eneoi ■odflcr entierement. l'ouvrage caracterise le „Nouvel Empire" britannique 4t li premiere moiti^ du XlX-e siecle. dans l'economie de l'Angleterre.1.illisaient les institutions et les pratiques liberales qui UT1 ii les i. ces institutions et ces pratiquM i |niurquoi. La periode daaiiqui de I. M i n e " . Cette periode.11 I in|. I l i t re 1815 et 1850. Nouvel Empire" est l'expression des changements complexes sur i'conomique. Itbre concurrence dans l'histoire de la Grande Bretagne — commi . â savoir la libre concurrence. periode que l'auteur considere comme limite mprlnif de i'i-ment qualitatif du „Nouvel Empire".dlgtgtl bl trtitl cartcterili | ptrtie I de l'ouvrage..1. les effets d'un phe'nomene bien specifique de la pe'riode de 'iion du capital industriei. Ile d'autres pays egalement — se situe dans Ic quari ott lifdi i 1850.m]ue etait constituee pai du Ctpittl CO. du ndustriel sur le capital commercial.ipports de l'Angleterre avec ses possessions d'omrc M I C I . Le trăit specifique de cette periode determinee i li \cloppement du capital industriei. 1 Itrme „Imperialiste" est employe dans son acception definie dans 445 . juridique. comme debouches pour la production I li metropole. selon ses intirâts. se situe vers la fin du XVIII-e et le comut t i u XlX-e siecle. Les relations entre colonies et metropole subissent par ifnt. en egale mesure.1 In phase de developpcmnn.. comprenant huit chapitres. s'occupe de la ■ et de 1'eVolution de r„Ancien Empire". Au cours de con. i . La pârtie de l'ouvrage est consacree â ces aspects et se rapporte a li 1815—1874. c'est que les possessions colonc sont plus consideVe'es uniquement comme sources de matieres ..

dans la huitieme decennie du sifci I passe. m. Etant apparu et s'etant developpe dans le dessein d'exploitci territoires englobes successivement. au cours de la premiere guerre mini diale.sii naţionale dans les colonies. par l'accentuation des CM dances au partage et au repartage du monde entre Ies grandes puK Ces phenomenes apparaissent dans le developpement de l'Empiri britannique. habites par des pcu ples differents. 446 . se trouvant â des degres varies de developpei: economique. Ils ont pour consequence l'accroissement brusque de l'expansiol coloniale britannique. par la preponderance de l'exportation ■ capital sur l'exportation de marchandises. entre le capiu! industriei et le capital bancaire. Toutefois.ui son hypertrophie. les signes de faiblesse pr&ents et les cinquante dernieres annees de son histoire — qui sont trai dans la IV-e et deraiere pârtie de l'ouvrage — representent le declin el 11 fin de l'Empire. qui s'exprimait. Ceci a conduit â r&onsiderer la poli tique envers les populations autochtones. La victoire sur l'Allemagne. vivant dans des climats divers. â caractere monopoliste.l'historiographie et l'economie politi<|iir marxistes par l'oeuvre biflj connue de Lemne „L'imperialisme R>d 'ine du capitalisme' pourquoi. tant graphiques que spirituels. social et culturel. Les doctrines de DisraW et de Joseph Chamberlain constituent l'expression ideologique de cvinexpansion.m son sein une certaine base technique et de capital pour l'organisation di la vie economique des colonies. specialement en Afrique. dans l'ouvrage le terme „Imperialisme' n'est pas pris dans | sens d'expansion sur une vaste echellc. „L'Empire imperialiste" n'est deja plus le „Nouvel Empire". Cette derniere fut tout d'abord un auxiliain du systeme britannique de domination mais. souleva finalement l'eternelle difficulte de toul conglomerat politique semblable : le maintien de sa cohesion. mais a le sens de phase de deVi loppement du capitalisme qui se caracterise par la formation d< nopoles. dans son economie. par exempli dans un elargissement du systeme de l'instruction publique ou dan l'accession des elements indigenes a des postes dans l'administration Ces faits ont eu pour consequence le developpement d'une bourgeoi. par la suite et graducll. II n'est plus uniquement fonde sur la force du capiul industriei mais sur la fusion. l'Empire britannique a du creer d. du capital financier. L'extension de la sphc la domination britannique â d'immenses territoires. Les causes de cet etat sont nombreuses. porte l'Empire britannique â sa plus grande extension et â uaj apparence d'apogee de puissance.

Cette derirmule signifiait deja une division partielle du pouvoir entre nnlrirrrc et ses dominions. La direction unique tendait ainsi â se ier en un direc toire â 5 me mbre s. Dans ce sens agissaient egalement la ni.. essaie de se reorganiser ■ i (|ii'cntre 1926 et 1932 Ies statuts de l'autonomie des doII IHI » furent ^labores et que fut cree le Commonwealth. â l'interieur duquel des contradictions multiple. im i u n sa viabilite. april la > . En meme temps.. et qui determinaient un changement notable de Pe'qui-«dlal.II e que l'Angleterre reussira â traverser la periode critique actuelle dre durable cette federation d'Etats. rnieres cinquante annees apparaissent pour ces raisons comme i "ii l'idee imperiale britannique est sur la defensive. l i n l'Angleterre fut parmi Ies puissances victorieuses dans niondiales.... •olitique et sa capacite de maintenir l'unite de l'Empire par I M M ... considerablement renforce Hi . l<-s colonies. le Conunonvealth..sinc extrfimemeni I n ' »(lnr. devint un organi..I I .. aux structures si differciiM dans Ies cinq continents ? Cest lâ une question que 447 ... particu<\i 1918 un caractere plus radical et plus consequent â 1» britannique que dirigeait la bourgeoisie naţionale. V el l'administration. iicrrc.. loppement du proletariat dans Ies colonies imprima. m4 par plus de 20 associes. apres la deuxieme guerre mondiale. une porte ouverte vers la disiolutlOB IIMintc d'accorder Ies memes statuts de libre lisoci. celles-ci ebranlerent sa force economique. la formule de Commonwealth s'avirttit. i " . guerre mondiale.D ' ti ilc ses possessions.-s avec tant de facteurs centrifuges. ne comme un element d'equilibre et de sauvegarde de la de l'Empire. . . (oeic d'attraction du monde socialiste..prii conscience de ses proprci ini . I. infime developpement iconomiqui dl l'Empire britannique cmble qui engendra et novrrU I' l pil itioni i l'..iutonoinie .que de 1929—1933 et.. . II represente en tout cas la fin di 1 i c i I mpiri ni forge des generations entieres depuis Ies deux Pin jusqu'i . L'Empire.. I r certaines d'entre elles. la Grande Bretagne n'a pu ivitei li dfta .

d'ailleurs n'est jamaii complete et qui ne peut mener â une preVision rigoureusement i l'historien peut tout au plus affirmer que le sens gene'ral du loppement de la societe va. Se fondant sur l'experience du puii. i i . mais ce n'est pas son râie. vers le renforcement des tendancM | l'inde'pendance complete des parties qui le composent. dans le cas d'une configuration politiqw du type du Commonwealth. mais celui de l ' h i i i . cjui. . d'y re'pondre.l'historien se pose.

voi 11.P. 517—520. Bucureşti.S. Bucureşti. 1964. 441—447.. 480—482. 304—311. voi. E. E. în sfîrşit. 391—397.. E... 229—243. Bucureşti. 229—236. am cuprins lucrările care se îeferă. 156—164. 1964. 553—560. 321—329. 332—340. E. 449 . 3. următorul criteriu : în lob Lucrări generale. 7. 1960. 276—280. 262—291. 497—502. E. voi 1. 1958.ij pottl a expansiunii coloniale britanice. în rubrica următoare. :■:. voi. am trecut studiile care se referă la Anglia numai pariul . 15. Lucrâri gcnrr<i/r > p t f Imperiul şi colonialismul britanic.. 1963. voi. 241—256.P. 9. Bucureşti.. 315—319.P. 125—141.. Intrări generale de istorie britanică figurează studiile de istorie engleza cart ie • it numai în parte la probleme coloniale . Bucureşti.. voi. 493—495.S. 102—110. voi. pp. pp. Bucureşti. prin i'rc'iale.. 568—573. 666—681. 66— 74. E. pp. E. 309—432.. sau numai la o .P.P. Bucureşti.. 12. 355— 361.. 73—75. E. . 1960. Bucureşti. în i»gul lor... sau cu precădere. pp.P. 1962. 1957. 104—108. 587—592.P. E. 204—236. 599—605. Bucureşti. 327—335. E. E. 79—83. Bucureşti. pp. 162—164.L.F r i e d r i c h E n g e 1 s. 466—478. 27.P. Bucureşti 1960. 114—117..P. voi. 578—582. voi. l . am înţeles studiile privitoare numai la o problemă. 6. E. voi.. 487—497.P. I. E. pp. 166—170.1 i \ . 296—314. Bucureşti. E. 10. 175—180.P. 19.P. E.P. pp. voi. 1961. E. 1962. ol 2. 457—504.P. Bucureşti. voi. 502—509.P. 371—389. E. pp. voi. 486—489.. 375—387. 296—303. 1961.P.. pp.P. pp.. 213—219. voi. Bucureşti.P. 1961. Bucureşti. 325—328. Opere. Bucureşti. pp.. 16. la Imperiul şi colonialismul britanic . 1963. Bucureşti. c n i n . 1959. pp.P. 1959. 180—189. voi.L. 83—92. 524—526. pp.P.îl M . pp. Opere complete. 523—531. 218—234. 2. pp. 14. 119—252. 13.. 4. E. Bucureşti. 516— 530. • In alcătuirea accscei bibliografi: am avut în vicieri.. 1961. 1963. 184—195. pp. 547— 562. rol.

