Cam if Mur eşan

IMP ERI UL BR/ TAN /C
Scurt ă istori e

oo
Bucurejfi, 1957

ProxenUrea

gr

.«ic â. colectă: VAL MUNTEANU

STRUCTURĂ, BAZĂ ŞI SENS

„Nimic, în existenţa timpurie a Britaniei, nu arăta grandoarea pe care era destinată să o atingă". Cu aceste cuvinte, istoricul englez Macaulay 1 îşi exprimă surprinderea reţinută faţă de rapiditatea şi amploarea procesului prin care o mică insulă din vestul continentului european a devenit centrul celui mai mare imperiu pe care 1-a cunoscut istoria. Macaulay scria acestea cu muk înainte oa Imperiul britanic să fi ajuns la apogeul întinderii sale. După sfîrşitul primului război mondial, cînd survine momentul expansiunii maxime, Imperiul britanic avea o suprafaţă de 36 de milioane de km 2 şi o populaţie de peste 450 de milioane. Ocupa aproape un sfert din suprafaţa uscatului ; a cincea parte din locuitorii de atunci ai globului trăiau în cuprinsul său. Era de şapte ori mai mare decît Imperiul roman în culmea puterii şi de trei ori mai vast decît fuseseră vreodată Imperiul chinez, Califatul arab, statul mongol, sau Imperiul colonial spaniol. Spre deosebire de celelalte mari imperii din istorie, el s-a întins în toate continentele, mările fiindu-i suportul şi mijlocul de legătură, iar un ocean — cel Indian — Mediterana sa. Cea mai mică suprafaţă o ocupa tocmai în Europa ; posesiunile de peste mări erau de o sută cincizeci de ori mai întinse decfît Anglia (fără Irlanda). „Cea mai ilogică structură creată de oameni, din cîte a văzut istoria"... Sînt englezii înşişi care emit această caracterizare 2. „Structură ilogică" e un fel de a vorbi, cu vădită intenţie de paradox, uşor maliţios. Un fenomen de proporţiile şi durata Imperiului britanic, acoperind, de la naştere şi pînă la destrămarea lui progresivă, în zilele noastre, aproape patru secole, nu poate fi ilogic, în sens istoric. El îşi are o explicaţie firească,
1 Thomas Babington Macaulay (1800—1859), cunoscut istoric şi poli tician de orientare liberală. 2 The Cambridge History of British Empire, voi. I, Cambridge, 1929, p. 14 [în continuare, CHBE].

ştiinţifică, pentru fiecare moment mai însemnat din cursul apariţiei şi evoluţiei sale. Cunoaşterea legilor dezvoltării sociale şi a condiţiilor istorice în care ele acţionează şi se manifestă în fenomenul dat ;ne conduce ou uşurinţă spre înţelegerea modului cum a apărut Imperiul britanic, cum s-a dezvoltat, s-a menţinut şi cum a ajuns ân cele -din urmă în pragul apusului. Imperiul britanic aparţine epocii moderne, adică orîmduirii capitaliste. Apare o dată cu dezvoltarea puternică a elementelor social-economice ale acesteia, la sfârşitul veacului al XVI-lea şi începutul celui de-al XVII-lea. Înregistrează un veritabil şoc de dezvoltare în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, când o avalanşă de invenţii tehnice pune bazele capitalismului industrial modern, revoluţionînd producţia. Atinge unul din momentele culminante ale prosperităţii după 1850, în deceniile de aur ale capitalismului bazat ,pe libera concurenţă şi face un nou salt pe calea expansiunii bruşte, în epoca imperialismului. Se clatină şi începe să se destrame din clipa în care capitalismul pierde exclusivitatea dominaţiei mondiale şi sfera sa de influenţă se îngustează tot mai mult, sub presiunea forţelor socialismului şi ia popoarelor trezite la lupta de eliberare. Paralelismul e revelator pentru a sprijini definirea Imperiului britanic drept un produs specific al capitalismului. în opoziţie cu aproape toate imperiile din antichitate sau evul mediu, continentale şi omogene în structura lor teritorială, cel britanic este un imperiu colonial, dispersat, discontinuu. Fenomenul colonial, ca atare, e anterior capitalismului. L-au cunoscut, în formele lor proprii, oraşele greceşti din antichitate, sau cele italiene, în evul mediu. Şi atunci, cu toate diferenţele evidente dintre aceste „colonii" şi cele moderne, expansiunea colonială a apărut aferentă activităţii comercialei ■în pragul epocii moderne, începând cu vremea marilor descoperiri geografice, colonialismul se prezintă, de asemenea, ! ; origine, ca produs al spiritului şi interesului comercial. Al unui comerţ de eu totul alte proporţii, aspiraţii şi perspective, se întemeia pe baza nouă a producţiei de mărfuri olflate, pe baza nouă a capitalismului născând. Se prezintă, în termeni mai precişi, ca produs al epocii acum i i l . i i II primitive a capitalului, al epocii de acumulare în mîin i L burgheziei şi ale unei părţi a nobilimii, prin jaf şi violenţă, însemnate «Mijloace de producţie şi băneşti.
,1 II III)!'

Capitalismul, spune Lenin, apare ca rezultat al unei circuJaţii de mărfuri foarte dezvoltate, care depăşeşte graniţele unui stat. De aceea nu e de conceput, şi nici nu există, o naţiune capitalistă fără comerţ exterior 1. Ea are nevoie de o piaţă externă „pentru că producţiei capitaliste îi este inerentă tendinţa spre o lărgire nelimitată, spre deosebire de toate vechile moduri de producţie, care erau limitate la cadrul unei comunităţi, al unei feude, al unui trib, unui district teritorial sau unui stat. în timp ce în toate vechile regimuri economice producţia era reluată de fiecare dată sub aceeaşi formă şi în ace leaşi proporţii ca înainte, în orînduirea capitalistă această reluare sub aceeaşi formă devine cu neputinţă, iar lărgirea nelimitată, veşnica mişcare înainte devine o lege a producţiei" 2. Dezvoltând această constatare, Lenim mai arată că procesul de formare a pieţii pentru capitalism prezintă două aspecte : dezvoltarea capitalismului în adîncime, adică pe un teritoriu dat, determinat şi limitat, şi în lărgime, adică, extinderea sferei de dominaţie a capitalismului asupra unor noi teritorii, în parte cu totul neocupate şi în curs ide a fi populate cu colonişti din ţara veche, în parte ocupate de triburi aflate în afara pieţii mondiale şi a .capitalismului mondial. în aceste teritorii se formează coloniile, a căror populaţie e atrasă în circuitul capitalismului mondial. Pentru realizarea iacestui ţel, guvernele burgheze au trimis la moarte sigură regimente de soldaţi în ţări tropicale cu climă insalubră, au irosit milioane din banii strînşi de la popor, au împins populaţia la răscoale desperate şi la moarte prin (înfometare3. în cuvintele de imiai sus e cuprinsă, xedusă la esenţă, geneza, raţiunea de existenţă şi istoria creşterii şi descreşterii Imperiului britanic.

1 Vezi V. I. Lenin, Dezvoltarea capitalismului în Rusia, în Opere complete, voi. 3, Editura Politică, Bucureşti, 1961, p. 52. 2 V. I. Lenin, Cu privire la caracterizarea romantismului economic, în Opere complete, voi. 2, Editura Politică, Bucureşti, 1960, p. 153. 3 Vezi V. I. Lenin, Dezvoltarea capitalismului în Rusia, în Opere complete, voi. 3, p. 586 ; încă o dată cu privire la teoria realizării, în Opere complete, voi. 4, Editura Politică, Bucureşti, 1961, pp. 82—83 ; Războiul din China, în Opere complete, voi. 4, p. 370.

PARTEA I

VECHIUL IMPERIU

1

CAPITOLUL I

.

ÎN SECOLUL AL XVI-LEA Comerţul maritim, premisă a expansiunii Fraza lui Maoaulay, exprimînd certitudinea lipsei iniţiale a unei vocaţii engleze de expansiune, poate fi supusă discuţiei. O cercetare mai atentă isooate la iveală destule premise ale expansiunii, încă în perioada premergătoare marilor descoperiri. Dacă, de pildă, e adevărat că înfăptuirea unor cuceriri în afară, cu şanse de trăinicie, e condiţionată de consolidarea internă a statului respectiv, atunci Anglia era, la sfîrşitul veacului al XV-lea, una din ţările feudale care se apropiase mult de realizarea acestei condiţii. La 1066, anul cuceririi franconormande, se puseseră bazele unei monarhii feudale deosebit de puternice şi autoritare. în ciuda unor .ciocniri de interese între marea nobilime şi regalitate, a unor mari răscoale ţărăneşti şi a unui sîngeros război civil între grupuri rivale ale nobililor, monarhia engleză îşi va consolida pais cu pas caracterul său centralizat, evdluînd vizibili, spre sffirşituil seooliului aii XV-lea, către absolutism. în perioada consolidării monarhiei centralizate, n-au lipsit încercări engleze de expansiune în afară, pe calea armelor. De la sfiîrşitul veacului al Xll-lea a început cucerirea Irlandei, iar secolul al XHI-lea şi îndeosebi cele două următoare sînt străbătute de preocuparea monarhilor englezi pentru posesiunile lor din Franţa. în timpul războiului de o sută de ani (1337—1453), englezii au fost la un moment dat pe punctul de a cuceri şi a supune în întregime această ţară. La baza secularului conflict iau istat şi motive dinastice, feudale, dar şi interese comerciale : dominaţia asupra Flandrei, cu bogata ei aotiviitaite meşteşugărească şi de negoţ, iimipontul de produse agricole din sud-vestul Franţei, controiiul asupra mărilor „strimte", adiacente Angliei şi indispensabile economiei şi securităţii sale. Dată fiind poziţia ei insulară, unică pentru statele europene, comerţul maritim a avut de timpuriu un rol de seamă în istoria engleză. Pireooupănile puterii politice de a-1 încuraja sîmt şi elle, îm consecinţă, prezente. Se pronunţă aşa de devreme,
11

încît anticipează posibilităţile reale ale acestui comerţ. De pildă, la sfîrşitul secolului al XlV-lea, sub regele Richard al II-lea, parlamentul votează un act de navigaţie care obliga pe negustorii englezi să importe şi să exporte numai pe corăbii engleze : măsură prematură, deoarece Anglia, practic, nu poseda încă o marină comercială *, în secolul al XV-lea se reiau, după exemplul oraşelor maritime italiene, al Hansei şi al Spaniei, măsurile pentru a proteja navigaţia şi construcţia de corăbii 2. în 1485, un nou act rezervă navelor engleze, cu echipaje engleze, (dreptul de a importa vămuirile de Bordeaux şi lemnul colorant de Toulouse. Nici aplicarea acestei prevederi nu s-a dovedit posibilă 3. în secolul al XVI-lea însă, sub regina Elisabeta, asemenea măsuri, reluate, vor deveni eficiente, fiindcă între timp marina comercială engleză se dezvoltase apreciabil. Prin două legi, din 1559 şi 1563, regina Elisabeta aplică taxe vamale suplimentare corăbiilor străine ce veneau în porturile Angliei, iar cabotajul îl rezervă exclusiv vaselor engleze 4. Au urmat interdicţia importului vinurilor din Gasiconia |pe corăbii străine şi a peştelui sărat preparat în străinătate, anularea privilegiilor negustorilor hanseatici în Anglia (la 1598), pentru ca la mijlocul veacului al XVII-lea actele de navigaţie ale republicii burgheze să realizeze simbioza deplină între interesele statului şi ale comerţului 5. Din partea negustorilor englezi, primele semne ale acestui spirit (Oomercial potenţat apar la începutul secolului al XV-lea. La fel şi interesul monarhiei în protejarea comercianţilor ia forme mai concrete. La 6 iunie 1404, regele Hemnic al I\Mea de Lancaster acordă o cartă negustorilor care făceau comerţ în Prusia şi oraşele hanseatice, dînd un imbold tendinţei lor spre asociere şi organizare. în 1408, un act asemănător e acordat celor care făceau comerţ pe coastele 'daneze ale Peninsulei Scandinave.
1

'■ coloniale, Paris, 1923, p. 6. 3 J O 5 e f K u l i s c h e r , Allgemeine Wirtschaftsgeschichte des Mittelund dcr Neuzeit, voi. II, Miinchen und Berlin, 1929, p. 219. 1 c ni .i n g e o n, op. cit., p. 6. K u 1 i s c h e r, op. cit., p. 219. D e m a n g e o n , op. cit., pp. 6—7, 11.

Albert

Demangeon,

L'Empire Britannique. Etude de geo-

12

25. în 1444 se stajbili la Anvers. negustorii <de postavuri din York. A Modern History. J a m e s A. compania dobîndi primul ei privilegiu din partea regelui. pp. sînt garanţia securităţii Angliei . naţionalism economic. 10. Se intitula The Libell of Englishe Policye (Carte despre politica engleză). Great Britain to 1688. de la început. 30. Surprind într-însul anumite accente de.flamand Bruges. Pe la 1430 sau 1436. şi-atunci şi Anglia va fi 1 ----. înţelegerea clar exprimată că poziţia insulară. p.. iaipare un mic poem politic anonim. Ipswich. atribuit de unii lui Adam de Moleyns. Londra. ed.Pe la 1404. 1961. în 1407. compania va primi o cartă ide monopol. spirijiniindu-se reciproc. întîlnim şi un interesant ecou politic-literar al acestui impuls comercial. W i 11 i a m s o n. Poemul cuprindea unele sfaturi şi păreri cu privire la cea mai bună politică de urmat de către regele Angliei. spre a controla drumurile de comerţ ale hanseaţilor şi italienilor. Vînzînd mai ales postavuri. devenit mai tîrziu episcop de Chichester. „Negustorii aventurieri" au fost. 279 . mai puternică.. ipe la 1486. sub numele de „Compania negustorilor aventurieri" — în sensul de întreprinzători. la 1564 2. elementul cel mai mobil şi imai activ al comerţului extern englez. căci ea e zidul Angliei . . călătorii — ou intenţia ca. \ 13 Ibidem.2 M a u r i c e A s h l e y . A Short History of British Expansion. Huli şi Londra pun bazele unei asociaţii. „Ţine strîns marea. pp. I. Ea fonda comptuare pe ţărmul german. a IlI-a. în orice caz în vremea regelui Haniric al Vlnlea. 191. foante modernă apare şi oonaluziia ilogică — recomandarea de a se urmări dominaţia asupra mărilor învecinate. iar Anglia . 22—23. Reorganizată. voi. Newcastle. să se poată emancipa de sub dominaţia comercială a marelui port . din exportatoare de lînă brută în exportatoare ide postavuri. în Ţările de Jos şi în Spania. primele manufacturi.se transformă definitiv. apar. 1945. sporadic. activitatea lor se plasează în perioada în care meşteşugurile textile engleze se dezvoltă mult. Ann Arbor.. deschizînd postavurilor engleze o nouă poarta de pătrundere ipe continent şi idiraid o iloviitură oraşului Bruges *• Privilegiul regal i-afost reînnoit la 1428 şi 1462. marea care o «caldă de jur împrejur. 'în veacul al XVI-lea.

păstrează cu tărie marea cea îngustă. Sîntem în veacul al XVI-lea. pp. Margaret Gay Davies. libertatea de mişcare pe întinsul ei şi stăpînirea asupră-i. Alături de vechea Companie a negustorilor aventurieri. Acest climat depresiv. deschiseseră o întreagă problemă. CambridgiMass. 1956. 14 . W i 11 i a m s o n. Erau şi cauze de ordin intern care au stimulat orientarea comerţului englez spre exterior. Cheltuieli militare şi conflicte cu statele continentale au determinat o carenţă a exporturilor de lînă brută în Ţările de Jos. The Enţorcement of English Apfirenticeship. întrerupt pentru cîţiva ani. Importul de metale preţioase din Lumea Nouă a început a perturba valoarea monetei şi echilibrul preţurilor. Londra. p. Â Study in Applied Mercantilism.. Conturarea unei politici economice tot mai precise din partea iscatului englez merge miînă în mînă cu dezvoltarea producţiei manufacturiere. Dezvoltarea eomerţudui generează astfel. iau naştere altele. 1946. F r i e d r î c h Bi [e. în forme organizate. a comerţului exterior. a elementelor capitalismului în industrie şi agricultură. cit. Impcrialistische Stromungen in der Engliscben Literatur. Perioada cuprinsă între anii 1540 şi 1570. sentimentul propriu burgheziei engleze de mai târziu : marea. 3—8. a Ii-a.pîna prin 1576—1577. ca urmare a descoperirilor geografice. Confiscările de pământuri mănăstireşti. Astfel. Demangeon. Iar în alte versuri : „Şi mai cu seama. 6. op. ed. ed. mai puternice. 121—123. I l.. pentru comerţul cu Rusia. l'>28. şi lărgirii pieţei mondiale însăşi. Germania şi Spania. pe drumul mar CHBE.. cu o sferă de activitate mult mai largă decît vastul Europei. în unrna Reformei anglicane. care. privite ca o problemă de interes naţional. 11 şi nota 2. 118.illr-. datorită. după unele indicii chiar . I. revine între 1586 şi 1603. favorizând destrămarea raporturilor feudale în agricultură şi provocsînd declasarea forţată a unor elemente sociale diverse. ffin 1555 se constituie Compania Moscovei.susţinută de mîna Domnului". 1563—1642.. The Age of Drakc." (Canalul Mînecii)1. încă din veacul al XV-lea. a fost o perioadă de depresiune pentru economia engleză. 1 James A. evident. p. a Ii-a. |>|>. p. în zonele situate în afara occidemiuilui european2. îndeamnă pe negustorii englezi spre explorarea unor noi posibilităţi de cîştig.

V. S f k E n d r e. Histoire de l'Afrique noire. Producţia textilă manufacturieră şi dezvoltarea oraşelor au exercitat o influenţă dizolvantă asupra relaţiilor feudale în agricultură. ca şi fenomenul însuşi pe oare îl designează. în frunte cu cea de postavuri. Din 1581 Compania Levantului făcea comerţ pe Marea Mediterană l. voi. voi. în acest scap. La 1588 se acordă negustorilor din Exoter şi Londra prima cartă de constituire a unei „African Company". Oxford. New York. voi. Necesitatea de a spori turmele de oi a dus. 235. 129.ritim ce ocolea pe la nord Peninsula Scandinavă. punînd bazele dezvoltării sale în sudul Asiei. pentru comerţul în zona dintre rîurile Senegal şi Gambia. Britain and South-East Asia. VIII]. sub regim de ^restricţie ieşirea din ţară a materiilor prime indispensabile 1 History of England. iar an 1592. 1961. de asemenea. care pretindea apărarea ei de concurenţa străină.. Black. în veacul al XVT-lea. lîncurajînd. cu un termen de valabilitate general europeană. 26 . Budapesta. a cărei cartă regală data din 31 decembrie 1600 3. 15 . 199—200. 1942. B. Baltimore. p. Era pusă. pradă pauperisrnului. în 1579 Campania Răsăritului. Ea constă în tendinţa de a stoca metal preţios în cantităţi cît mai mari. Ea avea să devină de departe cea mai puternică dintre campaniile comerciale engleze SQ această epocă a „Vechiului Imperiu". (pentru eom-erţiull ou Marea Baltică. p. o a doua cartă extinde această zonă ipînă între gurile rîurilor Nionez şi Sienra Leone 2. la deposedarea ţăranilor de loturile lor de pămînt şi alungarea acestora de pe moşii. la transformarea în păşuni a unei părţi idin ogoarele Angliei. Augmentarea comerţului intern şi imai ales extern ducea la o necesitate sporită de metale preţioase — aur în primul rînd —■ pentru satisfacerea volumului crescînd al circulaţiei monetare. 15 . 2 D e ni a n g e o n. 1558—1603 [The Oxford La w r e n ce Henry Gipson. pp. The Reign of Elizabeth. I. cit. 3 S a u 1 R o s e. Pe de altă parte se dezvoltă industria manufacturieră. The British Empire before the Ame rican Revolution. p. Din toate aceste resorturi se profilează în Anglia politica economică denumita ulterior mercantilism. 1949. [1962]. exportul produselor manufacturate indigene şi restrîngînd sau prohibind importul celor străine. J. pp. p. în aprilie 1601 pleacă spre Sumatra şi Java primele cinci corăbii ale nou înfiinţatei Companii a Indiilor Orientale.

Ca un corolar (firesc al unei asemenea politici se înscrie tendinţa de a lărgi teritoriile de sub dependenţa statului. printr-una integrată într-un sistem unitar.nr. uneori cu forturi de protecţie şi colonii înşirate de-a lungul ţărmului atlantic al Americii de Nord. slăbindu-le pe celelalte 2. lărginduise posibilitatea de a da de kiioru şi a alimenta elementele sociale proletarizate. ceea ce un stat câştigă. preconizată de mercantilişti. Se realiza astfel o balanţă comercială activă. trebuia. asemenea Angliei. altele pierd. E vorba. Balanţa activă. La baza mercantilismului stăteau şi considerente de altă natură decît cele strict economice.sa teritoriallă. de forma numită de englezi cu preferinţă „The Oid Emipire" (Vechiul Imperiu). de materii prime şi de alte felurite mărfuri. spre a găsi surse de aur. acum. extrem de discontinuă şi exclusiv riverană. Se naşte colonialismul modern. (pe coasta de apus a Africii. Baza lui era comeroiailă . acumularea aurului în ţară. El corespunde unui efort de „construcţie statală". lord trezorier sub regina Elisabeta. l'. prin urmare. consta din insule. ca/re durează pînă în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea. în sensul înlocuirii economiei subordonate intereselor locale. o relativă compensare ia pauperisimului. în Indiile de Vest (Antile) îşi de Est. cu cel mai redutabil reprezentant al său. în schimb. dispuneau de posibilitatea de a-şi asigura această bază mai solidă ipentru ipolitica lor economică au trecut la acţiune.r producţiei manufacturiere. Promovarea iui a fost 'favorizată jşi de supoziţia ică îm comerţul extern. camptuaire comencJale. încurajarea industriei şi. să joace şi rolul de a întări statul propriu. intrarea celor străine. supusă unui control din partea statului şi devenind astfel un factor şi mai activ al desăvînşirii centralizării politice. de la 1572 *. dar facilitată. In măsura în care acest „Vechi Imperiu" constituia şi o bază a producţiei de mărfuri. 16 . pentru a evita achiziţionarea lor de la negustorii străini. somiafiura . Imperiul britanic. indirect. Statele care. Este .politica pe oare o cultivă conştient şi deschis Burghley.

1 Prioritatea sa poate fi pusă Ia îndoială atît în favoarea norman zilor. în jurul anului 1000. cît şi în aceea a pescarilor bretoni. Bucureşti. a căror prezenţă în aceste locuri. pp. John Cabot. dacă nu chiar peninsula Labrador. Pentru John Cabot vezi şi I. în largul Oceanului Atlantic. pe care navigatorul îl numi „Terra Prima Vista" (Pămîntul cel dintîi văzut). 2-451 17 . 19 (1964). VI. O dată eu aceasta. De aci pleacă în luna mai 1497. două expediţii nereuşite pentru descoperirea legendarei „insule Brazii". probabil. care creează condiţiile trecerii capitalismului — al celui englez în primul rînd — în stadiul său industrial modern. furnizată mai ales de plantaţiile de trestie de zahăr. pare atingerea Labradorului de către danezul (sau norvegianul) Skolp. par a fi fost 'întrerpinse. din Antile. după unii. John Caibot a descoperit ■marile bancuri de peşti din vecinătatea Terra Novei şi a 'fost primul european despre care se poate afirma cu certitudine că a văzut ţărmul continentului nord-american *. 17. Cambridge. Vechiul Imperiu corespunde iprin urmare epocii aşa-numitei acumulări primitive a capitalului. aparţine portului Bristol. Marianne M ah n-Lot. veneţian şi englez prin adopţiune. pe la 1480—1481. 527. pare să se confirme în ultima vreme tot mai mult. Ea reprezintă perioada care pregăteşte. de către negustorii din Bristol. La 25 iunie 1497. lucrate cu sclavi negri. Istoria descoperirilor geografice. începută în secolul al XV-lea. probabilă. la întoarcere.aceasta era covîrşitor . 191—193. Cf. însemnat şi vechi centru comercial şi pescăresc din apusul ţării. insula Newfoundland (Terra Nova). M a g h i d o v i c i.agrară. tutun etc. succesiv. genovez de origine. Era. nr. în „Annales". ale cărei surse importante au fost comerţul. CHBE. P. precursori ai colonizării Iniţiativa angajării Angliei în marea competiţie a descoperirii de noi jpămînturi îndepărtate. In orice caz. deposedarea ţărănimii de pămînt şi jaful colonial. ai cărui marinari frecventau de mult ţărmurile Islandei . p. apoi. în 1472 sau 1476. Vechimii Imperiu va fi lînllaouk ou o nouă structură şi formă a colonialismului britanic. spre apus. 1930. la sfîrşitul veacului ial XVIII4ea. Navigatori şi comercianţi. după alţii. Bristol et l'Atlantique Nord. 3. Colomb. an. corabia sa întîlni un ţărm pustiu şi rece. Nesigură. despre care cîteva mărturii din secolul al XVI-lea spun categoric că navigau în apele Terra Novei în ultima parte a secolului precedent. p. 1959.

op. pp. La 1578 pesicuiau în aceste ape 50 de vase engleze... îndreptîndu-se apoi spre sud şi conducînd primul vas englez pe Marea Caraibilor. cu o pensie de 10 lire sterline anuali. Un indiciu despre faptul că acest navigator a jucat itotuşi UQ rol l-ar putea constitui împrejurarea că în 1505 el trăia ila Bristol. p. 74. Sebastian. toate. ştirile despre asemena călătorii încetează pînă la 1527. p.amiuil «nmător. a plecat lîntr-o nouă expediţie. 27. deja în 1512 a intrat în iciul Sp. History of British Expansion. Datele şi rezultatele acestei expediţii sînt însă nesigure. iar comanda ar fi fost preluată de fiul său. ca şi ale alteia. 18—19. pp. revenind în Anglia abia în 1548. iprin 1516—1517.. Traversarea anuală a oceanului şi . dar n-au avut ca rezultat trimiterea imediată şi cu regularitate a unor flotile pescăreşti lîn apele Terra Novei. Prin 1552—1553 e MI asociaţia din care se va forma Compania Moscovei. WilI i i i" ■• ii. el.în . cit. „pentru bunele sale servicii" *. Cf. I. asociaţi cu nişte mici nobili portughezi. 20. Prima menţiune sigură despre pescarii englezi în jurul Terra Novei apare într-un act parlamentar din 1541. Ele s-au îndreptat. De iaci îinainte pescuitul englez lingă Terra Nova devine permanent şi intens. de-a lungul coastei continentului american. în cursul ei pare a fi murit. către new found lands (pămînturile nou descoperite). care ar ifi înaintat mult spre sud-vest. De la 1501 pînă la 1505 se semnalează călătoriile lui Richard Ward. 86—87 şi Tbt Ige «I Drake. I. Tradiţia navigaţiei în aceste ape reci a făcut din englezi călătorii cei mai activi în descoperirea ţărmurilor de nord ale ' ' '///:/ ■'. 20. finanţaţi de negustorii idin oraş şi beneficiind de patente regale. Flotila de Terra Nova va deveni o pepinieră de echipaje experimentate pentru mairina comercială şi de război 3. cit. 18 . op. pp. Pe (la 1630. în care insula e numită „Newiliamd" (Ţaira inouă) 2.i nici. ■' 1) <• m a n g e o n. oînd un anume John Rut ajunge ipe ţăranul Labradorului. D e m a n g e o n. I. Dimpotrivă. A Short. Hugh Elyot şi Robert Thorne. interesaţi :în comerţul dintre Bristol şi Lisabona. 14.pescuitul în acele ape îndepărtate au constituit o excelentă şcoală naturală ipentru marinarii englezi. //!/. Jolin Thomas. pp. După unele informaţii. în aceeaşi direcţie. Călătoria lui John Cabot a atras ipe urmele sale alţi corăbieri din Bristol. 25. 27—29 . atribuită tot lui Sebastian Cabot. flotila de Terra Nova cuprindea 10 000 de marinari. Thomas Ashehurst. după care se întoarce în Anglia.

Aici el a văzut pentru înţîia dată eschimoşi. D a n i e l P. pe care englezii şi-1 asigurau. în Antile. pe ţărmul căruia moare. urmărind aceeaşi iluzie. Un alt obiectiv urmărit în secolul al XVI-lea de navigatorii englezi. de nişte negustori genovezi. totuşi. în schimb. pp. Printre negustorii englezi care practică acest comerţ. un comerţ destul de rentabil. Ţara lui Baiffin. cit. Martin Frobisher atinge marea insulă ce va fi numită.Americii. ed. potrivit tradiţiei. la 1576. în M a g h i d o v i c i. Primii sclayi africani au fost aduşi. 19 . mai ales pentru faima pe care şi-o va oîştiga fiul său. M a n n i x—M a l c o l m Cowley. la acte de violenţă făţişe. pe căi ilicite. 1518—1865. aduşi din Guineea de un vas englez 2. dar şi el de scurtă durată. victimă a răzvrătirii echipajului1. Iar în 1610— 1611. Acesta din urmă ia debutat ca negustor pe coasta de vest a Africii. al cărui nume e de . Dacă aceasta ar fi existat. A History of the Atlantic Slave trade. John Hawkins.reţiinut. ar fi vîndut în Antilele spaniole. sperînd şi el că a descoperit o trecătoare spre vest. Hawkins. La 1562. în primele. între 1585 şi 1587. primul în ordine cronologică este William Hawkins din Plymouth. între 1530 şi 1545. Of. cu Brazilia ise încheagă. John Da. descoperă imensul golf din apusul Labradorului. continuă explorarea marelui arhipelag din nordul Americii. la San Domingo. la 1518. în largul Lumii Noi. 3. Cargoes. 1963. primul transport de 300 de sclavi negri. pp. în ciuda împotrivirii portughezilor. Astfel. în cursul a trei expediţii. 2 1 Black. el inaugurează şi trecerea englezilor de la comerţul făcut pe ascuns. a fost comerţul cu coloniile spaniole şi portugheze. a IlI-a. op. exclusivismul Spaniei le interzicea accesul. fluviul care-i poartă numele (la gura căruia se află astăzi oraşul New York). 434—442. regiune în care vasele engleze pătrundeau destul de frecvent cu începere din 1553. al căror tip mongoloid 1-a făcut să creadă că se află în Asia.vis.. O dată cu aceasta. prin contrabandă. Henry Hudson cercetează. după alt călător de la începutul secolului al XVII-lea. New York. în 1609. cu speranţa de a găsi pe acolo o trecătoare spre Pacific. ar fi constituit calea maritimă cea mai scurtă între Europa şi Extremul Orient. VII.

ipe cînd debarca o încărcătură în portul San Juan de Ulua. în golful San Francisco. 33. I. cit. Sânt (primele încercări. Era în 1579. din acest punct de vedere. pp. cit. Hawkins reuşi să scape din dezastru 1 . 128— 129. fără urmare practică. Hawkins poartă adevărate „războaie private" împotriva flotei <şi porturilor din coloniile spaniole. tatăl şi fiul : CHBE. . Cu trei ani înainte. monopolul hispano-portughez asupra pămînturilor nou descoperite şi manifestînd pretenţiile Angliei la o parte din bogăţiile oferite de ele. Drake a întreprins cea de-a doua călătorie în jurul lumii. La politica africana dell' Inghilterra net XIX secolo. în 1568. Incursiunile piratereşti ale lui Drake erau finanţate de unii mari negustori şi nobili englezi. pp. în ultimă instanţă. ' II a u s e r . în 1572 nu-i reuşeşte o lovitură contra portului Narnbre de Dios. care consideră că n-a trecut dincolo de paralela 43°. 20 . 1—4.scopuri de jaf. comerţul englfZ în Africa occidentală: S l k. Ocolind pe la sud continentul american. op. de a proclama suveranitatea engleză asupra unor teritorii de peste mări. Drake debarcă şi săvîrşi ceremonialul anexării ţinutului la Anglia. de protejare a comerţului ilicit.din Noua Spanie (în America Centrală). împreună cu el şi un „cola/borator". din 1 Despre Hawkins. Era executantul unui veritabil consorţiu. 133.. op. p. ba chiar şi de regina Elisa'beta. cit. dar în sahimb capturează o caravană terestră spaniolă care. op. pp. pp. M a g h i d o v i c i. cit. 134 . p. el naviga de-a lungul coastei sale vestice. aducea aur din Peru 2.. iprin istmul Panama. dujpă Magellan. cu care împărţea beneficiile prăzii. Frobisher făcuse acelaşi lucru pe tei „ipămînit lîmgheţat" all esohiimoişiiloir :t. dar şi extraordinare succese. şi acceptarea protectoratului englez de către sultanul din Ternate (lîngă insula Halmahera. jefuind corăbiile spaniole întîlnite şi înaintînd spre nord pînă la paralela 48° — pretinde el — afirmaţie rectificată de unii istorici. La fel de sterilă a rămas.. 47—49 . 1 11 a u s c r. contestînd. Cariera aventuroasă a acestuia a cunoscut îşi ea eşecuri. op.. Cari o G 1 g 1 i O. care va depăşi faima tuturor piraţilor englezi : Franeis Drake. flotila sa fu surprinsă şi zdrobită de spaniolii. I. numindu-1 Noul Albion. Padova. 430-431. între 1577 şi 1580. 1950.

Histoire des colo- . trecînd prin punctul situat la 370 de leghe vest de Gapull Verde3. cit. Mari onoruri. ancoră în portul Plymouth. Paris. modificînd în favoarea Spaniei prevederile precedentei. papa atribuise Spaniei dreptul asupra tuturor pămînturilor situate la apus de o linie de demarcaţie trasată la 100 de leghe vest şi sud de insulele Azore şi de Capul Verde. la 7 iunie 1494. şi completat. cu ocazia trecerii lui Drake pe-acolo. titlul de cavaler şi reputaţia de erou naţional îl aşteptau lîn ţară pe cel considerat de spanioli drept un primejdios îşi ordinar ipirat. Rene S e d i l l o t . „Golden Hind" (Căprioara de aur). Acţiunile lui Drake şi ale altor navigatori-piraţi au deplasat conflictul anglo-apaniol din sfera privată în cea statală. prin bula „Ea quae". reginei Elisabeta i se ceruse chiar pedepsirea lui şi restituirea prăzilor jefuite. la 25 septembrie 1493. la răsărit de arhi1 nisations.şi Portugalia au încheiat la Tordesillas. Acest iţratat a fost confirmat de papa Iuliu al II-lea. în septembrie 1580. în seoolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. a comerţului. Alexandru al Vl-lca a semnat o a doua bulă. trasînd o nouă linie demarcaţională între sferele dominaţiei celor două ţări. 134 . La baza lui stătea rivalitatea comercială şi colonială. de astă dată în Extremul Orient. Această pretenţie de monopol primise cea dintîi întemeiere „legală" prin bula „Inter cetera". reaprinzîndunse de mai multe ori. în 1529. asupra acaparării pămînturilor descoperite recent. [1958]. Luîind ca bază actuil papal amintit 2. Spania . după ce străbătuse Oceanul Indian şi dăduse ocol sudului Africii. în care caz distanţa respectivă ar fi fost de 2 190 km. de tratatul de la Zaragoza. 1 Se presupune că e vorba de leghea romană = 5 920 m. emisă de papa Alexandru al Vl-lea la 4 mai 1493. Solicitat ca arbitru de părţile interesate. 2 De fapt.arhipelagul Molucelor). iar Portugaliei asupra celor aflate la răsărit de aceeaşi linie. un tratat în care delimitarea sferelor lor de dominaţie era fixată sub forma unei linii drepte. p. Intre Anglia şi Spania a izibucnit în 1587 un război ce va dura pînă în 1604.. către sfârşitul amuiluii 1579 x. la 24 ianuarie 1506. p. dorinţa negustorilor englezi şi a nobilimii legate de interesele acestora de a f rînge monopolul pe care Spania îl pretindea asupra oceanelor. corabia lui Drake. de la nord la sud. 21 H a u s e r. 365. op.

33. imensa flotă trimisă de Spania împotriva Angliei. Seria războaielor comerciale ale Angliei. în camp1 W i I 1 i a. m s o n. gravei probleme sociale ivite în urma exproprierii forţate a ţărănimii. William Cecil. înfrîngerile suferite de Spania au marcat începutul (declinului rapid al puterii sale maritime şi al afirmării Angliei ca o mare forţă navală. declara iamibasadariuil'ui spanial : „Papa ou are dreptul să împartă lumea. viitorul lord Burghley. apoi. A prădat cîteva porturi işpaniole din Antile. inaugurate prin cel cu Spania. mult după aceea. parţial. din acest punct de vedere. singura ţară care o va mai întrece. în cursul acestui război. Războiul anglo-spaniol 1-a văzut din nou la lucru pe Francis Drake. va fi Olanda. încă din 1561. p. The Age of Drake. < i>mpaniile comerciale privilegiate au preluat rolul de a . A participat la zdrobirea „Invincibilei Armada". va continua.să ia ţări după 'bunul săiu plac" *. prin conflictele cu Olanda şi. Primele încercări de a întemeia colonii Dezvoltarea producţiei manufacturiere şi a comerţului exterior constituia pentru burghezia engleză principalul imbold spre expansiunea colonială. Se adăuga.miza acţiunile de colonizare engleze din perioada anteri<ur. isă dea şi . Dezvoltarea construcţiilor navale şi victoriile împotriva Spaniei ofereau mijlocul direct pentru realizarea expansiunii dorite şi netezeau drumul către acest ţel. aceasta din urmă putea invoca monopolul stăpînirii sale asupra tuturor mărilor şi păimînturilor noi. în secolele XVII şi XVIII. Era o . din partea nobilimii. scufundînd mai multe vase în portul Câdiz şi capturînd numeroase altele în largul ţărmului portughez. în următoarea jumătate de secol.pelagul Molucelor — faimoasele Insule ale Mirodeniilor — care rămîneau în zona portugheză. a ata cat chiar coastele Spaniei.situaţie cu care nu se putea resemna tînăra şi puternica burghezie comercială ce se ridica în Olanda şi în Anglia. 22 . Portugalia fiind reunită cu Spania.'i revoluţiei burgheze şi. în 1588. Din 1580. cu Franţa. dorinţa de îmbogăţire îşi de ramediare a.

La fel în 1574. 58. I. obţine de la CHBE. Secolul al XVI-lea a cunoscut mai întîi un val de colonizare engleză în Irlanda. Lucrarea de faţă îşi propune însă să se ocupe numai de Imperiul britanic dinafară Europei. 57. Printre aceştia se nuimără şi Humphrey Gilbert. p. p. De altfel. 56. cînd înaintează reginei un memoriu arătând avantajele colonizării în^ emisfera vestică şi posibilitatea descoperirii unei trecători maritime directe spre China. a cărei cucerire e reluată cu energie sub domnia lui Henric al VlII-lea (1509—1547) şi a Elisabetei. 'făcută de clasele dominante engleze în ajunul expansiunii dincolo de mări -. 60—61. K n o r r. încă la 1564 îl aflăm pe Gilbert ca participant la un plan eşuat de colonizare a Floridei. prin asooierea de negustori ibogaţi. oareoari drepturi de autonomie. la o scară minimă. fără împărtăşirea nici unui risc. au făcut experienţa unui selfgovernment (autonomie) într-un teritoriu extra-ibritanic K Companiile comerciale acumulau. mai ales în răsăritul şi nordul insulei. cit. Clanurile irlandeze au fost deposedate de pămînturi. mijloace materiale importante. încurajarea ocupării unor teritorii şi a întemeierii unor colonii din partea lor reprezenta pentru statul englez o modalitate comodă de profit indirect. prin privilegiile ■acordate de (puterea politică llooailă. prin felul cum a fost cuce rită şi regimul la care a fost supusă. în sfârşit. XIX.tuarele lor europene şi levantine. pp. Un număr apreciabil de nobili şi feluriţi speculanţi englezi şi scoţieni au intrat în proprietatea acestor pămînturi. cu licenţă regală. exproprierii silnice şi colonizării. E o altă experienţă a cuceririi.. Imperiul colonial britanic a debutat ca întreprindere particulară. 2—3. Funcţionarii acestor comptuare au fost cei dintîi englezi care. I. uneori obţinută post factum. Cf. frate vitreg cu Walter Ralegh. 2 1 23 . în 1577 face planuri de a înlătura pe pescarii spaniolii din apele Tema Novei 4. 3 CHBE. Nu e de mirare dacă mulţi din oamenii amestecaţi în afacerile cuceririi Irlandei şi ale exproprierilor de acolo vor continua prin a fi promotori ai colonizării transoceanice 3. datorat lui John Hawkinis. există deosebiri sensibile între situaţia Irlandei şi a coloniilor de peste mări. pp. 4 Ibidem. poate fi considerată ca prima colonie engleză. pe care au fost colonizaţi şi ţărani săraci din Anglia. ele dobîndiseră. celebrul favorit al reginei Elisabeta. op. Se admite aproape unanim că Irlanda.

La scurtă vreme. Tot în 1597. Ralegh şi alţii au făcut o nouă tentativă nereuişkă în Guyana. Grupul ajunse acolo. care declarase : „Voi mai trăi atîta.n 1585 ide a doua. Este cea dintâi colonie britanică de peste mări. L. la bordul căreia ise rapatriară. alt mare pionier al începuturilor colonialismului britanic. în 1584. Invodînid prioritatea engleză a descoperirii. lub conducerea lui Cromwell. Rowse. cam la 36° latitudine. iniţiativa sa fu continuată de Walter Ralegh. The Elizabethan Age. acesta trimise o expediţie de recunoaştere pe ţărmul Americii de Nord. pe ţărmul canadian. Londra şi New York. Gilbert a trebuit să-i evacueze. Lăsaţi fără nici un sprijin. îmbarcat pe vasele negustorilor londonezi Charles Leigh şi Abraham van Herwick. încercarea de colonizare patronată de Ralegh fu repetată. • J a m e s A. încît să văd cum creşte pe pămîntul ei [al Virginiei] o naţiune engleză" *. şi drepturile ce decurgeau din ea. Izbucnind războiul anglo-spaniol. 1955. în aceleaşi locuri. în acelaşi an. «rimată î.regina Elisabeta un privilegiu „pentru descoperirea şi guvernarea insulei Newfoundland". prin John Cabot. p. Ajunşi curîind în mizerie. dar împotrivirea pescarilor 1 A. 1604—1668. The Expansion of Elizabethan EngUnd. Oxford. pp. şi cea mai efemeră. înitre 1594—1597. în partea sudică a intrării în golful Albemarle. Williamson. în 1587. cam în zona graniţei actuale dintre aceasta şi Venezuela 2. Aşezarea primi numele Virginia. 1923. In drum spre Anglia. coloniştii fură salvaţi în primăvara anului 1586 de apariţia neaşteptată a unei flotile conduse de Drake. după toate aparenţele. ' < lunoscută mai tîrziu sub numele de secta sau partida independenţ i l o r . persecutate. English Colonia in Guiana and on the Amazon. el pieri într-o furtună. Gilbert a proclamat insula posesiune a Angliei şi a aşezat în colţul ei sud-estic vreo 250 ide colonişti (1583). din pricina greutăţilor întîmpinate de proaspeţii colonişti. Episodul părea că dă o gravă dezminţire speranţelor lui Ralegh. dar. 20—21. 225. metropola avu alte preocupări decît a soantei acestor colonişti. obţinu permisiunea de a se aşeza în estuarul fluviului Sfântul Laurenţiu. un grup de adepţi ai sectei browniene 3. care ajeză un număr de 180 de colonişti pe insula Roanoke. 24 . ea va juca un rol politic important în revoluţia din 1640—1660. ei pieriră pînă la unul.

Opera cuprinde şi elemente contradictorii. adesea cu exagerări <de interpretare. W i l l i a m s o n .. sau cînd un popor refuză altuia folosirea şi posesiunea unui pămînt de care el nu are nevoie. despre a cărei existenţă relatează un călător fictiv. cum erau. fără inegalităţi sociale şi de avere. firesc. au stîrnit. precum şi ale interesului. care s-ar explica prin împletirea în contextul ei a unor reflexe ale politicii lui Henric al VUI-lea în Irlanda. un considerabil răsunet în Anglia ca şi în toată Europa. 74. pentru expansiunea colonială în general. I. descoperirile şi încercările de colonizare din veacul al XVI-lea. El e consemnat în literatura şi publicistica vremii. să sta bilea scă o colonie în G uya na. între 1604 şi 1606. oi lîll ilasă pustiu şi indliuorat. Ea merită reţinută. Acest Charles Leigh va încerca. apărută la 1516. Pentru a aminti numai exemple de prestigiu. cît şi de acelea ale statului absolutist. Influenţa climatului marilor descoperiri e vădita în plasarea acestei sooietăţi ideale într-o insulă necunoscută şi îndepărtată. legate. 32 şi urm. icîtă vreme aii doilea popor ar putea să-şi asigure de pe acel pămînt întreţinerea. cu acest sens). asemenea ecouri în cunoscuta operă Utopia a umanistului englez Thomas Morus. implicit. de interesele clasei burgheze în ascensiune. Intenţia de căpetenie a autorului a fost . c it. ca prim exemplu al exodului pricinuit ulterior de persecuţii religioase şi. 25 . Idei care îl situează pe Morus printre precursorii. fără proprietate privată. social-politice. fără exploatare.pentru declararea unui război : eîrad sînt lezate interesele comercianţilor utopieni. op. ai socialismului. pe atunci de dată foarte recentă. sînt susceptibile de a ne trezi îndoieli unele din motivele — justificate după Morus — pe care legile utopiene le admit . p. Ecouri livreşti Călătoriile. e interesant de arătat că unii autori identifică.de a zugrăvi tabloul unei societăţi ideale. 1 CHBE. Cf. De ipildă.francezi din partea locului le zădărnici întreprinderea *. utopici (cuvânt de el pus în valoare. p.

în introducerea lucrării. . pp. opera lui Richard Hakluyt. l. Ja Brie. în această ordine de idei. a sentimentului superiorităţii engleze şi de încredere în viitorul de mărire al Angliei. 93—95. spre a se documenta şi asupra ' I IIBE. dar puternice. Student la Oxford. 93. pentru a designa reaJita. op. nu ca o justificare a cotropirii şi expansiunii coloniale. După Morus.Să fie oare în aceste pasaje „o fuziune fecundă între lumea Iui Platon şi cea a lui Columb şi Cabot" ? s Faptul în sine e probabil. adică în scopul realizării unui echilibru echitabil între condiţiile materiale de dezvoltare ale tuturor popoarelor. începînd din 1553.. Făcea parte dintr-o familie amestecată în istoria mai tuturor companiilor comerciale. apoi de francezi şi bretoni. scrisă de unul din promotorii reformei anglicane. pasionat de ceea ce constituia subiectul de senzaţie al secolului — descoperirile geografice —.. cit. apologetul şi. ne întîmpină expresii izolate. de pildă. ca un prim apologet al unei „Anglii mai mari" 2. cu accente patetic-biblice. aln cartea The Policy of War (Poiitaaa războiului).. în 1583 întreprinde un voiaj de studii în Franţa. e în afară de îndoială că ea concepe luarea an posesiune de către un popor a pămîntului de care se poate dispensa un altul. 19. ci exclusiv în sensul — e drept. inspiratorul negustorilor şi călătorilor englezi. I. Mai e de menţionat. Părerile pe care le combatem.i B r i e. în 1582 publică în limba engleză Diverse călătorii privind descoperirea Americii. cronicarul. cit.tea politică engleză. op. de proslăvire a m'îndriei naţionale. istorică. în primul rînd cele făcute de englezii noştri. întrebarea : „Ce regat ipe lume poate fi asemuit cu a/cest Imperiu englez al nostru" ? 3 Noţiunea de „imperiu" intră în circulaţie &n literatura. figurează. pp. dar ţinînd seamă de sensul general umanitar al operei. p. cam naiv-moral — în care o enunţă.. în parte. 16—17 si în CHBE. el e fn corespondenţă cu geografii Ortelius şi Mercator şi prieten intim cu Gilbert şi Raîegh. Thomas Becon (1512—1587). De aceea sînt cu atît mai mult de respins interpretările care vor să-1 prezinte pe Morus drept unul din primii care ar fi încercat să reorienteze potlitica engleză de ia problemele europene la cele ale expansiunii transoceanice. p. 1 I >nj).

. ce apare din 1589. op.expediţiilor spaniole şi portugheze. 25—26. inspirate din inaiufragîuil -lui George Somers în insulele Bermude. Pregăteşte astfel marea operă. cit. 135 . cu decorul exotic al acţiunii sale. şi în cultura engleză.. ea a putut fi 'denumită „o epopee în proză a naţiunii engleze moderne" 1. pp. încă din veacul al XVI-lea. . p. Trăsăturile ce caracterizează condiţiile dezvoltării Angliei în epoca modernă. op. Lucrare de proporţii. mu este şi ea -un semn aii vremii ? 1 H a u s e r . cit. cristalizate în viaţa economică. eu titlul : Principalele călătorii şi descoperiri ale naţiunii engleze. socială şi politică. pe mare ţi pe uscat. prind astfel contur. fundamentală pentru istoria marilor descoperiri. B r i e . Furtuna lui Shakespeare.

prin indiferenţa sau chiar împotrivirea faţă de iniţiativele acestor clase pe tărîm economic. burghezia comercială si problema colonială După încercările din veacul al XVI-lea. Iacob I (1603—1625) şi fiul său Carol I (1625—1649). expansiunea comercială şi colonială engleză. 1 CHBE. 1. în perioada premergătoare revoluţiei burgheze (1603—1640). persecutând manifestările opoziţioniste. 28 . se opun ou hotărâre. înţeleseseră folosul pe care statuJ feudalo-aibsoJutist îl putea trage de pe urma dezvoltării producţiei interne si a comerţului peste mări. între politica economică şi politica externă a monarhiei engleze de o parte şi interesele acestor clase de alta. Atitudinea dinastiei Stuart se explică prin adîncirea contradicţiilor de clasă în societatea engleză. divergenţe esenţiale. Se sprijină mai mult pe marea nobilime cu tradiţii feudale. cu existenţa statului absolutist. Ei duseseră o ipolitkă de încurajare a burgheziei şi a noii nobilimi. comerţul exterior şi iniţiativele coloniale au. aspiraţiilor lor politice. Procesul începe isub dinastia Stuart. IV aceea. duc o altă politică. interesate în producţia şi schim/bul de mărfuri. aristocraţia voia să le frîneze ascensiunea. Mai mult decît în vremea Elisabetei. un caracter privat *. pp. Regii Stuarţi. pe tărîm social-politic şi religios. Dezvoltarea burgheziei şi a elementelor capitalismului se împăca. sub primii Stuarţi. care-i periclita poziţiile dominante ocupate de ea în stat. Ea reflectă reacţionarismul aristocraţiei. începută în secolul precedent cu acordul şi încurajarea monarhiei. Tudor. ou ihrajtalkate chiiar. nu existaseră. neglijează interesele economice ale cflaselar noi. lîn acea perioadă. în secolul următor Anglia pune bazele propriu-zise ale imperiului ei colonial. Prin întărirea regimului absolutist. Suveranii din dinastia precedentă.CAPITOLUL II SUB PRIMII STUARŢI Raporturile dintre stat. în perioada amintită. 155—156. accentuat din cauza creşterii forţei economice şi politice a nobilimii noi şi a -burgheziei.

ci priveşte relaţiile cu alte state prin prăfuita prismă feudală. Interesele expansioniste ale capitalului comercial englez vizau în acel timp două direcţii principale : spre Indiile de Vest şi spre Indiile Orientale. pp. frînînd astfel lărgirea participării cercurilor negustoreşti Ia comerţul extern 2. Angliiskaia burjuaznaia revoliuţiia XVII veka. pp. accesul Indiilor de Vest era. Cu alte cuvinte. a II-a. 1962. interzis şi toate 'luptele. Era o greşeală pe care negustorii nu o vor ierta lui Iacob I. voi. L e v i ţ k i. mai dornice de îmbogăţire. Prima direcţie era lUinmănită de comiparaiille oomerciaile mai tinere. Au apărat monopolul marilor companii comerciale. deţinătoare ale unor autorizaţii (carte) regale. 130—131. a intereselor dinastice sau chiar a arbitrarului personal. Acestor grupuri se alătura. ed. profitabile pentru comerţul. Cea din urmă se ipune adesea de-a curmezişul intereselor burgheziei şi noii nobilimi. Stuairţdi aiu văzut iîm comerţ mai «mault o sursă de venituri pentru fiscalitatea regală. Şi întrucît clasele amintite reprezentau pe atunci elementul nou. Iacob I a încheiat pace cu Spania. The Century of Revolution. obiective. Avînd reprezentanţi în parlament. progresist. mai initrepide. se dovedeau zadarnice 1. Moscova. . După aproape două decenii de lupte. pînă la un punct. contrabanda şi pirateria engleză în coloniile spaniole. 2 C h r i s t o p h e r Hill. 37—39. oficial.în acel timp. tratatul îngăduia acum Angliei comerţul numai în acele regiuni în care acest drept fusese recunoscut de Spania înainte de război. I. La 18 august 1604. Edinburgh. inte resele burgheziei şi ale noii nobilimi se confundau în foarte mare măsură cu interesele naţionale engleze. A. 29 .continuă acum sub semnul unor fricţiuni între promotorii ei şi politica oficială a statului. A. şi vechea Companie a negustorilor 1 E. aceste cercuri au inspirat opoziţia contra politicii Stuarţilor şi iîn special împotriva monopolurilor comerciale ale marilor companii. dar nu au înţeles să ducă o politică hotărâtă de protejare şi dezvoltare a lui. K o s m i n s k i—I. nu e greşit să admitem că. 1954. iar dezvoltarea capitalismului ducea spre creşterea forţelor productive. în generali. reprezentînd păturile negustoreşti ridicate mai recent. Ea arăta că noul suveran nu-şi întemeiază politica pe realităţi materiale. 1603—1714. toate vic-tomile.

„De facto". I I i 1 I. dar nici nu se opune pătrunderii în zona rezervată dominaţiei spaniole. cit. M I I I M . op. în 1619. Cea de-a doua direcţie aparţinea. statul englez nici nu încurajează. acest grup vedea în olandezi pe cei mai mari rivali. adică celui mai puternic grup al marilor negustori londonezi. 80 . I . veacului al XVIII-lea precumpăneşte prima din aceste linii posibile ale expansiunii coloniale. cum e de aşteptat. comercianţii englezi au continuat să caute puncte de sprijin pe coasta apuseană a Africii. cit. la sfîrşitul secolului al XV-lea. o va face pe proprioll risc" s. Expansiunea în Africa şi în emisfera de vest Ignorând această doctrină. aşa cum fusese stabilită de doctrina papală. în acelaşi timp.. O ipoliţică extannă care s-ar fi conformat acestui ţel ar fi fost în chip necesar antispaniolă si antihabsburgică 1 în general şi. Deja la 1607.ibsburgii ocupau tronul Spaniei. întemeind. idedlaramd în parlament. în 1616. celebrul filozof : „Oricine vrea să facă negoţ iîn Indiile de Vest. Lui i se alăturau şi negustori mai mărunţi. Aşadar.. 156. la începuturile sale. 131. legaţi de pescuitul în Marea Nordului sau de comerţul de cabotaj pe coastele europene. p. prin cancelarul Francis Bacon. scurtă vreme după încheierea păcii cu Spania. Mai mult indiferentă faţă de Indiile de Vest îşi de sfera dominaţiei spaniole. proolandeză. va privi cu faţa spre vest. Imperiul britanic. p. primul fort în < . guvernul englez trebuia să se arate concesiv faţă de interesale burgheziei -opoziţioniste. ucid ' I l. i-i întemeiară un fort pe Coasta de Aur. ■' K o s ni i n s k i—L e v i ţ k i. în 1618 luă fiini'ţ. nu fără conflicte cu portughezii. terenuri de acţiune din care vasele olandeze tindeau a exclude pe cele engleze.a vânturi ari.i la Londra „Coimipania aventurierilor cari fac comerţ cu Guineea şi Benin". „Companiei Indiilor Orientale". în acelaşi an. din anul 1516. politica preconizată de Compania Indiilor Orientale era antiolandeză 2. I. Sub primii Stuarţi şi pînă spre sfîrşitul . el nu recunoştea existenţa unei asemenea zone. Urmărind să-şi asigure controlul comerţului cu sudul Asiei şi să ocupe acolo puncte de sprijin. care. op.

iar guvernul englez nu-şi recunoaşte nici o responsabilitate. Marea tentaţie era însă America. S f k. 2 1 31 . pe mal u l unui rîu numit de ei. 4 CHBE. Patentele acordau. 130—131. Cambridge. I. 8—10. care n-au întîrziat să se producă. Oxford. pp. La 1612 luă fiinţă o campanie care. pp. M. James River. veniţi <îm regiune V Tjiimiţînd noi expediţii. intenţionînd să creeze un stabiliment în Virginia. regele Iacob I acordă. New York. pp. 53—54 . pp. 79—80. fiind cea dintâi colonie engleză stabilă pe continentul american. 133—134. ca şi oraşul. I. I. compania reuşi. ceea ce indica interpretarea dată de burghezie îşi noua nobilime pauperizării maselor ţărăneşti. numite pe atunci insulele Somers.v a prosperat. care întemeiară oraşul Jamestown. I. 85 . începu colonizarea lor 4. adică ţărmul american situat cam între 42 şi 45° latitudine nordică. op. 'trei 'ani mai itîrziu.. mărginită deocamdată la ţinutul de coastă 2. pp. prin urmare. sprijinită de compania fondatoare. Denungeon.sau popor creştin" 3. op. cit. p. să pună în Garribia temeliile unei colonii durabile. op. în acelaşi scop. cit. Noua Anglie. cit. vizînd. voi. 3 Henry S t e e l e Commager. A History of Sierra Leone.pe ipnimli agenţi ai companiei. Multe broşuri şi pamflete făceau propagandă în favoarea colonizării ei. pp. a Vil-a.. p. I. CHBE. cit. răspunzîndu-li-se că întreprinderea are un caracter privat. 4. Virgini. S I k. op. în cinstea regelui Iacob I. 29.şi fără lucru. invocînd printre altele şi argumentul „suprapopulării" Angliei. în 1607. cu condiţia ca aci să nu încalce aşezări „aparţinătoare vreunui stat . Gray. op. Aviînd nevoie de bani (licenţele pentru colonizare se cumpărau) şi cedînd totodată presiunii celor interesaţi. la 10 aprilie 1606.. Această clauză era un refugiu anticipat împotriva protestelor Spaniei. 139 şi 438 . Ca o escală potrivită în drumul spre Virginia. I. A History of the Gambia. 1940. D e m a n g e o n. ed. rămase /fără prqprietate . Documents of American History. patente de colonizare pentru două companii comerciale : una cu sediul la Londra. 32. alta constituită la Plyîmouth. p. 1962. 20—23 . De astă dată. J... 1963. corăbiile companiei londoneze aduseră în Virginia primii 106 colonişti. C h r i s t o p h e r Fyfe. p. 130. cit. K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. vase engleze acostară în 1610 în insulele Bermudc. companiilor amintite dreptul de a încerca isă colonizeze ţărmul american între 34 şi 45° latitudine. între 1620 şi 1630.

42. 1. pe locul unde Gilfoert făcuse încercarea lui nereuşită.Campania din Plymouth. pe coastele Americii de Nord. nişte imarinari englezi puseră temeliile oraşului Saint John's. încălcînd drepturile ei. Ralegh fu dezavuat de laicob I. 40 .CHBE. între timp.i lbidem. p. In 1606—1607 avu loc o încercare de a întemeia o aşezare în Santa Lucia (iîn insulele Windward). Ralegh organiză în acea regiune o expediţie mai serioasă. era un asiduu şi rapace afacerist. pp. A fost un prilej pentru ca mulţi biografi să-1 descrie pe Ralegh în chipul unui idealist careişi risipea averea. 131 . In 1610. 90. 32 . a Ii-a. febra colonizării engleze cuprinse în aria ei zona Mării Caraibilor. condamnat la imoarte şi executat în 1618 5... • Kosminsk i—L e v i ţ k i. Coloni zarea era pentru el o speranţă de îmbogăţire 6. Acest om. s-a soldat o a doua tentativă. după care s-a mărginit la a trimite în continuare. Denunţat de Spania qa. New York. 1 l d r i s C o x. a întreprins în 1607—1608 o încercare de colonizare. The New-England Merchants in tbe Se' lbidem. cit. W i J 1 i a m s o n. din aceeaşi cauză. şi deci tratatul din 1604. de altfel în drăzneţ şi inteligent. op. în insula Grenada 2. E o imagine falsă. I. „ jenteenth Century. îndrăzneala de a păşi pe continentul sud-a/merican înrăutăţi raporturile anglo-spaniole şi duse la răsunătoarea dramă a lui Walter Ralegh. pp. Williamson. H i 11. ed. cit. pentru binele patriei sale şi al genera ţiilor următoare. op. doar vase de pescuit'. English Colonies in Guiana. p. Un exemplar tipic al mentalităţii nobilimii noi. mai slabă decît cea din Londra sub raportul capitalului de care dispunea. nereuşită. 1964. p. 40. 53 şi urm. . Tot cu un eşec. capitala de azi a Newfoundland-ului 3. cit. . pp. 2—5. ceva mai la miazăzi. spre a înfăptui visul unui imperiu mondial. ' BenurJ Bailyn. Aufstieg und Niedergang des Britischen Empire. care fu zădărnicită însă de indigeni. în 1617. BcrJin 11962|. p. 87. p. 74 şi urm. După ce comercianţii englezi reveniră in Guyana pe la 1602 şi încercară dhiar să-şi Fixeze puncte de sprijin prin 1606—1609 4. în anul 1609. p.. 19. 86—87 . op.

în I d l l . 4 Vincent T. 620—621 şi nota 50 .1111. Rhode Island. Compania le puise la dispoziţie corabia „Mayflower" (Floarea de mai). puritani refugiaţi în Olanda. o colonie puritană şi totodată o bază pentru comeri i i l i II coloniile spaniole. The Founding of the Second British Emfin. i n . voi... dînd naştere între 1629 şi 1640 coloniilor Massachusetts. a întreprins Compania insulei ProviI11 ■ 11. în Noua Anglie. . 33 . i In [ 630. 138. ca aceea a Massachusetts-ului. Cf. op. i l c . . cit. p. K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. cerîndu-i să-i transporte peste ocean. din faţa coastei America ( i i i i i . Această colonie deveni un punct de atracţie pentru cei perse cutaţi de regimul absolutist englez. din motive politice sau re ligioase.11. în anul 1620 se petrecu unul din episoadele cele mai populare din literatura anglo-saxonă cu privire la istoria colonizării britanice. ki-Ltviţki. 1 «p. Colonia va fi suprimată de spanioli.Tot datorită protestelor şi împotrivirii spaniole a fost lichidată şi tentativa de a stalbili o colonie la gurile Amazonului. dar care n-a avut consecinţele colo Noii Anglii. „Pelerinii de pe Mayflower" debarcară la II noiembrie 1620 lângă Cape Cod (Capul Scrumbiei) 2.. care împreună formară coloniile Noii Anglii. o scrie de nume ale viitoarelor figuri proeminente din revoluţia burgheză : acelaşi Warwick. 80. Londra. Op. unde întemeiară aşezarea New Plymouth. unde sperau să poată întemeia noi cămine şi afla o patrie în care să fie la adăpost de persecuţii. New Haven 3. cit. ■' Aceasta din urmă contopită ulterior cu Connecticut. pp. pp. Printre londatorii acestei companii se întîlnesc. 2 Descoperit în 1603 de Bartholomew Gosnold. în culisele acestei întreprinderi de proporţii au stat tot interesele unor companii comerciale. W i l l i a m s o n . 11. H i 11.. 4. Harlow. se adresară companiei comerciale din Plymouth. II. M a g h i d o v i c i . K o. John Hamipden. cit. voi. Qliver Saimt-Jonn etc.. icel mai de seaJmă port al acestui grup de colonii. p. 135. Fu întemeiat oraşul Boston. . I (rclx)tezati Providence). it. I . de asemenea. unul din işelfii opoziţiei nobiliare împotriva Stuarţilor. Ea roi. 1964. 134.. întreprinsă între 1619 şi 1623 1. I. p. op. apoi lordul Saye and Sule. I. |« «Iun Pym. Ea a încercat să creeze. 451.. cit. I I I M . 0 acţiune asemănătoare. Connecticut. pe insula Santa ( I I . protejată de lordul Warwick. ■. Un grup de disidenţi confesionali.

p. 34 . Quebec. Coloniile din America de Nord reprezintă prototipul categoriei aşa-numitelor colonii de emigraţie. numeroase şi grave. cele franceze din Canada. dar şi a întregii Europe occidentale. duse la un atac al coloniştilor din Noua Anglie asupra Canadei şi la ocuparea onaşullui Quebec.regiunea înconjurătoare — Acadia — fură restituite Franţei. pacea de da Saiiint^Ganmain^en-'Laye. coloniilor de emigraţie le-a fost îngăduit de guvernul englez un regim politic deosebit. Aceste colonii erau cuprinse între posesiunile spaniole din Florida. Amlîndoi beneficiarii voiau să dea posibilitate de aşezare aici catolicilor. dar evoluînd spre comerţ şi industrie. vor constitui nucleul Statelor Unite ale Americii. Ele se caracterizează prin aşezarea în zona temperată. prin caracterul complex al economiei lor — jrsiţial agrar. preludiu al îndelungatei rivalităţi în jurul căreia se va axa nu numai poli tica celor două ţări. Primul puse bazele coloniei Maryland. către apus. în 1632. lordul Baltimore şi. 428 . 2 Haoser. Este cel dintîi episod colonial al unui război anglo-francez. Port-Royal îşi . în această categorie de colonii predomină (dar excepţiile. în genere. Din toate motivele de mai sus. în 1655 în a Olandezilor şi în 1664 a revenit din nou Angliei.Amestecul unor considerente religioase în acţiunea de colonizare — element secundar faţă de interesele comerciale — a dus la iniţiative paralele din partea celorlalţi indezirabili în Anglia — catolicii. iar al doilea coloniei Dalia ware *. îm 1629. fiind organizată în co lonie de sine stătătoare abia în 1702. în 1634. nu lipsesc) proprietatea agrară mijlocie şi mică. în tot decursul secolului al XVIII-lea şi pînă la înfrîngerea lui Napoleon. şi pămînturile indienilor piei-roşii. dintre Anglia şi Franţa. îmoheindu-se.. prin faptul că sînt populate cu emigranţi din metropolă. VI.of cit. în 1815 2. CHBE. iar mîna de lucru e liberă. sir Edmund Blowden obţinură de la rege patente pentru colonizarea unor regiuni în jurul golfului Chesapeake. cu europeni. p. la nord. 29. Ţănmiui răsăritean aii America de Nard vedea astfel răsărind şiragul de colonii care. sau. la sud. Conflictul din Europa. avînd 1 Delaware a trecut în 1638 în stăpînirea suedezilor. completate pînă la 1732 la numărul de treisprezece. cam între 39 şi 40° latitudine. în 1632.

o problemă prezentă de altfel în cadrul întregului fenomen al expansiunii teritoriale extraeuropene : aceea a raporturilor dintre colonizatori şi populaţiile indigene. voi. acolo unde emigraţia masivă din metropolă dispensa pe colonişti de nevoia de braţe de muncă. La ibază. la libertate. La suprafaţă. ca un fel de arendaşi îndatoraţi. la existenţă. depăşind zona iniţială. evEOghelixante. Aşa s-a în timpi at şi cu primii colonişti englezi în America de Nord. alungarea şi uciderea indigenilor. Chiar atunci cînd aparenţele (şi numai ele. crâncena lliuiptă pentru existenţă. conflictul e ancorat fim. generată de expansiunea modului de producţie capkallist. La politique coloniale et le partage de la Terre aux XlX-e et XX-e siecles. el rezultă din opunerea o două societăţi. isînt iniţial subordonaţi. Situaţia în care se găseau ii transforma. îmboldit de setea profitului. „L'^volution de l'humanitiP. avîmd concepţii de existenţă deosebite1. pe coloniştii europeni în executanţi nemiloşi ai imperativelor acumulării primitive a capitalului. a două civilizaţii cu nivel dîfe rit.s-a adî-ncit pe măsura dezvoltării coloniilor spre interior. LXXXVIII]. iigooiMiţei. pescuit şi păşune ale triburilor de piei roşii a stîrnit fireasca reacţie de apărare a acestora.. ocupaţia europeană generează fatal un conflict. obiectiv. 1937. căzuţi acum în plasa intereselor unor societăţi comerciale. 335 [Col.la bază principiul autoadministrării. Ei nu puteau înţelege că emanciparea economică şi libertatea (politică şi de gîndire ipe care o căutau însemnau (înrobirea şi jefuirea altora. 35 . Instalarea lor pe ipămînturile de vînătoare. p. întemeiat pe exploatare. desperados ruinaţi şi persecutaţi în patrie. a ţărmului. J G e o r g e s Hardy. în postura ide colonişti.) începuturilor unei colonii sînt „pacifice". de asemenea. al dreptului coloniştilor de ansi alege organe reprezentative proprii. a creştinilor faţă de „păgînii" rămaşi în întu-• il Acest complex de împrejurări a generat cruzimea şi cinismul în deposedarea. Conflictul . avînd drepturi mai vechi şi tot atît de fireşti la pămînt. faţă de care. Paris. Coloniile de emigraţie deschid.. Conştiinţa le era anesteziată de prejudecata comodă a superiorităţii şi a misiunii „civilizatorii". Masa coloniştilor europeni era formată în general din dezrădăcinaţi.

negustori englezi frecventau insula Barbados. coloniile din Antile. ba chiar rase întregi. angajînd investiţii de circa 10 000 de lire sterline şi transportul a vreo 1 500 de colonişti. op. ca totfdeauna în asemenea împrejurări. pp.tîrziu. între 1642 si 1644. ucigînd. ' Ko s m i n s k i—L e vi ţ k i. 1926. 713. 1625—1685. Istoria s-a repetat. A Uistory of Baibados. I. cuvîntul. Componentă a acumulării primitive a capitalului.în 1622. Luară fiinţă plantaţii de tutun. a 'început cdlotnizarea sistematică. poate chiar de pe la 1605. Oxford. (pretindea -că a găsit-o meloouită. Primii colonişti au rămas însă pe pămîntul ei în mod sigur la 1625. Editura Politică* Bucuraţi.. în cursul căruia superioritatea anmelor de foc şi-a spus. De la începuturile sale. De pe la 1605. an după an. intrarea întro anumită zonă. istoria sa nu putea fi scrisă decît aşa cum stpune Marx : „cu litere de sînge si de foc" *. pînă la mijlocul veacului al XVIII-lea. sulb auspiciile lui sir William Courteen. într-un atac general dat prin surprindere. cit. Prin pacea din 1634. Cele mai importante colonii engleze din emisfera de vest şi din întreg Imperiul britanic au fost. vreo 350 de colonişti. un nou război va avea ca rezultat lărgirea zonei amintite *. ed a IV-a. fixată de colonişti. iar ceva mai tîrziu de trestie de zahăr. cînd un 1 ipitan. l%0. K a r 1 Marx. 135—136. I. Prosperitatea noii aşezări a fost ieşită din comun. A fost una din cele mai mari întreprinderi de la începuturile colonizării britanice. a acelei epoci de paroxism al violenţei în urmărirea profitului. Simen Cordon. A urmat un război de 12 ani. 3—6. pp. voi. Capitalul. Doi ani mai . sub pedeapsa cu moartea. în America şi în alte continente. colonialismul s-a întemeiat pe jefuirea şi exterminarea unor popoare. membru al unei companii comerciale anglo-olanideze. Nu e sigură data la care primii emisari ai colonialismului britanic ar fi început a vizita insula : poate pe la 1620. 56 . V i n c e n t T. Harlow. aşezaţi acolo pînă pe la 1628. indienii algonquini făcură o încercare de a distruge Virginia. cu ocazia întoarcerii unei corăbii engleze din Brazilia. p. care a organizat o campanie pentru finanţarea acestei acţiuni s. membrilor triburilor indiene le era interzisă.

. De aceea. în al cărei climat europenii se acomodau cu greu. în afacerile companiilor comerciale interesate. 30 .la care se vor adăuga întreprinderi pentru prepararea melasei şi romului. pentru a munci pe plantaţii1.. Barbados era vizitat anual de peste o sută de nave comerciale. aduşi din Africa. ii puţin evoluat . In orice caz. elementul european joacă aci numai rolul <de conducere a procesului de producţie. Dar aci ele au mai degrabă semnificaţia unei parodii. seminţe oleaginoase etc. „democratice". în legătură cu împrejurările întemeierii coloniilor de exploatare din Antilele Mici. regimul politic e in. tutun.e134. ca specific. specializată în produse caracteristice zonei calde : trestie de zahăr. un grup de negustori londonezi au fi nanţat colonizarea insulei St. ca mijlocitoare a obţinerii licenţelor regale. Christopher. Ele se caracterizează. prin aşezarea lor în zona tropicală. Predomină marea proprietate (plantaţia). 37 . c it . mai poate fi subliniat. Termen nu toamai propriu. situată tot în Anti------------1 ma n ge o n. în cadrul acestora ea apare însă cu mult mai făţiş. D p. funcţia sa principală e supravegherea şi ţinerea în supunere cu brutalitate a producătorilor direcţi. cit. p . Munca este prestată de elementul indigen. I.deoarece toate coloniile se bazau pe exploatare. şi faptul că numeroase elemente din aristocraţia engleză au avut un rol important. fiind limitate exclusiv la minoritatea exploatatoare şi parazitară. K o s m i n s k i —L e v i ţ k i . în opoziţie cu cele de emigraţie. cu timpul cafea. cu pretenţii reprezentative. Prin imigraţie. nu puteau rezista muncii în asemenea condiţii. o p. ceai. Barfoados şi celelalte posesiuni din Antile constituie modelul celei de-a doua categorii importante a coloniilor engleze : coloniile de exploatare. reduşi la sclavie. sau şi de aceea. sau de oameni aduşi cu forţa din regiuni cu climat corespunzător şi transformaţi în sclavi. populaţia insulei ajunse în acelaşi timp să numere 25 000 de locuitori albi şi vreo 35 000 de sclavi negri. Pe la mijlocul secolului. o p. Majoritatea populaţiei fiind formată din sclavi. . Apar şi în aceste colonii regimuri de autoadministrare. Ea imprimă economiei acestor colonii asipectul de monoicultură. între 1623 şi 1625.

1884. mergînd de la nord spre sud şi despărţind Oceanul Atlantic de Marea Caraibilor.. la nord. A. averi imense. către sfîrşitul veacului trecut : „Bijuterie preţioasă. dar mai la nord. „Bijuterie preţioasă". mcrgind de la est spre vest. 310. care ajunse pînă în insulele Moluce. Primele ei corăbii s^au îndreptat către arhipelagul indonezian. i . Ar mai fi putut adăuga că pe comerţul cu sclavi în Indiile de Vest s-au clădit. în 1603.. graţie acestor colonii el a ajuns al doilea port al ţării. i coastei sud-americane. Franţa şi Anglia s-au luptat ipentru supremaţia mărilor şi Anglia a câştigat-o" 2. pe care istoricul englez J. pînă către finele veacului al XVIII-lea.. în l.n.. „cel mai soliei plasament colonial al Londrei şi Bristolului" în următorii o sută cincizeci de ani. op. în aceste laşpe. 31.i II . se cheamă Insulele de sub Vînt.. 1 Antilele Mici sînt ghirlanda de insule. cit. un/de ridicară factorii în Acheen (Atjeh. Jumătatea de arc. care a ucis în chinuri pe cei ce au işlafuit-o. formează grupul Insulelor Vîntului.i spre est. în secolele următoare. în istoria celebrei Companii a Indiilor Orientale. ■ ' S . Acolo Drake şi John Hawkins au captat fluviul de aur care. londra. se scurgea în trezoreria de la Madrid. care «■ împart. leagănul imperiului maritim al Marii Britanii. în acelaşi arhipelag. Cealaltă jumătate a arcului Antilelor Mici. i n i u e l R a w s o n G a r ci i n o r.Aectssion of James I to the Outbreak of the Civil War. în formă de arc cu conve-xitatt-.. în arhipelagul numit Leeward K între 1628 şi 1633 luară fiinţă colonii în insulele Nevis. cuprinsă între Porto Rico şi ţărmul Americii de Sud. Froude le numea.. p. partea . Englezii în Indiile Orientale Colonizarea engleză în emisfera răsăriteană e cuprinsă în întregime. în oraşele portuare engleze. din Panama. Astfel s-au constituit Indiile de Vest engleze.. în Sumatra) şi Bantam (lîm Java)3. şi Windward. I > U | M 1) e m an geon. voi. Baribuda şi Montserrat. History of England from lin. la rîndul lor în insulele Leeward. p.lele Mici. Expediţia aduse profituri de 500%. corăbiile reveniră în Anglia cu o încărcătură preţioasă de piper şi alte mirodenii. la lud. Reuşita dădu imbold organizării unei noi expediţii. în 1604—'1606. II. printre care ale Livenpool-ului . Antigua.. 38 . în secolul al XVIII-lea. după Londra.

Englezii (perseverară. care le refuza subsi1 D e m a n g c o n. de bani. Avînd la înfiinţare un capital de 30 000 de lire isterline. priveau cu simpatie pe oricine le dădea o lovitură.. 311 . p. sporit curînd la 72 000. Aceasta nu o sprijină împotriva noilor concurenţi. 3 Gardiner. După o luptă grea. 211 . obţinînd idreptul ide înfiinţare a unor noi factorii 3. 8 CHBE.. olandezii. 131. cit. fost membru proeminent al opoziţiei în parlamentul din 1614. II. voi. se oferiră cam o mie de participanţi. 187. sprijinind cererea companiei de a i se permite descinderea unei factorii în acel port. 2 CHBE. stafoilinidu-şi o anume reputaţie. cu profituri fabuloase. cit. Cu rapiditatea specifică plasamentelor speculative. aceştia sînt înfrânţi. englezii primiră permisiunea de a-şi stabili la Surat comptuarul dorit.. 359. 1963. L'evolution politique de l'Angleterre moderne. pp. p. 141. Afacerile companiei se întemeiară tot mai sigur. p. în intervalul 1611—1616. 88 . p. reviîinzîindiHle în Malaezia 1. care «ubsorisară um totail de 1 500 000 de lire ! 4 Cu toate aceste profituri aipreciabile. ei se stabiliră şi la Masulipatam 2.. Ajutaţi de aceste circumstanţe. op. 1960. cit.. V L e o n C a h e n—M a u r i c e B r a u r e . preluară mari caincităţi de ţesături (indiene. partea a Ii-a. şi lasă fără răspuns masacrarea de către ei a membrilor unei factorii a companiei. Din (lipsă. voi. op.. p. în primul moment. I. Paris. compania păşi într-o perioadă de dificultăţi. un anume William Hawkins debarcă în India. în largul aceluiaşi port. pp. vasele lor. p. în ambasadă solemnă. p. (la Amiboina (1623) 5. în 1615. 413.112.spre a-şi putea lărgi capitalul de bază. 33—34 . Gardiner. p. la reşedinţa Marelui Mogul. El rămase lîn India pînă în februarie 1619. I. Histoire de Vinde et de la civilisation indienne. op. op. provenită adesea din neînţelegerile cu parlamentul. Paris. în scopul promovării intereselor comerciale ale companiei în India. 310—311 . 39 . IV. I (1485—1660). compania se reconstitui în 1617. op. din cauza politicii monarhiei. 80. op. cit. Hauser. de unde. cit.. Intrigile portughezilor pricinuiră respingerea cererii. p. IV. populaţia şi feudalii locali îi detestau şi.In 1608. la Surat. Jacques D u p u i s. se prezentă la Ajmir. aV. 4 B l a c k . cu o scrisoare a regelui Iacob I către Marele Magul. în 1612. isir Thornas Roe. fură atacate ide portughezi. Cum (portughezii dominau de mult mările din jurul Indiei. CHBE. Kosmi n s k i—L e viţki. anume . în timp relativ scurt.

monopolul Companiei Indiilor. cit-. ni i ii s k i—L e v i ţ k i. kt\ <• y. în cuprinsul căreia trăia o K o ■. 155. care în 1631—1632 dobândi noi puncte de sprijin în Orissa. In America şi Antile. I. avînd atribuţii exclusiv comerciale.. prestigiul negustorilor englezi în India a avut de suferit.i va beneficia abia în. Ea nu constitui însă un pericol pentru compania engleză. pînă aproape de ruină. Abia în 1650.u ii . iniţiase colonizarea în Barbados. între cele două companii . abia dacă se pot numi colonii . cit.i deplin» . Deşi minuscul în comparaţie cu gigantul de mai fiîrziu. I. p. Aci coloniile ocupau o suprafaţă bine definită. Iacolb I . D u p u i s. cit. unde iîn cei doi awi următori fu construit fortul Sf. 1 1 40 . op.1 j . 2 In schimb. < f. iar în 1639 primi permisiunea de a se stabili la Madras. 136. K 6 I m i n s k i—L c v i ţ k i. De confirmarv. iar comerţul lor cu sudul Asiei a regresat. regii Stuarţi abuzau de drepturile lor ide acordare a licenţelor comerciale. 187. n i i monopol. p. prin reînnoirea cartei sale privilegiata de i . Indiile Orientale deocamdată nu contau. 136. cit. Regimul coloniilor şi rezultatele expansiunii coloniale sub primii Stuarţi Se născuse un imperiu colonial.acordă lui sir James Cunningham o autorizaţie de înfiinţare a unei companii scoţiene a Indiilor Orientale r. în deceniul anterior. op. regele Carol I dădu acesteia o grea lovitură. op. condiţiile erau altele. r . făeînid cu acestea o veritabilă speculă. George. p. op. din acest punct de vedere. 382 — 383 . '■' CHIU'. Administrarea lor aparţinea Companiei Indiilor îşi se concretiza în dispoziţiile sale către cei cîţiva funcţionari plasaţi în fiecare din aceste ipuncte. Cele cîteva factorii. p. (:c >i ii |> . IV.. cel mult un embrion din care acestea se vor dezvolta. pp. A urmat o concurenţă cruntă. parlamentul va restabili. în timpul revoluţiei. Astfel. el ridica deja probleme de organizare «şi administrare.. anulîndu-i monopolul şi acor/dînd o autorizaţie de comerţ cu Indiile Companiei aingkHofaindeze a ilui Couirteen. în 1635. op. m c (jomw. p. piraterească.-ll. în 1617. H i 11. 88 . anuiînd drepturile concurenţilor ei3. indirect.diile. aceeaşi cate.

p. o presiune : mizeria. în raport cu numărul populaţiei de atunci. XV (1962). 261 . de altfel. 32. 3 W i l h e l m Nowack. oamenii bogaţi. agenţii lor. sclavi negri şi emigranţi englezi. D. formată din indigeni. The Commercial Empire of the Atlantic. p. ei reveneau în metropolă. pe toţi lîi împingea o necesitate. într-o lucrare a sa. dintre femei de moravuri uşoare şi puşcăriaşi. de a avea CHBE. I. în „The Economic History Review". persecuţiile politice şi religioase. De obicei. seria a Ii-a.destul de numeroasă populaţie. Şi într-un caz şi într jaltul.a. ■■>*• ■ ■••• 2 1 41 . Printre primii emigranţi s-au aflat şi deportaţi albi. 179. urmată de o tendinţă de împingere spre vest a frontierelor economice. idin 1618 pînă la izbucnirea războiului civil (1642). de pildă în Virginia. The English People on the Eve of Colonization. 205. de fapt. care nu poate schimba în bine deprinderile celor pedepsiţi. Vreo 80 000 de supuşi ai regelui Angliei au emigrat în emisfera vestică. în secolul al XVI-lea 2. această emigraţie e fără îndoială în legătură cu o nouă perioadă de depresiune în economia şi mai ales în comerţul exterior al Angliei . A. p. New York. Francis Bacon. [1954]. 1603—1630. este cea mai masivă emigraţie. în 1619—1621. Aceştia. în goană după mai mult. şi din partea coloniştilor. 2. pînă in veacul al XlX-lea 1 . Australia — continentul contrastelor [Craiova]. după un stagiu oarecare în afacerile lor de pe plantaţiile din Antile. reflectînd pe marginea acestor metode. p. trimişi ca sclavi în Barbados şi chiar în America de Nord. politice şi demografice ale Angliei. Farnie.. ea caracteri zează deceniul 1620—1630. nr. Emigraţie de oameni „liberi". ea este considerată. în secolul al XV-lea. în cadrul acestei mişcări. ou numele. oonsiderfndu-le o inutilitate morală. drept un efect îndepărtat al „contracţiunii" puterii engleze în Franţa. Numai o mică parte o formau negustorii. o primă etapă ar fi fost lărgirea dominaţiei engleze asupra Irlandei. nu constituiau lotul ide emigranţi definitivi. W a ] l a c e Notestein. în anumite lucrări. le condamnă. pentru că. f. 1607 —1783. Portul Bristol e foarte activ în aceste deportări 3. Privind-o prin prisma unei largi generalizări a unor elemente din istoria vestului Europei. Ele stîrniră proteste. şi a altora. Dar se ridică şi împotriva imoralităţii faptului în sine.

. compusă din 22 de deputaţi. îşi. 13—14. De unde pretenţia de a considera puterea sa asupra coloniilor ca exclusivă. asistat de un consiliu executiv. parlamentului nerecunoscîndu-i-se nici o competinţă. 18—19. 3 I 42 . op. folosind. Pentru moment. J i e r r i e d a l e K e i t h. 159. Guvernatorul era un reprezentant al companiei ce patrona colonia. cit. la rîndu-i. Practic. în 1619. căruia Iacofo I îi. I. elemente descompuse *• Patentele pentru autorizarea colonizărilor erau un drept personal al regelui. legislativa. I. Din acel moment. emanaţie a minorităţii proprietarilor funciari bogaţi. Cu aprobarea regelui apar primele carte de organizare a guvernării coloniilor. Constituţional History of tbe First liutisb Empire. cit. Ea avea dreptul să voteze impozitele şi legile locale. în 1624. cit.. 4 D c m a n g c o ii. puse în vedere „să nu poarte de grijă" unor asemenea chestiuni. • K o s ni i n s k i—L ■ vif k i. nu avea drept de control asupra executivei. numit iar nu ales.pretenţia să întemeiezi noi aşezări omeneşti. în acest scop. Organul care avea în atribuţiile sale problemele coloniale era Consiliul privat al regelui. Oxford. Campania se plînse parlamentului. Legalitatea adunării a fost confirmată printr-o ordonanţă regală din 24 iulie 1621 3. în Virginia s-a întrunit pentru întîia dată o adunare reprezentativă a unei colonii britanice. A.i textul la Commaglr. p. compania Virginiei fu lichidată printr-un act al regelui. op. inspirat probabil după modelul Consiliului spaniol al Indiilor 2. La aplicarea legilor veghea un guvernator. în timpul lui Iacob I se încercase. (în Virginia acest drept era destul de restrîns. aleşi de proprietarii funciari. II Vcv. numindu-şi membrii consiliului său executiv. pp. 137. 605. p. guvernatorul Virginiei era reprezentantul numit al regelui s. I. doar pentru cîţiva ani. Această formă de organizare a puterii politice e prototipul guvernelor îşi strămoşul constituţiilor de mai tîrziu ale tuturor coloniilor engleze cu drept de autoguvernare 4. pp. op. p. crearea unui consiliu special pentru colonii. iar colonia trecută sub autoritatea directă ia acestuia.. • CHBl-. 1930.

o instituţie specială de guvernare a coloniilor. I. 1 Kosminsk i—L e v i ţ k î. se iveşte fenomenul creării de colonii fără a avea prealabila autorizaţie regală. I. destul de însemnate. p 140 . sub primii Stuarţi. voi. acordată Lordului Baltimore). să se transforme coloniile private în colonii dependente direct de coroană. Dacă expansiunea colonială şi rezultatele ei. Acest precedent. cele regale si cele acordate de rege unor nobili. au fost. aşadar. dacă regele binevoieşte să admită aceasta. Ţelul urmărit n-a fost realizat. Erau multe şi mari interesele potrivnice schiţării unui atare sistem. sub numirea de „Comisarii generali pentru problemele coloniilor". 161. Williaim Laud 1. mînuit de o bună parte a burgheziei. oare permite. sub primii Stuarţi. Pentru a le putea controla şi a controla simultan si emi graţia — compoziţia ei —. în continuarea veacului al XVII-lea tendinţa va fi. A Short History of British Expansion. în aprilie 1634. pentru început. Monarhia engleză şi organele ei centrale nu dispuneau ide experienţa şi energia necesară pentru a organiza un control efectiv în materie de guvernare colonială. coloniştii obţin de la rege o reglementare „constituţională" a raporturilor dintre ei şi reprezentantul concesionarilor sau proprietarilor coloniei. păturii înstărite a coloniştilor să participe la -guvernare. regele Carol I a creat din nou. trei categorii de colonii : cele aparţinătoare unor companii comerciale. op. într-unele. prin înseşi condiţiile genezei lor. p. Williamson. 43 . de stat. Prezentă încă sub primii Stuarţi (cazul Virginiei). Toate aveau la bază o autorizaţie regală de colonizare. ca un ifel de danie sau favoare painticuilafră (de exemplu colonia Maryland. în general. guvernarea era lăsată la libera dispoziţie a beneficiarului patentei de colonizare. cu sprijinul şi chiar cu participarea noii nobilimi. cit. sfidând tendinţa monarhiei. care ar fi incomodat companiile comerciale şi tpe coloniştii înşişi. încă puţine în această perioadă. se menţine şi atunci cînd colonia devine regală.Distingem. în frunte cu arhiepiscopul-primat al Angliei. într-altele. opera iniţiativei private a capitalului comercial. Parcă anume. deveniseră centre de ferventă opoziţie anti regalistă. indiferent de categoria din care făceau parte. această tendinţă se explică prin faptul că multe colonii..

care în 1635 migrează spre sud şi întemeiază Connecticut. cu îndepărtate şi profunde consecinţe pentru existenţa tuturor coloniştilor englezi din America de Nord. Bucureşti. inovator. numită apoi Rhode Island. în 1639.Autorii iar — coloniştii disidenţi confesionali din Massachusetts. cei staibiliţi în Connecticut adoptară cea dintâi constituţie elaborată chiar de ei şi aplicată înainte de a fi sancţionată de monarh. 1 A l l a n N e v i n s şi H e n r y Statelor Unite. p. trecînd prin urmare şi organele locale ale puterii executive în dependenţa opiniei coloniştilor. Steele Commager. iar în 1636 Providence. a alegerii făcute de ei1. [1945]. Şi nu era de mirare. Ea prevedea un sistem complet de conducere electivă. pe Anglia o despărţea numai un an de izbucnirea revoluţiei burgheze. 22. Cînd cei din Connecticut săvîrseau atare act de îndrăzneală. Semne noi se iveau astfel în colonii. Istoria .

O torăsătură pregnantă a politicii coloniale a revoluţiei este tendinţa supunerii coloniilor unui strict control politic şi economic din partea guvernului metropolei. Ele se reflectă şi în domeniul politicii coloniale.CAPITOLUL III REVOLUŢIA BURGHEZĂ ŞI CO1. în forme încă imperfecte.ONII1 I O eră nouă Revoluţia burgheză izbucnită în Anglia la 1640 a fost unul din marile evenimente ale istoriei universale. Motivele acestei schimbări de accent erau mai multe.politice de către burghezie şi nobilimea nouă. revoluţia a schiţat totuşi cu mult mai hotărît planul integrării coloniilor într-un sistem economic şi politic unitar. statul englez s-a transformat în instrumentul realizării fidele a intereselor burgheziei şi nobilimii noi. cu aceeaşi solicitudine cu care ea stătuse înainte în centrul interesului şi atenţiei atîtor întreprinderi ^comerciale particulare. în primul rînd. a adus. revoluţia burgheză din Anglia e socotită evenimentul cu care începe epoca modernă a istoriei universale. Prin aceasta. ea a exercitat o influenţă însemnată în sensul victoriei capitalismului asupra feudalismului pe plan mondial. sensibile în special sub Stuarţi. au dispărut deosebirile anterioare. De aceea. Ea a adws la putere clasa burgheză şi a deschis drum liber capitalismului într-unui din cele mai puternice state din apusul Europei. avînd un rol în schimbarea mersului istoriei societăţii pe plan mondial. începe cu .adevărat o eră nouă. în vremea revoluţiei. transformări adînci în viaţa poporului şi statului englez. Un eveniment de asemenea importanţă. cu atît mai mult. Statul însuşi. în dependenţa metropolei. epoca orînduirii capitaliste şi a dominaţiei burgheziei. statutul coloniilor şi expansiunea colonială au încetat de a mai fi o problemă cu caracter precumpănitor privat. 'burghezia comercială nu mai avea acum interesul 45 . Prin luarea puterii . va încorpora problema în preocupările sale directe. îmburghezită. dintre politica statului şi interesele acestor două clase. în care. Ca atare. statul burghez. de asemenea.

demagogic. [1959]. După Ii-a. cîteodată. _ _ _ Astfel. pentru a dobîndi o mai mare libertate *. a slăbit în primul moment controlul îşi autoritatea guvernului englez în colonii. care să ie redea averile şi poziţia socială. Guvernul revoluţionar. Statul era acum ea însăşi. Devenea avantajoasă cointeresarea lui în exploatarea. 46 'John C. deşi coloniile n-au fost amestecate direct în viitoarea revoluţiei din Anglia. Era o circumstanţă de care cel puţin o parte a coloniilor căuta să profite. Pentru rega-' liştii care luptaseră cu atimele împotriva revoluţiei. Revoluţia din Anglia. care vor să iscape de socoteala ce se tem că vor trebui s-o dea revoluţiei învingătoare. întreţinerea şi apărarea coloniilor. cu gravele ei frămîntări interne. cultivîndu-i. urmările sale snau resimţit şi asupra lor. Prestigiul numelor nobiliare pe care cei mai mulţi le poartă îi ajută să influenţeze opinia locală. să o asmute împotriva revoluţiei. Stanford California. o eventuală separare de Anglia a coloniei în care se refugiaiseră însemna o garanţie majoră a impunităţii lor. 30. Era ajpoi la mijloc şi trezirea în colonii a unui spirit de independenţă. era firesc să reacţio neze faţă de aceste tendinţe ce se schiţau în colonii. între 1640 şi 1642. manifestat în revendicarea autoguvernării şi. cum se întâmplase încă pe vremea Stuarţilor. în frunte cu Oliver Cromwell.de Stat al republicii engleze. Origins of tbc American Revolution. însemna o dificultate în plus creată noului regim. iar apoi de Consiliul . o speranţă în plus în posibilitatea restaurării celui vechi. întruchipat mai întîi ide aşa-numitul „Parlament lung". a . fără ca profiturile să le fie ştirbite. M i i l e r.de a sustrage . Acum . în fine. parlamentul englez s-â ocupat foarte puţin de colonii. p. în instaurarea ei din proprie iniţiativă. proprietarii sau concesionarii lor fiind uşuraţi de o parte din răspunderi şi cheltuieli. fiind absorbit de chestiunile interne. Aceşti regalişti refugiaţi în colonii sînt tot atîţia duşmani înverşunaţi ai noului regim. sub revoluţie s-a schimbat compoziţia fluxului de emigranţi.coloniile controlului de stat. înainte plecau cei ce nu se puteau împăca cu monarhia (sau monarhia cu ei). aspiraţiile spre mai maire ilibentate. tendinţe care marcau o ameninţare pentru interesele burgheziei comerciaile engJeze. ed.pleacă cei care se prăbuşesc de la putere.

cit. pp. Scopul ei era de a combate influenţa regalistă . în 1643. dar cu efect retroactiv. ceea ce denotă că (libertatea de acţiune pe care coloniile încep să şi-o permită trece din sfera comercială fin cea politică B. Plantaţiile de trestie de za1 2 3 Kosminsk i—L e v i ţ k i. dacă şi spre alte state. Exact atunci c(md în Anglia izbucnea războiul civil. Acest fapt economic a imprimat definitiv coloniilor din Antile structura socială specifică. cu de la sine putere. Massaichusetts încheie o înţelegere cu delegatul guvernatorului francez din Acadia (an Canada de est). sau. La 10 martie 1643. în Antile începea să ia avlînt cultura trestiei de zahăr. reglementând relaţiile între cele două colonii s. în căutare de noi terenuri de plantaţie. Caimera Comunelor adoptă legea scutirii de itaxe pentru toate mărfurile exportate din ţară în Noua Anglie şi pentru toate mărfurile acesteia. se observă şi în Antile. voi. Ele privesc în special lărgirea relaţiilor comerciale ale coloniilor.izbucnirea războiului civil însă. factorul extern ale cărui interese favorizează această atitudine a coloniilor. cînd ţara s-a divizat în tabere duşmane — una regalistă şi alta parlamentară — interesul conducerii revoluţiei pentru soarta coloniilor începe să crească. introdusă de olandezi. Virginia decretează dreptul olandezilor de a face comerţ cu ea. între timp. Commager.asupra lor şi a le atrage de partea revoluţiei... dar în orice caz prin intermediul companiei-patron. în colonii apar (primele semne ale veleităţilor de independenţă. colonia Massachusetts ia hotărîrea de a admite în circulaţie moneda olandeză. în condiţiile carenţei controlului din partea puterii centrale. op. După tergiversări şi amendamente. la 25 noiembrie 1644. legea fu adoptată şi de Camera Lorzilor. pînă atunci avasim'onopolizate de companiile comerciale engleze şi dirijate mai mult spre Anglia. op. ce neliniştea profund parlamentul englez. importate în Anglia. pun bazele unei confederaţii. cit. 468. In acelaşi an.. de la data cînd fusese votată de Camera Comunelor *. după ce portughezii le ruinaseră pe cele avute pe ţărmul brazilian. p. coloniile din Noua Anglie. pp. paralel cu cea engleză. 479—480. I. 26—28. K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. în octombrie 1644. în 1642. cit. op. I. . Intrusiunea olandeză.

voi. întemeietorul coloniei Providence pe calea „de jos în sus". p. la 2 (noiembrie. I. Geschichte der Revulution in England. venit anume ca să pledeze în faţa Camerei Comunelor în favoarea doleanţelor concetăţenilor săi.hăr. Cel mai tînăr dintre liderii puritani. Berlin. Erau. 339. recent născuta colonie obţinu o cartă prin care situaţia ei era ireouinosouită şi legalizată 5. cd. prin măsuri adecvate. Henry Vane. aveau în medie oîte 20—30 de acri. şi totodată să creeze dificultăţi acelora care manifestau simpatii proregaliste. fusese emigrant la Boston şi. La 31 octombrie 1643 fu votată noua lor lege de administrare. La 14 martie 1644. tiislory of the Great Civil War. I. vechi pionier al expansiunii engleze dincolo de mări 4. cu condiţia de a fi făcut pe corăbii engleze. foştii componenţi ai Companiei insulei Providence : Pym. în 1636. 3 K o s ni i s k i—L e v i ţ k i. p.a. în ianuarie 1647. cit. o bază a marii proprietăţi funciare. Coloniile din Antile vor deveni. 48 1 . ' A l f r e d S t e r n . în fmuintea acesteia fu numit. prin excelenţă. predominante âaiainte. O menţiune specială 1 acru (acre) = 4 047 m 2. trebuiau să aibă o mare suprafaţă. aşadar. 210. 92. spre a fi cu adevărat rentabile. * Ibidem. 1881. Multe împrejurări pledau. icomisia parlamentară pentru colonii elabora proiectul de lege care încuviinţa comerţul liber al coloniilor. 1888. Londra. ajunsese în conducerea Massachusetts-ullui 6. prevăzînd privilegii şi avantaje pentru comerţul lor cu Anglia. Misiunea incului organ era să atragă coloniile de partea parlamentului. p. 4 S a m u c 1 Rawson G a r d i n e r . loc. Fiecare din ele se constituie pe oîte cel puţin 500 de acri1. subordonîndu-le unei unice comisii parlamentare3. în rîndurile conducătorilor revoluţiei se aflau unii cărora biografia anterioară le justifica interesul şi simpatia pentru colonii. ceea ce va atnage (după sine avalanşa importului de sdlavi negri 2. op. după încheierea victorioasă a primei faze din războiul civil. pentru o intervenţie a parlamentului în organizarea coloniilor. lordul Warwick. după izbucnirea războiului civil. de pildă. Atenţia parlamentului pentru colonii fusese stimulată şi de vizita în Anglia a lui Roger Williams. Hampden ş. 469. p. a II-a. în vreme loe [plantaţiile de tutun.. » CHBE. cit. I.

Levellerii. Politica colonială a republicii şi protectoratului Anul 1649 a reprezentat momentul culminant al revoluţiei burgheze din Anglia.. iar au companiile comerciale care le înfiinţaseră şi care. 8 De pildă Compania Guineii începuse deja de pe la 1630 a se „specializa" în acest gen de afacere. considerate ca o piedică în calea (dezvoltării libertăţii comerţului. Hi 11. în condiţii echivalente. revoluţia schiţează prin urmare şi un sistem de otionme unitare. După crearea unui organ unic de administrare. 472. proclamând republica. Promovînd. Cf. Cu începere din 1647. imai păstrau drepturile asupra unora din ele.. 154. în cadrul conducerii căreia au prevalat. masele populare nefiind încă suficient de organizate şi de mature spre a-i putea imprima un program consecvent democratic. ca per soane juridice atrase ân implicaţiile ei. interesele coloniilor de emigraţie în faţa fostelor companii exploatatoare. K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. în privinţa coloniilor de plantaţii (tropicale). se observă în cadrul revoluţiei din Anglia o opinie extrem de ostilă împotriva companiilor privilegiate. op. interesele marilor plantatori şi ale companiilor legate de aceştia. op. Descifrăm însă şi un revers al medaliei. parlamentul englez apără. 210. p. p. întrucîtva. definind drepturile comerciale ale coloniilor şi relaţiile lor. inerent unei revoluţii burgheze timpurii. Unul din puţinele momente în care presiunea qpiniei maselor >s-a putut face simţită asupra conducerii revoluţiei. Caraicter contradictoriu. timp de cîţiva ani. şi libertatea comerţului cu salavi1. curentul radical reprezentînd mica burghezie.I judece îşi să decapiteze pe regele Carol I Stuiart. al politicii coloniale. 2 1 4—451 49 . De reţinut e faptul că legea ia în considerare. în ţpeţă. vor fi campionii decişi ai desfiinţării lor 2. în cea mai mare parte a desfăşurării sale. cit.recunoaşte. I. N. CHBE. coloniile ca atare. cit. obligîmd-o să detroneze. cu Anglia. elementele marii burghezii şi ale noii nobilimi. prin garantarea libertăţii comerţului ou sclavi3. măcar for mal. I. aşadar. p.

printre atribuţiile sale. La 13 februarie 1649 fu creat Consiliul de Stat. prin urmare. şi aceea ide a întrebuinţa „toate mijloacele şi căile pentru a asigura progresul şi înflorirea comerţului în Anglia. Gonfaderaţia Noii Anglii nu" merge acît de departe. p. să izoleze îşi să submineze noul regim..îngust 1650. de considerentul imediat ai combaterii regalismului şi al restabilirii autorităţii durabile a metropolei în posesiunile ei transoceanice. sprijinite dinafară de reacţiunea feuidalo-absolutistă şi de intrigile republicii Olandei. pentru dezvoltarea accelerată a i'ionamiei Angliei — manufacturi. rezerva faţă de controlul metropolei asupra coloniilor şi intenţia ide a-işi reglementa singură problemele comerciale 1. La aceasta se adaugă motive mai aidînci : tendinţa burgheziei engleze de a exploata mai eficient coloniile. exprimînd încă o dată.. organul executiv suprem al republicii engleze. Actul de constituire enumera. folosinea la maximum a resurselor existente ale coloniilor. de la gura fluviului Hudson. prezidată de londul Warwick. Sub influenţa lor. voi. trasîndu-i. 213.dictată. [enft. de fapt. într-uin ouvînt. Eine Geschichte der wirtschaftlkhen Ent- . Politica republicii engleze faţă de coloniile sale va fi. 1927. revoluţionar. Irlanda şi teritoriile ce le aparţin. pe diferite cai.de problemele dezvoltăr4i<omerţului şi meşteşugu• ilor. fonduri băneşti — şi. Antigua şi Bermude au izbucnit răscoale regaliste. ele au încercat. prin aceasta. în special a celei o/landeze. a forţei sale politico-militare. dar încheie o înţelegere cu guvernatorul coloniei olandeze Noua Olandă. comerţ. cît şi pentru a încuraja bunăstarea tuturor coloniilor şi factoriilor de sub domiimiaţiia (republicii. 211—212.Acest mare act progresist. B r e n t a n o ." 2. A îndîrjit activitatea elementelor contrarevoluţionare din interiorul ţării şi din toate posesiunile ei ..}). iar printre coloniştii din Barba/dos. La I .pp. elaborarea detaliată a unui 1 Wtchlung Englands. indirect. I I . 50 •Lujo CHBE. a creat şi dificultăţi poporului englez. parlamentul însărcina o comisie specială să se <H ii. Aceasta lînseirma încetarea atribuţiilor comisiei anterioare pentru colonii. ca sarcină. eliminarea concurenţei străine din comerţul colonial. coloniile Virginia şi Maryland au refuzat să recunoască republica. rivala eomereiallă a Angliei. încadriîndu-le într-un sistem economic închis . I.

iirii comerţului exterior ipe baze noi. lîn iprimull irînd. ca pedeapsă pentru răzvrătirea unora din colonii. p. Adoptarea actelor de navigaţie a reprezentat în politica externă engleza victoria intereselor acelei grupări a burgheziei care viza expansiunea capitalului comercial englez pe o arie oît mai întinsă. „care ar contraveni bunăstării publice". dominaţia mărilor şi acapararea de colonii. vasele străine nu puteau aduce decât mănfuri produse în propria lor ţară. Protecţiomismul şi mercantilismul sînt ridicate. cu începere de la 1 decembrie 1651. urmau să se examineze măsurile necesare spre o mai bună guvernare . Totodată. un embargo parţial. ea însemna şi „victoria unui nou sens al responsabilităţii guvernamentoile faţa de comerţ" :>. importul de mărfuri în Anglia lumma să se ifaică.1a 3 octombrie 1650 primul „Act de navigaţie". pe corăbii engleze 2 .. să studieze posibilitatea reorgaiii/.i coloniilor din America şi din alte părţi. In acelaşi timp.de Vest şi a readus la supunere. 157.tot ce are nevoie" *. plătind o taxă vamală mai ridicată decît corăbiile engleze. cit. „îneît aiceste colonii singure să poată aproviziona -republica engleză cu . o escadră plecată din Anglia la 5 august 1651 a înăbuşit în scurtă vreme revoltele regaliste din Indiile . al doilea Act de navigaţie : „Actul pentru sporirea flotei comerciale şi încurajarea navigaţiei naţiunii engleze". în spiritul recomandărilor de mai sus. op. pe de altă parte o sancţiune.proiect de politică economică mercantilistă. la 9 octombrie 1651. Erau exceptate de la acest regim mărfurile provenite din Levant şi Indiile Orientale. prin care interzicea comerţul străinilor cu coloniile engleze. Ii recomandă. îin mod logic. 216.?. De asemenea. libere. pe cele din America de Nord. în baza lui. 3 Hi 11. parlamentul a adoptat. pentru mai bine de un secol şi Ibidem. pentru ca produsele lor să se înmulţească. printr-o simplă demonstraţie navală. parlamentul englez adoptă . 2 1 51 . Act cu o dublă semnificaţie : pe de o parte subordonarea integrală a resurselor coloniilor necesităţilor Angliei şi înlăturarea infiltraţiei olanideze în comerţul cu ele. într-adevăr. printre altele. verificînd privilegiile companiilor comerciale şi anulând orice clauză din cuprinsul lor. aplicarea actului trebuia să atragă şi măsuri militare.

trimiţfad pe coastele llor o mouă flota. sau despre i t â p f n i r e a mă r i i ) . II. voi. ale căror profituri comerciale irezultau în mare parte din rolul lor de intermediari. plătind însă o despăgubire Companiei engleze a Imdiilor Orientale. dacît sa renunţe la principiul libertăţii mărilor. era prea târziu : se încheiase [pacea *. iar Olanda în cea de est. Era şi o lovitură în plin împotriva olandezilor. care ar fi trebuit să-fi înceteze Olanda respinse propunerea. pp. teoretizat da 1609 &ntr-o llucraire — Mare liberum (Mare liberă) — de către Hugo Grotius. Naţiune industrială în dezvoltare. de „cărăuşi ai mărilor". mai cu seama Massachusetts. republica engleză a mai întîmpinat oarecari dificultăţi cu coloniile din Noua Anglie.jumătate. de înlăturarea concurenţei mărfurilor străine . p. 8 Ibidcm. substituind pe aceea hispano-fportugheză din secolele precedente : Anglia unma să aibă miînă liberă în emisfera de vest. Pacea din 5 aprilie 1654 era bazată pe principiul neamestecului fiecăreia din părţi în comerţul 'ivloiilallite ou coloniile propriii. 49.influenţă exclusivă. în cursul războiului. c^ replică celei a lui ( «rotius. Ceea ce revenea Ja Teounoaşteir. Anglia avea nevoie de protecţioniism. dar balanţa înclinând pînă la urmă în favoarea Angliei. . în timpul tratativelor preliminare acestei păci. K O » m i n s k i—L e v i ţ k i. de englezull Johm Selden 3. i-w iii convenit existenţa unor «fere separate di. unul din creatorii ştiinţei dreptului internaţional. pu b l i c a t ă î n . marcat prin victorii navale de ambele părţi. i m i m . în consecinţă. cit. în fine. 49—50. încă destul de încrezătoare în forţa marinei sale. Olanda prefera să accepte această îlnifrîngere. pe care numai cu greu le-a putut convinge. op.i Marc dausum. cum suna şi titlul unei lucrări scrise în 1615. la rangul de politică economică oficială a statului englez. conform principiului mării închise. totul era pregătit. i i în u i r 52 1 activitatea 2. să organizeze un atac împotriva Noii Olan de. Cromwell a propus Olandei o noua împărţire a lumii în sfere de influenţă. vel de dominio marin (Marca închisă. Puternică naţiune de comercianţi. Cînid.i din partea Olandei a Actelor de navigaţie. . A urmat un război între Anglia şi Olanda.

în urma refuzului Spaniei. cum îl numesc istoricii englezi. în cele din urmă. cu Portugalia. parlamentul însărcina Consiliul de Stat să cerceteze „care puncte din ţările de peste mări ar irebui ocupate panttiu siguranţa îşi foflosiuil republic Li" '. el concentra puterea în mîinile lui Oliver Cromwell. guvernul jproteatoratUilei 2 ceru celui ide fia Madrid să a/ocepte libertatea comerţului englez în coloniile spaniole. idiin grupul Amtilalor Mari (MI mai. Kosminsk i—L e v i ţ k i. ■ încercarea ide a o elimina din emisfera vestică. încheiat de asemenea victorios. Jamaica a devenit de la început colonie de stat. în cursul căruia o flotă engleză. 158. în 1654. se ajunse la un război. care purta titlul de lord-protector. p. Ajunsă la putere. administrată direct de guvern. regim de dictatură militară. La 25 februarie 1652. Un alt război. prin noi cuceriri. 3 De fapt. 478. republica burgheză va urmări să o lărgească. Jamaica. Asistăm nu numai la naşterea unui nou sens al responsabilităţii guvernamentale faţă de comerţ. India şi Africa de vest. cucerind. împotrivirea populaţiei din interior a întîrziat cucerirea completă încă vreo doi ani.1 doua jumătate a veacului al XVI-lea : ostilitatea faţă de Spa nia — „doşmaniuJ naturali". cit. avîînd îmbarcate şi forţe terestre. ci şi la asumarea unei noi responsabilităţi a statului faţă de posesiunile coloniale. era de aşteptat ca burghezia eu revină cu hotărîre la politica ce îi adusese atâtea succese în . atacă fără succes insula Espanola (azi Haiti). op. cit. aduse englezilor libertatea comerţului cu coloniile portugheze din Brazilia.. cum era ou/mită am Anglia —. determinată de noul caracter de clasă al statului. op. dînd ansamblului de posesiuni ale Angliei veritaibilul caracter de imperiu colonial — noul imperiu. Se inaugurează astfel o etapă nouă în metodele coloniale ale Angliei. devenit burghez. prin tratatul din 10 iulie 1654. în termeni mai favorabili dedît aceia de care beneficiau negustorii portughezi (înşişi4. p.. 2 1 * HUI. 1655) 3. rcprezcntînd cu ţii mai multă tărie interesele marii burghezii. Noul regim instaurat în Anglia la sfîrşitul anului 1653 . 53 . Este elementul de organizare care se va impune definitiv la sfîrşitul secolului al XVIII-Jea şi în secolul al XlX-lea.Această dominaţie exclusivă statornicită asupra coloniilor sale. prin funcţionarii săi numiţi. I. Pentru îmtîia dată în istoria colonialismului englez.

că Anglia ar putea deveni „o altă Romă a Occidentului... op. centru al unui imens imperiu colonial. o lărgire a sferei de activitate a comerţului. Anglia a realizat. Toate acestea. nota 2. din contemplarea lor. iii. marele poet al revoluţiei. I. ' lbidem. p. uf. pînă la < h eanul Indie" 3. Kosminski—L e v i ţ k i. p.. de la Coloanele lui Hercule. tn 1648. pp. 1 Circa 200 de vase de război la sfîrşitul protectoratului (1660). la un moment dat. versurile : „ The sea's our own . în ciuda convingerilor sale democratice. poetul Bdmurtd Waller insera. în vremea republicii şi protectoratului. Citat după B r i e . n-a scăpat." 2 Iar John Mii ton. într-un panegiric închinat lui Cromwel]. Cf. 476. Marca ne aparţine . de tentaţia de a considera.. o consolidare a domeniului ei colonial. au pus bazele transformării Angliei în marea putere din secolele următoare. With bcnding sails.Prin succesele politicii sale externe. în timpul protectoratului. cit. 51. Contemporanii evenimentelor au putut avea. each vessel of our fleet. un pas însemnat către stăpînirea mărilor. and now all naîions greet. înfăptuite paralel ou o cons-ideraihilă sporire a forţei navale * $i în contextul unor victorii militare de prestigiu. . fiece vas al flotei noastre.. faţă ia 41. Strîngînd pînzele. presentimentul acestei dezvoltări. 46—47. şi-acum toate naţiunile salută..

care se bucura ide o autoritate necontestată.CAPITOLUL IV DE LA RESTAURAŢIE. 55 . monarhia. în persoana lui Carol al II-laa. In această situaţie. căutînd să păstreze numai pentru ele rezultatele revoluţiei. din partea acestora. pe bază de compromis. s-au simţit ameninţate de o nouă izîbucnire revoluţionară. sau izolat de masele populare. Revenirea la regimul monarhic a fost rezultatul unui compromis politic între marea burghezie şi noua nobilime. Mercantilism şi colonialism sub Restauraţie Una din noile realităţi implantate de revoluţie în viaţa societăţii şi a statului englez era politica economică sintetizată în actele de navigaţie. marea burghezie şi nobilimea raliată revoluţiei au recurs la o alianţă. de o parte. care întăreau şi lărgeau prevederile actelor de navigaţie. prin noi legi. Regimul Restauraţiei a fost obligat de împrejurările interne şi externe să respecte şi chiar să dezvolte acest sistem. reprezenta numai o victorie parţială ă reacţiunii feuidalo^absolutiste. devenite realităţi de neînlăturat în viaţa Angliei. LA PACEA DE LA UTRECHT (1713) La 1660. de fapt. cu clasa pe care o răsturnaseră de la putere şi cu reprezentanta acesteia. Le-au readus la putere. Regimul de dictatură militară al protectoratului nu s-a dovedit destul de eficient pentru a ţine masele în supunere. fiul regelui decaipitat de revoluţii" în 1649. El trebuia să ţină seaima de transformările economioo-sociale (petrecute sub revoluţie. în Anglia a fost restaurată dinastia Stuart. Moartea lui Cromwell a lipsit acest regim de o personalitate excepţională. de altă parte. Primele două clase. de singura. acceptînd aceste condiţii. şi vechea nobilime. politica ce oîştiga teren în mai toate ţările europene : mercantilismul. punîndu-le condiţia prescrierii culpei tuturor celor care luptaseră împotriva regalităţii şi a respectării transferurilor de proprietate pe care le săvîrşise revoluţia. Regimul Restauraţiei.

fără a se face apel la străini. p. I. Zece ani mai tîrziu a fost promulgai . Existenţa lor trebuia să favorizeze importul. dar nu o înifrîngere. între 1660 şi 1688 tonajul marinei comerciale engleze a crescut cu peste 60%.Din punctul de vedere al burgheziei. Valoarea exporturilor se triplează. demn coiloiramt. i i I n i i l e pe care industria engleză avea interes să le vîndă în afara ţării. Cel puţin în comerţul exterior şi în expansiunea colonială. tidrul comerţului ~dintte ţ coloniile engleze. la sfârşitul secolului el reprezenta 1/7 din total *. pe o piaţă unde. precum şi exportul produselor metropolei la preţuri convenabile. tutun. Restauraţia a fost un compromis. 224. în qpoca Restauraţiei. un nou Act de navigaţie.işa-numitul „Plantations Duties Act" (Actul de tarare pentru plantaţii). The Old Colonial System. Ibidtm. New . 13—15. ca de pildă zahăr. voi. iar a importurilor sporeşte cu aproape 40%. Operă a parlamentului. Din cauza aceasta. în 1663. se puteau plasa mai uşor toate i i i . prin care se stabilea un tarif vamal unitar în . Aceste mărfuri puteau fi reexportate numai după ce fuseseră aduse în porturile engleze. în anul 1660. bumbac. o altă lege supune dreptului de depozit al metropolei şi mărfurile europene destinate coloniilor sale. dirijat de metropolă.him economic închis. 1} c c r. Pînă atunci. supranumit „Magna Charta a comerţului englez". Mercantilismul concepea coloniile ca un factor al realizării balanţei comerciale active. tarifele erau fixate de colonia importatoare. . 1 a George Louis 88. coinicurcnţa fiind ipso facto exclusă. în a doua jumătate a veacului al XVIÎ-IITI va continua preocuparea integrării coloniilor într-un si'. partea I. interesele burgheziei s-au putut afirma nestjînjenite. ea marchează în hişi timp statornicirea definitivă a atribuţiilor sale de a legifera în materie colonială 2. Dacă în prima decaidă a Restauraţiei volumul comerţului colonial reprezenta 1/10 din totalul comerţului exterior britanic. Astfel. instituie dreptul de depozit al Angliei pentru o serie de pro duse importate din colonii. Crearea unui sistem cuprinzător de reglementare a comerţului colonial este faptul central în istoria Imperiului britanic. indigo.

pentru consecvenţa aplicării sistemului. 2 B e e r. cărora le atribuia cea mai mare valoare. cu aceea din vremea revoluţiei. E un plam paralel cu primul. El a fost reorganizat. 3 CHBE. Ceea ce e mai interesant. de plantaţii. pe care se mani festă continuitatea între politica burgheziei engleze din a doua jumătate a secolului al XVII-lea. e faptul că în acelaşi timp în Anglia a fost interzisă bunăoară cultivarea tutunului. 247. 57 . op. p. op.. cit. op. pp. 1965. 254—258. 570—571. generate ide principiile mercantiliste. pe lingă Consiliul p r i v i i al regelui. Din aceleaşi motive. printre altele. 18—2 3 . p. pp. i-au corespuns şi încercările repetate ale regimului Restauraţiei de a crea un organ specializat în dirija acestor relaţii.. 1 Mii I e r . concurente. atenţia metropolei a continuat a fi absorbită cu precădere de coloniile tropicale. în 1696 se creează Departamentul Comerţului şi Plantaţiilor (Board of Trade and Plantations).. Paris. de a cerceta şi aplica formele de comerţ cele miai avantajoase pentru stat.Aceste trei acte au fost caracterizate drept „coloana vertebrală a vechiului sistem colonial britanic" l. Anglia a recurs la interzicerea introducerii în colonii a unor culturi sau a înfiinţării unor manufacturi identice cu ale metropolei. şi totodată inoaipabile să producă mănfurile specifice industriei şi agriculturii engleze. şi. cit. I. cu misiunea. Asemenea colonii realizau deci la maximum posibilitatea unui comerţ care să promoveze balanţa activă a metropolei. pp. 4 Ibidem. înfiinţarea acestui organ central a însemnat un moment hotărîtor în procesul de încadrare a coloniilor în schema definită a polkiciii economice mercantiliste a statului 3. spre a MÎigUPa plantaţiilor de peste mări acest monopol şi a întări astfel caracterul „compensator" a! economiei metropolei cu a coiloniiillor tropicale 4. pp. un „Consiliu pentru plantaţiile externe". de mai multe ori. ed. 239—240. ca atare. 20. Efortului de integrare a relaţiilor comerciale dintre metropolă şi colonii. H e n r i G r i m a l . 232—234. Mercantiliştii vedeau în plantaţii categoria de colonii producătoare de articole ce nu se găseau în Anglia. I. Schuyler. 243. cit. 5—6. a Ii-a. Histoire du Commonwealth Britannique. Pentru a-1 consolida. 568. Intre 1660 şi 1665 a funcţionat. fără a reuşi însă să devină un organ eficient şi cu autoritate 2.

i dm colonii. p. în urma războiului civil şi a emigraţiei. G r i m a 1. Vor voi să prelucreze singuri produsele lor şi să le excludă pe ale noastre.. Ibidem. cit. dar şi la obligativitatea — dictată şi de alte cauze — a reconsiderării întregii politici coloniale engleze. 22.. Tindeau spre o dezvoltare comercială şi manufacturioră. p. op. coloniile de emigraţie. în 1699. p. op. Board of Trade recomandă Caimerei Comunelor intnr/uorca expartulkid lâmii şi aii (produselor manufaccuirate de l în. sînt neglijate şi chiar. coloniile din America de Nord. despre Noua Anglie : „în douăzeci de ani. şi nu se vor sinchisi de dependenţa lor de bătnîma Anglie. în 1671. să lupte contra noastră pe pieţele străine. aceşti colonişti vor fi bogaţi. 22. constatînid faptul. Iar un mare comerciant mjţlez. nota 1. 1 H a r d y. 35. pentru a ruina întreprinderile locale. „Operă a agricultorilor şi 'meseriaşilor" i. Anglia ar fi rămas suibpopulată. avantajoase pentru plantatorii din Indiile de Vest. puternici. 8 CHBE. îşi vor însuşi comerţul cu Indiile de Vest şi întreg beneficiul de pe Uirma acestor colonii 2. nu erau convenabile unei părţi a coloniştilor din America de Nord. produceau aproape aceleaşi mărfuri ca şi metropola.isc acestui regat" &. spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea. „prejuc l u iu.Josiah Ghild. . în consecinţă. cit. cit. isă se recomande coloniştilor din Noua Anglie întoarcerea în vechea patrie 4. din aceeaşi logică interna a sistemului. Cam Irn aceiaşi ani. M . Măsunile dictate de el. declara la sfîrşitul secolului al XVII-lea că „Noua Anglie este colonia cea mai păgubitoare pentru acest regat) s. p. un om de stat englez spunea următoarele. \ . apăreau mai degnabă canouirente pentru Anglia. p. printre altele. economistul şi statisticianul William Petty împărtăşea prejudecata care a dominat opinia publică engleză pînă la finele veacu lui al XVIII-'lea : că. iU G r i m a 1. 572. I. persecutate. Mercantilismul nu se potrivea cu caracterul dezvoltării economice a acestor colonii. Este genmenele conflictului care va duce. el socotea potrivit. op. nu numai la pierderea acestor colonii.. îndeosebi cele din Noua Anglie. nedrepte. oarecum. Le păreau şicanatoare.în opoziţie. îin peinspcotivă. aşezate MI zona temperată.

ca rezultat al intereselor aristocraţiei din Anglia. 143—149. Un întins negoţ de contrabandă. faţă de revendicăriile burgheziei. spiritul libertar şi democratic. o formulă prea fericită pentru interesele Noii Anglii j. în comparaţie cu puternicul exod de sub primii Stuarţi. după cum s-a subliniat. eludlînd prevederile actelor de navigaţie. din motive lesne de înţeles. Ele au dus la constituirea unei asociaţii 1 B a i l y n . Un al doilea factor explicativ rezidă în circumstanţele politice generate de revoluţie şi apoi de restauraţie. exploatate 2. extinzîndu-şi. şi relaţiile cu Terra Nova. Pe la 1677. în care Restauraţia nu învăţase din lecţia revoluţiei şi căuta să revină. între 1640 şi 1660. în acelaşi timp. sub Restauraţie. Cu toate acestea. pe plan politic. în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. dat de elementele din clasele inferioare. emigraţia şi-a regăsit. destul de gravă. în parte. * CHBE. op. lărgirea domeniului colonial englez în America de Nord a continuat. politica mercantilistă nu era. pe plan economic. în interiorul acestui imperiu care continuă a privi „cu faţa spre vest". 129—130. combinate cu ale plantatorilor din Virginia şi Barbados.Temerile guvernanţilor englezi nu erau neîntemeiate. aducînd pienderi aniuaile însemnate vămilor britanice K Coloniile din emisfera vestică sub Restauraţie Cadrul economic schiţat e unul din factorii care trebuie avuţi îm vedere. pentru înţelegerea raporturilor dintre metropolă şi colonii. ivite sub revoluţie. coloritul ei social iniţial. contactul coloniştilor emigranţi cu Anglia a slăbit. 59 . 153—157.. Cu atît mai mult cu cît. I. cit. lăsaseră urme în sentimentele coloniştilor faţă de Anglia. Iar (în măsura. comericianţii din Noua Anglie jucau un rol precumpănitor în sdhimbul ide mărfuri cu Antilele. era practicat de aceiaşi comercianţi cu porturile franceze. în măsura în care continuatorii dinastiei Situart se arătau concesivi. nuimericeşte. Emigraţia însăşi a scăzut considerabil. accentuat în rândurile unei părţi a coloniştilor. Divergenţele de partidă. la fel ca în Anglia. această tendinţă irita. pp. 239. la regimul absolutist. Restauraţia nu era regimul apt să regenereze coeziunea zdruncinată. p.

4 C. voi. a mult doritei colonii. oolonizarea insulelor Bahamia. X]. El a prilejuit coroanei engleze. 471 [ î n continuare »EHR"]. 1957. principalull lau'tor al readucerii lui Carol al II-lea pe tron. în sfînşit. comandate de colonelul (sau căpitanul) Richard Nicolls 4. pe coastele Africii 3.rivalitate anglo-olamdeză de duipă promulgarea actelor de navigaţie a dezlănţuit un nou război.Peuples ot civilisations". Războiul aduse în schimb prejudicii coloniilor din Antile. p. Situată pe coasta Atlanticului. devenit duce de Albemarle. Printre cei interesaţi în afacere se numărau generalul Monk. cucerirea. 60 <:HBE.a luat fiinţă New Jepsey. 1935.care a obţinut o caută regală şi a finanţat în 1663 întemeierea coloniei numite Carolina. Louis XIV (1661—17 75j. în noua colonie vor predomina culturile şi sistemul de plantaţii. din Canada pîna în Florida. condusă de celebrul amiral De Ruyter. în cinstea lui Carol al II-lea.p. Parii. H. . confirmată de rege în 1664 2. reprezentînid opoziţia moderată faţă ide regimul Restauraţiei. p. nr. 253. capitala coloniei. Amsterdam? în „English Historical Review". Who captu>. cînd guvernatorul olandez din Noul Amsterdam. Oraşului Noul Amsterdam i se schimbi numele în New York. devenea astfel engleză. a oontinuat „roirea" vechilor colonii. Inspiratorul întreprinderii era lordul Clarenidon. unul din fondatorii. tot atunci. cu concursul coloniştilor din Noua Anglie. partid al marii burghezii şi nobilimii legate economiceşte de ea. O flotă olandeză.24S. Toată coasta Atlanticului. ' A . s-a predat în faţa coloniştilor din Noua Anglie şi a unei mici flote engleze. W i l s o n . . atacă 1 ' Ibidem. Aşa . la sud de Viriginia. Noua Olandă. p. 97 [Col. ducele de York.l. de S a i n t-L e g e r — Philippe S a g n a c. dar efectiv început din 1664. pe atunci principalul ministru şi consilier al regelui *. De către aceeaşi asociaţie a fost iniţiată. prin ciocniri armate între comercianţii celor două ţari. între 1665 şi 1667. prepon-'iice frangaise. şi lordul Shaftesbury. peste <oîţiva ani. Regele acordă această colonie fratelui său. cum se imtiîimipda'se şi înainte de 1640. 284. Faptul s-a întîmfplat la 30 august 1664. La. în alte cazuri. ai partidului whig. Inevitabila şi (permanenta .

Anglia păstra de asemenea Noua Olandă. de către prinţul Rupert. L e g e r—S a g n a c. 105. Francezii. condusă în 1668 de Zachary Gillam. care isc varsă în Golful Hudson. A Sbort History of British Expansion. cu dreptul de a-1 coloniza. l. „pentru aplanarea diferendelor. ocupat il<englezii din Barbados în 1651 2. p. în 1665. * Ibidem. compania obţinu un brevet regal pentru comerţul cu blănuri în regiunea 1 CHBE. I. se pun în această perioadă bazele timide ale unei alte zone de expansiune engleză. la gura rduljuâ botezat Rujperit. 2 CHBE. regele Carol al II-lea acordă fiului acestuia. 3 CHBE. 61 .şi capitala acesteia. pp. 254—255. 330. aduse Angliei recunoaşterea oficială din partea Spaniei a stăpîmirii asupra insulei Jamaica 3. cit. Penn oferi quakerilor posibilitatea de a se strămuta peste ocean. în 1702.. fost comandant al cavaleriei regale. William Pann. care condusese flota engleză în expediţia de cucerire a Jamaicii. 231. care se alăturaseră olandezilor la începutul anului 1666. vărul regelui. Christopher. Pacea încheiată cu ambii inamici la Breda. la 31 iulie 1667. ca toate sectele religioase disidente (dissenters). Antigua şi Montserrat 1. pentru comerţul cu blănuri din nordul canadian. nu era de loc privită cu ochi buni de cercurile guvernamentale şi ale bisericii anglicane.în războiul civil. W i 11 i a m s o n. O primă expediţie sub auspiciile ei. încheiat în 1670 la Madrid. Diin extremita-tea ei sudică se va despărţi. colonia Delaware 4. înlăturarea pirateriei şi statornicirea păcii în America". bornbardîwd coastele şi aducând pagube navelor din apele insulei. o cartă de posesiune asupra unui teritoriu la sud-vest de New York. Compania Golfului Hudson. 252 . restitui Angliei ultimele trei insule. aproape de extremitatea sudică a acestuia. Un alt tratat. pentru achitarea unor obligaţii ale coroanei faţă de familia amiralului Perin. op. ocupară St. în schimbul cîtorva puncte din Acadia (Canada de est). devenită New York. I. în anul 1667 s-a întemeiat. retrocedând olandezilor Surinaim (Guyana olandeză). S t. p. în anul 1681. 242 . ocupate de englezi pe la 1654. 246. pp. Philadelphia (oraşul iubirii frăţeşti).Barbadois. I. William Penn era simpatizant al sectei quakerilor. în 1670. care. Cu mult mai lia nord. pp. pp. Ei întameiară colonia Pennsylvania . 266—269. avu ca rezultat ridicarea fortului Charles. 242.

Jamaica ajunge în 1698 la 50 000 de locuitori. reprezentată de un guvernator şi consiliul său. Din 1661 se instaurează conducerea administrativă civilă. M a g h i d o v i c i. Prinice of Wiales etc Activitatea acestor negustori de blănuri era privită cu suspiciune şi chiar ostilitate de francezii. 1 D c m a n g e o n.M în Marea Caraibilor ca într-o mare liberum. întrqpninsă ide un anume Henry Kelsey între 1690 îşi 1692. 1931 . în 1663 se acordă plantatorilor albi dreptul de a-şi alege reprezentanţi într-o adunare i J i i i v . p. p. cit. agenţii companiei întemeiara pe malul golfului vreo şapte fortWHfactorii. Albany. însemnătatea pe care [politica mercantilistă o acorda plantaţiilor tropicale a intensificat şi preocuparea Angliei pentru guvernarea lor. cu competenţă. mai precis pe valea fluviului Sf. Activitatea lor s-a mărginit la zona apropiată ţărmului. B. Negustorii companiei au făcut puţine 'încercări de a pătrunde spre interior. p. 545 . 398 . 1946. emigranţi albi şi sclavi negri. l. prin pacea de la Utracht. păiduroase şi cu climă foarte rigidă.. Vreme ide aiinci ani după ocuparea e:. I. p. Au izbucnit şi unele conflicte. printre care Moose (azi Moosonee). VI. O încercare ide explorare (în adâncime a acestor pămiînturi mecunoscute. Documtnts relating to the Eeariy History of Hudson Bay. op. Laurenţiu şi pe regiunea de la răsărit de aceasta. p. Paris. CHBE. pp. cit. aînid Franţa a recunoscut aceste posesiuni engleze. comerţul cu ele şi cu coloniile spaniole. 330.pîna la coasta Atlanticului. i . Toronto. înlăturate abia în 1713. 30 . o comisie mixtă urmînd a stabili o linie de demarcaţie între ele şi Canada franceză. op. 35. Aceeaşi preocupare era impusă şi de creşterea populaţiei acestora. Din 1664 1 I V i i n u începuturile Companiei Golfului Hudson : J.situată la vest de o linie care unea aproximativ fortul Charles cu Laicul Superior. 555—556 . englezii au acţioii. Rînă la 1688. T y r r e l l .. dezvoltînd coloniile lor ide (plantaţii. M a r c e l G i r a u d. insula a fost supusă regimului de guvernare imiditară. depăşind Barbados ca importanţă economică ~. stăpîni pe Canada. < IIIU. locală -şl limitată. 62 . . evident. Histoim du Canada. nu avu consecinţe practice K Probleme de guvernare a coloniilor din emisfera de vest După aranjamentul din 1670 cu Spania..

