Cam if Mur eşan

IMP ERI UL BR/ TAN /C
Scurt ă istori e

oo
Bucurejfi, 1957

ProxenUrea

gr

.«ic â. colectă: VAL MUNTEANU

STRUCTURĂ, BAZĂ ŞI SENS

„Nimic, în existenţa timpurie a Britaniei, nu arăta grandoarea pe care era destinată să o atingă". Cu aceste cuvinte, istoricul englez Macaulay 1 îşi exprimă surprinderea reţinută faţă de rapiditatea şi amploarea procesului prin care o mică insulă din vestul continentului european a devenit centrul celui mai mare imperiu pe care 1-a cunoscut istoria. Macaulay scria acestea cu muk înainte oa Imperiul britanic să fi ajuns la apogeul întinderii sale. După sfîrşitul primului război mondial, cînd survine momentul expansiunii maxime, Imperiul britanic avea o suprafaţă de 36 de milioane de km 2 şi o populaţie de peste 450 de milioane. Ocupa aproape un sfert din suprafaţa uscatului ; a cincea parte din locuitorii de atunci ai globului trăiau în cuprinsul său. Era de şapte ori mai mare decît Imperiul roman în culmea puterii şi de trei ori mai vast decît fuseseră vreodată Imperiul chinez, Califatul arab, statul mongol, sau Imperiul colonial spaniol. Spre deosebire de celelalte mari imperii din istorie, el s-a întins în toate continentele, mările fiindu-i suportul şi mijlocul de legătură, iar un ocean — cel Indian — Mediterana sa. Cea mai mică suprafaţă o ocupa tocmai în Europa ; posesiunile de peste mări erau de o sută cincizeci de ori mai întinse decfît Anglia (fără Irlanda). „Cea mai ilogică structură creată de oameni, din cîte a văzut istoria"... Sînt englezii înşişi care emit această caracterizare 2. „Structură ilogică" e un fel de a vorbi, cu vădită intenţie de paradox, uşor maliţios. Un fenomen de proporţiile şi durata Imperiului britanic, acoperind, de la naştere şi pînă la destrămarea lui progresivă, în zilele noastre, aproape patru secole, nu poate fi ilogic, în sens istoric. El îşi are o explicaţie firească,
1 Thomas Babington Macaulay (1800—1859), cunoscut istoric şi poli tician de orientare liberală. 2 The Cambridge History of British Empire, voi. I, Cambridge, 1929, p. 14 [în continuare, CHBE].

ştiinţifică, pentru fiecare moment mai însemnat din cursul apariţiei şi evoluţiei sale. Cunoaşterea legilor dezvoltării sociale şi a condiţiilor istorice în care ele acţionează şi se manifestă în fenomenul dat ;ne conduce ou uşurinţă spre înţelegerea modului cum a apărut Imperiul britanic, cum s-a dezvoltat, s-a menţinut şi cum a ajuns ân cele -din urmă în pragul apusului. Imperiul britanic aparţine epocii moderne, adică orîmduirii capitaliste. Apare o dată cu dezvoltarea puternică a elementelor social-economice ale acesteia, la sfârşitul veacului al XVI-lea şi începutul celui de-al XVII-lea. Înregistrează un veritabil şoc de dezvoltare în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, când o avalanşă de invenţii tehnice pune bazele capitalismului industrial modern, revoluţionînd producţia. Atinge unul din momentele culminante ale prosperităţii după 1850, în deceniile de aur ale capitalismului bazat ,pe libera concurenţă şi face un nou salt pe calea expansiunii bruşte, în epoca imperialismului. Se clatină şi începe să se destrame din clipa în care capitalismul pierde exclusivitatea dominaţiei mondiale şi sfera sa de influenţă se îngustează tot mai mult, sub presiunea forţelor socialismului şi ia popoarelor trezite la lupta de eliberare. Paralelismul e revelator pentru a sprijini definirea Imperiului britanic drept un produs specific al capitalismului. în opoziţie cu aproape toate imperiile din antichitate sau evul mediu, continentale şi omogene în structura lor teritorială, cel britanic este un imperiu colonial, dispersat, discontinuu. Fenomenul colonial, ca atare, e anterior capitalismului. L-au cunoscut, în formele lor proprii, oraşele greceşti din antichitate, sau cele italiene, în evul mediu. Şi atunci, cu toate diferenţele evidente dintre aceste „colonii" şi cele moderne, expansiunea colonială a apărut aferentă activităţii comercialei ■în pragul epocii moderne, începând cu vremea marilor descoperiri geografice, colonialismul se prezintă, de asemenea, ! ; origine, ca produs al spiritului şi interesului comercial. Al unui comerţ de eu totul alte proporţii, aspiraţii şi perspective, se întemeia pe baza nouă a producţiei de mărfuri olflate, pe baza nouă a capitalismului născând. Se prezintă, în termeni mai precişi, ca produs al epocii acum i i l . i i II primitive a capitalului, al epocii de acumulare în mîin i L burgheziei şi ale unei părţi a nobilimii, prin jaf şi violenţă, însemnate «Mijloace de producţie şi băneşti.
,1 II III)!'

Capitalismul, spune Lenin, apare ca rezultat al unei circuJaţii de mărfuri foarte dezvoltate, care depăşeşte graniţele unui stat. De aceea nu e de conceput, şi nici nu există, o naţiune capitalistă fără comerţ exterior 1. Ea are nevoie de o piaţă externă „pentru că producţiei capitaliste îi este inerentă tendinţa spre o lărgire nelimitată, spre deosebire de toate vechile moduri de producţie, care erau limitate la cadrul unei comunităţi, al unei feude, al unui trib, unui district teritorial sau unui stat. în timp ce în toate vechile regimuri economice producţia era reluată de fiecare dată sub aceeaşi formă şi în ace leaşi proporţii ca înainte, în orînduirea capitalistă această reluare sub aceeaşi formă devine cu neputinţă, iar lărgirea nelimitată, veşnica mişcare înainte devine o lege a producţiei" 2. Dezvoltând această constatare, Lenim mai arată că procesul de formare a pieţii pentru capitalism prezintă două aspecte : dezvoltarea capitalismului în adîncime, adică pe un teritoriu dat, determinat şi limitat, şi în lărgime, adică, extinderea sferei de dominaţie a capitalismului asupra unor noi teritorii, în parte cu totul neocupate şi în curs ide a fi populate cu colonişti din ţara veche, în parte ocupate de triburi aflate în afara pieţii mondiale şi a .capitalismului mondial. în aceste teritorii se formează coloniile, a căror populaţie e atrasă în circuitul capitalismului mondial. Pentru realizarea iacestui ţel, guvernele burgheze au trimis la moarte sigură regimente de soldaţi în ţări tropicale cu climă insalubră, au irosit milioane din banii strînşi de la popor, au împins populaţia la răscoale desperate şi la moarte prin (înfometare3. în cuvintele de imiai sus e cuprinsă, xedusă la esenţă, geneza, raţiunea de existenţă şi istoria creşterii şi descreşterii Imperiului britanic.

1 Vezi V. I. Lenin, Dezvoltarea capitalismului în Rusia, în Opere complete, voi. 3, Editura Politică, Bucureşti, 1961, p. 52. 2 V. I. Lenin, Cu privire la caracterizarea romantismului economic, în Opere complete, voi. 2, Editura Politică, Bucureşti, 1960, p. 153. 3 Vezi V. I. Lenin, Dezvoltarea capitalismului în Rusia, în Opere complete, voi. 3, p. 586 ; încă o dată cu privire la teoria realizării, în Opere complete, voi. 4, Editura Politică, Bucureşti, 1961, pp. 82—83 ; Războiul din China, în Opere complete, voi. 4, p. 370.

PARTEA I

VECHIUL IMPERIU

1

CAPITOLUL I

.

ÎN SECOLUL AL XVI-LEA Comerţul maritim, premisă a expansiunii Fraza lui Maoaulay, exprimînd certitudinea lipsei iniţiale a unei vocaţii engleze de expansiune, poate fi supusă discuţiei. O cercetare mai atentă isooate la iveală destule premise ale expansiunii, încă în perioada premergătoare marilor descoperiri. Dacă, de pildă, e adevărat că înfăptuirea unor cuceriri în afară, cu şanse de trăinicie, e condiţionată de consolidarea internă a statului respectiv, atunci Anglia era, la sfîrşitul veacului al XV-lea, una din ţările feudale care se apropiase mult de realizarea acestei condiţii. La 1066, anul cuceririi franconormande, se puseseră bazele unei monarhii feudale deosebit de puternice şi autoritare. în ciuda unor .ciocniri de interese între marea nobilime şi regalitate, a unor mari răscoale ţărăneşti şi a unui sîngeros război civil între grupuri rivale ale nobililor, monarhia engleză îşi va consolida pais cu pas caracterul său centralizat, evdluînd vizibili, spre sffirşituil seooliului aii XV-lea, către absolutism. în perioada consolidării monarhiei centralizate, n-au lipsit încercări engleze de expansiune în afară, pe calea armelor. De la sfiîrşitul veacului al Xll-lea a început cucerirea Irlandei, iar secolul al XHI-lea şi îndeosebi cele două următoare sînt străbătute de preocuparea monarhilor englezi pentru posesiunile lor din Franţa. în timpul războiului de o sută de ani (1337—1453), englezii au fost la un moment dat pe punctul de a cuceri şi a supune în întregime această ţară. La baza secularului conflict iau istat şi motive dinastice, feudale, dar şi interese comerciale : dominaţia asupra Flandrei, cu bogata ei aotiviitaite meşteşugărească şi de negoţ, iimipontul de produse agricole din sud-vestul Franţei, controiiul asupra mărilor „strimte", adiacente Angliei şi indispensabile economiei şi securităţii sale. Dată fiind poziţia ei insulară, unică pentru statele europene, comerţul maritim a avut de timpuriu un rol de seamă în istoria engleză. Pireooupănile puterii politice de a-1 încuraja sîmt şi elle, îm consecinţă, prezente. Se pronunţă aşa de devreme,
11

încît anticipează posibilităţile reale ale acestui comerţ. De pildă, la sfîrşitul secolului al XlV-lea, sub regele Richard al II-lea, parlamentul votează un act de navigaţie care obliga pe negustorii englezi să importe şi să exporte numai pe corăbii engleze : măsură prematură, deoarece Anglia, practic, nu poseda încă o marină comercială *, în secolul al XV-lea se reiau, după exemplul oraşelor maritime italiene, al Hansei şi al Spaniei, măsurile pentru a proteja navigaţia şi construcţia de corăbii 2. în 1485, un nou act rezervă navelor engleze, cu echipaje engleze, (dreptul de a importa vămuirile de Bordeaux şi lemnul colorant de Toulouse. Nici aplicarea acestei prevederi nu s-a dovedit posibilă 3. în secolul al XVI-lea însă, sub regina Elisabeta, asemenea măsuri, reluate, vor deveni eficiente, fiindcă între timp marina comercială engleză se dezvoltase apreciabil. Prin două legi, din 1559 şi 1563, regina Elisabeta aplică taxe vamale suplimentare corăbiilor străine ce veneau în porturile Angliei, iar cabotajul îl rezervă exclusiv vaselor engleze 4. Au urmat interdicţia importului vinurilor din Gasiconia |pe corăbii străine şi a peştelui sărat preparat în străinătate, anularea privilegiilor negustorilor hanseatici în Anglia (la 1598), pentru ca la mijlocul veacului al XVII-lea actele de navigaţie ale republicii burgheze să realizeze simbioza deplină între interesele statului şi ale comerţului 5. Din partea negustorilor englezi, primele semne ale acestui spirit (Oomercial potenţat apar la începutul secolului al XV-lea. La fel şi interesul monarhiei în protejarea comercianţilor ia forme mai concrete. La 6 iunie 1404, regele Hemnic al I\Mea de Lancaster acordă o cartă negustorilor care făceau comerţ în Prusia şi oraşele hanseatice, dînd un imbold tendinţei lor spre asociere şi organizare. în 1408, un act asemănător e acordat celor care făceau comerţ pe coastele 'daneze ale Peninsulei Scandinave.
1

'■ coloniale, Paris, 1923, p. 6. 3 J O 5 e f K u l i s c h e r , Allgemeine Wirtschaftsgeschichte des Mittelund dcr Neuzeit, voi. II, Miinchen und Berlin, 1929, p. 219. 1 c ni .i n g e o n, op. cit., p. 6. K u 1 i s c h e r, op. cit., p. 219. D e m a n g e o n , op. cit., pp. 6—7, 11.

Albert

Demangeon,

L'Empire Britannique. Etude de geo-

12

1945. Surprind într-însul anumite accente de. în Ţările de Jos şi în Spania. de la început. 10. naţionalism economic. a IlI-a. în 1444 se stajbili la Anvers.. 279 . \ 13 Ibidem. în 1407. deschizînd postavurilor engleze o nouă poarta de pătrundere ipe continent şi idiraid o iloviitură oraşului Bruges *• Privilegiul regal i-afost reînnoit la 1428 şi 1462. 'în veacul al XVI-lea. A Short History of British Expansion. iar Anglia . 1961. mai puternică. compania dobîndi primul ei privilegiu din partea regelui. elementul cel mai mobil şi imai activ al comerţului extern englez. iaipare un mic poem politic anonim. I. sporadic. 30. şi-atunci şi Anglia va fi 1 ----. atribuit de unii lui Adam de Moleyns. Newcastle.. înţelegerea clar exprimată că poziţia insulară. la 1564 2. Great Britain to 1688.se transformă definitiv. activitatea lor se plasează în perioada în care meşteşugurile textile engleze se dezvoltă mult. Poemul cuprindea unele sfaturi şi păreri cu privire la cea mai bună politică de urmat de către regele Angliei. ipe la 1486. călătorii — ou intenţia ca. sînt garanţia securităţii Angliei . apar. primele manufacturi. Reorganizată. ed. Ann Arbor.Pe la 1404.flamand Bruges. întîlnim şi un interesant ecou politic-literar al acestui impuls comercial. căci ea e zidul Angliei . W i 11 i a m s o n. foante modernă apare şi oonaluziia ilogică — recomandarea de a se urmări dominaţia asupra mărilor învecinate. compania va primi o cartă ide monopol. Huli şi Londra pun bazele unei asociaţii. marea care o «caldă de jur împrejur. negustorii <de postavuri din York.. Ipswich. să se poată emancipa de sub dominaţia comercială a marelui port . „Negustorii aventurieri" au fost. Londra. voi. . Ea fonda comptuare pe ţărmul german. spre a controla drumurile de comerţ ale hanseaţilor şi italienilor. J a m e s A. 25. Se intitula The Libell of Englishe Policye (Carte despre politica engleză). 22—23. p. 191. sub numele de „Compania negustorilor aventurieri" — în sensul de întreprinzători. în orice caz în vremea regelui Haniric al Vlnlea. Pe la 1430 sau 1436. devenit mai tîrziu episcop de Chichester. pp. A Modern History. „Ţine strîns marea. din exportatoare de lînă brută în exportatoare ide postavuri. Vînzînd mai ales postavuri.2 M a u r i c e A s h l e y . spirijiniindu-se reciproc. pp.

Iar în alte versuri : „Şi mai cu seama. Dezvoltarea eomerţudui generează astfel. după unele indicii chiar . Erau şi cauze de ordin intern care au stimulat orientarea comerţului englez spre exterior. îndeamnă pe negustorii englezi spre explorarea unor noi posibilităţi de cîştig. 121—123. Perioada cuprinsă între anii 1540 şi 1570. pp. datorită. păstrează cu tărie marea cea îngustă. libertatea de mişcare pe întinsul ei şi stăpînirea asupră-i. Conturarea unei politici economice tot mai precise din partea iscatului englez merge miînă în mînă cu dezvoltarea producţiei manufacturiere. Impcrialistische Stromungen in der Engliscben Literatur. 1956. The Enţorcement of English Apfirenticeship. favorizând destrămarea raporturilor feudale în agricultură şi provocsînd declasarea forţată a unor elemente sociale diverse. 118. ed. 14 . W i 11 i a m s o n. p. a Ii-a. a Ii-a. evident. Londra. cit. 6.illr-. CambridgiMass. în forme organizate. |>|>. The Age of Drakc. revine între 1586 şi 1603. a elementelor capitalismului în industrie şi agricultură. 1563—1642. Importul de metale preţioase din Lumea Nouă a început a perturba valoarea monetei şi echilibrul preţurilor. 11 şi nota 2. p. Margaret Gay Davies. privite ca o problemă de interes naţional. p. în zonele situate în afara occidemiuilui european2. sentimentul propriu burgheziei engleze de mai târziu : marea. în unrna Reformei anglicane. pe drumul mar CHBE. deschiseseră o întreagă problemă. a fost o perioadă de depresiune pentru economia engleză. Cheltuieli militare şi conflicte cu statele continentale au determinat o carenţă a exporturilor de lînă brută în Ţările de Jos. Sîntem în veacul al XVI-lea. întrerupt pentru cîţiva ani. ed. 1946. încă din veacul al XV-lea. pentru comerţul cu Rusia. Alături de vechea Companie a negustorilor aventurieri.pîna prin 1576—1577. şi lărgirii pieţei mondiale însăşi.. F r i e d r î c h Bi [e.. iau naştere altele." (Canalul Mînecii)1. Â Study in Applied Mercantilism. 1 James A. Confiscările de pământuri mănăstireşti. ca urmare a descoperirilor geografice.susţinută de mîna Domnului".. 3—8.. care. l'>28. Germania şi Spania. op. Demangeon. I. Astfel. mai puternice. a comerţului exterior. cu o sferă de activitate mult mai largă decît vastul Europei. Acest climat depresiv. I l. ffin 1555 se constituie Compania Moscovei.

Producţia textilă manufacturieră şi dezvoltarea oraşelor au exercitat o influenţă dizolvantă asupra relaţiilor feudale în agricultură. 15 . 1942. lîncurajînd.ritim ce ocolea pe la nord Peninsula Scandinavă. cit. o a doua cartă extinde această zonă ipînă între gurile rîurilor Nionez şi Sienra Leone 2. în veacul al XVT-lea. 235. p. VIII]. 3 S a u 1 R o s e. care pretindea apărarea ei de concurenţa străină. Din 1581 Compania Levantului făcea comerţ pe Marea Mediterană l. Din toate aceste resorturi se profilează în Anglia politica economică denumita ulterior mercantilism. pradă pauperisrnului. 26 . Pe de altă parte se dezvoltă industria manufacturieră. voi. p. iar an 1592. The Reign of Elizabeth.. 129. voi. Necesitatea de a spori turmele de oi a dus. Histoire de l'Afrique noire. exportul produselor manufacturate indigene şi restrîngînd sau prohibind importul celor străine. ca şi fenomenul însuşi pe oare îl designează. pp. în acest scap. la deposedarea ţăranilor de loturile lor de pămînt şi alungarea acestora de pe moşii. Era pusă. Ea avea să devină de departe cea mai puternică dintre campaniile comerciale engleze SQ această epocă a „Vechiului Imperiu". I. J. [1962]. pp. Budapesta. Baltimore. voi. 15 . 1558—1603 [The Oxford La w r e n ce Henry Gipson. New York. cu un termen de valabilitate general europeană. sub regim de ^restricţie ieşirea din ţară a materiilor prime indispensabile 1 History of England. în 1579 Campania Răsăritului. în frunte cu cea de postavuri. p. 199—200. (pentru eom-erţiull ou Marea Baltică. Augmentarea comerţului intern şi imai ales extern ducea la o necesitate sporită de metale preţioase — aur în primul rînd —■ pentru satisfacerea volumului crescînd al circulaţiei monetare. Ea constă în tendinţa de a stoca metal preţios în cantităţi cît mai mari. La 1588 se acordă negustorilor din Exoter şi Londra prima cartă de constituire a unei „African Company". în aprilie 1601 pleacă spre Sumatra şi Java primele cinci corăbii ale nou înfiinţatei Companii a Indiilor Orientale. The British Empire before the Ame rican Revolution. pentru comerţul în zona dintre rîurile Senegal şi Gambia. Black. Oxford. B. de asemenea. a cărei cartă regală data din 31 decembrie 1600 3. p. 1949. Britain and South-East Asia. V. la transformarea în păşuni a unei părţi idin ogoarele Angliei. 1961. S f k E n d r e. punînd bazele dezvoltării sale în sudul Asiei. 2 D e ni a n g e o n.

extrem de discontinuă şi exclusiv riverană. cu cel mai redutabil reprezentant al său. acum. slăbindu-le pe celelalte 2. Ca un corolar (firesc al unei asemenea politici se înscrie tendinţa de a lărgi teritoriile de sub dependenţa statului. să joace şi rolul de a întări statul propriu. o relativă compensare ia pauperisimului. Balanţa activă. Imperiul britanic. altele pierd.nr. indirect. l'. în schimb. consta din insule. lărginduise posibilitatea de a da de kiioru şi a alimenta elementele sociale proletarizate. E vorba.r producţiei manufacturiere. somiafiura . preconizată de mercantilişti. prin urmare.sa teritoriallă. (pe coasta de apus a Africii. Se naşte colonialismul modern. pentru a evita achiziţionarea lor de la negustorii străini. ca/re durează pînă în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea. asemenea Angliei. dispuneau de posibilitatea de a-şi asigura această bază mai solidă ipentru ipolitica lor economică au trecut la acţiune. dar facilitată.politica pe oare o cultivă conştient şi deschis Burghley. trebuia. de la 1572 *. Baza lui era comeroiailă . In măsura în care acest „Vechi Imperiu" constituia şi o bază a producţiei de mărfuri. în sensul înlocuirii economiei subordonate intereselor locale. uneori cu forturi de protecţie şi colonii înşirate de-a lungul ţărmului atlantic al Americii de Nord. supusă unui control din partea statului şi devenind astfel un factor şi mai activ al desăvînşirii centralizării politice. încurajarea industriei şi. camptuaire comencJale. Statele care. Este . La baza mercantilismului stăteau şi considerente de altă natură decît cele strict economice. de forma numită de englezi cu preferinţă „The Oid Emipire" (Vechiul Imperiu). El corespunde unui efort de „construcţie statală". de materii prime şi de alte felurite mărfuri. acumularea aurului în ţară. Se realiza astfel o balanţă comercială activă. ceea ce un stat câştigă. spre a găsi surse de aur. 16 . în Indiile de Vest (Antile) îşi de Est. Promovarea iui a fost 'favorizată jşi de supoziţia ică îm comerţul extern. lord trezorier sub regina Elisabeta. printr-una integrată într-un sistem unitar. intrarea celor străine.

furnizată mai ales de plantaţiile de trestie de zahăr. începută în secolul al XV-lea. ai cărui marinari frecventau de mult ţărmurile Islandei . probabil. de către negustorii din Bristol. care creează condiţiile trecerii capitalismului — al celui englez în primul rînd — în stadiul său industrial modern. tutun etc. VI. după unii. P. în „Annales". M a g h i d o v i c i. a căror prezenţă în aceste locuri. John Cabot. 1930. pe la 1480—1481. 527. precursori ai colonizării Iniţiativa angajării Angliei în marea competiţie a descoperirii de noi jpămînturi îndepărtate. Ea reprezintă perioada care pregăteşte. despre care cîteva mărturii din secolul al XVI-lea spun categoric că navigau în apele Terra Novei în ultima parte a secolului precedent. ale cărei surse importante au fost comerţul. Vechiul Imperiu corespunde iprin urmare epocii aşa-numitei acumulări primitive a capitalului. 19 (1964). apoi. 1 Prioritatea sa poate fi pusă Ia îndoială atît în favoarea norman zilor. două expediţii nereuşite pentru descoperirea legendarei „insule Brazii". în 1472 sau 1476. deposedarea ţărănimii de pămînt şi jaful colonial. par a fi fost 'întrerpinse. 3. Cambridge. insula Newfoundland (Terra Nova). Navigatori şi comercianţi. însemnat şi vechi centru comercial şi pescăresc din apusul ţării. Era. p. pp. din Antile. probabilă. La 25 iunie 1497. 2-451 17 . Nesigură. corabia sa întîlni un ţărm pustiu şi rece. pe care navigatorul îl numi „Terra Prima Vista" (Pămîntul cel dintîi văzut). p.agrară.aceasta era covîrşitor . la sfîrşitul veacului ial XVIII4ea. an. dacă nu chiar peninsula Labrador. 191—193. Marianne M ah n-Lot. spre apus. O dată eu aceasta. pare să se confirme în ultima vreme tot mai mult. Cf. succesiv. în jurul anului 1000. CHBE. Colomb. în largul Oceanului Atlantic. Vechimii Imperiu va fi lînllaouk ou o nouă structură şi formă a colonialismului britanic. la întoarcere. 1959. genovez de origine. John Caibot a descoperit ■marile bancuri de peşti din vecinătatea Terra Novei şi a 'fost primul european despre care se poate afirma cu certitudine că a văzut ţărmul continentului nord-american *. nr. 17. Pentru John Cabot vezi şi I. De aci pleacă în luna mai 1497. In orice caz. Istoria descoperirilor geografice. pare atingerea Labradorului de către danezul (sau norvegianul) Skolp. aparţine portului Bristol. lucrate cu sclavi negri. cît şi în aceea a pescarilor bretoni. veneţian şi englez prin adopţiune. Bristol et l'Atlantique Nord. Bucureşti. după alţii.

toate. Flotila de Terra Nova va deveni o pepinieră de echipaje experimentate pentru mairina comercială şi de război 3. 74. oînd un anume John Rut ajunge ipe ţăranul Labradorului.. Tradiţia navigaţiei în aceste ape reci a făcut din englezi călătorii cei mai activi în descoperirea ţărmurilor de nord ale ' ' '///:/ ■'.pescuitul în acele ape îndepărtate au constituit o excelentă şcoală naturală ipentru marinarii englezi. ştirile despre asemena călătorii încetează pînă la 1527. Thomas Ashehurst. interesaţi :în comerţul dintre Bristol şi Lisabona. după care se întoarce în Anglia. iprin 1516—1517. care ar ifi înaintat mult spre sud-vest. D e m a n g e o n. „pentru bunele sale servicii" *. Pe (la 1630. Sebastian. atribuită tot lui Sebastian Cabot. deja în 1512 a intrat în iciul Sp.i nici. el. flotila de Terra Nova cuprindea 10 000 de marinari.amiuil «nmător. de-a lungul coastei continentului american.. Un indiciu despre faptul că acest navigator a jucat itotuşi UQ rol l-ar putea constitui împrejurarea că în 1505 el trăia ila Bristol.în . A Short. I. //!/. Hugh Elyot şi Robert Thorne. op. I. History of British Expansion. La 1578 pesicuiau în aceste ape 50 de vase engleze. 20. De la 1501 pînă la 1505 se semnalează călătoriile lui Richard Ward. pp. După unele informaţii. dar n-au avut ca rezultat trimiterea imediată şi cu regularitate a unor flotile pescăreşti lîn apele Terra Novei. în aceeaşi direcţie. 18—19. 20. Prima menţiune sigură despre pescarii englezi în jurul Terra Novei apare într-un act parlamentar din 1541. op. Jolin Thomas. Traversarea anuală a oceanului şi . cu o pensie de 10 lire sterline anuali. I. finanţaţi de negustorii idin oraş şi beneficiind de patente regale. 86—87 şi Tbt Ige «I Drake. Călătoria lui John Cabot a atras ipe urmele sale alţi corăbieri din Bristol. 14. WilI i i i" ■• ii. în cursul ei pare a fi murit. p. asociaţi cu nişte mici nobili portughezi. ■' 1) <• m a n g e o n. către new found lands (pămînturile nou descoperite). pp. 27—29 . pp. Cf. Ele s-au îndreptat. Datele şi rezultatele acestei expediţii sînt însă nesigure. p. a plecat lîntr-o nouă expediţie. iar comanda ar fi fost preluată de fiul său. 18 . cit. ca şi ale alteia. De iaci îinainte pescuitul englez lingă Terra Nova devine permanent şi intens. îndreptîndu-se apoi spre sud şi conducînd primul vas englez pe Marea Caraibilor. revenind în Anglia abia în 1548. Dimpotrivă. pp. 27. cit. în care insula e numită „Newiliamd" (Ţaira inouă) 2. 25.. Prin 1552—1553 e MI asociaţia din care se va forma Compania Moscovei.

Acesta din urmă ia debutat ca negustor pe coasta de vest a Africii. pe care englezii şi-1 asigurau. descoperă imensul golf din apusul Labradorului. Hawkins. dar şi el de scurtă durată. între 1585 şi 1587. Astfel. la San Domingo. la acte de violenţă făţişe. regiune în care vasele engleze pătrundeau destul de frecvent cu începere din 1553. între 1530 şi 1545. pe căi ilicite. 2 1 Black. Cargoes. a fost comerţul cu coloniile spaniole şi portugheze. pp. el inaugurează şi trecerea englezilor de la comerţul făcut pe ascuns. pp. Henry Hudson cercetează. un comerţ destul de rentabil. D a n i e l P. victimă a răzvrătirii echipajului1. prin contrabandă. 1518—1865. New York. ed. în 1609. al căror tip mongoloid 1-a făcut să creadă că se află în Asia. Dacă aceasta ar fi existat. Aici el a văzut pentru înţîia dată eschimoşi. 1963. 3. Printre negustorii englezi care practică acest comerţ. la 1518. mai ales pentru faima pe care şi-o va oîştiga fiul său. la 1576. John Da. ar fi vîndut în Antilele spaniole.Americii. în primele. continuă explorarea marelui arhipelag din nordul Americii. ar fi constituit calea maritimă cea mai scurtă între Europa şi Extremul Orient. John Hawkins. de nişte negustori genovezi. cu Brazilia ise încheagă. A History of the Atlantic Slave trade. O dată cu aceasta. 19 . potrivit tradiţiei. M a n n i x—M a l c o l m Cowley. La 1562. a IlI-a. în Antile. 434—442. sperînd şi el că a descoperit o trecătoare spre vest. totuşi. urmărind aceeaşi iluzie. Primii sclayi africani au fost aduşi. în schimb. cit. în cursul a trei expediţii. Iar în 1610— 1611.reţiinut. fluviul care-i poartă numele (la gura căruia se află astăzi oraşul New York).. în M a g h i d o v i c i. Ţara lui Baiffin. exclusivismul Spaniei le interzicea accesul. cu speranţa de a găsi pe acolo o trecătoare spre Pacific.vis. după alt călător de la începutul secolului al XVII-lea. pe ţărmul căruia moare. op. Of. VII. Martin Frobisher atinge marea insulă ce va fi numită. Un alt obiectiv urmărit în secolul al XVI-lea de navigatorii englezi. în ciuda împotrivirii portughezilor. primul transport de 300 de sclavi negri. în largul Lumii Noi. primul în ordine cronologică este William Hawkins din Plymouth. al cărui nume e de . aduşi din Guineea de un vas englez 2.

47—49 . . el naviga de-a lungul coastei sale vestice.. Era executantul unui veritabil consorţiu. de protejare a comerţului ilicit. Hawkins reuşi să scape din dezastru 1 . dujpă Magellan. flotila sa fu surprinsă şi zdrobită de spaniolii. pp. care va depăşi faima tuturor piraţilor englezi : Franeis Drake.din Noua Spanie (în America Centrală). în 1568. Padova. Hawkins poartă adevărate „războaie private" împotriva flotei <şi porturilor din coloniile spaniole. Cu trei ani înainte. în golful San Francisco. 1—4.scopuri de jaf.. op. 133. pp. jefuind corăbiile spaniole întîlnite şi înaintînd spre nord pînă la paralela 48° — pretinde el — afirmaţie rectificată de unii istorici. Sânt (primele încercări. 128— 129. împreună cu el şi un „cola/borator". Cariera aventuroasă a acestuia a cunoscut îşi ea eşecuri. şi acceptarea protectoratului englez de către sultanul din Ternate (lîngă insula Halmahera. din 1 Despre Hawkins. op. cit. fără urmare practică. 430-431. numindu-1 Noul Albion. M a g h i d o v i c i. în 1572 nu-i reuşeşte o lovitură contra portului Narnbre de Dios. monopolul hispano-portughez asupra pămînturilor nou descoperite şi manifestînd pretenţiile Angliei la o parte din bogăţiile oferite de ele. contestînd. între 1577 şi 1580. p.. dar şi extraordinare succese. care consideră că n-a trecut dincolo de paralela 43°. cit. ba chiar şi de regina Elisa'beta.. în ultimă instanţă. aducea aur din Peru 2. iprin istmul Panama. cu care împărţea beneficiile prăzii. din acest punct de vedere. ' II a u s e r . ipe cînd debarca o încărcătură în portul San Juan de Ulua. op. Cari o G 1 g 1 i O. p. La politica africana dell' Inghilterra net XIX secolo. Ocolind pe la sud continentul american. dar în sahimb capturează o caravană terestră spaniolă care. Frobisher făcuse acelaşi lucru pe tei „ipămînit lîmgheţat" all esohiimoişiiloir :t. pp. La fel de sterilă a rămas. I. Drake debarcă şi săvîrşi ceremonialul anexării ţinutului la Anglia. I. Era în 1579. de a proclama suveranitatea engleză asupra unor teritorii de peste mări. comerţul englfZ în Africa occidentală: S l k. pp. 33. Incursiunile piratereşti ale lui Drake erau finanţate de unii mari negustori şi nobili englezi. cit. 1 11 a u s c r. op. tatăl şi fiul : CHBE. 1950. 20 . cit. Drake a întreprins cea de-a doua călătorie în jurul lumii. 134 .

Mari onoruri. 365. Acţiunile lui Drake şi ale altor navigatori-piraţi au deplasat conflictul anglo-apaniol din sfera privată în cea statală. p. către sfârşitul amuiluii 1579 x. cu ocazia trecerii lui Drake pe-acolo. de astă dată în Extremul Orient. ancoră în portul Plymouth. trecînd prin punctul situat la 370 de leghe vest de Gapull Verde3. şi completat. 134 . reaprinzîndunse de mai multe ori. Histoire des colo- . emisă de papa Alexandru al Vl-lea la 4 mai 1493. La baza lui stătea rivalitatea comercială şi colonială. corabia lui Drake. prin bula „Ea quae". Acest iţratat a fost confirmat de papa Iuliu al II-lea. la răsărit de arhi1 nisations. un tratat în care delimitarea sferelor lor de dominaţie era fixată sub forma unei linii drepte. asupra acaparării pămînturilor descoperite recent. în care caz distanţa respectivă ar fi fost de 2 190 km. Spania . trasînd o nouă linie demarcaţională între sferele dominaţiei celor două ţări. a comerţului. cit. Alexandru al Vl-lca a semnat o a doua bulă. în seoolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. [1958]. în 1529. de tratatul de la Zaragoza. papa atribuise Spaniei dreptul asupra tuturor pămînturilor situate la apus de o linie de demarcaţie trasată la 100 de leghe vest şi sud de insulele Azore şi de Capul Verde. Luîind ca bază actuil papal amintit 2. 2 De fapt. reginei Elisabeta i se ceruse chiar pedepsirea lui şi restituirea prăzilor jefuite. Solicitat ca arbitru de părţile interesate. de la nord la sud. iar Portugaliei asupra celor aflate la răsărit de aceeaşi linie. „Golden Hind" (Căprioara de aur). Intre Anglia şi Spania a izibucnit în 1587 un război ce va dura pînă în 1604. la 25 septembrie 1493. titlul de cavaler şi reputaţia de erou naţional îl aşteptau lîn ţară pe cel considerat de spanioli drept un primejdios îşi ordinar ipirat. Paris. dorinţa negustorilor englezi şi a nobilimii legate de interesele acestora de a f rînge monopolul pe care Spania îl pretindea asupra oceanelor. după ce străbătuse Oceanul Indian şi dăduse ocol sudului Africii. Rene S e d i l l o t .. 21 H a u s e r. în septembrie 1580.arhipelagul Molucelor). 1 Se presupune că e vorba de leghea romană = 5 920 m. modificînd în favoarea Spaniei prevederile precedentei. la 7 iunie 1494.şi Portugalia au încheiat la Tordesillas. la 24 ianuarie 1506. op. Această pretenţie de monopol primise cea dintîi întemeiere „legală" prin bula „Inter cetera". p.

parţial. A participat la zdrobirea „Invincibilei Armada". mult după aceea. Războiul anglo-spaniol 1-a văzut din nou la lucru pe Francis Drake. gravei probleme sociale ivite în urma exproprierii forţate a ţărănimii. The Age of Drake. William Cecil. Seria războaielor comerciale ale Angliei. în secolele XVII şi XVIII. dorinţa de îmbogăţire îşi de ramediare a. scufundînd mai multe vase în portul Câdiz şi capturînd numeroase altele în largul ţărmului portughez. în următoarea jumătate de secol. p. 33. încă din 1561.situaţie cu care nu se putea resemna tînăra şi puternica burghezie comercială ce se ridica în Olanda şi în Anglia. Se adăuga. Portugalia fiind reunită cu Spania. 22 . viitorul lord Burghley.pelagul Molucelor — faimoasele Insule ale Mirodeniilor — care rămîneau în zona portugheză. Din 1580. din acest punct de vedere.să ia ţări după 'bunul săiu plac" *. singura ţară care o va mai întrece. în camp1 W i I 1 i a. a ata cat chiar coastele Spaniei. Dezvoltarea construcţiilor navale şi victoriile împotriva Spaniei ofereau mijlocul direct pentru realizarea expansiunii dorite şi netezeau drumul către acest ţel. Primele încercări de a întemeia colonii Dezvoltarea producţiei manufacturiere şi a comerţului exterior constituia pentru burghezia engleză principalul imbold spre expansiunea colonială. < i>mpaniile comerciale privilegiate au preluat rolul de a . declara iamibasadariuil'ui spanial : „Papa ou are dreptul să împartă lumea. apoi. va fi Olanda. isă dea şi . în cursul acestui război. imensa flotă trimisă de Spania împotriva Angliei. aceasta din urmă putea invoca monopolul stăpînirii sale asupra tuturor mărilor şi păimînturilor noi. în 1588. Era o . prin conflictele cu Olanda şi. cu Franţa. A prădat cîteva porturi işpaniole din Antile. înfrîngerile suferite de Spania au marcat începutul (declinului rapid al puterii sale maritime şi al afirmării Angliei ca o mare forţă navală. inaugurate prin cel cu Spania.'i revoluţiei burgheze şi. va continua. m s o n.miza acţiunile de colonizare engleze din perioada anteri<ur. din partea nobilimii.

Nu e de mirare dacă mulţi din oamenii amestecaţi în afacerile cuceririi Irlandei şi ale exproprierilor de acolo vor continua prin a fi promotori ai colonizării transoceanice 3. 2—3. în sfârşit. mai ales în răsăritul şi nordul insulei. 57. cu licenţă regală. 'făcută de clasele dominante engleze în ajunul expansiunii dincolo de mări -.tuarele lor europene şi levantine. Imperiul colonial britanic a debutat ca întreprindere particulară. Secolul al XVI-lea a cunoscut mai întîi un val de colonizare engleză în Irlanda. I. frate vitreg cu Walter Ralegh. cit. exproprierii silnice şi colonizării. 3 CHBE. pp. La fel în 1574. există deosebiri sensibile între situaţia Irlandei şi a coloniilor de peste mări. prin privilegiile ■acordate de (puterea politică llooailă. încă la 1564 îl aflăm pe Gilbert ca participant la un plan eşuat de colonizare a Floridei. obţine de la CHBE. uneori obţinută post factum. pp. poate fi considerată ca prima colonie engleză. cînd înaintează reginei un memoriu arătând avantajele colonizării în^ emisfera vestică şi posibilitatea descoperirii unei trecători maritime directe spre China. E o altă experienţă a cuceririi. 58.. Clanurile irlandeze au fost deposedate de pămînturi. ele dobîndiseră. în 1577 face planuri de a înlătura pe pescarii spaniolii din apele Tema Novei 4. la o scară minimă. oareoari drepturi de autonomie. 4 Ibidem. K n o r r. p. p. prin asooierea de negustori ibogaţi. a cărei cucerire e reluată cu energie sub domnia lui Henric al VlII-lea (1509—1547) şi a Elisabetei. pe care au fost colonizaţi şi ţărani săraci din Anglia. Se admite aproape unanim că Irlanda. fără împărtăşirea nici unui risc. De altfel. încurajarea ocupării unor teritorii şi a întemeierii unor colonii din partea lor reprezenta pentru statul englez o modalitate comodă de profit indirect. Printre aceştia se nuimără şi Humphrey Gilbert. au făcut experienţa unui selfgovernment (autonomie) într-un teritoriu extra-ibritanic K Companiile comerciale acumulau. Un număr apreciabil de nobili şi feluriţi speculanţi englezi şi scoţieni au intrat în proprietatea acestor pămînturi. mijloace materiale importante. 56. Funcţionarii acestor comptuare au fost cei dintîi englezi care. op. I. Cf. XIX. prin felul cum a fost cuce rită şi regimul la care a fost supusă. 2 1 23 . celebrul favorit al reginei Elisabeta. Lucrarea de faţă îşi propune însă să se ocupe numai de Imperiul britanic dinafară Europei. datorat lui John Hawkinis. 60—61.

după toate aparenţele. obţinu permisiunea de a se aşeza în estuarul fluviului Sfântul Laurenţiu. lub conducerea lui Cromwell. în acelaşi an. ea va juca un rol politic important în revoluţia din 1640—1660. în aceleaşi locuri. Oxford. Gilbert a proclamat insula posesiune a Angliei şi a aşezat în colţul ei sud-estic vreo 250 ide colonişti (1583). Grupul ajunse acolo. alt mare pionier al începuturilor colonialismului britanic. încercarea de colonizare patronată de Ralegh fu repetată. el pieri într-o furtună.n 1585 ide a doua. The Expansion of Elizabethan EngUnd. îmbarcat pe vasele negustorilor londonezi Charles Leigh şi Abraham van Herwick. încît să văd cum creşte pe pămîntul ei [al Virginiei] o naţiune engleză" *. 20—21. care ajeză un număr de 180 de colonişti pe insula Roanoke. iniţiativa sa fu continuată de Walter Ralegh. Ajunşi curîind în mizerie. Williamson. 1604—1668. La scurtă vreme. persecutate. Gilbert a trebuit să-i evacueze. The Elizabethan Age. Ralegh şi alţii au făcut o nouă tentativă nereuişkă în Guyana. cam în zona graniţei actuale dintre aceasta şi Venezuela 2.regina Elisabeta un privilegiu „pentru descoperirea şi guvernarea insulei Newfoundland". înitre 1594—1597. Rowse. Episodul părea că dă o gravă dezminţire speranţelor lui Ralegh. dar împotrivirea pescarilor 1 A. English Colonia in Guiana and on the Amazon. ei pieriră pînă la unul. Este cea dintâi colonie britanică de peste mări. pp. 225. 1955. metropola avu alte preocupări decît a soantei acestor colonişti. Tot în 1597. în 1584. «rimată î. acesta trimise o expediţie de recunoaştere pe ţărmul Americii de Nord. în 1587. L. • J a m e s A. coloniştii fură salvaţi în primăvara anului 1586 de apariţia neaşteptată a unei flotile conduse de Drake. din pricina greutăţilor întîmpinate de proaspeţii colonişti. In drum spre Anglia. Lăsaţi fără nici un sprijin. ' < lunoscută mai tîrziu sub numele de secta sau partida independenţ i l o r . şi cea mai efemeră. pe ţărmul canadian. Invodînid prioritatea engleză a descoperirii. care declarase : „Voi mai trăi atîta. p. Izbucnind războiul anglo-spaniol. cam la 36° latitudine. prin John Cabot. 1923. dar. Aşezarea primi numele Virginia. la bordul căreia ise rapatriară. în partea sudică a intrării în golful Albemarle. un grup de adepţi ai sectei browniene 3. Londra şi New York. şi drepturile ce decurgeau din ea. 24 .

apărută la 1516.francezi din partea locului le zădărnici întreprinderea *. El e consemnat în literatura şi publicistica vremii. între 1604 şi 1606. sînt susceptibile de a ne trezi îndoieli unele din motivele — justificate după Morus — pe care legile utopiene le admit . Influenţa climatului marilor descoperiri e vădita în plasarea acestei sooietăţi ideale într-o insulă necunoscută şi îndepărtată. Opera cuprinde şi elemente contradictorii. W i l l i a m s o n . descoperirile şi încercările de colonizare din veacul al XVI-lea. fără inegalităţi sociale şi de avere. 74. un considerabil răsunet în Anglia ca şi în toată Europa. cu acest sens). precum şi ale interesului. care s-ar explica prin împletirea în contextul ei a unor reflexe ale politicii lui Henric al VUI-lea în Irlanda. Cf. Pentru a aminti numai exemple de prestigiu. despre a cărei existenţă relatează un călător fictiv. Ecouri livreşti Călătoriile. fără exploatare. p. 1 CHBE. au stîrnit. op. oi lîll ilasă pustiu şi indliuorat. asemenea ecouri în cunoscuta operă Utopia a umanistului englez Thomas Morus. firesc. legate. pe atunci de dată foarte recentă. de interesele clasei burgheze în ascensiune. 32 şi urm. c it.pentru declararea unui război : eîrad sînt lezate interesele comercianţilor utopieni.de a zugrăvi tabloul unei societăţi ideale. adesea cu exagerări <de interpretare. 25 . să sta bilea scă o colonie în G uya na. De ipildă. Ea merită reţinută. Intenţia de căpetenie a autorului a fost . icîtă vreme aii doilea popor ar putea să-şi asigure de pe acel pămînt întreţinerea. cum erau. social-politice. p. I. pentru expansiunea colonială în general. ca prim exemplu al exodului pricinuit ulterior de persecuţii religioase şi. ai socialismului.. cît şi de acelea ale statului absolutist. implicit. Idei care îl situează pe Morus printre precursorii. e interesant de arătat că unii autori identifică. fără proprietate privată. Acest Charles Leigh va încerca. utopici (cuvânt de el pus în valoare. sau cînd un popor refuză altuia folosirea şi posesiunea unui pămînt de care el nu are nevoie.

op. cronicarul. pasionat de ceea ce constituia subiectul de senzaţie al secolului — descoperirile geografice —. aln cartea The Policy of War (Poiitaaa războiului). a sentimentului superiorităţii engleze şi de încredere în viitorul de mărire al Angliei. de proslăvire a m'îndriei naţionale. 19. cu accente patetic-biblice. în 1582 publică în limba engleză Diverse călătorii privind descoperirea Americii. 16—17 si în CHBE. cit. apoi de francezi şi bretoni. istorică. de pildă.. scrisă de unul din promotorii reformei anglicane. cit. dar puternice. 93. 93—95. 1 I >nj).i B r i e. adică în scopul realizării unui echilibru echitabil între condiţiile materiale de dezvoltare ale tuturor popoarelor. După Morus. p. pp. cam naiv-moral — în care o enunţă. apologetul şi. în 1583 întreprinde un voiaj de studii în Franţa. întrebarea : „Ce regat ipe lume poate fi asemuit cu a/cest Imperiu englez al nostru" ? 3 Noţiunea de „imperiu" intră în circulaţie &n literatura. în parte. ca un prim apologet al unei „Anglii mai mari" 2. p. dar ţinînd seamă de sensul general umanitar al operei. Mai e de menţionat. Thomas Becon (1512—1587).. Student la Oxford. I.. inspiratorul negustorilor şi călătorilor englezi. Făcea parte dintr-o familie amestecată în istoria mai tuturor companiilor comerciale. începînd din 1553.tea politică engleză. nu ca o justificare a cotropirii şi expansiunii coloniale. pp. el e fn corespondenţă cu geografii Ortelius şi Mercator şi prieten intim cu Gilbert şi Raîegh. e în afară de îndoială că ea concepe luarea an posesiune de către un popor a pămîntului de care se poate dispensa un altul. op. De aceea sînt cu atît mai mult de respins interpretările care vor să-1 prezinte pe Morus drept unul din primii care ar fi încercat să reorienteze potlitica engleză de ia problemele europene la cele ale expansiunii transoceanice. opera lui Richard Hakluyt. spre a se documenta şi asupra ' I IIBE. în introducerea lucrării. ne întîmpină expresii izolate. Părerile pe care le combatem. figurează.. pentru a designa reaJita. l. în primul rînd cele făcute de englezii noştri.Să fie oare în aceste pasaje „o fuziune fecundă între lumea Iui Platon şi cea a lui Columb şi Cabot" ? s Faptul în sine e probabil. în această ordine de idei. . Ja Brie. ci exclusiv în sensul — e drept.