1963. Survey. New York. M a n s e r g h .Declaraţie cu privire la poziţia PUR l» problemele mijeam muniste şi muncitoreşti internaţional \doptată de Plenara larg a CC al PMR din aprilie 1964.. Ottawa. Montreal şi Paris. M i c h e 1. British Colonial Developments. The Concept of Empire. J759—19li. G e o r g e. voi. Bucureşti. 1952. a IV-a. nr. ed. 1918. I v o r . W. I (1534-1854). China's Response to the West. Harlow. 1961. 17741947. Commager.. Documents relating to the Early History of Hudson Bay. B. Stevitt. 1964. 1953. N i c o l a e C e a u ş e s c u ... II (1855-1960). C.P. XXXIV (1965). p. Adam . Constituţional Laws of the Commonwealth. Documents and Speecbes on Commonwealth Affairs. E. Documents relating to the North-West C ± pany. Londra. 1763—1917. V i n c e n t . I—II. în „Scînteia". 1839—1923. Documents concernant l'histoire constitutionnelle du Canada. Oxford. voi. J. K e i t h . S h o r t t . H e n r y S t e e 1 e. Toronto. 1931. voi. P. I ■ r & g a u 11 G u y . Bucureşti. [Londra]. 450 . ' on British Colonial Policy. J e n n i n g s . Londra. [1953]. Documents of American History. 1934. W a 11 a c e.T r u d e 1. M.. T y r r e l l . M a r c e 1 . ed a Vil-a.Y o u n g. voi. A Documentar. Toronto. N i c h o l a s . 1965.Doughty. M. I : to 1898. E. K e n n e d y. Documents of the Canadian Constituţia). A r t h u r B e r r i e d a l e . Cambridge Mass.B r u n e t. Burke to Attlee. W. Raportul CC al PCR cu privire la activitatea Partidului in pe rioada dintre Congresul al Vlll-lea şi Congresul al IX-ltt al PCR.. F r e d e r i c k . Select Documents. 3. ed. Rezoluţia Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Roman. an. 1963. Toronto. 1961. 6689. 1759—1791. Selected Speeches and Document.Madden. Izvoare B e n n e 11.. 1911. 1774—1834. A r t h u r G. F a i r b a n k .P . J o h n R. 1963. a Ii-a. Oxford. 1952—1962. Histonr du Canada par Ies textes.

e t. . Essai d'analyse comparee de deux croissances economiques. P i e r r e R e n o u v i n . 5. Histoire des Continents. 1963. voi. Munchen. F. 1 0 1 3 — 1 0 4 9 .C. LXXXVIII]. Berlin. sub red. passe et frustration en Afrique noire. 1937 [Col. A. în XH-e Congres International des Sciences Historiqtut. în „Annales". Rapl voi. Paris. I—II. I I . P i e r r e . A. sub red. J a c q u e s. Mil a no . Les formes et Ies methodes de la colonisation des etats continentaux.i l j u n g . în „Annales". an. Vicna. a IlI-a. [1 96 2 ] . H e n r i . Paris. Oxford. 254—291.M i l l e r .. p p . La fin des empires coloniaux. 17 (1962). Histoire generale des civilisations. IU 12—1830. pp. F. ed. I—II. Das Zeitalter des Imperialismul ' 1914. Urahes junges Afrika.i i . 2.1 officcs Archives. voi. I—II. . IV—VII.. ■ u i i s c h w i g .i r t c n. II. 873—874. B u r c h a r d. Imperialismul vot 1914. [Paris]. A. L'Amerique et les Ameriques. Asia in the Balance.. F r a n c o i s. F r a n z S e i m i b e l şi F r a n c o Valsechi. cd. voi. 21 (1966). Georges. Heinrich. i n t j c t . l ( i o u z e t.. Hubert. [Londra. 1963. voi. Histoire. t II i. 1962]. G e o r g e W. •■ . Michael. i lumps. vo i. 1914—1922. Britain aiul tkt Indepeiuienct of Latin America. pp. l u i M a x B e l o f f . Bucureşti. 1931 Lucrări generale ■ i i II 1 t. . Changements politiquei tt i miques dans les pays d'Asie et d'Afrique au XX-v tiii li. Selected Di». 1963. 1953—1959. H n i o li w i ». ■ ' i i l i c r . 1960. Berlin. . K. nr. Procesul colonialismului. lui M a u r i . voi. . Henri. La politique coloniale et It partage de l. i r d e s. Problemes et interpretations bistoriques. Angleterre et France au XVIlI-e siecle. nr. Iţunu. „L'cvolutio I Immanite". [1965]. Paris. an. pp I I I 161.i aux XlX-e et XX-e siecles. în l'Europe du XlX-e et du XX-e siecle (1870—1914). 1964.

Paris. Bucureşti. M a h n-L ot. J u 1 i e n. cit. voi. Paris. Ren o u v i n . Bucureşti. Koebner. 1957. Les voyages de decouverte et Ies premiers eu blissements (XV-e—XVI-e siecles). Destinele Africii. La Crise Britannique au XX-e siecle. 1961. 451 . A n d r e. nr. J a c k . Andre. S e d i l l o t . II. L e g u m. a Ii-a. 522—530. 1953. W o d d i s . — Vsemirnaia istoriia. P. Bristol et l'Atlantique Nord. Budapesta. L o u i s C. L'expansion demographique. La question de l'Extreme-Orient. VIII—IX. an. [1958]. IX— XVIII. P i e r r e . M o u r i n. în „Annales". C h a r l e s . pp. Histoire generale publiee sous la direction de Louis Halphen et P h i l i p p e S a g n a c . 19 (1964). 1964. Moscova. 27]. Paris. 1931. 1965. S i k Endre. Colotnb. 1961. V a l s e c c h i .C o m m a g e r . Paris. L'expansion europeenne (1600—1870). nr. Bucureşti. 871—906. Paris. Imperialisticeskaia borba ia Afriku i osvoboditelnoe dvijenie narodov. Henry S t e e l e. 1960. Les bourgeois conquerants. Istoria descoperirilor geografice. ed. M a g h i d o v i c i . la B e 1 o f f. voi. Istoria Statelor Unite. 1954. I.. K u l i s c h e r . a IlI-a. 1959. J o s e f . Bucureşti. [1945]. 1918—1958. 1964. [1965]. Paris. Le panafricanisme â l'epreuve de l'independancc. voi.. Moscova. N e v i n s . op. S c h n a b e l . A l l a n . voi. pp. 1958.. 1962. I. A l p h a e u s W. S t e r n b e r g . C h. Paris. Le Conflit du Siecle. F r e d e r i c . 1964 [Col. Maxime. Colin. 1948. Paris. Marianne. Moscova. Paris. Breve histoire contemporaine de l'Afrique Noire. voi. Histoire des colonisations. I. Leningrad. ed. Reni. a IlI-a. Paris. 3. S i e g f r i e d . „Nouvelle Clio". [1958].. Richard. Budapesta. D. ed. voi. Histoire des Grandes Puissances. Novaia istoriia stran zarube]noi Azii i Afriki.Hunton. 1961—1962. Cambridge. Histoire de l'Afrique Noire. Noveisaia istoriia Afriki. Peuples et civilisations.. Empire. Miinchen-Berlin. voi. Paris. II (în 1. Xavier. Istoria diplomaţiei. Allgemeine Wirtschaftsgeschichte des Mittelalters und der Neuzeit. 1929. De la colonisation â l'independence. Mauro. Joos. [1964]. [1946]. II. maghiară). F r i t z . 1840—1940. R e n o u v i n . Capitalisme et socialisme â l'epreuve de l'histoire. Mo r a z e . Calea Africii. Lannes. 1930—1948. Bucureşti.

lui C h r i s t o p h e r Brooke şi D e n i s Mac S m i t h . s t e i n . . 1961. 1603 — 1642.Lucrări generale tic A l l l l c y . Londra. A. The South-Sea Company. 1962. 1961 i n e r . Caroline. An Historical Essay and Bibliographical Fgding List. 1954. a Ii-a. gen. I Moiim Ilistory. W a l l a c e . A.. in Honour of R. fii 11. Cambridge Mass. History of England from the Accession of James I to the Outbreak of the Civil War. I. I—II. i on. English Liberal Thought from the Restoratioii of Charh 11.. W i l l i a m R o b e r t . voi.L e v i t k i . The Century of Revolution. 1603—1630. XV (1962). Edinburgh. M a r g a r e t G a y . E. R a 1 p h. Development and Circumstcm. 1956. VIII]. The Reign of Elizabeth. Angliiskaia burjuaznaia revoliitţiia XVII veka. i v . Oxford. Great Britaii. pp. Cambridge.i. Boston Mass. S a m u e l Rawson. voi. (Sub red. 285 —303. Tawney. Cambridgi 1961. English Foreign Trade. 1603 —1714. Essays in the Economic and Social History of Tudor and Stuart England. New York. seria a Ii-a. 1884—1886. 1949 [The Oxford History of England. A. i i li <• r.. L. a lui—). J. I. ■ I I . ptrling. . voi. A Study in Applied Mercantilism.. C h r i s t o p h e r . nntil the War with the Thirteen Colonies.. voi. A People's History of England. The English People on the Eve oj ' zation. 1558—1603. I—X. 1700—1774. voi. H. Ann Arbor. ed. LonJi. I— 111. în „The Economic History Review". J. [1954]. ■ i n s k i. voi. B. 453 . F. ■-s. nr. 1910—1912. ( . Moscova. 1563—1642. V]. John G. M a u r i c e . sub red. 1962 [A History of England. k. The Eighteenth-Century Common Studies in the Transmission. The Constitution and Financi Scottish and Irish Joint-Stock Companies to 1720.. i n s . Cambridge. The Enforcement of English Apprenticeship. 2.