406—407 . fapt care a ruinat numeroşi fermieri. pp. coloniile Noii Anglii au fost reunite. în urma manifestării din partea adunărilor cttorva colonii a unor prea (întinse veleităţi de autoritate. aleasă de pătura subţire a bogătaşilor locali.ii ţin« '. op. I. 154—155 . 331—337. op. 137—139.. pp. 1964. ■ Drept urmare. ca pînă atunci. condusă de Nathaniel Bacon» a fost declanşată şi din cauza prăbuşirii preţului tutunului. l. în Virginia. L'Amerique et Ies Ameriques. fără a cunoaşte condiţiile din cadrul acestora şi neglijînd drepturile atribuite propriilor lor adunăoni 2. pp. de preferinţele exprimate de colonişti în favoarea vreunei persoane. cit. în vigoare şi în unulte colonii din America de Nord. în 1686—1687. din 1675—1676. pentru Jamaica. Plantatorii din Jamaica se opuseră cu hotărâre şi. fiind dizolCHBE. pretinseră pe faţă că. Carolina şi Massachusetts izbucniră adevărate tulburări de protest împotriva pretenţiei parlamentului englez de a legifera în colonii. în 1700. S t. 394.i g e r—S a g n a c. în coloniile aparţinătoare unor proprietari — ca Maryland sau Pennsylvania — prerogativele acestora fură suspendate temporar.. pp. [Paris]. într-un „dominion". II. spre a le putea controla anal uşor. P i e r r e Chaunu. piaraitatoirii vor accentua tot mai mult asupra competenţei şi prerogativelor adunării lor. 3 B e e r. cit.se perfectează sistemul mixt. în 1677. din punct de vedere administrativ 3. p. Cf. Răscoala din Virginia.. al guvernării prin conlucrarea dintre puterea executivă numită de la centru şi cea legislativă. Insulele Bermmle Reveniră colonie a coroanei în 1684. 2 1 63 . după alte deosebiri de vederi între ei şi guvernul din Londra în chestiunea 'finanţelor insdlei. Coroana numi ea bisaşi pe guvernatorii din coloniile dependente direct de ea. dar şi în Virginia — orice drept (de iniţiativă şi deliberare ta problemele financiare ale coloniei. pentru Anglia 1. II. Ea a fost prima răscoală ţărănească în coloniile engleze din America.(Mină. B e e r. fără a m. Massachusetts îşi văzu abolită constituţia. încurajaţi de acest succes. op. în 1680. suferind cîţiva ani o serioasă ştirbire a autoguvernării sale. (guvernul englez trebui să cedeze. guvernul englez încercă să (răpească acestora — nu numai îm Jamaica. adunarea locaiă era echivalentul parlamentului din Londra. cit. temporar. în 1684. 142—144.

din motive de oportunitate. 395. cit. I. cum s-a mai arătat. teoreticianul principiilor după care s-au condus autorii schimbării de regim din 1688.vata Compania Insulelor Somers. L 6 g e r—S a g n a c. disputa nu era încheiată. S t. St. ecoul incongruenţei dintre concepţia colonială a mercantilismului şi interesele coloniştilor. şi economică şi politică. op. 395. • CHBE. John Locke. tnfiinţarea Departamentului Comerţului şi Plantaţiilor ur. Puterea monarhului a fost definitiv îngrădită. spre sfîrşitul domniei. 405 . guvernanţii englezi rămîneau convinşi de necesitatea controlului economic şi politic mai striîns asupra coloniilor. 406. 247. 395. p. Ultimii nu puteau accepta isuibordonarea şi dirijarea lor completă. semnTal tfaptului că nimic esenţial nu se 1 CHBE. prerogativele parlamentului recunoscute şi întărite. evita să extindă şi la colonii concluziile oonstituţionaliste ale eseurilor sale asupra iguvernării. op. Cu toate acestea. p. agravlnd opoziţia pe care aceste ten dinţe o stârneau în rândurile coloniştilor. a drepturilor de autoguvernare câştigate de colonişti pînă atunci 2. mai cuprinzător şi mult mai durabil deoît cel din 1660. marea burghezie şi aristocraţia funciară şi-au împărţit rolurile conducerii politice.KM mai acum. p. din partea metropolei. care le administrase pînă atunci1. Cedînd. 64 . Aceste fricţiuni erau. deoarece în 1688 Iacob al II-lea a fost detronat prin lovitura de stat — numita de englezi „revoluţia glorioasă" — care a adus în fruntea ţarii dinastia de Orania şi a consolidat bazele regimului constituţional din Anglia. înclinând spre concepţia. filozoful. cit. [. în cadrul unui nou compromis de idasă. cit. Noul regim de după 1688 a căutat să aplaneze conflictele incipiente ou coloniile nord-americane. legală sau măcar tacită. p. prin recunoaşterea.. L e g e r—S a g n a c. coloniilor Masm IHINOMJS şi New York ile-a-u fost acordate din nou constatuViile.. Lucrurile n-au evoluat mai dramatic. Tendinţele potenţate de absolutism ale lui Carol al II-lea. :l St. Pretutindeni se căuta o normalizare. glia. op. curentă în An-. I. & B e r—S a R M a c.. în 1691. p. şi ale fratelui şi urmaşului său Iacob al II-lea (1685—1688) au coincis în chip nefericit cu interesele egoiste ale marii burghezii comerciale în problemele raporturilor cu coloniile. că în colonii trdbuie să se facă simţită-autoritatea regală 3.

Reluarea insistentă a afacerilor din partea GotnpfUliei Indiilor Orientale mărea utilitatea coastelor africane. Christophcr. în acest scop. op. în general în intenţia guvernului britanic de a-<şi simplifica şi întări controlul politic asupr. cedînd particularismului local. Cf.i lor. compania ocupă. la 1671. I. ou fost separate administrativ de Barbados. rezervat faţă i l e federalizare 1.. Africa Caracteristicile dezvoltării şi politicii economice engleze în a doua jumătate a secolului al XVII-lea au atras mai mult docît înainte coastele Africii în sfera de activitate a comercianţilor englezi2. insula fusese declarată posesiune a companiei încă în 1651. 265 . 407—409. Giglio.schimbase în concepţia 'colonialismului britanic. La 1682 se I leu o încărcare de a lle federaliza. în cîţiva ani. p. coloniştii debarcaţi au rămas fără nici un sprijin din ţară. Prin 1640—1641. Ne•tic. creWknse. mai e de semnalat că. I. 9. şi. cit. dar. derivată dintr-un mercantilism tot mai consecvent. fiindcă în viitor asemenea manevre de grupare şi regrupare administrativă a unor colonii vor întîlni destul de frecvent. p. au pierit cu toţii. încercarea aceasta e de reţinut. cit. insulele Leeward (St. I. Ca probleme de guvernare în emisfera vestica. i l e i sale. p. CHBE. 3 CHBE. izbucnind războiul civil.. 189. pp. pontru cecalele ce le puteau oferi comerţului cu Orientul îndepărtat. instituţie care s-a întrunit cu intermitenţe pînă li 1711. S f k. englezii au făcut o tentativă de a se aşeza în Madagascar. desigur fără ca nimeni să-işi fi putut închipui că tocmai aceaistii Ittîncă pierdută în mijlocul Atlanticului va deveni 'dîndva unul din numele cele mai celebre între toate posesiunile Angliei. Competiţia anglo-olandeză se ducea fn tanidînţs de penetraţie a Angliei şi îin această zonă de a c ţ i u n e i n v. cînd ţi-a suspendat activitatea pentru mai bine de 0f>1 zeci de ani. 2 1 5-451 65 . pe Mngă organele ■ li conducere ale fiecăreia.). în 1659. un „Consiliu şi Adunare general inutilelor". insula Sfîinta Elena '. dar ocupată efectiv numai în 1659. Creşterea plantaţiilor din Antile isporea mereu Ic a li vi (pentru acestea. op.

pînă în Maroc. 1937. . nr. actul care confirma constituirea o autoriza să caute şi să im porte aur şi fildeş. Privilegiul era valabil. printr-o fructuoasă operaţie de subscricir.. care a oibţinut capta regală de constituire li '' 'picmbrie 4472. şi acordîndu-i monopolul comerţului cu negri'.1 HI. Spania se qpuse acestei cereri. 440. 11 W i I so n. practic. extinzlnidu-i zona de acţiune spre nord. reuşind să şi-o impună abia în 1713. ea s-a destrămat. fură întreprinse şi acum raiduri de pradă. 1 000 de ani ! In 1663. . I. sprijinită de contribuţia personală a ducelui de York. ci. De altfel. consacrate acestui scop. în februarie 1664. expediţia unei flote conduse de ducele . Ei ocupară la un montcni dat lortul englez de la Gape-Goast.. în 1667. guvernul englea căută să obţină pentru Compania africană monopolul ooimerţuiliui cu isdlavii (în coloniile spaniole din America3. Această Companie 'regailă lafricană a » CHBE. i pi i mul ni Rupert şi a membrilor cabinetului. ea iprimi o nouă cartă. ni i ontra factoriilor olandeze. p.Intensificarea comerţului englez în Africa e marcată de apariţia unor companii tot mai numeroase şi mai puternice. Membrii ei au fost acei negustori care au lînceput hărţuielile cu olandezii. asupra căreia englezii vor continua să insiste. |. cu începere din 1668. ocu<pă ibaza olandeza de la < rorea $i distruse mai imulte factorii. I i g ei Si g n i e.' '. de la Capul Blanco pînă la Capul Bunei Speranţe. încă înainte ca între cele 'două ţări sa existe oficial starea de boi. nici negustorii olandezi nu erau mai pacifici . ' / / . ui p 97 | < cit. In 1660 ia fiinţă Compania aventurierilor regali în Africa . cu aceleaşi imetode. Aceasta recuceri fortul. Compania laceasta a avut rolul iprincipal în aspectul african al conflictului anglo-olandez dintre 1664—1667. La sfîrşitul anului 1671. căutau sa i iiinli. s-au pus bazele n i " i noi Companii. ■»/' . / . cu ocazia unor tratative de pace cu Spania. •Si.. reorganizîndu-ise. pîna pe Coasta de Aur2. iar membrii ei n-au mai făcut. Războiul cu Olanda a provocat companiei pagube atît de însemnate. Aproape oa pe vremea incursiunilor 'lui Hawkins şi Drake în dauna Spaniei.i avansarea temuţilor concurenţi. i. 2H4.!■■ York. îradît. op.il.. atrăgînid ca repre-i l i i . decît comerţ individual.

E de remarcat totodată (faptul că provenienţa capitalului ei indică 0 participaţie mult mai largă a marii negustorimi.Angliei avea privilegii similare cu ale predecesoarei sale. 450. cînd fu lichidaţii şi tnlocuitS cu alită companie 4. 447.■i începu s. pp. Cf.i apună. rău inspirate. Perioada sa de maximă prosperitate se plase. E o companie mai burgheză decît cele cm. Restabilită în toate drepturile sale de Cramwrll. op. pp. La 1698 pierdu monopolul comerţului african. D a v i e s. I. 64. ea lîncezi pînă la 1750. cit. în acelaşi timp. 3 Ibidem. încetinindu-i canisidenalbM ruiajuil capitalului şi obil-iigînd-o să recurgă l.t / . 4 CHBE. pe care le foloseau de-acum şi ceilalţi nesuttori. 75—79 şi 299. în raport cu aristocraţia. guvernul a intervenit în lichidarea datoriilor companiei.i împrumuturi. tot pe o mie de anil. Operaţiile acestea. 67 . Ea poseda forturile din Gambia şi de pe Coi de Aur (Cape Coast Gastle). < II acest nou statut. p. După un sfert ide veac de activitate. 131. compania a făcut in vestiţii prea imari în mijloace de transport şi. între 1709 şi 1712. I. 90—96. Compania Indiilor Orientale Ca şi în perioada anterioară revoluţiei. Londra. expansiunea colo niala eogktl in India rămlîne pe mai departe opera acestei puternice companii comerciale.au precadat-o 2. |. 1957. cit. Chiar dacă n-a onorat acest credit. 'drept acoperire a cheltuielilor sale de întreţinere a foriuriiloj şi hun oriilor. op. noua companie a fost cea mai puternică şi mai de lunga1 duratX printre organizaţiile comerciale engleze aictivînd în Africa. îmţpreună cu alte şase factorii fortificate. icordat credite însemnate plantatorilor din Indiile de Vest. Da v i e s . pp.. i ilresează după criza prin 1 K.i 1657. reuşind s-o salveze de la faliment. i !n primii ani de existenţă (pînă prin 1678—1680) şi s-a întemeiat pe vînzarea ide sclavii negri (circa 100 000 între 1672 şi 1713) în Indiile Apusene. cu condiţia de a plăti companiei o taxă de 10% după valoarea măr1 urilor. steaua «. The Royal African Company. au pus-o în dificultate. 97. în /deceniul 1680—1690. Acesta fu îngăduit tuturor comercianţilor englezi. Sfk.. 441—442. Lovitura de stat din 1688 o privează de înalta protecţie politică 3. G. 57—63. pp. p. 2 lbidetn.

în delta Gangelui. Din 1662. 398 . în 1676. . bazată pe numeroase procedee ilicite în dauna indienilor şi stiîimindu-ie indignarea. de la 8 000 la 300 000 de lire sterline. între 1660 şi 1683. compania adaugă şi pe cele r c / i i l i i i e din dezvoltarea comerţului de coastă. 1 I le || fJuon Ba) i Golful Hun (la poRUfh(Ci). M cit-. I n t r e 1687 şi 1690. a fost reluată cu vigoare. cum se exprimă Maoaulay. iadiignat. L'expansion cumpecnne (1600—1870). trebui să plătească o mare despăgubire indienilor îşi sa revoce pe Child. 305. op. iar asupra capitalkilui astfell dublat. Englezii îşi făcuseră apariţia pe coasta Bengalului pe la [633. p. illiamion. 135. cit. englezii benefii iară de un nou punct de sprijin pe coasta de vest a Ini l u i : Bombay :l. op. i ( (inipaniei Indiilor 4.. compania se găsi în război cu Marele Moiţu] Aurangzeb. ajungînd. D e m a n g c o n. i se recunoscură toate comptuarele deţinute pînă atunci. la căsătoria sa cu o prinţesă din portugheză. la care se adaugă continuarea permisiunii de a ise stabili pe un mic teritoriu în delta Gangelui. 1957. un dividand ide 2O°/o jpe timp de cinci ani ! * La profiturile din comerţul interoceanic. Oraşul ce s-a dezvoltat aci a deil( nu după multă vreme cel mai de seamă centru al comei (ulmi şi influenţei engleze în India apuseană. Compania fu lînfrîntă. în cpimptuairelle de ia Sunat. „la o prosperitate cum ilumea nu tnai cunoscuse alta".care trecuse în ultimii ani ai domniei lui Carol I şi în vremea revoluţiei. i . Masulipatom îşi Viiishakliapatam. valoarea importului anual din India crescu vertignos. în Asia ' n i est. din India în Europa şi invers. în 1668. 1650—1651 s-au stabilit la Hugli. pe care portughezii o făcură cadou Jui Carol al II-lea. Jofon Child. ' I1r 6 d i r j c " STa u r o. în acele părţi. ' < harlti M o miniumti. făcu apel la sprijinul Marelui Magul. tar în anii următori şi-au extins punctele de sprijin atft pe I. Activitatea comercială. „o insuliţă infectă". i g e r—S a g n a c. în schimb. Nababul din Bengali. . I. A Shorl Hiitory of Brititb ExpaHsion. Bombay fu cedat de coi i . p. Paris. >pc ©arabii construite în India2. compania acordă fiecărui acţionar o bonificaţie egală cu valoarea partioipaţiei sade. Motivul erau rapturile săvîrsite de agenţii în special de cînd fusese numit „căpitan general şi amiral al Cxropaniei Indiilor". Madras.

voi. numit Fort William. 1937. 2 S t. ii . Li ge r. dreptul de a construi un fort. olan îi alungară pe englezi din comptuarele ce le aveau în arhipel. <■ I E ii w t t 'II ■■. Nu-i putură însă împiedica să se aşeze şi să practice comerţ clandestin în insula Timor. Aci se v.' 400. fiind „principala forţă motrice a monarhiej eonitituţionale. I ns . Bucureşti. 69 .i 1696. în baza edictului shogunului l y i i i i n i M i . i „în m . Nereuşite iau fost. Opere.ii din K>HH părea s-o favorizeze. plătind pentru aceasta ca mită unor 1 tish Empire belim. oraş renumit pentru comerţul cu mătase. p. în largul coaistei de sud a Oonchin-i Imul jj la Bandjarmasin. de pildJ Ia Patna. pp. aproape de vărsarea fluviului l . I o n . iîn insula Sumatra 2. din 1638 3. printre altele.coastă. 109—110 . . Compania Indiilor Orientate. pe da începutul secolului ai XVIII-lea. voi. I Mi unul deceniu al veacului al XVII-lea se deschidea peni i u < Onipania Indiilor sub auspicii promiţătoare. l. 4 K a r l Marx. istoria //' rezultatele activităţii ei.i|>< continuu război. New York. Lovitura de si. cît şi în interiorul provinciei. CHBE. i . după încheierea păcii cu Aurangzeb. Editura Politică.itions". Paris. în 1693. esul englezilor în Japonia. 1959. 1715 —1763. Con Dao. Wilhelm al III-lea de Orania (1688—1702) este regele adus la tronul Angliei de lovitura de stat din 1688. compania obţinu. VIII.. Rivalitatea comercială alimenta un veritabil şi apro.the American Revolution. declarat şi nadeclarat. 9. 17—19. cuprindea. Laurence Henry Gipson. 345 [Col. Teritoriul pe care li s-a permis din imn . forţă despre care Marx spune i . 1954. < ţripondirance anglaise. îngerul păzitor al lui Wilhelm 1 III i în -i. i i r timpurile şi în toate ţările a unit capitalul liberal şi dinastiile liberale". în schimb. The Battle of Plassey and the nquest of Btngtl. în apropierea lui. cal mai mare oraş al Indiei *. între 1664 şi 1683. compania a obţinut de la noul regim. 108. oiupiTo a guvernului. M i i li . 1963.> se aşeze. XI]. în Ternate şi la Benkoelen. p. satul Kalchata. iar în 169X ea cumpără în proprietate deplină acest mic teritoriu.i gul malaez. m i / î (China). 3 P i e r r e M u r e i . salpetru ş\ opiu. 157.. între Compania en gleză şi cea olandeză a Indiilor. „Peuples et civilis. în K a r 1 Mar x—F r i e d r i c h Engels. De asemenea. / . p. :artă pe 21 <Je ani. c oimptuare pe insuliţele Gjouşan.i dea voita CaJioutta. tentativele de a înfiinţa. voi. l i . ifacilitîndu-i folosirea forţei v i l e ( I r . în Borneo.. The Bri- pp. IV. rămase în-.

direct proMi mal cu volumul comerţului respectiv. Compania Indiilor Orientale. care se datorau atît cruntei exploatări feudale la care erau supuşi meşteşugarii din 1 K .prin toate mijloacele.nimiciri ai liberului-scbimb în Anglia" 2. „monopolizatorii din India au fost primii propo-\ . pentru a se crea companiei posibilitatea unui comerţ rentabil cu India. voi. fîn ultimii ani de domnie ai reginei Elisabeta. . Bucureşti. Friedrich ap |6i irl 161 157 j i ii c ra. Bill-ul cu privire la India. prin însuşi caracterul său de excepţie în acea vreme. pentru Compania Indiilor Orientale. precedîod trecerea spre revoluţia industrială.i Politica. i s-a permis să exporte acolo anual argint. 9. La începuturile sale.1 i I M . ceea ce constituia o derogare flagrantă de la concepţia economică a ■ i n i . cu privire la trăsăturile specifice ale activităţii companiei în acest secol. Cei interesaţi în afacerile companiei demonstrau însă că majoritatea mărfurilor aduse din India se reexportau la preţuri de r î i c v a ori superioare celor de achiziţie. în Opere. conchide cu Fineţe Marx. însuşi regele fiind învinovăţit că ar fi primit 10 000 de lire 1. îr Engels. Editur. era din belşug compensată pentru Anglia. Faptul. istoria si rezultatele în Karl Marx — F r ie dr ic h Engels. pentru a facilita achiziţiile. Aşadar. ■oi tarea de metale preţioase în India. Produsele manufacturilor textile engleze nu se puteau compara sub raportul calităţii cu cele indiene. Folosirea termenului e justă. datorită neîntrecutei virtuozităţi manuale a torcătorilor şi ţesătorilor indieni. Opere.persoane influente o sumă ide circa 90 000 de lire ster/line. la sfîrşitul veacului al XVTI-lea. aur şi monede străine în sumă de 30 000 de lire sterline. 12. Nu rezistau nici concurenţei cu preţurile relativ scăzute ale acestor produse textile. în consecinţă. K a r l Marx — Opere* Mai .1 r x. voi. S-ar putea ridica întrebarea dacă termenul de „capital liberal" nu este prematur folosit de Marx. obsedată de ideea opririi oricărei hemoragii de metale i acumulării acestora în ţară. din care 5 000 de lire ducelui de Leeds. după cum rezultă din explicaţia deosebit de clară dată tot de Marx. Anglia păşea în stadiul culminant al dezvoltării «ale mamufaicnuiriere. era de natură să suscite nemulţumiri.

In condiţiile creşterii apreciabile a importurilor indiene. 368—379. Cam-bridge. Indiei.. Reţinem deocamdată faptul că acest conflict s-a num printre stimulatorii introducerii unor perfecţionări tehnice în industria textilă engleză. pe baza unui capital fi im. care şi-a reluat «poziţia monoţpolMtl în comerţul englez cu Asia de sud. penii n ca acesta să prevadă. şi capitalul manufacturier. 1952. contribuind la geneza procesului revoluţiei industriale *. . voi. 9. repetate în toată prima jumătate a veacul u i al XVIII-lea. având sancţiunea parlamentului. I. în jurul anului 1700. p. Sutherland. CHBE. criza a fost înlăturată. l i n u r i de cea veche.India. it ur i din India. primele inter-«In i i i ile importării . 1959. în 1697 a apărut o luci ce îşi propunea să demonstreze. cît şi practicilor ilicite prin care i ompamia îşi făcea achiziţiile. L u c y S. 161. East India Company in Eighteentb-Century Politics. Compania Indiilor Orientale. W i l l i a m R o b e r t S c o t t . 264 . în deceniile următoare. pp. voi. reprezentat de Compania Indiilor. 3 Ibidem. prin împăarea oslod douî . l 702 îşi 1709. în mod direct. cel din urmă considerîndu-se ameninţat cu ruina. I. încă din titlu. I dificultăţi mai serioase a pricinuit însă companiei sciziunea în 1698. Scottish and Irish Joint-Stock Companies to 1720. Pensia şi China. < . II puternic. 1 Paris. prin prosperarea afacerilor celui dintîi. Incompatibili tatea dintre industria Angliei şi a. Aşa cum s-a arătat. constituindu-se Compania Unită a Indiilor Orientale. numită oficial Compania londone i i u n . ea va deveni unul din cei mai mari creditori ai statului *. 6. ().rupuri comerciale rivale. Trebuie observat însă itemenea măsuri. Proprietarii de manufacturi au putut influenţa parlamentul. La rivolution industrielle au XVIIIe siecle. 1910. 71 p. 156.şi vînzării în ţară a anumitor categorii de ii s. o mare parte din aceste mărfuri erau de altfel iiduoc în Anglia raumai pentru a fi ireexjportate pe continent 2. De acum încape adevărata activitate a companiei. p. în Opere. The . şi for/marea noii Companii Engleze a Indiilor Oiui i i . se schiţează în Anglia un conflict de interese între capitalul comercial. el a creat greutăţi Companiei Indiilor. Oxford. p. 193 [n • dit in I M a r x. n-au atins esenţial profiturile companiei. The Constitution and Finance of English. l'»s | 2 Karf Paul MtntOUX.i „instituţie naţională". i l c .

imomentul în care seculara rivalitate franco4iabsburgică pentru hegemonia continentală încetează de a mai Forma axa principală a relaţiilor dintre statele Europei apuln locul ei apare pe primul plan rivalitatea anglo-fran< De la succesiunea spaniolă pînă la căderea lui Napoleon [■mie istoricul englez Seeley — Franţa şi Anglia au purtat un nou război de o sută de ani. iUT.Războiul de succesiune la tronul Spaniei şi tratatul de la Utrecht (1713) în 1700 muri ultimul reprezentant al dinastiei de Habsburg pe tronul Spaniei.i situaţia creată. pe o anumită port. La încheierea păcii. dar şi una maritimă şi colonială. nepotul lui Ludovic al XlV-lea.1 ni iiini. ■ I m Me d.i <.istei. reprezentînd şi o puternică forţă continentală. pentru Lumea Nouă şi stăpînirea mărilor *.muntelc desfăşurării acestui lung conflict interesează i puţin decît sensul. în 'frunte cu Habsburgii austrieci. în temeiul legăturilor de rudenie cu familia defunctă. regele Franţei.i. francezilor permiţîindu-li-se în continuare să i în largul insulei şi să usuce peştele. dar sub rezerva ca între Franţa şi Spania să fie exclusă pentru totdeauna o uniune politică. declarînd război Franţei şi Spaniei. succesiunea fu revendicată de ramura austriacă a Habsburgilor şi de dinastia franceză de Bourbon. me i. 16 72 I lup I Dl m i i i o. ambele tabere erau epuizate. fiecare prezentînd cîte un candidat.. refuză -. îndeosebi ultimul motiv a determinat Anglia să se alăture coaliţiei europene care. sem na tă la tp. boiul de succesiune la tronul Spaniei marchează. Anglia obţinu Gibraltarul şi insula Minorca.. în oraşul olandez Utrecht.înntlI. pe plan internaţional. p. ... .. l ' r i m r o ■c on v r n ţ i e aparte. Se contura astfel posibilitatea unei uniuni franco-spaniole. Am. Anglia şi aliaţii ei recunoscură ipe Filip de Anjou ca rege în Spania. la 11 apri lie 1713.. Nobilimea spaniolă alese ca rege pe Filip de Anjou. i u l I '• li Spania. l' i anta i rebui să cedeze Angliei Acadia şi insula Terra Nova (Newl.iiKl). < ti . rezultatele imediate şi urmările sale.

Operaţiunile sale au intrat. imperiul colonial al Angliei era încă destul de puţin întins. ÎMI contract cu Compania regaJlă africană. 4 lUdtm. se produc adlînci transformări în viaţa Imperiului britanic. Asiento. 331. concesiune (arendare) de impozite. 1962. la Iu i. Comerţul cu sclavi I )up. Compania Mării Sudului îşi re- . la capătul unui efort de aproximativ un secol şi jumătate. Tratatul de la Utrecht reprezintă aşadar victoria completă şi instaurarea dominaţiei capitalului comercial englez ti fera de vest. pe planul structurii sale economice şi politice. mai ales spre sfîrşitul ei. dreptul de asiento fu concesionat Companiei Mării Sudului. toate porturile Americii spaniole fiindu-i accesibile în acest scop. după cum se va vedea. în această zonă. prin cuceriri. Aoglia imai dobîndi un drept urmărit de decenii de negustorii săi : monopolul comerţului cu sclavi în coloniile spaniole.mJ BlWographical Finding List. Anglia se angaja să livreze. 441. CAPITOLUL V PUNEREA BAZELOR MARELUI IMPERIU Pînă în pragul secolului al XVTII-lea. cu condiţia de a livra la timp cantităţile contractate de marfă umană. pp. contra II i u i compensaţii de 100 000 de lire sterline din partea Spaniei. §i vânzarea altor mărfuri 2. 4 Dar răstimpul asiento-iului a fost ierni pentru ea la mijlocul secolului al XVIII-lea primul li II i i ) Imperiu britanic. 334. . An Historical Essay . p. :l M u r c t. an. pe timp de 30 de ani. contractuală 3.I I I I I ni imoştea ultimei dreptul de monopol al prinderii negriei. Abia isecolul al XVIII-lea reprezintă perioada în care Anglia a^ază.it.13 iulie acelaşi an.i încheierea tratatului ide la Utrecht.XXVI. p. Monopolul dobîndit fu concesionat de guvern Companiei Mării Sudului. The South-Sea Company. în baza că. Asiento-uil permitea. Aceasta încheie. La politique coloniale de L'Angleterrt du XVllfc' siicll iil. contract. ' J oh n G. care garanta pe imai departe largi drepturi comercianfiloi englezi ân coloniile sale. în fapt. p. 14—16. S p c r l i n g . 85 (1961). Asiento-ul a condiţionat. în acest interval de timp. Anţ'Ju a renunţat la asiento prin tratatul din 1750. înfiinţată îm 1711 '. cîte 4 800 de negri anual. atît în comparaţie cu al altor ţări — Spania.coastele Africii.. în „Revue Historique".i veille de la guerre de 1914. din faza ilicită în cea legală. Este şi epoca în care. p. cit. I. op. temeliile celei mai mari puteri coloniale din istorie. pentru despăgubirea companiilor comerciale care îl aveau conon. bazate pe munca sclavilor. « CHIUI. Boston. aşa-numitul drept de asiento. Olanda — dît mai ales faţă de dezvoltarea .sa ulterioară. • Hanrl l ' r u n s c h w i g . tom « «'. cel all plantaţiilor. să-'şi atingă apogeu! producţiei şi rentabilităţii5. 447. o întărire a coloniilor de plantaţii din Antile şi dintr-o parte a Americii de Nord. Spania a semnat în continuare un tratat comercial obişnuit.

Ii protestele sale. Pe ide altă parte. Mortalitatea negrilor prinşi era extrem de ridicată.. Compania afri-casă se plînse i ă trebuie să prindă totdeauna un număr dublu de negri.. 74 . plantatorii spanioli erau foarte exigenţi iîn privinţa calităţii sclavilor livraţi..m chiar de la particulari.• transportul şi desfacerea. încă pe drumul din interior pînă la coastă.. iceea ce atrăgea diupă sine aceeaşi exigenţă din partea Companiei Marii Sudului. s.îlte companii. Intre cei doi cinici asociaţi surveniră curând neînţelegeri.acoperi îndatoririle contractuale. iar a treia parte din numă rul total ii negrilor prevăzuţi în contracte avea să se achizi(ioiic/o < l c l. cu o cotă de i îte o treime. în anul 1721 convenţia anterioară fu reensul că la prinderea negrilor se obligau. din cauza brutalităţii de neînchipuit cu care îi tratau escortele.. i. ambele companii. pentru a-işi . m ista Africii *. faţă de asociata sa.i diferite . cărora li se permite*i»i ( mu .

cit. chifti ale industriei engleze. tradusă în profil din preţul de 10—15 ori mai mare cu care se vindea un sd. 114 . pe i are le plasa în schimbul unui număr de sclavi negri. op. în condiţiile concrete de atunci. în perioada de maximă intensitate a comerţului cu sclavi negri. p. p. I. unde era vîndută cu acele cfytiguri fabuloase. Aceasta însemna organizarea. cit. 4 Comitat în vestul Angliei.. colonialismului şi. coloniile engleze « I m Indiile de Vest şi America de Nord au importat 2 130 000 de sclavi negri1. I. în această perioadă se încetăţeneşte sistemul britanic al aşa-ziselor drumuri de comerţ triunghiulare sau chiar în formă de pătrat. corăbiile sale au transportat spre America 303 737 sclavi. portul Liverpool participa cu peste jumătate din numărul total al vaselor engleze angajate în această mîrşavă afacere. a unui comerţ maritim cu maximum de eficienţă şi profit. Pe aceste profituri s-a ridicat după 1730 — aşa cum s-a mai arătat — oraşul Liverpool. Din Anglia. op. întrecînd cu mult Londra şi Bristol. C o x. El devine ipivotul comerţului englez în emisfera de vest şi un element <U coeziune economică a imperiului. S î k. p.Comerţul cu sclavi. după Londra. cit. deveni una din pietrele < l e temelie ale comerţului. o corabie pleca pe coasta de vest a Africii. op. în valoare de 15 186 850 de lire sterline 3. de fabrică. s-a întemeiat pe investiţii de capital provcnii din acest comerţ. 15.. sclavii fiind înghesuiţi în corăbii în condiţii îngrozitoare. într-un tea». ca al doilea port al Angliei. care luă asttel în tecoJul al XVIIIlea un avînt extraordinar. d i n care se puteau cumpăra S i k. de ila negustorii miusuilimami sau căipeteinii lood Cheltuielile de transport erau reduse la minimum. faţă de preţul cu care era cumpăni în Africa. De aci. op. Industria de prelucrare a bumbacului. loc. D e m a n g e o n. cit. 2 3 1 75 . cit. bazată pe tehnica modernă. al cărei centru a devenit această regiune la sfîrşitul secolului al XVIII-lea.iv în coloniile din America.. Enormele acumulări de capitaluri lichide în Lanoashire 4 se datorează în mare iparte comerţului cu negri practicat de Liverpool. între 1783 şi 1793. ea crampona marfa vie în Antile. Ce a însemnat această ciforă. ducînd produse manufacturate. între 1680 şi 1786. cu centrul la Manchester şi avînd ca port principal Liverpool. 32.

să constate „cu regret" (?) că „va fi imposibil a se aboli comerţul cu sclavi. că sclavajul a costat civilizaţia africană 100 'de milioane de victime.iJ X V I I I Jc-a ? Prosperii ta tea ■datorita sclavajului aruncase în letargie seniiiidlc de lumatikadbsm. cit. acest sistem atingîndu-işi ipogeul. Bucureşti. pentru a re veni astfel în Anglia. 155—157. Hunton. Destinele Africii. într-un ar in ol din 1915./ ' . pentru încă un transport de fiinţe cufundate . | r x . f |J • R f « i n a 1. i II i.. secolului . p 1 11 II II i o II . din Barbados pîna în Virginia . profiturile realizate — investite ulterior în maşini.îin beznă a fost adus J I U r-o ţară -unde se pot bucura de aWăţătuira Evangheliei" 2.isura în care Vechiul Imperiu britanic." 3.. în parte şi cel nou urmat. p.1 CoupUnd. muilţumimd lui Dumnezeu în duminică ide idupă 'sosirea unui 'nou vas cu sclavi. pp. ide unde circuitul se relua. ..l. Era vremea cînd oţii puteau ifi auziţi.In. Ce argumente ar mai fi de adăugat.. c i t . op. The British Ant'fSlavcry Move ti. vânzarea lor — izvor de fabuloase profituri pentru negustorii englezi şi factor regulator al unei mari părţi din circulaţia comercială a imperiului . Marele si vânt negru William Du Bois aprecia. deoarece el a devenit într-o anumită măsură necesar aproape fiecărei naţiuni europene. 15.. la stagnarea culturii în această regiune !" 4 1 Di mtngeon. ca acel presbiter aii unei biserici din NfW[| >i«nt (in America de Nord).. i \ . a fost clădit pe sclavaj. de unde corabia re venea în Anglia cu o încărcătură de cherestea sau peşte uscat K Sclavii negri — forţa de muncă în colonii. op. unul din cunoscuţii oameni politici englezi de pe la 1770—1780. Mauro. AlpEteus W. Aceleaşi interese ale marilor comercianţi şi plantatori îl făceau pe lordul Nortlh.produse coloniale. începînd din Uiull 1600. . p 1 5 76 . 1960. în transformarea bazei tehnice a industriei engleze.. Uneori în acest traseu se intercala o a patra escala : produsele din Antile erau vîndute în Noua Anglie sau Terra Nova. ideţiteptând în schimb voci care merii tţâni ila a proslăvi groaznicul comerţ. „Şi totuşi — scria el — oamenii se întreabS în prezent care pot ifi cauzele ce au dus . cit. încărcând vasul pînă la refuz. d iip .. pe la mijlocul.i constatarea specialiştilor. pentru a demonstra ni. .

formal. „veacul luminilor". ce transpunea contradicţiile concret istorice dintre vechi fi nou. cărora li se dădea această denumire globală. dînd quakerii formulează primele ini runiări la adresa comerţului cu sclavi. în genere. se plasa însă. oonsiderîndu-1 o stare omenească aşa de total opusă temperamentului generos al naţiunii engleze. în perioada 1670—1690. dintre feudalitate şi burghezie. în planul valorilor morale eterne. de ascuţită critică din partea burgheziei înaintate 'împotriva regimurilor feudalo-absolutistc. mai mult decît atît. 2 După C o u p 1 a n d. op. foarte precaute de altfel. Quakerii şi. în perspectiva generală a acului al XVIII-lea. un «gentleman». şi-au pus însă de pe atunci întrebări cu pi ivire ta soarta negrilor. în ultimii ani ai revoluţiei engleze şi în perioada Restauraţiei. din principiu. anticipează. incontestabil. fermieri — drept consecinţă a înăbuşirii luptei lor de către burghezie şi nobili mea îmburghezită. 77 . pe tărâm (politic. cu 1 Puritanismul^ s-a fragmentat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi mai tîrziu. cu ororile sale din perioada umulării primitive a capitalului. Polemica politioo-socială a veacului. sectele ■nonconforimiste 1 anglc/r .iu I»« M cele dintîi comunităţi care au repudiat. al ideilor prestitoare de profunde prefaceri sociale. ar fi capabil să pledeze foi favoarea sa" 2.. pe o poziţie rationalist-nui. în numeroase secte.Unii. sclavajul. îneît „e greu de crezut că un «englez» şi. de condamnare a acestui fenomen social de pe poziţii limitate. Locke era. exprima în primul său Tratat despre guvernare. Incluzînid fenomenul colonial. p. cit. în problema sclavajului. în oare degenerase spiritul de revoltă socială . reprezentantul compromisului burghezo-aristocratic pe care se baza regimul instaurat în Anglia după lovitura de stat din 1688. „I uini nişt ii" reprezentau burghezia. apoi. încă din veacul al XVII-lea au apărui ţi proteste. apărut în 1689. atitudinea filozofiei veacului al XVIII-lea. imipunîndu-se faţă de corespondentele lor antinomice. susţinută de intelectualitatea burgheză.il II i. treptat.ii unor elemente populare — mici meseriaşi. Cuvintele sale. tot mai mulţi. Filozoful Locke. rezerve foarte diplomatice faţă de sclavaj. mistică. 41. acest veac ne apare violent contradicriu. ei reprezentau foxtnu i nică. mai puţini la început. IEI este.

o pagină care ar putea fi semnată şi în zilele noastre de orice om cu vederi înaintate. a Frumosului asupra barbarei lipse de gust.. în luptă cu feudalismul în destrămare. piraţii dau ţării un nume nou. mai devreme sau mai tîrziu. ai unei întregi literaturi filozofico-politice de o netăgăduită valoare progresistă. omoarâ i îteva zeci 1 II i r d v. apărută în 1726. condamnînd colonialismul : „Să ne închipuim următoarele — scrie Swift. Din ipuinotull de vedere care ne priveşte aci. în numele regelui juni stăpfnire ipe acest pămîntj ridică o seîndură putreda sau o piatră care . cocoţat iîn vîrfuil catargului. Enciclopedia (însăşi exprimă în unele articole ale sale conringerea că.■ i. împotriva colonialismului şi A metodelor sale. * ) vehementă stigmatizare a sistemului colonial e cuprinsă i abatelui Raynal./■ ' ! > i . ilustrul reprezentant al enciclopediştilor francezi 1. M i u' o. modelate conform intereselor sale. . . 1 95 . Ea a CUno* ui un mare număr de ediţii şi o largă circulaţie*. glasuri de protest mai hotărîte şi mai de prestigiu.1 numit Taine — lîrasoria ila sfârşitul celebrei sade cărţi Călătoriile lui Gulliver.i uninteascăiinarele eveniment. în cele din unmă. cum I . intitulată Istoria filozofică şi poli-in . Jonathan Swift — „inventatorul ironiei". coloniile se vor elibera. a Binelui asupra răului. piraţii debarcă pe ţărm cu gîndul de a prăda şi jefui . In Anglia. cu toată greşeala de a reduce evul mediu şi feudalismul la un fel ide „accident milenar" în dezvoltarea firească a societăţii. op i i i i . a Justiţiei asupra nedreptăţii.I . în secolul al XVTII-lea. un marinar. luminiştii sînt autorii unei ideologii. Dar ei vedeau această luptă în perspectiva abstractă şi absolutizantă a triumfului Raţiunii şi Adevărului asupra dogmatismului şi ignoranţei. ei sîint oamenii din rîndul cărora s-au ridicat.concepţiile ei idespre societatea viitoare. Cu toate aceste limite. . p..1 comerţului şi aşezărilor europene în cele două Indii. âmpotniva sclavajului în primul rînd. care-i întîmpină cu multa bunăvoinţă . descoperă pămînt . Nişte piraţi sînt aruncaţi ide furtună în locuri necunoscute . " /■ c it. Dreptul la dominaţie asupra popoarelor de altă rasă pe care şi I au arogat albii a fost condamnat de Diderot. aici ei fntîlnesc un popor paşnic.

argint. ucişi sau alungaţi de colonişti. pentru /felul nepărtinitor în care împarte dreptatea. iar apoi se întorc acasă. ca să-i arate în dreapta şi în stînga. pentru grija de a trimite din patria mumă în provinciile noi cît mai mulţi oameni cumpătaţi şi cinstiţi . spiritul de dreptate şi grija deosebită de care dă dovadă (în întemeierea coloniilor . Bucureşti. Călătoriile lui Gulliver. pentru daniile generoase. nici în mînecă cu poporul britanic. trad. al căror unic ţel este fericirea poporului pe care-1 cîrmuiesc şi cinstirea regelui. numind în administraţia civilă din toate coloniile funcţionarii cei mai destoinici. pe care le face întru răspîndirea religiei şi a învăţăturii. trimiţînd pe cei mai pricepuţi şi virtuoşi guvernatori. cu desăvârşire străini de orice fel de corupţie. se numeşte o colonie modernă. şi. folosita îmi o prea sfîntă expediţie. pentru strădaniile depuse în alegerea preoţilor evlavioşi şi destoinici care să propovăduiască creştinismul . unde li se iârtî toate nelegiuirile făptuite. 312—313. toate crimele şi nelegiuirile sînt îngăduite. Leviţchi. şi fiindcă ţările lor nici nu abundă în aur. ca de pildă a „Campaniei Sudului". Virulenţa acestui fals elogiu al colonialismului englez e subliniată prin faptul ca în anii de elaborare a Călătoriilor lui Gulliver (cu începere di' prin 1714). Cu primul prilej. căpeteniile lor sînt supuse la cazne efl lS ilrstăinuiască locul unde se găseşte aur. în vreme ce pămîntul e stropit cu sîngele loi torilor . băştinaşii sîni alungaţi sau nimiciţi. mi-am îngăduit să cred că nu sînt vrednice să ne deştepte interesul sau să ne stîrnească zelul şi vitejia noastră" '. care poate fi dat pildă lumii întregi pentru înţelepciunea. Swift continuă. Cum însă băştinaşii ţărilor zugrăvite de mine nu par de fel să dorească a fi cuceriţi şi înrobiţi. viaţa publică în Anglia a înregistrat răsunătoare scandaluri de fraudă şi corupţie din partea unor mari companii comerciale interesate în afaceri coloniale. 1956. sînt trimise acolo corăbii. ridicînd ironia la culmile fineţei : „Mărturisesc însă că această descriere nu are nici în clin. iar această tnîrşară hoardă de măcelari. ca o încoronare a tuturor acestora. de Leon D.de băştinaşi. pp. zahăr sau tutun. întemeiaţi pentru a converti şi civiliza un popor idolatru şi barbar". iau cu ei cîţiva. Şi astfel începe o nouă dominaţie de <li<-|>i divin. stăpânii lor. J o n a t h a n S w i f t . 79 1 .

în limba triburilor indiene ilocallnice. 147. Quebec. pp. p.i o scară şi imai largă. de i re si un mic teritoriu din valea inferioară a fluviului SI. voi. Pînă la 1663 a aparţinut unei companii comerciale. Zur t g h i d o v i c i. Marea lor imiză au fost Canada >i India. între 1534 îşi 1542. I aiuronţiu 8. în 1740. în mentalitatea marii burghezii engleze. provine. 1934.chiar „aşezare". 1 Organizarea ei dawazi de p< li tncaputul Heolului . p. 71—73. succesele comerţului şi exploatării coloniale întăreau convingerea că „viitorul Angliei" rezidă în promovarea intereselor sale economice dincolo de mări. 80 . Regimul feudal-absoluti Brii >/>. un timp. creştea producţia manufacturieră. op." (Stăpîneşte Britanie. totul indicînd pregătirea pentru un nou salt înainte. cit. cit. In 1608 in pus bazele oi noului ' jui I" i HBE.. iar de atunci a devenit colonie a coroanei. pînă la mijlocul secolului al XVIII-lea. valea Sf. 323. Noua Franţă fusese destul de neglijată de metropola ei. i i XVII-lea.. 500.Cucerirea Canadei Perioada ide apogeu a coloniilor de plantaţii şi a comerţului cu sclavi a coincis. rule on the waves. p. James Thomson compune versurile : „Rule Britannia. Numele Canada. caietul 3. Acalmie în vremea căreia se acumulau capitaluri. de origine indiană. S-ar iputea isă fii însemnat. cucerite în timpul războiului de şapte ani (1756-1763). fură reluate de burghezia i l. pe afluind cel mai mare oraş al coloniei.. Explorată mai întîi de navigatorul şi corsarul francez JacCartier. pentru expansiune colonială. în preajma anului 1760. probabil. stăctfneşte peste valuri. Războaiele „comerciale". Un cîntec anonim de pe la mijlocul secolului numea corăibiile : „The wooden walls of England" (/iiluriile de llemn ale Angliei)1. oare vor deveni imnul naţional şi simbolul imperialismului englez. în genere3. Laurenţiu a devenit colonie franceză. sub imunele de Noua Finanţa 4. Canaâianism. „Historische Zeitschrift". 1 n i i ii Genesis der Kanadischen Zienen.). comerţul maritim se lărgea. cu o relativă acalmie a expansionismului britanic. în ansamblu. reprezentată de partidul whig. . avea între 5 000 şi 7 000 de locuitori. populaţia ei de emigranţi 'francezi se ridica ila 60—65 000 de locuitori5. avfnd ca principal inamic Franţa.. 150.. VI..

cit. îsn timpul irăzboiuliui de succesiune lla -tronul Austriei (1740— 1748). Londra [1959]. Compromis provizoriu. de cei „cîţiv. 49. diferendele de hotar ce prilejuiseră ciocnirile urmînd a fi rezolvate pe calea tratativelor. în genere. un echilibru o delimitare iîntre zonele de interes ale marilor companii pentru comerţul cu blănuri.i siînjeni de zăpadă" pe care Franţa îi poseda acolo 1. p. lîngă Noua Scoţie. englezii. ale r colonii erau situate mai (în interiorul continentului. a Ii-a [Toronto]. care fu însă restituit la încheierea păcii de la Aachen.din Franţa. 1957. în 1749. luînd Franţei Terra Nova şi Aca dia. întrevăzute un moment de Colbert. în 1748 3. 1 C h r i s t o p h c r L l o y d . prin pacea de la Utredht. [Toronto]. p. 443. p. a cărei parte de răsărit a fost botezată Noua Scoţie. Ciocnirile anglo^franceze pentru Canada începuseră mai demult. făcu prima breşă în aceste colonii.de in Canada.. de guvernele en-gjlez şi france/. în 1745. O personalitate de inteligenţa lui Voltaire vorbea în derîdere de Canada. punct de plecare al unor noi hărţuieli cu francezii.. Cf. n-a ştiut pune în suficientă valoare resursc-l.!■ 81 . . De altfel. 1956. Morton. Pînă la 1713. ca o contrapondere a ■iăbaurgului. The Cap ture of Qttebec. de asemenea. 37. remarcabilul ministru de finanţe al regelui Ludovic al XlV-lea. I. I n n i s . 2 W. dominat de interesele şi mentalitatea aristocraţiei. A History. L. care activau în interiorul Canadei. ed. în acţiunile de pătrundere în interiorul continentului 2. 4 M u r e t. 18— 21. O fardare diplomatică anglo-franceză a fost urmarea acestor Lcursiuni . n estej ^iri. The Fur Tra. chiar succesele Iniţiala ale Companiei Golfului Hudson s-au datorat atragerii de partea ei a unor iscusiţi agenţi francezi. ooiloniştii din Noua Scoţie (înfiinţară oraşul alifax. avînd sediul la Montreal şi în alte localităţi. în ianuarie 1751 se încheie un fel de armistiţiu între colonişti. Louisbourg se află pe insula Cap Breton. '. Manitoba. la nord şi nord-vest de marile lacuri : Compania engleză a Golfului Hudson şi companiile franceze. An Introduction to Canadian Economic History. în 1713. Pacea de la Utrecht a restabilit. p. H a r o l d A. pp. op. 3 . coloniştii din Massachusetts capturară marele fort francez Louisbourg. 375. CHBE. francezii au dominat ipe concurenţii lor englezi în acest comerţ şi.

franceze. 39—41. cu mult mai grea deoît precedenta. Un detaşament al coloniştilor englezi. < . aproape de Fortul Duquesne. avu loc. cu vădite intenţii provocatoare «lin ■pointea Anigliei şi a coloniilor sale. înşişi istorii M englezi şi americani condamnă unanim şi cu severitate inuman 3. în dauna posesiunilor franceze. Penmsylvania îşi Virginia. Un atac fu declanşat de coloniştii din Noua Scoţie asupra Acadiei de vest. alimentau aceste incidente. comandat de George Washington.Coloniştii englezi de ipe coasta Atlanticului. unii au ajuns în Angilda.i ocazie 2. iar o mică pamte au irauşit să se repatrieze în Franţa. în iunie 1754. încurajată şi ide Anglia. ocupînd-o şi ailuingînd în masă pe coloniştii francezi de aci. a fost obligat să capii u l i / c iîn primele zile ale lunii iulie. prin oare a încăput. englezii lUteriră o altă înfrînigere. urm . pp ■ p' -II I Oipi o a kidt '0—31.ind-ului. a întăririi coloniilor pentru lupta cu francezii. Acadienii au fost transportaţi în cele 13 colonii de pe coasta Atlanticului . A fost cea mai mare dispersiune forţată de populaţie europeană în istoria Lumii Noi. din Noua Anglie. pp Ikidtm. aşi pierdu viaţa cu i. La uin an după i apitularea lui Washington. Chiar în timpul cînd aveau loc lucrările Congresului de la Albany. dar momentan nereuşită. în 1755. în vederea pregătirii acestei expansiuni. aproape în aceleaşi locuri. ceea ce duse la ruperea relaţiilor diplomatice între r e l e două ţări. neoficial. la Congresul de la Albany. Flota engleză captură vase franceze ipe coasta Newfoundl. din cauza precumpănirii sentimentelor iparticulariiste şi a intereselor locale în rîndurile a numeroşi delegaţi la congres *. unmat de un ultimatum M u i . trimis în sprijinul coloniştilor. incidentele reîncepură. în fruntea unui detaşament ide itnupe alle metropolei.! Iul Braddock.i nel . prima încercare de federalizare a lor. ei fiind dornici să se extindă spre apus. i . ciocniri între coloniştii englezi şi francezi. războiul colonial purtat de Anglia Şi Franţa iplînă flin 1763. in noiembrie 1755 surveni ordinul guvernului englez de captură a tuturor vaselor franceze. se desfăşurau. în valea fluviului Ohio. 94—96.

1754—1755. primul ministru din acest timp. desfăşurate într-un asemenea ritm. 115—117 şi urm. 506—507. op. 5 1 4 . G i p s o n. < l i n 1690—1692 2. op. El este ilustrat mai cu seamă de construcţiile navale. p. înoît între 1758 şi 1761 flota de război britanică fi-a sporit efectivele de la 136 la 350 de vase 3. Armata şi flota engleză de sub conducerea generalului Wolfe cuceriră. op. efortul construcţiilor rămîne însemnat . îşi pierdură viaţa şi Wolfe. cit. VII. ultimul concurent redutabil din această perioadă — clasele dominante engleze au făcut un efort financiar excepţional pentru a obţine victoria. VIII. între mijlocul anului 1758 şi începutul celui următor au fost lansate 40 de vase noi. 519.. o. 464-^466. a doua încercare <!'■ explorare a interiorului Canadei centrale. 5 Ibidem... oraşul Quebec.. englezii cuceriră Louisbourg şi Fort-Duquesne. p.. şi de declararea oficiali » ştirii de război. Cf. L 1 o y d.. p. In istoriografia britanică numele lui este asociat cu victoriile care pun bazele „marelui imperiu". V)'> . pp. Dar anul 1759 le aduse cele mai mari succese. condamnat şi executat amiralul Byng — i boiul intră lîntr-o fază favorabilă Angliei cu începere din 1758. pp. î" aceste c i l r c . cit. 3 -4. de pildă. 2 3 1 83 . cit. op. 35. pp. şi de vasele capturate şi reechipate în serviciul marinei engleze. op. G i p s o n. la 10 ianuarie 1756 *. respins. cit. din Mediterană. după cea a lui Ktltey. op. William Pitt-senior. pentru Coimpania Golfului Hudson. Totuşi. Trebuie s. la 18 septembrie 1759. şi Montcalm. op. cineva îl numea „The greatest year England ever saw" (Cel mai măreţ an pe care Anglia 1-a văzut vreodată). după un asediu memorabil. cit. cit. Conştiente de cartea pe care o jucau — consolidarea domi naţiei mărilor. Mu r e t . 4 M u r e t. pentru cuc In tras la răspundere.. Anchany I [endl v fScu. acestuia din urmă schimbîndu-i numele în Pittsburgh 4. Z i c h e n . capitala Noii Franţe. CHBE. într-o scrisoare către Pitt. 0 parte de contribuţie la succesele Angliei a avut şi energia extraordinară a marelui lider whig. început sub auspicii destul de sumbre — în mai 1756 en glezii pierdură insula Minorca. VI. Tot în aceşti ani. guvornatoruil generali francez 5. la sfîrşitul căruia. p p . pp. în 1758. în lupta decisivă de pe „Colinele lui Abraham". cit.i te | n ! i lesuna.francez. 416—425. G i r i u d. cucerirea unui mare imperiu colonial şi înfrângerea Franţei.

ipriviilegiiull rămase fără valoare (practică. Din cauza slabei autorităţi a puterii centrale 6. Ottawa. Eu fu Î M I M I I I . ' A .au durat ipîmă în septembrie 1764 *. Aproape un an mai tîrziu. formată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea în centrul şi vestul poniimsiiiilei indiene. împotriva puternicei uniuni de principate a maraţilor. op. semnat la 10 februarie 1763. 1759)—1791. Documents conctrnant l'histoire constitutionnelle du Canada. pînă cînd campania nu a dus tratative în acest sens şi cu feudalii hinduşi din Bengali7. 69. I.in|'. englezii cuceriră şi Montreal. G i p s o n. c it.. le-a con-. .. Doughty. ' M II r c t. după iluipte grele. în martie 1763. care sporeau considerabil suprafaţa domeniului colonial britanic în America de Nord s. ntc . //"■ Ituttlc of Plassey. în Bengal5. pradi anarhiei feudali M II ' i < ■ i . Ea a căutat să se alieze cu aceştia. p. Această confederaţie de triburi dezlănţui o răscoală Lerală contra ocupanţilor englezi. p . VI. Un ultim protest împotriva noii situaţii veni din partea marii confederaţii de triburi indiene din valea superioară a fluviului Sf.i lui Ain. care .b (1707).Pe o fregată idim filată care asedia Quebac^ul se afla. viitorul renumit explorator al Oceaniei l. Laurenţiu.. închegată sub conducerea viteazului şef Pontiac. H4. cit-. ca timonier. 96—126.. 1 Dttpl " " >. Compania Indiilor dbţinu din partea Marelui Mode la Delhi un privilegiu comercial care o scutea de plata v . .:. I T I I S h o r t t — Arthur G. op . p. 144./<. 638—639. p. 524. I . M a g h i d o v i c i . op. la 8 septembrie 1760. terminând în scurtă vreme ocuparea posesiunilor continentale franceze din Canada îşi valea Ohio 2. [ntperiul Marilor Moguli se : Ima. 1911.. Tratatul de pace de la Paris. | M . aimeninţînd mai ' CHBE. firmat posesiunea acestor cuceriri. începutul cuceririi interiorului Indiei Timp de trei decenii după tratatul de la Utrecht. uniiune ostila carrapanaei. P P . I ii 1717. i a . 1 I li IU'. 597. p.. ■ i d v 11 >l e s. stăpînirea în India n-a înregistrat modificări teritoriale. pp. cit. i IIulor interne. IX. 21. I . op. şi James Cook.

140—141 . relaţiile comerciale idintre Anglia şi India au avut un caracter unilate ral. campania duse tratative cu China. de asemenea. 62—63. prin transformai onomiei de circulaţie" care a caracterizat pînă atunci ac tivii ai e. dar aspru criticat pentru corupţia prin care se imenţinea la putere. iar a idoua exportatoare. ou care făceau piraterii Privilegiul de monopol al companiei a fost reînnoit în 1730. p. compania şi le cîştigase datorită sprijinului financiar acordat de ea guvernării lui Robert Walpole (1721—1742). unul dintre foarte abilii lideri whigi din această perioadă. Rezul tatul era un flux accentuat de metal preţios din Anglia spre Asia. pp. . 2 3 1 85 . Reînnoirea privilegiului. ea a contribuit cu sprijinul său financiar la lichidarea scandalului izbucnit în unma falimentului fraudulos al Companiei Mării Sudului (1719) şi la redresarea ifinanciară a acesteia. fără a reuişi nici acum să-şi stabilească la Amoy şi Ningpo comptuarele pe care le dorea 3. 345. Cucerirea Indiei se integrează într-un efort de echilibrare a balanţei britanice de plăţi.i Companiei Indiilor. . mijloace băneşti care să fie folosite pentru achiziţia mărfurilor orientale. întro economie ipriiu-zis „codani a Iii" 4. Ibidem. La fel. pp. în care erau. Ibidem. stîrnind alanmă în cercurile financiare londoneze şi ata curi la adresa Companiei Indiilor. ca şi atacurile opoziţiei. între 1726 şi 1736. în toată iprima jumătate a secolului al XVIII-lea. The Foundmg of the Second tish Empire. „ . Banii folosiţi de Walpole pen tru a-i cumpăra pe deputaţi şi a-şi asigura astifel majoritatea parlamentară necesară au provenit. interesaţi membri influenţi ai partidului whig 2. cit. deci Iară a mai fi nevoie să le plătească. în ciuda unor atacuri violente dezlănţuite cu această ocazie împotriva ei de opoziţia parlamentar.i. loc. pe aceeaşi cale. iar în 1741—1742 Madi as ji (lalcutta. prima fiind importatoare. Ibidem.ales Bombay-ul. 4 Ibidem. Harlow. p. I. Se poate considera că ten dinţele a de a realiza cuceriri în interiorul Indiei au fost generate d« interesul de a-şi procura mărfuri prin contribuţie forţată. din fondurile companiei. 344. nu o dată. sau de a ob ţine. fără modificări. Maraţii aveau §i o fliotă.

(lonflictul pentru Carnaţie se ascuţi din nou. / / • ■ / . în 1745. cu întreruperi. pentru a adăuga astfel la veniturile comerciale pe acelea provenite din impozite l. Dupleix duse o politică activă ide extindere a influenţei franceze în Deccan şi Carnaţie. De aci a pornit agravarea bruscă a relaţiilor anglo-franceze în India. între cele două companii rivale au început ilupte care au durat. oare s-au prelungit şi în intervalul de pace dintre Anglia >i Franţa (1748—1756). amesteeîndu-se în rivalităţile dintre principii indieni. Deşi compania a achitat suma. înI" li Î6 decembrie 1754 prin aşa-zisul „tratat al lui Gode' I' i. astfel că flota engleză putu reintra în posesiunea oraşului abia la 1 septembrie 1749 3. Compania engleză căută d i n răsputeri să-i contracareze acţiunile. de fapt. cel dintîi care a încercat să realizeze extinderea administraţiei sale în interior. ca o afacere particulară a Companiei [ndiilor./' op ai i' 200. ii .uvernele Angliei şi Franţei la noi tratative. 1 . Francezii cerură guvernatorului englez al companiei achitarea sumei de 420 000 de lire sterline.u est episod au început războaiele din Carnaţie. primind în schimb Madrasul. a fost. în Canada. . Anglia restitui Franţei Louisbourg şi insula Cap Breton. I. pe motiv că termenii condicilor de răscumpărare a oraşului fuseseră stabiliţi fără consul( II . pentru dominaţia isupra acestei regiuni din sud-estul peninsulei indi. Dupleix refuză retrocedarea Madrasului.i încheierea păcii de la Aachen (1748). pentru a-1 restitui. Guvernatorul posesiunilor acesteia din India. |i ISO. Ostilităţile din Europa au dat ocazie lui Dupleix să ocupe oraşul Mulras. M I I i i i . Dupleix. aproape două decernii. p. fondată în 1664. El determini v. în cadrul căruia cele două ţări se aflau în tabere opuse. Dufpleix nu se (grăbi 'însă cu executarea acestei clauze a 'trasatului.Aceleaşi tendinţe se profilează în activitatea Companiei franceze a Indiilor Orientale. unde se desfăşura laşa-muimitul război de succesiune la tronul Austriei (1740—1748). în 1751—52. prin aceleaşi metode. Ele erau alimentate şi de situaţia din Europa. în anii următori. I .

168— 171. ceea ce consolida situaţia englezilor şi în această parte. Guvernatorul francez Lally-Tolendal asedie Madrasul. op. cit. VIII. pp. In iulie 1754. ocupă Calcutta în iunie 1756. R. în 1755. Centrul de -greutate al iluipteilor se deplasă din inou îm Carnaţie. Această bătălie a deschis englezilor stăpînirea Bengalului. 301. cil. pp. iar în martie 1757 ocupă Chandernagor. cel mai energic. posesiune franceză în delta Gangelui. Robert Clive. cuceriră Pondichery. care s-a aflat între 1755 şi 1761 în India. aliat cu francezii. 227—228. Cf. 2 1 87 . 463. Nababul din Bengal. p.. unde începuse activitatea sa. Compania lndiilor şi-a concentrat iot mai mult atenţia asupra expansiunii în Bengal şi sudul Indiei. de expansiune. G i p s o n. Dupuis. In ichimb. Atitudinea conciliatoare a Franţei venea prea lîr/. spre interior. E de reţinut că Francezul Anquctil-Duperron (1731—1805). Aducîndu-le în Europa şi publicîndu-le. Izbucnirea războiului de şapte ani a (permis Companiei In diilor să-'şi realizeze ţelul eliminării influenţei franceze ţi al lărgirii teritoriale a posesiunilor sale. dar fără succes (inoiemibrie 1758—februarie 1759). i . de a colecţiona numeroase manuscrise indiene. 3 Edwardes. dar şi unul din cei mai necinstiţi funcţionari superiori ai companiei — comandantul forţelor ei militare — şi-a cîştigat renumele de „cuceritor al Indiei". 460. ia sud de Madras 3. iniinte cu mi secol şi jumltate. ea abandonează ultima sa factoric din Sind. în „EHR". 450—451.issini. După numele delegatului principal francez. Mu r e t . la Plassey. a ■acestuia în India 2. care a âniseminat um succes pentru englezi.. 453—454.i gftlit ocazia.. în timpul acestor ani tulburi. 1961.. la începutul anului 1761. Franţa rechemă )pe Duipleix şi renunţă la [politica ai n v . Ei trecură la ofensivă şi. Clive o recuceri în februarie 1757. Huttenback. cel mai important punct de sprijin al francezilor. pp. cit. op. el obţinu o mare şi nesperată victorie asupra trupelor franceze şi ale nababului din Bengal. alegerile parlamentare din Anglia diduseră 1 ÎŞtig de cauză grupării agresiv-expansioniste a \partidului whig. nr. A.heu" 1. The French Thrcu to Indii and British Rtlations with Sind. cit. cu începere din 1771. op. .iu. în frunte cu Pitt-senior. el şi-a cîştigat un mare merit în dezvăluirea comorilor gîndirii şi literaturii vechi indiene. zona vinarii fluviului Indus în Marea Arabiei. . 590. La 23 iunie acelaşi an. p. op.

I' 1. în timp ce lupta tuturor împotriva tuturor era în toi. p. i r I Mirj. 293—294 . i 1 i p p e S a g n a c. partida era jucată. Paris. cit. „De acum înainte. iiii cu cotropitorii. p. ' Dup ui s. pp. Făcîndu-i incapabili de împotrivire. voi. pentru lumea anglo-saxonă" 3. 9. .... a i /Jilirobită de iafgairai. Imper i u l britanic este constituit şi Londra e capitala sa. I i i i < li l n d. Ea era acum stăpînă. „Peuples et' civilis tion ■' «rol. 1961 |.ită. „Puterea sul ' i r i n . La fin de l'ancien regime et la revolutior. sau mînîndu-i pe drumul pai n. O eră nouă se deschide.. La începutul anului 1761. Bihar şi Orissa l. Compania in i )/■< "-. Atunci s-au pus bazele actualului Imperiu britanic în Orient 2. încheierea războiului de şapte ani îşi tratatul de la Paris au însemnat sfîrşitul oricăror veleităţi de expansiune franceză în India. Rezultatele viitoar* ale st&ptmrii britanice în India. britanicul năvăli în ţară şi avu posibilitatea să-i subjuge pe toţi" 5. XII]. i . confedera1.. Puterea viceregilor a fost înfrîntă de rnaraţi. p. Puterea rnaraţilor a fost înfrîntă de afgani şi. op. op. Aceeaşi părere o împărtăşesc şi istoricii mai noi. care le-a irosit forţele în lupte fratricide.9. cit. voi. Ilistory of Freedam Mavcmcnt in India. 230. voi '). 39 [Col.„„. pp. reducerea definitivă a posesiunilor Franţei la oîteva oraşe ide pe coastă şi mină liberă pentru Compania Indiilor Orientale pentru a se extinde în interior. pe toată coasta apuseană a golfului Bengal.1 i iii. care în 1758—1759 obţinuse mari victorii în nordul [ndiei.a această victorie din India a contribuit şi dezbinarea dintre feudalii indieni. 207 . compania a acaparat provinciile Bengal. Speculînd împrejurarea că unii feudali indieni sprijiniseră pe francezi.. iîn ilupta ide la Fanipat4.Ca şi în Canada. Marx.u. 59—62. IX. 1 . 1941. I i r I Indiilor Orientale. Gipson. instituind controlul ei chiar asupra Marelui Mogul. 88 . ' In delta Gangelui şi la vest de aceasta. (//6J—775. „Evenimentele din timpul războiului de şapte ani — scrie Marx — au transformat Compania Indiilor Orientale dintr-c putere comercială într-una militară şi teritorială. în Opere.i Marelui Mogul — scrie tot Marx zugrăvind această litate — a fost înfrîntă de viceregii săi. de fapt. I [Delhi.

iar nu după ale zdrobitoarei majorităţi ale „noilor supuşi" — francocanadienii 3. Guy Canleton. Documents of the Canadian Constitution. Din această cauză. asigurarea (libertăţii cultului romano-catolic *. în sensul acesta s-ia iremarcat îm mod deosebit guvernatorul provinciei Quebec. de pildă. . Toronto. VI. buni cunoscătorii ai limbii franceze. cit.ajunse însă deocamdată la o fricţiune politică propriu-zisă. Aceasta nemulţumi pe cei dintîi emigranţi englezi. Pînă în august 1764.Organizarea şi dezvoltarea noilor colonii. autorităţile britanice au fost obli gate să recurgă la metode mai suple de introducere a noilor egi şi instituţii. au procedat cu precauţii pentru susceptibilitatea canadienilor francezi faţă de introducerea legilor engleze -. ce Ie infirma pretenţiile ca legislaţia să se modeleze după vedenie şi interesele lor. P. pp. CHBE.i izeze o colonie în care populaţia era formată în mare parte in emigranţi europeni. care. 1759 —1915. vreo 400 de familii de comercianţi venite mai ales din coloniile Noii Anglii şi aşezate ila Quebec şi Montreal. Atît el. op. după desfiinţarea regimului militar. pp. Proclamaţia regală din 7 octombrie 1763. 41 . 151. împărţită iîm itred regiuni : Quebec.Doughty. M. prin care s-au bazele regimului britanic în Canada. Nu se . La fel şi instrucţiunile către iguvernatorii provinciilor.în fruntea dor fură numiţi ofiţeri aleşi cu grijă reputaţi ca persoane ou tact. 40—43. din cauza numărului mic al noilor veniţi. 3 Ibidem. 89 Shortt. Pentru întîia dată ea trebui. op. pp. James Mimray. recamandînd. a ridicat o delicată problem. Trois-Riieres şi Montreal. Canada Guvernarea Canadei şi dezvoltarea sa interni.i pentru dministraţia britanică. 2 G i r a u d. 31—32. 1 K e n n e d y. W. manifestă un spirit e moderaţie faţă de coloniştii francezi. fiind designat ca guvernator civil. şi-a continuat exercitarea atribuţiilor. după cuceirea ei de către englezi.. ale „vechilor supuşi". 1918. însă de altă naţionalitate decîl gleză. p.. p. cît şi lunmaşul său. Canada rămase sub regimul administraţiei militare. cit. 95—99 . .

p. Eil emise aşa-mumitul „Quebec Act". Dimpotrivă.. care de răpea posibilitatea expansiunii spre apus. 145.. în ni dobândirii independenţei tuturor coloniilor din America de Nord. (pînă atenei dependent de Newifaundland (Terra Nova). la nord de afluentjull acestuia..a conurjibuit imiuilt tla precipitarea izbucnirii războiului de eliberare al celor 13 colonii engleze de pe coasta Atlanticului. s-au ferit de a-i leza interesele. in * Iniinb.. această alipire fusMe. supuşi ai Angliei numai de cîţiva . Quebec Act . Ale ei. franco-canadienii au ales. iar acum indignate şi mai mult de favoarea teritoriala aoordaită Ganadei 3. î-n orice caz. 1 Oarecum provizoriu.un. ki calitate de colonie separată — aveau şansa de a se păstra ca individualitate etnică. sau.„Quebec Act" în 1774.. Qhio l. în fine — prevederea cea mai efemeră — se confirma alipirea la Canada a teritoriului situat între Alleghany şi Mississippi. 1 i izbucnirea războiului între Anglia şi cele 13 colonii de oastă. dar şi ale lor. guvernul englez opta făţiş pentru menajarea noilor suipuişi. din soluţiile ce le rămîneau. fiu de asemenea itrecut sub administraţia Canadei 2. i provim ia Quebei >M ... rămîriînd sub stăpînirea Angliei — singură. VI. Dar fără entuziasm. Labradorul. întrucât lucrul pe care l-ar fi dorit cu adevărat — revenirea li Franţa nu se profila ca posibil. prin care se reintroducea [legislaţia civilă franceză. s-a putut astfel vedea spectacolul ciudat al celor mai hi colonişti englezi luptînd împotriva patriei lor de origine. se inumea (pe lingă guvernator un consiliu de 17 pînă la 23 de membri dintre notabilii coloniei.. pe cea mai puţin rea : loialitatea fdţă de Anglia.iţatl deja prin proclâmaţij regali din 7 octombrie 176T. de mai multă vreme nemulţumite de politica metropolei. i bona M 11i i . Quebec Act a atenuat molt regretele canadienilor francezi şi i-a adus la mai bune sentimente faţă de Anglia. //•'/. canadienii francezi — mai puţini de 100 000 — ar fi fost rqpede dizolvaţi în masa celor 1 500 000 de englezi de pe coasta Atlanticului. se garanta libertatea cultului catolic şi. in vi dine ce coloniştii francezi.

din capul locului. Ea ri dica noi probleme în guvernarea coloniei. după un asediu care a durat din decembrie 1775 pînă în mai 1776. care nu s-a stins nici în /.U. în perioade de linişte.A. Neutra litatea foarte corectă observată cu acest prilej de popula 1. în clipe de nenorocire" 1. a dobîndit teritoriul dintre marile lacuri. ca ocupaţii. 49 . dai Imul cS . Independenţa dobândită de cele 13 colonii americane avu adînci consecinţe pentru viaţa internă a Canadei. ei trebuiră să evacueze definitiv întreaga Canada. Marea lor majoritate provenea din Noua Anglie şi New York 2 . Elementele filo-engleze din aceste colonii. fie arendaşi — veniţi prezentau o structură compozită.1.mu 1 proprietari. pp. pe care Quebec Act îl confirmase Canadei. straG i r a u d. H I V omogene — în majoritate proprietari funciari şi fermieri.. se strămutară în masă în Canada. ultimii I u . 46. dar eşuară în faţa Queibec-oiikiii. In i u n i e an. l . în Canada. Vreo 35 000 de asemenea „loialişti" se aşezară în Noua Scoţie. 191. iar alţi vreo 20 000. op. revoluţionarii americani ocupări Montreail. aspecte şi mai complexe. VI. Prin pacea cu Anglia. CHBE. aşa-numiţii „loialişti". Această imigraţie masivă aprqpia dintr-o dată de echilibru raportul numeric dintre francezi şi englezi. 2 1 91 . neacceptînd să trăiască în noua republică burgheză independentă.i .nn K I .. p. cit. 189.Războiul american de independenţi şi urmările sale pentru Canada în noiembrie 1775.ilele noastre. Se inaugura astfel chestiunea spinoasă a dua lităţii etnico lingvistice a Canadei.ilături de francezii. ( i u vernatorul Carleton declara : „iNu ai nimic de temut din partea lor. în valea superioară a fluviului Sf. munţi Alleghany şi Iluviile Ohio şi Mississippi. Laurenţiu şi pe ţărmul nordic al lacului Ontario. Anglia nu mai putea ignora revendicările acestei puternice minorităţi.1 franceză a şi satisfăcut. nu mai putea fi aplicat fără a nemulţumi pe noii veniţi.1 < omportat.. S. nici revocat fără a indigna pe vechii colonişti francezi. Quebec Act. Ibidem. şi nimic de aşteptat. de o structură so cială şi ocup. a zdrobitoarei majorităţi franceze a populaţiei. dar a şi indispus uşor pe englezi. p. care pornea de la realitatea anterioară. Statele Unite ale Americii.

Iar aceasta se putea irealiza. t9i 447. al i . Noua stare de fapt.. Din 1758.boi cu francezii. în p l i n i. întrucît dreptul de a alege nu era îngrădit ilc cens. EHR". La toate acestea se adăuga şi apartenenţa for confesională protestantă 1. Aceasta din urmă a devenit un corp tul de popular. cît şi printr-o soluţie mixtă.ir ora niembru din oficiu în consiliul guverraatoruilui3.i AiI. în Noua Scoţie s-a înfiinţai Iprimul episcopat anglican din America de Nord. teoretic pe timp limitat. Consiliul nu avea el însuşi atribuţii executive. ale celor două comunităţi. I.tiificare socială. colonia Noua Scoţie. primise un statut de autori nare incipientă. pp. . Cheia problemei ise afla îin (încercarea ide a satisface în cît mai mare măsură susceptibilităţile şi interesele (tuturor gnupurilor 'sociale.i.' în aceasta a constat esenţa politicii britanice în Canada după 1783. printr-o legislaţie de compromis. cit. p. ivită în viaţa societăţii canadiene. spre a da isatisfaoţie loialiştilor nou veniţi. pentru o durată oarecare ide timp. cea mai ameninţaţi de vecinătatea acestora.'. ţinînd seama şi de tradiţiile istorice diverse. anul semnării păcii cu fostele sale colonii de pe i l i n început în această direcţie fusese făcut. p 147 ' Extcutivi in the Brkis. nici de deosebirile confesionale. delimitate ipe cît posibil dupS . II m i mul.i/. Dar aleşii nu puteau fi decît (protestanţi2. atît prin (f avorizarea netă a uneia din ele. deoarece într-un timp scurt era imposibil să se aştepte o amalgamare şi o sudare suficientă a f ranco-canadienilor şi a englezilor. că va fi foarte greu să rezolve problema guvernării Canadei. 47. dar practic pe viaţă. L MDii d. ■pire.i. La 1787.— * W. Influenţa adunării era 'însă (puternic îngrădită de dreptul de veto al guvernatorului şi de caracterul oligarhic al consiliului. compus din membri numiţi la recomandarea (Sa. s-a lupă un model de organizare asemănător cu al Noii • II d( op. etnice îşi (religioase. dar forma curtea supremii de apel a coloniei.unicului. şi o udunare legislativă aleasă.permitea guvernului englez să prevadă. oscilaţii de vederi politice. Ui. In L784. .1 luctura locală a (populaţiei. cu un guvernator şi consiliu numiţi. numai prin organizarea Canadei în mai multe 'colonii separate. chiar ostile.

deşi nu se poate aştepta trasarea unei linii de separaţie perfecte" 3. Z i e h c n. p. Ambelor provincii li se acordară instituţiile politice de acum coniacrate. 5 G i r a u d. . p. 20. Cambridge.U. guvernator îşi consiliu numiţi6. Jean. pp. G i r a u d. iar în cea de Sus s-a introdus legislaţia britanică 7. prin dorinţa iguvernului ide a asigura fiecărei naţiuni „o mare majoritate îm partea sa. a guver. p. primul ministru al Angliei (din 1783). Laurenţiu în două provincii : Canada de Sus. 20. op. cit.. ce împărţea teritoriul văii Sf. devenit Lord Dorchester... Canada de Jos păstra legile franceze.de Sus la Newark. împărţirea a fost motivată de Pittjunior. 1797 la York (azi Toronto). rămase cu o administraţie aparte. cit. sau ereditari. organizarea fu completată prin „Canada Act". 20 . Reşedinţa guvernatorului general4 era la Quebec . op. lîn 1791.. nu o colonie cu instituţiile corespunzătoare şi permanente *. 519. cit. la extremitatea nord-esticn . Z i e h e n. 6 Membrii săi erau numiţi. VI. din 1769. op. 52 . CHBE. ş p. mai aproape de estuarul Sf. Cf. p. şi intuia în-:inată cu ea la apus.. 201. p. CHBE. tatăl viitoarei regine Victoria. G i r a u d. 520. op.natarullui Canaidei . rebotezată după 1784 Prinţul uard 1.. cit. 1940. Laurenţiu. CHBE. pe baza unui cens electoral de 40 ide şilingi venit anual la ţară îşi 5 isilingi. la oraş. în cazul în care regeleliei ar fi creat şi din aceştia.A.3 cf. I c de Kcnt.mi luncţia de comandant militar britanic la Quebec şi Halifax. II. 7 Ibidem. cit. Pentru orgUUMni Coloniilor < 1111 estul Canadei. p. Cf. adunare legislativă aleasă. în jurul lacului Ontario. St. 53—54. către estuarul filwiulkii. avînd numai un viceguvemaşi un consiliu. t r t o n .. W. cit. în aceeaşi situaţie era. II. op. pp. II. CHBE. 19 L. cit. 5. Newifoundland era deocamdată o simplă pescărie. „Canada Act" în fine.1 Noii Scoţii. oraş înfiinţat cu trei ani înainte de imigranţii din S. colonia Noul Brunswick. 50. şi Canada de Jos.« Scoţii. situata la apus de prima. care a îndeplinit în accţn . 50 . op. 9. p. Insula Cap Breton. II. p. iar din. p. 1 După du. 445—446 şi G i r a u d. op. 93 9 2 di f W L . 4 Primul a fost acelaşi Guy Carleton.

actul din 1791 nu fondează încă un regim parlamentar în Canada. ai cărui autori revendicau anexarea Canadei de către | inînd seamă de împrejurările generale — revoluţia amerit . mai degrabă o consolidare a autorităţii. Cu sau fără voia . i II II. . II ni IIc Libertate internă în viaţa politică a Canadei 3. o efii i c n i . Era. laică şi ateistă. simpatii pentru cauza revoluţionară. momentan. . iar în martie 1806 — pe temeiul unei ştiri false — pentru zdrobirea şi prinderea lui Napoleon la Austerlitz (? ?). I I i . este a le permite să se guverneze singure". coloniile îndepărtate. i'MO. Catalioiismiull influent din Canada a contribuit la cultivarea unor sentimente ostile faţă de revoluţia franceză. i administraţie. în spiritul preconizat încă de pe atunci de liderul whig Fox : „Sînt convins — declara acesta — că singurul mijloc de a păstra. cu avantaj pentru noi. decît o „liberalizare" a ei. încă în vremea războiului revoluţionar de independenţa' . . w .ii coloniilor americane. comerciantul franco-canadian bughenoi l'ierre du Calvet întreţinuse o corespondenţă secretă « i i llcnjatnin Franklin. | .i 11. izolat. o precauţie oarecum exagerată. su'lr/. 41—43. rqprezeratate în ipecial de pătura comercială. / / . . de altfel. 20. 505—506.„Canada Act" din 1791 n-a izvorît exclusiv din interesul şi abilitatea guvernului britanic în a găsi formula cea mai convenabilă. II | . Se cunoaşte şi un imemoriu din martie 1805. La Quebec se vor celebra tedeumuri pentru victoria navală engleză de la Abukir (1798). în realitate însă. actul menţionat a marcat totuşi o etapă spre 0 in. hi ' | . Guvernanţii englezi au avut în vedere. pp. P.istaiu între elementele franceze mai itiadicade. pentru asigurarea dominaţiei sale în colonie. i Parii.i şi cea franceză — am putea fi tentaţi a interpreta actul i instituţional din 1791 drept o manifestare de liberalism. El ţinea seamă şi de atracţia pe care ar fi putut-o exercita asupra franco-canadienilor libertăţile acordate progresiv coloniilor sale de Franţa revaluţiianiară *. . introdudîndii-1. I I I I I M ilor lui. 'ii ■ I I I I I D I I de l'Empire Bri- . . pp. Totuşi.

pp. a descoperit şi urmat cursul rîului Coppermine. detcope ritorul marelui fluviu care îi poartă numele. de lîngă coasta canadiană a PaMacI n n i s . prin influenţă. p. ilr 1111 grup de comercianţi de origine scoţiană. în epoca noastră. 70—71 et passim . ale lui Alexander Mackenzie. Compania de Nord-Vast.altfel. 383—402 . toate aspectele dezvoltării econo■<>ciale şi politico-teritoriale ale Canadei. 1956. grînele şi. I d e m . W a l l a c e . în prima fază istorică a existenţei sale 3. p. 2 CHBE. M . o teorie a dezvoltării economiei Canadei. Printre membrii ei se număra şi Alexander în anul 1789. Cea mu activă în comerţul cu blănuri a fost. Berkeley şi Los Angeles.111 clctcnminat extinderea treptată a colonizării spre interior. 1934. cu cari' pi 1 lej e probabil să fi atins şi Marele Lac al Sclavilor '. un agent al Comipaniei Golfului Iiudson. Essays in Canadian Ecoii- . 399 . 1821— 1869.Noi explorări în nordul şi vcsiul canadian în perioada cristalizării noii organizări . Innis a formulat. pe i n s u l . pp. cit. Explorarea vestului şi nordului canadian is-a desfăşurat în contextul concurenţei dintre companiile 'pentru comerţul cu blănuri. op. 3—17 et passim. G a l b r a i t h . op. The Hudson'% Bay Company as an Imperial Factor. Călătoi iei salle i-au urmat altele. 149—151. nota 1. 431. Vînătoarea şi comerţul cu blănuri ..1 < lana'dei s-au făcut progrese îm explorarea ţinuturilor sale îincă aaounosoute. nişte negustori englezi. al Marelui Lac al Urşilor şi primul care a traversat. după caire ea ar fi trecut prin patru faze succesive. dintre care mai importante au Fosi cele dintre 1789—1793. 62—66. şi încă în dublu sens. loniuniiii. 1 Vancouver. Istoricul economist canadian Harold A. 559—563. pp. 1957. VI. în fine. Pînă îm prima jumă tate a secolului al XlX-lea acest produs ar fi fost blănurile.. stabiliţi în Nootka ound. ' S t e w a r t W. de . Ii i ti o v ic 1. la sfîrşitul secolului . norduJ canadian.il XVIII-lea. fiecare determinată de un produs de bază. Toronto. The Fur l'rade in Cana/la. mineralele. Toronto. Documents relating to the Nortb-West Company. până la vărsarea lui în 'Oceanul îngheţat ide Nord. înfiinţată pe 1779. pp. cit. 95 I n n i s .. nic History. Samuel Hearne. r. urmate apoi de lemnul de construcţie. pp. J o h n S. din Creai. 5—6. de la golful Hudson da Pacific 2. între 1770 şi 1772.

■ . Canada de sud-vest a fost explorată de David Thompson. 219—220. îm timpul răzîboiullui anglo-american dintre 1812—1814.de autorităţile spaniole. între 1797 şi 1811.i II ici Indiilor. / / / ( / . cit. promiţînd /plata unor reparaţii şi recunoscând drepturile comercianţilor englezi în acea regiune *. II. Cifra sa de aifaceri însuma la 1772 între 2 şi 3 milioane de lire sterline anual. I ii li mare pînă Ia nun". în acelaşi an. Mtghiadovic i. 9. Acţiunile sale au crescut la 263 de lire sterline bucata. . „a mari ad mare" *. Wil li am s on. un agent-acfoizitor de blănuri al Companiei de Nord-Vest.cificului. 1948.5% 5. a Ii-a.: of the Pacific. a fost cedată de proprietarii ei Companiei de Nord-Vest. care pretindeau suveranitatea asupra ţărmului vestic al America. Londra. Compania Imlnlo. Cit. ed. James A. pp. fură alungaţi .i r x. La vărsarea acestuia în Pacific se afla factoria de blănuri americană Astoria 2. flota ei totaliza 61 680 de tone. ea a fost însă restituită americanilor 3. pp. ti I M . 695—697. Asemenea călătorii în interese comerciale sau de explorare. 1 i HBE. au adus după isine o consolidare economică a acesteia. care a descoperit cunsul superior al rîului Columbia. Conflictul diplomatic la care acest incident a dat loc s-a aplanat (in anul următor. în Opere. Pe prosperitatea Companiei Indiilor s-a clădit puterea financiară a City-ului londonez. cînd Spania a cedat.. pînă la 60° latitudine nord. La sfîrşitul ostilităţilor. 96 . p. 413. 34. • D l ni •' n )■. II ui i tarea considerabilă a posesiunilor teritoriale ale CornI i. QritnttU. iar dividendele plătite de ea se stabiliră la 12. <lrvîYi dt uMxi i • i i t u l u i canadian. Guvernarea Indiei Evenimentele din India în timpul războiului de şaipte ani. Dar ele au marcat începutul constituirii marii Canade de mai tîrziu. Cook and //>< < i/ 1""". p.. Op. ■ i> n. care. ' . la fel cum Liverpool s-a ridicat ipe comer ţul cu sclavi negri 6. precum şi aşezările izolate împinse către Extremul Nord şi ■Oceanul Pacific n-au avut o valoare politică imediată. 29—30. VI. voi.. op. . pp.

... pp. : istă atmosferă contribuia şi comportarea funcţionari îmbogăţiţi ai companiei.i r 1 i literat (1717—1797)... iar nu compasiunea peni i .itive în afacerile sale... scriitor mti alej pentru implacabila sa duşmănie faţă S a |ţ n « c. Se auziră şi critici Li adresa metodelor necinstite de exploatare şi îm bogăţire în I I K I M . II lui Edmund Burke (1728—1797). cit. ranitiitHI asupra vreunui teritoriu.p e care parlamentul englez le-a tentai în anii următori unor înalţi funcţionari ai companiei. p. 157—158. Guvernul englez şi politicienii influenţi. op. independent de coroana. Compan at faza incipientă a crizei raporturilor i II. . „Se arăt. . IV. 110.. CHBE. în Opere.it iniiliix . p. 97 i"i i. întorşi în Anglia şi sfidînd înalta ■ ' cu ostentaţia luxului lor. B h e r l a n d.. au stat ■ in. I lor..uvernul englez.ice Walpole s spunea : „Sîntem spanioli.i s t ă prosperitate stîrnea acum. voi.* . de „pe ricolul" nuli u l i i inui imperiu aşa de întins 2 . p. Mari. aveau cam 30 de mi1. i a c. i poporului indian. 184..i u l i . în urma ultim. Ai rl. A fost un aran! Joi ani. 9. cit. şi olandezi. cit. Primele sale ■ a teritoriilor cucerite au fost un . fiul mai mic al lui Robert unul ministru dintre anii 1721—1742. pusese mina compania.. Miniştrii şi poporul din vroi no fţi cereau partea lor din «minunatele comori» pe după ■ • se credea pe atunci.li avea deci mină liberă. pentru a evita i ui puţi r i i li I l. în 1767. 110... In In. in ■ Iu „miniştrilor concurenţi îşi a naţiunii concurente".i ■ interesate. Compania Indiilor Orientale. p. i ■: cuceriri" 1. 174 .. op. . în seten noastră de . nici simţămîntul justiţiei.. Posesiunile comiiului <-lc şapte ani.. {începură a vorbi de „dificultăţile". dupâ expresia lui Mane. 400 000 de lire sterline. . în tendinţa de a «organiza guvernarea Indiei pentru a împărţi cu compania exploatarea ţării. prelungit apoi (pînă în 1772 5 . angajîndu-se.inr.. uzîndu i d pe căi necinstite. în «delicateţea» cu care-1 cîştigăm" *.. op.1 posesiunile teritoriale ale companie rl cucerite in iiuiorul flotei şi al armatei britanice şi că n'h supus hi nu poate deţine.

faţă de feudalii locali. La protestele sale. Sapnac.exemplu teribil ide speculă şi jaf. I-a dictat acceptarea unor taxe vaimale minime. 98 1959. din care achitau cheltuielile publice. A obligat pe nababul din Bengal să plătească mari subsidii pentru întreţinerea trupelor companiei. a împărţirii rezultatelor excitării poporului într-o proporţie care să-i satisfacă şi pe aceştia. Deoarece nababul din Aud * îl sprijinea.M atacară şi pe acesta (1764). „respectîndu-i" drepturile şi „apărîndu-i-le". fu depus şi înlocuit. Clive a recurs în aceste teritorii la sistemul unei duble adiţii. cit. I.i Formali a Marelui Mogul de la Delhi asupra Indiei. în raport eu întindeşi marele număr al populaţiei domeniului său. şi sumele datorate suveranului forimal — Marele Mogull de ila Delihi 4. 1 2 3 ' E de reţinut acest artificiu abil al colonialismului englez în India. sub rezerva uperii marilor feudali indieni.. El a înlăturat la început unele nereguli fiscale ale administraţiei.iu . Anglia a recunoscut suveranii. inclusiv obligaţiile impuse de companie. op. De asemenea. dar ulterior a comis personal mari abuzuri. Principat indian» la nord de cursul mijlociu al Gangelui. Clive In 1765. Lon .i la 1827. dat fiind numărul redus de cadre ad-11 istrative de care dispunea compania. compania prctinzînd cS ar exercita în terito riile cucerite numai administrarea lor. p. La o împărţire a ei între organele feudale indiene i l e companiei. l'în. E r i c S c o k e s . Organele administrative ale feudalilor indieni ipăstrau în competenţa lor justiţia criminală şi finanţele. însuşi Clive a recunoscut că scopull central a)l sistemului era mascarea suveranităţii companiei 3. 110. a renunţat la cele mai recente cuceriri (Aud) şi a limitat dominaţia engleză la Bengal. în numele acestuia. Metoda se dovedea comodă. considerînd necesară concentrarea forţelor companiei împotriva unui eventual pericol din ipartea i i\\lor. The English Utilitarians and India. ipercepînid şi administrînd veniturile fiscului. Era şi necesară. p. Bihar şi Orissa. cucerimdu-i domeniul şi o jparte din India nordică 2. guvernator şi comandant general în Bengal fu numit Robert Clive. trupele cocrapaindei .

iu. i. 4 ' Fi puterii i. Metodele lui Clive au fost socotite de conducerea comp ca moderate şi insuficiente. i S a g n a c. op. | rl uirea Bengalului şi foametea din 1770 au contribuit — spune | iu. în 1773. haosul şi foametea din Bengal. p.i'l Nehru — ila revoluţia industrială din Anglia3. op. de fapt. i l i . 475 şi nota . cit. 112.1 Marx. a oamenilor de stat eni formidabilele afaceri ale companiei. 1962. Clive se retrase din postul său.ir peste 3 am npăratul" de la Delhi 26 l«khl I Itkti 100000 'iOOOO de lire sterline. 99 . A fost însă reabilitat. n-a făcut nimic ce să poată păta integritatea sa personaJă" (?) 2. Specula cu orez făcută de funcţionarii companiei. cit. semnalată deja.mai deşănţate. el a fost atacat violent bogăţiile acumulate. ral. cînd ancheta împotriva s a şi-a încheiat constatările cu aprecierea că „a adus mari şi meritorii servicii ţării" şi că „deşi a luat bani.il primea iniţial 93 lakhs de M. Al>ii "I i i ' si iiufaloase.. la cursul de la mijii llui ii XIX-lcn . Nababul din Bcni.. deprimat şi simlimlu-sc totuşi compromis. Plecarea lui Clive a fost semnalul dezlănţuirii jafului şi upţiei celei .ipii. loc. Bucureşti. al principelui său — şi justiţia civilă. 1956. reproşîndu-i-se îndeosebi faptul n-a căutat să instaureze suveranitatea engleză deplină în D toriile recent ocupate. "Jawaharîal Nehru. întors în Anglia.i u ividie. agenţi (fisca/li englezi suprave-'pozitelor şi revizuirea quinquenală a veni-în vederea irecailcuilării impozitului4. op. cit. a contribuit la izbucnirea foametei îngrozitoare din Bengal. Pentru a-şi asigura rulajul acestui mecanism mixi de exploatare şi administrare. în Optrt. în ciuda evidenţelor. Clive s-a sinucis. compania. în cursul căreia a pierit o treime din populaţie. ■>>|uiiiia insistă progresiv pentru întărirea controlului ei Din 1772. Anexarea Audului. du lii. ' Politici. i i l. Descoperirea Indiei. S a gn a c.Agenţii companiei exercitau controlul asupra tezaurului fiecărui stătuleţ indian în iparte —de fapt.. compania iplătea nababului din Bengal şi Marelui Mogul o sumă anuală fixă *.. _ Un an mai tîrziu. au redeschis retie . p. p. cit. pe măsura consolidării i.. M I 2 Sagriac. în frunte cu guvernatorul general. Bucureşti. i bruarie 1767. în 1769—1770.

. Era obligat să prezinte. II .sub fraze umanitare. p . Harlow.. mascată adesea. Pitt-senior declara că : „inimile şi bunele sentimente ale poporului din Bengal sînt Angliei de mai mare valoare decît toate profiturile unor monopoluri ruinătoare şi odioase" . valabilă pînă la 1 mar tie 1814. 1 compromisului a constituit-o renunţarea vistieriei !a contribuţia anuală vărsată de companie şi acordarea larea acesteia a unui împrumut de 1 400 000 de lire ster-cu dobîndă de 4°/o. I I .lupta opoziţiei parlamentare împotriva ei. E denunţată zgomotos „domnia nababilor". cum erau numiţi înalţii funcţionari englezi din Bengal. contrar cartei sale. Legea din 1773 urmare a acestei noi campanii. şi că singurul mijloc adecvat pentru a îndrepta lucrurile ar fi să se ia o parte din veniturile teritoriale încasate de Compania Indiilor. la cerere. compania a acceptat condiţiile actului din 1773. cit. 43 . ceea ce ar contribui şi la realizarea situaţiei fi nanţelor engleze l. precum şi ipe cei patru membri ai consiliului său. în engleză. miniştrilor reită corespondenţa sa civilă şi militară. organul executiv suprem al compa nii i Ins la cel mult şase membri. noua cartă acordată de parlament Companiei Indiilor. „Regulating Act") din 1773. El era ales de consiliul ionarilor. M'U ( nnsiliul directorilor. The B rit i sh Et np t re. Ea dădea pentru întîia dată parlamentului dreptul de a numi ipe guvernatorul general al posesiunilor companiei în India. în fond. putînd fi destituiţi înainte de termen numai de către rege. Nu mirea era ipe cinci ani. în schimb. ' CHBE. nţînid la unele atribute ale suveranităţii sale. 100 oc. la propunerea consiliului directorilor com paniei. Legea amintită reprezenta. Prin această lege a început pro: i controlului de stat în treburile companiei. s-a ajuns la un comproi „Legea cu privire la o mai bună administrare a airilor Companiei Indiilor Orientale" (pe scurt.

p. Ibidem. 351. voi. S a g n a c. p. ia care Franţa şi Spania au participat împotriva Angliei. (prelungirea cartei. upania lud iilor a ocupat. MI Iu nul din Maisuir. partidul whig a combătut această lege. 527 şi nota 400 . Bill-ul cu privire la India. î. ou reşedinţa la i fiind ridicat la rangul de guvernator general. 2 S a g n a c. un stat din 1 Karl Marx. Bomb. la răsărit de Bombay. 114. în 1778. p. cit. 12. op. format dintr-un judecător principal ţi trei j u decători adjuncţi. cit.i dras — guvernatorul din Bengal.i si uni lor indiene în trei prezidenţii — Bengal. Whigii invocau faptul că originalul cartei companiei nu se feră decît la drepturi comerciale şi de loc ila direţpturi de stă_ înire teritorială : în consecinţă. 4 Un emisar francez e trimis în acest scop la Poona. op.n temeiul noii legi.. a fost numit Warren Hastings. cit. 101 . fie şi cu modificările aduse. întîiul guvernator general.lea. Interesele angajate în elaborarea actului din partea ambelor părţi vizate direct — stat şi companie — erau mult prea puternice pentru a ţine seama de aitare obiecţii formale. Pondichery şi Chanderîagor (care mai fuseseră cucerite în timpul războiului de şapte ii. p. iar în 1780 llababad şi Gwalior 3 . Tot atunci s-a confirmat împărţirea administrativ.Consiliul acţionarilor — echivalentul unui parlament al acestui „stat în stat" care devenise format într-un organ oligarhic. dar re icheiarea păicii din 1763). „India Bill" (1784) îm timpul 'războiului de independenţă aii coloniilor ameri cane. cu sprijinul unei păirţi a torylor.11<I■ ■ i Mi.. 114. instaurase un guvenn personal. în 1777. 3 Ibidem. prin acei puteau participa cu drept de vot deliberaţi\ nu de acţiuni în valoare de ceLpuţin 1 000 de lire sn La Calcutta s-a înfiinţat un tribunal suprem blemele Indiei. în Opere. întrucât în acel moment (regele George al III-. Din considerente politice. loc. Francezii încercară să se alieze cu airaţii4 şi ou 1 1. era aelegală 2. numiţi şi ei de coroană *. deci cu autoritate şi asupra celorlalte două prezidenţii.

Votat de Camera Comunelor. în i suidul Indiei. Hastings a reuşit 'însă să încheie un tratat separat cu maraţii răsculaţi. com pania ire încheie pace cu principii indieni. în primele decenii după cucerire. I. . . totuşi compania soilicită din nou parlamentului H O a j u t o r f i n a n c i a r. voi. 392 . proi e c t ul ! fu re spins de Camera Lorzilor. -Din nou s-au pus în discuţi e planuri pentru o reformă imai profundă a sistemului de organizare a acestor icolonii. preco niza. . negociat iou Tippu Sahib. 136 —137. liderul aripii mai înaintate a partidullui whig. neasanate nici după aplicarea (legii din 1773.-în 1783.. Anglia o oW. op. p r i n i n t e r me d i u l a ş a p t e c o m i sari l u m i n i de acesta. astfel ca prin tratatul de pace de la Versailles. p. Haider Aii a murit în 1782. Cel. O escadră condusă de vestitul amiral Suffren apăru pe coastele Indiei. la îndemnul /direct 1 1 11 i T I o n .sudul Indiei. Mai multe guverne di n ti mpul a şa -z isului regim personal al lui George al III-lea (pî nă l a 1782) propuseră diverse proiecte ide reformă. F a p t u l a i n d i g n a t p e m u l ţ i p a r l a m e n ta r i fi le-a prilejuit reluarea criticilor la adresa companiei. desfiinţîndu-se consiliul directorilor şi coiiNilm! a* in marilor companiei. 144. După încetarea ostilităţilor anglo-franceze (1783).pentru a sprijini luptele duse de garnizoanele franceze de sub auftoritatea guvernatorului Bussy. pp. 209—210. în mai 1784.M. în ailianţă ou unii principi indieni.1 râdeze portul Neigapatam. 370. ea a renunţat cu oarecare uşurinţă Ia exploatarea succeselor obţinute lî<n alianţă cu indienii şi la încercarea de a-şi restabili influenţa anterioară *. cit. Deşi erau ite exitorcăriile săvfrşite de ea în Imdia şi profiturile ac. Tht Fotindini <>/ tbe Second British Empire. < H A. şi să-i l i be rt a t e a n av ig aţ ie i î n a pe le J nd ii lo r O ri en ta /l e o la nle acestea nu puteau ascunde racilele administrării Indici. al lui Fox. punerea administraţiei Indiei sub controlul com p l e t a l p a r l a m e n t u l u i e n g l e z . Lirmişiil Iui Maider Aii 2 . după un nou război cu Olanda. prin tratatul ae la ^ l e (ân martie 1784). pp.xrilor săi. ti D upu i l. In Franţa nu se aveau ştiri precise despre situaţia din India. din 1783. Anii 1780—1781 au marcat cea mai gravă criza prin care a trecut dominaţia engleza în India. 106.

numiţi de rege. precum şi veniturile adiuse de ele" 3. al împărţirii puterii între statul englez şi Compania Indiilor. Declarând că India formează „obiectul celei mai în consideraţii din partea guvernului" 2.. ca paravan celui dintîi. prin urmare. Hastings a executat rajahul Nand Kumar. 235. deci oepermiţîncl lesteoul au/verji'Uilui.privesc administraţia civilă şi militară a teritoriilor şi posesiunilor Companiei Indiilor Orientale.imperiu colonial.al lui George al III-lea. cit. operaţiile şi afacerile care într-o măsură sau alta . 9. acuzat de grave nereguli în administrarea J. de fapt. 4 Spre a cita numai un singur exemplu : în 1775. p. Ea a istituit sistemul dualităţii.ător proces Iui Warren Ha/stings. p. afectând a o con-iera de natură şi de competenţă judiciară. 103 . „India BilJ" lăsa neatinsă structura organizării comp») dar consilii-uil directorilor trecea îin subordonarea unui consiliu de control format din şase tnemibri : un secretar de stat. 417. care îndrăznise să se plîngă împotriva abuzur sale. Pe fondul pasiunilor suscitate de dezbaterea legii. ceea ce a constituit pentru el un rn succes personal. „regele imbecil" i mm îl numeşte Marx... ca problemă de stat. IV. CHBE. p. a restabili şi respecta cu stricteţe rarturilc constituţionale dintre puterile separate ale statului. cu liderul ei. Consiliud de control avea dreptul să verifice „toate actele. Anglia acordă mai mare atenţie Indiei. 158 . 1 K a r 1 Marx.în iproblemă.. loc c i t . S a g n a c. William Pkt-junior. op. cit. „India Bill" e un indicativ al cestei tendinţe. 2 CHBE. voind să-şi creeze în altă parte ni nun. cancelarul eşichierului şi patru „consilieri privaţi". „ I n BilI-ul" din 1784. p.i'. fostu/l guveritor-general. ca prim i (în decembrie 1783) ». cit. cu toată opoziţia whigilor. problema Indiei. op. Pitt propuse treacă prin ambele camere.s-a amestecat" . Compania Indiilor Orientale.. Eira unul din „sloganurile" cabinetului iu : a combaţi iiipţia. II. s-a iniin i. voi. 3 K a r l Marx. Ultima servea. n u .. . în mod destul de hotărît. 5. op. Legea lui Pitt din 1784 a pus.nI'111 . S a g n a c. Pierzînd coloniile americane. Respingerea proiectului a servit i u n răsturnarea cabinetului Fox şi venirea la putere > \ lor tineri". în Opere. 418.

CHBE. princi^pajluil răspunzător de foametea din Bengali. 73—80. op. I. tom CCXXVI.lea Mi'Itanuilui Jocall 2. fu întemeiat comptuarul de la Penang. p. La politique coloniale. p. Cf. f. ' V j n c e n t H a r 1 o w — F r e d e r i c k M a d d e n. op. La Londra a luat fiinţă o „Societate asiatică". Celebes un. Misiunea Macartney. ' ( HBE. cit. în intervalul dintre tratatul de la Ucrecht îşi izbucnirea războaielor ou Franţa revoluţionară.I o « M . Aceste eşecuri au fost compensate însă prin libertatea comerţului în Indiile olandeze.Avmd sprijinul personal aii regelui. cit. Hastings..■„ op. Unul din ultimii „eroi" ai acumulării primitive a capitalului. S-au repetat. tentativele de stabilire în Borneo (1760—1765). 445 . British Co-'rvclopments. să fie înmormântat Ia Westminster. 104 -77. cit. în 1792 fură ocupate'insulele Anda-ne. Ii W i .i d 'I t n. l u a I. obţinând în cele din urmă. ceea ce 1-a costat însă cheltuirea a aproape întregii averi strîmse de el în India. Oxford. pe care s-a construit edificiul puterii mondiale engleze. 1 Brunschwig. Select Documents. Londra. pp. pe ţărmul vestic al peninsulei Malaoca. p.. p. 85 (1961). H a r. Absolvit de învinuiri. spaţiul asiatic a reţinut destul de puţin interesul comercianţilor şi colonialiştilor britanici.. cu permi. şi H a r 1 o w. trădîmd preocuparea orescîndă a anumitor cercuri pentru problemele Orientului 4. 1962. an. 14. 1953.. la 1795. încercări de lărgire a expansiunii în Asia şi Africa în afara Indiei. pp. în „Revue Historique". Rămâne totuşi de notat fajptul că în 1784. 48—52. Kennedy. Hastings a tărăgănat procesul deschis în 1788 în faţa Camerei Lorzilor. 443. desigur în primul rînd sub impresia dezbaterii legii Indiei. se întoarse fără a fi dobândit vreun rezultat3. I I . în sud-estul GoJifului Bengali. constând mai ales în oferte de mită.. „Cheltuieli de judecată". obţinută la 1784. 15 si 19 . Vezi 102. "A History of Malaya. fără succes. tri-i în 1792—1793 la Pekin spre a negocia aprobarea cortului englez în China. nici uin motiv „legal" nu s-a opus faptului ca la moartea sa (în 1818). în galeria „marilor oameni" ai Angliei. achitarea deplină.i t r a (la Padang)1.. în 1786. . Cochinchina (1779). 1774—1834. II.

. Garanţia parlamentului atrase. cit. Compania . la 1800.. op. dqportate pentru diverse delicte. Aproape distrusă în 1794 de un raid francez. 2 Fyfe. îmtîiul transport de colonişti. iregistrează vreun progres spectaculos. drept colonie separată şi transformata ila 1807 î:n colonie a coroanei. Climatul. prin subscripţii. apoi olandeză (de prin 1626). din 1788. George. G i g 1 i o. în iulie 1791. la început portugheză. 133. un capital mai însemnat (circa 240 000 de lire steîiline).un Wiilberforce 1.Nici în Africa expansiunea englr. la care Compania regali africană renunţă în 1728. care îngădui a se pune bazele urnei colonii durabile. Tot pe coasta de apus a Africii (în Senegal). şi reorganizînd-o. 3 Sik. ca de pikl. două tratate de concesiune ou şefii tribul locale. pp. acordând companiei o cartă. 105 . p. op. Din 1792. Louis şi Gorea — posesiunii Franceze4. H a r d y. debarcat în mai I se compunea din 340 de foşti sclavi megri şi vreo 60 ii albe. ou cîţiva ani înainte. întemeiat de iun mou transport de 1 131 de foşti sclavi. Lfl « fu cumpărată de Compania golfului St. zguduită în 1796 şi 1800 de revolte. sub numele de Compania Sierra Leone. Din 1660. op. în favoarea unor negustori privaţi.. cit. cit. cunoscut prin lupta sa consecventă pentru abolim n Itvâiului. 20—27. de altfel repede şi brutal suprimate. în 1791 s-a întemeiat prima aşezare ipropriu-zisă. formată tot din sclavi eliberaţi 2. moartea 'sau risipirea atsît a primilor colonişti. La încheierea păcii restituiră 1 Om politic (1759—1833). pp. printre aii sista una şi în Sierra Leone. după ce. pp. fusese cucerită de francezi la 1677. reşedinţa noii colonii deveni oraşul Freetown (oraşul liber). 4 Ultima. Sierra Leone fu recunoscută. englezii ocupaseră în 1758 St. fondaţi de un grup de iliberali-fiîantropi englezi. I.1 înch în 1787—1788. cît şi a transportului următor. în vremea războiului de şapte ani. în cuprinsul ei fuseseră colonizaţi încă vreo 1 800 de negri din Jamaica — aişa-zişii marooni — deportaţi ca pedeapsă pentru o răscoală 3.i Willi.. Mail li lui Pitt-junior. 214—215 . op. adversari ai sclavajului. 187. oficial. cit. ale coloniştilor împotriva exploatării din partea Companiei. Parlamentul se asocie atunci iniţiativei private. insuficienţa mijloacelor de subzistenţă asigurate iniţial de companie şi tilitatea unora din şefii de triburi din împrejurimi au pricinuit. 31—32. pînă la 1790.

Ea s-a bucurat repede ide notorietate europr. I. . a fost prima descriere mai mult mai puţin exactă a interiorului Afii ntene. Oxford. I. 106 . El a descoperit izvorul Nilului Albastru (/pe care 1-a considerat drept izvor principail al marelui fluviu). I . pînă pe la 1805.in. Louis. pătrunzînd 'în interiorul continentului vreo 1 000 de kilometri2. Cartea publicată de el mult timp după întoarcere. ipe urmele unor înaintaşi francezi de da sfârşitul şacalului al XVII-lea. 1964. Bînă la 1732 ei au terminat explorarea şi cartografierea văii râului Gambia. la vreo 500 de kilometri spire răsărit de intrarea în strâmtoarea Magellan. sub titlul Călătorii pentru descoperirea Nilului (în 5 volume). ci t. A. M a g h i d o v i c i. între 1768 şi 1772. Sahara and the Wftttrn 'H61. pp. Englezii au fost printre pionerii ei. pp. dar îndărătul acestora sînt de admis şi motive de ordin comercial şi strategic 4. 167 .Gorea. op. <>/>. cedînidu-1 definitiv Franţei în 1783. p.. cit. A d u B o a n e n . precum şi interese pur ştiinţifice. 454. n i . 1—2. 549. cit. anexată ia Sierra Leone *. op.. care a avut rolul principal în promovarea călătoriilor de explorare îin vastul continentului negru. daschizînd astfel pasionantele dispute şi călătorii pentru rezolvarea „enigmei" izvoarelor Nilului. din însărcinarea guvernului englez.. ■ I <> v i e i . op .i. cit.i 11 < ■ ! I Jesigur nu întâmplător. în 1788. o ilungă călătorie în Etiopia. în secolul all XVTII-lea a început şi explorarea de către europeni a Africii interioare. ■ I . apoi şi în . printre altele abolirea sclavajului. 131 . Ea afişa scopuri umanitare. medicul şi lingvistul scoţian James Bruee a făout. op. în schimb aceasta renunţă la orice pretenţii asupra posesiunilor engleze din Gambia. 7Q(< . CH BE . iar în 1779 pierdură şi St.. p. 216 . p. p . pp 1 M » g h i d o v i c f . care la 1807 vor deveni şi ele o colonie a coroanei. Britain. Un episod izolat : insulele Falkland Pierdute în sudul Oceanului Atlantic. fiind tradusă la 1790 în limba franceză. aceste insule pai i fi fost cunoscute de (mult de pescarii francezi (breI k. tot la 1788 a luat fiinţă la Londra „Asociaţia pentru promovarea descoperirii părţilor interioare ale Africii"..

care a dat numele de I .>rlbiei . land i a naiului dintre partea de est şi cea de vest a arhipelagului. Nici n-au par ticipat la febra căutării acelui pretupus continent sudic necu noscut („Terra Australi.. 698—702 . i l XVIII-lea. pp. Argentina. Francezii. o aşezare de 'franco^canadieni emigraţi. S-a iscat pe această temă o ceantă diplomatică întire Londra şi Madrid. I. ■ 3 CHBE.. care le-au numit Malouinei '. de unde rezuiltarâ mai multe incidente.iră a Oceaimuilui Pacific.. John Strâng. Anglia menţinîndu-şi . restituindu-i insulele Falklamd de vest şi plătind re paraţii. restabilită. 27—32. î l 1. buni cul marelui poet Byron. la începutul anului 1771. va fi abandonată în 1774.. la 1690. Louis.I i").'înă în secolul .! St. pp. Iu ianuarie 1766. Orizonturi noi: Oceania şi Australia .însă pretenţiile de suveranitate 3.. Choiseul însă a fost demis de rege în decembrie 1770. Colonia engleză. ' I n i 1764. 2 Autorul acestei întreprinderi a fost navigatorul John Byron. a debarcai temporal acolo primul englez. a cărui enigmă a fost 1 Prezenţa pescarilor bretoni în arhipelag este însă sigur dovedită numai din 1701.. culminând cu capitularea -şi luairea în prizonierat a micii comunităţi de cetăţeni britanici. în faţa pretenţiilor Angliei. 107 . care îi schimbară numele în Poffi Soledad. de către o expediţie spaniolă trimisă din Buenos Aires (1770). Domi-ia asuipra arhipelagului va fi şi în viitor un prilej de inci. The Founding. Malo.tom) din St. oum îi numea el — obsedat de pregătirea unei revanşe pentru înfrîngerile din războiul de şajpte ani. Choisaul.ul. englezii se stabiliră în insulele de apus bot diude West Falkland 2. o cedară spaniolilor.. Wl| dar abia după un secol. englezii n-au pătruns decît -adie în dumu\i nr. Spania fiind încurajată să reziste de către (ministrul francez. Rămasă fără sprijin din partea Franţei.. I. duş man declarat al englezilor — „tiranii mărilor".cu Spania şi cu succesoarea ei... Spania a cedat. Harlow. Pe îs jfîraitul veacului al XVI-'lea fuseseră văzute şi de iu. numii.. care aveau în arhipelag. Noii posesori nici nu aflaseră de existenţa unui stabi liment englez prin partea locului.

William Dampier. i ibă loc la 3 iunie 1769. Pentru unmarirca acestui interesant şi rar fenomen astronomic. Samuel Wallis şi Phillip Carteret. James Cook.cel. fapt de e Cook s-a convins. Peste cîteva săptămâni. Cook şi-a continuat călătoria. de navigatorul olandez Abel Tasman. pentru Robinson 108 . începută în 1768 din însărcinarea amiralităţii britanice. atingînd la 8 octombrie 1769 litoralul răsăritean al insulei de nord a Noii /. a cărui existenţS ol a întrevăzut-o pentru întîia dată. încă în I d 4 2 —1643. dar fără a-1 atinge. Cazul .i servit ca ins] Daniel Defoe". Cook a descoperit numeroase noi arhipelaguri din Pacificul de Sud şi de Vest şi a navigat ipînă la 71°10' latitudine sudică. ca pedeapsă. din Pai ii u ni de Sud. a atins ţărmul de nord-vast şi de vest al Australiei'. în cursul unor călătorii din 1688 şi 1700. 586. cit.. Ţărmul vestic al acesteia fusese explorat. pînă I n ş i tul lunii martie 1770. Cook a atins şi a explorat ţărmul de răsărit al Australiei. Oceania a cunoscut în veacul al XVIII-lea pe cel mai mare explorator al ei. între 1776 şi 1779. oprindu-se în faţa marii fcâriere de gheaţă a continentului antarctic.nule.■! i readus. Dampier e s t e navigatorul care în i insula Juan Fernande -. în patrie pe rnarinan i l Alexandci Selkirh | acesta futtie păi liii acolo. Prima sa călătorie. ambele insule din care e formată Noua Zeelandă. p.i g h i d o y i c i. unul din ultimii celebri piraţi englezi. avea ca scop oficial observarea trecerii planetei Venus în dreptul discului solar. Bl i omnpletat aceste descoperiri în cursul celei de-a treia călătorii. din 1772—1775. descoperind printre altele. cam da 34° latitudine sudică.insulele Tahiti. După îndeplinirea în bune condiţii a scopului principal al misiunii sale. din cauza florei abundente de pe maikiri). de căpitanul corăbiei laie insulă vreo cinci ani. un golf minunat pentru ancorare. Instrucţiunile secrete primite de I . în prima jumătate a vea cului al XVII-lea. pe care 1-a numit Botamy Bay (Golful Botanic. au fost alese . în a doua sa călătorie. după ce a cercetat în amănunţime. Prin al şaptelea deceniu al secolului al XVIII-lea au făcut cîteva călătorii în sudul şi vestul Pacificului englezii John Byron.rezolvată de navigatorii olandezi. op.

Bucureşti. de astă dată. Urmărindu-i cu asprime. o trecătoare « l i n Pacific spre Atlantic . Din veacul al XVII-lea. a primit numele său 3 . şi cel de Nond. După 1782 s-au adunat astfel în închisorile gleze vreo 100 000 de condamnaţi. 1959. cit. 596—623 şi Călă toriile căpitanului Cook. iar apoi a explorat în amS nunţime şi a cartografiat litoralul apusean a'l Canadei. un participant la ultimele două expediţii ale lui Cook. pp. < o murit aci. pfnS l . i strîmtoarea Behring. dezrădăcinaţi. Despre Cook. de asemenea. Iniţial. 3 M a g h i d o v i c i . Anglia a avut.1 wribătut din nou Pacificul de Sud fi. întemeiindu-sc coloniile. faptă în amintirea căreia o insulă destul de mare din faţa coastei canadiene. 3—4. cînd alun garea ţăranilor de pe moşii aruncase pe drumuri primul con tingent masiv de asemenea nenorociţi. întors î. Pe pămînturile explorate de Cook a luat fiinţă una dintre cele mai mari colonii ale Angliei. Cook . op. chiar să fure. în tot timpul marilor prefaceri economice şi sociaile reprezen/tînd trecerea spre capi talism şi consolidarea acestui nou mod de producţie. justiţia de clasă engleză le aplica cele mai grave pedepse.n arhipelagul Hawai. între 1717 şt 1776 au fost transportaţi spre America 50 000 de condamnaţi. situată cam la 50° latitudine nordică. op.. caire pîmă atunci nu fuieierS luate în posesiune de altă putere europeană 1 . o parte a „delicvenţilor" de această tegoric erau condamnaţi la deportare. obligînd guvernul să îneprinidă cercei. pînS în Alaska. cit. M a g h i d o v i c i . într-o ciocnire -cu Wştin în 1791 şi 1792.el cu această ocazie îi recomandau să îneci ăsi. 626. p. mobiluil creării ei a fost diferit de al altora. passim... completînd astfel rnîna !e lucru deficientă pe plantaţiile tropicale. pp.11 p e n i i 1 altui loc de deportare. să cerşească şi. a formulat primele engleze asupra Australiei de Vest. îmcă din secolul aii XVI-tlea. orice teritorii mtîlniite. la 14 februarie 1779. cu consimţâmîntul in nilor. pe la nordul continentului american. un mare număr de oameni împinşi în mizerie. siliţi să vagabondeze. Independenţa coloniilor american a blocat această supapă. George Vancouver. în cele din urmă. cit. 1. Spre îndeplinirea acestor instrucţiuni. 2 1 109 . op. să anexeze. H a r l o w — Madden.

unde îmbarcă Un niumar de animale. ea părăsi Portsmouth ia 13 mai 1787. >ropus oa numele acestuia să fie schimbat din Noua Olandă în Australia. voi. căruia Philliip. Lordul Sydney. Pe drum. secretarul de stat cu problemele interne şi coloniale în guvernul tânărului Pitt. Sub comanda căpitanului Arthur Phffliip. 1 a îi ii eput. din 1 1 CHBE. destinate noii aşezări. în puinctull numit de Cook Port Jackson. un fost participant la călătoriile lui Cook -şi viitor fondator al „Societăţii africane". care aduceau încă 1 695 de bărbaţi şi 68 de femei. compusă dintr-o corabie încărcată oflSi<a!liimente şi alte 10 de transport. ilar ml decise să nu rămînă acolo. pp. participanţi la o recentă i dată. [Sydney. care a pus temeliile colonizării engleze în Australia. propuse ţăirmul de sud-est al Australiei (pe atunci continentul australian se chema încă Noua Glanidă). în 1791 sosi „flota a doua". 37—SI | < M I I i I . mica flotă ancoră în Botany Bay. M a r j o r i <■ B l t n a r d . pp 69 110 Aii Capetown. Debarcarea avu loc la 26 ianuarie 1788 — ziua fde naştere a Australiei — cînd Philliip a proclamat şi 11 ea în (posesiune a teritoriului. A History \ustralia. Vlh. Pe la 1800 fură deportaţi nuI. Se compunea din 2 vase de război şi 9 de comerţ. r k . izolate la atât de mare distanţă.Josapfo Banks. ci să debarce puţin mai la nord. în primii ani. 63—66 .urmaţi politici irlandezi. acest teritoriu s-a numit New South-Wales (Noua • falie de Sud). în 1814. Melbourne. îngrozitoare : aşa cum era de aşteptat în cazul unei coloniipenitenciar. 1962]. transportând 717 bărbaţi şi 188 de femei. Şi astfel s-a organizat „prima flotă". acceptă sugestia. în colonia olandeză de la Capul Bunei Speranţe. în mumele regelui Angliei 2. din care 13 aveau cu ele şi copiii. colonia număra 3 780 de locuitori. prin 1785—1786. condamnaţi ila deportare. care alături de Bus a completat cercetarea părţii sudice a noului continent. I. La 18 ianuarie 1788. pp. Cu toţii. Autorităţile din New South-Wales au adoptat propunerea în 1816. exploratorul Fliniders. în onoarea amintitului secretar de stat. îi va schimba denumirea în Sydney. Condiţiile de viaţă din noua colonie au fost. A H i s t o r y o/ Australia. I 1962]. . iar oficiul colonial englez abia în 1849. flota poposi la Rio de Janeird şi ila De Kaap 1.

Dintre lunmaşii lor. ea nu făcu decît să jporesucî numim] celor duşi în colonia disciplinară anexă. aşadar. s-au ridicat mari fermieri. au graţiaţi de regele Eduard aii Vll-lea. 304. comercianţi. în prima jumătate a secolului al XlX-lea. p. Australia a primit 138 000 de ora Supravieţuitorii ultimilor deportaţi. au păoruns în interior şi. 1925. itfel. Evident. în număr de 9.' în veacul al XlX-lea. fermieri — fără a pleca însă din interiorul unor limite teritoriale stabilite. citind pe G. An Economic History of Australia. emigranţii strînşi de nii/rne 4 . în 1906.\ 1804. op. op. 1783 — 1833. fără şanse. p. un element înisemnat la baza popu laţiei australiene. Nu e de mirare dacă pînă tîirziu.. cir. în total. Londra. 411 . 183. l. 2 Hardy. pe care. [1939]. la contingencull celor deportaţi prin forţa justiţiei se vor dăuga. A Short History of the Working Class Moement. 3 Este începutul sporadic al aşezării în interior. 1789—1925. identic cu al condamnaţilor pentru de drept comun. cîţi n-au pierit. 1 Clark. sau luate cu forţa de la băştinaşi 3. Deportările au continuat în Australia de Est şi Sud pîn3 prin 1848. pionieratul.care 3 140 erau deportaţi. în „înalta societaite" australiană se considera o penibilă -lipsă de tact a întreba pe ciraeva despre antecedentele familiei. în Tasmania pînă la 1853. C o 1 e. p. D. „squatterismul" australian. englezii o înfiinţa seră la 1803 în Ţara Van Diernen (azi insula Tasmani sudul Australiei) '. Deportaţii. irlandezii organizară o rebeliune în colonie. British Imperialism and Australia. Indignaţi di ii ce li se aplica... Unii istorici englezi afirmă că „perioada războaielor naleoniene'fi a crizelor economice care au urmat este cel mai tunecat capitol din toată istoria clasai muncitoare engleze". Londra. după un termen oarecare fixat prin sentinţă — mulţi chiar din clipa debarcării — aveau libertatea de a se mişca şi a practica o ocupiaţie — meseriaşi. 1 B r i a n F i t z p a t r i c k . după una saiu mai multe generaţii. Ei reprezintă. 47. Unii totuşi au evadat. industriaşi şi bancheri. au reuşit să-şi cîştige existenţa desţelenind şi oukivînd pământuri pustii. cit. iar în Australia < l < pînă la 1868.. « I m pi multelor delicte din New South Wailes. H.

a înintt o facilitare pentru emigraţia liberă. V I I .. sa suprime comerţul cu rom. fastul căpitan al vasului „Bounty" l. petrecut la 1789. 1 Răscoala marinarilor de pe vasul „Bounty" împotriva asprimii co mandantului lor este un episod celebru. o încurajare pentru colonizarea de fermieri. ţinîndu-1 prizonier timp de peste un an (1808—1809) şi determinând înlocuirea lui2. au preferat să debarce pe insula Pitcairn din Pacific. Ci. către roditoarele şi întinsele oîmpii din interior. ca de pildă reconstruirea portului şi oraşului Sydney. 1 CHBE. rămînînd acolo definitiv. „Co lonia " lor n i lost de sc ope r ită dec ît în 1808. p. a producţiei de lînă şi prekii rărea ei. construit pînă în 1815.iilioni. O parte din marinarii răsculaţi. 93—98. p. a inaugurat lucrări publice.ta II. [1963]. făcută de înşişi funcţionarii şi ofiţerii însărcinaţi icu menţinerea ordinii. în primul deceniu al secolului al XlX^lea. El a sprijinit pe deţinuţii eliberaţi. ' CHBE. fu numit In 1805 ca guvernator un om reputat pentru energia sa : Bligh. pp. Spre a pune cumva capăt atmosferei şi moravurilor din colonie. VIh. 102. a încurajat dezvoltarea creşterii oilor. de un incident dramatic. determiinînd o apreciabilă transformare socială 3. . op.u. H a r t l e y C. cit. dar prin alte metode. /7-r Southwest Pacific to 1900.n iţia acestei bogăţii naţionale a Australiei aparţine deja De faze a dezvoltării coloniei. p. adică prei hiderea unor noi şi largi perspective de dezvoltare. . Ann Arbor. 110. In acelaşi fel. pentru a scăpa de pedeapsa ce-i aştepta. Ua^fdrum către aceste regiuni. Ap. a trecătorii peste Alpii Aii'. 183. jafurilor şi crimelor alimentate de contrabanda ou rom.Istoria „antică* a coloniei New Sauth Wales a imai fost marcată. a căutat cu ajutorul acestora să creeze în colonie un allt spirit. dar ofiţerii se răsculată împotriva sa. Bl încercă să restabilească ordinea. în 1813. B a r n a r d . Gr a t. Abia guvernatorul Macquarie (1809—1821) a reuşit să pună bazele ordinii şi chiar ale prosperităţii. MC fi notată descoperirea.

iar cele din Antile încetează de a mai fi plasamentul colonial rentabil prin excelenţă al capitalului comercial englez. Viitorul său pilon va fi India. Oceanul Indian devine o Mediterană britanică. în India se dezvolta bogată colonie a Angliei. întins aproape cît Europa. 113 8—451 . care dictează. Australia va completa acest gigantic triunghi de posesiuni. El nu va mai privi „ou faţa sţpre vest". să vedem cum se atrofiază şi cade treptat crusta devenită prea strimtă. englezii ocupau Cam în schimb. O profundă transformare se produce în structura de ansamblu a imperiului. Ea este manifestarea. Imperiul britanic intră. şi direcţiile expansiunii ei coloniale şi caracterul acesteia. imperiul nu mai are în Atlantic axa lui economică. a unor schimbări în adînciime. zdruncinate de o criză de conjunctură defavorabilă produselor lor. Această modificare a centrului său de greutate nu se datorează numai circumstanţelor politice. în Australia apăirea germeni nou domeniu. ei pierdeau coloniile de pe coasta Atlanticului. încă neoferind prea mari speranţe de ordin economic. în acelaşi timp. în emisfera de vest. nici către recent dobîndita Canada. aşadar. în interiorul căreia se dezvoltase Vechiull Imperiu. în structura economică a Angliei. Pierzînd şi cele 13 colonii din America de Nord. zăvorită către răsărit de avampostull de la Singapur.CAPITOLUL VI f INDIILE DE VEST ŞI AMERICA Perspectivele Imperiului britanic se proiectau în XVIII-dea pe o scenă mondială. va cuceri în scurtă vreme sudul Africii. El se va întoarce „cu faţa spre est". bazat pe plantaţii şi sclavaj. Dar înainte de a zugrăvi naşterea lui. Pentru a-şi asigura drumul către el. către coloniile de pilantaţii din Antile. mai degrabă. La sfîrişitul veacului ii XVIII-dea. în fonid. din toate puncte] într-o nouă fază de dezltare : Noul Imperiu — „The New Empire".

Faptul nu prezenta impor tanţă. f 1 I'i pilda |. cit. p. un procent relativ scăzut de oameni cu un nivel de trai care . 1736 }i 1784 exportul de rom şi zahăr din Barbados a scăn. în 1712. Zahărul produs în Antile suferea o scădere a preţurilor. Demangeon afirmă că şi după pierderea coloniilor americane Antilele au rămas cel mai solid plasament HBE. I. Froude şi după el A. HBE. în raport cu a coloniilor continentale din emisfera vestică 2.INDIILE DE VEST Pînă către mijlocul secolului al XVIIIjlea. 378—379. are -loc fenomenul „'reconsiderării valorii" lor. 588. Este apogeul prosperităţii plantaţiilor. i . tn Jamaica. \. 589. de asemenea. Cum e normal. Dar nu numai atît. în America. p. Antilele aveau o redusă populaţie albă.. pp. datorită concurenţei plantaţiilor franceze învecinate. Dez voii tarea plantaţiilor în coloniile sudice de pe coasta Atlanticului. op. I. Dar va deveni decisiv în era „revoluţiei industriale" 5. deşi nu toţi istoricii au fost de această părere *. . un flemeni defavorabil Antilelor 3 . erau 26 000 de tlbi si 140 000 de negri. atîta vreme cît producţia manufacturieră engleză nu atinsese nivelul care să-i impună largi şi permanente debuşeuri peste hotare. aceste colonii au cunoscut deceniile lor de aur. După 1750. CHBE. 1. factori economici au intrat în acest calcul modificat. în H9 . I. p. la 1764. 31.. coloniile continentale ajunseseră la peste ■00 000 de locuitori. i l l > i ţi circa 70 000 <\r negri. A. ' in It. care erau susţinute cu multă largheţe din partea corăbiilor şi porturilor olandeze. nu numai să \ î i n l . Prin urmare. 114 iigeon. în acelaşi timp. p. 380.. cu cele 13 colonii ale sale. Ci CHBE. Antalele nu puteau constitui nici pe departe o piaţă de desfacere atît de largă ca America de Nord. din care mai bine de trei sferturi erau nani liberi..irbados erau. 12 528 de albi }\ 41970 de negri. Marca majoritate a populaţiei Antilelor engleze o for11 sclavii negri4.1 li permită să şi cumpere mărfuri din Anglia. a fost.

XIVI. 366—368. plantatorii din Antile eludau legile mercantiliste ale metrqpolei. 1935. pp. prin exploatarea momcii sclavilor. Guvernarea de două decenii a lui Walpole (1721—1742) nu întreprinse nimic serios împotriva acestor nereguli.i A utilelor monopolul aprovizionării cu zahăr a caloriiule unericane. Paris. în floreau contrabanda şi pirateria. practicată pe plantaţiile de tutun. sub scutul clauzelor sale.i filibustierilor" 3. să-şi plaseze în coloniile spaniole mărfurile pro duse pe plantaţiile lor. Cf. Napoleon. op. 376. inuli zahăr1. 115 „Peuples et civilisations". puinînd taxe suplimentare pe 1 în a doua jumătate a secolului se va introduce şi bumbacul. guvernul englez a ajuns chiar să încurajeze eastă „domnie . în 1718 trebuiră organizate împotriva dor două expediţii. cît şi opoziţia aveau legături cu cercurile de afaceri care stăteau iîn cullisale fcufiuror imalversaţiilor2. Antilele au constituit cea mai abundenţi sursS de ţie a comerţului englez. întreţinînd un comerţ activ cu America de Nord şi Antilele franceze. în cuprinsul lor predomina 0 cu intensivă. Prima deveni o adevărată „întreprindere naţionailă" pentru comercianţii şi plantatorii englezi. Termenul provine probabil din expresia olandeză „Vry buiter" at. voi. cit. pentru ca. p. fiind puţin dezvoltate economiceşte. G e o r g e s L e f e b v r c . parlamentul i căutat s. Pentru a-şi spori oît mai mult oîştigurile. ei profitau din plin de tratatul de asiento. corsar. unde atît majoritatea.. Erau coiului de mari case de comerţ şi armatori de vase. Asociaţi la afacerile companiilor importatoare de sclavi negri. Pri mul transport de bumbac „sea-island" e adus din Bahama pe la 1787. 2 __tions . olonii şi dezbateri neplăcute în parlament. votînd aşa-numitul Act al melasei. Trăiau în metro pală. pînă la mijlocul veacului al XVIII-Iea _ în deceniile dintre pacea de ila Uita ani. ip vorabile creşterii animalelor şi culturi alimentare. Insulele Bermude şi Bahama dispuneau de păduri (esenţe tropicale). corsar. Departe de n interveni. AIV |. M u r e t. pentru a nu provoca tulbur. 49 [Col. în acest vîrtej de comerţ şi afaceri. voi. în 1733.Antilele. Insulele Bahama erau vestite cuiburi de piraţi. . iar plantaţiile le erau conduse de administratori. Proprietarii plantaţiilor se îmbogăţiseră.