B r i e . cit. cu decorul exotic al acţiunii sale. prind astfel contur. Trăsăturile ce caracterizează condiţiile dezvoltării Angliei în epoca modernă. Pregăteşte astfel marea operă. p.expediţiilor spaniole şi portugheze. op. socială şi politică. Lucrare de proporţii. op. încă din veacul al XVI-lea.. 25—26. pe mare ţi pe uscat. şi în cultura engleză. mu este şi ea -un semn aii vremii ? 1 H a u s e r . Furtuna lui Shakespeare. eu titlul : Principalele călătorii şi descoperiri ale naţiunii engleze. cristalizate în viaţa economică. fundamentală pentru istoria marilor descoperiri. inspirate din inaiufragîuil -lui George Somers în insulele Bermude. cit.. pp. . ce apare din 1589. 135 . ea a putut fi 'denumită „o epopee în proză a naţiunii engleze moderne" 1.

accentuat din cauza creşterii forţei economice şi politice a nobilimii noi şi a -burgheziei. Regii Stuarţi. ou ihrajtalkate chiiar. 28 . în perioada amintită. interesate în producţia şi schim/bul de mărfuri. cu existenţa statului absolutist. Mai mult decît în vremea Elisabetei. între politica economică şi politica externă a monarhiei engleze de o parte şi interesele acestor clase de alta. Ea reflectă reacţionarismul aristocraţiei. Se sprijină mai mult pe marea nobilime cu tradiţii feudale. 1. nu existaseră. 155—156. în secolul următor Anglia pune bazele propriu-zise ale imperiului ei colonial. lîn acea perioadă. persecutând manifestările opoziţioniste. Suveranii din dinastia precedentă. Tudor. Atitudinea dinastiei Stuart se explică prin adîncirea contradicţiilor de clasă în societatea engleză. duc o altă politică. în perioada premergătoare revoluţiei burgheze (1603—1640). prin indiferenţa sau chiar împotrivirea faţă de iniţiativele acestor clase pe tărîm economic. începută în secolul precedent cu acordul şi încurajarea monarhiei. Ei duseseră o ipolitkă de încurajare a burgheziei şi a noii nobilimi. se opun ou hotărâre. care-i periclita poziţiile dominante ocupate de ea în stat.CAPITOLUL II SUB PRIMII STUARŢI Raporturile dintre stat. expansiunea comercială şi colonială engleză. un caracter privat *. înţeleseseră folosul pe care statuJ feudalo-aibsoJutist îl putea trage de pe urma dezvoltării producţiei interne si a comerţului peste mări. pe tărîm social-politic şi religios. 1 CHBE. Iacob I (1603—1625) şi fiul său Carol I (1625—1649). Prin întărirea regimului absolutist. divergenţe esenţiale. aspiraţiilor lor politice. sub primii Stuarţi. Dezvoltarea burgheziei şi a elementelor capitalismului se împăca. aristocraţia voia să le frîneze ascensiunea. neglijează interesele economice ale cflaselar noi. burghezia comercială si problema colonială După încercările din veacul al XVI-lea. comerţul exterior şi iniţiativele coloniale au. Procesul începe isub dinastia Stuart. pp. IV aceea.

pp. A. a II-a. A. 37—39. Edinburgh. The Century of Revolution. ci priveşte relaţiile cu alte state prin prăfuita prismă feudală. Ea arăta că noul suveran nu-şi întemeiază politica pe realităţi materiale. Cu alte cuvinte. frînînd astfel lărgirea participării cercurilor negustoreşti Ia comerţul extern 2. contrabanda şi pirateria engleză în coloniile spaniole. Angliiskaia burjuaznaia revoliuţiia XVII veka. pînă la un punct.continuă acum sub semnul unor fricţiuni între promotorii ei şi politica oficială a statului. 1962. nu e greşit să admitem că. accesul Indiilor de Vest era. dar nu au înţeles să ducă o politică hotărâtă de protejare şi dezvoltare a lui. oficial. în generali. Au apărat monopolul marilor companii comerciale. obiective. Avînd reprezentanţi în parlament. voi. Iacob I a încheiat pace cu Spania. interzis şi toate 'luptele.în acel timp. deţinătoare ale unor autorizaţii (carte) regale. I. Moscova. reprezentînd păturile negustoreşti ridicate mai recent. tratatul îngăduia acum Angliei comerţul numai în acele regiuni în care acest drept fusese recunoscut de Spania înainte de război. Cea din urmă se ipune adesea de-a curmezişul intereselor burgheziei şi noii nobilimi. profitabile pentru comerţul. După aproape două decenii de lupte. Prima direcţie era lUinmănită de comiparaiille oomerciaile mai tinere. ed. Era o greşeală pe care negustorii nu o vor ierta lui Iacob I. Acestor grupuri se alătura. Şi întrucît clasele amintite reprezentau pe atunci elementul nou. aceste cercuri au inspirat opoziţia contra politicii Stuarţilor şi iîn special împotriva monopolurilor comerciale ale marilor companii. toate vic-tomile. şi vechea Companie a negustorilor 1 E. a intereselor dinastice sau chiar a arbitrarului personal. Stuairţdi aiu văzut iîm comerţ mai «mault o sursă de venituri pentru fiscalitatea regală. 130—131. 1603—1714. L e v i ţ k i. . 29 . 1954. mai dornice de îmbogăţire. 2 C h r i s t o p h e r Hill. K o s m i n s k i—I. La 18 august 1604. inte resele burgheziei şi ale noii nobilimi se confundau în foarte mare măsură cu interesele naţionale engleze. progresist. se dovedeau zadarnice 1. iar dezvoltarea capitalismului ducea spre creşterea forţelor productive. Interesele expansioniste ale capitalului comercial englez vizau în acel timp două direcţii principale : spre Indiile de Vest şi spre Indiile Orientale. pp. mai initrepide.

p. 80 . va privi cu faţa spre vest. care.ibsburgii ocupau tronul Spaniei. veacului al XVIII-lea precumpăneşte prima din aceste linii posibile ale expansiunii coloniale. în 1618 luă fiini'ţ.. Deja la 1607. acest grup vedea în olandezi pe cei mai mari rivali. O ipoliţică extannă care s-ar fi conformat acestui ţel ar fi fost în chip necesar antispaniolă si antihabsburgică 1 în general şi. cit. în 1619. „De facto". terenuri de acţiune din care vasele olandeze tindeau a exclude pe cele engleze.i la Londra „Coimipania aventurierilor cari fac comerţ cu Guineea şi Benin". M I I I M . ucid ' I l. Aşadar. adică celui mai puternic grup al marilor negustori londonezi. în acelaşi timp. statul englez nici nu încurajează. „Companiei Indiilor Orientale". ■' K o s ni i n s k i—L e v i ţ k i. dar nici nu se opune pătrunderii în zona rezervată dominaţiei spaniole. prin cancelarul Francis Bacon. guvernul englez trebuia să se arate concesiv faţă de interesale burgheziei -opoziţioniste. I. Mai mult indiferentă faţă de Indiile de Vest îşi de sfera dominaţiei spaniole. op. aşa cum fusese stabilită de doctrina papală. cit. op. cum e de aşteptat. comercianţii englezi au continuat să caute puncte de sprijin pe coasta apuseană a Africii. el nu recunoştea existenţa unei asemenea zone. Lui i se alăturau şi negustori mai mărunţi. la începuturile sale. i-i întemeiară un fort pe Coasta de Aur.. 131. Expansiunea în Africa şi în emisfera de vest Ignorând această doctrină. Cea de-a doua direcţie aparţinea. nu fără conflicte cu portughezii. în 1616. întemeind. I . I I i 1 I. la sfîrşitul secolului al XV-lea. o va face pe proprioll risc" s. idedlaramd în parlament. proolandeză. în acelaşi an. din anul 1516. 156. Imperiul britanic. scurtă vreme după încheierea păcii cu Spania.a vânturi ari. politica preconizată de Compania Indiilor Orientale era antiolandeză 2. celebrul filozof : „Oricine vrea să facă negoţ iîn Indiile de Vest. Urmărind să-şi asigure controlul comerţului cu sudul Asiei şi să ocupe acolo puncte de sprijin. primul fort în < . legaţi de pescuitul în Marea Nordului sau de comerţul de cabotaj pe coastele europene. Sub primii Stuarţi şi pînă spre sfîrşitul . p.

ca şi oraşul. De astă dată. mărginită deocamdată la ţinutul de coastă 2. S I k. răspunzîndu-li-se că întreprinderea are un caracter privat. începu colonizarea lor 4. între 1620 şi 1630. 32. adică ţărmul american situat cam între 42 şi 45° latitudine nordică. Gray. 1940. 139 şi 438 . cit. La 1612 luă fiinţă o campanie care. I. I. companiilor amintite dreptul de a încerca isă colonizeze ţărmul american între 34 şi 45° latitudine. a Vil-a. C h r i s t o p h e r Fyfe. op. compania reuşi.. A History of the Gambia. sprijinită de compania fondatoare. patente de colonizare pentru două companii comerciale : una cu sediul la Londra. A History of Sierra Leone. pe mal u l unui rîu numit de ei. 2 1 31 . J.şi fără lucru. S f k. I. în 1607. Cambridge. I. cit. pp.v a prosperat. D e m a n g e o n. p. pp. ceea ce indica interpretarea dată de burghezie îşi noua nobilime pauperizării maselor ţărăneşti. M.. 133—134. alta constituită la Plyîmouth. Oxford. în cinstea regelui Iacob I. vase engleze acostară în 1610 în insulele Bermudc. corăbiile companiei londoneze aduseră în Virginia primii 106 colonişti. p. Documents of American History. 1962. invocînd printre altele şi argumentul „suprapopulării" Angliei. 4. la 10 aprilie 1606. pp.sau popor creştin" 3. I. prin urmare. 85 . intenţionînd să creeze un stabiliment în Virginia. care întemeiară oraşul Jamestown. CHBE. Marea tentaţie era însă America. numite pe atunci insulele Somers. 8—10. K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. New York. iar guvernul englez nu-şi recunoaşte nici o responsabilitate. cu condiţia ca aci să nu încalce aşezări „aparţinătoare vreunui stat . pp. 79—80. 130—131. să pună în Garribia temeliile unei colonii durabile. veniţi <îm regiune V Tjiimiţînd noi expediţii. 130. 20—23 . p. fiind cea dintâi colonie engleză stabilă pe continentul american. 53—54 .. Patentele acordau. pp. 1963. voi. Această clauză era un refugiu anticipat împotriva protestelor Spaniei. Noua Anglie. Multe broşuri şi pamflete făceau propagandă în favoarea colonizării ei. cit. James River.. op. 3 Henry S t e e l e Commager. pp. regele Iacob I acordă. I. Aviînd nevoie de bani (licenţele pentru colonizare se cumpărau) şi cedînd totodată presiunii celor interesaţi. cit. op. cit. 4 CHBE. op. 'trei 'ani mai itîrziu. Denungeon. p. op.. care n-au întîrziat să se producă. rămase /fără prqprietate . ed. Virgini. vizînd. 29. în acelaşi scop.pe ipnimli agenţi ai companiei. Ca o escală potrivită în drumul spre Virginia.

în insula Grenada 2. 86—87 . După ce comercianţii englezi reveniră in Guyana pe la 1602 şi încercară dhiar să-şi Fixeze puncte de sprijin prin 1606—1609 4. pentru binele patriei sale şi al genera ţiilor următoare.i lbidem. . Tot cu un eşec. cit. 1 l d r i s C o x. pp. op. 53 şi urm. E o imagine falsă. . I. Un exemplar tipic al mentalităţii nobilimii noi. p. 74 şi urm. Ralegh fu dezavuat de laicob I. H i 11. 131 . a Ii-a. pe locul unde Gilfoert făcuse încercarea lui nereuşită. p. op. spre a înfăptui visul unui imperiu mondial. p. 40 . W i J 1 i a m s o n.. era un asiduu şi rapace afacerist.. BcrJin 11962|. Acest om. îndrăzneala de a păşi pe continentul sud-a/merican înrăutăţi raporturile anglo-spaniole şi duse la răsunătoarea dramă a lui Walter Ralegh. încălcînd drepturile ei. condamnat la imoarte şi executat în 1618 5. pp. 40. de altfel în drăzneţ şi inteligent. Williamson. Denunţat de Spania qa. In 1610. In 1606—1607 avu loc o încercare de a întemeia o aşezare în Santa Lucia (iîn insulele Windward). Ralegh organiză în acea regiune o expediţie mai serioasă. şi deci tratatul din 1604. ceva mai la miazăzi. 32 . • Kosminsk i—L e v i ţ k i. „ jenteenth Century. cit. în 1617. ' BenurJ Bailyn. Coloni zarea era pentru el o speranţă de îmbogăţire 6. capitala de azi a Newfoundland-ului 3. doar vase de pescuit'. 90. 19.CHBE. New York. nereuşită. The New-England Merchants in tbe Se' lbidem. care fu zădărnicită însă de indigeni. 1964. pe coastele Americii de Nord. 87. s-a soldat o a doua tentativă. după care s-a mărginit la a trimite în continuare. a întreprins în 1607—1608 o încercare de colonizare. p. ed. mai slabă decît cea din Londra sub raportul capitalului de care dispunea. English Colonies in Guiana. p. 2—5. p. din aceeaşi cauză. între timp. A fost un prilej pentru ca mulţi biografi să-1 descrie pe Ralegh în chipul unui idealist careişi risipea averea.. Aufstieg und Niedergang des Britischen Empire. 1. nişte imarinari englezi puseră temeliile oraşului Saint John's. 42.Campania din Plymouth. op. în anul 1609. cit. febra colonizării engleze cuprinse în aria ei zona Mării Caraibilor. pp.

cit. 451. ki-Ltviţki. 138. Ea roi. I . de asemenea. în anul 1620 se petrecu unul din episoadele cele mai populare din literatura anglo-saxonă cu privire la istoria colonizării britanice. pp. op. 134. M a g h i d o v i c i . 2 Descoperit în 1603 de Bartholomew Gosnold. .11. K o. I. K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. în culisele acestei întreprinderi de proporţii au stat tot interesele unor companii comerciale. 33 . 4. Un grup de disidenţi confesionali. cerîndu-i să-i transporte peste ocean. p. I (rclx)tezati Providence). it. Connecticut. Harlow. John Hamipden. cit. care împreună formară coloniile Noii Anglii.. Colonia va fi suprimată de spanioli. The Founding of the Second British Emfin. ■. 620—621 şi nota 50 . . ca aceea a Massachusetts-ului. Compania le puise la dispoziţie corabia „Mayflower" (Floarea de mai). Londra. II. unde întemeiară aşezarea New Plymouth. i In [ 630.Tot datorită protestelor şi împotrivirii spaniole a fost lichidată şi tentativa de a stalbili o colonie la gurile Amazonului. Rhode Island. „Pelerinii de pe Mayflower" debarcară la II noiembrie 1620 lângă Cape Cod (Capul Scrumbiei) 2. W i l l i a m s o n . unul din işelfii opoziţiei nobiliare împotriva Stuarţilor.. din motive politice sau re ligioase. 11. voi. p. puritani refugiaţi în Olanda. p. Qliver Saimt-Jonn etc. unde sperau să poată întemeia noi cămine şi afla o patrie în care să fie la adăpost de persecuţii. cit. 135. pe insula Santa ( I I .. în Noua Anglie. cit.. o colonie puritană şi totodată o bază pentru comeri i i l i II coloniile spaniole. o scrie de nume ale viitoarelor figuri proeminente din revoluţia burgheză : acelaşi Warwick. 80. 1964. I I I M . Fu întemeiat oraşul Boston. Printre londatorii acestei companii se întîlnesc. întreprinsă între 1619 şi 1623 1. i n . 1 «p. New Haven 3.. |« «Iun Pym.. dînd naştere între 1629 şi 1640 coloniilor Massachusetts. 0 acţiune asemănătoare. I. op. a întreprins Compania insulei ProviI11 ■ 11. Cf. pp. din faţa coastei America ( i i i i i . voi. . protejată de lordul Warwick. în I d l l . ■' Aceasta din urmă contopită ulterior cu Connecticut. Op. 4 Vincent T. icel mai de seaJmă port al acestui grup de colonii. H i 11. se adresară companiei comerciale din Plymouth.. dar care n-a avut consecinţele colo Noii Anglii. Ea a încercat să creeze.1111. Această colonie deveni un punct de atracţie pentru cei perse cutaţi de regimul absolutist englez. apoi lordul Saye and Sule. i l c .

în 1632. în această categorie de colonii predomină (dar excepţiile. duse la un atac al coloniştilor din Noua Anglie asupra Canadei şi la ocuparea onaşullui Quebec. 29. dar şi a întregii Europe occidentale.regiunea înconjurătoare — Acadia — fură restituite Franţei.Amestecul unor considerente religioase în acţiunea de colonizare — element secundar faţă de interesele comerciale — a dus la iniţiative paralele din partea celorlalţi indezirabili în Anglia — catolicii. la nord. numeroase şi grave. CHBE. fiind organizată în co lonie de sine stătătoare abia în 1702. în 1632. cu europeni. Amlîndoi beneficiarii voiau să dea posibilitate de aşezare aici catolicilor. avînd 1 Delaware a trecut în 1638 în stăpînirea suedezilor. în tot decursul secolului al XVIII-lea şi pînă la înfrîngerea lui Napoleon. Ele se caracterizează prin aşezarea în zona temperată. Conflictul din Europa. 428 . la sud. în 1655 în a Olandezilor şi în 1664 a revenit din nou Angliei. Este cel dintîi episod colonial al unui război anglo-francez. vor constitui nucleul Statelor Unite ale Americii. p. pacea de da Saiiint^Ganmain^en-'Laye. în genere. VI. 2 Haoser. prin caracterul complex al economiei lor — jrsiţial agrar. în 1634. sir Edmund Blowden obţinură de la rege patente pentru colonizarea unor regiuni în jurul golfului Chesapeake. preludiu al îndelungatei rivalităţi în jurul căreia se va axa nu numai poli tica celor două ţări. nu lipsesc) proprietatea agrară mijlocie şi mică. Aceste colonii erau cuprinse între posesiunile spaniole din Florida. şi pămînturile indienilor piei-roşii. iar mîna de lucru e liberă. prin faptul că sînt populate cu emigranţi din metropolă. dintre Anglia şi Franţa. coloniilor de emigraţie le-a fost îngăduit de guvernul englez un regim politic deosebit. îm 1629. Ţănmiui răsăritean aii America de Nard vedea astfel răsărind şiragul de colonii care. lordul Baltimore şi. Din toate motivele de mai sus.of cit. Primul puse bazele coloniei Maryland. dar evoluînd spre comerţ şi industrie. Coloniile din America de Nord reprezintă prototipul categoriei aşa-numitelor colonii de emigraţie. p.. completate pînă la 1732 la numărul de treisprezece. sau. Quebec. 34 . Port-Royal îşi . către apus. îmoheindu-se. în 1815 2. iar al doilea coloniei Dalia ware *. cele franceze din Canada. cam între 39 şi 40° latitudine.

evEOghelixante. obiectiv. La politique coloniale et le partage de la Terre aux XlX-e et XX-e siecles. acolo unde emigraţia masivă din metropolă dispensa pe colonişti de nevoia de braţe de muncă. p. a ţărmului. alungarea şi uciderea indigenilor.) începuturilor unei colonii sînt „pacifice". desperados ruinaţi şi persecutaţi în patrie. conflictul e ancorat fim. al dreptului coloniştilor de ansi alege organe reprezentative proprii. voi.. la existenţă. îmboldit de setea profitului. Conştiinţa le era anesteziată de prejudecata comodă a superiorităţii şi a misiunii „civilizatorii". o problemă prezentă de altfel în cadrul întregului fenomen al expansiunii teritoriale extraeuropene : aceea a raporturilor dintre colonizatori şi populaţiile indigene. 1937. ca un fel de arendaşi îndatoraţi. căzuţi acum în plasa intereselor unor societăţi comerciale. crâncena lliuiptă pentru existenţă. întemeiat pe exploatare. iigooiMiţei. generată de expansiunea modului de producţie capkallist. La suprafaţă. 335 [Col. de asemenea. La ibază. pe coloniştii europeni în executanţi nemiloşi ai imperativelor acumulării primitive a capitalului. el rezultă din opunerea o două societăţi. Situaţia în care se găseau ii transforma. Aşa s-a în timpi at şi cu primii colonişti englezi în America de Nord. Conflictul . LXXXVIII]. avînd drepturi mai vechi şi tot atît de fireşti la pămînt. Paris. Ei nu puteau înţelege că emanciparea economică şi libertatea (politică şi de gîndire ipe care o căutau însemnau (înrobirea şi jefuirea altora. a creştinilor faţă de „păgînii" rămaşi în întu-• il Acest complex de împrejurări a generat cruzimea şi cinismul în deposedarea.s-a adî-ncit pe măsura dezvoltării coloniilor spre interior. faţă de care. pescuit şi păşune ale triburilor de piei roşii a stîrnit fireasca reacţie de apărare a acestora. avîmd concepţii de existenţă deosebite1. ocupaţia europeană generează fatal un conflict. „L'^volution de l'humanitiP. Masa coloniştilor europeni era formată în general din dezrădăcinaţi. Chiar atunci cînd aparenţele (şi numai ele.la bază principiul autoadministrării. J G e o r g e s Hardy. la libertate.. 35 . isînt iniţial subordonaţi. în postura ide colonişti. Instalarea lor pe ipămînturile de vînătoare. a două civilizaţii cu nivel dîfe rit. depăşind zona iniţială. Coloniile de emigraţie deschid.

I. De pe la 1605. l%0. Cele mai importante colonii engleze din emisfera de vest şi din întreg Imperiul britanic au fost. voi. Editura Politică* Bucuraţi. între 1642 si 1644. A fost una din cele mai mari întreprinderi de la începuturile colonizării britanice. vreo 350 de colonişti. op. cînd un 1 ipitan. ' Ko s m i n s k i—L e vi ţ k i. pp. 1625—1685. negustori englezi frecventau insula Barbados. intrarea întro anumită zonă. 135—136. sulb auspiciile lui sir William Courteen. K a r 1 Marx. 713. un nou război va avea ca rezultat lărgirea zonei amintite *. în cursul căruia superioritatea anmelor de foc şi-a spus. pînă la mijlocul veacului al XVIII-lea. a acelei epoci de paroxism al violenţei în urmărirea profitului. Capitalul. Componentă a acumulării primitive a capitalului. Luară fiinţă plantaţii de tutun. De la începuturile sale. (pretindea -că a găsit-o meloouită. Nu e sigură data la care primii emisari ai colonialismului britanic ar fi început a vizita insula : poate pe la 1620. Oxford. poate chiar de pe la 1605. a 'început cdlotnizarea sistematică. aşezaţi acolo pînă pe la 1628. A urmat un război de 12 ani. care a organizat o campanie pentru finanţarea acestei acţiuni s. Istoria s-a repetat. coloniile din Antile. cit. iar ceva mai tîrziu de trestie de zahăr. istoria sa nu putea fi scrisă decît aşa cum stpune Marx : „cu litere de sînge si de foc" *. ba chiar rase întregi. Simen Cordon.. colonialismul s-a întemeiat pe jefuirea şi exterminarea unor popoare. p. fixată de colonişti. membru al unei companii comerciale anglo-olanideze. cu ocazia întoarcerii unei corăbii engleze din Brazilia. sub pedeapsa cu moartea. pp. 3—6.tîrziu. ed a IV-a. V i n c e n t T. I. într-un atac general dat prin surprindere. Harlow. Doi ani mai . A Uistory of Baibados. Prosperitatea noii aşezări a fost ieşită din comun. cuvîntul. angajînd investiţii de circa 10 000 de lire sterline şi transportul a vreo 1 500 de colonişti. Prin pacea din 1634. membrilor triburilor indiene le era interzisă. ucigînd. Primii colonişti au rămas însă pe pămîntul ei în mod sigur la 1625.în 1622. 56 . în America şi în alte continente. an după an. ca totfdeauna în asemenea împrejurări. indienii algonquini făcură o încercare de a distruge Virginia. 1926.

ca specific. Prin imigraţie. regimul politic e in. Christopher. între 1623 şi 1625. în al cărei climat europenii se acomodau cu greu. tutun. Ele se caracterizează. Termen nu toamai propriu. Munca este prestată de elementul indigen. cu pretenţii reprezentative. 30 .. funcţia sa principală e supravegherea şi ţinerea în supunere cu brutalitate a producătorilor direcţi. situată tot în Anti------------1 ma n ge o n. 37 . fiind limitate exclusiv la minoritatea exploatatoare şi parazitară. reduşi la sclavie. sau de oameni aduşi cu forţa din regiuni cu climat corespunzător şi transformaţi în sclavi. o p. Predomină marea proprietate (plantaţia). cu timpul cafea. pentru a munci pe plantaţii1. K o s m i n s k i —L e v i ţ k i . în legătură cu împrejurările întemeierii coloniilor de exploatare din Antilele Mici. populaţia insulei ajunse în acelaşi timp să numere 25 000 de locuitori albi şi vreo 35 000 de sclavi negri. . p . Barfoados şi celelalte posesiuni din Antile constituie modelul celei de-a doua categorii importante a coloniilor engleze : coloniile de exploatare. De aceea. prin aşezarea lor în zona tropicală. specializată în produse caracteristice zonei calde : trestie de zahăr. nu puteau rezista muncii în asemenea condiţii. aduşi din Africa. seminţe oleaginoase etc. în cadrul acestora ea apare însă cu mult mai făţiş. ca mijlocitoare a obţinerii licenţelor regale. Barbados era vizitat anual de peste o sută de nave comerciale.. Pe la mijlocul secolului. I. elementul european joacă aci numai rolul <de conducere a procesului de producţie.e134. mai poate fi subliniat. cit. în opoziţie cu cele de emigraţie. In orice caz. o p. c it . D p. Majoritatea populaţiei fiind formată din sclavi. ii puţin evoluat . în afacerile companiilor comerciale interesate. Apar şi în aceste colonii regimuri de autoadministrare. Dar aci ele au mai degrabă semnificaţia unei parodii.la care se vor adăuga întreprinderi pentru prepararea melasei şi romului.deoarece toate coloniile se bazau pe exploatare. un grup de negustori londonezi au fi nanţat colonizarea insulei St. ceai. sau şi de aceea. şi faptul că numeroase elemente din aristocraţia engleză au avut un rol important. Ea imprimă economiei acestor colonii asipectul de monoicultură. „democratice".

Astfel s-au constituit Indiile de Vest engleze.. în istoria celebrei Companii a Indiilor Orientale. în 1604—'1606. 38 .. II. „cel mai soliei plasament colonial al Londrei şi Bristolului" în următorii o sută cincizeci de ani. 31. p.. Cealaltă jumătate a arcului Antilelor Mici.. leagănul imperiului maritim al Marii Britanii. în arhipelagul numit Leeward K între 1628 şi 1633 luară fiinţă colonii în insulele Nevis. mergînd de la nord spre sud şi despărţind Oceanul Atlantic de Marea Caraibilor. graţie acestor colonii el a ajuns al doilea port al ţării. i coastei sud-americane. Expediţia aduse profituri de 500%. la lud. pînă către finele veacului al XVIII-lea. care «■ împart. A. se scurgea în trezoreria de la Madrid. corăbiile reveniră în Anglia cu o încărcătură preţioasă de piper şi alte mirodenii..Aectssion of James I to the Outbreak of the Civil War. în Sumatra) şi Bantam (lîm Java)3. după Londra. partea . care ajunse pînă în insulele Moluce. la rîndul lor în insulele Leeward. 1 Antilele Mici sînt ghirlanda de insule. printre care ale Livenpool-ului . în secolul al XVIII-lea. Jumătatea de arc. averi imense. Englezii în Indiile Orientale Colonizarea engleză în emisfera răsăriteană e cuprinsă în întregime. p. şi Windward. care a ucis în chinuri pe cei ce au işlafuit-o. ■ ' S .. pe care istoricul englez J. londra. către sfîrşitul veacului trecut : „Bijuterie preţioasă..i II . se cheamă Insulele de sub Vînt. cit. Antigua.. Primele ei corăbii s^au îndreptat către arhipelagul indonezian. op. în l. în formă de arc cu conve-xitatt-. un/de ridicară factorii în Acheen (Atjeh.. Franţa şi Anglia s-au luptat ipentru supremaţia mărilor şi Anglia a câştigat-o" 2.i spre est.lele Mici. Froude le numea. Reuşita dădu imbold organizării unei noi expediţii. I > U | M 1) e m an geon. la nord. formează grupul Insulelor Vîntului. în 1603. History of England from lin. 310. mcrgind de la est spre vest. dar mai la nord.n. Ar mai fi putut adăuga că pe comerţul cu sclavi în Indiile de Vest s-au clădit. în oraşele portuare engleze. cuprinsă între Porto Rico şi ţărmul Americii de Sud. în acelaşi arhipelag. 1884. „Bijuterie preţioasă". Baribuda şi Montserrat. Acolo Drake şi John Hawkins au captat fluviul de aur care. i . voi. i n i u e l R a w s o n G a r ci i n o r. în aceste laşpe. din Panama. în secolele următoare.

compania păşi într-o perioadă de dificultăţi. După o luptă grea. L'evolution politique de l'Angleterre moderne. stafoilinidu-şi o anume reputaţie. pp. 141. care «ubsorisară um totail de 1 500 000 de lire ! 4 Cu toate aceste profituri aipreciabile. obţinînd idreptul ide înfiinţare a unor noi factorii 3. Jacques D u p u i s. Gardiner. Hauser. voi. 131. Englezii (perseverară. op. p. în 1615. cit. p. V L e o n C a h e n—M a u r i c e B r a u r e . Cu rapiditatea specifică plasamentelor speculative. cu profituri fabuloase. 3 Gardiner. Kosmi n s k i—L e viţki. 211 . compania se reconstitui în 1617.. 39 . IV. pp. op. IV. se oferiră cam o mie de participanţi. Intrigile portughezilor pricinuiră respingerea cererii. (la Amiboina (1623) 5. 359. ei se stabiliră şi la Masulipatam 2. 413. isir Thornas Roe. 311 . olandezii. aV. de bani. Din (lipsă. aceştia sînt înfrânţi. de unde. op. I. 1960. priveau cu simpatie pe oricine le dădea o lovitură. 33—34 . 8 CHBE. 2 CHBE. El rămase lîn India pînă în februarie 1619.. sporit curînd la 72 000. partea a Ii-a. p. şi lasă fără răspuns masacrarea de către ei a membrilor unei factorii a companiei. reviîinzîindiHle în Malaezia 1.112. voi. Paris. populaţia şi feudalii locali îi detestau şi. 4 B l a c k . sprijinind cererea companiei de a i se permite descinderea unei factorii în acel port. un anume William Hawkins debarcă în India. Cum (portughezii dominau de mult mările din jurul Indiei. p. se prezentă la Ajmir. vasele lor. cit. Ajutaţi de aceste circumstanţe. fură atacate ide portughezi. Histoire de Vinde et de la civilisation indienne. 187. II. p. Avînd la înfiinţare un capital de 30 000 de lire isterline. provenită adesea din neînţelegerile cu parlamentul. cit. p. I (1485—1660).. op. la Surat.. CHBE. 310—311 . p. 1963.spre a-şi putea lărgi capitalul de bază. în ambasadă solemnă. I. preluară mari caincităţi de ţesături (indiene. în scopul promovării intereselor comerciale ale companiei în India.. p. fost membru proeminent al opoziţiei în parlamentul din 1614. în intervalul 1611—1616. 80. Aceasta nu o sprijină împotriva noilor concurenţi. în primul moment. cu o scrisoare a regelui Iacob I către Marele Magul. în largul aceluiaşi port.In 1608. din cauza politicii monarhiei. care le refuza subsi1 D e m a n g c o n. op. englezii primiră permisiunea de a-şi stabili la Surat comptuarul dorit. Paris.. cit. în 1612. op. 88 .. la reşedinţa Marelui Mogul. cit. în timp relativ scurt. Afacerile companiei se întemeiară tot mai sigur. anume . p.

în cuprinsul căreia trăia o K o ■. parlamentul va restabili. în 1635. p. piraterească. 155. Abia în 1650. în 1617. cit. op. anuiînd drepturile concurenţilor ei3. 136.u ii . cel mult un embrion din care acestea se vor dezvolta. între cele două companii . Cele cîteva factorii. n i i monopol. regele Carol I dădu acesteia o grea lovitură. Administrarea lor aparţinea Companiei Indiilor îşi se concretiza în dispoziţiile sale către cei cîţiva funcţionari plasaţi în fiecare din aceste ipuncte. prin reînnoirea cartei sale privilegiata de i . în deceniul anterior. abia dacă se pot numi colonii . 187. p. cit.1 j . unde iîn cei doi awi următori fu construit fortul Sf. I. A urmat o concurenţă cruntă. ni i ii s k i—L e v i ţ k i. 2 In schimb.diile. indirect. 136. op. avînd atribuţii exclusiv comerciale. op. din acest punct de vedere. el ridica deja probleme de organizare «şi administrare. regii Stuarţi abuzau de drepturile lor ide acordare a licenţelor comerciale. kt\ <• y. cit-. pînă aproape de ruină. Aci coloniile ocupau o suprafaţă bine definită. George. K 6 I m i n s k i—L c v i ţ k i. care în 1631—1632 dobândi noi puncte de sprijin în Orissa. op. aceeaşi cate. H i 11. m c (jomw. (:c >i ii |> .-ll. Indiile Orientale deocamdată nu contau. IV. p. Regimul coloniilor şi rezultatele expansiunii coloniale sub primii Stuarţi Se născuse un imperiu colonial. p. r . anulîndu-i monopolul şi acor/dînd o autorizaţie de comerţ cu Indiile Companiei aingkHofaindeze a ilui Couirteen. '■' CHIU'. iar în 1639 primi permisiunea de a se stabili la Madras. Deşi minuscul în comparaţie cu gigantul de mai fiîrziu. pp. Iacolb I .i va beneficia abia în..acordă lui sir James Cunningham o autorizaţie de înfiinţare a unei companii scoţiene a Indiilor Orientale r. monopolul Companiei Indiilor. în timpul revoluţiei.i deplin» . cit. < f. In America şi Antile. iar comerţul lor cu sudul Asiei a regresat. op. I. D u p u i s. Astfel.. p.. De confirmarv. condiţiile erau altele. iniţiase colonizarea în Barbados. făeînid cu acestea o veritabilă speculă. 382 — 383 . 88 . 1 1 40 . prestigiul negustorilor englezi în India a avut de suferit. Ea nu constitui însă un pericol pentru compania engleză.

este cea mai masivă emigraţie. trimişi ca sclavi în Barbados şi chiar în America de Nord. 205. W a ] l a c e Notestein. p. după un stagiu oarecare în afacerile lor de pe plantaţiile din Antile. p. în 1619—1621. nu constituiau lotul ide emigranţi definitivi. pe toţi lîi împingea o necesitate. ei reveneau în metropolă. Emigraţie de oameni „liberi". Vreo 80 000 de supuşi ai regelui Angliei au emigrat în emisfera vestică. 3 W i l h e l m Nowack. şi din partea coloniştilor. D. 1607 —1783. de a avea CHBE. le condamnă. 2. seria a Ii-a. şi a altora. sclavi negri şi emigranţi englezi. persecuţiile politice şi religioase. ea este considerată. de pildă în Virginia. 179. The English People on the Eve of Colonization. de fapt. f. reflectînd pe marginea acestor metode. Australia — continentul contrastelor [Craiova]. Şi într-un caz şi într jaltul. o presiune : mizeria. într-o lucrare a sa. pentru că. în secolul al XVI-lea 2. New York. de altfel. care nu poate schimba în bine deprinderile celor pedepsiţi. ou numele. dintre femei de moravuri uşoare şi puşcăriaşi. Dar se ridică şi împotriva imoralităţii faptului în sine. [1954]. politice şi demografice ale Angliei. ea caracteri zează deceniul 1620—1630. Aceştia.a. p. Numai o mică parte o formau negustorii. această emigraţie e fără îndoială în legătură cu o nouă perioadă de depresiune în economia şi mai ales în comerţul exterior al Angliei . ■■>*• ■ ■••• 2 1 41 . 261 . Privind-o prin prisma unei largi generalizări a unor elemente din istoria vestului Europei.. în anumite lucrări. formată din indigeni. în cadrul acestei mişcări. în raport cu numărul populaţiei de atunci. nr. De obicei. în goană după mai mult. în „The Economic History Review". Portul Bristol e foarte activ în aceste deportări 3. Printre primii emigranţi s-au aflat şi deportaţi albi.destul de numeroasă populaţie. pînă in veacul al XlX-lea 1 . 32. Francis Bacon. drept un efect îndepărtat al „contracţiunii" puterii engleze în Franţa. Ele stîrniră proteste. oamenii bogaţi. idin 1618 pînă la izbucnirea războiului civil (1642). în secolul al XV-lea. The Commercial Empire of the Atlantic. XV (1962). p. oonsiderfndu-le o inutilitate morală. agenţii lor. o primă etapă ar fi fost lărgirea dominaţiei engleze asupra Irlandei. urmată de o tendinţă de împingere spre vest a frontierelor economice. I. 1603—1630. Farnie. A.

crearea unui consiliu special pentru colonii. aleşi de proprietarii funciari. cit. Guvernatorul era un reprezentant al companiei ce patrona colonia. emanaţie a minorităţii proprietarilor funciari bogaţi. folosind.. A. 605. op. Cu aprobarea regelui apar primele carte de organizare a guvernării coloniilor. în 1624. inspirat probabil după modelul Consiliului spaniol al Indiilor 2. La aplicarea legilor veghea un guvernator. 13—14. iar colonia trecută sub autoritatea directă ia acestuia. op. 159. Pentru moment. (în Virginia acest drept era destul de restrîns. în Virginia s-a întrunit pentru întîia dată o adunare reprezentativă a unei colonii britanice. 3 I 42 . guvernatorul Virginiei era reprezentantul numit al regelui s. în timpul lui Iacob I se încercase. De unde pretenţia de a considera puterea sa asupra coloniilor ca exclusivă. legislativa. I.pretenţia să întemeiezi noi aşezări omeneşti. Practic. • K o s ni i n s k i—L ■ vif k i. p. Această formă de organizare a puterii politice e prototipul guvernelor îşi strămoşul constituţiilor de mai tîrziu ale tuturor coloniilor engleze cu drept de autoguvernare 4. 137. 1930. J i e r r i e d a l e K e i t h.. parlamentului nerecunoscîndu-i-se nici o competinţă. numit iar nu ales.. I. Din acel moment. p. II Vcv. pp. la rîndu-i. cit. Legalitatea adunării a fost confirmată printr-o ordonanţă regală din 24 iulie 1621 3. puse în vedere „să nu poarte de grijă" unor asemenea chestiuni. Organul care avea în atribuţiile sale problemele coloniale era Consiliul privat al regelui.i textul la Commaglr. Constituţional History of tbe First liutisb Empire. îşi. în acest scop. Oxford. cit. Campania se plînse parlamentului. căruia Iacofo I îi. p. I. 4 D c m a n g c o ii. doar pentru cîţiva ani. asistat de un consiliu executiv. elemente descompuse *• Patentele pentru autorizarea colonizărilor erau un drept personal al regelui. Ea avea dreptul să voteze impozitele şi legile locale. compania Virginiei fu lichidată printr-un act al regelui. op. în 1619. compusă din 22 de deputaţi. pp. nu avea drept de control asupra executivei. numindu-şi membrii consiliului său executiv. 18—19. • CHBl-.

sfidând tendinţa monarhiei. prin înseşi condiţiile genezei lor. această tendinţă se explică prin faptul că multe colonii. păturii înstărite a coloniştilor să participe la -guvernare. 43 . cu sprijinul şi chiar cu participarea noii nobilimi. trei categorii de colonii : cele aparţinătoare unor companii comerciale. mînuit de o bună parte a burgheziei. într-unele. se iveşte fenomenul creării de colonii fără a avea prealabila autorizaţie regală. 161. deveniseră centre de ferventă opoziţie anti regalistă. acordată Lordului Baltimore). încă puţine în această perioadă. Ţelul urmărit n-a fost realizat. de stat. Acest precedent. Williaim Laud 1. Toate aveau la bază o autorizaţie regală de colonizare. o instituţie specială de guvernare a coloniilor. Williamson. dacă regele binevoieşte să admită aceasta. cele regale si cele acordate de rege unor nobili. într-altele. se menţine şi atunci cînd colonia devine regală. guvernarea era lăsată la libera dispoziţie a beneficiarului patentei de colonizare. 1 Kosminsk i—L e v i ţ k î. op. pentru început. coloniştii obţin de la rege o reglementare „constituţională" a raporturilor dintre ei şi reprezentantul concesionarilor sau proprietarilor coloniei. care ar fi incomodat companiile comerciale şi tpe coloniştii înşişi. în continuarea veacului al XVII-lea tendinţa va fi. aşadar. Prezentă încă sub primii Stuarţi (cazul Virginiei). Erau multe şi mari interesele potrivnice schiţării unui atare sistem.Distingem. Dacă expansiunea colonială şi rezultatele ei. Pentru a le putea controla şi a controla simultan si emi graţia — compoziţia ei —. regele Carol I a creat din nou.. au fost. voi. Parcă anume. oare permite. indiferent de categoria din care făceau parte. I. p 140 . destul de însemnate. cit. Monarhia engleză şi organele ei centrale nu dispuneau ide experienţa şi energia necesară pentru a organiza un control efectiv în materie de guvernare colonială. opera iniţiativei private a capitalului comercial. sub primii Stuarţi. A Short History of British Expansion. să se transforme coloniile private în colonii dependente direct de coroană. sub numirea de „Comisarii generali pentru problemele coloniilor". în frunte cu arhiepiscopul-primat al Angliei. ca un ifel de danie sau favoare painticuilafră (de exemplu colonia Maryland. în aprilie 1634. I. sub primii Stuarţi. în general. p.

Bucureşti. pe Anglia o despărţea numai un an de izbucnirea revoluţiei burgheze. numită apoi Rhode Island. Steele Commager. Semne noi se iveau astfel în colonii. în 1639. trecînd prin urmare şi organele locale ale puterii executive în dependenţa opiniei coloniştilor. Istoria . p. cu îndepărtate şi profunde consecinţe pentru existenţa tuturor coloniştilor englezi din America de Nord. [1945].Autorii iar — coloniştii disidenţi confesionali din Massachusetts. Ea prevedea un sistem complet de conducere electivă. 1 A l l a n N e v i n s şi H e n r y Statelor Unite. care în 1635 migrează spre sud şi întemeiază Connecticut. cei staibiliţi în Connecticut adoptară cea dintâi constituţie elaborată chiar de ei şi aplicată înainte de a fi sancţionată de monarh. Cînd cei din Connecticut săvîrseau atare act de îndrăzneală. inovator. a alegerii făcute de ei1. 22. Şi nu era de mirare. iar în 1636 Providence.