1660— 1688. C h e v a l l i e r . în Les politiques d'expan-sion imperialiste.■ Lucrări generali despre imperiul şi colonialismul britanic Adams. The Old Colonial System. Joseph Chamberlain. 1907. XXVII (1922). în „Annales" an. 1949. G e o r g e L o u i s . B e e r . Ii i u n s c h w i g . — The Cambridge History of the British Empire. Londra. L' evolution de V Empire Britannique. B e e r . I—II. F r i e d r i c h . pp. British Policy in Changing Africa. C r o u z e t . 1754—1765. The Evolution of the British Empire and Commonwealth from the American Revolution. Nov York. I—II. a Ii-a. op. B r i e . Paris. J u l i a n . [1962]. tom. G e o r g e . V a l s e c c h i . seria I : „Etudes cdloniales". 1959. voi. 1908. C o h e n. voi. H e n r i . La politique coloniale de l'Angleterre du XVIIl-e siecle â la veille de la guerre de 1914.pires". voi. 1951. 85 (1961). A. nr.. At the Height of his Power. 441—460. L'Empire Britannique. an. CCX XVI . Reflections on British and Roman Imperialism. 1901— 1903. [1956]. 157—206 [„Colonies et em. M a u r i c e . New York. Boston. nr. On the Term „British Empire". 1051—1094. col. F r a n c o i s . Imperialistische Stromungen in der Englischen Li teratur. J a m e s T r u s l o w . 3. pp. 267—288. voi. C r o u z e t . pp. în „ American Historical Review". 3. P. 1930. în „Coin parative Studies in Society and History". B e e r . The Origins of the British Colonial System. 5 J . B i u n t. R e n o u v i n. British Colonial Policy. pp. A l f r e d Le R o y. cit. IV. pp.. Aufstieg und Niedergang des Britischen Empire.-A n d r e J u l i e n . Halle. voi. B e n n e t t . ed. New York. I—III. 485 Amery. C o x. 2. VII (1965). I d r i s. 1929—1959. S c h n a b e l . Berlin. G e o r g e L o u i s . la B e 1 o f f. A n d r e w. publicată sub conducerea lui C h. Burt. în „Revue Histo rique" . Paris. nr. 454 . Londra. 1928. partea I. G e o r g e L o u i s . 1578—1660. 281—310. pp. Commerce et empire: l'experience britannii/uc du libre-echange â la premiere guerre mondiale. 1912. J e a n-J a c q u e s. The Life of joseph Chamberlain. 19 (1964). nr. Cambridge.

l s o n . i r e n c e H e n r y . 1965. Oxford. 1956. V.1 i n i. Paris. 1930. 2.Madden. a Ii-a. 1961. B e r r i e d a 1 e. La fin de l'imperialisme. Londra şi New York. F r e d e r i c k . Londra. Ronald . 1923. New York. seria t Ii-a. 01on. R o b e r t L i v i n g ş t o n e . New York. Criza Imperiului britanic.. A. John. voi. Paris. 1951. The Imperial Idea and its Ennemies. New York. I—III. pp. nr. The Commercial Empire oj the Atlantic. Cambridge. 1939—1961. New York. 11.. 1770—1870. John . Londra. 1 i li. I—II. voi. 195K— 1960. Africa and the Victorians. M o i i o n. Paris. Oxford.55 . XV. Kenneth .. A Study in British Power. Toronto. W. 1920. A. 436—457. l ' a l m e R. The British Empire before the American Revolution. 1939 [Oxford Pamphlets on World Affairs. Oxford. The Eliiabcthan Age... prescnted to Margery Perham. A.. U pp. în „The Economic History Review". 7]. i II i n g s. A 1 b e r t. 1763 —18 în „The English Historical Review". Oxford. The Approach to Self-Government. 1959. 205—218. a Ii-a. 1944. I . VEmpire coloniale. 1955.. V i n c e n t T. Kpt K. Alic». La colonisation anglaise.. L. voi. D. l y l e r . 1570—1850. M . H. ed. 4. The Expansion of Elizal l'. I low. Henri. voi. nr. 1607 —1783.ngland. 1951 I e. G. A Study in British Free Trade. (1%2). Bucureţti. K1 a u s E. Paris. The British Empire. The Historian and British Colonial History. LXXVIII (1963). The Fall 4d Colonial System. ed. The Founding of the Second British Empire. i e r sori. 1 . r. I1 4 i I o w. 1939 [Oxford Pamphlets on World Affairs. L.Denny. The Local Executive in the British Empire. . nr.. voi.. I. Histoire du Commonwealth Britannique. Colonies and Raw Materials. Et perial Government. n s o n . ed.on. I—II.. . R o b b i n s o n . IV—X. British Colonial Theories.G a 11 a g h e r. H. V i n c e n t T. <D. Oxford. Constituţional History of the First British Empire. P. [1961]. 1945. 1952—1964. A. hey. 2]. I v o r.

R. Oxford. Britanskii imperializrn v vostocinoi Afrike. în „The English Historical Review". C o u p l a n d . The Making of Modern Uganda. M a n n i x . din 1938). D. ed. I n g h a m . Salisbury's African Policy and the Heligoland O//r> of 1890. 1945. [1963]. LXXV (1960). New York. 1962. I. G i 11 a r d. 81 (1957). W i l l i a m s o n . East Africa and its Invaders. I—II. 2. A.. . ed. 86—115. M a u r i c e . C o u p l a n d . [195S | 456 . an. L'Afrique du Commonwealth. L'Afrique britannique. Oxford. [1964]. a Ii-a. Paris.C o w l e y . nr. G i g 1 i o. Londra. Lon 1946.. G e o r g c . Daniel P. voi. Londra. [1939].. Londra. W i l l i a m s o n . Thi Slave Trade and the Scramble. The Age of Drake. a Politicul History. 1950. pp. Padova. K e n n e t h . P o l l e t . The British Anti-Slavery Movement. . 1963. [1961]. Black Cargoes. H e n r i .. Londra. The Colonial Period. în „Revue Historique". 1944. R. A History of the Atlantic Slave Trade. The British Emjmr . A History of East Africa. J a m e s . Kenneth. Arthur. tom. b) COLONIILE ENGLEZE DIN AFRICA 1. a Ii-a. [1962]. 1945— 1960. [1963]. C a r 1 o. Londra. G1 u h o v. New York. A Short History of British Expansi ed. a III-a. CCXVII.. Ingham... a III-a. a Ii-a. 1856—1890. (Reimpri mare a ed. 631—635. A. Reginald. pp. 297.Walker.trttcture and Spirit. Eric A. Kenya. M. Moscova. Lucrări speciale a) ISTORIA SCLAVAJULUI Coupland. Africa de Est şi Ecuatorială Bennett. La politica africana dell'Inghilterra nel XlX-me secoln. Studii generale B r u n s c h w i g . ed. James A. from the Earliest Timeto the Death of Seyyid Said in 1856. The Exploitation of East Africa. R.

c s. SouthAfrican Stmggle. A History of Sierra Leone. 1952. I ' ' Ic c. The Story of Nigeria. 1956. pp. 457 . J. I—II. [1962]. nr. . Britain.. 49—72. l. 1914. în „The Englisl. 1936.>■.. tki y. The Question of Imperial Complicity in lb< / Raid în „The 593. Frontier.ton.. A.. Rhodesia and the Protectorates. 5 8 2 — Oftlbraith. LXXVIII (1963). N. Oxford. Cambridge. 1961. A History of thţ Discovery oj tki Witwatersrand Goldfields. Londra. C o r d . * y f e. Lugard. 1940. Trade and Politics in the Niger Delta.. . R. în „Tl. W. K. J. Berkeley An 1963. 4. British |i Policy on I .i ■ tni oj MW and tbt Upper Nile. Margery. The Western Slave Coast and its Rulers. 2 6 9 . Londra. M i c h a e 1. Londra. South Africa.• Rtd Sta i n d t r i o n . pp. //>. i | . h a m . 306. 1834 — 1854. The Royal African Company. 1830 — 1885. LXXVIII (1963). Africa de vest B o t h e n. I I <> v d. Oxford. Sir Frederic Hamilton's Narrative of Events relative to the Jameson Raid. J. 1788— 1861. M. The South-Afrkan Rebellion. pp / I 94. 1940. I I i i I ci w.r English Historical Review". G. 3. H. Londra. 306. Hamden ( . ■' w d e r. The Drums of Ramaşi. .. A History of the Gambia. Ethel. . A 1 a n. . C.. 1800—1878. în „The Englisl) I listorical Re\ < LXXII (1957). Area. English Historical RevW. VIII. p p . nr... G. 283. voi. voi. the Sahara and the Western Sudan. Oxford. 279—305. />'. T. . 1957. Africa de sud — The Cambridge History of British Empire. Cambridge.. K. 1962. O n w u k a. 1956 —1960..n p o r t . 1964. J a m e s and Ethel L. nr. Oxford. Johanncsbur^. Hiltorlctl ELt^tv". The Anglo-Com. . I XV III (1 n r . Vincen t. Thomas E. | i > > . Reluctant Empire. J o h n South-African S. 1964. The Story of the Ashanti Wars. . C h r i s t o p h e r . i > u r y . Pretoria.

■ A. B e r n a r d . A History of Modern Egypt and Anglo-Egyp Relations. George Price. The Interplay of Canada. seria istoriei an. în „Analele Româno-Sovietice". CANADA. a Ii-a.Havcn. ed. Marsden. Xahvat i zakabalenie Eghipta. M. 1881— 1898. S. A Modern History of the Sudan. Londra. Independe African. F. S h e p p e r s o n . LXVIII (1963). Egipt şi Sudan B o u v i e r . Razvitie naţionalnoosvoboditelnogo dvijeniia v 'Eghipte (1882—1956). Moscova. John Chilembwe and the Origins. ed. 1954. 1800—1956. 4. Moscova. a Ii-a. LXXIX (1964). l'he Conquest and Settli ment of Rhodesia. Tignor. X (1956). an. R o t ş t e i n . 1958. B r e b n e r . R a f i n . 458 Bailyn. nr. R o b e r t L.. J o h n B a r t l e t . 1894 — 1896. 310. A b d a r r a h m a n Ar-. Din istoria instituirii protectoratului englez asu Egiptului. pp. M. A. în „Revue Historique". ed. The Birth of a Dilemmj. Africa de nord. Thomas. Les interets financiers et la question d'Egypte.... . 67—96. I d e m . the United States ad Great Britain. A. The „Indianization" of the Egyptian Administration under British Rule. 1964. pp. The New-England Merchants in the Seventeenth Century. 75—104. 3. pp. Hoit. pp. [Leningrad |. 1965. a Ii-a.. 636—661. Gol do v i n . — P h i l i p . New York. ed. Vosstanie 1919 goda v Eghipte. Moscova. 1958. 1875— 1876. Nev.Mason. 1959. Oxford. 1914. Arthur. Edinburg] 1958. 5. John. Marlowe. The Mahdist State in the Sudan. Hamden Conn. 84 (1960). 1958. [1961]. c) AMERICA DE NORD.. nr. P. A. a IV-a. Eghipetskaia revoliuţiia 1919 goda. M. J e a n . nr. CCXX1V. A s-. în „The English Historical Review". Britain and the „Tunis Base". Setting and Sign ficance of the Nyassaland Native Rising of 1915. G o 1 d o v i n. în „The American Historical R: 1 view". 1961. 75—90. tom. Londra. [1949]. North Atlantic Triangle. S a f i i.