I.. 63. Vezi mai sus. în aceste ponturi puteau veni vase străine. ea a acceptat în cele din urmă. 1 Primele faze în 1677—1680 şi 1700.. an. Jamaica. 79—81. în „Revue Historique". Oxford. Supusă unor presiuni energice. . indicai anul 1728. ipson. o abilă stratagemă mercantilistă. i Mu r e t. cit. prin derogare aparentă de la principiul actelor de navigaţie. op. Ct. în 1729. II . Recenzie la lucrarea : F r a n c e s Armytage. War and Trade in the West Indies. evident. HBE. să faciliteze contrabanda cu coloniile spaniole şi franceze. p. să voteze suma 'de 8 000 de lire ster/line anual. 485. Era. R i c h a r d P a r e s . p. 381 şi 584. pp. 378 . designaţi de rege. şi F r a n j o i s Crouiet. . avînid cel puţin 40 de şi Ji n^i venit anual. i ' ute sau mai latente 5 . Bermudele. pentru •■ )\ problemi. p. dar mai în ii . 1936. 433.zahărul. să voteze o contribuţie permanentă a locuitorilor i t r u întreţinerea funcţionarilor civili şi a trupelor iregale din < i l ă . în 1722. . ide fapt. cu faze mai . p. între adunare şi guvernul englez. Ele erau destinate. Barbados şi coloniile di n insulele Leeward (dispuneau de instituţiile obiş nuite : guvernator şi consiliu executiv. Iran liber. 1953. I. pentru sfîrşitul conH i . 1822. Penii n a afirma prerogativele sale. 85 (1961). în organizarea lor internă. atrăgîmd şi corăbiile ţărilor străine în serviciul comerţului britanic 3. provenit. legea de creare a unor „porturi li bere" în Amtilele engleze. resimţit de plantatori sub forma unui deranjament al balanţei schimburilor cu coloniile nord-americane. melasa şi romul importate în aceste colonii din plantaţii meeingleze *. tom i < XVI. mini . sub o mască liberala. ■ î67. 116 . în 1766 s-a introdus. . IX. adunarea din Jamaica a refuzat. dar numai cu condiţia recunoaşterii din partea guvernului englez a tuturor legilor proprii alle insulei 6 . din creşterea capacităţii productive a acestora 2. 1 2 1763. i u i . Măsura poate fi interpretată ţşi ca luraul din primele indicii ale sfârşitului prosperităţii. la p. în aceeaşi lucrare. şi adui 'i-ezentînd populaţia liberă a coloniilor — alese în gem i censul unui f reeholder 4 englez. A Study in Commercial Policy. 249 şi nota 4 6 . aducînd mărfuri care să nu concureze cu produsele coloniilor şi să exporte de acolo articole provenite idin Anglia. londra. In Jamaica se desfăşoară un lung confliat..ii un. 1739 — British West Indies. ci. pp. The Free in the CHBE.

incapabili de o viaţă şi civi1 irne. englezii aduseră împotriva lor trupe din Gihraltar. Ultima. scăpând de pe [plantaţiile proprietarilor spaniol înşişi alungaţi.. Maroom descendenţii din sclavii spaniolilor. mai profunde. Jamaica a fost şi teatrul altor tulburări. După cucerii maroonii. CHBE. ceea ce însemna aproape o victo o primă victorie în lupta sclavilor negri din colonii împotriva plantatorilor. iplantatorii englezi au început atacuri împotriva lor. nefiind antrenate pentru războiul dus într-un climat şi pe un teren foarte dificil. 117 . 383. fu urmată de deportarea în masă a maroomlor pe coasta de vest a Africii l. punînd capăt pentru un timp acestei lupte desperate şi inegale. Mai ales din acest motiv. Un timp oarecare. Sub conducerea negrului Gudjoe. să colaboreze contra eventualelor invazii străine şi să nu mai dea adăpost sclavilor fugiţi. Ei du acolo o viaţă mizeră. în schimbul acestora. p. între 1731 şi 1734. destul de organizată. englezii trebui ră să le garanteze libertatea. Un şir întreg < l c Iu] cunoscute sub numele de răscoalele raaroonilo socială a insulei. formând din aceştia detaşamente cu care să poată răspunde tacticii de hărţuială şi abilităţii extraordinare a maroonilor în a folosi ascunzişurile din munţi şi păduri. sălbatici. Acestea nu reuşiră să-i înfrîngă. din interii insulei. Sclavi fu de pe plantaţii veneau an de an să le îngroaşe rîndurile. El se învoi ca maroomi să locuiască în „rezervaţii". Nerespectarea de către englezi a convenţiei a dus ila izbucnirea şi a altor răscoale. Cudjoe acceptă un tratat cu englezii. Un remarcabil exemplu de dragoste de libertate şi dîrzenie. Fură aduşi atunci indieni de pe coasta Mosquitos (în America Centrală). semisălbatică. maroonii s-au dovedit capabili de o rezistenţă neaşteptată. în secolul al XVIII-lea. în 1738. pentru a-i reduce la predare prin foame şi epuizare. s-au (refugiat în Munţii Albaştri. teribilă. în 1795. dar liberă. Aşezările lor fură incendiate şi distruse fără milă. I. să se supună legilor insulei. englezii nu i-au urmărit. din partea unei comunităţi restrînse de negri. Aici a izbucnit cu deosebită putere ura sclavilor i priţi împotriva plantatorilor. descendenţi din sclavi — a acelor negri pe care secole întregi colonialiştii i-au prezentat ca primitivi.

Guvernul nu voi să se compromită ofii ial dai încuraja pe guvernator la acţiune pe cont propriu. 118 1 . revendicînd asupră-le . decât o singură acţiune de 'lărgire a pose siunilor lor în aceste părţi. i n fel de protectorat. De la 1720 pînă la 1740 coloniştii din Jamaica întameiară aci mai multe factorii. în faţa refuII lor.com-■mtul ocupanţilor lor depăşesc prevederile permisiunii ordate iniţial. Dar ele se refăcură Alţi colonişti veniră. tutun. ord estul statului Niciiugua de azi.iu. distruseră de cîteva ori factoriile.I'izaţie proprie. Epi sodul imaroomilar. englezii n-au întreprins. în 1743. Spaniolii acordaseră acestora permisiunea de . insensibilii la orice fel de valori umane şi. Harlow. pînă la războiul de şapte ani. Pe la 1740 aceste aşezări făceau comerţ în valoare de 25 000 de lire sterline anuail îşi 12 vase le asigurau legăturile cu Kingston (în Jamaica) şi chiar cu New York. indigo. licit şi de contrabandă. în colo niile spaniole şi franceze.i v . ca atare. Tu-]. ia 1649 şi 1675. de fapt. in idică atunci forturi pe coasta Mosquitos şi notif In iccolul anterior. Ea a fost. foarte resemnaţi şi la locul lor în starea de robie. spaniolii îi somară să le evacueze şi. ca şi mai lîr/. se semnarăscoale sau'incerciri de <<< Barbadoii plantatorii trăind înti o continui teamă. Observînd că aşezările acesitea şi. Cf.şi întreaga istorie a popoarelor negre dezmint aceste calomnii J . pătrunseră tot mai mult Sipre inior. guvernatorul Trelawney din Jamaica ceru guver nului din Londra să-1 sprijine în organizarea coastei Mosi|nii ''olonie engleză. că englezii tind să-şi creeze aşezări manente. Războiul de şapte ani Savurînd prosperitatea coloniilor din Antile şi beneficiind de posibilităţi largi de comerţ. se aliară cu indienii mosquitos. Ocuparea coastei Mosquitos.1 desi lude pe coasta Mosquitos 2 nişte exploatări de copaci din carâgeau coloranţi. A History of Barbados. pentru tăierea ii lemnului. ca . trestie de zahăr. Pe coasită luară fiinţă plantaţii de cacao. opera colonişti lor d i n Jamaica. ir 03 125—327.

guvernatorilor spanioli din America Centrala instaurarea protectoratului britanic asupra regiunii l. în preajma anului 1770. Guadelupa. Ja încheierea păcii. ele au fost. 591. în secolul al XVIII-lea. CHBE. începuturi de minerit. Economia lor. valoarea exportului de produse engleze în aceste colonii a crescut de la 640 000 la 1 832 000 de lire sterline4. op. Dintre acestea însă. cum s-a mai arătat. pp. exploatarea lemnului. Instituţiile lor politice proprii erau cole mai vechi şi mai bine consolidate. p.isul britanic. p. p. 119 1 . sclavii negri. cit. 10. II. 100— şi 540—5! I i stare de lucruri a durat pînă în 1786. Şi pe lingă toate acestea. depăşeau în orice caz cifra de 300 000. Cf. 3 Iar în Marea Mediterană păstră Minorca. Restituind Havana (în Cuba) şi Manila (în Fi! ocupate temporar în 1762. interesele plantatorilor din coloniile engleze tnti vechi 2. 2 CHBE. umai îui !. cînd Ana încheiat cu Spania o convenţie.. 378—379. coloniile de pe coasta răsăriteană a Americii de Nord ajung ia o însemnată dezvoltare economică şi demografică. Războiul de şapte ani a permis Angliei ui ei irea i elei mai mari părţi a posesiunilor'«franceze din Aotilale Mici. COLONIILE NORD-AMERICANE în secolul al XVIII-lea.■ 1744 şi 1758.. 535. P a r e s . mai •eu de evaluat exaot.. ea a lăsat Franţei pi importante (San Domingo. Anglia obţinu peninsula FI deţinută pînă atunci de spanioli 3. pp. Dintre aceştia. are un caracter mult mai complex deok a altora. construcţii navale şi un comerţ intens. ele numărau aproxiativ 2 000 000 de locuitori. cit. I. 4 CHBE. I. 445. întrunind cultura cerealieră şi cea de plantaţii. evacuînd coasta Mosquitos şi obîd în schimb confirmarea drepturilor ei de comerţ în golful Hondus. prin includerea lor la Effljperiul britanic. ou tendinţe de trecere a industriei către stadiul manufacturier. teatrul unuia din evenimentele ri şi bogate în urmări. pierdută la începutul răzoiului. op. unde se va dezvolta colonia 1 loinlin. Marţii Lucia) pentru a nu prejudicia. din istoria Imperiului britanic şi a Mure t. meşteşuguri variate.

avînd în genere recunoscut şi dreptul de a controla finanţele coloniei. 438 . care se izbeşte de particularismul local al coloniştilor. Carolina de Sud şi Georgia. MaryI n u l şi Delaware. ere itoare a unui nou stat — Statele Unite ale Americii. pînă la războiul de şapte ani Acestea ocupau o fîşie de coastă lungă de vreo 2 000 de kilometri. în coloniile regale. Carolina de Nord. care a fost tot odată şi o revoluţie burgheză victorioasă. Dezvoltarea celor 13 colonii. la fel ca odinioară Camera Comunelor din Anglia. Maryland.. p. New Jersey. 63... de lla hotarul cu Noua Scoţie. Pennsylvania. Un spirit conservator îngust în aparenţă...... Toate dispuneau de instituţiile caracteristice coloniilor d i n emisfera de vqst. de la nord spre sud : New Hampshire. M U I 120 .. guvernul britanic manifestă tendinţa de uniformizare a instituţiilor lor. n. Rhode Island. avînd cea mai avansată autonomie mai democratice instituţii politice între toate — şi trei colonii aparţinătoare unor proprietari: Pennsydvania. < ' i |. inclusiv salariile guvernatorului şi funcţionarilor reposedă o armă politică de care se vor folosi. dl I X . La mijlocul veacului al X V I I I lea mai persistau doar două colonii cu cartă — Conţ i n u t şi Rhode Island. Conneotiicut. 308. la nord. Acestea erau. Am amintit mai înainte 1 de existenţa unui genmene de conflict între guvernatori şi adunările reprezentative. «I . Massachusetts. pînă la cel cu Florida spaniolă. Ultimele. pentru a-şi face restc drepturile din ipartea coroanei2. Delaware. „II IK" ' ■ ■ ■ I . pp.. în irealitate o manifestare a vigilenţei ior faţă de orice modificări politice iniţiate de la centru. Din 1732. în interior. care le-ar fi putut ştirbi libertăţile cîşitigate.. Virginia. 1963. 16—17. în cadrul cărora guvernatorul şi consiliul său reprezentau coroana. " / ' 1 Vezi'p. L M o rton.. op .. se întindeau pînă la Munţii Alleghany. numărul dor s-a completat la 13. New York. iar adunările — interesele iilor liberi şi proprietari. nr.lumii întregi : războiul ior de independenţă. la sud.

Dezvoltarea lor e covîrşitor comercialii. orez. mai mult în ntile şi America spaniolă decît în Anglia. sau din coloniile situate mai la nord. m ca intermediare. Mauro. 86. II. social). cit. op. Virginia ajunge să porte în 1754 o cantitate de aproape 21 000 de tone. în sfîrşit. Tutunul era principala lor bogăţie. cit. New York şi New Jersey sînt coloniile tipice de zonă şi structură intermediară. iar ipreună cu Marydand peste 32 000 de tone 2. în ordinea importanţei economice: Massachusetts. maritimă.. Un început de industrie textila le schiţează premisele independenţei economice faţă de importurile din metropolă fi de activitatea comercială a celorlalte colonii. Noua Anglie. Rhode 1 G i p s o n. cu proprietatea parcelară. introdus abia în 1743. indiei determină o dependenţă strînsă a acestor colonii de importul şi exportul. pp. 2 G i p s o n.. valoarea orezului 1. iar în 1761 aproape 150 000. cele 13 colonii se puteau împărţi în mai multe Bone. p. Carolina de Sud exporta circa 90 000 de hectolitri. Pred monoculturile pe regiuni întinse : tutun. din toate pune tele de vedere. „de mijloc".. Virginia şi Maryland aveau şi plantaţii cu caracter comercial (şi sclavagist). De la 20 000 de livre (aproxiativ 9 000 de kg) exportate în 1617. Orezul fusese adus din Madagascar. se cultivă. în numai cinci ani el depăşeşte. cît şi exportului. Marea proprietate se împletea cu ermieratul. dar produceau şi cereale pentru consumul local. pp. destinate consumului intern. cărora le s e r ve . şi ca aşezare geografică şi ca ructură cconomico-socială. în exportul Carolinei de Sud. Pennsylvania şi Delaware produceau în special cereale. 158. Un regim de mare proprietate lucrată de idavi fn beneficiul unei veritabile aristocraţii funciare. Connecticut. o situaţie asemănătoare cu a plantaţiile» tro picale. ele erau ceva mai autarhice din punct de vedere economic. cit. Indigoul. op. Cu ele intrăm în ona „coloniilor de mijloc". Asemănătoare ca structură socială cu primele. Din punct de vedere economic (şi . în şi din Anglia. 121 . II. 75.■ ' ■ . 131—135 . unzător. Cinci de ani mai tîrziu. în 1696. cu mare succes. In sud (în Georgia şi cele două Caroline) se întîlnea. cu cele patru colonii. de asemenea. op.

op. i ce explică faptul că în 1775 o treime din vasele engleze r i . cum nici începuturile metalurgiei fierului — de pe la 1640—1650 — nu sînt prea spectaculoase.. 15—19.. ni construite în Noua Anglie. 355—356. Circumstanţă care. cit. Massachusetts exporta însă.Economii Histon R. în . Solul mediocru permitea cultivarea cerealelor pentru consumul intern. l'f Trade between North-America and the West Indies before tbt Revoltttion. Predomină cea parcelară. lemnul şi construcţia de corăbii sînt elementele care le angrenează însă puternic în circuitul comercial al Angliei. Scăzuse în schimb la o cantitate relativ neînsemnată (circa 320 000 de litri).. şi mai ales ritmul ei. F a r n i e . Preţul unui vas construit în Noua Angiie la jumătate faţă de cel de pe şantierele metropolei. permiţîndu-le comerţul cu Antilele şi coloniile spaniole. cit. datorită abundenţei lemnului. cu 40 de ani înainte.1.Island şi New Hampshire. în 1771. contra mărfurilor de origine tropicală : melasă (din care prepară -ram). Cît priveşte dezvoltarea industriei spirtoaselor. e suficient să amintim că în 1769 prin portul Boston s-a importat din Indiile de Vest (fără Jamaica) o cantitate de melasă de trei ori mai mare decît importaseră toate colo niile nord-americane. R i c h a r d Pares. începînd cu anii 1726—1730. nu favorizase dezvoltarea marii proprietăţi. alături şi chiar înainte de New Ynrk. cantitatea de rom importată la Boston din aceleaşi colonii. 1956. dar nu de mare însemnătate. Yankees . pp. pe la 1750. alături de condiţiile istorico-sociale ale creării lor. coloranţi vegetali etc. vreo nouă milioane de litri de băuturi spirtoase 2. X. XV (1962) iK op..i » Il-a. ' l ' l n . n. op. . coloniile nord-americane au depăşit Indiile de Vest. a proprietarilor rurali mici şi mijlocii. Noua Anglie trimitea în larg o flotă de peste 1 000 de vase de pescuit. Cambridge Mus. In consecinţă. 93—9 4 . pp. e sediul celei mai dezvoltate burghezii comerciale ' Mu ret. Construcţia de corăbii luase un avînt deosebit. pp. Noua Anglie. Se dezvoltă şi aci o industrie textilă. ingrediente. cit. Pescuitul şi peştele sărat. iar Massachusetts exporta circa 12 000 ilc tone de peşte uscat. sub raportul valorii mărfurilor im portate din metropolă. ba chiar tind să le elibereze din cadrul său.

şi a mainiufiacturiJ* care acestea le posedă. care le va împinge pe calea războiului cu metropola şi a proclamării independenţei. autoi ii (unul dintre ei pare a fi Edmund Burke) spun ui cuvinte despre Noua Anglie: „Nici una din coloniile ni nu se poate compara cu ea. teritoriul destul de restitui.lez. în faţa a tot ce reprezentase „oficialitatea" statului .a coloniilor. p. în care vibrează un ferment protestatar de extracţie puritană. cit. şi reducerei |>. în cadrul căreia fermierii sînt pre-între existenţa marii proprietăţi. Conflictul cu metropola trăsăturile specifice ale dezvoltării acestor colonii. După G i p s o n. Cele mai populate şi mai înfloritoare regiuni din metropolă cu greu ar putea lăsa o mai buna im presie" *. al celei relativ mai complet susţinute în comerţ de o producţie proprie. în jumătatea de sud a oniilor. într-o descriere a coloniilor din America l. l numărului de oraşe mari. mai exact spus cu politica ei de atunci. dintre coastă şi Munţii Alleghany. Dincolo de Alleghany erau coloniile franceze. comerciale. enumerate pînă acum. cu bine implantate tradiţii de viaţă socială şi politică. de înghesuit. cu amintiri din exodul silit în faţa persecuţiilor absolutismului. sub raport economic şi numeric. Tot atîte. în douăzeci de ani. 123 . împinşi de nevoie.t elemente care făceau pe coloniştii americani trem de sensibili la încercările de atingere a libertăţilor lor la fel de receptivi la ideea de a le lărgi şi mai mult. rezidă motivele profunde şi totodată fireşti ale conflictului cu Anglia. Fermierii ericani au încercat să pătrundă spre vest.nnînturilor cultivabile de calitate..i 1 on dra în 1757 şi cunoscînd. ale anglicanismului. III. O populaţie numeroasă.. 3. în privinţa desimii populaţiei. op. Am văzut deja : o burghezie mult mai puternică decît în alte colonii. şase ediţii.. O populaţie formată în mare majoritate din emigranţi europeni.

fierul brut. şi nu celor 13 colonii. iar Anglia. acest element de fidelitate s-a transformat într-unui de duşmănie. 124 . p. determinată de diferenţierea socială. * N e v i n s—C o m m a g c r. în toate c o l o n i i l e eu Francezii au pierdui tn aceit conflict coloniile lor din Canada şi de le emigraţie"... din proprie iniţiativă. cit. Fenomen progresist — ca operă a micilor fermieri şi. Pe la 1750. Fenomenul nu . a atribuit vestul Alleghanilor Canadei. uneori. ni proporţii diferite. Portugalia. Dar. de înmulţirea numărului imigranţilor. dezvoltarea capitalismului în agriculturl isa „cale americană".. prin Quabec Act. a căror dezvoltare industrială incipienţi neliniştea totuşi metropola.practicând „squatterismuil" x. Tentaţia colonizării vestului. 68. a unei parcele de pămînt. parlamentul din Londra pune piedici comerţului lor cu Spania.. alungîndu-le şi. prin proclamaţia regală din 7 octombrie 1763 şi apoi. Poate fi întîlnit în Australia şi. Squatterismul are ca rezultat extindeiltemului nucii proprietăţi agrare.iieste cazuri. Noua l-'ranţă. pe primii nu-i puteau învinge «.. cînd obstacolul s-a prăbuşit 2. op. a unor elemente !O( iale împinse la aceasta de exploatare şi lipsuri — atunci cînd LU IM Jtăpînire terenuri nelocuite. resimţeau lipsa libertăţii l u i cu toate ţările.M pentru America de Nord. lovi greu în interesele comercianţilor din Boston şi Newport. cu taxele sale prohibitive pe melasa franceză de import din Antile. în 1733.. Actul melasei. cei mai mulţi dintre squatteri au ignorat drept u l vechilor posesori afpămînturilor ocupate — populaţiile indigene — pe !■ iu deposedat. definitiv.lecît cu ajutorul statului englez.. a fost unul din elementele de fidelitate — din interes — a coloniştilor americani faţă de Anglia. Francezii şi indienii le deveneau astfel duşmanii naturali. exterminîndu-le. După războiul de şapte ani. adus din co1 Luarea în posesiune.. Din 14 000 de butoaie de melasă importate anual numai de colonia Rhode [glamd. între 1706 şi 1722. 11 500 proveneau din Antilale franceze şi spaniole3. deoarece în majoritatea cazurilor ncuparea unor terenuri locuite. coloniile engleze din Antile şi chiar cu coloniile americane din sud.. Mai ales eoloniile din centru şi nord. Dezvoltarea economică multilaterală a coloniilor nu se pucon< ilia cu politica mercantilistă a Angliei. parlamentul interzise în colonii întreprinderile de prelucrare (laminare) a fierului . Dacă pe indieni îi puteau alunga sau extermina. de lipsa de pămînt şi barată de obstacolul francez. fenomenul are şi un revers ' . în general.

I. op. „neglijenţă salutară" era tolerată de guvern din i nătăţii domeniului colonial francez. în timpul războiului de şapte ani. era îngăduit să se vîndă în Angli i numai la Londra şi pe o rază de 10 mile în jur '. op. coloniştii nu se sfiiseră > aprovizioneze copios pe francezii din forturile canadiene }i de pe Ohio. estimată la o valoare -de vreo 700 000 de lire sterline anual 3. 2 000 de lire sterline anual. ceea ce Pitt-senior aflase. Grenville. p. pp. Şi că. M u r e t.Ionii. De altfel. fructele şi melasa consumate de ele erau procurate . avantajos metropolei. pp. Ceaiul. p. Războiul de şapte ani a schimbat totul. CHBE.. 356—357. la contrabanda. în această privinţă. fără ca autorităţile li i n tervină prea insistent. Pînă la războiul de şapte ani. 587. 83. o făcuseră fixînd furniturilor preţuri competitive cu cele oferite. în caz de război. prezent în mai toate ministerele dintre 1 2 3 4 CHBE. Autorul principal al elaborării acestui nou sistem a fost lordul Halifax. Şi astfel. cancelarul eşichierului. cit. guvernul englez nu putea uşor uita. Cucerirea colonii lor franceze din America de Nord înlătura acest motiv menajamente din partea Angliei faţă de colonişti. 639. Ele avură numai darul sS transforme în contrabandă o parte a comerţului. In aceste condiţii. ca taxe de import. M i 11 e r. tot ei. toai mai mult pe hîrtie. 644. Sistemul de taxe şi prohibiţii comerciale. dar nu şi coloniilor. denunţase şi suprimase cu severitate : că. în proporţie de 9/10 pe această cale. zahărul. aprovizionînd armata engleză. vinul. în vreme ce cheltuiala de întreţinere a serviciilor vamale se ridica la 7 000 de lire pe an.. Datoria publică a Angliei se ridicase la dublu faţă de perioada dinaintea războiului. Vămile coloniilor încasau. de comandanţii desperaţi ai forturilor franci • i >»late sau încercuite4. Temîndu-se de Frai nu voia. să aibă în coloniile sale nemulţumiţi 2. începu acum a fi aplicat cu stricteţe. nu se ajunse încă li un conflict deschis între interesele metropolei şi ale coloniştiloi. I. constată deschis ceea ce ştia de mult toată lumea: imensitatea contrabandei din colonii. cit. 125 .

G i p s o n. în colonii fu menţinută o armată de 10 000 de oameni. aceasta şi-a întărit convingerea în posibilitatea realizării unei unităţi totale a imiperiudiui. Erau reafirmate vehement drepturile acestora în materie financiară şi contestate. p. în 1764. în acelaşi timp. Din sfera ciocnirii de interese economice. op. p. Legea prevedea că toate actele şi tranzacţiile încheiate în colonii vor trebui redactate pe l iî nie specială. Indispuşi de aceste măsuri. ca unele ce nu fuseseră aprobate de adunările coloniilor. p. coloniştii protestară. pp.pe calea subordonării sale faţă de Anglia 2. p. pentru burghezia engleză.. 92.autoritate". cit. timbrată. care intră în vigoare de la 1 noiembrie acelaşi an. I. cele ale parlamentului englez. ■ . CHBE.. ce urma să fie întreţinută pe cheltu iala ilar 3. ci ilegalitatea lor. iar sporul ca nedrept. ■ s — 9 . 639. dar ele marchcaz. 644. în februarie 1765. şi apariţia unei „euforii de . de asemenea. p. după încheierea păcii cu Franţa. conflictul se deplasă în cea politică. 1 N . se emise o nouă versiune a Actului melasei.locui' Ibidem. prin ordinele de înăsprirea controlului asupra coloniilor. v i n s—C o m m a g e r. 85. . pusă în vînzare în acest scop prin o f i c i i sau concesionari guvernamentali. I. 646 i S a g n a . 92—93.i c. pe marginea Stamp Act-ului : „. Măsurile preconizate de Halifax reprezentam şi o necesitate economică. ici numai iprin autoritatea parlaimentuiliui britanic5. dublîndu-se în schimb taxa ila măirfurile aduse din Angllia 4. Coloniştii priviră reducerea ca insuficientă. p. Dar Pitt-senior este şi el responsabil. în care coloniştii nu aveau reprezentanţi. adunarea reprezentativă a coloniei Rimele [sland declara. Cf. . 111 si nota 1. < / / / / . 69 j CHBE. .1748—1765. 126 . I.. 634. prin care taxa de import asupra acestui articol fu scăzută la jumătate. fără consultarea adună-rilor lor. I.. iar în martie ■Mină Stamp Act-ul (Legea timbrului). op. în sine. cu responsabilitatea dezvoltării teritoriilor de poşte mări1.i. Camera Comunelor vota. încrezătoare în răsunătoarele ei succese militare. în septembrie 1765. Stamp Act a instituit cel «lintîi impozit intern al coloniilor. Deşi războiul se terminase. Nu mai era incriminat de colonişti numai cuantumul taxelor.

.torii acestei colonii nu sînt obligaţi sa dea ascultare nici nuci legi sau ordonanţe care le impune o taxi.. ttl afara acelora votate de Adunarea Generală propru O înfruntare de interese contradictorii.i nci piui că nimeni nu poate fi impus fără propriul său consim ţămînt.. 60—61. X... Şi el perora.. îneît ei să se supună de bună voie \stia air deveni uneltele cele mai potrivite pentru a . prin mandatarii săi. I. Op. C om m a g e r. în războiul de şapte ani. S a g n a c. care enunţ.ipiul că atitudinea generoasă a lui Pitt era dictată şi de interese de partid." 4. p. p. Guvernanţii de atunci erau oa menii care-1 răsturnaseră de la putere în 1761. cit. declarând că dreptul la autoimpunere este o condiţie esenţială a libertăţii. CHBE..le . Dezbaterile angajate în parlamentul din Londra în jurul rezistenţei coloniştilor la taxare luară o turnură răsunătoare. printr-un „Declaratory Bill" (lege declaratorie).. actualizînd ranchiune vechi .. Documents.l. 4 CHBE. 93 .mi iqu-dc pc-sn. I.. I. pe această temă. în ianuarie 1766 : „Mă bucur că America ne-a rezistat! Dacă în trei milioane de oameni sentimentul libertăţii ar muri. aleşi.. triumful final al victoriilor dobîndite în vremea cabinetului prezidat de el." 2. 2 1 127 . Hrăniţi prin indulgenţa voastră ? S-au hrănit datorită neglijenţei voastre !.. op. I. Miniştrilor englezi care îşi exprimau regretul pentru „nerecunoştinţa" coloniştilor faţă de ţara cart. parlamentul londonez reafirmi principiul dreptului său de a legifera în aru'Ceiproil>ksnw privind coloniile8. un apărător al cauzei americane le strigă în parlament : „Vorbiţi de copii crescuţi prin grija voastră ? Opresiunea voastră i-a aşezat şi crescut în America.. Dezbaterea s-a încheiat cu o victorie a coloniştilor : în martie 1766 Stamp Act a fost abrogat. 299—300.1 creat condiţiile dezvoltării libere şi înfloritoare.i crezute uitate.Tnă. G i p s o n . 646.. iar coloni pundeau citind înseşi legile britanice.. dar în acelaşi timp.. Polemica se ascuţi pătimaş. p.fanma (în siakvi pe toţi !. 5 lbidem.. 659. doi ani mai tîrziu.. împiedicîndu-1 să guste. 3 Se trece ele obiivi r. oîmd ibăfcfîirnul ^Pitt îmbrăţişa cauza americană 3... în care Anglia arunca în cumpănă drepturile sale suverane. 660 . pp. p.. cit. pp.

a fost promulgat în 1767 noul tarif va mal Townshend (după numele ministrului care-1 propusese). ura intra în vigoare . un grup de colonişti. op. era jucată. tot simbolic.. ceea ce a silit guvernul englez să cedeze încă o dată. spre a apăra. ■ I... i.(■ vor achita în mod regulat4. i ut ui militar englez a fost autorizat să le încartiruiască F • v i n s—C o m m a g c r. în martie 1768.în temeiul acesta. La 31 martie 1774 el decretă închiderea portului Boston pentru orice fel de comerţ. . sticlă şi vopsele pentru zugravi1.. menţinută ca afirmare a principiului de drept din „Declaratory Bill" 2. principiul dreptului la autoimpunere. instituind taxe vamale pe ceai.. la rindul lor. 77.. Guvernul din Londra se decise să acţioneze energic. Dar şi coloniştii s-au încăpăţînat. iar eo ni.. în unele din ele. Războiul de independenţă al coloniilor americane „Partida de ceai" de la Boston.. la [6 decembrie 1773. importurile engleze au scăzut în acest timp la jumătate. O dată cu ea şi soarta raporturilor dintre Anglia şi cele 13 colonii. în Massachusetts au fost trimise trupe de întărire. mişcare iniţiată la Boston. p...şi le-au golit <îm mare încăr■ a — 343 de lăzi ou ceai3. • CHHi:. 669. şi adoptată în decursul celor doi ani următori de toate coloniile. travestiţi în inii i urcat pe bordul vaselor . 1/74. pînă la achitarea ceaiului distrus şi pînă la prezentarea unor garanţii suficiente că pe viitor taxele va ni. ( îmi un transport englezesc de ceai sosi în portul Boston. cit. hîrtie. al ilegalităţii impunerii fără reprezentare.K.. i ud.■. cum e numit incidentul. abrogînd între 15 martie şi 12 aprilie 1770 toate taxele Townshend. p. cu excepţia celei asupra ceaiului. Coloniile răspunseră prin boicotarea acestor mărfuri. 1.

Din 1777.mărginite" 1. ea deschise tratative de pace. pe coastele Africii şi Indiei. re le i uprindea. Congresul reprezentanţilor celor li colonii. E data care înseamnă sf$r$ituJ reaJ aJ ostilităţilor. întrunit la Philadelphia. Ele au galvanizat spiritul de rezistenţă şi de unitate ii coloniştilor. Burke afirma..în casele cetăţenilor. încercuită la Yorktowin. intrînd în război împotriva An gliei i trirniţtnd peste ocean un corp expediţionar. The Path to War. înfrunt! > II succes pe cea engleză. pînă în epoca de destrămare B Im riului. i-au determinat să se organizeze. ultima şi cea mai puternică uniată englezi de pe teritoriul coloniilor. anulînJu-se o parte din libertăţile politi. O armată engleză fu constrînsă itoga (17 octombrie 1777). în sfârşit. p.în politică mărinimia este nu rareori cea mai profin înţelepciune şi un mare imperiu nu se împacă cu minţile . In parlamentul britanic. Renunţînd !.t după puţin timp de Spania. a capitul ii i de I 1 ' octombrie 1781. adoptă „Declaraţia de Independenţă". Londra. i ite din veacul al XVIII-lea.1 fost modificat. balanţa for| chimbă echilibrul. iar pe de altă parte se convinsese de inevitabilitatea înfrîngerii. La 6 februarie i. -«1 129 . 1964. act solemn ce marca apariţia unei noi republici bu ndependente pe harta lumii şi al cărui preI I H I H I I constituie una din paginile strălucite ale gîndirii po lii. Dar la 4 iulie 1776. Din 1775 au început luptele.. British Politics and the American Revolution. indirectă da adresa tuturor coloniilor. 1 După B e r n a r d Donoughue. 260. Iniţial. i .i alte eforturi militare. în Antile. Măsurile acestea au adus Angliei cea mai g ilere suferită pe plan colonia!. Flota făcută după dezastrele din războiul de şapte ani. După mai multa înfrîngeri. Statutul coloniei . încheie o ' I M in. defavorabile coloniştilor. deoarece Anglia nu mai dispunea peste ocean de forţe terestre suficiente. 1773—1775. la 22 martie I că „. I I lînăra republică. din «mai 1774. Quebec Act. de după al doilea război mondial. să pună mîn arme şi să înceapă războiul lor de eliberare şi independenţă.

781. Pierdea în favoarea Spaniei Florida şi Minorea. Le cedă şi teritoriul dintre Alleghany. Mississippi şi marile lacuri. garantînd. i . prin tratatul de la San Ildefonso. I. iar ca urmare. imensa colonie Louisiana. libertatea navigaţiei pe fluviu. în 1763 ea cedă Angliei partea de la est de Mississippi. în 1783 Spania a reprimit Florida. Pierre şi Miquelon — la sud de Terra Nova. împreună cu Spania 1. restituită în 1763. iar cea de la vest de fluviu o dădu Spaniei. 1 Franţa stăpînea în America de Nord. drept compensaţie pentru că aceasta cedase Angliei Florida. în 1800. . p. din 1783. Anglia recunoscu independenţa celor 13 colonii. iar Franţei îi restituia o parte a cuceririlor făcute în dauna ei în războiul de şapte ani : insulele St. i n a de vest. '/> '/. fusese ocupată din nou ni i 778. Santa Lucia. Napoleon a silit-o să restituie ţei I « H i r. de la Alleghany pînă la Munţii Stîncoşi. pe care el o va vinde în 1803 Statelor Unite. din a doua jumătate a seco lului al XVII-lea. Santa Lucia şi Tobago — în Antile 2.Prin tratatul de la Versailles.

264 şi 285. . comerţul englez a progresat decît cel fraricez.izboiul de şapte ani. nici să-i opreasi raţiile îşi posibilităţile de a continua expansiunea. da sfîrşitul secolului VII] ilea. uoare la 1783. Essai d'analyse comparee de dettx croissances economiques. l . pp. 2. ise . Pierd coloniilor americane era compensată ide impetuoasa dezvolt industriei sale. . Dupfi i. • abil deci faptul că înfrîngerea din 1783 n-a între finul b) Anglia un climat durabil şi general de pesimism. în vreme ce Franţa. apărută în chiar anul fatidic. aceste cuvinte despre viitorul Angliei : „Fiii noştri vor stăpîni imperiul mărilor.zbătea îm dificultăţi financiare. Dar nu de na tură să-i zdruncine puterea mondială. 1 F r a n j o i s Crouzet. o distanţă şi mai mare între potenţialul ei indult i tflJ ' i al al oricărei alte ţări din (lume. M I I BJake punea în gura unui personaj al dramei sale luluard al III-lea. în „Annales". iar după pierderea coloniilor csul economic al Angliei s-a accelerat. ou noua armă pe care o ţinea ioturile ieftine ale produselor sale industriale. nr. i ' . < . i ■ . la care din plin agravarea deficitului ei bugetar 'din cauza războiului. 21 (1966).iivcrnarea lui Pitt-junior este semnalul unui nou reviriment aJ politii ii de dominaţie mondială. ci dimpotrivă. Aripile lor puternice se vor întinde de la răsărit la apus.UŢrONAKA ŞI CU IMPERIUL NAPOLEONTAN Anglia suferise o grea înfrîngere în 1783. 1783.CAPITOLUL VIS RĂZBOIUL CU FRANŢA REVOI. 131 . Anglia învinsă. i . în loc .in. Poeoul W I I I I . Angleterre et France au XVIII 1 siecle. Fiind prima ţară în care s-a petrecut „revo i industrială" — trecerea de ia manufactuiră la producţia i in ionul imaşinilor — Anglia realizase. .1 pieţelor lumii întregi. era mai puternică din pun» i di ■• edere economic deciît înainte de război şi pornea la .

nu numai o simplă revanşă.flict. Mai precaut.. la rîndul ei. Cu o tenacitate implacabilă şi cu o forţă mult mai mare decît a Franţei de după 1763. op. 132 . ele au căutat să instau-dominaţia absolută a Britaniei asupra mărilor. Thtir mighty wings shall stretch from cast to west. în care forţele de producţie.43* * tatea de a pătrunde pe pieţele Americii de Sud pentru a le inunda cu produsele lor industriale şi de a cuceri acele colonii franceze. Engels scria : „. 13 . Izbucnirea revoluţiei iîn Franţa a însemnat pentru burghezia engleză una din cele mai grave primejdii în calea intereselor sale. vrea să dicteze la Petersburg şi în Bengal şi să acopere Constantinopolul sub aripile sale. într-una din scrisorile sale : „Această mică Britanie. prin posibili. care se întind de la Polul Nord ipînă în Extremuil Orient ! Suit adânc îngrijorat de asta şi sper că nu ne vom dovedi o cioară care pretinde să se împodobească ou penele vuitorilor imperiali" 2. ele au căutat confirme dreptul la realizarea unor profituri enorme. numită de obicei Marea Britanie. avea să devină pentru Anglia un concurent mult mai puternic decît rfanţa feudalo-absolutistă. spaniole şi olandeze pe care le considerau cele mai indicate pentru a-şi umple buzunarele .putea fi o piedica în calea îmbogăţirii lor. un literat dublat de un politician. 79. cit. ci încheierea definitivă a „celui de-al doilea război de o sută de ani" cu rivala ei. în sfîrşit. 1 „Our sons shall rule the empire of the sea. după pradă" *. I I . Zugrăvind motivele angajării Angliei în acest lung con.Războiul a fost început de aristocraţia înspăimîntată şi susţinut de plutocraţie. dar încrezător totuşi. ca să poată ' 1 oiinerpul oricărei alte naţiuni a cărei concurenţă ar . iar ei se vor roti Ca vulturii. Horace Walpole. p.. 1 nest is in the sea. nota peste cîţiva ani. se puteau dezvolta liber.Cuibul lor e pe mare. Citat ciupi B r i e . p. neîncătuşate de relaţii feudale. deoarece amîndouă au găsit în el o sursă inepuizabilă de profituri prin împrumuturile repetate şi prin creşterea datoriei publice. la 1791.. Anglia pregătea. O Franţă burgheză. but they shall roam cagles for the prey". 1 I lup i ' H BE .

interne şi coloniale. VIII. Franţa. L a v i s s e—R a m b a u d.S. Situaţia din Germania. După ruperea. Histoire generale du IV<? siecle a nos jours. ed.. în 1795. Anglia declară rS boi Franţei revoluţionare la 1 februarie 1793. II. Bucureşti.P. acapararea posesiunilor coloniale ale Franţei şi ale alia■ ţilor acesteia. în Indiile de Vest e cucerită la 1793 insula Tobago. „Cel mai primejd în care am fost vreodată angajaţi — spune. Superioritatea flotei a permis Angliei să întreprindă. de fapt. 599—600. obligîndu-i să evacueze insula. voi. f. Scrisoarea a Ii-a. Ultima fu pierdută din nou în iulie 1794. La adăpostul mării şi al „zidurilor de lemn" — i răbiile — Anglia s-a dovedit inexpugnabilă. Santa Lucia şi Guadelupa. în K a r 1 Mar x—V r i e d r i c h E n g e l s . 35.aprovizionînd pieţele europene în pofida listcmului continental al lui Napoleon" *. Cf. 3 CHBE. Războiul în Indiile de Vest şi America Un factor esenţial a pledat însă de la început pentru nuarea previziunii sumbre a lui Burke : superioritatea navalS a Angliei. dacă nu oficial. iar forţa ei financiară a fost capabilă să închege noi şi noi coaliţii de state continentale. l re] iţiiloi diplomatice în decembrie 17922. 2. îngenunchind. 2 Această acţiune a fost săvîrsită de Pitt-junior printr-o stranie misivă către trimisul francez la Londra. 133 . 1958. 1 F r i e d r i c h E n g e l s . p..P. metodic. Chauvelin : „Sînt obligat a vă ruga să-mi permiteţi să evit onoarea de a vă vedea". Purtarea neomenoasă a englezilor în Santa Lucia dezlănţui şi aci o răscoală republicană. Marile sale resurse productive. p. voi.L. în cele din urmă. 249. iar în 1794 Martinica.a. cînd o mica escadră franceză apărută în apele insulei reuşi să încurajeze pe negri şi pe mulatri — Franţa revoluţionară decretase libertatea sclavilor din coloniile sale — la o revoltă împotriva englezilor. Paris. pp.i fcdmund Bu şi care se anunţă a fi îndelungat" 3. au scutit-o de primejdia epuizării prin înfometare. E. Opere. a Ii-a.

pp.11. încurajată tot de măsurile liberale ale Franţei în coloniile ei 1. între 1803 şi 1806. în acelaşi an. în 1806. Guyana olandeză (Surinam). un fel de compen. Eforturile Angliei însă n-au slăbit. 64—67. Ştiri despre ele pătrunseseră şi în coloniile engleze.ir războiul reîncepu după un an şi Anglia trebui să ia totul de la început. chiar în rîndurile sclavilor. Cu ocazia încheierii păcii de la Amiens (25 martie 1802) fntre Anglia şi Franţa (unde între timp se instaurase consulai u l lui Napoleon Bonaparte). n ui n i . 45—51. englezii puseră stăpînire pe Guyana olandeză. dar fu respinsă. englezii ocupară cîteva puncte. care intrase în război contra Angliei în 1796. în planurile lui Pitt-junior. în ciuda acordului de la 134 Ai . i i i toate demersurile pentru ca insula să nu fie restituită Spaniei.7 . II. primul ministru de atunci. în 1801. englezii în frîinseră rezistenţa populaţiei de culoare şi oferiră proprietarilor de plantaţii spanioli asemenea avantaje comerciale. profitînd de faptul că Olanda fusese ocupată de francezi în 1795. Intervenţia britanică în coloniile spaniole din America de Sud . încît aceştia. i ocupată în 1800 ji păstrată. ceea ce s-a şi întîmplat3. De altfel. Superiorităţii navale a Angliei i se ridica în faţă voinţa de libertate a celor exploataţi. pţia Trinidadului fi a insulei Malta. Vincent şi Grenada 2. în Trini dad. pp.i reprezentat probabil. flota sa recuceri Santa Lucia. din iulie 1795 pînă în ianuarie 1796. cu toată conştiinciozitatea. St. în 1796. din Marea Mediterană. în preajma încheierii păcii. La 17 februarie 1797 ei debarcară prin surprindere în Trinidad. în 1803 ocupă iarăşi Tobago şi Santa Lucia. 7. atenţia lor în Indiile de Vest a fost absorbită de noua mare răscoală a maroonilor în Jamaica. O făcu. o alternativă precaută. o escadră comandată de comodorul Popham încercă o debarcare în coloniile spaniole Buenos Aires şj Montevideo. englezii renunţară la aceste cuI ). colonie a Spaniei. Cuceririle ei erau ameninţate de virusul revoluţionar. Foati în insulele Windward.în San Domingo. dar nu reuşiră a completa cucerirea.

5. în felul acesta. Burghezia şi plantatorii spanioli traseră concluziile cuvenite. portugheză. imită acest exemplu. nu numai posesiunile franceze. 135 . şi al Antilelor daneze. New Haven. puteau li considerate drept teritorii aparţinînd adversarilor Angliei Stăpînă complet pe mări după victoria navală de la Ti l falgar asupra flotei franceze (21 octombrie 1805). împrejurarea că aproape întreaga Europă pînirea lui Napoleon. rămasă practic fără legătură cu metropola sa. St. O serie de ţări noi se înscriu pe harta lumii. în scurt timp. cînd Europa era tăiată de orice legături cu ţinuturile de peste mări — Anglia rămînînd singură. la răsărit de Porto Rico. 1804 —1828. Kaufmann. Peste un an. din grupul Insulelor de sub Vînt. Thom i Ea Cruz. colonia spaniolă Buenos Aires. a coaliţiilor antinapoleonienc. Anglii se ofereau spre cucerire comodă şi cu suficientă acopei legală coloniile tuturor ţărilor europene. în relaţii cu acestea — „preţurile ieftine" ale produselor engleze au contribuit. saţie anticipată pentru eventualitatea ii politicii continentale britanice. Tot atunci. în împrejurările speciale ale „blocadei continentale". sau fusese obligată să i se iliezi de minune intereselor colonialiste engleze. în cîţiva ani. pe care Pitt le susţinuse pîmă atunci cu consecvenţii ' în 1807 veni rîndul insulei Curacao. tot în Antile. Veniturile vamale ale Buenos Aires-ului crescuni dintr-o dată de două ori şi jumătate. insulele Măria Galanta şi Desirade. deschise englezilor porţile comerţului ei. ci şi cele ale altor ţări. datorită flotei sale. p. tot imperiul colonial spaniol din America Latină era în plină mişcare revoluţionară pentru dobîndirea independenţei. nu în mică măsură. 1951. Guyana franceză şi Martinica. în 1808 îi căzură în mîini.1 W i 11 i a m W. apoi şi alte colonii portugheze. ocupată de Napoleon. Aşa a fost ocupată în 1807 insula Madera. British Polky and the Independence of Latin America. Deschiderea legăturilor comerciale cu Anglia şi cu alte ţări se dovedi avantajoasă pentru coloniile spaniole. Brazilia. la doborîrea „zidului*chinezesc" al monopolului colonial spaniol în America Centrală şi de Sud.

.. Cf. u i I r i u l . cit.Porturile libere din Antilele engleze au atins apogeul activităţii lor între 1808 şi 1814. Tot prin efectele legii şi regulamentului din 1793. i l ă . p. nu toate cuceririle de după pacea de la Amiens. Diaghirul era rSspîndit ude rămase sub suvi principilor indieni. pp.II constă deosebirea dintre zamindar şi o altă formă de i i f l . II. e f e b vre. p. nou creaţi. ei răspundeau de strîngerea lor pe un .. facilitînd pătrunderea mărfurilor din Anglia în coloniile spaniole 1. 243. 485. a promulgat 'în 1793 legea „Cu privire la zamindaratul permanent". în baza ei.. campaniile navale engleze se potolesc. obligaţi la rentă după bunul plac al zamin' F r a n c o i s C r o u z e t . cu contract oricînd reziliabil. ţăranii de pe aceste proprietăţi.. în „Revue Historique".. 314—318. Beneficiarii acesteia plăteau ca impozit o ililorent de întinderea domeniului. Eustatius şi Saba 2. 85 (1961). 136 . . 1 Roitul romandant al armatei din America de Nord.. în Asia în teritoriile ocupate de Compania Indiilor mai demult. Se instaurează o acalmie. i şi regulamentul de mai sus i-au declarat pe zamin< li ii proprietari ai teritoriului de care răspundeau pînă atunci pe plan fiscal. CHBE. djaghir. în 1810... întrucît Anglia terminase de cucerit tot ce o interesase în aceste regiuni. tot în grupul Anţilelor Mici. Anglia ocupă Guadelupa. pp. lordul Carnwiallis3. prin care englezii au pus în India bazele dezvoltării unui sistem de. an. Zamindarii erau un fel de arendaşi generali ai impozitelor . Du^ pui . guvernatorul general. H i ! UN..... St. op. în schimbul nuci sume de bani. Martin. cit. n n . cel puţin în Indiile de Vest. proporţional cu proprietăţile Iar4.. care a capitulat . în 1781.. op..marc proprietate funciară de tip european. Aceşti moşieri. erau obligaţi să plăuvernului un impozit agricol. St. fură consideraţi de acum înainte arendaşi cu titlu precar. pînă atunci supuşi fiscului. CCXXVI...mumii teritoriu.. i . 1 i. După această dată. I. a fost întocmit şi aplicat „Regulamentul funciar al Bengalului"..

la caire să atragă şi Rusia ţarului Pavel I. sultanul din Maisur. A i . p. tradii nale.iic de. p. Beneficiarii lor au fost atraşi la complicitate cu oi upai englezi. 1 Activitatea parlamentară. p. Campania lui Napoleon în Egipt. voi. Nehru. Caracterul de parodic al sistemului reiese din faptul că. Unele au o legătură tangenţială cu acesta. ipe cînd rentele încasate de ei se ridicau la 13 000 000 de lire. după care au fost inspirate. creînd o mare propriei. iservind Angliei ca pretext pentru lirgirea cuceririlor. în Opere. M o-r a z e. Cuceririle engleze în India între 1793 şi 1815 nu se datorează. Măsurile luate au determinat structura viitoare a i prietăţii funciare în Bengal. cit. E de observat însă că. op. 415 şi nota 1 . p. p. 137 . vechiul ş\ îmdîrjitul duşman al englezilor. Ocuparea puţinelor puncte de sprijin franceze de pe coastele Indiei a fost o problemă simplă şi secundară. I d e m [Proclamaţia lui Canning şi problema proprietăţii funciare în India].darului şi putînd fi oricînd înlocuiţi < l r mea parcelei lor de pămînt. Problema războiului. în timp ce pentru orice mo european impozitul funciar reprezenta numai o cotă-parte. instituţia zaminda-ratului s-a consolidat. 487 şi nota 389. dar în cea mai mare măsură reprezintă simpla tendinţă a Angliei de a-şi consolida şi lărgi domeniul colonial dobîndit în 1763.. în Opere. decît în mică parte războiului cu Franţa. 221. apropiindu-se de aceea a landlordismului.tip european şi clasa socială corespunzătoare. posedat dintr-o dată pe ţăranii din prezidenţia de drepturile lor ereditare asupra pămîntului. intenţia Franţei de a se alia ou Tippu Sahdb. planul său de a efectua un marş spre India. direct. Acest sistem această clasă erau însă numai o caricatură a landlordismului englez. voi. op. mult inferioară sumei totale a venitului. zamindarul era obligat a plăti guvernului. cit. Problema zamindaratului : K a r 1 Marx. India. pînă la nouă zecimi din venitul moşiei *. operînd " rai dizolvare a raporturilor de obşte şi a celor feudale. La începutul secolului al XX-lea. toate acestea au stârnit o nelinişte oarecare la Londra. Aceste măsuri au avut consecinţe sociale complexe. treptat. Cf. 9. el servindu-le ca un fel de pretext. 227 . zamindarii achitau fiscului 3 750 000 de lire ster line.. II. The Founding of the Second British Erhpire. cu titlu de impozit agricol. 12. Harlow. 188.

Nerespectarea acestor angajamente atrăgea după sine conifiscarea posesiunilor principilor.i Waterloo. Wellesley puse MI li supraveghere frontiera Pendjabului (în nordul peninsulei I mli. în „EHR". folosind posibilităţile oferite de clauzeile întocmite cu abilitate în cadrul tratatelor de subsidiere. oricît de îndepărtată ca realizare practică. 213—214. Wellesley a anexat o parte din principatul Aud 4. în Siml (l. învingătorul lui uli " i i l. a unui atac francez ţi rus în direcţia Indiei. nota 205 . în fond. cit. în Opere. şi nota 139.1 i n i . D u p u i s. pp. guvernatorul general Richard Wellesley 2 lărgi şi mai mult sfera protectoratului «englez asupra princi/patelor indiene. După pacea $i alianţa de la Tilsit. 52 . După războiul din 1799 a luat o mare extindere aşa-numkul sistem al subsidiilor (sau al tratatelor de subsidiere). Anexarea Audului. 138 . dinspre vest şi nord. In 1801. |'. reveniră temerile în faţa even. în I ' / ■ < ■ 1 Lndia3. op. încheiate în 1807 de Napoleon cu ţarul Alexandru I. cit.să întreţină ori să subvenţioneze trupele engleze staţionate pe teritoriul lor. în Opere. sau să acorde împrumuturi oneroase companiei.. 9. Fratele lui Arthur Wellesley.■ l> v r e. în urma unui nou război. 591. op. 'i i i I M a r x. pp.. maraţii fura siliţi să recunoască protectoratul Companiei Indiilor 5. Tratatele de subsidiere erau astfel concepute.i r 1 M a r x. 11. Tippu Sahib muri cu acest prilej. 9.i) şi t rimise un agent al companiei într-o misiune la Karaci. 12. op. dar. cit. Huttenbach. în 1803. voi.trupele Campaniei Indiilor cuceniră şi transformară îm stat vasail principatul Maisur.în 1799. Compania Indiilor Orientale. voi. 474—475.. cu scopul mărturisit de a obţine permisiunea înfiinţării unei factorii. voi. După anexarea Maisurului. de supraveghere a acestei porţi în 1800 a fost instituit protectoratul asupra statelor nizamul'iM de Haiderabaid.i gura Jndusuiku). . duce de Wellington. obligîndu-1 să şi cedeze cîteva teritorii. ' I < v . I . Ţinînd seama de posibilitatea. încât prin interpreitarea diferită a clauzelor lor să se poată oricmd avea un izvor nesfârşit de pretexte pentru noi anexiuni 1. Rezultatele viitoare ale stâ'pînirii britanice în India. potrivit căruia principii indieni erau obligaţi . 230. p. pentru a i ţelului politic şi militar. p.

In restul Asiei. 4 CHBE. al dezvoltării puternice a industriei şi comer ţului. ( :<>i111< inici Indiilor i se desfiinţa în acest an monopolul ei comer< i. în veacul al XlX-lea : asigura dominaţiei. H u t t e n b a c k . Disraeli. CHBE. Este ţelul pe care îl va defini p şaptezeci de ani. prin lărgirea continuă a frontierelor. p. lordul Minto. deci în afara Indiei. cele mai remarcabile succese ale expansiunii engleze sânt reprezentate de cucerirea coloniilor olandeze. pe care cei doi monarhi au discutat-o mai p larg h întrevederea lor din anul următor. 528 . în Opere. 315. al schimbă rilor economice. 162 . op.altă reducere importantă a ve chilor privi/legii. cînd va voi să stabilească „fron rele ştiinţifice" ale Indiei. Lefebvre. Compania Indiilor trebuii să accepte o . voi. nr. II. p. L'eveil des nationalites et le mou1 2 s vement liberal (1815—1848). ca un preludiu îndepărtat. în Opere. voi. 77. în septembrie oi tombrie 1X08. ea nu-1 mai păstră decît asupra ceaiului şi comerţului cu China. la Erfurt. cit. către po tot mai favorabile pentru prevenirea şi respingerea uin> tuale atacuri dinafară. 1930. dar şi un semn al wemii. pp. CeyJonud fu ocupat la începutul anului 1796 şi trecut su'b controlul coroanei britanice în 1801 4. pp. p. Georges Weill. cu unele condiţii.. la termenul de reînnoire a cartei sale. XV]. II. Compania Indiilor Orientale. Era şi o urmare a faptului că apărarea unui domeniu atît de întins o făcea să fie tot mai avizată la sprijinul statului englez.tualităţii unei acţiuni combinate I u n i Indiei. 473—474 [Col. 12. în „EHR". tn 1813. KarI Marx. Jiniaiim politicii engleze în India. pp. suveranul din Pandjaib 2. 59—60. voi. „Peuples et civilisations". p. 594—599. cit. op. 9. Se schiţează astfel.. Idem. 1961. a linei burghezii ce nu mai tolerează restricţii tradiţio nal' iude libertatea deplină în afaceri. deschis oricui3. 139 . comerţul cu India devenea. Bill-ul cu privire la India. 301. Pentru toate celelalte mărfuri. trimise \iOTO diat o nouă misiune „comercială" în Sind. Guvernatorul general. 288 .il . reluind reJaţiile — întrerupte spre sfîrşitul anului 1800 — ou în 1809 ise încheie un acord cu Rânjit Singfa. Paris.

85 (1961). 75—76. un tratat cu Persia. 73. op. dar nu reuşi să obţină autorizaţia de a merge la Teheran. încredinţat unui administrator priceput în problemele ţărilor tropicale. cit. Cu această ocazie se semnalează un element nou şi de viitor în campaniile coloniale britanice : prezenţa unor detaşamente de trupe indiene în armata care a colaborar la <» uiparen Egiptului3. II. 1 I t f i b v t e.. cit. Maloolm obţinu. Ei creară aai un guvernămîmt. 52. II. p. p. la sfîrşkul anuilui 1808. punct comercial portughez pe coastele Chinei de sud. pp. într-o misiune la Teheran l'agdad. Egiptul fu recucerit în 1801 de către trupele turceşti şi engleze şi readus sub vasalitatea Imper i u Im otoman. 1 [arford Jones. deschizînd Angliei comerţul pe coastele Golfului Persic. căpitanul John Makolm fu itrimis de guver-. El organiză în Java un regim de stat. Mailcolm fu trimis din nou (în Persia. în 1808. un nou trimis. ca unul ce fusese şi explorator. Orientul Apropiat a intrat şi el în această perioadă în sfera atenţiei imediate a intereselor engleze. 106. Privirile Angliei au fost atrase asupră-i de expediţia lui Napoleon în Egipt şi de prezenţa armatei sale acolo. p. dar a fost «respinsă de apărarea violentă a chinezilor a. înlăturând administraţia Companiei olandeze a Imdiiilor Orientale *. pentru a combate activitatea agenţilor francezi şi pregătirea unui eventual marş al armatei franceze (Spre India 4. englezii puseră stăpânire pe Moluce şi organizară o expediţie în Java. an. în Marea Roşie. p.. ■ e. care controlează .. natorul general din India. Deoarece fusese alungată din Macao. op. 446. în timpul celei de-a doua alarme stîrnite de planurile lui Napoleon în legătură cu India. o escadră engleză a 'încercat în anuil 1808 să ocupe Canton (Guancijou). Brunschwig. tom.. englezii ocupaseră în 1798 insula Perim. şi vor încerca. în schimb. Wellesley. cit. pe care o cuceriră în septembrie 1811. 191. 140 . Toi în 1801.în 1810. * Ibidem. in „Kcvue Historiqu<?". fu bine primit şi încheie în martie 1809 un alt Wl I HBE. de asemenea. Stamford Raffles. p. 299. să obţină 'monopolul de export al cafelei arabe 5. CCXXVI. op. p.strâmtoarea Bab el Mandeb. iltF. în acelaşi an. Haidy. subordonat prezidenţiei Bengalului.

în i Gardane. de altă parte. împrejurarea. 320 . Editura Politică. şi de temerea faţă de represaliile guvernului francez. la începutul a nu lui 1795. p. Bucureşti. 14. se poate preciza doar că nu era vorba de o sim patie principială pentru Franţa şi regimul ei. p. cît de oistiilitatea faţă de concurenţa engleză. pp. stadhouiderul. dar fu ţinută în şah de forţele lo cale. Afganistanul. pentru a i i u i t J facţiuni rivale în Persia şi Irak şi a împiedici astfel eventuala folosire a acestor ţări de căitre Napoleon ca puncte de ct. 86—87 . fidele Companiei olandeze a Indiilor.tratat. 87. pp. Compania olandeză a Irudiilor Orientale ordonă vaselor sale să părăsească porturile engleze şi să intre pretutindeni în relaţii amicale cu francezii. nu are ca racter de excepţie. în privinţa atitudinii Companiei olandeze a Indiilor. Le conflit an-glopersan â propos de Herat (1828—1857). cit. Englezii răspunseră prin misiunii) diploma tice amintite şi prin încheierea unui tratai di Afganistanul. Paris. 1963.\p3 şi chiar ca aliate în proiectatul marş spre India :l. care administra colonia. în sine. 141 . Totodată ei dasfăşurară intrigi. 3—5. în partide ostile şi favorabile Franţei. care va fi completat ulterior. L e f e b v r e . de o parte. în perioada expansiunii Imperiului napo leonian se mai întâlnesc exemple de asemenea împărţire a opiniei ţărilor ocupate sau atrase în orbita influenţei franceze.. p. a acestei grupări comerciale oligarhice. voi. în iunie^septembrie 1795. spre a le proteja contra Franţei. 2 F r i e d r i c h E n g e l s . în acelaşi timp. ordonă tuturor coloniilor olandeze să admită debarcarea corăbiilor şi garnizoanelor 'engleze. Opere. 1959. 3 Ibidem. E s m a e l D o u l a t s h a h i . o escadră engleză încercă să debarce în Colonia Capului. în 1814 ' Era momentul în care Napoleon trimisese. în speranţa că-1 va deten şahul F*tn invadeze India2. 320. Stăpînîrea drumului spre Indii : Africa Cînd armatele franceze ocupară Olanda. La 14 septembrie însă. garnizoana olandeză făcu act de supunere. op. refugiat în Anglia. la rîndml său. în K a r 1 Mar x-F r i ed r i c h Engels. Capitularea fusese determinată şi de izbucnirea unei insurecţii a coloniştilor împotriva administraţiei compa1 Lefebvre.

în 1804. preocupat mereu de aventura auceririi Indiilor. CHBE. Cu prilejul păcii de la Amiens. 172—174./.aceste puncte de escală : insula Sfinta Eilena. din reprezentanţi ai burghezilor şi fermierilor locali l. 1963. clasa dominantă în colonie. Ecouri ale revoluţiei franceze. încă din timpul conflictului anglo-olandez din 1781. 97. în ianuarie 1806 2. cit!. p. împreună cu Capul Bunei Speranţe.. pp. De pildă. trebuie să considerăm Capul Bunei Speranţe ca Gibraltarul Indici" 4. în proiectele şi ordinale sale împărţite flotei. S i k. în acelaşi ae (1781). 183. 6. 142 . între 1809 şi 1812 englezii au obligat pe membrii triburilor nomade sau seminomade din cuprinsul coloniei (hotentoţii) să alba un domiciliu stabil. p. op. ° HBE. p ■' I I I a r 1 o w—M a d d e n. 599—602. Vraltes Junges Afrika. p. fapt care a înlesnit fermierilor buri transformarea acestora în sclavi sau şerbi3. în jurul Africii . Asigurarea controlului asupra drumului maritim spre Indiile Orientale i-a determinat pe englezi să ocupe şi alte puncte de sprijin. rămasă fără rezultat 5. a fost restituită vechiului posesor.. Dar după reluarea războiului cu Napoleon. Colonia Capului. op.. " //•/. pare a fi visat şi posibilitatea realizării unei atare întreprinderi pe calea mării.i 11 o w—M a d d e n. Interesant e faptul că Napoleon. acestea. 168. într-o scrisoare adresată unui secretar de stat englez : „apare de la sine înţeles şi dincolo de orice îndoială ca puterea care deţine Capul Bunei Speranţe i heia [drumului] către şi dinspre India. se găseşte şi indicaţia de a se cuc ori umuil din .. II. pp. VIII. 184— ' Buri li a r d B r e n t j e s .. pp. p.». cit. declarând-o decăzuta din drepturi şi instituind consilii şi adunări provinciale şi „naţionale". Berlin.. într-adevar. englezii o ocupară din nou. op.. aveau sa constituie preţioase escale pentru vasele II le şi de război. cit. la fel cu alte achiziţii engleze anterioare. ' 1 I . HBE.niei. VIII.. conducerea Companiei Imdiilor afirma. p. 315 . în Africa de Sud !. cit. op. 57—59 . o escadră engleză întreprinsese asupra Coloniei Capului o acţiune milita-ră. I I ■"■ l i v r e . II. inistaurînld administraţia lor şi căutând a se acomoda intereselor coloniştilor olandezi (buri).

au fost rezolvate problemele coloniale. la 13 august acelaşi an. înfirnigerea de la Watefloo (18 iunie 1815) a pus repede capăt acestei a doua domnii a lui Napoleon. ocupară î'le de Franc* ! l i Mum. după completa sa infnîngexe şi iuti ■ trupelor aliate în Paris.. Napoleon a abdicat. H a r d y. 3 Anexiunea engleză n-a fost pe placul coloniştilor buri. condamnaţii scăpînd cu viaţă. retrăgîndu-sc insula Elba. cuceriră în i ista de vest a Africii. în 1815 ei au dezlănţuit o revoltă. Prin convenţia cu Olanda. O veche tradiţie. întreg sistemul . op.Englezii. 315—316. pentru „cele 100 de zile" şi că războiul Angliei şi aliaţilor ei împotriva sa a fost reluat. aducînd cu sine noua sa abdicare şi exilul definitiv pe insula Sfînta Elena. într-un asemenea caz. mai la nord de acestea. Dobândi apoi două itraimi din Guyana.. Congresul de 'la Viena (1814—1815) a confirmat victoria Angliei şi acapararea. p. Gorea. buula I driguez şi. cit. nu tprezintă însemnătate din punctul de vedere al modului în care. op. în ziua de 30 mai 1814. înăbuşită şi încheiată cu spînzurarea în împreju rări dramatice. Faptul că în intervalul martie-iunie 1815 Napoleon a revenit la putere. iar în 1809 Saint Lou LO. din partea ei. iertarea condamna2 1 143 . cerea. restul (Surinam) rămânând olandez.politic european creat de el prăbuşit. la Paris. invo cată imediat de asistenţă. île de Bourbon (azi RAunion). pp. din partea lor. a şase conducători : la prima tentativă. tu sudul Oceanului Indian. L e f e b v r e . spînzurătorile im provizate s-au rupt. aliaţii au înche cu Franţa (unde revenise la tron dinastia de Bourbon) un tratat de pace. 43. şi în special pretenţiile colonialiste ale Angliei. contra unei indemnizaţii de două milioane de lire istorline 3. Angliei i se recunoscu stăpînkea asupra Coloniei Capului. p. 106. urmat de o convenţie ansglo-olandeză la Londra. arhipelagu] Seychclili Erau ultimele colonii franceze care cădeau îm mîinile Anglii Pacea cu Franţa şi aliaţii ei La 6 aprilie 1814. i u ) . cit. a unor noi posesiuni coloniale. cu portul ei excelent. Mai anexă cîteva CHBE. după mai bine de două decenii de încleştare reciprocă.

pe mar-itatalor idin 1814—1815. Pentru a avea un tablou final al configuraţiei Imperiului britanic după victoria asupra lui Napoleon.n acest tratat. Rodriguez şi Seychelles în Oceanul Indian. Ibidem. Pentru cale cedate. cit. pp. 1 Pentru întreaga problemă a tratatelor din 1814—1815 (clauzele lor coloniale) : CHBE. Tratatul era nelegal. coasta de nord-vest a insulei Bonneo (Kalimantan). 123—127. o parte din Sumatra. iar în Marea Mediterană reţinu Malta şi protectoratul asupra Insulelor Ionice. CHBE. Cf.. cit. peninsula Malacca şi Ceylon. destinată. Cf. 144 . I. din largul estuarului Elbei. trebuie să mai 11 unele rectificări şi aranjamente ulterioare. 239 . CHBE. Anglia a reţinut : Tobago şi Santa I ucia în AntLle. ceea Malta este în apus" 3. pp. I I . la apus de Grecia *. 43—44. din partea Spaniei. ţilor. VIII. Lucrarea britanică atribuie episodului o cauză minoră. 214—215. Olanda primi de la Anglia o indemnizaţie totală de cinci milioane de lire sterline (inclusiv cele două milioane pentru Colonia Capului). i şi K e n n e d y. ci un frate al său ni II i moscut ad-hoc de Raffles. confirmarea stăpânirii asupra Trinidadului. adică un punct strategic (dar şi comercial) de maximă importanţă pentru Imperiul britanic din Orientul îndepărtat. englezii anexară în Atlanticul de Sud insulele Asşi Tristan da Cunha. ci nu adevăratul sultan. Englezii însă au rămas neînduplecaţi şi au repetat pe loc execuţia. Hardy. cu excepţia insulei Helgoland. II. Primi. . insulele Mauriciu. insulelor ^scension şi Tristan da Cunha. op. de unde puteau supraveghea nta Elena2. 600. după expresia lui Stamford Raffles. History of Malaya. Danemarcii. op. La 30 ianuarie 1819 ei cumpărară de la sultanul din Johore (iîn sudul peninsulei Malacca) insula Simgapur. pp. p. „să devină în -răsărit. p. de asemenea. IN 1834 insula Sfînta Elena va fi trecută de sub administraţia ComIndiilor Orientale sub aceea a coroanei engleze.insuliţe 111 AntLle. 576. Olandezii au susţinut.i senin. p. 92—94.. pp. In 1816. HBE. Toate celelalte colonii olandeze ocupate în timpul războiului au fost restituite vechiului posesor. cf. Anglia i-a restituit toate coloniile (de altfel de mică importanţă). S [ k. Dintre posesiunile franceze. Ibidem. II. nu una politică. şi I i fost dovedit ulterier. 20S. p. 128.

asupra mărilor. . iai in I număruil lor se ridica la 43 2. cit. ceea ce era mai important. H a r d y. în Sumatra.Ir i• pieţe de desfacere. Sfârşitul războaielor dintre 1793— 1815 a aduis deci Imperiului britanic succese hotăotoare. 603—604 . p.în 1824. pînă pe coastele Africii de Sud.ibiliini tele care le mai avea în Malacca. op. ea îşi consolid. Dar. 2 CHBE. du blate de o sensibilă transformare a structurii sale interne şi de o excepţională întărire a bazei lui economice. pp. 128. . 1 Ibidcm. Cifric. 98—99. îşi întărise dominaţia în Indii $i în i Oceanului Indian. îşi «. I i contra instalării englezilor ila Singapur '. i v î i u l un sdlid control această zonă a lumii.i nirea. pp. II. Eliminase d i n corn petiţia pentru stăpânirea mărilor şi coloniilor pe cel mai pu ternic adversar : Franţa. rezultatul victoriei Angliei boaiele ou Franţa revoluţionară şi cu Na în faptul că la 1792 Anglia avea 26 de colonii. K e nn e d y. devenită primord pentru interesele colonialismului englez. printr-un tratat. cedând în sohimb i. de acum necontestată. pp. I m şi Palembang. 299—300 . cit.. op..

< li C v a 11 i e r. cit.. gradat. ci. op. că în perioada dintre sfârşitul războiului de independenţă al coloniilor americane şi încheierea războaielor cu Napoleon are loc transformarea lui profundă. XXVI.. Bl " i i s c h w i g . Şi pe tărîm economic există părerea că modificări decisive în structura imperiului. r e d e r i c k M a d d e n.lecenii de după războaiele napoleoniene". 23—24. Problema a fost şi rămîne încă în discuţie. pe de o parte.. cu privire Ia prelungirea metodelor mi n u . trecerea de la „Vechiul" la „Noul" Imperiu. op.. cit.. an.. op.ic-i americane" pe acest plan au fost trase de Anglia şi apli( .. I. aducîndu-i-se completări şi emiţîndu-se multe puncte de vedere interesante.. dimpotrivă. în general. 1963. au survenit abia după 1832 3.i iveală altele. 85 (1961).CAPITOLUL VUT DE LA „VECHIUL" LA „NOUL" IMPERIU Istoriografia Imperiului britanic admite. metode care „au dispărut. 29.. norr.. p. Ele tind să demonstreze că această perioadă de trecere a avut limite ceva mai largi. p. că ideile de bază ale noii structuri economico^politice a imperiului erau prezente înainte de apariţia cărţii lui Adam Smith (1776). Se accentuează. în uînma unor noi experienţe periculoase pentru coeziunea imperiului 2. cit. I.irgery Perham. complet noi. revoluţia americană n-a dus la o subită convertire a guvertţilor englezi în favoarea unor mai largi libertăţi pentru colonişti. 43.. Concluziile „lecţ. pp. 442. Oxford. Aceeaşi părere. pe de altă pairte. nici n-a l. Essay in Imperial Government. De pildă. Se recunoaşte.MC în practică abia începând cu anul 1840... în „Revue Historique". în sensul deplasării hotărîite a axei sale comerciale în spre Oceanul Indian şi Pacific. la o accentuare temporară a strinţei controlului exercitat de metropolă 1. 212. faptul că războiul de independenţă al coloniilor americane n-a determinat o schimbare relativ bruscă în structura Imperiului britanic. pre-'l. 146 . n-a îngropat cu totul elementele sale vechi. i i l i ir in sistemul colonial britanic. p.. la K e n n e t h Ro1 -1. pe plan politic.

I. supariorkai< au constituit baza căutării de noi pieţe. The Historian and the British Colonial History. angajate în istoriografia Imperiului britanic. cu Indiile de Vest şi coloniile din America de Nord. că orice proces istoric are origini mai îndepărtate şi consecinţe prelungite dincolo de perioada în care el se manifestă cu deplină intensitate.A. \ ini i ni 1 Lir.Un foarte serios cercetător al problomi i. Cuceririle săvJrţite atunci. trebuiau menţinute. Ea a modificat circumstanţele „comerţului triungl itul practicat de Anglia în Atlantic. turile dezvoltării industriale.. I. 2 Idem. în aceste noi condiţii.U. ci înseşi condiţiili materiale războiului de şapte ani. au dus la tramsfarmarea imperiului npu! 147 . Anglia a trebuit să admită un comerţ fără restricţii cu S. ca Adam Smith. exploatabile în spiritul vechiului „pact colonial" mercantilist. ceea ce a reprezentat o breşă în sistemul închis al comerţului ei exterior. pe care le considerăm ca mai potrivite pentru a fixa perioada de trecere de la Vechiul la Noul Imperiu. indiscutabil. în spi itul Asiei. în care vedeau o sursă permanentă de produse necesare metropolei. 1-3. într-o altă Iu crare. 17—18. The Founding of the Second British Empire. 1 Harlow. Dar faptul că S. în caz contrar dezechilibrul economiei britanice ar fi fost mult prea greu. pp. Deşi n-a fost singurul factor care i m i ' ţat această evoluţie. Toate aceste discuţii. Imperiul axat pe comerţul oriental — qpuiu' el s-ar fi realizat şi fără divorţul anglo-american din 1783. erau acum un stat liber făcea imposibilă aplicarea pe mai departe a normelor mercantiliste în reglementarea comerţului transatlantic. mai ales în India. Ele vădesc doar faptul. a con-• firmat anacronismul vechiului mercanitilism rigid şi optimismul cu care unii. priviseră comerţul liber 2. consideră că nu numai ideile.A. nu putea constitui unul din cei trei piloni ai acestui comerţ. Oxford. 3—5. independenţa americană a avut tom rol de netăgăduit — recunoaşte acelaşi autor. Canada. pp.A. pe atunci încă foarte puţin dezvoltată. pp. nu infirmă limitele anilor 1783—1815. oi iglnili fiind anterioare1. Ezi-tînd destul de multă vreme îîn recunoaşterea acestui adevăr.U. Creşterea volumului schimburilor. Relaţiile comerciale cu S.U. 1951. cercurile de afaceri engleze au pus un accent sporit pe expansiunea în Oceanul Indian.low.

care preconiza un „despotism comercial" din partea metropolei asupra coloniilor. I. cum o numeşte Smith. 1962 . cu perioada acumulării primitive a capitalului. Criticile care se aduc. şi a permite o largă 1 ( I. întemeiate şi populate de britanici. E cert că revoluţia americană. După cum e tot atât de cert că în explicarea procesului trebuie avuta în vedere o cauză mai profundă : revoluţia industrială. caracterul lor necorespunzător cu noile realităţi economice ale Angliei. indiferent dacă ele i nevoile de consum ale metropolei. vechilor metode colonialiste britanice vizează şi greşelile politice. sporesc patrimoniul naţional. a constituit un puternic nmliil de reconsiderare din partea burgheziei engleze a prinilor şi metodelor sale colonialiste. passim 148 . II.Vechiul Imperiu a fost cel bazat în primul rînd pe posesiunile tropicale. ducînd la înrobirea şi chiar exterminarea unor populaţii indigene. 1965. în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea. E vorba aci în special de raporturile cu coloniile de emigraţie. am văzut. transformarea Angliei în cea mai mare putere industrială a lumii. a unei politici injuste :i metropolei faţă de colonii. Adaim Smith. alături de care s-au ridicat şi coloniile de pe coasta răsăriteană a Americii de Nord. Se relevă astfel corespondenţa dintre geneza şi raţiunea de a fi a Vechiului Imperiu. recenta traducere complet! în limba româna : Editura Academiei. la mijlocul secolului al XVIII-<lea. dar şi insuficienţa.i l i l > h . la mercantilismul îngust. Faţă de celelalte. sau. facilitat de monopolurile comerciale ale unor companii. pe sistemul plantaţiilor lucrate ou sclavi.mi". îi iză producţia. în celebra sa (lucrare Avuţia naţiunilorl a criticat practicarea faţă de colonii a unei politici pur comerciale. dimpotrivă. interpretată îndeobşte pe noi în Anglia ca o consecinţă a unor greşeli. Apogeul Vechiului Imperiu a fost atins. Economia şi întreaga lui administrare erau dirijate în funcţie de concepţia mercantrlistă. dar în parte avînd şi ele caracterul de plantaţii. prin punerea în valoare a resurselor locale. faptul că Anglia n-a văzut cum coloniştii înşişi. voi. mercanti lismul apărea în forma unui jaf abuziv. la „poli. Aceasta cu condiţia de a se renunţa la in idirile comerciale. indiferent de natura acestor produse.

ila perioade de creştere a mizeriei maselor. „Am creat un mare imperiu — spunea Smitli f&ră aii soop decît a creşte o naţiune de clienţi". din rîndurile lucrătorilor industriali şi aigricoli prost plătiţi sau rămaşi fără lucru vor recruta mase de emigranţi. un schi ml) lib ile. Pînă şi belşugul duce la crize. Acest proces rămâne propriu capitalismului. i gleză era Mică subordonată oareoum comerţului 1.iii circulaţie a mărfurilor. se impunea acum stabilirea unui circuit dublu. duce la crize. de astă dată de ordinul milio nalor . Această necesitate era determinată. Blamul asupra mercantilismului.t ei nismului şi a formidabilei creşteri a producţiei industi caută cu febrilitate debuşeuri. Masarea produselor devin problemă vitailă. sufocă economia. . Vechiul Imperiu căuta în colonii surse de produse di con suin şi de materii prime. revoluţia industrială determină relativ brusc o covârşitoare ii a capitalului industrial faţă de cel comercial. la şomaj. aruncai de \dam Smith. era expresia noului raport de forţe economice dintri şi restul lumii. proletarizarea unor mase tot mai importante ale populaţiei. în cadrull căruia domnia liberei concurenţe alimentează mereu fluctuaţiile şi diferenţierea socială. şi de consecinţele sociale ale revoluţiei industriale şi agrare. Prin victoria inaşinisimukii şi a macii proprietăţi agrare capitaliste se completa în ritm accelerau procesul ruinării ţărănimii şi a meseriaşilor. Noua economie engleză. sub ailt aspect. Din nudul celor ruinaţi ori ameninţaţi cu ruina. fără rezolvarea căreia importul de mai prime iişi pierde sensul. Din faza de dezvoltare. în ambele sensuri. In Io unui curent comercial al cărui debit major şi sens principal era dinspre colonii către metropolă.

debuşeurile potrivite pentru industria din metropola. Ele vor o! în mai largă măsură. contribuind şi prin aceasta la crearea condiţiilor 1 Revoluţia industrială începe într-o branşă-fiică a comerţului colonial : prelucrarea bumbacului ! 149 . faţă de cele de plantaţii. datorită creşterii demografice şi dezvoltării lor economice. Coloniile de emigraţie vor prevala în cadrul Noului Imperiu.şi zecilor de milioa ne. mergînd să îngroaşe rîndurile | pulaţiei din colonii. care în secolul al XlX-lea vor căuta alte condiţii de trai.

cel care poate vinde mai mult. a opreliştilor în cădea schimburilor coloniilor cu ake ţări. din partea Angliei. Anglia veacului al XlX-lea a fost. constatăm că el reprezintă acea fază de : Imperiului britanic. iar nu în Antile . cu ea sau cu imperiul ei. mult lărgită. Chiar şi fără măsurile protecţioniste sau prohiive cunoscute. a aceluia care ştie că o concesie nu-i poate aduce nici o pierdere. pe orice piaţă a lumii. Mergînd mai departe în această analiză. lîm care (pritnci|pada sa bază ■ >1111. despre care s-a vorbit mai sus. Ea îşi deschidea astfel alte ş\ alte pieţe de desfacere.i este industria. în Noul Imperiu. în condiţiile unei asemenea diferenţe de nivel al dezvoltării indus-bera concurenţă era un joc cu câştigătorul dinainte cu. „atelierul kumii". cu începere din veacul al XVTI-lea.unul [indian. Liberalizarea comerţului coloniilor nu prezenta deci riscuri. până după 1870. vom spune că liberalizarea relaţiilor comerciale ale coloniilor a însemnat. iar nu comerţul . Anglia avea dreptul să pretindă acestor ţari un tratament reciproc. mai de calitate.ulă. generozitatea celui mai puternic.i lumii fni regi. e diseminată pe nm spaţiu mondial. la tarife vamale scăzute (sau chiar complet abrogate). de eliminarea exclusivismului mercantilist. Nici o ţară de pe glob. vom observa că. Lăsînd altor ţări posibilitatea de a întreţine -relaţii libere. Gum se explică acest lucru ? Oare concurenţa comercială a altor ţări pe piaţa colonială engleză nu prejudiciază interesele industriei şi comerţului Angliei ? Pentru a lămuri faptele dît mai concis şi mai intuitiv. i n u n d 'Sensul noţiunii de „Noul Imperiu" sau de „Al doilea imiporiu". mai repede. . nu se puteau compara cu potenţialul industrial englez. Anglia putea doborî orice concurent. mergîind spre cucerirea economică . dar atrăgea în schimb avantaje. îin zonele lor de influenţă. ni i u l de gravitate îm Oce. intensificarea complexă a raporturilor comerciale metropolă-colonii va fi însoţită şi de „liberalizarea" lor progresivă. ise coloniile de penetraţia comercială străină nu-şi mai istul. în coloniile lor. 150 .necesare stabilirii acelui dublu circuit comercial. nici mai multe la uin loc. i telozia cu care Anglia.nos m învinge cel mai tare. Adică libertatea pătrunderii mărfurilor engleze pe teritoriul lor. mai ieftin. în care baza sa iri.

în care predomină relaţii! ducţie. atingîndu-şi apogeul în cele două decenii următoare.ini coloniiiloi dotarea lor cu instituţii legislative aviîmd o competenţă de largă şi cu organe executive proprii. De la cabinetul lui Pitt. sistemul auitoguveni. din zonele tropicale. cu mai puţine cheltuieli. coloniile vor asuma şi răspunderea pen tru rezolvarea propriilor lor probleme economice. nu erau exclusiv în sarcina coloniilor. şi mai ales cea a apărării militare. protecţionist şi prohibiţionisi. îndeobşte. relaţiile de muncă salariată.emigraţie. în 1783. responsabile în faţa adunărilor reprezentative ale coloniştilor. cu armata şi flota sa.în care predomină. Anglia continuă să contribuie într-o mă sură la ele şi e gata oricînd să intervină. iar ou cale precapitali de salavie sau serbie 1 . fără ca acest caracter să dispară nici în veacul nostru. Noul Imperiu reprezintă. Ca un corolar al celor de mai sus. din zonele temperate.K. lui William Pittjunior. la nevoie. eu sarcinile financi. p. 5.i bugetare. Noul Imperiu îşi găseşte expresia definitivă pe lla mijlocul celui de-ail XlX-dea. în tot timpul veacului al XlX-lea. principala excepţie de la regulă . II. însăşi venirea la putere a cabinetului său. a însemnat sfîrşkul ultimei tentative de guvernare personală a unui rege englez — George al III-lea. prin care Pitit a trasat calea autorităţii şi responsabilităţii guvernului şi par1 India rămînc însă. şi o formulă care permite Angliei să tragă mai multe foloase de pe urma coloniilor. multă vreme. aa şi aceea a securităţii lor interne şi externe. deci nu nuni ii extrasă din greşelile comise faţă de coloniile amei drul „Noului Imperiu" se va impune. relaţiile capitaliste şi precapitaliste se împletesc aci puternic. începuturile conştiente ale acestei noi orientări în politica britanică faţă de colonii se atribuie. întreţinerea şi apărarea imperiului va deveni astfel mai puţin costisitoare pentru Anglia. ca principiu şi mi I a organizării sale politice. care incumbă acestor răspunderi 2. relaţiile Marii Britanii cu imperiul de peste mări vor fi determinate de un minister responsabil în faţa parlamentului :). aceste răspunderi. O dată cu aceasta. . ca valoare şi Imp oloniile <. în care libera concurenţi ii Lot ui n cantilismului. 2 Bineînţeles. Abstracţie făcînd de „India Bill" din 1784. 3 CHBE. în ultimă instanţă. Dacă apogeul Vechiului Imperiu se situează pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. iar nu i iţii.

IU. 1959. în 1854.' . în timpul primei sale perioade de guvernare preocuparea directă pentru colonii apare şi în terminologia ministerială 'britanică. p. 729. II. cit. pronunţate de un politician englez whig (lordul Shelburne). [1962].în L'Europe du XIXe et du XXe siecle (1870—1914). voi. CHBE. „We prefer commerce to domination" 2 — preferăm comerţul în iloiciuil dominaţiei. Me-morizînd-o şi căutând să o aplice. care se ocupa I u n i e cu restul imperiului.. reprezintă „lecţia americană" învăţată de burghezia engleză. Ministerul Coloniilor. deşi sînt departe de a corespunde realităţii şi par destinate mai degrabă să o mascheze. • Brunschwig. separat de „Colonial Office". în anul venirii la putere a lui Pitt (1783). După 1858 se va crea şi un „India i > l h ' . Cambridge. L'Empire Bri. La 17 martie 1801 s ja reorganizat „Colonial Office". 1079. Aceste cuvinte. 444 . care va fi un punct de sprijin pentru dezvoltarea unui constituţionalism colonial englez. Departamentul Indiei. Anglia va porni la restructurarea imperiului. K-a. op.lamemtului britanic faţă de colonii. se va despărţi de „War OfMinistcrul de Război. Departamentul Coloniilor. Milano. de „Canada Act" din 1791. Cf. fiind pus saib conducerea unui „secretar de stat pentru problemale războiului şi coloniilor" *. Georg'e Bennett. p. • olonial Office". II.

PARTEA A II .1 NOUL IMPERIU .

de-a lungul VC . comportînd în majoritatea cazurilor agresiunea directă. CHBE. Rînd pe rînd. K u l m . marcată prin momentul în care. op. VIII.. a unei clientele tot mai numeroase. în secolul al XlX-laa. colonialismul englez îşi croise drum într-o teribilă rivalitate cu alte puteri : Spania. Olanda.CAPITOLUL I ÎN CĂUTAREA FORMEI (1815 [I După victoria asupra lui Napoleon. Expansiunea continuă prin urmare în veacul al XIX cu aceleaşi metode. spre Asia centrală şi Extremul Orient. II. ele au fost scoase din competiţie. cîind intrarea capitalismului în faza imiperiallismului va arunca marile puteri în febra reîmpărţirii lumii. i i XlXiea. motivele care împinseseră Anglia la expansiuni lonială subzistă cu toată vigoarea. înainte. . a unui teritoriu tot mai întins pentru emigranţi '. pe care superioritatea mijloacelor sale militare va îngădui să o înfrângă relativ uşor. Rusia îşi concentrează eforturile. impune Angliei necesitatea unei cantităţi cresciînde de materii prim. p. o oare- f 1 2 Hardy. p. Timp de mai multe acenii. Pînă spre sfîrşitu! secolului al XIX-tlea. Prusia şi Austria nu erau capabile de un efort colonialist.. în perioada dintre sfârşitul „Invincibilei Armada" (1588) şi prăbuşirea Imperiului napoleonian (1815). în spaţii care se întindeau pînă în vecinătatea celor vizate de Anglia. Dintre celelalte mari rpuiteri învingătoare asupra lui Napoleon. expansiunea colonială engleză se va desfăşura fără a întîmpina altă împotrivire decît a popula"ilor indigene. Marea Brkanie via fi liberă să aJeagă unde.după 1850. maţi nile înseşi încap a fi construite cu ajutorul maşinilor. cit. O altă trăsătură specifică a expansiunii coloniale engleze în perioada 1815—1850 este relativa sa „moderaţie". războaiele. Franţa. . 70. Se poate remarca însă o deosebire desitul de sensibila între războaiele colonialiste engleze din acest secol şi cele din epocile precedente. dar fără să le încalce. cînd şi dacă să întreprindă un act de expansiune 2. Desăvârşirea revoluţiei in dustriale.

155 .

156 1 . pentru o reformă a sistemului de reglementare a comerţului exterior englez. înitr-umul preferenţial". urmărită mai cu seamă după 1830. Huskisson a redus acea»t5 prevedere ta Mima de 66 de şilingi. cînd whigii au preluat puterea politică. op. Ea interzicea importul de grîne n i ' l i . faţă de utilitatea sa. K n o r r. atunci cînd preţul lor pe piaţa internă scădea SUD 80 de şilingi qUiirtcrul. considerat acum drept panaceu universal pentru dobindirea prosperităţii. pe bază de reciprocitate. Ezitările guvernanţilor englezi în problema expansiunii coloniale s-au putut datora însă şi situaţiei bugetare. op cit.. a permis. accesul corăbiilor străine în porturile coloniilor britanice. Măsurile lui Huskisson „au transformat imperiul monopolist. Introducerea ilibeimfoi-schimb în economia engleză a început. sprijinite de partidul whig. Atitudinea aceasta deriva din convertirea burgheziei engleze de ila idogma mercantilistă Ja cea a iliberului-schimb. Gr ii i ' I. în consecinţă. cit. li u y 1 e r.. 317 . Ele răspundeau unor cereri repetate ale cercurilor comerciale londoneze. 38. abţinerea de la războaie şi cuceriri coloniale costisitoare. aceştia se opuneau sporirii impozitelor asupra producţiei sau venitului. p. rei u n i K scle marilor proprietari funciari. cunoscută fiind mai cu seamă atenuarea restricţiilor importului de igrîme. Asemenea reformă era .considerată necesară. De asemenea. (prevăzute de „Legea cerealelor" 1. ca efort conştient. p. El a făcut primele reduceri şi unificări de taxe vamale. Reprezentanţi ai burgheziei industriale şi comerciale. pe ila 1820. pp. De aci caracterul Această lege. Pentru acoperirea ei se impunea o politică de economii. ileguidu-se de numele lui William Huskisson. Dar aceasta nu însemna că cele două partide — cît şi clasele dominante engleze — nu erau tentate de anexiuni care promiteau a fi rentabile pentru industria şi comerţul Angliei. votată curînd după victoria asupra lui Napoleon. preferind economiile bugetare şi preconizând. cit. pentru a combate consecinţele depresiunii economice oare se instalase curîind după în-i războaielor napoleoniene. Din 1840 începe reducerea 11 »r 'de import pe produsele străine -. op. i .care rezervă a burgheziei britanice faţă de noi cuceriri şi chiar faţă de păstrarea imperiului colonial.. Războaiele napoleoniene făcuseră să crească datoria publică de la 250 la peste 850 de milioane lire sterline. ministrul comerţului din acea perioadă. 97—99 .

intensificarea circulaţiei mărfurilor. atunci cîind nu sistemele economico-ipolitice închise. 26—27. tocmai dimpotrivă. 3 CHBE. 1963. pp. 2 în anii 1846—1849. libertatea relaţiilor economice între toate ţările se dovedea formula cea mai avantajoasă pentru interesele britanice ? „în epoca celei mai mari înfloriri a liberei concurenţe în Anglia — scrie Lenin —. L e n i n . între anii 1840 şi 1870. I. pe creşterea producţiei în urma revoluţiei industriale. voi. Ce sens mai avea să cucereşti şi să păstrezi iun 'imperiu colonial. 382.i ximum a circulaţiei mărfurilor. pp. disproporţia dintre aceste ambiţii şi rezultatele lor practice. Bucureşti. bazată. 27. a celui dintîi buget bazat pe principiile l . Liberalismul economic se impune o d a t a cu abolirea legii cerealelor. 409—410. 4 V. Imperialismul. prin reducerea taxc-lm iar din 1860 chiar prin ştergerea tarifelor diferenţiate. Noul Imperiu este aşadar „în căutarea" fonmuilei proprii a vieţii sale economice. cu abrogarea actelor de navigav 1853. de fapt. Berkeley şi Los Angeles. Desigur." 4. II. stadiul cel mai înalt al capitalismului.. G a l b r a i t h . despărţirea lor corn-. Dar ea a dus la o lărgire a sistemului autoguvernării cdloniilor. 64—66. în cele trei patru decenii de după victoria asupra lui Napoleon '.. conducătorii politici burghezi ai acestei ţări erau împotriva politicii colonialiste. la acordarea dreptului de a-şi alege guverne responsabile în faţa propriilor 1 J o h n S. Reluctant Empire.oscilator al politicii coloniale britanice. în Opere complete. pînă pe la 1850 . 1834—1854. Comerţul liber. valul de prosperitate care i-a urmat au îndemnat burghezia engleză să reflecteze din nou asupra „lecţiei americane" : să cîntărească sacrificiile enorme impuse de ambiţiile coloniale. ci. 157 . încărcîndu-ite cu toate cheltuielile militare şi administrative. Britisb Policy on the South-African Frontier.supuse importul coloniale şi cele străine 3. considerînd eliberarea coloniilor. renţiale şi egalizarea taxelor la care erau . pletă ide Angilia ca un lucru (inevitabil şi folositor. această concepţie derivată din noile condiţii ale economiei liberale n-a evoluait brusc şi n^a dus la consecinţa radicală a renunţării la imperiul colonial. 1964. Editura Politică. n ilitării li m. o va găsi în liberul schimb' şi va deveni „Imperiul liberal" dintre 1850 şi 1874. p.

p. curentul normal al istoriei coloniale" 5. Anglia respinge unele anexiuni ce i se oferă. III. să se pună în sarcina lor cheltuielile de guverinăm'înt" 1. op. va reclama în viitor instituţiile europene. Iar istoricul Macaulay ia. ou •: H 11 de a promova noua concepţie a autoguvernării depline luniilor. I I . pregătind trecerea viitoare spre „Commonwealth". trecînd astfel în sarcina coloniştilor înşişi sarcinile financiare ale administraţiei. . op.. Ambiţiile coloniale par stinse. Un grup ide politicieni liberali. Qriicînd se va înitîtnpla laata. în acelaşi timp.lor instituţii legislative. p.. această availanşă de declaraţii generoase parc a-şi avea corespondentul în realitate. p.1 v. cit. treptat. considera că „va li II zi fericită aceea în care Anglia nu va mai posada nici un ■ i ile pămînt pe solul asiatic" 3.. John Bright. cit. tot acolo. Prin urmare. Pînă şi conservatorul Disraeli va declara in 1852 : „Coloniile sînt nişte pietre de moară pe grumazul nostru" 2. 5». această formulă politică va da. din Africa de Sud . e reI I . E dezavuat un comandant de navă care. aşa-zis «maniohesteriain» — nu trebuie luate în considerare dacît pentru mişcarea comerciala pe care ele o prilejuiesc". . 55. cit. / . o nouă structură Imperiului britanic. p. instruită de Europa.i i (1 y. p. Un timp oarecare. în acelaşi spirit: „Poate India. în frunte cu lordul John Russell. va fi cea mai glorioasă zi din istoria noastră" 4. la cererea unor miocupase Tahiti .. „Coloniile — spunea Richard Cobden. spunea tot el.i ii g e o n. op. 170. L e n i n. 678 - 158 . I > | in op. în 1852 şi 1854. p. va fonda „Societatea pemtru reforma colonială". Un alt lider manchesterian. dar despre toate coloniile se exprimă în Anglia convingerea că „dobîndirea autoguvernării este tendinţa şi necesitatea lor naturală. I I . în 1834 se -enunţa la anexarea ţării cafrilor. Aplicată la început coloniilor de emigraţie. cit. 382. 1. „să se dea coloniilor autonomie şi. 54.i i (. p. spre ceea ce burghezia engleză se va flata să numească „asocierea" coloniilor într-o „comunitate de naţiuni libere". Nu numai desţpre India. unul din liderii dociurmei liberalismului alasic.. .

iar ţie îţi va ră- inîne sii t. i LMI muncitoare britanică a idenitifiaat în mod just coi n i n u i i . Criza Imperiului britanic. 1848—1860. Bucureşti. exploatarea coloniilor a permis burgheziei engleze să jure linei mici părţi a muncitorimii un nivel de viaţă mai ridicaţi Mrlgînd-o politiceşte îin orbita ei. p. în prima Ce a secolului al XlX-ilea.excepţională în imperialism.şi păstrarea celor cucerite. XVI]. Prezenţa sa va deveni un element de o pon ■ li n. i dintre interesele ei de clasa şi cele ale luptei popoaroloi asuprite din colonii. cînid şi în colonii se va li COrutiituit o industrie proprie. I fii alt factor nou în existenţa Imperiului britani* ■ ii perioadă este apariţia şi dezvoltarea proletariatului in dtutriaJ modern. voi. 55 . I | I S . P o u t h a s. i i i. sîmt evacuate chiar unele punci ate în Sumatra (1824). mărunte 1 . 1951. 1 H a r d y. 159 . an în care Canada înceţpc prima I noului sistem. 389 [Col. totuşi. în noile colonii. Deşi. pană aproape de zilele noastre.cunoscută independenţa noilor republici bure TransvaaJ şi Orange . i i e . Paris. mişcarea chartistă — ire politică organizată a munoitorimii din Anglia litreaga lume — publica o declaraţie. singură metropola avea un numeros şi organizat. 1948. generînd o burghezie naţională m proletariat numeros. clasă muncitoare. atît în Britania cît şi în colonii. Acordarea autoguvernării ia proporţii în ritm foarte ra pid după 1840. vor lua pămîntul. 158. 2 După Palme R. să-1 poţi numi proprietatea i. Cei ca>re populează de fapt pămîntul ţi îl lucrează sînt posesorii legitimi ai acestui pămînt şi ei trebuie să aibă libertatea deplină de ansi alege propria I OT 'formă de guvernare 'şi propriile lor instituţii" 2 .. a II-a. ed. Democraţiei et capitalisme. Dutt.1 militare. în ziarul „Northern Star".i ■ ele în bătălii şi să primeşti o plată pentru cucerirea . p. l'j tăi.i. în care se puteau ita uimitoarele rînduri privitoare la colonialismul britanic: „Nn exiltl nu i un petic de pămînt.. p. pi care tu. „Peuples et civilisations". Bender Bushir iîn Gol'fui] Pmu (1857). op. Acest fapt va ridica pe o treaptă i i lupta *lc eliberare de sub dependenţa colonială. cit. Charles H. în linii m .. vor ocupa toate func\v\\i : .I ( > .

membru activ al aripii de stînga a chartismului. Anglia a fiinţat sclavajul în coloniile sale. wilberforce pronunţă în parlament un elocvent discurs contra comerţului cu sclavi. 118.i Sierra Leone. frîina dezvoltarea pieţei coloniale pentru desfacerea produselor manufacturaite engleze. liberIu.. p. ei pun bazele „Societăţii pentru abolirea comerţului cu sclavi''..Iar poetul Ernest Jones. Mişcarea engleză în favoarea abolirii sclavajului a fost generaită. amici ai lui Pitrt-junior. în Anglia o x. lucrate masiv prin muncă forţată. Propun parlamentului o lege „pentru uşurarea suferinţelor negrilor în timpul transportului".. pp. Decizia judiciară din aşa^numka . dar nici sângele nu se usucă vreodată" 1. începuturile mişcării aboliţioniste engleze coincid cu avîntul revoluţiei industriale. proiect din care se va'naşte i oloni. în 1789. 54—56. 160 u. atît ca premisă a unei superioare rentabilităţi a muncii în colonii. un tribunal en:. cu motivarea citată în text.iv adus în Angli. < II toate că însuşi Pitt. Acestea au fost urmate curînd de campania susţinută împotriva comerţului cu sclavi. Problema abolirii sclavajului "ni în prima jumătate ia veacului al XlX-lea. M l. în toată sfera dominaţiei politice engleze.i • v Movcment. cît şi ca modalitate de lărgire a pieţei pentru metropolă. în frunte cu Wilberforce. The Britisb . scria în 1851 despre Anglia : „In coloniile sale soarele nu apune niciodată. lUirke — împărtăşea acest punct de vedere. de conştiinţa faptului că existenţa marilor plantaţii. în primul rînd. în 1787. Tot el susţine şi proiectul înfiinţării unei colonii populate ou sclavi eliberaţi.. dusă de gruparea „filantropilor". Pe măsură ce industria lua un avînt tot mai mare. ca şi principalii lideri whigi — l'ox. op.1 facere Somerset 2 — care spunea că orice sclav venit pe teritoriul Angiliei devine liber — şi o propunere în parlament privire la lichidarea comerţului ou sclavi (1776) sînt primele ei semne. cit.. C o u p 1 a n d. 1772. generalizarea raporturiilor de muncă salariată se impunea.i ".

419. C o u p l a n d . „Filantropici" Im Wilbcirfurcc i se apunea argumentul zdrobitor al ruinării imad iloniilor taţii.i . i \ r teritoriile de sub dependenţă engleză în general şi penti u n . sclavajul a fost abolit. în iamjuarie 1832 în 1807. ipe măsura l dezvoltării sistemului plantaţiilor şi a concentrării unui mare număr de sdlavi. a fost ■ isacrarea a peste 1 000 de negri 3 .mercantilistă ele rămîneau simple i îţi.engleze în special. Ultima. I >in olipa în care balanţa a început să încline rapid în avanta-■ clei de-a doua. op. Semnalate încă din secolul i lea. interesele unei părţi însemnate i armato i iimcrciale s. ca expresie a unor interese economice determinate ale burgheziei industriale .. Ai fi foii M-nea. în cazul desfiinţării sclavajului.. cit. i v c l i . 1 2 S a g n a c.n i u | semnalează o revoltă la care parti. cu caracter general. I. ci de raportul -de forţe dintre aceste două tendinţe. op. Coupland. 13 000 d i. ol varea problemei sclavajului nu depindea de imbolduri M 11.. 8 4 11—451 161 . în primul rînd. între concepţia ce rezerva coloniilor rolul < l < .. ivajul devine tema înfruntării între v a l i i şi imn m .fui Ic materii prime şi produse alimentare şi aceea cai le. p. în perioada de care ne ocupăm. i ((iuyana britanică).. A History of Barbados. Harl ow. . pp. revoltele lor tot mai ample. 136.i economico-socială a Imperiului britanic : ml ochiului capital comerciali şi cele ale noului i apitaJ I. debuşeuri pentru industria metropolei. 327 şi nota 4. oze. atîta timp cît împotriva lor erau coalizate inten ele puternice ale plantatorilor şi cercurilor burghezi ml ou Aiiitifolc şi ooastele Africii 1.. p. revoltele negrilor străbat întreaga istorie a coloplantaţii. 36—37. Alţi 50 000 se vor răsoula în Jamaica. La aceasta s^a adăugat însă şi un alt factor important : potrivirea negrilor. In I I. între 15 mai 1823 şi 16 îii. cit.1 a>re. 127—128. pp. la Barbados... au fost teatrul unor asemedc eliberare. op.111n■ 11111. la 1804. Jamaica. cit. | u i 1.1 britanic adoptase legea de interzicere a comerţului cu n u ..

care întrecea valoarea totală a sclavilor eliberaţi 2. tipic în cad>rul burgheziei engleze. şi industriaşi împreună cu restul burgheziei comerciale. Coloniile din Antile au prosperat în cadrul specific oferit de sistemul economic închis. prevederile sale. Era mai degrabă un avertisment. relevă că ea a avut mai cunînd rolul de a salva pe proprietarii de sclavi. p.i II Imului nici ea situaţia de fapt a sclavilor. deschizîndu-i alte surse. care a dispensat Anglia de o parte a importurilor idin Antile. vreme de cîţiva ani. între plantatori şi comercianţii cointeresaţi de ei. prin legile 1 Ucenicul. in. ci conjuncturii create de liber-schimbism. că rezolva chestiunea formal. un preaviz cu scadenţă foarte îndepărtată. legea Stamiey a suprimat sclavajul în toate coloniile engleze. Legea obliga pe sclavii eliberaţi să continue a consacra vechilor stăpîni. faptul nu se datorează legii desfiinţării sclavajului. 162 . Daca după 1833 coloniile de plantaţii au decăzut. dat plantatorilor. în parte. după cum se ştie. care. dar nefiind abolit sclavajul însuşi. Dar. pe de o parte. în aspectul ei derivat). 47. A'. muncea în primul rînd contra locuinţă >i I n . Im felul acesta. dovedindu-şi astfel caracterul din totdeauna întrucâtva artificial. însemna că Anglia transforma doar un comerţ legal întrunui ilegal. momentan. mai avantajoase. funcţionarea lui fiind asigurată. sau să-şi plaseze capitalurile în alte sectoare productive.imilarea „libertului" cu ucenicul şi obligaţia de a munci în continuare pentru fostul stăpîn arată clar limitele acestei legi. între 1834 şi 1839. Prosperitatea lor a încetat o dată cu perimarea acestui sis tem.Măsura era incompletă şi semnifica începuturile unui compromis. pe de âiltă parte. în fond. lăsînd-o neatinsă. pe plan juridic (dar şi pe acest plan.diverse colonii. de a-i ajuta să-şi transforme metodele de exploatare. Proprietarilor li s-a acordat ca despăgubire suma de 20 de milioane lire line.. legea din 1833 ar fi permis plantatorilor să continue producţia pe baze capitaliste propriu-zise.i. pe lîngă faptul că legea s-a -aplicat treptat în . pentru a avea tot timpul să-şi ia precauţiile necesare. de protecţionismul mercantilist. examinate în detaliu. • i I a r d y. i> . să-fi lichideze fără pierderi vechiul sistem de organizare a . iîn calitate de „ucenici" 1. Iruterzieîndu-se comerţul cu sclavi. cit. numai la suprafaţă. cea mai mare parte a timpului lor de muncă. Abia în 1833. op.plantaţiilor.

v oi . ...I I I iDiiomic. Abia la 7 aprilie 1862. O convenţie împotriva comerţului cu sclavi. -. pp..d i 6-a atribuit în continuare sarcina tic administrări.. I )c altfel. 524—526.. 1 Karl Marx. comerţul cu sclavi practii. Comp. l. cea mai importantă instituţie supra-■ Iiiului sistem mercantilist. i p i l ... în consecinţă. dar " p u n i Lndiiilor. O pe re . 15 . a fo»t întărit consiliul de control creat de legea lui Pitt din 1784 şi lărgite prerogativele sale.iele decenii de decdin. s-a încheiat între Angli Uniunea statelor de nord.i l n i civil din Statele Unite.. în K a r l Ma r x — F r i e d r i c h E n g e l s .. îşi pierdea pînă şi ml ei de instituţie comercială. Bucureşti. care %. Marx a apreciat pozitiv această convenţie. .. E d it ur a P o li tică.. prezidată ide Lincoln. îi era interzisă orice ac tivitate de i trebuia să-şi lichideze toate stocurile de mărfuri. 163 . monopolul ei comercial fusese foarte mult liminiri I lirarea termenului de reînnoire a cartei lonopol nu numai că a fost complet desfiinţat. o co uliire a comerţului cu sclavi.it Llii ii tn teritorii de influenţa engleză.jliei şi prin forţa marinei sale. rînd că „a dat o lovitură de moarte comerţului MI INDIA Compania Indiilor ii procesului general de reconsiderare a structurii i l u i .. tn 1813.. [prim statutul prevăzut în cairta reînnoită i II -n i . pe calea noului echilibru aştaptait din partea libe.i Indiei.i aplicarea ora. care prevedea dreptul i al celor două părţi de a percheziţiona vasele ulităţile de tragere la răspundere penală a echipajeloi inovate. i pe Mică douăzeci de iani.l i< i l. după izfa. 1963... Compania Indiilor. sau chiar de v iun eme oît sclavajul a pansistait în partea de md i fnite ale Americii.. ca un Iul de mandatair aii coroanei britanice..

aduseseră întreaga Indie sub controlul Angliei. ei se întăriseră pe plan politic în urma adoptării reformei parlamenl • < ■ din 1832. pe la mijlocul secolului al XlX-lea. deci. voi. noua cartă. a atins hotarele naturale ale 1 F r i e d r i c h E n g e l s . eamuflîmdu-se sub numele companiei. 314. iar nu indirect. de la 6 la 12 milioane lire sterline. ca şi aceea de desfiinţare a sclav. Rostul ei încetase. scria Marx. datoria Companiei Indiilor Orientale s-a transformat. prevestind apropiata ei desfiinţare. „în felul acesta. în 1853. precum şi un act parlamentar adiţional. prin comerţ.Compania nu mai avea dreptul de a initerzice supuşilor britanici işederea în India. dividendele acţionarilor erau plătite din veniturile comerciale. voi. în Opere. 381 . Legea din 1853 a redus aproape cu totul rolul Companiei Indiilor. 164 . p. întrudît. în Karl Marx- tale. Apropiatul împrumut indian. Capitalul social al companiei a fost dublat. schimbîndu-se compoziţia consiliului di rectorilor companiei şi redueîndu-i-se prerogativele. linte posturile pe bază de concurs2. „Guvernul britanic. o dată ou ultimele războaie de cucerire. pînă . Controlul guvernamental asupra administraţiei Indiei a fost lărgit şi mai mult. Ea putea fi. P o u t h a s. a purtat timp de două secole o serie de războaie. p. Opere. Pentru a fi ajutat în exercitarea acestor largi prerogative. Ceea ce însemna că interesele fiecărui acţionar în pante nu erau cu nimic atinse. 12. pp. op. a liberalilor. iar dividendul redus de la 10 la 5%. Funcţionarii administrativi aveau să ocupe de acum îi i . doar că dividendele încasate proveneau acum direct din exploatarea fiscală a poporului indian. voi. s-a creat pe Imgă el un consiliu legislat i v . dar fără precizarea duratei. cu ajutorul unei scamatorii parlamentare. oare. \u Opere. cit. Guvernarea^ Indiei. i î n l i i i . era opera whigilor. acum suprimate. în baza atribuţiilor sale administrative. 9. spune Marx. în cele din urmă. carta companiei a fost reînnoită pentru ultima dată. 9. 162. revocată oricând. nominal. p.dînd. care desfiinţase o sumă de mici feude electorale tle al partidului tory ţi lărgise reprezentarea oraşelor în parlament. au dat companiei dreptul de a plăti aceste dividende din impozitele percepute de ea în India. într-o datorie a poporului indian" 1. numit. Compania Indiilor Orien K a r 1 Marx. pînă la 1833. 189 19 Iî de notat că această lege. cum se vor numi ei de acum înainte .. Puterea vă şi jurisdicţională în India a fost atribuită exclusiv iirnatorului general.

I n d i e i . înţelegem acum de ce, în i ie a fost încurajată de toate partidi i ' incluIc care hotărîseră să asurzeasi i ipocrită, după ce Imperiul britanii din I rotunjit graniţele. Ele trebuiau mai întîi pentru a o putea transforma tr-un obi filantropiei lor sîcîkoare" 2 . Comerţul între Anglia şi India Studierea raporturilor comerciale dintre Anglii ,,i [adia in i) importanţă multiplă. Ea dezvăluie un aspect deosebii de i n i v al mecanismului exploatării Indiei, devenită nai preţioasă a coroanei britanice". Explică în bună 11saşi istoria Companiei Indiilor în aceste ultime tentă. Ajută la înţelegerea evoluţiei structurii ■ Indiei supuse de englezi şi, în fine, la întrevederea H 1 1 . . 1 i Im i .iu/ele declanşării marii răscoale din 1857, cel mai nnpJu |i I M . 11 dramatic episod al luptei de eliberare a poporu lui HM Ii......... veacul al XlX-dea. Comerţul cu India este noua tobrală a Imperiului britanic, preluând, în veacul ului central pe care în secolele precedente M avu-i îmi cu Antileile. i suferă o profundă transformare, cantitativă şi de icn . 'I Itoricî «evoluţiei industriale engleze. Pînă în primele lot olului al XIX-iea, India era, în raport cu Ainglia, i ţar2 i |......i i u . n e , şi încă, în mare proporţie, exportatoare de produ* mi v jugăarefti, textile sau alte articole 3 . în 1814, ■ o i ml ii [i iftturi de bumbac din India depăşea, cantitativ, cu 50"/o, ! OK aloxaişi produse din Anglia îin India 4.
1 De pildă, • hIIr Ltgsi din 1853 a fost votată de principalele fracţiuni ale partiatloi Liberal |i coniervatOf, împotrivă fiind liberalii man-

chejterieni şi grupării coniervatoart .i lui Diiralilî. Cf. Karl Marx, Guvernarea Indici, în ( )pjrt, voi. '>, p. 187. ' K a r l Marx, Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, p. 160. 8 Aici se au în vedere numai raporturile comerciale normale, nu aflu xul de produse indiene în Anglia, izvorît din jaful direct, din felurite im puneri stoarse prin constrîngere. 4 T a r a Chand, op. cit., p. 378. 165

Din 1822, pe piaţa indiană au pătruns produsele industriei moderne de bumbac engleze. în scurtă vrame, India a devenit o ţară importatoare de produse manufacturate britanice. în contextul desfiinţării monopolului comerciali al companiei şi instaurării regimului libertăţii comerţului cu India, prin legile din 1813 şi 1833, volumul schimburilor anglo-indiene a crescut în proporţii fabuloase. în 1780, valoarea produselor engleze exportate în India reprezenta (inclusiv aurul şi argintul) aproximativ 400 000 de lire sterline. în 1850, valoarea acestui export se ridica la circa 8 000 000 de lire, din oare articolele de bumbac însumau 5 220 000 lire, adică un sfert din exportul de bumbac aii An-, gliei şi o optime din exportul ei total. în 1837, ţesăturile engleze, inexistente înainte cu două decenii ,pe piaţa indiană, o invadau acum ou o cantitate de 64 000 000 de iarzi 1. „Pe măsură ce industria bumbacului, observă Marx, devenea o ramură de importanţă vitală pentru întreg edificiul social al Marii Britanii, Indiile Orientale deveneau o piaţă de importanţă vitală pentru 'industria bumbacului din Marea Britanie" 2. In acelaşi timp, de pildă între 1814 şi 1835, importurile de textile indiene în Anglia au scăzut de patru ori. Efectele sociale ale acestei răsturnări totale a sensului circuitului comercial anglo-indian au fost din cele mai grave. Meşteşugurile indiene au fost ruinate complet, în cîteva decenii. Oraşe întregi cunosc un proces de (decădere. Dacca 3, de exemplu, avînd la sfârşitul secolului al XVIII-<lea 150 000 de locuitori îşi un excepţional irenume pentru măiestria ţesătorilor ei, ajunge pînă pe la 1840 la vreo 20 000 de locuitori, iar meseriile aproape nu se mai practicau. India a fost împiedicată a se dezvolta armonic în economia ei. Perspectivele industriale, întemeiate pe solide tradiţii, i-au fost retezate. Concurenţa indusitiriei engleze a fixat pentru multă vreme caracterul agrar al Indiei, care a mers agraviîndu^se : dacă pe la 1850 în agricultură erau ocupaţi 55% din locuitorii marii pcsninsule, în ajunul celui de-al doilea război mondial proporţia lor crescuse lla 74% 4. Dată (fiind slaba dezvoltare, în
1

p, ti

• K a r 1 Marx, Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, delta Gangelui (Pakistanul de Est). 4 N e li r u, op. cit., p. 328. 166

1 iard = 91,4 cm.

iubiţi, a forţelor de producţie ^i fenomenul suprapopulării ■ iii< > r regiuni, această ruină a i in.vniitiaistrofice, asemănătoare eu a . u n K M de foamete, »Pădul Benirinck, guvernatorul general al Indici. întreg procesul n-a fost o simplă urm prin nţă a unei industrii cu o bază tehnică inf< lui i unuia ajunse la un grad înalt de m i ieftinătate a produselor ei. Dominaţia politii .1 accelerat efectele liberei concurenţe — „liberă" numai Ic, fiindcă ţesăturile de bumbac manufactura ic în Indii ui în Anglia o vamă de 30% „ad valorem", pe loi le era fixată în India o taxă de intrare < l < - nu " ( i '. Industria engleză a (bumbacului, sprijinită pe i .......viul debuşeu care era India, s-a născut şi s-a dezvoltat rificarea industriei indiene. Dacă India ar fi fost inlulntitii, oa şi-ar fi putut salva industria de la pieire, prin i act lioniste. ii cu India a cunoscut însă curînd o serie de difiIV măsură ce industria Angliei devenea tot mai de- ■ i i l c piaţa Indiei, industriaşii englezi şi-au dat seama ■.11>iIiitrttea de a inunda la infinit o ţară cu produsele aceasta să aibă de oferit îin schimb alte produse. I>ui|u ........vrea industriei indiene s-au înregistrat momente de desfacere a piroduseloir textile engleze în India, din . .i Miipr.ipirodiincţiei relative de mărfuri pentru această piaţă m i | > l i i în 1845). Faptul era determinat de slaba putere de i mu, i maselor indiene. în vreme ce, de pildă, în l u d u l ' • >i . klontale şi America Latină, ţări de asemenea cu un i / n t , valoarea anuală a consumului de mărfuri i | > Ac Jocuitor era între 5 şi 14 şilingi, în India valonei IM am consum era de numai 9 penioe 2 . între 1846 şi 1850, comerţd Ajigliei cu India a scăzut, şi la export şi la import, cu 3—7B/«. Industriaşii englezi, vărînd îmceputuJ acestui regres comercial, au pledat pentru remedierea lui prin măsuri de dezvoltare a forţelor de producţie în India, care să ridice capacitatea de
1 CHBE, II, p. 289. * în sistemul monetar englez, actualmente pe punctul de a fi înlo cuit cu cel zecimal, 1 liră sterlină = 20 şilingi ; 1 şiling = 1 2 pence.

uI era înălbit de oasele ţesătorilor

utfl li 1834 !

167

consum şi de plată din partea acesteia. Obiectivul lor direot era creşterea producţiei de bumbac. Dar atît acest plan, cît şi alte investiţii în India s-au lovit de impedimente din partea administraţiei companiei, apărînd interesele rutinare ale vechii oligarhii comerciale. „India, constată Marx, a ajuns o arenă de luptă între capitalul industrial, de o parte, şi plutocratic şi oligarhie, de cealaltă parte. Conştienţi de influenţa lor crescândă în Ainglia, fabricanţii cer acum suprimarea acestor forţe, ostile lor, în India, distrugerea întregului aparat vechi de guvernare a Indiei şi lichidarea definitivă a Companiei Indiilor Orientale" l. Acesta era fondul împrejurărilor în care s-a votat în 1853 ultima prelungire a cartei companiei, stabilindu-se o serie de condiţii în care, îtatr-adevăr, ea „nu mai fiinţează decîit cu numele şi numai în măsura în oare este tolerată" 2. Un autor recent constată că, deşi confuză la suprafaţă, politica britanică în India s-a mişcait constant în direcţia impusă de dezvoltarea economiei engleze. Revoluţia industrială şi răsturnarea provocată de ea în balanţa comercială dintre Anglia şi India au determinat o schimbare a scopului dominaţiei britanice : în loc de a-şi propune doar asigurarea venitului pe urma unei avalanşe de impozite, puterea engleză va urmări, în prima jumătate a secolului al XIX4ea, crearea condiţiilor necesare pentru cucerirea vastei pieţe indiene de către industria britanică. De aci un nou reviriment agresiv şi expanoare s-a soldat cu completa cucerire a Indiei, de aci masiva acţiune de „asimilare", prin introducerea forţată a legilor, instituţiilor şi normelor de viaţă ale societăţii occidentale, întreprinsă sub stindardul „liberalismului" şi al „misiunii civilizatoare" a Angliei, căreia Macaulay i-a dat o abilă şi chiar patetică motivare, într-un faimos discurs rostit în Camera Comunelor, la 10 iulie 1833 3. Comerţul anglo-indiam a suferit fluctuaţii şi privit sub aspectul mijloacelor de plăţi pe care el le reclama. Pînă la 1825, mijlocul legal de plată în India era aurul. în acest an s-a adoptat o lege care fixa argintul drept etalon exclusiv. Totuşi, dat
•i r 1 Marx, Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, a. IM m, Guvernarea Indiei, în Opere, voi. 9, p. 190. t o i e s , o p . c i t . , p . X I I I ; G e o r g e B c n n e t t , T h e C o n c e p t »/ Empin Burke to Attltt, 1774— 1947, Londra, [1953], pp. 71—75. 168

fiind că pe piaţa mondială cursul .un u l m faţă dl al .umilitului, compania a continua! pi chiti a p ie aurul ca mijloc de plată, pinii după i rea zăcămintelor aurifere din California perspectiva devalorizării aurului, iapi oare a < l < ti raninat să revină brusc la etalonul argint. Cursul argintului bl India era mai ridicat decît în alte ţări, el fiind, aici, mijloi li ii de plată. Aceasta i-a făcut pe comercianţii en st metal îm scopuri speculative, realizînd totod ture a posibilităţilor de cumpărare pe piaţa indiană. Nu- in. II din portul Southampton s-a exportat în India, îl argint în valoare de 21000 000 de lire sterline, în .ii i i ure o cantitate foante mare a mai fost exponat.i difl
ftl lr i •■ >i i ni i ' .

Efectele sociale ale comerţului englez. Proprietatea funciară Pînl Ifl începutul veacului al XlX-lea, cu toate schimbările politiei prin care a trecut în milenara ei istorie, relaţiile din I n d i a au rămas relativ stabile. Unitatea de bază indiene o formau comunităţile familiale, unităţi ,.i puteau satisface singure cerinţele, datorită i. i' 11111 lor a industriei casnice — torsul şi ţesutul ni.inn.il ...........odele manuale de cultivare a pămîntului. „Războiul i u . i i i i i . i l de ţesut şi roata de tors — spune Marx —, unei armate uriaşe de torcători şi ţesători, iruicturii societăţii indiene" 2.
comerţului anglo-indian, l a : Karl Marx şi Fried r i c h Engfll, A treia cronică internaţională, în Opere, voi. 7, Editura Politi I'>60, p. 461 ; Karl Marx, Pauperismul ji libertatea comerţului. Crix» comercială în perspectivă, în Opere, voi. 8, Editura Politica, Bui uri |«i ''">0, PP- 395—396 ; Stăpînirea britanică în Inîn Opere, voi. 9, p. 138 ; Compania Iltdiilor Orientale, în Opere, voi. 9, pp, 162—164 ; [Criza financiară din Europa. — Din istoria circulaţiei I;inilor], în Opere, voi. 12, p. 71 ; D e m a n g e o n, op. cit., pp. 13, 230 —231 ; N e h r u, op. cit., pp. 327—328 ; J a c q u e s Arnault, Proctsul colonialismului, Bucureşti, 1960, p. 73 (citînd pe H. H. Wil-«o n, Story of British Industry). • K a r l Marx, Stăpînirea britanică în India, în Opere, voi. 9, B 138. 169

Nimicirea, prin concurenţa industriei engleze, a industriei indiene de tip casnic, manual, a distrus legătura tradiţională dintre agricultură şi producţia meşteşugărească, ducînd la destrămarea şi dispariţia acestor vechi relaţii sociale de tip comunitar, cu .excepţia anumitor regiuni (în sudul peninsulei şi în nord, în Kaşmir), unde agricultura bazată pe irigaţii, în funcţie de periodicitatea musonilor şi de debitul nurilor himalayene, a impus menţinerea comunităţilor săteşti. Destrămarea comunităţii familiale hinduse a însemnat cea maii mare şi singura revoluţie socială prin care a trecut Asia, pînă la mijlocul veacului al XlX-lea. „Provocând o revoluţie socială în Hisndustan, Anglia a fost călăuzită de cele mai jos nice scopuri şi a dat dovadă de obtuzitate în maniera în care şi le-a realizat. Dar nu aceasta importă. Problema este de a şti dacă omenirea îşi poate îndeplini menirea fără o revoluţionare fundamentală a condiţiilor sociale din Asia. Dacă nu, atunci, cu toate crimele pe care le-a săvîrşit, Anglia a fost unealta inconştientă a istoriei, atunci cînd a provocat această re voluţie" '. Destrămarea vechilor relaţii sociale a fost grăbită de asemenea prin \reformele engleze pe tărâmul dreptului de proprietate, cum fusese aceea de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, prin care s-au pus bazele marii proprietăţi funciare a zamindariioE, în Bengal. Către mijlocul secolului aii XlX-lea, aceasta era deja într-un declin accentuat. Negustori speculanţi, favorizaţi de Compania Indiilor, puseseră mâna pe o bună parte a moşiilor din Bengal, exploatîndu-le prin intermediul unui soi dejnari arendaşi ereditari, creaţi de ei, numiţi patnidari şi subpafinidari. Asupra ţăranului indian apăsa deci o nouă ierarhie socială, în ale cărei elemente de legătură se împleteau puternic rămăşiţele feudale cu metodele de exploatare capitalistă. în prezidenţiile Bombay şi Madras, deci în vestul şi sudul peninsulei, administraţia companiei a încurajat dezvoltarea altui-tip de proprietate. Edificată asupra insuficienţelor sistemului marii proprietăţi (zamiinida>rat)ul) din Bengal, atît în pririnţl .r, II MI rării strângerii impozitelor cât şi a dezvoltării producţiei agricole, compania a cedat sugestiilor unor funcţionari indieni mai clarvăzători, care au sfătuit-o să favorizeze soarta mu ului cultivator — rayat-ul — mai apt a deveni proprie1

thiitm, p. 141. 170

I

tar şi mai cointeresat în producţie. Dupii sie două prezidenţii amintite a început a se de .......nitul sistem rayatwari; ©1 consta în declararea t&rwuluii CI proprietar al lotului pe care-1 muncea şi răspunzând personal de umpoziiDul Zamindarii şi rayatwarii, mari proprietari (ori independenţi, au format două clase de i în mijlocul unei societăţi pînă atunci organizate pe I nu uitare sau ierarhic-icondiţionate. Este rezultatul marii Iuţii agrare" petrecuse în India în secolul al XIX-K i Şi sistemul rayatwari, introdus nu în interesul ţăranului ci doar ca formulă mai eficientă în strângerea i n i , degenertat repede. Pe de o parte, rayaţii înşişi au ajum (■Xiplio;iiteze pe cultivatorii fără pământ şi fără nici un dd moscut prin lege. Pe de altă pante, impozitele plătite de i i , toarte ridicate şi recalculate des în funcţie de recolti. mulau în fapt poziţia sa legală de mic proprietar, făcîndu-il un detontor, în stare de semişerbie, faţă de administraţia comI >.1111< -1 Dacă zamindairatul a fost o parodie a laindlordismului « i ■;. I < sistemul rayatwari a fosit — o spune to,t Marx — o parod istamuiui francez de propriecate ţărănească. La rîn- ■ I i i l său, chiar un politician englez era obligat să recunoască, pe l . i mijlocul veacului trecut, că, sub administraţia engleză, i lonne de proprietate funciară existente în India — ■ nul. I I . IMiJ, rayaitwari şi comunităţile săteşti — au devenit t"i atiîve.i lonme de exploatare fiscală în folosul oompaaiei 2 . Administraţia Indiei

funciar după proprietatea sa 1.

Structura sclavagistă sau feudală despotică a statelor asia tice a WXpmtW din cele mai vechi timpuri activităţii admi nistrative II numai trei preocupări: finanţele, adică
1 CHBE, IV, pp. 470, 478. Introducerea sistemului începe de prin 1812 —1819. * Despre proprietatea funciarS şl revoluţia agrară în India : K a r 1 Marx, Reformele lui Charles Wood în Indiile Orientale, în Opere, voi. 9, p. 132 ; Stăpînirea britanică în India, în Opere, voi. 9, pp. 138— 141 ; India, în Opere, voi. 9, pp. 227—228 ; [Proclamaţia lui Canning si problema proprietăţii funciare în India], în Opere, voi. 12, pp. 486— 488 ; M o r a z e, op. cit., pp. 188—189.

171

departamentul specializat în exploatarea propriului popor; războiul, departamentul însărcinat cu jefuirea altor popoare, şi lucrările publice, activitate indispensabilă pentru civilizaţiile asiatice, a căror agricultură din bazinul marilor râuri pretindea amenajări pentru irigaţii pe scară întinsă, realizabile numai prin coordonarea lor de către stat. Englezii, consecvenţi cu metoda substituirii administraţiei lor în formele calei vechi, au preluat preocuparea pentru finanţe şi război, dar au neglijat lucrările publice, fapit care a dus — după ruina meşteşugurilor — şi la o degradare a agriculturii. Din venitul total net pe care administraţia companiei îl realiza în India, ea cheltuia peste 80% pentru întreţinerea armatei şi a funcţionarilor, pentru plata dividendelor acţionarilor şi a dobînzilor datoriei publice. In schimb, din acest venit, cifrat pe la 1850 în jurul sumei de 20 milioane de lire sterline, enau afectate lucrărilor publice în medie cam 1—2%. în unii ani, dividendele acţionarilor erau de patru ori mai mari dci îi suma destinată efectuării unor lucrări publice. ( u o asemenea administraţie, care „a cultivat despotismul european pe terenul celui asiatic", fiind preocupată numai de area stoarcerii bogăţiilor Indiei şi de asigurarea aces-i ' i . i , e explicabil faptul că bugetul guvernului Indiei prezintă un deficit anuail cronic, iar datoria publică, grevînd poporul mdian, a crescut între 1805 şi 1850 de la 25 la 47 milioane ilc lire sterline x. Exploatarea fiscală se baza în primul rînd pe impozitul funciar, reprezentînd 3/5 din totalul venitului net al guvernului Indiei. Opiul şi sarea erau apoi, în ordine, impozitele cele mai productive, aducînd, împreună cu pământul, 85% din încasări. Cu toate că suma nominală a impozitelor revenea, pe cap de locuitor, la mai puţin decît în ţările europene, ea era suficient de mare pentru a constitui o dificultate, în condi ţiile nivelului de viaţă extrem de scăzut al poporului indian. De altIcil, în afara impozitelor propriu-zise, el era exploatat
.i r 1 M a r x, Stăpînirea britanică în India, în Opere, voi. 9, pp I 16 I 18 . Reformele lui Charles Wood în Indiile Orientale, în Opere, vnl i |i, 134 ; Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, p. 164 ; Indit, In < >l>cre, voi. 9, p. 226 ; [Veniturile englezilor din India], în Optrt, rol I. 1 , pp. 283—286; [Impozitele din India], în Opere, voi. 12, PP. 5 172

printr-o sumă de metode indirecte, cura era de pildă mono polul companiei asupra sării şi specula l difi riţi i la vînzarea ei, care făcea ca indianul să plăiti ilocuri a articol de 30—36 de ori mai scump dedft în A Administrarea Indiei păstra ficţiunea recunoajti rii IUI taţii eminente a urmaşului Marilor Moguli, ou reşedinţa la Deliii. Din 1835, în Bengal acest artificiu a încetai mia guvernînd provincia în chip suveran 2 . Pe o treaptă imediat inferioară, englezii au păstrat suveranitatea principâloi indieni asupra statelor lor, căutînd chiar să-i atragă, -să l . u . i din <•> nu element de sprijin al dominaţiei străine în India, în mare parte le-a reuşit. Pe la mijlocul secolului trecut, statale principilor va Angliei prin 'intermediul companiei 'Cuprindeau un teritoriu de I S'OO 000 km 2, cu o populaţie de aproximativ 53 000 000 d locuitori. Pentru a asigura permanenţa dominaţiei princi pi>i - , i totodată colaborarea cu aceştia, care îi scutea de o obligaţii administrative, englezii au îngăduit, de pe l . i începutul secolului aii XlX-lea, desemnarea unui moşteni- i o i prin adopţiune, în statele a căror dinastie locală era pe cale i M - viimge 8 . De asemenea, multor (principi li se plăteau iloi ate din veniturile realizate în India. Ele se ridicau, Li aproape 2,5 milioane lire sterline. în schimb, [ > i trebuiau să plătească un tribut, reprezentat fie <!■ ■ i numerar, fie de întreţinerea trupelor engleze, fie, i >, i rea şi întreţinerea unor detaşamente militare propria, puie la dispoziţia englezilor. Ei nu aveau dreptul la ■ n 11..I , J ».11.111 f statului lor, la relaţii diplomatice de sine stătă toare ţi nu puteau rezolva conflictele cu alte state fără a face ape] l.i mii i i arbitrajul guvernatorului general englez. K . I | X H - I I I I i l e bl HMidice cu Compania Indiilor erau nuanţate
1 Kar1 A ' Hrformele lui Charles Wood în Indiile Orientale, tn Opere, rol. 9. p 134 | India, în Opere, voi. 9, pp. 226—229; {Impozitele în India], n <»/""'. voi. 12, pp. 517—521. • P o u t h a s , op. cit., p. 311. In 1827, compania proclamase încetarea calităţii ei de vicar a Marelui Mogul. G. Mondaini, La colonisation anglaise, II, Paris, 1920, p. 24. 3 De fapt, în acest caz, surveneau trei alternative : unor principate ilifptul de succesiune prin adopţie le era recunoscut integral, altora sub i vă, iar altora le era refuzat, ceea ce putea implica anexarea lor, la Itincerea dinastiei, cum s-a întîmplat de pildă cu statul Nagpur, în 1853. i f, I' o u t h a s, op. cit., p. 312.

173

care contraveneau pentru prima oară principiului adoptat tacit de dominaţia engleză în India — menţinerea poporului în înapoiere culturali. la un moment «l. părerea că : „Indigenii sînt. primul ziar indian. o dată cu alte reforme mai mărunte. (lărgirea continuă a posesiunilor engleze administrate direct ide Compania Indiilor a pus problema necesităţii ide a antrena şi pe indigeni în administraţia publică. Din 1818 apare la Calcutta. referindu-se la vechiul sistem şcolar din India — doctrine medicale pe care le-ar ridiculiza potcovarii noştri . o istorie plină de regi înalţi de trei sute de picioare şi de domnii de câte 3 000 de ani.i. încă multă vreme după adoptarea acestei noi linii.prin clauzele diverselor tratate îin temeiul cărora intraseră fie în „alianţă". deocamdată numai în cele inferioare. mai buni contabili. în general.. i r ulterior înfiinţarea de şcoli europene. mai (răbdători. mai bine informaţi despre starea ţării. Din jurul anilor 1820—1830.ii membru al consiliului iguvernatonului general al Indiei. în spirit european. 233. op. i portul său. < ■ ( o r g e s W c i 11. cit. o geografie făcută din mări de melasă şi de unt" 2. în limba liv. L'iveil da nationalitts et le mouvement —1848). p. o astronomie care ar face să izbucnească în rîs o şcoală engleză pentru fetiţe . necesitatea pracI M . i uz I I . mai muncitori. aşadar.i a spus cuvîntul. mai întîi de / I > I ni i ii g con. ie engleze influente continuau să afirme că educarea indienilor va duce la ruina politică a Angliei. Dar. p.h. a avut t . în legătură cu aceasta.. 174 . că numai interesele administraţiei engleze au determinat promovarea indienilor în funcţii publice. şi el uin adept aii reformelor pentru India. apelul la funcţionari indieni deschidea o altă problemă : crearea uiruui -sistem de iinvăţănrînt modern. 474. ide ia bun iînceput. moravurile şi obiceiurile locuitorilor" *. Um 'guvernator provincial englez exprima. Deşi. i . H introducerea limbii engleze în şcolile indigene. K . fie sub protectoratul britanic. I . fie şi în aceste limite. din perioada guvernării lordului Bentinck (I 828—1835). Rezultă. a întocmit un raport în care susţinea cu ardoare înfiinţarea unor colegii de tip european pentru indieni. sub pretextul respectului pentru tradiţiile şi instituţiile sade religioase. „Susţinem cu banii publici — scria el. la 1835. Istoricul Macaulay.