în vremea revoluţiei. ea a exercitat o influenţă însemnată în sensul victoriei capitalismului asupra feudalismului pe plan mondial. îmburghezită. în dependenţa metropolei. a adus. Statul însuşi. transformări adînci în viaţa poporului şi statului englez. revoluţia a schiţat totuşi cu mult mai hotărît planul integrării coloniilor într-un sistem economic şi politic unitar. De aceea. de asemenea. cu aceeaşi solicitudine cu care ea stătuse înainte în centrul interesului şi atenţiei atîtor întreprinderi ^comerciale particulare. Prin aceasta. începe cu . O torăsătură pregnantă a politicii coloniale a revoluţiei este tendinţa supunerii coloniilor unui strict control politic şi economic din partea guvernului metropolei. revoluţia burgheză din Anglia e socotită evenimentul cu care începe epoca modernă a istoriei universale.politice de către burghezie şi nobilimea nouă. Ele se reflectă şi în domeniul politicii coloniale. statul burghez. 'burghezia comercială nu mai avea acum interesul 45 . dintre politica statului şi interesele acestor două clase. Motivele acestei schimbări de accent erau mai multe. epoca orînduirii capitaliste şi a dominaţiei burgheziei.adevărat o eră nouă.CAPITOLUL III REVOLUŢIA BURGHEZĂ ŞI CO1. au dispărut deosebirile anterioare. statul englez s-a transformat în instrumentul realizării fidele a intereselor burgheziei şi nobilimii noi. Ea a adws la putere clasa burgheză şi a deschis drum liber capitalismului într-unui din cele mai puternice state din apusul Europei.ONII1 I O eră nouă Revoluţia burgheză izbucnită în Anglia la 1640 a fost unul din marile evenimente ale istoriei universale. cu atît mai mult. avînd un rol în schimbarea mersului istoriei societăţii pe plan mondial. în forme încă imperfecte. în primul rînd. Prin luarea puterii . sensibile în special sub Stuarţi. statutul coloniilor şi expansiunea colonială au încetat de a mai fi o problemă cu caracter precumpănitor privat. în care. Un eveniment de asemenea importanţă. Ca atare. va încorpora problema în preocupările sale directe.

46 'John C. fiind absorbit de chestiunile interne. cîteodată. însemna o dificultate în plus creată noului regim. o eventuală separare de Anglia a coloniei în care se refugiaiseră însemna o garanţie majoră a impunităţii lor. deşi coloniile n-au fost amestecate direct în viitoarea revoluţiei din Anglia. aspiraţiile spre mai maire ilibentate. între 1640 şi 1642. sub revoluţie s-a schimbat compoziţia fluxului de emigranţi. o speranţă în plus în posibilitatea restaurării celui vechi. în frunte cu Oliver Cromwell.pleacă cei care se prăbuşesc de la putere. După Ii-a. pentru a dobîndi o mai mare libertate *. care să ie redea averile şi poziţia socială. cultivîndu-i. cu gravele ei frămîntări interne. care vor să iscape de socoteala ce se tem că vor trebui s-o dea revoluţiei învingătoare. p. în fine. Revoluţia din Anglia. a slăbit în primul moment controlul îşi autoritatea guvernului englez în colonii. Prestigiul numelor nobiliare pe care cei mai mulţi le poartă îi ajută să influenţeze opinia locală. Devenea avantajoasă cointeresarea lui în exploatarea. _ _ _ Astfel. în instaurarea ei din proprie iniţiativă. Guvernul revoluţionar. [1959]. tendinţe care marcau o ameninţare pentru interesele burgheziei comerciaile engJeze. parlamentul englez s-â ocupat foarte puţin de colonii. M i i l e r. Statul era acum ea însăşi. cum se întâmplase încă pe vremea Stuarţilor. să o asmute împotriva revoluţiei. a . ed. iar apoi de Consiliul . înainte plecau cei ce nu se puteau împăca cu monarhia (sau monarhia cu ei). era firesc să reacţio neze faţă de aceste tendinţe ce se schiţau în colonii. Acum . Stanford California. Era o circumstanţă de care cel puţin o parte a coloniilor căuta să profite. proprietarii sau concesionarii lor fiind uşuraţi de o parte din răspunderi şi cheltuieli. fără ca profiturile să le fie ştirbite. Aceşti regalişti refugiaţi în colonii sînt tot atîţia duşmani înverşunaţi ai noului regim. demagogic. urmările sale snau resimţit şi asupra lor.de a sustrage . Pentru rega-' liştii care luptaseră cu atimele împotriva revoluţiei. Origins of tbc American Revolution.de Stat al republicii engleze. întruchipat mai întîi ide aşa-numitul „Parlament lung". manifestat în revendicarea autoguvernării şi. Era ajpoi la mijloc şi trezirea în colonii a unui spirit de independenţă. 30.coloniile controlului de stat. întreţinerea şi apărarea coloniilor.

pp. cit. Intrusiunea olandeză. ce neliniştea profund parlamentul englez. coloniile din Noua Anglie. Acest fapt economic a imprimat definitiv coloniilor din Antile structura socială specifică. Exact atunci c(md în Anglia izbucnea războiul civil. I. colonia Massachusetts ia hotărîrea de a admite în circulaţie moneda olandeză. p. Massaichusetts încheie o înţelegere cu delegatul guvernatorului francez din Acadia (an Canada de est). legea fu adoptată şi de Camera Lorzilor.izbucnirea războiului civil însă. în căutare de noi terenuri de plantaţie. La 10 martie 1643. ceea ce denotă că (libertatea de acţiune pe care coloniile încep să şi-o permită trece din sfera comercială fin cea politică B. Ele privesc în special lărgirea relaţiilor comerciale ale coloniilor.asupra lor şi a le atrage de partea revoluţiei. dacă şi spre alte state. cu de la sine putere.. cit. Virginia decretează dreptul olandezilor de a face comerţ cu ea. factorul extern ale cărui interese favorizează această atitudine a coloniilor. După tergiversări şi amendamente. la 25 noiembrie 1644. în 1642.. cînd ţara s-a divizat în tabere duşmane — una regalistă şi alta parlamentară — interesul conducerii revoluţiei pentru soarta coloniilor începe să crească. 26—28. op. după ce portughezii le ruinaseră pe cele avute pe ţărmul brazilian. sau. dar cu efect retroactiv. Scopul ei era de a combate influenţa regalistă . Commager. pp. în 1643. în octombrie 1644. între timp. Plantaţiile de trestie de za1 2 3 Kosminsk i—L e v i ţ k i. I. de la data cînd fusese votată de Camera Comunelor *. în colonii apar (primele semne ale veleităţilor de independenţă. 479—480. cit. în condiţiile carenţei controlului din partea puterii centrale. pînă atunci avasim'onopolizate de companiile comerciale engleze şi dirijate mai mult spre Anglia. introdusă de olandezi. . op. 468. paralel cu cea engleză. în Antile începea să ia avlînt cultura trestiei de zahăr. importate în Anglia. se observă şi în Antile.. pun bazele unei confederaţii. dar în orice caz prin intermediul companiei-patron. reglementând relaţiile între cele două colonii s. op. K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. voi. Caimera Comunelor adoptă legea scutirii de itaxe pentru toate mărfurile exportate din ţară în Noua Anglie şi pentru toate mărfurile acesteia. In acelaşi an.

cu condiţia de a fi făcut pe corăbii engleze. 339. voi. întemeietorul coloniei Providence pe calea „de jos în sus". 469. Londra. cd. loc. I. în ianuarie 1647. 92. » CHBE. o bază a marii proprietăţi funciare. 210. aveau în medie oîte 20—30 de acri. Geschichte der Revulution in England. prevăzînd privilegii şi avantaje pentru comerţul lor cu Anglia. op.a. după izbucnirea războiului civil. foştii componenţi ai Companiei insulei Providence : Pym. la 2 (noiembrie. vechi pionier al expansiunii engleze dincolo de mări 4. în vreme loe [plantaţiile de tutun. Misiunea incului organ era să atragă coloniile de partea parlamentului. tiislory of the Great Civil War. aşadar. Cel mai tînăr dintre liderii puritani. cit. cit. Berlin. 4 S a m u c 1 Rawson G a r d i n e r . p. în rîndurile conducătorilor revoluţiei se aflau unii cărora biografia anterioară le justifica interesul şi simpatia pentru colonii. 1888. venit anume ca să pledeze în faţa Camerei Comunelor în favoarea doleanţelor concetăţenilor săi. spre a fi cu adevărat rentabile. în fmuintea acesteia fu numit. prin măsuri adecvate. de pildă. recent născuta colonie obţinu o cartă prin care situaţia ei era ireouinosouită şi legalizată 5. La 14 martie 1644. ' A l f r e d S t e r n . Multe împrejurări pledau.hăr. prin excelenţă. a II-a. p. * Ibidem. p. şi totodată să creeze dificultăţi acelora care manifestau simpatii proregaliste. Fiecare din ele se constituie pe oîte cel puţin 500 de acri1. predominante âaiainte. Coloniile din Antile vor deveni. Hampden ş. ceea ce va atnage (după sine avalanşa importului de sdlavi negri 2. Erau. 3 K o s ni i s k i—L e v i ţ k i. subordonîndu-le unei unice comisii parlamentare3. în 1636. pentru o intervenţie a parlamentului în organizarea coloniilor. 48 1 .. Henry Vane. icomisia parlamentară pentru colonii elabora proiectul de lege care încuviinţa comerţul liber al coloniilor. ajunsese în conducerea Massachusetts-ullui 6. p. trebuiau să aibă o mare suprafaţă. I. O menţiune specială 1 acru (acre) = 4 047 m 2. I. 1881. La 31 octombrie 1643 fu votată noua lor lege de administrare. după încheierea victorioasă a primei faze din războiul civil. Atenţia parlamentului pentru colonii fusese stimulată şi de vizita în Anglia a lui Roger Williams. fusese emigrant la Boston şi. lordul Warwick.

210. ca per soane juridice atrase ân implicaţiile ei. Politica colonială a republicii şi protectoratului Anul 1649 a reprezentat momentul culminant al revoluţiei burgheze din Anglia. 2 1 4—451 49 . elementele marii burghezii şi ale noii nobilimi. Hi 11. 154. p. op.recunoaşte. N. I. revoluţia schiţează prin urmare şi un sistem de otionme unitare. Descifrăm însă şi un revers al medaliei.. Caraicter contradictoriu. imai păstrau drepturile asupra unora din ele. în privinţa coloniilor de plantaţii (tropicale). cu Anglia. în condiţii echivalente. iar au companiile comerciale care le înfiinţaseră şi care. parlamentul englez apără. considerate ca o piedică în calea (dezvoltării libertăţii comerţului. în cadrul conducerii căreia au prevalat. Levellerii. 472. cit.I judece îşi să decapiteze pe regele Carol I Stuiart. inerent unei revoluţii burgheze timpurii. în cea mai mare parte a desfăşurării sale. definind drepturile comerciale ale coloniilor şi relaţiile lor. p. prin garantarea libertăţii comerţului ou sclavi3. proclamând republica. cit. masele populare nefiind încă suficient de organizate şi de mature spre a-i putea imprima un program consecvent democratic. interesele coloniilor de emigraţie în faţa fostelor companii exploatatoare. timp de cîţiva ani. aşadar. al politicii coloniale. se observă în cadrul revoluţiei din Anglia o opinie extrem de ostilă împotriva companiilor privilegiate. obligîmd-o să detroneze. După crearea unui organ unic de administrare. 8 De pildă Compania Guineii începuse deja de pe la 1630 a se „specializa" în acest gen de afacere. CHBE. curentul radical reprezentînd mica burghezie. Cu începere din 1647. p. K o s m i n s k i—L e v i ţ k i. coloniile ca atare. op. I. Unul din puţinele momente în care presiunea qpiniei maselor >s-a putut face simţită asupra conducerii revoluţiei. De reţinut e faptul că legea ia în considerare. întrucîtva. Cf.. vor fi campionii decişi ai desfiinţării lor 2. măcar for mal. interesele marilor plantatori şi ale companiilor legate de aceştia. în ţpeţă. Promovînd. şi libertatea comerţului cu salavi1.

211—212. voi. organul executiv suprem al republicii engleze. de fapt. Irlanda şi teritoriile ce le aparţin. printre atribuţiile sale.. prin aceasta. Politica republicii engleze faţă de coloniile sale va fi. exprimînd încă o dată. La aceasta se adaugă motive mai aidînci : tendinţa burgheziei engleze de a exploata mai eficient coloniile. şi aceea ide a întrebuinţa „toate mijloacele şi căile pentru a asigura progresul şi înflorirea comerţului în Anglia. B r e n t a n o . încadriîndu-le într-un sistem economic închis . ele au încercat. prezidată de londul Warwick. fonduri băneşti — şi. de considerentul imediat ai combaterii regalismului şi al restabilirii autorităţii durabile a metropolei în posesiunile ei transoceanice.Acest mare act progresist. parlamentul însărcina o comisie specială să se <H ii. eliminarea concurenţei străine din comerţul colonial. cît şi pentru a încuraja bunăstarea tuturor coloniilor şi factoriilor de sub domiimiaţiia (republicii. a creat şi dificultăţi poporului englez. La 13 februarie 1649 fu creat Consiliul de Stat. rivala eomereiallă a Angliei. Aceasta lînseirma încetarea atribuţiilor comisiei anterioare pentru colonii.de problemele dezvoltăr4i<omerţului şi meşteşugu• ilor. 213. folosinea la maximum a resurselor existente ale coloniilor. într-uin ouvînt. iar printre coloniştii din Barba/dos. Sub influenţa lor. Gonfaderaţia Noii Anglii nu" merge acît de departe. I. 1927. revoluţionar. indirect.. pe diferite cai. La I .. A îndîrjit activitatea elementelor contrarevoluţionare din interiorul ţării şi din toate posesiunile ei .}). dar încheie o înţelegere cu guvernatorul coloniei olandeze Noua Olandă. Antigua şi Bermude au izbucnit răscoale regaliste. 50 •Lujo CHBE. p. rezerva faţă de controlul metropolei asupra coloniilor şi intenţia ide a-işi reglementa singură problemele comerciale 1. coloniile Virginia şi Maryland au refuzat să recunoască republica.îngust 1650. ca sarcină. pentru dezvoltarea accelerată a i'ionamiei Angliei — manufacturi. în special a celei o/landeze. să izoleze îşi să submineze noul regim.pp. trasîndu-i. prin urmare." 2. de la gura fluviului Hudson. sprijinite dinafară de reacţiunea feuidalo-absolutistă şi de intrigile republicii Olandei.dictată. comerţ. I I . a forţei sale politico-militare. [enft. Actul de constituire enumera. elaborarea detaliată a unui 1 Wtchlung Englands. Eine Geschichte der wirtschaftlkhen Ent- .

dominaţia mărilor şi acapararea de colonii. un embargo parţial. Act cu o dublă semnificaţie : pe de o parte subordonarea integrală a resurselor coloniilor necesităţilor Angliei şi înlăturarea infiltraţiei olanideze în comerţul cu ele. Totodată. Adoptarea actelor de navigaţie a reprezentat în politica externă engleza victoria intereselor acelei grupări a burgheziei care viza expansiunea capitalului comercial englez pe o arie oît mai întinsă. vasele străine nu puteau aduce decât mănfuri produse în propria lor ţară. pentru ca produsele lor să se înmulţească. printr-o simplă demonstraţie navală. verificînd privilegiile companiilor comerciale şi anulând orice clauză din cuprinsul lor. printre altele. „care ar contraveni bunăstării publice". p. cu începere de la 1 decembrie 1651. 157. cit. să studieze posibilitatea reorgaiii/. parlamentul englez adoptă . aplicarea actului trebuia să atragă şi măsuri militare. libere. al doilea Act de navigaţie : „Actul pentru sporirea flotei comerciale şi încurajarea navigaţiei naţiunii engleze".1a 3 octombrie 1650 primul „Act de navigaţie". pe cele din America de Nord.. 2 1 51 . 3 Hi 11. prin care interzicea comerţul străinilor cu coloniile engleze.?. plătind o taxă vamală mai ridicată decît corăbiile engleze. importul de mărfuri în Anglia lumma să se ifaică. în baza lui. îin mod logic.i coloniilor din America şi din alte părţi. ca pedeapsă pentru răzvrătirea unora din colonii. De asemenea. pe corăbii engleze 2 . urmau să se examineze măsurile necesare spre o mai bună guvernare . ea însemna şi „victoria unui nou sens al responsabilităţii guvernamentoile faţa de comerţ" :>. în spiritul recomandărilor de mai sus. la 9 octombrie 1651. „îneît aiceste colonii singure să poată aproviziona -republica engleză cu .tot ce are nevoie" *. Protecţiomismul şi mercantilismul sînt ridicate. 216. parlamentul a adoptat. In acelaşi timp. op. într-adevăr. lîn iprimull irînd. o escadră plecată din Anglia la 5 august 1651 a înăbuşit în scurtă vreme revoltele regaliste din Indiile . pe de altă parte o sancţiune.iirii comerţului exterior ipe baze noi.de Vest şi a readus la supunere. pentru mai bine de un secol şi Ibidem. Ii recomandă. Erau exceptate de la acest regim mărfurile provenite din Levant şi Indiile Orientale.proiect de politică economică mercantilistă.

teoretizat da 1609 &ntr-o llucraire — Mare liberum (Mare liberă) — de către Hugo Grotius. conform principiului mării închise. de „cărăuşi ai mărilor".i din partea Olandei a Actelor de navigaţie. iar Olanda în cea de est. în consecinţă. dacît sa renunţe la principiul libertăţii mărilor. Ceea ce revenea Ja Teounoaşteir.jumătate. c^ replică celei a lui ( «rotius. 49. p. . voi. 8 Ibidcm. substituind pe aceea hispano-fportugheză din secolele precedente : Anglia unma să aibă miînă liberă în emisfera de vest. plătind însă o despăgubire Companiei engleze a Imdiilor Orientale. de înlăturarea concurenţei mărfurilor străine . în timpul tratativelor preliminare acestei păci. ale căror profituri comerciale irezultau în mare parte din rolul lor de intermediari.i Marc dausum. i-w iii convenit existenţa unor «fere separate di. de englezull Johm Selden 3. i i în u i r 52 1 activitatea 2. era prea târziu : se încheiase [pacea *. să organizeze un atac împotriva Noii Olan de. Anglia avea nevoie de protecţioniism. dar balanţa înclinând pînă la urmă în favoarea Angliei. Naţiune industrială în dezvoltare.influenţă exclusivă. cum suna şi titlul unei lucrări scrise în 1615. i m i m . . 49—50. Cromwell a propus Olandei o noua împărţire a lumii în sfere de influenţă. K O » m i n s k i—L e v i ţ k i. în fine. încă destul de încrezătoare în forţa marinei sale. sau despre i t â p f n i r e a mă r i i ) . la rangul de politică economică oficială a statului englez. marcat prin victorii navale de ambele părţi. Cînid. II. cit. Puternică naţiune de comercianţi. republica engleză a mai întîmpinat oarecari dificultăţi cu coloniile din Noua Anglie. vel de dominio marin (Marca închisă. pp. A urmat un război între Anglia şi Olanda. totul era pregătit. Era şi o lovitură în plin împotriva olandezilor. în cursul războiului. pe care numai cu greu le-a putut convinge. op. unul din creatorii ştiinţei dreptului internaţional. pu b l i c a t ă î n . Olanda prefera să accepte această îlnifrîngere. mai cu seama Massachusetts. Pacea din 5 aprilie 1654 era bazată pe principiul neamestecului fiecăreia din părţi în comerţul 'ivloiilallite ou coloniile propriii. trimiţfad pe coastele llor o mouă flota. care ar fi trebuit să-fi înceteze Olanda respinse propunerea.

el concentra puterea în mîinile lui Oliver Cromwell. Jamaica. în 1654. 478. La 25 februarie 1652. încheiat de asemenea victorios. se ajunse la un război. Kosminsk i—L e v i ţ k i. p. regim de dictatură militară.1 doua jumătate a veacului al XVI-lea : ostilitatea faţă de Spa nia — „doşmaniuJ naturali". în urma refuzului Spaniei. rcprezcntînd cu ţii mai multă tărie interesele marii burghezii. în cele din urmă. care purta titlul de lord-protector. Noul regim instaurat în Anglia la sfîrşitul anului 1653 . idiin grupul Amtilalor Mari (MI mai. 158. India şi Africa de vest. atacă fără succes insula Espanola (azi Haiti). I. devenit burghez. cu Portugalia. Ajunsă la putere. guvernul jproteatoratUilei 2 ceru celui ide fia Madrid să a/ocepte libertatea comerţului englez în coloniile spaniole. prin tratatul din 10 iulie 1654. op. administrată direct de guvern. cum îl numesc istoricii englezi. în termeni mai favorabili dedît aceia de care beneficiau negustorii portughezi (înşişi4.. Se inaugurează astfel o etapă nouă în metodele coloniale ale Angliei. parlamentul însărcina Consiliul de Stat să cerceteze „care puncte din ţările de peste mări ar irebui ocupate panttiu siguranţa îşi foflosiuil republic Li" '. cit. op. p. cum era ou/mită am Anglia —. împotrivirea populaţiei din interior a întîrziat cucerirea completă încă vreo doi ani. republica burgheză va urmări să o lărgească. Jamaica a devenit de la început colonie de stat. cucerind. prin noi cuceriri.Această dominaţie exclusivă statornicită asupra coloniilor sale. în cursul căruia o flotă engleză. Este elementul de organizare care se va impune definitiv la sfîrşitul secolului al XVIII-Jea şi în secolul al XlX-lea. cit. aduse englezilor libertatea comerţului cu coloniile portugheze din Brazilia. prin funcţionarii săi numiţi. 53 .. ■ încercarea ide a o elimina din emisfera vestică. 1655) 3. Pentru îmtîia dată în istoria colonialismului englez. dînd ansamblului de posesiuni ale Angliei veritaibilul caracter de imperiu colonial — noul imperiu. 3 De fapt. Un alt război. avîînd îmbarcate şi forţe terestre. 2 1 * HUI. era de aşteptat ca burghezia eu revină cu hotărîre la politica ce îi adusese atâtea succese în . Asistăm nu numai la naşterea unui nou sens al responsabilităţii guvernamentale faţă de comerţ. ci şi la asumarea unei noi responsabilităţi a statului faţă de posesiunile coloniale. determinată de noul caracter de clasă al statului.

o consolidare a domeniului ei colonial..Prin succesele politicii sale externe. Citat după B r i e . de la Coloanele lui Hercule. uf. I.. înfăptuite paralel ou o cons-ideraihilă sporire a forţei navale * $i în contextul unor victorii militare de prestigiu. iii. cit. versurile : „ The sea's our own .. tn 1648. ' lbidem. op. şi-acum toate naţiunile salută. un pas însemnat către stăpînirea mărilor. . pînă la < h eanul Indie" 3. Toate acestea. Cf. în timpul protectoratului. de tentaţia de a considera. p. 1 Circa 200 de vase de război la sfîrşitul protectoratului (1660).. n-a scăpat. 46—47. presentimentul acestei dezvoltări. o lărgire a sferei de activitate a comerţului." 2 Iar John Mii ton. în ciuda convingerilor sale democratice. Kosminski—L e v i ţ k i. fiece vas al flotei noastre.. 51. Marca ne aparţine . Contemporanii evenimentelor au putut avea. într-un panegiric închinat lui Cromwel]. poetul Bdmurtd Waller insera. Anglia a realizat. la un moment dat. din contemplarea lor. and now all naîions greet. nota 2.. 476. Strîngînd pînzele. au pus bazele transformării Angliei în marea putere din secolele următoare. p. pp. în vremea republicii şi protectoratului. With bcnding sails. că Anglia ar putea deveni „o altă Romă a Occidentului. each vessel of our fleet. centru al unui imens imperiu colonial. faţă ia 41. marele poet al revoluţiei.

prin noi legi. Le-au readus la putere. In această situaţie. monarhia. de fapt. şi vechea nobilime. Moartea lui Cromwell a lipsit acest regim de o personalitate excepţională. reprezenta numai o victorie parţială ă reacţiunii feuidalo^absolutiste. sau izolat de masele populare. în Anglia a fost restaurată dinastia Stuart. politica ce oîştiga teren în mai toate ţările europene : mercantilismul. Revenirea la regimul monarhic a fost rezultatul unui compromis politic între marea burghezie şi noua nobilime. Regimul de dictatură militară al protectoratului nu s-a dovedit destul de eficient pentru a ţine masele în supunere. de o parte. s-au simţit ameninţate de o nouă izîbucnire revoluţionară. cu clasa pe care o răsturnaseră de la putere şi cu reprezentanta acesteia. fiul regelui decaipitat de revoluţii" în 1649. pe bază de compromis. 55 . marea burghezie şi nobilimea raliată revoluţiei au recurs la o alianţă. punîndu-le condiţia prescrierii culpei tuturor celor care luptaseră împotriva regalităţii şi a respectării transferurilor de proprietate pe care le săvîrşise revoluţia. căutînd să păstreze numai pentru ele rezultatele revoluţiei. din partea acestora. în persoana lui Carol al II-laa.CAPITOLUL IV DE LA RESTAURAŢIE. de altă parte. acceptînd aceste condiţii. care se bucura ide o autoritate necontestată. de singura. Mercantilism şi colonialism sub Restauraţie Una din noile realităţi implantate de revoluţie în viaţa societăţii şi a statului englez era politica economică sintetizată în actele de navigaţie. Primele două clase. Regimul Restauraţiei a fost obligat de împrejurările interne şi externe să respecte şi chiar să dezvolte acest sistem. devenite realităţi de neînlăturat în viaţa Angliei. LA PACEA DE LA UTRECHT (1713) La 1660. care întăreau şi lărgeau prevederile actelor de navigaţie. Regimul Restauraţiei. El trebuia să ţină seaima de transformările economioo-sociale (petrecute sub revoluţie.

New . interesele burgheziei s-au putut afirma nestjînjenite. tutun. Dacă în prima decaidă a Restauraţiei volumul comerţului colonial reprezenta 1/10 din totalul comerţului exterior britanic. demn coiloiramt. Restauraţia a fost un compromis. Crearea unui sistem cuprinzător de reglementare a comerţului colonial este faptul central în istoria Imperiului britanic. p. ca de pildă zahăr. dar nu o înifrîngere. 1 a George Louis 88. partea I. 224. între 1660 şi 1688 tonajul marinei comerciale engleze a crescut cu peste 60%. ea marchează în hişi timp statornicirea definitivă a atribuţiilor sale de a legifera în materie colonială 2. I. la sfârşitul secolului el reprezenta 1/7 din total *. Din cauza aceasta. Cel puţin în comerţul exterior şi în expansiunea colonială. în qpoca Restauraţiei. iar a importurilor sporeşte cu aproape 40%. indigo. coinicurcnţa fiind ipso facto exclusă. supranumit „Magna Charta a comerţului englez". instituie dreptul de depozit al Angliei pentru o serie de pro duse importate din colonii. The Old Colonial System. 1} c c r. . Pînă atunci. pe o piaţă unde. tarifele erau fixate de colonia importatoare. fără a se face apel la străini. dirijat de metropolă. i i I n i i l e pe care industria engleză avea interes să le vîndă în afara ţării. Ibidtm. voi. o altă lege supune dreptului de depozit al metropolei şi mărfurile europene destinate coloniilor sale. bumbac. în anul 1660. în 1663. Astfel. Existenţa lor trebuia să favorizeze importul. prin care se stabilea un tarif vamal unitar în . 13—15. un nou Act de navigaţie. Operă a parlamentului.işa-numitul „Plantations Duties Act" (Actul de tarare pentru plantaţii). Valoarea exporturilor se triplează. Aceste mărfuri puteau fi reexportate numai după ce fuseseră aduse în porturile engleze. în a doua jumătate a veacului al XVIÎ-IITI va continua preocuparea integrării coloniilor într-un si'. precum şi exportul produselor metropolei la preţuri convenabile.Din punctul de vedere al burgheziei. tidrul comerţului ~dintte ţ coloniile engleze. se puteau plasa mai uşor toate i i i . Mercantilismul concepea coloniile ca un factor al realizării balanţei comerciale active. Zece ani mai tîrziu a fost promulgai .him economic închis.

Din aceleaşi motive. 243. Histoire du Commonwealth Britannique. Anglia a recurs la interzicerea introducerii în colonii a unor culturi sau a înfiinţării unor manufacturi identice cu ale metropolei. şi. 4 Ibidem. pp. cu aceea din vremea revoluţiei. pp. Intre 1660 şi 1665 a funcţionat. Efortului de integrare a relaţiilor comerciale dintre metropolă şi colonii. 18—2 3 . cit. Paris. op. 247. de a cerceta şi aplica formele de comerţ cele miai avantajoase pentru stat. pe lingă Consiliul p r i v i i al regelui. Mercantiliştii vedeau în plantaţii categoria de colonii producătoare de articole ce nu se găseau în Anglia. 1965. înfiinţarea acestui organ central a însemnat un moment hotărîtor în procesul de încadrare a coloniilor în schema definită a polkiciii economice mercantiliste a statului 3. 3 CHBE.Aceste trei acte au fost caracterizate drept „coloana vertebrală a vechiului sistem colonial britanic" l. fără a reuşi însă să devină un organ eficient şi cu autoritate 2. 232—234. pp. El a fost reorganizat. p. I. cit. 1 Mii I e r . de plantaţii. 20. E un plam paralel cu primul. ed. p. printre altele. 2 B e e r. un „Consiliu pentru plantaţiile externe". 254—258. şi totodată inoaipabile să producă mănfurile specifice industriei şi agriculturii engleze. Ceea ce e mai interesant. Asemenea colonii realizau deci la maximum posibilitatea unui comerţ care să promoveze balanţa activă a metropolei. H e n r i G r i m a l . 239—240.. concurente. op. pentru consecvenţa aplicării sistemului. ca atare. de mai multe ori. 57 . Schuyler. a Ii-a. i-au corespuns şi încercările repetate ale regimului Restauraţiei de a crea un organ specializat în dirija acestor relaţii. cit. Pentru a-1 consolida. cărora le atribuia cea mai mare valoare. e faptul că în acelaşi timp în Anglia a fost interzisă bunăoară cultivarea tutunului. 5—6. în 1696 se creează Departamentul Comerţului şi Plantaţiilor (Board of Trade and Plantations).. cu misiunea. spre a MÎigUPa plantaţiilor de peste mări acest monopol şi a întări astfel caracterul „compensator" a! economiei metropolei cu a coiloniiillor tropicale 4. generate ide principiile mercantiliste. pp.. pe care se mani festă continuitatea între politica burgheziei engleze din a doua jumătate a secolului al XVII-lea. op. 570—571. I. 568. atenţia metropolei a continuat a fi absorbită cu precădere de coloniile tropicale.

op. Mercantilismul nu se potrivea cu caracterul dezvoltării economice a acestor colonii. Board of Trade recomandă Caimerei Comunelor intnr/uorca expartulkid lâmii şi aii (produselor manufaccuirate de l în. p. op. îin peinspcotivă. sînt neglijate şi chiar. 35. Iar un mare comerciant mjţlez. îndeosebi cele din Noua Anglie.isc acestui regat" &. economistul şi statisticianul William Petty împărtăşea prejudecata care a dominat opinia publică engleză pînă la finele veacu lui al XVIII-'lea : că. \ . Anglia ar fi rămas suibpopulată. pentru a ruina întreprinderile locale. 572. Vor voi să prelucreze singuri produsele lor şi să le excludă pe ale noastre. nu numai la pierderea acestor colonii. „prejuc l u iu. p. 8 CHBE. I. „Operă a agricultorilor şi 'meseriaşilor" i. cit. el socotea potrivit. p. aşezate MI zona temperată. M . Tindeau spre o dezvoltare comercială şi manufacturioră. coloniile de emigraţie. apăreau mai degnabă canouirente pentru Anglia. nedrepte. printre altele. dar şi la obligativitatea — dictată şi de alte cauze — a reconsiderării întregii politici coloniale engleze. în consecinţă. în urma războiului civil şi a emigraţiei. nu erau convenabile unei părţi a coloniştilor din America de Nord. Este genmenele conflictului care va duce. i dm colonii. avantajoase pentru plantatorii din Indiile de Vest.. îşi vor însuşi comerţul cu Indiile de Vest şi întreg beneficiul de pe Uirma acestor colonii 2. cit. p. p. 1 H a r d y. persecutate. spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea. un om de stat englez spunea următoarele. Ibidem. Le păreau şicanatoare. iU G r i m a 1. în 1699. puternici.în opoziţie. aceşti colonişti vor fi bogaţi.Josiah Ghild. constatînid faptul.. . 22. declara la sfîrşitul secolului al XVII-lea că „Noua Anglie este colonia cea mai păgubitoare pentru acest regat) s. G r i m a 1. în 1671. oarecum. despre Noua Anglie : „în douăzeci de ani.. cit. să lupte contra noastră pe pieţele străine. şi nu se vor sinchisi de dependenţa lor de bătnîma Anglie. op. Măsunile dictate de el. coloniile din America de Nord. Cam Irn aceiaşi ani. isă se recomande coloniştilor din Noua Anglie întoarcerea în vechea patrie 4. produceau aproape aceleaşi mărfuri ca şi metropola. din aceeaşi logică interna a sistemului. nota 1. 22.

emigraţia şi-a regăsit. ca rezultat al intereselor aristocraţiei din Anglia. în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.. şi relaţiile cu Terra Nova. Pe la 1677. 59 . Un al doilea factor explicativ rezidă în circumstanţele politice generate de revoluţie şi apoi de restauraţie. Cu atît mai mult cu cît. această tendinţă irita. după cum s-a subliniat. Iar (în măsura. coloritul ei social iniţial. accentuat în rândurile unei părţi a coloniştilor. pentru înţelegerea raporturilor dintre metropolă şi colonii. Cu toate acestea. politica mercantilistă nu era. pe plan economic. era practicat de aceiaşi comercianţi cu porturile franceze. o formulă prea fericită pentru interesele Noii Anglii j. Divergenţele de partidă. p. cit. Ele au dus la constituirea unei asociaţii 1 B a i l y n . din motive lesne de înţeles. dat de elementele din clasele inferioare. aducînd pienderi aniuaile însemnate vămilor britanice K Coloniile din emisfera vestică sub Restauraţie Cadrul economic schiţat e unul din factorii care trebuie avuţi îm vedere. lăsaseră urme în sentimentele coloniştilor faţă de Anglia. lărgirea domeniului colonial englez în America de Nord a continuat. nuimericeşte. pe plan politic. I. combinate cu ale plantatorilor din Virginia şi Barbados. 153—157. comericianţii din Noua Anglie jucau un rol precumpănitor în sdhimbul ide mărfuri cu Antilele. ivite sub revoluţie. în interiorul acestui imperiu care continuă a privi „cu faţa spre vest". 129—130. 239. 143—149. extinzîndu-şi. sub Restauraţie. în care Restauraţia nu învăţase din lecţia revoluţiei şi căuta să revină. în măsura în care continuatorii dinastiei Situart se arătau concesivi. faţă de revendicăriile burgheziei. la regimul absolutist. op. pp. Restauraţia nu era regimul apt să regenereze coeziunea zdruncinată. în comparaţie cu puternicul exod de sub primii Stuarţi.Temerile guvernanţilor englezi nu erau neîntemeiate. contactul coloniştilor emigranţi cu Anglia a slăbit. exploatate 2. Un întins negoţ de contrabandă. Emigraţia însăşi a scăzut considerabil. eludlînd prevederile actelor de navigaţie. la fel ca în Anglia. * CHBE. destul de gravă. în parte. spiritul libertar şi democratic. în acelaşi timp. între 1640 şi 1660.

în alte cazuri. a mult doritei colonii. atacă 1 ' Ibidem. la sud de Viriginia. Louis XIV (1661—17 75j. voi. La.l. peste <oîţiva ani. comandate de colonelul (sau căpitanul) Richard Nicolls 4. . 284. Inevitabila şi (permanenta . prin ciocniri armate între comercianţii celor două ţari. 253. dar efectiv început din 1664. cu concursul coloniştilor din Noua Anglie. principalull lau'tor al readucerii lui Carol al II-lea pe tron. p. unul din fondatorii. Oraşului Noul Amsterdam i se schimbi numele în New York. X]. pe atunci principalul ministru şi consilier al regelui *. tot atunci. în noua colonie vor predomina culturile şi sistemul de plantaţii. reprezentînid opoziţia moderată faţă ide regimul Restauraţiei. 1957. din Canada pîna în Florida. p. Faptul s-a întîmfplat la 30 august 1664. 1935. nr. oolonizarea insulelor Bahamia. ducele de York. prepon-'iice frangaise. 60 <:HBE. s-a predat în faţa coloniştilor din Noua Anglie şi a unei mici flote engleze.a luat fiinţă New Jepsey. O flotă olandeză.24S. devenea astfel engleză. cum se imtiîimipda'se şi înainte de 1640. Inspiratorul întreprinderii era lordul Clarenidon. H. confirmată de rege în 1664 2. 97 [Col. Aşa . cînd guvernatorul olandez din Noul Amsterdam.p. . Amsterdam? în „English Historical Review". în sfînşit. Situată pe coasta Atlanticului. El a prilejuit coroanei engleze. cucerirea. partid al marii burghezii şi nobilimii legate economiceşte de ea. p. Regele acordă această colonie fratelui său. Războiul aduse în schimb prejudicii coloniilor din Antile.Peuples ot civilisations". 471 [ î n continuare »EHR"]. pe coastele Africii 3. De către aceeaşi asociaţie a fost iniţiată. a oontinuat „roirea" vechilor colonii. de S a i n t-L e g e r — Philippe S a g n a c. 4 C. între 1665 şi 1667. condusă de celebrul amiral De Ruyter. Who captu>. devenit duce de Albemarle. şi lordul Shaftesbury. ai partidului whig. Noua Olandă. W i l s o n . Parii. capitala coloniei. în cinstea lui Carol al II-lea. Toată coasta Atlanticului. ' A .rivalitate anglo-olamdeză de duipă promulgarea actelor de navigaţie a dezlănţuit un nou război. Printre cei interesaţi în afacere se numărau generalul Monk.care a obţinut o caută regală şi a finanţat în 1663 întemeierea coloniei numite Carolina.

se pun în această perioadă bazele timide ale unei alte zone de expansiune engleză. aduse Angliei recunoaşterea oficială din partea Spaniei a stăpîmirii asupra insulei Jamaica 3. 105. pentru achitarea unor obligaţii ale coroanei faţă de familia amiralului Perin. nu era de loc privită cu ochi buni de cercurile guvernamentale şi ale bisericii anglicane. ocupate de englezi pe la 1654. pp. 2 CHBE. „pentru aplanarea diferendelor. care condusese flota engleză în expediţia de cucerire a Jamaicii. I. 330. colonia Delaware 4. condusă în 1668 de Zachary Gillam. 266—269. pentru comerţul cu blănuri din nordul canadian. bornbardîwd coastele şi aducând pagube navelor din apele insulei. 242 . William Penn era simpatizant al sectei quakerilor. 231. I. L e g e r—S a g n a c. A Sbort History of British Expansion. Anglia păstra de asemenea Noua Olandă.. care se alăturaseră olandezilor la începutul anului 1666. retrocedând olandezilor Surinaim (Guyana olandeză). S t. de către prinţul Rupert. care. restitui Angliei ultimele trei insule. în anul 1667 s-a întemeiat. pp.Barbadois. 61 . Compania Golfului Hudson. W i 11 i a m s o n.în războiul civil. încheiat în 1670 la Madrid. cit. I. 246. ocupară St. pp. o cartă de posesiune asupra unui teritoriu la sud-vest de New York. la 31 iulie 1667. la gura rduljuâ botezat Rujperit. în anul 1681. 3 CHBE. în 1665. fost comandant al cavaleriei regale. Cu mult mai lia nord. William Pann. pp. ocupat il<englezii din Barbados în 1651 2. aproape de extremitatea sudică a acestuia. Christopher. ca toate sectele religioase disidente (dissenters). compania obţinu un brevet regal pentru comerţul cu blănuri în regiunea 1 CHBE. p. în 1670. 252 . l. în schimbul cîtorva puncte din Acadia (Canada de est). în 1702. 254—255. vărul regelui. cu dreptul de a-1 coloniza. Penn oferi quakerilor posibilitatea de a se strămuta peste ocean. 242. * Ibidem. Antigua şi Montserrat 1. Philadelphia (oraşul iubirii frăţeşti). Ei întameiară colonia Pennsylvania .şi capitala acesteia. O primă expediţie sub auspiciile ei. avu ca rezultat ridicarea fortului Charles. Francezii. devenită New York. Un alt tratat. Pacea încheiată cu ambii inamici la Breda. op. Diin extremita-tea ei sudică se va despărţi. înlăturarea pirateriei şi statornicirea păcii în America". regele Carol al II-lea acordă fiului acestuia. care isc varsă în Golful Hudson. p.

I. 555—556 . întrqpninsă ide un anume Henry Kelsey între 1690 îşi 1692. în 1663 se acordă plantatorilor albi dreptul de a-şi alege reprezentanţi într-o adunare i J i i i v . 35. p. prin pacea de la Utracht. Laurenţiu şi pe regiunea de la răsărit de aceasta. Histoim du Canada. 62 . M a g h i d o v i c i. comerţul cu ele şi cu coloniile spaniole. însemnătatea pe care [politica mercantilistă o acorda plantaţiilor tropicale a intensificat şi preocuparea Angliei pentru guvernarea lor. 30 . Documtnts relating to the Eeariy History of Hudson Bay. englezii au acţioii.. 398 . Albany. cit. cit. Negustorii companiei au făcut puţine 'încercări de a pătrunde spre interior. M a r c e l G i r a u d.. op. B. 330. evident.pîna la coasta Atlanticului. p. i . p. stăpîni pe Canada. pp. CHBE. reprezentată de un guvernator şi consiliul său. l. op. cu competenţă.situată la vest de o linie care unea aproximativ fortul Charles cu Laicul Superior. < IIIU. 1 D c m a n g e o n. printre care Moose (azi Moosonee). o comisie mixtă urmînd a stabili o linie de demarcaţie între ele şi Canada franceză. T y r r e l l . Jamaica ajunge în 1698 la 50 000 de locuitori. Activitatea lor s-a mărginit la zona apropiată ţărmului. Toronto. depăşind Barbados ca importanţă economică ~. Au izbucnit şi unele conflicte. VI. 1946. Vreme ide aiinci ani după ocuparea e:. aînid Franţa a recunoscut aceste posesiuni engleze. emigranţi albi şi sclavi negri. . O încercare ide explorare (în adâncime a acestor pămiînturi mecunoscute. păiduroase şi cu climă foarte rigidă. 545 . înlăturate abia în 1713.M în Marea Caraibilor ca într-o mare liberum. Din 1664 1 I V i i n u începuturile Companiei Golfului Hudson : J. nu avu consecinţe practice K Probleme de guvernare a coloniilor din emisfera de vest După aranjamentul din 1670 cu Spania. Prinice of Wiales etc Activitatea acestor negustori de blănuri era privită cu suspiciune şi chiar ostilitate de francezii. insula a fost supusă regimului de guvernare imiditară. locală -şl limitată. Paris. Din 1661 se instaurează conducerea administrativă civilă. 1931 . Rînă la 1688. p. mai precis pe valea fluviului Sf. dezvoltînd coloniile lor ide (plantaţii. p.. Aceeaşi preocupare era impusă şi de creşterea populaţiei acestora. agenţii companiei întemeiara pe malul golfului vreo şapte fortWHfactorii.

ii ţin« '. Plantatorii din Jamaica se opuseră cu hotărâre şi. 1964. P i e r r e Chaunu. 331—337. L'Amerique et Ies Ameriques. temporar. pp. suferind cîţiva ani o serioasă ştirbire a autoguvernării sale. din punct de vedere administrativ 3. [Paris]. 394. 137—139. pretinseră pe faţă că. II. în 1680. în vigoare şi în unulte colonii din America de Nord. S t. 406—407 . 3 B e e r. I. adunarea locaiă era echivalentul parlamentului din Londra. pentru Anglia 1.(Mină. Coroana numi ea bisaşi pe guvernatorii din coloniile dependente direct de ea. în 1677. ca pînă atunci. II.. Massachusetts îşi văzu abolită constituţia. p. cit. pentru Jamaica. op. pp. încurajaţi de acest succes. 2 1 63 . al guvernării prin conlucrarea dintre puterea executivă numită de la centru şi cea legislativă. coloniile Noii Anglii au fost reunite. piaraitatoirii vor accentua tot mai mult asupra competenţei şi prerogativelor adunării lor.. cit. l. Carolina şi Massachusetts izbucniră adevărate tulburări de protest împotriva pretenţiei parlamentului englez de a legifera în colonii. în Virginia. dar şi în Virginia — orice drept (de iniţiativă şi deliberare ta problemele financiare ale coloniei. în urma manifestării din partea adunărilor cttorva colonii a unor prea (întinse veleităţi de autoritate.i g e r—S a g n a c. fapt care a ruinat numeroşi fermieri. Răscoala din Virginia.. op. în 1700. condusă de Nathaniel Bacon» a fost declanşată şi din cauza prăbuşirii preţului tutunului. de preferinţele exprimate de colonişti în favoarea vreunei persoane. într-un „dominion". pp. B e e r. după alte deosebiri de vederi între ei şi guvernul din Londra în chestiunea 'finanţelor insdlei. 154—155 . cit. Insulele Bermmle Reveniră colonie a coroanei în 1684. (guvernul englez trebui să cedeze. spre a le putea controla anal uşor.se perfectează sistemul mixt. din 1675—1676. fără a cunoaşte condiţiile din cadrul acestora şi neglijînd drepturile atribuite propriilor lor adunăoni 2. în 1684. ■ Drept urmare. 142—144. op. Cf. aleasă de pătura subţire a bogătaşilor locali. Ea a fost prima răscoală ţărănească în coloniile engleze din America. în coloniile aparţinătoare unor proprietari — ca Maryland sau Pennsylvania — prerogativele acestora fură suspendate temporar. în 1686—1687. pp. fiind dizolCHBE. fără a m. guvernul englez încercă să (răpească acestora — nu numai îm Jamaica.

p. că în colonii trdbuie să se facă simţită-autoritatea regală 3. care le administrase pînă atunci1. • CHBE. Pretutindeni se căuta o normalizare. op. a drepturilor de autoguvernare câştigate de colonişti pînă atunci 2. agravlnd opoziţia pe care aceste ten dinţe o stârneau în rândurile coloniştilor. S t. cit.. John Locke. 406. L e g e r—S a g n a c. Cedînd. op. cit. & B e r—S a R M a c. mai cuprinzător şi mult mai durabil deoît cel din 1660. guvernanţii englezi rămîneau convinşi de necesitatea controlului economic şi politic mai striîns asupra coloniilor. înclinând spre concepţia. spre sfîrşitul domniei. ecoul incongruenţei dintre concepţia colonială a mercantilismului şi interesele coloniştilor. St. semnTal tfaptului că nimic esenţial nu se 1 CHBE. deoarece în 1688 Iacob al II-lea a fost detronat prin lovitura de stat — numita de englezi „revoluţia glorioasă" — care a adus în fruntea ţarii dinastia de Orania şi a consolidat bazele regimului constituţional din Anglia. din motive de oportunitate. I. 395. disputa nu era încheiată. filozoful. op. :l St. p. cit. p. Puterea monarhului a fost definitiv îngrădită. teoreticianul principiilor după care s-au condus autorii schimbării de regim din 1688. tnfiinţarea Departamentului Comerţului şi Plantaţiilor ur. glia. în 1691..KM mai acum. 395. în cadrul unui nou compromis de idasă. 405 . p. curentă în An-. Cu toate acestea. p. prerogativele parlamentului recunoscute şi întărite. L 6 g e r—S a g n a c. şi ale fratelui şi urmaşului său Iacob al II-lea (1685—1688) au coincis în chip nefericit cu interesele egoiste ale marii burghezii comerciale în problemele raporturilor cu coloniile.. 64 . Ultimii nu puteau accepta isuibordonarea şi dirijarea lor completă. marea burghezie şi aristocraţia funciară şi-au împărţit rolurile conducerii politice. coloniilor Masm IHINOMJS şi New York ile-a-u fost acordate din nou constatuViile. 395. legală sau măcar tacită. cum s-a mai arătat. Tendinţele potenţate de absolutism ale lui Carol al II-lea. I. Lucrurile n-au evoluat mai dramatic. prin recunoaşterea. Aceste fricţiuni erau. şi economică şi politică. Noul regim de după 1688 a căutat să aplaneze conflictele incipiente ou coloniile nord-americane.vata Compania Insulelor Somers. evita să extindă şi la colonii concluziile oonstituţionaliste ale eseurilor sale asupra iguvernării. din partea metropolei. [. 247.