1773—1775.. n i s. B a r t l e t — Mtitfll A Modern History. M a r c e l .i. 4. The Story of Canada. a II l C. CMUtdiet) Evolution tt C h r i s t o p h e r .' R e g i n a l d . noughue. în „The Englisli Historical Review". în „Historische Zeitschrift". Origini of the American Standford California. voi. „Nouvelle Clio". 1954. 1956. Canadianism... in II n t a g n e. Who captured New Amsterdam :'. Marburg. and New Foundland. The Durktm [1946]. [Toronto].. 1934. R. . a III-. Le fcderalisme 1 i I I v r. VI. 1964. ihlcn. ed. Cambrai itipland. a IV-a. Paris. Canada. caiet pp. 1821—1869. 1957. Histoire du Canada. A History. Toronto [1954]. Berkeley şi Los Angeles. The Path to War. M. Manitoba. J o h n C. ■ i LI ti. i I l) r a i t h. [1959]. British Politia and the American Revolution. Maurice. nr. I—II. ' . Arthur [1952]. 1965 [Col. 1960. Zur Ginesil der Kanadischen A/ii Hon.. [Toronto]. B e r n a r d. 1946. 43]. a Ii-a. ed. 1 i n . Probleme der Britischen Reichspolitik in Kanada : die Rebellion von 1837. J o h n S. Paris. | I ■ The Cambridge History oj il>. M a r y Quayle. 1956. Canada Report. L i o n e 1. DI ton W. LXXII (1957). L'Amerique anglo-saxonne de ÎS 15 â nos jottrs. Capture of Quebec. i I. The Hudson's Bay Company as an Imperial Factor. Paris.1. Londra. 284. o i s a H a r o l d A. The Fur Trade in Canada. pp. ed. [1959]. 150. Nation and Neigkbour. J. Oxford tighton. 1957. Ann Arbor. Toi Revolution.c b n e r . Histoire du Canada francais depuis la decouverte. Montrea l. The problemes. L. 469—474. voi. H. Quebec. H a n s. 0 UI x. An Economic History of Canada. E d u a r d. I o y d. An Introduction to Canadian Economic History. C 1 a u d e. Donai d. ed. nr. 497—558. Londri [1959] 0 w e r. ■ 11-a. ed. [Toronto].19 3. l l l O n. i e h c n. Essays in Canadian Economic History. [1960]. Londra.

305. Michael. 1858Cambridge. voi. a IlI-a. The Indian Problem. R. Some early Indian Nationalists and their Alliff in the British Parliament. }. D. Moscova. pp. History of the Freedom Movement in India. Ithaca (New York). The Battle of Plassey and the Conquest < > / Bengal. IlI-a. Londra. nr. Londra. în „The English Historical Review". Ii-a. LXXIX (1964). 2. 47—66. T. [1943] . A. 301. Dupuis. nr.d) INDIA ŞI ASIA DI SUD-MT inova. Idem. LXXVII (1962). [1943] . [1946]. voi.. IV. Mary. 1799—1809.. Coupland. 1961]. Richard Temple and the Puhjab Tenancy Act of 1868. pp. în „The English Historical Review". în „The English Historical Review". V. ■ Kennedy. G. 284—300. pp. I. Sir Charles Trevelyan's Indian Letters. E d w a r d e s . A History of Modern Burma. The Indian Cotton Duties Controversy. 1936—1942. III. R e g i n a l d . 1600 — 1945. 460 . 305. LXXVI (1961). ed. 1497—1858. nr. a II a Londra. voi. 1894 —1896. 1859 — 1865.. XVII (1964). Britain and India. Oxford. Chand. Cumpston. ed. 1833—1935. P. R. [1923]. H a m b 1 y. H a r n e 11 y. 1963. Londra. Paris. British India. pp. nr. Histoire de Vinde et de la civilisation indienne. The French Threat to India and British Relations with Sind. [Delhi. seria a Ii-a. 1962. LXXVI (1961). M a r s h a 11. W. 684—702. în „The Economic History Review". voi.. Oxford. Peoples ans Problems of India. Idem. Tara. 706—712. Cady. Jacques. voi. 310. Oxford. John F.. The Personal Fortune of Warren Hastings. ed. pp. Holderness. A. A History of Malaya. P. Mac Rae. K. 590—599. [1958]. în „The English Historical Review". 1929—1932. 1958. 1851 —1906. Malcolm. Battles of the Indian Mutiny. J. [1963]. — The Cambridge History of the British Empire. nr. 279—297. 1400—1959. LXXVII (1962). H u 11 e n b a c k.. The Future of India. 1963. în „The English Historical Review". I.. ed. pp. voi. [19441. nr. Londra. The Indian Empire. II.. voi. Indian Politics. A. 299. Angliiskoe zavOi Indii v XVIII vele. G.

e. 1. Merchants and Planters. 71—83. Britain and South-East Asia. E r i c. l ' . British Policy and the Independence of Latin America. 1951. voi. 1853 — 1854. 1959. J a w a h a r l a l . The English Utilitarians and India. 1804—1828. S a u l . [1962].R. Histoire des Continents. 1923. Noveisaia istoriia Indii. Oxford. Le conflit anglo-persan â propos de Herat (1828—1857). A History of Barbados. Rapports. ASIA CENTRALA ' Dtlgupta.. pp. Die Rolle der westlichen Bildungsschicht in den politischen Massenbewegungen in Indien im 20. Yankees and Creoles. în XII-e Congres International des Sciences Historiques. M.u. Oxford. 1961. i f m a n n . War and Trade in the West Indies. Baltimore. Jahrhundert. A. 134—145. K voprosu o rol' radjputskogo krestianstva v indiiskom naţionalnom vosstanii 1857 —1859 godov. l'. The East India Company in Eighteenth-Century Politics. în „Voprosî istorii". Descoperirea Indul. XVII (1964).. New Haven. în „The Economic HlltOTJ I rll I II ■ > . l'» i p o v. Dietmar. nr. nr. Mi am son. Imperialism and „in Polii > m India. V i n c e n t T. pp. 1625—1685. 1954. 1959 (Teză dactilografiată). Istoriia Indii. B a n e r j e e. Oxford. 1956 Novaia istoriia Indii. voi. [1965]. 1962. Oxford. W i l l i a m W. Oxford. II. 1951 (Teză dactilografiată). J a m e s A. pp. La politique angluisc en Asie Centrale intri 1878 et 1885. n>. 1739—1763.. u i c ş i i. '• i n li a.. Paris. Cambridge. e) INDIILE DE VEST $1 AMERICA DE SUD II nlow. Moscova. '■ n i li t r 1 a n d. Cambrid 1956. P i r e s . ' i i l a t s h a h i . J. 163—176. 1940.. Moscova. R i c h a r d . S i n k e s. E s m a e l . Moscova. English Colonies in Guian* and on Amazon. Viena. 1604—1668. Pa r i m a i .. H o t h e r m u n d . The Trade between Norlh \m tk( West Indies before the American Revolution. 1926. f) ORIENTUL APROPIAT ŞI MIJLOCIU. 6. i m. Paris. 1957. 4G1 . N « h r u . 1959. L u c y S.

554—579. Marjorie. H. 1933 . A. nr.. voi. G r a 11 a n. M. Britain's Moment in the Middle East. I. Nowack. C. Londra. Colonisation britannique. I1i t z p a t r i c k. Australia. 1933. Britain and Chintst Central Asia. 1948. Ocean Pacifiqut Ocean Indien. C. Cambridge Mass. 1963. 85 (1961). Londra. ed. Ann Arbor. [Sydney.i [f. Cambridge. Londra. 191-1 1956. [1960]..F i t z s i m o n s . în „The in Woodhouse. voi. CCXXV. C. 273. AUSTRALIA ŞI NOUA ZEELANDĂ. partea I. Douglas. An Economic History of Australasia. Pike. A. British Policy in Persia.. From the Earliest Times to the Age of Macquarie. Barnard. voi. — The Cambridge History of the British Empire. a. 1858—1890. M. 196 ■ Lamb. M. Londra. H a r 11 e y. the Quiet Continent. [1960]. B r i a n. H a r r i s o n Zealand. a II-a. tom. Britain and the Middle East. S i n c l a i r . ed. The Roatl Lhasa. 1767 to 190%.. Thornton. [1962]. 1962.. Londra. ( I .. LXIX (1954). pp. Cook and the Opening of the Pacific. Henri. an. Empire by TtetH u and the Middle l'. Early Years of Western Contact. A History of Australia. Wright. Craiov. Cambridge. Australia — continentul contrastelor. A History of Australia. Australia. a Ii-a. A l a s t a i r . VII. Williamson. VII. New . 1769—1840. 1959. James A. Londra. M. Wilhelm. A History of New Zealand. [1963]. 1959. 1962]. Brunschwig. pp. Keith. Monroe.i r k.. E l i z a b e t h . New Zealand. Cambridge. 1783—1833. Geneve-P g) PACIFICUL. partea a Ii-a. glish Historical Review". Melbourne. i in the Twentieth Century. în „Revue Historique". P.]. The Southwest Pacific to 1900. 457—470. British Imperialism and Australia. [1939].