.... în intelectualitatea inul um curent care preconiza emanciparea poporului pun uimi larea culturii occidentale. în secolul al 1 2 3 câtire misionari... debut* din Byran şi scrie o epopee după (modelul] llittdti ' i n i i < 1855 şi 1857 se va ajunge la fondarea um iloi din ( cutta... Tot în perioada deceniilor aii treilea — al şaselea din veacul CKCUt .. 259.. un mijloc de abatere a poporului de ila idealul irecîştigării independenţei.. coaniportîinl j i de abandonare a tradiţiilor sănătoase ale culturii proprii. la rîndu-i. S-a ivit în această perioadă. Promotorul său a fost Ram Mohan Roy (1772—1833)..... pp. s-a ordonat tri1 H I H ....a abolit pedeapsa cu biciuirea. de Fa< tură feudală.. op..... 175 . n u m ă r u l c ă r ţ i l o r e i . lbidem.i lupta împotriva asupririi străine.enă (îm 1850) . lege care supunea populaţia Indiei unui statut permanent de stare de asediu..în Pouthas. 252—256. I I . D u p u i s... auxiliară a sistemului de menţinere a dominaţiei engleze. <lc l.. Mişcarea iniţiată de el are meritul dfl fi ridicat împotriva imobilismului social şi intelectual.. in 1855 s-a admis remariajul văduvdoi Darii» atunci rămânea în vigoare — şi a rămas pînă aproape de zilele noastre — legea după care un indian putea fi aruncat şi ţinut în închisoare fără judecată.. um asemenea curent putea deveni. începînd o u a n u l 1 8 3 4 . 312.. în igeneral ..trece de mii de ori pe al celor arabe ii santi i iti '. cit.. permanentizat de spiritul religios fcrtgu»t-con vator 2... Bombay şi Madras. p.. .■ poet de limbă bengali. orice sacrificii umane. cadrele necesare pentru funcţionărimea inferioară.o?.. recrutată dintre indieni.... p... Ea nu a reprezentat însă calea cea mai justă a dezvol tării unor concepţii noi în societatea indiană. s-a suprimat. treptat... Începuturile unei politici de reforme culturale au pus la dispoziţia englezilor........ arderea văduvelor pe rugul soţului deIiiii. I O I „I mu mai recunoască starea de sclav (în 1843)3 şi MI drepturile de proprietate persoana care abjura roii. in condiţiile efortului britanic ide a crea o pătură funcţionărească indiană.. Sudan Batta... iar cu timpul chiar d i n . cit. sub pe deapsa ou moartea.

stabilindu-şi legături printre oamenii de afaceri din industria bumbacului1. 233—235 . Pornită de cercuri restrînse ale burgheziei din marile oraşe. cel puţin momentan. telegraf etc. de ameliorare a situaţiei Indiei de sub dominaţia engleză.XX-4ea ele vor atinge (în administraţie. Dadabhai Naoroji. ' M a r y Cumpston. în „EHR". Se mai poate remarca şi faptul că la 1855 s-a înfiinţat prima firmă comerciala indiană în Anglia. cit. cit. W e i l l . 176 . Some early Indian Naţionalist* and their ihc British Parliament. ceea ce nu trebuie să impresioneze. în scopul realizării unei Lri mai raţionale şi eficiente. Unul dintre societari. precum !c l ni it e r e a indienilor în funcţii publice mai numeroase şi unţarea câte unei universităţi în fiecare rezidenţă. pp. pp. ea reprezintă punctele de plecare ale unei linii reformiste. Acti-. Deman. 299.) numărul de 10 000 000 şi chiar mai mult. în 1851. organizate. voi. P o u t h a s . fondată la Bombay în 1852. în lupta indienilor împotriva stăpînirii Angliei. 473—474. de emancipare culturală şi economică. «'/' ■" pp. Nu era singura formă de luptă. 313—314. indieni dintre elementele înstărite ale oraşului. op. nr. Aceleaşi obiective. în aceşti ani premergători marii răscoale din 1857. N c h r u. Ea marchează însă un moment ce nu poate fi neglijat : intrarea burgheziei indiene în arena luptei politice. un grup de persoane. poştă. Probltma lndiilor Orientale. grupate din 1853 în „Societatea pentru reforme în India" (printre membrii săi numărîndu-se liderul liberal mancheste-rian John Bright).. erau urmă-de asociaţia similară. legale. ţinând scamă de uriaşa populaţie a Indiei. op. au pus bazele „Asociaţiei ie". 1851—1906. 348—350. pp. debutase pe plan politic participînd la înfiinţarea asociaţiei anglo-indiene din Bombay şi venise apoi în Anglia anume pentru a lucra în interesul emancipării Indiei. 210—212. la Calcutta.icestora era sprijinită şi de cercurile reformiste din Anglia.. căi ferate. pp. 1961. în Opere. 9. poliţie. militînd pentru ameliorarea condiţiei indieni lor i reforme administrative. pentru administraţia Indiei în această perioadă: K a r l Marx. Aceste reforme au atras după ele şi începuturile unei mişcări naţionale indiene.

Pe prima făşuirat o vastă acţiune de „încercuire" a statelor indieni noi posesiuni engleze.1 fost folosită cu precădere pentru ca. printr-o campanie . Principatele Nagpur. sau dificultăţile financiare ale unor principi.Cucerirea completă a Indici. intervenţia în mai multe principate v. Berar şi Aud fură xate în 1853—1856. a fost ocupat şi anexat Pendjabul. Gwalior) le aduse pe acestea sub un şi mai strâns. I Angliei asupra ultimelor stătuleţe ale principilor ma-raţi. pur geografic. în 1848. frontierele naturale geografice ale „subcontinentului indian".înnpotariva războinicului po. im ir I «30 şi 1843.i. în nordul Indiei. 177 . Aceste frontiere nu sînt identice cu cele politice. 01 i le aducă într-o dependenţă mai strânsă faţă de acesta. mai tîrziu marchiz de Hastings. m u . lordul Moira. Pînă şi înspre mare. care au corespuns cu limitele dominaţiei britanice. Ea a d# ui timp sub forma războaielor de cucerire în direcţii fi lor naturale1 — lanţul Himalaya.po: al i l . în acelaşi sens. IH -.ilc (Maisur. exploatând clauzele anumitor tratate. urmată de tratate cu principii . statale din [india excepţia a două — Sind şi Gudjarat — erau înconjurate de teritorii aflate sub control britanic direct. însă >respectîndu-le independenţa.i IS50 Pînă la mijlocul secolului al XIX i ii rea completă a Indiei de către englezi. folosim şi numele de India. în 1843 a ifost cotropit Sindul. luîndu-se ca pretext dificultăţi oreate de succesiunea principatelor sau de proasta administraţie internă 1 înţelegem aci.is. dai după un an au fost înfrânţi şi Pendjabul subjugat d c l i i n i i v . între 1817 51 IS23. pînS l. avîaid ca rezultat alipi noi state indiene la domeniul britanic. Pirin ad doilea deceniu al secolului al XlX-lea. încheind cu ele un tratat de subordonare. i dominaţia engleză în Radjputana şi impuse suze-1 . iar în 1845 —1846. Calea a doua . sikhii răsculai. şi pretutindeni cînd vorbim de India. care au rezultat ulterior. să în poreze teritoriul diferitelor state în domeniul britanic.i HI i i l e de munteni din Nepal. pînî La Irontiera cu Afganistanul. prin constituirea statelor independente. bastioane de apărare dea Lungul fron tierelor naturale. l nl or . a în. India şi Pakistanul. printr-o ailtă victorie. guvernatorul general. fluviul [ndut MU prin felurite eonstrîngeri şi tratative.

fi Ml . cu aproape 8 600 000 de locuitori. manevra Iu reluată în Afganistan. pregătiră detronarea lui Dost Mohamed prin pretendentul Shujah i r ] Marx. op. Londra şi Petarsburgul s-^au amestecat iîn succesiunea la tronul . 573. pp.i au încheiat.. [60. 234—238. op. 18. Compania Indiilor Orientale. Dupuis. Afganistanul a acceptat propunerile de alianţă ale unor emisari truşi.denţa acestei ţări 2. pp. 43 . Pouţhas. fiinţează marele imperiu anglo-indian unitar" l. 178 . prin trimiterea căpitanului Alexan. se asigure împotriva transfonmăriii Persiei într-o bază. p.i i. 1835. CHBE. cit. în 1837. p. r. op. un acord garantiind indepen. 9. 472—473. de acţiune în direcţia Indiei. de după anexarea Sindului. voi.alianţă. 15.i după ce în 1834 sprijinise un atac armat împotriva lui D on M oh am e d .. 209—210. op. Deşi relativ bine consolidate după cucerirea Sindului şi Pendjiabului. în cadrul intrigilor reciproce anglo-rase pentru influenţă.. totalizau 432 000 km-. Problema Indiilor Orientale. 9. în Opere. important nod rutier între Asia centrală. pp. Compromis diplomatic prin care Anglia . punctul lor nevralgic xămînea nord-vestul. < / ■ cit... Persia şi India. unde Anglia continua a se teme de o posibilă invazie.a acestora. în 1834. Dem n. izbucnind un conflict între afgani şi persani. spune Marx. ultimii asediară oraşul Herat. D o u l a t s h a h i . Ultimele cuceriri engleze în India.. p. expansiunea britanică îm Asia pîmă pe la mijlocul secolului al XlX-lea a fost dictată ide considerentul strategic al protejării graniţelor Indiei.. cit. Sub presiunea evenimentelor. cit. II. Englezii îl rechemară atunci pe Burnes de la Kabul. „. 311—313. în eventualitatea unui război cu Rusia. însă fără ca Anglia să ofere vreuin angajament precis3. în Opere. ALTE CUCERIRI ÎN ASIA Războaiele cu Afganistanul şi Persia în parte.-n ii m i' otativa sa. pp. d in p ar t e a p r e t e n d e n t u lu i la tr o n S h uj a h . pp.der Bunnes ca ambasador la şahul Dost Mohamed. pentru a-i projpune o . \. îm anul următor. voi.începînd din 1849. cit. c a r e î ns ă x i .

şi trimiseră pe de altă parte un corp u îm Golful Persie. 1800—1878. de a avea. Anglia se amestecă în 1840 în conflictul dintre Turcia şi Egipt. p. un tr. Anglia dobîmdi de la Imperiul otoman. sub supravegherea unui agent (britanic. la Teheran. Cea mai importantă operaţie îm cadrul acestui plan trebuia să fie supunerea Afganistanului. anţia îm kiderii strîmtarilor Bosfor şi Diardanele pentru vasele de răaboi ale tuturor ţărilor. cit. Alte lucrări (H a r d y. în 1839. $ahul Dost Mohamed s-a predat englezilor. în cadrul aceluiaşi obiectiv strategic . i ou qpt ani înainte 3 . ei ocupară Kabul şi instalară pe tron pe pretendentul Shujah. 3 Prin tratatul ruso-turc de la Unkiar-Skelessî (1833). n. In august. obligă pe emirul Sandului li < cedeze Karaoi şi ocupă prin luptă cu sultanul local portul A i i . CX upă insullele Bahsrein din Golful Persie şi. Marea Arabiei. anulîmd astfel favoarea obţinută de K i i . ajutînd dii I I I t i . di coasta africană a Golfului Aden. sili Egiptul să capituleze. liberă trei ere pentru vasele sale. op.i ini heie un comercial cu imamul de Mascat.frontierei de nord şi vest a Indiei — Angli. D e m a n g e o n.. Hamdcn Conn. care întărea influenţa engl .i l tate cu alte puteri. din sudul Arabiei. op. p. în caz de nevoie. 62—73. In 1855 va fi din nou ocupată insuliţa Perim. obligaţia de a nu închei. care scaldă coasta de vest a Indiei. 44.i ridi ni Herat^ului şi să semneze..i i iontale în veacul al XlX-lea. în 1840 fu impusă şefilor somali.. Cf. pp. împotriva căruia en glezii începuseră în februarie 1839 o campanie militară. M a r s t o n . cit. din smmtoarea Bab el Mandeb. Drept urmare a ajutorului i< ordat. E unul din episoadele ]>K. care se sfîrşi cu un veritabil deDoulatshahi. op. planurile engleze în Afganistan primiră o puternică lovitură. 232) ■Jau data 1858. i . 37—40. fără a informa în prealabil autorităţile vn gleze 2 . obligîindu-1 pe şahul Iranului . [1961]. In scurt timp însă. Thomas E.< îm Pi i La '. spre Mediterana. cit. care l-au internat îm India. ■|V N Î IH I şi mai departe firele dominaţiei în Orientul Apro piat. în 1841. înconjura astfel de baze britanice. Britain's Imperial Role in the Red Sea Arect. La 2 noiembrie 1841 izbucni o răscoală generală a tribun loi afgane.. pp.. ! 1 179 . în octombrie 1840.iut comercial de avan tajos pentru el.

dent. W c i l l . reuşi să scape. după ce predase aproape toată artileria şi muniţia. în 1856. englezii le-au declarat război. în septembrie 1842. personal auxiliar. evacuarea trupelor britanii e din toate posesiunile Persiei2. ca aco• frontierei de nord a Indiei Anglia anexă. în retragere. a căror ură faţă de invadatori şefii lor nu reuşiră să o potolească. în 1843. a fost complet nimicită de frig.şi obligindu-se să se retragă din ţară. Un singur om. op. 191. a „onoarei naţionale şi a prestigiului armatei britanice". op. II.. pentru salvarea. au debarcat ila Beinder Bushir şi au înfrînt cu uşurinţă rezistenţa larmatei şahului. 573—575. această armată de 4 500 de ostaşi şi vreo 12 000 de oameni. l Conflictele dintre Persia şi Afganistan au servit şi mai tîrziu Angliei ca pretext de intervenţie în Orientul Mijlociu. lordul Ellenborough. dar englezii dată decişi să nu mai rişte cele întîmplate în anul pi . 14. chipurile. 145—148. 472—473. întocmai ca în legendele antice despre asemenea dezastre. Doulktthahi. cit. Opere. Afganistanul. din nordul Golfului Persie. organizată de cercurile conducătoare engleze. semnat la 4 martie 1857 ila Paris. întreprinse în august 1842 o nouă expediţie împotriva Afganistanului. au ocupat insula Charak. 180 ' Prie dri ch E n g e 1 s. 1963. Sub presiunea campaniei de aţîţare a opiniei publice. pp. pp. pp. eliberară pe Dost Mo-named şi îi îngăduiră revenirea la tron (Shujah fusese asasinat BJ timpul răscoalei naţionale afgane). cit. în K a r 1 Mar x-F r i e - . spre a-i face să respecte obligaţia de a îngădui retragerea nestingherită a englezilor. .. guverna torul general al Indiei. Tratatul ide pace. cînd persanii au atacat iarăşi Heratul. un medic. d r i c h E ngcls.zastru britanic. voi. plătind o despăgubire de peste 200 000 de lire steuline şefilor afgani . Armata engleză de ocupaţie trebui să capituleze. Editura Politicii Bucureşti. Kabulul fu cucerit din nou. la 1 ianuarie 1842. recunosoînd astfel indeidenţa Afganistanului. CHBE. pp.. 155—162. în octombrie ei se retraseră. cu această condiţie. Neputînd ocupa această ţară. ajungînd în India şi relatând cele întîmplate. impunea Porsiei evacuarea zonei Herat în timp de trei luni de la ratificare şi promitea. de foame şi de tir alierii triburilor afgane.

şi o contribuţie de război de 1 milion de lire sterline 3. din 24 februarie 1826. gr< bilă trupelor. Vezi şi Karl Marx. op.nii'oon ». din 1824—1826... 9. sub pretextul lezării drepturilor unor comercianţi englezi. 12. Tratatul cu Persia. 12. în Opere. 9. 304 şi nota 275 . ca si ootitribuţiili suplimentare percepute au stîunit nemulţumiri în [ndi* Frontiera de est a Indiei: Birmuni. Bengalul despărţit de Birmania printr-o regiune muntoasă. 87—89. Golful Bengal. C a d y. în schimb. 72—73 . Războiul din Birmania.i adus Angliei provincia birmană de coastă Pegu şi portul K. pe ace cale. 42. F r i c d r i c h I i n g e l s . p. 214—215. p. p. p. ' F r i e d r i c h E n g e l s . cit. în Opere. în 1852. 2 Karl Marx. 67—68. 214 K a r l M a r x . IV. pp. s-a soldat cu anexarea provinciilor Assam. K a r 1 M a r x .i Birmi niei nu se pretează la aceeaşi justificare. războaiele purtate împouiv. p. [1958]. Situaţia pe continent si în Anglia. . 5 Demangeon. 302 . la fal cu Marea Arabiei. voi. 229—232. Birmania. voi.i început al doilea irăzboi. „Din toate expediţiile militare britanice în Orient — scrie Marx referindu-se la al doilea război — mici una n-a fost întreprinsă pe motive mai puţin întemeiate oa aceea din Birmania" -. prim tratatul de la Yandabo.i căreia a fost el purtat4. 67. J o h n V. '181 1 . pp. pe soi oi cil. irnpumîndu-se Birmaniei. voi 12. C a d y. în Opere. 14. Dinspre răsărit. iar pe mare superioritatea britanică era atîi dl copleşitoare. voi. 214. 4 K a r 1 M a r x. [ndia nu era ameninţată de pericolul nici unei invazii. p. op. cit. Pacea încheiată în iunie 1853 . 73—74.în amîndouă războaiele eu Persia ui folosit şi trupe indiene. voi.. pp. în Opere. p. războiul a mărit ou 13 milioane 'de lire datoria publică a Indiei. voi. 559 . IV. pp. CHBE. op. în Opere. Persia fi China.i Dacă războaiele de la frontiera de nord-vest i Indi cal puţin scopul logic al consolidării apărării posesiuniloi gleze din această parte. Faptul în sine. încît ar fi fost cu totul ridicolă presupui io Birmaiiia ar fi putut întreprinde ceva contra Indiei. cit. pp. [Războiul anglo-persanj'. 561 . Primul război. A History of Modern Burma. Ithaca (New York). devenea um LAC britanic. CHBE. Arrakan şi Tenasserim. în Opere.

p. Un anume James Brooke a abţinut de ia sultanul de Brunei (în nordul insulei Borneo) o concesiune cu drepturi suverane asupra părţii de sud a provinciei Sarawak. de lîngă coasta de nord a insulei Bonneo. aproape singurii care se ocupau pînă ' U i II n s c h w i g. pe măsură ce teritoriul tot mai vast stăpînit acolo oferea mai multe resurse. tom. au acceptat protectoratul britanic. H a r d y. cit. m^a mai vizat aproape de loc zona Insulimdei. îin persoana lui Charles Vyner Brooke. cu populaţia sa imensă. în felul acesta s-au pus bazele stăpînirii britanice într-o parte a marii insule. In 1846.5 . a autorizaţiei oficiale din partea statului chinez. „rajahii albi". a ânceput a practica ilicit. CCXXV. în a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Ocean Paciţique et < i. De pe la 1773. vor ceda Angliei principatul lor. 300. în „Revuc Historique". 85 (1961). Compania Indiilor. a acestor Indii insulare dki sud^estu'l Asiei. După ce.un invariabil refuz. cit. 1 H a r d y op. stăpînire com pletată către sfârşitul secoluikji al XIX-4ea 2. englezii anexară insula Labuan. în 1946 1. Războaiele opiumului Dezvoltarea vertiginoasă a industriei atrăsese de mai demult atenţia negustorilor englezi asupra debuşeului excepţioii. op. ce s-au arătat destul de refractari pătrunderii influenţei companiilor capitaliste străine. interesul companiei pentru piaţa chineză creştea. 300.iti Indien. (182 .Expansiunea engleză. încercările de -i obţine însă din partea împăratului Chinei autorizaţia de a . Cea dintâi interesată în comerţul cu China era. Colonisation britannique. p.. Pe măsură ce dominaţia ei în India se lărgea şi se consolida. evident.pătrunde ou mărfurile lor în Imperiul Ceresc se izbiseră de . Totuşi ea a înregistrat în 1841 un mic succes interesant.. compania a încercat să introducă opiu de oontrabandă în China prin apropierea portului Macao. strănepotul întemeietorului dinastiei.iI reprezentat de China. El a devenit astfel întemeietorul dinastiei „rajahilor albi" din Sarawak. date fiind convenţiile anterioare cu Olanda. r. conpe portughezi. an. if. Ceea ce ea n-a reuşit să facă pe calea ilegală.

a lărgit producţia opiului în India şi la 1798 şi-a instituit monopolul asupra vîn/. care se obligau să introduci în China stupefiantul produs şi iiumizat ide companie.i ie desfâţură în anii 1841—1842. de ton. Chinezii se de iiei i .i cretcui în 1800 de zece ori 'faţă de 1773. Alarma guvernului chinez faţă de acest comerţ era provocată mai ales de scurge rea 'necontrolată a argintului din ţară. pricinuind o pierdere unorciainţilor englezi. pe consideî c n i i i i l i . 'contrabanda s-a intensificat. în scopuri medicinale. în Clintii Iţi dcitul < l e mo j deste. impuse o despă1 Cam 12 000 kg anual. care începuse a dezor ganiza vistieria şi circulaţia monetară. Cam pania decisiv. terminindu-se cu 'înfrângerea chinezilor şi semnarea tratatului de la Nankin. Anglia îşi însuşi insula Hong Kong.mprotestele faţă de activitatea negustoriilor străini au irămas fără efect. dobîndi libertatea comerţului prin cinci porturi chineze cu o taxă vamală de cel mult 5% „ad valorem".1 sorvi guvernului Angliei ca pretext pentru a dezlănţui împotriva Chinei primul iră2iboi al opiului. . dar în acelaşi timp înch contracte cu vase particulare. cantitate admisă de chinezi la import. I o mare cantitate de lăzi de opiu. to.icterului dăunător al acestui stupefiant. Compania. 183 . Propunerea fu respinsă. cantitatea opiului de contra bandă crescu în continuare. din partea ei. Ea a luat proporţii. de faranâ. De la 1824—1837. Unul din înalţii dem nitari chinezi. compania a interzis. 1 Primele încercări n-au porta aviM ii 1794 însă. Prin acest prim tratat inegal impus de o putere europeană Chinei. Acest im iden.i i I I . Toate pedepsele guvernului chinez asupra supuşilor săi. ilar în 1824 de şaizeci de < > t i. la 29 august 1842. selor sale contrabanda în China. nu < omisar imperial sosit la Canton reuşi să confişte şi sa i i i .irn I U L Spre a nu se compromite. încît după doi ani guvernul im rial a introdus pedeapsa bătăii cu nuiele pentru diştii ahinezi de opiu şi expunerea lor In public. propuse legalizarea lui. de încă trei ori. I I . Cantitatea de opiu strecurată în Imperiul Ceresc .atunci cu vînzarea acestui articol. CU un jug dl lemn în jurul gîtului. în 1 K3*>. . . arătînd considerabilele venituri pe care statul i li încasat din taxele vamale după comerţul cu opiu. i păşească energic la suprimarea contrabandei şi.

i i n i pormanente şi sa permită străinilor liberă circulaţie prin fără şi dreptul de navigaţie pe căile fluviale chineze 4. penetraţia străină în China şi împărţirea ei în zone de influenţă se vor baza tot mai mult pe conlucrarea cu clasa dominantă şi guvernul imperial chinez. în Opere. în perioada următoare. purtat împreună cu Franţa — în cursul căruia a fost ocupat Pekinul şi jefuit l ' i l . obligînd China să le des■ i u . folosit pentru plata (mărfurilor străine.i iţe le U nite . spre deoiebire de cel din 1839—1842. în 1 Ceea ce înseamnă că orice avantaj ar fi acordat China în viitor. al treilea război.porturi. prin concurenţa textilelor engleze şi ale altor ţări 2 au dat loc la . 12. Cf. O la nda .. valoric.dr i c h E n e 1 s. una din capodoperele arhitecturii chineze. sau chiar regres al exporturilor. care a paralizat în mare măsură autoritatea guvernului imperial din Pekin.. voi. A şa a u nu mi t icefti răsculaţi statul întemeiat de ei. Acestea. de el aveau să beneficieze automat şi supnjii l > i I I . cît şi Eranţa. 184 . să admită la Pekin reprezentanţe diplo-i n . . dintre 1850—1864. 216—217. i P i n T ie n K uo = Re ga tu l C e r e s c a l Ma r ii P ă c i. în i ratate comerciale asemănătoare cu cel de ia Nankin. incapabile a-şi menţine puterea. ajungîndu-se repede la suprasaturarea relativă a pieţei chineze şi la o stagnare. englezii au declanşat al doilea război al opiului (1856—1858). icnţa chim > a avut un mai accentuat caracter popular. precum şi ruinarea meşteşugarilor chinezi. Persia }i China.gubire de război şi aşa-zisa „clauză a naţiunii celei mai favorizate" *.. cu peste 75% în 1845. în timpul acestei răscoale. Volumul comerţului cu China a crescut. i i n l de vară -imperial. la capătul căruia atît Anglia. adăpostind comori de artă — a lărgit şi mai mult posibilităţile comerţului pe baze inegale cu China. piaţa chineză a fost asaltată cu mărfuri englezeşti. pp. 4 In euriul acestui război. în schimb. După semnarea tratatului de la Nankin. faţă de 1836. F r i e . altei ţări. englezii au sprijinit guvernul imperial în acţiunea de înăbuşire a răscoalei taipinilor. i Tieintsin noi acorduri.. prinţr ■> convenţie. Fr anţa şi Rusia au impus şi e le Chine i. cu centrul Ia Nankin. Rusia şi Statele Unite au încheiat l . Pe de altă parte.tulburări sociale care au culminat cu marea răscoală a taipinilor 3. perturbaţiiile financiare provocate în China de lipsa tot mai acută a argintului. In 1859—1860.

în Opere. vezi şi K a u f ni a n n. constituirea ilistate independente în întreaga Americă Latină. voi. p. voi. Selected Documents from the Foreign Office Archives. C.. 547—548. F r i e d r i c h E n g e l s . Prima cronică internaţio nală. K a r l Marx. 12. opunîindu^se proiectelor de intervenţie contrarevoluţionară ale Spaniei şi marilor puteri reacţionare. ministrul de externe George Canming dei Iară cu emfază : „Am chemat la existenţă Lumea Nouă. prin concesii rea economică şi politică a ţării K EMISFERA DE VEST ţârii de Lbii Lunea apadui li America Latină şi Indiile Apusene Marele eveniment politic ce caracterizează istoria sferei de vest în prima jumătate a veacului al XIX-4ea a Foii eliberarea coloniilor spaniole şi portugheze. Karl Marx. < Kford. 553— 560 . 568— 570 şi 587 . 216—217 . 3—23. p p . 8 W e i 1 1. voi. pp. 73 . Prăbuşi. pp. PriedrichEn. în Opere. pp. I. 1812—1830. op.. Istoria comerţului cu opiu. ■ n ' u ş teren oficială din partea guvernului ibritanic a Mexic ul ui . 239 . v o i . 12. [Noua expediţie a englezilor în China]. Columbiei şi Argentinei. pp. î n O p e r e . Acesta a fost şi motivul pentru care Anglia a acordat sprijin diplomatic mişcării de eliberare din America Latină. 175—180 . cit. voi. op. 1938.gffs. 7. K a r 1 M a r x. completă a colonialismului hispano-portughez în această parte a lumii a prilejuit Angliei o lărgire a debuşeurilor sale comerciale pe piaţa noilor state independente. în Opere. vor încerca. 1962. pp. grupate în aşa-inumita Sfîntă Alianţă.condiţiile creşterii nemulţumirilor popul apoiere a Chinei. 13. voi. pp. 1 0 2 — 1 0 5 . voi. în Opere. Revoluţia din China si d i n E u r o p a . Webster. pentru irijinul puterilor străine. p. 77—78 . P« liă si China. K. A i l i n î i u l li cunoştinţa Camerei Comunelor. Bucureşti. în ianuarie 1825. Noul război cu China. care se răsfAngeau tului de stat. 185 . 12. 9 . în Opere. în Opere. voi. pp. 12. Britain and the Independence of Latin America. 1 K a r l Mar x-F r i e d r i c l i E n g e l s . pentru a restabili echilibrul celei Vechi" 2. Kditura Politică. Karl Marx. [Tratatul anglo-chinezj. cit.

Legea a precipitat declinul plantaţiilor. ' IVntru sclavii din alte munci dccît agricultura termenul era de I nu 186 . I I . Scăderea preţului zahărului a fost marcată de o criză extrem de severă. 485. cit. cu perspective infinit mai largi de dezvoltare economică. numai pentru mîncare. Desfiinţarea sclavajului s-a aplicat în Indiile Occidentale cu data de 1 august 1834 . în anii 1830—1831. A survenit. . Ele devin posesiuni de importanţă secundară. deşi alcătuită cu toate menajamentele posibile pentru marii plantatori. ■'. CCXXVI. au desfiinţat dintr-o dată comerţul de contrabandă ce înflorase iîn Antilele engleze. an. în anii ide tranziţie spre statornicirea relaţiilor de muncă salariată. . atîta vreme cît America Latină era supusă monopolului comercial hispano-portughez. foştii sclavi au fost trecuţi în statutul aşa-zisului sistem de „ucenicie" (apprenticeship). afectat de creşterea producţiei de zahăr din sfeclă. 58.. din cauza acaparării de către Anglia a altor colonii. în 1822 fu abolit. tom. bumbac 3. 1 F r a n c o i s C r o u z e t . statutul porturilor „libere" din Antile 1. Aşannumkul „Sugar Duties Act" (Legea taxelor asupra zahărului) a stabilit tarife egale ide import între zal u n i l . Timp de 6 ani după eliberare 4.. ca inutil. sclavii ocupaţi în agricultură erau obligaţi să presteze foştilor stăpîiii 45 de ore de muncă pe săptămână. libertatea comerţului cu inoile state. în aceeaşi perioada. a pricinuit totuşi anumite dificultăţi economice.Vest. p. ce îşi crease o bază în Europa. Importurile de zahăr din Indiile de Vest au scăzut considerabil după 1830. Drept urmare. Sînt grav 'lovite de scăderea continuă a preţului zahărului pe piaţa mondială. mai ales în anii 1842—1845 2.. i i in a 1.idus în Anglia din Cuba sau Brazilia şi cel din Indiile • l < . împrejurările acestea au mai adăugat un motiv la decadenţa accentuată a coloniilor engleze din Antile. op. 85 (1961). p. The Free Port System in the British West Indies. R e c e n z i e l a l u c r a r e a : F r a n c e s A r in ( i ■ .. legea de aboilire a (sclavajului în coloniile engleze. conform prevederilor legii..Independenţa fostelor coloniii spaniole şi portugheze. obligînd pe proprietari la încercări de ireconversiune a acestora spre noi ii uluiri : cafea. cacao. în „Revue I [ist.inc". p. M C . < Ulii . 483 et passim.. în timpul blocadei continentale napoleoniene.

i l . au introdus sistemul amenzilor pentru lipsa sau întârzierea de la lucru 4 .cînd negrii cereau de la 3 şilingi şi 6 pence. 501—502.pe care o ocupau timp de trei luni după eliberarea lor completă. wn caz de boală sau infirmitate. • De regulă. de timp. Refu ui | celor 45 de ore de muncă gratuită îi ficea pasibili de pe deapsa cu biciuirea. j > < . pînă la 4 şiling 6 pence pe zi. II. nădăjduim că citi torul nu-şi va face iluzii. Poate cel mai important rol al sistemului fost de a ajuta pe plantatori să fixeze salarii cît mai care. pp. dacă plît iu untioipal o lumă fixată ca răscumpărare a libertăţii eoni plen-. i ' In rostui] timpufcii. se iridica în genere la 11 şilingi şi 8 ponce. pe acee. In caz de neplata a chi ri ei . » CHBE. în B. aveau să im n diţie. atunci cînd salariul lor. negrul cu fam ili a sa puteau li evacuaţi cu forţa. r\vi Ui dreptuil să-şi scurteze perioada de „ucenicie". plată mult inferioară celei a oricărui muncitor alb.işi durată. 187 . U I KK I OS . prin uzanţ ă. tim p de 4—6 ani . casă îşi asistenţă mali» . pp. plantatorii n-au pretins această chirie foştilor sclavi. îşi puteau perrniti ofere salarii foarte scăzute. Un alt mijloc de presiune asupra foştilor sclavi şi totodată de exploatare a lor pînă aproape de limită a 'fost dispoziţia ca ei să mai poată dispune de casa . plantatorii au < < < negrilor 1 şiling. Din punct de vedere politic. ei munceau tot la stăpînul căruia ti prestau cele 45 de ore.. plantatorii pretinseră negrilor chirie pentru îină la 5 şilingi săptămîmal. spre deos'ebire ide Jamaica. sau cel mult pînă la 1 i u n i e 1839. Intr-adevăir. nbidem. în Jamaica. posesiuiruile noi. dobindite în vremea războaielor 'napoleoniene şi confirmate de tratatele 1 Cu privire la promptitudinea şi eficienţa acestei „asistenţe medi cale" din partea plantatorilor pentru foştii lor sclavi.. pînă la 1 şiling si 8 pence pe zi. cîtă vreme ei aveau asigurat acul minimum de 45 ore muncă gratuită săptămânal. Refuzul lor de a lucra a făcut ca salariili se stabilească între 1 îşiling şi 8 pence — 2 şilingi şi 6 pi pe ai. în schimb. După expi ra termenului. fără a mai vodbi de salariile din metropolă 3 . nai că primeau salariu pentru orele in plus. 498—499. erau liberi să se angajeze ca salariaţi 2 .îmbrăcăminte. pronunţată însă de ma im <le proprietari.

/ . englezii evacuaseră complet arhipelagul. prin care . avînd reşedinţa în Antigua. I I . I M D I ) era secretarul de stat al S. Coloniştii spanioli fură eva-' H ! i . Numai insula "Iobage. 474. Grenada.A. unde singura posesiune engleză era micul Honduras britanic. 188 . din pricina insulelor Failkland. p .din 1814—1815. pp. din ordinul juntei revoluţionare de la Montevideo. 5 40 . aveau un regim mai puţin evoluat decît cele vechi. dar fără a renunţa la pretenţiile de posesiune formală asupra lui. Ghristopher. după 1815. iar Bulwer. ' 'HBE. Montserrat. a intervenit o perioadă de răcire a . în frunte cu un guvernator general. Anglia a încheiat la 19 aprilie 1850 cu Statele Unite aşannumitul tratat ClaytonBulwiT2. 489. dar în 1783 fusese cedată Franţei. în 1811.raporturilor cu Argentina. a obţinut. la 1855. după începuturile promiţătoare ale relaţiilor dintre Marea Britanie şi . Nevis) şi insulele Virgine au fost integrate într-o federaţie. St. Barbuda. căreia i se acordase deja în 1768 dreptul la o adu nare reprezentativă aleasă. St. Incidentul s-a aplanat însă în octombrie 1856. i . un statut politic intern asemănător cu al vechilor colonii. Vincent. Dominica. Cu privire la America Centrală. Statele Unite au jinit în schimb.U. insulele Leeward (Antigua. Deoarece Anglia şi-a ţ i n u t stăpînirea foi Hondurasul britanic. ' I. în America de Sud. iar Anglia a recurs ohiar la o demonstraţie navală pe coastele Americii Centrale. Wa'lken Ambele ţări i acuzat atunci reciproc de încălcarea tratatului ClaytonIVulwcr.u'hn şi consiliului său. Argentina căuta să-şi stabi1 englei la Washington.ambele părţi se obligau să nu colonizeze > nu încerce a exercita vreo dominaţie de orice fel asupra teritoriu din această zonă3.i ci.. în sensul că puterea ora concentrată în întregime în mâinile guvemator. între 1820 şi 1828. I I . Pe la 1774. printr-o convenţie care declara neutralitatea coastei Mosquitos şi a zonei maritime adiacente. La fel s^a procedat un an mai tîrziu cu insulele Windward (Barbados. Tobago). în 1832. Mai întîi.noile state libere. Reşedinţa guvernatorului general se afla în Bairbados '. venirea la putere în Nicaragua ■ ontuirierului de origine americană. ministrul I ( / / / .

a IlI-a. Mary Q u a y l e I n n i s . Canada Blocada continentală. obligînd astfel Argentina să semneze în 1852 un tratat prin care se reglementa 1 fluviu tuturor corăbiilor. [1954]. C l a u d e F o h l e n . 112—113. Cererile engleze s^au îndreptat atunci către Canada. Fu rîmlul Argentinei înainteze proteste. recuimpăinitoare era emigraţia engleză şi îndeosebi scoţiană •'. p. • ! John B a r t l e t B r e b n c r . 3 D e m a n g e o n. [ 19 49 ]. Noi incidente surveniră în legătură CU refuzul guvernului argentinian de a permite vaselor străine navigaţia pe fluviul Parana. dar .. determinînd un considerabil avînt al. în decembrie 1832 — ianuarie 1833.:ezi) k 1801. satisfacerii nevoilor britanice de lemn de construcţie. decretată de Napoleon în 1806. profitînd de um incident argentino-amri li reahemarea guvernatorului argentinian. pp. un act al -parlamentului autoriză deportarea de W na|i în arhipelag 1. 1965. industriei forestiere. L'Amerique anglo-saxonne de 1815 â nos jours. pe baza căruia colonia a păşit într-o perioadă ide prosperitate economică 2. pe această cale. The Interplay of Canada.lească suveranitatea asupra insulelor. Ne n de limbă spaniolă se aşezară aci. a creat dificultăţi. 81. Toronto. în 1845. De la cei 60—65 000 de râncezi care trecuseră în 1763 sub dominaţia Angliei.guvernul britanic nu le a&du OUfl. Anglia şi Franţa instituiră o blocadă navală comună asupra Buenos Aires-ului. a IV-a. 71. op. cu începere de pe la 1808. în 1841. Paris. cit. Colonie tipică de emigraţie. An Eco nom ic History of Canada. a transformat considerabil caracterul etnic al Canadei. 6 5 . 544—546. la 500 000 în 1815 şi la 1 843 000 în 1851. ed. Canada cunoaşte un spor continuu de populaţie. p. pp. făcând din francezi o (minoritate şi r u l k î n d mult însemn ă1 Ibidem. s-a ins la o populaţie de 240 000 de locuitori (britanici şi fran. p. N e w Hav en . the United States and Great Britain. ed. II. Anglia proti cele din urmă. North Atlantic Ţriangle. reocupi arhipelagul. care se procura din ţările limitrofe Mării Baltice. 189 .

de la 80 000 de locuitori în 1815. mu atît în planul contrastului etnic-maţional anglo-f. Adversarii o ironizau cu denumirea de „Family Compact" 2 . prin legea din 1791. reprezentând mai ales înalta funcţionăirime şi ini i . deţinea puterea atk la Toronto cît şi ila Quebec. care. în numele aderenţilor săi. Opoziţia. reprezentând restul burgheziei şi denumită părea „malcontenţilor" (nemulţumiţilor). împărtăşind convingeri republicane şi preconizând. fiindcă era formată din negustorime bo■ în mare parte de origine scoţiană. în prima jumătate a veacului al XlX-lea.raneez. Această re organizare va fi însă şi rezultatul evoluţiei politice interne a celor două provincii. In Canada de Sus. Ea a con-Mi mit nucleul partidului tory (conservator) din Canada de '«ir. apare în avanscenă — fără a o acoperi însă pe prima — opoziţia so ci. p. era poreclită II i „Scotch party". Liderul partidului a fost William Lyon Mackenzie. s-au format grupări de opoziţie. Alături de pătura dominantă. cît în cel social-politic. care acaparase conducerea politică. mulţi de origine americană. reprezentând păturile burgheze nemulţumite de caracterul prea îngust al instituţiilor repre zentative. rod al luptelor din secolele XVII—XVIII. clici. înăuntrul fiecăreia din cele două provincii. Efectul emigraţiei s^a resimţit. în baza actului constituţional din 1791. i de episcopul anglican John Strachan. VI. care. în locul opoziţiei naţionale dintre francezi şi en glezii. viaţa politică era dirijată de o grupare «taică.ii polii ii a dintre conservatori şi liberali. aliată cu proprietarii » CHBE. introducerea unui guvern responsabil şi a tuturor instituţiilor parlamentare engleze. Ea va evolua repede spre constituirea unui „partid al (reformelor". In Canada de Jos. nuanţele politice se complicau prin împletirea contradicţiilor sociale şi naţionale. ajunge (la 455 000 în 1841 K Noua situaţie avea să ridice din nou problema reorgani zării politice a Canadei..tatea Canadei de Sus. Gruparea conatoare. cuprindea în mare majoritate emigranţi de dată mai recentă. 251. de inspiraţie combinată whig (liberală) engleză şi democratică americană. 190 . separată în două provincii diverse din punct de vedere etnic. Mc familie.

lansai prematur.. Faptul atrase după sine o întărire a opo. printr-o emendare constituţio-n. în ambele provincii.funciari (mulţi din ei nobili) şi vîrfui imii de origine franceză.. obţine o adunare aleasă pe o bază mai largă.i alianţei dintre opoziţia liberală a ambelor provincii. Camera Comu-. 2 G i r a u d. pp. însăr1 Formarea partidelor politîce în cele două Canade : CHBE. ul a de Sus şi o încurajare a ei în Canada de Jos.vrist al firanco-canadionilor. muilţumit. 60.i Ar naţionalism francez şi clericalism catolic. din ionul cărora reiese sensibilizarea sentimentului naţianal-particul. 207—209.intern instituit prin actul din 1791 este tot u i . pregătind . Louis-Joseph Papineau (1786—1871). cit. conturarea unor perechi de partide poli adverse a dus la sprijinirea reciprocă a conservatorilor şi li ralilor din ambele (provincii. cit.. Maokenzie. cercurile engleze din Canada de Jos nu înaintat un proiect de uniune a celor două provincii. în acest an. în Canada de Su Pe nesimţite. care siugerase guvernului britanic soluţia administrativă din 1791. 191 . 1 Anglia 2 . îmbibată însă ou o puternică und. dupS 1815. de pildă. prin proteste adresate miniştrilor britanici.liţiei în < . a determinat probabil şi opinia unui comitet al Camerei Comunelor. ii frecvent criticat.i lă. Opoziţia. G i r a u d. 56—64. realităţile politico-sooiale.ii ae Papineau. fac să apară „canadienii". pp. oom bătut imodi.astfel apropierea din ele şi semnificând atenuarea exclusivismului naţional engle francez. Din „englezi" şi „francezi". unul 1 mi un.i M. VI. începînd cam cu ii 1829. Apropierile şi paralelismele fundamentale în evoluţia politică a celor două provincii se profilează mai ales de pe la 1820. op. a adoptat o linie liberali. Revendicarei I u n damantală a acestei grupări era dreptul de control ii adu nării asupra organelor executive. 236 et passim .1 devenit. Şef aii partidului .i Li prin Oi păţii şi franceze prin origine. mai .. op. L. cu alte cuvinte acelftfi prin cipiu al guvernului responsabil în faţa parlamonuili. cu tradiţiile şi duşmăniile lor. creatoare de noi comunităţi de interese. aşa-numitul partid duna i aci interesele majorităţii burgheziei. anima şi pe liberalii lui W. pro gresistă. cînd Canada de Sus. Proiectul a fost respins. p. Eşecul acestui proiect. devenind ' ' ■ 1 urai reprezentativă decît era.

65—66. pentru moment. Documents of the Canadian Constitntion. L. în 1828. op. Kennedy. pp. în 1832. Marburg. acest program releva în Papineau un discipol moderat al revoluţiei franceze. 264—268. în ambele provincii. pp. Mackenzie. 1963. ale cărui puncte esenţiale erau : recunoaşterea drepturilor adunării de a controla actele de guvernămînt şi finanţele şi crearea unui consiliu «legislativ eligibil s.cinat să ancheteze situaţia.. dar cu o mai pregnantă nuanţă republicana. Modul în care cercurile liberale din Canada ridicau problema unor organe executive responsabile la faţa adunărilor locale conţinea germenele unei formule noi de conciliere a unităţii imperiului cu autoguvernarea coloniilor 2. Ldei asemănătoare. op. ///(/:. 227—232. cit. 245. op. Rrin întreg conţinutul său. în cazul că opoziţia nu s-ar fi liniştit. De un tratament asemănător avu parte şi opoziţia liberală din cealaltă proviimcie 4. ' W I'. al cărei raport conchise împotriva oricărei reforme politice esenţiale.. redactată de W. 456—457. 19. în „EHR". în 1834. denumit „Cele 92 de rezoluţii". nr. 87 000 de semnături de adeziune. Ele duseră la izbucnirea unor tulburări ia Montreal. într-o campanie populară. intensificarea acţiunilor opoziţiei îndeamnă puterea executivă la felurite acte arbitrare împotriva adunării reprezentative. cit. în direcţia unirii celor două provincii 1. în Canada de Jos. care a făcut-o să fie calificată drept o nouă „Declaraţie de independenţă". pp. i i I l'wbleme der Britiscben Reichpolitik in Kanada : die Rebellion ton 18 ■/. 234—236. internă din Canada. „Cele 92 de rezoluţii" nu i unirii. 1960. Hans •. Gir aud. guvernul din Londra respinse revendicările formulate de Papineau şi ameninţă eu suspendarea regimului reprezentativ. 308. cit. 1 IUrlaw—Madden. un admirator al oon*tfltuţiei americane şi al celei franceze din 1791. pp. VI. Co mitetul a recomandat să nu se insiste. soldate cu morţi şi răniţi. 192 . Lansate nanifest. M. cuprindea „Declaraţia reformatorilor din Toronto". Papineau redacta programul partidului canadian. tulburările ce avuseseră loc şi lansarea celor „92 de rezoluţii" au determinat guvernul britanic să trimită a comisie de anchetă. p.. 66 >88. " Mor ton. Drept urmare.

ed. Canada. [1946]. conduse de partidele de opoziţie. şi avînd fără Jmdoială un rol în agravarea lor. cit. Cf. M. a II-a. Lower. avînd unele interese comune cu proprietarii funciari. 150. Mai gravă a fost cea din Canada de Jos. separatismul francez din Quebec. publicat de Reginald Coupland. Ele au contribuit la introducerea guverniului iresponsabil în Canada 2. Toronto. Burghezia franco-canadiană. se adăugau contradicţiile dintre cultivatorii rurali şi proprietarii funciari francezi. 71.La tulburările politice. 2 1 13—451 193 . A r t h u r R. elementul englez ar fi contrabalansat. care se datorau siste mului seniorial şi tehnicilor agricole înapoiate pe care el le conserva. cu suspendarea statutului constituţional. 82. Raportul lui Durham. 171—173. Atît Mackenzie. Categoriile Turale erau atinse de fluctuaţia preţurilor şi de criza producţiei de grîu. Oxford. generate de problema responsabilităţii guvernamentale. senioriile de tipul veacului al XVII-ilea. în ambele provim ii izbucniră răscoale. pp. In Canada s-a reintrodus regimul militar. contradicţiile politico-sociale din Canada. The Durham Report.. Răscoala din 1837 şi actul de uniune din 1840 în noienibrie-deeembrie 1837. 17. 1952. deşi înfrînte. cu apre cieri foarte elogioase la adresa lui: „Magna Charta celui de-al doilea imperiu britanic" (p. F o h 1 e n. O nouă misiune specială de anchetare a stărilor de lucruri din colonie a fost încredinţată lordului Durham (mai-noiembrie 1838). op. Natlon and Neighbour. în cadrul unui parlament unic. în felul acesta. a căutat să dirijeze nemulţumirile ţăraniilor pe un făgaş politic îşi naţional1. în acelaşi timp. 161. s-au refugiat în Statele Unite. cu îngăduinţa regimului britanic. unde textul însuşi al raportului relevă limpede intenţiile de a-i deznaţionaliza pe franco-canadieni. 158. p. Rebeliunile din 1837. cît şi Papiineau. după îinfrîngerea insurecţiilor. XLVI). atinseră punctul culminant. şi-au făcut astfel efectul. ipropuse unificarea celor (două provincii. Englezii au reuşit să facă faţă situaţiei. prin forţa armelor. însă şi pp. care-şi menţinuseră. El ajunse ia concluzia că cea mai bună soluţionare a crizei ar fi introducerea guvernului responsabil.

Atît guvernatorul Sydenham. Actul de uniune a Canadei. M. el acorda Canadei uo parlament cu toate drepturile obişnuite ale unei astfel de instituţii. l i i c r n . noua capitală. Timp de vreo cinci ani. la Toronto şi Quefoei . cit. CHBE. promulgat ila 23 iunie 18401. la a ltă f ormulă de compromr. francezii sperau ca. format dintr-o adunare aleasă pe patru ani şi un consiliu legislativ numit de puterea executivă. lord Sydenham. nu acelaşi lucru se poate spune despre aplicarea principiului responsabilităţii guvernamentale în faţa parlamentului. ei au adoptat linia strângerii legăturilor cu liberalii din Canada de Sus. Unificând cele doua provincii. p. să poara preîntâmpina oi it e tendinţă de asimilare a lor din punct de vedere naţional. folosind libertăţile parlamentare acordate de actul din 1840. Charles Metcalfe. provizor iu. cît şi unuil din urmaşii săi. Pe o astfel de bază. pe cîtă vreme raportul Durham şi Actul de uniune fuseseră opera liberalilor. aleasă tocmai pentru a evita optibilităţile care s-ar ifi putut ivi. Guvernul avea să fie răspunzător în faţa parlamentului. După recenta înfrîngere a răscoalei din 1837 nu aveau însă nici o posibilitate de rezistenţă. de i î r c 4 ani. pp. De aceea. i la alegerea definitivă a anei capitale potrivite. la Kingston. 536—550. K e n ne dy.Raportul lui Durham a fost violent criticat de unii membri ai parlamentului britanic.irc . prin urmare îi revine acelaşi rol : „domneşte. 8 1 194 . în cazul opţiunii pentru Toronto sau Quebec 2. P. Cf. interpretau actul din 1840 în sensul că primul ministru al oricărui guvern avea să fie însuşi guvernatorul general. Aplicarea actului a început din august 1840. Liberalii susţineau însă că acesta reprezintă coroana britanică. Echipa Textu l la W. ceilalţi înfrînţi ai răs coalei. constituind împreună un puternic partid liberal. a luat totuşi ca bază recomandările sale. Trebuie avut în vedere şi faptul că între 1841 şi 1846 la putere se afla partidul conservator. în cele din urmă. Francezii din Canada de Jos au arătat multă reticenţă faţă ide unificare. In 1849 se va ajunge însă . 1 dintîi parlament unic al Canadei s-a întrunit în iunie i I.. op. 345. p î n . VI. : lesiuni parlamcnr. Dacă guvernul britanic a fost destul de expeditiv în apli ca uniunii. dar nu guvernează". sub guvernatorul general. iar autorul acuzat de complicitate cu „rebelii" canadieni. u i v r . metropola a ezitat.

în i3 n i l nsului electoral 3 — semnifică de pe acum r .nudei un guvern format din oameni care să se bueui parlamentului. I I i r d y. în primăvara anului 1849 2 .guvernamentală. 195 L o w e r. p. Actul din 1840 era aplicat astfel pentru prima oară. s-a instituit în Canada o formă de responsabilitate mini riailă mai completă chiar decît în Marea Britanic 1 . La 11 martie 1848. Hincks şi Monin. P o u t h a s. farm ilui Din acest moment. i Im Ourhwn. 345.. i i Angliei. Fapt de altfel normal. în frunte cu primul ministru. p. ân spiritul său adevărat. cit.. c it.. i i i i imctivă ce apare în cadrul Imperiului britanic : < olani iile «. cit. trebuie să fie o emainaţie a parlamentului. op. 521 .. după cum apreciază un istoric canadian. cit.i acordării de indemnizaţii pentru pierderile de proprietăţi în timpul rebeliunii din 1837. P.. dacă ne gîndim că în colonii nu exista nici pe departe o clasă socială 1 2 i i i-(1 a 1 e Keith.. 476 . Kennedy. op. dar prezidat din 1851 de doi şefi mai tineri. A fost autorizată folosirea limbii franceze în parlament.. A r t h u r Ber- . Z i e h e n. Numirea guvernatorului lord Elgin. op. pp. cit. p. op. W e i 11. a G i r a u d.. Canada a cunoscut un regim parlamentar-constituţiona'l. Selected Speeches and Documents. cit. op. a fost totuşi votată legea care acorda amnistie „rebelilor" din 1837 şi indemnizaţii victimelor răscoalei. 186. a coincis aproape cu o victorie electorală a liberalii©! dieni (în 1847).. întru totul asemănător cu al oricăirui alt stat burghez îlnaintat. Robert Baldwin şi Lafontaine. I. îşi vor constitui un regim cu nuanţe mai democratice ilcrîi . dintre care prima.'are dobândesc guvern responsabil şi deplină autoguvetin. Ea a stârnit unele tulburări şi proti la Montreal. Elgin a încredinţai li taior lor. Din 1848. pp. M. pp.wc u n i i ni vor devansa metropola în domeniul reformelor politice şi so iiile . 316—317 . 66—73 . liberalii. 579—583 . op. 506. pp. op. W. reveniţi la putere iu trecut prin Camera Comunelor decizia de a ( . Sub un guvern aceeaşi nuanţă. i i i n . Tepre/onimJ p i n u l u i majoritar. în 1846. Prin cele dintâi măsuri ale noului guvern s-a înscris ■■lege. p. Fizionomia sa va fi completată în deceniile nitoare punnr^o serie de reforme. cit. 17..

op.ue Companiei Golfului Hudson. A Modern History. Compania de blanuri a Nord-Vestului voi să distrugă aşezarea. p. 347. care ■ mai mare influenţă în consiliul guvernatorului. cu vederi mai liberale. Newfoundland (Terra Nova) primise statutul de colonie. Pouthas. şi majoi iuţea catolică. aproape de limita teritoriilor concesion. p. cit. p. 201—202.. <*/■ I I / . 179. numite Assiniboia. în centrul Canadei. se introduse şi ân Newfoundland gu. cit. 1960. în I K32 :. 357—360. 429. I. în anul 1854 a fost desfiinţat prin lege regimul proprietăţii senioriale în Canada de Jos 1. un permanent element temporizator al democratizării vieţii politice engleze. mergînd şi aci pînă la mici revolte. de la compromisul din 1688 şi până astăzi. 196 . VI. care a constituit. P o u t h a s . fie şi îm accepţiunea burgheză a cuvântului. op.cu tradiţii aristocratice şi cu forţă economică de talia celei din Anglia. Canada. pricinuite de antaI I I I U ] dintre minoritatea protestantă. Guy F r e g a u l t—M a r c e i T r u d e i . Montreal şi Paris. în 1855. Ann Arbor. nul responsabil4. iar ân 1851 insulei Prinţul Eduard2. 1963. dar Selkirk interveni pe lângă autorităţi 1 F o h 1 e n. pp. 4 Ibidem . J. VI. conservatoare.. punîndu-se bazele unei mici aşezări. p. 164. rămăşiţe ale feudalismului de import francez. cit. voi. B r e b n e r—M a s t e r s. 347 . 244. pp.. lordul Selkirk luă ân anul 1812 iniţiativa înfiinţării unei colonii agricole scoţiene. Cu sprijinul său bănesc. M a s t e r s . ceea ce a dat o lovitură decisivă influenţei marilor proprietari funciari. 242 HBE. La începutul anului 1848 se acordă guvern responsabil Noii Scoţii şi Noului Brunswick. BartI c t H i r li I I r r—Donai d C. an după care a urmat o perioadă de frământări inie i n c . 89. cu guvernator şi adunare aleasă. p. op. ' ( 'HBE. p. se achiziţionară cam 116 000 de acri pe Red River (Râul Roşu). ân ciuda opoliţiei conservatorilor.. Alte provincii canadiene Actul din 1840 pentru Canada propriu-zisă a atras după sine concesii similare făcute de Anglia şi celorlalte colonii ale sale din America de Nord. Histoire du Canada par Ies textes.

OCEANIA Australia Evoluţii Australiei wn prima jumătate a secolului al XIXlea adme vag aminte de aceea a Canadei.. Compania golfului Hudson r i d în 1843.: [jca aşezare a devenit un focar de atracţie în colo a centrului Canadei. 45—61. sub numele de Columbia britanică.. L..it ive. Poate mai mult pe baza eoiiuini. La 1821 ea avea. G i r a u d.. 419 . if ortul Viei insula îi fu iîn (întregime concesionată.. ipe insula Vanicouver. împreună cu Ţara Van Diemen (Tasmania). Coloniştii de pe Vancouver.i .aptului că ambele erau.. agenţii comp. în 1851... lîin .. parte componentă a federaţiei i sun i'dui n Pe coasta Pacificului. Moiton. p. avînd la început capitala în orăşelul New Westaninster 2. să înceteze hărţuiala lor împotriv. coloniile din cuprinsul ei s-au întins de la un ocean la altul... In 1817.i i graţie a tot soiul de oameni şi cu intervenţia guvernulu i care a silit compania să cedeze în 1858 drepturile ei asupri zonei. Manitoba.. în acest timp.. op... 197 . Du lovitura cea mare a venit lîn 1858—1859.. Im > liliţi. CHBE.nd şi (li continental..\ Ii loarea ei. cit. 100. co lonii de emigraţie. au descoperit acolo cărbuni. cam 24 000 de locuitori. din care aproape 20 000 erau 1 1 W.. constituită îin colonie a coroanei. pp.i f. pe un teritoriu vast cît un continent.. cînd s-a descoperii tui rîul Erazer şi la locul numit Gariboo. prin excelenţă. A foţi ■> achiziţie de care compania >nu s-a putut bucur. A urmat obiţ. Australia a cunoscut şi ea.. cu sprijinul acestora.[tu vertiginosul „Goldrush" — năvala după aur — ou rapid. 89. i mu Ii .. pp. VI.şi.. iar spre sfârşitul perioadei i a ridicat problema do1 I I I i lor cu instituţii politico roprezeiii. 0 creştere apreciabilă A populaţiei.mul 1849. explorî. Ea a format nucleul statului Manitob -mai tîrziu...

. Diemen va avea o administraţie separată de Noua Galie de Sud 4. unde aşezările datau de pe la 1824 5. declarată în acelaşi am colonie aparte. iformînd colonia Victoria.ir la nord de Noua Galie. aproape de vări fluviului Murray. p. op. La 1834. r ' II . azi Melbourne. de la extremitatea sudică a Australiei. a sprijinit înfiinţarea oraşului Port Phillip. 53 . în sfîrşit. op. căpitanul Freemantle luă în posesiune. la 1803. La 1835. pe ţărmul nord-estic al continentului. Ţara Van. cit. • Nowack. numărul imigranţilor de bunăvoie întrecînd pe al ocnaşilor 1. p. se desprinse din Noua Galie. op. 198 . guvernatorul DairBng. op. voi. p. op. cit. a pornit iniţiativa primei aşezări de colonişti-ocnaşi în Ţara Van Diemen 2. Noua Galie de Sud. I. cit. districtul Poart Phillip. î.1 i ii a r d. Ele au început a fi puse cu adevărat în valoare de pe la 1820. Nowack.. 7. La 1824. pe ţărmul de răsărit al Marelui golf australian. relevîodu-se prezenţa unor imense întinderi de deserturi6. pe coasta de sud a Australiei.. colonia Queensland. op.. coasta de vest. se constitui. ' B i i n ard. 63—65 j D c m a n g e o n . CHBE. Pînă la mijlocul veacului. 347. avînd pe la mijlocul veacului trecut vreo 70 000 de locuitori şi cea mai mare densitate a populaţiei. La 1848. din Noua Galie de Sud. Aceasta din urmă. unuil din guvernatorii ei. pp.. 72. VII. La 1829. sub numele de Australia occidentală. 474. ' I" o u i li a s. p.. 190. în 1859. oraşul Adelaida. cit. p. Din „colonia-mamă". populaţia sa crescuse la peste 330 000. A treia cronică internaţionalâ. extinse zona posesiunilor engleze de la 135 la 129° longitudine estică. părea a fi destinată celui mai sigur _ viitor 3. Clark. la ■ 1. în Opere. cit. resursele coloniilor australiene erau aproape exclusiv agricole. King. ' I >>11 1X53 se va numi oficial Tasmania. p. în jurul anului 1860 fură întreprinse şi călătorii de explorare a interiorului. De la 1825. Creşterea oilor şi producţia de lînă au devenit în acest timp avuţia naţională a Australiei. op. în numele Angliei.deportaţi. p. o dată cu impulsurile imigraţiei de oameni liberi. 183. cit. cit. p. 184 .. * K a r 1 Mar x-F r i e d r i c h Engels. se puseră bazele coloniei Australia meridională şi reşedinţei sale. inclusiv traversarea lui de ila sud La nord. 115..

importul de lînă din Australia îu Anglia a crescut de la 900 000 la 17 500 000 kg. Proprietarii de oi devin regii zilei. de a importa lînă străină. Administraţia a căutat. 135. cit. în anii I 794 i John'Mac Arthur. op. furie a squatterismului a cuprins coloniile după 1824—1825. op. între 1856 şi 1840.' priciiiuiii. în 1822. aduse primele tran i. nos în Australia.. între 1830 şi 1850. către 1860. 169. Anglia s-a putut dispensa..i I OM explorat în întregime bazinul roditor al fluviilor . p. valoarea portului coloniilor australiene începe a depăşi pe aceea a portului s.. Spre sfîrşitul acestei perioade.i I (aorliing. Condiţiile naturale 'de a« nale pentru creşterea lor. La 1800. 156. pp..i. VIIj. în <J>> de ani. 203 —205. i v. 4 Ibidem. ca un întrezăririi perspectivelor ce se deschideau vieţii economi' s-a înfiinţat „Societatea australiană de agricultura" ' I valoarea lînii australiene este oficial recunoscută . între 1831 şi 1840. 184—186. în Noua Galie de Sud numărul oilor creşte între 1828— 1850 de la 536 000 la 6 784 000.Primele pături de lînă ţesute pe păru ilian au ieşit din mîinile unor femei deportate. deţinui din Paramatta. în anul 1801. cit. Cu toate aceste..i i ai bune postavuri produse vreodată în Anglia. 8 F i t z p a t r i c k. 188—195. să pună i i. Perioada pastorală a istoriei australiene a dat loc tor afaceri extraordinare. iquatteriamuil a fost reglementat şi recunoscut oficial. Peste douăzeci de 300 000. pp. Regulamentele de luan Io posesiune a pămînturilor sporesc de patru mi preţul de icbîziţie. B a r n a r d... Unul din guvernatorii Noii Galii constata că nici toate ar matele Angliei n-ar fi capabile să mai pună stavilă procesului şi să întoarcă turmele de oi de pe pSaninturile pe care se răspândiseră 4. lîn Australi puţin de 2 000 de oi. 1 Datorită producţiei australiene. la început.i de OOnjumctura lînii a învins opreliştile. ud .. 1 v atun tul (producţiei a crescut încontinuu1. tnti an port al Camerei Lorzilor asupra comerţului britanii ■ constată că lîna australiană a prilejuit confecţion. » CHBE. p. 294 . il c i spre interior a coloniştilor liberi. 199 . iar la 1860 în jur de 20 de mailio La 17 august 1821 avu loc la Londra prima torva duzini de baloturi de âînă australian. 179.

124—125. pp. II. op.ni proprietari funciari. Dezvoltarea marii proprietăţi ducea în realitate la coneentrairea puterii în mîinile unei oligarhii de ni.2 milioane ha) . Aceste fenomene de ordin economic-social au avut repercusiuni pe plan politic. p. IŞ ' I şi după descoperirea aurului în Australia. fie şi cu atribuţii reduse. cit. care se vor reflecta în evoluţia destul de rapidă a sistemului politic australian spre sokaţii democratice mai radicale. Ea venea îndată după sistarea deportărilor de ocJI .. 200 . op. A Short Histot i . Noua Zeelandă După recunoaşterea amănunţită a ţărmurilor sale de către Jamos Gook. la 1851. în oraşe...Lăsat liber şi reglementat prin lege. La 1845. cit. cit. care limitau prerogativele guvernatorului şi îl obligau să-şi numească un consiliu legislativ 2. ■Gllttin. în Noua Galie de Sud. Noua Zeelandă a fost frecventată multă vreme numai de pescuitorii de balene ' l ' r m a n g e o n . alături de care. cit. eveniment cu adinei consecinţe. patru mari squatteri ajunseseră să posede 8 milioane de acri (3. între 1852 şi 1855. I. I" •■ II i li a s. 132—133. Nowack.. squatterismul a creat însă o altă gravă problemă agrară : extrema concentrare a proprietăţii funciare formată din păşuni şi frînarea dezvoltării culturilor cerealiere. Această concesie politică era numai nu început. pp. parlamentul englez ratifică ■ "încerca guvernelor responsabile. 347—348. op. Pe la 1850 erau cultivate abia vreo 200 000 de hectare 1. pp. op.6 milioane ha).i o pătură comercială şi bancară. p. în timpul primei călătorii. au fost compromise în faşă. începuturile unei „democratizări" a inscituţiilloir din colonii. cit. agricultura se practica pe o scară relativ redusă. pp. Ch ev tu ier. guvernatorul fiecărei oolonii păstra însă dreptul de veto asupra actelor guvernelor iilunărilor legislative3. 84—86. op. Abia în cursul unei noi transformări adinei în viaţa economică şi în structura socială Australiei. 91. W i l l i a m s o n . marcate prin actele din 1823 şi 1828. Faţă de aceste imense întinderi de păşune. 133 . din totalul de 36 milioane de acri al terenurilor cultivaibile 640 de squatteri deţineau 29 de milioane (11.. în Victoria. începe a se r i d i i .

p. Iniţiatorul» lor principal a fost Wakefield. iar ila 1839 „New Zealand Company". i însă din colonişti obişnuiţi. ed. conduse de şefii Rauparaha şi Hone Heke 4. 1769—1840. Unii emiH a r r i s o n M. făcute între 1823 şi 1826. op. Cu încuviinţarea guvernului şi înarmată în 1840 cu o cârtii . n fost luate în considerare de către guvernul britanic 2. La 1837 s^a format „New Zealand Colonization Associatioin". r lu i ii In irilor maori — cum se numeau indigenii — şi încline li 6 februarie 1841 tratatul de la Waitangi. a unor triburi care 201 . suveranitatea engleză. New-Zealand. Abia din 1832 figurează în Noua Zeelandă un irezident englezi în cadrul problemei tot mai vaste a emigraţiei b care a luat proporţii în veacul al XlX-lea în urma ei sociale ale dezvoltării capitalismului (proletarizarea). La sfîrşitull .i ra maj mu li < liordinul unei pretenţii teoretice. pp. alte cîteva. Propuneri pentru înfiinţarea „ofi cială" a unei colonii militare.şi de diverşi aventurieri. Harlow-Madden. 22—36. Cf. pe iinsula de nord. . d n fel dl administrative permanente nu îl reprezentau [n cel lari insule. op. dar cu metode care provocrtiră revolta triburilor maori. o mică aşezare de m s-au adăugat. a apărut un curent care susţinea spriji nirea şi organizarea emigraţiei.i parlamentului. VII 2 . Wright. cît >i l încurajării punerii în valoare a resurselor din colonii. p. K e i t h S i n-r. iar din noiembrie acelaşi an Noua ZeeJamdă se constitui în colonie aparte 3. pp. Londra. a II-a.. 187 . prin care aceştia recunoscură. Compania Noii Zeelande intră în trat . 80 . i n u l u i i stabilit. n i v r cu '. Oficial IM h ifla lub dependenţa guvernatorului Noii Galii de Sud. [1960]. 446—447 şi 519—521. Noua Zeelandă a fost printre teritoriile care . cit. 1. cit. pp. Vechile tradiţii păstrate de maori cu privire la originea lor vorI» . asupra cărora suveranitatea ibi . CHBE. de o imigrare. Wright. probabil din insulele Pacificului. în scopul lărgirii debuşeurilor şi schimburilor comerciale atît de necesare producţiei britanice.. teoreticianul colonizării organizate şi finanţate. mai ales prin 1824—1827. 69—70. A History of New Zealand. La 1839 pe insula de noul ie afl iu vreo 1 100 de europeni 1.au atras atenţia în acest sens. în mai 1841 luarea în posesiune în numele coroanei britanice Iu proclamată oficial. fără a-şi da bine seama ce fac. Compania transportă emigranţi şi achiziţiona pământuri pentru ei.

O tentativă de ocupare a arhipelagului Hawaii. din care n-a recuperat decît 52 000.'. Statul a cheltuit cu această ocazie 145 000 de lire sterline. con&iderîndu-se înşelaţi tl<. numindu-le.. pp. de la anexiuni. Cf. în 1843.niiii'iii. cit. în genere. primul-nii-nistru John Russeld acceptă o acţiune extrem de oneroasă pentru guvern.. pp. 306—307 . op. arhipelagul Marchizelor şi Hawaii. 94—97. tot de origine polineziană. identificată istoriceşte. în anul 1851. prevăzînd autonomia administrativă şi instituţii reprezentative. Keith S i n c l a i r .. I se acordă în 1853 o constituţie. insulele Cook. în „Revue Historique". iar Noua Zeelandă deveni colonie a coroanei. pentru irc din cele 6 provincii ale sale l. 349—350 . După revenirea la putere a partidului liberal. cit. poetic. La 1846 s-a schiţat o primă organizare de instituţii reprezentative. Samoa. cit. misionari englezi (şi americani) s-au stabilit în Tahiti. C H B E . se revoltară şi ei. tom. guvernatorul Fitz Roy şi. Tonga. cu o indemnizaţie pentru acţionari. ' 1 I it r d y. 202 . acest spaţiu geografic a fost oarecum neglijat de expansiunea colonială britanică. cam de prin ■ I u l al X-lea al erei noastre. Fiji. în timpurile precolumbicnc. ■ ' « ■ 93 (1961). a fost zădărnicită de americani. Colonisation l'iii.companie. Insulele Pacificului în raport cu interesul manifestat de Anglia în explorarea Pacificului în anii călătoriilor lui Cook. pp. Aotearoa. După lupte care au durat pînă prin 1845—1846. 13—28. concesionînd-o companiei. probabil după panaşul de fum al vreunuia din numeroşii vulcani aflaţi acolo. adică «Ţara norului lung şi alb". CCXXV. după tipul obişnuit al coloniilor de stat. Anglia s-a abţinut. 461—462. în favoarea Companiei Noii Zeelande. după el.granţi. în 1 M una jumătate a veacului al XlX-lea. pp. între 1797 şi 1840. reuşiră să înăbuşe răscoala băştinaşilor. Maorii reprezintă cea mai ludicJ societate umană agricolă. ar fi descoperit întîmplător aceste pămînturi. P o ut h a s. înainte de maori. VIL. Henri Brunschwig. Cu toate îndemnurile acestora. Noua Zeelandă pare a fi fost locuită de alt! populaţie. George Grcy. Cumpără de la şefii maori insula de sud. op. Un episod de oarecare ecou s-a petrecut în Tahiti. op. pp. compania fu suprimată. Ocean Pacifique et Ocian Indien.

Nici bogăţiile Africii nu erau încă îndeajuns cunoscute. oreîndu-se în jurul său atmosfera unui fel de „mart Un an mai tîrziu. cele mai însemnate . precum şi protectoratul acesteia asupra irhipelagului Tahiti 1. Călătoriile lui Mungo-Park pe fluviul Niger. S03 . celebrul explorator David Livingstone. dep pe regină şi proclamă anexarea arhipelagului. pp. regiune care. în 1842.I unde misionarul englez Pritchaml. sprijinit şi pe protestele oficiale britani actului Franţei. ■ « < l1 gaţia sa. în 1847. întors la Londra. cit. va fi relativ mai binecunoscută. dobîndise influenţă pe lîngă regina in. fu primii cu dcstuliJ vîlvă. priintr-o declaraţie comună anglo-franeeză. reprezintă începutul explorării sistematice a Africii occidentale. operă o debarcare. 309—310 . Pritchard i să provoace o răscoală indigenă.rezultate ale călătoriilor sale în această 1 AFRICA I H a r d y. la 1841. regina expulza la un moment dai din Tahiti pi tni sionarii francezi. în Africa de Sud îşi începe activitatea. el fu .. făcu tot posibilul ca re protectoratului ce-i fusese impus. op. op. pînă la jumătatea secolului ra trecut. Franţa anexă insulele Mai Pomare o obligă să accepte protectoratul! I Pritchard.numit consul în Samoa. pp. Explorarea interiorului ci făcuse paşi destul de puţini. O escadră fraro in dată de amiralul Dupetit-Thouars. nuli ui în 1837. pînă la mijlocul secolului. la mijloc şi o rezervă faţă de tipul coloniilor tropicale. Nici pe continentul african. iar Anglia pe a Franţei insulele Marchize. după eşecul rapid ii citi fu expulzat. 212—220. G r a 11 a n.li. cele 'două ţări schiţară un fel de primă împărţire a Pacificului în zone de influenţă : Franţa recunoscu dominaţia engleză în Noua Zeelandă. în 1795—1797 şi 1805—1806. în 1844. se in nată la Londra. cit.-. progresele colonialismului briic n-^au fost deosebite.. al căror cvasifaliment părea a se anunţa prin decadenţa Anti-lelor.

op. cit. op. . el Je va obţine însă după 1850. băncile — cel olandez rămînînd precumpănitor în agricultură. industria. cea dintîi problemă pe care a atacat-o noua administraţie a fost aceea a încurajării imigraţiei. Intre limitele teritoriale asupra cărora se extinsese dominaţia Companiei olandeze a Indiilor. dar nu vor reuşi niciodată să creeze o pătură masivă de fermieri. 234-235. 476. Iniţiativa n-a avut la început succes. ca în Canada. din care vreo 10 000 de europeni — colonişti olandezi ('buri). op. 513. de a explora bazinul celuilalt mare curs de apă. ce se va menţine şi pentru. se aflau la 1815 ca-m 90 000 de locuitori. H a r a y. în cadrul încercărilor de a descoperi izvorul Nilului şi. 68—69 . Pe la 1820 se produce prima emigrare mai importantă de colonişti englezi. funcţionari. pp. pp. 204 W <• i 1 I.zonă. ulterior. flu viul Congo. 466 i r f . în număr de vreo 5 000. în Africa de Sud englezii au „exportat". Africa de Sud După instaurarea definitiva a suveranităţii engleze asupra Coloniei Capului. Majoritatea lor s-au aşezat Ja răsărit de Capetowm. este slaba prezenţa a elementului rural.. Aceştia erau. documente despre emigraţia între 1817 si 1823. cit. fermieri *. vor constitui totdeauna o minoritate faţă de masa populaţiei indigene3. . pentru a subvenţiona emigraţia britanică în Colonia Capului. S-au făcut apeluri şi pentru atragerea de colonişti germani. comercianţi. cit. pp. Ha rl o w-M a d d e n. Colonia era destul de slab populată.. pp. emigraţia britanică ulterioară. englezi şi buri împreună.. Elementul britanic va ajunge să domine viaţa urbană — comerţul. muncitori. Vrii. la Londra se [deschiseră Jiste de subscripţii. op. Australia sau Noua Zeelandă. p. în covîrşitoare proporţie.. 208—20V.i n g e o n. 1 • C UM-. O caracteristică a compoziţiei acestui grup de emigranţi. rămase cu acelaşi llab ocou 2. încă din 1814. ca material uman. Dar europenii. ■ 1 1) <• MI . tehnicieni. Tot numai după această dată va face progrese mai mari şi cunoaşterea Africii ecuatoriale. ifundînd oraşul Port Elizabeth. cit.

Pe de altă parte. 2 CHBE. prin mano] frauduloase — a silit triburile cafre să se retragă m. şi au folosit posibilitatea de a specula contradicţiile dintre buri şi indigeni. şi burii s-au dovedit ou mult mai intratabili. pp. în interesul expansiunii şi consolidării dominaţiei lor. VIII.i va a fi ocupată de englezi de la 1825. Chiar şi pentru singurul trib de „cafri". Această zon.inr 1812. Olanda nu reprezenta pentru (buri. sprijinul virtual din partea unei mari puteri.Consolidarea dominaţiei -britani lului pentru colonizare s-a făcut in primul n. îmbogăţit. poziţia de clasă şi mentalitatea ob1 Denumire generică. 205 II . formîndu onl „neutră" între ele şi Colonia Capului. în ianuarie—febru. 67—69.-< ojoniei • opului Io 1819. O altă problemă dificilă a administraţiei britanice fn ■ lonia Capului -a fost aceea a raporturilor cu burai. de Ja care numele a fost extins nejustificat asupra mai multora. vtto 20 000 de cafriJ. pp.J m dauna acestei populaţii indigene. după 1815. cit. Gfglio. guvematoruil Somersct — personaj n» tiutit. op.au fost afangaţi dincolo de lioi. Rezistenţa lor încăpăţînată împotriva dominaţiei engleze va avea un caracter permanent şi grav contradictoriu : apărarea propriei libertăţi. cum rămăsese Franţa după 1763.i pr<x lâJHI suveranitatea (britanică asupra ei 2.uri. denumirea sa mai corectă pare a fi „cosa" sau „xosa". în fond. Burii înrobiseră şi exploatau ca sdavi la fermele lor numeroşi indigenii. (în urma cuceririi britanice. şi ca atare nu exactă. Deşi. Din toate aceste motive. administraţia britanică a procedat faţă de buri cu mult mai puţine menajamente decît faţă de francezii din Canada. 206—210.ii ilcj" de Jinia impusă cu şapte ani (înainte.. englezii urmăreau aproprierea aceluiaşi „drept". confruntarea avea loc în prezenţa urnei populaţii indigene mult mai numeroase. Raporturile dintre tauri şi aceste triburi erau altele decît cele dintre francezi şi indienii din Canada. prin urmare. pentru canadienii francezi. Englezii au avut. care însemna în acelaşi timp apărarea „dreptului" de a aservi şi exploata fără milă masa indigenă. La . Se reodil i experienţa complicată ce avusese Joc în Canada : confrun tarea dintre englezi şi o populaţie europeană. Aici însă. dată de europeni popu laţiilor indigene din Africa de Sud. iar la 1829 se v. care se simţei împinsă pe planul al doilea.rînduil lor. în timpul exercitării funcţiei sale.

op. separată de cea executivă. 81. 294. Sub stăpânirea britanică.. jurnalele editate de colonişti au fost suprimate. l oc. în acelaşi an s-a introdus engleza ca limbă oficială. prin urmare. englezii lărgit 'Consiliul consultativ al guvernatorului. II i i es. dar şi aceştia nuni ni. al Companiei olandeze a Indiilor. în 1832 se produ-i şi câteva revolte locale. cu alte cuvinte de a ramîne la locul de muncă l. op. 290—291 . p. în privinţa despăgubirilor promise : de la 3 milioane de lire sterline. cit. G i g 1 i o. " Nu extrem de grav. S-a interzis. p. ' < / / / ( / • . 79. VIII. cit. Fermierii buri. 74. în 1827. în 1825 s-a înfiinţat pe dîngă guvernator un consiliu consultativ. Ibi de m. 360 . p. şcoli . c it. p. constrângerea acestei populaţii la muncă şi i s-a permis din nou deplasarea dintr-un loc într-altul. Tot în 1825 se introduse în circulaţie moneda engleză. adăugându-i . VIII. ceea ce a ruinat pe numeroşi fermieri buri.i cinci membri din afara administraţiei. 359 . ele au 1 CHBE. Măsura. op. < I. Poate şi sub impresia lor. ilustrând felul în care colonialiştii britanici -au ştiut adesea folosi contradicţiile dintre populaţiile supuse.i încăpură pe da 1830 o largă mişcare pentru a dobândi it!H.l nu nomadiza". pe dîngă faptul în sine 5. ceea ce na indignat a fost înşelarea lor de către guvernul englez. 206 . burii au fost la început înlăturaţi din administraţia coloniei. au fost loviţi direct. cit. VIII.uivr ///>'/•. lipsea pe fermierii buri de o parte din mîna ucru ieftină. proprietari de sclavi.ii reprezentative şi libertăţi politice. p. Giglio. abuziv şi el.tuză a fermierilor buri le-a permis în repetate rânduri celor dintîi să se erijeze în „apărători" ai populaţiei indigene. op. mai mult decât sub vechiul regim. cit. A venit apoi anul 1834 : abolirea sclavajului în coloniile britanice.. pp. Diar. exploatată de ei pînă atunci 2. în administraţie. atingîmdu-şi astfel mai cu uşurinţă ţelurile lor de dominaţie. Totodată s-a organizat puterea judiciară. Ordonanţele din (iulie 1828 şi ianuarie 1829 au abrogat „codul hotentot". G i g 1 i o.. justiţie. 73.. guvernatorul fiind însă instanţa de apel 3.. în Afyrica de Sud ea s-a aplicat cu data de 1 decembrie 4. deoarece sclavii au fost eliberaţi cu condiţia da . consiliul va fi completat cu 2 membri ce nu făceau parte din organele admiinM i . pp. liini. format însă numai din 'funcţionari 1.

Reluctant Empire....... a fost de a>] 00'. 2 Ibidem. adoptară constituţia noului lor stat.. W e i l l . pp.. întreg teritoriul de la răsărit de Fish River.. în 1836. în 1843 2 ... ei pierduseră de la 2 000 la 4 000 de oameni şi 30 000 de vite 3.l fost reduse da 1.. 1834—1854... 207 ... în general. cit. a cărei stăpînire le-a fost însă imediat contestată de engli care voiau să-i izoleze pe buri de legătura directă cu oceanul.. pp.nul .iui popor. pentru majoritatea acestei populaţii. dar consecinţele ei asupra indigenilor n-au putut fi şterse atît de uşor.. Hardy. 245 .. p... confiscindu-le pămînturile pe care le foloseau. burii învinseră pe zuluţ pară teritoriul şi încercară să constituie acolo republica I IM ti.. Burii învinseră triburile maxabele din şi. să se angajeze la lucru în colonie. op.. I i-au decis la o acţiune singulară în istoria i lei . în frunte cu . După lupte cu Pretorius. în acest veritabil masacru. Şi-au ales condu cător pe Pieter Retief. 239—241. ce nu le permiteau alt mod de viaţă. englezi.. el era numai urmarea împingerii lor de către buri... rămaşi fără mij loace de existenţă. cit. G a l b r a i t h . se admite că ar fi migrat în Africa de Sud din regiunea marilor lacuri 1 G a 1 b r a i t h. Dacă unele au ajuns si practice nomadismul pur. Din cauza abolirii codului hotentoi •■' a sclavajului. pp. ... în iunie 1837.noul lor şef.25 milioane. E drept că guvernul englez a dezavuat acţiunea lui d'Urban. 477. la locul numit de ei Winburg (oraşul \ riei).. guvernatorul d'Urban atacase triburile cafre de vest.. restituind cafrilor.. între timp.... din cuprinsul „Africii Negre"... Triburile din Africa de Sud erau ceva mai evoluate decît altele. 123—135. eliberaţi ou acest prilej.. cit.. în terenuri mizerabile.Ionic... Au început marele lor exod (grund trek) d est...... Vreo 10 000 de familii. 194—195 şi nota 60.... cit.. 209—210 . 112—113. şi primele observaţii ştiinţifice asupra lor au consemnat acest fapt...... anume pentru a-i sili pe indigeni.. op... au părăsit Colonia Capului. 3 Sf k... în 1834—1835.. sau alte triburi indigene. p. Colonia Capului a anexat Natalul. op.. British Policy on the South African FrUntier. trecînd dincolo Orange şi Vaal. op. iar după ce acesta a fost ucis în 18 în cursul unor tratative cu zuluşii. 34.. pe Andries PITU>I Lut.. încăreînd pe cîniţ* tOfti I mobilă. Num.... pp...

Harry Smith. Sistemul autorităţii locale cointrolate â şefilor de triburi a rămas pe mai departe în vigoare 3. guvernatorul din Capetown.] în Nigeria şi Camerun1. dictat de necesităţile creşterii animalelor. p. La 1855.ttal. englezii au atras în Natal un mare număr de indigeni. I direct de şefii de triburi zuluşi. cit. op. cit. G i g 1 i o. op. în frunte cu un secretar special al guvernator u l u i din Capetown. îm Africa de Sud nu s-au prea înregistrat. i i d y. Diferenţierea lor după tmodul de viaţă — nomad sau sedentar — era deci minimă.I . Cea mai mare parte a criblurilor sud-afirieane — zuluşi. Un Cifru tUlHC H uzat că ar fi furat <> ncun l în timp ce era dus la închitot». obişnuite în alte părţi ale Africii şi servind admirabil interesele intervenţiei Angliei sau altor state. în vreme ce numărul indigenilor crescuse la vreo 150 000. cit.. în schimb. mai ades la nevoie. O ipoteză mai recen a larg acceptată. înclina însă a-i fixa teritoriul origina. provincia fu separată de Colonia Capului şi declarată colonie de sine stătătoare. în 1846 a izbucnit iun nou (război mntre englezi şi cafri *. 1 4 ' G al b r a i t h. u s. cafri. p. Buni stabiliţi în Natal preferară să emise la confraţii lor de dincolo de Vaal şi Orange. 207. Acest mod de viaţă le permitea să-şi păstreze coeziunea şi să creeze. cunoşteau şi cultivarea pământului. în Natal mai erau abia 6 600 de albi. prin lipsirea lor de mîmă de lucru. înviugîndu-i. du N. p. deşi fuociarcnente pastorale. fonda în decembrie 1847. triburile indigene din aceasta zona a continentului negru au putut forma în calea albiilor iun ibloc durabil de rezistenţă *. De aceea şi conflictele ântre triburi cu nivel diferit de dezvoltare economico-socială. islăbindu-i implicit pe buri. fără a fi fost gailvanizate de forţa de atracţie a unei religii ca islamul. cit. 'ele practicau un fel de seminomadism. englezii instaurară o administraţie mixtă.. Numit „războiul securii". Cf. cu un guvernator şi un consiliu legislativ ales. 45 şi nota 34. 350.. Aşa se explică faptul că.est-africane. confederaţii de triburi care se apropiau de organizarea şi forţa onor veritabile state. i t i britanici. prin acest regim administrativ ales cu iscusinţă.'i incidentul circ 1-a declanşat. 90. op. exer. basutos. ilup. p. l ' i i u t h a s . op. de pildă. matabeli. II 208 .. între Colonia Capului şi teritoriul burilor.lii au atacat escorta şi l-au eliberat. în cazul cel mai rău. controlaţi de funcţio-n . Un an mai tîrziu.

p. în februarie 1848. a dezavuat acţiunea lui Smith. cit. op. Bucureşti. adică oin mic stat indigen sub control englez. fiul lui Andries2. 251 —253. au format la 1858 o federaţie. cit.. voi. burii. şi a hotărît să aplaneze 'conflictul cu burii. 210—211. pînă către 1870. Spre a lichida şi războiul cu triburile indigene. p. cit. Colonia Capului. Har-ry Smith organiză o colonie : „Orange River Sovereignty". Hardy. B r en t j e s. încheiată la Bloemfontein. Ea n>u se compara.. Populaţia. cu focarele ide viaţă din Canada sau Australia. pp. prin care Anglia recunoştea independenţa Transvaalului. a înregistrat pînă pe la mijlocul secolului o dezvoltare economică foarte moderată. de a le larea greutăţi prin atragerea indigenilor şi incitarea lor icontara huriilor şi de a extinde dominaţia britanică spre interior." 1. „Ultimele fapte eroice ale forţelor armate engleze — scrie Engels — n-au fost prea strălucite. op. ei -recunoscuseră statul liber Orange. apreciată la 1 F r i e d r i c h Engels. Anglia. 2 S i k . Pe teritoriul cucerit. op.. în faţa acestei situaţii difi cile. Aceasta atrase însă în 1850—1851 o nouă şi igravă revoltă indigenă. la 29 august 1848. 1 .. sub conducerea lui Pretorius. al cărei preşedinte a fost ales Martin Vessels Pretorius. op. Guvernul Liberal din Anglia. cit. care se dovedea atît i l > costisitoare. profitmd în parte de lupta dusă de indigeni pentru a-şi apăra libertatea. Imigraţia s-a menţinut în limite modeste. cit. 218 . 295. Ca şi în cazul Natalukd. pentru a-i sili să renunţe la înaintarea spre nord. 8.i 17 ianuarie 1852 a fost semnată convenţia de la Sand River. pricinuind înfrîngeri şi pierderi serioase britanicilor. pp. 242. 1960... la 14 martie 1852 englezii evacuară „Orange River Sovereignty". Valoarea ei era apreciată de englezi mai . I. p. scopul » niţiattve era de a-i izola pe buri. cafrii au înregistrat continue victorii. atacară pe englezi. în felul acesta. şi-au cucerit burii independenţa. op. Statele lor. Editura Politică.mult din punct de vedere strategic şi ca escală în drumul spre India. la extinderea căreia englezii au renunţat pentru ckva timp. iar prin convenţia cu burii. care se organiză în formă de republică. 350—351 .I „Cafreria britanică". I 14—451 209 . Transvaal şi Orange.. Galbraith. Ei fură aninaţi la Bloomplaats. la 23 februarie 1854. în Ţara Capului.. în Opere. Pouthas. şi respinşi dincolo de Vaal. pp.

alese pe baza votului censitar. în 1853 K Exceptând mici exploatări de aramă. începute însă mai mult după 1850. 210 1 . în deceniile al cincilea şi al şaselea. organizînd un parla ment compus din două camere. Pe la 1845. creşte pînă la 225 000.. Chiar în această formă incompletă.. Constituirea statelor bure independente obliga pe englezi la această politică. Revendicarea n-a fost însă aceptată decît în 18723. pp. censul electoral <> punea în netă inferioritate faţă de albi — englezi sau olanei ivernatorul păstra toată puterea executivă. de teama forţei de atracţie pe care independenţa bură ar fi putut-o exercita asupra olandezilor din Colonia Capului. oraşul Bathurst —. Anglia a acordat coloniei. Consecventă cu politica sa generală de a aplica o nouă formă de guvernare imperiului colonial. a P o u t li a s. pentru a creşte la jumătate în 1850 şi la două treimi în 1855.120 000 de locuitori în 1822. 769—771. prin trecerea puterii executive în atribuţiile unui minister iresponsabil. în CHBE. >idtm. agricultura — culturile de zonă temperată şi creşterea animalelor — era singura resursă a coloniei. la 11 martie 1853. Africa occidentală şi ecuatorială 111 Africa occidentală englezii aveau în stăpîmirea lor Gambia — unde a fost întemeiat. deşi nu atît de mari ca în Aus tralia. care era masiv reprezentat în parlament. întrunit la 30 iunie 1854. Sierxa I eone şi eîteva puncte de sprijin pe Coasta de Aur. Formal. în 1816. VIII. pp. Creşterea oilor a făcut şi aici progrese. op. pp. a ut imediat lărgirea constituţiei şi a sistemului autogunarii. cit. iar exporturile de lînă se ridicau la 9— 11 000 tone anual 2. 227. i n t î i u l parlament al coloniei. numărul oilor depăşea 8 milioane. în exercitarea dreptului de vot nu se prevedea nici o restricţie pentru populaţia de culoare. 351—352. exportul de lînă brută acoperea o treime din comerţul coloniei. începuturile autoguvernării Coloniei Capului au marcat din partea guvernului britanic un pas către concilierea eu elementul olandez. în fapt. Pe la 1861—1862. 378. o constituţie. creşterea oilor intră într-o perioadă de avînt.

G i g 1 i o. Penetraţia engleză spre interior a fosi tnultS vilită şi chiar dominaţia britanică asupra coastei a fosi timp în primejdie de puternicul şi războinicul popoi tşanti După un război greu şi cu mari pierderi. p. în august 1826. cu condiţia să renunţe la incursiunii asupra litoralului 3. cit.. ân 1827. H a r 1 o w—M adden. sub administraţia unui comitet privat. F y f e. H a r d y. pp. şi aceasu fu oi în colonie aparte 2.. 4 G i g 1 i o. 323. 649—654. un tratat prin care I cunoşteau independenţa. Coloniştii englezi din Sierra ie au fost aceia care au insistat ca Femaindo Poo să fie reGtay.„Colonia aglomeraţiilor din Africa occidental. 378. pp. pe timp de 15 ani. aîml toriile daneze de pe Coasta de Aur. hei li în 1831 cu regele lor. aceste colonii au fost reunite « l i n p lministrativ. 2 3 1 211 . pp. S i k... II. avînd centrul în Sierra Leotv I numele de . iar la 1850. la ordinul guvernului englez. 152 şi urm. încheiat la 6 martie 1843. pe ila anul 1800. şi au i n . lio Muni (Guineea spaniolă). După ce o cumpăraseră de la portughezi în 1778. CHBE. în 1843. cit.!' In i Gambia redeveni o colonie de sine mai veche dintre toate) 1 . pp. în prima jumătate a secolului al XlX-lea. Printr-un 'ratat. căpitanul Fitz-William Owen ocupă în acest scop insula Femando Poo. 302. 586. p. spaniolii revendi cară din nou drepturile asupra ei şi o reocupară. delta fluviului Niger. în 1843. op. op. în timpul conflictului. 216 . 667 . cit.1821. Kwaku Dua. Expansiunea engleză pe ţărmurile Golfului Guineii a avut ca obiectiv principal.. op. 501—502 . op. 42—44. cit. Anglia recunoscu Spaniei isula Fermando Poo şi posesiunea micii colonii de pe coastă. cit. I. practic. coroana britanică îşi reluă dreptu rile asupra lor 4. cit. op. p. guvernul britanic a ho evacuarea forturilor de pe Coasta de Aur. în 1827. op.. 190 . Comercianţii b resaţi în această zonă se opuseră şi obţinură permisiunea nun ţinerii forturilor. 44. pp. englezii au învingă pe aşanti la Dodowa. op. cit. Pretextul stabilirii de aşezări britanice în această zonă a fost prohibirea negoţului cu sclavi. spaniolii o abamln nară..

La 1832. : ' Ibidtm. Anglia. astfel. englezii îtitcreprinseră în delta Nigerului o expediţie împotriva negustorilor de sclavi. Trade and Politics in the Niger Delta? 1830— /SUS. 8. comerţul ou fructe şi seminţe oleaginoase 2. <•/>. Ei m-au putut însă supune pe băştinaşi. 1956. 128. pp. 212 . iar ân 1843 s-au stabilit acolo misionari ce părăsiseră insula Fernando Poo. stabilind în fapt... englezii ajuingînd în conflict cu triburile indigene ioruba. bombardară oraşul Lagos. ' O n w u k a C.. 1 li î n l r i c h Engels. '. 233—235. I. Sik. voi. «I (1957). dar ea se sfîrşi dezastruos1.. practică amestecul sistematic în treburile indigene. „. cit.'Afrit/uc britarmiaHt.. numit în 1849 consul pentru zona golfurilor Benin şi Biafra. în decembrie 1851. CCXVlIf.trocedată Spaniei şi.iu dat inamicului o lovitură (bine simţită" 3. care . în Opere. l. Nu s-a ridicat însă din partea Angliei nici o pretenţie de anexiune. devenise foarte căutat ca lubrifiant. 97. cum era ea numită de obicei. în 1840—1842 fură (întreprinse mici expediţii în Camerun. englezii începură a dezvolta pe „Coasta Sclavilor". îo ciuda tunurilor şi a tacticii lor europene. Oxford. 63. care se dovedea tot mai valoroasă sub raport comercial. Uleiul de palmier. în Africa ecuatorială de vest. . Atunci.. în „Rcvue HistOriqu*". căpitanul englez James Kingttan Tuckey înainta în 1816 pe fluviul Congo în amonte. reuşind să suprime comerţjuil cu sclavi. dacă nu în drept. pîifiă la 277 de kilometri de la vărsare.retrocedării ei către Spania 4. 57. trebuind să se mulţumească cu venirea la putere în partea locului a unui şef II liniat ide sentimente mai favorabile dor. Negustorul Beecroft. voind să-I ocupe. tom. p. navele engleze să continue a frecventa porturile coloniei.Pe Coasta Scla-\ ilor — scrie Engels despre acest eveniment — încercările de ■ Irli. iîm urma . au fost energic respinse de către negrii neînarmaţi. Dike. pp. Expediţia lui suferi grele pierderi din cauza febrei tropicale şi rămase fără urmări pen tru colonizarea britanică. către 1840. 218—219 j Cf I I ■■ ii i i B r u n s c h w i g .in are ale englezilor. pp. Totodată. 93. Anglia institui blocada deltei fluviului.. care se producea aici din abundenţă. p. influenţa engleză în delta Nigerului şi pregătind astfel ocuparea regiunii.

II. 228—229. Coupland. şi influenţa britanică în Egipt 3. p. Exporturile de zahăr din insulă îm metropolă au G i g 1 i o. una din marile producătoare de trestie de zahăr. a susţinut considerabil producţia.\ mie. cit.il. pp. pe care o şi ocupă în 1824. dai guvernul din Londra renunţă la acest avantaj.. cit. 242. căpitanul ( I negociază din proprie iniţiativă instaurarea protectoratului bl i tanic la Mombassa. cit. op.i un<M Cri în Etiopia. 3 CHBE.. op. H a r d y.!. pp. . Din 1841 se stabileşte în Zanzibar un consul general britanic. din 1825. necomplicată cu anexiuni teritoriale. La fel renunţă la aplicarea luinui tratat încheiat în 182 t <l<-acelaşi Owen. e tanică se află de asemenea. pînă pe la INSO. Este lipsită de consecinţe prezcni. 229—230 . op. from the Earliest Times to the Death of Seyyid Said in 1856. la paritate cu acelea impuse pe zahărul din Antile. pentru ca acesta să i niilor comerţul ou sclavi 1. de pe ţărmul Golfului Persic. 235. . 2 1 213 . prin intermediul cărora exercită o influenţă politică. I. Mauriciu se afla în circuitul principal al comerţului britanic din prima jumătate a secolului al XIX4ea : drumul spre Indii. 268—271. S i k. îmi . 48. în aceeaşi perioadă. Anglia insistă mai mult asupra apărării intereselor sale comerciale. . Anglia dob'îndise la 1815 o importantă colonie de plantaţii : insula Maiuriciu. n tale. Şi aci is-a resimţit criza zahărului de plantaţie. In 1822 s-a încfoeiai cu sultaniui idiin Zanzibar. > l . în Oceanul Indian. ..Africa orient. East Africa and its Invaders. 586 .. sub N zeranitatea căruia se afla această zonă de coastă a Al i u ii oi i. temîndu-se de oomplii aţii cu imamul din Mascat.i Pe coasta răsăriteană a Africii. Faptul că. Prin 1822—1823. pp. pp. care avansează treptat în secolul al XlX-Jet. cînd Zanzibarul se emancipează de sub autoritatea imamului de Mascat. la 1805 şi 1809. a cărui prezenţă se face treptat simţită după 1844. Nu însă în proporţiile din Antile. 276. în dreptul coastei Madagascarului şi Africii de sud-est. cu privire la stăpînirea ţărmului sudic al * ■"! fului Delagoa 2. 265. Creşte. [1961]. 576. Oxford.. zahărului din Mauriciu i s-au fixat taxe de import în Anglia.

ca şi populaţia aşezărilor urbane. între 1829 şi 1845.crescut. administraţia engleză. Tot datorită covîrşitoarei majorităţi franceze a clasei dominante locale. a provocat o lipsă aoută de mînă de lucru. op. a permis strămutarea la oraşe a foştilor sclavi. aplicată în insulă cu data de 1 august 1835. pp. 51—52. Desfiinţarea sclavajului. 340—341.. p. Ea s-a (desfăşurat în asemenea proporţii. cit. Lauis 2. numărul indienilor şi al foştilor sclavi se ridica deja la 134 000. pp. englezii au evitat de a acorda insulei drepturi politice. Guvernul britanic a permis. dar numai pentru oraşul St. cit. II. ou peste 25°/o. a atras -după sine eliberarea a circa 60 000 de sclavi. la o populaţie totală de 229 000 de locuitori. pe cînd cele din Antile au scăzut cu aproximativ 30% *. 488 . încît în 1856. Exodul de pe plantaţii.. ca şi decimarea indigenilor de epidemii (&n 1856 nu mai trăiau decît 41 000 de foşti .sclavi sau descendenţi ai lor). • CHBE. Pouthas. pentru a disloca această preponderenţă a elementului francez. după abolirea sclavajului. Deoarece plantatorii erau în majoritate francezi. imigrarea de lucrători din India. Abia îin anul 1850 s-a creat o adunare reprezentativă. op. G i g 1 i o. 1 .

fenomen ce se cristalizează în colonii în sistemul autoguvernării prin ministere responsabile faţă de organele lor legislative alese. precum şi devansări In direcţie radicală. Din anul 1859. în raport cu sistemul politic ai metropolei (în Australia). 215 . 281. în „Annales". între 1840 şi 1848.. Alături de dreptul englez. el se extinde în majoritatea coloniilor de emigraţie (cele din Australia şi Colonia Capului). în Opere. 2. coloniile dotate cu autoguvernare dispun în politica vamală de o libertate ce le permite chiar instituirea de tarife protecţioniste contra produselor engleze 2..rioadă ide apogeu a capitalismului bazat pe libera co.CAPITOLUL II IMPERIUL LIBERAL (1850—I Sfertul de secol cuprins între abrogarea actelor <!<• i u < ţie (1849) şi venirea la putere a cabinetului conservator pr< dat de Disraeli (1874) reprezintă fin istoria Angliei scurţi | M . Adoptarea liberului^scnimb obligă la reconsiderarea doctrinei şi politicii coloniale ." *. 19 (1964). p.. 1959. Commerce et empire. 2 F r a n c o i s C r o u z e t . Bucureşti. p.. în general.ni Supremaţia economică mondială a Marii Britanii este toare. Editura Politică. voi. Mişcarea revoluţionară. pînă la 1874. an. 6. 163.liberal" este şi îndelungata tolerare a unei mari varietăţi de coduri şi jurisprudenţe în cadrul imperiului. Mărfurile metropolei nu mai sînt impuse fa un tratament de favoare pe piaţa coloniilor.. care cuprinde în braţele ei uriaşe lumea întreagă. Nu lipsesc însă — şi Londra nu se opune — influenţe americane (în Canada). Ea îşi merită acum pe deplin calificarea de „ţara > transformă naţiuni întregi ân muncitorii ei salariaţi. Triumfînd pentru întîia dată în Canada. începe cu adevărat era liberului^schiml) în relaţiile economice ale Angliei cu străinătatea şi cu propriile sale colonii. sistemul politic adoptat de acestea imită servil formele şi tradiţiile parlamentare britanice. se îmtîlneşte ila Quebec 1 K a r l Marx. nr. Semnificativă pentru spiritul „. Cu bugetul prezentat de iministrul de finanţe William < riad stone în anul 1853. predominant.

coloniale. faceţi toate dificultăţile posibile înainte ide a-1 abandona. sub pretextul urmăririi delicvenţilor refugiaţi acolo. op. Exponentul ei a fost liderul liberali Palmerston. marcând o excepţională expansiune industrială şi comercială. i-a corespuns şi o reluare a expansiunii politice. ale căror latenţe erau suspectate îin culisele ministerelor responsabile. Această atitudine — ale cărei manifestări îndepărtate se pot întrezări în unele acte izolate ale parlamentului. p. p.i măsuri judiciare dincolo de hotarele aflate sub suveranitate bri. relativa moderaţie care făcuse guvernul britanic să renunţe la unele anexiuni. dreptul olandez în Guyana. Giglio. în care se presimt rur* le imperialismului colonial de ila sfârşitul veacului. cit. dreptul spaniol îm Trinidad şi cel sicilian în Malta 1. decît să-1 părăsiţi 2. 72. adoptate în acest an. 1 216 . op. începînd de ipxin 1843 3 — nu este încă împărtăşită unanim de clasele dominante engleze. si. lăsînd sa se creadă că mai degrabă veţi susţine un război. autorizau pe guvernatorii coloniilor afri. 'revendicate de colonii.. în ultimă instanţă. Experienţa arăta burgheziei engleze că forţa economică şi comerţul ei tentacular ianiulează iperfect tendinţele centrifugale. din clipa acordării dreptului coloniilor de a se guverna singure. " Afâ-numitele „Foreign Jurisdiction Acts" (Actele de jurisdicţie . anterioară* revoluţiei burgheze . îm insula Mauriciu. Colonia Capului.jurisprudenţa franceză ibazată pe „La coutume de Paris". Partidul iliberal (dar şi unii lideri conservaI > v m a n g e o n. cit. Cf. * După H a r d y. 38. Perioadei liberalismului clasic. chiar dacă soco tiţi că. imprimind politicii externe Ir/e o atitudine îndrăzneaţă. op. Palmerston recomanda colaboratorilor săi : „Să nu lăsaţi niciodată ■ l i n mină fie şi numai un ac cu gămălie asupra căruia aveţi \ nun drept şi credeţi că-1 puteţi păstra . pornind de la considerentul reducerii cheltuielilor administrative şi militare în colonii.. agresivă. prin ministere responsabile. între 1862 şi 1869.. 163. p. cit. Ceylon .tanicl. Natal. Dimpotrivă. în problema expansiunii se discern semnele depăşirii „crizei de conştiinţă" din prima jumătate a secolului. iar pe diferiţi doctrinari şi politicieni să considere că zilele irnipariuilui sînt numărate. codul lui Napoleon . va trebui să-J pierdeţi. care s-a inspirat • l i n tradiţia lui 'GromweM şi Pitt.

în 1860. Concept of Empire. Abrogarea legilor cerealelor şi celelalte reforme financiare care i-au urmat în mod necesar au dat industrie merţului Angliei întreaga libertate de acţiune doriţii. 391—392. In |">I" engleză din secolul al XlX-lea x. în acest interval. 232. op. Producţia de fontă a crescut în zece ani de 2. în ciuda faptului că sistemul capitalist ifusese zdruncinat în 1857 de o nouă şi puternică criză economică. Pieţele coloniale şi-au dezvoltat într-o măsură din ce în ce mai mare capacitatea de absorbţie pentru produsele industriale engleze" 2. 3 P o u t h a s. Scurt timp după aceea a urmat descoperirea terenurilor auri l e u .S. op. Expansiunea economică engleză în perioada liber-sohimbismului clasic poate fi ilustrată prin oîteva date asupra industriei şi comerţului în deceniul 1850—1860.P. 227.6 ori. pp. Bucureşti.. Bennett. Comerţul — sistemul circulator al imperiului „înviorarea comercială care a urmat după criza din 1H47 — scrie Engeils — a marcat începutul unei noi epoci Lnctufl triale. Prefaţă la ediţia germană din 1892 a „Situaţiei clasei muncitoare din Anglia". din care însă economia britanică s-a recules cu repeziciune. pp. 2. p. în Opere. 667.. pp.din California şî Australia. 1958. ceea ce echivala cu întreaga producţie mondială din 1850. reprezehtîind 38% din totalul mondial.. cit.P. ca însumi Benjamin Disraeli) pre i icestor cheltuieli în sarcina unora dini în relaţiile dintre acestea şi metropola. în 1847. 1 S c h u y 1 e r. 245. Toate acestea. • Marina comercială engleză şi-a sporit în zece ani capacitatea cu 68%. E. producţia de huilă a atins 81 de milioane tone anual.tori. 228—229. voi. cit. îm porturile Angliei au intrat sau au ieşit vase cu un itonaj de circa 4 milioane tone. 217 . singură Londra depăşeşte 3 milioane s.L. I ultimi manifest bine conturată de „indiferentism" faţă de colonii. 2 F r i e d r i c h E n g e l s . Valoarea exporturilor de bumbac se ridică de la 35 la 52 de milioame lire sterline pe an. 263 . ajunigî'nd să însumeze jumătate din întreaga flotă comercială a Europei.

CHBE. în 1870. numai 26% mergeau în colonii. din care însă. în Opere. paralel. 1963. voi. cresdînd în schimb importurile Angliei din această zonă geografică 4. 284. Războiul civil din Statele Unite. Se poate. 218 . KditurT. adică cu 57. China). 482. în acest sens. dar şi resursele lor productive. acest procent însemna o creştere absolută a exportului în colonii de la 33 la 52 de milioane lire. 779. Editura Politică. 2. după adoptarea integrală a liberului-schimb. după această dată pieţele respective dau semne de saturare.. conchide că într-adevăr capacitatea de absorbţie a pieţelor coloniale a crescut. (. voi. în „Annales". iar restul spre alte ţări. Scăderea relativă a ponderii imperiului îin ansamblul comerţului englez este de asemenea efectul instituirii libertăţii complete a comerţului cu toate ţările. cît faptul că ea. 19 (1964). 530 . din care o treime era îndreptată către posesiunile britanice. nr. valoarea exportului a crescut la 200 de milioane lire. p. Un oarecare rol au jucat. prilej binevenit de altfel pentru 1 K a r l Marx.de milioane lire sterline. prin luarea cu asalt de către industria engleză a pie ţelor asiatice (India. de pildă. ' C r o u z e t. dintre 1861—1865. an. Din istoria circulaţiei banilor.H —70. neafectînd esenţial structura relaţiilor comerciale dintre metropolă şi iml ' c r i u . şi criza de aprovizionare a industriei engleze cu bumbac american — urmare inevitabilă a acestui război — au determinat Anglia la o încurajare a cultivării bumbacului în coloniile sale. capacitatea lor de a aproviziona metropola.Exportul britanic totaliza îm 1853 valoarea de aproape 99 . este destul de redusă. a crescut şi mai mult cererea de produse britanice pe pieţele străine. inclusiv pentru coloniile înseşi. cit. 12. p. p. Bucureşti. Politică. p. Ceea ce trebuie să atragă atenţia nu este însă scăderea în sine. în Opere.5% 1. E adevărat. op. 1961. dasr cu observaţia că. şi începuturile protecţionismului vamal instituit în urnele colonii faţă de importurile de produse industriale engleze 2. Nu numai capacitatea de absorbţie a coloniilor creşte. 15. Comerţul exterior al Angliei. Despre criza de bumbac. pp. Bui ureiti. aşadar. 10. 1 Idem. H'i de alte ţări. 1 K . II.1 r I Marx. Dacă perioada pîină la 1849 s-a caracterizat. în Opere. Faptul constituie o probă a imensei superiorităţi indusii i i l e a Angliei faţă de colonii. cît şi considerabilul ei avans I . care nu o pot concura pe pieţele ei tradiţionale 3. voi.

. în ansamblul schimburilor dintre Anglia şi imperiu (importexport împreună). I.. 19 (1964). Antilele en gleze (12%). luate fiecare în parte. în care impresio nează în primul rînd curba constant ascendentă a exporturilor spre Asia (o creştere valorică de peste 4. iar lîina din Australia. iar restul erau alte produse. 42% consta în ţesături de bumbac. voi. zahărul din Antile şi insula Mauriciu. voi. an. Australi». product in de bviffltMU I bl a crescut de trei ori. Noua Zeelandă şi Colonia Capului. în primul rînd cea de sud. urmai diat de zahăr (18%). Restul îl forma comerţul cu Africa. după 1820. iar textilele îin genere formau 64°/o. 393. 2. F.I est. pp. cantitatea de lîna crescuse fulgerător. difl exportul spre imperiu. Lemnul se importa în cea mai mare parte dim Canada. în „Annalcs". XVII] . cit. Dezvoltarea volumului comerţului în perioada „imperiului liberal" a atras după sine şi necesitatea dezvoltării corespun1 Henri Hauie r—J e a n Maurai n—P i e r r e B e n a e r t s . Analizînd mai îndeaproape legăturile comerciale ale An gliei cu coloniile în deceniul 1850—1860.. Ea acoperea 82% din ex portul Australiei şi Noii Zeelande (la 1854) şi 72% din cel al Coloniei Capului şi Natalului.. pp. 1963. 384—385 [Col. Du liberalisme â l'impirialisme (1860—1878). „Peuples et civilisations". la G e o r g e W. ed. se constată că. 2 Crouzet.idi»l3 materii prime. indigo (5%) fi cafea (4%). nr. Se făcură plantaţii şi în Australi* dl . ca şi în alte ţări 1 .. 1939. cafeaua din Ceyilon. apoi lînă (13%). Imperialismtts vor 1914.. care. dădeau un procent insignifiant în comparaţie cu iprimele -. 219 . op. Pouthas. Canada (13%). cel mai ridicat procent îl dădea lemnul (19%). în numai doi ani. La 1849. indigoul din India. în general. Paris. La importul din impi riu. urmată de Australi a (22%). India ocupa locul cel mai însemnat (34%). op. 282—283.iiil* prodiui coloniilor şi a facilita transporturile a dus la o i L Ifl vestiţiilor engleze de capital în India. Articolele metalice re] tau 16%. cit. p.. Miinchen. pp. a Ii-a. Canada.o tentativă de frîngere a cvasimonopolului pe uele Unite ajunseseră să-1 deţină în producţia .... dar şi spre Africa (însă numai după 1825). cele din urmă reprezentau între 20 şi 25% faţă de valoarea exporturilor în Asia. în exportul acestor colonii. 59—60... H a l l g a r t e n . Pentru comparaţie a se vedea dinamica exporturilor engleze între 1814 şi 1849. îşi cu alte colonii.5 ori). nevoia de a «pari eapacii.

specializate în operaţii diverse. ii erau : „Bank of Australasia" (fondată în 1835). acordînd maximum de facilităţi pentru constituirea de societăţi bancare anonime. După 1860. 390—391. de asemenea interesate în economia imperiului.zătoare a capitalului bancar. iar ceva mai tîirziu „Mercantile Bank of India. La 1822 se în' Pouth as. încît la 1861 un muimăr de 48 de bănci posedau un capital egal cu al tuturor băncilor engleze de dinaintea legilor din 1856—1858. ifondată în 1836 şi „Biank of British Columbia".. „Bank of South-Australia" (1835). 23 de bănci ou sediul în colonii sau chiar în străinătate. fondată încă pe vremea guvernatorului Macquarie (la 1817). Mai erau 22 de bănci străine. cit. Una dintre cele mai vechi era „Bank of New South Wales". cit. 220 . 2 . din sudul continentului australian. în fine.5 ori. Orientate spre creditul şi schimburile cu Canada erau „Bank of British North America".i r d. London and China". în 1853 „Bank of India.. p. lîn 1858. completau această gigantică reţea bancară imperiailă 1. Prin intermediul lor s-a trimis în Anglia aurul descoperit şi extras. Pentru India a luat fiinţă în 1851 „Oriental Banking Corporation" (cu un sediu important da Bombay. op. Ele au luat un avânt formidabil după 1851. iar concentrarea lor a făcut asemenea progrese. 374 şi urm. anul începuturilor exploatării zăcămintelor aurifere din Columbia britanică. valoarea capitalurilor jplasate în societăţi anonime a crescut de 2. între 1856 şi 1858 s-a introdus în Anglia o nouă legislaţie bancară. Tot interesate în afacerile cu Australia i n . mai mult sau mai puţin controlate ide capitalul englez şi avînd oficii la Londra. Australia and China" şi „Bank of Asia". op. Rezultatul acestor măsuri a fost o veritabilă erupţie a capitalului bancar britanic. pp.i i II II . dar avînd sucursale şi în Africa de Sud. anul descoperirii aurului în colonia Victoria. La 1850 erau în total 7 bănci specializate MI operaţiile de credit şi comerciale cu Australia. < II sediul la Syidney. datorită rolului acestuia în do meniul creditului şi al mijlocirii iplăţilor. fără oficii la Londra. De la 1856 la 1863.. „Union Bank of Australia" (1837)2. legate de colonii. Melbourne şi Sydney) . cu peste 1 000 de sucursale în imperiu. între băncile britanice erau 27 de societăţi mari. Mauriciu.

se afla investit în Europa. devine o problemă naţională. această emigraţie a dezvoltat şi în colonii agricultura. capitalul englez din străinătate. II. în proporţie de peşti d treimi. l i . p. depinde imult de dezvoltarea coloniilor capitaliste. După 1875 cresc în ritm irapid investiţiile de 1 ipital peste -hotare. deoarece nu sînt rare cazurile î-n care emigrantul european ruCHBE.1 (aror -rodnicie reduce ila minimum cheltuielile de producţie" 2. 4. 1961. De origine covî-rşitor murală. L e n i n . Bucureşti. Editura Politică. deci la o dată cînd emigraţia atinsese unul din punctele sale culminante. şi încă pământuri virgini-. 780—787. „în colonii. ea era cu capital american. le exploatează mai complet diversele bogăţii. voi.. pe la sfîrşitul secolului trecut. 139. fie plătind un preţ derizoriu. 2 1 221 . Capitalismul în agricultură. u n î i i i i i i i disponibile. că măsura în care scăderea relativă a populaţiei agri cole europene se tr-ainsfo-nmă îşi în scădere absolută. există i p . cu precădere în colonii. Emigraţia Mijlocul veacului al XlX-lea e un moment de cotitură decisivă în cadrul fenomenului emigraţiei britanice. exercitînd totodată şi o profundă -influenţă în sensul accelerării evoluţiei lor social-politi-ce şi. El ia proporţii fără precedent. 144. Rolul acestor bănci în relaţiile ou imperiul era. mai rnuilt al acordării de credit* şi comerciale sau aii transferurilor de bani.temeiase „Bank of Montreal". sistemul fermelor. pp. pe care coloniştii noi le ocuipă fie cu totul fără plată. le extinde teritoriul. de lltft! redus. I. dupS cum am mai subliniat. Dar -nu exclusiv. Consolidează dominaţia engleză în multe colonii. în Opere complete. în cadrul K l i n u l u i rilor de mărfuri. în rnn t i m p u r i u al evoluţiei raporturilor economice d i n u . Ele mu practicau aproape de loc investiţii capital.. Lenin nota retrospectiv. V. < m i . Pe la 1850. prin aceasta. astfel că la 1913 ctpitl Iul britanic investit în Europa va reprezenta numai 5°/o faţî dl cel din colonii sau alte ţări extraeuropene i. . a raporturilor politice în interiorul imperiului.1 Sutele Unite.

.

Rusia. iar 6. Noua Zeelandă etc.i II 1. este al Australiei. pauperizarea păturilor inferioare aile populaţiei. pp. The Britisb Empire. scăderea preţurilor la -grîne. concurenţa pra^-duselor agricole din ţările dezvoltate (recent — Statele Unite. •d . pricinuite de descoperirea noilor zăcăminte aurifere din California (1848). ilustrând un asemenea moment îm cadrul Imperiului britani ic. Australia. Cazul cel mai semnificativ. Creşte numărul societăţilor particulare — unele sub firmă filantropică sau religioasă — care sprijină pe emigranţi. cei mai mulţi se îndreaptă între 1840 şi 1872 spre Canada şi Australia (cîte 1 milion)l. 443. Resorturile acestui interes al statului şi ale preocupărilor „filantropice" private — uneori (patronate de înşişi membrii familiei regale — le descoperim cu 'uşurinţă în nevoia de braţe 1 CHBE. Oxford. Cam 1 milion pînă la 1840. Its Structure and Spirit. specializate fiind în recrutarea lor pentru diverse colonii : Canada. îndeo-sebi după 1870. Un procent foarte însemnat al acestui exod l-au absorbit însă Statele Unite. 1944. 1870). a salariilor !în agricultură. Columbia britanică (1858).5 milioane după această data. 222 . dirijîirud pe emigranţi în aşa fel ca să asigure tuturor vaselor un număr suficient de pasageri. 52—53. ca urmare a dezvoltării capitalismului. o parte a coloniilor britanice — a determinat o îndelungată criză agrară în Europa. Pe rondul acestei realităţi sociale s-au produs unele momente de „explozie" a emigraţiei. II.ral îşi schimbă ocupaţia o dată cu strămutarea şi se angajează în transporturi sau în industrie. în coloniile engleze. » E r i c A. Cauzele fundamentale ale emigrării irămîn aceleaşi . serviciu public destinat să coordoneze operativitatea serviciilor navale. Emigraţia este în Anglia nu numai complet liberă. Se creează un birou al emigraţiei 2. p. De notat că Australia primise pînă la 1840 numai vreo 58 000 de emigranţi „liberi". cu circa 4 milioane de imigranţi britanici. Australia (IS51). care între 1851 şi 1861 primeşte 508 802 emigranţi englezi. dar de pe da 1840 ohiar încurajată şi facilitată. W a 1 k e r. între 1815 şi 1872. Noua Zeelanda (1861) sau di ani anti fere (Africa de Sud. Argentina. din Marea Britanie au emigrat în total peste 7.5 milioane oameni.

3 Demangeon. cit. op. ceea ce a avut drept consecinţă dezvoltarea marii proprietăţi.43°/o din locuitori. pentru emigraţia din a doua jumătate a veacului al XlX-lea prezintă o importanţă aparte regimul proprietăţii agrare din colonii. influenţat de metodele guvernului Statelor Unite. cit. din Irlanda asuprită şi bîntuită de mizerie şi foamete pleacă 14. preconiza vînzarea pămînturilor la preţuri scăzute 1 Pe cîtă vreme din Anglia propriu-zisă emigrează abia l. cit. 264—265. El se conturează în două tipuri fundamentale : cel australian şi cel canadian. op. P o u t h a s..5 milioane de oameni. pentru mai efn i cît şi în faptul că emigraţia constituia O mct< rezolvării gravei probleme a pauperizării nele cercuri de afaceri reprezenta chiar o iursS di tn d< ceniul 1850—1860. Fiind în primul rând opera cultivatorilor rurali.. cit. 223 . pp. pp. iar cablurile telegrafice transoceanice (între 1850 şi 1870 spre Canada şi India) transmit instantaneu veştile şi contribuie la crearea unui climat mai familiar emigranţilor. Căile ferate. prin emigranţii săraci. Călătoriile devin mai rapide şi mai comodi Coloniştii nu mai sânt mişte izolaţi.16°/o din populaţie. în care Anglia şi-a trimil d'vcu olo dl "■ MI aproape 2. completează această perfecţionare a transporturilor. pp..m rtaltl cânte majoritatea locurilor din casele de munci i ►entnu tn 1854 erau ocupate cu transportul de emigranţi 250 d< ■ -ale marinei comerciale engleze 2. Cf. Sistemul australian se baza pe vînzarea pămîntului în loturi mari şi la un preţ (ridicat. 55—60 . Emigraţia e facilitată după 1850 şi de dezvoltarea miiloa celor de comunicaţie. care trebuie să aştq>t<. a căror construcţie în colonii începe tot acum.de muncă în colonii. a scăzut ou iprotpa 700 000 numărul celor asistaţi din fondurile publice ţi . Este perioada în care forţa aburului revoluţionează transporturile navale. P o u t h a s. op. 260—268. pp. care trebuia să furnizeze. Se introduc primele i i regulate de pasageri între Anglia şi cele mai îindepărt ţuri ale lumii. lucrătorii agricoli necesari marilor proprietăţi. în noua lor patrie 3. 2 D e m a n g e o n. 85—87. op.i u anii sosirea unui vas din patrie.. Sistemul canadian. Fondurile obţinute prin vînzarea păimîinturilor erau întrebuinţate pentru încurajarea emigrării.

. iar în Mauriciu cam 90 000. în 1844—1845 în Indiile Occidentale. între cele două războaie mondiale. I.. Indigenii din Tasmania au dispărut până la 1863. op. în Africa de Sud 150 000. pp. pp. Nowack. în 1880 în insulele din Pacific. 1 224 .şi iîn rate. 128 . afară de o singură femeie. CHBE. Rezultatele acestei politici au fost un curent mai susţinut de emigraţie ispre Canada şi o structură mai democratică a proprietăţii agrare. II. Emigraţia masivă din veacul aii XlX-lea a dat o lovitură nimicitoare populaţiilor indigene. Ea a început în 1847 în insula M. în est şi sud abia dacă rămîn 2—3 000). pînă la intrarea acestei ilupte în faza sa decisivă. aproximativ 100 000 de indieni . op. în Mauriciu trăiau 158 000 de indieni. P o u t h a s. 715—721. Scheletul acestei ultime supravieţuitoare a rasei tasmaniene e păstrat din 1876 în muzeul din Habart. numai între 1850 ji 1870.uiriciu. capitala insulei 2. în Guyana britanică 150 000 (jumătate din populaţie). 78—79. după al doilea război mondial. cu dezvoltarea fermelor individuale 1. op... Antecedentele marii răscoale indiene din 1857—1858 Răscoala poporului indian din anii 1857—1858 a fost cel mai însemnat episod al luptei de eliberare de sub colonialismul britanic. * Dcmangeon. Fenomenuil emigraţiei indiene a fost mult mai puternic decft s-ar crede. pp. In pragul secolului nostru. pentru suplinirea mîinii de lucru a negrilor de pe plantaţii a fost încurajată emigrarea în diferite colonii a lucrătorilor indieni. 205—206. în Canada mai trăiau vreo 100 000 de indieni. Dcmangeon. cit. 269 . lîn Guyana britanică 128 000. op. preţul unui acru ajunge la numai 4 şilingi. în Indiile de Vest au emigrat. După abolirea sclavajului. După 1872 s-a introdus chiar concesionarea gratuită de loturi din pămiînturile publice. 1 M o n d a i n i. p. în insulele Fiji 60 000 s. cit. adică ide cel puţin cinci ori mai scăzut decît în Australia. în Australia vreo 70—80 000 de băştinaşi (cei mai mulţi în nord şi vest. 126—127 . victorioasă. p. în Noua Zeelandă vreo 40—50 000 de maori. către 1860 în Alrica de Sud. cit.. cit. în Canada. cit. pp. în Trinidad 130 000. op.

după izbucnii i răscoalei. 1 La acea d. pe urma cămătăriei şi îndeosebi a fiscalităţii şi a metod < ei. 75. Prin formele în spirit european. cu toate metodele sale. 3 K a r l Marx. op. începuturile construirii căilor ferate 2 au provocat fi nemulţumiri.■ icea dată. spre a-i sili pe ţărani să-şi achite obligaţiile 1. .idr. u t . O anchetă întreprinsă de guvernul britanic. 270—275. ignofînd. cit. Hombay-Agra şi Bombay-M. voi. p. 5 D u p u i s. care ruina şi mica proprietate agrară —. ei societăţi cu o oultură diferită de cea europi deplin conştientă şi ataşată de valorile şi posibilităţile i ii de dezvoltare. 264. p. potrivii normelor tradiţionale hinduse.is. voi. Masele populare sufereau de pe urma ruin rilor săteşti. i de nemulţumiri. Construirea de căi ferate în India.ni violentă. legînd între ele cele trei prezidenţii. 4 I d e m . cu dreptul. 1961. în fond. englezii au procedat prea i . p. a înregistrat dovezi de netăgăduit ale frecvenţei întrebuinţării torturilor. în Opere. în 1850. 9. O criză economică acută a afectat piaţa indi ■m în 1855 4. La cauzale de natură material.Stabilirea şi enumerarea cauzeloi i. era indiviză 5. tradiţiile . Veşti din Indiile Orientale. Editura 1 Politici. în urma confiscărilor şi răscumpărărilor siliţi terenuri 3 .i sîm în construcţie liniile : Calcutta-Agra-Delhi. în Opere.. a • face procesul întregii dominaţii brii.it. Aceasta. 340. Tendinţele de reforme în spirit modern erau pri vite ca un preludiu al creştinării forţate a întregii ţări. 12. de a intra în proprîotttte separată asupra unei părţi din averea familiei. cu orgolioasă superioritate. pp. '■' 225 . u l i u . 11. în Opere. s-a adăugat astfel şi un cli1 K a r! I / Ancheta în legătură cu torturile din India]. A fost unul din m< tu care contradicţiile -dintre cuceritori şi sup exploatare şi asuprire sistematica. pentru cel în cauză. a fluctuaţiilor recoltei — în condiţiile culturi înapoiate. britanicii au emis legea care garanta libertatea convertirii la Itânism.in>■ tm 11■ < 11. Aceste motive de ordin material au incitat populaţia la o interpretare duşmănoasă faţă de britanici a tuturor măsurilor luate de ei. voi. Bucureşti.

Războiul cu Persia. 263. în India se spera într-o înfrîngere britanică. pp.. a ifost de naturi si contribuie . cit.. Tot din cauza dificultăţilor financiare ale companiei s-au . ide a recunoaşte la Khanipur succesiunea prin adopţiune a prinţului Nana Sahib au înrăutăţit şi mai mult raporturile dintre englezi şi feudalii indieni. în Opere.la impopularitatea engleză în «faldurile i dominante hinduse 2. 315 ' irca 20 000 de asemenea proprietăţi au fost confiscate. 247—248 . Anglia a anexat posesiunile a mai bine de 12 principi indieni. op. spre a nu mai vorbi de nerecunoaşterea lor. lordul Dal-housie. 1 I' o u th as. voi. O parte din aceste proprietăţi aparţipersoanelor particulare. i r 1 Marx. Intre 1848 şi 1854. a indignat pe musulmani. Gresarea cartuşelor ide armă i me de vacă sau de porc apare deodată ca sacrilegiu în ochii soldaţilor indieni. Nemulţumirea generală s-a putut manifesta mai curînd în unităţile de armată indigenă — regimentele de şipai — recrutate şi întreţinuite de companie. erifioarea unor asemenea tradiţionale şi importante pri. 314—315. ilr. în Opere. altă parte instituţiilor religioase. voi. voi. Problema indiană.mat psihologic ostil în rmchn aliene. La aceasta au contribuit şi dificultăţile financiare ale Companiei Indiilor. cu o populaţie între 4 şi 5 milioane de oameni. în Opere. comisii de revizuire a proprietăţilor scutite de irnpoI funciar (inamdar).ii. Pouthas. Anexarea principatului Aud. 12. pe a căror colaborare se bazaseră pînă atunci. încă în vremea războiului cu sikhii. Răscoala din armata indiană. Cf. p. Du• t. un teritoriu cu o suprafaţă totală de peste 200 000 km 2. folosirea de trupe hinduse de către englezi n^a fost bine privită. sub comanda unor ofiţeri englezi. 12. în timpul războiului Grimeii. pp. în 1856. op. 226 . pe care ea a căutat să le remedieze con-fiscînd unele din domeniile principilor. După încheierea aproape completă a cuceririi Indiei pînă la hotarele ei naturale. pp.. cit. pp. p.. 12. care a urmat în 1856—1857. şi refuzul guvernatorului (general. de re ligie hindusă sau musulmană *. 474—479 . 233—234 . Şcolile şi oficiile locale de educaţie erau numite „birouri ale diavolului". englezii au adoptat o atitudine mai dură faţă de principii indieni. Audului. unele regimente au avut o semnificativă atitudine şovăitoare.

op.. Agra. extin< ( . creată de engUv i în (oloiul loi mizată şi înarmată moderai >\ > n u l i ui li acea dată.. . cînd. în luna aprilie ele au continuat. u i fost incendiate nişte cantonamente militare. • l ' u u t h a s . i . Pentru na oară okid răscoala nu s-a limitat doar la cîteva localitlţi >i etnd.1 Iost precedată nemijlocit de o răsco.. Controlul anglc iloi dislocarea de unităţi întregi şi i l r nu i c. 314—315 .. şi de alta în Haiderabad..il..i în ' . pînă 1 i în garnizoanele din prezidenţiile Bom1 ciitrul principal al răscoalei a rămas însă jelui. The Battle of 1 iy. A fost pentru I >i MII.răscoala din anmata anglo-indiană a II niniifestaTea nemulţumiriii generale a marilor poisiatice faţă de dominaţia engleză. pp.uvgelui.mata de şipai. . 35. 227 . ci a devenit o < liberare a poporului indian. la Allahabad.. 5. uitînd de aversiunea lor <>triva stăpînilor ilor comuni... 1 nplâ insurecţie militară. deoarece răscoala < HBE. p. pui ulm şi 2.. care au organizat mişcarea. Ambala. în ifiîrţit.. Desfăşurarea răscoalei isc au izbucnit la 22 ianuarie 1857. prevesteau sfîrşitul domi din ele afirma că la împlinirea a <> iut3 d de la Plassey (din 1757).. p.. Edwardes. V. „Actuala . Profeţii mise din sat în sat. cînd regimentele de şipai au ucis pe ofiţerii lor "I musulmanii şi hinduşii. ia 1855 l . ţipai s-au îndreptat deci speranţei* cerouriloi îse.răscoală — scrie Marx — in un u totali specific şi ameninţător.. cit. irtie s-au produs tulburări în două regimente lii'iiijţal..

după lupte de stradă.. alcătuită din trei regimente de infanterie şi o companie de artilerie indigene. toată valea Gangelui. iar Khanpur. Garnizoana din Deliii. 11 şi 20 de indigeni. recucerit de englezi la 16 iulie.. „Pe indi' K a rl p. Semne de nesupunere dădură regimentul indigen din Kolhapur (tot în prezidenţia Bombay) şi armata principelui marat Holkar. sînt asediaţi în clădirea rezidenţei. apoi se îndreptară spre Deliii. ocupîndu-1 la 11 mai şi proclamînd restaurarea puterii împăratului Bahadur. Aceştia însă rezistară eroic pînă la 14 septembrie. 234. la Peshawar şi Firozpur. Luînd măsuri de urgenţă pentru a trimite trupe în di-ţia I ) elhi.. ultimul reprezentant al dinastiei Marilor Moguli. Englezii declarară starea de asediu în toate regiunile răsculate. în Opere. Răscoala din armata indiană. şi se extinse ou repeziciune în regimentele 3. începutul lunii mai. răsculaţii proclamară rajah pe Nana Sahib. căzut în mîinile răs-i nlaţilor. Nana Saihib fu iînfrînt de trupele generalului Havelock. Represalii teribile au fost dezlănţuite asupra populaţiei. ui oraşul a fost luat cu asalt şi complet cucerit la 20 sepicinbrie. M a r x. 228 . Aceste regimente puseră stăpînire ipe oraş. La Khampur. s-a alăturat răsculaţilor. precum şi în prezidenţia Bombay. ' pele engleze asediară oraşul Delhi. fără îndoială. La Lucknow. mai izbucniră tulburări izolate în Pendjab. voi. strîns ilegată de războaiele din Persia şi China" *. în ziua de 4 iunie. englezii din oraş. la Aurangabad. era în plină revoltă şi aproape în întregime sub controlul răsculaţilor. în număr de vreo 700. soldaţi şi civili. în scrisorile trimise din zona răscoalei de funcţionari şi ofiţeri englezi se putea citi : „Avem drept de viaţă şi de moarte anjpra imaigoniloT şi vă asigurăm că sîntem necruţători". „Nu trece o zi în care să nu spîmzurăm 10—15 oameni". din garnizoana Meerut. răscoala izbucni la Lucknow. 12.. în cursul verii. ca Audului. Fură suspendate îmbarcările unor unităţi din Ceylon pentru China şi se expediară în India trupe din Anglia. din Pendjab pînă la Caloutta.La pitala • armatei bengaleze era. Pîmă la sfîrşitul lunii imai. în valea Gangelui se desfăş-urară lupte puternice la Agra şi la Khanpur. în rîndul cavaleriei nizamiului de Haiderabad.

i> 194 | Dupi ii. pp. 1963]. 12. în Opere.1 I .1 >■ ir d • l. „Pr.p. armata engleză. armata engleză reouceri defui n u l Aud şi capitala sa. F r i e ' d r i c h 229 » K t r I Mll E n g e l s . [Cucerirea oraşului Delhi].la din India. 264—265. I l. voi. pp 266—268.I executat . Taintia Topi. 12. îa . Un martor ocular la execuţii „( ei supuşi supliciului au murit aproape toţi i indiferenţă pe care indienii o ştiu atît de bine . rţii :l. 234—236 . vreme de 12 zile. n l Lucknow fu despresu. M puternice întăriri sosite din . 270. Mii o. 1 M i c li . Spre toamna anului 1858 oribilită în . Ştiri din India. ileours lent.1a 18 aprilie 1859. l i . o. osîndit la moarte de o li . dedîindu Sfi la p i represalii. Nana Sahib s-a ni munţi. rc. I I I I . şi om oacheş care -ne cade în ml n sau îl 1 i" '. i pi -l■ i I I ■ . Răscoala din armata indiană. 276—281. la n nord-vest de Lucknow. * K a i I M a r x. Battles of the Indian Mutiny.regiunea Delhi. Situaţia 01 mali a răscoalei din India. ului I S S 8 — scria Bngels — va rămtfne o 11 II II ii mata britanică" 2. 304—313 .< nei iJul < olui ( in campania de readuci 'i i ' . dispărînd pentru totdeauna în junglele i i ni t ' U Topi a 'fost prins. Detaşamente mai li' răsculaţi au fost împrăştiate la Bareilly. în Opere. Campbell îmfirî.. n i . Oficial. 253—255 .n. pp. umil din eroii . 250—252 .ii şi civilii n ncintarie.i liberare a poporului indian. ră ii forma luptelor de guerilla. Lucknow. op cit. pp. i nminai la 9 iulie 1859 4 .i Luckmowului (19 martie 1858). -290. 241—244. 470. pp. Răscoala din India. 296—300. M I M completă a stării de asediu şi pacea în ii i j ' .. uarie-martie 1858. englezii au I u n . 289—290. unde la i Inşi înfrânt decisiv Tantia Topi. voi.nulecăm sumar. [Amănunte cu privire la asaltul Luckno. şi Gwalior. fără să mi . Peste 2 000 de eeaşi soartă.r. [Situaţia politică din Europa]. condusa de -. ' i i l . Londra.nse trupe ii l u i Naina Sahib. După lupte grele lîngă EChanpui '■ icmbrie.

pp. s-a datorat faptului că ea. Infrîngere» lui Windham. au rămas mai mult sau mai puţin fidele acestora şi au colaborat la înfrângerea răscoalei. tunde feudalii indieni se angajaseră de partea răscoalei. soldăţimea dezlănţuită a putut jefui numai bunurile mobile ale indigenilor. . cu maniere şi sentimente alese. guvernul britanic. întreprinsă în numele civilizaţiei şi al umanităţii. Cucerirea Lucknowului. ipămiînturile unui întreg popor. Pouthas. din ură de clasă. [Armata engleză în India]. un nobil britanic cu vorbe mieroase. 385—389 . cit. Mai mult însă decît aricind înainte. populaţia a rămas pasivă. Colonialismului englez i-<a reuşit deci încă o dată să exploateze contradicţiile sociale şi naţionale din sînul popoarelor Indiei. pp. op. pp. 580 . pp. pp. Răscoala din 1857—1858 este unul din glorioase episoade ale istoriei lor. 469—472 . 442—446 .înfrângerea marii răscoale naţionale de eliberare a po porului indian. şi confiscă din ordinul şefului său suprem. Muilţi principi au rămas pasivi. îi despoaie şi de brinurile imobile. 372—379 . Ar-wui. din anii 1857— 1858. 315—317. ori au ajutat pe englezi.. p. H6. în alte părţi. 230 . Unele trupe indigene din slujba englezilor. pp. pp. care vine în urma ei. 494.indienii au făcut în 1857 un mare pas înainte spre realizarea unităţii în lupta contra jugului străin. ca -gurkhaşii din Nepal. deşi a cuprins teritorii foa . Se face caz de faptul că prima revoluţie fran ceză a confiscat pămînturile nobilimii şi ale bisericii ! Se face caz de faptul că Ludovic-Napoleon a conifiscat proprietăţile dinastiei de Orleans ! Dar iată că vine lordul Canning. 359—360. ( Amănunte cu privire la asaltul Lucknowului].i şi a antrenat în luptă naţionalităţi şi clase sociale diverse. 335 .i indiana. fieOperc. colonialismul britanic. Nehru. voi. Despresurarea Lucknowului. pp. vicontele Palmerston. 496—498 . 523—525 . în schimb. 12. sau chiar sikhii. n a reuşit totuşi să realizeze o coeziune suficientă a acestora împotriva duşmanului imediat. {Răscoala Jiu Jndia]. Urmările imediate ale răscoalei „Dacă în timpul expediţiei ei în India. fiecare petic.

i l . I | onsiiliului de control al Indiilor. al lordului Derby. u i t de de mai sus ale lui Km IM din ) martie 1858 a lordului < sui rul ii . prin care dreptul de proprietate asupra p în principatul Aud era con In erniului britanic. 4 K a r l Marx [Proclamaţia lui Canning si problema proprietăţii iunciare în India]. ' F r i e d r i c h E n g e l s [Amănunte cu privire la asaltul LucknoUiuluij. p.i udaţi de către locuitori. nota 390. Ultimul punct de ve măsura lui Canning a rămas în vigoare. . Măsura era motivată prin sprijinul dai i . voi. a făcut loc guvernului liberal al im I' iltncrston. Cheltuielile milita i s-au ridicat la aproximativ 10 rnilk>> < l r I n .i r I Mas. i l n i ă şi fiecare acru de . în felul ■ u i vinovaţi de o crimă gravă şi şi-au ati itată" '-'. în Opere. o • l i m a echivalentă au pus mîna răsculaţii. 1 După K . i . i l'ost.vi Indiei. voi.. . Anexarea Audului. .. Anexarea Audului. ni H)irough a itrebuit să demisioneze5. 12. acesta urmînd . 473—474. proprietăţi ţără neşti 4 . • Idem.. fără 'h de O reformă a proprietăţii (ci dimpotrivă). 488. a combătut pro . 1 1 1 niinig a stimat controverse în Anglia. i h . în I 170—471.i n numi că. în Opere. . atitudinea partidului conscri >«*iulii îjusă au sprijinit pe Canning. în genere.i'. lordul Ellenbo nu o depeşă din 19 aprilie 1858. l . i . care. 474.. • lbidem. ce ■ un di mile pătrate" 1 . motivîndu-şi nu aceea că majoritatea proprietăţilor confiscate 111 un dărilor îşi talukdarilor — marii moşieri — M ■ la răscoală . II i Im ( . un cabinet conservailc scurtă durată. anularea dreptului lor de prolii dca pe rspecti va un ei reforme agra re în Aud. indiană a dat o grea lovitură domina ţiei bri Im pum i de vedere financiar. i > plac. dintro singură trăsătură de .u întreg teritoriul unui regat aproape cît li urca unui întreg ipqpor" 3 . l . p. 12. 231 . i l I I I . în 1859. i . I ' .