CHBE. Christophcr. 2 1 5-451 65 .. S f k. pp. încercarea aceasta e de reţinut. în general în intenţia guvernului britanic de a-<şi simplifica şi întări controlul politic asupr. insula fusese declarată posesiune a companiei încă în 1651. rezervat faţă i l e federalizare 1. cit. op. coloniştii debarcaţi au rămas fără nici un sprijin din ţară. pontru cecalele ce le puteau oferi comerţului cu Orientul îndepărtat. p. insulele Leeward (St. desigur fără ca nimeni să-işi fi putut închipui că tocmai aceaistii Ittîncă pierdută în mijlocul Atlanticului va deveni 'dîndva unul din numele cele mai celebre între toate posesiunile Angliei. au pierit cu toţii. Ne•tic. în 1659. în acest scop. la 1671. cedînd particularismului local.). fiindcă în viitor asemenea manevre de grupare şi regrupare administrativă a unor colonii vor întîlni destul de frecvent. La 1682 se I leu o încărcare de a lle federaliza. Cf. dar. 3 CHBE. izbucnind războiul civil. i l e i sale. 9. I. creWknse. un „Consiliu şi Adunare general inutilelor". dar ocupată efectiv numai în 1659. op. 189. 265 . I.schimbase în concepţia 'colonialismului britanic. 407—409. compania ocupă. pe Mngă organele ■ li conducere ale fiecăreia. Competiţia anglo-olandeză se ducea fn tanidînţs de penetraţie a Angliei şi îin această zonă de a c ţ i u n e i n v. Giglio. ou fost separate administrativ de Barbados. insula Sfîinta Elena '. p. Ca probleme de guvernare în emisfera vestica. şi. Africa Caracteristicile dezvoltării şi politicii economice engleze în a doua jumătate a secolului al XVII-lea au atras mai mult docît înainte coastele Africii în sfera de activitate a comercianţilor englezi2. englezii au făcut o tentativă de a se aşeza în Madagascar. Prin 1640—1641. cînd ţi-a suspendat activitatea pentru mai bine de 0f>1 zeci de ani. Creşterea plantaţiilor din Antile isporea mereu Ic a li vi (pentru acestea. în cîţiva ani. I. instituţie care s-a întrunit cu intermitenţe pînă li 1711.i lor.. cit. Reluarea insistentă a afacerilor din partea GotnpfUliei Indiilor Orientale mărea utilitatea coastelor africane. derivată dintr-un mercantilism tot mai consecvent. mai e de semnalat că. p.

•Si. Privilegiul era valabil. Compania laceasta a avut rolul iprincipal în aspectul african al conflictului anglo-olandez dintre 1664—1667. Războiul cu Olanda a provocat companiei pagube atît de însemnate. 1 000 de ani ! In 1663.. reuşind să şi-o impună abia în 1713. . La sfîrşitul anului 1671. sprijinită de contribuţia personală a ducelui de York.!■■ York. Aproape oa pe vremea incursiunilor 'lui Hawkins şi Drake în dauna Spaniei. 440. expediţia unei flote conduse de ducele . căutau sa i iiinli. ni i ontra factoriilor olandeze. Ei ocupară la un montcni dat lortul englez de la Gape-Goast. ea s-a destrămat. de la Capul Blanco pînă la Capul Bunei Speranţe. Spania se qpuse acestei cereri. De altfel.1 HI. printr-o fructuoasă operaţie de subscricir. care a oibţinut capta regală de constituire li '' 'picmbrie 4472. cu începere din 1668. .. cu aceleaşi imetode. în 1667. i pi i mul ni Rupert şi a membrilor cabinetului. I i g ei Si g n i e. atrăgînid ca repre-i l i i . ■»/' . fură întreprinse şi acum raiduri de pradă.Intensificarea comerţului englez în Africa e marcată de apariţia unor companii tot mai numeroase şi mai puternice. asupra căreia englezii vor continua să insiste. în februarie 1664. ' / / . s-au pus bazele n i " i noi Companii.i avansarea temuţilor concurenţi. p. reorganizîndu-ise. ocu<pă ibaza olandeza de la < rorea $i distruse mai imulte factorii. consacrate acestui scop. practic. 2H4. Membrii ei au fost acei negustori care au lînceput hărţuielile cu olandezii. cu ocazia unor tratative de pace cu Spania. încă înainte ca între cele 'două ţări sa existe oficial starea de boi. In 1660 ia fiinţă Compania aventurierilor regali în Africa . iar membrii ei n-au mai făcut.. 1937. ui p 97 | < cit. op. decît comerţ individual. I. 11 W i I so n..il. guvernul englea căută să obţină pentru Compania africană monopolul ooimerţuiliui cu isdlavii (în coloniile spaniole din America3. pînă în Maroc. Această Companie 'regailă lafricană a » CHBE. ci. i. |. nici negustorii olandezi nu erau mai pacifici . şi acordîndu-i monopolul comerţului cu negri'. îradît. ea iprimi o nouă cartă. nr. pîna pe Coasta de Aur2. Aceasta recuceri fortul. actul care confirma constituirea o autoriza să caute şi să im porte aur şi fildeş. extinzlnidu-i zona de acţiune spre nord. / .' '.

4 CHBE. Cf.i 1657. op. 97. E de remarcat totodată (faptul că provenienţa capitalului ei indică 0 participaţie mult mai largă a marii negustorimi. pp. Compania Indiilor Orientale Ca şi în perioada anterioară revoluţiei. cit. încetinindu-i canisidenalbM ruiajuil capitalului şi obil-iigînd-o să recurgă l. Ea poseda forturile din Gambia şi de pe Coi de Aur (Cape Coast Gastle). noua companie a fost cea mai puternică şi mai de lunga1 duratX printre organizaţiile comerciale engleze aictivînd în Africa. |. I. cit. D a v i e s. ea lîncezi pînă la 1750. Restabilită în toate drepturile sale de Cramwrll. 75—79 şi 299. 1957. i ilresează după criza prin 1 K.. cu condiţia de a plăti companiei o taxă de 10% după valoarea măr1 urilor. 447. Operaţiile acestea. i !n primii ani de existenţă (pînă prin 1678—1680) şi s-a întemeiat pe vînzarea ide sclavii negri (circa 100 000 între 1672 şi 1713) în Indiile Apusene.au precadat-o 2. îmţpreună cu alte şase factorii fortificate.Angliei avea privilegii similare cu ale predecesoarei sale. cînd fu lichidaţii şi tnlocuitS cu alită companie 4. Acesta fu îngăduit tuturor comercianţilor englezi. compania a făcut in vestiţii prea imari în mijloace de transport şi.i împrumuturi. în acelaşi timp. 3 Ibidem. în /deceniul 1680—1690. p. 'drept acoperire a cheltuielilor sale de întreţinere a foriuriiloj şi hun oriilor. icordat credite însemnate plantatorilor din Indiile de Vest. I. pe care le foloseau de-acum şi ceilalţi nesuttori. steaua «. p. Chiar dacă n-a onorat acest credit. între 1709 şi 1712. expansiunea colo niala eogktl in India rămlîne pe mai departe opera acestei puternice companii comerciale. în raport cu aristocraţia. 2 lbidetn. Lovitura de stat din 1688 o privează de înalta protecţie politică 3. au pus-o în dificultate. The Royal African Company. pp. La 1698 pierdu monopolul comerţului african. op. E o companie mai burgheză decît cele cm. 57—63. reuşind s-o salveze de la faliment. Sfk. După un sfert ide veac de activitate. 441—442.t / . < II acest nou statut.. G. Da v i e s . pp. 131. tot pe o mie de anil. guvernul a intervenit în lichidarea datoriilor companiei. 67 . 64. pp. 450. rău inspirate. 90—96. Perioada sa de maximă prosperitate se plase.i apună.■i începu s. Londra.

în cpimptuairelle de ia Sunat. între 1660 şi 1683. englezii benefii iară de un nou punct de sprijin pe coasta de vest a Ini l u i : Bombay :l. iar asupra capitalkilui astfell dublat. i g e r—S a g n a c. . Masulipatom îşi Viiishakliapatam. ' I1r 6 d i r j c " STa u r o. valoarea importului anual din India crescu vertignos. Madras. ' < harlti M o miniumti. i . M cit-. Activitatea comercială. a fost reluată cu vigoare. i se recunoscură toate comptuarele deţinute pînă atunci. compania se găsi în război cu Marele Moiţu] Aurangzeb. bazată pe numeroase procedee ilicite în dauna indienilor şi stiîimindu-ie indignarea. 1 I le || fJuon Ba) i Golful Hun (la poRUfh(Ci). >pc ©arabii construite în India2. p. Englezii îşi făcuseră apariţia pe coasta Bengalului pe la [633. compania adaugă şi pe cele r c / i i l i i i e din dezvoltarea comerţului de coastă. Compania fu lînfrîntă. cum se exprimă Maoaulay. 305. cit. tar în anii următori şi-au extins punctele de sprijin atft pe I. Oraşul ce s-a dezvoltat aci a deil( nu după multă vreme cel mai de seamă centru al comei (ulmi şi influenţei engleze în India apuseană. în Asia ' n i est. 1650—1651 s-au stabilit la Hugli. trebui să plătească o mare despăgubire indienilor îşi sa revoce pe Child. op. ajungînd. „la o prosperitate cum ilumea nu tnai cunoscuse alta". făcu apel la sprijinul Marelui Magul. de la 8 000 la 300 000 de lire sterline. în 1668. 1957. i ( (inipaniei Indiilor 4. p. Bombay fu cedat de coi i . un dividand ide 2O°/o jpe timp de cinci ani ! * La profiturile din comerţul interoceanic. D e m a n g c o n. la căsătoria sa cu o prinţesă din portugheză. I. Nababul din Bengali. la care se adaugă continuarea permisiunii de a ise stabili pe un mic teritoriu în delta Gangelui. I n t r e 1687 şi 1690. din India în Europa şi invers. 135. în schimb.care trecuse în ultimii ani ai domniei lui Carol I şi în vremea revoluţiei. op. L'expansion cumpecnne (1600—1870). Paris. illiamion. în 1676. în delta Gangelui. . Jofon Child. compania acordă fiecărui acţionar o bonificaţie egală cu valoarea partioipaţiei sade. în acele părţi. iadiignat. A Shorl Hiitory of Brititb ExpaHsion. 398 . pe care portughezii o făcură cadou Jui Carol al II-lea. Din 1662.. „o insuliţă infectă". Motivul erau rapturile săvîrsite de agenţii în special de cînd fusese numit „căpitan general şi amiral al Cxropaniei Indiilor".

i . New York. Bucureşti. în baza edictului shogunului l y i i i i n i M i . Aci se v. 345 [Col. Li ge r. pe da începutul secolului ai XVIII-lea. ifacilitîndu-i folosirea forţei v i l e ( I r . / . The Battle of Plassey and the nquest of Btngtl.the American Revolution. Paris. „Peuples et civilis. 9. oraş renumit pentru comerţul cu mătase.i dea voita CaJioutta. esul englezilor în Japonia. 109—110 . în K a r 1 Mar x—F r i e d r i c h Engels. iîn insula Sumatra 2. XI]. în Borneo. în largul coaistei de sud a Oonchin-i Imul jj la Bandjarmasin. 4 K a r l Marx. declarat şi nadeclarat..i|>< continuu război.itions". 108. p. în apropierea lui. 1715 —1763. I ns . Laurence Henry Gipson. voi. . Nereuşite iau fost.i 1696. The Bri- pp. cal mai mare oraş al Indiei *. în 1693. 1959. M i i li . rămase în-. plătind pentru aceasta ca mită unor 1 tish Empire belim. 157. Con Dao.coastă. Nu-i putură însă împiedica să se aşeze şi să practice comerţ clandestin în insula Timor. istoria //' rezultatele activităţii ei. Lovitura de si. compania obţinu.> se aşeze. salpetru ş\ opiu. pp. voi. l i . :artă pe 21 <Je ani. fiind „principala forţă motrice a monarhiej eonitituţionale. oiupiTo a guvernului. ii . CHBE. cuprindea. aproape de vărsarea fluviului l . 1963. I o n . compania a obţinut de la noul regim. 1954. Opere. 17—19. c oimptuare pe insuliţele Gjouşan. Editura Politică. după încheierea păcii cu Aurangzeb. între Compania en gleză şi cea olandeză a Indiilor. De asemenea. IV. VIII. p. din 1638 3. în Ternate şi la Benkoelen.' 400. forţă despre care Marx spune i . Compania Indiilor Orientate. i i r timpurile şi în toate ţările a unit capitalul liberal şi dinastiile liberale".. Rivalitatea comercială alimenta un veritabil şi apro. i „în m . Wilhelm al III-lea de Orania (1688—1702) este regele adus la tronul Angliei de lovitura de stat din 1688. l. voi. printre altele. <■ I E ii w t t 'II ■■. 2 S t. dreptul de a construi un fort. între 1664 şi 1683. Teritoriul pe care li s-a permis din imn . < ţripondirance anglaise. 1937.i gul malaez. îngerul păzitor al lui Wilhelm 1 III i în -i. cît şi în interiorul provinciei. iar în 169X ea cumpără în proprietate deplină acest mic teritoriu.ii din K>HH părea s-o favorizeze. p. m i / î (China). de pildJ Ia Patna.. olan îi alungară pe englezi din comptuarele ce le aveau în arhipel. 3 P i e r r e M u r e i . în schimb. I Mi unul deceniu al veacului al XVII-lea se deschidea peni i u < Onipania Indiilor sub auspicii promiţătoare. 69 . satul Kalchata. tentativele de a înfiinţa. numit Fort William.

K a r l Marx — Opere* Mai . la sfîrşitul veacului al XVTI-lea.i Politica. „monopolizatorii din India au fost primii propo-\ . aur şi monede străine în sumă de 30 000 de lire sterline. i s-a permis să exporte acolo anual argint.persoane influente o sumă ide circa 90 000 de lire ster/line. Anglia păşea în stadiul culminant al dezvoltării «ale mamufaicnuiriere. din care 5 000 de lire ducelui de Leeds. Editur.1 r x. Compania Indiilor Orientale. obsedată de ideea opririi oricărei hemoragii de metale i acumulării acestora în ţară. era din belşug compensată pentru Anglia. ceea ce constituia o derogare flagrantă de la concepţia economică a ■ i n i . voi. Friedrich ap |6i irl 161 157 j i ii c ra. pentru Compania Indiilor Orientale. direct proMi mal cu volumul comerţului respectiv. Produsele manufacturilor textile engleze nu se puteau compara sub raportul calităţii cu cele indiene. în Opere. Bill-ul cu privire la India. istoria si rezultatele în Karl Marx — F r ie dr ic h Engels. La începuturile sale. Faptul. prin însuşi caracterul său de excepţie în acea vreme.nimiciri ai liberului-scbimb în Anglia" 2. pentru a facilita achiziţiile. Cei interesaţi în afacerile companiei demonstrau însă că majoritatea mărfurilor aduse din India se reexportau la preţuri de r î i c v a ori superioare celor de achiziţie. în consecinţă. .1 i I M . 9. fîn ultimii ani de domnie ai reginei Elisabeta. Aşadar. datorită neîntrecutei virtuozităţi manuale a torcătorilor şi ţesătorilor indieni. după cum rezultă din explicaţia deosebit de clară dată tot de Marx. era de natură să suscite nemulţumiri. Nu rezistau nici concurenţei cu preţurile relativ scăzute ale acestor produse textile. precedîod trecerea spre revoluţia industrială. cu privire la trăsăturile specifice ale activităţii companiei în acest secol. 12. ■oi tarea de metale preţioase în India. care se datorau atît cruntei exploatări feudale la care erau supuşi meşteşugarii din 1 K . Bucureşti. îr Engels. conchide cu Fineţe Marx. S-ar putea ridica întrebarea dacă termenul de „capital liberal" nu este prematur folosit de Marx. pentru a se crea companiei posibilitatea unui comerţ rentabil cu India.prin toate mijloacele. Opere. voi. însuşi regele fiind învinovăţit că ar fi primit 10 000 de lire 1. Folosirea termenului e justă.

care şi-a reluat «poziţia monoţpolMtl în comerţul englez cu Asia de sud. prin împăarea oslod douî . Sutherland. el a creat greutăţi Companiei Indiilor. i l c . 71 p. repetate în toată prima jumătate a veacul u i al XVIII-lea. 6. CHBE. 3 Ibidem. având sancţiunea parlamentului.şi vînzării în ţară a anumitor categorii de ii s. în jurul anului 1700. (). p. criza a fost înlăturată. o mare parte din aceste mărfuri erau de altfel iiduoc în Anglia raumai pentru a fi ireexjportate pe continent 2. voi.i „instituţie naţională". East India Company in Eighteentb-Century Politics. Pensia şi China. pe baza unui capital fi im. p. I. The Constitution and Finance of English.rupuri comerciale rivale. Compania Indiilor Orientale. 156. De acum încape adevărata activitate a companiei. l'»s | 2 Karf Paul MtntOUX. l 702 îşi 1709. Proprietarii de manufacturi au putut influenţa parlamentul. cel din urmă considerîndu-se ameninţat cu ruina. 264 . ea va deveni unul din cei mai mari creditori ai statului *. l i n u r i de cea veche. W i l l i a m R o b e r t S c o t t . în Opere. încă din titlu. Cam-bridge. L u c y S. . In condiţiile creşterii apreciabile a importurilor indiene. Scottish and Irish Joint-Stock Companies to 1720. I dificultăţi mai serioase a pricinuit însă companiei sciziunea în 1698. The . 161. voi. numită oficial Compania londone i i u n . 193 [n • dit in I M a r x. în mod direct. Trebuie observat însă itemenea măsuri. Oxford. primele inter-«In i i i ile importării . Incompatibili tatea dintre industria Angliei şi a. 1959. II puternic. it ur i din India. reprezentat de Compania Indiilor. şi capitalul manufacturier. cît şi practicilor ilicite prin care i ompamia îşi făcea achiziţiile. prin prosperarea afacerilor celui dintîi. constituindu-se Compania Unită a Indiilor Orientale. 1 Paris. p.. în 1697 a apărut o luci ce îşi propunea să demonstreze. I. Reţinem deocamdată faptul că acest conflict s-a num printre stimulatorii introducerii unor perfecţionări tehnice în industria textilă engleză. penii n ca acesta să prevadă. se schiţează în Anglia un conflict de interese între capitalul comercial. 1952. pp. şi for/marea noii Companii Engleze a Indiilor Oiui i i . n-au atins esenţial profiturile companiei. contribuind la geneza procesului revoluţiei industriale *. 1910.India. La rivolution industrielle au XVIIIe siecle. Aşa cum s-a arătat. < . 9. 368—379. Indiei. în deceniile următoare.

i <. l ' r i m r o ■c on v r n ţ i e aparte. . pe o anumită port.. rezultatele imediate şi urmările sale. pe plan internaţional. < ti . regele Franţei.înntlI. ■ I m Me d. sem na tă la tp. boiul de succesiune la tronul Spaniei marchează. l' i anta i rebui să cedeze Angliei Acadia şi insula Terra Nova (Newl.. . i u l I '• li Spania. Anglia obţinu Gibraltarul şi insula Minorca.Războiul de succesiune la tronul Spaniei şi tratatul de la Utrecht (1713) în 1700 muri ultimul reprezentant al dinastiei de Habsburg pe tronul Spaniei. pentru Lumea Nouă şi stăpînirea mărilor *. ambele tabere erau epuizate.. 16 72 I lup I Dl m i i i o. declarînd război Franţei şi Spaniei. Se contura astfel posibilitatea unei uniuni franco-spaniole. imomentul în care seculara rivalitate franco4iabsburgică pentru hegemonia continentală încetează de a mai Forma axa principală a relaţiilor dintre statele Europei apuln locul ei apare pe primul plan rivalitatea anglo-fran< De la succesiunea spaniolă pînă la căderea lui Napoleon [■mie istoricul englez Seeley — Franţa şi Anglia au purtat un nou război de o sută de ani.istei.1 ni iiini. refuză -. în temeiul legăturilor de rudenie cu familia defunctă.iiKl). îndeosebi ultimul motiv a determinat Anglia să se alăture coaliţiei europene care. dar şi una maritimă şi colonială. francezilor permiţîindu-li-se în continuare să i în largul insulei şi să usuce peştele.. Am. Anglia şi aliaţii ei recunoscură ipe Filip de Anjou ca rege în Spania. La încheierea păcii. în oraşul olandez Utrecht. dar sub rezerva ca între Franţa şi Spania să fie exclusă pentru totdeauna o uniune politică.. reprezentînd şi o puternică forţă continentală. la 11 apri lie 1713. în 'frunte cu Habsburgii austrieci. fiecare prezentînd cîte un candidat. succesiunea fu revendicată de ramura austriacă a Habsburgilor şi de dinastia franceză de Bourbon.i situaţia creată..i. me i. iUT. p. nepotul lui Ludovic al XlV-lea.muntelc desfăşurării acestui lung conflict interesează i puţin decît sensul. Nobilimea spaniolă alese ca rege pe Filip de Anjou.

441. Tratatul de la Utrecht reprezintă aşadar victoria completă şi instaurarea dominaţiei capitalului comercial englez ti fera de vest. Anţ'Ju a renunţat la asiento prin tratatul din 1750. prin cuceriri. Boston. 14—16. tom « «'. 331. op. CAPITOLUL V PUNEREA BAZELOR MARELUI IMPERIU Pînă în pragul secolului al XVTII-lea. An Historical Essay . cel all plantaţiilor. pe planul structurii sale economice şi politice. contra II i u i compensaţii de 100 000 de lire sterline din partea Spaniei. 85 (1961). p. pentru despăgubirea companiilor comerciale care îl aveau conon. Asiento-uil permitea. Este şi epoca în care. la capătul unui efort de aproximativ un secol şi jumătate. I. în acest interval de timp. care garanta pe imai departe largi drepturi comercianfiloi englezi ân coloniile sale. să-'şi atingă apogeu! producţiei şi rentabilităţii5. • Hanrl l ' r u n s c h w i g . imperiul colonial al Angliei era încă destul de puţin întins. în baza că. Asiento. . Abia isecolul al XVIII-lea reprezintă perioada în care Anglia a^ază.. Aceasta încheie. ÎMI contract cu Compania regaJlă africană. cîte 4 800 de negri anual. 334.13 iulie acelaşi an. Spania a semnat în continuare un tratat comercial obişnuit.XXVI. p. înfiinţată îm 1711 '. în fapt. cu condiţia de a livra la timp cantităţile contractate de marfă umană.i încheierea tratatului ide la Utrecht. 4 lUdtm.sa ulterioară. temeliile celei mai mari puteri coloniale din istorie. Compania Mării Sudului îşi re- . ' J oh n G. cit. Olanda — dît mai ales faţă de dezvoltarea . în „Revue Historique". pp. bazate pe munca sclavilor. The South-Sea Company. aşa-numitul drept de asiento. Aoglia imai dobîndi un drept urmărit de decenii de negustorii săi : monopolul comerţului cu sclavi în coloniile spaniole. din faza ilicită în cea legală. 447. La politique coloniale de L'Angleterrt du XVllfc' siicll iil. Monopolul dobîndit fu concesionat de guvern Companiei Mării Sudului.I I I I I ni imoştea ultimei dreptul de monopol al prinderii negriei.mJ BlWographical Finding List. dreptul de asiento fu concesionat Companiei Mării Sudului. Anglia se angaja să livreze. se produc adlînci transformări în viaţa Imperiului britanic. S p c r l i n g .i veille de la guerre de 1914. :l M u r c t. atît în comparaţie cu al altor ţări — Spania. după cum se va vedea. an. în această zonă. Asiento-ul a condiţionat. p. Operaţiunile sale au intrat.coastele Africii.it. §i vânzarea altor mărfuri 2. mai ales spre sfîrşitul ei. 4 Dar răstimpul asiento-iului a fost ierni pentru ea la mijlocul secolului al XVIII-lea primul li II i i ) Imperiu britanic. pe timp de 30 de ani. contract. la Iu i. concesiune (arendare) de impozite. Comerţul cu sclavi I )up. contractuală 3. p. o întărire a coloniilor de plantaţii din Antile şi dintr-o parte a Americii de Nord. 1962. toate porturile Americii spaniole fiindu-i accesibile în acest scop. « CHIUI.

... faţă de asociata sa. iceea ce atrăgea diupă sine aceeaşi exigenţă din partea Companiei Marii Sudului. 74 . m ista Africii *.. Ii protestele sale. Pe ide altă parte. Compania afri-casă se plînse i ă trebuie să prindă totdeauna un număr dublu de negri. cărora li se permite*i»i ( mu . pentru a-işi . din cauza brutalităţii de neînchipuit cu care îi tratau escortele. ambele companii.. cu o cotă de i îte o treime. în anul 1721 convenţia anterioară fu reensul că la prinderea negrilor se obligau. Intre cei doi cinici asociaţi surveniră curând neînţelegeri. i. încă pe drumul din interior pînă la coastă. Mortalitatea negrilor prinşi era extrem de ridicată. plantatorii spanioli erau foarte exigenţi iîn privinţa calităţii sclavilor livraţi. s. iar a treia parte din numă rul total ii negrilor prevăzuţi în contracte avea să se achizi(ioiic/o < l c l.i diferite .acoperi îndatoririle contractuale.• transportul şi desfacerea.îlte companii.m chiar de la particulari.

pe i are le plasa în schimbul unui număr de sclavi negri. de fabrică. întrecînd cu mult Londra şi Bristol.. între 1680 şi 1786. 32. sclavii fiind înghesuiţi în corăbii în condiţii îngrozitoare. 2 3 1 75 . d i n care se puteau cumpăra S i k.. portul Liverpool participa cu peste jumătate din numărul total al vaselor engleze angajate în această mîrşavă afacere. cit. s-a întemeiat pe investiţii de capital provcnii din acest comerţ. ca al doilea port al Angliei.Comerţul cu sclavi. p. cit. 15. unde era vîndută cu acele cfytiguri fabuloase. cu centrul la Manchester şi avînd ca port principal Liverpool. I. p. op. tradusă în profil din preţul de 10—15 ori mai mare cu care se vindea un sd. corăbiile sale au transportat spre America 303 737 sclavi. op. ea crampona marfa vie în Antile. Enormele acumulări de capitaluri lichide în Lanoashire 4 se datorează în mare iparte comerţului cu negri practicat de Liverpool. colonialismului şi. Industria de prelucrare a bumbacului. 114 . faţă de preţul cu care era cumpăni în Africa. Pe aceste profituri s-a ridicat după 1730 — aşa cum s-a mai arătat — oraşul Liverpool. într-un tea». De aci. al cărei centru a devenit această regiune la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. în această perioadă se încetăţeneşte sistemul britanic al aşa-ziselor drumuri de comerţ triunghiulare sau chiar în formă de pătrat. ducînd produse manufacturate. p. cit. op. coloniile engleze « I m Indiile de Vest şi America de Nord au importat 2 130 000 de sclavi negri1. care luă asttel în tecoJul al XVIIIlea un avînt extraordinar. 4 Comitat în vestul Angliei.. D e m a n g e o n.iv în coloniile din America. în valoare de 15 186 850 de lire sterline 3. o corabie pleca pe coasta de vest a Africii. în condiţiile concrete de atunci. de ila negustorii miusuilimami sau căipeteinii lood Cheltuielile de transport erau reduse la minimum. loc. op. Ce a însemnat această ciforă. bazată pe tehnica modernă. între 1783 şi 1793. cit. I. C o x. El devine ipivotul comerţului englez în emisfera de vest şi un element <U coeziune economică a imperiului. S î k. deveni una din pietrele < l e temelie ale comerţului. după Londra. Aceasta însemna organizarea. în perioada de maximă intensitate a comerţului cu sclavi negri. Din Anglia. chifti ale industriei engleze. cit. a unui comerţ maritim cu maximum de eficienţă şi profit.

îin beznă a fost adus J I U r-o ţară -unde se pot bucura de aWăţătuira Evangheliei" 2.. AlpEteus W. acest sistem atingîndu-işi ipogeul. din Barbados pîna în Virginia . Marele si vânt negru William Du Bois aprecia.In. pentru încă un transport de fiinţe cufundate .. cit.1 CoupUnd. „Şi totuşi — scria el — oamenii se întreabS în prezent care pot ifi cauzele ce au dus . Hunton.l.isura în care Vechiul Imperiu britanic. p. op.. pe la mijlocul. .produse coloniale. ca acel presbiter aii unei biserici din NfW[| >i«nt (in America de Nord). op. p 1 5 76 . d iip . Mauro. . p 1 11 II II i o II . a fost clădit pe sclavaj. în parte şi cel nou urmat. pp. în transformarea bazei tehnice a industriei engleze. deoarece el a devenit într-o anumită măsură necesar aproape fiecărei naţiuni europene. muilţumimd lui Dumnezeu în duminică ide idupă 'sosirea unui 'nou vas cu sclavi.iJ X V I I I Jc-a ? Prosperii ta tea ■datorita sclavajului aruncase în letargie seniiiidlc de lumatikadbsm. unul din cunoscuţii oameni politici englezi de pe la 1770—1780. de unde corabia re venea în Anglia cu o încărcătură de cherestea sau peşte uscat K Sclavii negri — forţa de muncă în colonii. profiturile realizate — investite ulterior în maşini. Uneori în acest traseu se intercala o a patra escala : produsele din Antile erau vîndute în Noua Anglie sau Terra Nova. Era vremea cînd oţii puteau ifi auziţi. 15. ideţiteptând în schimb voci care merii tţâni ila a proslăvi groaznicul comerţ. încărcând vasul pînă la refuz. Destinele Africii.. i II i./ ' . c i t .. i \ . 1960. să constate „cu regret" (?) că „va fi imposibil a se aboli comerţul cu sclavi. Ce argumente ar mai fi de adăugat. cit. . secolului . Bucureşti.i constatarea specialiştilor. începînd din Uiull 1600. la stagnarea culturii în această regiune !" 4 1 Di mtngeon. f |J • R f « i n a 1. vânzarea lor — izvor de fabuloase profituri pentru negustorii englezi şi factor regulator al unei mari părţi din circulaţia comercială a imperiului ." 3. The British Ant'fSlavcry Move ti. | r x . că sclavajul a costat civilizaţia africană 100 'de milioane de victime.. Aceleaşi interese ale marilor comercianţi şi plantatori îl făceau pe lordul Nortlh. 155—157. ide unde circuitul se relua. pentru a re veni astfel în Anglia. pentru a demonstra ni. într-un ar in ol din 1915...

ar fi capabil să pledeze foi favoarea sa" 2. încă din veacul al XVII-lea au apărui ţi proteste. reprezentantul compromisului burghezo-aristocratic pe care se baza regimul instaurat în Anglia după lovitura de stat din 1688. mai mult decît atît. 41. tot mai mulţi. dintre feudalitate şi burghezie.il II i. „veacul luminilor". în genere. treptat. un «gentleman». Cuvintele sale. formal. op. de condamnare a acestui fenomen social de pe poziţii limitate. de ascuţită critică din partea burgheziei înaintate 'împotriva regimurilor feudalo-absolutistc. se plasa însă. Filozoful Locke. apărut în 1689. pe o poziţie rationalist-nui. şi-au pus însă de pe atunci întrebări cu pi ivire ta soarta negrilor. atitudinea filozofiei veacului al XVIII-lea. în problema sclavajului. „I uini nişt ii" reprezentau burghezia. în planul valorilor morale eterne.ii unor elemente populare — mici meseriaşi. 77 . cărora li se dădea această denumire globală. cu ororile sale din perioada umulării primitive a capitalului. p.. fermieri — drept consecinţă a înăbuşirii luptei lor de către burghezie şi nobili mea îmburghezită. cit.Unii. sectele ■nonconforimiste 1 anglc/r . în oare degenerase spiritul de revoltă socială . în ultimii ani ai revoluţiei engleze şi în perioada Restauraţiei. acest veac ne apare violent contradicriu. îneît „e greu de crezut că un «englez» şi. în perioada 1670—1690. Polemica politioo-socială a veacului. Incluzînid fenomenul colonial. foarte precaute de altfel. mai puţini la început. imipunîndu-se faţă de corespondentele lor antinomice. exprima în primul său Tratat despre guvernare. mistică. oonsiderîndu-1 o stare omenească aşa de total opusă temperamentului generos al naţiunii engleze. rezerve foarte diplomatice faţă de sclavaj. ce transpunea contradicţiile concret istorice dintre vechi fi nou. în numeroase secte. ei reprezentau foxtnu i nică.iu I»« M cele dintîi comunităţi care au repudiat. dînd quakerii formulează primele ini runiări la adresa comerţului cu sclavi. apoi. anticipează. Quakerii şi. în perspectiva generală a acului al XVIII-lea. susţinută de intelectualitatea burgheză. IEI este. al ideilor prestitoare de profunde prefaceri sociale. incontestabil. Locke era. 2 După C o u p 1 a n d. cu 1 Puritanismul^ s-a fragmentat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi mai tîrziu. pe tărâm (politic. sclavajul. din principiu.

" /■ c it. cu toată greşeala de a reduce evul mediu şi feudalismul la un fel ide „accident milenar" în dezvoltarea firească a societăţii. In Anglia. Cu toate aceste limite. condamnînd colonialismul : „Să ne închipuim următoarele — scrie Swift. un marinar. mai devreme sau mai tîrziu. cocoţat iîn vîrfuil catargului. * ) vehementă stigmatizare a sistemului colonial e cuprinsă i abatelui Raynal. în cele din unmă. âmpotniva sclavajului în primul rînd. descoperă pămînt . Din ipuinotull de vedere care ne priveşte aci.I .■ i. o pagină care ar putea fi semnată şi în zilele noastre de orice om cu vederi înaintate. intitulată Istoria filozofică şi poli-in . în secolul al XVTII-lea.1 comerţului şi aşezărilor europene în cele două Indii. împotriva colonialismului şi A metodelor sale..1 numit Taine — lîrasoria ila sfârşitul celebrei sade cărţi Călătoriile lui Gulliver. aici ei fntîlnesc un popor paşnic. în luptă cu feudalismul în destrămare. în numele regelui juni stăpfnire ipe acest pămîntj ridică o seîndură putreda sau o piatră care .. a Justiţiei asupra nedreptăţii. Ea a CUno* ui un mare număr de ediţii şi o largă circulaţie*. Nişte piraţi sînt aruncaţi ide furtună în locuri necunoscute . a Binelui asupra răului. Jonathan Swift — „inventatorul ironiei". Dreptul la dominaţie asupra popoarelor de altă rasă pe care şi I au arogat albii a fost condamnat de Diderot.i uninteascăiinarele eveniment. luminiştii sînt autorii unei ideologii.concepţiile ei idespre societatea viitoare. piraţii debarcă pe ţărm cu gîndul de a prăda şi jefui . op i i i i . Enciclopedia (însăşi exprimă în unele articole ale sale conringerea că. . 1 95 . omoarâ i îteva zeci 1 II i r d v. cum I . Dar ei vedeau această luptă în perspectiva abstractă şi absolutizantă a triumfului Raţiunii şi Adevărului asupra dogmatismului şi ignoranţei. coloniile se vor elibera. ./■ ' ! > i . p. piraţii dau ţării un nume nou. M i u' o. glasuri de protest mai hotărîte şi mai de prestigiu. . apărută în 1726. ai unei întregi literaturi filozofico-politice de o netăgăduită valoare progresistă. a Frumosului asupra barbarei lipse de gust. ilustrul reprezentant al enciclopediştilor francezi 1. care-i întîmpină cu multa bunăvoinţă . modelate conform intereselor sale. ei sîint oamenii din rîndul cărora s-au ridicat.

ca o încoronare a tuturor acestora. al căror unic ţel este fericirea poporului pe care-1 cîrmuiesc şi cinstirea regelui. stăpânii lor. Cu primul prilej. trad. întemeiaţi pentru a converti şi civiliza un popor idolatru şi barbar". de Leon D. numind în administraţia civilă din toate coloniile funcţionarii cei mai destoinici.de băştinaşi. se numeşte o colonie modernă. argint. ca să-i arate în dreapta şi în stînga. trimiţînd pe cei mai pricepuţi şi virtuoşi guvernatori. 1956. Şi astfel începe o nouă dominaţie de <li<-|>i divin. toate crimele şi nelegiuirile sînt îngăduite. nici în mînecă cu poporul britanic. Swift continuă. iar apoi se întorc acasă. ridicînd ironia la culmile fineţei : „Mărturisesc însă că această descriere nu are nici în clin. mi-am îngăduit să cred că nu sînt vrednice să ne deştepte interesul sau să ne stîrnească zelul şi vitejia noastră" '. Cum însă băştinaşii ţărilor zugrăvite de mine nu par de fel să dorească a fi cuceriţi şi înrobiţi. în vreme ce pămîntul e stropit cu sîngele loi torilor . 312—313. şi fiindcă ţările lor nici nu abundă în aur. Bucureşti. folosita îmi o prea sfîntă expediţie. zahăr sau tutun. pentru strădaniile depuse în alegerea preoţilor evlavioşi şi destoinici care să propovăduiască creştinismul . pp. ucişi sau alungaţi de colonişti. pentru grija de a trimite din patria mumă în provinciile noi cît mai mulţi oameni cumpătaţi şi cinstiţi . unde li se iârtî toate nelegiuirile făptuite. pentru /felul nepărtinitor în care împarte dreptatea. viaţa publică în Anglia a înregistrat răsunătoare scandaluri de fraudă şi corupţie din partea unor mari companii comerciale interesate în afaceri coloniale. Călătoriile lui Gulliver. cu desăvârşire străini de orice fel de corupţie. căpeteniile lor sînt supuse la cazne efl lS ilrstăinuiască locul unde se găseşte aur. Leviţchi. care poate fi dat pildă lumii întregi pentru înţelepciunea. pentru daniile generoase. iar această tnîrşară hoardă de măcelari. spiritul de dreptate şi grija deosebită de care dă dovadă (în întemeierea coloniilor . iau cu ei cîţiva. J o n a t h a n S w i f t . Virulenţa acestui fals elogiu al colonialismului englez e subliniată prin faptul ca în anii de elaborare a Călătoriilor lui Gulliver (cu începere di' prin 1714). 79 1 . băştinaşii sîni alungaţi sau nimiciţi. şi. sînt trimise acolo corăbii. ca de pildă a „Campaniei Sudului". pe care le face întru răspîndirea religiei şi a învăţăturii.

80 . populaţia ei de emigranţi 'francezi se ridica ila 60—65 000 de locuitori5. Numele Canada. pentru expansiune colonială. Laurenţiu a devenit colonie franceză. voi. Canaâianism. în mentalitatea marii burghezii engleze. VI. sub imunele de Noua Finanţa 4. valea Sf. oare vor deveni imnul naţional şi simbolul imperialismului englez. Acalmie în vremea căreia se acumulau capitaluri. 150. de origine indiană. op.i o scară şi imai largă. în ansamblu. p. p.. probabil. Războaiele „comerciale". 323. 71—73. iar de atunci a devenit colonie a coroanei. caietul 3. succesele comerţului şi exploatării coloniale întăreau convingerea că „viitorul Angliei" rezidă în promovarea intereselor sale economice dincolo de mări. fură reluate de burghezia i l. un timp. S-ar iputea isă fii însemnat. comerţul maritim se lărgea.. totul indicînd pregătirea pentru un nou salt înainte. provine. „Historische Zeitschrift". pp. Pînă la 1663 a aparţinut unei companii comerciale. 1934. reprezentată de partidul whig. Explorată mai întîi de navigatorul şi corsarul francez JacCartier. de i re si un mic teritoriu din valea inferioară a fluviului SI. rule on the waves. cu o relativă acalmie a expansionismului britanic. avea între 5 000 şi 7 000 de locuitori. Un cîntec anonim de pe la mijlocul secolului numea corăibiile : „The wooden walls of England" (/iiluriile de llemn ale Angliei)1. 1 Organizarea ei dawazi de p< li tncaputul Heolului . în preajma anului 1760.). Zur t g h i d o v i c i. în genere3. cit. în limba triburilor indiene ilocallnice. Noua Franţă fusese destul de neglijată de metropola ei. pînă la mijlocul secolului al XVIII-lea. James Thomson compune versurile : „Rule Britannia. în 1740.. 500. 147. 1 n i i ii Genesis der Kanadischen Zienen. avfnd ca principal inamic Franţa. p. In 1608 in pus bazele oi noului ' jui I" i HBE. între 1534 îşi 1542. i i XVII-lea. stăctfneşte peste valuri. cucerite în timpul războiului de şapte ani (1756-1763). Marea lor imiză au fost Canada >i India. Quebec. pe afluind cel mai mare oraş al coloniei..Cucerirea Canadei Perioada ide apogeu a coloniilor de plantaţii şi a comerţului cu sclavi a coincis..chiar „aşezare".. . Regimul feudal-absoluti Brii >/>. cit." (Stăpîneşte Britanie. creştea producţia manufacturieră. I aiuronţiu 8.