emir al Afganistanului (1919—1929). Mare Mogul (1658— i 17). 14. om politic şi literat indian. Francis. conducător al răscoalei din Virginia (1675— 1676). int al burgheziei indiene. kediy al Egiptului (1892—1914). 373 Ballance. 253. (1848— 1930). W. 419 ■ia 2 . (1867—1947). 290 nota 2. Iii Bannerjee. John. Joseph. 334 Banda. sultan al Zanzi-I. (1915—1947). 391 Albcmarle. şef zulus. Samuel White. filozof englez. (n. Nathaniel. în Sudan. duce de —. călător pe Atlantic. irului (1896—1911). orientalilt francez. 295—296. 390 Ankrah. lider conservator britanic. general englez. (1872—1950). om politic englez. 43 Bambata. general ghanez. Arthur James. 425 Banks. (1743—1820). (1804—1858). 419 n. şah al Iranului (1909— 1925). 349 Bacon. 84 nota 6 463 Amobindo Gosh. (1839—1893). 342 ' ur-Rahman. 291 Ailirhurst.inului (1880—1901). 30. om politic canadian. 389. 327 Bahadur Şah II. explorator al Africii Ecuatoriale. Hastings Kttnuzu. Întemeiem al co loniei Maryland. lord Bewley. (1885—1898). 337 Miullah. politic englez. vezi Dil raeli . ţxplorator al Aui traliei (■'< I I I ) . 285 in de Moleyns. Thomas. 68—69.INDICE I>K PKRSOAiNl-: ll>i)js Hilmi. 343 Abdullah ibn Hussein. locuitor al lui Mahdi. lord —. om politii afrii i i şedinţele republi -i. 21 şi nota 2 AM bcn Hamud. (1857—1941). George. (1731—1805). om politic australian. George Monk. conducător al mişcării na-ile egiptene. (1561—1626). 1883). Ahmed. 391 nota 2. vezi Monk mdru I. emir al Afganis>. Robert Stephenson Smyth. 307 Baltimore. ultimul Mare Mo gul (1837—1857). Cecil < alvert. lord (1605—1675). 195 Baldwin. 232 Baker. 110 Beaconsfield. 420 nota 1 /Muiullah ibn Mohammed. (a 1902). Abraham Hyli mtlie. 378 Balfour. 423 nctil-Duperron. 18 fc. ţar al Rusiei (1801 — 1825). 41 Bacon. Clement Richard. (1839—1911). 293 Baldwin Robert. emir şi rege al Iordaniei (1921—1951). colonel. (1881—1882). 256. 1). 63 nota 2 Baden-Powell. 13 Alimed. Stanley. 87 nota 3 bi. 138 andru VI Borgia. (1821 — 1893). 239 Bass. general II de stat birman. episcop de i hichester (1445—1450). 228. la începutul secolului al XVl-lea. turalisi şi e: ploi itor engli . papă (1492 1503).

309 Bourbon. navi gator englez. 1923). poet englez. T. om politic englez. Henri. ministru la Washington (1850). 239 464 ' harles Vyner. vezi Yi-hot'uan Braddock.. John. Charles Patis sier. J. (1512—1587). guvernator al Indiei (1828— — 1835) 167. (1729—1797). 107 nota 2.iw. 332 Bismarck. Thomas Francois. 133. Richard Francis. Alexander. amir. 253 BussyCastelnau. (n. promotor al Reformei anglicane. 160 Burnes. John. om politic irakian. James. 108 Cabot. om politic în Kenya. William. George Gordon. Henri. Edward. 158. dinastia de —. 16. (1754—1817). 174 Beyers.. lord Dall ing. Subhas Chandra. (1811—1889). om politic în Guyana britanică. 102 Byng. diplonuu englez. 300 Burghley. 83 Byron. general englez. (1897— —1945). 422 Bonaparte. Louis. 131 Bligh William. Eugene Louis Jean Joseph. (1856—1879). istoric fran cez contemporan. bunicul preceden tului. John. răscoala — lor. 398 Bourassa. 388 şi nota 1 Botha. (1854— —1937). fiul lui Napoleon III. 106 Brunschwig. Michael. (1804—1872). (1821— —1893).Becon. (1757—1827). (c. Henry. (1720— —1785). (1834 —1881). preşedinte al Transvaalului. guvernator francez în India. 176. John. (1704— 1757). guvernator în New-South-Wales.. 327 Bulwer-Lytton. IX.nl englez. 1695— — 1755). (1774—1839). 188 şi nota 2 Burgers. ultimul i . Forbes. lord (1520—1598). 362—363. William. Edmund. 82 Bright.il-. prim ministru canadian. explorator al Abi siniei (1768—1772).ki . om politic indian. 26 l. (1868—1952). 175 Byron. ministru al reginei Elisabeta I. 129. 328. explorator al Africii ecuatoriale. 97 nota 2. publicist şi politician liberal. Otto von —.ilb" din Sar. (1946). 256 Bentinck. John.. (1869 —1914). marchiz de —. 392 Bell. agent comercial englez în delta Nigerului (1849) 212 Bekir Sidhki. general englez. navigator genovei în slujba Angliei (sfîrşitul sa al XV-lea). 123. 336. (1788— —1824). 24. (1862—1919). 143 Boxeri. Redvers Henry. agent englez în Abisinia. 22 Burke. 17—18. primul „rajah alb" din Sarawak (1841). 112 Blundell. 178 Burnham. (1723—1786). cancelar german. William Cecil. trimis engk-/ în Afganistan (1835). 327—331. 409 Bose. 384.. poet englez. (183'* —1908). general bur. 26 Beecroft. 182 Brooki James. 334 nota 2.. Robert Laird. 289— 290 Blake. (1815— — 1898). 262 Buller.» Bruce. 301 Borden. Christian Frederick. 72. general şi om de stat bur. Thomas. om politic şi scriitor francocanadian. 427 Burton.

Scbastian, fiul precedentului, t, l'ierre du —, comerciant i n . II canadian, simpatizant al iluţiei americane, 94 i o n , Verney Lovett, (1844— I X')4), explorator al Africii ■ uatoriale, 253 ipbcll, Colin, baron Clyde, (1792—1863), general englez,
■|9

pii ,

I I

,
■ ;i nota i

( hild, |ohn, • omandam al ti m i n i I omp inii i Indiiloi («fîrţitul

( nnning, Charles John, (1821— 1862), guvernator al Indiei, Fiul l ui George Canning, 230— 231,255 ......iing, George, (1770—1827), ninistru de externe englez, 185 ' uleton, Guy, lord Dorchester, 1/24—1808), guvernator eni / al Canadei, 89, 91, 93 no< «rlyle, Thomas, (1792—1881), Io/of englez, 271 • unarvon, Henry Howard Molyneux Herbert, lord —, (1831 1890), secretar de stat pen11 II colonii, 300 ( jrol I, rege al Angliei (1625— 1649), 28, 40, 43, 49, 68 1 II ol II, rege al Angliei (1660— U.X5), 55, 60—61, 64, 68 Carteret, Phillip, navigator en1./. în Pacific, 108 KT, Jacques, (1491—1557) pi imul explorator francez al I .madei (1534— 1542), 80, 249 nota 3 < ic-orges-Etienne, (1814—1873), politician canadian, 249 nota 3 1 niwayo, rege al zuluşilor, 301 1 li.imberlain, Joseph (1836— 1914), om politic englez, 275, H4, 315 şi nota 2, 316—317, 124— 326, 378, 417 ■ hamberlain, Neville, (1869— IM40), om politic conservator, hui precedentului, 378 ' i n velin, Bernard Francois, (1766— 1832), trimis francez la I ondra, 133 nota 2 465
I I

< lnlombwe, John, (1871—1915), conducător al răscoalei indigene din Nyassaland (1915), 334 Choiseul, Etienne Francois, duce de —, (1719—1785), om politic francez, 107 Churchill, Winston Leonard Spencer, (1874—1965), om de stat englez, 385—386, 418 Clarendon, Edward Hyde, conte de —, (1609—1674), om politic şi memorialist englez, 60 Clarendon, George William l i . derick Villiers, lord —, (1800— 1870), ministru de externe englez, 242—243 Clayton, John Middleton, (1796— 1856), secretar de stat al S.U.A., 188 nota 2 Clayton-Bulwer, tratatul —, între Anglia şi S.U.A. (19 aprilie 1850), 188 Clive, Robert, (1725—1774), comandant militar al Companiei Indiilor şi guvernator ii Bengalului, 87, 98, ')'> |i nota 2 Cobden, Richard, (1804—1865), om politic englei I ii Colbcrt, Jr.iii Bâpi Columb, Cmtofor, (1451 mare navigatoi
Cook, James, ( 1 7 2 8 - 1 . explorator engl« 200, 202 Cornwall.-- I Ilarii i, (1 general engli
1682), m i n i ' . i i ii 11 i n . . i l

i« - \ i i ) , M i l i i l . l , [oiian, n i . I I . - . omerciant (ifîrţitul lec. XVII), 58

I

II II itoi 'I

Indici, 136 Courteen, Sir William, protnotoi al eoni.-i (ului . olonial îr XVII, 36, 40 Craddock, proiectul —, de c o n stituţii' pentru Birmania, 389