. . a fost adoptat de parlament în iulie şi promulgat la 2 august. a fost deportat 1 K a r 1 M a r x. numiţi Of COroanL Cf. să facă accesibilă comerţului britanic avuţia indigenilor" *. p. p.. cf. 317. guvernatorul general primeşte titlul de vicerege. l > l > 180 383. Ultimul împărat de la Delhi. India devenea . Apropiatul împrumut indian. Bahadur al II-lea. împrumutul s-a soldat însă cu un eşec total..în zona controlată timp de c î t r \ . 1 | ) N I 1869 vor fi cu toţii ( 11 a e r t s. vezi şi Răscoala din India. ci.li. de către foştii ilor colegi 3. plătin-d i i se acţionarilor o despăgubire de 3 milioane de lire.itat de Disraeli 2 în martie 1858. pe o cale indirectă. Din aceeaşi regiune. 12. Indienii n-au vrut să înţeleagă „toată splendoarea unui plan menit mu numai să _ restaureze _ dominaţia engleză pe seama capitalului indian. / ' . I'. neîneasarea impozitelor .. sub noua ei titulatură. iar 7 aleşi dintre vechii directori ai companiei. cit. în India. acuzat de complicitate cu răsculaţii. fostul preşedinte al Consiliului de COBtroi al Indiei. s-a creat i de ministru. Canning fiind confirmat pe mai departe în demnitatea sa. r [mpiratorul şi veritabilul autor al proiectului c r i însi lordul Ellenborou(. pînă la concurenţa sumei de 8—10 milioane de lire. în Opere. 244 (tot despre urmările financiare ale răscoalei. Toţi membrii trebuiau să fi îndeplinit în India un stagiu de serviciu de cel puţin 10 ani.\ coroanei .1 . în ni Consiliului de control şi al preşedintelui său. i tuni de ei. asistat de un Consiliu al Indiei. . pentru a face faţă agravării catastrofale a deficitului ei. 106. la Bombay). 232 . Hauser-M a u 1 . p.1 1. compus din 15 membri : 8 numiţi de coroană.1 1 n i'. „Legea pentru mai buna guvernare a Indiei" (1858) Proiectul de lege pentru reorganizarea administraţiei In. 11 1 I. aşadar. cit. ni n s . Reorganizarea administrării Indiei se impunea. cu titlul ide secretar de stat pentru India. Compania Indiilor se desfiinţa. Compania Xndiilor a încercat în primele luni^ale anului 1858 să lanseze pe piaţa inidiană un împrumut. în acelaşi timp. op. ci şi financiară. ca o necesitate nu numai politică. voi.administraţiei britanice o pagubă de alte 5 milioane de Înv.

. i i . Instituţie închisă. servi li i .. 21—22.i.ii ii iKuxl-vestului. format dimtr un n u n nembri numiţi de guvernator. a IlI-a. ed. în special II bîntuite de marea răscoală : un locote. compus din 5 membri.i pontru imemibrii familiilor înstărite din Anglia. op. ai 1 Duputl. un I j . printre cin. iar coroana britanică dreptul i 'K. în subordinele directe erau cîţiva înalţi funcţionari.. 859 şi 1862. Oxford [1943]. de u i n l i .vedere administrativ.. acest serviciu a devenit curînd o platloim. tndiâtl Problem. cu i»'»■•• i■i> buite. drept consecinţă . care i . în septembrie 1857. . R e g i n a l d Coupland. Ii i le l .. mai ales pentru funcţiile kiferloaf«. în 1861. unde va li n u n i limănui să ocupe tronul M. 288—289. număr de 10—12 membri numiţi de vicerege. printre care şi cîţi ' "impotenţa legislativă a consiliilor privea prezidenţia hiiwl .limitară de dreptul de veto al guvernato ii şi al secretarului de stat pentru I n .. pp.l i . 2S3 .1 o viceregele. din 1861. .\ legii din ' iu i fost reorganizată administrat. cu reşedinţa la Agra . In i" nsă. regulamentul ■ Ir organizare I kllui Civil preconiza recrutarea de Iun indigeni. ■ stat.uiloi i fiind suspendată.i celo Pe lîngă guvernatorii din Bombay şi M. cit. ! . Consiliul executiv n aproape ca un veritabil cabinet ministerial. De altfrl principi nilia imperială fuseseră masacraţi in o i l u i 1 tel I i i . i Caloutta avea pe lîngă sine. pp. în Birimania. în teorie. i engleze. ocupate pe bază de examen. un consiliu legislativ pe întreaga Indie. aşa^numitul „Civil Service".]. cu pretenţii aristocrati'ce. ini. i N un înallt comisar în Aud şi unul în Pro■ i paraturi funcţionăreşti-administrath se organizează definitiv. u n au mai oon. i.uI rîte un consiliu legislativ. lanseze îm cariera politică şi să cîştige experienţă I m u n 11 uivă.un i financiar şi un militar.

1 M i> n i! a i n i. după răscoală. izolaţi în societatea lor restrânsă. Forţele armate din India. In fiecare localitate. Pentru a-i reţine în serviciul militar activ. 91. deoarece. II. Ele desfiinţau şi înlocuiau toată vechea legislaţie. p. 234 . au trebuit introduse progresiv noi dispoziţii ilegale. mulţi se căsătoriseră cu indiene şi dobândiseră o stare materială rmilţumitoare. iar în 1861 un cod penal. op.■■■■ i ■■ cărei membri tratau ipe indieni cu aroganţă şi trăiau. guvernul brii . urmărirea debitorilor etc. i im . S-a întreprins şi o reorganizare a forţelor militare. tot sub ctnul marii răscoale. Ulterior. numai 7 erau indieni.i trebuit să le acorde garanţii şi avantaje. ci de faptul că vreo 10 000 din cei 15 000 de ofiţeri şi soldaţi europeni. cu excepţia normelor de reglementare a relaţiilor familiale hinduse şi musulmane.nu numai de experienţa răscoalei din 1857. iar din aceştia numai unul a reuşit la examen. datorită dezvoltării comerţului şi pătrunderii relaţiilor capitaliste de sahimb pînă în păturile inferioare ale populaţiei. în justiţie. însoţit de un cod de procedură în cauze criminale 1. întrucik erau stabiliţi în India cu intenţii definitive . Nu a 'fost vorba de o răz meriţă propriu-zisă. şi-au cerut licenţierea. Era nevoie de fostele cadre militare ale companiei.. vor număra 65 000 de britanici şi 140 000 de indigeni. din 332 de candidaţi la posturi. prin lărgirea reţelei de şcoli medii în limbile indigene şi de şcoli cu limba de predare mixtă (maternă — engleză). s-a promulgat în 1859 un cod de procedură civilă. „Civil Service" a ajuns unul din organele cele mai detestate de populaţie. ceea ce nu le-ar fi convenit. mai ales sikhi şi gurkhas. 1 K-zvoltarea învăţămîntului a făcut progrese mai ales în Bengal. trecînd în subordinele Ministerului de Război britanic. determinată . se luase hotărârea sporirii efectivelor militare din India şi păstrarea proporţiei de aproximativ 1 /3 între trupele europene şi cele indigene. cit. să fie trimişi în Europa sau alte colonii. de teamă ca nu cumva. în 1870. A rămas însă pe mai departe grav deficitar învăţămîntul elementar. ci şi de aşa-zisa white mutiny — răzmeriţa albă — care a urmat anexării Indiei la domeniile coroanei. privind reglementarea datoriilor. angajaţi permanenţi ai companiei.

13. 317—318 . p. în Camera I prezentată legea care autoriza guvernul ■ II împrumut de 7 milioane lire sterline. Caucaz. prin şi i cen'ulm Ini 11 irea Im telegrafice 1. pp. Ambele legături erau neconvenabile. Bucureşti. 235 . un an după eşecul edificatoi ' i n indian" încercat de companie. i l l . în ■ ..vceastă încercare de întărire... voi. Din 1898 va instala cablul submarin direct Londri Gibraltar. 12. reorganizarea admiiiustiAiii gii din 1858. 105—107. ma. la 1869 a doua linie. '27—528 .mini şi Eufratului) — Karaci . Bender-Bushir. De aceea. unicul punct de pe traseu . Editura Politică. Dcmangeon. sGurtând liniile de comun insmitere a informaţiilor şi dispo du .n SCOpul Consolidării iloin II i . i cheltuielilor excepţionale ale administraţiei Indii i avea nevoie de încă un împrumut de 5 mi. i r 1 M a r x. op. . lichidarea administraţiei i Imliiilor şi instaurarea celei de stat n-a reuşii nu < îiii. voi. inclusiv îm cei doi ani ai marii răsntanice au crescut de la aproximativ iptăimîni. i t iub control britanii Cf. Bombay. după 1858 I 1 ' " p u i u ţ tic vedere economic. 1962.In . I I f . cit. H a u s e r-M auraini c r t s.a ijutn l'roblemc economice în India. diip«m!ndu ie de Lisabona. lordul Derby declară în parla- i pun în funcţiune cablul: Londra—Istanbul—Bagdad— . op. în Opere. op. 86. apoi prin cablu ubmarili •■ i..lătuire dificultăţile economice şi Fina lini I i i ■■ ie 1859.uimiînd şi în aoest caz neaooperite alte diverse ulrniinistraţie. pin. i liritanie a instalat şi pus în funcţiune (în i cablul Londra Lisabona—Gibraltar—Malta—Alexandria—Port A.In. p.msnmblu. u l VM luderfca Carnalului Suez în i Indiei. întrucît iul otoman sau rus. 1 K. se caracteriw . cit. Puternica dezorganizare a finanţelor Indiei. Teheran. 321. imediat după inaugui. I. a r 1 Marx.. Bill-ul cu privire la India. cit. pp. P o u t h a s. cifrate la cel puţin* 2 mi">(i şi 1859.

Comerţul britanic. de la 1861. Englezii au intensificat.'. tablă de fier. care au izolat provincia. 15. Comerţul britanic. în Opere.i administraţie engleză n-a reuşit să combată efectele unităţilor naturale care ameninţau agricultura Indiei şi se Iau cu ani de foamete şi epidemii. voi. în 1860 s-au desfiinţai taxele vamale pe maşinile importate în India 2. ireclama mijloace de transport adecvate către marile porturi1. 79—80 şi 166—170 . El s-. după o secetă de toamnă. la rîmdul său. p. maşini cu aburi. în perioada restabilirii echilibrului economic. 15. 367. în parte dezorga. la aproape 10 milioane lire. iar transporturi de alimente din alte regiuni nu se puteau face. construcţia de căi ferate. Pe primele cinci luni ale anului 1860 scăderea globală era aproape de 1 milion de lire. 15. au venit mari inundaţii.niza. In 1866—1867. 518—520 . de la vest de Calcutta pînă la Madras. dat fiind că războiul civil din Statele Unite obliga industria textilă britanică să recurgă la bumbacul cultivat în India. 13. Sporul era însă artificial şi înşelător. 327—328 . în Opere. In legătură cu dezvoltarea căilor ferate. pp. din 1 k a r 1 M a r x. iar acesta. Noti. faţă de iperioada corespunzătoare a anului precedent. să cumpere ceva mai mult. continuîndu-se neglijarea acestui sector esenţial al ■nomiei3. în India n-a existat un departament al agriculturii. p. în 1868 foametea bîntui în nord-vest.. » Ibidem. * N f l i r u .rii de aprovizionare pricinuite temporar de răscoală. Pînă la începutul secol u l u i al XX-lea. 367. mai accentuată fiind la ţesături şi fire de bumbac. în cuprinsul căreia a pierit un sfert din populaţie.4. în special pătura avută. şi Criza din Anglia. pp. Din 1858 pînă xn 1860 regimul ploilor a fost neregulat şi deficitar în regiunile de mord-vest. op. au murit 1 milion de locuitori.6 milioane lire.l. 362—365. voi. în 1860 şi 1861 au reapărut însă fenomenele de suprasaturare a pieţei indiene şi scăderea exporturilor britanice. în Opere. Recolta era compromisă. L'. în Orissa. pp. cit. în Pendjab şi Radjputana . voi. Se observă în schimb o creştere a exportului de articole necesare construcţiei ide căi ferate — şine. cf. Comerţul britanic cu bumbac. ca*e a obligat chiar pe indieni. .i datorai în parte necesităţilor efectivelor militare engleze. voi. Rezuiltatuil a fost ivirea unei zone de foamete. pp. în Opere.

Probleme sociale după marea răscoală i principiilor şi moşierilor indieni pa>ru. şi pînă la 1870. insuficient totuşi şi avainsînd prea încet 1 . o nouă foamete >i ill million da OMXMoi ■ îimpia Gangelui. i înăbuşirea răscoalei însă. 107 . cit. op. în 1877. I \ '. cit.l '. Ea a pornit II societatea indiană a unor grupuri liceşte şi legate de dominaţia britai. deoarece după 1865.uv iv i I U« tvil hol< Im 1870. politica i cu tocul pe altă linie.. 1 I iptul i i u p u i e I I . i i u ş i i englezi nu mai erau atît de avizaţi la i ezitau asupra soartei filaturilor şi ţesătoI Mlll. u s e r-M a u r a i n-B e n a e r t s. Cadavre ziceau p< niui i n . cînd s-a înfiinţat la Bombay prima întreprio i I I . In le.lipsurilor sau a bolilor c. lordul Lawrence. în 1874 I i l r foamete pn> l ' i h . 337. > multor . a desfiinţării puterii lor |X»li l ' u p . I M H I I . u . în Bengal. i' I. 108. op. numărul morţiloi pi li li ridicai la mai multe milioane.. M o r a z £. Statele Unite au fost din nou în Angliei cantităţi masive de bumbac. din care 13 I'O 1 I' . în vreme ce in porturi i i ncHiiburată încăircarea vaselor cu orez şi grîu peni iu ■i n i s i i de ancheta fură trimise din Londra. De aceea fcdmimUtraţia engleză a dus o politică de aprore faţă de principi ţi moşieri. Ic l>umbac din Anglia. Deşi timide. . r ■ 237 . i pentru prelucrarea 'bumbacului. ^^^BN războiul civil. în u i ' l u ' . p.coală îi făcuse pe englezi să se gîndească tu rănii acestora. p. inaugura lucrările unui vast i ţ i i .vicisitudini. aceste începuturi ale ifl i i l e moderne în India au diminuat întrucîtv. iertîndu-i pe cei mai mulţi ' i p u participarea la Tăscoală şi reinstalîndu-i în drepturi. IM I M I I M IM construit 18 fabrki de textile. sub ptt indignării şi emoţiei populare din întreaga lume. ca Haiderabad. n c oraş. Existenţa întreprin.i II s c r-M a u r a i n-B e n a e r t s.

afectînid intenţia menţinerii echilibrului între ele. op.111. a marcat începutul unei perioade de reacţiune. H a mbl y. şi pentru scurt timp. 1%4. în cadrul marii răscoale : înţelegerea din partea acestor grupuri sociale diverse a interesului lor comun de înlăturare a dominaţiei străine. 65. fixîndu-i definitiv în categoria celor fără drept de proprietate 3.i $i lîinţi nevoit in v i i noi reglementări. 238 . regimul britanic >şi-a accentuat politica de dezbinare a «unor grupuri sociale. un act de reglementare a proprietăţii funciare în Pendjab a convertit de asemenea o iserie de drepturi cuuumiaire în drepturi legale de proprietate.„ pp. Hambly. şi ţăranii fără pământ. în 1859. G. un act emis în prezidenţia Bengal a acordat statutul de proprietari cultivatorilor rurali care deţineau o posesiune veche de 12 ani. ' 1 It H ' i a se v.în schimbul promisiunii de loialitate. Cf. R. introdus în India în 1858. cit.. constituiţi pe loturi deţinute înainte cu titlu precar din lumiîntul moşierilor. Faptul însă a înrăutăţit pe viitor soarta categoriilor de idetentori neîncadraţi în prevederile actului. pentru a împiedica pe viitor -procesul care se schiţase spontan.. G. El va încuraja mereu tendinţele scizioniste din sîniul acestor grupuri. 310. Ei creau prin o bază a contradicţiilor dintre moşieri. op. c it. N t l i r u . Metodele de guvernare inaugurate prim actul din 1858 şi reformele care i-au urmat au fost supuse unor critici şi combătute atît din ipartea unor elemente britanice mai lucide şi 1 Timpii und tbe Punjab Yenancy Act of 1868. 61—65. Cercurile superioare ale administraţiei britanice considerau marea proprietate indiană nu numai o bază mai certă de sprijin pentru dominaţia engleză. pp. cit. ta favoarea marii proprietăţi 1 .EHR". G. op. nr. politice sau 'religioase din India. Englezii au căutat să consolideze în unele părţi ale Indiei i proprietarilor agrari mici :şi mijlocii. In 1868. Regimul de stat. p. micii proprie1. Richard K . Hambly. 362—363 . dar şi o forma mai potrivită de înlesnire a investiţiilor iîn plantaţii de ceai sau indigo şi. în . în 1887. de ridicare a agriculturii indiene la un nivel competitiv cu cel din ţările 'mai avansate 2. în general. în acelaşi timp. Astfel.

arătîmd că numai astfel britanică se va putea acomoda diversităţii i ile.ni 1. cît şi din i] ei burghezii n dezvoltare. Madras şi alte oraşe.i Chirl« S. fondate după 1850. în 1859. i ii La Cakutta. i . in „UHR".i indiene pentru Serviciul Civil.M n grupului parlamentar irlandez. Activitatea lui Naoroji a Itarea fin continuare a sentimentului naiaţii politice ale buirgheziei au luat fiinţă. unul din liderii npanie în favoarea recrutării cît mai larţ. i l asociaţiei. Sir Charles Trevelyan's Indian Letters.au.religioase şi de altă matură. ■i alt reprezentant al burgheziei indii ic lire. 1962.iy. 239 .ulmi ' i n i mai adecvată. Naoroji pleacă în 1868 în i filiale şi a colecta fonduri de spriji ni. revitalizarca guverneloc la ■ p i n i dementelor hinduse. 305. i l programului mişcării dobindirea de instipontru India. Dadabhai Naoroji.1 i iii problema indiană şi a cerut în parlament i rcfori Mm India să fie orientate spre descentra11 rea unui regim de autoguvernare. la Bombay. ■ulm . etnice. în 1869. existente în India 1. Naoroji a fondat „Asociaţia indiană din în 1866 sub denumirea de „Asociaţia Indiilor i. Naoroji a enunţat . Parnell. Ei parecan.1. o dată cu trecerea Indiei sub admi-■ t. şi-au v itatea. l'iuih MU englezi ai acestei activităţi se nun rînduri liderul liberal manchesterian John I'IMI'JII M it OU severitate indiferenţa opiniei publice iliin A n . .11.l i i i . nr.11. i înalţi funcţionari din India iu npotriva inului birocratic al guvernmlni d i/. au manifestat de asemenea ' M a l c o l m Mac Rae.înaintate în concepţii.1 lucra asiiduu pentru ikiformarea parlaI U H I I I I englez asupra problemei indiene. iii politice anglo-indiene. în ui . din numctradiţii deosebite.ă după 1858. pp. 708—710. Erank Hugh O'DonntU .

299. 240 . I Li îffid i ■ ■ > iaţk între soarta irlandezilor şi indienilor. nr. 1961. 280—283. Căile ferate vor deveni în India adevăratul precursor al industriei moderne". „în tendinţa lor de a crea în India o reţea de căi ferate. vor accentua descompunerea 1 M . activitatea ei construc-este abia vizibilă printre imarmanele ide iruine. cit.interes pentru problema indiană. n-o mai poţi împiedica pe aceasta din urmă să producă ea însăşi astfel de maşini. magnaţii industriali englezi sînt călăuziţi exclusiv de dorinţa de a ieftini transportarea 'bumbacului şi a altor materii prime de care au nevoie fabricile lor. vor dezvolta forţele de producţie în cadrul comunităţilor săteşti. având deopotrivă prilejul să şi-o apere şi pe a lor. ca şi pentru întreaga evoluţie ulterioară a acestei stăpîniri. considerînd că problema indiană e prea puţin cunoscută în Irlanda. în 1878. de dezvoltare a unui tor potrivnic stăpânirii engleze. abia dacă oglindesc i. Parnell s-a opus însă planului.răscoală. op. aşa îmdît prezentarea de candidaţi indieni ipentru locuri de deputat în cîteva circumscripţii electorale ar fi putut risca un eşec 1.. Cei aleşi şi-ar fi luat angajamentul de a sprijini cauza irlandeză în parlamentul din Londra.. Paginile istoriei stă-p î n i i i i i britanice în India. stîrpind industria autohtonă şi „mivelînd tot ce era mireţ ji superior fin societatea indiană". Dar din moment ce introduci maşina ca mijloc de locomoţie într-o ţară care posedă fier şi cărbune. C u m p s t o n. în afară de această distrugere . El arăta că dominaţia engleză a distrus civilizaţia indiană. Ea ora totuşi începută. nimicind comunităţile indigene. Karl Marx făcea unele constatări şi previziuni perfect valabile pentru epoca de după . Analizînd perspeotivele stăpîmirii britanice în India. Fiecare act întreprins de britanici în scopul întăririi dominaţiei lor cuprindea în germene un ele-jiiciat potenţial de renaştere a Indiei însăşi. cu cîţiva ani înainte de schimbările survenite în perioada 1858— 1862.. unele personalităţi indiene proeminente au făcut irlandezilor interesanta propunere ca aceştia să aleagă cîţiva indieni ca deputaţi. „ I I IR". continuă Marx. spune Marx.i i• y pp. Căile ferate şi industria modernă în perspectivă vor crea noi necesităţi de schimb.

Mint. fiindcă şi una şi alta dede dezvoltarea forţelor de producţie. în Opere. odios instrumi iTe Anglia — profitînd de contradicţiile Indii J • ! ( ■ lipsa de orientare politică şi conştiinţă naţionali mente hinduse şi musulmane — căuta să (ini poporul indian ou ajutorul ipropriilor iţio • n u «n element potenţial al viitoarei elib prin forţe proprii. atîta c. pp. constituie o . tot ceea ce burhf/i . Marx în tarea că. după expresia prinţului Saltîkov. i u n im viitor mai mult sau mai puţin înde i unei renaşteri a acestei ţări mari si imn n c t l u l i locuitori. în ultimă instanţă. < ■ -roadele coacerii elementelor noii societăţi.. nici vreo îmbunătăţire i si.1 li nevoită să înfăptuiască în India nu va "i populare nici libertate. voi. «plus fins et pius . i i de jos. est tablou cu perspective multiple. însăşi armata indigenă. Textul în limba franceză : „mai fini şi mai îndemînatici decît italienii".diviziunii ereditare a muncii pe emcia existenţa indiene. chiar cînd aparţin claselor celor n i . i.care bi le promoveze. 231—235.!naţiei Jor sociale. înfăptuirea unităţii politice a Indi mai departe Marx.1 liberă va deveni un factor de reconstrucţie hinduse. (în interesul lor.i politică a acestei ţări. 1 Karl Marx. Dezvoltări l« administrative şi culturale pi. „acest obstacol p ului I ndiei $1 a creşterii puterii ei". au fa tparitia unei intelectualităţi indiene. iar în mîin . „Populaţia Indiei nu .idmi ■•" '. nănate în ţara ei de burghezia engleză. • . 16—451 241 .\ Britamie înseşi clasele guvernante de azi nu te de către proletariatul industrial. 9.-i . iun II Iionii lîinşişi inu vor fi devenit destul de u i scutura o dată pentru totdeauna jugwl englez. ci şi de ■ n stăpîmire de către popor. In OI hidea ( profetic Marx — putem avea t< ■ nm i i n. Rezultatele viitoare ale stăpînirii britanice în India.

Anglia a exercitat continue presiuni asupra sultanului. suzeranul Egiptului. Prin ambasada ei de la Constantinopol.insula Creta. precum şi titlul de kediv (suveran. Isrna. Epidemia de holeră care în 1865 printre cei 20 000 de lucrători ai canalului i. deoarece comercianţii şi industriaşii englezi începeau să descopere avantajele economice ale canalului. Anglia a privit proiectul cu ostilitate. Urmaşul lui Palmerston la conducerea politicii externe. se constata la Londra că un canal la Suez.Alte evenimente asiatice Politica britanică în India şi în întreaga Asie de sud s-a axat cîtăva vreme în jurul marilor probleme ridicate de iniţiativa franceză a construirii Canalului Suez. deoarece trupele egiptene dăduseră un substanţial ajutor Porţii otomane. „Nici o naţiune — de242 . sub ii umanitar că ele erau executate prin corvezi şi în extrem de nesănătoase. se dovedi curînd foarte tratabil. va face imposibilă viitoarea neutralitate a Egiptului şi că o flotă franceză va putea ajunge în apele Indiei în cinci săptămîni. pentru reprimarea uaiei răscoale greceşti din . în sprijinul acestui punct de vedere.il. numărului muncitorilor la 6 000. Palmerston fiind adversarul său ireductibil. lordul Clarendon. convins că Imperiul britanic este confruntat de un diabolic plan francez de a-1 tăia în două şi că o nouă şi complicată problemă a strîmtorilor se va reedita pe coastele Egiptului. Ministrul egiptean l'ar-ipaşa propuse restrângerea dimensiunilor lucrării şi re. După acest eveniment şi după moartea lui Palmerston (1865). în ipoteza că s-ar fi reuşii garantarea neutralităţii sale. pentru a face greutăţi lucrărilor canalului. în 1864 reuşi să obţină de la marele vizir um ordin de oprire a lucrărilor. Momentul intervenţiei lui Napoleon al III-lea în favoarea Egiptului fusese propice. ân limba persană) pentru cânmuitorul său. atitudinea Angliei faţă de construirea canalului se schimbă mult. La început. pe cînd flota engleză va avea nevoie de zece. din clipa inaugurării canalului. obţinând la 19 martie 1866 firmanul prin care se acorda Egiptului o largă autonomie internă şi externă. Din punct de vedere strategic. sub dominaţia Franţei. Fu rîndul Franţei la o energică reacţie diplomatică pe iîin'jţă Poarta otomană.

pp. in . 42.i I .l n.. p. cit. II. n V i i începutul -urnei acţiuni de con1 H a u s c r-Maur ain-Be n ae r t s. ■ între 1863 şi 1869 expediţii în micul lihiutan şi continuară politica de amestec în după moartea emirului Dost Mohamed i lupte interne între cei 16 fii ai săi. D e m a n g e o n. francezul Fer-i fi felicitat la sfârşit de Clarendon şi de-• mia cu „Star of India" (Steaua Indiei) *. i i n î n i n l i i i Indiei. i într-o nouă valoare avanpostul englez dl ' I uni şi Australia. • I < ///(/■. la mai puţin de 12 000 de kUomttri. în cadrul ceremoniilor de inau aii cablu submarin ce se instala între Lond u l i u atorul lucrărilor canalului. I il « . reuinindu-le»™ aceea a Departamentului Smniiilor. i « l o economie de timp cuc. unii căutînd sprijinul rusesc. alţii pe n 1869.4 Anglia a cedat Greciei protectoratul asupra insulelor Ionice. la nivelul! trwdiu ' ilc atunci. semnalăm faptul că în I Sf.i cu consolidarea apărării frontierelor Indiei. M . )1 oul nu Vi / i n i nuri mai mari decît a noasn naiul avea să scurteze drumul maritim 1 ondi i -20 000. op. . Anglia scai ile sale de la Singapur.. atingea 50—67 de zile >i o econo insport de 32%. p. aproape n la tron. Ca o nu. op. I HBE. în oarecare legîtură cu conjunctura creată în MediterSlăriteană de construirea Canalului Suez. avu i mvul emir.. cit. p.ul Vfl li un ni întăririi centralizării imperiului or deveni un punct centrul d ii Primul vas britanic trecut prin canal i niil>i ic I S69. I . izolată.i M I I . cercurile condu* au tras concluzia că Sue/.i de la Penaaig de sub administraţia gu. reuşind să întărească infku-i I in i de sud a continentului asiatic.ipi u.. lordul Mayo.. 243 . I '. viceregele Indiei. H .uni ak politician englez. 108 .. 588... recent păşită pe calea pr< iioasei creşteri a emigraţiei angl< l>m considerente. 117—120. I I . ■ ii.. de pe ţărmul ■. .

vechi protejat al englezilor . în Afnca. Pietre Renonvin. prin compensaţie.'h. G. Ocean Pacifique et Ocean Indien. se înregistrează o dezvoltare mai ales a agriculturii şi transporturilor. în „Revue Historique". Cu . i . In 1871 fu negociat cu olandezii aşa-zisul „tratat al Sumatrei". 305. Faptul se datora şi abolirii ultimelor resturi ale legislaţiei restrictive britanice la comerţul cu grîne şi la relaţiile economice ale coloniilor cu ţările străine. încheiat cu sultanul de Perak.solidare şi lărgire a acestor „Straits Settlements" [Aşezări ale strîmtorilor]. olandezii. teritoriul actual al Canadei isc încă în faza de maximă intensificare a imigraţiei.se ajunse în fapt la stabilirea unui protectorat britanic în Malaya 2.HX. pp. an.K c n n e d y . Colonisation britannique. Din punct de vedere economic. tn JUR".. 'inferior ca medie anuală 1 ului său dinainte de 1850. fenomenul e relativ slab. 157. p. cit. tom.i creştere apreciabilă. pe Coasta de Aur. După ce. . . ia lui D. I (împotrivă. nr. 467 . era vorba de lichidarea puterii sultanului de Atjeh. 1957. 1824—1871. 1962. în 1873. înăbuşită cu trupe din India şi Hong Kong. i m tht Malay Peninsula and ArehiplUgO. lui Max Be loff. Brititb 1'. A mai intrat în combinaţie şi conjunctura creată 1 în speţă. Canada în 1851. Oxford. la cartea lui N i c h o l as T a r l i n g . E. 1 De m a n K e c n. amestecul fără tact al unui rezident englez în treburile interne ale sultanatului Perak provocă o revoltă. tip. în L'Europe du XlX-e et du XXe siecle (1870—1914). i se dublase aproape. . Noua colonie a coroanei fu reorganizata in interior după modelul clasic. 65.-•!. 244 sul. 797. în urma tratatului menţionat. Milano. ajungând la 3 635 000 3.. 1046 . lăsîndu-k mină libera m insulă * şi obţinînd. p. prin tratatul de la Pamgkor. . H e n r i B r u n s c h w i g . p. CCXXV. începu penetraţia engleză în interiorul peninsulei MaLacca. Canada avea 1843 000 de locuitori. A History of Malaya. cf.le icelaşi Les formes et Ies methodes de la colonisation des Etats . 163—186. după unificarea Canadei şi instituirea guvernului responsabil. 1962. p.. în 1871. în 1874. i.. au întreprins această acţiune. între 1875 şi 1877.'. H a l i . în nordvestul Sumatrei. 85 (1961). cedarea de către Olanda a oomptuanilui ei de la Axim. F r a n z S c h n a b f l vi F r a n c o V a 1 s e c c h i.

lui Lincoln şi înclinată spre Sudul sclaluiiiibac în ianuarie 1865.11111 comercial cu Canada 4.. dată fiind politica britanică. 392. guvernul canadian Institui 1 i i n . . v i .. l>i . i ii l n i civil din Statele Unite duse la o Cea şi Canada.ilăbire ■' marelui partid liberal Selected Speeches and Documents.' măsurile liberale în materie economi' unitid şi incidentul privitor . iar de Statele Unite la Rezultatul a fost creşterea exporturilor d Statele Unite.. B Keith.... p. Ministrul canadian Hincks răsI dreptul Canadei de a se conduce în conforaje şi tariful protecţionist rămase în TI ..n i i'porturiloi ou Statele Unite..uite i . guvernul amei II 11..boiul Crimeii. de la 2 334 000 twsheli ' 100 busheliîm 1860 -.. atingînd mai întîi Si i răsfrîtlt imediat şi în Canada.. V I . Departamentul ooloniajl 'din Londra energic. ' ii lomică din 1857. pp. 245 ... în cadrul unui tratai li IX octombrie 1854.. atingînd şi mărfurile iK'trojpodă' 1. după o perioadă i şi politică a Canadei către in.349 litri în Anglia şi litri în S u. 380 ji m 1 < IIH I . Se organizează creditul baiu rate. pe bază de reciprocitate. zdruncinlnd atmo h i>ptimiism şi prosperitate în care debut l ... care a avânt. P p. i l o protecţioniste. ■ In 1 '• mlsurl de capacitate egali cu 36. i cu 5O ft /o la garantarea unui împrumut i itnstrucţiii de căi ferate.. Federalizarea Canadei . II. K amenajează căi de transport fluviale i ■ libernavigaţiei pe fluviul Sf. 58—83.1a refuzul Anglii i j i . p r i n furnituri către Anglia.. raporturile s imal ttii Unite. il'il ■.. nuda. • I M i. Laurenţiu i i..A.. i mu.

introdusese electivitatea consiliului legislativ. enunţând prin1 Acesta. concretizindu-se în pro-te de nouă separare a celor doua provincii. în frunte cu un lider remarcabil. Federalizarea. OU un guvern central şi guverne provinciale. Dar în cei douăzeci de ani următori proporţia s-a inversat şi principiu] reprezentării ân proporţie egală s-a întors împoi n v . la propunerea guvernatorului. Partidul conservator şi-a creat o bază politică solidă în burghezia canadiană. Hardy» <>l>. dar fără a recădea într-o dependenţă mai strînsă faţă de Anglia. 246 . G i r a u d. Partidul liberal s-a pronunţat pentru abro-i lui.. Vechea tensiune dintre cele două nente etnice ameninţa să reînvie.. în trun euvînt. p. op. op. El vine la putere. Conservatorii ui lansat atunci soluţia federalizării. ceea ce constituia deja o realitate economică. conservatorii lui Maodonald au afirmat pe plan politic „personalitatea" aparte a Canadei.canadian1 şi un prilej de areoi tre a (partidului conservator. Pou th a s. John Macdonald. cit. acestea din urmă N. Camera Comunelor din Londra hotărâse reducerea cheltuielilor pentru apărarea coloniilor şi a numărului trupelor destinate acestui scop. Prin actul de unificare din 1840 se fixase un număr egal de deputaţi în parlament.ilvgardînd interesele regionale. mai slab populată. pe linia liberalizării in inmulor politice ale Canadei. p. pentru fosta Canada de Sus şi de Jos. politice şi militare a Canadei. era necesară întăririi economice. pentru oprirea procesului de atracţie spre Statele Unite. dar conservatorii. deci un pas înainte spre unitatea de stat. era convenabilă burgheziei şi flata întrueîtva şi pe alegătorul de rîind. Conservatorii au dominat scena politică a Canadei până la 1896. Acest lucru avantaja iniţial Canada de Sus. Slăbirea liberalilor şi revenirea la putere a conservatorilor s-a datorat şi unor cauze interne specifice. 5 6 . de coroana. 317 . p. militînd pentru o potenţare a naţionalismului economic şi politic al Canadei. în 1856. din cauza vecinătăţii absorbante a Statelor Unite şi a faptului că tocmai aoum (în 1862). s-au opus. după model american. engleză. fără a dăuna însă realizării urnei largi uniuni politice. cit. ai elrui membri frâu pînă atunci numiţi. cit. Cf. sprijiniţi masiv de francezi şi de rul catolic. 346. suficient de elastice pentru a nu infirma particularismul provinciilor. A fost o reformă destul de importanta.. i englezilor.

de ordin extern. j>p.. măitftră. ' W. i!. .l« . sub icntă a guvernatorului general. 1959. element I I . Evolution ■ mes. imigraţia. I tendinţelor de realizare a unei unităţi politice CU I ie şi în cadrul unui stat federal -'.. I I I . . Qu^bec.ip-. K e n n e d y. 9—10. O conferinţă în acest sens ou r< AmgJiei. .. i u r i c e Lamontagne. liotărîmd să iprqpună guvernului brii Ici-ilizării ("naiadei. 1 1 M .mtoamare trebuie să deţină reiponsabilitati ■ principali în jura propria lor ordine $i seourita um ia lor apărare externă" i . Provinciile Iţi ptotarau o legialaitură şi instituţii politice locale cu campemm.i Limitată de aceea a instituţiilor federale.cp. I. I I . a lui „British North America Act". oi n U i . viaţa economică. uirmat de votarea de către parlamentul bri-irtie 1867. numărul deputa\\\in finul proporţional cu populaţia — şi un senat. M. 665— 683.. t rd. P. I i. 1954.n. reprezentanţii cercuiriloi licne s-au întrunit în octombrie 1864 în . în general.. dintr-un minister responsabil.l H! schimb adoptat de Anglia îm comerţul i ( imada de avantaje pe piaţa bri protecţionismuil vamail aii Statelor LJffl iltc ul t . centrale. cu membri în număr fix pentru fiecare provincie. Ii Nori II America Act" 4 iprevedea instituirea. puterii federale. 20. intrau în primul mul . l e federaţiei canadiene. a unei puteri i şi înainte.. Documems.l că : „acele colonii care se buGU ..s-au încheiat ipriin aderarea coloniilor Noul Brunswick la formula politică a federam l i t i a să iii se constriuiască o linie fenată care ^ă le marilor lacuri 3. >şi un parlament compus . I inii va fi terminată in 1876. 247 < ///(/:. Cambridge... indiMI populaţiei respective..aleasă prin vot censitar. . I / . pp. omplexă situaţie.. ţinută la Londra în decembrie \ X<><>. De aici necesitatea unei accelerări şi l&rgiri I nhurilor pe piaţa internă a Canadei. Le federalisme canadien..iţ i . iu. coloni!. i..'i.. majorităţii parlamentare. p.

Ultimele Cuvinte — în limba latină „a mari ad mare° — formează deviza statului canadian Toi acum s-a adoptat şi imnul naţional al Canadei.Pentru a exprima cît mai îndeaproape ideea de „suveranitate subordonată". Etle oemiulţai-. Deşi înfrânţi (Riel s-a refugiat în S. răsculaţii obţinură din partea guvernului de la Ottawa dreptul de a se constitui întro nouă provincie 2. altele. 'mişcarea llui Riel na avut în realitate alt substrat decît cel aimintit.A.). In 1869 fu negociata. Interpretată de unii drept o recrudescenţă a luptei pentru libertate a franco-canadienilor. care definea poziţia federaţiei canadiene în cadrul Imperiului britanic.funcţionari ai guvernului federal. măştii din zona centrală. ' 11. Format la început din provinciile Qntario (fosta Canada de Sus).teritoriu" a rimai pini astăzi cea mai marc parte a nordului Canadei. precum şi binecunoscuta emblemă. i i ui i. toate instituţiile politice federale statornicindu-se aci definitiv. p. care la 1 După un text din psalmul 72 : „He shall have dominion from sea to sca" „Şi să aibă el stăpînire. i l de terenurile de vînătoare. Noua Scoţie şi Noul Brunswick. cu unele lucrări cadastrale. în 1868 s-a terminat construcţia clădirii parlamentului din Ottawa. cit.'v<\i concesionat. noul edificiu politic a adoptat denumirea de „Dominionul Canadei" ». Quebec (fosta Canada de Jos).i de paltin). cedarea de către Compania Golfului Hudson a întregului teritoriu pe i . op. în raporturile saile cu metropola. Acesta. proclamă un guvern provizoriu. i . de la mare pînă la Mare". la 2 noiembrie 1869. spre a pune capăt geloziei dintre oraşele Quebec şi Toronto. sub con-oucerea lui Louis-David Riel.. Izbucni o răscoală. Capitala sa a fost stabilită în orăşelul Ottawa (numit pe atunci şi Bytown). care fusese ales în această calitate încă din 1858. 248 . la S decembrie. dominionul Canadei se extinse repede. în i . care se temeau să nu fie spoliaţi de păminturile lor. 524. care erau administrate direct di. lîn centrul şi vestul canadian. tinderea administraţiei canadiene în aceste părţi începu. nn deottbire di „teritorii". departe la vest de marile l . i v î n d autoguvernare locali.U. aceeaşi frunză de paltin Zi eh en. contra unei indemnizaţii. dincolo de ceri ui polar. In situaţie de .. dîndu-1 ipe mâna unei jputeri „străine". întrucît — spunea el — Campania Golfului Hudson „a abandonat" poporul din partea (locului. The Maple Lltj ( l i mi .

Z i e h e n. ale din Canada. cit... l MI dominion şi a .42. ■ f. pînă la marile Jacuri din ast.iulie 1870 fu primită în dominion.. UD amănunt interesant : unul din principalii . pumnul condiţia construirii un d* \t Vin K. venind în întîmpinarea eford y.. p... iare. politici ai lui John Macdonald a fost George Etienne Cartier.. parlamentul din Londra. pp..itn.. Canada s către o schimbare în organizarea ■1 'britanice. F o h 1 e n.. op.il 1 d.. ('/'■ cit... în calitate de prim1 li un ni ionului 3. ml fedi-i.. m iritim şi feroviar. motivul principal era refuzul • ■11. in 1871 a aderat Ja federaţia canadiană < olwnbia bdta i. todele arătate. 1 '.u .1 puii dt Terra Nova: preluarea integrală 11.. a încheiat la Washington un nou normalizînd raporturile dintre cele după donunţarea primului acord comercial 1 re şi atentate provocate de asociaţia iilor. VI. tub numele de Manitoba '. în illblidiar. cu singura excepţie a garmi ni Nalifax. prinA . 11 iu ...i Manitoba.. A i .(I v. i " . 19 iunie IS71. din Anglia ipm >i India. pp. In inul 1873 aderă la federaţie şi insula Prinţul Eduard 1 însă.nlw. JDIID Macdonald însuşi. cit. terminată în 1&86. 437 şi 477.. imadian Pa ■ li . 509.1 format nu numai ira unităţii canadiene".. exploratorul francez al Canadei 1 1 . Cf. 689—693. din Jacques Cartier.. op..rămas colonie separai ■ 1870.. cu toate tratativele duse între l N f . cu sediul în Statele Unite 4. pp.. dar şi o cale ferată* de im] conomică şi strategică pentru întreg Imperiul brii 1 ipleta primul şi cel mai scurt sistem de traosporl con IU.1 sale publice.iy". . guvernul britanic decise rei tu lui.... MMiil. 123—144. de la est spre vest. ite ale istoriei sale ainterioare. cit. op. acordă parlamentului canadian incii în cadrul confederaţiei şi a le dota < i ■■ 1 ' i i . 249 .li 11. fenianii credeau că vor putea constrînge gulirii mic ii acorde independenţă Irlandei.. Măsura s-a pus în aplicare în I. CHBE. p. despre răscoal.. 694.1 HI I S H 7 ...

D eman g eon. 1 Pentru constituirea dominionului Canada . pp. op. pp. utilizat pentru întâia dată într-o accepţie politică definită în cazul Canadei.. 250 . proprietarul plantaţiei dădea pământul. P o ut ha s. cit. Lucrătorul executa munca de cultivare a pămîntului. I ///</:. 101 — 106. Intre 1868 şi 1870.l / .. cit.. El a fost părăsit lîn favoarea muncii salariate. coloniile din Indiile Occidentale ocupă un loc din ce în ce mai redus în preocupările Angliei. p. care au determinat prelungirea sistemului aci. Zahărul din trestie. pp. Cuvîntul „dominion". 317—319. în „colo. numai 66%2. H a u s e r. Este aşa^numitul „metayage". 524. c it. 477 . căci ele ise puteau folosi la prepararea romuilui. Zahărul produs se împărţea apoi în mod egal între lucrător şi proprietar. op. 65. de preparare şi de transportare a zahă rului. pp. II.. în cadrul său. Intre 1859 şi 1861. 88—91 . op. iîn veacul al XX-lea l.tu'kii Angliei de a adapta pei -<■ organizare la noile realităţi din imperiu. izahărul din trestie reprezenta 78°/o din producţia mondială. . 70—72. Hardy. 723—725. ultimului irevenindu4 şi reziduurile de la preparare. VI. Metayage-ul n-a permis progrese în metodele de cultivare şi în sporirea productivităţii trestiei de zahăr. cit. ceea ce însemna mult. In perioada cuprinsă între anii 1848 şi 1870. 20— 21 . Ziehen. unde a dat anumite rezultate. principalul produs al acestor colonii. 1 Ibulem. taică aii muncii „lîn parte". G i r a u d. îşi continuă declinul pe piaţa mondială. pp. trestia care se planta iji mijloacele de transport. 271. CHBE. III. pp. op. luat cu asalt de za hărul din sfeclă.M a u r a i n -B e i s. i harului" predomină un sistem de exploatare de tranziţie spre relaţiile capitaliste. 3 45 —3 47 . pp. 437. 164 . pp. sau „pe din două". Indiile Occidentale şi America Centrală Pe măsura scăderii importanţei lor economice. cit. cu excepţia insulei Tobago. op.. 75. op. 729. pînă pe la 1886 3. 80—81. pp. 509. cit. va dobîndi o însemnătate fundamentală în structura Imperiului britanic.

Anglia s-a I I I H .muţii se plăteau cu întîrziere.. în oarecare măsură. Peste 1 000 de case ale negriloi listi use *. . în BarIk-rmude..... i din Jamaica a avut consecinţe pe planul oi i mai multor colonii din Indiile Occident. în urma boiului civil din Statele Unite. negrii doreau să obţină pămînt.i. pp. de drepturi şi ţinută în înapoiere cultuuil. I . Rc.736—737.i i t n complicaţiile ce puteau rezulta din egois. printre '<' l i p s i ţ i cu biciuirea. i n i o j ' i n (i n. Toate aceste posesiuni au rerimil de guvernare de odinioară al coloniilor co.. 251 . scrupule a unei asemenea oligarhii. I I . Salariile pe pi. I I I U -i împiedica. vreo 28 de morţi..i un formalism revoltător. iurtă vreme de altele. ' / . ta i r . abuurili oligarhiei dominante locale faţă de masa populaţiei de • 11 lt >..Evenimentul social cel mai do set. ei înşişi plantatori.. în ■ "iistituţie a fost abolită la 11 iunie 1866. cu atît mai muli edeau că pe plantaţii o parte rămînea necultivat... < ! c unde in ip i Impozitele erau foarte grele. de ambele părţi. 111 I ><■ i l i l c l .. ceea ce aducea instituţiile de •spective sub o mai directă autoritate iII11IM I I I I I . să abroge vechile constiI ni unor astfel de colonii autoguvernarea.rilor ' I m Jamaica. similare. petrccui în acest in ii de timp în Indiiile Occidentale i i-. coala propriu-zisă a fost înăbuşită de trupe în cîteva iii în lupte căzînd. 735—736.1. izbucnită la 11 octombrie ' au foii multiple. I M ' . în interesul ei.. denunţat ca atare de înşişi / / / .■ de negri şi un foarte mare număr.i însă a fost mult mai sîngeroasă. l i c a fost silit să ia în considerare situaţia din în care o oligarhie de rasă albă exercita domiunei considerabile majorităţi a populaţiei l •! i vată.nr i în această categorie de colonii uncie. Au fost spînzu... Preţul alimentelor era I u n i e ridicat.itor şi o cameră reprezentativă. iar reclamaţiile lucrătorilor te judecau unitoj t i c către magistraţii locali. dar ni aleasă.

la intervenţia în Mexic. Explicaţiile ipocrite ale lui Palmerston. în aprilie 1862. con. voi. aleşi de. pp. care pretindea ca în Mexic există un partid favorabil regimului monarhic şi că Anglia vrea doar să se instituie în Mexic. situaţia ridicolă în care consiliul legislativ al coloniei avea 64 de membri... Franţa şi Spania au îni l i « ui un tratat în vederea unei intervenţii comune în Mexic. Harababura din <)pere. prin Disraeli. 375— 179 pi 180—3 8 7 . 15. în Opere. pp.istoricii englezi. Intervenţia din Mexic. Anglia. la o populaţie de 450 000 de oameni. voi. pe care lupta dîrză a poporului imexican o va face să eşueze complet. 492—497. pp. 252 .1 r 1 M a r x. 59 de alegători !. în Opere. în 1848. 487— 491 . n-au reuşit să convingă. caracterul net oligarhic al unei guvernări cu pretenţii „democratice". O reformă din 1853 a curmat această absurditate. cu scopul de a răsturna guvernul republican şi progresist condus de marele patriot Benito Juarez şi a transforma Mexicul într-o monarhie înfeudată marilor puteri europene. pp. . 15. 740—741. alături de Franţa şi Spania.\ atorii. în 1867 -. 15. Izbucnirea războiului civil din Statele Unite a îndemnat guvernul liberal britanic al lui Palmerston la a se angaja iniţial într-o politică de intervenţie în Mexic. i mesajul tronului. 1 Ibidem. S-a i v i t aci.. au interpelat vehement guvernul. în Jamai I 903 alegători. Dezbaterile parlamentare cu privire la adresa de ras~ puni l .. „o formă de guvernămînt cu care guvernele altor ţări să poată trata". datorită ingerinţelor negustorilor de lemn de mahon din Londra. ca şi divergenţe survenite între cei trei parteneri au determinat Anglia şi Spania să renunţe. voi. Opoziţia conservatoare. instituind un consiliu legislativ din numai 17 membri Aleşi şi 4 numiţi 1. ce-Hiitlu-i explicaţii asupra motivelor care au determinat Anglia „să dea prima lovitură independenţei mexicane". Din spirit de opoziţie şi simplă rivalitate de partid. ceea ce însă nu altera cu nimic fondul problemei. „reprezentative" şi „elective". în Hondurasul britanic erau 59 de alegători. al cărei teritoriu să poată servi drept bază de sprijinire a statelor sclavagiste rebele din sudul Statelor Unite Ii 31 octombrie 1861. lăsînd Franţa să continue singură acţiunea în favoarea instaurării pe tron a arhiducelui Maximilian de Habsburg. în 1864.

refuzat să se întoarcă în Europa (1871— i continuat călătoria pentru a se convinge dacă intă într-adevăr cursul superior al Con. iisplătindu-i cu un mişcător devo-■ pe .n . Sînt anii rezolvării milen rclor Nilului.. i Westminster. a . pînă la Ocea-* lost transportat în Anglia şi înmor> l i i l .. 1 > i " ' ' «* » foit continuată prin traversarea Africii ecuaM i i .. sub auspiciile unei tot mai intrau explo ■ MI i Interiorului său.. 253 . în 1857 — 1858. in generali asemenea călătorii părăsesc tot mai mult ■.i savant. Ma toi nu -i mai putut verifica această ultimă descope Lsit de ziaristul american Stanley pe ţărmul la... ipul pe t&rgi... I iMiijţstone a murit (1 mai 1873). i intereselor marilor puteri de a-şi împărţi interiorul ■i. cile de 1 500 km. prin descoperirea şi recim (. i..u al • i n ...I I I .drum. foii omul blînd şi dezinteresat. M marelui lac Victoria Nyanza.. Baker descoperă alt lac înscmii.... Negrii « cai i v . '.. II ecuatoriale.. Călătoriile sale au servit ! > " . savantul pasionat şi ur care fusese Livingstone. tli li 011 ipre vest.. i■ -111111 nemijlocite a expansiunii coloniale. cursul superior al fluviului Congo.. Speke şi Gram în 1860. i n .' O pildă de e la care se adaugă dragostea şi înţelegerea ifricane. pentru a coborî în cea politică. Livingstone a fost un exi t . notă care îi fixează un loc m i i e marii călători ai veacului al XlX-lea.in 1 Livingstone ile-o arătase totdeauna.. de către ofiţerul englez Verney '—1875) ţi de explorarea întregului curs al > (1874 —1877).ului ştiinţific. Strădaniile sale au făcut cunoscute lumii ba 11 II viului Zambezi şi impresionanta cascadă ■ l. Dar Stanley . Tanganik.. Sînt apoi anii celor mai iliîtorii ale lui David Livingstone în Africa de Sud i i i i .Africa • loua jumătate a secolului :\\ XI continentul african. In urile Nyassa (1861). Albert Nyanza. i ani mai tîrziu. şi ca om. de către expediţiile lui Burton şi Spcke.i şi B 7 —1868).

. pe pămîntul unui fermier bur numit De Beer.. între 1870 şi 1874. între 1850 şi 1864 exporturile Coloniei Capului s-au mărit de 4 ori. conflictul fiind apoi supus arbitrajului guvernatorului din Natal. pp. op. VIII. cea dintîi cale ferată. cit. 243—244 . între 1859 şi 1864.. Opunîndu-se încercării burilor de a ocupa Basutoland. ™ S i k. III. cit. op. op. în cadrul acestui conflict. de la Carpetown spre interior. cit. 451. î k. . op. iar ale Natalului de 12 ori. iar la 15 iurie. 392—393. englezii se amestecară în conflictul dintre aceştia şi tribul basuto. Demangcon. 38—39 şi VIII.Africa de Sud Dintre posesiunile engleze pe continentul african se conturează din ce în ce mai mult importanţa acelora din Africa de Sud. I. Englezii incitară imediat triburile indigene împotriva burilor. I. La începutul anului 1871 se descoperise o foarte bogată mină de diamante. pp. supranumit „Bismarck-ul african". op. la 31 octombrie 1871 2. în cadrul Imperiului britanic. 254 . 424. unde dezvoltat localitatea numită de englezi Kimberley. cit. provocă frămîntări printre aceştia şi i agerea preşedintelui Martin Pretorius. Mo nd t i n i . Creşte valoarea lor economică. CHBE. în Colonia Capului s-a instituit primul guvern responsabil în faţa adunării legislative locale. s-a deschis mina şi mai productivă de la Colesberg Kopje.ubitoare pentru buri. Cf... Anglia obţinu imediat o cesiune teritorială (Griqualandul de vest). De la aceştia. 73— 74 . p. CHBE. reputat ca moderat şi filoenglez (1872). ia frontiera statului liber Orange. cit. G i g l i o . pp. iar în 1871 îl anexară Co loniei Caipului3. p. pp. după numele seII i n u l u i de stat la Departamentul Coloniilor. şi aii altora pre cedente. p. englezii au construit. iestul terenului diamantifer îl achiziţiona de la statul Orange pentru suma de 90 000 de lire sterline. 211—212 . pe o lungime de 72 de km 1. i ' ' I i i ui. Tranzacţia. Tot pe calea speculării contradicţiilor dintre buri şi in digeni. p. II . s-a făcut 'remarcată capacitatea diplomatică a şefului basuto Moskeu (sau Moshesh). <l v. englezii proclamară mai întîi protectoratul lor asupra acestui teritoriu (1868). 119. 8 1 254 . I. în 1872. pp. Pe la 1867 se descoperiră zăcămintele de diamante de pe teritoriul tribului hai-hoi (griqua). . care rezolvă diferendul în favoarea indigenilor..

flictul Inii ilui de M 1 p. în felul acesta. numănul lor 37 0001. resipingînid pretenţiile alei. in faţa încerIrilor de a agrava exploatarea loi ipi în în ic libertatea. Cei rămaşi.. tribul cafriloi i trSii i ibilă tragedie. După aceasta. au fost alungaţi de englezi în cursul unui al şaselea război cu cafrii -'. Marea Bri- intenţie ansă -greşit orientată.1 fi manifesta 1 convins isănşi ucidă îm masă vitele.1 orientală şi occidentală ' . spiritele strămoşilor le voi împotriva cotropitorilor. 1 vernatorul Indiei se amestecă în < imtre imamul de Mascat şi sultanul 1 ■. cafrii să se fi temut de o rechiziţie a ani>ir. 255 . dădu în 1861 o decizie de airbilli inului de /anziibar.i 1857. repede înăbuşită.ua britanică în timpul războiului Cri-l. Pouthas.In 1. Un „pn p&rui .. fermieri.ilară în teritoriul ce fusese locuit de )0 de colonişti germani. 106. pp. cit. în urma uciderii vitelor.1 porturile cu indigenii. spunindiu le "I această jertfă. în anii 1856— 1857.. VIU. 1.1I. 350 —351. pp. 403—404. p. B r e n t j e s. op. în cadrul unei ttoi Ic răscoală. enj'Jc ui <!<■ întîmpinat 11 continuare rezistenţa îndîrjită a cafrilor. mijloace ide existenţă şi au p In şase ilumi. să împiedice luarea loi IM pi este însă că.1. op.. cit.. izvorîtă din intenţia de .111n. 11 ha ». a început imigrarea de lucrători inii nor contracte cu autorităţile din insula MauMi ii .. HBE. 245 . o parte din in . cit. 295 . S-ar putea bănui unor zvonuri deformate despre recentul murii. p. expansiunea britanică se menţine în în funcţie de consolidarea dominaţiei mai mult pentru drumul către India.. pradă mizeriei ea 1 violenţe. Nu se poate spune l mobilul acestui sacrificiu colectiv. l i " . op.

foarte pe larg. după care acest Teodoros u li Iost originar din România. CHBE. ba chiar veritabili prim-miniştri ai sultanului local. 438—440. condusă de însuşi negusul. 8 S î k. Op. cit. Alţi doi englezi.tanie determină Franţa. op. pp. în Etiopia a izbucnit o mişcare contra europenilor din tară. Teodoros nu s-a dovadit însă LI. p. ik 10 nun ie 1862. Încercarea Angliei de a reactualiza pretenţiile sale asupra ţărmului de sud al Golfului Delagoa — la care ea renunţase. p. ' H a r 5 y. Cit. H a r d y. 272. pp. op. [1939]. p. pp. Pe aceeaşi cale. poziţii ce se anunţau extrem de im* m i i . op. pp.. 270—356 . 230 . 1962.. New York. cit. cu titlu de curiozitate şi interes. în numele kedivului Egiptului 3. 2 S î k. Coupland. 256 . fără a fi urmată însă de o declaraţie de anexiune a ţării 5. Episodul e desigur în legătură cu acţiunile Angliei din aceşti ani de a-şi întări poziţiile pe ţăr~ tnurile Coifului Aden. p. 230 . op.. II.. Londra. în Scrisorile sale. pp. Samuel Baker. cit. 4 H a r d y. 80—83. Marston. 1856—1890. cit:. Aceasta a prilejuit o inter venţie militară britanică. CHBE.act. pp. cit. 1 Kcnneth Ingham. Dini 1873.pentru drumul maritim sipre India în urma începerii lucrărilor Canalului Suez. 230 . 586—587. să semneze o declaraţie comună ide ireouinoaşten. Expediţia. vezi. III. englezii şi-au întins influenţa şi în alte regiuni. H a u s e r-M a u r a i n-B e n a e r t s.. âmtruck sultanul se angajase a conlucra ila stîrpirea comerţului cu sclavi în teritoriile su puse luia. condusă de Robert Napier. A History of East Africa. pe care-1 ajută să ajungă negus (împărat) al Etiopiei 4. acorduri între Anglia şi sultan permiseră concroiuil tot mai riguros al acesteia în Zanzihar. Bell şi Plowden (ultimul fusese numit consul în Abisinia.a independenţei Zanzibarului J. I.i ipoteză a lui Ion Gnica. prin oameni „de încredere" strecuraţi în graţiile unor suverani locali.. Din 1865. la 1848). 266—267 . 36 şi 69 . în iunma acestui . The Exphitation of East Africa. intră în bune relaţii cu un aventurier pe nume Teodoros.. 212—213. G i g 1 i o. pp.. 123 . op. cit. figurează în postul de guvernator al Suda nului ecuatorial.. inifilutoţa engleză în Zanzibar a crescut mult.ini. consulii britamici devenind în scurt timp consilieri. descoperitorul Iacului Albert. op. op. a asediat şi ucis pe Teodoros în localitatea Magdala (1868). R.

In n l > pretextul necesităţii unei intervenţii în vederea li'iiuTţiiikii cu sclavi... tom.. pp.. în legătură şi cu dificull > î u i i i i britanice de împotrivirea populaţiei ui I <SV. 257 II I I /(. 51. probabil. cit."I pn edintelui reLkii franceze. 1862—1863 şi unul IK743. I I I .. an. H. i ' i i . S i k. sui>venţion. Dike. englezul Mac Gregor Laird obţinu o ic de la guvern. p. ir '•86. ea intensifică încercările de penetrai în 1857. i i U-i i>i portului Lagos. Noua Muiir Ui declarată colonie a coroanei.. zonS tfl care. II . i ' i i i i către bazinul inferior al Nigerului. a atribuit riu Portn A l r i c a occidentală.. [II. 219. B ru ns eh wig. in 1874 sub o administraţie aparte de a res-oi i ulmule engleze. cu care englezii au trei MiHisc'înclu-i autoritatea locală..'> —1870. a izbucnit o mişcare de . 343 j G r a y. pp. li O. . .. Rou t h a i . atenţia principală l Angliei e Inl i . cînd ari.. 81 (1957). Gambia.ii. p. op.. i l u l i i i de trib Ja Ja. 187— cit. 35 şi 43.. op. L'Afri<»ţ în „Rcyue Historique".i de li ' i i i l u r i votate de Camera Comunelor. cit. Mae^Mahon... cit. i i Im ( >wen din 1823 — i deichis în 1861 un conflict cu Portugalia El s-a înii abia în iulie 1875.iceasta colonie. 294 }i 302. cit. în ciuda i .. op. au n i . op.. 671—672 . împreună cu Lagosul. 433. în 1871. CCXVIII. < N t a le făcea comerţului lor. n r ultimele puncte deţinute de olandezi pe i l c \ i n . pp. n ni fost....i uiioaşterea aşa-zisului tratat . cit. Neîmblîn• i i i l u i aşanti. Coasta ide Aur şi La u l i numele de Coloniile unificate din Africa ■ ii i Soluţie de scurtă durată însă. A d u B o a h e n.. Anglia impuse şefilor localnici ■ ii . p. Ol W3 . op. LecMic. p. . După ce... pentru exploatarea comercială a Niului. Ha us er-Maur a i n i I)11 IUI ! 1 R ...i înfiinţat în acest scop o companie de navigaţie factorii la confluenţa dintre Niger şi Benue. cu care britanicii au treboaie în 1853. ou împrejuiiiirniiile -. i" li 1X54.

. faţă de cale franceze din Senegal '. 490. 249 . populaţia ei s-a triplat. Vili. Australia a fost luată cu asalt de aventurieri de pretutindeni. i ic în majoritate din ocnaşi 3. " I xploratorul polonez Strzelecki. CHBE. a făcut o descoperire certă. Numai statul Victoria a trecut de la 76 000. Tot în această perioadă.. op. în Noua Galie şi Victoria. Aur în Australia între 1850 şi 1874. Pouthas. în districtele Bathurst şi Ballarat. oferind uiltiirn:uikii un ajutor financiar şi dobîcndind în schimb anumite avantaje economice 2. După exemplul Californiei. contra Albreda. francez). 15. în 1839. Existenţa aurului fusese semnalată mai întîi la 1823. englez. cit. a fost « l e uemenea rugat de acesta să păstreze secretul. voi. 217. pp. Dezbaterile parlamentare cu privire la adresa de rătpuns la mesajul tronului. de teama repercusiunilor pe ar fi avut o asemenea ştire asupra unei [populaţii for-iii . prezenţa zăcămintelor n-a mai fost considerată o ii limitate şi în 1851 s-a răspîndit ştirea despre existenţa lor. în preajma anului 1860. cit. p. p. cit. In zece ani. B a r n a r d. op. p. Anglia s-a amestecat discret în diferendele dintre Spania şi Maroc. la 542 000 de locuitori ! Oraşul Meîbourne a trăit cîţiva ani vîrtejul ameţitor al averilor dobîndite şi cheltuite peste noapte. în Opere. 258 S i k. ajungînd la circa 1 200 000 de locuitori. Salariile funcţionarilor au trebuit dublate.Printr-un schimb de forturi (l'ortendinck. p. dar ţinută în secret de autorităţi. Descoperirea. mai bine zis divulgarea existenţei unor asemenea zăcăminte şi punerea lor în exploatare au marcat o profundă transformare economică. numele Australiei a fost sinonim cu aur. 343.. Efectul imediat a fost o explozie fără precedent a imigraţiei. spre a-i reţine să nu plece cu toţii spre cîmpurile aurifere. cu urmări complexe. La un moment dat toată poliţia de1 1 K a r 1 Marx. dar cu deosebire în primul deceniu al intervalului. şi a relatat-o guvernatorului Noii Galii de Sud. demografică şi socială.. primul care. s-au tranşat în 1857 ultimele diferende în legătură cu delimitarea posesiunilor engleze din Gambia. în toate domeniile vieţii coloniilor australiene. 243—244. « l i n 1848. . I. op.

exti > < ■ o lungime de 320 km. I> mbrie 1854.l m im 1.. Din 1856. cerînd nml.) = bulgăre de aur.ii. l o l n s i t c dc firmele comerciale de import. iar aceste taxe în ce mai grele. dar şi reducerea censului de alegător • ■ n u n < . iar emigranţilor li s-au acordat drepturi Votul universal a fost adoptat în Australia me■'Hl*t (engl. două cum le navigaţie instituie curse regulate de vapoare pion şi Sydney. n \ii . spre a face faţă creş-l'opulaţiei.spectrul mi-i de perspectiva îmbogăţirii fabuloase şi rapide! i Fosi îngrozitor ca acela încercat de colonie în epoca deportări de ocnaşi. Climatul moral creat.. Ea a fost înăbuşită cu 'I II u. de 14 km. aşadar drepturi politice. a volumului circuH i i l u r i şi de sporul populaţiei a fost urmată de ■ unor noi probleme sociale şi politice. deschizînd porţile speculei.. Toată lumea nu visa decît ' A apărut în mod imperios necesitatea unor luna i ales în transporturi. lîngă 'II" bucnit o revoltă a căutătorilor de aur. în tabăra de la Eureka.m-... i deputaţilor. a circulaţiei oamenilor şi mărfurilor.! rcrtase. ■ n l i u r . preţul licenţei de exploatare a fost (iui li I l i r i î pe an. presiunea lor. i .l o i Iîntregul stat Victoria a fost însă cuprins de i n . deşi relativ restrînsă ca suprafaţă. i î n r i .ivea cuvînt în fixarea impozitelor şi taxelor.1 mîinii de lucru. ■ 833 i-a construit prima cale ferată. spre a • I I ici .n iţelor de exploatare. posibilităţile de cîştig scădeau. i posibilităţilor de investiţii.i laxelor. minată deopotrivă ' l < . prin ■ di a zăcămintelor aluvionare. ircbuind înlocuită cu ocnaşi care tni i -Mîrşiseră pedeapsa. I I . I K M vertiginoasă atrasă de descoperirea aurului. Avalanşa umană a provocat ^HktfA li scumpirea alimentelor.. e lovită . 259 . [ţiva ani. de i i i ti m. noii veniţi cerînd nu numai reducerea .1 i i i .isă eterogenă. Ie aur erau nemulţumiţi de taxele ridicate preii ii iritaţi pentru licenţa de exploatare a terenurilor Haşură ce febra aurului atrăgea un număr tot ranţi...iiil.

în Australia de Sud 2. Agricultura australiană se reculege astfel din criza de mînă de lucru. dar cei mai mulţi au plecat de pe scena efemeră a aventurii lor tot atît de săraci ca şi înainte. capitaluri mari de investiţii în mijloace tehnice.i n. în Victoria în 1857. Deşi creşterea oilor rămîne o ocupaţie principală. Unii căutători s-au îmbogăţit. Aceştia iSiau stabilit definitiv în Australia. apoi în Victoria şi în alte colonii. Vili. Masele sărace pretindeau drepG r a 11 . agricultura australiană n-a înregistrat. Sporul brusc al populaţiei a obligat pe agricultorii australieni să acorde mai multă atenţie cultivării cerealelor şi creşterii vitelor. precum şi cadre specializate. Cîmpurile aurifere sînt părăsite treptat de furnicarul uman care le scormonise doar cu unelte manuale. pp. 1 Ibidem. pe planul structurii proprietăţii funciare. HBE. un caracter mai echilibrat. Dar în scurt timp a început o veritabilă agitaţie agrară. 278. Agriculînr. mai întîi în Noua Galie de Sud. cercetările geologice continuînd. Suprafaţa terenurilor cultivate se dublează. transformările adînci determinate în alte sectoare ale vieţii de valul uriaş al imigraţiei. în Noua Galie în 1858. 260 . op. pp. foştii aurari erau mulţumiţi să poată găsi de lucru spre a-şi asigura existenţa. Repusă pe linia de plutire prin refluxul armatei fali mentare a celor cărora aurul nu le adusese decît decepţii.. El marchează sfîrşitul „perioadei pastorale". pentru exploatare. ea nu nui are aceeaşi pondere copleşitoare.ridiomală în 1855. în aceiaşi ani. Pe «Ic altă parte. cit. au dus în 1861 la descoperirea unor zăcăminte de aramă la Moonta. atingînd cam 1 milion de acri.ii armonică a economiei australiene. mineritul completează şi el această fizionomie in. Descoperirea aurului a pus în evidenţă resursele potenţiale ale subsolului şi astfel.i dobîndeşte astfel. 259—260 . pe la 1860. iar cel de adîncime reclamă. treptat. 256~i259. ciclonul aurifer începe a se linişti. votul a devenit secret 1. p. Cam din preajma anului 1856. în primul moment. Deceniul 1850—1860 reprezintă o cotitură în viaţa economică a Australiei. Aurul aluvionar se epuizează. ca lucrători la oraşe şi mai ales la ţară.

ci de mai sus a favorizat numai achiziţiile specula I dezvoltarea agriculturii şi a păturii micilor fel oamenii lor de paie. în următorii do> mi numărul micilor fermieri a crescut abia cu ■ II suprafaţa pămîntului cultivat din colonie s-a numai 420 000 de acri. ţinută la Melbourne în iunie 'Q ( a cerut «probarea {pentru introducerea unor tarife vai d i ■ n i. n . marea propriei iquatteruor — inuin-sdc păşuni pentru turmele de oi (20 de milioan* de ta 1860 şi vor fi 64 de miilio. disnn.. I (Jalie de Sud guvernul a introdus legea de vînzare i i'. iar restul în rate. 311—315.inc în 1880) — n-a fost i îm discuţie. cit. I.]>li< aţii politice între guvernele statelor II. prin legile pe le-au adoptat. il . inc economică (în comparaţie cu avîntul i a adus la ordinea zilei studierea unor i n.i a coloniilor. in NOII . .i .ferinţa intercolonială.ml de acces liber la pămînturilc publice Sub presiunea tei mişcări. I se punea însă condiţia i păstra posesiunea parcelei cel puţin 3 ani neîntrerupţi. 261 . politica agrara neloi australiene a put a-şi schimba întrucîtva sensul.. i în posesiune. ştirile sosite din Australia în Anglia faţă de relativa suprasaturare a pieţei iu i t i . i i I u ri engleze. cu începere • An de criză economică generală — un numii r ilc falimente printre firmele comerciale de MI la Sydney. care pricinuise. ceea ce a atras.. oi consolidată pentru un timp. squatterii au profitat de 'cntru a acapara noi terenuri. i I Im ■ . op. pp.. defi. deşi în acelaşi interval de ' în Noua Galie 39 de milioane acri de I cl'i ci aurului s-a răsfrînt şi asupra afacerilor in 1860.. în 1861. din ii căror preţ emigrantul trebuia să achite un sfert la intrai « ' . nmp se obliga să aducă pămîntului ameliorări şi ini i ( i i în valoare de minimum 1 liră sterlină pe acru. i s-a adoptat în 1862 în statul Victoria. cît şi în alte mari oraşe.uimiturilor libere în parcele de la 40 la 320 de acri. O i l ..

în L'Europe du XIXe et du XXe siecle (1870—1914). descurcăreţ. a constituit perioada de dură experienţă. emis în 1850.se guverna în conformitate cu interesele proprii. L'Empire Britanniquc. grobian. în care s-au amalgamat într-o nouă sinteză caracterele economice. 262 . ca fiind contrară Actului de . pe plan psihic. sociale şi politice ale statului şi naţiunii australiene moderne. „Deceniul aurului". Milano. a generat. dar şi din pricina tendinţelor de autarhie economică pe care ea le schiţa. frondeur faţă de autoritatea publică şi instituţiile sale". tipul definitiv al australianului mediu de astăzi. cartofor. p. 1079. Premierul statului Victoria. în 1865. luiMax Beloff. realizat în proporţii de masă şi relativ brusc. Contactul uman dintre tipuri diverse. Franz Schnabel si Franco V a l s e c c h i . Australia — „cea mai engleză dintre coloniile britanice de emigraţie" — începe astfel sa-şi reclame tot mai mult dreptul de a .male preferenţiale în comerţul dini re coloniile australiene. harnic la nevoie şi beţiv la ocazie. Brunschwig) îl defineşte ca „frust. gata de aventură. Atitudine favorizată şi de faptul că.Guvernare a Coloniilor. către sfîrşitul vea1 Georgc Bennett. reafirmase recunoaşterea competenţei organelor legislative ale tuturor coloniilor în problemele care le priveau1. La o nouă conferinţă. dispreţuind parcimonia burgheză. taciturn. Pierre Renouvin. ospitalier şi prieten de caracter. [1962]. în urma unei crize constituţionale în Australia de Sud. Charles Găvan Duffy. Avansul pe care formele democratice ale parlamentarismului burghez din Australia îl vor lua. sub red. dintre 1851—1861. parlamentul englez. coloniile repetară cererea şi pretinseră „să înceteze definitiv şi complet interferenţa imperială în legislaţia fiscală intercolonială". declară că cetăţenii coloniilor „sînt sătui a fi trataţi ca persoane cărora nu li se acordă încrederea de a-şi aranja propriile afaceri după placul lor". limitînd amestecul metropolei. votînd „Actul de validitate a legilor coloniale". pe care un bun cunoscător al problemelor coloniale contemporane (H. Anglia a respins sugestia. în septembrie 1871.

Problema agrară implică în mai mi decît în Australia pe aceea a raporturilor cu i n . în Opere. cit. 107 . ■ i ulrul căreia s-a schiţat pentru întîia dată şi tenire a triburilor 5. 1961. probleme de reţinut în dezvoltarea Noii Zeelande. i i XlX-lea.. în Opere. Ştiri din Australia. 132—133..m pretext pentru a le confisca pămînturile. voi. 458—459. în 1861. Comerţul britanic. se explică în mare parte prin «crizfl da cn ■ !■ ■ I u i ş i t . op. 115—117. cit.• u l m . r 132. 81 . în temeiul acordurilor încheiate cu jefii . pp. /numeric. dată fiind şi bo ■ redusă a zăcămintelor. Noua Zeelandă şi insulele Pacificului Aimil.. 58— <. pp.i i I Mari. Acapararea păuestora era reclamată de colonişti cu tot mai ir i de scrupule. nu de-\uckland 2 . p.. o mişu .p. 130. 133—135. p. 1 IHdtm. 11. pp. precum şi raporturile cu metropola. constituie cele i i . 143. faţă de întreg Imperiul britanic. p. 263 1 . Co■i hiiiunnique.H. pe maori 4. 125. IWieureşti. ion'.. S i n c 1 a i r. D e m a n g c o n. Recensămîntul din 1858 a arătat că II II depăşiseră. pp. 72—73. op. i c k. 1863—1864 şi 1866—1872. op. n| la 1862. VII.. pp. cit.. pp.i de goana după aur 1 .. op. maorii nu vor mai ■ I tbidem. « //■ hm. în districtul Otago.. op. Afluxul imigranţilor.. în „Revue Histo1961). tom CCXXV. P o u t h a i..H. .. După răscoalele ' I m IM0—1861. 348—349 .. faţă de 56 049. în schimb.. Brunschwig.. guvernul englez păstră privilegiul cumpărării pămînI . 32—33 .1 separatistă 3.. pămîntul pentru emigranţi şi relaţiile cu indii. Ocean Paciţique et Ocian Indien. 301—302. cit.. Editura i. Nowack. cit.. populaţie mai densă şi mai dezvoltată decît iiistralieni. Apoi şi pe insula de nord. pp. Erau 61199. i l urmat un fel de ligă împotriva deposedării lor. 104. Aurul s-a descoperit mai întîi pe insula de • Orago. n-a fost de proporţiile Australia şi n-a provocat transformări atît dfl i înregistrat. Revoltele locale ale indigenilor in. între i 1874. inclusiv metropola. III. CHBE.

lăsînd povara aceasta în seama guver nelor lor. condus de lordul Granville. nu definitivă.. regizată de interesele burgheziei şi squatterilor. Renunţînd la el. ap cit. Anglia reduse în 1867 trupele sale din Noua Zeelandă la efectivul unui batalion.. găsind sprijin chiar la guvernele vizate.U. 264 . mai ales ale opoziţiei conservatoare. p [99 | l ' o u t h a s . cit. invitîndu-le să ia în pose siune arhipelagul. VII. op.. se indignă de atitudinea metropolei şi începu a vorbi de o cerere către S. 350. ceea ce determină guvern/ui neozeelandez să ceară rămînerea ipe loc şi întărirea effectivelor imilitaire britanice. Printr-o pasă dificilă. p. La 1868 aproape întreg pămîntul era în manile a 5% din populaţia albă — „squatterii".turilor de la indigeni. CHBE.A. Noua Zeelandă deveni. La Londra poziţia Departamentului Coloniilor fu aspru criticată în diferite cercuri. în conformitate cu metodele partidului liberal. marii crescători de vite 1. arăttînd că neplăcerile coloniei proi«au din nemulţumirea justificată a indigenilor faţă de Ipolierea pământurilor lor şi din neglijenţa guvernului docal în i părea unor suficiente forţe armate proprii. Acestea reîncepură în 1868. op. Pe aceleaşi motive. Era curînd după înăbuşi rea. Presa neozeelandeză. adică invocînd responsabilitatea exclusivă a guvernului coloniei pentru dificultăţile momentului.. cit. o ţară a marii proprietăţi agrare. care se temeau că o asemenea conferinţă ar putea avea ca rezultat întărirea amestecului metropolei în afacerile interne ale coloniilor. 130. dădu curs liber spe culei de terenuri şi spolierii maorilor. p. Departamentul Coloniilor. Londra refuză şi acordarea unui împrumut. fără a se lua nici o măsură de curmare a abuzurilor. la fel cu Australia. 1 N (i w a c k. reuşi să respingă ultima propunere. Gunul din Londra refuză. 196 . p. trecură la un moment dat şi raporturile Noii Zeelande cu metropola. în parte izvorîtă din conflictele cu maorii. de a reduce la minimum cheltuielile metropolei faţă de colonii. acuzînd-o că ea duce la destrămarea imperiului şi lansînd ideea convocării unei conferinţe a reprezentanţilor coloniilor cu autoguvernare. a tulburărilor maorilor. O revoltă teribilă a acestora fu cu greu înăbuşită în 1866. h i..

34 şi 45. 24—26.. op. Istoricul ■ U\rg la G r a t t a n .în schimb. III. 461—476.. nici şi a lucrărilor publice" 1.. IBl .. evenimentul de oarecare răsunet a fost ane xarea . recomandînd acordarea lumei de 1 milion de lire sterline. Momentul critic al raporturilor Angliei cu îndepărtata • colonie de la antipozi a fost astfel depăşit. în ciuda vehementei presiuni a conservai " i i l o r şi a lui Disraeli personal.. op. „pentru sprijinire!. act în faţa -căruia Gladstone ie cîţiva ani. . îm 1874.. 1 . pp. cit. •Uni. pp. guvernul englez cctlii în chestiunea împrumutului solicitat de Noua ZeelandS.. o pante a unui celebru discurs. cit.. p. proclamlînd făţiş nece. pp. '2..i1 .iinisuMar Fijii... în Pacific.i intanisificării expansiunii coloniale 2. care consacrase problemei. 311. Hardy.

PARTEA A IM IMPERIUL IMPERIALIST .

.

„Peuples et civilisations". Nu ■ acaparează puncte care prezintă un interes econoiau strategic vizibil. la sfîrşitul ei. Imperialismul. ci şi teritorii aparent fără valoare. 27. 1937. fie sub urci a zonelor de influenţă economică şi politică.5 milioane de kilometri pătraţi. Bucureşti.. I o adîncă schimbare de concepţii şi metode în cadrul • ■ i n Cobre colonialiste. voi. Num. adică a dominaţiei mascate. 269 . ceva n i .CAPITOLUL I SPRE ÎNCHEIEREA ÎMPĂRŢIRII LUMII (1874—1895) Ultimele decenii ale veacului al XlX-lea marchează in. Anglia a acaparat teritorii în luprâfaţS de aproape 9. stadiul cel mai înalt al capitalismu-' >pere complete. Polinezia i 56% K Ateste cifre pun în evidenţă şocul expansionist în poliţii i marilor puteri. cu 0 populaţie de 57 000 000 de locuitori 2. Pînă la sfîrşitul secolului aproape întreaga lume va fi împărţită între aceste mari puttri.ii între 1884 şi 1900. direct. 56 [Col. avînd ca obiectiv principal Africa. numai în speranţa că în viitor s-ar putea ivi acolo ' M . 1964.i relativ bruscă a politicii colonialiste a marilor puteri într-o fază de intensă virulenţă. Paris. ci se pătrunde adînc în interiorul continentelor. L'essor industriei et l'imperialisme co.line în proporţie de aproximativ lO°/o . atinmilioane de kilometri pătraţi. >82./ ( IH7S—1904). ti] I L • n i n.. fie sub forma dominaţiei politice directe. Nu mai sînt ocupate doar ţinuturi ■ muie. Impei ml britanic are partea sa importantă de contribuţie ila această curii Colonială. Polinezia. Editura Politică. iar Asia cam jumătate. i u r i c e Baumont. ii puţin de 50%. p. La 1878 teritoriul african era în posesiunea unor pu 11 . La începutul perioadei el avea o întindere <•'• milioane de kilometri pătraţi. Peste un sfert de Africa era ocupată în proporţie de 9O°/o.

Noi ţări. secondată de la distanţă de Franţa. op. 270 . care condamnă cu putere colonialismul. O ascuţită riva litate între acestea şi ţările cu o mai veche tradiţie în ma terie transformă orice punct al globului în obiect de dispută. 1 B a u m o n t. în frunte cu clasa mun-i iioare şi cu partidele ei. ii I. emit pretenţii coloniale : Germania. în toate statele capitaliste Iczvoltaseră forţe social-politice. Anglia nu mai dictează pe scena acestei expansiuni. Problemele coloniale sînt în centrul politicii internaţionale. Fiindcă o altă trăsă tură a expansiunii coloniale de la sfîrşitul secolului al XIXlea este caracterul ei competitiv. la oprimarea unor rase pretins inferioare. li se opune mişcarea socialistă. puternice sau mai slabe. Japonia. care denunţă imperialismul colonial. Italia. „civilizatorii". Statele Unite. a unei inexistente misiuni „providenţiale". în focar de război ce ameninţă să incendieze lumea. urmata şi de \ alte grupări de opinie.. Guvernelor buirgheze şi cercurilor ide afaceri care le împing înainte. e în mult mai largă măsură în atenţia opiniei publice. prin însăşi amploarea pe care i-o dau cercurile interesate.bogăţii exploatabile şi numai pentru ca aceste teritorii să nu ajungă în mîna unui stat concurent. în numele unor principii fals umanitare. 57. ca odinioară „chestiunea orientală" K Expansiunea colonială de la finele secolului al XlX-lea. Se naşte o „chestiune africană". mai ales dintr-un anumit mediu intelectual. prin propaganda pe care i-o fac. de aceeaşi acuitate şi insistentă prezenţă. de conflict. p. interesele înguste ale marelui capital şi demonstrează că acestea împing popoarele la războaie pentru scopuri străine şi nedemne de j ele. Această luptă anticolonialistă a socialiştilor. în sînul căreia deşteaptă ecouri ni. proclamate cu ipocrizie de clasele dominante şi guvernele marilor puteri. a clasei muncitoare şi a altor elemente înaintate îşi găseşte ancore în conturarea din ce în ce mai definită a unei mişcări de rezistenţa" şi de eliberare în rîndul popoarelor subjugate sau ameninţate cu subjugarea.irgi şi mai contradictorii. cit.

murilor sale ou imetropdla şi expansiunea sa. în riruitindeni. cit. op. 78. îm verstă doar de 25 de un. 78 şi 1 ml | (Mai Marca Britanie) . Autorul. ca drept". op. mergînd. p. op. considerat ca o [nipirată. figurînd pînă atunci ca un radical. afectează i coniidera imperiul colonial englez drept o structură politică tranzitorie. ci ca un fapt normal. „Cucerirea. cit. 1 „Cel căruia cerul îi îngăduie să ia în stăpînire. Perspectiva nu era judecată drept o catastrofă. Iar superioritatea capacităţii productive a Angliei prezenta o gat. I li r i c . întărirea ■. prin independenţa coloniilor. se dovedeşte. încoronînd lumea moi ouim Imperiul iroman o încoronase pe cea antică. cit. p. 271 ■•[>. dezvoltă ideea unui Imperiu britanic mondial.<<p. cîtă vreme acestea aveau să continue a rămîne parteneri ai schimburilor comerciale. influenţate de doctrina liberală. Greater Uri tain. va apare în 1890.Concepţii colonialiste britanice în pragul trecerii spre Imperialism Pînă către 1870. In preajma anului 1870. El exaltă sentimente ultranaţionaliste: „grandoarea rasei britanice". 153—159. nimic nu o poate opri ca în mul 1970 să ajungă la 300 de milioane de suflete. această concepţie „liniştita*" loc alteia. p. Ca formă. Bau. Citat după Hardy. acela are şi drepI ii o facă". 207.i Uritanie. pp. latre dezintegrare. într-un termen mai apropiat sau mai îndepărtat. preconizînd menţinerea imperiului. noua concepţie linv i i i zgomotos prin cartea ilui Cbanles Dilke. o a doua ediţie. sub titlul Problems of Hritain (Probleme ale Mai Marii Britanii). care a cuprins deja globul şi e destinată să-1 " i n pic întro zi în întregime. „alte popoare vor fi atunci (pigmei pe lingă un asemenea popor" 3. .... p. Destrămarea legăturilor politice cu coloniile n-avea să prezinte mare însemnătate. din open filozofului idealist Thomas Carlyle 1 . apărută în 1868 2. Hardy..m-. cit. cit. rod al nedreptăţii şi forţei. 104. în care integrează întreg imperiul..inţie pe timp nedeterminat a permanenţei acestor legă t uri comerciale. ■ i încearcă să acrediteze o potenţare a unui naţionalism I uitanic. clasele dominante <lm M.. unitar. în planul superficial al filiaţiei ideilor.

mi „imperiu oceanic" sau o „confederaţie imperială". op. moderaţia sa în problema colonială. cit. op.. sau Anglia şi coloniile sale. consideră Seeley. şi de a garanta o uniune permanentă între patria-mamă şi diferitele părţi ale imperiului".. p. cit.şi posesiiuiniiile noastre. sau sînt pier duţi pentru ea. dependenţele . consfinţind astfel „vitejia anglo-saxonă". p. * Liga pentru federaţia imperială. îşi propune „a spori şi răspîndi cunoştinţele idespre coloniile. pe baza cărora el publică.Un alt reprezentant de . perspectivele lui „înguste". cit. In cursurile ţinute la Cambridge în 1881—1882. insulare. în 1883. obsedate de punctul de vedere al An gliei propriu-zise. combate liberalismul manchesterian. cit.. creată în ' B r i e . op. este (principala raţiune de a fi a poporului englez l.npărat de toate 'primejdiile 3. au apărut în lume alte Anglii. • Oceana. 272 172.. păstrîndu-şi l i i n ( . acea „Little England" (Mica Anglie). Aceste Anglii trebuie să constituie o uni-' i i < . p. Naţionalismul britanic imperiafet îşi va găsi apoi o expresie largă în opera literară a cunoscutului scriitor Rudyard Kipling (1865—1936). James Anthony Froude. 160—163 .. p. datorata tot unui cunoscut istoric. ideal al burghezului mijlociu. O „Coloniali Society". O „Imperial Federation League" 4. . 78. precum şi despre imperiul nostru din India. op. Naţioniailismiuil exacerbat este (propagat de felurite instituţii create ila inspiraţia şi cu sprijinul cercurilor intere sate ale marii burghezii. datînd din 1868 şi reorganizată ulterior sulb mumele de „Royal Colonial Institute". Expansiunea indefinită. care le-a creat şi ]'■ .i . i e . alături de cea veche. H a r d y. „Trebuie să încetăm a crede că emigranţii care pleacă în colonii părăsesc Anglia. i şi calităţile. Aceleaşi tonuri apologetice răsună şi în cartea Oceana or England and her Colonies 2. Ea insistă asupra faptului că. 166. şi apărută în 1885. u al acestor idei a fost istoricul John Robert Seeley. Har d y. Seeley afirmă că englezii trebuie să considere imperiul în ansamblu şi să numească acest ansamblu Anglia. op.. 78. în care rasa engleză prosperă. cartea The Expansion of England. Trebuie să încetăm a crede că istoria Angliei este istoria parlamentului de la Westminster". cit. axată pe aceleaşi premise. Demangeon. pp.

datorită simpatiilor coloniilor pentru i-mamă. . răspunzînd acestor simpatii îndepărtate. şi. are ca scop studierea apln [rii principiului federativ în relaţiile dintre Anglia şi coloniili Pînă şi anumite instituţii ştiinţifice. Disraeli a inventat cadrul extraeuropean în care coloniile îşi vor găsi loc. „Ele au decis că imperiul nu va fi distrus .9. III. op. dupX părerea mea.a lansat strigătul de raliere. El a sintetizat .. pp. — N. p. 41 . -. fără a fi micşorate. op. 1 După H a r d y. • Recte : „înşală". cit. care pot deveni sur»a unei incalculabile puteri şi fericiri pentru această [■4.. Momentul din care Disraeli devine campionul imp lismului britanic şi autorul „reorganizării imperiului" iclcr. . a pronunţat cuvântul evocator : Imperiu" 3. înscriu în planurile lor de cercetare aceleaşi obiective ile Itudierii „intereselor comune" tuturor membridoi imperiului 'în arena deschisă a politicii. prin cultul energiei. B e n n e t t . Disraeli afirma că această • •rcare a eşuat. fondaţi acum. la Crystal Palace din Londra. în numele p u n dului conservator. prin coloritul ei oriental.mir engleze faţă de problemele coloniale nu putea fi II rezultatul unor schimbări în condiţiile obiective ale 1 4 Demangeon. 172—173.it discursul programatic rostit de el. pp. i are eîştigă2 masele prin amploarea ipoetieă a dogmelor sale. Acuzînd pe liberali şi pe Gladstone că au încercat să dezintegreze Imperiul britanic.. p.ispiraţiile marii burghezii engleze spre dominaţia mondială. nici un ministru din această ţară nu-şi e datoria. concepţia unităţii imperiului ţi a expansiunii sale indefinite c întruchipată do liderul conservator Benjamin Disraeli (1804—1881). CHBE. traducîndu-le cu abilitate într-un fel de „religie naţională. A. 73.1884. Cauzele avîntului expansiunii după 1870 O atare schimbare de optică în atitudinea claselor domin. atunci cînd nu ia în considerare orice posibili tate de a reconstrui cît mai mult imperiul nostru colonial. la 24 iunie I 872. 273 The Concept of Empire. cit..

Mitul eternei superiorităţii economice a Angliei. în acelaşi timp. stabilitatea edificiului politic mondial clădit în aproape trei secole de cuceriri^ s-a spulberat dintr-o dată. mînuită de adversari mai puternici. a început să se zdruncine şi încrederea în dogma liberei concurenţe. înregistrează plîngerea marilor industriaşi din Birmingham şi Sheffield împotriva protecţionismului Germaniei şi Statelor Unite şi a faptului ca mărfurile acestor ţări caută să concureze pînă şi pe piaţa metropolei engleze. pornind metodic. ci să fie rezervat tot imai mult intereselor capitalului englez. Nu numai că diferenţa de nivel dintre capacitatea sa industrială şi aceea a altor state a scăzut brusc. O comisie de anchetă formata în 1885. de a între ţ i n . armă care se întoarce acum împotriva Angliei. dar Anglia a fost ajunsă din urmă şi întrecută de Statele Unite ale Americii şi de Germania. Sub o altă rezervă însă : ca el să nu poată constitui un teren de penetraţie uşoară pentru mărfurile străine. ameninţa să devină im un factor de grabnică destrămare a imperiului şi. Concepţia unităţii imperiale şi a expansiunii sale la dimensiuni cît mai largi a fost soluţia pe care marea burghezie engleză a întrevăzut-o pentru salvgardarea intereselor sale. în cele trei decenii de la sfîrşitul secolului al XlX-lea. în urma dobîndirii autoguvernării. sub raportul volumului producţiei. în raport cu alte puteri şi cu propriile sale posesiuni. Concurat pe pieţele „neutre" ale lumii. de la cercetarea condiţiilor economice. capitalul britanic îşi propune să se retranşeze pe pieţele 'dominate politiceşte de Anglia. Anglia şi-a pierdut poziţia ei economică preponderentă în lume. ca unic remediu spre a 274 . de ruină a economiei engleze — întemeiată în mare parte pe resursele şi debuşeurile coloniale. Libertatea economică a coloniilor. care să o situeze deasupra oricărei concurenţe şi să-i garanteze. Nici vorbă nu mai poate fi de acceptarea senină a destrămării imperiului. relaţii comerciale cu orice ţară. posibilitatea pe care ele o aveau.Hi poziţiei şi existenţei Angliei în lume. pentru a cerceta cauzole recesiunii comerţului 'britanic. Acesta devine o condiţie vitală de existenţă. Aceste schimbări se desci frează cu uşurinţă. prin ista. prin permanenţa legăturilor comerciale. Ei propuneau.

Au survenit şi factori politici internii.. burgheziei din coloniile de emigraţie. cu atît mai largă va fi piaţa britanică. ca nu accepta fără condiţii revenirea coloniilor res pective la rolul de anexe economice ale metropolei. 67. p. aria de respirai sursa de profituri şi de forţă a capitalului englez. cit.ile şi autonome. în special exista temerea. Nu CU totul fără temei. britanici.. asemănătoare cu „Zolh :rein ui iu ihiar o federaţie politică. eliminînd mărfurile străine sau punîndu-le piedici şi lăsînd în schimb liberă circulaţia produ selor britanice 2 . nici înlirea drepturilor şi libertăţilor sale politice. I. care au ţinut în şah ofensiva protecţionistă. va reînvia doctrina proi^ ului. Realizarea noii formule întîlnea însă în cale inter. mul va atrage după sine o creştere a preţurilor la multe articole de larg consum pe care Anglia le importa din •ifara imperiului. dotate cu autoguver•. 275 . cu atît mai 1 1 C h e v a 11 i e r. I. s-au făcut apropieri între această politică i vechiului mercantilism. Cu alte cuvinte. ca şi vehemenţa expansionismului : cu cît mai întins va fi imperiul în noua sa structură integrată. op. legate împreună printr-un suveran comun". De aci derivă. o parte a marii burghezii engleze va preconiza transformarea imperiului într-un sis tem economic închis. împărtăşită de cercuri de opinie destul de largi. încă înainte de 1867. vedea în Imperiul britanic în viitor : „o alianţă ■ ■ ■ ■ • -.putea înfrînge această conc m o uniuni ială. op. Iar ministrul australian Henry Parkes încerca să nprindă aspiraţiile contradictorii ale burgheziei engleze din «olonii în formula: „Cu cît mai largi frînghiile. permiţînd ui i pieţei metropolei şi a coloniilor sale1. H a 11 g a r t e n. ideea unei mai strînse unităţi politice. a unei asociaţii de state con siderate libere. pp. John Macdonald. Intre integrare şi separare se va insinua formula conciliatoare a federaţiei imperiale. 201—202. primul ministru anadian. cu coloniile. Este concepţia care va încerca să se impună cu di bire în anii de după 1895 şi al cărei exponent va fi Jo: Chamberlain. la scara întregului imperiu. '< himbismului. cit. Cf. la rîndu-i. că proreci i .

chiar întărind-o ? Nu se pot trece cu vederea. întemeiate pe limbă. Numai Canada a primit în acest interval oape 1 800 000 de imigranţi englezi. 4 <<»"/ F r a n c o V a l ii i. Bucureşti. în aparenţă. Renouvin.. pe tradiţii. în epoca formării monopolurilor. î n V E u r o p e d u XIX' vt du XX' siecle (1870—1914). printre altele. v i i r L a n n e s . Editura Politică. V. sub red. din care 633 000 l ' i r în afară de acest factor. pp. goana după profituri mai mari. A B.strînsă uniunea" 1.. între 1871 şi 1915 au emigrat din An glia 8. după 1870. au sporit în proporţii uriaşe exportul de capital în ţările ■înapoiate. „Imperialismul. K c i t h . Selected Speeches and Documents. în Opere 10. L ' e x p a n s i o n d e m o g r a p b i q u e . 1. [1962]. ca una din cauze. p. Ele se întăresc.. şi sentimentele de solidaritate. Neozeelandez ml Julius Vagei a redactat în 1885 un memorandum în favoarea federalizării imperiului 2.. 197—207. 1964. III. americane şi ruseşti. export de capital. 4. lui Mai B e l o f f . 1 1 mul 1900 s. 276 rrinz Schnabel şi . ale acestor comunităţi engleze create dincolo de mări. Concurenţa furibundă de pe piaţa mondială. tendinţa de a-şi doborî adversarul prin preţuri scăzute. din care 5. dependente şi coloniale. împrejurările de la sfîrşitul icului al XlX-lea au dus şi la crearea altei baze de legături) de comunitate de interese între burghezia britanică i ropolitană şi colonială. De ce burgheziile coloniale de factură britanică se opresc din mersul către independenţa deplină şi preferă o soluţie de compromis care le menţine în imperiu. generate de accentuarea şomajului industrial. pentru a rămîne apoi stăpîn pe piaţă. II. 35. de criza agrară ce afectează Europa. timp de două decenii. pp. P i e r r i CHBE.1 milioane de oameni. Lenin. Producţia capitalistă se -introduce în colonii din ce în ce mai accentuat" 4. p.. în urma concurenţei grînelor de import. datorită unei noi „unde de şoc" a emigraţiei britanice. Bilanţul discuţiei asupra autodeterminării. de caracterul tot mai grav şi mai de durată al crizelor economice ciclice. 883—884. toate acestea grefate pe fondul creşterii continue a producţiei şi a capitalurilor disponibile. Milano.7 milioane emi-niţi definitivi. înseamnă. prelungind uni tatea acestuia şi.

la 1895. în zona înconjurătoare a Pacificului). dezvoltînd în colonii industria şi transporturile moderne. ' Bennett. 195 . irigaţiile (baraje moderne. cit. adeseori din zlciminte iflati abia la înce putul exploatării.în fo losul agriculturii) şi. cu şanse mai mari de victorie asupra concurenţei. mîna de lucru era n iile prime din abundenţă. Alte sectoare ale economiei coloniilor care atrag capita luri engleze sînt mineritul. ca formă de menţinere a unităţii imperiului. industria pi lucrătoare. întărită economiceşte şi satisfăcută pe tărîmul drepturilor sale politice. âIII. le cointeresează mai îndeaproape şi rodează astfel circulaţia ideii de federalizare. p.în colonii. Însuşi acest fapt de capitală importanţă exercită o influenţă asupra atitudinii burgheziei coloniale faţă de metropolă : o face să dorească sprijinul Angliei. conjugate cu profituri sporite. 1058. Demangeon. Mai trebuie ţinut seamă şi de faptul că burghezia colonială. cresc la 1. în UEuroţe du XIX' et du XX' l li. Apropierea uzinelor prelucrâtoari de ma terii prime scădea cheltuielile de transport şi totul ie solda cu preţuri de cost mai reduse. 199.. p. realizate prin regimul autoguvernării. în sprijinul acestor tendinţe. să considere unitatea imperială o unitate a clasei dominante. manifestă oarecare veleităţi expansioniste proprii (de exemplu Australia. • CHBE. 104. ea nu are nimic împotriva unui ajutor din CHBE. p. deci necesitîiul cheltuieli di (ie mai reduse. Investiţiile engleze de capital în străinătate ating 1.7 miliarde în 1893 şi la aproape 4 miliarde $sa 1914. din care jumătate în colonii K Un sector important al investiţiilor l-au constituit căile ferate. p. 277 . Dar investiţiile de capital. pentru ca după un sfert de veac. op. Investiţiile de capital britanic atrag în sfera lor de influenţă cercuri mai largi ale burgheziei din colonii. au favorizat şi dezvoltarea proletariatului industriali. Abia după 1904 se înregistrează investiţii şi ta ramuri concurente ale industriei din metropolă3. L'Empire Britannique. lungimea lor să ajungă la aproape 85 000 km 2. într-o măsură mai redusă.3 miliarde lire sterline în 1885. favorabilă apărării poziţiilor ei. în 1870 se aflau în posesiunile britanice căi ferate în lungime de 13 600 km. III.

de linii de navigaţie dotate cu vase cu aburi. şi un vast teren de investiţii. în sfîrşit. n-o deranjează cu nimic o intervenţie a flotei engleze. Este posesiunea căreia guvernanţii englezi de după 1874 îi acordă în continuare o importanţă deosebită. eroul lui Jules Verne din Ocolul Pămîntului în 80 de zile. 1052. e un englez şi efectuează călătoria sa — imaginară. în secolul al XX-lea. iar după 1870. pro• nctt. pranergînd prăbuşirii Imperiului roman de apus 1. e de menţionat continua perfecţionare a transporturilor şi comunicaţiilor. Cu populaţia sa. dar înlesneşte acreditarea ideii unităţii imperiale. retragerea garnizoanelor britanice şi lăsarea sarcinilor militare exclusiv în seama coloniilor — acţiune întreprinsă de guvernul Gladstone între 1868 şi 1874 — e deplînsă ca prematură şi comentată prin aluzii la retragerea legiunilor romane din Britannia. un debuşeu şi pentru exportul de capital. pe o arie geografică mai largă decît sudul Asiei. 278 . de ceai şi numeroase alte mărfuri. evaluată la 230—240 milioane de oameni. p. un furnizor de bumbac. In funcţie de evoluţia evenimentelor în India se orientează numeroase acţiuni ale politicii externe britanice. ca un ultim element care nu generează.. ultimul cuvînt. India reprezenta un imens debuşeu al industriei Angliei. Dimpotrivă. dar perfect realizabilă — în cea mai mare parte prin intermediul mijloacelor de comunicaţie ale Imperiului britanic. India şi „neotorysmul" lui Disraeli Expansionismul agresiv şi reconstrucţia imperiului sub 1111ii 1 unităţii sale — noua linie imprimată colonialismului britanic de Disraeli — şi-au avut un teren de încercare în India. Ea desăvârşeşte acum legarea tuturor părţilor imperiului printr-o reţea continuă de cabluri submarine. coordonate cu căi ferate continentale. Phileas Fogg. Atenţia acordată Indiei de noul curs al politicii engleze s-a concretizat în „Bill-ul cu privire la titlurile regale". Telegrafia fără fir şi transporturile aeriene vor avea. deci un indispensabil „partener" comercial . op. cit.partea imperiului.

i 1 I i a m s o n. Continuă marile lucrări de irigaţie. op. I Ibnlnn.. adoptat în 1883. introducînd un clement de drept şi tradiţie istorică în relaţiile de supuneri' dintre feudalii hinduşi şi coroana engleză. pp. Deschiderea Canalului Suez a favorizat întrucîtva dezvoltarea economică a Indiei. Măsurile luate n-au putut înlătura repetarea acestei calamităţi. Viceregele Indiei era locţiitor al împărătesei de la Londra. cit. 234.B e n a e r t s . Guvernul britanic a insistat în continuare într-o politici de mai largă solicitudine aparentă faţă de India. loc. în cadrul unor fastuoase ceremonii. A Short History. p. ' ll'idem. determinate de interesul Angliei în ameliorarea agriculturii indiene. El căuta să dea o bază juridică integrării mai urnise a Indiei în sistemul colonial britanic. ' I l a u s e r . cit. " Dtmangeon. La 1881 apare primul act de reglementare a muncii femeilor şi copiilor în fabricile din Imlia4. 272—273. era restaurat în persoana reginei Victoria. sub ficţiunea preluării titlului şi autorităţii vechilor suverani de ila Delhi. la Delhi 1. p.. pentru ajutoare celor sinistraţi şi pentru îmbunătăţirea mijloacelor de comunicaţii.. 231 . sprijinită şi de masivele construcţii de căi ferate. p.. Din anii 1875—1880 face paşi mai hotărîţi înainte industria textilă modernă. Această schimbare a formei legăturilor de dependenţă politică a Indiei faţă de Marea Britanie a fost proclamată oficial la 1 ianuarie 1877. voi. în anii de secetă şi foamete 1876—1878 s-au alocat pentru populaţia sinistrată vreo 14 milioane de lire sterline. 274. II.5 milioane lire sterline anual. 279 . B a u m o n t.. pe plan economic. de bumbac şi iută. care devenea împărăteasă a Indiilor. 212. suspendat în urma răscoalei din 1857—1858. op. Titlul imperial al Marilor Moguli.ii di parlament în 1876.. spre a-i \rrvi ca sursă de aprovizionare cu cereale s . p. prevedea alocarea sumei de 1. desfăşurîndu-se în acelaşi timp o campanie pentru colectarea de ajutoare din întreg imperiul 2. cit. op. cit.pus de guvernul conservator şi vm. dar i-au atenuat efectele 3. „Codul foametei". Circulaţia comercială s-a intensificat.M a u r a i n .

limitate însă la pătura conducătoare indiană. cit. ira bunăvoinţa guvernanţilor englezi în a atrage mai umil elementele indiene în administraţie 2. op. nici de cercurile britanice din India. op. pp. investiţiile de capital. p... Preocuparea ceva mai accentuată pentru ridicarea economică a Indiei. fiind judecată prea „liberală". fie o luminau mai deplin asupra perspectivelor sale de dezvoltare. toate acestea fie întăreau burghezia indiană. Cit. 280 . prin-tr-un act din 1892 a fost extinsă puterea consiliilor legisla tive de pe lîngă vicerege şi s-a acordat un spaţiu mai larg principiului electiv în ocuparea locurilor din consiliile pro-. atît de violent pusă. dar totodată a pus burghe zia indiană în mai largă cunoştinţă de cauză cu structura infimii. op. 2 1 2 . iar nu ocupanţilor englezi. Guvernarea lordului Ripon (1883—1884) se remarcă prin această ostentativă „bunăvoinţă" faţă de elementul autohton. în spiritul politicii sale. p. 289. I. Prin atitudinea sa.. Prin acestea. D u p u i s. cit. Ii .Şi în domeniul politic-administrativ sau cultural se manifestă aceeaşi intenţie a Angliei de a afişa mai mult interes faţă de India. cit. p. dezvoltarea unei industrii autohtone moderne. ca şi prin alte măsuri mai mărunte. cu funcţia şi metodele spoliatoare ale administraţiei ' I» u p u i s. 290 şi 300. C h ev i I I i c i.i u in o n t. Atragerea elementelor hinduse An administraţie a răspândit un timp un oarecare climat de satisfacţie şi lealitate. dacă mu chiar singurul vicerege care s-a bucurat de simpatii în rîndurile poporului indian 1. op. eăutînd a-1 . 296 şi urm. în cazul în care bogăţiile interne şi valorificarea lor i-ar fi aparţinut ei.predispune în favoarea (regimului britanic prin unele concesii politice. în speranţa de a evita nemulţumirile populaţiei şi redeschiderea „problemei indiene". ca unele ce ignorau anumite date esenţiale ale problemei. lordul Ripon a ifost printre foarte puţinii. care n-a fost agreată de Londra. la un moment dat. Adîncirea contradicţiilor anglo-indiene şi dezvoltarea unei mişcări organizate de eliberare Calculele guvernului britanic erau greşite. de marea răscoală din 1857..

. avînd un consiliu general central şi ramificaţii în întreaga ţară.1 oftrii aceleiaşi bur ghezii. Cea dl i doua. vechiul militant naţionalist Naoroji a în-/i. cadre capabile să facă faţă. Prima îşi propunea să constituie o asociaţie unică. Aceste piedici apăreau an de an mai nejustificate. aşadar.rfte. Continuînd lupta pentru un obiectiv înscris în programul ei de la început. încerca să c un fond naţional pentru sprijinirea acestui ţel. Din 1876. la Londra. Integrarea Indiei în sistemul imperial conceput de Disraeli şi noua linie a politicii engleze faţă de ea au contribuit — acesta fiind cel mai important efect ai lor în perspectiva istorică — la deşteptarea şi întărirea unei mişcări organizate de emancipare naţională a poporului indian. după 1870. în 1883 se fondează „Asociaţia pentru reforma constituţională" şi „Uniunea naţională indiană". asociaţia a desfăşurat în 1878—1879 agitaţii în toată ţara împotriva piedicilor puse indienilor la accesul în funcţiile publice. >u larg orironl inte lectual şi superioară experienţă de viaţă. aşa-numita „Asociaţie indiană". la universităţile din India au fost înscrişi peste 48 000 de stu denţi. cadre tot mai nuni. Lupta Indiei pentru libertate a intrat.i mo dernă. preconizînd de asemenea propăşirea politică a li« prin dobîndirea unui regim constituţional. între 1857 şi 1885. sub raportul principiilor. diferind întrucîtva numai forma în care erau urmă. formelor de organizare şi metodelor de acţiune. Scopurile lor erau leaşi. an după an. în faza s. din toate punctele de vedere.irul „Voice of India". Existau. Se înmulţesc asociaţiile politice ale burgheziei indiene. a cărui activitate a fost ci.n cu solidă şi variată pregătire profesională. de tipul Cana dei sau Australiei. mişcare condusă de burghezia autohtonă. Promovarea învăţămînuilui . avînd prilejul di-aşi crea relaţii şi cîştiga simpatii trainice în mediul intelectual şi politic internaţional. Tot în 1883. programului.11 281 .. pttCUZn şi un aşa-zis comitet de informare. de elementele ei înaintate. militează pentru introducerea în India a unui regim de autoguvernare constituţională.britanice. exigenţelor examenului de primire în funcţii.. înfiinţată în de ceniul precedent.

. alimentînd o atmosferă de neîncredere şi dezbinare între aceştia şi hinduşi. cit. y Cum ps ton. 212—213. pp. timp de decenii. pînă în zilele noastre i. 282 . răspunseră prin încurajarea constituirii unei mişcări separate a musulmanilor (care formau o treime din populaţie). op. aceşti tineri. Controverse economice Pe măsura dezvoltării mişcării naţionale indiene. op.imediat salutată cu simpatie de Hyndman şi de alţi socialişti englezi ai vremii. din care s-a dezvoltat cel mai puternic partid politic al burgheziei hinduse. conducătorii ci au lansat critici şi împotriva consecinţelor economice ale dominaţiei engleze. >î. Guvernanţii englezi. îin sfârşit. B i " m o n t. rezultă şi din expresia folosită de un funcţionar englez. Vechile prejudecăţi religioase au servit Angliei pentru a frîna. ca o primă contramanevră la această dezvoltare rapidă a mişcării naţionale indiene. Dar destul de curînd el a primit o infuzie de radicalism din partea tineretului proaspăt ieşit din universităţi şi lansat în lupta politică. mărginindu-se să revendice autoguvernarea şi statutul de dominion.. Congresul naţional indian a evoluat spre un naţionalism intransigent. că „un colegiu musulman fondat valorează cît patru corpuri de ainmata" 2. „EHR". Acesta a fost „Congresul naţional indian". Dotaţi cu o pregătire intelectuală egală cu a oricărui englez cultivat.L . pp. Format în majoritate din avocaţi cu educaţie engleză. cit. 284—291. mulţi reveniţi din universităţi brita nice.n 1885 s-au pus bazele unui organ consultativ anual al liderilor diverselor asociaţii şi comunităţi indiene. Congresul a fost iniţial loialist. adică independenţa totală. Cxt de interesate erau avansurile pe care oficialităţile încep a le face musulmanilor. Ei arătau că negoţul britanic a 1 M . resimţeau cu şi mai multă umilinţă şi indignare discrimină'riile felurite la care îi supunea „ipiînă şi cel mai asiatic dintre gentlemeni". aripa lui radicală îmbrăţişînd lozinca: „India indienilor". sudarea mişcării de eliberare naţională a Indiei.

fiindcă guvernul conservator al lui Salisbury. 1 I' o m a n g e o n. Paralel cu asemenea îndreptăţite observaţii.însemnat fundamentarea dominaţiei Angliei în India . The Indian Cotton Duties Controversy. cumstanţe. să propună guvernului din Londra acceptarea unor taxe de import de 5% la numeroase produse manufacturate engleze. obiecţii împotriva modalităţilor acestui comerţ. nr. Protestele vehemente ale unor delegaţii de industriaşi din I incashire au determinat guvernul englez şi au silit pe cel ilin Delhi să excepteze produsele de bumbac de la noile taxe vamale. p. în anul 1894.-ui faţh de nevoile poporului indian. pentru ca acestea să nu fie prea Hidrant avantajate de noul tarif vamal. deficitul financiar al Indiei a silit pe \ regii Lansdowne. I pentru industria indiană şi dezavantajoasă pentru cea 1 . inclusiv bumbacul. cît de justificate erau criticile burgheziei indii la adresa comerţului britanic. trecînd şi l>rin Camera Comunelor. 305. p. ip'icîndu-se însă o taxă compensatorie şi la vînzarea produ-< lor manufacturate indiene. . printre atîtea . Dezbaterile care au continuat cam un an. Dezvoltarea industriei textile moderne în India a neliniştit Lancashire-ul. că tot timpul interesele comerciale engk-/< pri il. Industriaşii englezi uideau că (reglementarea din martie 1895 era protecţio-" I . 684. op. Ea venea tocmai în anii în care industria britanică începea să resimtă necesitatea păstrării şi chiar lărgirii pieţei indiene pentru plasarea produselor sale. au ridicat şi din partea burgheziei industriale engleze. Măsura lovea în tînăra industrie indiană. au ajuns în martie 1895 la soluţia ■ le compromis a acceptării de către Anglia a taxei de 5°/o pentru intrarea produselor sale în India. Ea confirmă. sub influenţa cercurilor industriale engleze. nici di ■ creştere a standardului de viaţă al poporului'. arătate mai sus. 1894— . a reluat întreaga problemă. la 1877 au fost suprimate taxele de import în India la o serie întreagă de produse manufacturate de largă circulaţie 2. 383 I' Htrnettv. cit.. I .EHR". situaţie în care nu p u n i fi vorbfl de o reală dezvoltare a economiei ţării. apoi Elgin. care a urmat în 1895 celui liberal prezidat Roseberry. 1962. printre care şi cele de bumbac. De aceea. de pe poziţii şi din interese opuse. 231. Compromisul a durat puţin.

nr. Problema frontierelor Indiei: Afganistanul în preajma anului 1870. Englezii începuseră încă din anul precedent. fie că erau importate. în pofida tuturor simulacrelor de încurajare a economiei Indiei. guvernul s-a oprit asupra fixării unei taxe de 3V20/!) pe toate ţesăturile de bumbac vîndute în India. proclamarea anexiunii sau a protectoratului rus lai N.. misiunea rusă condusă de Stoletov. fără declaraţie de război.mi. nemulţumit însă de arbitrajele engleze. ocuparea unor puncte care să le consolideze controlul asupra trecătorilor din munţii de la frontieră. 284 . evidenta predispoziţie filorusă a emirului decise guvernul englez la o acţiune făţişă. el primi cu ono ruri. ea rămînînd semnificativă din două puncte de vedere : faptul că în cadrul ei s-a putut schiţa.britanică. şi dezvăluirea perseverenţei guvernului britanic în a apăra interesele industriei proprii pe piaţa indiană. 305. anglo-indină — deşi de pe platforme şi din interese opuse — împotriva politicii comerciale a metropolei. M a r n e 11 y. După misiunea Stoletov. Avansarea Rusiei ţariste în Asia centrală. fie că erau produse în fabricile indiene 1. teama de o posibilă invazie asupra teritoriului Indiei dinspre nord îşi găseşte o justificare mai concretă decît înainte. în „EHR". Anglia atacă Afganistanul. cit. a refuzat consecvent stabilirea unui agent rezidenţial britanic în Afganistan. înclinînd progresiv spre Rusia. Buhara (1868) şi Hiva (1873) ridicau dintr-o chestiunea controlului asupra Afganistanului. după ce cu| 1 I1. ca esenţială pentru siguranţa frontierelor Indiei. Emirul de la Kabul. Shere Aii. intervenind în repetate rînduri cu oferte de mediere în divergenţele afgano-persane. la Kabul. precum şi mici expediţii represive contra umor triburi nesupuse din acea regiune. la un moment dat. Anglia încerca să scă modalitatea de a-şi menţine influenţa în această ţară. pp. Lai 21 septembrie 1878. 1962. o opoziţie comună. în iunie 1878. 684—687. op. în cele din urmă. în \H'X<. Controversa s-a încheiat pentru moment.irkand.

instalînd la putere pe un nepot al fostului emir. cit. Campania. o revoltă populară afgană repuse totul în cumpănă. Obligaţi însă pentru a doua oară să ia aminte la lecţia afgană. asediului din partea răsculaţilor. englezii au evacuat Afganistanul. 1 Airsta fusese trimis în India cu instrucţiuni speciale de a veghea înaintării ruse în Asia centrală. la riscurile pe care le prezenta ocuparea permanentă a unei ţări cu o populaţie atît de ostilă. Anglia ocupă şi anexează posesiunilor sale din India Belucistanul. 285 . misiunea britanică de la Kabul fu masacrată. cu fiul şi urmaşul său. înfrînse apoi insurecţia afgană. Campania încheiată în 1880 a dus la stabilirea a ceea ce I lisraeli (din 1876 lord Beaconsfield) numea „frontirele ştiinţifice" ale Indiei: împingerea lor în defileuri greu de trecut. Emirul. în războiul din 1839—1842. l'>rrificate de englezi. Abd-ur-Rahman. D a s g u p t a . în mai 1879 s-a încheiat pacea de la Gandamak. op. Kandahar. Tratatul de la Gandamak asigurase Angliei posesiunea defileurilor de pe cursul nordic al Indusului. s-a refugiat în Turkestanul rusesc. O misiune permanentă engleză e admisă la Kabul. la vest de cursul inferior al Indusului. garantîndu-i-se tronul şi hotarele contra oricărei agresiuni neprovocate. Roberts reocupă oraşul Kabul. condusă de generalul Roberts.. în septembrie 1879. au slăbit expansionismul războinic al conservatorilor. în încercuire. I le s-au resimţit asupra finanţelor britanice şi. lordul Lytton 1. O lună mai tîrziu. în 1880. de dîrză şi dornică de libertate. în porte tocmai din cauza dificultăţilor din această campanie. pe această .u. Ca şi odinioară. Cf. dar insurecţia genei iii îl sili să se retragă. înfrînt. garnizoanele britanice din diferite puncte ale ţării trebuind să reziste.i de afgani la intrarea pe teritoriul lor. Iakub-han. noul emir a fost convins să accepte un subsidiu anual (pe care-1 va primi pînă în 1901). pînă la frontiera persană. a înregistrat iniţial un succes rapid şi complet. Roberts reuşi să degajeze garnizoana care apărn punctul de cel mai mare interes strategic pentru englezi. iar în cadrul conferinţei de la Zimma (august 1880).puţin timp înainte o misiune britanici trimiil d jele Indiei. Disraeli însă căzuse de la putere. (A. fusese arcsi.

. După cîteva luni. Şikhim şi Nepal (în 1890). cit.un Problema Egiptului provine din aceea a Canalului Suez. sau în vecinătatea imediată a continentul u i . i n. la extremitatea de nord a In diei. pp. op. ci t.. 113—114. | 2l . Hardy.. pp. 111 11 ' 286 . 4 2 şi 4 6. op. pp. O rectificare a tratatului de frontieră cu Afganistanul. în 1901 se va crea în aceste părţi „The North-West Frontier Province". sub regim special de ocupaţie şi administraţie militară *. ] cu sultanatul de Brunei. pp. D c m a n ge on.în completarea „frontierelor ştiinţifice". 104. pp. o p. cit. op. o federaţie a statelor malaeze (1895). la 26 februarie 1886. p. p.i n g e o n .i nni . i-a asigurat controlul asupra importantei trecători Haiber. op. în 1881. cit. de drumul spre Indii şi de întreg ansamblul Imperiului britanic. 88 şi urm. H au se r. III. partea de sud a teritoriului. C a ci y. A History of Modern Burma. op.. cit. p.MI . IK. regiune asupra căreia. numită „British North Borneo Company". «/> ni . sub controlul . de-a lungul frontierei cu Tibetul. 100—106. englezii trebuit să facă faţă unei răscoale generale a poporului l . iar în 1895 a ocupat Chitral. a fost proclamat protectoratul britanic 3. Iar aceasta. britanicii şi-au întărit dominaţia. După 1880 însă. Anglia şi-a impus definitiv protectoratul asupra micilor state Bhutan.Ma ura in Benfterts. D a s g u t a. 12 3. cit. La 'răsărit de India. la 1852. dar nicidecum cordiale. 111 . pentru a ocupa în întregime această ţara. pînă la 1878. Anglia a folosit ca pretext dificultăţile întimpinate de o societate comercială britanică în Birmania. M'). se leagă de a Indiei. • J o h n F. pe oare n-au putut-o înăbuşi decît după vreo patru In restul Asiei. o companie comercială. 129—130. 4 5 . 278. relaţii corecte. Africa : ocuparea Egiptului .. la rîndul ei. B a u mont. în 1888. a ocupat partea de nord a marii insule Borneo (Kalimantan). 235. cu Birmania. în noiembrie 1885. a cărui 1 Problema Afganistanului în 1878—1880 : CHBE. şi a proclama anexarea ei. formînd. 62. 73. în 1893. temîndu-se de creşterea influenţei franceze în această zonă. Bau mont. p. 1 l > < . căreia îi răpiseră.. englezii au întreţinut.

Cheltuielile exagerate şi împrumuturile în străinătate ale kedivului Ismail. tom. conchizînd.rup financiar francez. la sfîrşitul lui noiembrie» 1875. „An^lo-Egyptian Bank". că numai experţii brii. nu fără intenţii din partea lui Disraeli de i $i elimina partenerul din acest condominium financiar. pentru a exercita o supraveghere asupra finanţelor egiptene. dar nu înlăturînd.. dădu ceea ce însuşi a considerat una din loviturile de maestru i l < i .i n Bouvicr. spre a se ocupa de reorganizarea Ministerului de linanţe 1 ..M Londra—Gibraltar—Malta—Suez—Aden— Bomba) j dney. Guvernul britanic dobîndea astfel con. Aceste măsuri au liniştit pentru moment pe creanţierii kedivului. constrîns de dificultăţi.. Les intirlts financiers et la question d'Egypte..itoria publică internaţională". an.. reuşind în parte. sub toate aspectele... 81. amînînd. Curînd după inaugurarea can alului . O lună mai tîrziu. ' 1876.. pro puse celui francez constituirea unei comisii mixte angloramceze. mic.. nude şi politica egipteană. vînzarea unui mare număr de acţiuni ale canalului. joacă după 1870 un rol considerabil în afacerile economice egiptene. Kedivul oferi la un moment dat. în acelaşi an s-a creat la Cairo „Comisia pentru ■ l. organ de control în numele I1 editorilor Egiptului. p e te ri to r iu l c ăr uia s e a fla a ce astă z on enorm. contractă un împrumut de la banca Rotschild şi cumpăra. în februarie guvernul englez. sesizînd momentul. 84 (1960). intrînd în acest scop în tratative cu un i. în cadrul căruia Anglia şi Franţa aveau rolul principal. Interesul Angliei pentru zona canalului p pentru Egipt. 287 . care ambiţiona. între decembrie 1875 şi fehruarie 1876. p u n i cincim i din iraficul său era reprezentat de vase lub pavilion I n i i . un funcţionar englez era trimis în Egipt.iniei ar putea pune ordine în haosul constatat.i rolul asupra canalului şi devenea principalul interesat în ' i n . prin ambasadorul său la Paris.irierci sale : fără a mai consulta în prealabil parlamentul. fundată în 1864. în raportul ei. CCXXIV. în „Revue Historique". primejdia unei bancrute ' | ■• . 86—88.axă economică şi strategică devii. un număr de 176 602 acţiuni Suez ale lui Ismail. aiu adus finanţele Egiptului într-o stare vecină cu falimentul. o misiune engleză cercetă starea financiară a I giptului. Disraeli. să modernizeze ţara sa.

ale acelui „jingoism" (nume care provine dintr-un cuplet ce se cînta atunci la Londra) îndemnînd la război cu Rusia : „We don't want to fight . punând imîna ipe putere. Disraeli sugerase încă din 1847. / But.. / Dar. / Şi avem şi bani"]. E u nu l d in momentele de paroxism ale şovinismului britanic. pentru a împiedica marşul armatei ţariste spre Constantinopol şi Strîmtori. îi consolida talasocraţia Mediteranei orientale. din secolul III e. în 1880. posibilitatea anexării Ciprului. Intervenind imediat la Poartă. într-o lucrare literară. iar tratatul cu Turcia.. M. op. în acest cuplet.ile din Egipt. 1959. C.f a statului egiptean. personaj complet inert în faţa spectacolului instaurării de fapt a dominaţiei străine în ţară. / Avem co. în 1878. în frunte cu colonelul Ahmed Arabi. p . ci t . W o o d.Be n a erţ s . Totodată.. / We've got trie ships. Tewfik. by Jingo ! if we do. în aprilie 1879. Aproape două treimi reveneau Angliei. Britain and the Middk-tast. Arabi convocă o nouă adunare reprezentaîşi proclamă deschis intenţia de a înlătura tutela iinS şi controlul anglo-francez asupra finanţelor ţării. antieuropean şi antiotoman. El ar fi preferat ca înăbuşirea mişcării din Egipt să o 1 H au s er. o p . Guvernul englez al lui Gladstone s-a arătat mai ezitant. în ianuarie 1882. în Egipt izbucni însă o revoltă cu caracter naţional. între timp. Guvernul francez Gambetta-Freycinet luă iniţiativa interM nţiei europene contra mişcării de apărare a libertăţii naţion. kedivul Ismail făcu o încercare de a se debarasa de controlul european asupra finanţelor sale. p..M au r ain . înconjurat de simpatia populaţiei.i răbii. dinspre nord. nota 4. Geneve — Paris. / We've got tne monei too". 2 8 4 . 1 Bouvier. prin intrarea în guvern a cîte unui re prezentant din partea celor două state. / We've got trie men. în care acuza de „anarhie" noul regim al lui Arabi. eventuala apărare a Canalului Suez l. pe Jingo ! dacă o facem. n. îin Egipt s-a instituit şi un control politic dual. fellan de origine . o notă de protest. [„Nu dorim să ne batem . în mîna angknfrâncezilor 2. 388 . h o u s e. care era suzeranul formal al Egiptului. aducînd Angliei insula Cipru. 25. cu demonstraţii navale. / Avem oameni . Cf. cit. anglo-francez. Numele ei a fost introdus H pare fără prea multă logică. trimiţînd kedivului. Anglia şi Franţa provocară abdicarea silită a lui Ismail şi înlocuirea lui cu fiul său. 75. Disraeli intervenise bătăios. p. Trei sferturi din ce merţiuil egiptean era. din 4 iunie. care ar fi întreprins o agresiune contra Coreii. acoperind. Jingo este numele unei împărătese legendare a Japoniei.

guvernare..! gleză a desfiinţat Consiliul notabililor. în fond.. Guvernarea engleză în Egipt.. după cucerire.numitul Consiliu legislativ egiptean. adică. înlocuindu-1 prin aşa.. Anglia a luptat împotriva bancrutei Egiptului. în primii cinci ani... se utiliza în ace Iministraţiei britanice în India. alt rost decît la de a da ocazie la schimbarea compoziţiei sale. e legată în mare măsură de numele lui Evelyn Baring.. pin* în anul 1907. îndeplinind funcţiile de fapt ale unui guvernator. devenit lord Cromei Fost controlor al datoriei publice sub kedivul Ismail şi membru în guvernul indian. Schimbarea numelui instituţiei ce trebuia să re. 1 n uli.de reforme. pentru apărarea intereselor marelui capital străin — în primul rînd al ei propriu — care acordase credite fostului liv. cărui perspectivă fusese agravată de britanici. însărcinat cu problemele finanre (între 1880 şi 1883). între 188' 1885. Pînă la 1893. prin chel tu u l i i i campaniei militare nereuşite din Sudan. administraţia britanică a reuşit să du de datorii peste 40% din bugetul egiptean. în cei don . devenind unul din centrele revoluţiei naţionaU. îi rămîneau disponibile pentru cheltuieli curente abia 3 milioane de lire anual. di ini precedenţi. Păstrînd aparenţele constituţionalismului.prezinte puterea legislativă n-a avut.. Acoperirea scadenţelor şi anuităţilor lor absorbi doul treimi din bugetul Egiptului.. Administraţiei leze. creat de Ismail în 1866.. ca formă a puterii legislative.. Pînă la 1888. în 1885 se negocie la Londra o modificare a obliga ţiilor financiare ce decurgeau pentru Egipt din vechile con tracte de împrumut.. Prima preocupare a fost restabilirea fin Datoria statului egiptean se cifra la apn> 100 milioane de lire line. avînd şi el un rol pur omultativ. în fond. pe anul 1883. în felul acesta fu evitat falimentul. el a fost numit consul general 1 ni Egipt. Noul Consiliu legislativ întrunea persoane resemnate în faţa dominaţiei străine. denumirea oficiala a acestui titlu a fost de: „înalt comiinii tn Egipt". Vechiul ■ onsiliu al notabililor dobîndise în timpul mişcării lui Arabi ■ putere reală. 291 ..

ei au încercat o uniformizare a justiţiei. Indiferenţa cu care erau privite de populaţie.ii rol consultativ în problemele de interes public ale provinciei. şi crearea unor instituţii care să mascheze iabil. înainte foarte complicată. Aşadar. Cromer per11 s-a opus înfiinţării unei universităţi. Reformele engleze în Egipt au avut în general un carac ter limitat şi moderat. în prima sa perioadă.S-au creat în Egipt şi consilii provinciale. rămas aci în vigoare. ea a asumat un control tot mat strîns asupra forţelor poliţieneşti locale. în temeiul experinţei acumulate în special în India. Din punctul de vedere al poporului egiptean. pe baza codului lui Napoleon. de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. prin impunerea unor taxe şcolare ce restrîngeau posibilii iţea instrucţiunii la categoriile avute. între 1883 şi 1889. Ixntru ca cetăţenii săi să poată profita de libertatea califi cării academice. Englezii au simplificat legislaţia juridică şi procedura judiciară. a rămas oarecum pozitivă doar iniţiativa de reducere a impozitelor după 1888 şi o tendinţă de încurajare a posesiunii ţărăneşti. caracterul lor reprezentativ foarte limitat au făcut ca ele să nu prea aibă un rol efectiv. a Egiptului. din perioada scurtei ocupaţii franceze. cum era de aşteptat. avînd şi ele num. consolidarea efectivă a unei dominaţii de durată. alese pe bază de cens ridicat. Ambele considerate de guvernanţii englezi. pe motiv că Egiptul nu atinsese încă suficientă maturitate politico-socială. în învăţământ. între 1890 şi 1895. prin reforme parţiale. ocupaţia britanică a însemnat la început un regres. în acelaşi timp. în mare parte chiar al capitalului englez. aservirea Egiptului 292 . Pe plan economic ar mai fi de remarcat că ocupaţia engleză a accentuat. efectuate numai cu scopul de i preveni moitiulţumirile şi a-şi întări stăpînirea. administraţia britanică a revenit însă. drept „panaceul favo rabil oricărei dominaţii străine". a fost efortul de a redresa finanţele Egiptului — înregistrînd o reuşită parţială — în interesul creditorilor străini. în linii mari. dar să şi permită. Ceea ce a constituit bilanţul acestei administraţii. spre o descentralizare a justiţiei. ea micşorînd numărul şcolilor L| elevilor.