18— 21. prin pacea de la Utredht. Londra [1959]. CHBE. care activau în interiorul Canadei. p.. Cf. De altfel. O fardare diplomatică anglo-franceză a fost urmarea acestor Lcursiuni . a Ii-a [Toronto]. englezii. de guvernele en-gjlez şi france/. p. 1 C h r i s t o p h c r L l o y d . Ciocnirile anglo^franceze pentru Canada începuseră mai demult.de in Canada. Pacea de la Utrecht a restabilit. ca o contrapondere a ■iăbaurgului. O personalitate de inteligenţa lui Voltaire vorbea în derîdere de Canada. I. avînd sediul la Montreal şi în alte localităţi. p. ed. 375. 2 W.. de cei „cîţiv. op. I n n i s . în ianuarie 1751 se încheie un fel de armistiţiu între colonişti. dominat de interesele şi mentalitatea aristocraţiei. la nord şi nord-vest de marile lacuri : Compania engleză a Golfului Hudson şi companiile franceze. diferendele de hotar ce prilejuiseră ciocnirile urmînd a fi rezolvate pe calea tratativelor. lîngă Noua Scoţie. n estej ^iri. în 1713. a cărei parte de răsărit a fost botezată Noua Scoţie. 49. în 1749. punct de plecare al unor noi hărţuieli cu francezii. [Toronto].i siînjeni de zăpadă" pe care Franţa îi poseda acolo 1. Compromis provizoriu. Morton. 4 M u r e t. cit.!■ 81 . p. 443. ale r colonii erau situate mai (în interiorul continentului. un echilibru o delimitare iîntre zonele de interes ale marilor companii pentru comerţul cu blănuri. 37. '. n-a ştiut pune în suficientă valoare resursc-l. în genere.din Franţa. H a r o l d A. An Introduction to Canadian Economic History. în 1748 3. The Cap ture of Qttebec. chiar succesele Iniţiala ale Companiei Golfului Hudson s-au datorat atragerii de partea ei a unor iscusiţi agenţi francezi. 1956. îsn timpul irăzboiuliui de succesiune lla -tronul Austriei (1740— 1748). coloniştii din Massachusetts capturară marele fort francez Louisbourg. francezii au dominat ipe concurenţii lor englezi în acest comerţ şi. pp. The Fur Tra. 3 . făcu prima breşă în aceste colonii. de asemenea. în acţiunile de pătrundere în interiorul continentului 2. care fu însă restituit la încheierea păcii de la Aachen. A History. întrevăzute un moment de Colbert. . luînd Franţei Terra Nova şi Aca dia. Pînă la 1713. ooiloniştii din Noua Scoţie (înfiinţară oraşul alifax. L. 1957. Manitoba. în 1745. Louisbourg se află pe insula Cap Breton. remarcabilul ministru de finanţe al regelui Ludovic al XlV-lea.

aproape în aceleaşi locuri. ocupînd-o şi ailuingînd în masă pe coloniştii francezi de aci. în valea fluviului Ohio. 39—41. cu mult mai grea deoît precedenta. dar momentan nereuşită. urm . Flota engleză captură vase franceze ipe coasta Newfoundl.Coloniştii englezi de ipe coasta Atlanticului. prin oare a încăput. alimentau aceste incidente.! Iul Braddock. în iunie 1754. A fost cea mai mare dispersiune forţată de populaţie europeană în istoria Lumii Noi. încurajată şi ide Anglia.i ocazie 2. din cauza precumpănirii sentimentelor iparticulariiste şi a intereselor locale în rîndurile a numeroşi delegaţi la congres *. Un detaşament al coloniştilor englezi. a fost obligat să capii u l i / c iîn primele zile ale lunii iulie. războiul colonial purtat de Anglia Şi Franţa iplînă flin 1763. se desfăşurau. unmat de un ultimatum M u i . < . pp Ikidtm. neoficial. pp ■ p' -II I Oipi o a kidt '0—31. Chiar în timpul cînd aveau loc lucrările Congresului de la Albany. unii au ajuns în Angilda. i . în dauna posesiunilor franceze. înşişi istorii M englezi şi americani condamnă unanim şi cu severitate inuman 3. din Noua Anglie. la Congresul de la Albany. englezii lUteriră o altă înfrînigere. în vederea pregătirii acestei expansiuni. La uin an după i apitularea lui Washington. a întăririi coloniilor pentru lupta cu francezii. Acadienii au fost transportaţi în cele 13 colonii de pe coasta Atlanticului .i nel . comandat de George Washington. iar o mică pamte au irauşit să se repatrieze în Franţa. ciocniri între coloniştii englezi şi francezi. în 1755.ind-ului. prima încercare de federalizare a lor. ei fiind dornici să se extindă spre apus. trimis în sprijinul coloniştilor. aproape de Fortul Duquesne. în fruntea unui detaşament ide itnupe alle metropolei. incidentele reîncepură. 94—96. avu loc. Penmsylvania îşi Virginia. cu vădite intenţii provocatoare «lin ■pointea Anigliei şi a coloniilor sale. ceea ce duse la ruperea relaţiilor diplomatice între r e l e două ţări. franceze. Un atac fu declanşat de coloniştii din Noua Scoţie asupra Acadiei de vest. aşi pierdu viaţa cu i. in noiembrie 1755 surveni ordinul guvernului englez de captură a tuturor vaselor franceze.

pp. op. după un asediu memorabil. început sub auspicii destul de sumbre — în mai 1756 en glezii pierdură insula Minorca. < l i n 1690—1692 2. pp. Trebuie s. Dar anul 1759 le aduse cele mai mari succese.. 519. cit. p p . op.i te | n ! i lesuna. VII. î" aceste c i l r c . Armata şi flota engleză de sub conducerea generalului Wolfe cuceriră. Cf.francez. şi Montcalm. cineva îl numea „The greatest year England ever saw" (Cel mai măreţ an pe care Anglia 1-a văzut vreodată). pp. cit. şi de declararea oficiali » ştirii de război. o. 0 parte de contribuţie la succesele Angliei a avut şi energia extraordinară a marelui lider whig. cit.. cit. îşi pierdură viaţa şi Wolfe. V)'> .. op.. Anchany I [endl v fScu. într-o scrisoare către Pitt. la sfîrşitul căruia. din Mediterană. 464-^466. oraşul Quebec. cit. efortul construcţiilor rămîne însemnat . 3 -4. El este ilustrat mai cu seamă de construcţiile navale. englezii cuceriră Louisbourg şi Fort-Duquesne. condamnat şi executat amiralul Byng — i boiul intră lîntr-o fază favorabilă Angliei cu începere din 1758. p. 416—425. CHBE. 1754—1755. după cea a lui Ktltey. 5 1 4 . şi de vasele capturate şi reechipate în serviciul marinei engleze. respins. L 1 o y d. In istoriografia britanică numele lui este asociat cu victoriile care pun bazele „marelui imperiu".. op. capitala Noii Franţe. VIII. 2 3 1 83 . cit. în 1758. desfăşurate într-un asemenea ritm. op. VI. pp. la 10 ianuarie 1756 *. acestuia din urmă schimbîndu-i numele în Pittsburgh 4. G i p s o n. op. 115—117 şi urm. Mu r e t . Z i c h e n . cucerirea unui mare imperiu colonial şi înfrângerea Franţei. G i p s o n. 35. pentru cuc In tras la răspundere. guvornatoruil generali francez 5. G i r i u d. ultimul concurent redutabil din această perioadă — clasele dominante engleze au făcut un efort financiar excepţional pentru a obţine victoria. 5 Ibidem. op. Totuşi. de pildă... la 18 septembrie 1759. p. pentru Coimpania Golfului Hudson. înoît între 1758 şi 1761 flota de război britanică fi-a sporit efectivele de la 136 la 350 de vase 3. primul ministru din acest timp. 4 M u r e t. Conştiente de cartea pe care o jucau — consolidarea domi naţiei mărilor. William Pitt-senior. între mijlocul anului 1758 şi începutul celui următor au fost lansate 40 de vase noi. p. Tot în aceşti ani. cit. 506—507. a doua încercare <!'■ explorare a interiorului Canadei centrale. în lupta decisivă de pe „Colinele lui Abraham".

Laurenţiu. care . op. //"■ Ituttlc of Plassey. închegată sub conducerea viteazului şef Pontiac. ' A . op. ipriviilegiiull rămase fără valoare (practică.. pradi anarhiei feudali M II ' i < ■ i . terminând în scurtă vreme ocuparea posesiunilor continentale franceze din Canada îşi valea Ohio 2. după iluipte grele. c it. viitorul renumit explorator al Oceaniei l. I T I I S h o r t t — Arthur G. 1911. începutul cuceririi interiorului Indiei Timp de trei decenii după tratatul de la Utrecht. la 8 septembrie 1760. 638—639. i a . i IIulor interne. p.. 1 I li IU'. 69.in|'. 96—126.i lui Ain. Aproape un an mai tîrziu. I. Un ultim protest împotriva noii situaţii veni din partea marii confederaţii de triburi indiene din valea superioară a fluviului Sf. în martie 1763. aimeninţînd mai ' CHBE. ■ i d v 11 >l e s. Documents conctrnant l'histoire constitutionnelle du Canada. ntc . ca timonier.:. 1759)—1791. care sporeau considerabil suprafaţa domeniului colonial britanic în America de Nord s. 1 Dttpl " " >. op . Ea a căutat să se alieze cu aceştia. Doughty. uniiune ostila carrapanaei. firmat posesiunea acestor cuceriri.. cit. ' M II r c t.. le-a con-. p.b (1707). p . I . 597. Din cauza slabei autorităţi a puterii centrale 6. 524.Pe o fregată idim filată care asedia Quebac^ul se afla. 21. p.au durat ipîmă în septembrie 1764 *. IX.. M a g h i d o v i c i . P P . op. pînă cînd campania nu a dus tratative în acest sens şi cu feudalii hinduşi din Bengali7. stăpînirea în India n-a înregistrat modificări teritoriale. . Eu fu Î M I M I I I . 144. p. Ottawa. pp. VI. H4. Această confederaţie de triburi dezlănţui o răscoală Lerală contra ocupanţilor englezi. şi James Cook. semnat la 10 februarie 1763. [ntperiul Marilor Moguli se : Ima./<. | M . G i p s o n. I . . I ii 1717. împotriva puternicei uniuni de principate a maraţilor. Tratatul de pace de la Paris. Compania Indiilor dbţinu din partea Marelui Mode la Delhi un privilegiu comercial care o scutea de plata v . în Bengal5. cit-.. formată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea în centrul şi vestul poniimsiiiilei indiene. englezii cuceriră şi Montreal.

prima fiind importatoare. fără a reuişi nici acum să-şi stabilească la Amoy şi Ningpo comptuarele pe care le dorea 3. .ales Bombay-ul. Se poate considera că ten dinţele a de a realiza cuceriri în interiorul Indiei au fost generate d« interesul de a-şi procura mărfuri prin contribuţie forţată. în ciuda unor atacuri violente dezlănţuite cu această ocazie împotriva ei de opoziţia parlamentar. iar a idoua exportatoare. Rezul tatul era un flux accentuat de metal preţios din Anglia spre Asia. Maraţii aveau §i o fliotă. 2 3 1 85 . 345. între 1726 şi 1736. ca şi atacurile opoziţiei. 62—63. Cucerirea Indiei se integrează într-un efort de echilibrare a balanţei britanice de plăţi. pp. sau de a ob ţine. interesaţi membri influenţi ai partidului whig 2. campania duse tratative cu China. ea a contribuit cu sprijinul său financiar la lichidarea scandalului izbucnit în unma falimentului fraudulos al Companiei Mării Sudului (1719) şi la redresarea ifinanciară a acesteia. nu o dată. p. Ibidem. deci Iară a mai fi nevoie să le plătească. „ . pp. iar în 1741—1742 Madi as ji (lalcutta. prin transformai onomiei de circulaţie" care a caracterizat pînă atunci ac tivii ai e. Ibidem.i. din fondurile companiei. ou care făceau piraterii Privilegiul de monopol al companiei a fost reînnoit în 1730. Reînnoirea privilegiului. stîrnind alanmă în cercurile financiare londoneze şi ata curi la adresa Companiei Indiilor. 140—141 . p. întro economie ipriiu-zis „codani a Iii" 4. loc. Harlow. de asemenea. în toată iprima jumătate a secolului al XVIII-lea. dar aspru criticat pentru corupţia prin care se imenţinea la putere. în care erau. compania şi le cîştigase datorită sprijinului financiar acordat de ea guvernării lui Robert Walpole (1721—1742). 4 Ibidem. The Foundmg of the Second tish Empire. 344. fără modificări. mijloace băneşti care să fie folosite pentru achiziţia mărfurilor orientale. unul dintre foarte abilii lideri whigi din această perioadă. pe aceeaşi cale. La fel. Banii folosiţi de Walpole pen tru a-i cumpăra pe deputaţi şi a-şi asigura astifel majoritatea parlamentară necesară au provenit. I.i Companiei Indiilor. Ibidem. relaţiile comerciale idintre Anglia şi India au avut un caracter unilate ral. cit. .

Dupleix duse o politică activă ide extindere a influenţei franceze în Deccan şi Carnaţie. prin aceleaşi metode. de fapt./' op ai i' 200. Anglia restitui Franţei Louisbourg şi insula Cap Breton. unde se desfăşura laşa-muimitul război de succesiune la tronul Austriei (1740—1748).Aceleaşi tendinţe se profilează în activitatea Companiei franceze a Indiilor Orientale. a fost. 1 . Compania engleză căută d i n răsputeri să-i contracareze acţiunile. I. pentru a-1 restitui. / / • ■ / . primind în schimb Madrasul. cu întreruperi. ca o afacere particulară a Companiei [ndiilor. în cadrul căruia cele două ţări se aflau în tabere opuse. oare s-au prelungit şi în intervalul de pace dintre Anglia >i Franţa (1748—1756). ii . amesteeîndu-se în rivalităţile dintre principii indieni. De aci a pornit agravarea bruscă a relaţiilor anglo-franceze în India.u est episod au început războaiele din Carnaţie. pentru a adăuga astfel la veniturile comerciale pe acelea provenite din impozite l. p. Dufpleix nu se (grăbi 'însă cu executarea acestei clauze a 'trasatului. pe motiv că termenii condicilor de răscumpărare a oraşului fuseseră stabiliţi fără consul( II . pentru dominaţia isupra acestei regiuni din sud-estul peninsulei indi. Ele erau alimentate şi de situaţia din Europa. în anii următori. Ostilităţile din Europa au dat ocazie lui Dupleix să ocupe oraşul Mulras. Francezii cerură guvernatorului englez al companiei achitarea sumei de 420 000 de lire sterline. în 1751—52. (lonflictul pentru Carnaţie se ascuţi din nou. între cele două companii rivale au început ilupte care au durat. Deşi compania a achitat suma. Dupleix.i încheierea păcii de la Aachen (1748). înI" li Î6 decembrie 1754 prin aşa-zisul „tratat al lui Gode' I' i. în 1745. cel dintîi care a încercat să realizeze extinderea administraţiei sale în interior. în Canada. Guvernatorul posesiunilor acesteia din India.uvernele Angliei şi Franţei la noi tratative. aproape două decernii. astfel că flota engleză putu reintra în posesiunea oraşului abia la 1 septembrie 1749 3. fondată în 1664. El determini v. . M I I i i i . Dupleix refuză retrocedarea Madrasului. |i ISO. I .

ia sud de Madras 3. . nr. cil. După numele delegatului principal francez. cu începere din 1771. iar în martie 1757 ocupă Chandernagor. aliat cu francezii.. VIII. Franţa rechemă )pe Duipleix şi renunţă la [politica ai n v . pp. unde începuse activitatea sa. Ei trecură la ofensivă şi. In ichimb. Clive o recuceri în februarie 1757. a ■acestuia în India 2.. p. op. ea abandonează ultima sa factoric din Sind. în timpul acestor ani tulburi. care a âniseminat um succes pentru englezi. 450—451. G i p s o n.issini. op. ceea ce consolida situaţia englezilor şi în această parte. la începutul anului 1761. iniinte cu mi secol şi jumltate. The French Thrcu to Indii and British Rtlations with Sind. Compania lndiilor şi-a concentrat iot mai mult atenţia asupra expansiunii în Bengal şi sudul Indiei. ocupă Calcutta în iunie 1756. Guvernatorul francez Lally-Tolendal asedie Madrasul. de a colecţiona numeroase manuscrise indiene. 463. dar şi unul din cei mai necinstiţi funcţionari superiori ai companiei — comandantul forţelor ei militare — şi-a cîştigat renumele de „cuceritor al Indiei". op. care s-a aflat între 1755 şi 1761 în India. 590. E de reţinut că Francezul Anquctil-Duperron (1731—1805). el şi-a cîştigat un mare merit în dezvăluirea comorilor gîndirii şi literaturii vechi indiene. R. cel mai energic.. Aducîndu-le în Europa şi publicîndu-le. Cf. în „EHR". Nababul din Bengal. Dupuis. pp. alegerile parlamentare din Anglia diduseră 1 ÎŞtig de cauză grupării agresiv-expansioniste a \partidului whig. cel mai important punct de sprijin al francezilor. Robert Clive. La 23 iunie acelaşi an. cit. Huttenback. Izbucnirea războiului de şapte ani a (permis Companiei In diilor să-'şi realizeze ţelul eliminării influenţei franceze ţi al lărgirii teritoriale a posesiunilor sale. 227—228. A.iu. p.i gftlit ocazia. In iulie 1754. spre interior. 1961. cit. 3 Edwardes. Centrul de -greutate al iluipteilor se deplasă din inou îm Carnaţie. el obţinu o mare şi nesperată victorie asupra trupelor franceze şi ale nababului din Bengal. Această bătălie a deschis englezilor stăpînirea Bengalului. în 1755. cuceriră Pondichery.. i . de expansiune. 460. în frunte cu Pitt-senior.heu" 1. 453—454. cit. pp. 168— 171. Mu r e t . Atitudinea conciliatoare a Franţei venea prea lîr/. zona vinarii fluviului Indus în Marea Arabiei. 2 1 87 . la Plassey. op. posesiune franceză în delta Gangelui. dar fără succes (inoiemibrie 1758—februarie 1759). 301. .

1 i iii. I i i i < li l n d. „Puterea sul ' i r i n . i . confedera1. „Peuples et' civilis tion ■' «rol. voi. britanicul năvăli în ţară şi avu posibilitatea să-i subjuge pe toţi" 5. ' Dup ui s.. I [Delhi. p. Ilistory of Freedam Mavcmcnt in India. cit. 293—294 . iiii cu cotropitorii. de fapt. 207 .. Făcîndu-i incapabili de împotrivire. Puterea viceregilor a fost înfrîntă de rnaraţi. voi..i Marelui Mogul — scrie tot Marx zugrăvind această litate — a fost înfrîntă de viceregii săi.9.Ca şi în Canada. partida era jucată. p. ' In delta Gangelui şi la vest de aceasta. reducerea definitivă a posesiunilor Franţei la oîteva oraşe ide pe coastă şi mină liberă pentru Compania Indiilor Orientale pentru a se extinde în interior. op.. în Opere. care le-a irosit forţele în lupte fratricide. Rezultatele viitoar* ale st&ptmrii britanice în India. XII]. Aceeaşi părere o împărtăşesc şi istoricii mai noi. 1941. iîn ilupta ide la Fanipat4. Ea era acum stăpînă. p. 59—62. (//6J—775. I i r I Indiilor Orientale. i 1 i p p e S a g n a c.a această victorie din India a contribuit şi dezbinarea dintre feudalii indieni. Speculînd împrejurarea că unii feudali indieni sprijiniseră pe francezi. La începutul anului 1761. pp. Atunci s-au pus bazele actualului Imperiu britanic în Orient 2. Imper i u l britanic este constituit şi Londra e capitala sa. Bihar şi Orissa l. pp.„„. I' 1. Gipson. instituind controlul ei chiar asupra Marelui Mogul.. cit. pe toată coasta apuseană a golfului Bengal.. i r I Mirj. „Evenimentele din timpul războiului de şapte ani — scrie Marx — au transformat Compania Indiilor Orientale dintr-c putere comercială într-una militară şi teritorială. Marx. 1961 |. voi '). sau mînîndu-i pe drumul pai n. 39 [Col. pentru lumea anglo-saxonă" 3. 230. compania a acaparat provinciile Bengal. „De acum înainte. IX. a i /Jilirobită de iafgairai.u. La fin de l'ancien regime et la revolutior. 1 . în timp ce lupta tuturor împotriva tuturor era în toi. . încheierea războiului de şapte ani îşi tratatul de la Paris au însemnat sfîrşitul oricăror veleităţi de expansiune franceză în India. Paris. op. 9. O eră nouă se deschide.ită. Compania in i )/■< "-. Puterea rnaraţilor a fost înfrîntă de afgani şi. care în 1758—1759 obţinuse mari victorii în nordul [ndiei. 88 .

prin care s-au bazele regimului britanic în Canada. manifestă un spirit e moderaţie faţă de coloniştii francezi. vreo 400 de familii de comercianţi venite mai ales din coloniile Noii Anglii şi aşezate ila Quebec şi Montreal. 41 . Pentru întîia dată ea trebui. din cauza numărului mic al noilor veniţi. pp. ce Ie infirma pretenţiile ca legislaţia să se modeleze după vedenie şi interesele lor.. 151. cit. şi-a continuat exercitarea atribuţiilor. cît şi lunmaşul său.. Aceasta nemulţumi pe cei dintîi emigranţi englezi. după desfiinţarea regimului militar. Proclamaţia regală din 7 octombrie 1763. 89 Shortt. P. 1759 —1915. op. au procedat cu precauţii pentru susceptibilitatea canadienilor francezi faţă de introducerea legilor engleze -. 31—32. Trois-Riieres şi Montreal. iar nu după ale zdrobitoarei majorităţi ale „noilor supuşi" — francocanadienii 3. 95—99 . în sensul acesta s-ia iremarcat îm mod deosebit guvernatorul provinciei Quebec. asigurarea (libertăţii cultului romano-catolic *.în fruntea dor fură numiţi ofiţeri aleşi cu grijă reputaţi ca persoane ou tact.i pentru dministraţia britanică. Toronto. 3 Ibidem. p.Organizarea şi dezvoltarea noilor colonii. La fel şi instrucţiunile către iguvernatorii provinciilor. a ridicat o delicată problem. autorităţile britanice au fost obli gate să recurgă la metode mai suple de introducere a noilor egi şi instituţii. Canada Guvernarea Canadei şi dezvoltarea sa interni. W. însă de altă naţionalitate decîl gleză. Canada rămase sub regimul administraţiei militare. împărţită iîm itred regiuni : Quebec. Documents of the Canadian Constitution. 40—43. Atît el. M. Nu se . de pildă. care.Doughty. după cuceirea ei de către englezi. Din această cauză. pp. Pînă în august 1764. recamandînd. 2 G i r a u d. op. pp. James Mimray. cit.i izeze o colonie în care populaţia era formată în mare parte in emigranţi europeni. fiind designat ca guvernator civil. VI. buni cunoscătorii ai limbii franceze. 1918. 1 K e n n e d y. ale „vechilor supuşi". CHBE. . .ajunse însă deocamdată la o fricţiune politică propriu-zisă. Guy Canleton. p.

î-n orice caz. întrucât lucrul pe care l-ar fi dorit cu adevărat — revenirea li Franţa nu se profila ca posibil. Dimpotrivă. Dar fără entuziasm. 1 Oarecum provizoriu. Quebec Act a atenuat molt regretele canadienilor francezi şi i-a adus la mai bune sentimente faţă de Anglia. dar şi ale lor. 145. canadienii francezi — mai puţini de 100 000 — ar fi fost rqpede dizolvaţi în masa celor 1 500 000 de englezi de pe coasta Atlanticului.„Quebec Act" în 1774. Labradorul.. p.. rămîriînd sub stăpînirea Angliei — singură. se inumea (pe lingă guvernator un consiliu de 17 pînă la 23 de membri dintre notabilii coloniei.. i provim ia Quebei >M . guvernul englez opta făţiş pentru menajarea noilor suipuişi.. prin care se reintroducea [legislaţia civilă franceză. pe cea mai puţin rea : loialitatea fdţă de Anglia. //•'/.. i bona M 11i i . Quebec Act . s-a putut astfel vedea spectacolul ciudat al celor mai hi colonişti englezi luptînd împotriva patriei lor de origine.. la nord de afluentjull acestuia. Ale ei. Eil emise aşa-mumitul „Quebec Act".. care de răpea posibilitatea expansiunii spre apus. iar acum indignate şi mai mult de favoarea teritoriala aoordaită Ganadei 3. sau.. această alipire fusMe. Qhio l. (pînă atenei dependent de Newifaundland (Terra Nova). franco-canadienii au ales. in vi dine ce coloniştii francezi.un. de mai multă vreme nemulţumite de politica metropolei. fiu de asemenea itrecut sub administraţia Canadei 2. supuşi ai Angliei numai de cîţiva .iţatl deja prin proclâmaţij regali din 7 octombrie 176T. în fine — prevederea cea mai efemeră — se confirma alipirea la Canada a teritoriului situat între Alleghany şi Mississippi. VI. din soluţiile ce le rămîneau. se garanta libertatea cultului catolic şi. s-au ferit de a-i leza interesele. 1 i izbucnirea războiului între Anglia şi cele 13 colonii de oastă. ki calitate de colonie separată — aveau şansa de a se păstra ca individualitate etnică. in * Iniinb. în ni dobândirii independenţei tuturor coloniilor din America de Nord.a conurjibuit imiuilt tla precipitarea izbucnirii războiului de eliberare al celor 13 colonii engleze de pe coasta Atlanticului.

ilele noastre. Prin pacea cu Anglia. ca ocupaţii. şi nimic de aşteptat. din capul locului.. Laurenţiu şi pe ţărmul nordic al lacului Ontario. Marea lor majoritate provenea din Noua Anglie şi New York 2 . aspecte şi mai complexe. în clipe de nenorocire" 1.U. dai Imul cS . a dobîndit teritoriul dintre marile lacuri. Această imigraţie masivă aprqpia dintr-o dată de echilibru raportul numeric dintre francezi şi englezi. Vreo 35 000 de asemenea „loialişti" se aşezară în Noua Scoţie. CHBE. Statele Unite ale Americii.1 franceză a şi satisfăcut. pe care Quebec Act îl confirmase Canadei. Elementele filo-engleze din aceste colonii. în perioade de linişte. dar a şi indispus uşor pe englezi. ( i u vernatorul Carleton declara : „iNu ai nimic de temut din partea lor. pp. Anglia nu mai putea ignora revendicările acestei puternice minorităţi. ei trebuiră să evacueze definitiv întreaga Canada. Se inaugura astfel chestiunea spinoasă a dua lităţii etnico lingvistice a Canadei. de o structură so cială şi ocup.1 < omportat. nu mai putea fi aplicat fără a nemulţumi pe noii veniţi. ultimii I u . S. se strămutară în masă în Canada. dar eşuară în faţa Queibec-oiikiii. care nu s-a stins nici în /. în Canada. VI. revoluţionarii americani ocupări Montreail. 46.. după un asediu care a durat din decembrie 1775 pînă în mai 1776. Neutra litatea foarte corectă observată cu acest prilej de popula 1. l . 49 . 2 1 91 . H I V omogene — în majoritate proprietari funciari şi fermieri.nn K I . op. a zdrobitoarei majorităţi franceze a populaţiei. 191. în valea superioară a fluviului Sf. Quebec Act. Independenţa dobândită de cele 13 colonii americane avu adînci consecinţe pentru viaţa internă a Canadei.ilături de francezii. 189. aşa-numiţii „loialişti".A. p. fie arendaşi — veniţi prezentau o structură compozită.Războiul american de independenţi şi urmările sale pentru Canada în noiembrie 1775. Ibidem.mu 1 proprietari. In i u n i e an. munţi Alleghany şi Iluviile Ohio şi Mississippi. neacceptînd să trăiască în noua republică burgheză independentă.i . p.1.. cit. straG i r a u d. Ea ri dica noi probleme în guvernarea coloniei. iar alţi vreo 20 000. nici revocat fără a indigna pe vechii colonişti francezi. care pornea de la realitatea anterioară.

In L784. cit. ale celor două comunităţi. Noua stare de fapt. Ui. pentru o durată oarecare ide timp.i.i. compus din membri numiţi la recomandarea (Sa.' în aceasta a constat esenţa politicii britanice în Canada după 1783. L MDii d. printr-o legislaţie de compromis.i AiI. chiar ostile.ir ora niembru din oficiu în consiliul guverraatoruilui3. dar forma curtea supremii de apel a coloniei. spre a da isatisfaoţie loialiştilor nou veniţi.— * W. . I. oscilaţii de vederi politice. EHR". în Noua Scoţie s-a înfiinţai Iprimul episcopat anglican din America de Nord. atît prin (f avorizarea netă a uneia din ele. anul semnării păcii cu fostele sale colonii de pe i l i n început în această direcţie fusese făcut. ţinînd seama şi de tradiţiile istorice diverse. Dar aleşii nu puteau fi decît (protestanţi2. primise un statut de autori nare incipientă.permitea guvernului englez să prevadă. deoarece într-un timp scurt era imposibil să se aştepte o amalgamare şi o sudare suficientă a f ranco-canadienilor şi a englezilor. p 147 ' Extcutivi in the Brkis. cît şi printr-o soluţie mixtă.'. nici de deosebirile confesionale. şi o udunare legislativă aleasă.tiificare socială. al i . cea mai ameninţaţi de vecinătatea acestora. Cheia problemei ise afla îin (încercarea ide a satisface în cît mai mare măsură susceptibilităţile şi interesele (tuturor gnupurilor 'sociale.1 luctura locală a (populaţiei. . La toate acestea se adăuga şi apartenenţa for confesională protestantă 1. în p l i n i. Aceasta din urmă a devenit un corp tul de popular. ivită în viaţa societăţii canadiene.unicului. t9i 447. 47. numai prin organizarea Canadei în mai multe 'colonii separate. Din 1758. Influenţa adunării era 'însă (puternic îngrădită de dreptul de veto al guvernatorului şi de caracterul oligarhic al consiliului. II m i mul. p. delimitate ipe cît posibil dupS . dar practic pe viaţă. că va fi foarte greu să rezolve problema guvernării Canadei.. Iar aceasta se putea irealiza. La 1787. întrucît dreptul de a alege nu era îngrădit ilc cens. etnice îşi (religioase. teoretic pe timp limitat.i/.boi cu francezii. ■pire. pp. Consiliul nu avea el însuşi atribuţii executive. colonia Noua Scoţie. s-a lupă un model de organizare asemănător cu al Noii • II d( op. cu un guvernator şi consiliu numiţi.

20. Laurenţiu.« Scoţii. Cambridge.A. 93 9 2 di f W L . 1940. cit. cit. la oraş. op. oraş înfiinţat cu trei ani înainte de imigranţii din S. cit. prin dorinţa iguvernului ide a asigura fiecărei naţiuni „o mare majoritate îm partea sa. nu o colonie cu instituţiile corespunzătoare şi permanente *. devenit Lord Dorchester. ce împărţea teritoriul văii Sf. op. ş p. . şi intuia în-:inată cu ea la apus. p. 445—446 şi G i r a u d. 1 După du. adunare legislativă aleasă. cit. op. colonia Noul Brunswick.mi luncţia de comandant militar britanic la Quebec şi Halifax. p. Laurenţiu în două provincii : Canada de Sus. 4 Primul a fost acelaşi Guy Carleton. Cf. situata la apus de prima. 19 L. rebotezată după 1784 Prinţul uard 1. Insula Cap Breton. p. CHBE. primul ministru al Angliei (din 1783). 50.natarullui Canaidei . Z i e h e n. „Canada Act" în fine. 1797 la York (azi Toronto). 7 Ibidem.. 5. tatăl viitoarei regine Victoria. p. organizarea fu completată prin „Canada Act". 201. p. şi Canada de Jos. avînd numai un viceguvemaşi un consiliu. cit. CHBE. împărţirea a fost motivată de Pittjunior. St. 6 Membrii săi erau numiţi. în cazul în care regeleliei ar fi creat şi din aceştia. t r t o n . op. lîn 1791. la extremitatea nord-esticn . deşi nu se poate aştepta trasarea unei linii de separaţie perfecte" 3. sau ereditari. I c de Kcnt. 9. 520. CHBE. în aceeaşi situaţie era. 50 . cit.. 519. Z i e h c n. II. II. G i r a u d. din 1769. pe baza unui cens electoral de 40 ide şilingi venit anual la ţară îşi 5 isilingi.1 Noii Scoţii. Pentru orgUUMni Coloniilor < 1111 estul Canadei. pp.de Sus la Newark. W. op. Canada de Jos păstra legile franceze. pp. 52 . p. iar din.U. p. 20.. rămase cu o administraţie aparte. mai aproape de estuarul Sf.. a guver. 5 G i r a u d.. 53—54. p. către estuarul filwiulkii. în jurul lacului Ontario. cit. Cf. op. p.. Reşedinţa guvernatorului general4 era la Quebec . op.. 20 . CHBE. Jean. VI. II. G i r a u d. Newifoundland era deocamdată o simplă pescărie. guvernator îşi consiliu numiţi6. care a îndeplinit în accţn . Ambelor provincii li se acordară instituţiile politice de acum coniacrate.3 cf. II. iar în cea de Sus s-a introdus legislaţia britanică 7.

41—43. în spiritul preconizat încă de pe atunci de liderul whig Fox : „Sînt convins — declara acesta — că singurul mijloc de a păstra. coloniile îndepărtate. introdudîndii-1. Guvernanţii englezi au avut în vedere. 505—506. este a le permite să se guverneze singure". Cu sau fără voia . actul din 1791 nu fondează încă un regim parlamentar în Canada.„Canada Act" din 1791 n-a izvorît exclusiv din interesul şi abilitatea guvernului britanic în a găsi formula cea mai convenabilă. . Catalioiismiull influent din Canada a contribuit la cultivarea unor sentimente ostile faţă de revoluţia franceză. izolat. hi ' | . I I I I I M ilor lui. 'ii ■ I I I I I D I I de l'Empire Bri- . încă în vremea războiului revoluţionar de independenţa' . .i 11. La Quebec se vor celebra tedeumuri pentru victoria navală engleză de la Abukir (1798). . II ni IIc Libertate internă în viaţa politică a Canadei 3. Totuşi. o efii i c n i . su'lr/.i şi cea franceză — am putea fi tentaţi a interpreta actul i instituţional din 1791 drept o manifestare de liberalism. pp. El ţinea seamă şi de atracţia pe care ar fi putut-o exercita asupra franco-canadienilor libertăţile acordate progresiv coloniilor sale de Franţa revaluţiianiară *. . rqprezeratate în ipecial de pătura comercială. Era. . Se cunoaşte şi un imemoriu din martie 1805. o precauţie oarecum exagerată. actul menţionat a marcat totuşi o etapă spre 0 in. de altfel. simpatii pentru cauza revoluţionară. cu avantaj pentru noi. | . laică şi ateistă. i'MO. i administraţie. / / . momentan. 20. i II II.ii coloniilor americane. mai degrabă o consolidare a autorităţii. pp. decît o „liberalizare" a ei. . I I i . în realitate însă. w . ai cărui autori revendicau anexarea Canadei de către | inînd seamă de împrejurările generale — revoluţia amerit .istaiu între elementele franceze mai itiadicade. pentru asigurarea dominaţiei sale în colonie. II | . i Parii. comerciantul franco-canadian bughenoi l'ierre du Calvet întreţinuse o corespondenţă secretă « i i llcnjatnin Franklin. P. iar în martie 1806 — pe temeiul unei ştiri false — pentru zdrobirea şi prinderea lui Napoleon la Austerlitz (? ?).

r. cit. pp. 2 CHBE. un agent al Comipaniei Golfului Iiudson.1 < lana'dei s-au făcut progrese îm explorarea ţinuturilor sale îincă aaounosoute. I d e m . Toronto. norduJ canadian. pp. al Marelui Lac al Urşilor şi primul care a traversat. 149—151. Toronto. p.. J o h n S. Documents relating to the Nortb-West Company. 399 . de la golful Hudson da Pacific 2. 383—402 . urmate apoi de lemnul de construcţie. 62—66. în prima fază istorică a existenţei sale 3. Ii i ti o v ic 1. dintre care mai importante au Fosi cele dintre 1789—1793. Innis a formulat. ilr 1111 grup de comercianţi de origine scoţiană. op. Samuel Hearne. pp. 431. cu cari' pi 1 lej e probabil să fi atins şi Marele Lac al Sclavilor '. la sfîrşitul secolului . stabiliţi în Nootka ound. Vînătoarea şi comerţul cu blănuri . op. mineralele. Berkeley şi Los Angeles. în fine. 1957. de lîngă coasta canadiană a PaMacI n n i s .. 1 Vancouver. Călătoi iei salle i-au urmat altele. 5—6. loniuniiii. Compania de Nord-Vast. ' S t e w a r t W. până la vărsarea lui în 'Oceanul îngheţat ide Nord. The Hudson'% Bay Company as an Imperial Factor.altfel. şi încă în dublu sens. ale lui Alexander Mackenzie. grînele şi. Printre membrii ei se număra şi Alexander în anul 1789. după caire ea ar fi trecut prin patru faze succesive.. Essays in Canadian Ecoii- . W a l l a c e .Noi explorări în nordul şi vcsiul canadian în perioada cristalizării noii organizări . pp. în epoca noastră. 559—563. Explorarea vestului şi nordului canadian is-a desfăşurat în contextul concurenţei dintre companiile 'pentru comerţul cu blănuri.il XVIII-lea. 3—17 et passim. detcope ritorul marelui fluviu care îi poartă numele. între 1770 şi 1772. Cea mu activă în comerţul cu blănuri a fost. din Creai. 70—71 et passim . Pînă îm prima jumă tate a secolului al XlX-lea acest produs ar fi fost blănurile.111 clctcnminat extinderea treptată a colonizării spre interior. toate aspectele dezvoltării econo■<>ciale şi politico-teritoriale ale Canadei. VI. nota 1. înfiinţată pe 1779. cit. Istoricul economist canadian Harold A. fiecare determinată de un produs de bază. o teorie a dezvoltării economiei Canadei. 1821— 1869. G a l b r a i t h . prin influenţă. nic History. nişte negustori englezi. 1956. p. pe i n s u l . a descoperit şi urmat cursul rîului Coppermine. 1934. 95 I n n i s . pp. de . The Fur l'rade in Cana/la. M .

cificului. 96 . care pretindeau suveranitatea asupra ţărmului vestic al America. pînă la 60° latitudine nord. Wil li am s on. iar dividendele plătite de ea se stabiliră la 12. care. p. a fost cedată de proprietarii ei Companiei de Nord-Vest. 695—697. Conflictul diplomatic la care acest incident a dat loc s-a aplanat (in anul următor. ■ i> n. Guvernarea Indiei Evenimentele din India în timpul războiului de şaipte ani. a Ii-a. Pe prosperitatea Companiei Indiilor s-a clădit puterea financiară a City-ului londonez. 29—30. QritnttU. James A.i II ici Indiilor. 1 i HBE. 219—220.. . Cifra sa de aifaceri însuma la 1772 între 2 şi 3 milioane de lire sterline anual. 9. Dar ele au marcat începutul constituirii marii Canade de mai tîrziu. Cit. Compania Imlnlo. 1948. Londra. pp. 413. „a mari ad mare" *. în acelaşi an. op. II. Canada de sud-vest a fost explorată de David Thompson. ea a fost însă restituită americanilor 3. promiţînd /plata unor reparaţii şi recunoscând drepturile comercianţilor englezi în acea regiune *. care a descoperit cunsul superior al rîului Columbia. voi. / / / ( / . Acţiunile sale au crescut la 263 de lire sterline bucata. Cook and //>< < i/ 1""".. pp. în Opere. fură alungaţi . cit. • D l ni •' n )■. p. ■ . precum şi aşezările izolate împinse către Extremul Nord şi ■Oceanul Pacific n-au avut o valoare politică imediată. La vărsarea acestuia în Pacific se afla factoria de blănuri americană Astoria 2. cînd Spania a cedat. VI.: of the Pacific. I ii li mare pînă Ia nun".de autorităţile spaniole.i r x. . îm timpul răzîboiullui anglo-american dintre 1812—1814. un agent-acfoizitor de blănuri al Companiei de Nord-Vest. la fel cum Liverpool s-a ridicat ipe comer ţul cu sclavi negri 6.5% 5. <lrvîYi dt uMxi i • i i t u l u i canadian. între 1797 şi 1811. Op. Mtghiadovic i. 34. La sfîrşitul ostilităţilor. flota ei totaliza 61 680 de tone. ti I M . ' . Asemenea călătorii în interese comerciale sau de explorare. ed. II ui i tarea considerabilă a posesiunilor teritoriale ale CornI i. pp. au adus după isine o consolidare economică a acesteia..

IV. Primele sale ■ a teritoriilor cucerite au fost un . uzîndu i d pe căi necinstite. independent de coroana.. angajîndu-se. voi.ice Walpole s spunea : „Sîntem spanioli. {începură a vorbi de „dificultăţile". 110. in ■ Iu „miniştrilor concurenţi îşi a naţiunii concurente". Compan at faza incipientă a crizei raporturilor i II. fiul mai mic al lui Robert unul ministru dintre anii 1721—1742. i ■: cuceriri" 1. cit.. iar nu compasiunea peni i .li avea deci mină liberă.itive în afacerile sale. op. ..uvernul englez. B h e r l a n d. pentru a evita i ui puţi r i i li I l.i s t ă prosperitate stîrnea acum.. întorşi în Anglia şi sfidînd înalta ■ ' cu ostentaţia luxului lor.i ■ interesate. CHBE. pp. prelungit apoi (pînă în 1772 5 . 97 i"i i.. dupâ expresia lui Mane. „Se arăt. p.. au stat ■ in.. în urma ultim. în 1767. 157—158..p e care parlamentul englez le-a tentai în anii următori unor înalţi funcţionari ai companiei. Mari. op. 400 000 de lire sterline.. în «delicateţea» cu care-1 cîştigăm" *. 184. de „pe ricolul" nuli u l i i inui imperiu aşa de întins 2 . i poporului indian. Ai rl. p. scriitor mti alej pentru implacabila sa duşmănie faţă S a |ţ n « c. nici simţămîntul justiţiei.. Posesiunile comiiului <-lc şapte ani. 9.. op. . p. în tendinţa de a «organiza guvernarea Indiei pentru a împărţi cu compania exploatarea ţării.. pusese mina compania. 174 .1 posesiunile teritoriale ale companie rl cucerite in iiuiorul flotei şi al armatei britanice şi că n'h supus hi nu poate deţine. Compania Indiilor Orientale.it iniiliix . A fost un aran! Joi ani. I lor..inr. Miniştrii şi poporul din vroi no fţi cereau partea lor din «minunatele comori» pe după ■ • se credea pe atunci. . II lui Edmund Burke (1728—1797). .. în Opere.. aveau cam 30 de mi1. Se auziră şi critici Li adresa metodelor necinstite de exploatare şi îm bogăţire în I I K I M . i a c. cit.. p.i u l i . şi olandezi. cit. Guvernul englez şi politicienii influenţi.* ... în seten noastră de . In In. : istă atmosferă contribuia şi comportarea funcţionari îmbogăţiţi ai companiei..i r 1 i literat (1717—1797). 110. ranitiitHI asupra vreunui teritoriu.

Organele administrative ale feudalilor indieni ipăstrau în competenţa lor justiţia criminală şi finanţele.M atacară şi pe acesta (1764). The English Utilitarians and India. inclusiv obligaţiile impuse de companie. dat fiind numărul redus de cadre ad-11 istrative de care dispunea compania. în numele acestuia.. Principat indian» la nord de cursul mijlociu al Gangelui. însuşi Clive a recunoscut că scopull central a)l sistemului era mascarea suveranităţii companiei 3. Deoarece nababul din Aud * îl sprijinea. faţă de feudalii locali. din care achitau cheltuielile publice. l'în. sub rezerva uperii marilor feudali indieni. cucerimdu-i domeniul şi o jparte din India nordică 2. A obligat pe nababul din Bengal să plătească mari subsidii pentru întreţinerea trupelor companiei. E r i c S c o k e s . fu depus şi înlocuit. 98 1959. I-a dictat acceptarea unor taxe vaimale minime. Lon . a renunţat la cele mai recente cuceriri (Aud) şi a limitat dominaţia engleză la Bengal. considerînd necesară concentrarea forţelor companiei împotriva unui eventual pericol din ipartea i i\\lor. şi sumele datorate suveranului forimal — Marele Mogull de ila Delihi 4.i Formali a Marelui Mogul de la Delhi asupra Indiei. El a înlăturat la început unele nereguli fiscale ale administraţiei. I. dar ulterior a comis personal mari abuzuri. a împărţirii rezultatelor excitării poporului într-o proporţie care să-i satisfacă şi pe aceştia. La o împărţire a ei între organele feudale indiene i l e companiei. compania prctinzînd cS ar exercita în terito riile cucerite numai administrarea lor.iu . Bihar şi Orissa. 1 2 3 ' E de reţinut acest artificiu abil al colonialismului englez în India. guvernator şi comandant general în Bengal fu numit Robert Clive. în raport eu întindeşi marele număr al populaţiei domeniului său. p. 110. Era şi necesară. op. Metoda se dovedea comodă. p. Clive In 1765.exemplu teribil ide speculă şi jaf. „respectîndu-i" drepturile şi „apărîndu-i-le". De asemenea. Clive a recurs în aceste teritorii la sistemul unei duble adiţii. Sapnac.i la 1827. trupele cocrapaindei . La protestele sale. Anglia a recunoscut suveranii. ipercepînid şi administrînd veniturile fiscului. cit.

iu. op. "Jawaharîal Nehru. op. i S a g n a c. 112. ' Politici. _ Un an mai tîrziu.Agenţii companiei exercitau controlul asupra tezaurului fiecărui stătuleţ indian în iparte —de fapt. p. S a gn a c. el a fost atacat violent bogăţiile acumulate. haosul şi foametea din Bengal. în 1773.ipii.1 Marx.. agenţi (fisca/li englezi suprave-'pozitelor şi revizuirea quinquenală a veni-în vederea irecailcuilării impozitului4. i bruarie 1767.. Pentru a-şi asigura rulajul acestui mecanism mixi de exploatare şi administrare. Anexarea Audului. op. 1962. de fapt. Specula cu orez făcută de funcţionarii companiei. 99 . cînd ancheta împotriva s a şi-a încheiat constatările cu aprecierea că „a adus mari şi meritorii servicii ţării" şi că „deşi a luat bani. Bucureşti. Nababul din Bcni. p. i l i . cit. al principelui său — şi justiţia civilă. Metodele lui Clive au fost socotite de conducerea comp ca moderate şi insuficiente. deprimat şi simlimlu-sc totuşi compromis. în cursul căreia a pierit o treime din populaţie.i'l Nehru — ila revoluţia industrială din Anglia3. reproşîndu-i-se îndeosebi faptul n-a căutat să instaureze suveranitatea engleză deplină în D toriile recent ocupate. în frunte cu guvernatorul general. a contribuit la izbucnirea foametei îngrozitoare din Bengal.i u ividie. au redeschis retie . compania. cit. la cursul de la mijii llui ii XIX-lcn . p.. ■>>|uiiiia insistă progresiv pentru întărirea controlului ei Din 1772. loc. | rl uirea Bengalului şi foametea din 1770 au contribuit — spune | iu. 475 şi nota . Plecarea lui Clive a fost semnalul dezlănţuirii jafului şi upţiei celei . n-a făcut nimic ce să poată păta integritatea sa personaJă" (?) 2. Al>ii "I i i ' si iiufaloase. i i l. cit. Bucureşti. cit. Descoperirea Indiei. compania iplătea nababului din Bengal şi Marelui Mogul o sumă anuală fixă *. 4 ' Fi puterii i. în ciuda evidenţelor..mai deşănţate. Clive s-a sinucis. semnalată deja. A fost însă reabilitat. întors în Anglia. i. în Optrt. 1956. M I 2 Sagriac.. ral. du lii. Clive se retrase din postul său. în 1769—1770.ir peste 3 am npăratul" de la Delhi 26 l«khl I Itkti 100000 'iOOOO de lire sterline.il primea iniţial 93 lakhs de M. a oamenilor de stat eni formidabilele afaceri ale companiei. pe măsura consolidării i.