Creswell, fruntaş laburist sud-african, 336 Cripps, Sir Richard Stafford —, (1889—1952), om politic englez, 418—419 Cromer, Evelyn Baring, lord —, (1841—1917), guvernator al Egiptului, 291—292, 342 Cromwell, Oliver, (1599—1658), conducător al revoluţiei engleze din 1640—1660, 24 nota 3, 40 nota 3, 46, 52, 53 nota 2, 54 —55, 67, 216 Cronje, Pieter Arnoldus, (1838— 1911), general bur, 326—327 Cudjoe, conducător al maroonilor din Jamaica, 117 Cunningham, James, promotor al comerţului cu Indiile Orientale, 40 Curtin, John, (1885—1945), om politic australian, 415 Curtis, Lionel, om politic australian, 363 Curzon, George Nathaniel, lord —, (1859—1925), om politic englez, vice-rege al Indiei, 347 /'.ilhousie, James Andrew Broun Ramsay, lord —, (1812—1860), guvernator al Indiei, 226 Dampier, William, (1652—1715), navigator şi pirat englez, 108 şi nota 1 ■ Darling, Ralph, (1775—1858), guvernator în New South-Wales (1825—1831), 198 Davis, John, navigator în nordul canadian (1585—1587), 19 Deakin Alfred, (1856—1919), om politic australian, 322 De Beer, fermier bur, pe pămîntul căruia s-a descoperit o mină de diamante, 254 nota 2 Defoe, Daniel, (c. 1660—1731), scriitor englez, autorul lui „Robinson Crusoe", 108 nota 1 De la Rey, Jacobus Hercules, (1847—1914), general bur, 327, 332
466

Deli i ■ Tlu'ophile, (1852—192t! II II de externe al Franţtl Demangcon, Albert, (1872- TM i . i l francez, 114 nota 1 Dcrby, Edward Geoffrey Smith Stanley, lord —, (1799—1869) politician conservator englez, 231 nota 5, 235 De Ruyter, Michael Adrianzoon (1607—1676), amiral olandez, (> De Wett, Christian, (1854—lv general bur, 327, 331—332 Diderot, Denis, (1713—1784), filo zof materialist francez, 78 Dilke, Charles Wentworth, (1843 —1911), publicist şi om politic englez, 271 Dingaan, şef zulus, 403 Dinizulu, şef zulus, 334 Disraeli, Benjamin, lord Beacons field, (1804—1881), om polii i. englez, 139, 158, 165 nota 1, 215, 217, 232, 252, 265, 273, 278, 281, 285, 287—288 şi not.i 1, 296, 301, 314, 317, 417 Dorchester, lord —, vezi Carie ton, Guy Dost Mohamed, emir al AI nistanului (1826—1863), 178 şi nota 3, 179—180, 243 Drake, Francis, (c. 1541 — 1596), navigator şi corsar englez yj sec. al XVI-lea, 20—22, 24, 38, 66 Du Bois, William Edward Burhardt, (1868—1963), om de şt i inţă şi militant social americiu. 76 Duffy, Charles Găvan, (1816— —1903), om politic australian. emigrant irlandez, 262 DupetitThouars, Abel Aubcri. (1793—1864), amiral france* 203 Dupleix, Joseph Francois, (16<( 1763), guvernator al posesiuni lor franceze din India, 86—87

rban, Benjamin, (1777—1849), i nator al Coloniei Capului, 207 I'ni li.un, John George Lambton, lord —, (1792—1840), om polinglez, 193 şi nota 2, 194 ' I n . ud VII, rege al Angliei i I VOI —1910), 111 l instein, Albert, (1879—1955), n, James Bruce, lord —, (1811 —1863), guvernator al ' inadei 195 . Victor Alexander Bruce, lord , (1849—1917), vice-rege al Indiei, 283 I lr..ibeta I, regina Angliei (1558— 1603), 12, 16, 20—21, 23—24, 70 I llcnborough, Edward Law, lord , (1790—1871), preşedinte al < onsiliului de control şi guvern. i t o r general al Indiilor, 180, !31, 232, nota 2 I hot, Hugh, călător pe Atlantic l.i începutul sec. al XVI-lea, 18 i ngcls, Friedrich, (1820—1895), 132, 209, 212, 217, 229, 231 ik, rege al Egiptului (1936— 1952), 397 l ith Aii, şah al Persiei (1798— 1834), 141 ii ibn Hussein, (1885—1933), emir şi rege al Irakului (1921 — 1933), 391 nota 2 i i i n. mi, membri ai unei asociaţii rete irlandeze, 249 şi nota 4 i ilip de Anjou, rege al Spaniei, sub numele de Filip V (1700— 1746), 72 Roy, Robert, (1805—1865), guvernator al Noii Zeelande, 202 ; i llnders, Matthew, (1774—1814), l>lorator al Australiei, 110 ■-., Phileas, eroul romanului 'Iul Pămîntului în 80 de ile", 278 467

(9 1806), om 94, 102, 160 i ranl ' n u n . (1706
■ 'M
MII

1790),

polittt

.1 i n i ' i h .i n.

li

I

.

I

,

I V , , ,,

( I S X 4 — 1950),

om

iază Australia occidentală (1829), 198 French, John Denton Pinkstone, lord de Ypres, (1852—1925), general englez, 327 Freycinet, Charles Louis de Saulces de —, (1828—1923), om politic francez, 288 Frobisher, Martin, navigator în nordul canadian (1576), 19—20 Froude, James Anthony, (1818— 1894), istoric englez, 38, 114 nota 1, 272 Fuad I, sultan (1917), apoi rege al Egiptului (1922—1936), 394 Gambetta, Leon, (1838—1882), om politic francez, .288—289 Gandhi, Mohandas Karamchand, supranumit Mahatma —, (1869 —1948), mare om politic indian, 336, 345 nota 1, 379—386, 389, 418 Gardane, Claude Matineu, (1766-—
1817), general, ti imis al l u i Napoleon I în IVru.i, I I I Gatacre, WUlum I gentral en

politii neo zeelandej, 415 Preemantle, ofiţer englez, înteme-

Geor ge III, i ege ii \nglii i (1760 —1820), 101 l !, 151 Ghica, Ion, (1816- I iitOI şi om politic r o n i i n Gilbert, I [umphrev, i.........i . i i co I o n i / , II n bi itanu ' peşti tic ( mort în 158 3), 23- I Gillam, Zai l i n y, i ondui pi Im i expediţie a (Companiei < rolfului Hudson în < anada (1668), 61 Gladstonr, William Ewart, (1809—18VS), om politic libei ii englez, 215, 265, 273, 278, 288, 290, 296, 301

glez, 327

Glubb-paşa, ofiţer britanic, în fruntea armatei Iordaniei, 420 nota 2 Godeheu, tratatul lui — (1754), 86—87 Gokhal, Gopal Krishna, (1866— 1915), om politic indian, 349 Gordon, Charles George, (1833— 1885), guvernator în Sudan, 293—295, 297 Gordon, Simon, căpitan englez, debarcă în Barbados (1620), 36 Gosh Aurobindo, vezi Aurobindo Gosnold, Bartholomew, navigator pe coastele Americii de Nord (1603), 33 nota 2 Grant, James Augustus, (1827— 1892), explorator al Africii ecuatoriale, 253 Granville, George Levensgower, lord —, (1815—1891), ministru al coloniilor, 264 Grenville, George, (1712—1770), ministru englez, 125 Grey, George, (1812—1898), guvernator al Noii Zeelande, 202 Grotius (de Groot), Hugo, (1583 —1643), unul din fondatorii dreptului internaţional, 52 Habibullah, emir al Afganistanului (1901—1919), 352, 390 Habsburg, dinastia de —, 30 nota 1, 72 — Maximilian de —, (1832— 1867), suveran al Mexicului, 252 Haider Aii, sultan de Maisur (mort în 1782), 101 — 102 Hakluyt, Richard, (c. 1552—1616), istoric al descoperirilor geografice, 26 Halifax, George Montagu Dunk, lord —, (1716—1771), ministru englez, 125—126 Hampden, John, (c. 1595—1643), conducător al revoluţiei burgheze din Anglia, 33, 48 Harlow, Vincent Todd, (1894— 1961), istoric englez, 147
468

I Iu ir.un George, descoperă aui în Africa de Sud, 302 I In mi, feudal sudanez, 294 I l.istings, Francis Rawdon, lord Moira, (1754—1826), guvernau» al Indiei, 177 Hastings, Warren, (1732—181K) guvernator general al Indici. 101—103 şi nota 4, 104 Havelock, Henry, (1795—ÎS general englez, 228 Hawkins, John, negustor şi a< englez din sec. XVI, 19—20, 23, 38, 66 Hawkins, William, negustor en glez în sec. XVI, tatăl prect dentului, 19 Hawkins, William, negustor, de barcă în India la 1608, 39 Hearne, Samuel, explorator .ii nordului canadian (1770—1772), 95 Hendry, Anthony, explorator interiorului Canadei (1754— 1755), 83 Henric IV, rege al Angliei (1 —1413), 12 Henric VI, rege al Anglii i (1422—1461), 13 Henric VIII, rege al Angliei (1509—1547), 23, 25 Hertzog, James Barry Munnik (1866—1942), general şi om de stat bur, 330—331, 399, 402— 403, 415 Herwick, Abraham van —, gustor din Londra (sfîrşitul sec. XVI), 24 Heydebreck, Joachim von (1861—1914), comandant ger man în Africa de Sud Vr.i (1914), 332 Hicks, William, (1830—1883), general englez, 295 Hincks, Francis, (1807— 1SSS). om politic canadian, 195, 245 Hofmeyr, Jan Hendrik, (184P 1909), om politic bur în Colo nia Capului, 324 Holkar, principe marat, 228

ic Heke, şef de trib al maorilor, 201 l ludson, Henry, explorator la îninitul sec. al XVII-lea, 19 kes, William Morris, (1864— I' | C >2), prim ministru australian, 162, 371 i luskisson, William, (1770—1830), ministru de comerţ englez, 156 i nota 1 cin, regele Iordaniei (din 951), 420 nota 1 I lusscin Khamil, sultan al Egipiiil ui (1914—1917), 344 1 Imilman, Henry Mayers, (1842— 1921), socialist englez, 282 /.noi» I, rege al Angliei (1603— 1625), 28—29, 31—32, 39— 40, 42 i lacob II, rege al Angliei (1685— -1688), 60, 64, 66 il>-Han, emir al Afganistanului (febr.— oct. 1879), 285 lunis, Harold A., istoric canadian, limail, kediv al Egiptului ( I H 6 3 — 1879), 242, 287—288, [91 luliu II, papă (1503—1513), 21 ntsu, shogun japonez (sec. XVII), 69 n i , Cheddi Berret, (n. 1918), om politic în Guyana britanică 427 I.i I.i, şef de trib în sudul Nigeriei, 257, 299 l.imcson, Leander Starr, (1853 — l"17), agent colonialist bri-i . u i i c , 324—325, 330 o, împărăteasă legendară a Japoniei (sec. III e.n.), 288 no|ones, Ernest Charles, (1819— I S'69), poet şi militant chari 160 I iarford, trimis britanic la l . l i o r a n (1808), 140 469