Agenţi britanici.11 .in a v u i un rol activ în supunerea populaţiei sudaneze auto[ţii kedivului. Anglia pune la dispoziţia kedivului pe Gordon. folosind ca pretext lupta împotriva trafii nnilor de sclavi. De pe la 1873. rămînînd guvernator al regiunii văii superie a Nilului. Ba folosit de interesele expansioniste ale Egiptului în acetitl > i. i l r i n . a văii Nilului. . I I i i i li' vamale şi încu. la care se adaugă şi tendinţa crală de penetraţie adîncă în Africa.ntată a creării unui domeniu colonial cît mai omogen <Iu■ punct de vedere teritorial. în „The American Historical Review". în perspectiva îndep. statul indigen de pe ţărmul de 1 Vezi. 3. intraţi în slujba guvernului egiptean. iar aceasta.ilnli Securitatea Suezului se putea realiza prin stăpînin. la rîndu-i. regele Ugandei. I . unul din cei mai capabili agenţi II ei. 636—661. The „Indianization" of the Egyptian Admi- ■ ■ • i i inulcr Brithh Rule. a proclamat anexarea întregului Sudan ia Egipt (1869—1871). 1963. era consolidată prin dominaţia asupra Sudanului oriental. legaţi prin interese • le negustorii de sclavi. pentru întreaga problemă a administraţiei engleze îrr Egipt : i t L. extindea şi posibilităţile de control şi de apărare a drumului mar i i im de-a lungul Mării Roşii. din nordul pînă în sudul conţi nintiilui.capitalurilor străine. ' I XVIII. Penetraţia engleză în Sudan începe îndată după expedi ţ i i l e geografice care au descoperit izvoarele Nilului. nr. pp. studiind dispunerea de gariii/o. T i g n o r. <>ape de izvorul Nilului. ml. ridicînd forturi. Acesta organizează întărirea controlului militar alEgip mini în Sudan. 293 . care. în plus.i Egiptului.i se putea face ascultat de feudalii locali. unul din aceşti agenţi. E unul din motivele amesteCului britanic în Sudan. El dispunea însă de forţe insuficiente pentru . însărcinat să conducă o expediţie pînă la Gondokoro. în pri- Rezistenţa Sudanului : M. Samuel Baker.ine şi încereînd a stabili raporturi de bună vecinătate i II Mtesa. Au fost i rajate investiţiile de capitaluri mul rînd ale celor britanice '.

[1961]. „sultanul" Harun. în regiunea Bahr el Ghazal. formulîndu-le în limbajul religios al reîntoarcerii la un islamism originar. Kenya. de altă parte. n l i " i „profetul".iri sociale şi naţionale.i. cunoscut sub numele de Mahdi. care prin formula „războiului sfînt" împotriva „necredincioşilor" servea cauzei mobilizării maselor la lupta contra dominaţiei străine. 294 ■ . M> 70. egalitar şi reanimat de fanatismul primitiv. în regiunea Darfur. în 1881 izbucni marea mişcare de eliberare condusă de Mohamed ben Ahmed. Gordon înfrînse trupele sudaneze care. Pe cursul superior al Nilului. După capitularea acestora. în bună măsură datorită contradicţiilor sociale dintre elementele lor conducătoare — feudali şi negustori — de o parte. Ţinând seama însă de faza de dezvoltare a societăţii sudaneze de atunci. la risărit de lacul Victoria. Ele dovedeau totuşi existenţa unui puternic spirit de rezistenţă împotriva dominaţiei străine care apărea întruchipată în acel moment în penetraţia egipteană. în cadrul căreia se împleteau puternic. A Modern History of tbe Sudan. şi masa populaţiei. condusă de asemenea de un feudal local. urmărind deopotrivă ameliorarea Mţiei maselor. H o 11. Aceste revolte n-au reuşit.nord şi vest al lacului Victoria. ei au fost asasinaţi 1. Londra. tribalice — mişcarea lui Mahdi îmbină vag aspiraţiile sociale şi politice arătate mai sus. suprimarea abuzurilor şi despotismului clasei dominante şi independenţa statului. Tot în 1879 a fost înfrîntă o altă răscoală la vest de Nil. Revolta sa a avut un caracter mai profund mai complex decît cele precedente. ea ar fi putut întruni elementele unei mr. 1 P. pp. Din rordon e numit guvernator general al Sudanului egiptean ţi toi de pe atunci întreprinde el primele tatonări în vederea pătrunderii britanice într-o altă ţară africană. elemente diverse ale orînduirilor prefeudale — sclavagiste. pe un fond feudal incomplet evoluat. M. duceau un război defensiv de eliberare. sub conducerea feudalului local Soliman ibn Zubair (1877—1879) şi a generalului său Rabeh. în condiţiile unei sotăţi mai evoluate.

Anglia lăsă asediul să dureze.i cîtcva localităţi. începu construirea oraşului Omdurman. La 26 ianuarie 1885 Khartum căzu.il. trimis sub pretext de „anchetă" şi „mediaţie". Din ordinul lui Mahdi. Ox( . ca fiu ii unui dulgher din Dongola. reducînd dominaţia egipteană l.. imprimară doctrinei sale caracterul radical. i . pe cursul mijlociu al Nilului. . fanatic şi (mesianic. M. ale căror garnizoane mai rezistau. sub comanda englezului Hicks. popularizîndu-1 şi făcînd din Gordon un erou. iar Gordon fu ucis. urmărind subminarea mahdismului. condamnîndu-1 la penitenţe umilitoare. care se i r/bunară. op. Gotrdon. prcx la i ioailif (locţiitor) al lui Mahdi. Spre a exagera pericolul mahdist şi a justifica astfel nun ţinerea controlului asupra Egiptului.Gordon însuşi şi-a notat în jurnalul llu »Nu cwd că e vorba aci de fanatism ordinar. fu încercuit şi asediat la Khartum. el deveni predicator.i a statului sudanez. The Mahdist State in the Sudan. O pediţie de ajutor fu trimisă abia în decembrie 1884. Ea sosi prea tîrziu. Popularitatea sa u'cscîndă în rîndul maselor îi dădu posibilitatea dezlănţuirii nurii revolte din 1881. l . mahdist. p. trupele egiptene trimise împotrivă le ufcriră o primă înfrîngere din partea mahdiştilor. proclamat sub stindardul reliţiei" '. în realitate pentru a organiza rezistenţa garnizoanelor şi a pactiza cu feudalii locali. Crescut un sever spirit religios islamic. Alte victorii ale răsculaţilor. 65. în iunie 1885 „profetul" 1 • P. luat cu asalt I'• mahdişti. Acestea făcură şi mai mult din el un revoltat. iulicîndu-se contra abuzurilor sociale şi imoralităţii. E mai degrabii vorba de probleme de proprietate şi seamănă mai curind cu un comunism. p. încercuite. în toamna anului 1883. 362. 295 Sfk. . 1881—1898. în decembrie 1881 şi iunie 1882. în predicile sale lansă atacuri împotriva clericilor musulmani. I. în luna noiembrie2. noua capii. Mahdi se trăgea dintr-o familie modestă. a căroi armată fusese organizată de Abdullah ibn Mohamcd. pe malul opus al Nilului. Hoit. trupele egiptene pătrunseră HI Sudan. 1958. în august 1881. cit. dar suferiră o în-I rîmgere completă. completară eliberarea ţării în cea mai mare parte. lîngă K hartum.

sub forma unei carte.. în 1898 1. S i k. op. care. i i n . Utl politician liberal scria lui Roseberry. spunea: „Africa libiectuil care preocupă Foreign Office-ul mai mult decît Orii tre altul". pp. Pentru unul sau două decenii. 162. în plenitudinea ei. I. în faza de trecere spre imperialism şi în epoca imperialismului propriu-zis. a revenit în actualitate metoda colonizării prin intermediul unor companii cu cartă (chartered).B e n a e r t s . pe de o parte. cit. Hoit. ca operă privată a unor mari companii comer-cialobancare. după dobîndirea independenţei. fiind înmormîntat la Omdurman. de către elementele conducătoare.. p. p. furia expansionistă a marilor puteri. Baumont. Mausoleul' ridicat deasupra mormîntului său este astăzi un lăi a. în faza ei iniţială. op. cărora guvernul englez le-a acordat o autorizaţie de comerţ şi colonizare. Statul mahdist şi-a continuat existenţa. în Africa s-a mani festat într-adevăr. Africa orientală intr-o cuvîntare din 1889. prin abandonarea. op. In 1892. «Ic veneraţie pentru poporul sudanez. Nici liberalii nu erau de altă părere. E o situaţie care aminteşte pe aceea din secolele XVII şi XVIII. 296 . sub loviturile englezilor. Acesta însă a căzut sub influenţa feudalilor şi negustorilor «de sclavi . sub califul Abdullah. cit.M a u r . 1 CHBE. 239. Aceasta a contribuit la slăbirea şi prăbuşirea statului mahdist.. Expansiunea engleză în Africa după 1870 apare. pp. cinsteşte în Mahdi pe una din cele mai mari personalităţi ale istoriei sale. [II. dar are o altă bază. lordul Salisbury.muri. 357—363 . a principiilor şi practicilor sale originare. Faptul se explică. mişcarea largă căreia Sudanul i-a da torat cucerirea independenţei şi-a pierdut deci repede coloritul social iniţial. cit. urmaşul lui Glad. lucrările citate. prin formarea în aceşti ani a primelor mari asociaţii mo' Pentru Sudan şi mahdism : H a u s e r .Vom încerca oare să creăm o altă Indie în Africa"? 2 După cum a reieşit şi din unele cifre citate la începutul acestei a treia părţi a lucrării de faţă. 81—82. şeful partid u l u i conservator după moartea lui Disraeli.

în „EHR". 1 publicaţie.la.st. datorate lui Gordon. 297. ile. Anglia îşi stabilise protectoratul la extremitatea iticS a Africii.ist Africa Company" (I. Acordul a fost pre-1 un „agreement" provizoriu. pp. I. Londra.la 3 septembrie.ilă din partea guvernului britanic s ..E. 1 I >. în L'Europe du XIX' el ■iede. ■ !■ I 1 11 d. L'expansion religieuse. Acest aranjament lăsa Kenya în sfera de acţiune britanică. în Somalia britanică.i u 1 L c s o u r d. între 1881 şi 1884.. angajarea făţişă şi complkaţiîl< politic» frecvente ce puteau decurge din competui. 306. cit. prin delimitarea tei sale de influenţă faţă de Compania germană a Africii orientale.Ge rm an A gre em e nt of 1890 and the U ppe r Nile . 631—653.E. Lugard. 377 şi 388. p. din Africa între două mari puteri a conturat limitele 1 I' . guvernul englez şi-a întărit muh influenţa în sultanatul Zanzibar 2 .. 1960. op. pe la 1876. Un moment hotărîtor în fixarea definitivă a zonei rezerite expansiunii companiei a fost încheierea acordului angloTrman din 1 iulie 1890. nr. Vest tipic aranjament imperialist de împărţire a unei .in. N.B. pp. S a n-Th e A nglo. pp.nd. p.). I MI îm acest . La 1886 şi-a început activitatea „Imperial Bri1 .ISI. şi-a intensificat activitatea de pătrundere în inicriorul continentului din 1888. pp. pe cît posibil.B.A. * Coupland. 1 .'pregătită şi de pătrunderea.an.. 474—481 şi K e n n e t h I n g h a m. la 26—29 octombrie 1886. i r g e r y Perham.■ restituia insula Helgo. 1963.m.nopoliste. interesate în exploata. p. voi. cînd ea a preluat şi serviH Ic de navigaţie pentru cursele ce făceau escală la Zanzibar. 163. In Africa orientală.i . . I 1 l'. [1962]. Salisbury's African Policy and the Heligoland ■ ■I 1890.i 1884. 41. 49—72. 980. nr. Germania recunoscu protectoratul lez asupra Zanzibarului şi interesele britanice în Kem mda şi Nyassaland. din largul estuarului Elbei l. Milano. ea a obţinut carta sa ofi(i. R.111 împărţirea continentului negru. [1958]. iar pe de altă parte prin tactica guvernului '■■ itanii ita. activitatea de colonizare a com■ i i l o r cu cartă a fost . în afară de unele iniţiative prelnm n.1 IHIHKVO. 1956. Paralel cu aceste eve uliţe. iar Ţanganika în cea germană. G i 11 a r d. a primelor misiuni religioase britanice în Uganda şi Ţanganika 1 . I se garanta în schimb Ţanganika şi . Londra. 297 .A. îhe Exptoitation of East Africa. G. I. Ceva mai înainte l. The Modern Uganda.

1 D i k e. Africa occidentală Rolul pe care în Africa orientală 1-a avut I. protectoratul ei asupra acestei zone.viitoarei colonii. p.. I. Africa orientală engleză'. consolidînd în ace.B. Companiei regale a Nigerului. The Story' of Nigeria. pu-inndinse bazele coloniei Nigeria 2. 298 . companie. în 1891 s-a pro. Acest aranjament a recunoscut Nigerul inferiori drept zonă de interese britanice. Ea s-a reor-de cîteva ori. 167—170. cit. peste doi ani. asupra tuturor teritoriilor aparţinătoare. în fine. încă din 1849 exista o „Asociaţie a Companiei africane".. către lacul Victoria. compania adusese ■ Angliei stăpînirea unor noi şi întinse posesiuni coloniale.j clamat protectoratull britanic în Nyaissalanid. începînd construirea unei căi ferate de la Mombassa. Ca urmare. în 1898. M i c h a e l Crowder. la 5 iunie 1885. * G i g l i o . a I intrat în dificultăţi financiare care au făcut-o să-şi cedeze drepturile coroanei britanice. cit. rezeryaţe acaparării ulterioare complete din partea unui stat sau a altuia. op.A.B. op. I pe coasta Oceanului Indian.J extinzîndu-1. [1962J. în 1882 „National African Company" şi. conferinţa internaţională de la Berlin. Ca urmare imediată a acordului amintit. care va fi desăvîrşită prin zdrobirea statului nu I u l ist. a fost ] deţinut în cea occidentală de altă.] în felul acesta s-a întins considerabil sfera dominaţiei britanice pe cursul inferior al marelui fluviu vest-african. numindu-se în 1879 „United African < ompany". servind ca paravan destul de transparent. pp.A. cu mai vechi antecedente. a consfinţit împărţirea Africii ecuatoriale şi occidentale în zone de influenţă. Londra. atunci sau în viitor. încheiată în februarie 1885 printr-un „Gentleman's Agreement" între marile puteri. 3 2 1 . devenind în 1886 companie cu cartă. p. iar în 1894 în ] Uganda. 209. Anglia a pro-fl clamat. Din (punct de vedere politic şi din cel al întemeierii „legale" a limitelor expansiunii. In cîţiva ani de activitate. sub numele de „Royal| Niger Company" *.E.m laşi timp dominaţia britanică pe Nilul luperior.E. în scopul exploatării deltei Nigerului.

. I. 297. In 1895. pp. în restul coloniilor engleze din aceste părţi n-au survi • l i i î t puţine schimbări. „Să lăsăm cocoşul ■ a l i c să scurme în nisip". * Gray. cit-. p. 15-16.. CHBE. cit. Sik. B a u m o n t. a avut loc cea dintîi mişcare cunoscută a unor muncitori africani pe teritoriul 1 Pentru a preîntîmpina împotri 'I de trib răsculat în 1869—18/0.. a fu nilor. p. Francezilor le-a fost barată de englezi i nsiunea spre regiunea mai fertilă din valea inferioară I marelui fluviu. viitorul i < > iiu al Nigeriei era constituit. Hotarele extreme ale posesiunilor lor se la marginile de sud ale Saharei.. 76 . III. 466—468. 293—294.. un pre op. cit. p. pp. 179—180. cit. i t în mare zona de ocupaţie franceză şi engleză în ba nul Nigerului 2. H u n t o n. op. completată printr-o convenţie din 1895 3 . op. printr-un atac neaşteptat împotriva aşantilor. Eliberat în 1891. 38 .. regele prins şi dus în captivitate în încă un fapt. ■ I yfe. în 1880 *şi 1890 au loc <re"• în Sierra Leone. s i deli n i i i . .. iar în 1888 Gambia a fost separată idministrativ de Sierra Leone.text oarecare pe bordul unui vas britanii jud pentru „violarea" unui acord COI în Tndiile de Vest. op. idar de covîrşitoare înate istorică în perspectiva viitorului. iar între 1891 şi 1894 în Gambia 4 . a fost comentariul lui Saiisbury. I. 524. S-a intensificat însă mişcarea de rezistenţă a triburilor indigene. p. ci \a muri v<. 1 Giglio. la Freecapitala Sierrei Leone. cit. teri toriul lor a fost ocupat. 299 . cit. pp. op. 1 ii II r dacă oficial nu se chema deocamdată astfel. în 1874. deocamdată izolat. op. din august 1889. 1 Crowder. 102. 319—320. tit.mul care I i ' l'rintr-o convenţie cu Franţa. D e m a n g e o n. mai ibogată şi mai populată colonie britanică d i n Afrii i dentală. S-a făcut o hotărnicie între Sici ia I conc şi Guineea franceză. p. pp. în 1882. fa-Ja. El însemna cea mai m n i i s a .

.

CHBE.. Nemulţumită de această soluţie. 2. u e a ca o pătură a societăţii bure sa nu fie străină de ideea inexiunii. a constituit la începutul anului 1879 o ligă pentru I recîştigarea independenţei s. Anglia va urmări cu consecvenţă. ale căror opinii le întruchipa vicepreşedintele Kriiger. Acesta a întreprins două călătorii la Londra. într-o formă oarecare de confederaţie. însuşi preşedintele Burgers nu se opunea acestei soluţii. pp.. care l . 1 1 300 . pentru a protesta contra anexiunii. cit. din acel moment. In faţa rezistenţei-acestora. ataşată independenţei.Africa tic Siul Descoperirea diamantelor în Al Sud a inaugurat o perioadă agitată în istoria acestei părţi a continentului. englezii proclamară în 1877 anexarea Transvaalului la Colonia Capului. Folosiindu-se mereu de conflictele dintre buri şi indigeni. cit. prin acapararea republicilor bure. că burii întreprind acţiuni de exterminare a indi-lîloi care vor duce la o ridicare generală a acestora. 140—141. opoziţia bură. op. p. Bîntuia războiul cu cafrii şi zuluşii. pp. cu condiţia garantării pentru buri a egalităţii în drepturi cu englezii. în cadrul unei federaţii sudafricane. că vor putea realiza planurile lor cu uşurinţă. lărgirea domeniului ei colonial. pînă la 1881. Ea era reprezentată de pătura fermierilor şi păstorilor. pentru a adopta o politică indigenă comună. invocînd o serie de pretexte : că ţara e ameninţată de bancrută şi de irhie. 128. Pro-fitînd de războiul dintre buri şi zuluşi. a controla comerţul cu arme şi a aborda chestiunea unei posibile uniuni a Africii de Sud. dar tot ce a putut obţine a fost promisiunea de a se acorda Transvaalului autoguvernare. a propus o conferinţă a tuturor statelor sud-africane. 135—136. Exista însă şi o puternică opoziţie. în frunte cu i Kriiger. în 1875. op. 464—465. Carnarvon. sub suveranitate britanică. Tratativele iniţiate n-au dus la nici un rezultat 1 . secretarul de stat pentru colonii. VIII. că ■ dintele Burgers caută alianţe cu alte puteri etc. • < : i g l i o . nici un mijloc n-a fost cruţat spre a le supune. < i i g l i o . englezii au crezut. Proclamarea suveranităţii britanice survenea într-un mo-iiunt de confuzie.

pp. din 27 februarie 1884. pp. Generalul [oubert înfrînse pe englezi la Majuba-Hill (27 februarie 1881). înrolat ca ofiţer în ar mata engleză. 301 . op. Transvaalul îşi recucerise pun luptă deplina independenţă.M a u r a i n . promiţînd o renunţare la costisitoarele aventuri coloniale. 134—136 . pp. în luna iunie. nu şi-au respectat In-omisiunea. aceleaşi interese ale marelui capital. la 3 august 1881. în ianuarie 1879. Dar liberalii. acelaşi an. Ultimele rezerve rămaseră literă moartă. cit. în Ionii. în septembrie. proelamînd din nou independenţa. cit. Cettiwayo. Gladstone şi liberalii îşi axaseră campania electorală tocmai pe această stare de spirit.. op. cit. Hardy.. Dificultăţile războiului din AI nea de Sud. I..concret al anexiunii a fost asumare. Noi complicaţii nu întîrziară a se ivi. Din 1883.i de către englezi taţii războiului cu zuluşii. Ei deciseră să menţină în vigoare actul anexării l'i. 58. lansă apelul general la arme. muri într-o ciocnire izolată unicul fiu al lui Napoleon al III-lea. Un triumvirat insurecţional. O nouă conenţie.. op.B e n a e r t s . dar luptele au continuat şi după această dată. în care ele pierdură 1 500 de oameni. La 16 decembrie 1880 izbucni o revoltă a burilor. împreună cu cele din Afganistan. care întoarseră armele împotriva lor. generalul Wolseley reuşi să captureze pe regele zuluşilor. Gladstone fu obligat să cedeze şi să deschidă tratative. S î k. III. în frunte cu Kriiger. l i Pretoria. Opinia publică britanică şi-a dat seam. cit. au contribuit din plin la înfrîngerea electorală a conservatorilor în aprilie 1880.insvaalului. implacabilul i devenise preşedinte al republicii *. 211— H . reprezentînd.\ de expansiune sînt îmbinate cu riscuri care costă scump. 378—379. pp. 1 în af a r ă d e a g it aţi a s tî rn it ă p r int r e bu rii tt f l ' l i r e zu l ta t I ///</■:. nu mai face nici o aluzie la NUn rest de suzeranitate engleză. 62—63. zuluşii pricinuiră trupelor britanice înfrîngerea de la Isandhlwana. i u s e r . 73 . 51—54. B a uop. 236—238 . cu condiţia dreptul u i Angliei de control asupra relaţiilor externe ale republicii ■ <l e intervenţie în eventualele conflicte dintre buri şi indim. pp. delegaţii britanici semnară rei unoaşterea independenţei Transvaalului.i cS fra zele pompoase ale lui Disraeli despre „imperiu" şi politica s.

Johanncsburg. pp. teritoriul ie ifla regiunea auriferă. 318. pentru penele lor preţuite ca podoabă. • J a m e s a n d K t h e 1 L. A History of the Discovery o} the Witwatersrand Goldfields. ajunse din august 1885 . situate între rîul Vaal şi izvorul <rîukti Limpopo l. era un fost căutător de aur în Australia. George Harrison. Marea finanţa britanică dezlănţui o propagandă violentă împotriva burilor. n ul Witwatersrand. în lungime totală de cîteva mii de kilometri. care impuneau capitalurile străine investite la anumite obligaţii financiare faţă de stat. invazia căutătorilor. op. erau denunţate ca „tiranie avidă şi tracasantă a lui Kriiger şi a bandei sale corupte". cărora legile bure le refuzau 1 Ca o curiozitate înregistrăm aci faptul că prin anii 1880—1885 economia Coloniei Capului a făcut afaceri excelente din creşterea struţilor (150 000 de bucăţi). Cf. în scurtă vreme după descoperirea aurului. După diamante. deveniţi „regi ai ţării aurului şi diamantelor". Africa de Sud cunoscu frigurile aurului. cu tot cortegiul de consecinţe economice. p. pe. a incitării indigenilor contra burilor. M o r a z e. „Cumpăna apelor albe". La fel cu California sau Australia. Imperialismul colonial britanic făcu o problemă de căpetenie pentru el din acapararea republicilor bure. 84. venind de la Capetown. Legile republicilor bure. cit. a acestor „ţărani proşti". dar nu li s-a dat atenţia cuvenită 2.Au r î n W it w. i s t Landou. 1940. Autorul descoperirii. Pe lingă tactica mai veche. Port Elizabeth şi l ' . se uzează acum din plin de pretextul apărării drepturilor „uitlanderilor".una din cele mai irîvinke şi mai disputate regiuni. Gr ay. 302 .. 98. Rândul era legat cu coasta prin i linii ferate. De altfel. 1—4. i tc i s i . Africa de Sud scotea la iveală cele mai bogate zăcăminte de aur din lume. Caracterul tre cător al acestui capriciu al modei şi apoi descoperirea aurului au orientat tttlS viaţa economică sud-africană pe alt făgaş. semnalări izolate despre existenţa preţioaselor zăcăminte s-au făcut cu începere de la 1834 şi mai ales prin 1852—1853. sociale şi politice decurgînd din-trun astfel de eveniment. ale emigranţilor. 113—116. Capitalurile engleze se avîni în speculaţii şi investiţii importante.

Anglia a pus în aplicare un plan vast de izolare a republicilor Transvaal şi Orange. în timp de numai opt ani. pp. Emigrat în Africa de Sud la 1871. 214—215 . cit. I. [ara mea.i .i ai li putui însi-mn. VIII. regiunea denumită Bechuanaland a losi lamată protectorat britanic. „ I .1 dreptul sfîrşitul dominaţiei bure.naturalizarea şi drepturile politice.. ajungînd i ofere acţionarilor. n-au decît să părăsească ţara" l . 776 . dividente de 25% 2. prin anexiuni de teritorii în jurul lor. I. partea ei sudică a devenit colonie a coroanei. sfiit legile mele" — răspundea el. „Cei ce mi vor să asculte de ele. Executantul principal al planului de încercuire a burilor . continuînd în acelaşi timp toată gama presiunilor ce trebuiau să ducă la slăbirea lui Kriiger.I c . Ii explicabil. unificîndu-le în uriaşul trust diamantifer „De Beers Mining Company". Cecil Rhodes. el făcu avere din co merţul cu diamante. cenţa preşedintelui Kriiger în această problemă. op.. cit.. înainte < ! ■ i unui număr de ani de la stabilirea în (arii Dai fiind numitul excepţional de mare al noilor veniţi.1 fost însă Cecil Rhodes (1853—1902). Aceasta spre a izola republicile bure de colonia germană întemeiată în Africa de Sud-Vest. martie 1885. unul din cei mai tipici reprezentanţi ai imperialismului colonial englez strîns legat de interesele marelui capital monopolist. op. Mondaini. Slk. această societate monopolistă şi-a sporit de peste 10 ori capitalul. • Baumont. op. în septembrie acelaşi an. pp. ajungînd şeful unei companii în această branşă. Societatea lui reuşi — varietatea metodelor nu e greu d imaginat — să înghită pe toate celelalte. 379—382. « CHBE. în intervalul 1 aprilie 1887—31 martie 1888. 396—397. tuturor atacurilor. cit. p. 303 . Fondată în 1880. pp. „Napoleonul Africii de Sud" In faţa rezistenţei burilor contra amestecului economic şi politic în afacerile lor interne. acordarea fărî drepturilor politice pentru aceşti.

1958. The Birth of a Dilemmct. ocuparea teritoriilor de la nordul republicilor bure. 124. în coloniile Rhodesia şi ' Ibidem. Apoi înglobarea celor două state ale burilor şi.n M i. să-şi constituie un vast imperiu colonial în Africa. întreg acest uriaş teritoriu. pp. Aceasta intenţiona.. agenţii lui Rhodes acal'. G i g 1 i o. The Conquest an Settlement of Rhodesia. între 1888 şi 1890. El puse şi bazele societăţii „British South Africa Company". Prin felurite manopere şi presiuni. 118—120.tara s-au văzut înşelaţi şi supuşi 2. dovedit ulterior şi extrem de bogat în resurse ale subsolului. Scopul adevărat al lui Rhodes era însă. * P h i l i p Mason. după modelul asociaţiilor colonialiste asemănătoare din Africa orientală şi occidentală. Rhodes deveni primministru al Coloniei Capului. revoltele izbucnite în special printre matabeli. Infiltraţia Companiei l-Africane provocă un conflict cu Portugalia. urmate de un ultimatum al Angliei adresat Portugaliei. ila rîmdu-i. după ce şefii ■. „Gold Fields of South Africa Co". Trupele companiei zdrobiră. 164 . în prima etapă. 274. înşelînd şi dezbinînd pe şefii triburilor matabele şi barotse. do tată din 1889 cu o cartă oficială. Compania anunţa ca obiectiv „dezvoltarea BechuanalanduIui". Din 1890. Acordurile anglo-portugheze din 20 august 1890 şi 11 iunie 1891 fixară frontiera între Mozambic şi zona răsăriteană a teritoriului acaparat de compania luî Rhodes. op. pînă la hotarele Congoului belgian şi ale Africii germane de est. Se ajunse pînă la incidente armate între englezi şi portughezi. teritoriul de la nord de Limpopo ' imlie/i. Timp ani.în 1886 a luat fiinţă un cnut fturifi l isemănător. „de la Cap la Cairo". lozincă pe care presa inspirată de el a lansat-o în 1889. p. 782. p. Rhodes a realizat din afacerile acestor douJ H tîţi profituri personade de 300 000—400 000 de lire anual '. 129 şi urni. va fi organizatj la sfîrşitul secolului al XlX-lea. cu un capital iniţial de 100 000 de lire sterline. în lupte grele. Aceasta trebui sa se încline în faţa concurentu-) lui mult mai puternic. în perspectivă.. . Londra. cit. crearea unui imperiu colonial neîntrerupt de-a lungul Africii. unind posesiunile sale din Angola cu cele din Mozambic.

2 CHBE. în „Revue Historique". VII.1 fotl săvîrşită în mare parte şi la îndemnul cercurilor conducătoare coloniale din Australia şi Noua Zeelandă. 141 . aproape complet. Baumont. dar şi cea mai tentanţii. In 1883 s-au găsit şi în Noua Galie de Sud. cit. Date fiind pretenţiile germane asupra insulei. p. din iulie 1884... L'Aţrique briicinnique.. Ocuparea 1 numeroase arhipelaguri din Pacificul de sud şi vc-..n etapa . 81 (1957). cit. dar Anglia dezaprobă acţiunea. H a r d y.. op.. Toate acestea vor fi întrecute însă de descoperirea aurului în Australia de Vest. Noua Zeelandă. CHBE. 215—217. 74. cit. 391—395.. . I. 304. Rhodes trebuia $i abordeze 1. Queenslandul dobîndise o importanţă eco nomică sporită. a planurilor sale imperialiste : anexarea statelor bure. plumb şi zinc. care în 1887 fu trecut sub administraţia coloniei Queensland 2.. în octombrie 1884. Asupra celei din l I I I I 1:1 j ' I ' a fost proclamat în 1891. 1 1 tnizS economică. ale Angliei în primul rînd. pp. pp. pp. în conferinţa lor de la Sydney. prin descoperirea pe teritoriul său. pp. op. încă din 1883. 279. . III.1 n ni la ultimele consecinţe. cit.. Oceania Oceania a fost o altă zonă de manifestare a intensificării tendinţelor expansioniste ale marilor puteri. Rămînea de văzut. daci în noile condiţii preşedin tele Kriiger va capitula sau va prefera . 385—386 .. încercuirea republicilor bure le reali fel. 222. III. 143—144. 311. coloniile australiene acceptară să-şi asume cea mai mare parte a cheltuielilor de administraţie. op. pp. 367. la sfîrşitul secolului al XlX-lea. S f k. la Broken Hill. a unor mine de aur şi aramă. 213—215 . p. op. cit. între 1873 şi 1882. 101—102. an. pp. Grattan. la Coolgardic şi Kalgoorlie.1 305 .. p. op.1 doua. în cazul cînd o asemenea anexiune s-ar fi produs. Anglia s-a mărginit. cit.. Brunschwig. mari zăcăminte de argint.i . burghezia din Queensland insista pentru anexarea Noii Guinee şi chiar trimise acolo unităţi de ocupaţie. op. 322. CHBE. 1 B a u m b n t. CCXVIII. D cmangeon. cea mai dificilă. 111. p. op. 39—40. în 1892—1893. tom. Demangeon. cit.. Australia.. pp. să proclame protectoratul ei numai asupra colţului de sud-est al Noii Guinee (Teritoriul Papua).nul britanic Nyassaland *.

P.O" (18 ViI «.376. Canada 307 .

convenţia cu Germania pentru împărţi ic. op. spre a obliga pe deţinători să le cultive sau să le vîndă. Insulele Cook vor trece din 1901 sub administraţia Noii Zeelande. Din iniţiativa laburiştilor australieni s-au promulgat după 1890 legi care loveau în marea proprietate asupra pămîntului. Acestea. III. ceea ce reprezintă sen1 CHBE. 411—412 . a luat un nou avînt. înainte ca îa Marea Britanie el să fi fost măcar constituit. 223. 306 . elementul cel îmi important este începutul democratizării regimului proprietăţii funciare şi întărirea unui partid laburist. Acest fenomen social-politic a fost în legătură. cu criza economică ale cărei semne s-au manifestat cu începere din decembrie 1889. p. echivalînd pentru beneficiar cu posesiunea efectivă a solului. supralicitînd chiar pe ale metropolei şi căutînd a forţa mîna acesteia. completat* în 1899 cu anexarea insulelor Tonga. La Meibourne şi Sydney au dat faliment peste 40 de mari societăţi în acest climat. Dacă în politica lor externă Australia şi Noua Zeelandă manifestă tendinţe expansioniste. i ipii.ste *. cit. uşor stînjenit doar de enclava franceză din Noua Caledonie şi Noile Hebride şi de cea ger-manoiamericană din arhipelagul Samoa '. 145. sub raportul cauzelor imediate. a domniei squatterilor. S-au pus impozite ridicate pe proprietăţile necultivate.. pentru a încuraja dezvoltarea fermelor mici şi mijlocii. pp. Gilbert şi Ellice (1892). au fost parcelate şi vîndute în loturi de întindere potrivită. p. care prezintă unele note paralele.i in uleloi Salomon 1886) şi vcu Franţa pentru un condominiuin în Noile I [obride (1887) . 311—312. circ. Preţul lînii s-a prăbuşit.. cit. ca şi alte pămînturi ale statului.ali. agitaţia în favoarea unei reforme a regimului agrar. cit. Unele mari proprietăţi au fost răscumpărate de stat. a transformat Pacificul de sudvest într-un lac britanic. 376. Tokelau şi Phoenix (1889). VU„ p. Deniageon. op. ocuparea arhipelagurilor Cook (1888). Hardy. CHBE. S-a promulgat un statut de locaţie a pămîntului pe durată foarte lungă.A urmat anexarea arhipelagului Kermadci (1885). întreaga viaţă economică a fost adînc zdruncinată. pentru a izbucni cu toată tăria în 1891. pp. * B a r n a r d. op. actuală încă din deceniul „goanei după aur" (1850—1860).. în viaţa lor internă.

ă de Wyoming. împotriva celui conservator. unul din statele din cadrul S. 172. pp. la 1876. Canada 1 Această lozincă era contrazisă de legile restrictive asupra imigraţiei. 134. prin legi de răscumpărare şi redistribuire a marilor proprietăţi. p. cu nuanţă rasistă. El a pri cinuit o creştere lentă a populaţiei coloniilor australiene. pe o suprafaţă de 7 700 000 km 2. B a u m o n t. iar în Noua Zeelandă la 1881. 180—182. Acest partid reprezenta o nuanţl sensibil diferită de liberalismul englez : el preconiza necesitate I intervenţiei statului în viaţa economică şi socială. 307 . Laburiştii lulţineau ni tatea unei „colonizări mai dense" (elosei settlement). 168—181. E un punct de vedere eronat. către un fel de echilibrare a proporţiilor dintre proprietatea funciară mare. Un proces similar e sesizabil şi în Noua Zeelandă. cit. Canada ■ în vălmăşagul furibund al imperialismului colonial de la sfîrşitul veacului al XlX-lea. Sinclair.. Aflaţi Ia putere mai bine de două decenii (1890—1912). Noua Zeelandă fiind prima ţară din lume 2 care a introdus această măsură 3.. 433. VII2. în cadrul Imperiului britanic. ca o condiţie a dezvoltării agriculturii auKKfclieae'• IM mi se putea realiza decît prin slăbirea marii proprietăţi şi încurajarea fermieratului bazat pe munca proprie. AustraJia tinde. care la 1901 nu mărau abia 3 773 000 de locuitori. Nowack. în 1893 ei au acordat dreptul de vot femeilor. aşadar. din cauza concurenţei lucrătorilor străini. Partidul liberal-Iaburist şi-a avut principalii conducători în persoana lui John Ballance şi mai ales Richard John Seddon şi William Pember Reeves. pp. liberal-laburiştii au căutat să sprijine mica proprietate. Canada oferă. pp. cit. Evoluată spre un grad superior de sedimentare a instituţiilor sale politice. op. înfăptuit cam cu aceleaşi metode de partidul liberal-Iaburist. 3 Demangeon. CHBE.. mijlocie şi mică. op: cit. concentrate asupra iprdblemeloir ei interne. cit. antichincză.sul acestei întregi politici agrari'. 148 fi 299. din ultimul deceniu al secolului trecut.. legat de pătura marilor proprietari.U. imaginea unei oaze mai liniştite. op. care încep a fi introduse mai întîi în Queensland. Ele erau motivate prin pericolul scăderii salariilor. p. Cf. 2 în afar.A. op. împărtăşit de aristocraţia muncitorească.

politica liberschimbistă a Angliei prejudicia dezvoltarea industriei autohtone. Pe de altă parte. Din 1901 a început a se construi a doua linie — „Canadian Northern". după care. Riel prins şi executat. Acestea. Indienii au fost constrînşi şi ei la capitulare şi la acceptarea teritoriilor limitate ce li se mai l&sau 2. în primele decenii ale veacului nostru 1. menţinîndu-se pînă ila 1896. guvernul federal a decis să-i fixeze în rezervaţii. Revolta a fost înfrîntă. în 1874 liberalii au eşuat în încercarea de a reînnoi convenţia comercială cu . numită „Grand Trunk Pacific". Scena politică a Canadei e dominată între 1867 şi 1896 de partidul conservator. în acelaşi an s-au răsculat şi metişii din Manitoba. Pe de o parte. La 1886 s-a încheiat construcţia primei căi ferate trans-continentale canadiene — „Canadian Pacific Railway". au constituit armătura unităţii economice şi politice a Canadei şi premisa dezvoltării impetuoase a Far-Westuliui canadian. Intermezzoul guvernării liberale a pus cu tărie problema oportunităţii protecţionisimiuliui vamal. Populaţia ei creşte. El se retrase în 1873. condus la început de John Mac-donald. canadiene. Pe primii. sub presiunea unui scandal financiar — în legătură ou construirea căii ferate „Canadian Pacific" — şi a marii crize economice din acel an. sub conducerea lui Louis-David Riel. la 5 371 000 în 1901. Liberalii lui Alexander Mackenzie au urmat la putere.a cunoscut o perioadă de certă — deşi nu t/pti I. pentru o perioadă de cinci ani. întors < l n i exilul său în Statele Unite.H ulară — dezvoltare economică şi de excepţionali stabilitate guvernamentală. de la 3 635 000 în 1871. împreună cu o ramificaţie a ultimei. Construirea căilor ferate a accelerat deposedarea de pămînturi a indienilor şi a metişilor din Manitoba. conservatorii au revenit. din 1878. ceea ce i-a împins la o răscoală în 1885.

.1 Canada dans Ies textes. Manitoba. pp. op. I. 213 şi 226. W. Histobe du F o h 1 e n. L. Frlgault-T rudei. op. 308 ' G i r a u d . cit. pp. 43—48 . pp. cit.. pp.. Morton. 113—115. 106—107.

sînt încurajate şi sentimentele naţionaliste şi separatiste care stăruiau în rîndurile unei părţi a minorităţii franceze. Un reprezentant al acestei aripe liberale. care ne-a dat viaţă. punea în discuţie însăşi problema raportu rilor dintre Anglia şi Canada. 184. obligînd la reconsiderări. p. Contradicţia dintre aceste interese şi cele ale burgheziei britanice semnifică o fisură în unitatea economică. 309 . depăşind deosebirile de limbă şi tradiţie. a derivat în mod direct. spre a-şi putea realiza dezvoltarea deplină a propriilor resurse. în contrast cu liberalismul economic ce persista în politica metropolei. Ele sânt temperate însă de irealitatea procesului de fuziune anglo-franceză. dar sînt canadian.Statele Unite (pe baze liber-schimbisti . politică şi spirituală a imperiului.. iubesc 1 CHBE.. m-aş declara liber-schimbist. canadian. în formule din ce în ce mai suple. după cum e evident. Dacă aş fi în Marea Britanie. de existenţa unui sentiment naţional. reprezentate în această perioadă de partidul naţional al lui Honore Mercier şi de extremismul catolic al lui Henri Bouorassa. Partidul conservator canadian fi I făcui Itunci 0 veri tabilă platformă politică din pn i de mSsuri protecţioniste. a independenţei tot mai largi de acţiune pe care ultima o afirma. pe un plan mai general. şi cred că avem nevoie de protecţionism" l. Pe fondul acestor aspiraţii către o mai largă libertate de acţiune. a relaţiilor interimperiale. din interesele dezvoltării burgheziei industriale autohtone. sentiment căruia acelaşi Wilfrid Laurier îi dădea formularea următoare: „Iubesc Franţa. III. Cîştigînd net alegerile din 1878. uipunîndiu li K pirotecţionismul american. conservatorii preluară puterea şi introduseră în anul următor primul tarif vamal complet şi decis protecţionist pentru industria canadiana. Protecţionismul vamal adoptat de o parte a Imperiului britanic. II atingea interesele de export ale industriei engleze şi. Wilfrid Laurier. declara în 1876 în parlamentul canadian : „Protecţionismul e o necesitate pentru o naţiune tînără. Şi o aripă a partidului liberal îşi iliulon scama că pentru Canada o atare politică economică c cea mai Indicaţi.

pentru Canada la sfîrşitul secolului al XIX-lca. Afirmînd tot mai mult poziţia de Bine SI n.. III. penii II discutarea şi adoptarea unor hotărîri comune în chestîunile de interes general. în cadrul ultimei conferinţe. pp. op. pp. 1 CHBE. 232. a obţinut pentru toate coloniile ce dispuneau de autoguvernare dreptul de a încheia între ele acorduri comerciale pe baze diferenţiate. reprezentantul coroanei britanice. patria şi pămtntul meu natal"1. I. guvernul său ceru în 1879 ca reprezentantul Canadei la Londra să poarte titlul de ministru-rezident. interesată în lărgirea relaţiilor sale cu Australia şi Noua Zeelandă. 2 1 1 310 ~i . op. 63. dar ea presupune că cerul nu va fi niciodată atît de neconstituţional. 512.. între 28 iunie şi 4 iulie 1894 4. p.. fără amestecul metropolei5. adoptîndu-se de comun acord titlul de „înalt comisar al Canadei la Londra" B .Anglia. cit. op. 406—411 . CHBE. îneît să asculte această rugăciune" 3. « C h c v a 11 i e r. Prima dintre aceste conferinţe. Canada. dai primul loc în inima mea este pentru Canada. a determinat iniţierea unei noi practici în raporturile dintre metropolă şi guvernele responsabile din colonii : convocarea periodică a conferinţelor imperiale. A doua s-a ţinut la Ottawa. ocazionată de jubileul de cincizeci de ani al domniei reginei Victoria. p. III. interimperial. Un istoric a sesizat prezenţa din ce în ce mai formală a acestei instituţii.. Modul în care marile colonii de limbă engleză — Canada. op. Z i e fi e n. se estompează aproape complet în faţa guvernului ales. care ne-a dat libertatea. Australia — ridicau problema drepturilor lor specifice. Guvernul englez reuşi să ajungă la un compromis pe această temă cu cel din Ottawa.itoare a statului canadian în raport cu metropola. cit. pp. în plină perioadă de potenţare din partea Angliei a politicii unităţii imperiale. 70—72. 529. Rolul guvernatorului general. vezi şi : D e m a n g e o n. cit. Z i e h e n. cit. cu un statut „cvasidiplomatic". p. a avut loc la Londra între 4 aprilie şi 9 mai 1887. printr-o imagine spirituală : „Canada se roagă în fiecare duminică în biserici ca guvernatorul să guverneze bine . 214—215.

i completă a legăturilor cu Anglia.xi largă autonomie. în cadrul lor se vor elabora doc trinele şi măsurile care. bl perspectivă. în secolul al XX-lea. fără a merge însă pîn. suprimînd acest nume şi. vor încerca să concilieze tendinţele contradictorii din sînul imperiului. icăutînd să suprime impresia unei subordonări faţă de Anglia. din partea co loniilor sale.uc. o dată cu «1. prilejul formulării aspiraţiilor burgheziei coloniale ( itre o m.i la di/olv. .Aceste conferinţe au constituit.

voi. totuşi anii 1895—1918 pot fi consideraţi perioada sa clasică.i pe deplin monopolul împotriva oricăror surprize în lupta rivalul.. Cu cît dezvoltarea capitalismului e mai mare." 2. care poate transforma mîine în surse de profituri pămînturi care astăzi nu sînt bune de nimic. oricare ar fi ele.CAPITOLUL IN LUPTĂ PENTRU REÎMPĂRŢIREA LUMII (1895—1918) Deşi.. Pentru capitalul financiar. în speranţa de a găsi surse de materii prime. ţinînd seamă de dezvoltarea rapidă a tehnicii. în politica britanică. 312 . e n i n.. în forma lor deplin conturată. sa acapareze cît mai multe pămînturi. în genere. au însemnătate pînă şi izvoarele posibile de materii prime. Acest fenomen. cu i îi lipsa de materii prime se simte tot mai mult. L e n i n . ţinînd seama de profiturile «posibile» în viitor. „După cum trusturile capitalizează averea lor printr-o evaluare de două sau de trei ori mai mare.. I. spune tot Lenin. Monopolurile — spune Lenin — „sînt deosel > n de n. se află într-o relaţie strînsă. I. 2 V. pp. op. p. formarea monopolurilor şi a capitalului financiar — prin fuziunea dintre cel industrial şi bancar — e un fapt împlinit şi totodată un proces în dezvoltare spre forme tot mai cuprinzătoare. 387—388. al luptei pentru împărţirea şi refonpăi ţirea hunii. riguros determinată economiceşte. cit. Imperialismul. în Opere complete.. oriunde ar fi şi prin orice mijloace. 1 V. I. 27.. în general.unice cînd toate izvoarele de materii prime sînt conCfntrate într^o singură mână. Numai posedarea coloniei asii . cu cel al expansiunii coloniale. stadiul cel mai înalt al capitalismuui. în economia engleză de la sfârşitul secolului al XlX-lea. aşa şi capitalul financiar tinde... 386. imperialismul se manifestă mai curînd. întrunind toate caracteristicile acestui ultim şi cel mai înalt stadiu al capitalismului. cu atât este mai înverşunată lupta pentru dobîndirea de colonii" 1. dar în special pentru Anglia.. cu cît concurai ţa şi goana după izvoare de materii prime în întreaga lume sînt mai ascuţite.

Pentru a evita un i Izboi civil. după cuvântările sălbatice auzite acolo şi care nu erau decît un singur strigăt : pîine ! pîine !. Este punctul de vedere al unui om pentru care orice tratare . M i 11 e r. într-un moment de sinceritate. transformată în dogmă de reprezentanţii intereselor uniunilor 'monopoliste. trebuie să cucerim noi teritorii pentru plasarea prisosului de populaţie. asta am spus-o mereu. împinge de asemenea la cucerirea da Colonii. Rapports. este o chestiune de stomac. L e n i n . eraim convins mai mult ca oricînd de însemnătatea imperialismului. anume : pentru . IW5]. 313 . deoarece pe piaţa acestora e mai uşor a înlătura pe concurenţi prin mijloace monopoliste. în XI Ie ConInternational des Sciences Historiques. Şi cînd. guvernator ni Nigeriei"). p. în condiţiile capitalismului monopolist: „Am fost ieri în East End 2 — spunea Rhodes în 1895. înc3 din ultimul deceniu al veacului trecut'. noi. F. veneam spre casă şi mă gîndeam la cele văzute... 135. ColoMi ilismul. voi.x salva de la un război civil ucigător cele 40 de milioane de locuitori ai Regatului Unit. asigurând producerea mărfurilor în condiţii mai ieftine şi desfacerea lor cu profituri maxime. mărturisite franc de Cecil Rhodes. II.. 382—383.E un iapt pe care-1 mărturisesc unii roprc/. G o u b e r — A. op. în intenţia colonialiştilor. oamenii politici colonialişti. trebuie să deveniţi imperialişti" 3. păstrarea neatinsă a proprietăţii ei asupra mijloacelor de producţie. cit. I. Viena.\\\\ nialismului britanic (Lugard. ea trebuia să fie — concepţie ide altfel veche —. Ideea mea cea mai scumpă este rezolvarea problemei sociale. într-o convorbire cu cunoscutul ziarist William Stead — şi am asistat la o întrunire a şomerilor. După V. A.o supapă de canalizare a nemulţumirilor sociale generate de agravarea exploatării maselor. qpentru a dobîndi noi pieţe în vederea desfacerii mărfurilor produse în ifabrici şi în mine. are şi profunde resorturi sociale.i M.i problemei sociale trebuia să presupună menţinerea şi chiar întărirea forţei economice şi politice a burgheziei. A. conceput ca remediu preventiv contra revoluţiei so1 Cf. Exportul de capital. Dar expansiunea colonială. " (Jartierele sărace din răsăritul Londrei. pp. o altă trăsătura caracteristici B in perialismului. Changements politiques et •i/ues dans Ies pays d'Asie et d'Afrique au XX e siecle. Imperiul.

comparabilă în politique coloniale. aduşi aproape în sclavie. în „Revue Historique an. dar mai ales om de acţiune. Paroxismul expansiunii coloniale. introdusă cu scopul de a slăbi lupta de clasă a proletariatului. în situaţia că întreaga societate să nu fie întreţinută prin munca lui. avea un anume ecou şi în i-îmlul maselor muncitoare „neexjportate" în colonii ca „ipi IM". p. Burghezia engleză. economică pentru molipsirea de şovinism colonial a proletariatului dirutr-o ţară sau alta" *. ci prin munca băştinaşilor din colonii. extinzînd considerabil sfera de dominaţie a capitalului monopolist englez. de pildă. CCXXVI. stoarce mai multe venituri din munca zecilor şi sutelor ide milioane de locuitori ai Indiei şi ai celorlalte colonii ale ei. 85 (1961).. Pe această linie. doctrina unităţii Imperiului britanic şi a expansiunii sale nelimitate. generat de intrarea capitalismului în noua sa fază de (dezvoltare. Cecil Rhodes. dar prinse în fapt îmtr-o reţea de dependenţă financiară şi diplomatică 2. timp cam de un deceniu. tom. în frunte cu Anglia.. de populaţie".. dăduse o eclatantă expresie practică acestei doctrine.iri : metropolele şi coloniile. prin cuceririle coloniale din Africa de Sud. 452. o veritabilă (febră şovină 3. Anglia a cunoscut. o bază materială. începînd din 1895. Omul zilei : Joseph Chamberlain Disraeli fondase. 314 . teoretic şi practic. „Politica colonială desfăşurau ipe «oară largă — constată Lenin — a făcut ca proletarul european să ajungă în parte.ciale. Ceea ce însemna o di versiune utilă pentru burghezie. în aceste condiţii se creează. a creat. deoît din cea a muncitorilor englezi. teoretician şi el. în anumite ţări. cu deosebire în această perioadă. un şir întreg ide forme intermediare ale ilopandenţei diverselor regiuni ale globului faţă de marile pui'ri. apare şi categoria ţărilor dependente — cu una din formele isale : semicoloniile — de sine stătătoare din punct de vedere politic formal. în aifara celor două grupuri principale ■ le ţ.

p. Birmingham contra Manchester. A I nuna în primul rînd a descifra resorturile obiective . ameninţate de concurenţa germană şi americană mult mai mult decît industria bumbacului. tenace. pe care nici un climat. să aprindă orgoliul naţional şi şovinismul. Ohamberlain n-a avut în politică alte principii decît acelea ale intereselor marelui capital britanic.esenţă cu naţionalismul burghez contincn I de un colorit dominant colonialist.iliaţi. în imperialismul colonial şi în protecţionism. în loc de „comerţ liber". la „bătrînul partid stupid". în raport cu altul. Pe această bază „omul din Birmingham" se ridică împotriva citadelei liberalismului — Manchester — şi preconizează cu hotărî re convertirea Angliei la protecţionism. devenind şeful grupului „liberalilor unionişti". a fost Joseph Chamberlain. Joseph Chamberlain s-a opus acordării autonomiei Irlandei.. L e n i n. hotărîtă. dispunând încă de poziţii suficient de solide pe piaţa mondială. Omul care . nici o schimbare n-ar putea-o face să devină bastardă şi care. în Opere complete. i l < atitudinilo] şi teoriilor sale.in. alimentată de interesele monopoluriloi ii ilului li nanciar. iar ulterior contopiţi cu conservatorii. înţeleaptă $i economicoasă". în loc de „free-trade" 1. I. I -. 382.iceastă rasă — spunea el — cea mai mare dintre rasele guvernante pe care ikimea ie-a cunoscut vreodată .de spirit. 2 1 315 .. rupînd cu liberalii 2 şi trecînd la conservatori. Industria grea şi interesele ei. Aceste interese diferenţiate sînt concentrate şi filtrate In activitatea lui Joseph Chamberlain. 27.i pensoniii'ii . destinată să apere Anglia în special de concurenţa Germaniei şi Amerieii 3. „Comerţ corect". propusă de Gladstone. Imperialismul. atitudinile sale mult discutate. voi. „Cred în . încereînd să-şi impună punctul de vedere în politica britanică. 3 V. pe care le-a promovat fără scrupule sub raportul metodelor şi s-a priceput să le exprime într-o ideologie şi un limbaj aproape romantic. la început . faţă în faţă cu cele ale industriei textile. el vedea „o politică reală. mai presus de orice îndoială. mîndră. cred în această rasă angloHsaxonă.. lansînd lozinca „fairtrade". încrezătoare în ea însăşi.11 n • . Era un mare industriaş din Birmingham. nuanţînd personalitatea lui aparent contradictorie. reprezentant al industriei metalurgice britanice. I i si. Un sector economic sever concurat pe piaţa externă. străduindu-se să exalte imaginaţia colectivă. exprimate în fraze grandilocvente.

„bunica Europei monarhice". conferinţa imperială de la Londra. op. umilirea Franţei la Fachoda. pătruns de ideea că : „Nici o ţară din lume nu e în situaţia Angliei de a-şi putea permite să renunţe la prietenia altora. 75. în 1897. a burilor.1 ţiei universale . pe amîndoi. ci irezidă an falezele ei de calcar şi în flota sa" 2.1 iltoriei viitoare şi a civili/. voind astfel să pună capăt politicii „splendidei izolări".împotriva statului mahdist. Absorbit de însemnătatea expansiunii coloniale pentru interesele monopoliştilor [britanici. aliindu^se cu ea împotriva imperialismului german (1904). In cabinetul conservator prezidat de lordul Salisbury. Forţa sa nu depinde de legăturile sale cu. alte puteri. I s-a opus însă bătrînul Salisbury. exercitînd o mare influenţă asupra întregului guvern. terminarea aproape integrală a împărţirii Africii. care gravitau în jurul Angliei pe de o parte şi a Germaniei pe de altă parte.i .va constitui forţa predominaui . a neangajării în problemele europene prin tratate de durată. Chamberlain a văzut la un moment dat în Franţa principalul rival al Angliei. Sub egida lui Chamberlain au fost întreprinse războaiele imperialiste . cit. Accentele lui Chamberlain sînt asemănătoare cu ale pangermaniştilor şi izvorîte. Rămîne un fapt că aceste blocuri imperialiste agresive. 316 .. din situaţii şi scopuri analoge. \ Istoria i-a dezminţit. conservator de şcoală veche. au fost determinate de interese economico-ipolitice la scară tmon1 2 După Hardy. p. ocazionată de jubileul de 60 de ani de domnie al reginei Victoria. Anglia a. Anglia şi-a putut mai uşor rezolva. „Joe" Chamberlain a deţinut Ministerul Coloniilor. de fapt. şi mai cred în viitorul »< estui imperiu vast cil lumea. trebuit să renunţe la „splendida izolare". idespre care nici un englez nu poate vorbi fără un fior de entuziasm" 1. sosit mai tîrziu la împărţirea coloniilor şi aspirând la reîmpărţirea lumii prin mijloace violente. p. diferendele sale coloniale cu Franţa. venit la putere în 1895. El a prezidat. împărţirea Chinei în zone de influenţă. 293.. cit. După 15 a u m o n t. dar esenţială s-a dovedit contradicţia sa ou imperialismul german. şi s-a lăsat înclinat către o înţelegere cu Germania. în oîţiva ani. prin compromisuri. jubileu ale cărui serbări au fost anume regizate ca o apoteoză a imperiului şi orgoliului britanic. op.

317 .. Imperiul britanic avea 22. Dezminţit şi chiar înfrunt a fost Chambei lain şi în lupta ia în favoarea adaptării protecţionismului.5 milioane locuitori 2.1 V. interesele uniunilor monopoliste şi ale capitalului financiar englez se puteau declara satisfăcute. La 1914. 384.i-şi bazeze raporturile cu coloniile. iar nu europeană. Disraeli. este de ordin practic. lupta de eliberare a po.. în Opere complete. Opoziţia cercurilor industriale încă neinteresate în abandonarea liberului-schimlv s-a unit cu rezistenţa ipăturilor mk-burgheze şi a maselor imuncitoare care se temeau că protecţionismul va însemna o scumpire a vieţii. Aceasta în primul rînd pentru că Anglia e absorbită de expectativa confruntării armate cu Imlperialis mul german. 27. Şi tot el considera că singura legătură <pe care Anglia poate spera s.... I.. Este anul care marchează sfîrşitul „crizei" expansioniste a imperialismului britanic. cu pierderea cărora. Relaţii economice înterimperiale E inutil a mai reveni asupra faptului că toată „problema imperială" de la sfîrşitul secolului al XlX-lea şi începutul veacului nostru. în decern. în termenii inauguraţi de politica lui Disraeli. au răsturnat pe conservatori şi au câştigat alegerile din 1905. se reducea. fiindcă generaţiile următoare n-aveau 1 Expresie designînd cauzele de încordare politică în Europa. . tot mai agresiv.9 milioane locuitori.. L e n i n. la un substrat economic. ii 1870—1880 : slăbirea Imperiului otoman.. La 1876.dială. Acest triumvirat lăsase urme. în 1871. spre a evita secesiunea lor. Liberalii revin ila o conduită mai moderată în problemele coloniale. „Balcanii >i turnul catedralei din Strasbourg" 1 nu mai sî-nt probleme de prim plan In polii marilor iputeri. Franţa nu se pu ii i împăca.M lor din Balcani.5 milioane de kilometri pătraţi şi 251. este o chestiune de stomac". „Imperiul. Imperialismul. voi. cu 393. în trecerea lui prin istoria imperiului.5 milioane de kilometri rpătraţi. Liberalii au folosit această conjunctură. Oricum.. în ultimă instanţă. el cuprindea 33. iar pe de altă parte pro vinciile Alsacia şi Lorena. p. Rhodes şi Joseph Chamberlain. rivalitatea marilor puteri pentru influenţa în această ■ }i asupra strîmtorilor (Bosfor şi Dardanele). declara brutal Rhodes.

cit. în comerţul exterior al acestor colonii ponderea schimburilor cu Anglia este într-o scădere continuă. C r o u z e t . O creştere considerabilă cuantumu/lui exportului şi importului se observă mai ales după 1892. aceleaşi cifre însumau 104. p.dial&. op. în „Annales". D e m a n g e o n . media valorii anuale a exportului Marii Britanii în imperiu a crescut între 1850 şi 1913 de la 19 la 161 milioane lire sterline. cînd cifrele respective erau de 81 îşi 97 milioare lire 3. 204. III. 19 (1964). La 1913. 85% din al Indiei. 3 CHBE. O dovedesc opoziţia coloniilor faţă tic o politică vamală comună. apare limpede. 8 1 318 . In 1901. Cf. an. Faptul că intenţia de a transforma Imperiul britanic într-o unitate economică şi politică strîns.1 reuşit. Commerce et empire. 83% din al Africii de Sud şi 73% din al Australiei. cota care-i revine la nrticole oscilează între 13 şi 23% din producţia mon. pp.. 2. 295 şi 298. în li rgă măsură. p.să mai fie născute în Anglia. fierului brut şi bum'bacului.4 milioane lire.i n . întrebarea care se pune e numai dacă întreg efortul de unificare imperială avea sau nu o bază economică ? Răspunsul obligă la o dificilă analiză a relaţiilor economice din interiorul imperiului. cererile coloniilor. iar aceea a importului ei din imperiu de la 39 da 173 milioane lire 2.6 şi 105. 441. 188. aţa îm îl ai < ■ micuţul sentimental pentru ea va slăbi treptat *. Ea trebuie să ţină seama iîn permanenţă de un element fundamental : pierderea din partea Angliei a primului loc în lume în producţia industrială. nota 3. Dar cu toate -că Anglia întreprinde efortul monopolizării pieţei coloniilor sale şi le inundă cu cantităţi sporite de mărfuri. Ibidem. Această proporţie reprezintă însă în cifre absolute o producţie mult mai mare decît în 1860. tendinţa unora de a fi tratate pe picior de egalitate cu metropola. nr. De pildă: între 1870 şi 1880 mărfurile britanice acope reau 54% din importul Canadei. p. în cifre absolute. veleităţile spre libertate de acţiune din partea coloniilor. Marea Britanie producea aproximativ jumătate din totalul mondial al cărbunelui. La 1860. eşecul protecţicnisnuilui. lupta de eliberare naţională a altora. Potenţialul industrial englez a continuat să crească şi el era capabil să acopere.

Revenind la (dificila chestiune a unei concluzii asupra datelor de mai sus. 288. Această stare de lucruri a derivat. op. p. în ansamblu. care cresc între 1870 şi 1913 de la 270 Li 1 780 milioane lire sterline. 300. care duce la stabilirea de mai intense şi mai avantajoase relaţii comerciale directe între unele din ele. La importul Angliei. dar au creat şi posibilităţi de relaxare a legăturilor lor comerciale cu (metropola.nul secolului trecut. reies de asemenea unele Inmbări substanţiale. la n. proporţia mănfuriloi iadei era de numai 21%. ise poate aprecia că ele relevă. în perioada următoare însă.nioanele albe" : Canada. ceea ce evidenţiază faptul că imperiul joacă un rol compensator yi stabilizator în economia engleză. p.i relaţiilor comerciale interimperiale. incapacitatea economiei engleze de a-şi asigura o poziţie de monopol pe piaţa imperiullui. îşi acoperă 57% din import cu mărfuri din S. Necesităţile coloniilor au crescut în ritm şi în proporţii mai mani deoît capacitatea industriei engleze de a le acoperi la preţuri avantajoase în raport eu concurenţa străină. ajungînd să reprezinte 47% din totalul exportului britanic de capital în străinătate 2.U. Examinînd sub un alt aspect structura raporturilor econonine dintre Anglia şi imperiul ei. ea croşte în perioadele de criză şi descreşte în cele de prosperitate. creşte con1 C r o u z e t. p.La 1913. 1 Ibidem. Australia. în proporţie de peste 5O°/o. aceasta. Noua Zeelandă. Ele sînt îndreptate. cit.. j>e de o parte. din însăşi dezvoltarea economică a coloniilor. din concurenţa străină 4. în cel al Endiei li 66°/o.. Investiţiile masive de capital britanic în imperiu au avut acest efect contradictoriu : au subordonat economia coloniilor. sînt de reţinui tnd douS elemente. adică scad şi cresc paralel cu anii de depresiune şi de avînt s. în al Australiei I l 52°/o '. înainte de a trage o concluzie asupi neţuri . 302. după greutatea relativă pe care diverse mărfuri o au iîn acest circuit. aceste oscilaţii se conformează curbei mondiale. în al Africii de Sud la 56%. în al doilea rînd.. spreI. exporturilor britanice spre imperiu variază contraciclic . 4 Exemplu tipic : concurenţa Statelor Unite în Canada . » Ibidem.. întîiul este demarajul investiţiilor de capital în inM riorul imperiului.A- 319 . Al doilea este faptul că pînă spre sfîrşitul secolului al XlX-lea cota-parte a.

La exportul sipre imperiu. 2 lire în Suedia.7 27. Ibidem.9 total l 1913 Cereale Ceai Carne Produse alimentare în ansamblu Cafea Zahăr Lemn Bumbac 16.7 15. Ceea ce.2 35. alături şi de alte date. din care cele de bumbac de la 42 la 33%. lemn.8 0. za'lur. Articolele metalurgice.7 11. în schimb. Dtmangcon. ipri din imperiu.0 15.A. 2 lire 9 şilingi în Olanda. Scade în schimb importul'de cafea. 297. op. cit.4 19.7 0. 1 liră în Elveţia. sînt orientate spre imperiu în proporţie de 16% în 1854 şi de 32% în 1913 2 . pentru care Anglia se adresează unor surse din afara imperiului. p. privind proporţia pe care mărfurile de mai sus provenite din Imperiu. sau în] Statele Unite 3. de la 64 la 51°/o.7 8. faptul principal este decanul articolelor de bumbac şi creşterea produselor metalurgice.7 19. 190. 87. 1890 şi 1913. 3 De pildă. p. în anul 1913 valoarea mărfurilor engleze importate sel cifra la aproximativ 10 lire sterline pe cap de locuitor în Noua Zeelandă. 2 8. îndreptăţind C r o u z e t. Importuri din imperiu . bumbac.siderabil proporţia pe care o ocupi ceri alele. faţă de 6 şilingi în S. 7 lire în Australia şi cîte 3 pînă la 4 lire în Canada şi Africa de Sud. consumul de mărfuri engleze este mult mai mare în colonii decît în oricare ţară europeană.4 16. ceaiul. o deţin lîn importul total al Marii Britanii.U..8 . ■ 2 1 320 . 290. proporţia produselor textile scade între 1854 şi 1913. Cf..2 3. cit. în anii 1854.0 Cît priveşte exporturile spre imperiu. 0 64. Iată cîteva date.. 1 76.8 26. în ansamblul exportului britanic.0 18. procente 185 din 1890 4 5. op.3 24.j Pe cap de locuitor. 7 55. p.1 33.5 71. carnea şi produsele alimentare în general.

..c încadrează mai curînd în prima n i . în sporirea şi uluirilor interimpcrialc.. diferenţiate de Lenin. nu fără ezitări.I amplorii legăturilor eoonon . 60. i a nereuşitei n.i insistenţele Angliei. cu toată aparenţii oari ■ i l l ă totuşi în frunţi ..il ...i . landă în 1907. I.ni urilor importate sau exportate din igliei oscilează aproximativ între I n i totalul comerţului exterior. modificat i l. . I o originală diviziune a muncii între dintre are unde produc mai cu seamă iele pentru cele din Europa" l .. 195^-197 . se poate . . guverl mărfurile britanice un tarif 1 1 /2% a taxelor. op. pînă la nul lui Joseph Chamberlain şi al protecţionist în raport cu lumea ii libera circulaţie a mărfurilor în iii M Iniilor interimperiale.. rezervînd coloniile ca i de exploatare de prim ordin. 4. I. limitată. apoi şi Austrain ml i intermediară. arată că eforturile capitalului monopodui totuşi la anumiţi.1 ii-i inipcrial în avantajul metropoi i u l . din ■ nglia. cit. riului într-un • închis. Se conni Lenin. p... La acest " se vor ralia.. i 25 şi 33 1/2% reducere. <: li e v a 11 i e r.. B a u m o n t..rezultate. cit.. voi. după 1895 •r dintre Anglia şi imperiu • ! ' ii structurii raporturilor econondinţa creării de instituţii care •it U cartea lui Parvus. făcută încă la sfârşitul secolului I . 233—234. iip. „Piaţa mondială ţi . pp. op.

Pînă ipe la 1903—1904. Regimul de „dominion" îşi face loc larg. ' CHBE. p. 1 „între egali" (lat. De fapt. este prima care poartă i. op. op. 322 . cit. 422—430. Deakin. Cea mai importantă are loc la Londra. 755. 77. fără îndoială.i 1.. Există. menită să contribuie. Australia. Chevallii r. 86 . ( i i i ni . cit. emigraţia britanică se îndrepta. Conferinţele imperiale din 1907 şi 1911 adoptă oficial o asemenea hotărîre. p. mai ales Canada.te însă de progresul deliberat al „autonomismuilm ' coloniilor de emigraţie şi de creşterea valului luptelor de elibei Cu începere din primii ani ai vesu ului al XX-lea survine 0 dirijare a emigraţiei. Africa de Sud. statul-major imperial. pp. în 1909. III. cu sarcina coordonării forţelor şi organizării militare a întregului im periu 3. unificarea coloniilor din Australia într-o federaţie (Commonwealth of Austra1 CHBE. o specială încurajare a ei înspre colo niile britanice. p. în cadrul guvernului britanic.. cit. D e m a n g e o n. dotate cu guvern res ponsabil. In 1913. pp. pînă la 1901.să favorizeze unitatea imperiului i . 479—480 . damanioanele absorb deja peste 70% din emigranţii englezi. către Statele Unite. sugerînd astfel 1 M ai Cerul de întrunire inter pares 2. la sudarea spirituală a imperiului. In acest an. aşadar. separate după natura diferenţiată a relaţiilor de subordonare dintre Anglia şi posesiunile sale. <<i>. al Indiei şi al Coloniilor. Hardy. 246. cit. desprins din vechiul „Colonial Office".. singura >care-l dobîndise. 62—63 p 194. Canada era. S-a luat tot acum hotărîrea convocării acestor confei iu\e la fiecare patru ani. op.. între 15 aprilie şi 9 mai 1907. la ce rerea reprezentantului Australiei. I I I . S-a creat de asemenea. 1. al căror număr e considerabil : după 1910 o medie anuală de aproape 400 000 K Conferinţele imperiale devin o instituţie permanentă şi se succed cu regularitate. Ea a adoptat termenul de «dominion" pentru principalele colonii. s-a constituit un departament separat al daminioanelor. în proporţie de peste 50%.). de acum înainte. în -măsură anai mică. Noua Zeelandă şi. pp. 588. trei or gane de legătură cu imperiul : Departamentul Dominicanelor.i 1 denumirea de „conferinţă imperială".

In Australia. unde construcţiile pe colonii. in I [ganda . Războiul anglo-bur Ici..ipctown ajunge în 1909 pînă la jian. n i ... denotS [oi politice pentru coeziunea economică a idiază şi congresele Camerelor da în 1886 la Londra — care se ţin in pi im ipalele centre economice ale domiiydney.. ipe baza Mhl. i limita injoncţiunile străine. n c i centralizate şi se înaintează (proiecte ■ lefilor de naturalizare şi de acordare a breunor „împuterniciţi comerciali" în . se fac proiecte de unifil i i l -ritclor linii de cale ferată. în aceeaşi perioadă au loc Da de Aur :şi Sierra Leone. 'La aceeaşi scară se întoci i . rica de Sud (Union . ■ i . I South Africa) în 1909. iimperială din 1 9 1 1 a acceptai ca Marea BritaDiiducereaîşi controlul general al ipoliticii externe ii cu recomandarea ca dominioanele sS fie connu 11 posibil.i observa şi raporta asupra posi i schimburilor comerciale cu metropola.i sistemului „preferinţelor imperiale" în i IS98 se iau imăsura în vederea unificării imperiul. u ud pretutindeni. tot imai adînc în interior. imperialiste. ' < Noua 'Avlandă. aceea dintre zonele de expanoeuipă iprimul loc în atenţia Marii frica de Sud.. în Africa i < . ' • bui i v e a la bază dorinţa capitalului mono-icapara şi dispune după plac de imensele 323 . II i n .. nc. Aci întreprinde tipice ale epocii i le procesului (împărţirii lumii I II In între Im I.i-stora acelaşi statut. .

Aceştia se constituiseră. a tarifelor vamale şi a căilor ferate. op. în 1889. acumulau. Chamberlain.se răscoale. mărginindu-se la revendicarea unor drepturi mai largi pentru buri 1. Pre. 491—493. sub conducerea lui Jan Hendrik Hofmeyx. proaspăt ministru al coloniilor.. Situaţia Angliei era penibilă. puse sub comanda unui avenier. la Pretoria. 324 . 124—125. a drepturilor politice pentru proaspeţii imigranţi. îmbinate alternativ cu presiuni şi provocări. Jameson. în repetate rînduri. în momentul izbucnirii ei. G i g 1 i o. Agenţii săi puseră la cale o răscoală printre imigranţii din Johannesburg. Ca prim^ministru al Coloniei Capului. V I I I . într-o iligă politică al cărei program moderat nu respingea conlucrarea cu englezii. El a fost înifrînt şi prins de buri la 27 de cembrie 1895. s-a iritat pentru această gaifă. ca prim-iministru al Coloniei Gapului. la data fixată. sub pretextul indicării de drepturi politice. Transvaalul rezistă încercărilor de a fi atras într-o uniune vamală cu Colonia Capului şi Natal . Complotul de la Johannesburg a fost descoperit şi prevenit. care a însemnat sfârşitul carierei politice a lui Rhodes. p. a avut un rol de căpetenie în aceste demersuri. Cecil Rhodes. el se străduise să atragă la colaborare pe burii care trăiau aci. trupele Companiei Africii de Sud. ipe tema impozitelor pentru companiile miniere străine. După raidul 1 CHBE. Orange însă a acceptat. dar răscoala nu izbucnise. în 1894. pen„proteja" pe cetăţenii străini „ameninţaţi". şedinţele Krtiger n-a acceptat faisS ifice de bunăvoie independenţa economică şi politica a popoi ului său. Kriiger rămase neclintit. în cursul întrevederii celor doi adversari. pp. englezii au căutat să-1 atragă în tratative şi să-1 convingă. Jameson proclamase intervenţia în favoarea unor „oprimaţi" siliţi să.bogăţii minerale descoperite în subsolul republicilor bure. Rhodes îşi pierdu răbdarea. urmau să intre pe teritoriul Transvaalului. de prin anii 1878—1884. Divergenţele se. ceea ce demonstra dincolo de orice evidenţă uneltirile puse la cale de Compania Africii şi de guvernul Coloniei Capului. în ifruntea unui detaşament de 470 de călăreţi. nefiind la curent. a intrat t în Transvaal. cit. o alianţă defensivă cu cealaltă republică bură.. semnînd în schimb. Planul a eşuat lamentabil. Jameson. Eşuară şi insistenţele lui Rhodes pentru o federaţie a acestor state cu Colonia Capului.

proprietarii şi lin Africa de Sud au provocat o II M I lui acţiunilor. op. iar cei implicaţi în complotul nereuşit •r. triburile din teritoriul concesionat Companiei HL l. G i g l i o . 1 idoptl O atitudine tot mai revendicativă. ' • J u l i e n . cit. pp. nr. încetînd colai'olitkă cu regimul şi siliiwlu 1 pe Elhodes să dimisînt însă de loc lipsite de temei supoziţiile că' li fost la curent cu urzelile lui RIKKICS. conform unui tea de pe teritoriul lor din căile ferate iwn. Ele fură înfrînte Răscoala fu urmată de măsuri admi[900) menite a întări controlul asupra Rho! . Joseph Chamrpansion imperialiste [Col. Micii acţionari au fost ■ 196 M a u r i c e Crouzet. care pusese mîna pe Africa de sud-vest. Societăţile britanice de căi ferate I reducerii veniturilor pe care o atrăgea M 1 lui Rhodes. cuiiTi începeau deja a fi numite aceste nele 'bure răscumţpărară. „Colonies et emI lui ( li A ud .. ■ . Paris. Rhodtsia.imeson a creat Angliei şi .iţiaţi.jfără a face apel la sprijinul puteri1 înfrfîngă „bandele înarmate care invada111 A iirni. dezalipa eşecului pentru a se salva pe sine 1. 1949.it o tensiune diplomatică anglo-gerI I I pi II de speranţa Germaniei într-un conflict . 196 şi 209. pp.i de politica de apropiere a lui Cham ■ iii i icuraiate de eşecul britanic. mulţumirea abia mascată a Angliei. seria I. 5].irii în martie 1896.complicaţii internai.aceşti „afrikaanderis" 9 au indignat. Kaiserul Wilhelm preşedintelui Kriiger o telegramă în care îl iptul că : „. atitudinea burilor a rămas 1 fameson a fost predat tribunalelor enn ). 267— 325 . M masive de acţiuni. vedea în in aliat âimpotriva acesteia.. ii |.

i u in o n t. pp. Inferioritatea lor faţă de resursele colosului care se pregătea să-i fhită îi obliga la tactica ofensivă. în 1898. In pregătirea diplomatică a războiului. Cronje înfrînse G i g 1 i o. pţ>. Polii ia ira era prezentată de presa britanică drept vinovată de prăbuşirea de la bursă1. Anglia se decisese la o acţiune armată. ea a garantai Portugaliei integritatea posesiunilor sale în ichimbul interdicţiei importului de arme pentru buri prin aceste posesiuni.pt scop dezorien tarea opiniei publice şi crearea unui i iimai de „indignare" îm potriva lui Kriiger şi a burilor. I.. cit. Mobiliy. noul înalt comisar britanic pentru Africa de Sud. s-ar considera imposibilă menţinere. cit. la cererea (lui Milner. 26 2 1 326 . pp. cârca i ii d re. preşedintele republicii Orange (ales în 1897). în cazul unui răspuns nefavorabil în termen de 48 de ore. 180—181. din nefericire. expunînd-o tendenţios. în aceeaşi seară. în mai 1899. Hardy. op. Parvenindu-i ştirea. cit. 307—308.. pp. la care au -făcut apel în ultima instanţă.spoliaţi prin aceasta manevră. Cu voluntarii sub 18 şi peste 50 de ani. 213—216. op. dar nici aceasta concesie nu mai fu considerată satisfăcătoare. S î k. Tra tativele se rupseră. op. cit. se considera Luată starea de război. Antecedentele imediate ale războiului : B a u m o n t. burii abia dacă reuşeau să întrunească 28 000 de soldaţi. pp. redeschide în parlament problema ra porturilor cu burii. Charnberlain. Kriiger adresă la 9 octombrie un ultimatum. La 11 octombrie.i integrităţii po milor africane ale Portugaliei" (tratatul secret din 30 august 1898). ei au atins un maximum de aproximativ 50 000 de luptători.. Generalii buri acţionară cu repeziciune. în octombrie 1899 izbucni războiul 2. Milner ceru în cursul tratativelor ca burii să acorde drept de vot ce tăţenilor care se stabiliseră pe teritoriul lor de cel puţin 5 ani. Anglia se asi gurase de neutralitatea Germaniei. op. i I..înd pe toţi bărbaţii între 18 şi 50 de ani. deoarece prin aii tratai secret. are loc da Bloemf ontein o întrevedere a acestuia cu Kriiger şi cu Stein. 218—221. cit. Anglia respinse ultimatumul. li . repurtând o victorie la Ladysmith. cerând oprirea trimiterii trupe şi retragerea celor existente de pe frontieră. Ulterior. promiţîndu-i acesteia Angola. Kriiger comunică acceptarea pro punerii engleze.. Kriiger nu voi să admită decît termenul minim de 7 ani. Ani înşelat însă Germania. Joubert pătrunse în Natal. op. „în cazul în care. burii începură ostilităţile. Englezii debarcară în Africa de Sud 25 000 de soldaţi. 382—386. mai înainte ca englezii şi fi putut concentra toate forţele ide care dispuneau. din 14 octombrie 1899.

■ 'i-niherg. lupte de guerilă. lecembrie. II 105 000 soldaţi. englezii despresurară Kimberircuiră la Paderberg ipe generalul lameni. la slîrşitul lui februarie englezii mit li. O coloană bur. întinderii respinşi. hristian de Wett se distinseră prin l n hener . Generalul Buller. 327 . dar rsfontein.nplică atunci tactica pămîntului în lagăre de concentrare a tuturor in lupi.i -pâtrunise ipre Jud.ile războiului. Cu numerică. Roberts. cu 4 000 de oameni.itoi iloi bu VIII. p.i la lupt. ipeste 2—3 săptămîni apoi Pretoria. înrenu . Generalul Roberts i . e bătut pe imalul rîului Tugela. în Colon l i i i . atacînd. Lordul Methuen. Kitchener şi French. încercă să deblocheze oraşul Kimberley. MU englez.i mersul războiului ise schimbă.11 r locuiau aci1.i unora din com> . i t i c pentru cauza lor şi de admiraţie in Mu Ici ii ido vadă. l i ii două republici bure. trecu în colonia portugheză Moi' i rcă pentru Eurqpa. 601. In decembrie el l i i n d numit comandant suprem al armatei i î n ş i t . în fruntea a n i . In martie ei cuceresc Bloemfontein. ni ilc M i i » | ) .Icze comandate de Baden Powell la Mafeking şi ilterley.. i . I i iot hnpuriul britanic se concentraseră la dis MI i i n . O pante a generalilor buri a succese parţiale. englezii trecură la contraofensivă.mdu-l să capituleze după mcene. dinspre i de oameni. capitala Transvaalului. în martie 200 000. i englezi. Gatacre. cu neaşteptatele succese in o largă 'popularizare în ipresa mondială.i . ilctorminînd alăturare. la Mafeking. dbligî.

publicul britanic n-a mai investit capital emoţional în politica imperială. Lupta lor a avut şi reversul reacţionar al apărării poziţiei de minoritate exploatatoare şi asupritoare. Dar burii erau <> minoritate opresoare.. într-adevăr. Londra. maure. Fusese o lecţie dură pentru colonialismul britanic. 611. Transvaal şi Orange erau anexate Imperiului britanic. în timp cît mai scurt. Burii şi-au independenţa . prilejuiseră dezlănţuirea unei violente campanii politice a liberalilor împotriva conservatorilor. eroismul lor a fost incontestabil. generalii Botha şi Beyers relevară una din cauzele înfrîngerii : ostilitatea populaţiei indigene faţă de buri.. cu tot atîta cruzime şi lipsă de consideraţie ca şi ori-i • regim ide idominaţie colonială. In eneralii buri iniţiară tratative de pace. Se promise şi acordarea. p. atmosfera de simpatie care a înconjurat lupta burilor pentru apărarea libertăţii statelor lor nu trebuie să altereze aprecierea obiectivă a isensului acestei lupte. Războiul costase 250 milioane de lire şi peste 40 000 de oameni. iar boiul pe care l-au purtat a avut un caracter antiimperialist i dat lovituri grele colonialismului britanic. Thornton." *. impopular în Anglia şi în întreaga lume. Guvernul britanic (promitea 3 milioane de lire pentru refacerea distrugerilor pricinuite de război. 1959. morţi şi răniţi. dar burilor li se garanta libertatea individuală şi dreptul la instrucţiune în limba maternă. The Imperial Idea and its Ennemies. con ducătorii rezistenţei bure se întruniră la Vereenigung şi deciseră acceptarea condiţiilor engleze 2. Ea a marcat — spune un istoric contemporan — momentul din care „încrederea în dinamica expansiunii imperiale a murit . 109—110. care trata masa populaţiei indigene.Lupta se ducea în condiţii prea ini >e putea prelungi peste o anumită limită. Generozitate explicabilă. în discuţii. VIII. an de resurse umane şi materiale deasupra oricăror prevederi. * CHEF. 1 Britisb Power. A Study in . Guvernul b e arătă mai concesiv decît era de aşteptat. de instituţii reprezentative. ţinînd seama de marile interese economice ale capitalurilor engleze. în luna mai 1902. Prelun oiului. La 31 mai 1902 s-a semnat ipacea de la Pretoria. 328 A. pp. P.

..mi. n i acum interesul a-şi alia elementul ' U a populaţiei de culoare .. Mai multe erau considerentele interesele capitalului britanic penonomică. de care Transvaalul 16. cit. frica de Sud după războiul anglo-bur ii din 1902.uvernării. Anglia s-a arătat deosebit din toate punctele de vedere.. în aceste noi conIwiul uiglo-bur vezi şi Baumont.. I.partid spera ca. faptul . 308— i pp.. permiţînd reluarea explo i mdiţii normale a bogăţiilor miniere .!■ . op. pp. în frunte partide înclinau în favoarea intenţiilor ■ mini I. urmele răz■-misiunile făcute. ridicîndu-le la li 'I"..in n i ... i a r Orange în iunie 1907 2 .. 329 .. op. pe linia generală a i n i m i i In ir.. i t e a contradicţiei dintre oprenă cădea pe raporturile dintre eni ' i i i i n i . murind în 1904. 11 i partidul unificării sau al pro-i ! ifrkan sau naţionalist..n i restabiliţi în drepturile de prolispune în favoarea regimului britanic şi . 386—389.1 uni cele patru colonii.....lemnarea ypăcii. Refugiat în Eu- i zadarnic să obţină un ajutor pentru cauza poI trăi în Elveţia şi Olanda. generalii bu primiţi cu onoruri I ' Kjiiger refuză orice ooropromis.. 140—142. în 1903 se i i i între coloniile Africii de Sud. Ferii i i u l t . cit. dorinţa nie problema Africii de Sud din atenţia ■siunea britanică şi de atro!ii motiv ide atitudine îm/păi n i i i l i i i imilitar se introduse ifoarte curând admi< iste republici fiind tratate după un l l ll î p p (hapului şi Natalului. în iii1 . Ii I . I I i.. pp.iio'/.

între octombrie 1908 şi martie 1909. la iniţiativa faimosului dr. Y ou n g.\ africane. Jameson. să-şi mascheze atitudinea printr-o vehementă demagogie naţionalistă. Botha a format guvernul. pe bază de afaceri comune îşi de cointeresare în ^profiturile marilor uniuni monopoliste străine. pp : 330 . deci controlul politic al întregii Al iu i de Sud. dispusă la o colaborare cu englezii. în comparaţie cu celelalte. Oxford. Gruparea Botha reprezintă tot mai clar burghezia bură legată de capitalul industrialcomercial. Constituţional Laws of th •ealih. s-a ţinut la Durban o conWnnţă a reprezentanţilor guvernelor celor patru colonii sud. Smuts şi Hertzog.i prelucrat şi adoptat proiectul de constituţie a viitoarei uniuni. în principiu. adică a peste 80 n!i din populaţie. . ideea uniunii. El este expresia politică exclusivă a unei minorităţi dominante. ca principali colaboratori. în cari au intrat. pentru ca în 'mai 1910 noul dominion. compusă de . Reprezentînd pe fermieri.irilamentud englez a dezbătut şi votat între 4 şi 19 august 1909 acel „South-Africa Bill" pe care guvernul britanic îl conlirmă în septembrie 1.poziţie mai intransigentă faţă de englezi şi revendică independenţa. Africanii erau excluşi însă de la drepturile politice — în afară de Colonia Capului. să se constituie efectiv cu un guvern responsabil unic. fracţiunea Hertzog adoptă o. Principalul sprijinitor al lui Botha era generalul Smuts. Uniunea Sud-Africană. o convenţie naţională. La alegerile din 1910 partidul bur s-a prezentat unit şi a obţinut majoritatea absolută.isia dată din delegaţii adunărilor legislative ale coloniilor. Noul idominion prezintă deci o particularitate. Ea a accqptat. în vreme ce alt conducător militar bur din vremea războiului. să cîştige majoritatea absolută In iduna i reprezentativă. Constituirea sa a fost rezultatul compromisului dintre coloniştii britanici şi buri pe socoteala indigenilor. Dir ' I v o r J c n n i n g s — C. P.diţii. Din partea lui Botha şi a fracţiunii sale. în anul 1908. devenit prim-ministru al Coloniei Capului. ba chiar o îndeamnă. M. Hertzog. Ceea ce nu o împiedică. angajarea în sprijinul constituirii dominionului marca o capitulare faţă de imperialismul britanic. 1952. unde în principiu participau la alegerile pentru consiliul regional. va trece curînd în opoziţie. majoritare în partidul naţionalist bur. o adunare legislativă bicamerală şi consilii legislative regionale.

udul naţionalist. i I lertzog. sub coni lui i Verwoerd..mia.inaţionalismului şi rasismului unei . Botha se >l cu ipartkiparea Africii de Sud alături de A. de te331 Smuts şi cea a lui 1 ! ' începură insă diferendele vizibile dintre gruparima iprijinea credi- .\ oltarea industriali/. Botha i l .e roadele libertăţii politice numai a. idin victoria căreia într-un viitor • o prăbuşire a colonialismului englez. u . dupS al doilea război mondial. revendicînd independenţa. La conferinţa partidului suidnbrie 191 \. doar că el se orienta în favoarea racţiuni se ajunse la o ruptură. ' ■ ! ' se întemeia în strategia sa politică toi 11>*-i i. Pe de altă parte însă. în funcţie de concrete din Uniunea Sud-Africană. den Hti ilc rodobîndire a independenţei bure.ni ilitatea izbucnirii unui război imperialist. pe ide altă parte -din vechea ni. şi grupul i.u u. El i leze şi să anexeze Africa germană ii naţionaliştii buri radicali se opuneau di o parte din oroarea ide a colabora pe plan care-1 combătuseră şi care-i tratase fără ■ ani înainte. din 221 de delegaţi 131 se declaate a lui Botha. pe cîtă vreme par ii Cea în ritm destul de rapid într-un inului englez. ti imperialist. I cu toată circumspecţia. Hertzog şi de Wett i dţie. gruparea lor adoptînd numele de i i n di i şi programul pe revendicarea in~ hoiului angloibur. prin metodele cele mai brutale dominaţi i |i i ploatarea marii majorităţi a popu lând. lupta i i i n independenţă necondiţionată era dusă de n l i i. antibritanic. a obţinut într-adevăr indepenUniunii Sud-Africane faţă de Imperiul El i rat însă un regim ultrareacţionar.ilismul. pi [oua le comid pe primul plan interesele fermierilor. aprecierea poziţiei acesM .

.. II.HR". pp. T. „Normaliza1 Organizarea dominionului sud-african : S î k. tare avea unele informaţii despre pregătirea răscoalei. Maritz — •au intrat în legătură cu germanii. omul de legătură al conspiratorilor. C. 332 . R. nelipsind "iiurile că amorul s-ar fi produs din ordinul guvernului. Tht South African Rebellion. cit. a unui „Vrij Korps tuf Afrikaianers" (Corp liber de africani — buri). Davenpoi t. Aspecte economico-sociale ale dezvoltării Africii de Sud. care. 73—94. De Wett a fost făcut prizonier. revolta a fost complet lichidată 1. Germanii ar fi preferat. o dezertare masivă şi constituirea. de un poli(ilt. cit. Kemp şi S. s-a înecat la trecerea peste un rîu. 1914. Comandantul german^ din "Africa de sud-vest (von Heydebreck). la 9—12 septembrie 1914. pp. nu-i arătă suficientă încredere lui Maritz. Hardy. guvernul şi parlamentul Uniunii Sud-Africane au adoptat. 619—620. s-a spus în versiunea oficială. hotărîrea intrării în război şi a invadării Africii germane de sud-vest. 506. 1963. LXXVII I . reprezintă un pas înapoi iţă ide fostul regim •colonialist englez. __ Cu toate dificultăţile colaborării cu germanii. în locul unei răscoale bure. op. Maritz a dezertat la germani. în perioada constituirii dominionului încadrarea statelor Transvaal şi Orange în posesiunile engleze din sudul Africii a avut din unele puncte de vedere. sub comanda lor. G. G. „Un accident". F. De Wett. Beyers.roare rasială. voi. J. revolta întcpu. Pînă în februarie 1915. Ea a fost însă înăbuşită destul de n . rlscoill din 1914: CHBE. voind să-fi procure arme pentru dezlănţuirea unei insurecţii. De la Rey fusese ucis la Johannesburg. repercusiuni pozitive. pp. pp. •urmărit. C. 223—225. preite pentru invazia în Africa germană de sud-vest. H. iar apoi s-a refugiat în Angola portugheză. în vreme ce Beyers. încă la 15 septembrie. După izbucnirea primului război mondial. III. Elemente extremiste ale partidului naţionalist bur — De la Rey. din punctul di majorităţii indigene. 35— 39. m. izbucnind în unităţi izolate ale armatei sud-africane. op. la 9 octombrie 1914. limitate şi mai mult formale. în „F.

prin ră/boi şi sub i britanice. şi creşterea animalelor1. 20—21..agricultură. pp. cit. El » e probleme sociale. iar 18.Mri politice din Africa de Sud. i i . VIU. ei trebuiau să se angajeze peni astfel lqgea asigura în condiţii aproape . 333 . O Op. Indigenii nu puteau fi andecît ca lucrători salariaţi. a permis maxiloi monopoluri o cxploa■ intensivă a bogăţiilor acestor ţinuturi. icrificarea masei indigene.8% ■ Ic. că indin A M A nevoie de cel puţin încă o dată atîta pămînt. 658.u politicii agrară abuzivă constituie una din bazele ■ne din Africa de Sud.. • proprietăţile lor în rezervaţii 2. compromisul politii irte a burgheziei bure. Valoarea i Africii de Sud engleze era în 1913 de trei ori mai dia exporturilor aceloraşi teritorii între anii ' I )in cele peste 66 milioane de lire sterline — vau în 1913 — aproape 8O°/o reprezentau produii primul rînd aurul şi diamantele. încă din această perioadă. sub orice" titlu.i. a cărei expresie l i dominionului Uniunea Sud-African. II.. Chiar comisiile de anI britanice au conchis. Pămînturile de " i i i slabă. Constrânşi de ipămînilitatea lui slabă. interesele fermierilor buri şi englezi (cei din i număr) au dus la promulgarea în 1913 a ives Land Act" (legea cu privire la pămînKa limita dreptul indigenilor de a cumpăra şi Aceştia. Polarilui în jurul acestor două categorii de produse 'le — denotă subordonarea şi dirijarea eco■ în funcţie de interesele metropolei. • . i intensivă şi unilaterală a bogăţiilor Africii de i una din condiţii.. de patru ori mai numeroşi decît albii. pe asuprirea i M ni ji l u obiect de exploatare. p. toate centrîndu-se. reprezentau aproximativ 8°/o din I M' ^a sub pedeapsă fermierilor albi să acorde n t.ii ilr lucru ieftină pentru fermele coloniştilor albi.

în afara dominionului. ifk. Edinburgh. 2<S7~317. Ibidem. Mişcarea sa rămîne un moii important în trezirea africanilor la lupta pentru libertatea sociala şi politică . cu notele sale specifice. „Problema indigenă" a comportat unele nuanţe datorită întrucîtva şi concurenţei ce se declară. op. a stabilit . pastor negru. pp. 1958. cit. 627—628. în 1906. i u < Iii] a murit în lupta3. ci pe a celei de clasă. Situaţia de mai sus. de atragerea unor reprezentanţi ai triburilor în consiliul legislativ din Natal şi de constituirea unor adunări locale indigene. pp.elor răsculaţi nu s-a realizat pe baza apartenenţei de trib. ceea ce reprezenta un corectiv cu totul insufi ntru a nu mai vorbi de flagranta nedreptate în sine unei repartiţii care rezerva cam unui . 2 1 p. între fermieri şi societăţile proprietare de întrqprinderi 'miniere. Deosebit de importantă şi complexă este în schimb problema muncitorească în Africa de Sud. 218. pentru acapararea mîinii de lucru ieftine. Dinizulu 2. Settin^ and Significance of the Nyassaland Native Rising of 1915. au provocat. ca şi asuprirea fiscală a indigenilor. Răsculaţii au fost zdrobiţi. II.» ţi >'7o raportul dintre proprietăţile agrare ale albîloi iilor. răscoala din Natal condusă de şefii zuluşi Bambata şi Sigananda şi înăbuşită în sânge de englezi *..sfert din populaţie imai Inne de 4/5 din fondul funciar. derivate din discriminarea practicată de* patroni şi de stat între muncitorii albi şi de culoare 4. 39—41.nouă lege. op. Ea avea un program democratic. Aspectul acesta nu era însă esenţial.. în parte sub impresia acestei . de pe la 1908. fiind prieten cu el. pp.mişcări. 52—51 . 1-a graţiat în 1910. Pe care Botha. Independent African. 3 George S h e p p e r s o n — Thomas P r i c e . 334 . John Chilembwe and the Origins. Demangeon. ea a fost prima în cadrul căreia uni.la 87"/. a izbucnit în 1915 mişcarea lui Chilembwe. din 1916. cit. educat în Ame rica de misionari baptişti. Ea a fost urmată de procesul şi condamnarea la muncă silnică a altui şef zulus. o»recum în ciuda englezilor. de împărţire cu forţa a părriînturilor. englezii s-au preocupat ceva <mai mult. în colonia Nyassaland.

ntrodusă sub forma deosebit de perfidă a acori l i ţ i i materiale aparte. muncipresrnd în acelaşi timp asupra lor prin amenin i din partea muncitorilor negri. Diversiunea rasială a fost uium.^i dezvoltarea luptei muncitorimii ludafricanc i i . ea însăşi un semn al II imenţionate. i t u r i de cei albi. dezvoli extensiune şi bază tehnica. a fost urmată de una a negrilor.roprezenţa din ce în ce mai numeroasă a munci■ l . Trupele H u n t o a.i în celelalte. în schimb.. minerii număr de 25 000. i . ui de această circumstanţă. în muncile calificate el intajos celor albi. Raportul general numeric s-a răs-nirea muncitorilor negri. Hunto n. 55 . op. Ei reprezentau. 1 ' mişcare grevistă. în urma de salarii în minele de diamante. izbucnită iniţial printre minerii albi. rimii care au fost în măsură a se organiza şi a di rpturile lor au fost minerii albi.. cit.86 dolari. ceea ce a avut ■ inţă. autorul dă venitul în dolari . în anul 1911.inînd cîştig 'de cauză 1. uniunile monopoliste au acordat saili mai mari albilor decît negrilor. mult superioare. 54. p. tirştigau în medie 198 de lke anual ■ n i . dezlănţuirea celei dinţii greve i ilc în celebrul „Rând" aurifer din Africa de Sud. i . op. . pe cînd cîştigul imediu anual al fiecăruia din cei 00 de angajaţi negri era aproximativ 20 de lire 2. un factor pe care ni lolosit pentru a întîrzia oît mai mult cristalil|tiinţei intereselor de clasă comune ale acestui ip. spre a dezbina pe minerii sud-africani. i tea muncitorilor. mai întâi în muncile necalificate. a dus La Formarea în i continentului a unui proletariat numeros şi prin concentrarea sa covârşitoare în ramura ■/una determinată. minerii au pă-• >l>t. la cursul 1 I n i Mi'rlină era egală cu 4. încă în anul 1870. bogăţiilor miniere ale A ! m ii de Sud. 335 . i exploatărilor miniere a dus la angajarea maori africani. cit. la 4 iulie 1913.. în 1913. p.

pe baza avantajelor acordate cu prioritate albilor 1. a devenit cunoscut marele conducător al luptei poporului indian. 336 . ele căutau să menţină un climat de rivalitate între aceştia. pentru pămînt şi împotriva fiscalismului. a „Ligii muncitorilor industriali".00—150 000 de indieni. care părea să se schiţeze. Ele prevestesc ridicarea mişcări pe o treaptă superioară. Mahatma Gandhi. ca urmare s-au înregistrat 20 de morţi şi 250 de răniţi în ianuarie 1914 a fost înfrântă. 802. conştientă de interesele specifice ale majorităţii indigene asuprite. p.trimise contra greviştilor au făcui . în timpul primului război mondial. Luptele muncitorimii pentru condiţii mai bune de muncă şi ale triburilor. Printr-o înţelegere verbală cu Smuts. în 1917. el a reuşit să smulgă acestuia o garantare a drepturilor indienilor deja stabiliţi în Natal. în alianţă cu burghezia bură. organizată. în decursul acţiunilor de combatere a restricţiilor şi persecuţiilor la care şi această minoritate a început a fi supusă de guvernul sud-african. puternică îndeosebi în Natal. după ce se remarcase ca apărător 1 Acum a fost recunoscută de guvern „Federaţia industrială sudafricană". o grevă a muncitorilor de la căile ferate. CHBE. De teama consecinţelor. în special pentru a contracara energic făurirea unei unităţi de luptă a muncitorilor africani. Conducătorii ei au fost închişi fără judecată. Cf. iar o fracţiune a sa. prima organizaţie profesională unitară a muncitorilor negri. VIII. condusă de Creswell. la „problema indigenă" deschisă de politica discriminatorie a imperialismului britanic. au constituit răspunsul spontan al celor asupriţi. fără deosebire de rasa. Prin conţinutul lor. Un semn al evoluţiei spre o nouă etapă îl constituie înfiinţarea la Johannesburg. guvernul Botha a votat în prima jumătate a anului 1914 cîteva legi concesive pentru muncitori. promova o linie vizibil preimperialistă. Teama elementelor dominante faţă de perspectivele dezvoltării luptei indigenilor pentru libertate s-a evidenţiat şi printr-o politică de limitare a imigraţiei hinduse. Partidul laburist care a luat fiinţă în Africa de Sud se sţprijinea exclusiv pe muncitorimea albă. ca organizaţie profesionala repre . toi cu armele. unde la 1913 trăiau deja circa 140 0. Gandhi.i muncitorilor albi. sub regim de deportări1.

A History of East Africa. The Making of Modern Uganda. London. contra 150 000 de lire sterline. Kaba |Ha a fost pacificată numai prin 1899—1900. Africa orientală Domin mică înregistrat în Africa de răsărit n-a 1895—l ' M .. răscoala a reîn1 S î k .. . i i . a fost lichidată. 656—657. în anii următori. în perioada I . iar din fostele teite de ea s-a constituit „Protectoratul britanic colonie a coroanei (actuala Kenya) 2.' I I I I I cenţi ni I n . în I 896. iar în locul său fu instalată o marionetă.. pe ţărmul lacului Victoria. »i de posesiuni „ide la Cap la Cairo". colonialiştii britanici au trebuit să lupte împotriva revoltelor din Uganda. Kenya. Idem. 3 Ingham. în expect i cel german.. Răscoale icpetate au avut loc împotriva dominaţiei en gleze în Somalia britanică. 2 G e o r g e Benncn. . 175. op. în lungime de 935 km. 70—71 . I I . englezii. 1963. 481 şi V I I I ...'2-451 337 .l ( olonialismul englez este.B.. a India. A History of East Africa. 43—46 .in i liniei ferate. p.....A. în aceste părţi. | >|) .i-nte de importanţă deosebită. ca şi prin termin. 183—184. 54— 5 7 . a Political History. fiind obligat ■ agă „din motive de sănătate" în favoarea fiului său. implantat în Africa germană de I ultimul obstacol în calea realizării planului Angliei. nemulţumiţi de noul sultan. i a I. Aii ben Hamud.E. între 1899 şi 1904. în decursul căreia somalezii sînt înfrînţi de colonialişti. i Zanzibarul *. op. CHBE. 4 I d e m. pp. care în 1911 avu aceeaşi soartă. ^naţionalilor săi emigraţi în Africa de Sud. Seid Haled. bombaRl . III. ci t.. Seul ben Aii. The Colonial Period. de la Mornbassa la Port Florence.. conduse de şefii Mwanga şi prinţi un LI ord cu urmaşii-fantomă ai lui Mwanga. pp. în IS'M unei com ritorii adiii al Afrii ii a lanţului schimbări . p. Sultanul se refugie la germani. pp. unde timp de aproape 30 de ani va fi în 'intra dominaţiei britanice '.. pp. După o prima fa/ă. numai că în mod mai paşnic. sub conducerea lui Mohamed ibn Abdullah. autonomia internă a acestuia cu totul iluzorie. Hu n ton . Controlul britanic asupra sultanatului era complet. c it ..

op. obligînd pe brii. ultimul cuprinzând şi colonia Lagos. cit. II. După încheierea convenţiei. 2 Crowder.. ca şi în Africa de Sud. p. din anul 1909 a fost aplicat în Kenya un „decret de pedepsire colectivă". în 1 Sik. op. Africa occidentală Pe plan politic-teritorial..tenţei populaţiei împotriva exploatării britanice. 39 . Revoltele neîntrerupte ale unor triburi din interior între 1900 şi 1907 2 au obligat Anglia la diverse formule administrativ-teritoriale. op. I. p. Pentru a-i constrînge pe indigeni la muncă şi la achitarea impozitelor. 350 şi nota 1. B a u m o n t. p. în primul rînd de cele mai bune. exploatate de metropolă pentru produsele lor specifice. colonia a fost organizată în două „protectorate" separate : Nigeria de Nord şi de Sud. a fost practicată faţă de triburile indigene o politică drastică de deposedare a lor de majoritatea pămînturilor. Mohamed ibn Abdullah a reuşit să rămână ân stăpînirea acesto |iuni pîna la afîrşitul primului război mondial. 72. în ifa. prin care se instituia. în 1906. 196—197. In sfârşit. ce îngloba posesiunile anterioare : Coasta Nigeriei şi Lagos. 15. 101 . pp. p. pp. 338 . în favoarea unei pături foarte subţiri de colonişti-fetimieri britanici. transformând Nigeria în colonie a coroanei. 351 . lăsînd în suspensie pretenţiile franceze în Sudanul oriental.pt. op.. cit. munca forţată a negrilor ân profitul coloniştilor 1.im > i r u ani. 56—61 . Coloniile din Africa orientală erau mai cu seamă agrare. să evacueze părţile centrale ale coloniei. cit.. o reorganizare repetată a regimului administrativ a unora din ele şi o accentuare a rezis. La 14 iunie 1898 s-a încheiat convenţia anglo-franceză de stabilire exactă a hotarului dintre Nigeria şi posesiunile franceze unite din Sudan îşi Congo. Dem a n g e o n.1 ceput în 1906. Şi aci. op. cit. Hiinton. la 27 iulie 1900 guvernul britanic a răscumpărat carta companiei „Royal Niger". cit. pentru eficienţa controlului asupra întregului teritoriu. istoria coloniilor engleze din de vest înregistrează între 1895 şi 1914 o delimitare mai precisa a frontierelor lor.

de The Drums of Ramaşi. 1960. î l coloniei. 155 339 . Londra. 20 2.ixclor pentru cheltuielile generale de icelora cuvenite şefilor locali (sistemul promovat în Nigeria de guvernatorul in o pătură. 3 8 . Dc m a ng eo n.■ . B au mo nt. pp.^1 sale. prin l'rema autoritate britanică din colonie. 320—327. 1 1-69 470. Lugard. Aci. aplii i i. II. Toi lintii organ consultativ . cît de ek de importantă. ' l i riburi din vecinătatea frontiei de Aur a izbucnit în'primăvara anuială generală a neîmblînzitului popor i după 8 luni 8. op. cit. care instituia o adunare I membri : din aceştia. Co : &uţie". 66—69. menţinerea ordinii. p. 9 erau numiţi ■ I M egale. dintre reprezentanţii eomerni.uul Nigeriei" '. 186—196.. II. tn Siepra Leone se răscoală.. 00. O insurecţie de durată se desfă1901)-. în septemMI '. i r ţ i sînt reunite definitiv. formai din ui incluşi şi reprezentanţi ai populaţiei iii ale Africii occidentale stăruie de aseligene.1. spre deosebire ientală. burgheziei africane şi şefilor i l i n Alriea occidentală îşi profilează în aţie întrucîtva aparte. In anul 1916. a. pp. p. Regatul aşanti. i ham. c it. voi. pe planul ii sociale interne. n liestiunile interne ale triburilor. în iStare de revoltă în părţile rin ll>03—1904. 13—19.. The Story of the Asbantl . o p. pămîntul n-a fost luat tribute numai terenurile necultivate de indii fost investiţi cu autoritate legală. aflat sub :xat Coastei de Aur. sub numele de „Co- i . . Hardy.

op. The Western Slave Coast and its Rulers. pp. iar Nigeria produce în acelaşi an 83 000 de tone ulei de palmier şi 170 000 de tone de copra 1. s-a suprapus concentrarea în mîinile capitalului străin a poziţiilor-cheie din economie : bănci. — expediţia a fost decisă încă din martie 1896. 2 S i k. De un proletariat industrial se poate vorbi în oraşele portuare şi în minerit (aur şi din 1915 mangan în Coasta de Aur. a se înscrie printre marii producători de cacao din lume (50 500 de tone exportate în 1913). căi ferate. 340 C. 1961. Legată de preocuparea de ordin strategic a consolidării stă. p. II. în dependenţa acestui capital s-a format ceva mai ourînd o burghezie africană relativ dezvoltată. în special a celui agrar. Coasta de Aur începe. 68 . adică a statului mahdist din valea mijlocie şi superioară a Nilului. formă incipientă de organizare a unei mişcări naţionale africane 2. Newbury. cit. minerit. H a r d y. comerţ exterior. un igrup de intelectuali de culoare şi şefi de triburi au constituit „Uniunea pentru apărarea drepturilor Coastei de Aur". Peste structura precapitalistă. tradiţională. 22. Egiptul şi Sudanul oriental în nord-estul Africii. Ox . ţinînd leamă şi de specificul produselor naturale ale zonei. 26.colonişti englezi amplasaţi în calitate de fermieri.I pînirii Egiptului şi Suezului — „noul Bosfor al noii chestiuni orientale". W. în schimb. a rămas în urmă dezvoltarea proletariatului.. pe această bază. transporturi navale şi fluviale.. pp. a relaţiilor de proprietate agrară şi de exploatare. op. să k> obţină pun metoda obligaţiilor impuse indigenilor înşişi. Circumstanţa'arătată explică motivul pentru care coloniile britanice din Africa occidentală sînt sediul celor mai timpurii manifestări de activitate politică organizată din partea unei burghezii africane. 378. cit. 1 ford. 15. diamante în Sierra Leone). 211—212. evenimentul cel mai important şi mai bogat în consecinţe internaţionale din istoria Imperiului britanic la sfârşitul veacului al XlX-lea a fost expediţia de cucerire a Sudanului oriental. în 1898. de care se leagă şi şefii de triburi. Britanicii au preferat.

..1 realizării rutei britala Cairo". n. a sucombat în faţa mitralielolosite aci pentru întîia dată. pînă la lacurile Albert şi Eduard. Jo-franceză. de la lacul Albert pînă la i n schimb. în text sa ' iiiiţţo belgian ca de un stat aparte. l'. în cursa nin. care. pentru a stăvili nceză din Africa ecuatorială spre răsărit.initatea franceză în regiunea Nilului superior.a cuprindea aproximativ 25 000 de soldaţi. în Sudanul orient. sub orice loriografia britanică nu poate înregistra astăzi iprobare devastarea mormintului lui Mahdi.itului belgian numai în 1908.i". fie şi arbitrar. la Omdurman. Formal.i însă şi în rivalii. l. ea obţinuse o fâşie de teritoriu. dar şi un avertisment cu privire la iminenţa mterese între ea îşi Franţa. El • l u i (]ongo francez în iulie 1896.ii.i.ni spre sud. Congoul belgian a renunţat la exer«t nului. Franţa moască tratatul. In:. cărora li se opunea forţa statului lin.. An■. 341 . a în Sudan a fost pusă sub comanda genei li I . armata engleză întîlni în ziua de 18 sep- ic. crea dificultăţi în calea intenţiilor iiune în direcţia Nilului.ă. unele ajunse „obiecte de amintire" I u li oda. Khartum fu cucerit. în faţa ameninţării IVoma 1. . doult cu arme albe. ceea ce a constituit o înfrângere pentru diii ..i vărsarea fluviului Congo în Oceanul Atlantic.ni modern.atori. în luna mai 1894.pensie. cu misiunea de a proi . Irobit pe „dervişi". sub comanda căpitanului Marchand. Englezii nu voiră să rei. cu această ocazie. O ultimă izbucnire de eroism fanatic. un detaşament francez. compus din 8 ofi10') soldaţi. lor englezi a fost. a fost i. Marchand refuză.irea împărţirii Africii ţi .. Vreo 10 000 de ui pe cîmpul de luptă.1 i ' iIIi<v. instituind. A fost mai curînd un masarie. îm• uluitelor sale. după conferinţa de el aparţinea regelui Belgiei."iilui belgian „în arendă" regiunea Bahr ci ' I c Nilul superior.. de t. de drept asupra unui teritoriu cu o situaţie II '. La 2—3 septembrie 1898. Leopold al II-lea .

stipula renunţarea Franţei la pretenţii teritoriale în bazinul Nilului. care în aparenţă a dus Anglia şi Franţa pînă în pragul războiului. menită să-i ascundă gîndurile. La 25 noiembrie 1899 ei au surprins şi ucis pe califul Abdullah. spunînd : „Noi nu avem acolo decît motive întemeiate. LXXIX. Numai 8% din totalul cheltuielilor guvernamentale fuseseră destinate lucrărilor publice. din'partea Angliei. 93. acordul anglo-francez care a pus bazele „Antantei cordiale" între cele două ţări a comple-i . u . pe cînd ei au soldaţi". 342 . iar în ianuarie 1900 au înfrînt şi pe cel mai aprig general al acestuia. El a avut loc pe calea mai multor convenţii.ihdiste. Hritain and the „Tunis Base". tir. internaţi în colonii de muncă. Osman Dinga. „Dervişii". Englezii au continuat luptele împotriva ultimelor rezistenţe m. aderenţii sectei mahdiste. spre a nu prilejui di nediată a unui conflict. ceea ce însemna satisfacerea debitorilor britanici sau de alta cetăţenie.ii. Ministrul de externe al Franţei. p. Delcasse. 1964.injamentul amintit. dintre care prima. în anul 1902. au fost exterminaţi în cea mai mare parte. recunoscindu-i-se în schimb libertatea de navigaţie pe Nil şi afluenţii acestuia dinspre vest. a fost utilizat de ultima pentru a j forţa un aranjament general de împărţire a Africii de nord. în forma unui „condominium" anglo-egiptean (în 1899). 1894—1899. incidentul Fachoda. în „EHR". 310. De fapt. îneît ele să devină surse de exploatare convenabile intereselor engleze. Frază de diplomat. Administraţia britanică în Egipt şi Sudan a căutat în continuare să organizeze economia ambelor ţări în aşa fel. Ulterior. stăpînirea asupra Tunisului 1 . Sudanul este declarat ca reintegrat Egiptului. în orice caz străini de Egipt. şi garantîndu-i-se. 1 A r t h u r Marsden. la 8 aprilie 1904. recunoscînd Marocul ca zonă de influenţa franceză. din 21 martie 1899. rezolvîndu-se la 3 noiembrie 1898 printr-un ordin de retragere dat de guvernul (francez lui Marchand. englezii cheltuiseră jumătate din bugetul ţării pentru acoperirea datoriei sale publice. lordul Cromer mărturisea ca în cei douăzeci de ani trecuţi de la ocuparea Egiptului.curgă la arme. voi. motivă i ipitularea diplomatică a ţării sale. Incidentul Fachoda se tram cancelariile diplomatice.

. la slăbirea po' l i ilnnentare a ţărănimii egiptene. La izibucnirea ostilităţilor între Anircia. după izbucnirea . o (politica forţată de extind I ' . 388. p. .... l . 27. în Opere complete.. Consiliul Lei N'In na rea Generală au fost contopite într-un singur II e. n i .. n acest timp. di n part ea lor. ' . după anul 1900 s-a intensificat activitatea ■iialiste ale burgheziei şi feudalilor egipteni. Pe de altă parte. ' i op. să m enţ ină în li mit e ic competenţa instituţiilor legislative admise de pentru a restrânge cît mai mult posibilitatea de !purilor naţionaliste. în 1913. La 1904. i II i i .. <'/> cit.. de protejare a proprietăţii > Iară inalienabile proprietăţile agrare mai mici iHi . l ... u căutat. voi.. care a investit capitalurile msăimînţări şi irigaţii...i de 2 hectare şi 10 ari 3 . I edivul Abbas Hilmi.. i' 655. voi. 343 . itic.ia redusă era totuşi de cin< i ori luperioarî celei i i i ei şi sănătăţii l.i Legislativă. cit..iei britanice. a laniţie prin care declara că nu va reintra în Egipt . !n „American Historical Review". 1963. 377. u ului. ii tîrziu.. I v. Veniturile recoltei de irţite între ţăranii care prestau muncile ca .. din cele 2 300 000 de hectare de i l n l din Egipt 600 000 erau cultivate cu buin• ■' onomică dictată de interesele industriei britaI i ilezcchilibru economic intern. Terenul astfel dobtndit • i . l H unei societăţi private. Imperialismul.. plecat la Istanbul. ' ' ■ . api talul privat 4. m — 42 de ari. 'i.primului război monl'urciei în conflict împotriva Angliei a prilejuit • relaţiei teoretice de dependenţă între kedivul Egipuhamul otoman. p. u l u i t şi aci să extindă cultura bumbacului.. la scăderea ulministraţia britanică a emis pe de o parte celor 5 feddani". în ■ ' ui iinpus indigenilor sâ-şî închirieze dreptu i|H! timp de 40 de ani.

decît în fruntea unei armate tun puns, englezii îl declarară decăzut din drepturi, instituind protectoratul brita nic asupra Egiptului, la 18—19 decembrie 1914. In fruntea ţării a fost proclamat un nou «uveran, Hussein Khamil, cu titlul de sultan *. India în cadrul dezvoltării expansiunii coloniale, se admite că primul deceniu al veacului nostru şi îndeosebi anul 1905 reprezintă momentul crucial de intrare a Europei în faza de recul, determinată de. afirmarea generală a conştiinţei şi a luptei pentru libertate în ţările slab dezvoltate şi dependente 2. Această constatare, de acceptat cu inevitabilul coeficient de convenţional în privinţa fixării unei date precise, e valabilă mai ales pentru Asia, unde atît prima revoluţie rusă, cîţ şi victoria Japoniei (stat asiatic) asupra Rusiei ţariste (stat european) au putut deştepta un ecou mai apropiat. Un suflu nou cuprinde India, în toate domeniile de viaţă. ivitatea popoarelor sale, zguduite de puternice dar scurte izbucniri de revoltă spontană contra dominaţiei străine, face loc unei activităţi organizate, care cîştigă an de an în extenie, profunzime, varietate a domeniilor şi formelor de mani Icstare. Posibilitatea puterii britanice de a modela evoluţia istorică a Indiei după interesele sale încetează. Cercetarea perioadei degajă impresia 'netă că India reîncepe a-şi scrie singură istoria şi că ocupantul englez, în cronica sa, e silit să intercaleze capitole tot mai ample din această istorie, iar concluziile să le tragă în funcţie de conţinutul lor. Luarea cu asalt a resurselor ţării, construcţiile ramificate de căi ferate, investiţiile ide capital, apreciate la sfîrşitul secolului al XlX-lea la aproape 400 de milioane de lire sterline, într-un
1 A se mai vedea, pentru Egipt şi Sudan în această perioadă : B a um o n t, op. cit., pp. 258, 263—264 ; S î k, op. cit., I, pp. 364—365 ; Vsemirnaia istoriia, voi. VIII, Moscova, 1961, p. 464 ; M a r 1 o w e, op. cit., pp. 138—157, 160—193, 215—218; Hoit, A Modern History of the Sudan, pp. 113—123 ; C h e v a 11 i e r, op. cit., II, p. 1000. 2 D e n i s e F a u v e l - R o u i f , La participation des classes populaires (masses et cadres) aux mouvements nationaux d'indcpendance en Orient et en Occident, în Xlfc Congres International des Sciences Historieues, Rapports, voi. III, Viena, [1965], p. 125.

344

ci lusese destinat să menţin,1 India ca >> perpetuă de exploatare, au gener.it o reacţie, .iză un progres al spini u l m industrial în meţionari indieni au participaţii în plantaţiile de de zahăr, de bumbac, iută, în minele de căr-i de cărbuni a Indiei a atins 16 milioane de , .i dezvoltat în special în raport cu necesită-i ale aprovizionării flotei britanice din orient. dji Tata, membru al comunităţii parse 2 din Im fondatorii marii industrii de bumbac din studia problema înfiinţării unei uzine si- ' autohton şi cu colaborare tehnică ameri-i Uzează ideea. în 1910, în satul Sakehi, de-Ipur în Orissa, uzina îşi deschide porţile, |niţt.tl lontă, din 1913 şi oţel, iar în timpul primo li.il şine de cale ferată. întreprindere de mari circa 45 000 de angajaţi, aproape toţi indieni, nclusiv. n.ilurilor indigene în mari întreprinderi e semm.irii tendinţei de emancipare economică. O lă, ca aceea care se dezvoltă acum, are o i mult mai solidă decît burghezia comercială, depinzînd fie de capitalul industrialo-comerproducţia agrară. ii liană devine conştientă de posibilităţile eco-pe care tinde să le canalizeze în profitul pro-< şi în înfiinţarea unor mari bănci pe acţiuni, M.iilivts (1906—1907). Contradicţia cu interesele llc metropolei se instalează pe o bază mai largă, as-cu politica puterii dominante.
ui i ..i .mticipat de aşa-zisa mişcare „swadeshi", termen ce s-ar p r i n „lăureşte-ţi singur"; ea încuraja producţia autohtonă, ■ u i / . i rezistenţa contra manufacturatelor britanice. In (primul război mondial), englezii au avut interes să promo-i i . l de producţie, iar ulterior Mahatma Gandhi o va încorpora llui ilu. Cf. Demangeon, op. cit., pp. 245—246. După ex-ii I > II |> n i s, op. cit., p. 280, a fost o acţiune de „decolonizare dlbutilfd cu mai bine de patru decenii înaintea celei politice. idenţi ai persanilor refugiaţi, în India din faţa invaziei pere din secolul al VIII-lea e.n. Adepţi ai cultului lui Zo-ii i i v i în viaţa comercială. Astăzi, Bombay e centrul lor ' mt. 345

In mod deosebit, oprirea afluxului de mărfuri engleze în timpul primului război mondial a urajat dezvoltarea industriei autohtone, cu corolarele ei • •■ ile. Intre 1911 şi 1921, numărul întreprinderilor industriale a crescut de la 7 100 la 15 700, iar al muncitorilor (inclusn i ei de pe plantaţii), de la 2,1 la 2,7 milioane *. Mişcarea naţională indiană între 1895 şi 1914 Traducerea pe plan politic într-o largă şi viguroasă mişcare de eliberare naţională a acestor realităţi economico-sociale — dezvoltarea industriei autohtone, a burgheziei şi proletariatului — se leagă strîns în India de progresele învăţămîntului şi ale intelectualităţii burgheze, (pătura cea mai activă în conducerea şi organizarea luptei politice a poporului indian. în 1901, numărul celor care ştiau scrie şi citi englezeşte era de aproximativ 700 000. Peste zece ani el crescuse cu încă un milion. Către 1918 aproape un milion de elevi şi studenţi] erau înscrişi în şcoli medii şi superioare. între 1901 şi 1918 numărul celor care, anual, au obţinut o licenţă, a crescut de la 1 200 la 4 500, iar al laureaţilor cu un titlu ştiinţific, de la 150 la 800 2. Tînăra generaţie intelectuală devine sediul elaborării unei ideologii >politico-naţionale radicale, alimentată larg de hin-1 duism şi de tradiţiile filozofiei indiene, prelucrate într-un spirit nou, impregnat de influenţe ale gândirii social-politice euj ropene, din care nu lipsesc cele ale socialismului î>n general, şij chiar ale marxismului. Spre a exemplifica doar două aspecte ale sintezei originale între tradiţia contemplativă şi noile sale interpretări militante, cu valenţe predominante socialHpolitice, se poate aminti, în cadrul acestei ideologii a mişcării naţionale, transplantarea monismului spiritualist al filozofiei indice în ideea necesităţii unităţii poporului, prin identificarea ipăturii sale conducătoare ca
1 N e h r u, op. cit., pp. 330, 393 et passim ; Demangeon, op cit., pp. 229—230, 244—248 ; Vsemirnaia Istoriia, voi. VIII, p. 433. 2 D i e t m a r R o t h c r m u n d , Die Rolle der ivestlichen Bildungsschicht in den politischen Massenbewegungen in Indien im 20. Jahrhundert în XII e Congres International des Sciences Historiques, Rapports, voi. 19 Viena, [1965], p. 163,

346

•lor ; de asemene i l i n Linţurile existenţei li'M'i • . u i i naţionale, a de

Ituşării inn în i din Lunurile do-

',i.i britanică e împinsă pas cu pas în defensivă mişcării naţionale care, împletită cu lupta so-.1 proletariatului, se manifestă în forme tot i, sub viceregele lord Curzon — „proconîl numeau unii — guvernanţii englezi au tăvilirea progreselor mişcării prin iniţierea din ■i a unei politici „active", de reforme so'ror efecte erau prezentate amplificat, ale. 1 un „Punjab Land Alienation Act" proclama eşti în Pendjab, interzicînd ipoi i i ' i i n î n u i r i l o r către alte persoane decît agrii>l
II .11 oare.

l u i nostru s-a creat în guvernul Indiei uluirii, urmat curînd de unul pentru

d i n I *>05, istoria internă a Indiei ,se structuiiItantă a ciocnirii dintre mişcarea de ganizată împotriva ei, din partea regiră administrativă din acest an — deslul.......i două provincii — provoacă izbucnirea ......i. Separaţia avea şi un substrat prooasă şi naţională. Bengalul de est, ■ ■ 11 ii11.i, avea o populaţie în majoritate mahoi " i n p l i e a prin aceea că numeroşi hinn < alcutta, îşi aveau în Bengalul de est vi musulmani. Prin măsura adi i provincie era despărţită de Calcutta şi jurisdicţia tribunalului suprem ilui de est, ceea ce prejudicia inte>i i hinduşi4. it., în L'Europe du XIX' et du XX? siede, p. 1060. '/., p.
i■
IM II

367. Ii

ii d,

op. cit., p. 166.

347

în octombrie 1905 a început agitaţia pentru boicotarea mărfurilor engleze, dublată curîod de formularea unor noi revendicări, ca de pildă înfiinţarea miversităţi naţionale indiene în Bengal. Mişcarea a eşuat, chiar şi în realizarea obiectivelor sale imediate, în special din cauza slabelor legături ale elementelor care iniţiaseră boicotul cu mediul comercial 1. întrucât musulmanii acceptau scindarea administrativă a Bengalului, frământările amintite au contribuit la constituirea în anul 1906 a unei organizaţii politice separate de Congresul naţional : Liga musulmană 2. 0 altă mişcare violentă de protest a fost prilejuită de condamnarea la închisoare a luptătorului şi publicistului de mocrat Bal Gangadhar Tilak, principalul conducător al agita ţiei din Bengal. Scena acestor tulburări a fost mai ales oraşul Bombay (în 1907—1908). în anul 1909, guvernanţii britanici au introdus reformele numite Morley-Minto, prin care se lărgea eligibilitatea şi dreptul de critică al reprezentanţilor hinduşi în adunările legisla tive 3, dar 'neacondîndu4i-ise responsabilitate şi drepturi deliberative în problemele supuse lor spre consultare. Guvernarea Indiei rămîne „un despotism binevoitor în a i ousulta, pînă la o limită, dorinţele supuşilor, fără a fi dispus. s.i cedeze vreo fărîmă din puterea sa" 4. De altfel, încurajarea eligibilităţii era făcută astfel, îneît să favorizeze corpul electoral musulman, fapt în care hinduşii au văzut imediat un act tipic de divide et impera 5. în focul acestor evenimente, Congresul naţional indian s-a scindat, după congresul de la Surat (1907) în două aripi : una moderată, angiieizantă, dispusă a vedea în dominaţia britanică un instrument al ordinii divine şi neîmpingînd revendicările ei decît cel mult pînă la o autonomie internă ; alta, radicală, a tinerilor, militînd hotărît pentru independenţă. Tot de atunci însă, în parte şi sub impresia unei oarecare agresivităţi naţiona- ; liste a curentului nou, Liga musulmană a început a se îndepărta definitiv de Congresul naţional 6.
1 2 3 4 5 6

Rothermund, op. cit., p. 1 6 6 ; Demangeon, op. cit., p. 237.| Dupuis, op. cit., p. 305. Dezvoltînd, pe această linie, o reformă similară, din 1892. CHBE, III, p. 12. B e n n e t t , op. cit., pp. 1082—1085. lbidem, pp. 1075—1076.
348

Icrată a Partidului Congresului era condusă de i Gokhal, iar cea rădic. 1I.1 de l'ilnk. Pe o podc a lui Tilak, dar fără a împărtăşi alunecările tica terorii individuale, nici exclusivismul său ii făcea să refuze integrarea în cultura indiană iu aspecte din cultura occidentală, se situa 0 «.mii (1872—1950). Om de o vastă cultură, bucutul şi autoritatea necesară pentru a putea ii rente politice şi sociale, el părea indicat a de->i 111 mişcării de eliberare a Indiei. S-a retras însă < i i . t i v . i în 1910, consacrîndu-se literaturii1. tensiune politică din India în aceşti ani a pri1•■ i• 11 rînduri revelatoare : „în India — scria ni ii capitaliştilor englezi «civilizaţi» prici ■ n i iimp o îngrijorare nqplăcută «stăpînilor- lor. • lentele şi jaful care ipoartă numele de sistemul leza a Indiei... Dar în India începe să se rii p ă rărea publiciştilor şi conducătorilor ei poliin India proletariatul s-a ridicat pînă la nivelul conştiente de masă, şi din moment ce aşa stau mnă că s-a terminat cu rînduielile engleze-ruseşti
II

înşişi devin conştienţi de faptul că ei sînt în India i unei civilizaţii beligerante... ai păcii impuse

ia în timpul primului război mondial ta s-a întărit, în ambele tabere, în anii priboi mondial. Relativa dezvoltare a industriei autoh-Miită de stagnarea exporturilor britanice şi chiar de • n i Angliei de a-şi lărgi baza furniturilor militare, a fost ilulansată de numeroase şi grave neajunsuri, pricinuite de
II i s, op. cit., pp. 303—304. V I I i n i n, Material inflamabil în politica mondială, în Opere ■I 1/, Editura Politică, Bucureşti, 1963, pp. 184—185. mingeon, op. cit., p. 226.

349

Mari cheltuieli militare, mobilizai i i peste 1 milion de oameni, din care mor 62 000 în lupt li din Dardanele, Irak şi de pe frontul occidental, creşterea , reţurilor >şi a impozi telor, gripa spaniolă (12—13 milioane de victime) şi regiuni atinse de foamete sînt aspecte edil i ale acestor suferinţe. Ele au contribuit la adîncirea orientării Congresului naţional spre o politică de înţelegere a greutăţilor prin care treceau masele, de însuşire a revendicărilor lor, pentru a cîştiga spri jinul şi alianţa acestora. Congresele de la Lucknow (1916), Calcutta (1917) şi Bombay (1918) au avut ca rezultat, în condiţiile agravării situaţiei economico-sociale interne, unificarea Partidului Congresului, cu prevalenta curentului radical al lui Tilak şi stabilirea unei acţiuni comune cu Liga musulmană, în vederea obţinerii pentru India a statutului ide dominion, deci a autonomiei, cu guvern responsabil, în vara anului 1918, numeroase greve în principalele oraşe dovedeau prezenţa activă a proletariatului în lupta ipolitică. Se constituie şi primele sindicate, influenţate iniţial de burghezia naţională. în această atmosferă, Anglia a anunţat încă din august 1917 nţia introducerii în India a unor noi reforme politice. Propunerea lor concretă a format obiectul faimosului raport Montagu-Chelmsford, din iulie 1918, care prevedea dezvoltagraduală a unor instituţii de administraţie autonomă, la ni vei provincial. Chiar şi în provincii însă, anumite atribuţii, ca de pildă menţinerea ordinii (deci controlul aparatului poliţienesc) şi lucrările publice rămîneau de resortul puterii centrale 1. S-a recunoscut despre acest raport că el cuprindea „tot ce se putea face mai puţin, faţă de aspiraţiile politice ale indienilor" 2. La o lună după apariţia sa, o sesiune extraordinară a Congresului naţional, luîndu-1 în dezbatere, 1-a declarat nesatisfăcător. Cu această ocazie, aripa moderată a Congresului, care s-a pronunţat pentru acceptarea reformelor, a părăsit partidul, formînd Federaţia liberală hindusă. Cu toate deficienţele recunoscute şi în ciuda respin gerii sale de către cea mai importantă organizaţie politică a poporului indian, raportul Montagu-Chelmsford a format baza
1 CHBE, III, p. 13 ; Gr im a l , op. cit., p. 93. Edwin Montagu era secretar de stat pentru India, iar Chelmsford — viceregele de atunci. 2 CHBE, III, p. 13.