în schimb. E denunţată zgomotos „domnia nababilor". la cerere. Legea amintită reprezenta. valabilă pînă la 1 mar tie 1814.. Prin această lege a început pro: i controlului de stat în treburile companiei. s-a ajuns la un comproi „Legea cu privire la o mai bună administrare a airilor Companiei Indiilor Orientale" (pe scurt. cit.sub fraze umanitare. precum şi ipe cei patru membri ai consiliului său. şi că singurul mijloc adecvat pentru a îndrepta lucrurile ar fi să se ia o parte din veniturile teritoriale încasate de Compania Indiilor. II . El era ales de consiliul ionarilor. la propunerea consiliului directorilor com paniei. Nu mirea era ipe cinci ani. 43 . Legea din 1773 urmare a acestei noi campanii. putînd fi destituiţi înainte de termen numai de către rege. . The B rit i sh Et np t re.lupta opoziţiei parlamentare împotriva ei. Harlow. noua cartă acordată de parlament Companiei Indiilor. cum erau numiţi înalţii funcţionari englezi din Bengal. M'U ( nnsiliul directorilor. 1 compromisului a constituit-o renunţarea vistieriei !a contribuţia anuală vărsată de companie şi acordarea larea acesteia a unui împrumut de 1 400 000 de lire ster-cu dobîndă de 4°/o. Ea dădea pentru întîia dată parlamentului dreptul de a numi ipe guvernatorul general al posesiunilor companiei în India. 100 oc. „Regulating Act") din 1773. I I . compania a acceptat condiţiile actului din 1773. organul executiv suprem al compa nii i Ins la cel mult şase membri. în engleză. nţînid la unele atribute ale suveranităţii sale. ceea ce ar contribui şi la realizarea situaţiei fi nanţelor engleze l. p . miniştrilor reită corespondenţa sa civilă şi militară. mascată adesea. ' CHBE. Era obligat să prezinte. contrar cartei sale. în fond. Pitt-senior declara că : „inimile şi bunele sentimente ale poporului din Bengal sînt Angliei de mai mare valoare decît toate profiturile unor monopoluri ruinătoare şi odioase" .

2 S a g n a c. fie şi cu modificările aduse. Bill-ul cu privire la India.lea. cit. S a g n a c. Tot atunci s-a confirmat împărţirea administrativ. format dintr-un judecător principal ţi trei j u decători adjuncţi. iar în 1780 llababad şi Gwalior 3 . în Opere. Ibidem.n temeiul noii legi. 114. MI Iu nul din Maisuir.. ou reşedinţa la i fiind ridicat la rangul de guvernator general.Consiliul acţionarilor — echivalentul unui parlament al acestui „stat în stat" care devenise format într-un organ oligarhic. partidul whig a combătut această lege. Din considerente politice.i dras — guvernatorul din Bengal. un stat din 1 Karl Marx. p. deci cu autoritate şi asupra celorlalte două prezidenţii. Whigii invocau faptul că originalul cartei companiei nu se feră decît la drepturi comerciale şi de loc ila direţpturi de stă_ înire teritorială : în consecinţă. î. op.. 101 . ia care Franţa şi Spania au participat împotriva Angliei. 114. p. cit. în 1778. Pondichery şi Chanderîagor (care mai fuseseră cucerite în timpul războiului de şapte ii. „India Bill" (1784) îm timpul 'războiului de independenţă aii coloniilor ameri cane.i si uni lor indiene în trei prezidenţii — Bengal. dar re icheiarea păicii din 1763). upania lud iilor a ocupat. a fost numit Warren Hastings. (prelungirea cartei. întrucât în acel moment (regele George al III-. 4 Un emisar francez e trimis în acest scop la Poona.11<I■ ■ i Mi. cu sprijinul unei păirţi a torylor. p. întîiul guvernator general. loc. prin acei puteau participa cu drept de vot deliberaţi\ nu de acţiuni în valoare de ceLpuţin 1 000 de lire sn La Calcutta s-a înfiinţat un tribunal suprem blemele Indiei. Interesele angajate în elaborarea actului din partea ambelor părţi vizate direct — stat şi companie — erau mult prea puternice pentru a ţine seama de aitare obiecţii formale. 351. numiţi şi ei de coroană *. era aelegală 2. în 1777. 3 Ibidem. p. 527 şi nota 400 . 12. voi. op. instaurase un guvenn personal. la răsărit de Bombay. Bomb. cit. Francezii încercară să se alieze cu airaţii4 şi ou 1 1.

proi e c t ul ! fu re spins de Camera Lorzilor. preco niza. în ailianţă ou unii principi indieni. F a p t u l a i n d i g n a t p e m u l ţ i p a r l a m e n ta r i fi le-a prilejuit reluarea criticilor la adresa companiei.1 râdeze portul Neigapatam. liderul aripii mai înaintate a partidullui whig. şi să-i l i be rt a t e a n av ig aţ ie i î n a pe le J nd ii lo r O ri en ta /l e o la nle acestea nu puteau ascunde racilele administrării Indici. după un nou război cu Olanda. pp. astfel ca prin tratatul de pace de la Versailles. 209—210. ti D upu i l. prin tratatul ae la ^ l e (ân martie 1784). voi.M. în primele decenii după cucerire. -Din nou s-au pus în discuţi e planuri pentru o reformă imai profundă a sistemului de organizare a acestor icolonii. p r i n i n t e r me d i u l a ş a p t e c o m i sari l u m i n i de acesta. . pp. cit. Anii 1780—1781 au marcat cea mai gravă criza prin care a trecut dominaţia engleza în India. 392 . 136 —137. .sudul Indiei. din 1783. la îndemnul /direct 1 1 11 i T I o n .xrilor săi. Votat de Camera Comunelor. punerea administraţiei Indiei sub controlul com p l e t a l p a r l a m e n t u l u i e n g l e z . 144. < H A. Lirmişiil Iui Maider Aii 2 . negociat iou Tippu Sahib. I. Deşi erau ite exitorcăriile săvfrşite de ea în Imdia şi profiturile ac. al lui Fox.-în 1783. O escadră condusă de vestitul amiral Suffren apăru pe coastele Indiei.. Cel. 106. Tht Fotindini <>/ tbe Second British Empire. p. desfiinţîndu-se consiliul directorilor şi coiiNilm! a* in marilor companiei. . In Franţa nu se aveau ştiri precise despre situaţia din India. totuşi compania soilicită din nou parlamentului H O a j u t o r f i n a n c i a r. în i suidul Indiei.pentru a sprijini luptele duse de garnizoanele franceze de sub auftoritatea guvernatorului Bussy. neasanate nici după aplicarea (legii din 1773. 370. Hastings a reuşit 'însă să încheie un tratat separat cu maraţii răsculaţi. op. com pania ire încheie pace cu principii indieni. Mai multe guverne di n ti mpul a şa -z isului regim personal al lui George al III-lea (pî nă l a 1782) propuseră diverse proiecte ide reformă. în mai 1784. ea a renunţat cu oarecare uşurinţă Ia exploatarea succeselor obţinute lî<n alianţă cu indienii şi la încercarea de a-şi restabili influenţa anterioară *. Anglia o oW. După încetarea ostilităţilor anglo-franceze (1783). Haider Aii a murit în 1782.

„regele imbecil" i mm îl numeşte Marx. Anglia acordă mai mare atenţie Indiei. numiţi de rege. „ I n BilI-ul" din 1784. 417. 158 .. op. de fapt. ca problemă de stat. op. Pe fondul pasiunilor suscitate de dezbaterea legii. deci oepermiţîncl lesteoul au/verji'Uilui. fostu/l guveritor-general. 3 K a r l Marx. Ultima servea. p. cu toată opoziţia whigilor. CHBE.în iproblemă. Legea lui Pitt din 1784 a pus. acuzat de grave nereguli în administrarea J. s-a iniin i. în Opere. Eira unul din „sloganurile" cabinetului iu : a combaţi iiipţia. ceea ce a constituit pentru el un rn succes personal. cancelarul eşichierului şi patru „consilieri privaţi". „India BilJ" lăsa neatinsă structura organizării comp») dar consilii-uil directorilor trecea îin subordonarea unui consiliu de control format din şase tnemibri : un secretar de stat. ca prim i (în decembrie 1783) ». Hastings a executat rajahul Nand Kumar. Declarând că India formează „obiectul celei mai în consideraţii din partea guvernului" 2. a restabili şi respecta cu stricteţe rarturilc constituţionale dintre puterile separate ale statului. în mod destul de hotărît. care îndrăznise să se plîngă împotriva abuzur sale. n u . 2 CHBE. op. p.s-a amestecat" .. 1 K a r 1 Marx. problema Indiei.ător proces Iui Warren Ha/stings. prin urmare. Consiliud de control avea dreptul să verifice „toate actele. 4 Spre a cita numai un singur exemplu : în 1775. cit. cit. 418. S a g n a c. Ea a istituit sistemul dualităţii. II.. 235. precum şi veniturile adiuse de ele" 3. 9..imperiu colonial.al lui George al III-lea. IV. cit. afectând a o con-iera de natură şi de competenţă judiciară. voi. William Pkt-junior. al împărţirii puterii între statul englez şi Compania Indiilor. p.. 103 . Compania Indiilor Orientale.nI'111 .privesc administraţia civilă şi militară a teritoriilor şi posesiunilor Companiei Indiilor Orientale.. . Pitt propuse treacă prin ambele camere. loc c i t . Pierzînd coloniile americane. p. ca paravan celui dintîi. operaţiile şi afacerile care într-o măsură sau alta . voind să-şi creeze în altă parte ni nun. S a g n a c. „India Bill" e un indicativ al cestei tendinţe. cu liderul ei. 5.i'. Respingerea proiectului a servit i u n răsturnarea cabinetului Fox şi venirea la putere > \ lor tineri".

în galeria „marilor oameni" ai Angliei. La politique coloniale. 15 si 19 . constând mai ales în oferte de mită. II.■„ op.lea Mi'Itanuilui Jocall 2.I o « M . Select Documents. op. în sud-estul GoJifului Bengali. şi H a r 1 o w. 73—80. p. în intervalul dintre tratatul de la Ucrecht îşi izbucnirea războaielor ou Franţa revoluţionară. tom CCXXVI. cu permi. 104 -77. Cf. ' V j n c e n t H a r 1 o w — F r e d e r i c k M a d d e n. pe ţărmul vestic al peninsulei Malaoca. tentativele de stabilire în Borneo (1760—1765).. I I . pp. 48—52. Oxford. Hastings a tărăgănat procesul deschis în 1788 în faţa Camerei Lorzilor. să fie înmormântat Ia Westminster. . cit. Absolvit de învinuiri. fu întemeiat comptuarul de la Penang. cit. la 1795. 1953. 85 (1961). obţinută la 1784. p. fără succes. p. în „Revue Historique". ' ( HBE.. 1 Brunschwig. op. Ii W i . pe care s-a construit edificiul puterii mondiale engleze.. Cochinchina (1779). British Co-'rvclopments. 14. spaţiul asiatic a reţinut destul de puţin interesul comercianţilor şi colonialiştilor britanici. în 1792 fură ocupate'insulele Anda-ne. trădîmd preocuparea orescîndă a anumitor cercuri pentru problemele Orientului 4. H a r. desigur în primul rînd sub impresia dezbaterii legii Indiei. 1962. Hastings. S-au repetat. Aceste eşecuri au fost compensate însă prin libertatea comerţului în Indiile olandeze. 1774—1834. Rămâne totuşi de notat fajptul că în 1784. p... „Cheltuieli de judecată". nici uin motiv „legal" nu s-a opus faptului ca la moartea sa (în 1818). Londra..Avmd sprijinul personal aii regelui.i d 'I t n. an. cit. în 1786. achitarea deplină. Misiunea Macartney. I. f. obţinând în cele din urmă. 443. princi^pajluil răspunzător de foametea din Bengali. La Londra a luat fiinţă o „Societate asiatică". pp. l u a I. Kennedy.i t r a (la Padang)1. Vezi 102. Celebes un. încercări de lărgire a expansiunii în Asia şi Africa în afara Indiei. "A History of Malaya. ceea ce 1-a costat însă cheltuirea a aproape întregii averi strîmse de el în India. tri-i în 1792—1793 la Pekin spre a negocia aprobarea cortului englez în China. 445 . CHBE. Unul din ultimii „eroi" ai acumulării primitive a capitalului. se întoarse fără a fi dobândit vreun rezultat3.

cit. 31—32. adversari ai sclavajului. op. 133. p. op. care îngădui a se pune bazele urnei colonii durabile. reşedinţa noii colonii deveni oraşul Freetown (oraşul liber). fondaţi de un grup de iliberali-fiîantropi englezi. insuficienţa mijloacelor de subzistenţă asigurate iniţial de companie şi tilitatea unora din şefii de triburi din împrejurimi au pricinuit. Tot pe coasta de apus a Africii (în Senegal). printre aii sista una şi în Sierra Leone. formată tot din sclavi eliberaţi 2.. sub numele de Compania Sierra Leone. Din 1792. englezii ocupaseră în 1758 St. 214—215 . în cuprinsul ei fuseseră colonizaţi încă vreo 1 800 de negri din Jamaica — aişa-zişii marooni — deportaţi ca pedeapsă pentru o răscoală 3. la început portugheză. şi reorganizînd-o. Mail li lui Pitt-junior. pp. îmtîiul transport de colonişti. Sierra Leone fu recunoscută.. la care Compania regali africană renunţă în 1728. pp. în vremea războiului de şapte ani. două tratate de concesiune ou şefii tribul locale. în 1791 s-a întemeiat prima aşezare ipropriu-zisă. 187. Garanţia parlamentului atrase. 105 . Climatul. George. ca de pikl. acordând companiei o cartă. moartea 'sau risipirea atsît a primilor colonişti. cit. zguduită în 1796 şi 1800 de revolte. apoi olandeză (de prin 1626).1 înch în 1787—1788. cit. pp. cît şi a transportului următor. oficial. I. cit. Lfl « fu cumpărată de Compania golfului St.. Parlamentul se asocie atunci iniţiativei private. ou cîţiva ani înainte. iregistrează vreun progres spectaculos. din 1788. G i g 1 i o. în favoarea unor negustori privaţi. fusese cucerită de francezi la 1677. debarcat în mai I se compunea din 340 de foşti sclavi megri şi vreo 60 ii albe. după ce. 4 Ultima.i Willi. prin subscripţii.. la 1800. 20—27. de altfel repede şi brutal suprimate. întemeiat de iun mou transport de 1 131 de foşti sclavi. Din 1660. 2 Fyfe. H a r d y. ale coloniştilor împotriva exploatării din partea Companiei. op. Aproape distrusă în 1794 de un raid francez. Compania . La încheierea păcii restituiră 1 Om politic (1759—1833). op. în iulie 1791. un capital mai însemnat (circa 240 000 de lire steîiline).un Wiilberforce 1.Nici în Africa expansiunea englr. Louis şi Gorea — posesiunii Franceze4. pînă la 1790. cunoscut prin lupta sa consecventă pentru abolim n Itvâiului. 3 Sik. dqportate pentru diverse delicte. drept colonie separată şi transformata ila 1807 î:n colonie a coroanei.

. cedînidu-1 definitiv Franţei în 1783. pînă pe la 1805. Bînă la 1732 ei au terminat explorarea şi cartografierea văii râului Gambia. I. fiind tradusă la 1790 în limba franceză.. daschizînd astfel pasionantele dispute şi călătorii pentru rezolvarea „enigmei" izvoarelor Nilului.. aceste insule pai i fi fost cunoscute de (mult de pescarii francezi (breI k. pp 1 M » g h i d o v i c f . p. cit. 131 . între 1768 şi 1772. op. Un episod izolat : insulele Falkland Pierdute în sudul Oceanului Atlantic. 549. dar îndărătul acestora sînt de admis şi motive de ordin comercial şi strategic 4. n i . El a descoperit izvorul Nilului Albastru (/pe care 1-a considerat drept izvor principail al marelui fluviu). ci t. sub titlul Călătorii pentru descoperirea Nilului (în 5 volume). în schimb aceasta renunţă la orice pretenţii asupra posesiunilor engleze din Gambia. p. . I .in.. tot la 1788 a luat fiinţă la Londra „Asociaţia pentru promovarea descoperirii părţilor interioare ale Africii". la vreo 500 de kilometri spire răsărit de intrarea în strâmtoarea Magellan. precum şi interese pur ştiinţifice. CH BE . Sahara and the Wftttrn 'H61. ■ I <> v i e i . I. cit. A. în 1788. din însărcinarea guvernului englez. pătrunzînd 'în interiorul continentului vreo 1 000 de kilometri2. ■ I . 7Q(< . Englezii au fost printre pionerii ei. op . Ea s-a bucurat repede ide notorietate europr. printre altele abolirea sclavajului. 1—2. 1964. Britain.i. apoi şi în . pp. op. Ea afişa scopuri umanitare. p . pp. M a g h i d o v i c i. Cartea publicată de el mult timp după întoarcere. <>/>.i 11 < ■ ! I Jesigur nu întâmplător. 106 . cit. op. care a avut rolul principal în promovarea călătoriilor de explorare îin vastul continentului negru. A d u B o a n e n . o ilungă călătorie în Etiopia.. 454. 216 . a fost prima descriere mai mult mai puţin exactă a interiorului Afii ntene. în secolul all XVTII-lea a început şi explorarea de către europeni a Africii interioare. p. care la 1807 vor deveni şi ele o colonie a coroanei. medicul şi lingvistul scoţian James Bruee a făout. ipe urmele unor înaintaşi francezi de da sfârşitul şacalului al XVII-lea. Louis.Gorea. iar în 1779 pierdură şi St. 167 . anexată ia Sierra Leone *. Oxford.

Spania fiind încurajată să reziste de către (ministrul francez. de către o expediţie spaniolă trimisă din Buenos Aires (1770). Francezii. a debarcai temporal acolo primul englez. i l XVIII-lea. culminând cu capitularea -şi luairea în prizonierat a micii comunităţi de cetăţeni britanici. Pe îs jfîraitul veacului al XVI-'lea fuseseră văzute şi de iu. la 1690.ul. numii.iră a Oceaimuilui Pacific. John Strâng. S-a iscat pe această temă o ceantă diplomatică întire Londra şi Madrid. care îi schimbară numele în Poffi Soledad.cu Spania şi cu succesoarea ei. ■ 3 CHBE.. englezii se stabiliră în insulele de apus bot diude West Falkland 2. 107 . Noii posesori nici nu aflaseră de existenţa unui stabi liment englez prin partea locului... Louis. restituindu-i insulele Falklamd de vest şi plătind re paraţii. Wl| dar abia după un secol. englezii n-au pătruns decît -adie în dumu\i nr. I. ' I n i 1764. 27—32. pp. I..'înă în secolul . land i a naiului dintre partea de est şi cea de vest a arhipelagului. 698—702 . care le-au numit Malouinei '. buni cul marelui poet Byron. la începutul anului 1771..I i").. restabilită.>rlbiei . va fi abandonată în 1774. 2 Autorul acestei întreprinderi a fost navigatorul John Byron. care a dat numele de I . Orizonturi noi: Oceania şi Australia . Rămasă fără sprijin din partea Franţei.. Colonia engleză. Domi-ia asuipra arhipelagului va fi şi în viitor un prilej de inci. Choiseul însă a fost demis de rege în decembrie 1770.. Nici n-au par ticipat la febra căutării acelui pretupus continent sudic necu noscut („Terra Australi. duş man declarat al englezilor — „tiranii mărilor".. Iu ianuarie 1766. Anglia menţinîndu-şi .tom) din St. care aveau în arhipelag. oum îi numea el — obsedat de pregătirea unei revanşe pentru înfrîngerile din războiul de şajpte ani. de unde rezuiltarâ mai multe incidente. în faţa pretenţiilor Angliei. o cedară spaniolilor. pp. o aşezare de 'franco^canadieni emigraţi. Choisaul. Spania a cedat. Malo.! St. Argentina.. î l 1. a cărui enigmă a fost 1 Prezenţa pescarilor bretoni în arhipelag este însă sigur dovedită numai din 1701..însă pretenţiile de suveranitate 3. The Founding. Harlow.

i ibă loc la 3 iunie 1769. începută în 1768 din însărcinarea amiralităţii britanice. James Cook. Cazul . op. între 1776 şi 1779. un golf minunat pentru ancorare. Pentru unmarirca acestui interesant şi rar fenomen astronomic.cel. Ţărmul vestic al acesteia fusese explorat.rezolvată de navigatorii olandezi. ca pedeapsă. Cook a atins şi a explorat ţărmul de răsărit al Australiei. de căpitanul corăbiei laie insulă vreo cinci ani. cam da 34° latitudine sudică. Cook a descoperit numeroase noi arhipelaguri din Pacificul de Sud şi de Vest şi a navigat ipînă la 71°10' latitudine sudică. din cauza florei abundente de pe maikiri).insulele Tahiti. dar fără a-1 atinge. în a doua sa călătorie. în cursul unor călătorii din 1688 şi 1700. de navigatorul olandez Abel Tasman.i g h i d o y i c i. cit. atingînd la 8 octombrie 1769 litoralul răsăritean al insulei de nord a Noii /. pentru Robinson 108 . a atins ţărmul de nord-vast şi de vest al Australiei'. pe care 1-a numit Botamy Bay (Golful Botanic. Cook şi-a continuat călătoria. Prima sa călătorie. p. William Dampier. unul din ultimii celebri piraţi englezi. Dampier e s t e navigatorul care în i insula Juan Fernande -. din 1772—1775. descoperind printre altele. în patrie pe rnarinan i l Alexandci Selkirh | acesta futtie păi liii acolo. oprindu-se în faţa marii fcâriere de gheaţă a continentului antarctic. Instrucţiunile secrete primite de I . fapt de e Cook s-a convins.i servit ca ins] Daniel Defoe". au fost alese . Bl i omnpletat aceste descoperiri în cursul celei de-a treia călătorii. a cărui existenţS ol a întrevăzut-o pentru întîia dată.nule.■! i readus.. pînă I n ş i tul lunii martie 1770. Peste cîteva săptămâni. Samuel Wallis şi Phillip Carteret. Prin al şaptelea deceniu al secolului al XVIII-lea au făcut cîteva călătorii în sudul şi vestul Pacificului englezii John Byron. După îndeplinirea în bune condiţii a scopului principal al misiunii sale. 586. încă în I d 4 2 —1643. în prima jumătate a vea cului al XVII-lea. după ce a cercetat în amănunţime. Oceania a cunoscut în veacul al XVIII-lea pe cel mai mare explorator al ei. din Pai ii u ni de Sud. ambele insule din care e formată Noua Zeelandă. avea ca scop oficial observarea trecerii planetei Venus în dreptul discului solar.

H a r l o w — Madden. passim. op. Pe pămînturile explorate de Cook a luat fiinţă una dintre cele mai mari colonii ale Angliei. a primit numele său 3 . cit. Bucureşti. Independenţa coloniilor american a blocat această supapă. Cook .11 p e n i i 1 altui loc de deportare. Spre îndeplinirea acestor instrucţiuni. p.1 wribătut din nou Pacificul de Sud fi. i strîmtoarea Behring. situată cam la 50° latitudine nordică. 626. pînS în Alaska. completînd astfel rnîna !e lucru deficientă pe plantaţiile tropicale. M a g h i d o v i c i . de asemenea. cit. într-o ciocnire -cu Wştin în 1791 şi 1792. < o murit aci. o parte a „delicvenţilor" de această tegoric erau condamnaţi la deportare. Despre Cook.el cu această ocazie îi recomandau să îneci ăsi. 1. în cele din urmă. cu consimţâmîntul in nilor. George Vancouver. faptă în amintirea căreia o insulă destul de mare din faţa coastei canadiene. să cerşească şi. justiţia de clasă engleză le aplica cele mai grave pedepse. 2 1 109 . o trecătoare « l i n Pacific spre Atlantic . şi cel de Nond. iar apoi a explorat în amS nunţime şi a cartografiat litoralul apusean a'l Canadei. Urmărindu-i cu asprime. op. op. în tot timpul marilor prefaceri economice şi sociaile reprezen/tînd trecerea spre capi talism şi consolidarea acestui nou mod de producţie. pp. a formulat primele engleze asupra Australiei de Vest. 3 M a g h i d o v i c i .. între 1717 şt 1776 au fost transportaţi spre America 50 000 de condamnaţi. întors î.n arhipelagul Hawai. orice teritorii mtîlniite. să anexeze. pe la nordul continentului american. chiar să fure. siliţi să vagabondeze. obligînd guvernul să îneprinidă cercei. cînd alun garea ţăranilor de pe moşii aruncase pe drumuri primul con tingent masiv de asemenea nenorociţi. un mare număr de oameni împinşi în mizerie.. 596—623 şi Călă toriile căpitanului Cook.. de astă dată. 3—4. Din veacul al XVII-lea. dezrădăcinaţi. îmcă din secolul aii XVI-tlea. mobiluil creării ei a fost diferit de al altora. Anglia a avut. cit. la 14 februarie 1779. După 1782 s-au adunat astfel în închisorile gleze vreo 100 000 de condamnaţi. 1959. caire pîmă atunci nu fuieierS luate în posesiune de altă putere europeană 1 . Iniţial. întemeiindu-sc coloniile. un participant la ultimele două expediţii ale lui Cook. pp. pfnS l .

din 1 1 CHBE. . Cu toţii.urmaţi politici irlandezi. destinate noii aşezări. Pe la 1800 fură deportaţi nuI. propuse ţăirmul de sud-est al Australiei (pe atunci continentul australian se chema încă Noua Glanidă). Debarcarea avu loc la 26 ianuarie 1788 — ziua fde naştere a Australiei — cînd Philliip a proclamat şi 11 ea în (posesiune a teritoriului. pp. I. M a r j o r i <■ B l t n a r d . transportând 717 bărbaţi şi 188 de femei. prin 1785—1786. Autorităţile din New South-Wales au adoptat propunerea în 1816. îngrozitoare : aşa cum era de aşteptat în cazul unei coloniipenitenciar. ea părăsi Portsmouth ia 13 mai 1787. în colonia olandeză de la Capul Bunei Speranţe. I 1962]. în 1814. Se compunea din 2 vase de război şi 9 de comerţ. pp. A History \ustralia. care aduceau încă 1 695 de bărbaţi şi 68 de femei. Pe drum. [Sydney. A H i s t o r y o/ Australia. Sub comanda căpitanului Arthur Phffliip. Lordul Sydney. unde îmbarcă Un niumar de animale. care a pus temeliile colonizării engleze în Australia. condamnaţi ila deportare. Şi astfel s-a organizat „prima flotă". care alături de Bus a completat cercetarea părţii sudice a noului continent. iar oficiul colonial englez abia în 1849.Josapfo Banks. în primii ani. flota poposi la Rio de Janeird şi ila De Kaap 1. în mumele regelui Angliei 2. acest teritoriu s-a numit New South-Wales (Noua • falie de Sud). un fost participant la călătoriile lui Cook -şi viitor fondator al „Societăţii africane". Condiţiile de viaţă din noua colonie au fost. în onoarea amintitului secretar de stat. 37—SI | < M I I i I . Vlh. îi va schimba denumirea în Sydney. în 1791 sosi „flota a doua". r k . mica flotă ancoră în Botany Bay. în puinctull numit de Cook Port Jackson. >ropus oa numele acestuia să fie schimbat din Noua Olandă în Australia. participanţi la o recentă i dată. ilar ml decise să nu rămînă acolo. 1962]. 63—66 . pp 69 110 Aii Capetown. din care 13 aveau cu ele şi copiii. exploratorul Fliniders. ci să debarce puţin mai la nord. Melbourne. colonia număra 3 780 de locuitori. izolate la atât de mare distanţă. secretarul de stat cu problemele interne şi coloniale în guvernul tânărului Pitt. La 18 ianuarie 1788. acceptă sugestia. căruia Philliip. voi. compusă dintr-o corabie încărcată oflSi<a!liimente şi alte 10 de transport. 1 a îi ii eput.

1 Clark. cir. cîţi n-au pierit. un element înisemnat la baza popu laţiei australiene. 1783 — 1833.. 411 . în prima jumătate a secolului al XlX-lea. D.\ 1804. în total. irlandezii organizară o rebeliune în colonie. au păoruns în interior şi. op. p. 47. 1 B r i a n F i t z p a t r i c k . « I m pi multelor delicte din New South Wailes. p. după un termen oarecare fixat prin sentinţă — mulţi chiar din clipa debarcării — aveau libertatea de a se mişca şi a practica o ocupiaţie — meseriaşi. op. itfel. Ei reprezintă. la contingencull celor deportaţi prin forţa justiţiei se vor dăuga. după una saiu mai multe generaţii...' în veacul al XlX-lea. în 1906. au graţiaţi de regele Eduard aii Vll-lea. Londra. emigranţii strînşi de nii/rne 4 . Indignaţi di ii ce li se aplica. Deportările au continuat în Australia de Est şi Sud pîn3 prin 1848. iar în Australia < l < pînă la 1868. industriaşi şi bancheri. Londra. [1939]. A Short History of the Working Class Moement. 3 Este începutul sporadic al aşezării în interior. C o 1 e. An Economic History of Australia. Dintre lunmaşii lor. identic cu al condamnaţilor pentru de drept comun. englezii o înfiinţa seră la 1803 în Ţara Van Diernen (azi insula Tasmani sudul Australiei) '. British Imperialism and Australia..care 3 140 erau deportaţi. Evident. în Tasmania pînă la 1853. Nu e de mirare dacă pînă tîirziu. în număr de 9. Deportaţii. H. „squatterismul" australian. 1925. 2 Hardy. în „înalta societaite" australiană se considera o penibilă -lipsă de tact a întreba pe ciraeva despre antecedentele familiei. Unii istorici englezi afirmă că „perioada războaielor naleoniene'fi a crizelor economice care au urmat este cel mai tunecat capitol din toată istoria clasai muncitoare engleze". 183. 1789—1925. citind pe G. s-au ridicat mari fermieri. Australia a primit 138 000 de ora Supravieţuitorii ultimilor deportaţi. au reuşit să-şi cîştige existenţa desţelenind şi oukivînd pământuri pustii. pionieratul. aşadar. pe care. cit. fermieri — fără a pleca însă din interiorul unor limite teritoriale stabilite. l. p. comercianţi. fără şanse. 304. ea nu făcu decît să jporesucî numim] celor duşi în colonia disciplinară anexă. sau luate cu forţa de la băştinaşi 3. Unii totuşi au evadat.

dar prin alte metode. a încurajat dezvoltarea creşterii oilor. p. MC fi notată descoperirea. ' CHBE.n iţia acestei bogăţii naţionale a Australiei aparţine deja De faze a dezvoltării coloniei.Istoria „antică* a coloniei New Sauth Wales a imai fost marcată. a trecătorii peste Alpii Aii'. ţinîndu-1 prizonier timp de peste un an (1808—1809) şi determinând înlocuirea lui2. dar ofiţerii se răsculată împotriva sa. p. a căutat cu ajutorul acestora să creeze în colonie un allt spirit. 183. El a sprijinit pe deţinuţii eliberaţi. 102. Gr a t.ta II. către roditoarele şi întinsele oîmpii din interior. B a r n a r d . în primul deceniu al secolului al XlX^lea. . O parte din marinarii răsculaţi. . ca de pildă reconstruirea portului şi oraşului Sydney. Ci. de un incident dramatic. a inaugurat lucrări publice. a producţiei de lînă şi prekii rărea ei. H a r t l e y C. 1 Răscoala marinarilor de pe vasul „Bounty" împotriva asprimii co mandantului lor este un episod celebru. au preferat să debarce pe insula Pitcairn din Pacific. „Co lonia " lor n i lost de sc ope r ită dec ît în 1808. în 1813. Spre a pune cumva capăt atmosferei şi moravurilor din colonie. o încurajare pentru colonizarea de fermieri. 1 CHBE. jafurilor şi crimelor alimentate de contrabanda ou rom. 110. VIh. a înintt o facilitare pentru emigraţia liberă. 93—98. petrecut la 1789. rămînînd acolo definitiv. pentru a scăpa de pedeapsa ce-i aştepta. pp.u. sa suprime comerţul cu rom. [1963]. fastul căpitan al vasului „Bounty" l. Ap.. op. construit pînă în 1815. V I I . fu numit In 1805 ca guvernator un om reputat pentru energia sa : Bligh. p. cit.iilioni. In acelaşi fel. Ua^fdrum către aceste regiuni. Ann Arbor. adică prei hiderea unor noi şi largi perspective de dezvoltare. făcută de înşişi funcţionarii şi ofiţerii însărcinaţi icu menţinerea ordinii. Bl încercă să restabilească ordinea. determiinînd o apreciabilă transformare socială 3. /7-r Southwest Pacific to 1900. Abia guvernatorul Macquarie (1809—1821) a reuşit să pună bazele ordinii şi chiar ale prosperităţii.

în acelaşi timp. O profundă transformare se produce în structura de ansamblu a imperiului. mai degrabă. Imperiul britanic intră. în India se dezvolta bogată colonie a Angliei. Pentru a-şi asigura drumul către el. încă neoferind prea mari speranţe de ordin economic. a unor schimbări în adînciime. El nu va mai privi „ou faţa sţpre vest". Pierzînd şi cele 13 colonii din America de Nord. din toate puncte] într-o nouă fază de dezltare : Noul Imperiu — „The New Empire". englezii ocupau Cam în schimb. aşadar. în structura economică a Angliei. Viitorul său pilon va fi India. Această modificare a centrului său de greutate nu se datorează numai circumstanţelor politice. întins aproape cît Europa. zăvorită către răsărit de avampostull de la Singapur. zdruncinate de o criză de conjunctură defavorabilă produselor lor. va cuceri în scurtă vreme sudul Africii. iar cele din Antile încetează de a mai fi plasamentul colonial rentabil prin excelenţă al capitalului comercial englez.CAPITOLUL VI f INDIILE DE VEST ŞI AMERICA Perspectivele Imperiului britanic se proiectau în XVIII-dea pe o scenă mondială. 113 8—451 . imperiul nu mai are în Atlantic axa lui economică. către coloniile de pilantaţii din Antile. bazat pe plantaţii şi sclavaj. în fonid. El se va întoarce „cu faţa spre est". în Australia apăirea germeni nou domeniu. Dar înainte de a zugrăvi naşterea lui. în interiorul căreia se dezvoltase Vechiull Imperiu. nici către recent dobîndita Canada. Australia va completa acest gigantic triunghi de posesiuni. Oceanul Indian devine o Mediterană britanică. La sfîrişitul veacului ii XVIII-dea. în emisfera de vest. ei pierdeau coloniile de pe coasta Atlanticului. şi direcţiile expansiunii ei coloniale şi caracterul acesteia. care dictează. Ea este manifestarea. să vedem cum se atrofiază şi cade treptat crusta devenită prea strimtă.

I. 12 528 de albi }\ 41970 de negri. A. un procent relativ scăzut de oameni cu un nivel de trai care . de asemenea. Ci CHBE. HBE. p. I. are -loc fenomenul „'reconsiderării valorii" lor. a fost. i l l > i ţi circa 70 000 <\r negri.. Este apogeul prosperităţii plantaţiilor. ' in It. p. un flemeni defavorabil Antilelor 3 . Zahărul produs în Antile suferea o scădere a preţurilor. din care mai bine de trei sferturi erau nani liberi. op. i .irbados erau. Froude şi după el A.. 378—379. în H9 . coloniile continentale ajunseseră la peste ■00 000 de locuitori.1 li permită să şi cumpere mărfuri din Anglia. 1. atîta vreme cît producţia manufacturieră engleză nu atinsese nivelul care să-i impună largi şi permanente debuşeuri peste hotare.. \. Prin urmare. După 1750. Marca majoritate a populaţiei Antilelor engleze o for11 sclavii negri4. pp. Dar nu numai atît. Demangeon afirmă că şi după pierderea coloniilor americane Antilele au rămas cel mai solid plasament HBE. în raport cu a coloniilor continentale din emisfera vestică 2. 380. Antilele aveau o redusă populaţie albă. în America.. CHBE. Cum e normal. cu cele 13 colonii ale sale. la 1764. în acelaşi timp. p. . Faptul nu prezenta impor tanţă. deşi nu toţi istoricii au fost de această părere *. p.INDIILE DE VEST Pînă către mijlocul secolului al XVIIIjlea. care erau susţinute cu multă largheţe din partea corăbiilor şi porturilor olandeze. datorită concurenţei plantaţiilor franceze învecinate. 31. aceste colonii au cunoscut deceniile lor de aur. erau 26 000 de tlbi si 140 000 de negri. Dez voii tarea plantaţiilor în coloniile sudice de pe coasta Atlanticului. 589. 588. Antalele nu puteau constitui nici pe departe o piaţă de desfacere atît de largă ca America de Nord. factori economici au intrat în acest calcul modificat. în 1712. tn Jamaica. f 1 I'i pilda |. I. Dar va deveni decisiv în era „revoluţiei industriale" 5. 1736 }i 1784 exportul de rom şi zahăr din Barbados a scăn. 114 iigeon. cit. nu numai să \ î i n l .

. Cf. Guvernarea de două decenii a lui Walpole (1721—1742) nu întreprinse nimic serios împotriva acestor nereguli. cit. practicată pe plantaţiile de tutun. voi. iar plantaţiile le erau conduse de administratori. unde atît majoritatea.i A utilelor monopolul aprovizionării cu zahăr a caloriiule unericane. în 1733. Pri mul transport de bumbac „sea-island" e adus din Bahama pe la 1787. corsar. inuli zahăr1. op. 1935. Pentru a-şi spori oît mai mult oîştigurile. Paris. Termenul provine probabil din expresia olandeză „Vry buiter" at. votînd aşa-numitul Act al melasei. 376. Departe de n interveni. G e o r g e s L e f e b v r c .. pînă la mijlocul veacului al XVIII-Iea _ în deceniile dintre pacea de ila Uita ani. 49 [Col. voi. prin exploatarea momcii sclavilor. guvernul englez a ajuns chiar să încurajeze eastă „domnie . să-şi plaseze în coloniile spaniole mărfurile pro duse pe plantaţiile lor. Prima deveni o adevărată „întreprindere naţionailă" pentru comercianţii şi plantatorii englezi. corsar. Asociaţi la afacerile companiilor importatoare de sclavi negri. Antilele au constituit cea mai abundenţi sursS de ţie a comerţului englez. 366—368. XIVI. Proprietarii plantaţiilor se îmbogăţiseră. ip vorabile creşterii animalelor şi culturi alimentare. în cuprinsul lor predomina 0 cu intensivă. olonii şi dezbateri neplăcute în parlament. pp.Antilele.i filibustierilor" 3. ei profitau din plin de tratatul de asiento. puinînd taxe suplimentare pe 1 în a doua jumătate a secolului se va introduce şi bumbacul. M u r e t. cît şi opoziţia aveau legături cu cercurile de afaceri care stăteau iîn cullisale fcufiuror imalversaţiilor2. fiind puţin dezvoltate economiceşte. 2 __tions . în floreau contrabanda şi pirateria. 115 „Peuples et civilisations". Insulele Bahama erau vestite cuiburi de piraţi. întreţinînd un comerţ activ cu America de Nord şi Antilele franceze. în acest vîrtej de comerţ şi afaceri. pentru ca. p. în 1718 trebuiră organizate împotriva dor două expediţii. sub scutul clauzelor sale. Trăiau în metro pală. parlamentul i căutat s. AIV |. Insulele Bermude şi Bahama dispuneau de păduri (esenţe tropicale). pentru a nu provoca tulbur. Erau coiului de mari case de comerţ şi armatori de vase. plantatorii din Antile eludau legile mercantiliste ale metrqpolei. Napoleon.

între adunare şi guvernul englez. şi F r a n j o i s Crouiet. să faciliteze contrabanda cu coloniile spaniole şi franceze. i u i . sub o mască liberala. 1953. 1936. provenit. în „Revue Historique". ci. dar mai în ii . 485. în aceste ponturi puteau veni vase străine. Penii n a afirma prerogativele sale. să voteze o contribuţie permanentă a locuitorilor i t r u întreţinerea funcţionarilor civili şi a trupelor iregale din < i l ă . 1 Primele faze în 1677—1680 şi 1700. 433. 1739 — British West Indies. HBE. tom i < XVI. 1822. Jamaica. i ' ute sau mai latente 5 . Măsura poate fi interpretată ţşi ca luraul din primele indicii ale sfârşitului prosperităţii. Ele erau destinate. din creşterea capacităţii productive a acestora 2. atrăgîmd şi corăbiile ţărilor străine în serviciul comerţului britanic 3. prin derogare aparentă de la principiul actelor de navigaţie. 1 2 1763. pp. 85 (1961).. i Mu r e t. . . op.ii un.. p. an. A Study in Commercial Policy. cu faze mai . aducînd mărfuri care să nu concureze cu produsele coloniilor şi să exporte de acolo articole provenite idin Anglia. The Free in the CHBE. ea a acceptat în cele din urmă. să voteze suma 'de 8 000 de lire ster/line anual. War and Trade in the West Indies. Iran liber. I. . Oxford. Barbados şi coloniile di n insulele Leeward (dispuneau de instituţiile obiş nuite : guvernator şi consiliu executiv. pp. ipson. In Jamaica se desfăşoară un lung confliat. 63. Supusă unor presiuni energice. p. indicai anul 1728. R i c h a r d P a r e s . avînid cel puţin 40 de şi Ji n^i venit anual. Era. cit. dar numai cu condiţia recunoaşterii din partea guvernului englez a tuturor legilor proprii alle insulei 6 . legea de creare a unor „porturi li bere" în Amtilele engleze. melasa şi romul importate în aceste colonii din plantaţii meeingleze *. designaţi de rege. 381 şi 584. la p. pentru •■ )\ problemi. în aceeaşi lucrare. Vezi mai sus. o abilă stratagemă mercantilistă. în 1722. Ct. în 1766 s-a introdus. londra.zahărul. . p. Bermudele. evident. ide fapt. II . pentru sfîrşitul conH i . Recenzie la lucrarea : F r a n c e s Armytage. în organizarea lor internă. IX. 116 . ■ î67. I. 79—81. 378 . şi adui 'i-ezentînd populaţia liberă a coloniilor — alese în gem i censul unui f reeholder 4 englez. mini . p. 249 şi nota 4 6 .. în 1729. adunarea din Jamaica a refuzat. resimţit de plantatori sub forma unui deranjament al balanţei schimburilor cu coloniile nord-americane.