luni., ,i

I 1 .......... lacobu», ( I K 3 4 — 252

i, .un politii

A.ii-1
.l.i,

indigen din Ugan-

Kadalie, Clement, fruntaş sindical sud-african, 401, 402 nota 2 Kaunda, Kenneth David, (n. 1924), om politic african, preşedintele Zambiei, 424, 426 Kelsey, Henry, explorator al centrului Canadei (1690—1692), 62, 83 Kemp, J. C. G., conducător al răscoalei bure din 1914, 332 Kent, Edward Augustus, duce de —, (1767—1820), tatăl reginei Victoria, 93 nota 1 Kenyatta, Kamau wa Ngcngi, Johnstone, supranumit Jomo —, (n. 1893), om politic african, preşedinte al Kenyei, 408, 421, 422 şi nota 1 Kimberley, John Woodhouse, lord —, (1826—1902), secretar de stat al coloniilor, 254 nota 2 King, William Lyon Mackenzie —, (1874—1950), om politic canadian, 410 King, guvernator în Tasmania, întemeiază Mclbourne (1835), 198 Kipling, Rudyard, (1865—1936), scriitor englez, 272 Kitchener, Hor.uio Herbert, lord de Chartum, (1850- 1914 neral englez, 327, MI
K on kd hi , Di xo n, I
M U N I si ndic ii din Rhoclcsi.i de Nord, 424 Kontofili, Hidara, condui I..........ii unei mişcSri antifiscale în Sicrra Leone (1931 a I Krugor, Paul,

şedinţe . i i Transvaalului, 300 —

—303, 305, 324—327, 329
Kwaku Du.i, ir;v , i l . i ş . t i n i l o i

Z-afontainc, Louis Hippolyu . (1807—1867), om politic cana dian, 195

Laird, Mac Gregor, (1808—1 _ comerciant englez pe Niger, 257 Lally-Tolendal, Thomas Arthur de —, (1702—1766), guvernator al posesiunilor franceze din India, 87 Lansdowne, Henry Charles Keith Petty-Fitzmaurice, marchiz de —, (1845—1927), vicerege al Indiei, 283 Laud, William, (1573—1645), arhiepiscop al Angliei, 43 Laurier, Wilfrid, (1841—1919), om politic canadian, 309, 354, 356 Lawrence, John Laird Mair, lord —, (1811 — 1879), vicerege al Indiei, 237 Leeds, Thomas Osborne, duce de —, (1632—1712), om politic englez, 70 Leigh, Charles, negustor din Londra (sfîrşitul sec. XVI), 24 I c n i n , Vladimir Ilici, (1870— — 1924), 7, 157, 221, 312, 314, 321, 349 I i opold II, rege al Belgiei (1865 —1909), 341 nota 1 rps, Ferdinand de —, (1805 —1894), constructorul Canalului Suez, diplomat francez, 243 Lettow-Vorbeck, Paul von —, (1870—1964), general german, 361 Levelleri, membri ai unui curent radical în revoluţia engleză, 49 Lincoln, Abraham, (1809—1865), 163, 245 Livingstone, David, (1813—1873), explorator al Africii, 203, 253 Lloyd-George, David, (1863— —1945), om politic englez, liberal, 362 Locke, John, (1632—1704), filozof materialist englez, 64, 77 Ludovic XIV, rege al Franţei (1643 —1715), 72, 81 Ludovic-Napoleon, vezi Napoleon III 470

I rederick John Deall (18 ■ 1945), guvernator >l Nigeriei, 313, 339 Lytton, l'.dward Robert Bulv lord —, (1831— 1891), vi. al Indiei, 285 A/ac Arthur, John, aduce oi im rinos în Australia (1794—1 ■ • » , ] 199 Macartney, George, (1737— —1806), trimis englez în China (1792—1793), 104 Macaulay, Thomas Babington (1800—1859), istoric engkv, I şi nota 1, 11, 68, 158, 168, I l Macdonald, James Ramsaj (1866—1937), lider laburist l.n tanic, 378, 395 Macdonald, John Alexandci (1815—1891), lider conservata canadian, 246, 249 şi nota 3. 275, 308 Mackenzie, Alexander, (175' 1820), explorator al nordului canadian, 95 Mackenzie, Alexander, (1822— —1892), om politic canadian, 308 Mackenzie, William Lyon (1795—1861), om politic cant dian, 190—193 Mac-Mahon, Mărie Edme Patrii. Maurice de —, (1808—1893), mareşal, preşedinte al Republi cu franceze, 257 Macmillan, Maurice Harold, (n 1894), om politic englez, 425 Macquarie, Lachlan, guvernator în New South-Wales (1809—1821), 112, 220 Magellan (Magalhaes), Fernando, mare navigator, 20 Mahdi, Mohammed ben Ahninl. supranumit —, (1844—1885), conducătorul luptei de eliberare a poporului sudanez (1881 — 1885), 293—296, 341

Daniel — Francois, (1874 I''S9), om politic sud-african, ' i l n . i naţionalist şi rasist, 331, 404, 415, 423—424 olm, John, trimis britanic la I eheran (1801), 140 ' l i i . l u n d , Jean-Baptiste, (1863— I ''34), ofiţer francez implicat in incidentul Fachoda, 341—342 In uz, S. G., conducător al răscoalei bure din 1914, 332 M.irx, Karl, (1818—1883), 36, 70, 88, 97, 103, 163—164, 166, 168—169, 178, .181, 227, -241 M.ui-Mau, mişcarea —, în Kenya, 421—422 M.mmilian de Habsburg, vezi I labsburg, Maximilian de —, M un, Richard Southwell Bourke, lord —, (1822—1872), vicerege . 1 Indiei, 243 s, Robert Gordon, (n. 1894), " i n politic australian, 429 Mrrcator (Kremer), Gerard, (1512 1594), geograf flamand, 26 I. i. ier, Honore, (1840—1894), politic franco—canadian, .109 ilfe, Charles Theophilus, (1785—1846), guvernator al Canadei, 194 Mrthuen, Paul Sanford, lord —, (1845—1932), general englez, 327 Milner, Alfred, lord —, (1854— 1925), înalt comisar britanic în Africa de Sud, 326, 372, 394 Milton, John (1608—1674), poet nglez, 54 Minto, Gilbert Elliot, lord —, (1751—1814), guvernator al Indiei, 139 Minto, Gilbert John Murray Kynynmond Elliot, lord —, (1845 -1914), vicerege al Indiei, 348 Mitchell, comisia —, pentru anhetS în Kenya (1955), 422 un med ibn Adbullah, conducStor al răscoalei din Somalia

II.

I.........i i i \HH1
Moh M I ,iu

1904

1906
: mul

A l , .,,„,..1 . I I . u l m (din 1933), 390 Moii ■ ' . l < ' T i ' i vtz i i Eas i
I'I.
I I I

. r. K . i w .i

Moleyns, A c l . i m de —, vezi Adam de Moleyns Monk, George, duce de Albemarle, (1608—1670), general şi om politic englez, 60 Montagu, Edwin Samuel, (1879— 1924), secretar de stat pentru India, 350 şi nota 1 Montagu-Chelmsford, raportul —, (1918), 350, 381 Montcalm, Louis Joseph de —, (1712—1759), guvernator fru cez în Canada, 83 Morin, om politic canadian, 195 Morley, John, viconte —, (1838,— 1923), om politic englez, 348 Morley — Minto, reformele —, (1909), în India, 348 Morus, Thomas, (1478—1535), celebru umanist şi om politic englez, 25—26 Moshesh, vezi Moskeu Moskeii, şef al tribului basuto, 254 Mtesa, rege al Ugandei, 293 Murray, James, (1719—1794), primul guvernator engle; [« Quebec, 89 Mwanga, şef indigen din Uganda, 337 Nadir Klian, Mohammed , cmii a' Afganistanului (1929 1933), 390 Nahas-Paja, Mustafa , (n i om politic egiptean, WS 397 Nana Sahib, prinţ indian, 228, 229 Nand K U I I I . , 1 , rajah indian, nota 4 Naoroji, Dadabhai, (1825—1917), comerciant şi politician indian 176, 239, 281

471

Napier, Robert Cornelis, baron de Magdala, (1810—1890), general englez, 256 Napoleon I, (1769—1821), consul şi împărat al Franţei (1799— 1815), 34, 72, 94, 130 nota 1, 133 —135, 137, 138 şi nota 2, 140— 146, 155, 156 nota 1, 189, 216, 367 Napoleon III, (1808—1873), împărat al Franţei (1852—1870), 230, 242, 301 —, fiul lui —, vezi Bonaparte Ne Win, Shu Maung, supranumit —, (n. 1911), general şi om politic birman, 419 Nehru, Jawaharlal, (1889—1964), mare om politic indian, 99, 381, 383—387 Nehru Mothilal, om politic indian, tatăl precedentului, 383 Nicolls, Richard, cucereşte Noul Amsterdam (1664), 60 Nkrumah, Kwame, (n. 1909), om politic african, 423 Nkumbula, Harry, om politic nord-rhodesian, 424 North, Frederick, lord Guilford, (1732—1792), om politic englez, 76 Nubar-paşa, (1825—1899), ministru egiptean, 242 Nuri-Said, (1888—1958), om politic irakian, 392 Nyerere, Julius Kambarage, (n. 1921), om politic african, preşedintele Tanzaniei, 422 O'Donnell, Frank Hugh, lider irlandez, 239 Oppenheimer, Ernest, financiar american, 397 Orania, dinastia de —, 64 Orleans, dinastia de —, 230 Ortelius (Wortels), Abraham, (1527—1598), geograf flamand, 26 Osman Dinga, general sudanez, mahdist, 342 472