350

ormă a guvernării Indiei", adoptai de pariata 1919. Această lege a inaugurai sistemul aşa-iici", adică al împărţirii sarcinilor administra-între autorităţile engleze şi vîrfurile societăţii

• si erelor dominaţiei imperialiste în Asia r.i.uic, exceptînd teritoriile ocupate ,mai înai t i n i u după 1895 obiectul expansiunii făţişe, prin i i posesiune, din partea Angliei. Ea a fost însă ,1 în toate momentele împărţirii Asiei în sfere icepînd cu vasta arenă pe care şi-o disputa cu i r n \ ă statele imperialiste — China. irie 1898, Salisbury tplănuia un acord cu Rusia, rţire simultană a sferelor de influenţă între itît în Ghina, eît şi în Turcia. Aranjamentul nu însă în această iformă, deoarece Rusia n-a chestiunile Extremului Orient de ale Oriennparea Port Arthurului de către Rusia, Anglia imîn aprilie 1898, cedarea iportului Wei-hai-Wei, iar im următori, profitând şi de izbucnirea şi înăbuşirea lor 2 , şi-a stabilit ca zonă de influenţă valea î, prin aranjamente succesive cu Rusia şi I ic 1899 şi octombrie 1900)3. ind-est, Anglia a încheiat în 1896 o convenţie ii i limiitîndu-işi reciproc sferele de influenţă în Siam i '/.una mai întinsă şi poziţiile mai importante în ii M I . i a ţării reveneau Angliei. în cadrul convorbirilor Li încheierea Antantei cordiale din 1904, ambele ia problema „armonizării" intereselor lor recii n i l i . i în timpul primului război mondial, vezi şi Demani ■■: pp, 227, 238—239; Vsemirnaia istoriia, VIII, pp. 432—435. i site, de fapt, o denumire improprie, încetăţenită în istorioi n . i din cauza unei înţelegeri greşite a numelui mişcării; în i : Yi-ho-t'uan = miliţiile justiţiei şi concordiei. Cf. G. G. H. ni < i, Le mouvement des Boxeurs, în „Revue Historique", lom. CCXXXI, p. 388, nota. n 0 II t, op. cit., pp. 234, 292, 312. 351
pi.it.

proce îm Siatn l. Printr-un tratat ultei cu Siamul, în 1909, Anglia a impus protectoratul ei asuprn unor stătuleţe din peninsula Malaoca : Kedah, Perlis, Kefantan şi Trengganu 2. Tot Chinei i s-a impus în 1906 aoceptarea unei separaţii de fapt a Tibetului, după ce cu doi ani înainte detaşamente anglo-inidiene pătrunseseră în Lhasa, sub pretextul liniştirii unor tulburări 3. în Afganistan, influenţa britanică a atins unul din punctele sale culminante prin tratatul din 1905, încheiat cu emirul Ha-f bibullah, care supunea controlului englez politica externă a' ţării. în timpul primului război mondial însă, această influenţă a început să scadă. Afganistanul, profitând de conjunctura generală, tinde să-^şi recâştige independenţa deplină 4. Persia, prin descoperirea resurselor petroliere din sudul ei, a început a atrage cu insistenţă plasamentele de capital britanic, urmate ide aceeaşi operaţie diplomatică a delimitării sfe relor de influenţă între marile puteri. în 1907 a fost stabilită o asemenea împărţire a Persiei, între Anglia şi Rusia. O mişcare pentru apărarea independenţei a fost înăbuşită în comut de irupele celor două mari puteri, instituindu-se în fapt, dir 1909, un protectorat ruso-britanic. Spre sfârşitul primului război mondial, pentru a-şi crea o bază de intervenţie împotriva regiunilor transcaucaziene ale tînărului stat sovietic, imperialiştii englezi au ocupat întreaga Persie ; trupele lor s-au re tras abia în 1921 5. Canada : erupţia demografică şi economică a vestului Sfîrşitul veacului al XlX-lea şi primele două decenii dir secolul al XX-lea au însemnat în istoria Canadei o perioadă echivalentă cu ceea ce reprezentase în istoria Statelor Unite
Ibidem, pp. 256 şi 353. S a u l Rose, Britain and the South-East Asia, p. 53 ; K e n n e d y, A History of Malaya, p. 245. 3 A l a s t a i r Lamb, Britain and Chinese Central Asia. The Road to Lhasa, 1767 to 1905, Londra, 1960, pp. 302—303. 4 H a r d y, op. cit., pp. 278—280, 282. 5 Ibidem, pp. 276 şi 281. Cu privire la rolul Angliei în Persia în anii 1907—1908, vezi şi V. I. L e n i n, Material inflamabil în politica mondială, în Opere complete, voi. 17, pp. 180—183.
2 1

352

care se reflectă şi in raportui i i .1 nadei în sfera de interese a capitalismui. mul canadian s-a creat un deparlăspunzînd unui curent de opinie . repre-ii MI străinătate 3.lirijarea acestor afaceri de parlamen... în conduita nadii ic is-a cristalizat şi mai mult aspi' ni i i i d iprin conceptul de „alianţă rămăşiţele raporturilor de suboradrul imperiului. în contextul UI |-reluarea de către trupele sale a li I itoriul ei.politicii ezi robleme principale : relaţiile cu metropola i r . .U.. pentru că manifestase inii <\c război federal. 238. i !■ mu <l<-a fi repede dizolvată în in i ai Kiuri prin unirea Canadei cu S.. După cum se exprimă Moinei relaţiilor Angliei cu domi-iinperializa» serviciile naţionale.A. al . rit pp '08—209. se I i ule-" 4. Î Ş I considerent ca si la sfîrşitul II I. comandantul englez al armatei denii: ioneze. I r i c d.. Citat după Demangeon. Absor. Ultimele intensifică penetraţia lor ecouiude lla rfîrşitul primului război mondial in v i l i u re de peste 2 miliarde dolari 2. S-au ventil ali- . pkale. încă de pe atunci a în-i dreptului Canadei la. i franceză rezistă energic înclinării nii i l m . în măsură egală. p. )ffiice.i şi mdiile di 11. ' liangle.luni politice între Can. u r i ..ul. sloi forţe de atracţie contrare. op. Iminire 1895 şi 1918 SÎnt acoperite în propor1 i 8 '"/o) de mărfurile americane. înainte. tendinţe de fuziune i..

p.. cit. VI. Tendinţele unioniste dintre coloniile ad traliene se afirmaseră progresiv în ultimele decenii ale secolj lui al XlX-lea. tn Australia. în timpul primului război mondial. într-un coj siliu consultativ. Tendinţele spre uniune au fost favorizate de asemenea d dezvoltarea comunicaţiilor şi stimulate de apariţia Genmanid Statelor Unite şi Japoniei în calitate de competitoare ale îrj părţirii Oceanului Pacific.pe frontul de vest. lipsite de urmări în înfrângerea coj servatorismului local. mai întîi ţprintr-o anume uniformizare intrj dusă în legislaţia şi administraţia lor. în 1911. Wilfrid Laurier a trabu să demisioneze. CHBE. o naţiune". au conta buit şi la concilierea treptată a intereselor diverse care împiţ geau Noua Galie de Sud către o politică liber-schimbistă. dn\ I r. canadienii n-au accej tat să vfindă grîu Angliei decît în condiţii convenabile. printre altele. mai ales în ultima ofensivă g nerală (4 august—11 noiembrie 1918). remarcaibilă sub multe aspecte. 356 . particularist. 755.prezece ani de guvel nare. Australia şi Noua Zeelandă Evenimentul principal în istoria Australiei şi Noii Ze\ lande. faptul a avut loc o dată cu crearea unei £ deraţii a coloniilor de pe teritoriul ei. denumită de unii şi „cel 100 de zile ale Canadei" 2. >ma 1 2 G i r a ud. la începutul veacului nostru. corpul canadian a adus o contribuţ importantă . ale cărui dezbateri. N-au fost. 127. realizînd deviza : „U continent. pe plan militar. a fost ridicarea lor la raJ gul de dominion. Din 1886. datorită negocierilor duse de el cu Statele Unit care i-au atras acuzaţia de a anexiunea Canadei acestea 1. p. nici progresele lente ale d mooraţiei. op.Pe de altă parte. To odată. care au atras ia drepturi politice noi alegători. reprezentam guvernelor coloniilor se întruneau aproape anual. 1 când restul coloniilor erau protecţioniste. probabil.

întărite Ltăţi octloniale. Camerunul. i cucerit -destul de uşor coloniile germane. aşazisuil tratat Sykes^Picot — un „exer-" — a împărţit anticipat zonele de influenţă în Orientul Apropiat. a rămas Franţei 3. . . la ocuparea portului M ie germană...inbrie 1914.Dispunfnd de superioritatea iiIoi<i >i g resurselor imperiului.". în schimb. De i^Idă : care a fost contribuţia impe< aliaţilor ei ? ilustrat complet prin cifre.tei contribuţii şi a diversităţii datelor .. viitoarea Iordanie. i s-au menţinut trupele germane din Africa da «le Lettow-Vorbeck.. în funcţie de interese.i din anumite ipuncte de vedere. un detaşament britanic din Wei-haipat. din Africa de i merită în aceeaşi lună . care fură trecute sub adminisii Noii Zeelande. Revolta arabă. i l . încu-iM-itamiei. în teritoriile aparţinu i Imperiului otoman 2. urm... • fîrşitul lunii august 1914. australienii şi neozeelandezii insulele Samoa de vest. '. în legătură cu Imperiul britanic în pri-i .. l i .şi campania trupelor engleze. alături de japonezi. 361 . iltc probleme mai interesante. Imperial Idea. 164 şi . . t i " I'M6. ini i i diminuate. pînă în luna " ' I I . iar detaşamente izolate au IM iluipă încheierea armistiţiului generali1. i. au realizat acest plan în anii lucind suib influenţa sau directa stăpânire a it l nj I'. e dificil din cauza ni. iS—622. Insulele aparţinând Germaniei în in sînt cucerite în colaborare. rezistă l.im i le metropola lor.. Uricii germane de sud-vest de către Uniunea i încheiat la 9 iulie 1915. la care merită să I ipuns... Colonia igermană Togo. de trupele japoneze şi australiene..ulcstina. p. în vreme tratatului amintit..i începutul anului 1916. Rezistenţa lor organizată ni noiembrie 1917. Irakul. 608—622..

primele două respingînd-o. * Ibidem. în Canada s-au înregistrat acte de rezistenţă pasivă . Hughes) au fost invitaţi cu începere din 1915 la! unele şedinţe ale cabinetului britanic şi ale Comitetului dej război. premierul englez Lloyd George a invitat pe primii (miniştri ai tuturor dominioanelor la Londra. apoi cel al Austra-j liei (W. dorninio. Pe plan financiar. s-a constituit Corni-' Ibidem. au întâmpinat rezistenţă în Australia şi Canada. 862 milioane de lire sterline. întreaga economie era destinată. Legile de ireonutare obligatorie. j pentru a avea o imagine cu totul aproximativă despre datoria pe care Anglia a contractat-o (faţă de coloniile sale. 2 1 362 . în Australia. Primul ministru al Canadei (R. 643 . Ele au avut peste 200 000 de morţi *.la irecrutare şi chiar răscoale locale 2. 633—634. în timpul i ostilităţilor. direct sau indirect. în unele din ele. op. Borden). războiului şi constituia un element principal de susţinere al acestuia. reprezentând numai -cheltuielile militare propriu-zise. Australia. întrucîtva şi cu celelalte colonii.In cei ipatru ani de război. Situaţia excepţională creată ide război a constituit un element care a favorizat consolidarea aspiraţiilor dominioanelor spre staibilirea unor raporturi de ega'litate în drepturi cu Anglia. Importanţa acestei contribuţii a imperiului la război a obli-j gat Anglia la mai multă condescendenţă în relaţiile sale cu] dominioanele. valori mai: rid icate daoît în metropolă 3. atingînd pe cap de locuitor. care au durat şase săptămâni. D e m a n g c o n. 641—642. obligate să | participe la război. legea a fost supusă unor referendumuri succesive. dominioanele au adus o contribuţie de. cit. pentru] o conferinţă imperială. p. 179. I )atoria publică a tuturor dominioanelor a crescut de cîteva] ori. cifra de mai sus trebuie de cîteva ori multiplicata. M. în primul rîndl India.. Noua Zeelandă şi Africa de Sini) împreună cu India au mobilizat în total aproximativ 2 750 000 ele oameni. pp. Ca urmare a acestor întrevederi.inelc (Canada. ceva mai uşor aplicate în Africa de Sud şi Noua Zeelandă. Ibidem. dar şi pentru „o serie de întruniri ex-J traordinare ale Comitetului de război". Ţinîrad seaima de faptul că. p. La 20 mamtie 1917. pp.

Op. organ din vara anului 191S a avut chiar. nlcra. i i imperiului şi al consultării în vederea i (I în problemele polii boi. exprimat de i lor conducătoare. pregătirea tratatelor de pace *. aşadar. cu rolul COOraonării . ■ M i e I'. Sugestia MiMimitate liber consimţită de naţiuni egale în I" i l.iioarea observaţie : „Spiritul de orgoliu naboiul e în curs de a-1 dezvolta poate foarte 'iiil iţii psihologice pe care voi. i(n IM . I.. ci ca de al căror punct de vedere. Iar premierul canadian Robert n. pp. aceasta înseamnă IM -nMlui" imperiului. ca . UJI termeo acela de Commonwealth. menit să înlocuiască M i t r e . cuprinsă în cuvîntul Empire. întregul edificiu urma moi.război. 323 şi 327. trebuie să se ţină permeiul acestei optici. icter de excepţie al relaţiilor interimioeriale. declara miI urnei Curtis.uută de ministrul sud-african Smuts. 389—394. mele către o modificare a structurii politice a „Trebuie să se schimbe ceva". în apriroloniile — pe unele le crease ea însăşi. 363 . format din II membri : X <lin partea i partea dominioancloi. I I . >i paralel cu aceasta fundase un vast orgaii r. pp. mai adîne în orice caz dispariţii a unui termen. într-un sens. în Marea Bririţi şi si orienteze evoluţia imperiului în sensul mai i-ii'nînd decît al centralizării" 2. că perioada anilor 1914—1918. cit. it în conformitate cu interesele sale ecoI )upă încheierea primului război mondial. Tbl Concept of Empire. pp. 631—632.

A AlV-a DECLINUL .PARTF.

cînd î! i pol eon. i în dome. rotunjită prin anexarea părţi a fostelor colonii germane şi a teritorţinuseră Turciei în Orientul Apropiat. I i primejdios rival în lupta pentru reîmpăr. Suprafaţa . \ictoria dobîndită de Anglia şi de aliaţii ei Iiismului german a însemnat debarasarea mo-nI .nţă şi împotriva dominaţiei străine.le s-au resimţit în evoluţia Imperiului brii umpănă valoarea victoriei militare dobândite. cu peste 400 mi i e însă.CAPITOLUL I IN RĂZBOI LA ALTUL (1918—1939) inului război mondial a aşezat Imperiul briu.1 nul britanic ar fi fost îndreptăţit să respire ■ i a înainte cu o sută şi ceva de ani.sa. războiul lăsase urme adînci în viaţa r. l i n i a r e a popoarelor subjugate de colonialism . războiul agravase mizeria şi nemulu <atît mai mult în mijlocul acelor colectiîmpinse în conflict pentru interese străine. itate de scăderea nivelului de trai se în. atinge milioa/ne de kilometri pătraţi.nei epooi contradictorii din dezvoltarea sa.

. ibuţia lunană la oare coloniile fuiseseră supuse crease popoarelor acestora efective militare instruite. Burghezia şi ml din tăriile coloniale făcuseră progrese sub raiJ conştiinţei ide clasă. Iar contribuţia economică dezvol• I i<I. în ansamblu. Victoria Revoluţiei iKinbrie a constituit un exemplu pentru lupta lahi şi naţională a tuturor popoarelor asuprite. chiar şi în ilc puteri înving ătoair e..MI mai favorabile de desfăşurare. 367 .ui totodată pe cele vechi.i politicii tradiţionale a metropolei. aparatul său de reprel>ite în urma efortului de irăzboi. mult înainte. branşe inIntl.. IH>Î a imperialismului.

Criza a dat un mou avînt . cacao. fier şi oţel. tinzînd spre formule superioare de integrare şi dominaţie. în Orientul Apropiat şi prin capitalurile plasate îm diferite părţi ale lumii. came. La fin des empires coloniaux. suportă tonul imperativ al dominioanelor. Ideea imperială e imai mult decât în defensivă : în retragere. tnangan. Pe lingă factorii amintiţi mai sus. caracterizaţi prin recesia econo mică provocată de consecinţele războiului. an dauna celorlalte. zahăr şi 15% din producţia de grîu. Anii care i-au urmat stau sub semnul unei şi mai mari incertitudini. care reizbucneşte în altă parte. dină. întreruptă de criza mondială din 1929. caută forme de reorganizare.şi luptelor revoluţionare. dar a alimentat şi tendinţele politice cale mai reacţionare. tratează cu coloniile turbulente. ed. oricît ide extraordinare. Dar aparenţele.Tratatele de pace imperialiste din 'M9 1920 n-au putut crea stabilitatea dorită de autorii fii iarii lor. 1963. precară.inilor de avînt revoluţionar de ipînă da 1923. Imperiul britanic face încă o figură de mare. sistemului capitajist ou d-a reuşit decît o stabilizare relativă. trei sferturi din cea de aur şi nichel. bumbac. iun alt moment de agravare acută a multiplelor contradicţii care îl macină. Nu mai sînt căutările suverane ale celui sigur de forţa sa. ci calculele înfrigurate ale unor soluţii de salvare. Paris. Stabilitatea şi unitatea sa economică şi pdlitică sînt afectate profund. în urma . cărbuni. îanşală. 30. trece de la excese de duritate la menajamente şi concesii. p. de foarte mare putere. unt. cauciuc. o treime din de aramă. în aceste împrejurări. In 1939 în cuprinsul său trăieşte uin sfert din omenire. 1 III-a. înăbuşă într-un loc o răscoală. fiecare aspirîmd ila avantaje economice şi teritoriale. ceai. Hubert Deschamps. a pregătirilor febrile pentru mn nou război imperialist de reîmpărţire a lumii. apar oontradicţii chiar între puterile învingătoare. a . cositor. El furnizează jumătate din producţia mondială de orez. el deţine sau controlează o parte apreciabilă a producţiei mondiale de petrol1. Anglia oscilează.

în teritoriile sub isă instalarea ide baze militare.< i n u t i l . mai ales cu Franţa îşi Statele Unite. interne şi cu puteri. fostele teritorii otocoloniile germane din Africa orientală şi . După lungi discuţii şi tatonări. poziţia lor de state suverane. din care a înglobat NiItkti . I I I .i nord de ecuator le-a administrat Japonia.uiiDa de vest.i mai adăuga că prevederile regimului ii .I Zcolaindă1. Wilson. suprafaţa mai mare luînd-o Franţa.Tratatele de pan ni fapt semnificativ pentru evoluţia raporturilor i imperiu se profilează cu ocazia Conferinţei de li Paris. Africa de Sud şi India cu cîte doi reprei r Noua Zealandă ou unuil. domi11iiIia sînt admise ila tratative. şi interesul i un număr sporit de voturi pe care să poată i l t ă parte aceste precedente au fundamentat . separat de Anglia. Potrivit acestei . şi de repnii ilc Sud. Hului de ila Versailles. I de sud-vest a trecut sub mandatul Uniunii insulele germane din sud-vestul Pacificului...i fostele colonii germane şi teritoriile opiat care aparţinuseră Imperiului otoman i de anexiune sau de instituire a unui pro' atribuite administrării Societăţii Naţini «vei sa îndeplinească această sarcină prin manire ale unor asemenea mandate urmau a le i rolul Societăţii Naţiunilor. mica parte.in fost ^respectate şi că Imiperiul britanic a tins i i i ■ Ic l.i dintele Statelor Unite. evident. A fost. it. ii ni S.. au avut ca mandatari NOII.I mandatelor — formulă elaborată şi susţinut.i . I'" . pţia Camerunului. Dominioanele sînt Naţiunilor. |.. 369 . Dominicanele îşi confirmă şi „tic i n i e " . >prin adoptarea aşaţi.. Ele au mate direct faţă de Societatea Naţiunilor. în această formă.iţiile cunoscute ale domkiioanelor la dreptul ■ II 11 «• în politica lor externă. generalul Smuts — s-a încercat • le reîmpărţire a coloniilor.

Un alt element nou : prezenţa masivă în interiorul imperiului a popoarelor musulmane. în cadrul dreptului internaţional. cu cît războiul purtat împotriva Imperiuilui otoman lestrămarea acestuia. după autoritatea care ile administra direct : Anglia sau unul din dominioane. jenant. din Egipt şi Sudan până (în India 'de nord. prin îmbinarea rigidităţii şi supleţei. spre a combate impresia că Anglia susţine . în subsidiar.spre a. pentru libertatea ji unitatea lumii arabe. răspândite omogen. iprin tactica reformelor temporizatoare.autodeterminarea numai acolo unde inu-i lezează interesele. a îndemnat clasele dominante engleze la punerea în scenă a unui nou act al politicii lor.politică prqpriu-zisă. întreţinută pentru a abate atenţia de la substratul imperialist al rezolvării marilor probleme internaţionale. în imăsura în care cele stabilite iniţial au trebuii puse îm aplicare. din mai multe puncte de vedere. alături de dominioane şi colonii se introdusese noţiunea nouă de teritorii sub mandat. Reorganizarea imperiului Sfîrşitul primului . trata teritoriile respective colonie. caracterizate prin arta compromisurilor. 370 . în sfârşit. faptful sau s-a datorat autoritiţii iaţii Naţiunilor sau respectului pentru angajamente ilegal contractate. In structura sa politică internă. necesitatea de a întreprinde un pas şi pe arena imperiului. da rândul lor. Concepţia imperială britanică se contrapunea. a cărei bază religioasă nu va întîrzia să evolueze către i fluenţa ou mişcarea . animase un spirit de protest şi de solidaritate musuliă. avîmtul revoluţionar care «e manifesta şi sub forma luptei de eliberare naţională din colonii.război mondial îşi încheierea tratatelor de pace accentuaseră diversitatea Imperiuilui britanic. diferenţiate. în jurul căruia „Cele 14 puncte" ale lui Wilson şi climatul în care se desfăşuraseră tratativele de pace făcuseră o colosală publicitate. la care Anglia îşi dăduse largul său ! urs. principiului autodeterminării popoarelor. Element cu atît mai redutabil. Se simţea. atirugînd din plin posesiunile britanice. ci luptei 3« eliberare care s-a dezvoltat în ţările şi teritoriile de sub mandat.

187. prin . i l r a realiza o federalizare a inuperiulu!..ii I i ce se contura la orizont după primul i fel sub semnul polarizării intereselor puri de popoare şi state aflate sub In raţa intensificării tendinţelor spre 'U'lor de milioane de hinduşi. Ulii li . Acestea erau dominicanele. 389... ii o delegare către un organ de conducere I. . op.. i i | > r i u l ă din 1921 a avut loc în atmosfera l'ortni dominată de opiniile şi interesele n ui dominioanelor.cralian Hughes spunea : „Multe persoane . contradicţii de ineînlătiii. ci ... I . cit. . care făcea ca între dominioanc de ifapt. inoile wve : c«le mai stnîns legate de metropolă \ iilor de capital şi a relaţiilor cornerul ilo dezvoltare şi structura lor de clasă. Răspunzînd pro .regimul politic privi-. ce evoluează prin i către noi destine" *.. cit. 371 .1 muie ale acestui proces s-au succedat destul i aiul Smuts anticipa asupra caracterului „Sîntem un sistem de naţiuni. Un sistem de state. 171 mai aproape de punctul dincolo de care intere- ilor încetau.II .l.tradiţiile şi sentimentele de-lond etnic comun.. p. p. caută să-şi larme într-un consorţiu.un sistem ân mişcare..partea dominicanelor.... Operaţie re-i ea răspundea dezideratelor vechi de 11 II in. arabi şi dominantă se regrupează.pornjte zgomotos şi apoi oprite pe in frîi n i i .ne încontinuu din .olewiii.. l'i. i . B e n n e t t ... I m atribuţiile guvernelor din domkiioane.. Nu un < de state şi naţiuni. . mai metropolei. I ic vorbesc despre o constituţie imperială. ormă politică imperială în condiţiile de după primul lundial era normal să se îndrepte către concilierea i metropolei cu acele componente ale imperiului care iiujoru perspective de a rămîne în cadrul său şi a fi nsolidarea lui... coni op. prin .

pp. 28. op. a 3 1 372 . ilogice. âneepînd de ila suprimarea termenului însuşi şi înlocuirea sa pr.. cit. isub rezerva de a avertiza în prealabil metropola. existat vreme de secole fără aceste lucruri. 188. Faptul nu putea isă rămână fără consecinţe adînci. cit. p. Ele evocă dominaţia şi supremaţia. Trei ani mai tîrziu.struită după un plan logic. ■iu înclinat politica engleză către o îndepărtare oarecare de complicaţiile vechiului continent2. Ble visează um Consiliu Central.. p..ale imperiului. H a r d y. modelată de timpul şi circumstanţele în care am trăit.. Ele uită că imperiul a. Conferinţa imperială din 1923 a marcat un nou punct. învestit ou puteri asupra diverselor părţi . 182—183. Cel mai bun mijloc de a distruge acest puternic imperiu este să te ocupi de constituţia lui.. Nu numai fricţiunile cu Franţa îin jurul problemelor germane...pe viitor politica iganerală a imperiului să fie stabilită în acord cu avizul domiinioamalor. ân locul t* estei structuri empirice. 372. stăpînirea unui stat -superior asupra vasalului" 4. La conferinţa imperială din 1921 s-a adoptat hotărîrea ca . în martie 1917. sub forma creării Comitetului limperial de război.. o mouă conferinţă imperială a dat o baza puternică transformării structurii constituţional-juridice a imperiului.. p. de pildă. de obicei citate ca motiv în analele diplomatice. în (noiembrie 1926.in acela de „Commonwealth". la problemele Pacificului dedît ale Europei. Principiul relaţiilor între Marea Britaoie şi dominioanele sale este libertatea de acţiune" *. Asigurarea unei depline libertăţi pentru fiecare parte «garantează unitatea spirituală care ne leagă pe toţi. Se transforma astfel în sistem permanent. 4 După C o x. ~ Ibidem. op. „Cuvintele imperiu şi imperial — spunea lordul Miilner — sînt în multe privinţe nefericite. cit. ca a admis că orice guvern din imperiu iare dreptul de a încheia cu alt stat un tratat de orice natură. Fundamentul unităţii sale este completa autonomie a părţilor eare-1 compun. ci şi considerente legate de punctele de vedare ale dorninioaaelor. op. sau acele dominioane care ar putea fi interesate 3. Domiinioanele erau mai puţin interesate de politica europeană. dictat de împrejurări excepţionale. ceea ce se iniţiase. Demangeon. mai i abile.

ivi-au guverne responsabile : Marea Britanie... unite însă prim supunerea coroană şi asociate liber.ua pe motiv că ar fi fost în contradicţie cu im Britanii. au încetat ia se mai numi domi-.Ii I numiţi de celle din urmă. . rmă astfel impresia că reforma imperială 'de după oi mondiali a reprezentat. i Zedlandă. i i adoptat ca bazî a relaţiiloi dintre A. Gr im al. . de fapt. 354 .. ca un fel de repreul Statut de la Westminster a consfinţii . .Ic ordin internaţional decît ou consimţământul i i '■'.11 (■ . p.. înN... Canada. A Short History. i i i i > n î m l o controversă de durată.nglia şi ■. n. I I . el va reprezenta corauJ englez. i . o lege votată în parlamentul unui dominion in ilul. cit.t regim după primul război mondial (1921).im'bilul politic format din ţările CommonColonii. ca membri ai Cole Naţiuni" 1. o în . defimitivîind reforma imperiului..i i 11 dificultăţile şi răspunderile Angliei în doIII. i . Irlanida 3 şi Uniunea Sud-i.witcrioare. Forai de legătură între iguvernul ioanelor urma a fi constituit de înalţii co.di I iniţia lui Balfour. în ultimă instanţă. op. p. II. Nici o ilege britanică nu-şi 1 11111. .orc va continua însă a se numi „al dominioanelor" l deveni „Minister pentru relaţiile în interiorul Com373 . .i asupra domimioaneilor decît la cererea in* i un dominion nu putea fi angajat la acceptarea li . . s-a hotărît n'ral al fiecărui dominion să fie numit conguvernu'lui respectiv . Imperiul [britanic" se va înţelege de atunci . egale : un fel subordonate una alteia în vreun aspect interne sau externe.. Termenul de Conumonweakh se aiplica grupu-. Dominioanale erau autorizate a proixiiMtoritorial.iţa unor onome în cadrul Imperiului (britanic. protectorate şi teritorii sub mandat.. citt CO .

creînd i orul său iun grup de state privilegiate în raport cu altele. clasa muncitoare britanică s-a ridicat cu hotărâre în sprijinul popoarelor subjugate de imperialismul englez. P a 1 m e D u 11. Imperiul britanic. a cărei concurenţă e folosită pentru reducerea nivelului de trai al muncitorilor din Marea Britanie. în lupta lor pentru organizare sindicală şi politică. întrunit la Scarborough în 1925. 159. Congresul şi-a exprimat opoziţia sa faţă de imperialism şi a decis să ijine pe muncitorii din întreg Imperiul britanic. mergînd pînă la dreptul separării lor complete 1. fenomen politic. Soarta acestora. deşi aveau o populaţie mult mai numeroasă. Concentrarea sub un control 1 După R.minaţia asupra imperiului. precum şi de mană de lucru ieftină şi neorganizată. în ultimă instanţă. Economia imperiului e dominată de marele capital monopolist. 1951. Rezoluţia apăra prini t l dreptului tuturor popoaredor din imperiu la autodeterminare. a oglindit. nu se poate dispensa de o privire în adîncime. In subteranele Imperiului : o incursiune în economie Pe fiecare treaptă a evoluţiei sale. p.' ploatare capitalistă. către substratul intereselor care pretind şi încearcă menţinerea lui. aspiraţiile spre libertate pe care şi ele le nutreau erau trecute sub tăcere. ce are drept scop obţinerea de surse de materii prime ieftine. In sine. O judecată de valoare asupra evenimentelor prin care trece imperiul după primul război mondial. Criza Imperiului Britanic. de suprastructură. această realitate ar fi trebuit să constituie una din forţele sale de coeziune. a adoptat cu 'imensă majoritate de voturi (3 082 000 contra 79 000) o rezoluţie care constata că dominaţia guvernului britanic peste popoare nebrkanice este o formă de ex. Bucureşti. perspectivele Jor de viitor. dezvoltarea bazei sale economice. ( ptate de la acest regim. în perioada de efervescenţă a proiectelor de reformă imperială şi totodată într-unui din momentele de remarcabil avînt revoluţionar. Congresul trade-unionurilor. rămîneau pe un plan de inferioritate politică şi lîcă. asupra eforturilor de a-1 reorganiza. 374 .

prin sucursale ca iiipany". iar Nigeria o mare ulei de palmier. I .l i a sa de afaceri comerciale ou Africa ii duliei ra/boi mondial. deosebirile de componente.i fost luat cu asalt de marile trusturi In 1928. în Canada. unor capitaluri de milioane de dolari. I . ine de dolari în 1931. Im pire by Treaty. care n-a reuşit a-şi păstra i vastele terenuri petroliere din fostele proHIui otoman. Capitalul ame. e sesizaI ie pildă. în special americane. cel i un l i . î i u i c reprezentanţii acestora a survenit un • ■ ' ' l i . la sute de milioane rropiai . 22. prin eliminare. înfiinţată în 1929. 45. p. între 1926 şi 1930 media se la peste 50 de milioane de i. a însemnat. precum .l american în coloniile britanice nilioane de dolari în anul 1912. în realitate. p. p. 340. rămânerea unora în urma decurge din interesul monopolurilor de a i unui ile de producţie care oferă uin maximum Umilever" se implantează după primul lonomia Africii de vest . în fond. Penetraţia în Imperiul i iine. Coasta de Aur devine.i .de prospecţiune şi exploatare. o înfrîngere a i p i i a l englez. itiţiile de capital american depăşesc pe ■ i ii. lor potenţial de unii ri'iit însă.lirelor multiple ale vieţii econom . în baza că■ iK -1C .. 375 . metodele de exploatare lonopoliste au conservat şi chiar au accentuat burii economice a imperiului. în această perii'ortatoare de cacao din lume.< i. Cf. el acaparează i ii i ore a fructelor şi seminţelor oleai . între 1910 şi 1914 exportul de Im Uniunea Sud-Africană era în dr dolari anual.4 U '1 Achnacarry din Anglia.ila investiţii şi profituri — între soii ic si franceze 2.e.

2 S î k.. economiei coloniilor britanice caracterul unei dezvoltări mai complexe. dintr-un punct de vedere. Nortb 376 .. Pe itărîm comerciali. iprin aceasta. 1 Atlantic Triangle. ele au adînoit dezvoltarea lor unilaterală. îndreptate împotriva invaziei de mărfuri japoneze "-'. metropola e confruntată de o dilemă insolubilă : interesele ei i-ar pretinde. El le-a conservat în mare parte. în perioada crizei. is-a înregistrat o sev iţă japoneză. în ansamblu. 144—146. considerată ca o . Ajunse acestea pe o anumită treaptă. Cf. 138—139. pentru a contracara. faţă de 2. au dat. Mai mult: după cum constată recent unii cercetători. Baza sa economică e tot mai şubredă. ceea ce a dus la instituirea. op. mico-sociale.cele engleze1. din Egipt până în Afj iud. Pentru a putea exploata avuţiile coloniilor. flagrantele inegalităţi între sectoarele şi ramurile economice. op. ca instrument al marelui capital monopolist. 3. Dar din punctul de vedere al fiecărei colonii în parte. iar dintr-altul să le frîneze sau să le distrugă. pp. Anglia a avut nevoie de stimularea în imperiu a anumitor forţe de producţie. între 1931 şi 1933.unitate economică „penitru sine". în „dumping". stimulate în timpul primului război mondial şi de 'necesităţi strategice. a unei anumite dezvoltări economice şi sociale. el află aliaţi în exploatarea şi ţinerea în supunere a popoarelor din ţările coloniale 3.războaie mondiale. se relevă din ce în ce mai ireconciliabilă ou interesele coloniilor. 3 Gouber-Miller. Brebner. mai subminată de contradicţii.59 miliarde. 238. cit. menţinîndu-le astfel în înapoiere şi puoîndu-le grave probleme. In elementele sociale suprapuse ininplet aservite — feudali locali sau burghezie „compradoră" — a căror existenţă capitalul monopolist încearcă să o iţină. persistenţa dominaţiei coloniale britanice. a onor v. dezvoltarea burgheziei naţionale şi a proletariatului. capitalul monopolist n-a distrus în colonii relaţiile de producţie şi instituţiile sociale perimate. Investiţiile de capital. II. Concluzia ce se poate desprinde este că.umi protecţioniste de 35% în Africa de est şi Uniunea Sud-Africană.16 miliarde dolari. în 1933—1934. iîn intervalul dintre cele două . cit. p. pp. să dezvolte în continuare aceste forţe econo-.

Anglia şi-a intensificat brusc ofen-i|" ' " i " "i mim. i i ă cu circa 25°/o.de altfel. în posibilităţile sale de desul i . . Au reieşit cu toată vigoarea i l i n Ar exploatare care răpise coiloniilor orice Mii|>imî.sale ifaţă de interesele britanice.i capitaliştilor din toata lumea în l< supraproducţie. ni ori s-au ales cu salarii reduse la mini liaotic al umor interese ce se disputau la i New York. statele scan. u ii ..^ l .. în sensul menţinerii coeziunii sale i I n .i . Portugalia. adîncind I' din cadrul său. . n i i l i i i aur s-a făcut pentru a împiedica. i .. în I I C'l'ol.i ailte ţări. munci. Criza a atins grav coloniile. l i u l . devalorizarea lirei ■ i u i valutare a lirei. «căderea rapidă a rezervelor de am l i c i nu mai putea fi obligată.i breşe ad&nci în economia imperiului. i. de drept.• i u c i l i . legate de acesta prin re-• i (de pildă. i l i . le erau • mă la concurenţa unei anumite sume 377 .. i la. devenea mijlocul i plaţilor. II uli importante în această direcţie a fost etalonului aur..Criza economică mondiala difl 1929 1933 şi urmările sale pentru Imperiul britanic crizei economice din toamna anului 1929 a nai mult baza economică a imperiului. exclusiv i " ţ ' l<spi-r.ndu-le introducerea culturilor des-ilczvokînd. ale prăbuşirii preţurilor. Necesi■I-iitru comerţul în afara zonei. în cadrul zonei valutare posesiunile britanice erau obligate să de\ 11 -.U.l. 11<■ i rezervele de aur şi de valută. i îui aur. de pildă în industrie. cuprinzînd în prm.i lor se afla în mîinile diverselor societăţi l'opulaţia şi-a văzut agravată mizeria. i i .

asupra instituirii unui sistem de tarife preferenţiale în interiorul imperiului 1. consfinţită prin legea din 29 'februarie 1932. înlesnind totodată şi dirijarea investiţiilor de capital britanic în interiorul ei. pp. din pricina crizei. 1918 —1958. în compensaţie. Legea tarifului protecţionist a fost propusa de guvernul de coaliţie laburistă-conservatoare Maodonald-Baldwin. în acelaşi an. 1 M a x i m e Mourin.anei lirei sterline şi integrarea lor în acest sistem (în afară de Canada). a IH-a. Paris. adoptată itc cîteva lumi de Marea Brkanie itot în mod forţat. Pe de altă parte. 1958.din valoarea rezervelor de aur depiue. totodată. Ea se impunea acum. un fiu al lui Joseph Chamberlain. 378 . adoptat tot în 1931. bumbacul şi lîna brută. Histoirc des Crandes Puissances. au acceptat crearea /. în cadrul căruia cancelar al eşichierului era Neville Chamberlain. E vorba de „moartea liberuluijschimb secular". dar abandonată curînd. cam la nivelul de 33—36% din total. libertăţile tpolitice pe care ele le urmăreau de mult. Ţările Commonwealthului. ed. MC a imperiului într-^uin sistem economic închis. oare instituia o taxă de 10% ad valorern pe toate importurile. ele au căzut de acord. a încercărilor de transfor-i n.caţia vi se înscrie pe linia. de la care era de aşteptat principala rezistenţă. venea să de confirme. proporţia importurilor şi exporturilor britanice în imperiu. puternic afirmată la începutul u l u i . facilitate prin tarifele preferenţiale existente.şi restul imperiului. Sernnifi. îl şi în funcţie de posibilităţi şi urgenţă a intereselor. ceaiul. 1932. 247—248. convertirea oficială a Angliei la protecţionism. în condiţiile excepţionale create de criză. a legăturilor tradiţionale cu Anglia . din cauza propriilor lor dificultăţi economice. conferinţa imperială de la Ottawa a confirmat acceptarea din partea ţărilor Commonwealthului a noii politici vamale britanice .a fost o instituţie care a căutat să atenueze forţele centrifuge ce se manifestau In imperiu pe plan economic şi în special comercial. generate de criză. de. Statutul de la Westmioster. exceptînd grîuil. peştele uscat. Zona lirei sterline . avînd im rol preventiv şi compensator al unei alte măsuri. Ea a reuşit să păstreze.

în cadrul guvernării imperiului. ministru într-un principat indian. . Im urmă erau alcătuite în aşa fel ca să rne-. i i | > i . creează i lirei cu intenţia facilitării schimburilor şi Ar si instituie apoi tarife protecţioniste.voltării lor inegale. Prima e i Liuropei . au de eliberare din India.crizei în politica economică a Angliei şi a impresia dr con. A .ibilitate. a revenirii spre o sili ales. upr. iMitestabiile.ca ritm. •nicrnică şi interesantă. Ceea ce imblu de măsuri logice în conjunctura i .xnume. de imposibilitate obiectivă a urmonea ilinii. ed. cal de al doilea — cu tine- lmli. Lupta ■ iprintre evenimentele remarcaic înţelegerea şi explicarea ei neceIj . o sursă de adîncire a neconcor-: metropolei şi dezvoltarea pe o I ncă a aspiraţiei coloniilor spre li iinfirmă impresia notată de Aaidre inului contrar al metropolei şi imde/. hand Gandhi 2 s-a născut în 1869.r . i activităţii şi concepţiei aceluia . inscmnind „marele spirit . 379 . chiar pentru .1 însă o inevitabilă sursă de complicaţii a viitorului. i n i.i invariabil: Mahatma Gandhi. ii La Crise Britannique au XXe siecle.n. •i l i n i i precise.Br.1 : Mahatma Gandhi ■ li . r . fiu i / S .probleme care s-au ivit Angliei între cele indiale. . E greu să mu se considere ca atare uri care depreciază lira şi o fixează în aceinijloc de plată îm locul aurului. MI ni exporturile ţărilor din imperiu.

integrate într-un cuprinzător sistem de gîndire. în aceeaşi vreme însă. E drept. prin toată conduita sa. 405 -406. pentru o Indie în care să nu existe o clasă de oa meni de sus şi o olasă de oameni de jos. pp.. Gândiri pleacă de la o critică a civilizaţiei moderne. Era indus astfel către soluţia utopică a reîntoarcerii -la munca manuală.■ 1 După M e h r u. cu adînci implicaţii filozofice :şi morale. mumele său . Din primele sale lucrări. La începutul veacului nostru. cu care a căutat a fi consecvent în primul rînd el însuşi. Doctrina lui Gandhi exprima. el a pus bazele unei concepţii politice proprii. conferind totodată acestui precept şi un sens etic.studiat în Anglia şi a practicat un timp avocatura. greşelile şi inconsecvenţele sale. drept recompensă. o modalitate de rezistenţă împotriva Forţelor asupritoare ale poporului indian. Slăbiciunea ei ţfbnJ. preconizând inaderenţa la ea prin rezistenţă pasivă. schiţîndu-şi ţelurile. în ultimă instanţă. 380 . India va primi independenţa. de pe poziţiile unei morale idealiste. op. indiferentă faţă de nevoile sufletului. el scria : „Voi lupta pentru o Indie în care oamenii cei mai săraci să simtă că este într-adevăr ţara lor. non-violentă şi reîntoarcerea la formele vechi ilc economiei. Refuză să accepte o astfel de civilizaţie. efl renunţă la profesiunea sa. Bogat. pentru o Indie în care toate comunităţile să trăiască într-o înţelegere deplină" *. s-a declarat în favoarea spri jinirii Angliei în război. consideriînd-o imorală şi îşi impune o existenţă modestă. el urmărea prin aceasta şi scopul practic al boicotării produselor engleze şi al restituirii unei relative independenţe economice ţăranului indian. în construirea căreia ei să aibă cuvîntu! hotărîtor.1 de onii cunoscut. cult. De aci proveneau. El denunţă această civilizaţie ca sclavă a maşinismului şi a banului. Gandhi scăpa de asemenea din vedere contradicţiile de clasă proprii ale societăţii indiene . cit. de o formaţie intelectuală occidentală. Gandhi condamna civilizaţia modernă. fără a discerne îndeajuns faptul că aspectele sale negative provin din condiţiile sociale în care ea se dezvoltase. crezând că. în forme specifice tradiţiiI01 filozofiei hinduse. în 1915 a revenit în India . ca apărător al drepturilor emigranţilor indieni în Africa de Sud.unontală era ignorarea luptei de clasă.

. 400..'■ combată sistemul castelor. m pi rioada avîntului revoluţionar de după 1918 H au pus iîin aplicare reforma guvernării baza recomandărilor raportului Mom [ea instituirea pe lîngă vicerege şi ii I i i u l i r i . el a II primu/l irîmd gândirea omenească" 1 . cu Y ' i î n i l „să-i ciUiprindă personalitatea. dezfoi■ i i . idee împărtăşită de Gandhi mtomporanii săi de generaţie din intelectua... el a brăzdat rîs vălul de pe ochi.ţinînd saamS de diferenţele specifice ale soiţă de cea europi ritkă a gandhismului ilifiente precauţii.puii vieţii... Nehru ■i mi.u ii lirice.iui britanic. p. Gandhi . ■ poporului.personală. Poporul indian .a reuşit să păsItul burgheziei /naţionale asupra maselor popular. I coloniali»]. 124 000 000 de locuitori.-. compuse « I m care două treimi erau aleşi...Ca ppoupat care ine-a făcut să ne înidreptăm n adînc . ca o vijelie.. Se pol în schimb nota cu sale. format ain şi a unei Adunări legislative... 3S1 . im şi hinduşi. ca o rază de lumină. pe acela de a fi transformat Congresul i u n o organizaţie democratică şi de masă. ca şi prin exl . 111 < | • 1111 de veto. El a dat un nou im treaptă superioară mişcarea de eliberare fost în fruntea acesteia pînă la inii i dobîndirii independenţei. Dreptul de vot pentru locurile ilativă 11 aveau circa 900 000 de indieni. it.1 unui Consiliu de stat.1.. i i i . Faţa de iu udările origanelor de mai sus. u i i .. viceregele . descriindu-i apariţia: „.. în fruntea cărora Jawaharlal Nehru mi. să militeze pentru emanrnetodele sale de acţiune. ca şi după moartea sa..

adică o zi de pocăinţă. de admini urbană şi rurală. op. II. exprimat în termeni care -să fie înţeleşi şi să-1 facă să fie urmat de cît mai mulţi. a credinţei). să se angajeze într-ium gigantic boicot politic. La 13 aprilie 1919. cit. Starea de asediu se in troduse In multe regiuni. Căzură sute de morţi şi răniţi. Mari demonstraţii şi ciocniri cu poliţia continuară în primele zile din aprilie. aruncări în aer de căi ferate şi poduri. p. Musulmanii. în fază încă inciită. a decis. în oraşul Amritsar din Pendjab. să adopte linia non^cooperă. lîiii urma căruia s-a observat un apreciabil exod al lor spre Afganistan -. era un apel ia grevă generală. prin încetarea tuturor muncilor. Adunările (provinciale cuprindeau membri aleşi. au proclamat India o „Dar-fUl-Harb" (Ţară a neliniştii) şi au răspîndit consemnul refugierii într-o „Dar-ul-Islam" (Ţară a supunerii. p. întreaga ţară fu cuprinsă de revoltă. 2 1 3S2 . de lucrări publice ile interes secundar şi de igienă. Dispuneau de ci peste 5 milioane de indieni.111 fosi stabilite drept adunărilor (consiliilor) provinciali' di le în materie de impozite şi taxe -locale. Gandhi proalamă pentru 30 martie un har tal. a respingerii oricărei reforme din partea englezilor. Englezii răspunseră la aceste tulburări. la acea dată. care milita pentru această idee. în proporţie de patru cincimi. tru pele deschiseră focul în plin asupra mulţimii care participa la un miting.rii. Ca protest. Gandhi înfiinţase liga „Satyagraha" {Perseverenţă în adevăr). De fapt. deci. în fond. care lărgea competenţa şi drepturile represive ale aparatului administrativ-poliţienesc.In administraţia provinciilor1. A fost unul din cele mai sîngeroase episoade ale represiunilor engleze în India. 167 . . In Pendjab. se trecu la acte de violenţă. 308. aviaţia britanică inter veni împotriva grupurilor locale de răsculaţi. In februarie 1919. sub influenţa lui Gandhi. Congresul indian. A Short History. exprimînd resentimentul stîrnit printre ei de politica Angliei ifaţă de Imperiul otoman.. Dreptul de vot pentru -aceste adunări era ceva mai larg. R o t h e r m u n d . de instrucţiune publică. prin introducerea legii Rowlatt. Erau 9 mari provincii în India. W i 11 i a m s o n. considerînd reforma insuficientă.

ilr niiileudal. \i . El s-a scindat într-o aripa « I r tre 1 Icea parte şi Mothilal Nehru.ii o cincime la cele pentru Adunarea leului 1922. tatăl lui | . dar şi antiibritanic. care avea din parii. zguduiră ita Malalbar. npniHTc nu rămase însă nici acum în li l i n i i l e de iniţiatorii ei.i de nceput a o slăbi.maselor apucase pe un l^gaş violent. i ioadă. Gandhi. conducătorii politici indieni căui în decembrie 1919. Congresul n . i i . după ce în toamna anului 1920 l întîiul Congres al sindicatelor din în-at şi primele grupuri comuniste. Gandhi a fost ares1922 şi 1924. Puternice răsro. El şi-a elaborat în această constructiv" de reînviere a meseriilor cas383 I I . Mişcarea spontană a maise vi existau acum condiţii de a o reinh ■'•nirolul burgheziei naţionale. i i . Partidul Congresului renunţă englezii.i idere bnucă. n i i i i i colaborarea cu englezii. i ■ o aripă de stînga. în frunte cu Gandln. printre i 1 ' 'I mu 'fost boicotate de indieni. boicotarea organelor efuzuil general de a plăti impozitele.împuterniciri spre a conduce campani. insistînd asupra renunţării la iolenţă. re politică între Congres şi Liga muiccstui am. Popularitatea Partidului Congresului . Numai un ni prezentat la alegerile pentru consiliile ■ num. i r s-a potolit treptat. ■ • I n i . i i „non-colaborării mon-violente progrei etape. pe baza in 1919. ci se declarară pentru . renunţarea hinduşilor la toate ■ ic de guvern. ! i cva mai liniştit. La iniţiativa lui Gandhi.i li i u . niHToluil Partidului Congresului şi contraveundhi. ivennării Indiei.

în anii crizei. încă. printre altele. prin consecinţele pe care le-a atras şi asupra Indiei. 433—443 . Bl se situa şi mai la stingă decît Partidul Congresului. Subhas Ghandra Bose. pp. în anul 1928. 239—241 . Sub influenţa acestei organizaţii. Criza a avut ca urmări reducerea producţiei şi închiderea unor întreprinderi. la Calcutta. în cursul căreia vizitase. op.i. 1962. IX. Principalele Iui revendicări erau independenţa Indiei îşi desfiinţarea proprietăţii moşiereşti. voi. De asemene. voi. Vsernirnaid istoriia. Moscova. şi Uniunea Sovietică. grevele de protest au cu prins de asemenea pe muncitorii din industria textilă din Bombay. pp. Demangeon. prin unificarea unor organizaţii formate în anii precedenţi la scara [provincială. Salariile au fost scăzute cu 30—40%. Preţurile produselor agricole s-au prăbuşit. muncitorimea indiană şi îndeosebi puternicul sindicat al textiliştilor din Bombay organizaseră câteva greve importante. pp. Partidul Congresului a înscris pentru întîia 'dată în mod explicit în programul său j revendicarea independenţei complete a Indiei. Criza economică din 1929. au pus bazele organizaţiei Liga independenţei. de unde au rezultat vreo 400 000 de şo meri. programul său rămînînd însă unul de caracter general democratic. E/l şi un alt membru al Congresului. Criza economică în India în anul 1927. . s-a constituit Partidul Muncitoresc-ţărănes'C panimdian. Practicarea loi era printre condiţiile cerute.nice — ţesutul.resului. 127—129. Noua activizare a mişcării de eliberare. a constituit cadrul în care mişcarea anticolonialistă a intrat antr-o nouă fază de avînt. torsul. încît ţăranii aveau dificultăţi şi mai mari la plata impozitelor. cit-. reprezentând aripa stingă a burgheziei naţionale hinduse. spre a fi primit membru a<l ( ion . Jawaliarlal Nehru s-a întors în India dintr-o j lungă călătorie în străinătate. Acest partid bucurat de sprijinul grupurilor comuniste. pe feroviarii 1 VIII. din 1928. Gândii pune un accent mai mare pe lupi i contra alcoolismului şi opiomaniei *. pe cei din industria iutei din Calcutta.

guvernanţilor britanici. în cursul anilor 1930—1931 l-mitru „zdrobirea" lui Gandhi. în oraşul Peshawar. El prevedea suspen< li rea temporară a campaniei de nesupunere şi participarea aici şi al recunoaşterii oficiale a Partidului Congresului ca 11 izaţie politică legală. Gandhi >n-a obţinut din partea guvernului englez satisfacerea nici uneia din revendicările esene ale poporului indian.• in Madras l. în delta Gangelui. în Caşmir. pe malul mării.i tot ceea ce susţinea el. Winston Ghurchill. trupele him■ . reducerea cheltuielilor militare şi a salariilor funcţionarilor englezi. Gandhi a lansat. Pariului < ongresului. La sfîrşitiil lui ianuarie 1930. boicotul monopolului pe sare şi prepararea sării prin mijloace proprii. Jawaharlal iru a fod Ies preşedintele Congresului. în conferinţa sa anuală ţinută în 29 l. introducerea unor tarife protecţioniste pentru industria textilă indiană. bine organizate. a Congresului naţional indian . împreună cu 78 de adepţi. prohibirea vînzării băuturilor alcoolice.iu durai de 11 ise luni pînă la un an.i Luhore. Unele din ace e. La Londra. reflecta totuşi adevăratele gînduri ale .i ..ahore. în cadrul campaniei de nesupunere. timp de trei săptămîni. in martie 1931. ţţ . a organizat un „marş al sării" în provincia Gudjarat. în august 1931.ale Indiei. au H n i i tulburări ţărăneşti. imvpînd cu luna aprilie 1930 şi pînă în anul următor. deşi în acel timp nu ocupa o poziţie de natură a-4 autoriza să exprime o opinie ială.ui reftizat să tragă în musulmani. desfiinţarea impozitului pe sare. „Nu avem de gînd — spunea i delegaţii a Congresului naţional la o consfătuire cu gul britanic la Londra. a reafirmat revendicarea independenţei deie şi i o nouă campanie de nesupunere. El însuşi. preparînd acolo sare. în schimbul eliberării deţinuţilor f dli l 385 n I . Revendicările fiind respinse. Ziua de 26 ianuarie 1930 a fost declarată zi de luptă pentru independenţă. fapt care a lăsat o puternică impresie. Gaindhi a acceptat să încheie cu viceregele [ndiei . . Printre acestea erau : reducerea cu 50% a impozitului funciar. în li li i i uni . eliberarea deţinuţilor politici şi desfiinţarea poliţiei secrete. atunci cînd se pronunţa.işa~numitul „pact de la Delhi". pentru a înceta campania de nesupunere şi boicot. Gamdhi a formulat o serie de condiţii.

o parte â imperiului ei.Churchill — să (renunţăm la cea ma lucitoare şi mai ore ţioasă perlă a coroanei regale.. Albert Einstein — . a fost obligată să-i pună în libertate. 129—131. împotriva a 33 de -fruntaşi ai mişcării muncitoreşti şi ţărăneşti din India. C o u p l a n d . campania de nesupunere civilă. pe care ansă englezii l-au scos în afara legii. Aceasta a condamnat pe acuzaţi ia închisoare pe diferite termene. a crezut D upă Nehr u. pp. pp. mai mult decîi toate celelalte dominioane şi posesiuni. Guvernul britanic. din care făcea parte şi Nehru. p. care oonstituie. IX. 272 . dacă s-ar face. 386 . sau. 255—259. ea ar înceta pentru totdeauna să mai existe ca mare putere" 1. tribunalele din India au pronunţat circa 60 000 de condamnări. dar fără a mai atinge amploarea fazei imediat anterioare. op. dar n-au încetat.< acordării istatucului ide dominion pentru India. sub presiunea opiniei publice. în (noiembrie 1933 s-a constituit Partidul Comunist Indian.. forţa şi gloria Impi riu'lui britanic". pp. 316—329 şi urm. 2 1 The Indian Problem. îm nici un caz în sensul drqpturilor de care se bucur Canada.. cit. Gandhi a reluat. G. op. în urma eşecului tratativelor de la Londra. arestaţi încă din martie 1929. 495—496. „Dacă Anglia ar pierde India şi aceasta n-ar mai I. Vsemirnaia istoriia. din cauza vastei acţiuni re presive a autorităţilor britanice. cit. El se pronunţa pentru . Wells. dar mu după mult timp. sub învinuirea de a fi pregătit o răscoală armată contra stăpînir:: engleze. voi. sub presiunea acestor mişcări. care s-a desfăşurat în tot cursul anului. op. India în anii premergători celui de-al doilea război mondial Luptele poporului indian în perioada crizei economice n-au fost cu totul în zadar. S-a li Minat un comitet de apărare a acuzaţilor. Tot în perioada aceasta s-a desfăşurat cunoscutul proces de la Meerut. c it. pp. în anul 1932. D u p u i s. 7—13. în iulie 1934 2. H. .in luat poziţie împotriva justiţiei colonialiste britanice. Hardy. în ianuarie 1932. care au slăbit îmtrucîtva. Procesul a avut un larg ecou intern şi internaţional. Personalităţi proeminente din cultura şi ştiinţa mondială — Romain Rolland.1 minarea sine die .

Muncitorimea sindicalizată număra . munfotelectuali nelagaţi de proprietatea capitalistă buri i i moşierească. Alte organizaţii importante erau uniunile ■ ml în 1939 cam 800 000 de membri. să formeze guvernele inaugurat astfel ceea ce Netaru a nuna iţie parţială" (1937—1939). au adus la urne aproape 30 de milioane de ii Congresului a cîştigat majoritatea fin 9 din în care se împărţea acum India.iilurile engleze deţineau poziţii „de forţă". în principiu. în care timp ti Uirgheziei naţionale hinduse. S-^au promulgat 1 montare a arenzilor.ijoritari în adunările legislative. 387 . membri. i ţ i a aripei sale de stînga.i la noi concesii parţiale. avînd aproxiimlioane de membri. i i i ca proprietate socială a poporului a pămîn-l'. de limitare a cametei. Bl a acceptat. inclusiv de partidul Iu în ilegalitate. din care 80% erau ţărani. apelor şi bogăţiilor subsolului. de mo-ii datorii. de i| Mi.. pentru a folosi li de acţiune pe care . Ea prevedea o inie pentru organele administrative provimîntregii Indii ca o federaţie de provincii şi rea dreptului de vot (numai în provincii) ă beneficieze de el cam 10—12% din să sului n-a acceptat.ulurilor. iar pe pian economic. însuşi Partidul u l u i alcătuia o organizaţie ^puternică. sprijiniţi de Uni Horească şi ţărănească.faiptull că puterea centrală mîimile britanicilor. din 1935. s-au u n i energice de introducere a limbilor naţionale luat măsuri de promovare a industrializării şi i proiecte de desfiinţare a proprietăţii moşiereşti. un adunările legislative ale provinciilor. reforma ileeis să participe (la alegeri. au fost eliberaţi deţinuţii politici. S-a încu-i de cooperative ţărăneşti de producţie agricolă. fiind • împiedice lărgirea (reformelor — a putut fi parii datorită sprijinului larg al maselor.aceasta i le oferea. or-'. conţinute în legea inistrarea Indiei.1. stăpîni pe guverin-lr ii. au reuşit să introducă o serie de Util* intereselor poporului indian. ml acesta — limitat prin .

După izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Pînă prin 1922. După aplicarea legii de reforma a administraţiei Indiei. acestea au demisionat în noiembrie 1939. „Asociaţia tineretului budist" . Afganistan Cucerirea Birmaniei. 452. 26—27. religia dominantă aci. a IlI-a. 2 N e h r u. Birmania a căutat să-şi apere individualitatea. 476.i lupta pentru independenţă. op.ului a slăbit. pp. pînă la obţinerea independenţei Indiei 2. Indian l'ulitics.. în fapt. ameninţată să fie amalgamată de colonialişti în marea masă indiană. Vsemirnaia istoriia. 63. 388 . axată pe o declaraţie de principii care enunţa atît combaterea nazismului. pp.i Bose. în frunte cu Subhas Ghamli. a început o serie de ingerinţe în activiitatea guvernelor provinciale. ed. nu s-a desăvîrşit. preşedintele său (din 1938). cât şi a imperialismului britanic. în semn de protest. care a împins-o pînă la simpatii pentru fascismul german şi militarismul japonez l. Budismul. înglobată din punct de vedere administrativ posesiunilor britanice din India. din i919. Rezistenţa împotriva cotropirii străine a continuat. 408. s^a accentuat şi m Birmani. [1943]. care. a alunecat. Coupland. pe linia unui naţionalism extremist. englezii au mai trebuit să facă faţă acestei lupte. oficial încheiată în 1885. în jurul Indiei: Birmania. în cursul cărora ea s-a manifestat sub forma unor adevărate răscoale sau războaie Jocale de partizani. ataşată ideilor democraţiei burgheze. a servit pînă la un punct drept stindard al acestei rezistenţe în favoarea păstrării specificului naţional. cit. 426. 444—445. Partidul Congresului reintrînd într-o opoziţie activă. 482 484 . ireizbucnite mereu. cunoscînd faze acute. voi. devenind o unealta a fascismului. pp. 454—457 . IX. cînd într-o regiune cînd într-aita a ţării. din ură faţă de Amglia. guvernul central aii Indiei. 449. s-a ajuns la o ruptură.In anul 1939. poziţia Partidului . la acea dată.1 1 In timpul războiului. Bose a fugit în Japonia. sub pretextul situaţiei excepţionale. era potrivnică fascismului. O grupare. Oxford. Ceylon. 1936—1942. între această grupare şi majoritatea Congresului.

responsabil şi-a luat funcţiile în primire în ilupa ce foi anul precedent avuseseră loc alegeri. 193. ţărănimea a fost i i l r tulburări şi răscoale locale. Cea mai Lm-i an dusă de Saya San. între cele două războaie mondiale. la 1 ianuarie 1923 englezii au în Birmamia sistemul „diarhic".M— 387. S-au organizat un boicot nij>cne şi acţiuni de protest împotriva invaziei I e acaparase în special bogăţiile subsolului. pp. viitorul conducător al luptei de eliberare firman împotriva imperialismului japonez şi III -n are W. 189-UO— 317. o inaţională. în anii imediat următori primului iiidenţii binmaaii au organizat mişcări de ivorsi taţii din Rangoon. 201—230. a durat din decem-nn i| >rilie 1932 2. e cu destinaţie comercială şi comerţul în ţţreve printre lucrătorii de pe orezarii. dacă nu ohiar inspirate de campa-. după m<> im ţiona în India.. renitent faţă de hinduismul Indiei în«i < l > n baza mişcării era oferită şi (sau mai ales) de dezcit. cu metode ased i u India. din 1919 *. animată în parte de excluiixs budist. 389 . i'invocat o mişcare de protest. Burghezia naţională şi intern rol din ce în ce mai activ în conducerea lliste.i!e lui Gamdhi. britanicii au acceptat instituirea l'onsabil faţă de o cameră a reprezentanţilor. ei greve studenţeşti din 1936 s-a făcut rcîotîia dată tînărul studemt Aung San. încă. mi crize economice.i unei constituţii şi a unui guvern responsabil i Anglia a răspuns prin aşa-numitul proiect roiect de constituţie care refuza introducerea iptlnd organele administrative inferioare. t. în ■ Im liotei de pe rîul Irawaddy şi al funcţio-i urmare. recent fondată de ocul diarhiei. atunci 18 ani.

cit. la 15 octombrie 1929. 252—253. Amanullah. Nadir Khan. după ce în mai—iunie 1919 s-a apărat cu succes împotriva unui atac an britanic.. A Short History. El a notificat viceregelui Indiei voinţa Afganistanulu de a-şi redobîndi libertatea deplină de acţiune şi. deschidea şi mai larg porţile capitalului străin. 462—463. pp. trupele engleze au ocupat întreg Iranul. în schimbul unui împrumut de 2 milioane de lire sterline. Hardy.. Atît sub cel . acordînd concesiuni pentru construirea de căi ferate. care înfeudase ţara englezilor. Iranul accepta fixarea unor tarife vamale avantajoase exporturilor engleze. urmaşul său. emirul de după 1933.. îmbogăţite din co inertul cu ceai.voltarea unei pături instruite a bu i. op. Această înrobire a ţării a stîmit o mişcare de protest. Anglia a reuşit să-şi recîştiige. cit-. 2 1 390 . chiar independenţa. 136. în anul 1931 \ Relaţiile cu Afganistanul trec prin faze sinuoase. Irak. prin care acestea recunoşteau independenţa ţării. GouberM i l l e r . la 8 august 191' tratatul de la Rawalpindi. cit. II. p. op. a fost asasinat de necunoscuţi. VIII. în fond. a încheiat cu autorităţile engleze. a dus o politică progresistă. reformă constituţională de tip indian a fost efectuată de en glez>i în Ceylon. armata iraniană şi posturile-cheie din aparatul administrativ erau puse sub controlul unor consilieri englezi.din urmă. Urmaşul său. condusă de grupări ale burgheziei naţionale şi ale ofiţerilor iraWilliamson. de emancipare de sub tutela br tainică şi de solidaritate cu lupta pentru libertate a poporul u indian. parţial. pp.Vsemirnaia istoriia. Din riîndurile ei M înfiripă organizaţii recla mînd autonomia internă şi. Amanullah a fost asasinat. emirul Habibullah.. iar la 9 august 1919 Anglia a încheiat cu această ţară un tratat care însemna. D e m a n g e o n . op. a avut aceeaşi soartă. 282—283 .. Iordania La sfîrşitul primului război mondial. pp. voi. oît şi sub domnia lui Mohamimed Zabir. treptat. pp. 330—331. La 21 februarie 1919. influenţa politică pierdută tn Orientul Apropiat : Iran. instituirea protectoratului britanic. După zece ani. în 1933.

reuşind. la 1 octombrie 1932. numită astfel din 1921. Posturile de prim-ministru •'boi au revenit principalilor conducători ziaristul şi politicianul Seid-ed-Din şi loMMIUI ik. de mişcările populare. masiv investit în ţară şi stăpîn ■ ii. nord-vest şi sud ale ţării. p. I risal .i reuşit totuşi.". in un foarte constant exponent al subordonării tării 391 . menite în primul imnd să garanteze marile le avea aci societatea petrolieră „Irak Petro-î fruntea Irakului şi a Transioridaniei au losr suverani doi emiri arabi2. Anglia a încheiat iţă. Cu ambele ţări. Noul guvern a • • t•• imediat un tratat de reglementare a relaţiilor I Jltejaor — însă cu preţul retragerii pe pla-ii Soid-edDin.I Mimed. K< MM . plecat la Londra în noiembrie 1919.i Teheran o lovitură de stat. ■ > r i u sub mandat. să oprească ipletă subordonare a ţării din partea imperia-i 1931 a anulat concesiunea societăţii pe-n Persian Oii Co.i Irakului a rămas precară. în baza ?iat în 1930. la 21 februarie ■ • I ' l. Şi aci. care a adus la heziei naţionale. Empire by Treaty. în Transiordania.mte sectoare economice (de exemplu indusei . a ■ II nave menite să-i consolideze.mo-liul ilm 1919 cu Anglia.u proclamat însuşi şah. i nu internă . care era anglofil — a fost . să it r.|>rmi-ministru. de fapt. foşti conducători în ilâ amiotomană din timpul primului ră/l»>i l ' nr ni t ă cu sprijinul activ al agenţilor englezi. după şapte ani. iar în 1925 el a înlătur. 21. sub numele de R nnpul său Iranul n-a reuşit să se eliberez* iluilui străin. l< alianţă cu Anglia reprezenta mai mult un p deghizat) iar principalele bogăţii ale ţării erau i imoni. a fost declarat formal inde-I nil cu Transiordania. în octombrie 1923. După un şir de re-iliste care au frămîntat în cursul anului 1920 d. şi administrată din 1923 sub mandat aparte. după I Palestina. pe plan politic. cu sprijin englez.cavalerie Reza-Khan.ista un contract mai puţin oneros pentru Persia 1.

crezînd că o victorie nazistă ar putea consolida independenţa ţării. în cursul unor puternice tulburări \. cit. scena celei mai organizate mişcări de eliberare naţională. după primul război mondial. p. p. Partidul comunist a fost dizolvat. 123 . IX. printre care şi partidul comunist. Sub acest guvern au fost 'legalizate sindicatele. Noul prim-iministru. s-au lăsat tîrîte de simpatii profasciste. Ea urmărea atît o serie de reforme sociale şi politice interne. Era una din ţările relativ dezvoltate. Egiptul a fost.461 . A r-n a u 11. cu tradiţii propriii de 1 Vsemirnaia istoriia. 392 . cît şi înlăturarea dependenţei economice şi politice faţă de Anglia. prin Lupte. a efectuat o lovitură de stat. la fel ca în India. op. VIII. a fost un exponent al liniei de subordonare a ţării imperialismului britanic. reprezentînd burghezia progresistă. iar sindicatele scoase în afara legii.. F i t z s i m o n s. instaurând un nou guvern^ sub preşedinţia lui Hikmet Suleiman. de fapt. reprezentată de elemente moşiereşti. 466—468 . în alianţă cu partidul reformelor naţionale. în cursul căreia a fost asasinat ministrul de război Bekir Sidhki şi răsturnat guvernul Hikmet Suleiman. Egiptul Paralel cu India. în aprilie 1941 *. Reacţiunea internă. iar în interior -i . crea un oarecare pericol de a transforma Irakul într-o bază de operaţii pentru armata germană. o agentură a fascismului german. unele elemente politice. organizaţie politică sprijinită de forţele democratice din ţară. Nuri Said. Prezenţa unei asemenea grupări.mulat măsurile sociale ale predecesorului său. Şi în Irak. 458. pp. mînate de ură contra dominaţiei britanice. 43.ploatate în beneficiul capitalului I iii anii 1935—1936. s-a promulgat o legislaţie de protecţie a muncii în întreprinderi şi s-a iniţiat un program de reforme pentru dezvoltarea economiei naţionale. în Irak a luat fiinţă un comitet central al frontului mtiimperialist. naţională. cit. o parte a armatei. trupe en<gleze au ocupat Irakul. op. pp. Folosind ca pretext această împrejurare.\< meşti. sprijinită de manevrele societăţii „Irak Petroleum".. care loveau In supraprofiturile companiilor petroliere. în toamna anului 1936. devenită. a organizat în august 1937 o contralovitură.

datorită şovăielilor waifdiştilor. care erau pentru Itdenţi. pentru a intensifica acţiunile sale pi u. solicitând acordarea indepenp i n l Egiptului de a fi reprezentat la conferinţa de II susţinerea acestei acţiuni (politice s-a constituit legaţiei (Wafd). ni primului orăzboi mondial. elementele conducăburghezia şi o parte a rnoşierimii. ctnd i început din nou să urce. care datau < l c la i -c ol ul ui a l Xl X. i de Itat. Ouă zile după încheierea armistiţiului.■ împotriva dominaţiei străine. Conducătorii lor au fost Hi Mişcarea din Egipt. i MI Imperiul otoman.n a doua jumătate a aceluiaşi secol. în Egipt a izbucnit o răsi. regimul de ocupaţie în protectorat. deportînn ni . în faţa lii l or de protest organizate de acesta. au arestat în ■ 1919 pe Zaghlul-paşa şi alţi lideri egipteni. dar nu prin metode revoluţionare. cit. ■ i ■ 1111 11 s concesie de ordin politic nu era însă consi-ă. un grup de oaici egipteni au alcătuit o delegaţie care a început nai întîi cu înaltul comisar britanic în Egipt. reprezentînd burghezia naţionala trimci liberală. Englezii au transformat. la preţuri inferioare celor ale pieţei. 229 şi urm. fapt care a adus pierii a agravat mizeria ţăranilor. la UUil i i boiului. guvernul englez a cumolta. S-au hiziţiile de război. apoi cu guvernul englez. Preşedintele partidului era Saad . respins acţiunea partidului Wafd şi.upel de ■încetare a luptei. de care a ' i jţliezia naţională. u l a Malta. iar pe de altă parte ea nu putea estompa i m ornice în care intrase Egiptul în timpul razie bumbacului au scăzut. op. 393 (3 în vi aţ a ec onom ic ă . •iau să-şi sprijine lupta pe avîntul revoluţionar al lowi. care au contribuit la • unui climat de nemulţumire profundă. au lansat ila IM nu .l c a . recrutările. în u i politici leale faţă de Anglia. înăbuşită în sînge. în cadrul conflic-n i . speraseră în obţinerea independenţei. Wafdiştii. Drept urmare. în 1917. iar sub ocui a<:est proces continuase.. interesată în or. B u re ln ia na ţi on al ă se îa ta - . p.

248. Rămîneau în vigoare drepturile cetăţenilor străini. A crescut numărul sindicatelor şi s-a creat. Continua regimui de condominium anglo-egiptean asupra Sudanului. dar menţinerea trupelor sale de ocupaţie. Situaţia în ţară se menţinea încordată. reunind circa 300 de organizaţii. în decembrie 1921 englezii arestară din nou pe Zaghlul. o răsunătoare victorie electorală 1 2 Ibidem. n-au reuşit să aducă o destindere.1 confirmat protectoratul britanic asupra Egiptului. guvernul englez a reuşit să încheie cu sultanul si cu cercurile conducătoare egiptene din ţară un acord de compromis : Anglia a proclamat la 28 februarie 1922 independenţa Egiptului. Conferinţa de pace de la Paris . impuse anterior Egiptului. Avîntul revoluţionar din Egipt a stat nu numai sub semnul luptei anticolonialiste în . în 1923. aflaţi îm deportare.general. cu anumite condiţii ce răpeau acestui act veritabilul său conţinut2. în caz de agresiune străină.poporului. în 1921. Confederaţia generală muncii din Egipt. constituit în 1920. Sultanul Fuad a adoptat titlul de «rege. ceea ce a nemulţumit pe naţionaliştii egipteni. 239—246. Se menţinea ocupaţia militară. Anglia propunea abolirea formală a protectoratului. Ei aiu obţinut. deportîndu-1 de astă dată în insu lele Seyehelles şi apoi la Gibraltar1. liderii wafdişti s-au întors din exilul lor forţat. care revendicau alipirea Sudanului la Egipt.acela al întri ririi luptei şi organizării clasei muncitoare. cu 50— 60 000 de membri. Se păstra controlul englez asupra „căilor de comunicaţie imperiale" (Suezul). Tulburările interne continuînd. n-a avut forţa şi autoritau\i necesară pentru a im pune revendicarea independenţei îiii faţa forurilor internaţii» nale. sub pretextul dreptului Angliei de a apăra Egiptul. nici tr. în august 1920. ci şi sub . în acelaşi an. Ţinînd seama de presiunea continuă a mişcării de eliberare ji foilosiinidunse de absenţa celor mai intransigenţi wafdişti. pp. a aderat în 1922 da Internaţionala a IlI-a şi s-a transformat iîn partid comunist.i tativele duse de Zaghlul-paşa la Londra. Ibidem. Nici misiunea spicială a lordului Milner. 594 . Partidul socialist al Egiptului. prevăzute în tratatele pe baze de inegalitate. p. de da sfîrşitul anului 1919.

Nu numai i -i propunerea a tost dar. sub Ligii Naţiunilor. ameminţîndu-1 cu o intervenţie ar> in felul acesta. în carele muncitoreşti din Cairo s-au desfăşurat timp de trai fcile ic de baricade între armată şi populaţia ca i t r . sub prel u i Nfahas-ipaşa. But.i Siici. emanaţie a partidului „ipoporuilui". Cu toate metodele bru-■uvernare ale acestui partid. De o pante — cimaumstanţă explicabilă şi i grevează asupra aprecierii atitudinii sale — partidul Ibidtm. Hoit. Anii 1931—1933 au fost marcaţi prin num-*c tulburări şi greve politice de protest. reprezentând interesele moşierimii conservatoare şi ■heziei legate de capitalul străin. în mai 1931. Anglia a eliminat Egiptul de la administrarea în ii I n! Wafd a reluat puterea în ianuarie 1930.. pp.ll i. i Cairo împotriva lor. regele Fua\d 1-a ni iunie 1930 şi a adus la putere un guvern reacţionar M i ă forte". Anglia socotea oportună aducerea i h u l. de la moartea lui lilni ită în 1927. englezii au prezentat guvernuifdisi un ultimatum. Forţe engleze au I concentrate în principalele oraşe. ttunci.wiuilui *. el a propus primului ministru [aburişi britanic. partid mic.î traversarea fazei de depresiune a crizei econom i . i alegerilor ţinute de guvern într-o atmosferii de Beri mpotriva cărora partidul Wafd lansase lozinca boicotului. ei au răsturnat pe wafdişci de la putere. însă pe o bază ceva mai moderată. i putere.popul de criza economică.i format primul gu ndepenin i ''24.tc-Donaltd. contestând drepturile Angliei acolo. 395 MM . profitînd de unele tulburări şi arate teroriste izl . ce pricinuise o fa. 268—269. noul său lider. ii lui bumhaou'lui şi a exporturilor ţării. Nahas-ipaşa a pus problema pretenţiilor Egiptului n. I >u. M. în ciuda ■mini că în 1934 ea lansează lozinca de luptă : „Anglia — ni inul nostru !". . internaţionalizări > ( amakikii Suc/.p. naţională egipteană nu mai e atît de intransigentă.muiimiperialistă în ai cărei conducători se ei ni i continuat. mişcarea socială şi naţio-I i-a înteţit. A Modern History of the Sudan. deoarece spera că popularitatea lor va i itarea de spirit revoluţionară a maselor .

Iată de ce. în schimb. potrivit căruia englezii păstrau dreptul de a ţine trupe numai în zona Suezului. wafdiţtii au respins pretenţia guvernului englez ca Egiptul să se angajeze la importarea unei anumite cantităţi de produse textile britanice. Un milion şi jumătaite de feliahi posedau un total de 600 000 de feddani 1. în cazul Egiptului. dar nici pe cele engleze.17 ha de persoană. el a acceptat încheierea unui nou acord anglo-egiptean. congres ţinut la Cairo sub cerul liber. La 26 august 1936. E adevărat că. Programul adoptat de partidul Wafd în 1935. în cadrul unui grandios. partidul Wafd speculînd. dovedea prezenţa acestei tare în desfăşurareia acţiunii sale. dificultăţile internaţionale prin care trecea Anglia şi importanţa pe care Suezul o dobîndise.Wafd privea cu nelinişte la aspiraţiile grandilocvente ale fascismului itailian către o supremaţie mediteraneană. în conjunctura creată de agresiunea fascistă în Africa orientală. wafdiştii preconizează dezvoltarea industriei naţionale „prin cooperarea capitalului autohton cu cel străin" şi de ce ei acceptă introducerea unor tarife ridicate la importul textilelor japoneze. Wafdiştii au repurtat o categorică victorie electorală în mai 1936 şi Nahas-paşa a format din nou gu vernul. campania politică antibritankă s-a intensificat. în acelaşi program din 1935. împărţită între ura faţă de imperialismul străin şi temerea faţă de proletariatul şi masele ţărăneşti din interiorul ţării. programul wafdijst venea cu soluţia de a se vinde pămînt ţăranilor din fondurile statului. Or. cu desfiinţarea proprietăţii moşiereşti. După izbucnirea războiului kalo-abisinian în noiem brie 1935. ceea ce însă era împotriva intereselor directe ale moşierimii liberale din cadrul partidului. singura şi urgenta soluţie ar fi fost o radicală re formă agrară. prin manifestarea intenţiei de a ţine sub propriul control dezvoltarea mişcării sindicale şi organizarea politică a muncitorimii egiptene. pentru a nu concura nici pe cele autohtone. aviaţia lor însă putea 1 Aproximativ 250 000 ha. wafidiştii n-au atacat ou hotărîre rezolvarea problemei agrare. Totodată. pînă la un puniot. deci cam 0. 596 ! . Da>r pe de altă parte — fapt esenţial — wafdiamul suferea de contra dicţia inerentă oricărei mişcări anticolonialiste conduse de o burghezie naţională bine dezvoltată. în faţa acestei situaţii.

267—269. 1954 . (la în toate posesiunile britanice. asupra Sudanului se restabilea regimul de coniiII . op. suspendat de englezi îin 1924 '.li-. expuImlii I . coratrolat de marele financiar Ernest Oppenheimer. partea maii un ii revenindu-i celui englez. cit.transformase într-un consorţiu amgilo-ame-i i i . nid varietatea contradicţiilor care stau la baza structurii ilc sociale. IX. Faruk. dacă nu pt. M. Hun ton. 300—309. 281 . sub un regim de ocupaţie militară britanică. Vosstanie 1919 goda v Eghipte. cit.i. Dcmangeon. 1961. pp. mijloacele de oomui instalaţiile militare. A. op. p.. izbucnirea celui 'I doilea război mondial a readus Egiptul. cit. a unu demite ipe Nahasnpaşa.. adueînd Ja putere un partid de Potrivii prevederilor tratatului din 1936.. A skfÎL Rdtvttii naţionalno-osvoboditelnogo dvijeniia v Eghipte (1882 — 1 1 ii11 I I . S. 255—261 . -irle care s-au dat pe teritoriul său. La sfârşitul anului 1937. pp.nourilor terestre şi aeriene ale puterilor Axei şi unor i|'i. Moscova. Egiptul se obliga •>! puni la dispoziţia i engleze toate bazele aero-miav. fundal t ('ivii Rhodes.i Alexandria se menţinea o i ilS britanici. ■ i ii y.. noul rege. cit. principalele pîrghii ale vieţii i'oiunnice — în cazul de faţă industria extractivă — M aflau ia cajpitaluiui monopolist interniaţional. op. pp. II 464—467 . li! n-ral-icanstituţionalist2. Trustul „De Beans". R. 178—180. Im heierea acestui tratat a demonstrat inconsecvenţa Wafdlupta pentru independenţa deplină a ţării şi i-a scăzut IHilaritate. Ma r 1 o w e. a se vedea şi A b d a r r a h m a n i ' I I .«. Alrica de Sud: spre independenţa dinainte condamnată vokarea internă a Uniunii Sud-Africane între cele i/jboaie mondiale se caracterizează printr-o continuă şi •mpliicată oiocnire de forţe şi tendinţe sooialipolkice diverse. în fapt. pp. losi-ova. Vsemirnaia istoriia. VIH.teritoriul eg M !. 1958 . 460—463 . 444—447. inclusiv acelea care se Murau de statutul de dominion. 397 . GolI ybipetskaia revoliuţiia 1919 goda. de război. op. Leningrad. totodată. se .

ignoranţă şi tatallă inferioritate politică. precum şi ai partidului laburist din Africa de Sud se postau însă. pe care a practicat-o îmbinînd represiunea brutală cu folosirea tuturor mijloacelor de diversiune şi dezbinare. el servea în acest fel interesele manilor uniuni miniere.Pe plan politic. în aceeaşi calitate. partidul sud-iafiriican a căutat să înfăţişeze această politică sub haina demagogică a „înţelegerii" manifestate de el faţă de anumite revendicări ale populaţiei de culoare.J i . chiar pe oamenii de stat englezi. Pornind de la constatarea că negrii. concurând astfel mîna de luaru albă. Una din armele oare i-au stat la dispoziţie în acest sens a fost diversiunea naţională şi rasială. Totodată. tipică pentru mentalitatea „aristocraţiei muncitoreşti".colonialiste britanice. I-a reuşit astfel o lovitură cu efect multiplu : în caz de tulburări muncitoreşti. prin contribuţia sa în aceasită direcţie. aflat la putere pînă în 1924. ţinuţi în mizerie. bure. după moartea lui Botha (1919). fuziona ■ < ~. aşadar. Ca reprezentant tipic al alianţei dintre o parte a burgheziei coloniale şi marele capital străin. el a sprijinit.. legată de inte resele capitalului monopolist. Smuits a preconizat integrarea leală şi definitivă a Uniunii Sud-Africame în Imperiul britanic şi a devenit unul din ideologii de prestigiu ai unităţii imperiale. prezidat. una din constantele sale a fost politica antimunoitorească.. Partidul sud-afriqan. devansînd uneori. Liderii ei sindicali. o parte a b u i . împrejurarea îi îngăduia să se drapeze în apărător al unor principii mai de398 I . Cu o deosebită abilitate şi perfidie. partidul sud^african abandonase. din punct de vedere programatic. gtieve etc.plot. în noua formulă a Comrnonweailthuiui. Considerând posibilă dominaţia politică a burgheziei bure numiai în alianţă cu Anglia. a speculat această situaţie .. ideea redîşjtigării independenţei depline. cel puţin în vorbe. pe o poziţie seatară şi periculoasă. încurajând angajarea muncitorilor de culoare şi întreţinând astfel dezbinarea . De pildă : muncitorimea albă era mai bine organizată şi mai activă în lupta pentru drepturile ei. puteau fi angajaţi de patroni pentru salarii mult mai reduse. de Jan SmuCS. ou elementck. potrivnică solidarităţii de clasă. Ea era reprezentată prin partidul sml african.. ei s-au ridicat vehement împotriva calificării muncitorilor de culoare. dreptul muncitorilor africani de a dobândi o calificare. guvernul Smuits slăbea rezistenţa părţii mai organizate a muncitorimii.

îndeosebi faţă de aceea fundamentală. II ie o p u n ea . pentru a asigura dominaţia unai minorităţi. a irii popudaţiei de culoare . i ■ 111/. calificării muncitorilor africani. partidul care luptă pentru i ivmdienţă este cu mult mai reacţionar. . Explicaţia acestui aparent paradox i l l .. reclama introducerea unor tarife piatecţioniste şi milita în continuare pantru indqpen■ I aţa completă a Uniunii Sud-Africane. Pe cîtă vreme. împreună cu labu[■itizentînld o minoritate a miuncitorimii — cea albă — 399 i iore.. i a -negrilor însemna perspectiva reducerii mîinii de (n agricultură. caută să atragă masele în sprijinul ei. de pildă. în lupta sa ponii II iindependenţă.. indifcmii l. prezidai de Hei I 1 ■ iţ i a n e rt a ş i m a i c o n t rad i ct o r i e. farana partidul naţionalist. prin . O voiau. i i . coloşi asuprire : burii şi apoi englezii.. peste i ţ i a autohtonă. contradicţiile dintre in• I oua şi primai lor asupritori. cu acest paradox: partidul proenglez şi proiimţperial i \ t este mai moderat în atsituidini. a două valuri străiine de cucerire.l i .1 U M ( . faţă de prdblemele sociale olitice interne. Folosind. şi conflictele dintre COrime şi societăţile miniere exploatatoare. burghezia naţională. de egalitate în drepturi. 0 ali i aripă a burgheziei bun u pătura i m u l i l d i .două partide atle burgheziei bure. partidul nai i aliat a reuşit să atriagă pe odl laburist într-un cartel elec' I .. Dair naţionaliştii buri • wwepeau independenţa de pe o bază exclusivistă şi rqacţioii H I ...îniid orice drepturi marii majorităţi a populaţiei de cu loare. pentru care calificarea ini n . în i de Sud burghezia naţională vede în independenţi mij de a zdrobi definitiv asipi raţiile spre emancipare politici I ■ iiJturală ale maselor...iiderente 'i nM'nalc sau rasiale. în pirţi ale imperiului. 1 -i. cu ajutorul căruia a oîştigait alegerile din 1924 şi a ajuns i ţ a politică a Uniunii Sud-Africane ne întâmpină.. ultimii aivînd posibi-ln n i ' .utice. i ou uşurinţă în remamorarea condiţiilor istorice de deZ' e a Africii de Sud. anră1 o anuimkă solicitudine pentru revendicările acestora. pînă la un punat. i i i c r ■i capitalului monqpoliist smrăiin. Ei se opunaau.. i de a folosi. • ' n u l astfel rnîna cu anistocraţia muncitorească albă şi servind ■i interesele marilor fermieri. la rându-i. în suprapunerea succesivă...turc.

p. sub formă ide mandat. la 31 mamti-e 1924 3. singurele forţe politice în ţară.me de sud-vest. şi populaţia indigenă. în 1918. în 1920. Evenimente interne mai importante Conferinţa de pace de la Paris a confirmat Uniunii SudAfricane administrarea. Ea cere. Se constituie în organizaţii propriii. ea a dobândit autonomie internă. organizaţia „Congresul naţional indigen din Africa de Sud" face apal la regele Angliei să uzeze de dreptul său de veto împotriva legilor parlamentului Uniunii Sud-Africane. pp. ocupată la începutul războiului. Mondiale. protectorat. Cu data de 1 octombrie 1923. 667—670. II. Rhodesia de Sud şi Rhodesia de Nord fuseseră definitiv scoase de sub orice pretenţii din partea Companiei britanice a Africii de Sud ţi declarate. faptul că Anglia nu are iîn Rhodesia uşoarele reticenţe pe care le manifestă în Uniunea Sud-Africană faţă de perspectiva instaurării unui regim bazat pe drepturile exclusive ale minorităţii albe. egalitate de reprezentare pentru negri. în diversele instituţii constituţionale '. Ii a fost singurul care a căutat să unească muncitorimea. In anul următor însă.. E de reţinut. 316. 2 1 400 . VIII. a Africii gerni. op. la Bloemfontein. cît şi dominaţia uniunilor monopoliste şi a imperialismului britanic. în Africa de Sud a luai fiinţa cel dimtîi partid comunist de pe continentul africani. care aci erau în majoritate englezii.nu mai sînt însă. dar de drepturi politice beneficiau exclusiv albii. VIII. contrare principiilor egalităţii rasiale. 156—157. Vsemirnaia istoriia. aşadar. un referendum al coloniştilor albi s-a pronunţat pentru menţinerea Rhodesiei de Sud ica o colonie separată. iar a doua. Sfk. pe baza scrlctă a intereselor de clasă şi peste orice alte deosebiri. în 1921. Prin 1922 s^au dus itriataitive pentru o eventuală alipire a Rhodasiei ide Sud 2 la Uniunea Sud-Africană. Rhodasia de Nord a devenit colonie a coroanei. de asemenea. iar nu buri. cit. între cele dou. pentru apărarea drepturilor sale. pp. cambăcînd deopotrivă atât burghezia naţionalistă bură. 3 CHBE. prima : colonie a coroanei.

ucişi 401 .< mi produs. a lucrătorilor africani : MI mai receptivi pentru „şovinismul ailb" al maţionalişti-ntjru a face încă o observaţie necesară.iiiul.1 negru. pe de altă parte pentru că ■ ermierii deveneau mai aprig interesaţi în a-şi asigura rnîna Luonu semirobită. Guvernul its . până în 1924. iar o pante din fermieri. „Uniunea imunei torilor industriali şi comerciali". In 1918—1920. devastată de război. La 8 ianuarie 1922 a izbucnit o mare grevă a minerilor din K. Ja care s-au alăturat şi muncitorii africani. ea inn in itcază de la 30 000 până la 100 000 de membri. al imperialismului ca I unor variaţii conjuncturale pe care anarhia produc-il Jiste le generează.simplul motiv /că. defectuos construit ? Guvernul Smuits a (trebuit să înfrunte. el se men. iîn looul greviştilor albi.în 1919—1920.pe împrumuturi. iderea nu apasă şi asupra aceluia care a trimis echipajul < I I . Ii Iiinţă prima organizaţie sindicală naţională a muncitorilor . O i de Glemenit Kiaidalie. Grevia. creţ oduoţiilo :ive ii general a 'exportului de produşi e de rea din Europa. cît şi de i diversiunii rasiale. de o parte pentru că acesta ştia să uzeze de demagogie în i. minerii africani se alătură . Naufragiatul căruia i-au mai ră-(. ameninţlînd cu angajarea de mijri. i costat viaţa a peste 200 de mineri.i ca populaţiei africane în lupta politică organizată. extrem de ieftină. în 1921 însă. în condiţii particulare. Dar oare.estiiţii bazate . albi şi negri. ila bumbac. fie şi inumai r ' i i II .tot mai das miş.i uzat cu această ocazie atât de forţa armată.■ ' lor greviste. originar din Nyasisaland. sau se numără chiar printre iniţiatorii lor. sacrificând pe cel mai slab decît el — IUTI I. s-au văzut ruinaţi. A fost iprejurare care a favorizat întărirea partidului naţionalist. nuanţat prin in II i.ioar puţine provizii pentru a trăi — fermierul bur — e 11 sa se salveze. care se avântaseră : iv. j>e un vas şubred.ini.irea fermierilor nemulţumiţi. (rasismul bur rădăcini în însuşi sistemul colonialist. . într-o asemenea dramă fatricidă. un puMtfimic avînt revoluţionar al maselor muncitoare. preţurile vcăzut idin iniou. înăbuşită dujpă două Iutii. întrerupând lucrul munckanii califii oei inaaalificaţi nu puteau continua munca. Africa de Sud onliinctură favorabilă pe plan economii irea preţurilor ila aur.

ai partidului comunist şi ai aripii stingi din partidul laburist şi (din (Sindicatele muncitorilor albi. A limitat şi dreptul la grevă. care se constituise în urma alunecării spre reformism şi spre Internaţionala socialistă de la Amsterdam a „Uniunii muncitorilor industriali şi comerciali". Au U roii de mini dintre care 1 409 deferiţi justiţiei mii Greva din Rând a permis partidului naţionalist să atrag. 2 E vorba de Congresul naţional indigen din Africa de Sud. şi de Federaţia sindicatelor africane. Smuts şi-a luat libertatea unor declaraţii umanitare. a pus capăt rămăşiţelor de „şovinism alb" ale unor elemente din conducerea sa şi şi-a deschis larg rândurile înscrierii muncitorilor de culoare. Paris. care au ţinut conferinţe de protest la Pretoria şi Biloemfionteăn. atinse de propaganda 'naţionalistă.t lui Smucs n-a fost inspirată. [1964]. voi. în 1923. pp. 251—252. crkicînd legile rasiste ale lui Hertzog pentru că ele făceau imposibilă concilierea albilor şi a negrilor şi constituiau o recunoaştere implicită a slăbiciunii albilor în concurenţă cu negrii. a agitat maselle indigene. in 1926—1927. Partidul Comunist din Africa de Sud. Manevr. cu participarea delegaţiilor tutu re i organizaţiilor africane. In opoziţie. 402 Louis C.i liişitilor în mijlocul populaţiei albe. de orice iei. Ea n-a izbutit să menţină lîn jurul partidului sud-african elementele mic-burgheze îşi aâe anistooraţiei muncitoreşti. în 1928.i de partea sa (partidul! laburist îşi conducerea mişcării sindicale a muncitorilor albi. Un an mai tîrziu. venirea /la puitere a naţionaliştilor lui Hertzog a (înăsprit teroarea socială şi naţională. conferinţele comune ţinute la Capetown şi Johannesburg de reprezentanţii organizaţiilor politice şi sindicale africane 2. In schimb. guvernul Smuls a votat iim 1923 legea cu privire lla limitarea accesului africanilor în oraşe. conduse de Kadalie. D. ceea ce a provocat o sciziune în partidul laburist : o aripă a sa a refuzat să mai acorde sprijin guvernului. ca orga nizaţie politică. Joos. au marcat constituirea unui front unit al africanilor şi al tuturor dementelor 1 Noire.în timpul ciocnirilor cu armata. Breve histoire contemporaine de l'Afrique . Pentru a contracara propaganda naţion. II. agitaţia llor şovină pe terna „pericolului" african. la cel de-al III-lea Congres aii său. acest guvern a interzis prin lege calificarea de muncitori africana.

aşa că extracţia a conti. permitea închiderea fără judecată a o r i . i ta o duraită de 3 luni.l I I . a atenuat politica brutală faţă de imdi In 1936. schimbare încu.a introdus legea permiselor de lie : un indigen nu putea părăsi locul de muncă în LI Itură. iar o altă lege.11 > i . cel mai .. i A. una din ele trebuind să certifice că res-ul le posedă pe toate celelalte ! 403 . icnnvcn de 5 ani.mate. Ziua de 16 decembrie 1930 — sărbătoarea Dinr numită astfel iîn memoria unui conducător zulus care se c ou buriii în 1838 — a fost proclamată zi naţională ooi populaţiei africane. s-a întărk unitatea organizaţiilor pe ■ Kaveau.ic 1929. u n i in. In 1933 s-a alcătuit. . Partidul uniunii. decît pe I unui aot de lidenititaite şi a unei (adeverinţe ide învoire.ivu agri[nidustria minieră n-a prea suferit. nasuri au provocat noi tulburări printre indigeni . acest fnwn i > în litru drepturile popoarelor african ■ onomică idin 1929—1933 . un n de coaliţie între cele două partide : naţionalist fi lud m. să cumpere pămînt îm valoare de 10 mi lithine de lire sterline. g. Un „Riotous Assemblies Act". i . uit conştiinţa lor.. i ' i i i . promulN l i îhid f ă ă jd i .. deoarece în vremea preţul aurului nu s-a prăbuşit.ulicaîizarea treptată şi creşterea în amploare a mişcării ne organizate au dus la o schimbare fundamentală de i din partea burgheziei bure şi engleze. i asigura fermierilor şi plantatorilor mîna ide lucru nul Heritzog . guvernul a emis o lege prin care se angaja Cft. în care prevalenta o va avea WÎpa lui i.I i u I nă de sud-vest. l'. mici nu putea obţine un nou angajament. interzicea întrunirile. I I luetuaţii însemnate. „libertatea de mişcare" a indigenului era condiţionată de feluri de adeverinţe.i . A fost primul pas către contopirea lor. p ■ Natal.i de guvernul britanic. împotriva masuriloi uvernul temibnie 1929. în 1934.. n u r . ţiniînid seama şi de pi la (M circ fascismul german începea să o desfăşoare îm l o s i . patronul său *. uirmînd a-1 distribui aipoi indigenilor. tot sub preşedinţia lui Hertzog.ui partidul uniunii. din . I 1 In COtll.

în timpul războiului. Dezacordul a mers pînă ila crearea din nou a două partide : naţionalist. cit. Gambia. pp. Ea mai cerea şi alipirea la Uniunea Sud-Africană a protectoratelor britanice învecinate. Gambia — de anahide. pp. op. pp. 404 .. Smuts era pentru participarea ila război alături de Anglia . 62. ' D e m a n g e o n .. cred pentru a încerca isă înşele pe africani u iluzia că air avea şi ci un drept de reprezentare. proletariatul era mai puţin dezvoltat. 58—59. de asemenea. cit. Smuts a inaugural u mare ceremonial aţu zisuil Consiliu indigen. a provocat în Nigeria răscoale ţărăneşti în 1918 şi 191V. Nigeria şi Sienra Leone erau producătoare de copra şi ulei de palmier. op. îo preajma izbucnirii celui de-al doilea război mondial. S i k.. H u n t o n. partidul uniunii a început a da semne de destrămare. simyu tizînd în ascuns cu Germania şi reluînd tactica dinainte cu un sfert de veac : speranţa că o înfrîngere a Angliei va da ocazie obţinerii independenţei complete a Africii de Sud. Vsemirnaia istoriia. Coasta ide Aur. 155—167. In timpul războiului din 1914—1918 s-a (dezvoltat extracţia minereului de mangan în 'Coasta de Aur şi de plumb în Nigeria. IX. Se semnalează. Aripa Hertzog susţinea neparticiparea la un eventual război. 191 . ide fapt un organ pur consultativ. cit.In anul următor. 176— 183. Coasta de Aur — de cacao. 40. 471—472. p. Poziţia lor era aproape aceeaşi cu a partidelor naţionalist şi sud-african de la sfârşitul primului război mondial •• Africa de vest Coloniile (britanice din Africa occidentală — Nigeria. Sierra Leone — fuseseră transformate. eil urmărea totodată încetarea mandatului Ligii Naţiunilor asupra Africii de sud-vest şi anexarea corn pletă a acestei foste colonii germane. Creşterea impozitelor asupra indigenilor. 315—317. în aceste colonii. op. din punct de vedere agricol. mişcări greviste în Sierra Leone şi înfiinţarea de sindicate muncitoreştii în Gambia si Coasta de Aur. pp. VIII. în regiuni de imonooultură. iar în Sierra Leone erau zăcăminte diamaintifere. datorită caracterului economiei lor. şi partidul numit „al Dominionului". condus de Malan. 216. dar în general.

prin încurajarea tradiţiilor culturali jiora. • e le oferea preţuri de achiziţie foarte reduse. 473. Poziţia sa podkii îi i. n g e o n. ci mai mult răspîndirea impresiei de ro*] |lln i-uţii lor strict locale. între 1929 şi 1932). I i i n d deci legată de si n primul i metropola. Tulburări ■iicnit şi printre minerii africani. ÎS4. ' I' r m a. 232. format în Nigeria la 1922. prin metode simple. p. S î k. vehemenţa im-H^indmtiistă a unei veritabile burghezii iiuţionale.tuilc scăzuseră la jumătate. pp. pp.. accentuând doar asupra reven• Irii de a fi reprezentaţi mai larg africanii în consiliile leloeale. Un partid democrat. condusă de Hidara Kontofili. Ea se dezvoltaşi ■. 405 1 .i i»nil eoI. cit. Cerea şi unele reforme culturale. în cadrul organizării unor serbări şi schimburi de „oficiale" 2.urat în Nigeria în decembrie 1929.ifricană. in îi lipsea. op. II.. op..i ultimă colonie. i! ganizaţie comună a ei. relativ putern* I O bazS i l . in timpul crizei economice au izbucnit mişcări sociale. autorităţile engleze au pus an mitul. p. I. „consti-n i.. în ţKruvt. Guvernului bri-i i i i i a venit prea greu să introducă în acelaşi an în Ni-ulterior şi în restul coloniilor vest-africane. Congresul naţional vest-african. unii următori crizei. pe o apropiere de şefii triburilor şi p&tUH K>r ună. Crowder.iiica lor. care nu compontaii co forme.satisfăceau cererile de mai sus. 257—260 . i proprie. op. din icane mulţi fuseseră ftin «iliaţi (în Nigeria circa 20 000. cel puţin în această perioada. Cele mai -importante mişcări antifiscaile . VIII. exprima aceste formiste în tratativele ipe care reprezentanţii săi le i ( i i guvernul britanic. cu cr mai ales antifiscal. Vsemirnaia istoriia.i i. cit.oit împotriva companiei engleze exportatoare de cacao. 249. 473—474 . Ele. iar tftl. în Sierra Leone bruarie 1931 x şi în Coasta de Aur în 1931—1932. nu au fost atrase şi încadrate foi mişcarea naţională iă de aceasta. a foit ucis într-o ciocnire cu armata. 253—254 . IX. uită în primăvara anului 1920 la Acera. m |">li. împăr-iceleaşi metode şi revendicări moderate. cit. Mifcarea de boicotare a impozitelor. indigenii au declarat în noiembrie 1930 . din cauza poziţiei ilegaliste a ■i. pp.

Agricultura Kenyei s-a resimţit grav de cniza postbelică din 1920—1921. emise în 1924 î. care alcătuiau 99"/» din populaţie. şi fosta Alru.i pe plantaţii .i germană de est — au constituit între cele două războaie num diale sediu] unei mişcări africane de eliberare mai puternici decât în Africa de vest şi cu un caracter mai popular.. excludea de la drepturi politice pe africani. Aceasta datorită faptului că în Africa de est. Prevalau aşadar. între prinsă în ianii 1921—1922. La fel în Uganda. ferm expropriate au fost achiziţionate fie de colonişti britanici. asigurau. formau 97% din populaţie. ca şi în cea de Sud. în beneficiuil unor companii comerc: Exproprierea fermierilor germani din Tamganika. mina de (lucru forţai. ica teritoriu . cu toate . britanicii au (practicat exproprierea triburilor în folosul colon i lor şi constrîingerea indigenilor la muncă pe plantaţii. O serie de legi „contra vagabondajului".inganika. forme de exploatare mai grele. guvernul colonial punea astfel în aplicare ţelul „nobil". iîn special în comerţ.. în număr de 3 milioane.Africa de i Coloniile britanice din Africa oi icneală — la care s-a a< gat. numii T. autorităţile engleze au aruncat greutatea crizei pe umerii indigenilor. mai făţişe decât în Afr de vest. exprimat lîntro declaraţie de la sfârşitul primului ra/ boi mondial : „. organizat printr-o lege din 1926. caire venea după creşterea apreciabilă a preţurilor de export la cafea şi bumbac. simula cru! de regim reprezentativ. înregistrată ân timpul războiului. ân fond.i Kenya şi Tangamika. n-a adus nici o ameliorare lipsei de..sub mandat. Apărînd interesele plantatorilor îşi fermierilor albi. mai cu seamă. la preţuri scăz^ a unei părţi din recoltă.dacă măsurile de persuasiune nu-şi vor ating* 406 . iar exploata lor se realiza prin obligativitatea predării. 5 indienii şi 1 arab. dacă ţinem seama de făptui că în „Adunarea legislativă" a Kenyei luau loc 11 europeni. dar nici un reprezentant al africanilor. Asemenea hotărîri erau uşor de adus. element bine reprezentat aci.că aceştia. Vândute. în cadrai muncilor plătite. unde pămîntul fusese lăsat triburilor. pământuri de calitate a triburilor indigene. de imigranţi indieni. i rindu-le obligaţiile de muncă gratuită şi reducând salariile.

cit. al cărei conducător era Harry Thuku. .i deportarea lui Thuku şi a altora într-o regiune din nordul coloniei *. In HI .■ftri sa soldat ou vreo 20 de morţi şi răniţi. op. . A History of East Africa. mineralelor din Tanganika . 407 . p.. punpt de vedere politic. limitat la coloniştii albi. 1 I l u n t o n .. h aţm. ■ ■ ■ i . In 1932. cu dizolvarea aso.(datului. n i i . Harry Thuku şi fratele isău au fost arestaţi. s-a constituit o asociaţie e»i africani » tineretului I s i k u y u a . Tot în aceşti ani s-a ventilat proiectul unei federalizări a Al i Leii britanice de est în jurul Kenyei.. Tinîndu-se seama de dificultatea juridică de a anula regimul .c. Reprimarea acestor miş.i bumbatouilui din Uganda. nu era. 279— 284. pentru moment. pp. Guvernul britanic i soi ietăţile monopoliste care aveau interese în Africa de est miisiiderau că prin federalizare s-ar putea organiza o exiploatare I I I II raţională a aurului din Kenya. In Iunie 1921. * Numele populaţiei indigene majoritare în Kenya. convenabilă Angliei • I n .i looftle. căruia era supusă Tanganika. descoperindu-se aur într-o rezervaţie indigenă din idus o nouă lege de expropriere sforţată a unor triI M I I i. adică de un ni reprezentativ. 37.1922. c .i prilejuit o furtunoasă manifestaţie şi declanşarea unei l i n partea populaţiei indigene.. atrăgând elemente dintre coloniştii albi i.ire s-au opus prin ckeva revolte Iacale. i l . Viitoarea federaţie urma i dispună de o „autonomie" de genul Rhodesiei.i 11 de datoria noastră ti I I I I i i I I I I I M C I I H M pe indigeni sa i i ' î i i . ■ > l > i . s-a renunţam li I Era perioada în care fasciştii italieni. I I i u . i pen- Kenya. începuseră a desfăşura în Kenya |i ■.. u i i k a o propagandă demagogică antibriitaniică ţi Jlmpoi I talului monopolist. o întărire a drepturilor acestora în conducerea unei imn mii unificate. Asociaţia a reil i' ui un tnomoriu ide protest împotriva măsurilor britanice. Mişcări ale culti■n o i l o r indigeni împotriva exploatării exercitate de compaiaile engleze au avut loc în 1933 şi în Tanganika. l . înăsprirea muncii forţi riilor i l u n i i o mişcare de protest a popu l . 1 I 11 t.. pregătind 3 • ici împotriva Abisiniei.

E semnull neîndoielnic al maturizării celor mai importante dintre forţele centrifugale care pregătesc destrămarea Imperiului britanic. Dar organizaţia Kikuyu nu s-a lăsat manevrată. de efortul de a le supune şi a le încadra sub dominaţia Marii Britanii. p p. 125. 136—137. cit. B r e n t j e s ..Tot acum. nu mai are drept conţinut principal acţiunea colonialismului britanic. Ea a făcut şi un apel la toţi africanii să tragă din agresiunea italiană concluzia necesităţii eliberării populaţiilor de culoare de sub toate regimurile de dominaţie. Pînă la 1918. Cele cîteva date din istoria Africii britanice de est între primul şi al doilea război mondial. Pretutindeni începe a se impune o alta istorie. 341—342. VIII. spre anularea dominaţiei engleze. op. cit. După primul război mondial e cu neputinţă de evitat constatarea că aspectul re levat mai sus se transfigurează. numai în limitele intereselor Angliei. ameninţat de agresiunea fascistă italiană. 36—38. a putut organiza la Nairobi. 1 Vsemirnaia istoriia. 473 . p. Aşa se face că „Organizaţia centrală Rikuyu". Istoria acestor colonii nu mai e „făcută" de sus. exprimând solidaritatea indigenilor cu poporul abisinian. p. întăresc impresia unei sensibile schimbări în ceea ce s-ar putea numi cu titlu precar „viaţa internă" a Imperiului britanic. I voiau să ifolosească . se inversează.. 408 .. op. 475 . p p. în conducerea căreia activa Jomo Kenyatta. pentru a combate pro ganda fascistă în Africa de est. în atitudinea faţă de conflictul kalo-abisinian. II. 123.v timentele de solidaritate africana. la 28 noiembrie 1935.popoarele supuse. alăturate evenimentelor dintr-o serie de ake posesiunii britanice din Asia şi Africa. Si k. Hun ton . din partea oricărei puteri imperialiste străine l. Adun? a cerut guvernului britanic să permită înrolarea de voluntari africani în apărarea Abisiniei şi a făcut apel la toţi muncitori i de culoare din lume să boicoteze orice mărfuri livrate Italiei. care din 1922 aviusesi mai mult o existenţă ilegală. o mare adunare populară. pp. în ulitimă instanţă. autorităţile britanici nit mai îngăi toare faţă de organizaţiile indigene-. IX. ale cărei evenimente converg. c it. istoria raporturilor sale cu aceste posesiuni era dominată ide iniţiativa engleză. făurită de . op.

N. însă de natura celor pe care ile pu-■ l u i şi mtr-un stat european. în provincia Alberta. Ele. recunoscute ca parteneri . I ie în adevăratul înţeles al cuvântului. în acest spirit s-a desfăşurat. vreme de două săptămâni. . Avântul revoluţionar al maselor s-a nwnifeftai u o îarie deosebită. în primul irînd. Dezvoltarea i. saluta lupta clasei n k»«rc din Rusia şi ţelurile ei : dictatura proletariatului şi i inului. mai puţine complicaţii interne lîn istoria aa i ioane. în mantie 1919. conferinţa organizaţiilor mun-lorrţti din Canada de vest. aflată într-un permanent proces de Slîrsitul primului irăzboi mondial a însemnat în istoria Ca-lomontul în care pentru întîia dată în viaţa sa internă M ' M i i t limpede contradicţia fundamentală dintre burghezie l'iolet.(Dominioanele albe" : Canada. i . i l r . Chestiunea franceză din Canada e departe de ' i termenii celei a burilor din Africa de Sud.şi de o ciocnire se între două minorităţi dominante.ii ales marea regimului lor politic şi a raporturilor constiii metropola în cadrul imperiului — mai precis 1 < oiumimwealthului. generează fără i probleme sociale. o apropiere intre istoria a Iri nu e ! i numai prim caracterul loi in. Burghezia şi proletariatul I i i bine conturaţi ai acestor societăţi: între ei se inter-ituira fermierilor. Australia. l i I mai 1919 a izbucnit greva metalurgiştilor din oraşul Inuipcfţ.triat. cerînd ridicarea salariilor şi ziua de muncă de • <> De la 15 maii. aflate în curs de a-şi tăgădui titlul şi a se I . faţă de Uniunea Sud-Africană. alcătuiesc grui legiate pe plan politic. Ea a durat pînă mnie. la > l 11 v. " I n . munciitorinu • nA proitesta ■împotriva intervenţiei. au avantajul ilc o gravă problemă indigenă . în aoest interval. In vreme ce guvernul conservator. gre4Q9 ■re. de naţioMltuic diversă. prezidat de Robc-nt Bor ungaja în intervenţia antisovietică. la nivelul oricărei ţări înaintate. i . greva a devenit generală.uu ZeelandS c.

promulg ■ şi lărgeşte legi de protejare a industriei naţionale. convine asupra unui sistai de tarife preferenţiale cu Indiile de Vest şi Australia. LMorton. Avântul revoluţionar a cuprins şi masa fermierilor. L. din 1924.viştii au fost stăpîni pe oraş şi din punct de vedere politifl administrativ1. Ea acţionează tot mai vădit ca un stat suveran.U. Din 1931 guvernatorul ei e numit pe baza recomandării guvernului ci nadian. înitrecând pe conservatori şi ami ninţînd astfel echilibrull celor două partide tradiţionale burgheze. pp. j Ulterior. conducătorii fermierik: au colaborat ou liberalii şi partidul lor a fost absorbit trepta de aceştia. liberailii vor domina viaţa (politică a ţării într cele două războaie mondiale. 'Exicaptiând intermezzoul conservator dint 1930 —1935. un descendent al „re Iu Iui" din 1837. în rîn durile sale însă. rezolvîindu-se abia recent. care la alegerile federale din decembrie 192 a obţinut 65 de mandate. nimentele principale simt deja cunoscute.t minister. Manitoba. Alegerile amintite maii sus au fost câştigate de liberali.reformiste. turile sale strânse cu S. Rămîne semnificativ faptţl că s-a putut constitui acum un partid aii fermieri/lor (Nationa Progresive Party). Partidul Comunist al Canadei. materializate în masivele investiţii 1 W. Deja la 1925 se pune problema drapelului propriu. 410 . în cursul conferinţei de li Toronito din 22—23 ff bruarie 1922. perfa tează tratate comerciale proprii. aripa ide stingă a organizaţiilor muncitoreşti dia Canada a creat Partidull Muncitoresc Progresist. Se opune chiar seni nării unor tratate internaţionale încheiate de Anglia.. exprimarea nemulţumirilor a alunecat rapoil spre forme de luptă politică legală. sul conducerea lui W. Atraşi însă de iluzii . în relaţiile sale cu imperiul şi în politica ei externă. Mackenzie-King. acesta mi mindu-se. care s-a dezbătut îndelung. Tot în acest an au luat fiinţă primele nuclee comunişti*. în tei atribuţiilor pe care Anglia i le acordă. 365—370.A. Canada a fost un element activ al reformei imperiale care a dus la creaiv i Commonwealthului şi la adoptarea Statutului de la We-.

L

i estora în Can.ul i i, la i unui ministru plenipou-iii, IM canadian la Washington. inului valutar introdu! tn lumea capitalistă, .\ 11 li Uitaţii aurului în valut.i servind ca mijloc inmail de plăţi, Canada ;se va sima în zona dolarului, iar ei line 1. In Auttrailia, ca şi în alte dominioane şi posesiuni engleze, 1 economică forţată de necesităţile războiului a fost riza din 1920—1921 ; ea a orientat guvernele întărirea protecţionismului, a întărit activitatea pari ulului agrar, ai fermierilor, şi a radicalizat maş'lum'itorească. La 30 octombrie 1920, la Sydney, a luat Partidul Comunist din Australia. întîrqpinînd iniţial n Lităţi, scindat în două fracţiuni, el s-a unificat defin ilocembrie 1922. Congresul uniunilor sindicale din 1, ţinui în luna iunie 1921 la Melboume, a recomandai ulului laburist înscrierea în programul său a socializării 'lor de producţie şi repartiţie. La Brisbane, în octom1 ' I, congresul partidului laburist a acceptat această suTot din partea unui Congres aii uniunilor sindicale, U Li Sydney în 1923, s-a insistat şi asupra realizării unităţii ui.1- a clasei muncitoare din Australia. Justă în esenţă, T.iM.i recomandare a avut îsnisă urmări foarte discutabile în 1 c, prin aceea că elemente comuniste au intrat în partidul burist, neglijând stabilirea prealabilă a unei platforme de e pe principiile revoluţionare, leniniste. iJicultura australiană, ramură extrem de importanţi a niei, face progrese în sensul introducerii unei mai mtri 1' 11 lĂţi de culturi. Se pun în valoare resursele Queenslaniduilui, "luna sa tropicală. Cultivarea trestiei de zali 1 I»|HTC din 1925 consumul intern ; în 1938, Queeinsihnnlul Im r.ca/a pentru export jumătate din producţia sa de zahăr, telcxşi progrese spectaculoase le face cultura orc/ului, in MIUS.» în 1925 ; peste patru ani satisface deja cererile pieţei
Inel din 1853, Canada avea ca unitate monetară dolarul canadian, oduieie sistemul decimal. Pentru Canada în această perioadă, vezi : HMM istoriia, VIII, pp. 312—315; CHBE, VI, pp. 768—769; l u, op. cit., pp. 532—534; G i r aud, op. cit., pp. 127—131. 411

Se extind suprafeţele culturii'liere, iar creşterea vi» taior, alături de ©ea tradiţională, a oilor, transformă Australia, şi îndeosebi Queenislaradul, într-o mare producătoare de lactate şi carne, dezvoMadu-se şi industria frigorifică. Repartizarea producţiei pe diferitele ramuri agricole se face tot mai armonios, agricultura, în ansamblul ei, devenind în acelaşi timp mai autarhică. în structura (proprietăţii, persistă tendinţa oficială de a încuraja fermele de suprafaţă mică şi mijlocie. Statisticile arată într-adevăr o uşoară tendinţă de scădere a numărului fermelor uriaşe, de (peste 20 000 de acri. Creşte însă numărul celor între 5 000 şi 20 000 de acri şi se dublează proprietăţii între 500 şi 5 000 de acri. Răscumpărarea din partea statului a pămîntului unor mari fermieri a dus, pîraă în 1934, la instalarea a 25 000 de noi ferme, pe o suprafaţă de 8,3 milioane acri *. în Noua Zeelandă, notabile sînit mai ales progresele electorale ale partidului laburist, care în toamna anului 1935 reuşeşte pentru întîia dată să formeze singur guvernul, sub preşedinţia lui Joseph Savage 2. „Dominicanele albe" par a îlnfăţi^a şi ar trebui să reprezinte un factor de coeziune al imperiului, în concepţia sa nouă de „comunitate de state libere, asociate". Desigur, tendinţele centrifugale nu sînt aci aicît de manifeste ca în ake posesiuni şi în nici un caz ele ou apar sub aceleaşi forme. Nu pot fi însă trecute cu vederea, cel puţin ca semne de întrebare, toate acele fenomene economice, sociale şi politice care derivă chiar din conceptul formal de „stat liber". Politica economică proprie, autarhia şi protecţionismui, ponderea specifică diversă a anumitor probleme sociale şi de proprietate, relaţiile externe şi pwiatde de vedere proprii în domeniuJ lor, riscul permanent al neconcordanţelor dintre echipele politinguvernamentale3, toate acestea ce itaseamnă şi amcotro duc ?
Revenindu-le o întindere medie de aproximativ 330 de acri. El se desprinsese de liberali în 1909. CHBE, Vile, p. 191. Pentru Australia şi Noua Zeeland! : Vsemirnaia istoriia, VIII, pp. 317—318 | Nowack, op. cit., pp. 126—127, 139—141, 150—151, 301. * Un singur exemplu, din multe : în 1935 în Anglia sînt la puter» conservatorii, în Canada — liberalii, în Noua Zeelandă — laburiştii.
2 1

412

I

i i i i W . i i . i , conjunctura intei jdia comuni gerTnamo-italiano-j.ii" dai un imbold umi....nioiiwcakhuilui şi partici|pw«i li .ii doilat război U H I I .J .1 stat sub semnul unei mai strfnse tolidtrit&ţi dactt cea lllll tnul război. Dar un atare factor, contingent, nu poate na definitiv semnul de întrebare pe care îl ridică proi duratei acestor legături. Analogiile cu alte exemple istoic n Midomma să opinăim că atunci câmd legăturiile dintre i i i m. II multe organisme statale se îngustează în jurul . . u n i u n i personale", al unui „simbol constituţional", uaiii i i . n mult o ficţiune convenţională.

CAPITOLUL M

DESTRĂMAREA IMIT. RI ULUI Al doilea război mondial Imperiul britanic a fost ou mult mai serios zdruncinat î cursul celui de-al doilea război mondial, decît în 1914—1918 Nu e vorba numai de consecinţele ulterioare, evidente pentru toată lumea, ale conflagraţiei izbucnite în 1939, oi de aspectul militar ca atare. Din iunie 1940, Anglia a fost redusă la apărarea coastelor sale, cu forţe terestre şi cu o dotare tehnică foarte limitate. Noul rol al armei aeriene şi superioriitjatea temporară a Germaniei biuleriiste în acestt domeniu puneau în discuţie eficienţa flotei de război. După ce agresiunea germană asupra Uniunii Sovietice a îndepărtat definitiv pericolul unei invadări a Angliei, Imperiul britanic a continuat totuşi să treacă prin clipe grele. în primul război mondial, posesiuni \c engleze de dincolo de mări n-au fost nici un moment primei duite. De astă dată însă, Egiptul şi Suezutl sînt ameninţate do forţele germano-italiene, pînă kt toamna anului 1942. Bir mania, Singapurul şi Malaya cad în mâinile japonezilor, în primele lumi ale aceluiaşi an. India este pe puinatul de a fi i n vadată.

Posesiunile din Pacificul de sud-vest ocupate, Austni lia trăieşte sub iminenţa debarcării japoneze. Flota de supr.i faţă a suferit pierderi grele, mai ales în Extremul Orient. E adevărat ca războiul submarin, deşi dus de hitlerişti fără cm ţâre, n-a putut provoca în nici o perioadă efecte de gravi tatea ceflor din aprilie 1917. Imperiul britanic a fost angajat deci efectiv în război, nu numai pentru susţinerea luptelor de pe teatrul european de qperaţii, ci pentru apărarea sa pe fronturi largi şi variate. Totuşi, chiar iîn perioada de criză din desfăşurarea boiului (pînă în 1942), Anglia a reuşit să lichideze dominaţi i italiană în Africa orientală (Abisinia, Somalia, Eritreea). Ea i ocupat Irakul şi a instituit asupra Iranului un control militar, în comun cu Uniunea Sovietică. Statele Unite ale Americii au preluat apărarea Australiei, Noii Zeelande şi Pacificului de sud vest, iar înfrângerile flotei japonezie în Marea Coralilor şi lînjţă
414

(mai-iunie 1942) au slăbii forţa militară 1 ofenuim.i anului 1942, o dată I U In i din i I 'Xii.mihoin, 23 oiotomibric), Imperiul! britani* H redreII preţul imenselor sacrificii aduse de coaliţia antibitifioarelor — în primul rfnd, de Uniunea Sovietică, hilase pînă la acea dată potenţialul ofensiv ai hitle- i itorită aportului tehnico-imaterial al Statelor p|l|>tul «te degajat şi întreaga Africă de nord cucerită, in H 1943. Debarcarea în Sicillia şi aipoi în Italia con-■ niIic septembrie 1943) a scos definitiv din cauză ■ ne/ui. Victoriile terestre şi navale americane din le sudvest (insula Guadalcamal) au îndepărtat pe- il japonez de Australia şi au pregătit o ofensivă concen- difl Binmainia apuseană, unde acţionau forţele imperiale I recîmid prin întregul arc uriaş de insule care străbate n ml de rest, pînă îin arhipelagul Aleutinalar. > i u n decisivi, 1944—1945, cînd războiul a fost câştigat M*l'.i, imperiali a reocupat şi teritoriile temporar pierdute l < > de mări. El ieşise încă o dată victorios, din cel mai sîn->i jţrcu război cunoscut în istorie, dar de astă dată victo-i p.trteiner secund, în fapt, dacă nu de drept. îşi datora ii marii coaliţii a popoarelor — care cuprindea şi po- • ■/. — împotriva fascismului. Acesteia s-au alăturat n u i e l e din imperiu, care, deşi asuprite de colonialism, au totuşi cu abnegaţie cauza omenirii şi a c i v i l i , uitate de fascism. Contribuţiile la război, inclusiv C«l« i c, .iu fost acceptate cu mai multă uşurinţă decît: înainte, ilia, guvernul condus de laburistul Curtin a mobiilizat i < \ r la vîrata de 18 amii. Trupele australiene AU luptat în (i i i i n e e , în Africa de nord şi Italia. Noua Zeelandă, de nc.i sub un. guvern laburist, prezidat de Fraser, a orga un corp expediţionar care a acţionat în Pacific, în rare CU forţele americane. Şi în Africa de Sud, cu toată ( i . i l u i Hertzog şi a liderului naţionalist Malan, partidul 'i.imcntal al lui Smuts a reuşit să impună linia probritaiv ut greutace nioi rezerva manifestaită de unii fran415

cezi din Canada împotriva serviciului militar obligatori trimiterii unui oorp expediţion.i i ura grainiţelor Cai Forţe canadiene au participat, printre akele, la debn din Noranandia. Din nou, Anglia contractase mari datorii faţă de p< rele din imperiul ei. Condiţiile istorice de după încheierea ce de-al doilea război mondial au fost de asemenea natură, îr ea n-a mai putut să ignoreze aceste datorii şi să nu se plece faţa (revendicării hotărâte a libertăţii, pe care o reafirmă tinse regiuni din Asia şi Africa. Lupta de eliberare a popoarelor din imperiu după al doilea război mondial, pe teritoriul asiatic In cele două decenii care au urmat războiului al doile mondial, Imperiul britanic a trecut prin cea mai prof transformare din istoria sa. Dacă în 1946 numai 18% populaţia imperiului dispunea de un regim de autoguverna în 1962 proporţia acesteia crescuse la 97% şi, pînă astăzi, ea a sporit şi mai mudt. Cea mai mare parte a posesiunilor britanice au obţinut independenţa, având posibilitatea de a decide dacă rămîn sau nu în cadrul Commonwealthiuluii. Transformarea survenită în structura imperiului după al doilea război mondial constă, aşadar, în pierderea complet oricărei autorităţi politice asupra unor foste colonii (Birmanu, Uniunea Sud-Af ricana, Sudanul etc.) şi în trecerea celorlalte, cu excepţii neînsemnate, la statutul de ţări independente, asociate Commonweakhului. Acest ultim fapt implică, la rîndu-i, o extremă diversificare a structurii Commonwealthului. El nu mai reprezintă doar asociaţia unor „dominioane albe", ou o bază economică avansată, cu instituţii vechi de tip european, ale unor noi na ţiuni de limbă engleză. Commonwea'khul a devenit o asociaţie de state în care majoritatea o constituie popoarele nebritanice. între aceşti parte neri cu drepturi egale, interesele lor diverse ies la iveală cu multă pregnanţă.
416

ii apreciabile ■diferenţe di ni ; ii d altirii ecoFuotură socială, de tradiţii, in i tendinţe ' Toate acestea se afirma lioţpode din monientu] în ie întreagă de ţări au încetai de a li tutuite admi- ■ •lonialiste, avftnd.u-şi guvernele prqpni. In mod şi mai ilegitim se poate acum iridica întrebarea dacă mul politic actual de sub egida Angliei mai poate fi consi-ii .i l ' H i n î n d o unitate reală? în orice caz, Imperiul bri-i , . i i mu şi-1 închipuiseră Disunaeli şi Joseph Chamberi de a mai exista. l i . , im ii \ . i i de disoluţie precipitată au fost, pe de o parte, ■ ■ ii doilea război mondial, creşterea prestigiului şi influIJ;-.inului socialist îm lume, schimbările generale petrecute i! de forţe — economice, politice şi militare — din- lauirul socialist şi capitalist şi îin interiorul celui din urmă II presus de orice, avîntul luptei de eliberare a popoarelor r.upririi coloniale. i-.ist.i luptă generală va obţine, pe parcurs, alături de M roase rezultate concrete, şi un impontant succes principial. t unul din factorii care au determinat Adunarea Ge- lă a Organizaţiei Naţiunilor Unite să adopte, la 14 de- ie 1960, „Declaraţia cu privire la acordarea indepen- i ţarilor şi popoarelor coloniale". st document condamnă asuprirea şi exploatarea unui de către altul, ca reprezentînd „o negare a drepturilor anuale ale omului". Proclamă dreptul tuturor popoa- • la autodeterminare, respinge tergiversarea acordării in-enţei sub pretextul insuficientei pregătiri politice, eco . sociale sau culturale a unor popoare şi cerc ci „în iile de sub tutelă şi cele ce nu se bucură de autoguvernare, in şi în toate aelelalte teritorii care nu şi-au dobîiwlii îm .i ndenţa..." să se ia „...neîntârziat măsuri pentru trani l te rea întregii puteri popoarelor aoesitor teritorii, corospun- tor cu voinţa şi dorinţa liber exprimată de ele, fără condiţii
Pi plan constituţional-juridic, guvernul britanic a introdus la IV48 un element de „uniformizare", promulgînd legea intitulată h Nationality Act", prin care se acordă statutul de cetăţean bri- uturor locuitorilor imperiului. Cf. Jen n i n g s-Yo un g, op. cit., «76—479. 417

sau rezerve şi indiferent de rasă, u l i i . sau culoarea pielii : astfel incit să li se acorde posibilitatea de a se bucura de plină independenţă şi libertate". La rândul său, această declarare .1 O.N.U. a devenit mi factor de accelerare a luptei pentru independenţă, dusă de po poarele supuse jugului coloniali în perioada care a urmat adoptării ei. Pînă la impunerea unui asemenea aot îinsă, lupta pentru libertate a parcurs un deceniu şi jumătate de grele încercări şi eforturi. în India, dujpă începerea războiului, Congresul naţional s-a declarat de acord să sprijine efortul militar englez, cu con diţia ca Anglia să promită acordarea independenţei, după terminarea conflictului. Gandhi n-a acceptat acest punct de vedere — el era pentru abţinerea Indiei de la orice colaborare — şi astfel, în toamna anului 1940, Sna ajuns, temporar, la o ruptură între el şi Partidul Congresului. Tratativele cu guvernul Chunchill în viederea unor noi reforme politice care să ducă la instaurarea unui guvern naţional în India n-au dai rezultate. Congresul s-a orientat atunci spre revendicarea ne condiţionată a independenţei. în martie 1942, tratativele angli> indiene au fost conduse, din partea engleză, de sir Stafford Cri)pps, laburist, membru în cabinetul de coaliţie prezidat de Cburchill. Misiunea lui Cniipps s-a încheiat de asemenea fără rezultat, deoarece Anglia propunea, în cadrul planului viitoarei acordări a autodeterminării Indiei, şi dreptul oricărei pro vincii sau principat de a-şi declara unilateral independent;!. Planul britanic însemna posibilitatea unei complete fărîmiţări politice a Indiei, cu atît mai mult cu cît în prinicipate, conduse de mari feudali, nu se prevedeau drepturi electorale pentru populaţie. Soarta a 90 de milioane de indieni ar fi rămas asi fel la latitudinea anmuiştorilor feudali. După întreruperea tratativelor cu Stafford Cripps au iu mat arestări printre membrii Congresului şi o mişcare de nesupunere civilă. La 7—8 august 1942, comitetul executiv al Con greşului, întrunit la Bombay, a adoptat rezoluţia „Afară ti in India", care cerea recunoaşterea imediată a independenţei, „atît în interesul Indiei, cît şi pentru triumful cauzei Naţiu nilor Unite".
418

11 au reacţionat brut.il. I .1 B 9 august I'M2 a fost i.»t.1 întreaga conducere ;i Congresului |i partidul |HIS în legii. Grevele de protest şi tulburării* care in urmat i 1 au fost înăbuşite cu forţa armată. In ciocnirile > < ■ au căzut vreo 1000 de morţi şi peste 3 000 de l ' iflrşitul războiului, de prin iulie 1945 (conferinţa de b), tratativele anglo-inidiene s-au reluait. Continuate în 1946, noul guvern laburist prezidat de Clement Attlee m i c tot pe Scafford Crijpps cu conducerea lor. Asupra ■ 1 ' i ' l n n v i engleze în cursul acestor tratative a avut, foarte ' I n i , o influenţă şi situaţia financiară gravă declarată în Ea a silit Anglia să facă apel la ajutorul ţărilor Comi h l i - u l u i , pentru a anula sau a reduce datoria de război .......1.1 l . i ţ ă de ele. India, în timpul războiului, prin livrările produiie pretinse de englezi, <nu numai că-şi achitaise toate ! ■ ■ Luă de Anglia, dar devenise la rînidu-i creditoare. IV.itativelle anglo-iindiene au dus în cele din urmă la rezuli n i l constituirii în India a două state: hindus şi musulman ndia şi Pakistanul),'ambele primite în Gommonwealth, cu H.1 de 15 august 1947. Ulterior, la 18 aprilie 1949, India s-a nvat republică, dar a continuat să rămiînă membră a ....Mionwealthului. I liberarea 'de sub jugul imperialist a uriaşului teritoriu ' ■ l i m, a poporului său de 440 000 000, a însemnat un eve•11.111 de importanţă istorică -mondială, a dat un pute npiils procesului inevitabil de destrămare a ruşinosului 11, condamnat de istorie lla pieire. Birmania, duipă tratativele duse la Londra de An nipreuină cu Ne Win fusese în fruntea luptei de elib
lArii de sub japonezi, a primit un statut de au nar<

1, în ianuarie 1947. Un an mai tîrziu ', ci 5 ,1 p i u republică şi s-a pronunţat pentru ieşirea din < iommon 1, devenind coimplet independentă. I 1 ^ februarie 1948 a fost rînidul Ceylonului să dobîinde. • i n t u i de independenţă, irămînînd însă asociat
1

Intre timp, la 19 iulie 1947, Aung San şi alţi colaboratori ;> I victima unui oribil asasinat, pus la cale de agenţii unor grupuri 419

8 De exemplu. Această nouă concesie din Angliei fusese forţată mai ales de greva generailă politică. 285—286. în care a integrat în 1963 şi colonii Aden. 552—553. Continue tulburări antibritanice au avut loc în perioada postbelică în Arabia de Sud. a scos ţara din cadrul aşa*-zisului „pact de la Bagdad". demiterea şi expulzarea lui Glubb-paşa. 533. cit. în martie 1956 8 Pentru problemele Asiei. vezi mai ales N e h r u. damiţîind pe ofiţerii englezi cancontinuau să deţină posturi militare de conducere 2. orienitînd-o spre o politică neutrailistă şi de solidaritate arabo-musiulmană. Din septembrie 1963 i-au fost alăturate posesiunile britanice din Bor neo de Nord. pp. în 1946 a fost recunoscută oficia! independenţa deplina a Iordaniei. în cadrul urnei Federaţii malaeze. unde Anglia a creat în 1959 o federaţie de state arabe. K. caro a înlăturat monarhia şi elementele reacţionare moşiereşti pro engleze din fruntea statului.. 515 —518. 526—527. asasinat în 1951. i~a urmat nepotul său. dus de forţele populare ce luptaseră înainte contra japonezilor. 574—576 şi Maximi M o u r i n. 541—544. op. 493 498. din care Sin gapuruil s-a desprins în 1965. Maliaya va obţine însă independenţa abia la 31 august 1957. din cauza intenţiei guvernului iranian de a naţionali/. 283. în Malaya se desfăşura între timp o luiptă armată de el 1 berare. Histoire des Grandes Puissances. Procesul de destrămare a vechilor forme de dominaţie şi influenţă britanică în Asia a cuprins de asemenea vestul şi sud vestul marelui continent.i bunurile marelui trust petrolier „Anglo-Iranian Oii Co.britanice. să refuze a se alătura pactelor militare britanice şi să ducă influenţa engleză în ţară. de presiunea opiniei populare. 420 . Mişcarea revoluţionară din Irak. Guvernul acesteia şi re gele ei1 s-au văzut obligaţi ulterior. un veritabil război cu crupele engleze. Grave dificultăţi s-au ivit între Anglia şi Iran în 1951— 1952. pp. 1 Lui Abdullah. sediul mişcărilor de eliberare celor mai puternice şi mi des repetate în această zonă geografică 3. Hussein actualul rege. declarată în insulă în lunile mai-iunie 1947. izbucnită în 1958.

naţionalizarea de către Egipt a Canalului i eşecul agresiunii anglo-firanoo-israeliene împotriva irit prestigiul internaţional al statului egiptean.. In Atrica răsăriteană.) \fricii înregistrează de pe aieurn i totdeauna drept unuil din coli mai ti nimerite LIC eliberarea aproape comrpleitB a oontimeatuAui african ■ dependenţa colonială. iulie 1956.Vi. Ea a însemnat încununarea lupiraţiillor permanente ale popoarelor Africii. Sensul. deii n focar de raliere al forţelor care luptau pentru indeIIK I şi unitatea popoarelor arabe.it şi ţării. Mişcarea avea o puternică nuanţă xeno-ii liuzînd şi ura contra misionarilor creştini. 421 . Egiptul a recunoscut dreptul la autoguvernare inului. numit ulterior Kenya African National Union ( I .. în 1952—1953.. După al boi mondial. care s-a proclamat republică independentă la 1 ia.rintr-un acord cu Anglia. incert. ptul şi-a consolidat independenţa.AND). prin reluarea păirnînturilor răpite de albi. Kenya a fost centrul celor mai imite mişcări de eliberare.. în Kenya s-a desfăşurat o grevă generali in tot atunci a început faimoasa mişcare Mau-Mau '. în 1950. consecventă. le unei asociaţii secrete a populaţiei kikuyu. în . P.Independent. încheiat în nie 1953. de masă. boi i produselor engleze şi restaurarea vechilor obiceiuri ale > i ii. autonomia. dezvoltarea unei burghezii şi a unei nulităţi africane a oferit acestei lupte baza pentru o organizată. cu program consocinitiimperialist. 1956. prin înlăturarea moi transformarea sa în republică. cu un program ferm coni'lumente oare se întrevăzuseră deja între cele două răzinondiale. A fost uxrîe a forţelor burgheziei naţionale. mu le mai violente răscoale populare antibritanice de dupi Ic ti doilea război mondial. Programul ei cerci. ' i li ii simplă onomatopee. cu bază populară..... |urao Kenyatta a pus bazele partidului Kenya African I ' I I M H I . la începutul celei de a doua ju- uiluii al XX-lea.

centrai cel mai activ al mişcării de eli berare a fost Coasta de Aur. susţinea necesitatea unei politici de colaborare a albilor cu indigenii. Tanganyka African National Union (TANU).i declare starea de asediu în Kenya. Un partid politic. noii republici independente a Somaliei. manifestând chiar intenţia de a crea o federaţie. represiunea mişcării MauMau făcuse printre indigeni 10 000 de viiatime. Acesteia i-a urmat Uganda. devenise prim-ministru al Kenyei. se formează 1 Intre timp. după un (proces care a durat pînă în aprilie 1953. Din acest plan. recomandînd dezvoltarea proprietăţii individuale. Peste 60 000 de suspeicţi fuseseră arestaţi şi internaţi în lagăre de oonoen trare.revolta luase pro porţii. egalitatea drepturilor de proprietate pentru toţi locuitorii. Depăşind linia moderată a organizaţiei conservatoare „Convenţia unită a Coastei de Aur". din 12 membri. Şi î(n Tangianika se înfiinţase. la 12 decembrie 1963. eliberat.n h 'I octombrie şi. de tranziţie spre independenţă. care se mulţumea să revendice un program de reforme constituţionale. desfiinţarea rezervaţiilor şi fixarea unui salariu minimal în muncile agricole. în fine Kenya1.La 17 septembrie 1952. „United Cotintjry Party" (Partidul unit al ţării). la 10 decembrie 1963. La 9 decembrie 1961 a fost proclamată independenţa republicii Tanganika. s-a realizat unirea Tanganikăi şi a Zanzibarului. Zanzibar. şi. O comisie de anchetă a situaţiei din Kenya — aşa-zisa comisie Mitchell — a publicat la 9 iunie 1955 raportul ei. sub numele de Tanzania. la 9 octombrie 1962. Anglia a cedat colonia ei. autorităţile engleze au trebuit s. Englezii au căutat în acelaşi timp să realizeze o bază de apropiere ou indigenii. care instituia un consiliu de conducere politici. întruioi . la 7 iulie 1954. asemănător cu cel din Kenya. lansat încă în iunie 1963. un partid al libertăţii. în Africa de vest. Jomo Kenyiatta a fost arest. sub preşedinţia lui Julius Nyerere. Aceste state au intrat într-o umuine vamală. de sub conducerea lui Michael Blundall. Somalia britanicii. La 20 aprilie 1954 au promulgat o constituţie. în cadrul unui regim autonom. Pînă în 195S. 422 . formată pe teritoriul fostei colonii italiene cu aceiaşi nume. a fost condamnai la 7 ani muncă silnică. în cadrul căruia pentru întîia dată un loc era rezervat unui reprezentant al indigenilor. La 1 iulie 1960. Jomo Kenyatta.

iar Gambia a urmat aceleaşi etape.1957. . -i i în special. tub oon i Inii Kwame Nkrumali. independenţa.menitul ?i guvernul au fost dizolvate. i i 24 februarie 1966. în 1949. Guvernarea sa a pregătit. vechi liţptStoi pentru drepturile c■ • ! ■ ■ • nnloi .. iar exact peste tftt tni I I i l i n i a t republică independentă. reprezentî-nid o largă alianţă pentru iradejpendenţă >i curente diferite. p i în acel moment din ţară. Arestat după o nerală declanşată luarie 1950. I u l naţionalist al lui Ma'lan a înfrânt în ailegeri pe Smints. sub numele de Ghania. prin u cele ci interne. u i i . cerlînjd aiutoguvennarea. „Partidul populai al ( onvenţiei".. al {muncitorilor i n . Ea a fost proclamată la '• nu I I . care M loldat cu 21 de morţi şi 50 de răniţi. i ni Leone a fost proclamată independentă la 27 iiprili i ■ " • ! .l . din 1949. nmalat rolul mai mare al proletariatului.1949. devenind. greva generală din transporturi şi servicii pu-iliin 1945 şi cea a minerilor de la Enugu.şi forme variate de luptă îm favoairea independenţei. constituţia suspen-I'artiaiuil popular al Convenţiei interzis.. In Africa de Sud. Nkruimah a fost eliberai în uima victoriei lirlui . a fost declarat destituit. la rîrudu-i. în i ' 1 " prim-ministru. pre Ic generalul Ankrah.. a purtat repetate trasative cu gUVW •litanie.oane. dobîiulind auto narea la 4 octombrie 1963 şi independenţa la 1K februa 1965. I de unităţi ale armatei. La condu. intense tul. . H I în alegerile din februarie 1951. i ugurat pe toată linia o politică de asuprire şi discri■ 423 . tabloul acesta al inidqpen/denţei africane e prezintă unele note distincte.. Mrl. în Ghana a avut loc o lovitură de M J I .II H s-a instalat un „Consiliu naţional de eliberare". Nigeria a obţinui • I iloininion la 1 ootambrie 1960. Organizaţia politică lată Consiliull naţional al Nigeriei şi Camerunului JC).ilni. Preşedintele Nkrumah. statul african cel mai dens populat şi cu o eoorelativ mai evoluată.(. Acest partul reclama icotidarea imediata* . Nigeria. discordante. Acest nou organ a manifestat de put intenţia de a obţine din străinătate anumite credite. a cunoscut. cînd noul stat a devenit republică în cadrul < 'iiiiiHMiwcalthului. ■ > • ■ îi I uscseră refuzate fostului preşediinite.' guvernării. membră a Common-« ■ 111 li LI Iui..(..