Nerespectarea de către englezi a convenţiei a dus ila izbucnirea şi a altor răscoale. să se supună legilor insulei. semisălbatică. Aşezările lor fură incendiate şi distruse fără milă. între 1731 şi 1734. incapabili de o viaţă şi civi1 irne. Ultima. După cucerii maroonii. nefiind antrenate pentru războiul dus într-un climat şi pe un teren foarte dificil. fu urmată de deportarea în masă a maroomlor pe coasta de vest a Africii l. Fură aduşi atunci indieni de pe coasta Mosquitos (în America Centrală). să colaboreze contra eventualelor invazii străine şi să nu mai dea adăpost sclavilor fugiţi. în secolul al XVIII-lea. Un remarcabil exemplu de dragoste de libertate şi dîrzenie. scăpând de pe [plantaţiile proprietarilor spaniol înşişi alungaţi. mai profunde. Ei du acolo o viaţă mizeră. în schimbul acestora. Un timp oarecare. englezii trebui ră să le garanteze libertatea. p. Cudjoe acceptă un tratat cu englezii. Mai ales din acest motiv. sălbatici. în 1795. 117 . dar liberă. I. englezii nu i-au urmărit. El se învoi ca maroomi să locuiască în „rezervaţii". iplantatorii englezi au început atacuri împotriva lor. maroonii s-au dovedit capabili de o rezistenţă neaşteptată. CHBE. Jamaica a fost şi teatrul altor tulburări. Acestea nu reuşiră să-i înfrîngă. Sub conducerea negrului Gudjoe. din interii insulei. Sclavi fu de pe plantaţii veneau an de an să le îngroaşe rîndurile. pentru a-i reduce la predare prin foame şi epuizare. 383. teribilă. din partea unei comunităţi restrînse de negri. Maroom descendenţii din sclavii spaniolilor. ceea ce însemna aproape o victo o primă victorie în lupta sclavilor negri din colonii împotriva plantatorilor. englezii aduseră împotriva lor trupe din Gihraltar.. formând din aceştia detaşamente cu care să poată răspunde tacticii de hărţuială şi abilităţii extraordinare a maroonilor în a folosi ascunzişurile din munţi şi păduri. punînd capăt pentru un timp acestei lupte desperate şi inegale. Un şir întreg < l c Iu] cunoscute sub numele de răscoalele raaroonilo socială a insulei. în 1738. Aici a izbucnit cu deosebită putere ura sclavilor i priţi împotriva plantatorilor. s-au (refugiat în Munţii Albaştri. descendenţi din sclavi — a acelor negri pe care secole întregi colonialiştii i-au prezentat ca primitivi. destul de organizată.

insensibilii la orice fel de valori umane şi. Ea a fost.com-■mtul ocupanţilor lor depăşesc prevederile permisiunii ordate iniţial.1 desi lude pe coasta Mosquitos 2 nişte exploatări de copaci din carâgeau coloranţi. Pe coasită luară fiinţă plantaţii de cacao. ca atare. ca şi mai lîr/. pînă la războiul de şapte ani. trestie de zahăr. opera colonişti lor d i n Jamaica.i v . de fapt. De la 1720 pînă la 1740 coloniştii din Jamaica întameiară aci mai multe factorii. se aliară cu indienii mosquitos. spaniolii îi somară să le evacueze şi. licit şi de contrabandă. Spaniolii acordaseră acestora permisiunea de . guvernatorul Trelawney din Jamaica ceru guver nului din Londra să-1 sprijine în organizarea coastei Mosi|nii ''olonie engleză. Ocuparea coastei Mosquitos. Guvernul nu voi să se compromită ofii ial dai încuraja pe guvernator la acţiune pe cont propriu. englezii n-au întreprins. că englezii tind să-şi creeze aşezări manente. tutun. Pe la 1740 aceste aşezări făceau comerţ în valoare de 25 000 de lire sterline anuail îşi 12 vase le asigurau legăturile cu Kingston (în Jamaica) şi chiar cu New York. Cf. Observînd că aşezările acesitea şi.şi întreaga istorie a popoarelor negre dezmint aceste calomnii J . pătrunseră tot mai mult Sipre inior. 118 1 . decât o singură acţiune de 'lărgire a pose siunilor lor în aceste părţi. i n fel de protectorat. în 1743. ir 03 125—327.iu. Dar ele se refăcură Alţi colonişti veniră. Epi sodul imaroomilar. ia 1649 şi 1675.I'izaţie proprie. se semnarăscoale sau'incerciri de <<< Barbadoii plantatorii trăind înti o continui teamă. ord estul statului Niciiugua de azi. A History of Barbados. ca . în colo niile spaniole şi franceze. Harlow. indigo. Tu-]. foarte resemnaţi şi la locul lor în starea de robie. pentru tăierea ii lemnului. Războiul de şapte ani Savurînd prosperitatea coloniilor din Antile şi beneficiind de posibilităţi largi de comerţ. revendicînd asupră-le . în faţa refuII lor. distruseră de cîteva ori factoriile. in idică atunci forturi pe coasta Mosquitos şi notif In iccolul anterior.

construcţii navale şi un comerţ intens. op. 119 1 . Dintre aceştia. coloniile de pe coasta răsăriteană a Americii de Nord ajung ia o însemnată dezvoltare economică şi demografică. 10. p. Cf. cit. întrunind cultura cerealieră şi cea de plantaţii. Economia lor. pp. Şi pe lingă toate acestea. Războiul de şapte ani a permis Angliei ui ei irea i elei mai mari părţi a posesiunilor'«franceze din Aotilale Mici. cum s-a mai arătat. II. Instituţiile lor politice proprii erau cole mai vechi şi mai bine consolidate. interesele plantatorilor din coloniile engleze tnti vechi 2. Restituind Havana (în Cuba) şi Manila (în Fi! ocupate temporar în 1762. evacuînd coasta Mosquitos şi obîd în schimb confirmarea drepturilor ei de comerţ în golful Hondus. P a r e s . Anglia obţinu peninsula FI deţinută pînă atunci de spanioli 3. 4 CHBE. în preajma anului 1770.. începuturi de minerit. 3 Iar în Marea Mediterană păstră Minorca. pierdută la începutul răzoiului. 378—379. depăşeau în orice caz cifra de 300 000. ele au fost. CHBE. COLONIILE NORD-AMERICANE în secolul al XVIII-lea. sclavii negri.. ele numărau aproxiativ 2 000 000 de locuitori. ou tendinţe de trecere a industriei către stadiul manufacturier.isul britanic. meşteşuguri variate. în secolul al XVIII-lea. 445. valoarea exportului de produse engleze în aceste colonii a crescut de la 640 000 la 1 832 000 de lire sterline4. umai îui !. p. cit. exploatarea lemnului. Ja încheierea păcii. din istoria Imperiului britanic şi a Mure t. 2 CHBE. op. 591. unde se va dezvolta colonia 1 loinlin.■ 1744 şi 1758. are un caracter mult mai complex deok a altora. p. prin includerea lor la Effljperiul britanic.. cînd Ana încheiat cu Spania o convenţie. I. I. mai •eu de evaluat exaot. pp. 100— şi 540—5! I i stare de lucruri a durat pînă în 1786. ea a lăsat Franţei pi importante (San Domingo. Dintre acestea însă. teatrul unuia din evenimentele ri şi bogate în urmări. 535. Marţii Lucia) pentru a nu prejudicia.guvernatorilor spanioli din America Centrala instaurarea protectoratului britanic asupra regiunii l. Guadelupa.

M U I 120 . de la nord spre sud : New Hampshire. 1963. care a fost tot odată şi o revoluţie burgheză victorioasă. de lla hotarul cu Noua Scoţie... la sud.lumii întregi : războiul ior de independenţă. ere itoare a unui nou stat — Statele Unite ale Americii. Din 1732. Ultimele. la nord. „II IK" ' ■ ■ ■ I . iar adunările — interesele iilor liberi şi proprietari. 16—17.. Rhode Island... nr. 63. pînă la cel cu Florida spaniolă. în irealitate o manifestare a vigilenţei ior faţă de orice modificări politice iniţiate de la centru. 438 . «I . în coloniile regale. < ' i |. se întindeau pînă la Munţii Alleghany. Toate dispuneau de instituţiile caracteristice coloniilor d i n emisfera de vqst. p. Un spirit conservator îngust în aparenţă. La mijlocul veacului al X V I I I lea mai persistau doar două colonii cu cartă — Conţ i n u t şi Rhode Island.. L M o rton. Dezvoltarea celor 13 colonii. Carolina de Nord.. New Jersey. pînă la războiul de şapte ani Acestea ocupau o fîşie de coastă lungă de vreo 2 000 de kilometri. Carolina de Sud şi Georgia.. n. inclusiv salariile guvernatorului şi funcţionarilor reposedă o armă politică de care se vor folosi. în interior.. pentru a-şi face restc drepturile din ipartea coroanei2. în cadrul cărora guvernatorul şi consiliul său reprezentau coroana. Am amintit mai înainte 1 de existenţa unui genmene de conflict între guvernatori şi adunările reprezentative. op . Maryland. MaryI n u l şi Delaware. Massachusetts. care le-ar fi putut ştirbi libertăţile cîşitigate. Delaware.. Conneotiicut. " / ' 1 Vezi'p. 308. New York. avînd în genere recunoscut şi dreptul de a controla finanţele coloniei. numărul dor s-a completat la 13. la fel ca odinioară Camera Comunelor din Anglia. dl I X . guvernul britanic manifestă tendinţa de uniformizare a instituţiilor lor. avînd cea mai avansată autonomie mai democratice instituţii politice între toate — şi trei colonii aparţinătoare unor proprietari: Pennsydvania. pp.. Acestea erau. Pennsylvania.. care se izbeşte de particularismul local al coloniştilor. Virginia..

cu mare succes. Dezvoltarea lor e covîrşitor comercialii. Tutunul era principala lor bogăţie. op. cit. în 1696. şi ca aşezare geografică şi ca ructură cconomico-socială. 86. Marea proprietate se împletea cu ermieratul. indiei determină o dependenţă strînsă a acestor colonii de importul şi exportul. m ca intermediare. mai mult în ntile şi America spaniolă decît în Anglia. ele erau ceva mai autarhice din punct de vedere economic. social). „de mijloc". 131—135 . Virginia şi Maryland aveau şi plantaţii cu caracter comercial (şi sclavagist). New York şi New Jersey sînt coloniile tipice de zonă şi structură intermediară. se cultivă. cît şi exportului. Pennsylvania şi Delaware produceau în special cereale. Connecticut. cele 13 colonii se puteau împărţi în mai multe Bone. sau din coloniile situate mai la nord. o situaţie asemănătoare cu a plantaţiile» tro picale. pp. cit. 158. unzător. 2 G i p s o n. de asemenea. în numai cinci ani el depăşeşte. maritimă. dar produceau şi cereale pentru consumul local. valoarea orezului 1. Un regim de mare proprietate lucrată de idavi fn beneficiul unei veritabile aristocraţii funciare. Noua Anglie. II. 75. 121 . Indigoul. pp. p.■ ' ■ . în sfîrşit. Rhode 1 G i p s o n. iar ipreună cu Marydand peste 32 000 de tone 2. Virginia ajunge să porte în 1754 o cantitate de aproape 21 000 de tone. II.. în exportul Carolinei de Sud. Din punct de vedere economic (şi .. destinate consumului intern. cu proprietatea parcelară. în ordinea importanţei economice: Massachusetts. cu cele patru colonii. cărora le s e r ve . Carolina de Sud exporta circa 90 000 de hectolitri.. Mauro. în şi din Anglia. Pred monoculturile pe regiuni întinse : tutun. op. Un început de industrie textila le schiţează premisele independenţei economice faţă de importurile din metropolă fi de activitatea comercială a celorlalte colonii. In sud (în Georgia şi cele două Caroline) se întîlnea. Asemănătoare ca structură socială cu primele. De la 20 000 de livre (aproxiativ 9 000 de kg) exportate în 1617. din toate pune tele de vedere. Cinci de ani mai tîrziu. Orezul fusese adus din Madagascar. iar în 1761 aproape 150 000. Cu ele intrăm în ona „coloniilor de mijloc". orez. op. introdus abia în 1743. cit.

coloranţi vegetali etc. e suficient să amintim că în 1769 prin portul Boston s-a importat din Indiile de Vest (fără Jamaica) o cantitate de melasă de trei ori mai mare decît importaseră toate colo niile nord-americane. XV (1962) iK op. în . Preţul unui vas construit în Noua Angiie la jumătate faţă de cel de pe şantierele metropolei. iar Massachusetts exporta circa 12 000 ilc tone de peşte uscat. pp.Economii Histon R. In consecinţă. ingrediente. lemnul şi construcţia de corăbii sînt elementele care le angrenează însă puternic în circuitul comercial al Angliei. . Noua Anglie. cit. ni construite în Noua Anglie.Island şi New Hampshire. alături de condiţiile istorico-sociale ale creării lor. 15—19. Noua Anglie trimitea în larg o flotă de peste 1 000 de vase de pescuit. n. 93—9 4 . nu favorizase dezvoltarea marii proprietăţi. Circumstanţă care. op. 355—356. alături şi chiar înainte de New Ynrk. şi mai ales ritmul ei. Pescuitul şi peştele sărat.i » Il-a. ' l ' l n . în 1771. Scăzuse în schimb la o cantitate relativ neînsemnată (circa 320 000 de litri). dar nu de mare însemnătate. l'f Trade between North-America and the West Indies before tbt Revoltttion.. Yankees . F a r n i e . cu 40 de ani înainte.. e sediul celei mai dezvoltate burghezii comerciale ' Mu ret. coloniile nord-americane au depăşit Indiile de Vest. contra mărfurilor de origine tropicală : melasă (din care prepară -ram). vreo nouă milioane de litri de băuturi spirtoase 2. Predomină cea parcelară. cum nici începuturile metalurgiei fierului — de pe la 1640—1650 — nu sînt prea spectaculoase. 1956. Cambridge Mus. R i c h a r d Pares. Se dezvoltă şi aci o industrie textilă.. sub raportul valorii mărfurilor im portate din metropolă. cantitatea de rom importată la Boston din aceleaşi colonii. începînd cu anii 1726—1730. permiţîndu-le comerţul cu Antilele şi coloniile spaniole.1. X. i ce explică faptul că în 1775 o treime din vasele engleze r i . datorită abundenţei lemnului. pp. Cît priveşte dezvoltarea industriei spirtoaselor.. cit. Solul mediocru permitea cultivarea cerealelor pentru consumul intern. ba chiar tind să le elibereze din cadrul său. op. pp. Construcţia de corăbii luase un avînt deosebit. a proprietarilor rurali mici şi mijlocii. pe la 1750. cit. Massachusetts exporta însă.

de înghesuit. O populaţie numeroasă. Dincolo de Alleghany erau coloniile franceze.. comerciale. şase ediţii. al celei relativ mai complet susţinute în comerţ de o producţie proprie.. p. în jumătatea de sud a oniilor. Am văzut deja : o burghezie mult mai puternică decît în alte colonii. Fermierii ericani au încercat să pătrundă spre vest. cit.nnînturilor cultivabile de calitate. într-o descriere a coloniilor din America l.t elemente care făceau pe coloniştii americani trem de sensibili la încercările de atingere a libertăţilor lor la fel de receptivi la ideea de a le lărgi şi mai mult. cu amintiri din exodul silit în faţa persecuţiilor absolutismului. în douăzeci de ani.lez. cu bine implantate tradiţii de viaţă socială şi politică. dintre coastă şi Munţii Alleghany. teritoriul destul de restitui. După G i p s o n. Conflictul cu metropola trăsăturile specifice ale dezvoltării acestor colonii. sub raport economic şi numeric. care le va împinge pe calea războiului cu metropola şi a proclamării independenţei. rezidă motivele profunde şi totodată fireşti ale conflictului cu Anglia. împinşi de nevoie. ale anglicanismului. şi reducerei |>. mai exact spus cu politica ei de atunci.i 1 on dra în 1757 şi cunoscînd. op. Tot atîte. în faţa a tot ce reprezentase „oficialitatea" statului . autoi ii (unul dintre ei pare a fi Edmund Burke) spun ui cuvinte despre Noua Anglie: „Nici una din coloniile ni nu se poate compara cu ea. 3.. 123 . enumerate pînă acum. l numărului de oraşe mari. în cadrul căreia fermierii sînt pre-între existenţa marii proprietăţi. O populaţie formată în mare majoritate din emigranţi europeni. în care vibrează un ferment protestatar de extracţie puritană. Cele mai populate şi mai înfloritoare regiuni din metropolă cu greu ar putea lăsa o mai buna im presie" *. şi a mainiufiacturiJ* care acestea le posedă. în privinţa desimii populaţiei. III.a coloniilor.

Pe la 1750.. op. deoarece în majoritatea cazurilor ncuparea unor terenuri locuite. a căror dezvoltare industrială incipienţi neliniştea totuşi metropola. determinată de diferenţierea socială. adus din co1 Luarea în posesiune. de înmulţirea numărului imigranţilor. pe primii nu-i puteau învinge «. acest element de fidelitate s-a transformat într-unui de duşmănie.practicând „squatterismuil" x. alungîndu-le şi.. cei mai mulţi dintre squatteri au ignorat drept u l vechilor posesori afpămînturilor ocupate — populaţiile indigene — pe !■ iu deposedat. în 1733. coloniile engleze din Antile şi chiar cu coloniile americane din sud. parlamentul din Londra pune piedici comerţului lor cu Spania. dezvoltarea capitalismului în agriculturl isa „cale americană". Poate fi întîlnit în Australia şi. 11 500 proveneau din Antilale franceze şi spaniole3... de lipsa de pămînt şi barată de obstacolul francez. Actul melasei. Francezii şi indienii le deveneau astfel duşmanii naturali. 68. prin Quabec Act. * N e v i n s—C o m m a g c r. p. Din 14 000 de butoaie de melasă importate anual numai de colonia Rhode [glamd. lovi greu în interesele comercianţilor din Boston şi Newport. în toate c o l o n i i l e eu Francezii au pierdui tn aceit conflict coloniile lor din Canada şi de le emigraţie". Tentaţia colonizării vestului. între 1706 şi 1722...lecît cu ajutorul statului englez. iar Anglia. fierul brut. fenomenul are şi un revers ' . definitiv. ni proporţii diferite. Squatterismul are ca rezultat extindeiltemului nucii proprietăţi agrare. Portugalia. în general. a unor elemente !O( iale împinse la aceasta de exploatare şi lipsuri — atunci cînd LU IM Jtăpînire terenuri nelocuite. Dezvoltarea economică multilaterală a coloniilor nu se pucon< ilia cu politica mercantilistă a Angliei. exterminîndu-le. prin proclamaţia regală din 7 octombrie 1763 şi apoi. Mai ales eoloniile din centru şi nord. cit. şi nu celor 13 colonii. a fost unul din elementele de fidelitate — din interes — a coloniştilor americani faţă de Anglia. Dar. resimţeau lipsa libertăţii l u i cu toate ţările. a atribuit vestul Alleghanilor Canadei. a unei parcele de pămînt.. După războiul de şapte ani. Noua l-'ranţă. cînd obstacolul s-a prăbuşit 2. Fenomen progresist — ca operă a micilor fermieri şi. cu taxele sale prohibitive pe melasa franceză de import din Antile.M pentru America de Nord. 124 .. uneori. parlamentul interzise în colonii întreprinderile de prelucrare (laminare) a fierului .iieste cazuri.. Fenomenul nu . Dacă pe indieni îi puteau alunga sau extermina. din proprie iniţiativă.

cancelarul eşichierului. Temîndu-se de Frai nu voia. Şi astfel. cit. Autorul principal al elaborării acestui nou sistem a fost lordul Halifax. în vreme ce cheltuiala de întreţinere a serviciilor vamale se ridica la 7 000 de lire pe an. In aceste condiţii. tot ei. M u r e t. 125 .. denunţase şi suprimase cu severitate : că. fructele şi melasa consumate de ele erau procurate . op. cit. p. op. 639. Sistemul de taxe şi prohibiţii comerciale. fără ca autorităţile li i n tervină prea insistent. p. de comandanţii desperaţi ai forturilor franci • i >»late sau încercuite4. I. 356—357. constată deschis ceea ce ştia de mult toată lumea: imensitatea contrabandei din colonii. Ele avură numai darul sS transforme în contrabandă o parte a comerţului. Grenville. prezent în mai toate ministerele dintre 1 2 3 4 CHBE. zahărul. o făcuseră fixînd furniturilor preţuri competitive cu cele oferite. în proporţie de 9/10 pe această cale. Datoria publică a Angliei se ridicase la dublu faţă de perioada dinaintea războiului. pp. nu se ajunse încă li un conflict deschis între interesele metropolei şi ale coloniştiloi. 644. ceea ce Pitt-senior aflase. 83. „neglijenţă salutară" era tolerată de guvern din i nătăţii domeniului colonial francez. era îngăduit să se vîndă în Angli i numai la Londra şi pe o rază de 10 mile în jur '. ca taxe de import. să aibă în coloniile sale nemulţumiţi 2.. dar nu şi coloniilor. M i 11 e r. Pînă la războiul de şapte ani. I. la contrabanda. avantajos metropolei. estimată la o valoare -de vreo 700 000 de lire sterline anual 3.Ionii. în caz de război. în timpul războiului de şapte ani. 2 000 de lire sterline anual. pp. Războiul de şapte ani a schimbat totul. începu acum a fi aplicat cu stricteţe. 587. aprovizionînd armata engleză. Cucerirea colonii lor franceze din America de Nord înlătura acest motiv menajamente din partea Angliei faţă de colonişti. coloniştii nu se sfiiseră > aprovizioneze copios pe francezii din forturile canadiene }i de pe Ohio. Ceaiul. Şi că. vinul. în această privinţă. CHBE. Vămile coloniilor încasau. De altfel. toai mai mult pe hîrtie. guvernul englez nu putea uşor uita.

v i n s—C o m m a g e r. prin care taxa de import asupra acestui articol fu scăzută la jumătate. Erau reafirmate vehement drepturile acestora în materie financiară şi contestate.. 92—93. în 1764. . prin ordinele de înăsprirea controlului asupra coloniilor. de asemenea..i c. 69 j CHBE. p. dar ele marchcaz. în sine. pp. ca unele ce nu fuseseră aprobate de adunările coloniilor. conflictul se deplasă în cea politică. ce urma să fie întreţinută pe cheltu iala ilar 3. G i p s o n. în septembrie 1765. 85. Din sfera ciocnirii de interese economice.locui' Ibidem. dublîndu-se în schimb taxa ila măirfurile aduse din Angllia 4.. . timbrată. ci ilegalitatea lor. 646 i S a g n a . 111 si nota 1. ■ . Camera Comunelor vota. Legea prevedea că toate actele şi tranzacţiile încheiate în colonii vor trebui redactate pe l iî nie specială. 1 N . 634. cit. adunarea reprezentativă a coloniei Rimele [sland declara. Dar Pitt-senior este şi el responsabil. Cf. în februarie 1765. . 126 . în care coloniştii nu aveau reprezentanţi. op. < / / / / . p. fără consultarea adună-rilor lor. Măsurile preconizate de Halifax reprezentam şi o necesitate economică. op.. I. aceasta şi-a întărit convingerea în posibilitatea realizării unei unităţi totale a imiperiudiui. 639. I. p. ici numai iprin autoritatea parlaimentuiliui britanic5. care intră în vigoare de la 1 noiembrie acelaşi an. în acelaşi timp. 92. CHBE. Indispuşi de aceste măsuri. după încheierea păcii cu Franţa. Nu mai era incriminat de colonişti numai cuantumul taxelor. Stamp Act a instituit cel «lintîi impozit intern al coloniilor.i. p. încrezătoare în răsunătoarele ei succese militare. se emise o nouă versiune a Actului melasei. cu responsabilitatea dezvoltării teritoriilor de poşte mări1. şi apariţia unei „euforii de . 644. pusă în vînzare în acest scop prin o f i c i i sau concesionari guvernamentali. cele ale parlamentului englez. pe marginea Stamp Act-ului : „. Coloniştii priviră reducerea ca insuficientă. iar sporul ca nedrept. Deşi războiul se terminase.1748—1765. p. I. în colonii fu menţinută o armată de 10 000 de oameni.pe calea subordonării sale faţă de Anglia 2.autoritate". iar în martie ■Mină Stamp Act-ul (Legea timbrului). I. pentru burghezia engleză. coloniştii protestară. ■ s — 9 . p.

. în ianuarie 1766 : „Mă bucur că America ne-a rezistat! Dacă în trei milioane de oameni sentimentul libertăţii ar muri.. declarând că dreptul la autoimpunere este o condiţie esenţială a libertăţii. triumful final al victoriilor dobîndite în vremea cabinetului prezidat de el.ipiul că atitudinea generoasă a lui Pitt era dictată şi de interese de partid. 60—61. 3 Se trece ele obiivi r. I. 660 ." 4. împiedicîndu-1 să guste. actualizînd ranchiune vechi . aleşi. 2 1 127 .... 4 CHBE. Dezbaterile angajate în parlamentul din Londra în jurul rezistenţei coloniştilor la taxare luară o turnură răsunătoare.torii acestei colonii nu sînt obligaţi sa dea ascultare nici nuci legi sau ordonanţe care le impune o taxi. CHBE. oîmd ibăfcfîirnul ^Pitt îmbrăţişa cauza americană 3.. op... G i p s o n .. p. iar coloni pundeau citind înseşi legile britanice.. un apărător al cauzei americane le strigă în parlament : „Vorbiţi de copii crescuţi prin grija voastră ? Opresiunea voastră i-a aşezat şi crescut în America.. dar în acelaşi timp.le ... printr-un „Declaratory Bill" (lege declaratorie).i nci piui că nimeni nu poate fi impus fără propriul său consim ţămînt. Op. pp. prin mandatarii săi. I. 93 . 299—300. p. 646. 5 lbidem. care enunţ. Hrăniţi prin indulgenţa voastră ? S-au hrănit datorită neglijenţei voastre !. Şi el perora.. S a g n a c. pp. pe această temă. cit.i crezute uitate.. X. 659.. Polemica se ascuţi pătimaş. Guvernanţii de atunci erau oa menii care-1 răsturnaseră de la putere în 1761. Documents. I. C om m a g e r. parlamentul londonez reafirmi principiul dreptului său de a legifera în aru'Ceiproil>ksnw privind coloniile8. îneît ei să se supună de bună voie \stia air deveni uneltele cele mai potrivite pentru a .. ttl afara acelora votate de Adunarea Generală propru O înfruntare de interese contradictorii..1 creat condiţiile dezvoltării libere şi înfloritoare. cit.fanma (în siakvi pe toţi !. p. I.mi iqu-dc pc-sn... în care Anglia arunca în cumpănă drepturile sale suverane. doi ani mai tîrziu. Miniştrilor englezi care îşi exprimau regretul pentru „nerecunoştinţa" coloniştilor faţă de ţara cart. Dezbaterea s-a încheiat cu o victorie a coloniştilor : în martie 1766 Stamp Act a fost abrogat.. p.l." 2.Tnă. în războiul de şapte ani.

. la rindul lor. principiul dreptului la autoimpunere.şi le-au golit <îm mare încăr■ a — 343 de lăzi ou ceai3. şi adoptată în decursul celor doi ani următori de toate coloniile.. cu excepţia celei asupra ceaiului. cit. 77. i. O dată cu ea şi soarta raporturilor dintre Anglia şi cele 13 colonii. în martie 1768. ■ I. ura intra în vigoare .(■ vor achita în mod regulat4. cum e numit incidentul. al ilegalităţii impunerii fără reprezentare. ceea ce a silit guvernul englez să cedeze încă o dată..K. Dar şi coloniştii s-au încăpăţînat.. travestiţi în inii i urcat pe bordul vaselor . în Massachusetts au fost trimise trupe de întărire.. 1. p. Coloniile răspunseră prin boicotarea acestor mărfuri.■. Războiul de independenţă al coloniilor americane „Partida de ceai" de la Boston. . mişcare iniţiată la Boston. spre a apăra. la [6 decembrie 1773. iar eo ni. era jucată.în temeiul acesta. • CHHi:. hîrtie.. a fost promulgat în 1767 noul tarif va mal Townshend (după numele ministrului care-1 propusese). instituind taxe vamale pe ceai. un grup de colonişti. pînă la achitarea ceaiului distrus şi pînă la prezentarea unor garanţii suficiente că pe viitor taxele va ni. ( îmi un transport englezesc de ceai sosi în portul Boston. i ut ui militar englez a fost autorizat să le încartiruiască F • v i n s—C o m m a g c r. La 31 martie 1774 el decretă închiderea portului Boston pentru orice fel de comerţ.. în unele din ele.. abrogînd între 15 martie şi 12 aprilie 1770 toate taxele Townshend. i ud. importurile engleze au scăzut în acest timp la jumătate. sticlă şi vopsele pentru zugravi1. tot simbolic.. op. Guvernul din Londra se decise să acţioneze energic. 669.. menţinută ca afirmare a principiului de drept din „Declaratory Bill" 2. 1/74. p..

t după puţin timp de Spania. 1 După B e r n a r d Donoughue. p. -«1 129 . ultima şi cea mai puternică uniată englezi de pe teritoriul coloniilor. 1773—1775. întrunit la Philadelphia. Dar la 4 iulie 1776. a capitul ii i de I 1 ' octombrie 1781. La 6 februarie i. British Politics and the American Revolution. i ite din veacul al XVIII-lea. Burke afirma. Măsurile acestea au adus Angliei cea mai g ilere suferită pe plan colonia!.mărginite" 1. Renunţînd !. adoptă „Declaraţia de Independenţă". Din 1775 au început luptele. de după al doilea război mondial. înfrunt! > II succes pe cea engleză. The Path to War. să pună mîn arme şi să înceapă războiul lor de eliberare şi independenţă. în sfârşit. iar pe de altă parte se convinsese de inevitabilitatea înfrîngerii. intrînd în război împotriva An gliei i trirniţtnd peste ocean un corp expediţionar. deoarece Anglia nu mai dispunea peste ocean de forţe terestre suficiente. încercuită la Yorktowin. Quebec Act. Flota făcută după dezastrele din războiul de şapte ani. la 22 martie I că „. pînă în epoca de destrămare B Im riului. defavorabile coloniştilor.în politică mărinimia este nu rareori cea mai profin înţelepciune şi un mare imperiu nu se împacă cu minţile . E data care înseamnă sf$r$ituJ reaJ aJ ostilităţilor. Ele au galvanizat spiritul de rezistenţă şi de unitate ii coloniştilor.1 fost modificat...i alte eforturi militare. indirectă da adresa tuturor coloniilor. anulînJu-se o parte din libertăţile politi. 1964. i-au determinat să se organizeze. balanţa for| chimbă echilibrul. 260.în casele cetăţenilor. i . Iniţial. ea deschise tratative de pace. încheie o ' I M in. pe coastele Africii şi Indiei. Londra. act solemn ce marca apariţia unei noi republici bu ndependente pe harta lumii şi al cărui preI I H I H I I constituie una din paginile strălucite ale gîndirii po lii. După mai multa înfrîngeri. Din 1777. în Antile. din «mai 1774. re le i uprindea. Congresul reprezentanţilor celor li colonii. Statutul coloniei . O armată engleză fu constrînsă itoga (17 octombrie 1777). In parlamentul britanic. I I lînăra republică.

pe care el o va vinde în 1803 Statelor Unite. Mississippi şi marile lacuri. Pierre şi Miquelon — la sud de Terra Nova. prin tratatul de la San Ildefonso. drept compensaţie pentru că aceasta cedase Angliei Florida. restituită în 1763. I. i n a de vest. . iar cea de la vest de fluviu o dădu Spaniei. Le cedă şi teritoriul dintre Alleghany. în 1783 Spania a reprimit Florida. de la Alleghany pînă la Munţii Stîncoşi. p. în 1763 ea cedă Angliei partea de la est de Mississippi. iar Franţei îi restituia o parte a cuceririlor făcute în dauna ei în războiul de şapte ani : insulele St. în 1800. din a doua jumătate a seco lului al XVII-lea. libertatea navigaţiei pe fluviu. i . '/> '/. Anglia recunoscu independenţa celor 13 colonii. imensa colonie Louisiana. fusese ocupată din nou ni i 778. împreună cu Spania 1. 1 Franţa stăpînea în America de Nord. Santa Lucia. Napoleon a silit-o să restituie ţei I « H i r. Pierdea în favoarea Spaniei Florida şi Minorea. Santa Lucia şi Tobago — în Antile 2. din 1783. garantînd. iar ca urmare.Prin tratatul de la Versailles. 781.

1 pieţelor lumii întregi. 131 . Dar nu de na tură să-i zdruncine puterea mondială. Dupfi i. era mai puternică din pun» i di ■• edere economic deciît înainte de război şi pornea la . Fiind prima ţară în care s-a petrecut „revo i industrială" — trecerea de ia manufactuiră la producţia i in ionul imaşinilor — Anglia realizase. i . Pierd coloniilor americane era compensată ide impetuoasa dezvolt industriei sale. în „Annales".UŢrONAKA ŞI CU IMPERIUL NAPOLEONTAN Anglia suferise o grea înfrîngere în 1783. Angleterre et France au XVIII 1 siecle.CAPITOLUL VIS RĂZBOIUL CU FRANŢA REVOI. 21 (1966).iivcrnarea lui Pitt-junior este semnalul unui nou reviriment aJ politii ii de dominaţie mondială. i ■ . . ci dimpotrivă. < . în vreme ce Franţa. Anglia învinsă. 264 şi 285.izboiul de şapte ani. comerţul englez a progresat decît cel fraricez. . o distanţă şi mai mare între potenţialul ei indult i tflJ ' i al al oricărei alte ţări din (lume. nici să-i opreasi raţiile îşi posibilităţile de a continua expansiunea. 1 F r a n j o i s Crouzet. M I I BJake punea în gura unui personaj al dramei sale luluard al III-lea. apărută în chiar anul fatidic. 2. ise . iar după pierderea coloniilor csul economic al Angliei s-a accelerat. da sfîrşitul secolului VII] ilea. nr. uoare la 1783. Poeoul W I I I I . i ' . Aripile lor puternice se vor întinde de la răsărit la apus. pp.zbătea îm dificultăţi financiare. 1783. ou noua armă pe care o ţinea ioturile ieftine ale produselor sale industriale.in. l . . • abil deci faptul că înfrîngerea din 1783 n-a între finul b) Anglia un climat durabil şi general de pesimism. la care din plin agravarea deficitului ei bugetar 'din cauza războiului. Essai d'analyse comparee de dettx croissances economiques. în loc . aceste cuvinte despre viitorul Angliei : „Fiii noştri vor stăpîni imperiul mărilor.

13 . prin posibili. but they shall roam cagles for the prey". ele au căutat să instau-dominaţia absolută a Britaniei asupra mărilor. avea să devină pentru Anglia un concurent mult mai puternic decît rfanţa feudalo-absolutistă. spaniole şi olandeze pe care le considerau cele mai indicate pentru a-şi umple buzunarele . cit. iar ei se vor roti Ca vulturii.flict. 132 . Izbucnirea revoluţiei iîn Franţa a însemnat pentru burghezia engleză una din cele mai grave primejdii în calea intereselor sale. Thtir mighty wings shall stretch from cast to west.43* * tatea de a pătrunde pe pieţele Americii de Sud pentru a le inunda cu produsele lor industriale şi de a cuceri acele colonii franceze. 1 nest is in the sea. nu numai o simplă revanşă. Engels scria : „. vrea să dicteze la Petersburg şi în Bengal şi să acopere Constantinopolul sub aripile sale. dar încrezător totuşi. ele au căutat confirme dreptul la realizarea unor profituri enorme. un literat dublat de un politician. p. ci încheierea definitivă a „celui de-al doilea război de o sută de ani" cu rivala ei.. op. 1 „Our sons shall rule the empire of the sea. se puteau dezvolta liber. în sfîrşit. Mai precaut. neîncătuşate de relaţii feudale. I I .Războiul a fost început de aristocraţia înspăimîntată şi susţinut de plutocraţie. ca să poată ' 1 oiinerpul oricărei alte naţiuni a cărei concurenţă ar . deoarece amîndouă au găsit în el o sursă inepuizabilă de profituri prin împrumuturile repetate şi prin creşterea datoriei publice. Cu o tenacitate implacabilă şi cu o forţă mult mai mare decît a Franţei de după 1763. la 1791. Zugrăvind motivele angajării Angliei în acest lung con. care se întind de la Polul Nord ipînă în Extremuil Orient ! Suit adânc îngrijorat de asta şi sper că nu ne vom dovedi o cioară care pretinde să se împodobească ou penele vuitorilor imperiali" 2. la rîndul ei..Cuibul lor e pe mare. 1 I lup i ' H BE .putea fi o piedica în calea îmbogăţirii lor. numită de obicei Marea Britanie. p. într-una din scrisorile sale : „Această mică Britanie. 79. O Franţă burgheză. Horace Walpole. nota peste cîţiva ani. în care forţele de producţie. Citat ciupi B r i e .. după pradă" *. Anglia pregătea.

. „Cel mai primejd în care am fost vreodată angajaţi — spune. iar forţa ei financiară a fost capabilă să închege noi şi noi coaliţii de state continentale. Opere.L. iar în 1794 Martinica. E. a Ii-a. 1 F r i e d r i c h E n g e l s . 1958. în 1795. obligîndu-i să evacueze insula. Marile sale resurse productive. La adăpostul mării şi al „zidurilor de lemn" — i răbiile — Anglia s-a dovedit inexpugnabilă. 249. 3 CHBE. Bucureşti. pp. voi.S.. în Indiile de Vest e cucerită la 1793 insula Tobago. voi. 35. Purtarea neomenoasă a englezilor în Santa Lucia dezlănţui şi aci o răscoală republicană. dacă nu oficial. L a v i s s e—R a m b a u d. îngenunchind. Franţa. Războiul în Indiile de Vest şi America Un factor esenţial a pledat însă de la început pentru nuarea previziunii sumbre a lui Burke : superioritatea navalS a Angliei. Santa Lucia şi Guadelupa. Cf. în cele din urmă.i fcdmund Bu şi care se anunţă a fi îndelungat" 3.P. cînd o mica escadră franceză apărută în apele insulei reuşi să încurajeze pe negri şi pe mulatri — Franţa revoluţionară decretase libertatea sclavilor din coloniile sale — la o revoltă împotriva englezilor. p. Anglia declară rS boi Franţei revoluţionare la 1 februarie 1793. 2 Această acţiune a fost săvîrsită de Pitt-junior printr-o stranie misivă către trimisul francez la Londra. După ruperea. VIII. Paris. ed. II. interne şi coloniale. l re] iţiiloi diplomatice în decembrie 17922. acapararea posesiunilor coloniale ale Franţei şi ale alia■ ţilor acesteia.aprovizionînd pieţele europene în pofida listcmului continental al lui Napoleon" *. 2. p. Situaţia din Germania. au scutit-o de primejdia epuizării prin înfometare. 133 . Ultima fu pierdută din nou în iulie 1794. Histoire generale du IV<? siecle a nos jours.P. f. metodic. Scrisoarea a Ii-a. în K a r 1 Mar x—V r i e d r i c h E n g e l s . Chauvelin : „Sînt obligat a vă ruga să-mi permiteţi să evit onoarea de a vă vedea".a. Superioritatea flotei a permis Angliei să întreprindă. 599—600. de fapt.

7. 45—51. atenţia lor în Indiile de Vest a fost absorbită de noua mare răscoală a maroonilor în Jamaica. La 17 februarie 1797 ei debarcară prin surprindere în Trinidad. St. Superiorităţii navale a Angliei i se ridica în faţă voinţa de libertate a celor exploataţi. n ui n i . De altfel. O făcu. dar nu reuşiră a completa cucerirea.i reprezentat probabil. Eforturile Angliei însă n-au slăbit. în 1796. dar fu respinsă. englezii puseră stăpînire pe Guyana olandeză. englezii renunţară la aceste cuI ). în 1806. în ciuda acordului de la 134 Ai . Vincent şi Grenada 2. 64—67. flota sa recuceri Santa Lucia. în Trini dad. o alternativă precaută. o escadră comandată de comodorul Popham încercă o debarcare în coloniile spaniole Buenos Aires şj Montevideo. încît aceştia. în acelaşi an. Cu ocazia încheierii păcii de la Amiens (25 martie 1802) fntre Anglia şi Franţa (unde între timp se instaurase consulai u l lui Napoleon Bonaparte).11. un fel de compen. din Marea Mediterană. în 1801. ceea ce s-a şi întîmplat3. pp. Intervenţia britanică în coloniile spaniole din America de Sud . II. i i i toate demersurile pentru ca insula să nu fie restituită Spaniei. între 1803 şi 1806. i ocupată în 1800 ji păstrată. Cuceririle ei erau ameninţate de virusul revoluţionar. în planurile lui Pitt-junior.ir războiul reîncepu după un an şi Anglia trebui să ia totul de la început. Guyana olandeză (Surinam). Foati în insulele Windward.în San Domingo. în 1803 ocupă iarăşi Tobago şi Santa Lucia. pp. din iulie 1795 pînă în ianuarie 1796. în preajma încheierii păcii. pţia Trinidadului fi a insulei Malta. profitînd de faptul că Olanda fusese ocupată de francezi în 1795. primul ministru de atunci.7 . colonie a Spaniei. Ştiri despre ele pătrunseseră şi în coloniile engleze. englezii ocupară cîteva puncte. englezii în frîinseră rezistenţa populaţiei de culoare şi oferiră proprietarilor de plantaţii spanioli asemenea avantaje comerciale. încurajată tot de măsurile liberale ale Franţei în coloniile ei 1. chiar în rîndurile sclavilor. cu toată conştiinciozitatea. care intrase în război contra Angliei în 1796.

rămasă practic fără legătură cu metropola sa. ci şi cele ale altor ţări. 1951. Brazilia. în relaţii cu acestea — „preţurile ieftine" ale produselor engleze au contribuit. 1804 —1828. Anglii se ofereau spre cucerire comodă şi cu suficientă acopei legală coloniile tuturor ţărilor europene. New Haven. sau fusese obligată să i se iliezi de minune intereselor colonialiste engleze. British Polky and the Independence of Latin America. insulele Măria Galanta şi Desirade. şi al Antilelor daneze. tot în Antile. din grupul Insulelor de sub Vînt. Kaufmann. p. 135 . nu în mică măsură. Guyana franceză şi Martinica. la doborîrea „zidului*chinezesc" al monopolului colonial spaniol în America Centrală şi de Sud. deschise englezilor porţile comerţului ei. Burghezia şi plantatorii spanioli traseră concluziile cuvenite.1 W i 11 i a m W. la răsărit de Porto Rico. Aşa a fost ocupată în 1807 insula Madera. nu numai posesiunile franceze. 5. Veniturile vamale ale Buenos Aires-ului crescuni dintr-o dată de două ori şi jumătate. Tot atunci. împrejurarea că aproape întreaga Europă pînirea lui Napoleon. a coaliţiilor antinapoleonienc. pe care Pitt le susţinuse pîmă atunci cu consecvenţii ' în 1807 veni rîndul insulei Curacao. Deschiderea legăturilor comerciale cu Anglia şi cu alte ţări se dovedi avantajoasă pentru coloniile spaniole. saţie anticipată pentru eventualitatea ii politicii continentale britanice. apoi şi alte colonii portugheze. în felul acesta. colonia spaniolă Buenos Aires. cînd Europa era tăiată de orice legături cu ţinuturile de peste mări — Anglia rămînînd singură. puteau li considerate drept teritorii aparţinînd adversarilor Angliei Stăpînă complet pe mări după victoria navală de la Ti l falgar asupra flotei franceze (21 octombrie 1805). Peste un an. datorită flotei sale. tot imperiul colonial spaniol din America Latină era în plină mişcare revoluţionară pentru dobîndirea independenţei. în scurt timp. St. O serie de ţări noi se înscriu pe harta lumii. în împrejurările speciale ale „blocadei continentale". imită acest exemplu. portugheză. ocupată de Napoleon. în 1808 îi căzură în mîini. în cîţiva ani. Thom i Ea Cruz.