Ou cu, litz-William, ofiţer de nu mu, 211, 213, 257 /'.ilmerston, Henry John Templi viconte —, (1784—1865), om politic liberal englez, 216, 2MI 231 nota 5, 242, 252 Papineau, Louis-Joseph, (1786 1871), om politic canadian. 191—193 Park, Mungo, (1771—180 explorator al Africii de Vc. i 203 Parkes, Henry, (1815— 1896), om politic australian, 275, 357 Parnell, Charles Steward, (18461891), lider irlandez, 239—240 Pavel I, ţar al Rusiei (17961801), 137 Penn, William, 1621 —1670), ami ral englez, 61 Penn, William, (1644—1718), fiul precedentului, fondatorul colo niei Pennsylvania (1681), 61 Petty, William, (1623—1687), eco nomist englez, 58 Phillip, Arthur, (1738—1814), o l, ţer englez, pune bazele primn colonii engleze în Australia, 110 Pitt, William, lord Chath.im (1708—1778), om politic englei 83, 87, 125, 126 nota 1, 127 f| nota 3, 216 Pitt, William, (1759—1806), om politic englez, fiul precedent ulm, 93, 103, 105 nota 1, 110, I U . 133 nota 2, 134, 151—152, 160, 163 Platon, (427—347 î.e.n), filozol grec, 26 Plowden, Sir Edmund, pune bazeli coloniei Delaware, 34 Plowden, W. C, agent englez in Abisinia, 256 Poirier, senator canadian, 360 Pomare, regină în Tahiti (1837— 1842), 203 Pontiac, şeful răscoalei indieniloi din Canada (1763—1764), 84

ham, Home Riggs, (1762— 1820), ofiţer de marină englez, I M Prctorius, Andries, (1799— 1853), conducător bur, 207, 209 Pretorius, Martin Vessels, (1819— 1901), preşedinte al federaţiei l.urc, 209, 254 hard, George, (1796—1883), msionar englez în Tahiti, 203 l'vin, John, (1584—1643), conduuor al revoluţiei burgheze din
Anglia, 33, 48

K„l
i , i n , I u , u , n ui
I

..,., ileloi

din

Manitobi EUpon, <......EI Fn dei ii k Samuel Robinion, lord -,(1827-

i.'n.ikeri, membri ai unei secte religioase, colonizează Pennsylvania i 1681), 61, 77 ft.ibeh, general sudanez, 294 Ies, Thomas Stamford, (1781 — 1826), funcţionar colonial britanic, 140, 144 şi nota 3 :gh (sau Raleigh), Walter, (1552—1618), pionier al colonialismului britanic, 23—24, 32 Mohan Roy, (1772—1833), -i nitor indian, 175 I injit Singh, emir în Pendjab, 145 l mp.iraha, şef de trib al maorilor, '01 i ivnal, Guillaume Thomas Franţois, cunoscut ca abatele —, (1713—1796), filozof şi istoric l rancez, 78 Rceves, William Pember, (1857— l''32), om politic australian, 307 l ui, George Houston, (1845— 1918), om politic australian, 357 ' tief, Pieter, conducător bur, 207 aKhan Pahlevi, şah al Iranului (1925—1944), 391 Rhodes, Cecil, (1853—1902), poli-i i ri. in şi om de afaceri englez, 103—305, 313— 314, 317, 324— 125, 397 i.xrd II, rege al Angliei (1377—1399), 12

Roberts, Frederick Sleigh, (1832— 1914), general englez, 285, 327 Roe, Sir Thomas, trimis englez în India (1615), 39 Rolland, Romain, (1866—1944),. scriitor francez, 386 Roseberry, Archibald Philip Primrose, lord —, (1847—1929), om politic englez, liberal, 283, 296 Rotschild, banca —, 287 Rowlatt, legea —, în India (1919),. 382 Rupert, prinţul — von dei Pl.il/ (1619—1682), 61, 66 Russell, John, lord —, (1792— 1878), lider liberal englez, 158, 202 Rut, John, navigator pe Atlantic. la 1527, 18 Saint-John, Oliver, (c. 1598— 1673), conducător al revoluţiei burgheze din Anglia, 33 Salisbury, Robert Arthur Talbot Gascoyne-Cccil, lord —, (1830— 1903), om poliiii englez, con servitor, 283, 296, 299, 316, 351
Saltîkov,

.il

huliri, 280

Joseph, om polii ridez, 412 Saya Sau, luptătoi revoluţionai birman, ■ Saye and Sele, Williim
vin.ni, l i| ■ 166 ' ) , 33

prinţ —, (180f. rator rus, 241 Savagc,

Alexei

Dimitrîevici

Seddon, Richard fohn, 1906), om politii austi ilia Seeley, John Robert, (1834 LI

istorii englez, 72, 272 Seid ben A i i, sulun al •' mzibam lui, 337 Seid-ed-Din, jurnalist 51 0111 politii iranian, 391

47S

(1870— 1950). 190 Strong. 284 Strachan. Charles Edward I lett-Thomson. 208 —209 Smuts... (1584—1654). Adam. pentru !• irea unui sclav negru 160 ke. 392 Swift. explorator polo nez în Australia. 313 Stein (sau Steyn). pretendent la tronul Afganistanului şi emir (1839—1841). guvernator al Coloniei Capului. (1787—1860). John. Pierre Andre de (1729—1788). om politic ira kian. 205 474 procesul —. preşedinte republicii Orange. 110 Sykes-Picot. 28—30. conservator. Jan Christian. 284 Shujah. naufragiază în insulele Bermude (1612). naufragiat pe insula Juan Fernandez. (1723—1790). lord —.. 294 Somers. William. — legea —. 336. 194 Sydney. (1857—1916). 379 Siniganda. 369. explorator al \fril ecuatoriale. Thomas Douglas.. John. Martinus 'I nis. 337 Selden. lord —. 371. 59 Sudan Batta.. lord —. 415. poet indian. prim-ministru (1936 1937). 152 Share-Ali. ministru britanii (1786). 4 I 45—46. în Rhodesia de Sud. în Afganistan (1878). navigator danez (sau norvegian) care ar fi atins Labradorul pe la 1472—1476. de abolire sclavajului în coloniile < 162 Stanley. amiral france 102 Suleiman. 426 Smith. (1564— 1616). Io Derby. (1849 1912). (1621—1683). 253 Stead. 178 şi nota 3. 17 nota 1 Smith. William Petty Fitzmaurice. 146—149 Smith. Alexander. Anthony Ashley Cooper. om politic englez. (1737—1805). conte de —. guvernator al Africii de Sud (1819). George. om politic. ziarist englez. (1667—17 scriitor englez. 108 nota 1 Selkirk. lord —. (. general rus. 330—331. 401—404. marchiz de Lansdowne. emir al Afganistanului (1863—1878). (1771 — 1820). (19 361 . Hikmet. 334 Skolp. om politic englez. ultra-colonialist. 1841) guvernator general ii Canadei. 40. 60 Shakespeare. dinastia —. Edward Henry. (1875—1959). 253 Stanley. (1778—18i episcop anglican de Toronio. Jonathan. 258 nota 3 Stuart. (1826—1893). 27 Somerset. (1HJ 1864). John. 1904). John Hanning.Seid Haled. Jan. Henry Morton. 398. sultan al Zanzibarului. 326 Stoletov. 196 Shaftesbury. tratatul —. 243 Stanley. om polii englez. William Thomas. 107 Strzelecki. 27 Shelburne. debarcă în insulei Falkland (1690). general şi om de stat sudafrican. şef zulus. 55. economist francez.. t. 175 Suffren. 52 Selkirk. 363. jurist englez. 179—180 Siegfried. M Canada. 423 Soliman ibn Zubair. feudal sudanez. Andre. explorator al Africii < toriale. Paul. 78—79 Sydenham. Nicolae Grigorievid (1834—1912). întemeiază colonia Assiniboia. Henry (Harry) George Wakelyn. economist englez.

XVI. explorator al nilui canadian (1797—1811). Si W ak e f i e l d . XVI.161 Wilhelm I I .ie. . in. (1676—1745). rege al Aagliei (1688—1702). navigator englez în Pacific.iwney. (1613—1662). (1758—1798). James Kingston. poet englez. (1824—1860)..I n i i I. Charles. răscoala — lor (1850— i. la începutul sec.is. guvern. I . E dw a r d G i b b o n . (1759— 1833). 1603— 1656). la începutul sec. si i iito Wilberforce. guvernator în Jamaica I 1743). (1856— l'»20). i M luliui. 424 Wellesley. (1828—1905). 28 ouver. erou al răscoalei indiene din 1857.. 'Ministr u englez. Abel Janszoon. 290 nota 2 ■'hdin. politician i hodesian. voerd. Robert Rich. (1725—1767). ( U . 407 l'il. Harry. John.. 288. Pi MII oii Mai i« \rouei numii . aventurier american. ' M 1778). Henry.. împărat genns . orn polii I 160. călător pe Atlantic.3 4 9 Ţippu Sahib. Richard. negus al Abisiniei . 69 şi nota 4. David. 256 şi nota 4 kediv al Egiptului (1879 —1892). 80 ii. Mishend. 97 şi nota 3. (c. mare navigator olandez.. 85. William. Bal Gangadhar. 18 Warwick. George. exploraşi al văii Congo (1816). fruntaş politic indian. 108 Walpole. Herben G«T| 19 l'>) . James. Samuel. pro-colonialiît. lord —. (1796—1862) promotor al colonizării Noii Zeelande. ■ I N . 132 Wa lpole . conlucitor al revoluţiei engleze. Robert.t n . 128 I ■ l. călător pe Atlan tic. (1587—1658). 11 'I 1 S42). Hendrik Frensch. William. 278 \\t \ ogi l. 33