între timp. guvernul britanic a luat. a iniţiat în 1952 o campanie paşnicS de nesupunere faţă de legile rasiale. Partidul Comunist din Uniunea Sud-Africană fusese interzis în 1950. organiza^. ân februarie 1953. cu ocazia unei greve a minerilor din Rhodesia de Nord.minare rasială împotriva africanilor. Preşedintele sindicatului feroviarilor din Rho dosia de Nord.> luat. primul a alunecat pe poziţii de compromis. tulburările populaţiei asuprite au demonstrat cu1 Ulterior. A fost arestată şi conducerea organizaţiei politice a indigenilor de aci. Tu 1957. Urmaşul lui Malan. 500 de lire amendă şi biciuire. 8 milioane de negri rămîneau fără drepturi politice. în 1953. Vei woerd.i Rhodesii. a continuat cu toata rigoarea aceste măsuri. măsuri draconice contra participanţii©] la această campanie.i Rhodesii şi Nyassaland. şi în organizaţiile politice şi profesionale ale clasei muncitoare. acordînd acesteia un mai larg statut de autoguvernare. printre altele. Congresul na ţional african din Uniunea Sud-Africană (ANC). de care însă urmau să profite doar 300 000 de albi. îneereînd să întărească poziţia minorităţii de colonişti englezi din aceste regiuni. condus de ultracodonialistul Roy Welenski. Ea a constituit un pretext pentru guvernanţii albi de a lovi. trebuia să ţină seaimi'i de protestul guvernelor acestor state (împotriva tratamentului la care africanii erau supuşi în Africa de Sud. Guvernul sud-aiiriean . au stârnit oprobriul opiniei publice mondiale şi au pus într-o situaţie delicată guvernul bri tainic : pe măisură ce al era obligat să acorde un loc în Corn monwealth fostelor colonii de culoare. a fost arestat în 1953 şi con damnat la 6 ani muncă silnică. care au creat o situaţie încordată în ţară. Dixon Komkoia. preşedintele şi secre tarul ei. reprimată cu ajutorul armatei şi al bombelor lacrimogene. Mişcarea de protest a indigenilor s-a extins şi în cele dou. hotărîrea de a constitui o federaţie între cele dou. în persoanele lui Hanry Nkumbula şi Kenneth Kaunda 1. Un nou val de arestări printre conducătorii sindicali a avut loc în septembrie 1956.1a 5 ani închi soare. Cu toate străduinţele guvernului noii federaţii. pasibili de pedepse pînă . federaţia a primit statutul de dominion.* populaţiei indigene de aoi. 424 .

it a susţine minoritatea albă din federaţia Rhodesiai . Şi aci um partid african. 363. pp. Calea A fric ii. 99. •' 1. declara la 3 februarie 1960 : „Dintre i i | > i i : » i i l c pe care le-<am cules din momentul cînd ani II I ondra. 82—84. I . U I M I M prian ministru. în ianuarie 1959 saland i iz■ revoltă făţişă. i n d . revanşa bură împotriva Angiliei. socotind şi fosta Africa gerI I I . Harold Maicmillan. într-o ţară de 1223 000 1 i n ' (siau peste 2 000 000 km 2. o populaţie de 12 000 000 de indigeni.. 1V63. la 31 mai ' ■ l Era. 173. Textul a numeroase acte de independenţă. din cauza politicii faţă de llaţia indigenă. 183. 106. Dar independenţa completă a resud-africane era recâştigată în asemenea condiţii isto• ît actu'l de la 31 mai 1961 nu are nici o semnificaţie v. 209—210. animată de aceleaşi tendinţe rasiste şi putîimcl fi ■i i(Minată a urma exemplul Africii de Sud şi a căuta spniil acesteia.irsi. o energică luptă pentru independenţă. Ir».stă. i l . Divergenţele dintre guvernul rasist al Uniunii Sud-Afrii restul Commonweakhiului. el a lăsat. i l . pe trebuie să-1 recunoaştem ca atare şi de care trebuie să ţiN ■iMina" 1. Dimpotrivă. au dat ocazie naţionaliştilor sud-africani i re ieşirea statului lor din Commonwealth.i africanilor. I . " i ! . 60. 1965. i w i Congxess u i ) conducerea lui Hastings Banda. Cita t după J a c k Woddis..i de sud-vest). guvernul britanic a devenit muilt mai puţin rtcs. Buc urejti. din ■ mbrie 1959. la nul plac a 3 000 000 de albi şi al legilor inumane dictate de Din momentul în care naţionaliştilor sud-africani le-a ren n i-. Indiferent dacă ne place sau nu. t detfăfurat. 50—52. „ M . i l r . Document* and Speeches on Commonwealth Affairs. 291—292. pentru nopdrea din 1899—1902. 272—275.istă lovitură. 1952 —1962. 87. cel mai puternic m-a frapat forţa conştiinţei > . l a N i c h o l a s Man- 425 . în felul ei.■ ■ ■ ■ ! ■ iaibilitatea acestei formule di pi rpi tuan deghizaţi a iţici imperialiste. înăbuşită prin întemniţări decată. în februa1 1 i f li. I mistere a conştiinţei naţionale este un fapt politic. < II ocazia vizitei sale la Capetown. Englezii au înclinat balanţa tactică în direcţia i | i n i r i i aspiraţiilor spre libertate ale indigenilor. p.

CCXVIII. Nyassaland a beneficiat de aceeaşi situaţie cu încăpere de la 6 iulie 1964. mo nopoliste. ou începere din a doua juimaitaite a veacului al XlX-lea. ceea ce imiplică ieşirea ţării din Commonweakh. 81 (1957). Guvernul rasist al lui Jan Smith a declarat îmsă în mod unilateral — cu de la sine putere — independenţa. cit. Hun ton. Rho> de Nord. Nu este neglijabil însă nici factorul complicaţiilor posibile ou Uniunea Suid-Afnicană. în „îtevue Historique". 234—239. ţi i u un guvern african pre zidat de Kenneth Kaurxda. în fond. 281 . a devenit autonomă în ianuarie 1964. iar independentă îşi membră a Commonwealthului li 24 octombrie 1964. 111—112. cit. Rhodesia de Sud a reprezentat şi continuă sa reprezint! chestiunea cea mai spinoasă. O energică lupta de eliberare 'naţională a început mai alei în Guyana britanică .. adică reprezenta cam 1/13 din populaţie. o con di ţiona de introducere^ unei legislaţii mai talenante faţă de indigeni. sau chiar 1/300 în Nyassaland Această minoritate reclama la rîndul ei independent. 426 . 205. op. 79—81 179^-180. din toaupuniotele de vedere. sub numele de republica Malawi. 213—225.ulbe. pp. minoritatea albă era reiau \ mai numeroasă. 73—75. Aci. obligat de opinia „dominicanelor negre" şi de experienţa în problema Uniunii Sud-Africane. 256. nuimiai pentru că guvernul britanii procedează cu infinite precauţiuni faţă de interesele minorităţii . faţă de 1/36 în Rhodesia de Nord.1 rie 1963 au arondat autonomie intern : W yiassalaoidului. L'Ajnqut britannique. înfiinţat în 1 Cox. pp. tom. Alte colonii pe drumul independenţei Deceniile istorice ale destrămării sistemuilui colonial au adus în anii 1950—1960 o înviorare (politică şi în viaţa Indiilor de Vest britanice — colonii crecute pe un plan secundar. în eventualitatea unui conflict făţiş între Commonweiakh şi Rhodesia de Sud *. pp. Toată problema se prelungeşte. în gpatâk cărora stau şi anumite interese financiare. care guvernul britanic. an... B r u n s c h w i g. sub numele de Zanibia. op. iar în vara aceluiaşi an s-a hatăirît de • i federaţiei. "90—91. Partidul popular progresist.

alcătuind un procent de 29%. pentru ubţinerea indepen \ 111 onijtăţile britanice au rnane\ rsw ki ti tis temporizator. lai du] în deschis tratative cu Londra. I m 195 l problema votului universal. dar proiectul sna izbk. o deplină autonomie internă. reforma agrară şi măsuri privitoare la dezvoltarea ului 427 . să reînjghebeze . i l i partid important din ţară. mai moderat în programul ne interne 1. ca şi mai linii în trecut. care reprezintă 44%> din flotai. pare a prefera asocierea ou Trinidaid-Tobago. în chiar ziua cînd urma a i se proclama indeUnele din insulele care o camipuneau. pe care din urmă a obţinut-o în august 1962. de l i . n l . In ifîrjit. Partidul lui l oază mai mult pe sprijinul elementului indian. iar în l ' i . de «separatismul diferitelor insule.l i lus de Cheddi Jagan. fmplat pînă şi ceea ce i se părea odinioară de neconceput de WefUington : „O constituţie peni ni Malta ? E ca şi Partidul popular progresist urmărea un program ele promovare a iţionale. Anglia a organizat în ianuarie 1958 o ■ . i n pronunţat pentru independenţa separată. ui unele diferende dintre populaţia originară d i n imi- Lndieni. Anglia a rupt tratativele cu guvernul ulterior autorităţile britanice au reuşit să aducă la > < i . la 16 august 1960. Grenada. dar nerenunţînid nici el la revendicarea i'lentei. a .iţie a Antilelor Mici. formînd un Ml. El i dobândească.mi . a obţinut independent ■ în Commonwealth insula Cipru. care s-a destrămat însă la sfîrşkul i ii 1962. Tot astfel au independenţa insulele Trinidad şi Tobago. tombrie 1963. Ii KM Caraibilor. în 1961. de pildă Jas . Acoi i iiidopendenţei Antilelor Mici a survenit în lumile le i.mi ie 1967.i l i n i i iilor de Vest. în continuare. fi descondenţii filoj negri. l o s există un curant în favoarea independomei proprii) înd integrarea într-o federaţie cu celelalte insule. Congresul naţional condus de Forbes Buimham. în zona Mediteranei. ernul britanic a încercat.

ca centru de viaţă economică. Melbourne pare a fi ajuns să egaleze. printrterţă soluţie1. Canada s-a aflat. de asemenea roşii. dar ^ a devenit independentă la 21 septeml)i ic 1964. în 1949. duţpă al doilea război mondial. clasicelor „dominicane albe".desfăşurări dramatice.. Supremaţia politică a labililor. Canada şi Australia în raport ou marile evenimente care modifică (profund structura Imperiului britanic. pe un fond alb. fireşte. sedii aii celor mai mari grupuri financiare. zinc. care elimină culorile şi emblemele britanice. 1 Actualul drapel canadian arc o frunză roşie de paltin. cărora li se adaugă. chestiunea adoptării unui dnapel naţional . Patimi grupuri monopoliste controlează viaţa economică a ţării. istoria . mărginit de două dungi verticale. nil o constituţie.pi îs de 'război'. locul all doilea în producţia de aluminiu. de victoria electorală a conservatorilor. molibden. aur. o trăsătură precumpănitoare în viaţa internă a Canadei de aproape şaptezeci de ani. magneziu şi energie electrică. Ultimii ani au rezolvat după aprinse polemici. e mai săracă în . în perioadă de certă prosperitate economică. mai ades în Africa şi Asia." 9 totuşi.propriu. Noua Zeelandă. argint. imateriali lemnos şl igrîu . da fără a reveni la cele regalist-franceze de odinioară. Pe plan politic. un eveniment a fost intrarea Terra Ni în federaţia canadiană. în Australia devine tot mai evident fenomenul dezvo! capitalului financiar propriu. care s-a menţinut la putere pînă în 1963. Inve ţiale ide capital străin în economia sa ating aproximativ cifra de 20 de miliarde de dolari. nu numai că insula Malu > . 428 . pe care le-ar fi dorit o parte a franco-canadienilor. al concentrării şi centralii capitalului. Ea ocupă primul loc în lumea capitalistă în producţia de azbest. dacă chiar să întreacă Sydney.cum m-aş gîndi la o constituţii. 76% revenind capitalului american ţi numai 16°/o celui britanic. a fost oarecum surprinzător în i ruptă in 1957. pla 1 şi hîritie de tipar . locul al treilea în producţia do cadmiu. nichel.

i fază a dezvoltării sistemului politic care gravitează • uni Manii Britanii comportă. din 1949 guvernai wţiinuil i 1I11. socială. piaţa Commonweakhului. Aceşti factori i atenuaţi progresiv de dezvoltarea capitalului autohton Bnale ţări asociate. înlăturată această dificultate. Chiar presu-I însă. situarea acestei faze în i loraneitatea imediată.In viaţa politică. prezentând o largă diferen N de structură politică. cu trecerea timpului. De asemenea se semnalează penetraţia de capitaluri nur. • alegerile din 1963 i-au consolul. generan*c în itimpull crizei economice din 1929—1933. de faşă. prin investiţiile de capital n nuc în cadrul său şi printr-o persistenţă a unor legături ni. în special americane.11 liberal-agrariene.complicate ale ansamblului vieţii 'i naţionale îşi procesul rapid îşi profund de transformare a i >\ lunilor dintre Anglia şi fostele sale posesiuni. care îngustează perspectiva şi luie doar o parte limitată a documentării. pentru judecata istorică. sub preşedinţia Im Uui. Unitatea economică a an e&tui tem politic e relativ întemeiată. Imperiul britanic. I. dispersaţi geograficeşte. facilitate de tarifele vamale preferenţiale.n majoritatea In parla-. de evoluţia altora pe o cale specifică de altare. Intervine desigur.t al doilea război mondial. date împrejurările extrem de . limbi. i 111 I adera! din Canberra. nea dezvoltării Imperiului britanic la mijlocul şi în a i inmăitate a veacului al XX-lea rămâne o problemă. ( imunitatea Botanică de Naţiuni numără astăzi peste 20 Biamibri. ipoţpulaţic. Retrospective şi perspective i i l . Exemplul Canadei e inutil a mai 429 . şi-a încheiat exis-n jurul lanului 1960. âtn primul srînd. tradiţie istorică îşi religie. iar în ultimii ani şi vestgermane. li U I .cn Mmzies. după un proces de modificare naturală şi de disoluţie ai cărui germeni trebuie căutaţi în la formării primelor dominioane şi care s-a accelerat i]i. iii < 'oniinonwealthul britanic în al şaptelea deceniu al secolului al XX-lea.uiale. în accepţiunea în care i-ani urmărit ■ ■ H I . pro-M foarte complexe. cu începere din veacul aii XVI-lea.

beneficiind de taxe preferenţiale. capitalurile britanice interesate în explo. între toţi mambrii. ide . Nu există un sistem complet ide alianţe reciproce. oomportîind anumite obligaţii. Lui i se poate a<dău.fi invocat. Acelaşi fenomen se observă şi în schimburile de măffui de o pairte. petrolului erau de două ori mai mari decît cele americane. cale mai multe dintre ţările din Asi i Africa.inexistente. Tratatele existente nu sînit bazate atît pe premisa apartenenţei la un organism statal comun. Ficţiunea unităţii în ju/rul coroana britanice şi-a pierdut sensuil. membre ale Commonwealthului. înainte de aii doili război mondial. Comunitatea Britanică de Naţiuni nu m. o tamdinţă de sicădere a procentului ide schimburi cui ţările Commonweakhuluii. La 8 (martie 1952. în aproximativ un deceniu. nefiind de acord cu existenţa pactelor şi sistemelor de blocuri militare. Din punct de vedere politic. în 1947—1948. eonsiidarînd că I acestea. cît tocm. în comerţul unor ţări idin cadrul Comunităţii. IM perioada postbelică. din moment ce o iserie ide ţări alo Comunităţii s-au proclamat republici. De altfel. altale nu. fal de 64% care revin monopolurilor din Statele Unite. unitatea' Commonwealthulm i mai mult decît îndoielnică.g i. în însăşi opinia publică britanică şi-a făcut loc impresia i &. cel al Austl < liei. a schimburilor cu alte ţări de< îi Anglia. ele au ajuns si stituie peste 40%.vi recent. iar întrunirea anuală a primilor miniştri din ţările Coni430 . în aceste condiţii. în ansamblul comerţului exterior britanic . promovează o politici de neutralitate.i. în Orientul Mijlociu. chiar şi ilc ordin militar.ii reprezintă o realitate de fapt sau că ea nu va mai exista mu IM vreme. Unele state . industriei proprii. frînează dezvolt. pe de altă parte o creştere relativă.ui tratate cu Anglia. guvernul australian a adus o hota de reducere a importurilor din Marea Britanie. care-i permite să se încadreze sau «iu în pactele internaţian. investiţiile de ipital american în atei ţară reprezentau mai puţin de 20% din capitalul străin.ii pe aceea a suveranităţii fiecărui stat în politica sa extern. raportul s-a răsturnat complet : capitalurili engleze plasate aci nu mai reprezintă decît 26% din total.relaţii paşnice cu toate statale. inc li IM ■• cel britanic.

ţările afro-a»iatice din cadrul CotnmoQ■ ilthuiluii au lansat ideea constituirii unui :socretairiat al acespună capăit influenţei încă precumpănitoare a un IVi ii. în toate problemele discutate la conferinţele n lor Commonwealthului. fie el maire sau mic. dorind a-il înlocui prin cel al unanimităţii. Nu e nici un motiv care să îngăduie presupunerea că slăbi şi că se va opri la un anumit punct al drumului..1 căror dezvoltare a fost împiedicată de coloni. cît -şi din motivul că deja de pe acum ţăiri contestă principiul adoptării de hotărîri comune prin ■I i u t e de votud. iar în faza actuală se afirmă lîn viaţa fbceloi i. c i t a t d u p ă J o h n G r i t t e n . eventual. * ) unitate de vederi.11 te popoare reprezintă un 'bun demult diştigai < mza progresului şi civilizaţiei omenirii impune respec 'Irqptului fiecărui popor. r revine la introducerea unui fel de drept de veto al trui membru.ii degrabă ideii de a se crea un parlament comun. irm.s-a conturat ca re-ltAt hibnid a>l ciocnirii intre două forţe diametral opuse : lonialisroul şi lupta de eliberare naţională.i dosfiisair. Perspectivele Commonweaikhului nu apar (prin urmare nici nici sigure. I hi faţa conferinţei Commonwealthului. Actuala sa configuraţie . în „Lumea".1 lungul ului îngust dintre coeziune fi daaluţie nu i 1 încheiat. 1964.ealihului reprezintă „. pe o anumită treaptă a progresului istori/Cj '■ a Aisiei şi lumea africană să fi ajuns a înfăptui cei . în condiţiile intereselor din ce în ce li verse ale unor ţări răspândite în toate continentele. Toată evoluţia sa 'i ultima jumăitate de secol confirmă progresele celei de-a M I I I arte.ilr. iate şansele de a nu se realiza dack cal mulit în chestiuni imul secundare. 431 .w K ale unei < l c . atk din cauza discuţii/lor inevitabile jurul modalităţii de reprezentare într-un asemenea organism ompetenţei sale. de a-şi alege l > i n s ă p t ă m î n a l u l e n g l e z „ O b s e r v e r " .Hiii în caidraiil său.jriituiriU goali d i cărei credinţă a devenit(lip&itî <l Procesul de reorganizare pol ii m .irea istateilor naţionale independente e un proic rificat ila scară mondială care a cuiprimis succesiv Europa. i i normal ca. 9. de principiu abstract. In n. sau.. Guvernul laburist englez e favoI M I ni.m I . P. na.i .inului 1965. idee le itradus in practică.

< l < a-şi afirma fiinţa naţională. e mai mult di probabil ca isitoria să n-o înregistreze decît ca fenomen tr. . pe parcursul desăvîrşirii apro^piate a independenţei ji suveranităţii popoarelor care o alcătuiesc.m zkoriu. iale şi economice.proprii : aceasta constituie în acelaşi timp o cerinţă esenţiala i menţinerii şi consolidării păcii. de a-yi soluţiona singur treburii.nestingherit calea dezvoltării polii i . Profundul adevăr conţinut în acest enunţ — adevăi cucerit de popoare în practica istorică — indică limi> faptul că perspectivele unui sistem politic de tipul Gomumitiiţn Britanice de Naţiuni <sînt limitate. Cu toate formele şi apa rentele liberale de care ea caută să se înconjure. . .

ANI* XI REZUMAU BIBLIOGRAFI K Indici .

with special H <> n those published more recently. oi works. and allowing lor the fact that an exhaustive and strictly specialized study could hardly bc included within the limits of such a restricted volume. when most of the former British colonies became independent as Common-wealth members on an equal footing with Great Britain. the work can ilso be consulted by secondary-school teachers and by students of History I iculties. sensibly distinct from the one just ended. One of the basic ideas of the work is that the British Empire in the historical sense of the notion. while some of them completely renounced any form of association with her.CAMIL MUREŞ AN THE BRITISI I EMPIRE • . classified by categoric.li n point is that the British Empire is regarded > a phe. combined with a synthetic inter-pretation of the history of the British Empire.. the author has done his best to provide the necessary explanatlong Th« ni.•ent work considers that.. according to their general or special character.. may be regarded as a phenomenon that come to an end.■ A Short l / i \ t < > > v Summary The present work is primarily irttended lor the public at large as a rather detailed means of information. Considering the subject matter in its evolution towards U end. Britain's political nnd economic influence in the world is so different from the older forms oi her domination as to oblige those who want to write her history to 1.1 rt a new chapter. In this sense.• noii . This has oceurred in the past two decades... within this new framework. In order to help the latter we have included in the work a rather comprehensive bibliographical list... The pre.

CoiMtquentl) Kcncsis and its relatively slow early stage of developmeni vere uni lin by the growth of commercial capital during thf I6th and l / i l i enturies. ni ihc development of this form of capital and by the rising economic "iijuncture of the age.icteristic of the capitalist mode of production. Its stage of impetuous expansion in thc seconcl l i .miiry (the conquest of India and Canada) w.• li. whose specific features th« .uithor has striven to establish. 435 . i l l oi thl I H i l i .is paralleled by .» clim i ■■. The whole period during which the economic basis ol British expanion i'onsisted in the activity of commercial capital corresponds to the i ige ol development known as "The Old Empire".ir. .

from a qualitative point of view. the very problem of the transition from „The Old Empire" to the "New" appears as one of the main aspects of the victory ol industrial over commercial capital in Britain's economy. This is why we have described "The New British Empire" in the first half of the 19th century as being "in quest of its form". uses this term in the meaning set in Marxist historiography and political economy by Lenin's well-known work "Imperialism. it deals with the period between 1815 and 1874. The last of ii chapters deals with the transition from "The Old Empire" to "The New Empire". "The New Empire" was the expression of the complex economic. the Highest Stage of Capitalism".< >M Empire". comprisiu ir. is dev to the genesis and development of "Tiu. also extended its influence to the relations between Britain and her colonies. entitled "The Imperialist Empire". Its classical moment — not confined to Britain's history alone — was the period 1850—1875. By "The New Empire" we mcant the stage in which British expun sion was founded on the activity of industrial capital. determined by the development of industrial capital. illustrated by the com plete crystallization of the liberal institutions and practices regulating Britain's relations with its overseas possessions during that stage of historical development. a phenomenon induced by the suprey of industrial capital.ht chapters. social and juridical changes brought about by the triumph of modern industrial capital in the history of the British Empire. Thus. The Outcome was that free competition. The third part of the work.The first part of the work. This oceurred in the late ISth and early 19th centuries under the form of the "indus trial revolution". chronologically. The outstanding feature of this period. which. by 436 . but as commodity markets for British products as well. but the stage in the development of capitalism characterized by the appearance of monopolies and financial capital. The second part of the work is devoted to these problems . can also be considered the upmost limit in the development of „The New Empire". and generally characterizing the economy of tirne. Free competition affected the history of these relations both in practice and as a doctrine. by "imperialism" we do not mean the phenomenon of large-scale expansion. was the fact that the colonies were no more regarded as mere sources of raw materials. Thus. From 1815 to 1850 industrial capital did not succeed in completely adapting these institutions and practices to its own interests.

Especially after 1918 i i " development of the proletariat in the colonies lent a morc radical m.l . These facts resulted in the development of a nationtl liourgeoisie in the colonies. but on the formidable monopolistic fusion MO industrial and banking capital. and in different geographical and spiritual climates. The inclusion of vast territories inhabited I ' V different peoples. particularly in Africa. the mlarging of public education and the recruitment of natives in the '. dealt with in the fourth (and final) part of the book. as. Dis.li'l iad Joseph Chamberlain's doctrine were the ideological reflex of l"-. it gradually became a factor conscious of its own lnt*l «nd began to struggie for the liberation of the colonies.iniong the Great Powers. ■. . "The Imperialist Empire" is not the same thing as "The New Empir" : it is a hypertrophic form of it. This required a corresponding reconsition of the policy towards the local populations.uilden llification of British colonial expansion. The causes were numerous. Tlicy rtfllltcd Io I -. for instance. living in different stages of economic.ent the decline and end of the British Empire. It is the economic growth of the Empire as a whole that kept alive the di for selfgovernment in the British Dominions. the signs of weakness were present.Iniinistration. the British Empire had to create a certain technical and financial basis for organizing the omic life of the colonies. From an auxiliary of the British JJ dotnination. and the last fifty years it) history. Ii processes began to appear in i i i . social and u l t i i r a l development.l ittent character to the anti-British struggie led by the naţional bourgeoisie. Having emerged and developed for the purpose of exploiting the nories it successively included in its structure.m# prcvalencc of the export of capital I" iiitciisification of the tendency > > ! rsdivlding the ■ l. crtheless. Great Brittifl suffered serious economic damage and a weakening of its political l»c'stige and ability to maintain the unity of the Empire by force of 437 . It is no longer based on the Ugth of industrial capital.iconotny oi thi Britilh l'. and the apparent culmination of its power.niin the eighth decade of the 19th ccntuiy. Though one of the victor Powers in the two World Wars.r cvents. The defeat of Germany in World War I entailed the British Empire's itest territorial expansion. eventually raised the eternal problem of any such political aggregations : the difficulty of maintaining its unity.

attempted a reorganization. the Commonwealth has proved. whose viability is threatened by multiple-internal contradictions. in 1926—1932. after World War II.arms and the administration. spreading over five . The Empire. attraction ex< the socialist câmp. which is never complete and cannot offer possibilities of exact anticipation. The past fifty years thus appear u i | > r i i o d of defensive in the British imperial idea. it represents the actual end of the Empire i onceived by whole generations from the two Pitts to Winston l Imrchill. without committing himself. Will Britain be able to get through this criticai period and stabilize chil . At any rate. historians merely ask it. and in the Commonwealth. Great Britain was unable to prevent the complete separation of some of them. It consisted.il factors. in the case of such a structure as the British Commonwealth of Nations.issociation of states with different structures. con siderably strengthened and determining a Ktuiblc change in the world balance of power. This formula meant a parţial division of power between Britain and its Dominions. to be an open gate towards dissolution. towards the eventual full independence of its component parts. that the general trend of social development points. after World War II. consisting of more than 20 nations. has become a highly heterogeneous organism. confronted with so many centrifug. . ontinents ? It is a question to be answered by history . Conceived as an element of balance in order to safeguard the unity of the Empire. The situation <■ nude cven worsc the world economic crisis of 1929—1933. in pin ting the finishing touches to the self-government status of the Dominions. And the Commonwealth. Based on the experience of the past. the historian may state. To nil ilicse facts one muşi add. One-country rule now tended to turn into a five-member directorate. Being compelled to grant the same status of free association to most of its possessions.

......... B -iToM CMbicjre.. HMC 1 ii .. a TaKxe H cryAeHTaM HcrapimecKHx (pareTOB... i i i s n i i i c A n 1 m u nacTOJibKo OTJiH liaeTCH . OTHOCHLUHHCH H H AHH KO XVIII-TO • IHIIO KaHaAbl)..p u n — B CMbICJie....... B nepByio OTepe&b. nOJIOBHHe MII.imio 1'iiccMaTpHBaa npeAMeT CBoefl paCora B npoui IUHH..... 1 .IbMHliaUHOHHbIM nyHKTOM 439 .. i u i u ' i n i c noii . npeflocTaB^ieiiHH eft cpaBHHTejibHO noApofiliwx caesMBHft..niii..iaBepuieHHe. pa6ora MO>Kex 6birb ncwe3Ha npenoir. 1 .... nc... 1 IIIII. D paMKax o6mero o63opa..... cpaBHHTM ...iiou 11 B p........MaTpHBaTbcH KaK SBJieHHe. i | > y i < T y p e MH p oB o e n o ... 06 HcropHH BpHraHCKoft HMitppHH...i..itiiiinicM > i ... iiuiocTH... oaiaaMeHO11... H MCHHO B paoere Ha cTyfleHTOB...... B liaCTOH' n u l i pa6oTe BbicKa3biBaeTCH Mii enne. flJin umpoKOfl nyfijiHKH. IUHH 1 1..1.... B u£]inx.iaeTCH pa6oraM ony6jiHKOBaHHbiM B noI I II C C lipeMH.. CO t>fipa3HO c HX 6o...... OaHa H3 OCHOBHblX HAefl pa60Tbl COCTOHT B TOM.m noAbeMa CTOJleTHH TOpro 9KC ( i i KaiiHTajia XVI-M H H XVII-M BTOpOH CTaaeTHHX.aeHaMH oapyxeCTBa HauHfl» (... HBJIHeTCS Ky.... cTaB paBHonpaBHHMH n.110... nptmeM c oroBopKoft.... TaKHM o6pa30M...... OTHOCHmeecH K npoui- i v ..1 ja sepuieH i ip eAH A y in eit ..Commonwealth")) a iieHoropue OTKa3ajiHCb 6Uie OT BCHKHX CpOpM COAPY>KeCTBa C BeJIHKO6pHTailHPl"l.i Hn aio i ny K JC H 3ACCI.H(pHMecKoe AJII KanflTajinciii'iccKoro cnoco6a n[n> OACTBa... ee 3apowAeHnc n nepabifl. WTO 60JIblliaH MaCTb 6bIBIUHX 6pHraHCKHX KO'JIOHHa....ieHHe.... Kcmeu ee.....i p i i ' i c M <Ko6oe BHHMaHHe yAe... IIHHylo 1.101 B HCTOpHIO — Î M I iibiHe pacc. pa6ora coaepjKHT AOCTa1110 o6c'TOHTeJibHbiH cnHCOK jiHTepaTypbi.. aBTop ciHTaeT H paccMaTpim... MTO cneixHajibHoe H ncnep. mo iipn co:i .....u o i i i i i i '. B KOTOpOM 3T0 nOHaTHe BOHI.... iaB ......II> sm.... no KaTeropHHM TpyflOB... ....'IbHHX 1 i c n i i i i npHo6pevia HesaBHCHiviocTb. 1 10 OT npe>KHe ft (popMu ee BASAblitCTBa..... aBTop nbiTaeTCH AaTi.KAMMJI MM'i U I M I BPHTAHCKAH 11A\111 I *III •■•■ KparKuu ucfopuiecKiiă oâsop — PE3IOMI paâora npeAHa3Ha i iena. cneu....iflii cpeflHeft uiKOJibi....ii'i BpHraHCKyro HMnep ......1 ICU TeM..(aiomee iiccvit-AOBaHHe Ha TaKyio o6uiHpHyro reMy HeocymecTBHMO IKOM orpaHHMeHHOM o6i>eMe.iiiiii ci irn HO Bofl .... o f i i ..nee O6LUHM HJIH 6cwiee cneuHa^bHHM xapaKTopoM.i.... HTO BpHTaHCKaH 111 ..IM . ne pHOA ee pa3BHTHH o6yc.i H TH 'i ecKo e 1 1 3K OHOMi l<i eC KO e i i . cBepuiHBUiHHCn 3a noaneAHHe 10—20 jieT.. UTO fiy/U'T OTKpbITb OT HCTOpHK flOJIWeH oT .......

BeCb Hr|i|K. 3apo5KaeHHK) H 3BOJIK )I.ce nocaie 1850.The Old Empire'). KJiacCHqeCKHM MOMeHTOM 3KOHOMHKH BTOlI snoxH — H He TOJibKO B HcropHH AHrjiHH — HBJiHexcH cjieAyrotu. B cymHOCTH. 3 THM nepeMeHaM nocBameHa 2-aa iacTb I>.)A B npOA<M}KeHHH KO Toporo AeaTenbHocTb Topro-Boro Kanimuia muiHjiacb sKOHOMHietKoi ocHOBoft 6pHTaHCKoft sKcnaHCHH. na yKa3aHHOM arane 440 . B nocjieAHe. a HMeHHO CBO6OAHOH KOHKypeHn.M pacBonpoc nepexo^a or «Crapofi» K «H OBOH HMnepHH». TaKHM o6pa30M. OTJiHiHTeJibHuc KOTaporo aBrop nuraercH BbiHBHTb. cocToaman H3 BOCbMH pa3aanoB. TaK H B 06jiaCTH AOKTpHHH.i6oTbi. Ha KOTOPOM ■ OCHOBe CpHTaHCKOH SKCnaHCHH JI6XHT AeHTejIbHOCTb npOMblIIUieHHOMKanHTajia. Bonpoc nepexoAa O T «Cxapoft» K «HoBofl CBOflHTCH. XpoHOJiornqecKH ona O T H O CH T CH K nepHCwy 1815—1874 rr.M TOAOM ABaauaTHnaTHjieTHe.HH 3TOrO flBJieHHH MOHCeT 6bITb OTMeiCHO B HCTOpHH OTHO KOJIOHHHMH H MeTponojmeH. HO H — B paBHoft Mepe — KaK PHH K H una c6brra npoAyKUHH MeTpono^ HH .pa3BHTHH 3 TOH (J)opMH KanHxajia H OTpIJKai (uiaronpHHTHyio MHHeCKyiO KOHT>K)HKTypy TOH SnOXH. KOrAa nOJIHOCTbK) BbIKpHCTa^JIH3OBaJIHCb JiH6epajibHHe yqpejKAeHHH H npaKTHKa.iaflaK)meH Hepioft SToro nepnoaa. K OAHOMy H3 ocHOBHux acneKn" npoMuuijieHHoro KanHTajia HSLM . ropHAHiecKOH H flpyrax Bbi3BaHHbix TopwecTBOM npOMbiuiJleHHoro Kannrajia B HCTO -pHH BpHTaHCKoft HMnepHH. onpeAeJiaeMoro pa3BHTHeM i!| inMbiui^eHHoro KanHTajia. «H OBOH HMnepneft» no«pa3yMeBaeTCH 3Tan. paccMaTpHBaeMoe aBTopow OAHOBpeMeHHO H KaK BHCIHHH npeAejI pa3BHTHH «HOBOH HMnepHH» B Ka<JeCTBeHHO'M OTHOineHHH. cooTBercTByeT 3Tany pa3BHTHH HMB nyeMOMy «CTapoft HMnepHeft» (.HH «CTapoft HMnepHH» nocBnmeHa 1-aa paSoTbi. HBJiaeTCH TOT <paKT. «Hooaa HMnepHH» HBJiHerca BbipaJKeHHeM CJIOHCHUX nepeMeH B o6mecTBeHHOH. KaK B a6jiacTH npaKTHKH. ToproBHM B aHr^HftcKOH SKO HOMHKC 3 TOT nepexojx npoannsi&rcn B «npoMbiuMeHHOft peBo^iiouHH» H OT H O C H T C H K KOHuy XVIII-ro H Ha wajy XlX-ro croJierHH. ITO KonoHHaJibHbie B^aAeHHfl yxe pacCMarpHBaroTca He TOJibKO KaK HCTOIIHHKH cwpba. nojiHTHiecKOH. I l| ioo6. perjiaMeHTHpoBaBiuHe orrHOA HMHH C ee 33 MOPCKHMH BjiaAeHHSMH. B pe3yjibTaTe iero Ha CHoiueHHHx MeJK^y KOJIOHHHMH H MeTponojineH arpascaioTca nocneACTBHH Apyroro cneuH^HiecRoro xapaKTepHoro nnn SKOHOMHKH TOH SI TOX H H o6ycjiOBjieHHoro npoMMinjieHHoro KairaTa^a.

H I I I I .iiuiTajiH3Ma».I . npH3HaKH cviaâocTH HajiHU. i IMH. OKOimaT&nbHO yTBepAHBM H B MapKCHCTCKOfl HCTOpHOrpadpHH H nOJIHTHieCKOft 3K0H0MHH 6jiaipH H3BeCTHOMy npOH3B6AeHHK) JleHHHa : «HMnepHJIH3M — BblCUiafl I U I K.tni.i mc npoMbimjieHHoro Kannxajia.. TpeTbH qacTb paâoTH. nopOAHJIO B KO1ICMIIOM ifi( v>KHyio npofi^eMy Jiro6oro II HMCHHO : TpyflHOCTb coxpaHeHHa ero lipHTaHCKaa HMnepHH. (pHOBoro KanHTaJia. ca H mi . TaKHM ofipasoM. nOAo6Hbie HBJieHHSI BO3HHKaK3T B npOIXeCCe pa3BHTHH BpHTaiK Iv l ll l • I.iMii n .l(pHiieCKHX H AyXOflHblX KflHMaTaX. ycHJieHHCM crpeMjieHHH K pa3Aejiy H nepepa3A&ny Bcero MHpa ue^HKHMH AepacaBaMH. MII. H3J i o> KeHHbi e B 4.| i 1815-ro AO 1850-ro roAa np nOJIHOCTbK) O())OpMHTb 9TH yl|>i I iiHTepecaM. naceneHHbix pa3Hoo6pa.. noA «HMnepHa. AOJI I Guna co3AaTb y ce<5a onpefleseHHyio TexHHHecKyro H (JiHHaHco»V») OCBOBy opraHHSaUHH 3KOHOMH1eCKOH KH3HH B KOJ1OHHHX. «HMnepHajmcTHiecKaH HMnepHa» ST O He npoCTO «HoBaa HinnepHn». 1 'mi mweiOT nocneACTBHeM pe3Koe ycnjieHHe 6pHTaHCKoft NoA 3KcnaHCHH.. OHa ocHOBHBaercfl He TCwibKo Ha Moryme. FIosTOMy pa(><>n i.O H H no c^e Aii eft n acr o Ha CTonmeft paSoTbi. o3aniaBjieHHaa «MMnopnajineTH'iecKaa Hiune.i 'i Mior o Ky^b TypHoro pa3BHTHa. n i ( l i ' " n orpoMHbjx TeppHTopHH. (Hcno^b3yeT nepBbift TepMHH B CMLICJIB . HaiHHafl c 70-x roAOB npoiujioro Bexa. a ee ninepTpo<pHH. H nowieA-5 0 .iH3M0M» MM HoiiHMaeM ne HB^eHHe SKcnaHCHH B UIHPOKOM Macuiraâe. npow HBaioiUH MH B pa iirniux HKlIc |i. npeodjiaAaHHeM aKcnopia KanHrajia HaA SKcnopH I M TOBapoB.. B ee sKOHOMHKe. I I eutc • MM B epsofi ucuioBHHe 19-ro cioneTua oxapaKTepHaoBtHi KBK H 11 CTaAHH «nOHCKOB (pOpMbl».. iu A I . HaxoAamHMHca Ha pa3Hbix cTyneHax SKOHOtumecxoro. KoropaH BO3HHK^a H paanHBajiacb no JIH M I I M sKcnflyaxauHH nocTeneHHo aaxBaneHHHX TeppHTopHH. B oco6eHHOCTO B i>3e4>a MeM6epjieHa HBJIHIOTCH HX HAeoJiornqecKHM OTrcwiocKOM. HecMorpa Ha Bce STO . a dpa3y pa3i i s i KanHTajiH3Ma. BKJIKWeHHe B C(pepy 6 p i l l .0. FIo6eAa Haa FepMaHHeft B nepBoft M HPOBOH BOHHe npHHOcHT Bpn-KOfi HMnepHH He6biBajibiii pa3Max H BHAHMOCTb anorea ee Mory-i na. Hbl STOMy MHOrOTHCJieHHM.ner ee H C T O P H H . a Ha MOTOHOM MOHOnojiHCTHqecKOM I l i l l l l l HH MejKAy npOMblIlMeHHblM H 6aHKOBCKHM KanHTaJiaMH. 3HaMeHyiOT co6oft ynaaoK H KOHeu HMnepHB. xapaKTepH3yeMyio o6pa3OBaHHeM MOHonojiHft. 3îO 441 .

iocb ne.aoHHflx npHAaeT. opraHH3MOM. B r ofl (p opMe. CTOJIKHyBIUHCb c i ' i-KwibKHMH ueHTpo6e>KHbiMH (paKTOpaMH.HH COCTOHT B OKOHiarejibHOM yTBep>KAeiIHH CTaTyTa aBTOHOMHH AOMHHHOHOB (1926—1932 rr. nooieAHMe HflTbAecHT JIBT HBJISIOTCH o6opomi UMI. He MorJia H3fie>KaTb noJiHoro orAciemifl HeKo IJleHOB. B CO3AaHHII « C o Ap y x e cT B a» ( „ Co mmo n w e a lth ") . BupaxaiOUtHfti ».ifleMoft HaitHOHajibHoft 6ypxya3Hru O6e MnpoBbie BOHHH . I cotwa^HCTHiecKo ro . 3Ta peopraHH3au. o co fieHHO nocjis 1918 roAa 6o. (pop.i SKOHOMHHecKHti KpM3Hc nepHoAa 1929—1933 rr. nocie BTopoft MHPOBOH BoftHbi. 3aayMaHHaa KaK sJieMeHT paBHoBecHfl TOpblX H3 HHX. . Bce 3TO npHBe.iaAeHHH. npHTHraTejibHasî CH . HiwnepHH nwTaeTcfl npoBecm peopraHH3auHK). pacuiHpt'iimi CHCTeMH HapoAHOro npocBeiueHHH H B npfinjieucHHH Ty3eMueB B aAMH HHCTpaUHIO. BbicTynan BuanajK B Ka>iecTBe noinomHHUbi CpHTaHCKOfl CHCTeMW rocnoACTBa.io Hpe3BH liaHHO pa3HOpoAHbiM CD 6 H O C T 5.npeAno.. TaKHM o6pa30M.?ieHHbie npoTHBopeHHH craiiHT BO BCHKOM co. IloAoSHyio x. E AHHOII . HaCJHTWBaiOLUee CBbIUJe20 yqacTHHKOIl. nan npeAoctaBHTb TOT xe craTyr CBO 6 OAHOH accoitHauHH CTBy CBOHX B.HHM nepHOAOM 6pHTaHCKOft HMnepCKofi HA6H.iHKoSpHTaHHH.nbHbift H âojiee nocjieAooaT&jibHbiH xapaKTcp aHTH6pHTaHci<oft 6opb6e. Hamniax or O 6 OHX 442 . cîa. iianpHMep.(ieHHK>.e pojib curpa.viy.iee paAHKa.). ee npecTHJK H cnoco6HOCTb K noAAep*aHMK) eAHHCTBa Hivinepim apMHH aAMHHHCTpau.iaraeT cooTBeTCTByiomHH nepecMOTp K IIOJIHTHK H no B OTHOU KMI IIK » MecTHOMy Hace.lar ep a.I B qajiHe npoflBJiHeT TeHAeHUHK) npeBpameHHio AHpeKTopHio H3 nsim H cnaceHHH eAHHCTBa HMIIC pHH.iacb OTKPWTOH AsepbK) K pacnaAy.TMM noKOjieHHHM.Ta «C o AP y a< e c T B a» nocJie BTopoft MHPOBOH BOiinu oi<a3a. HOA B B HeApax KOTOporo OHO H MHoroqnc. «COApy>KeCTBO».tu CTpaH-nofieAHTe-ibHim. 3HaiHTejibHO yKpenHBiiieroca n BU3B.iH ee 3KOH0MHiecKyio inouib. Ko H H C BOH cort CTBeHHble HHTepeCbl H CTaHOBHTCH HHHUHaTOpOM 6opb6bl 3a OCBOfiu* MH -poiiofl BceMy sroiviy HoâaBJrHCTCH.m CUeTO iviy6oKyio nepeweHy B paBHOBecHH CHJI B M«pe. owa nocTenenHo naqHnaer oco3HaBaTb AeHIie KOflOHHH.HH.MHeHHe ero WH3HecnoKaKoft npeACTan. nOAopea.iw Bn^oTi» io H HTT ' OB cJiy iae. On a O 3 H a q a eT tj a c TH iHb i f t n e p e Aeji B^acTH B HMnepHH iviejKAy AHMHeft K H AOMHHHOHaMH. Be.TO K p83BHTHIO I! KCMOHHHX HaUHOHa^bMDJi 6yp>Kya3HH. I . Pa3BHTHe npo^eTapHaTa B Ko. HecMOTpn Ha TO TO A HIVIHH HHCJiHJiacb cpe. SKOHOMHiecKoe pa3BHTMe HMnepHH B II&FIOM SjiaronpHHTCTiiyi-i TaK)Ke aBTO'HOMHCTCKHM TeHAeHIlHHM B AOMHHHOHaX. BosrjiaB.

. IM H He nOOmpfllOlHHIVI aOcO..iii MOOKei [8Tb .iHoft He3aBH- iixoaauiHx ee coctaB y-iacTHHKOB.. 1.... III ... iBUBSHCb Ha onHTe npoinjioro.iiiaeT no. HHKorfla He HBJiaiomHMCji ao..'HOTHO TOMHOrO ' .iHTHHecKofl cTpyKTypbi Tiina 6pHTaHCKoro «Co/ipyHa npeo6^a AaHHe CTpeMjieHHfl B K V K ...mu npeBosMO'n..... I n.. c Heo6xoAHMoă i'i. HUHt.. i u i B KpaflneM cnyqae yTBep>KAaTb..• HCTOpHH.. I .. HO 0TB6T Ha KOTOpi.I IM ..ifl KPHTMVCCKHA tCTcn M nepiioa ni uipoBa Tb 9Ty dpe Ae pamiK) r ocy aapc Ti c p» ■ ■ i i n i h i x no nHTH MarepHKJiM ' Boi BOITpOC.... B no.. KOTOpult CTB ropHK........nii . .ti mi ( i i i m e e HanpaB^ieHHe pa3BHTHSî o6mecTBa..1 " I | ' V < M ' C T B O » 3HaM«Hyei co ni Am..

prii dans le sens consacre par l'histoire. sensiblement different du chapitre acheve recemment. Une idee de base de l'ouvrage est que l'Empire britannique. en essence. ou bien certaines d'entre elles abandonnaient corn tement Fassociation avec la Grande Bretagne. l'ouvrage s'est propose d'expliquer cette eVolution. L'essoi l'expansion durant la deuxieme moiti^ du XVIII-e siecle (conquetc l'Inde et du Canada) £tait ddtermin^ par le developpement maximum du capital commercial ainsi que par la conjoncture economique de < periode. ayant but de lui offrir un moyen d'information relativement detaille englnU dans un apercu de synthese de l'histoire de l'Empire britannique. Cest pourquoi. l'influence politique et ecoim mique de l'Angleterre dans le monde se distingue de son ancienne foni ir de domination dans une mesure telle que l'historien desireux d'^crire sur cette periode est oblige d'ouvrir un nouveau chapitre. A l'intention de ces Iecteurs. etaient dus au develoi ment du capital commercial au XVI-e et XVII-e siecles. n'est pas reali sabie dans Ies limites d'un seul volume. Toute cette periode. periode relativement lente d'ailleurs. fut in< une bibliographie assez vaste. rangee par categories de travaux. L'au considere. Consideram Pobjet de son etude en une evolution.CAMIL MUREŞAN L'EMPIRE BRITANNtQUE Precis d'histoire Aper^u Cet ouvrage s'adresse. l'ouvrage pourra egalement etri consulte par Ies professeurs de l'enseignement secondaire et par Ies etu diants des facultes d'histoire. que l'Empire britannique est un ph^nomene cifique du mode capitaliste de production. au grand public. dont la base economique de l'expan444 . la plus grand pârtie des anciennes possessions coloniales britanniques avaient acquii leur independance et etaient devenues des membres egaux en droits du Commonwealth. d'aprii leur caractere general ou de specialite et qui met l'accent sur Ies tra vaux parus recemment. peut etre considere comme etant ph^nomene acheve. vu cette nouvelle structure de l'Empire. en premier lieu. Au cours des demiers 10—20 ans. L'auteur considere quc. qui sous-entcinl une fin. Dani le meme sens et tenant compte qu'une etude de stricte specialite et haustive en meme temps. concernant un sujet aussi vaste. ii montre qui la genese de cet Empire et son developpement au cours de la prern periode.

M i n e " . dîti dl I A.1 In phase de developpcmnn. plriodl . dans l'economie de l'Angleterre. Nouvel Empire" est l'expression des changements complexes sur i'conomique. connue comme l u i ion industrielle". Le trăit specifique de cette periode determinee i li \cloppement du capital industriei.m]ue etait constituee pai du Ctpittl CO.illisaient les institutions et les pratiques liberales qui UT1 ii les i. 1 Itrme „Imperialiste" est employe dans son acception definie dans 445 . que d^terminait la du capital industriei dans l'histoire de l'Empire britannique. entend par „Nouvel Empire" la peViode de l'expansion brii le >nt la base est constituee par l'activite du capital industriei. le capital industriei ne r^ussit pil eneoi ■odflcr entierement.. se situe vers la fin du XVIII-e et le comut t i u XlX-e siecle. roblcme du passage de l'„Ancien" au „Nouvel Empire" est en essence irineipal de la victoire. s'occupe de la ■ et de 1'eVolution de r„Ancien Empire". comprenant huit chapitres.. Cette periode. selon ses intirâts. Itbre concurrence dans l'histoire de la Grande Bretagne — commi . politique. cet £tat se manifeste aussi i tant que doctrine que dans la pratique.dlgtgtl bl trtitl cartcterili | ptrtie I de l'ouvrage. eîc.i nil . du ndustriel sur le capital commercial.. comme etant „a la recherche de . en egale mesure. i .ipports de l'Angleterre avec ses possessions d'omrc M I C I .1. La pârtie de l'ouvrage est consacree â ces aspects et se rapporte a li 1815—1874. La periode daaiiqui de I. social. Les relations entre colonies et metropole subissent par ifnt. Ile d'autres pays egalement — se situe dans Ic quari ott lifdi i 1850.1.11 I in|. Au cours de con. Le dernier de ces cha-du passage de l'„Ancien" au „Nouvel Empire". comme debouches pour la production I li metropole. â savoir la libre concurrence. l'ouvrage caracterise le „Nouvel Empire" britannique 4t li premiere moiti^ du XlX-e siecle.n. periode que l'auteur considere comme limite mprlnif de i'i-ment qualitatif du „Nouvel Empire". Dans 1 e des relations colonies-m£tropole. I l i t re 1815 et 1850." (The pire) dont l'ouvrage s'emploie <l< .. c'est que les possessions colonc sont plus consideVe'es uniquement comme sources de matieres . les effets d'un phe'nomene bien specifique de la pe'riode de 'iion du capital industriei. juridique. ces institutions et ces pratiquM i |niurquoi. mais. I i IlI-eme pârtie de l'ouvrage porte le titre „l'Empire imperialiste".

L'extension de la sphc la domination britannique â d'immenses territoires. souleva finalement l'eternelle difficulte de toul conglomerat politique semblable : le maintien de sa cohesion. vivant dans des climats divers. par exempli dans un elargissement du systeme de l'instruction publique ou dan l'accession des elements indigenes a des postes dans l'administration Ces faits ont eu pour consequence le developpement d'une bourgeoi. qui s'exprimait. du capital financier. dans la huitieme decennie du sifci I passe. Les doctrines de DisraW et de Joseph Chamberlain constituent l'expression ideologique de cvinexpansion. par la suite et graducll. specialement en Afrique. Ceci a conduit â r&onsiderer la poli tique envers les populations autochtones.ui son hypertrophie. par la preponderance de l'exportation ■ capital sur l'exportation de marchandises. Etant apparu et s'etant developpe dans le dessein d'exploitci territoires englobes successivement.sii naţionale dans les colonies.m son sein une certaine base technique et de capital pour l'organisation di la vie economique des colonies. l'Empire britannique a du creer d. Ils ont pour consequence l'accroissement brusque de l'expansiol coloniale britannique. m. habites par des pcu ples differents. â caractere monopoliste. porte l'Empire britannique â sa plus grande extension et â uaj apparence d'apogee de puissance. les signes de faiblesse pr&ents et les cinquante dernieres annees de son histoire — qui sont trai dans la IV-e et deraiere pârtie de l'ouvrage — representent le declin el 11 fin de l'Empire. entre le capiu! industriei et le capital bancaire. au cours de la premiere guerre mini diale. 446 . dans l'ouvrage le terme „Imperialisme' n'est pas pris dans | sens d'expansion sur une vaste echellc. II n'est plus uniquement fonde sur la force du capiul industriei mais sur la fusion. Cette derniere fut tout d'abord un auxiliain du systeme britannique de domination mais. dans son economie. Toutefois. social et culturel.l'historiographie et l'economie politi<|iir marxistes par l'oeuvre biflj connue de Lemne „L'imperialisme R>d 'ine du capitalisme' pourquoi. tant graphiques que spirituels. par l'accentuation des CM dances au partage et au repartage du monde entre Ies grandes puK Ces phenomenes apparaissent dans le developpement de l'Empiri britannique. se trouvant â des degres varies de developpei: economique. Les causes de cet etat sont nombreuses. „L'Empire imperialiste" n'est deja plus le „Nouvel Empire". mais a le sens de phase de deVi loppement du capitalisme qui se caracterise par la formation d< nopoles. La victoire sur l'Allemagne.

le Conunonvealth.I I .II e que l'Angleterre reussira â traverser la periode critique actuelle dre durable cette federation d'Etats.. loppement du proletariat dans Ies colonies imprima..sinc extrfimemeni I n ' »(lnr. ne comme un element d'equilibre et de sauvegarde de la de l'Empire. L'Empire. april la > . iicrrc. l<-s colonies.. devint un organi. im i u n sa viabilite. Dans ce sens agissaient egalement la ni. une porte ouverte vers la disiolutlOB IIMintc d'accorder Ies memes statuts de libre lisoci.prii conscience de ses proprci ini ..iutonoinie . particu<\i 1918 un caractere plus radical et plus consequent â 1» britannique que dirigeait la bourgeoisie naţionale. •olitique et sa capacite de maintenir l'unite de l'Empire par I M M . La direction unique tendait ainsi â se ier en un direc toire â 5 me mbre s.. (oeic d'attraction du monde socialiste.. guerre mondiale. Cette derirmule signifiait deja une division partielle du pouvoir entre nnlrirrrc et ses dominions. apres la deuxieme guerre mondiale..-s avec tant de facteurs centrifuges. essaie de se reorganiser ■ i (|ii'cntre 1926 et 1932 Ies statuts de l'autonomie des doII IHI » furent ^labores et que fut cree le Commonwealth..... et qui determinaient un changement notable de Pe'qui-«dlal. â l'interieur duquel des contradictions multiple. la formule de Commonwealth s'avirttit.... . aux structures si differciiM dans Ies cinq continents ? Cest lâ une question que 447 .que de 1929—1933 et... . rnieres cinquante annees apparaissent pour ces raisons comme i "ii l'idee imperiale britannique est sur la defensive. V el l'administration. l i n l'Angleterre fut parmi Ies puissances victorieuses dans niondiales. m4 par plus de 20 associes.. I r certaines d'entre elles.D ' ti ilc ses possessions. II represente en tout cas la fin di 1 i c i I mpiri ni forge des generations entieres depuis Ies deux Pin jusqu'i . I. considerablement renforce Hi . la Grande Bretagne n'a pu ivitei li dfta . celles-ci ebranlerent sa force economique. i " . infime developpement iconomiqui dl l'Empire britannique cmble qui engendra et novrrU I' l pil itioni i l'. En meme temps. .

d'y re'pondre.l'historien se pose. d'ailleurs n'est jamaii complete et qui ne peut mener â une preVision rigoureusement i l'historien peut tout au plus affirmer que le sens gene'ral du loppement de la societe va. i i . Se fondant sur l'experience du puii. vers le renforcement des tendancM | l'inde'pendance complete des parties qui le composent. mais ce n'est pas son râie. cjui. dans le cas d'une configuration politiqw du type du Commonwealth. mais celui de l ' h i i i . .

10.. E. 1962. pp.P. 184—195.P. 218—234.. am înţeles studiile privitoare numai la o problemă. 309—432. voi.. sau numai la o . 79—83.P.P. 1959. pp. 9. 262—291. Bucureşti. 1961.P. Bucureşti. 1964. voi. 104—108. Bucureşti.L. 457—504. pp.îl M . 229—236. 391—397.. 327—335. E. 276—280. 487—497. 304—311. Bucureşti 1960. următorul criteriu : în lob Lucrări generale. E. 599—605. am cuprins lucrările care se îeferă. voi. voi.F r i e d r i c h E n g e 1 s. 2. :■:.. pp. 125—141. pp.S. voi. în i»gul lor. 27. Bucureşti. 166—170. 666—681. E. 229—243. 175—180. pp. 486—489. 73—75.P. 204—236.. 15.P. 371—389. pp. 355— 361. 241—256. 315—319. 16.S. 547— 562.. 523—531. E. 1960. prin i'rc'iale.. pp.P.. 102—110. voi. 321—329. sau cu precădere. Bucureşti. 7.. 502—509. Bucureşti.ij pottl a expansiunii coloniale britanice.P. 13. 66— 74. Bucureşti. E. pp. Bucureşti.. voi 1. Bucureşti. 119—252. 156—164. pp. 480—482.P. 1958. 1964. Opere.. 516— 530. 497—502.. E. 325—328. voi. E. E.P.P. voi. Bucureşti. în rubrica următoare.. 1963. 1962. 524—526. pp... 1963. 332—340.P. pp. 180—189. I.. voi.P. ol 2. 568—573. am trecut studiile care se referă la Anglia numai pariul . 14. . 587—592. pp. Bucureşti. c n i n .P. Bucureşti. 493—495. 114—117. 375—387. Opere complete. 517—520. E.. 1960. • In alcătuirea accscei bibliografi: am avut în vicieri. voi.1 i \ . E. voi. E. E.P. 1959. voi. voi. Intrări generale de istorie britanică figurează studiile de istorie engleza cart ie • it numai în parte la probleme coloniale . 1963. 3. 1961. 296—303. 213—219. Bucureşti. E.P.L. Bucureşti.. 83—92. pp. 553—560. pp.P. E. 578—582. Bucureşti. 4. E. 466—478. pp. Bucureşti. 1961. 449 ..P. rol.P. la Imperiul şi colonialismul britanic . Bucureşti. 296—314. E. 1957. 6. 1961. E. Lucrâri gcnrr<i/r > p t f Imperiul şi colonialismul britanic.. 12. în sfîrşit. l . voi 11. 441—447. 162—164.. 19.

1963. I—II. a Ii-a. I ■ r & g a u 11 G u y . 1963. J759—19li. I v o r . Londra. I (1534-1854). E. ed.Y o u n g. W a 11 a c e. voi.. Londra.Madden. I : to 1898. Montreal şi Paris.T r u d e 1. 3. 1952. Bucureşti.. Documents relating to the Early History of Hudson Bay. 1963. 17741947. Adam . P. M. N i c o l a e C e a u ş e s c u . II (1855-1960). Oxford. W. N i c h o l a s . China's Response to the West. M a n s e r g h . K e n n e d y. T y r r e l l . 1934. 1839—1923. 1763—1917.. B. Documents of American History. Survey. an. New York. Izvoare B e n n e 11. Ottawa. 1964. F a i r b a n k . 6689. Commager. H e n r y S t e e 1 e. The Concept of Empire. voi. 1931. Documents relating to the North-West C ± pany.P . Select Documents. Burke to Attlee. 1965.P. Rezoluţia Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Roman. 1961. J. XXXIV (1965).B r u n e t. a IV-a. 1774—1834. A r t h u r G. A Documentar. M i c h e 1. Harlow. V i n c e n t . 1918. voi. 1952—1962. Documents concernant l'histoire constitutionnelle du Canada. 1961. Toronto. Oxford. nr.. ed. British Colonial Developments. S h o r t t . 1759—1791. ' on British Colonial Policy. M. 450 . 1953. A r t h u r B e r r i e d a l e . Toronto.. C.. Bucureşti.. F r e d e r i c k . în „Scînteia". Documents and Speecbes on Commonwealth Affairs. W. p. voi. M a r c e 1 . Histonr du Canada par Ies textes. [1953]. K e i t h .Doughty. ed a Vil-a. 1911. J o h n R. J e n n i n g s . Cambridge Mass. Stevitt. G e o r g e. Raportul CC al PCR cu privire la activitatea Partidului in pe rioada dintre Congresul al Vlll-lea şi Congresul al IX-ltt al PCR. Selected Speeches and Document. Constituţional Laws of the Commonwealth. E.Declaraţie cu privire la poziţia PUR l» problemele mijeam muniste şi muncitoreşti internaţional \doptată de Plenara larg a CC al PMR din aprilie 1964. [Londra]. Toronto. Documents of the Canadian Constituţia).

Selected Di». Les formes et Ies methodes de la colonisation des etats continentaux. l ( i o u z e t.i r t c n. cd. Britain aiul tkt Indepeiuienct of Latin America. 1 0 1 3 — 1 0 4 9 . passe et frustration en Afrique noire. 1914—1922. 1964. 5. 1963. Paris. 2. ■ ' i i l i c r . P i e r r e R e n o u v i n . F r a n z S e i m i b e l şi F r a n c o Valsechi.. A. 21 (1966). 1937 [Col. 1953—1959. Procesul colonialismului. Munchen. 254—291. •■ . F. . A. Bucureşti. Das Zeitalter des Imperialismul ' 1914. Vicna. ■ u i i s c h w i g . 17 (1962). H n i o li w i ».C. IU 12—1830. sub red. Hubert. 1962].. Angleterre et France au XVIlI-e siecle. e t. . an. Heinrich. l u i M a x B e l o f f . vo i. La politique coloniale et It partage de l. [1965]. . LXXXVIII]. [Londra. Changements politiquei tt i miques dans les pays d'Asie et d'Afrique au XX-v tiii li. lui M a u r i . în XH-e Congres International des Sciences Historiqtut. . voi.1 officcs Archives. Berlin. pp I I I 161. F. Rapl voi. Paris. Oxford. A. Iţunu. 873—874. a IlI-a. voi. voi. I—II. în „Annales". II. IV—VII. 1963. nr. I—II. Imperialismul vot 1914. . Urahes junges Afrika. [1 96 2 ] . 1960. [Paris]. ed. Histoire. K. în l'Europe du XlX-e et du XX-e siecle (1870—1914). G e o r g e W. i lumps. Berlin. i n t j c t . Histoire generale des civilisations. „L'cvolutio I Immanite". în „Annales".i i . L'Amerique et les Ameriques. voi. Michael. pp. nr. i r d e s..i aux XlX-e et XX-e siecles. pp. J a c q u e s. Mil a no . Problemes et interpretations bistoriques. p p . an. P i e r r e . Histoire des Continents. Henri. t II i. I I . Asia in the Balance. B u r c h a r d. Georges. I—II. H e n r i .M i l l e r . Paris. La fin des empires coloniaux. Essai d'analyse comparee de deux croissances economiques.. sub red.i l j u n g . 1963. voi. F r a n c o i s. 1931 Lucrări generale ■ i i II 1 t.

Le Conflit du Siecle. M a h n-L ot. Ren o u v i n . De la colonisation â l'independence. [1958]. Bucureşti. Le panafricanisme â l'epreuve de l'independancc. Moscova. Mauro. J a c k . voi. op. Allgemeine Wirtschaftsgeschichte des Mittelalters und der Neuzeit. „Nouvelle Clio". Histoire des Grandes Puissances. 1929. 1964. Histoire generale publiee sous la direction de Louis Halphen et P h i l i p p e S a g n a c . 1953. Paris. Xavier. [1946]. 451 . I. Colotnb. P. Maxime. S i e g f r i e d . 1961. [1958]. voi.. voi. 1958. 871—906. Moscova. S t e r n b e r g . 1957. a IlI-a. VIII—IX. voi. 1840—1940. Reni.C o m m a g e r . [1964]. Bucureşti. 1948. W o d d i s . nr. Paris. Destinele Africii. Bucureşti. IX— XVIII. Leningrad. 1961—1962. J o s e f . F r e d e r i c . Les voyages de decouverte et Ies premiers eu blissements (XV-e—XVI-e siecles). Paris. Breve histoire contemporaine de l'Afrique Noire. 1959. Miinchen-Berlin. A l l a n . Mo r a z e . Andre. 1931. pp. Istoria descoperirilor geografice. A n d r e. Bucureşti. Capitalisme et socialisme â l'epreuve de l'histoire. a Ii-a. Joos. S c h n a b e l . J u 1 i e n. S e d i l l o t . II. Paris.Hunton. A l p h a e u s W. P i e r r e . L'expansion europeenne (1600—1870). voi. 1960. Imperialisticeskaia borba ia Afriku i osvoboditelnoe dvijenie narodov. ed. 1961. 3. 1954. Paris. Bucureşti. a IlI-a. an. Empire. 1964. N e v i n s . L'expansion demographique. Paris. Cambridge.. D. cit. voi. ed. voi. Les bourgeois conquerants. 1964 [Col. Koebner. Istoria diplomaţiei. II. I. La question de l'Extreme-Orient. Budapesta. Histoire des colonisations. L o u i s C. K u l i s c h e r . 1918—1958. 27]... Richard. maghiară). Moscova. Calea Africii. [1945]. II (în 1. Paris. [1965]. Histoire de l'Afrique Noire. 1962. I. C h a r l e s . Paris. S i k Endre. 19 (1964). Bristol et l'Atlantique Nord. Paris. ed. Colin. C h. V a l s e c c h i .. Lannes. pp. M o u r i n. nr. Paris. L e g u m. Peuples et civilisations. 1930—1948. Noveisaia istoriia Afriki. Novaia istoriia stran zarube]noi Azii i Afriki. La Crise Britannique au XX-e siecle. Istoria Statelor Unite. Paris. 1965. Marianne. la B e 1 o f f. în „Annales". M a g h i d o v i c i . — Vsemirnaia istoriia. F r i t z . Henry S t e e l e. R e n o u v i n . 522—530. Budapesta.

ptrling. k.i. i i li <• r. voi. voi. I—X. XV (1962). 2. Boston Mass. 1603—1630. voi. History of England from the Accession of James I to the Outbreak of the Civil War. W i l l i a m R o b e r t . J. nntil the War with the Thirteen Colonies. F. i v . H. L. M a r g a r e t G a y . i n s . C h r i s t o p h e r . sub red. . LonJi. 1962 [A History of England. voi. fii 11.. i on. The English People on the Eve oj ' zation. a lui—).. A Study in Applied Mercantilism.Lucrări generale tic A l l l l c y . An Historical Essay and Bibliographical Fgding List. English Liberal Thought from the Restoratioii of Charh 11. . 1910—1912. 1961 i n e r . Cambridgi 1961. 1700—1774. Cambridge. ■ i n s k i. (Sub red. Development and Circumstcm. gen. s t e i n . New York. A. Ann Arbor. 1962. I Moiim Ilistory.. în „The Economic History Review". Caroline. V]. J. I.. Angliiskaia burjuaznaia revoliitţiia XVII veka. 285 —303. a Ii-a. Oxford. Moscova. Tawney. lui C h r i s t o p h e r Brooke şi D e n i s Mac S m i t h . 1954. seria a Ii-a. The Century of Revolution. ( . A People's History of England. Cambridge. I— 111. English Foreign Trade. The South-Sea Company. in Honour of R. Great Britaii. E. John G. nr. 1884—1886. 1949 [The Oxford History of England. 1603 — 1642. pp. I—II. 1603 —1714. R a 1 p h.. M a u r i c e . ■-s. ■ I I . 1961. ed. A. voi. The Eighteenth-Century Common Studies in the Transmission. S a m u e l Rawson. [1954]. A. VIII]. 453 . The Reign of Elizabeth. W a l l a c e . voi..L e v i t k i . Cambridge Mass. The Constitution and Financi Scottish and Irish Joint-Stock Companies to 1720. Essays in the Economic and Social History of Tudor and Stuart England. 1558—1603. The Enforcement of English Apprenticeship. 1956. Londra. I. Edinburgh. B. 1563—1642.

3. F r i e d r i c h . Ii i u n s c h w i g . op. partea I. B e n n e t t . The Old Colonial System. Burt. 1959. C r o u z e t . L' evolution de V Empire Britannique. 267—288. nr. — The Cambridge History of the British Empire. Berlin. New York. I—II. 441—460. 3. 19 (1964). voi.pires". Joseph Chamberlain.. 1930. I—II. 1660— 1688. J u l i a n . H e n r i . B e e r . a Ii-a. B e e r . Londra. 5 J . nr. 1908. 281—310. C r o u z e t . B e e r . F r a n c o i s . în „Annales" an. 1929—1959. pp. nr. S c h n a b e l . The Origins of the British Colonial System. CCX XVI . M a u r i c e . A. B i u n t. New York. La politique coloniale de l'Angleterre du XVIIl-e siecle â la veille de la guerre de 1914. Nov York. 2. col.. G e o r g e L o u i s . 454 . an. J e a n-J a c q u e s. The Life of joseph Chamberlain. 1928.-A n d r e J u l i e n . voi. The Evolution of the British Empire and Commonwealth from the American Revolution. Paris. J a m e s T r u s l o w . 85 (1961). în „Coin parative Studies in Society and History". pp. G e o r g e L o u i s . publicată sub conducerea lui C h. 1901— 1903. Halle. Aufstieg und Niedergang des Britischen Empire. 1949. tom. Commerce et empire: l'experience britannii/uc du libre-echange â la premiere guerre mondiale. ed. 1578—1660. în Les politiques d'expan-sion imperialiste. voi. British Colonial Policy. 1051—1094. la B e 1 o f f. P. British Policy in Changing Africa.■ Lucrări generali despre imperiul şi colonialismul britanic Adams. V a l s e c c h i . [1962]. A l f r e d Le R o y. Paris. 1912. XXVII (1922). L'Empire Britannique. 485 Amery. C h e v a l l i e r . At the Height of his Power. pp. pp. R e n o u v i n. C o h e n. nr. 1907. 1754—1765. cit. pp. Londra. pp. A n d r e w. Imperialistische Stromungen in der Englischen Li teratur. I—III. în „Revue Histo rique" . voi. On the Term „British Empire". voi. Boston. VII (1965). 157—206 [„Colonies et em. G e o r g e . Reflections on British and Roman Imperialism. seria I : „Etudes cdloniales". IV. [1956]. I d r i s. C o x. Cambridge. 1951. G e o r g e L o u i s . în „ American Historical Review". B r i e .

John. Oxford. 1959..G a 11 a g h e r.. Paris. 1 i li. The British Empire before the American Revolution. ed. Paris. 1920. The Local Executive in the British Empire. R o b e r t L i v i n g ş t o n e . A. I1 4 i I o w. The British Empire. l y l e r . Constituţional History of the First British Empire. The Eliiabcthan Age.. La fin de l'imperialisme.. A.. 205—218. nr. John . 1939 [Oxford Pamphlets on World Affairs. I—II.. Ronald . 7]. voi. voi. 436—457. Kpt K. LXXVIII (1963).on.Madden. New York. <D. I—III. i r e n c e H e n r y . L. La colonisation anglaise. I low. Toronto. V. 1939—1961. a Ii-a.Denny. B e r r i e d a 1 e. nr. M . 4. 1961. Criza Imperiului britanic. Oxford.1 i n i. i II i n g s.. 1956. seria t Ii-a. V i n c e n t T.. 1939 [Oxford Pamphlets on World Affairs. VEmpire coloniale. Oxford.. The Fall 4d Colonial System. V i n c e n t T. 1944. M o i i o n. i e r sori. 1607 —1783. Paris. D. I . 1951 I e.ngland. New York. A Study in British Free Trade. ed. 01on. A. F r e d e r i c k . Londra. 1923. Londra şi New York. l s o n . Et perial Government. IV—X. prescnted to Margery Perham. H. XV. 1945. A Study in British Power. The Expansion of Elizal l'. Londra. 1570—1850. . pp.. New York. voi. 195K— 1960. W. l ' a l m e R. 1952—1964. voi. The Imperial Idea and its Ennemies. New York. . 1930. 1951. 2. The Commercial Empire oj the Atlantic. L. voi. n s o n . Paris. Bucureţti. Africa and the Victorians. A 1 b e r t. The Approach to Self-Government. P. The Historian and British Colonial History. Oxford. R o b b i n s o n . K1 a u s E. The Founding of the Second British Empire. Kenneth . I—II.55 . 1763 —18 în „The English Historical Review". hey. 1955. H. 1965. Cambridge. ed. Oxford. 1770—1870. I. 11. [1961]. G. 1 . a Ii-a. Colonies and Raw Materials. Histoire du Commonwealth Britannique. (1%2). r.. I v o r. U pp. nr. A. 2]. Alic». în „The Economic History Review". Henri. British Colonial Theories.

Paris. A.. 1962. a Ii-a. ed. C o u p l a n d . [1964]. C o u p l a n d . [195S | 456 . b) COLONIILE ENGLEZE DIN AFRICA 1. The British Anti-Slavery Movement. M a n n i x . A. The Colonial Period. din 1938). G1 u h o v. ed. 631—635. East Africa and its Invaders. The British Emjmr . a Politicul History. a Ii-a. 1945. L'Afrique britannique. I n g h a m . M a u r i c e . Britanskii imperializrn v vostocinoi Afrike. voi. [1963]. A History of the Atlantic Slave Trade. [1962]. Lon 1946. New York. Africa de Est şi Ecuatorială Bennett. R. The Exploitation of East Africa. nr. pp.trttcture and Spirit. Padova. Oxford. Ingham. Oxford. 297. în „Revue Historique". 1856—1890. LXXV (1960). . J a m e s .. . CCXVII. K e n n e t h . L'Afrique du Commonwealth. The Age of Drake. 1944. 86—115. G i 11 a r d. R. 1963. A Short History of British Expansi ed. H e n r i . Londra. în „The English Historical Review". [1963]. R.C o w l e y . Arthur. James A. Thi Slave Trade and the Scramble. 1950. G e o r g c . P o l l e t . 81 (1957). a III-a. Salisbury's African Policy and the Heligoland O//r> of 1890. I. a III-a. from the Earliest Timeto the Death of Seyyid Said in 1856. pp. [1961]. [1939]. 2.. Londra.. The Making of Modern Uganda. Studii generale B r u n s c h w i g . I—II. A History of East Africa. (Reimpri mare a ed. Londra. Daniel P. La politica africana dell'Inghilterra nel XlX-me secoln. Lucrări speciale a) ISTORIA SCLAVAJULUI Coupland.. W i l l i a m s o n . C a r 1 o. W i l l i a m s o n . Moscova. 1945— 1960. Black Cargoes. Londra. New York. Londra.Walker. ed. Kenneth. tom. G i g 1 i o. M.. Eric A. an. a Ii-a. D.. Kenya. Reginald.

The Question of Imperial Complicity in lb< / Raid în „The 593. 1964. English Historical RevW. [1962].r English Historical Review". T. 279—305. H. 1956.. pp. voi. LXXVIII (1963). Sir Frederic Hamilton's Narrative of Events relative to the Jameson Raid. South Africa.. I I <> v d. i > u r y . Oxford. Area.. Reluctant Empire. />'.ton. A. Africa de sud — The Cambridge History of British Empire. * y f e. Pretoria.. 1788— 1861. 1834 — 1854. pp / I 94. . voi. 1940. c s. Johanncsbur^. G. British |i Policy on I . nr. . I—II.n p o r t . p p . The Western Slave Coast and its Rulers. 1964. Margery. C h r i s t o p h e r . J a m e s and Ethel L. I XV III (1 n r . K. 4. Cambridge. A History of the Gambia. J. 3. 1830 — 1885. Londra. 1961. The South-Afrkan Rebellion. M. Africa de vest B o t h e n.. Londra. 5 8 2 — Oftlbraith.. Frontier. C. Londra. Thomas E. LXXVIII (1963). l.. Hamden ( . . Vincen t. Lugard. A 1 a n. C o r d . h a m . 2 6 9 .. O n w u k a. the Sahara and the Western Sudan. 306. Trade and Politics in the Niger Delta. I I i i I ci w. nr. i | . M i c h a e 1. The Drums of Ramaşi.>■.. J. Cambridge. K. 1962. Rhodesia and the Protectorates. . Ethel. în „The Englisl. 1956 —1960. Oxford. ■' w d e r. J o h n South-African S. The Story of Nigeria. tki y. 306. Oxford. R.i ■ tni oj MW and tbt Upper Nile. | i > > . VIII. //>. W. A History of thţ Discovery oj tki Witwatersrand Goldfields.. J. nr. . G. 1800—1878. The Story of the Ashanti Wars. 49—72. Britain. The Royal African Company. 1957. Londra. 1914. Berkeley An 1963. 457 . . . . SouthAfrican Stmggle. N. Hiltorlctl ELt^tv". A History of Sierra Leone. 283. I ' ' Ic c. în „Tl. 1940.• Rtd Sta i n d t r i o n . Oxford. în „The Englisl) I listorical Re\ < LXXII (1957). pp.. 1952. The Anglo-Com. 1936.

[Leningrad |. A. S. New York. Thomas. 75—104. 1894 — 1896. ed. A s-. ed. S a f i i. George Price. pp. pp. 5. P. 1954. 4. B e r n a r d . 84 (1960). Egipt şi Sudan B o u v i e r . M. G o 1 d o v i n. J e a n . R o b e r t L. A History of Modern Egypt and Anglo-Egyp Relations. Hamden Conn. Hoit. CANADA. The New-England Merchants in the Seventeenth Century. the United States ad Great Britain. Arthur. Moscova. Vosstanie 1919 goda v Eghipte. A. 1959. F. 1914. ■ A. I d e m . A. M. nr. The Birth of a Dilemmj.. — P h i l i p . l'he Conquest and Settli ment of Rhodesia. nr. R o t ş t e i n . Edinburg] 1958. J o h n B a r t l e t . The Mahdist State in the Sudan. The „Indianization" of the Egyptian Administration under British Rule. CCXX1V. seria istoriei an. Londra. Britain and the „Tunis Base". ed. a Ii-a.. 636—661. 458 Bailyn. X (1956). ed. R a f i n . 1965. Eghipetskaia revoliuţiia 1919 goda. în „The American Historical R: 1 view".. John. Moscova. Tignor. în „The English Historical Review". [1949]. în „Revue Historique". Razvitie naţionalnoosvoboditelnogo dvijeniia v 'Eghipte (1882—1956). Marsden. a IV-a. A b d a r r a h m a n Ar-. Londra. 1875— 1876. c) AMERICA DE NORD. Nev.Havcn. nr. LXVIII (1963). LXXIX (1964). 1961. 1958. Moscova. Gol do v i n . 1958. 1881— 1898. Xahvat i zakabalenie Eghipta. Din istoria instituirii protectoratului englez asu Egiptului. 1964. Marlowe. A Modern History of the Sudan. Les interets financiers et la question d'Egypte. 67—96. pp.. a Ii-a. John Chilembwe and the Origins. Setting and Sign ficance of the Nyassaland Native Rising of 1915. B r e b n e r . Independe African.Mason. tom. M. pp. S h e p p e r s o n . 310. Africa de nord. The Interplay of Canada. a Ii-a. an. 3. . în „Analele Româno-Sovietice". 75—90.. 1800—1956. Oxford.. North Atlantic Triangle. [1961]. 1958.

The Path to War. pp. [Toronto]. a II l C.' R e g i n a l d . R. The Durktm [1946]. 1956. o i s a H a r o l d A. An Introduction to Canadian Economic History. M a r c e l . The problemes. Histoire du Canada. Who captured New Amsterdam :'. ■ i LI ti. [Toronto]. Cambrai itipland. Oxford tighton. 43]. 1964. nr. J o h n S. Paris. i e h c n. British Politia and the American Revolution. în „The Englisli Historical Review". M a r y Quayle. i I l) r a i t h. H a n s. a IV-a. Londri [1959] 0 w e r. DI ton W. L. E d u a r d. Marburg. H. ed. ■ 11-a. în „Historische Zeitschrift". 1957. The Fur Trade in Canada. Donai d. Ann Arbor. C 1 a u d e. . 0 UI x. ihlcn. The Story of Canada. [1960]. a III-. Toi Revolution. 497—558.i. [Toronto]. Londra. 1821—1869. ed. I o y d. LXXII (1957). L i o n e 1. ' . Paris. Quebec. 4. 469—474. 150.. caiet pp. Manitoba. VI. Capture of Quebec. Paris. A History. B a r t l e t — Mtitfll A Modern History. B e r n a r d. An Economic History of Canada. in II n t a g n e... CMUtdiet) Evolution tt C h r i s t o p h e r .c b n e r . noughue. 284. 1773—1775.1. „Nouvelle Clio". Nation and Neigkbour. and New Foundland. Le fcderalisme 1 i I I v r. Probleme der Britischen Reichspolitik in Kanada : die Rebellion von 1837. Zur Ginesil der Kanadischen A/ii Hon. l l l O n. 1960. Essays in Canadian Economic History. Canadianism. Canada Report. M. J o h n C. i I. Origini of the American Standford California. 1957.. nr. a Ii-a. ed. ed. Maurice.19 3. Montrea l. Londra. 1934. 1965 [Col. Histoire du Canada francais depuis la decouverte. Toronto [1954]. L'Amerique anglo-saxonne de ÎS 15 â nos jottrs. ed. The Hudson's Bay Company as an Imperial Factor. Berkeley şi Los Angeles. n i s. 1954. 1956. I—II. J. 1946.. | I ■ The Cambridge History oj il>. voi. [1959]. Canada. Arthur [1952]. 1 i n . voi. [1959].

Oxford. T. Idem. LXXVI (1961). A. [1943] . A. 1894 —1896. Cumpston. 1929—1932. nr. History of the Freedom Movement in India. Moscova. 310. I. K. nr. Cady. LXXVII (1962). ■ Kennedy. [1958]. H a r n e 11 y. The Indian Empire.. [1943] .. în „The Economic History Review". Coupland. R. ed. Oxford. [1963]. voi. British India. 684—702. în „The English Historical Review". The French Threat to India and British Relations with Sind. Histoire de Vinde et de la civilisation indienne.. — The Cambridge History of the British Empire. LXXVI (1961). Britain and India. 305.. 1961]. 2. voi. nr. E d w a r d e s . The Future of India. Tara. II. 1833—1935. R e g i n a l d . M a r s h a 11.. 299. a IlI-a. pp. D. }. pp. pp. voi. 305. A. V. 1936—1942. The Indian Cotton Duties Controversy. John F. Londra. Michael. Mac Rae. Londra. 1600 — 1945. în „The English Historical Review". 706—712. 1859 — 1865. Londra. W. seria a Ii-a. [19441. Angliiskoe zavOi Indii v XVIII vele. ed. pp.. Indian Politics.d) INDIA ŞI ASIA DI SUD-MT inova. Chand. a II a Londra. Paris. P. Londra. R. Idem. 1497—1858. XVII (1964). 1962. nr. Jacques. 1963. The Indian Problem. J. Sir Charles Trevelyan's Indian Letters. III. Malcolm. The Personal Fortune of Warren Hastings. I. nr. Dupuis. A History of Modern Burma. Mary. 1958. 279—297. [1923]. Ii-a. ed. Oxford. [1946]. LXXVII (1962). LXXIX (1964). 1963. Holderness. G. G. Battles of the Indian Mutiny. 590—599. voi. în „The English Historical Review". pp. 1858Cambridge. IV. în „The English Historical Review". The Battle of Plassey and the Conquest < > / Bengal. P. voi. 1400—1959. voi. 1799—1809. 460 . H a m b 1 y. H u 11 e n b a c k.. 284—300. nr. Ithaca (New York). IlI-a. în „The English Historical Review".. 47—66. Peoples ans Problems of India. voi. Richard Temple and the Puhjab Tenancy Act of 1868. pp. A History of Malaya. [Delhi. 301. ed. 1851 —1906. Some early Indian Nationalists and their Alliff in the British Parliament.

Oxford. Baltimore.. Cambrid 1956. ASIA CENTRALA ' Dtlgupta. N « h r u . 1959 (Teză dactilografiată). [1962]. 1926. V i n c e n t T. 163—176. Britain and South-East Asia. 1961. Dietmar. [1965]. J. 1956 Novaia istoriia Indii. 1959. 1951. Le conflit anglo-persan â propos de Herat (1828—1857). Paris. u i c ş i i. '■ n i li t r 1 a n d. 1951 (Teză dactilografiată). K voprosu o rol' radjputskogo krestianstva v indiiskom naţionalnom vosstanii 1857 —1859 godov. Paris. 1804—1828. 4G1 . l ' . M. P i r e s . Yankees and Creoles. J a m e s A. '• i n li a.. 1. R i c h a r d . voi.. J a w a h a r l a l .R.. l'. Istoriia Indii. Oxford. 1959. Die Rolle der westlichen Bildungsschicht in den politischen Massenbewegungen in Indien im 20. 6. II. pp. 1625—1685. S i n k e s. Cambridge. B a n e r j e e. Viena. Jahrhundert. nr. în XII-e Congres International des Sciences Historiques. nr. La politique angluisc en Asie Centrale intri 1878 et 1885. The East India Company in Eighteenth-Century Politics. English Colonies in Guian* and on Amazon. 1954. Oxford. Moscova. e) INDIILE DE VEST $1 AMERICA DE SUD II nlow. 1957.u. i m. în „Voprosî istorii". Moscova. l'» i p o v. Descoperirea Indul. Rapports. Oxford. 1962. A History of Barbados. 134—145. The Trade between Norlh \m tk( West Indies before the American Revolution. e. A. Pa r i m a i . 1604—1668. 1940. 1853 — 1854. Histoire des Continents. E r i c. în „The Economic HlltOTJ I rll I II ■ > .. Oxford. The English Utilitarians and India. 1739—1763. W i l l i a m W. New Haven. Imperialism and „in Polii > m India. voi. pp. H o t h e r m u n d . L u c y S. S a u l . n>. f) ORIENTUL APROPIAT ŞI MIJLOCIU. Mi am son. Moscova. XVII (1964). ' i i l a t s h a h i . E s m a e l . War and Trade in the West Indies. pp. 1923. 71—83. Noveisaia istoriia Indii. i f m a n n .. British Policy and the Independence of Latin America. Merchants and Planters.

A l a s t a i r . Londra.. Douglas. [1960]. [Sydney. Nowack. Londra. voi. nr. Cambridge. James A. VII. Britain's Moment in the Middle East. i in the Twentieth Century.. 191-1 1956. 85 (1961). New . a. From the Earliest Times to the Age of Macquarie. 554—579.F i t z s i m o n s . CCXXV. A. în „The in Woodhouse..]. I1i t z p a t r i c k. Londra. Wright. Cambridge Mass. 1963. 1767 to 190%. M. I. LXIX (1954). ( I . A. în „Revue Historique". 1962]. glish Historical Review". Londra. Ann Arbor. Londra. E l i z a b e t h .i [f. [1962]. Londra. Australia — continentul contrastelor. 1858—1890. M. G r a 11 a n. pp. VII. Australia. Barnard. Williamson.. H a r r i s o n Zealand.i r k. 1962. C. Early Years of Western Contact. 196 ■ Lamb. P... Cambridge. Wilhelm. A History of Australia. C. Colonisation britannique. 1783—1833. Cambridge. Cook and the Opening of the Pacific. Henri. Empire by TtetH u and the Middle l'. [1963]. Brunschwig. pp. partea a Ii-a. the Quiet Continent. partea I. An Economic History of Australasia. a II-a. [1939]. 1959. [1960]. Marjorie. C. tom. 1948. M. Britain and the Middle East. H. Ocean Pacifiqut Ocean Indien. S i n c l a i r . M. ed. a Ii-a. 1769—1840. Keith. Thornton. voi. 273. British Imperialism and Australia. 1933. 457—470. Pike. New Zealand. British Policy in Persia. A History of Australia. an. Monroe. B r i a n. Melbourne. voi. A History of New Zealand. The Roatl Lhasa. H a r 11 e y. Geneve-P g) PACIFICUL. ed. Australia. Craiov. 1959. The Southwest Pacific to 1900. 1933 . Britain and Chintst Central Asia.. — The Cambridge History of the British Empire. AUSTRALIA ŞI NOUA ZEELANDĂ.

om politic şi literat indian. locuitor al lui Mahdi. 41 Bacon. lider conservator britanic. 18 fc. (1743—1820). (n. 232 Baker. (1839—1911). conducător al mişcării na-ile egiptene. (1872—1950). 390 Ankrah. Clement Richard. 419 n. 420 nota 1 /Muiullah ibn Mohammed. 342 ' ur-Rahman. călător pe Atlantic. ultimul Mare Mo gul (1837—1857). Abraham Hyli mtlie. sultan al Zanzi-I. 295—296. la începutul secolului al XVl-lea. general II de stat birman. conducător al răscoalei din Virginia (1675— 1676). 110 Beaconsfield. 21 şi nota 2 AM bcn Hamud. lord (1605—1675). Thomas. 293 Baldwin Robert. lord Bewley. 423 nctil-Duperron. 307 Baltimore. Robert Stephenson Smyth. emir şi rege al Iordaniei (1921—1951). (1848— 1930). (1804—1858). 1). (1857—1941). (1821 — 1893). lord —. 228. (1915—1947). 389. ţar al Rusiei (1801 — 1825). 425 Banks. 343 Abdullah ibn Hussein. 334 Banda. int al burgheziei indiene. general ghanez. emir al Afganis>. Samuel White. şah al Iranului (1909— 1925). om politic englez. W. om politic canadian. John. orientalilt francez. 43 Bambata. irului (1896—1911). (1561—1626). Joseph. Cecil < alvert. George Monk. explorator al Africii Ecuatoriale. Mare Mogul (1658— i 17). 419 ■ia 2 . Nathaniel. om politic australian. 290 nota 2. papă (1492 1503). 195 Baldwin. turalisi şi e: ploi itor engli . vezi Dil raeli . (1731—1805). în Sudan. vezi Monk mdru I.INDICE I>K PKRSOAiNl-: ll>i)js Hilmi. 291 Ailirhurst. 239 Bass. om politii afrii i i şedinţele republi -i. 138 andru VI Borgia. episcop de i hichester (1445—1450). Arthur James. kediy al Egiptului (1892—1914). George. emir al Afganistanului (1919—1929). Hastings Kttnuzu. 68—69. 349 Bacon. 373 Ballance. 391 Albcmarle. Iii Bannerjee. şef zulus. Stanley. ţxplorator al Aui traliei (■'< I I I ) . Francis. 285 in de Moleyns. (1885—1898). 337 Miullah. (1839—1893). general englez. 378 Balfour. (1881—1882). (1867—1947). 87 nota 3 bi. politic englez. 13 Alimed. filozof englez. 391 nota 2. (a 1902). colonel. 253.inului (1880—1901). 1883). duce de —. 84 nota 6 463 Amobindo Gosh. 30. 63 nota 2 Baden-Powell. Întemeiem al co loniei Maryland. Ahmed. 327 Bahadur Şah II. 14. 256.

239 464 ' harles Vyner. 133. 388 şi nota 1 Botha. (1774—1839). Michael. IX. Otto von —. navi gator englez. lord Dall ing. 309 Bourbon. preşedinte al Transvaalului. istoric fran cez contemporan. (n. cancelar german. (1757—1827). om politic indian. Subhas Chandra. guvernator în New-South-Wales. (1704— 1757). Alexander. (1729—1797). Louis. 332 Bismarck. 289— 290 Blake. (183'* —1908). general englez. 384. 26 Beecroft. general bur. 131 Bligh William. ministru al reginei Elisabeta I. John. 112 Blundell. publicist şi politician liberal. 336. 24. poet englez.iw.. Charles Patis sier. om politic şi scriitor francocanadian.nl englez. 83 Byron. James. diplonuu englez. (1815— — 1898). dinastia de —. 422 Bonaparte. lord (1520—1598).il-.. (1946). general şi om de stat bur. 82 Bright. agent comercial englez în delta Nigerului (1849) 212 Bekir Sidhki. 72. (c. 253 BussyCastelnau. 328. 188 şi nota 2 Burgers. Henri. 334 nota 2. Richard Francis. (1512—1587). navigator genovei în slujba Angliei (sfîrşitul sa al XV-lea). explorator al Africii ecuatoriale. ultimul i .. William Cecil. 178 Burnham. Christian Frederick. John. 262 Buller. 26 l.» Bruce. 1695— — 1755). ministru la Washington (1850). Thomas Francois. T. Forbes. guvernator francez în India. John. (1856—1879). 158. (1811—1889). 182 Brooki James. 409 Bose. Eugene Louis Jean Joseph. (1723—1786). 256 Bentinck. Edmund. general englez. 301 Borden. prim ministru canadian. (1869 —1914). (1788— —1824). (1854— —1937). 129. 106 Brunschwig. 108 Cabot. om politic în Guyana britanică. Henry.ki . 143 Boxeri. (1897— —1945). (1821— —1893).ilb" din Sar. (1804—1872). John. 327—331. 362—363. Redvers Henry. 17—18. poet englez.. 107 nota 2. primul „rajah alb" din Sarawak (1841). 16. bunicul preceden tului. trimis engk-/ în Afganistan (1835). 97 nota 2. 174 Beyers. 22 Burke. (1834 —1881). guvernator al Indiei (1828— — 1835) 167. marchiz de —.Becon. răscoala — lor. 123. 176. William. 398 Bourassa. George Gordon. 1923). 102 Byng.. explorator al Abi siniei (1768—1772). promotor al Reformei anglicane. (1862—1919). (1720— —1785). J. Edward. om politic englez. fiul lui Napoleon III. vezi Yi-hot'uan Braddock. Robert Laird. om politic irakian. 300 Burghley. Henri. John.. 427 Burton. 327 Bulwer-Lytton. 160 Burnes. 392 Bell. (1868—1952). William. Thomas. (1754—1817). om politic în Kenya. amir. agent englez în Abisinia. 175 Byron.

Scbastian, fiul precedentului, t, l'ierre du —, comerciant i n . II canadian, simpatizant al iluţiei americane, 94 i o n , Verney Lovett, (1844— I X')4), explorator al Africii ■ uatoriale, 253 ipbcll, Colin, baron Clyde, (1792—1863), general englez,
■|9

pii ,

I I

,
■ ;i nota i

( hild, |ohn, • omandam al ti m i n i I omp inii i Indiiloi («fîrţitul

( nnning, Charles John, (1821— 1862), guvernator al Indiei, Fiul l ui George Canning, 230— 231,255 ......iing, George, (1770—1827), ninistru de externe englez, 185 ' uleton, Guy, lord Dorchester, 1/24—1808), guvernator eni / al Canadei, 89, 91, 93 no< «rlyle, Thomas, (1792—1881), Io/of englez, 271 • unarvon, Henry Howard Molyneux Herbert, lord —, (1831 1890), secretar de stat pen11 II colonii, 300 ( jrol I, rege al Angliei (1625— 1649), 28, 40, 43, 49, 68 1 II ol II, rege al Angliei (1660— U.X5), 55, 60—61, 64, 68 Carteret, Phillip, navigator en1./. în Pacific, 108 KT, Jacques, (1491—1557) pi imul explorator francez al I .madei (1534— 1542), 80, 249 nota 3 < ic-orges-Etienne, (1814—1873), politician canadian, 249 nota 3 1 niwayo, rege al zuluşilor, 301 1 li.imberlain, Joseph (1836— 1914), om politic englez, 275, H4, 315 şi nota 2, 316—317, 124— 326, 378, 417 ■ hamberlain, Neville, (1869— IM40), om politic conservator, hui precedentului, 378 ' i n velin, Bernard Francois, (1766— 1832), trimis francez la I ondra, 133 nota 2 465
I I

< lnlombwe, John, (1871—1915), conducător al răscoalei indigene din Nyassaland (1915), 334 Choiseul, Etienne Francois, duce de —, (1719—1785), om politic francez, 107 Churchill, Winston Leonard Spencer, (1874—1965), om de stat englez, 385—386, 418 Clarendon, Edward Hyde, conte de —, (1609—1674), om politic şi memorialist englez, 60 Clarendon, George William l i . derick Villiers, lord —, (1800— 1870), ministru de externe englez, 242—243 Clayton, John Middleton, (1796— 1856), secretar de stat al S.U.A., 188 nota 2 Clayton-Bulwer, tratatul —, între Anglia şi S.U.A. (19 aprilie 1850), 188 Clive, Robert, (1725—1774), comandant militar al Companiei Indiilor şi guvernator ii Bengalului, 87, 98, ')'> |i nota 2 Cobden, Richard, (1804—1865), om politic englei I ii Colbcrt, Jr.iii Bâpi Columb, Cmtofor, (1451 mare navigatoi
Cook, James, ( 1 7 2 8 - 1 . explorator engl« 200, 202 Cornwall.-- I Ilarii i, (1 general engli
1682), m i n i ' . i i ii 11 i n . . i l

i« - \ i i ) , M i l i i l . l , [oiian, n i . I I . - . omerciant (ifîrţitul lec. XVII), 58

I

II II itoi 'I

Indici, 136 Courteen, Sir William, protnotoi al eoni.-i (ului . olonial îr XVII, 36, 40 Craddock, proiectul —, de c o n stituţii' pentru Birmania, 389

Creswell, fruntaş laburist sud-african, 336 Cripps, Sir Richard Stafford —, (1889—1952), om politic englez, 418—419 Cromer, Evelyn Baring, lord —, (1841—1917), guvernator al Egiptului, 291—292, 342 Cromwell, Oliver, (1599—1658), conducător al revoluţiei engleze din 1640—1660, 24 nota 3, 40 nota 3, 46, 52, 53 nota 2, 54 —55, 67, 216 Cronje, Pieter Arnoldus, (1838— 1911), general bur, 326—327 Cudjoe, conducător al maroonilor din Jamaica, 117 Cunningham, James, promotor al comerţului cu Indiile Orientale, 40 Curtin, John, (1885—1945), om politic australian, 415 Curtis, Lionel, om politic australian, 363 Curzon, George Nathaniel, lord —, (1859—1925), om politic englez, vice-rege al Indiei, 347 /'.ilhousie, James Andrew Broun Ramsay, lord —, (1812—1860), guvernator al Indiei, 226 Dampier, William, (1652—1715), navigator şi pirat englez, 108 şi nota 1 ■ Darling, Ralph, (1775—1858), guvernator în New South-Wales (1825—1831), 198 Davis, John, navigator în nordul canadian (1585—1587), 19 Deakin Alfred, (1856—1919), om politic australian, 322 De Beer, fermier bur, pe pămîntul căruia s-a descoperit o mină de diamante, 254 nota 2 Defoe, Daniel, (c. 1660—1731), scriitor englez, autorul lui „Robinson Crusoe", 108 nota 1 De la Rey, Jacobus Hercules, (1847—1914), general bur, 327, 332
466

Deli i ■ Tlu'ophile, (1852—192t! II II de externe al Franţtl Demangcon, Albert, (1872- TM i . i l francez, 114 nota 1 Dcrby, Edward Geoffrey Smith Stanley, lord —, (1799—1869) politician conservator englez, 231 nota 5, 235 De Ruyter, Michael Adrianzoon (1607—1676), amiral olandez, (> De Wett, Christian, (1854—lv general bur, 327, 331—332 Diderot, Denis, (1713—1784), filo zof materialist francez, 78 Dilke, Charles Wentworth, (1843 —1911), publicist şi om politic englez, 271 Dingaan, şef zulus, 403 Dinizulu, şef zulus, 334 Disraeli, Benjamin, lord Beacons field, (1804—1881), om polii i. englez, 139, 158, 165 nota 1, 215, 217, 232, 252, 265, 273, 278, 281, 285, 287—288 şi not.i 1, 296, 301, 314, 317, 417 Dorchester, lord —, vezi Carie ton, Guy Dost Mohamed, emir al AI nistanului (1826—1863), 178 şi nota 3, 179—180, 243 Drake, Francis, (c. 1541 — 1596), navigator şi corsar englez yj sec. al XVI-lea, 20—22, 24, 38, 66 Du Bois, William Edward Burhardt, (1868—1963), om de şt i inţă şi militant social americiu. 76 Duffy, Charles Găvan, (1816— —1903), om politic australian. emigrant irlandez, 262 DupetitThouars, Abel Aubcri. (1793—1864), amiral france* 203 Dupleix, Joseph Francois, (16<( 1763), guvernator al posesiuni lor franceze din India, 86—87

rban, Benjamin, (1777—1849), i nator al Coloniei Capului, 207 I'ni li.un, John George Lambton, lord —, (1792—1840), om polinglez, 193 şi nota 2, 194 ' I n . ud VII, rege al Angliei i I VOI —1910), 111 l instein, Albert, (1879—1955), n, James Bruce, lord —, (1811 —1863), guvernator al ' inadei 195 . Victor Alexander Bruce, lord , (1849—1917), vice-rege al Indiei, 283 I lr..ibeta I, regina Angliei (1558— 1603), 12, 16, 20—21, 23—24, 70 I llcnborough, Edward Law, lord , (1790—1871), preşedinte al < onsiliului de control şi guvern. i t o r general al Indiilor, 180, !31, 232, nota 2 I hot, Hugh, călător pe Atlantic l.i începutul sec. al XVI-lea, 18 i ngcls, Friedrich, (1820—1895), 132, 209, 212, 217, 229, 231 ik, rege al Egiptului (1936— 1952), 397 l ith Aii, şah al Persiei (1798— 1834), 141 ii ibn Hussein, (1885—1933), emir şi rege al Irakului (1921 — 1933), 391 nota 2 i i i n. mi, membri ai unei asociaţii rete irlandeze, 249 şi nota 4 i ilip de Anjou, rege al Spaniei, sub numele de Filip V (1700— 1746), 72 Roy, Robert, (1805—1865), guvernator al Noii Zeelande, 202 ; i llnders, Matthew, (1774—1814), l>lorator al Australiei, 110 ■-., Phileas, eroul romanului 'Iul Pămîntului în 80 de ile", 278 467

(9 1806), om 94, 102, 160 i ranl ' n u n . (1706
■ 'M
MII

1790),

polittt

.1 i n i ' i h .i n.

li

I

.

I

,

I V , , ,,

( I S X 4 — 1950),

om

iază Australia occidentală (1829), 198 French, John Denton Pinkstone, lord de Ypres, (1852—1925), general englez, 327 Freycinet, Charles Louis de Saulces de —, (1828—1923), om politic francez, 288 Frobisher, Martin, navigator în nordul canadian (1576), 19—20 Froude, James Anthony, (1818— 1894), istoric englez, 38, 114 nota 1, 272 Fuad I, sultan (1917), apoi rege al Egiptului (1922—1936), 394 Gambetta, Leon, (1838—1882), om politic francez, .288—289 Gandhi, Mohandas Karamchand, supranumit Mahatma —, (1869 —1948), mare om politic indian, 336, 345 nota 1, 379—386, 389, 418 Gardane, Claude Matineu, (1766-—
1817), general, ti imis al l u i Napoleon I în IVru.i, I I I Gatacre, WUlum I gentral en

politii neo zeelandej, 415 Preemantle, ofiţer englez, înteme-

Geor ge III, i ege ii \nglii i (1760 —1820), 101 l !, 151 Ghica, Ion, (1816- I iitOI şi om politic r o n i i n Gilbert, I [umphrev, i.........i . i i co I o n i / , II n bi itanu ' peşti tic ( mort în 158 3), 23- I Gillam, Zai l i n y, i ondui pi Im i expediţie a (Companiei < rolfului Hudson în < anada (1668), 61 Gladstonr, William Ewart, (1809—18VS), om politic libei ii englez, 215, 265, 273, 278, 288, 290, 296, 301

glez, 327

Glubb-paşa, ofiţer britanic, în fruntea armatei Iordaniei, 420 nota 2 Godeheu, tratatul lui — (1754), 86—87 Gokhal, Gopal Krishna, (1866— 1915), om politic indian, 349 Gordon, Charles George, (1833— 1885), guvernator în Sudan, 293—295, 297 Gordon, Simon, căpitan englez, debarcă în Barbados (1620), 36 Gosh Aurobindo, vezi Aurobindo Gosnold, Bartholomew, navigator pe coastele Americii de Nord (1603), 33 nota 2 Grant, James Augustus, (1827— 1892), explorator al Africii ecuatoriale, 253 Granville, George Levensgower, lord —, (1815—1891), ministru al coloniilor, 264 Grenville, George, (1712—1770), ministru englez, 125 Grey, George, (1812—1898), guvernator al Noii Zeelande, 202 Grotius (de Groot), Hugo, (1583 —1643), unul din fondatorii dreptului internaţional, 52 Habibullah, emir al Afganistanului (1901—1919), 352, 390 Habsburg, dinastia de —, 30 nota 1, 72 — Maximilian de —, (1832— 1867), suveran al Mexicului, 252 Haider Aii, sultan de Maisur (mort în 1782), 101 — 102 Hakluyt, Richard, (c. 1552—1616), istoric al descoperirilor geografice, 26 Halifax, George Montagu Dunk, lord —, (1716—1771), ministru englez, 125—126 Hampden, John, (c. 1595—1643), conducător al revoluţiei burgheze din Anglia, 33, 48 Harlow, Vincent Todd, (1894— 1961), istoric englez, 147
468

I Iu ir.un George, descoperă aui în Africa de Sud, 302 I In mi, feudal sudanez, 294 I l.istings, Francis Rawdon, lord Moira, (1754—1826), guvernau» al Indiei, 177 Hastings, Warren, (1732—181K) guvernator general al Indici. 101—103 şi nota 4, 104 Havelock, Henry, (1795—ÎS general englez, 228 Hawkins, John, negustor şi a< englez din sec. XVI, 19—20, 23, 38, 66 Hawkins, William, negustor en glez în sec. XVI, tatăl prect dentului, 19 Hawkins, William, negustor, de barcă în India la 1608, 39 Hearne, Samuel, explorator .ii nordului canadian (1770—1772), 95 Hendry, Anthony, explorator interiorului Canadei (1754— 1755), 83 Henric IV, rege al Angliei (1 —1413), 12 Henric VI, rege al Anglii i (1422—1461), 13 Henric VIII, rege al Angliei (1509—1547), 23, 25 Hertzog, James Barry Munnik (1866—1942), general şi om de stat bur, 330—331, 399, 402— 403, 415 Herwick, Abraham van —, gustor din Londra (sfîrşitul sec. XVI), 24 Heydebreck, Joachim von (1861—1914), comandant ger man în Africa de Sud Vr.i (1914), 332 Hicks, William, (1830—1883), general englez, 295 Hincks, Francis, (1807— 1SSS). om politic canadian, 195, 245 Hofmeyr, Jan Hendrik, (184P 1909), om politic bur în Colo nia Capului, 324 Holkar, principe marat, 228

ic Heke, şef de trib al maorilor, 201 l ludson, Henry, explorator la îninitul sec. al XVII-lea, 19 kes, William Morris, (1864— I' | C >2), prim ministru australian, 162, 371 i luskisson, William, (1770—1830), ministru de comerţ englez, 156 i nota 1 cin, regele Iordaniei (din 951), 420 nota 1 I lusscin Khamil, sultan al Egipiiil ui (1914—1917), 344 1 Imilman, Henry Mayers, (1842— 1921), socialist englez, 282 /.noi» I, rege al Angliei (1603— 1625), 28—29, 31—32, 39— 40, 42 i lacob II, rege al Angliei (1685— -1688), 60, 64, 66 il>-Han, emir al Afganistanului (febr.— oct. 1879), 285 lunis, Harold A., istoric canadian, limail, kediv al Egiptului ( I H 6 3 — 1879), 242, 287—288, [91 luliu II, papă (1503—1513), 21 ntsu, shogun japonez (sec. XVII), 69 n i , Cheddi Berret, (n. 1918), om politic în Guyana britanică 427 I.i I.i, şef de trib în sudul Nigeriei, 257, 299 l.imcson, Leander Starr, (1853 — l"17), agent colonialist bri-i . u i i c , 324—325, 330 o, împărăteasă legendară a Japoniei (sec. III e.n.), 288 no|ones, Ernest Charles, (1819— I S'69), poet şi militant chari 160 I iarford, trimis britanic la l . l i o r a n (1808), 140 469

luni., ,i

I 1 .......... lacobu», ( I K 3 4 — 252

i, .un politii

A.ii-1
.l.i,

indigen din Ugan-

Kadalie, Clement, fruntaş sindical sud-african, 401, 402 nota 2 Kaunda, Kenneth David, (n. 1924), om politic african, preşedintele Zambiei, 424, 426 Kelsey, Henry, explorator al centrului Canadei (1690—1692), 62, 83 Kemp, J. C. G., conducător al răscoalei bure din 1914, 332 Kent, Edward Augustus, duce de —, (1767—1820), tatăl reginei Victoria, 93 nota 1 Kenyatta, Kamau wa Ngcngi, Johnstone, supranumit Jomo —, (n. 1893), om politic african, preşedinte al Kenyei, 408, 421, 422 şi nota 1 Kimberley, John Woodhouse, lord —, (1826—1902), secretar de stat al coloniilor, 254 nota 2 King, William Lyon Mackenzie —, (1874—1950), om politic canadian, 410 King, guvernator în Tasmania, întemeiază Mclbourne (1835), 198 Kipling, Rudyard, (1865—1936), scriitor englez, 272 Kitchener, Hor.uio Herbert, lord de Chartum, (1850- 1914 neral englez, 327, MI
K on kd hi , Di xo n, I
M U N I si ndic ii din Rhoclcsi.i de Nord, 424 Kontofili, Hidara, condui I..........ii unei mişcSri antifiscale în Sicrra Leone (1931 a I Krugor, Paul,

şedinţe . i i Transvaalului, 300 —

—303, 305, 324—327, 329
Kwaku Du.i, ir;v , i l . i ş . t i n i l o i

Z-afontainc, Louis Hippolyu . (1807—1867), om politic cana dian, 195

Laird, Mac Gregor, (1808—1 _ comerciant englez pe Niger, 257 Lally-Tolendal, Thomas Arthur de —, (1702—1766), guvernator al posesiunilor franceze din India, 87 Lansdowne, Henry Charles Keith Petty-Fitzmaurice, marchiz de —, (1845—1927), vicerege al Indiei, 283 Laud, William, (1573—1645), arhiepiscop al Angliei, 43 Laurier, Wilfrid, (1841—1919), om politic canadian, 309, 354, 356 Lawrence, John Laird Mair, lord —, (1811 — 1879), vicerege al Indiei, 237 Leeds, Thomas Osborne, duce de —, (1632—1712), om politic englez, 70 Leigh, Charles, negustor din Londra (sfîrşitul sec. XVI), 24 I c n i n , Vladimir Ilici, (1870— — 1924), 7, 157, 221, 312, 314, 321, 349 I i opold II, rege al Belgiei (1865 —1909), 341 nota 1 rps, Ferdinand de —, (1805 —1894), constructorul Canalului Suez, diplomat francez, 243 Lettow-Vorbeck, Paul von —, (1870—1964), general german, 361 Levelleri, membri ai unui curent radical în revoluţia engleză, 49 Lincoln, Abraham, (1809—1865), 163, 245 Livingstone, David, (1813—1873), explorator al Africii, 203, 253 Lloyd-George, David, (1863— —1945), om politic englez, liberal, 362 Locke, John, (1632—1704), filozof materialist englez, 64, 77 Ludovic XIV, rege al Franţei (1643 —1715), 72, 81 Ludovic-Napoleon, vezi Napoleon III 470

I rederick John Deall (18 ■ 1945), guvernator >l Nigeriei, 313, 339 Lytton, l'.dward Robert Bulv lord —, (1831— 1891), vi. al Indiei, 285 A/ac Arthur, John, aduce oi im rinos în Australia (1794—1 ■ • » , ] 199 Macartney, George, (1737— —1806), trimis englez în China (1792—1793), 104 Macaulay, Thomas Babington (1800—1859), istoric engkv, I şi nota 1, 11, 68, 158, 168, I l Macdonald, James Ramsaj (1866—1937), lider laburist l.n tanic, 378, 395 Macdonald, John Alexandci (1815—1891), lider conservata canadian, 246, 249 şi nota 3. 275, 308 Mackenzie, Alexander, (175' 1820), explorator al nordului canadian, 95 Mackenzie, Alexander, (1822— —1892), om politic canadian, 308 Mackenzie, William Lyon (1795—1861), om politic cant dian, 190—193 Mac-Mahon, Mărie Edme Patrii. Maurice de —, (1808—1893), mareşal, preşedinte al Republi cu franceze, 257 Macmillan, Maurice Harold, (n 1894), om politic englez, 425 Macquarie, Lachlan, guvernator în New South-Wales (1809—1821), 112, 220 Magellan (Magalhaes), Fernando, mare navigator, 20 Mahdi, Mohammed ben Ahninl. supranumit —, (1844—1885), conducătorul luptei de eliberare a poporului sudanez (1881 — 1885), 293—296, 341

Daniel — Francois, (1874 I''S9), om politic sud-african, ' i l n . i naţionalist şi rasist, 331, 404, 415, 423—424 olm, John, trimis britanic la I eheran (1801), 140 ' l i i . l u n d , Jean-Baptiste, (1863— I ''34), ofiţer francez implicat in incidentul Fachoda, 341—342 In uz, S. G., conducător al răscoalei bure din 1914, 332 M.irx, Karl, (1818—1883), 36, 70, 88, 97, 103, 163—164, 166, 168—169, 178, .181, 227, -241 M.ui-Mau, mişcarea —, în Kenya, 421—422 M.mmilian de Habsburg, vezi I labsburg, Maximilian de —, M un, Richard Southwell Bourke, lord —, (1822—1872), vicerege . 1 Indiei, 243 s, Robert Gordon, (n. 1894), " i n politic australian, 429 Mrrcator (Kremer), Gerard, (1512 1594), geograf flamand, 26 I. i. ier, Honore, (1840—1894), politic franco—canadian, .109 ilfe, Charles Theophilus, (1785—1846), guvernator al Canadei, 194 Mrthuen, Paul Sanford, lord —, (1845—1932), general englez, 327 Milner, Alfred, lord —, (1854— 1925), înalt comisar britanic în Africa de Sud, 326, 372, 394 Milton, John (1608—1674), poet nglez, 54 Minto, Gilbert Elliot, lord —, (1751—1814), guvernator al Indiei, 139 Minto, Gilbert John Murray Kynynmond Elliot, lord —, (1845 -1914), vicerege al Indiei, 348 Mitchell, comisia —, pentru anhetS în Kenya (1955), 422 un med ibn Adbullah, conducStor al răscoalei din Somalia

II.

I.........i i i \HH1
Moh M I ,iu

1904

1906
: mul

A l , .,,„,..1 . I I . u l m (din 1933), 390 Moii ■ ' . l < ' T i ' i vtz i i Eas i
I'I.
I I I

. r. K . i w .i

Moleyns, A c l . i m de —, vezi Adam de Moleyns Monk, George, duce de Albemarle, (1608—1670), general şi om politic englez, 60 Montagu, Edwin Samuel, (1879— 1924), secretar de stat pentru India, 350 şi nota 1 Montagu-Chelmsford, raportul —, (1918), 350, 381 Montcalm, Louis Joseph de —, (1712—1759), guvernator fru cez în Canada, 83 Morin, om politic canadian, 195 Morley, John, viconte —, (1838,— 1923), om politic englez, 348 Morley — Minto, reformele —, (1909), în India, 348 Morus, Thomas, (1478—1535), celebru umanist şi om politic englez, 25—26 Moshesh, vezi Moskeu Moskeii, şef al tribului basuto, 254 Mtesa, rege al Ugandei, 293 Murray, James, (1719—1794), primul guvernator engle; [« Quebec, 89 Mwanga, şef indigen din Uganda, 337 Nadir Klian, Mohammed , cmii a' Afganistanului (1929 1933), 390 Nahas-Paja, Mustafa , (n i om politic egiptean, WS 397 Nana Sahib, prinţ indian, 228, 229 Nand K U I I I . , 1 , rajah indian, nota 4 Naoroji, Dadabhai, (1825—1917), comerciant şi politician indian 176, 239, 281

471

Napier, Robert Cornelis, baron de Magdala, (1810—1890), general englez, 256 Napoleon I, (1769—1821), consul şi împărat al Franţei (1799— 1815), 34, 72, 94, 130 nota 1, 133 —135, 137, 138 şi nota 2, 140— 146, 155, 156 nota 1, 189, 216, 367 Napoleon III, (1808—1873), împărat al Franţei (1852—1870), 230, 242, 301 —, fiul lui —, vezi Bonaparte Ne Win, Shu Maung, supranumit —, (n. 1911), general şi om politic birman, 419 Nehru, Jawaharlal, (1889—1964), mare om politic indian, 99, 381, 383—387 Nehru Mothilal, om politic indian, tatăl precedentului, 383 Nicolls, Richard, cucereşte Noul Amsterdam (1664), 60 Nkrumah, Kwame, (n. 1909), om politic african, 423 Nkumbula, Harry, om politic nord-rhodesian, 424 North, Frederick, lord Guilford, (1732—1792), om politic englez, 76 Nubar-paşa, (1825—1899), ministru egiptean, 242 Nuri-Said, (1888—1958), om politic irakian, 392 Nyerere, Julius Kambarage, (n. 1921), om politic african, preşedintele Tanzaniei, 422 O'Donnell, Frank Hugh, lider irlandez, 239 Oppenheimer, Ernest, financiar american, 397 Orania, dinastia de —, 64 Orleans, dinastia de —, 230 Ortelius (Wortels), Abraham, (1527—1598), geograf flamand, 26 Osman Dinga, general sudanez, mahdist, 342 472

Ou cu, litz-William, ofiţer de nu mu, 211, 213, 257 /'.ilmerston, Henry John Templi viconte —, (1784—1865), om politic liberal englez, 216, 2MI 231 nota 5, 242, 252 Papineau, Louis-Joseph, (1786 1871), om politic canadian. 191—193 Park, Mungo, (1771—180 explorator al Africii de Vc. i 203 Parkes, Henry, (1815— 1896), om politic australian, 275, 357 Parnell, Charles Steward, (18461891), lider irlandez, 239—240 Pavel I, ţar al Rusiei (17961801), 137 Penn, William, 1621 —1670), ami ral englez, 61 Penn, William, (1644—1718), fiul precedentului, fondatorul colo niei Pennsylvania (1681), 61 Petty, William, (1623—1687), eco nomist englez, 58 Phillip, Arthur, (1738—1814), o l, ţer englez, pune bazele primn colonii engleze în Australia, 110 Pitt, William, lord Chath.im (1708—1778), om politic englei 83, 87, 125, 126 nota 1, 127 f| nota 3, 216 Pitt, William, (1759—1806), om politic englez, fiul precedent ulm, 93, 103, 105 nota 1, 110, I U . 133 nota 2, 134, 151—152, 160, 163 Platon, (427—347 î.e.n), filozol grec, 26 Plowden, Sir Edmund, pune bazeli coloniei Delaware, 34 Plowden, W. C, agent englez in Abisinia, 256 Poirier, senator canadian, 360 Pomare, regină în Tahiti (1837— 1842), 203 Pontiac, şeful răscoalei indieniloi din Canada (1763—1764), 84

ham, Home Riggs, (1762— 1820), ofiţer de marină englez, I M Prctorius, Andries, (1799— 1853), conducător bur, 207, 209 Pretorius, Martin Vessels, (1819— 1901), preşedinte al federaţiei l.urc, 209, 254 hard, George, (1796—1883), msionar englez în Tahiti, 203 l'vin, John, (1584—1643), conduuor al revoluţiei burgheze din
Anglia, 33, 48

K„l
i , i n , I u , u , n ui
I

..,., ileloi

din

Manitobi EUpon, <......EI Fn dei ii k Samuel Robinion, lord -,(1827-

i.'n.ikeri, membri ai unei secte religioase, colonizează Pennsylvania i 1681), 61, 77 ft.ibeh, general sudanez, 294 Ies, Thomas Stamford, (1781 — 1826), funcţionar colonial britanic, 140, 144 şi nota 3 :gh (sau Raleigh), Walter, (1552—1618), pionier al colonialismului britanic, 23—24, 32 Mohan Roy, (1772—1833), -i nitor indian, 175 I injit Singh, emir în Pendjab, 145 l mp.iraha, şef de trib al maorilor, '01 i ivnal, Guillaume Thomas Franţois, cunoscut ca abatele —, (1713—1796), filozof şi istoric l rancez, 78 Rceves, William Pember, (1857— l''32), om politic australian, 307 l ui, George Houston, (1845— 1918), om politic australian, 357 ' tief, Pieter, conducător bur, 207 aKhan Pahlevi, şah al Iranului (1925—1944), 391 Rhodes, Cecil, (1853—1902), poli-i i ri. in şi om de afaceri englez, 103—305, 313— 314, 317, 324— 125, 397 i.xrd II, rege al Angliei (1377—1399), 12

Roberts, Frederick Sleigh, (1832— 1914), general englez, 285, 327 Roe, Sir Thomas, trimis englez în India (1615), 39 Rolland, Romain, (1866—1944),. scriitor francez, 386 Roseberry, Archibald Philip Primrose, lord —, (1847—1929), om politic englez, liberal, 283, 296 Rotschild, banca —, 287 Rowlatt, legea —, în India (1919),. 382 Rupert, prinţul — von dei Pl.il/ (1619—1682), 61, 66 Russell, John, lord —, (1792— 1878), lider liberal englez, 158, 202 Rut, John, navigator pe Atlantic. la 1527, 18 Saint-John, Oliver, (c. 1598— 1673), conducător al revoluţiei burgheze din Anglia, 33 Salisbury, Robert Arthur Talbot Gascoyne-Cccil, lord —, (1830— 1903), om poliiii englez, con servitor, 283, 296, 299, 316, 351
Saltîkov,

.il

huliri, 280

Joseph, om polii ridez, 412 Saya Sau, luptătoi revoluţionai birman, ■ Saye and Sele, Williim
vin.ni, l i| ■ 166 ' ) , 33

prinţ —, (180f. rator rus, 241 Savagc,

Alexei

Dimitrîevici

Seddon, Richard fohn, 1906), om politii austi ilia Seeley, John Robert, (1834 LI

istorii englez, 72, 272 Seid ben A i i, sulun al •' mzibam lui, 337 Seid-ed-Din, jurnalist 51 0111 politii iranian, 391

47S

426 Smith. William Petty Fitzmaurice. lord —.. 1841) guvernator general ii Canadei. Jonathan. amiral france 102 Suleiman. 208 —209 Smuts. Henry (Harry) George Wakelyn. general şi om de stat sudafrican. navigator danez (sau norvegian) care ar fi atins Labradorul pe la 1472—1476. 330—331. 190 Strong. (1723—1790). John. 398. Jan Christian. 107 Strzelecki. lord —. (1737—1805). tratatul —. explorator al Africii < toriale. Henry Morton.Seid Haled. în Afganistan (1878). 110 Sykes-Picot. 78—79 Sydenham. 326 Stoletov. (1849 1912). 17 nota 1 Smith. 52 Selkirk. 371. sultan al Zanzibarului. (1771 — 1820). (1787—1860). 313 Stein (sau Steyn). — legea —. guvernator al Africii de Sud (1819). ministru britanii (1786).. (1875—1959). 258 nota 3 Stuart. (1870— 1950). 55. 27 Shelburne. Charles Edward I lett-Thomson. Martinus 'I nis. (1564— 1616). explorator polo nez în Australia. 284 Shujah. întemeiază colonia Assiniboia. ziarist englez. Thomas Douglas.. Adam. Alexander. Edward Henry. (1826—1893). şef zulus. pentru !• irea unui sclav negru 160 ke. în Rhodesia de Sud. 108 nota 1 Selkirk. 4 I 45—46. 369. 194 Sydney. general rus. prim-ministru (1936 1937).. (1HJ 1864). 334 Skolp. pretendent la tronul Afganistanului şi emir (1839—1841). dinastia —. 179—180 Siegfried. 401—404. 28—30. 196 Shaftesbury. Io Derby. Paul. conservator. 253 Stanley. om politic englez. om politic englez. 59 Sudan Batta. John. om politic ira kian. preşedinte republicii Orange. t. poet indian. conte de —. 423 Soliman ibn Zubair. (1621—1683). guvernator al Coloniei Capului. lord —. 294 Somers. (1667—17 scriitor englez. marchiz de Lansdowne. om polii englez. emir al Afganistanului (1863—1878). om politic. 205 474 procesul —. naufragiază în insulele Bermude (1612). 415. explorator al \fril ecuatoriale. 284 Strachan. 60 Shakespeare.. 146—149 Smith. 1904). 27 Somerset. lord —. Andre. de abolire sclavajului în coloniile < 162 Stanley. 392 Swift. 363. M Canada. 40. (1778—18i episcop anglican de Toronio. economist francez. jurist englez. Jan. (1584—1654).. William Thomas. (1857—1916). ultra-colonialist. naufragiat pe insula Juan Fernandez. 152 Share-Ali. 243 Stanley. William. (19 361 . George. Hikmet. 337 Selden. John Hanning. Anthony Ashley Cooper. Nicolae Grigorievid (1834—1912). 253 Stead. feudal sudanez. 178 şi nota 3. debarcă în insulei Falkland (1690). 336. 175 Suffren. Pierre Andre de (1729—1788). economist englez. John. (. 379 Siniganda.

la începutul sec. I . 1603— 1656).161 Wilhelm I I . Henry. I M . (1606—1687). .ik. 'Ministr u englez.I lippolyte. 345 nodorCs. (1700—1748). călător pe Atlani i . scriitor ii ic ez . la începutul sec. XVI. (1732—1799).. (1828—1905). Robert.i Topi. I 1 şi mu politic engl nota 2.is. James. 132 Wa lpole . 7C 475 . (1856— l'»20). răscoala — lor (1850— i. William. E dw a r d G i b b o n . ittoi ic şi critic literar francez. guvern. 48. 118 ■ l in key. Horace. rege al Aagliei (1688—1702). 28 ouver. dinastia —. mare navigator olandez..t n . Mishend. călător pe Atlan tic. ni versurilor „Rule Bri-i muia". George. flSÎS i politii nco ' < I iinl< Voii tii e. poet englez. fiul Iui K < > bert —. 33.. industriaş indian. 54 Wallis. George. 188 Waller. 18 ompson. 115 Ward. . 108 Walpole. 288. (1717—1797). 290 nota 2 ■'hdin. politician şi literat. politician i hodesian. Samuel. (c.uni ti I ndii 140 Wellington. 424 (1888—1918). exploraşi al văii Congo (1816). 69 şi nota 4. 201 Walker. ■ I N . ' M 1778). 11 'I 1 S42). (1828—1893). 50 Washington. 184 şi nota 3 i inii. 97 nota 3. sultan de Maisur I '82—1799). (1587—1658). 102. aventurier american. om politic englez. 229 i n i . XVI. Richard. orn polii I 160.iwney.. 128 I ■ l. Robert Rich. F|U [amşedji Nasarwanji (1839 l l 'O3). (1725—1767). (1758—1798).-1868). navigator englez în Pacific. Edmund. Charles. 137—138. 78 i. I i începutul sec. 427 Wells.. Artliur Welleil • duce de —. conlucitor al revoluţiei engleze. Jules. 97 şi nota 3. (1676—1745). Roy. 424 Wellesley. erou al răscoalei indiene din 1857. 80 ii. Pi MII oii Mai i« \rouei numii . călător pe Atlantic. . 48 ne.. 278 \\t \ ogi l. 109 i. 18 Tlmku. XVI. guvernator în Jamaica I 1743). James Kingston. (1613—1662). William. 2 1 2 lor. 331. Robert. ultra-naţionalist şi railt. (1824—1860). voerd. plorator în Pacific. Si W ak e f