II.. în schimbul nuci sume de bani. guvernatorul general. în baza ei. Anglia ocupă Guadelupa. pînă atunci supuşi fiscului. obligaţi la rentă după bunul plac al zamin' F r a n c o i s C r o u z e t ... lordul Carnwiallis3. i l ă . pp. ţăranii de pe aceste proprietăţi. a fost întocmit şi aplicat „Regulamentul funciar al Bengalului". Tot prin efectele legii şi regulamentului din 1793. în 1781. 485. Eustatius şi Saba 2. 1 Roitul romandant al armatei din America de Nord. St.. cit. 136 . Du^ pui . cel puţin în Indiile de Vest. 85 (1961).. prin care englezii au pus în India bazele dezvoltării unui sistem de...mumii teritoriu.. Zamindarii erau un fel de arendaşi generali ai impozitelor . u i I r i u l . întrucît Anglia terminase de cucerit tot ce o interesase în aceste regiuni. H i ! UN. n n . erau obligaţi să plăuvernului un impozit agricol. 243. campaniile navale engleze se potolesc. Beneficiarii acesteia plăteau ca impozit o ililorent de întinderea domeniului. 314—318..Porturile libere din Antilele engleze au atins apogeul activităţii lor între 1808 şi 1814. Martin. ei răspundeau de strîngerea lor pe un . Cf. pp. op.. i .II constă deosebirea dintre zamindar şi o altă formă de i i f l . op. i şi regulamentul de mai sus i-au declarat pe zamin< li ii proprietari ai teritoriului de care răspundeau pînă atunci pe plan fiscal. fură consideraţi de acum înainte arendaşi cu titlu precar. djaghir. p... cit. nu toate cuceririle de după pacea de la Amiens. facilitînd pătrunderea mărfurilor din Anglia în coloniile spaniole 1.. în 1810. Se instaurează o acalmie.. CHBE. a promulgat 'în 1793 legea „Cu privire la zamindaratul permanent". care a capitulat . Aceşti moşieri. 1 i.. Diaghirul era rSspîndit ude rămase sub suvi principilor indieni. în „Revue Historique". tot în grupul Anţilelor Mici. . St. CCXXVI. cu contract oricînd reziliabil. După această dată. proporţional cu proprietăţile Iar4.. în Asia în teritoriile ocupate de Compania Indiilor mai demult. e f e b vre.marc proprietate funciară de tip european.. I.... p. an. nou creaţi.

cit. Acest sistem această clasă erau însă numai o caricatură a landlordismului englez. vechiul ş\ îmdîrjitul duşman al englezilor. la caire să atragă şi Rusia ţarului Pavel I. el servindu-le ca un fel de pretext. voi. M o-r a z e. 415 şi nota 1 . p. zamindarii achitau fiscului 3 750 000 de lire ster line. The Founding of the Second British Erhpire. planul său de a efectua un marş spre India. Beneficiarii lor au fost atraşi la complicitate cu oi upai englezi. sultanul din Maisur. p. Problema zamindaratului : K a r 1 Marx. toate acestea au stârnit o nelinişte oarecare la Londra. op. Aceste măsuri au avut consecinţe sociale complexe. 487 şi nota 389. 12. 221. 188. pînă la nouă zecimi din venitul moşiei *. cit. 137 . E de observat însă că. Măsurile luate au determinat structura viitoare a i prietăţii funciare în Bengal. India. în Opere. după care au fost inspirate.. Caracterul de parodic al sistemului reiese din faptul că. tradii nale. decît în mică parte războiului cu Franţa. II.darului şi putînd fi oricînd înlocuiţi < l r mea parcelei lor de pămînt. I d e m [Proclamaţia lui Canning şi problema proprietăţii funciare în India]. Cuceririle engleze în India între 1793 şi 1815 nu se datorează. operînd " rai dizolvare a raporturilor de obşte şi a celor feudale. mult inferioară sumei totale a venitului. Campania lui Napoleon în Egipt. p. p.iic de. apropiindu-se de aceea a landlordismului. direct. dar în cea mai mare măsură reprezintă simpla tendinţă a Angliei de a-şi consolida şi lărgi domeniul colonial dobîndit în 1763. Unele au o legătură tangenţială cu acesta. iservind Angliei ca pretext pentru lirgirea cuceririlor. în timp ce pentru orice mo european impozitul funciar reprezenta numai o cotă-parte. posedat dintr-o dată pe ţăranii din prezidenţia de drepturile lor ereditare asupra pămîntului. A i .tip european şi clasa socială corespunzătoare. p. cu titlu de impozit agricol. zamindarul era obligat a plăti guvernului. intenţia Franţei de a se alia ou Tippu Sahdb. La începutul secolului al XX-lea. Harlow. Problema războiului. Nehru.. instituţia zaminda-ratului s-a consolidat. op. Ocuparea puţinelor puncte de sprijin franceze de pe coastele Indiei a fost o problemă simplă şi secundară. în Opere. creînd o mare propriei. voi. 9. 227 . ipe cînd rentele încasate de ei se ridicau la 13 000 000 de lire. Cf. 1 Activitatea parlamentară. treptat.

folosind posibilităţile oferite de clauzeile întocmite cu abilitate în cadrul tratatelor de subsidiere. . Wellesley a anexat o parte din principatul Aud 4. Fratele lui Arthur Wellesley.. potrivit căruia principii indieni erau obligaţi . reveniră temerile în faţa even. voi. După războiul din 1799 a luat o mare extindere aşa-numkul sistem al subsidiilor (sau al tratatelor de subsidiere).■ l> v r e. duce de Wellington. în „EHR". cu scopul mărturisit de a obţine permisiunea înfiinţării unei factorii. După anexarea Maisurului. pp.. în 1803. dinspre vest şi nord. 474—475. 591. 9.1 i n i . I . Rezultatele viitoare ale stâ'pînirii britanice în India. pentru a i ţelului politic şi militar. de supraveghere a acestei porţi în 1800 a fost instituit protectoratul asupra statelor nizamul'iM de Haiderabaid. cit. în urma unui nou război. Wellesley puse MI li supraveghere frontiera Pendjabului (în nordul peninsulei I mli. cit. Tratatele de subsidiere erau astfel concepute. După pacea $i alianţa de la Tilsit. 213—214. 12. în Opere.i Waterloo. încât prin interpreitarea diferită a clauzelor lor să se poată oricmd avea un izvor nesfârşit de pretexte pentru noi anexiuni 1.i r 1 M a r x. maraţii fura siliţi să recunoască protectoratul Companiei Indiilor 5. ' I < v . voi. |'. Compania Indiilor Orientale. voi. nota 205 .i) şi t rimise un agent al companiei într-o misiune la Karaci. Nerespectarea acestor angajamente atrăgea după sine conifiscarea posesiunilor principilor. 'i i i I M a r x. guvernatorul general Richard Wellesley 2 lărgi şi mai mult sfera protectoratului «englez asupra princi/patelor indiene. sau să acorde împrumuturi oneroase companiei. 9. cit. Huttenbach.trupele Campaniei Indiilor cuceniră şi transformară îm stat vasail principatul Maisur. în Opere. p. în Siml (l. op. 138 . 11.să întreţină ori să subvenţioneze trupele engleze staţionate pe teritoriul lor. p. D u p u i s. oricît de îndepărtată ca realizare practică.i gura Jndusuiku). Tippu Sahib muri cu acest prilej. a unui atac francez ţi rus în direcţia Indiei. învingătorul lui uli " i i l. şi nota 139. 230. în fond. op. dar. în I ' / ■ < ■ 1 Lndia3. Anexarea Audului. pp. 52 .. încheiate în 1807 de Napoleon cu ţarul Alexandru I. obligîndu-1 să şi cedeze cîteva teritorii. op. In 1801. Ţinînd seama de posibilitatea.în 1799.

lordul Minto. In restul Asiei. 594—599. al schimbă rilor economice. voi.il . ( :<>i111< inici Indiilor i se desfiinţa în acest an monopolul ei comer< i. 4 CHBE. Se schiţează astfel. XV]. p. cu unele condiţii. 77. KarI Marx.tualităţii unei acţiuni combinate I u n i Indiei. pp. în „EHR". la Erfurt. Georges Weill. cînd va voi să stabilească „fron rele ştiinţifice" ale Indiei.. la termenul de reînnoire a cartei sale. deschis oricui3. 1961. Lefebvre. 139 . în Opere. în veacul al XlX-lea : asigura dominaţiei. Jiniaiim politicii engleze în India. pp. ca un preludiu îndepărtat. L'eveil des nationalites et le mou1 2 s vement liberal (1815—1848). 473—474 [Col. Bill-ul cu privire la India. Pentru toate celelalte mărfuri. nr. pp. Compania Indiilor Orientale. cit. 162 . Compania Indiilor trebuii să accepte o . 315. a linei burghezii ce nu mai tolerează restricţii tradiţio nal' iude libertatea deplină în afaceri. p. dar şi un semn al wemii. CeyJonud fu ocupat la începutul anului 1796 şi trecut su'b controlul coroanei britanice în 1801 4. Este ţelul pe care îl va defini p şaptezeci de ani. „Peuples et civilisations". op. ea nu-1 mai păstră decît asupra ceaiului şi comerţului cu China. Idem. H u t t e n b a c k . comerţul cu India devenea. p. reluind reJaţiile — întrerupte spre sfîrşitul anului 1800 — ou în 1809 ise încheie un acord cu Rânjit Singfa. deci în afara Indiei. cele mai remarcabile succese ale expansiunii engleze sânt reprezentate de cucerirea coloniilor olandeze. tn 1813. Disraeli. voi. către po tot mai favorabile pentru prevenirea şi respingerea uin> tuale atacuri dinafară. II. voi. 288 . p. 1930. cit. 301. 59—60. pe care cei doi monarhi au discutat-o mai p larg h întrevederea lor din anul următor. 12. CHBE.altă reducere importantă a ve chilor privi/legii. 9. prin lărgirea continuă a frontierelor. II. Guvernatorul general. al dezvoltării puternice a industriei şi comer ţului. în Opere. suveranul din Pandjaib 2. 528 . Paris. Era şi o urmare a faptului că apărarea unui domeniu atît de întins o făcea să fie tot mai avizată la sprijinul statului englez.. trimise \iOTO diat o nouă misiune „comercială" în Sind. în septembrie oi tombrie 1X08. op.

446. de asemenea. o escadră engleză a 'încercat în anuil 1808 să ocupe Canton (Guancijou). pentru a combate activitatea agenţilor francezi şi pregătirea unui eventual marş al armatei franceze (Spre India 4.. Orientul Apropiat a intrat şi el în această perioadă în sfera atenţiei imediate a intereselor engleze. într-o misiune la Teheran l'agdad. II. 299. fu bine primit şi încheie în martie 1809 un alt Wl I HBE. ■ e. Wellesley. op. căpitanul John Makolm fu itrimis de guver-.. El organiză în Java un regim de stat. Stamford Raffles. Deoarece fusese alungată din Macao. iltF.în 1810. op. un tratat cu Persia. p. p. p. Ei creară aai un guvernămîmt. op. 85 (1961). p. Mailcolm fu trimis din nou (în Persia. 52. Cu această ocazie se semnalează un element nou şi de viitor în campaniile coloniale britanice : prezenţa unor detaşamente de trupe indiene în armata care a colaborar la <» uiparen Egiptului3. un nou trimis. cit. să obţină 'monopolul de export al cafelei arabe 5. dar a fost «respinsă de apărarea violentă a chinezilor a. Brunschwig. subordonat prezidenţiei Bengalului. p. an. în Marea Roşie. dar nu reuşi să obţină autorizaţia de a merge la Teheran. 1 [arford Jones. Haidy. Egiptul fu recucerit în 1801 de către trupele turceşti şi engleze şi readus sub vasalitatea Imper i u Im otoman. înlăturând administraţia Companiei olandeze a Imdiiilor Orientale *.strâmtoarea Bab el Mandeb. 1 I t f i b v t e. deschizînd Angliei comerţul pe coastele Golfului Persic. în 1808. tom. 140 . ca unul ce fusese şi explorator. * Ibidem. pe care o cuceriră în septembrie 1811. cit. natorul general din India. Maloolm obţinu. pp. Toi în 1801. CCXXVI. încredinţat unui administrator priceput în problemele ţărilor tropicale.. 191. p. 75—76. la sfîrşkul anuilui 1808. care controlează . englezii puseră stăpânire pe Moluce şi organizară o expediţie în Java. Privirile Angliei au fost atrase asupră-i de expediţia lui Napoleon în Egipt şi de prezenţa armatei sale acolo. cit. englezii ocupaseră în 1798 insula Perim. în schimb. 73. în acelaşi an. punct comercial portughez pe coastele Chinei de sud.. şi vor încerca. in „Kcvue Historiqu<?". în timpul celei de-a doua alarme stîrnite de planurile lui Napoleon în legătură cu India. II. 106.

Afganistanul. 141 . Englezii răspunseră prin misiunii) diploma tice amintite şi prin încheierea unui tratai di Afganistanul. 1959. ordonă tuturor coloniilor olandeze să admită debarcarea corăbiilor şi garnizoanelor 'engleze. în privinţa atitudinii Companiei olandeze a Indiilor. nu are ca racter de excepţie. în acelaşi timp. cît de oistiilitatea faţă de concurenţa engleză. în sine. în iunie^septembrie 1795. Paris.tratat. la rîndml său. de altă parte. în perioada expansiunii Imperiului napo leonian se mai întâlnesc exemple de asemenea împărţire a opiniei ţărilor ocupate sau atrase în orbita influenţei franceze. Le conflit an-glopersan â propos de Herat (1828—1857). care administra colonia. Totodată ei dasfăşurară intrigi. 3—5. în partide ostile şi favorabile Franţei. se poate preciza doar că nu era vorba de o sim patie principială pentru Franţa şi regimul ei. la începutul a nu lui 1795. Opere. p. op. Capitularea fusese determinată şi de izbucnirea unei insurecţii a coloniştilor împotriva administraţiei compa1 Lefebvre. 2 F r i e d r i c h E n g e l s . E s m a e l D o u l a t s h a h i . dar fu ţinută în şah de forţele lo cale. Bucureşti. cit. Editura Politică. de o parte. pentru a i i u i t J facţiuni rivale în Persia şi Irak şi a împiedici astfel eventuala folosire a acestor ţări de căitre Napoleon ca puncte de ct. Compania olandeză a Irudiilor Orientale ordonă vaselor sale să părăsească porturile engleze şi să intre pretutindeni în relaţii amicale cu francezii. 87. 3 Ibidem.\p3 şi chiar ca aliate în proiectatul marş spre India :l. o escadră engleză încercă să debarce în Colonia Capului. a acestei grupări comerciale oligarhice. Stăpînîrea drumului spre Indii : Africa Cînd armatele franceze ocupară Olanda. 86—87 . 1963. în speranţa că-1 va deten şahul F*tn invadeze India2. stadhouiderul. L e f e b v r e . La 14 septembrie însă. refugiat în Anglia. p.. garnizoana olandeză făcu act de supunere. fidele Companiei olandeze a Indiilor. în i Gardane. 320 . spre a le proteja contra Franţei. în 1814 ' Era momentul în care Napoleon trimisese. pp. 14. 320. şi de temerea faţă de represaliile guvernului francez. p. voi. pp. împrejurarea. în K a r 1 Mar x-F r i ed r i c h Engels. care va fi completat ulterior.

în 1804. a fost restituită vechiului posesor. Asigurarea controlului asupra drumului maritim spre Indiile Orientale i-a determinat pe englezi să ocupe şi alte puncte de sprijin. ° HBE.. op. op. trebuie să considerăm Capul Bunei Speranţe ca Gibraltarul Indici" 4. cit!. VIII. la fel cu alte achiziţii engleze anterioare. De pildă. Vraltes Junges Afrika. 183. pp. 142 . o escadră engleză întreprinsese asupra Coloniei Capului o acţiune milita-ră. fapt care a înlesnit fermierilor buri transformarea acestora în sclavi sau şerbi3. 184— ' Buri li a r d B r e n t j e s . p. cit. op. Ecouri ale revoluţiei franceze.. ' 1 I . p ■' I I I a r 1 o w—M a d d e n. CHBE. op. într-o scrisoare adresată unui secretar de stat englez : „apare de la sine înţeles şi dincolo de orice îndoială ca puterea care deţine Capul Bunei Speranţe i heia [drumului] către şi dinspre India. Berlin..i 11 o w—M a d d e n. Interesant e faptul că Napoleon. cit. rămasă fără rezultat 5. între 1809 şi 1812 englezii au obligat pe membrii triburilor nomade sau seminomade din cuprinsul coloniei (hotentoţii) să alba un domiciliu stabil. într-adevar. preocupat mereu de aventura auceririi Indiilor. pp. pp. p. în Africa de Sud !.». 1963. II. Cu prilejul păcii de la Amiens. în acelaşi ae (1781).. englezii o ocupară din nou. clasa dominantă în colonie. " //•/. în jurul Africii . declarând-o decăzuta din drepturi şi instituind consilii şi adunări provinciale şi „naţionale".. încă din timpul conflictului anglo-olandez din 1781. Colonia Capului.. 315 . acestea. 57—59 . Dar după reluarea războiului cu Napoleon. VIII.aceste puncte de escală : insula Sfinta Eilena.. 97. II. pare a fi visat şi posibilitatea realizării unei atare întreprinderi pe calea mării. 168. conducerea Companiei Imdiilor afirma. în proiectele şi ordinale sale împărţite flotei. I I ■"■ l i v r e . cit. 599—602. aveau sa constituie preţioase escale pentru vasele II le şi de război. p.. împreună cu Capul Bunei Speranţe./. S i k. p. inistaurînld administraţia lor şi căutând a se acomoda intereselor coloniştilor olandezi (buri). se găseşte şi indicaţia de a se cuc ori umuil din . 172—174. în ianuarie 1806 2. p.niei. din reprezentanţi ai burghezilor şi fermierilor locali l. 6. HBE.

din partea lor. contra unei indemnizaţii de două milioane de lire istorline 3. invo cată imediat de asistenţă.. ocupară î'le de Franc* ! l i Mum. Gorea. Mai anexă cîteva CHBE. île de Bourbon (azi RAunion). pp. aducînd cu sine noua sa abdicare şi exilul definitiv pe insula Sfînta Elena. buula I driguez şi. pentru „cele 100 de zile" şi că războiul Angliei şi aliaţilor ei împotriva sa a fost reluat. H a r d y. a şase conducători : la prima tentativă. tu sudul Oceanului Indian. spînzurătorile im provizate s-au rupt. iar în 1809 Saint Lou LO. op. întreg sistemul . iertarea condamna2 1 143 . în 1815 ei au dezlănţuit o revoltă. Faptul că în intervalul martie-iunie 1815 Napoleon a revenit la putere. 43. Dobândi apoi două itraimi din Guyana. într-un asemenea caz. Congresul de 'la Viena (1814—1815) a confirmat victoria Angliei şi acapararea.Englezii. Prin convenţia cu Olanda. nu tprezintă însemnătate din punctul de vedere al modului în care. după completa sa infnîngexe şi iuti ■ trupelor aliate în Paris. condamnaţii scăpînd cu viaţă. urmat de o convenţie ansglo-olandeză la Londra. au fost rezolvate problemele coloniale. Angliei i se recunoscu stăpînkea asupra Coloniei Capului. cit.. înfirnigerea de la Watefloo (18 iunie 1815) a pus repede capăt acestei a doua domnii a lui Napoleon. p. retrăgîndu-sc insula Elba. mai la nord de acestea. cu portul ei excelent. 106. 3 Anexiunea engleză n-a fost pe placul coloniştilor buri. a unor noi posesiuni coloniale. p. înăbuşită şi încheiată cu spînzurarea în împreju rări dramatice. din partea ei. i u ) . O veche tradiţie. 315—316. arhipelagu] Seychclili Erau ultimele colonii franceze care cădeau îm mîinile Anglii Pacea cu Franţa şi aliaţii ei La 6 aprilie 1814. la Paris. L e f e b v r e . în ziua de 30 mai 1814.politic european creat de el prăbuşit. cuceriră în i ista de vest a Africii. Napoleon a abdicat. şi în special pretenţiile colonialiste ale Angliei. aliaţii au înche cu Franţa (unde revenise la tron dinastia de Bourbon) un tratat de pace. cit. restul (Surinam) rămânând olandez. la 13 august acelaşi an. cerea. op. după mai bine de două decenii de încleştare reciprocă.

insuliţe 111 AntLle. Olanda primi de la Anglia o indemnizaţie totală de cinci milioane de lire sterline (inclusiv cele două milioane pentru Colonia Capului). HBE. cit. p. nu una politică.n acest tratat. Lucrarea britanică atribuie episodului o cauză minoră. Olandezii au susţinut. coasta de nord-vest a insulei Bonneo (Kalimantan). Pentru a avea un tablou final al configuraţiei Imperiului britanic după victoria asupra lui Napoleon. 1 Pentru întreaga problemă a tratatelor din 1814—1815 (clauzele lor coloniale) : CHBE. p. ci nu adevăratul sultan. CHBE. History of Malaya. In 1816. IN 1834 insula Sfînta Elena va fi trecută de sub administraţia ComIndiilor Orientale sub aceea a coroanei engleze. 239 . pp. englezii anexară în Atlanticul de Sud insulele Asşi Tristan da Cunha. Cf. pp. VIII. Pentru cale cedate. Danemarcii. Ibidem. S [ k. cu excepţia insulei Helgoland. 92—94. 123—127.. II. din partea Spaniei. 20S. Cf. ceea Malta este în apus" 3. şi I i fost dovedit ulterier. i şi K e n n e d y. o parte din Sumatra. la apus de Grecia *. Primi. pp. II. Toate celelalte colonii olandeze ocupate în timpul războiului au fost restituite vechiului posesor. peninsula Malacca şi Ceylon. . de unde puteau supraveghea nta Elena2. iar în Marea Mediterană reţinu Malta şi protectoratul asupra Insulelor Ionice. cit. Hardy. p. Tratatul era nelegal.. Anglia i-a restituit toate coloniile (de altfel de mică importanţă). 144 . trebuie să mai 11 unele rectificări şi aranjamente ulterioare. „să devină în -răsărit. pe mar-itatalor idin 1814—1815. cf. I I . ci un frate al său ni II i moscut ad-hoc de Raffles. din largul estuarului Elbei. op. ţilor. insulelor ^scension şi Tristan da Cunha. 43—44. I. Rodriguez şi Seychelles în Oceanul Indian. destinată. pp. 576.i senin. La 30 ianuarie 1819 ei cumpărară de la sultanul din Johore (iîn sudul peninsulei Malacca) insula Simgapur. p. de asemenea. Anglia a reţinut : Tobago şi Santa I ucia în AntLle. după expresia lui Stamford Raffles. Englezii însă au rămas neînduplecaţi şi au repetat pe loc execuţia. Ibidem. op. CHBE. insulele Mauriciu. Dintre posesiunile franceze. 128. adică un punct strategic (dar şi comercial) de maximă importanţă pentru Imperiul britanic din Orientul îndepărtat. 214—215. confirmarea stăpânirii asupra Trinidadului. 600.

cedând în sohimb i. i v î i u l un sdlid control această zonă a lumii. asupra mărilor. ea îşi consolid. II. I i contra instalării englezilor ila Singapur '.în 1824.i nirea. ceea ce era mai important. Sfârşitul războaielor dintre 1793— 1815 a aduis deci Imperiului britanic succese hotăotoare. 603—604 . 299—300 . cit. iai in I număruil lor se ridica la 43 2. Eliminase d i n corn petiţia pentru stăpânirea mărilor şi coloniilor pe cel mai pu ternic adversar : Franţa.Ir i• pieţe de desfacere. cit. . op.. printr-un tratat. pp. 98—99. du blate de o sensibilă transformare a structurii sale interne şi de o excepţională întărire a bazei lui economice. 128. p. I m şi Palembang. rezultatul victoriei Angliei boaiele ou Franţa revoluţionară şi cu Na în faptul că la 1792 Anglia avea 26 de colonii. îşi «. K e nn e d y. H a r d y. pp. de acum necontestată. în Sumatra. 2 CHBE. 1 Ibidcm. pp.. devenită primord pentru interesele colonialismului englez.ibiliini tele care le mai avea în Malacca. Dar. Cifric. pînă pe coastele Africii de Sud. op. îşi întărise dominaţia în Indii $i în i Oceanului Indian. .

. că în perioada dintre sfârşitul războiului de independenţă al coloniilor americane şi încheierea războaielor cu Napoleon are loc transformarea lui profundă. pre-'l.. an.. I.. în general. < li C v a 11 i e r. că ideile de bază ale noii structuri economico^politice a imperiului erau prezente înainte de apariţia cărţii lui Adam Smith (1776). Se accentuează. metode care „au dispărut. Oxford. I. norr. 23—24. cit. faptul că războiul de independenţă al coloniilor americane n-a determinat o schimbare relativ bruscă în structura Imperiului britanic. în uînma unor noi experienţe periculoase pentru coeziunea imperiului 2. op. cit. i i l i ir in sistemul colonial britanic. 43. la o accentuare temporară a strinţei controlului exercitat de metropolă 1.irgery Perham. XXVI. nici n-a l.. Problema a fost şi rămîne încă în discuţie. în „Revue Historique". 29... 212.lecenii de după războaiele napoleoniene". Aceeaşi părere. 442. Concluziile „lecţ. pe plan politic. aducîndu-i-se completări şi emiţîndu-se multe puncte de vedere interesante. ci. p. 146 . Essay in Imperial Government. op.ic-i americane" pe acest plan au fost trase de Anglia şi apli( . De pildă. revoluţia americană n-a dus la o subită convertire a guvertţilor englezi în favoarea unor mai largi libertăţi pentru colonişti. cit.. 85 (1961).CAPITOLUL VUT DE LA „VECHIUL" LA „NOUL" IMPERIU Istoriografia Imperiului britanic admite.. Bl " i i s c h w i g . pe de altă pairte. r e d e r i c k M a d d e n. p. n-a îngropat cu totul elementele sale vechi. 1963.. gradat... la K e n n e t h Ro1 -1. cu privire Ia prelungirea metodelor mi n u . p.MC în practică abia începând cu anul 1840. Se recunoaşte.. pp.. dimpotrivă. pe de o parte. au survenit abia după 1832 3. în sensul deplasării hotărîite a axei sale comerciale în spre Oceanul Indian şi Pacific. op.i iveală altele. complet noi. Şi pe tărîm economic există părerea că modificări decisive în structura imperiului. trecerea de la „Vechiul" la „Noul" Imperiu. Ele tind să demonstreze că această perioadă de trecere a avut limite ceva mai largi.

mai ales în India. pp. într-o altă Iu crare. supariorkai< au constituit baza căutării de noi pieţe. Imperiul axat pe comerţul oriental — qpuiu' el s-ar fi realizat şi fără divorţul anglo-american din 1783. Oxford. nu putea constitui unul din cei trei piloni ai acestui comerţ. 3—5. Ezi-tînd destul de multă vreme îîn recunoaşterea acestui adevăr. priviseră comerţul liber 2. pe care le considerăm ca mai potrivite pentru a fixa perioada de trecere de la Vechiul la Noul Imperiu. indiscutabil. \ ini i ni 1 Lir. independenţa americană a avut tom rol de netăgăduit — recunoaşte acelaşi autor. în care vedeau o sursă permanentă de produse necesare metropolei. exploatabile în spiritul vechiului „pact colonial" mercantilist. turile dezvoltării industriale.U.A. în spi itul Asiei. 1-3. trebuiau menţinute. în caz contrar dezechilibrul economiei britanice ar fi fost mult prea greu. 1 Harlow. în aceste noi condiţii. Toate aceste discuţii. 17—18.U. Relaţiile comerciale cu S. Ele vădesc doar faptul. oi iglnili fiind anterioare1.U.low. că orice proces istoric are origini mai îndepărtate şi consecinţe prelungite dincolo de perioada în care el se manifestă cu deplină intensitate.Un foarte serios cercetător al problomi i. cu Indiile de Vest şi coloniile din America de Nord. 1951. pp. angajate în istoriografia Imperiului britanic. Dar faptul că S. Creşterea volumului schimburilor.A. Cuceririle săvJrţite atunci.A. I. Anglia a trebuit să admită un comerţ fără restricţii cu S. Deşi n-a fost singurul factor care i m i ' ţat această evoluţie. ci înseşi condiţiili materiale războiului de şapte ani. The Founding of the Second British Empire. ceea ce a reprezentat o breşă în sistemul închis al comerţului ei exterior. nu infirmă limitele anilor 1783—1815.. consideră că nu numai ideile. The Historian and the British Colonial History. ca Adam Smith. a con-• firmat anacronismul vechiului mercanitilism rigid şi optimismul cu care unii. cercurile de afaceri engleze au pus un accent sporit pe expansiunea în Oceanul Indian. I. Ea a modificat circumstanţele „comerţului triungl itul practicat de Anglia în Atlantic. 2 Idem. Canada. erau acum un stat liber făcea imposibilă aplicarea pe mai departe a normelor mercantiliste în reglementarea comerţului transatlantic. pp. pe atunci încă foarte puţin dezvoltată. au dus la tramsfarmarea imperiului npu! 147 .

facilitat de monopolurile comerciale ale unor companii. care preconiza un „despotism comercial" din partea metropolei asupra coloniilor. Faţă de celelalte. vechilor metode colonialiste britanice vizează şi greşelile politice. am văzut. 1962 . recenta traducere complet! în limba româna : Editura Academiei. transformarea Angliei în cea mai mare putere industrială a lumii. pe sistemul plantaţiilor lucrate ou sclavi. dar şi insuficienţa. Aceasta cu condiţia de a se renunţa la in idirile comerciale. cum o numeşte Smith. I. a constituit un puternic nmliil de reconsiderare din partea burgheziei engleze a prinilor şi metodelor sale colonialiste. la mijlocul secolului al XVIII-<lea. mercanti lismul apărea în forma unui jaf abuziv. întemeiate şi populate de britanici. caracterul lor necorespunzător cu noile realităţi economice ale Angliei. faptul că Anglia n-a văzut cum coloniştii înşişi. După cum e tot atât de cert că în explicarea procesului trebuie avuta în vedere o cauză mai profundă : revoluţia industrială. Adaim Smith.mi". 1965. sau. voi. E vorba aci în special de raporturile cu coloniile de emigraţie.Vechiul Imperiu a fost cel bazat în primul rînd pe posesiunile tropicale. sporesc patrimoniul naţional. indiferent de natura acestor produse. interpretată îndeobşte pe noi în Anglia ca o consecinţă a unor greşeli. dar în parte avînd şi ele caracterul de plantaţii. Criticile care se aduc. la mercantilismul îngust. E cert că revoluţia americană. prin punerea în valoare a resurselor locale. II. alături de care s-au ridicat şi coloniile de pe coasta răsăriteană a Americii de Nord. Se relevă astfel corespondenţa dintre geneza şi raţiunea de a fi a Vechiului Imperiu. Economia şi întreaga lui administrare erau dirijate în funcţie de concepţia mercantrlistă. dimpotrivă. în celebra sa (lucrare Avuţia naţiunilorl a criticat practicarea faţă de colonii a unei politici pur comerciale. passim 148 . şi a permite o largă 1 ( I. indiferent dacă ele i nevoile de consum ale metropolei. a unei politici injuste :i metropolei faţă de colonii. ducînd la înrobirea şi chiar exterminarea unor populaţii indigene. la „poli. în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea. cu perioada acumulării primitive a capitalului.i l i l > h . îi iză producţia. Apogeul Vechiului Imperiu a fost atins.

„Am creat un mare imperiu — spunea Smitli f&ră aii soop decît a creşte o naţiune de clienţi". sufocă economia. de astă dată de ordinul milio nalor . In Io unui curent comercial al cărui debit major şi sens principal era dinspre colonii către metropolă. fără rezolvarea căreia importul de mai prime iişi pierde sensul. Din nudul celor ruinaţi ori ameninţaţi cu ruina. sub ailt aspect. proletarizarea unor mase tot mai importante ale populaţiei. Vechiul Imperiu căuta în colonii surse de produse di con suin şi de materii prime. Din faza de dezvoltare. Prin victoria inaşinisimukii şi a macii proprietăţi agrare capitaliste se completa în ritm accelerau procesul ruinării ţărănimii şi a meseriaşilor. Această necesitate era determinată. Masarea produselor devin problemă vitailă.iii circulaţie a mărfurilor. duce la crize. din rîndurile lucrătorilor industriali şi aigricoli prost plătiţi sau rămaşi fără lucru vor recruta mase de emigranţi. un schi ml) lib ile. Blamul asupra mercantilismului.t ei nismului şi a formidabilei creşteri a producţiei industi caută cu febrilitate debuşeuri. în ambele sensuri. aruncai de \dam Smith. Pînă şi belşugul duce la crize. Noua economie engleză. era expresia noului raport de forţe economice dintri şi restul lumii. la şomaj. i gleză era Mică subordonată oareoum comerţului 1. ila perioade de creştere a mizeriei maselor. în cadrull căruia domnia liberei concurenţe alimentează mereu fluctuaţiile şi diferenţierea socială. Acest proces rămâne propriu capitalismului. . revoluţia industrială determină relativ brusc o covârşitoare ii a capitalului industrial faţă de cel comercial. şi de consecinţele sociale ale revoluţiei industriale şi agrare. se impunea acum stabilirea unui circuit dublu.

care în secolul al XlX-lea vor căuta alte condiţii de trai. datorită creşterii demografice şi dezvoltării lor economice. debuşeurile potrivite pentru industria din metropola. contribuind şi prin aceasta la crearea condiţiilor 1 Revoluţia industrială începe într-o branşă-fiică a comerţului colonial : prelucrarea bumbacului ! 149 . mergînd să îngroaşe rîndurile | pulaţiei din colonii.şi zecilor de milioa ne. Ele vor o! în mai largă măsură. Coloniile de emigraţie vor prevala în cadrul Noului Imperiu. faţă de cele de plantaţii.

vom spune că liberalizarea relaţiilor comerciale ale coloniilor a însemnat. vom observa că. Chiar şi fără măsurile protecţioniste sau prohiive cunoscute. lîm care (pritnci|pada sa bază ■ >1111. a opreliştilor în cădea schimburilor coloniilor cu ake ţări.ulă. Anglia veacului al XlX-lea a fost.i lumii fni regi. . Liberalizarea comerţului coloniilor nu prezenta deci riscuri.necesare stabilirii acelui dublu circuit comercial. îin zonele lor de influenţă. Adică libertatea pătrunderii mărfurilor engleze pe teritoriul lor. e diseminată pe nm spaţiu mondial. în Noul Imperiu. până după 1870. de eliminarea exclusivismului mercantilist. Ea îşi deschidea astfel alte ş\ alte pieţe de desfacere. pe orice piaţă a lumii. mult lărgită. ni i u l de gravitate îm Oce. dar atrăgea în schimb avantaje. nu se puteau compara cu potenţialul industrial englez. 150 . a aceluia care ştie că o concesie nu-i poate aduce nici o pierdere. Mergînd mai departe în această analiză. cu începere din veacul al XVTI-lea. în coloniile lor. „atelierul kumii". constatăm că el reprezintă acea fază de : Imperiului britanic. mai de calitate. din partea Angliei. i telozia cu care Anglia. nici mai multe la uin loc. mergîind spre cucerirea economică . Anglia avea dreptul să pretindă acestor ţari un tratament reciproc. intensificarea complexă a raporturilor comerciale metropolă-colonii va fi însoţită şi de „liberalizarea" lor progresivă. generozitatea celui mai puternic. mai ieftin. cu ea sau cu imperiul ei. iar nu comerţul . Lăsînd altor ţări posibilitatea de a întreţine -relaţii libere. la tarife vamale scăzute (sau chiar complet abrogate). despre care s-a vorbit mai sus. cel care poate vinde mai mult. în condiţiile unei asemenea diferenţe de nivel al dezvoltării indus-bera concurenţă era un joc cu câştigătorul dinainte cu.unul [indian.nos m învinge cel mai tare. Anglia putea doborî orice concurent.i este industria. mai repede. în care baza sa iri. i n u n d 'Sensul noţiunii de „Noul Imperiu" sau de „Al doilea imiporiu". Gum se explică acest lucru ? Oare concurenţa comercială a altor ţări pe piaţa colonială engleză nu prejudiciază interesele industriei şi comerţului Angliei ? Pentru a lămuri faptele dît mai concis şi mai intuitiv. Nici o ţară de pe glob. iar nu în Antile . ise coloniile de penetraţia comercială străină nu-şi mai istul.

K. Abstracţie făcînd de „India Bill" din 1784. aa şi aceea a securităţii lor interne şi externe. începuturile conştiente ale acestei noi orientări în politica britanică faţă de colonii se atribuie. protecţionist şi prohibiţionisi. în tot timpul veacului al XlX-lea. ca valoare şi Imp oloniile <.în care predomină. şi o formulă care permite Angliei să tragă mai multe foloase de pe urma coloniilor. 5. iar nu i iţii. sistemul auitoguveni.ini coloniiiloi dotarea lor cu instituţii legislative aviîmd o competenţă de largă şi cu organe executive proprii. şi mai ales cea a apărării militare. Dacă apogeul Vechiului Imperiu se situează pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. în ultimă instanţă. lui William Pittjunior. O dată cu aceasta. în care libera concurenţi ii Lot ui n cantilismului. cu armata şi flota sa. din zonele tropicale. Noul Imperiu îşi găseşte expresia definitivă pe lla mijlocul celui de-ail XlX-dea.emigraţie. întreţinerea şi apărarea imperiului va deveni astfel mai puţin costisitoare pentru Anglia. 3 CHBE. cu mai puţine cheltuieli. iar ou cale precapitali de salavie sau serbie 1 . relaţiile capitaliste şi precapitaliste se împletesc aci puternic. în 1783. eu sarcinile financi. principala excepţie de la regulă . nu erau exclusiv în sarcina coloniilor. p. din zonele temperate. în care predomină relaţii! ducţie. . De la cabinetul lui Pitt. îndeobşte. II. relaţiile Marii Britanii cu imperiul de peste mări vor fi determinate de un minister responsabil în faţa parlamentului :). Ca un corolar al celor de mai sus. atingîndu-şi apogeul în cele două decenii următoare. aceste răspunderi. relaţiile de muncă salariată. Anglia continuă să contribuie într-o mă sură la ele şi e gata oricînd să intervină. prin care Pitit a trasat calea autorităţii şi responsabilităţii guvernului şi par1 India rămînc însă.i bugetare. multă vreme. deci nu nuni ii extrasă din greşelile comise faţă de coloniile amei drul „Noului Imperiu" se va impune. a însemnat sfîrşkul ultimei tentative de guvernare personală a unui rege englez — George al III-lea. fără ca acest caracter să dispară nici în veacul nostru. coloniile vor asuma şi răspunderea pen tru rezolvarea propriilor lor probleme economice. 2 Bineînţeles. însăşi venirea la putere a cabinetului său. ca principiu şi mi I a organizării sale politice. care incumbă acestor răspunderi 2. responsabile în faţa adunărilor reprezentative ale coloniştilor. Noul Imperiu reprezintă. la nevoie.

op. Cambridge. Anglia va porni la restructurarea imperiului. Me-morizînd-o şi căutând să o aplice. Milano. fiind pus saib conducerea unui „secretar de stat pentru problemale războiului şi coloniilor" *. IU. 1959. în timpul primei sale perioade de guvernare preocuparea directă pentru colonii apare şi în terminologia ministerială 'britanică. La 17 martie 1801 s ja reorganizat „Colonial Office". 1079.lamemtului britanic faţă de colonii. deşi sînt departe de a corespunde realităţii şi par destinate mai degrabă să o mascheze. Aceste cuvinte. • olonial Office". pronunţate de un politician englez whig (lordul Shelburne). • Brunschwig. Cf. Departamentul Coloniilor. II. separat de „Colonial Office". Georg'e Bennett. CHBE. Departamentul Indiei. de „Canada Act" din 1791. reprezintă „lecţia americană" învăţată de burghezia engleză. „We prefer commerce to domination" 2 — preferăm comerţul în iloiciuil dominaţiei. II. p. 444 . 729. cit. care va fi un punct de sprijin pentru dezvoltarea unui constituţionalism colonial englez. K-a. L'Empire Bri.în L'Europe du XIXe et du XXe siecle (1870—1914). se va despărţi de „War OfMinistcrul de Război.' . p. [1962]. După 1858 se va crea şi un „India i > l h ' . voi. Ministerul Coloniilor.. în anul venirii la putere a lui Pitt (1783). în 1854. care se ocupa I u n i e cu restul imperiului.

1 NOUL IMPERIU .PARTEA A II .

Olanda. în spaţii care se întindeau pînă în vecinătatea celor vizate de Anglia. Pînă spre sfîrşitu! secolului al XIX-tlea.. în perioada dintre sfârşitul „Invincibilei Armada" (1588) şi prăbuşirea Imperiului napoleonian (1815). războaiele. i i XlXiea. cit. Dintre celelalte mari rpuiteri învingătoare asupra lui Napoleon. pe care superioritatea mijloacelor sale militare va îngădui să o înfrângă relativ uşor. dar fără să le încalce. op.. p. colonialismul englez îşi croise drum într-o teribilă rivalitate cu alte puteri : Spania. cînd şi dacă să întreprindă un act de expansiune 2. înainte. . Prusia şi Austria nu erau capabile de un efort colonialist. de-a lungul VC .CAPITOLUL I ÎN CĂUTAREA FORMEI (1815 [I După victoria asupra lui Napoleon. Rusia îşi concentrează eforturile. Se poate remarca însă o deosebire desitul de sensibila între războaiele colonialiste engleze din acest secol şi cele din epocile precedente. 70. maţi nile înseşi încap a fi construite cu ajutorul maşinilor. a unei clientele tot mai numeroase. O altă trăsătură specifică a expansiunii coloniale engleze în perioada 1815—1850 este relativa sa „moderaţie". a unui teritoriu tot mai întins pentru emigranţi '. în secolul al XlX-laa. p. ele au fost scoase din competiţie. Rînd pe rînd. VIII. motivele care împinseseră Anglia la expansiuni lonială subzistă cu toată vigoarea. Marea Brkanie via fi liberă să aJeagă unde. marcată prin momentul în care. CHBE. Desăvârşirea revoluţiei in dustriale. expansiunea colonială engleză se va desfăşura fără a întîmpina altă împotrivire decît a popula"ilor indigene. o oare- f 1 2 Hardy. K u l m . cîind intrarea capitalismului în faza imiperiallismului va arunca marile puteri în febra reîmpărţirii lumii. comportînd în majoritatea cazurilor agresiunea directă. impune Angliei necesitatea unei cantităţi cresciînde de materii prim. spre Asia centrală şi Extremul Orient.după 1850. Timp de mai multe acenii. . II. Expansiunea continuă prin urmare în veacul al XIX cu aceleaşi metode. Franţa.

155 .

a permis. rei u n i K scle marilor proprietari funciari. Din 1840 începe reducerea 11 »r 'de import pe produsele străine -. ileguidu-se de numele lui William Huskisson. accesul corăbiilor străine în porturile coloniilor britanice. 97—99 . 317 . votată curînd după victoria asupra lui Napoleon. Reprezentanţi ai burgheziei industriale şi comerciale. pe ila 1820. El a făcut primele reduceri şi unificări de taxe vamale. p. pentru a combate consecinţele depresiunii economice oare se instalase curîind după în-i războaielor napoleoniene. pe bază de reciprocitate. cit. op. Ezitările guvernanţilor englezi în problema expansiunii coloniale s-au putut datora însă şi situaţiei bugetare. în consecinţă. K n o r r. Dar aceasta nu însemna că cele două partide — cît şi clasele dominante engleze — nu erau tentate de anexiuni care promiteau a fi rentabile pentru industria şi comerţul Angliei. preferind economiile bugetare şi preconizând. i . ministrul comerţului din acea perioadă.considerată necesară. De asemenea. ca efort conştient. Ea interzicea importul de grîne n i ' l i . cit. Măsurile lui Huskisson „au transformat imperiul monopolist. De aci caracterul Această lege. înitr-umul preferenţial". op cit. (prevăzute de „Legea cerealelor" 1. faţă de utilitatea sa.. atunci cînd preţul lor pe piaţa internă scădea SUD 80 de şilingi qUiirtcrul.. Asemenea reformă era . Ele răspundeau unor cereri repetate ale cercurilor comerciale londoneze. p. 156 1 . Gr ii i ' I.. cînd whigii au preluat puterea politică. pp. op. pentru o reformă a sistemului de reglementare a comerţului exterior englez. Introducerea ilibeimfoi-schimb în economia engleză a început. li u y 1 e r. aceştia se opuneau sporirii impozitelor asupra producţiei sau venitului. abţinerea de la războaie şi cuceriri coloniale costisitoare. urmărită mai cu seamă după 1830. Atitudinea aceasta deriva din convertirea burgheziei engleze de ila idogma mercantilistă Ja cea a iliberului-schimb.care rezervă a burgheziei britanice faţă de noi cuceriri şi chiar faţă de păstrarea imperiului colonial. 38. Pentru acoperirea ei se impunea o politică de economii. sprijinite de partidul whig. Huskisson a redus acea»t5 prevedere ta Mima de 66 de şilingi. Războaiele napoleoniene făcuseră să crească datoria publică de la 250 la peste 850 de milioane lire sterline. cunoscută fiind mai cu seamă atenuarea restricţiilor importului de igrîme. considerat acum drept panaceu universal pentru dobindirea prosperităţii.

considerînd eliberarea coloniilor. Ce sens mai avea să cucereşti şi să păstrezi iun 'imperiu colonial. 409—410.. pp. conducătorii politici burghezi ai acestei ţări erau împotriva politicii colonialiste. o va găsi în liberul schimb' şi va deveni „Imperiul liberal" dintre 1850 şi 1874.i ximum a circulaţiei mărfurilor. atunci cîind nu sistemele economico-ipolitice închise. 27. 1963. tocmai dimpotrivă. intensificarea circulaţiei mărfurilor. a celui dintîi buget bazat pe principiile l . la acordarea dreptului de a-şi alege guverne responsabile în faţa propriilor 1 J o h n S. I. între anii 1840 şi 1870.. n ilitării li m. 382. despărţirea lor corn-. 26—27. Bucureşti. Desigur. pp.supuse importul coloniale şi cele străine 3. această concepţie derivată din noile condiţii ale economiei liberale n-a evoluait brusc şi n^a dus la consecinţa radicală a renunţării la imperiul colonial. II. voi. G a l b r a i t h . libertatea relaţiilor economice între toate ţările se dovedea formula cea mai avantajoasă pentru interesele britanice ? „în epoca celei mai mari înfloriri a liberei concurenţe în Anglia — scrie Lenin —. pînă pe la 1850 .oscilator al politicii coloniale britanice. Dar ea a dus la o lărgire a sistemului autoguvernării cdloniilor. pe creşterea producţiei în urma revoluţiei industriale. renţiale şi egalizarea taxelor la care erau . valul de prosperitate care i-a urmat au îndemnat burghezia engleză să reflecteze din nou asupra „lecţiei americane" : să cîntărească sacrificiile enorme impuse de ambiţiile coloniale. în cele trei patru decenii de după victoria asupra lui Napoleon '. prin reducerea taxc-lm iar din 1860 chiar prin ştergerea tarifelor diferenţiate. Imperialismul. 1834—1854. ci." 4. Comerţul liber. cu abrogarea actelor de navigav 1853. Berkeley şi Los Angeles. 4 V. p. 2 în anii 1846—1849. de fapt. Britisb Policy on the South-African Frontier. Liberalismul economic se impune o d a t a cu abolirea legii cerealelor. Reluctant Empire. în Opere complete. încărcîndu-ite cu toate cheltuielile militare şi administrative. L e n i n . disproporţia dintre aceste ambiţii şi rezultatele lor practice. stadiul cel mai înalt al capitalismului. Editura Politică. 64—66. 3 CHBE. 1964. Noul Imperiu este aşadar „în căutarea" fonmuilei proprii a vieţii sale economice. 157 . pletă ide Angilia ca un lucru (inevitabil şi folositor. bazată.

I > | in op. va fi cea mai glorioasă zi din istoria noastră" 4. această formulă politică va da. I I . o nouă structură Imperiului britanic. Nu numai desţpre India. p. Un grup ide politicieni liberali. cit. pregătind trecerea viitoare spre „Commonwealth". această availanşă de declaraţii generoase parc a-şi avea corespondentul în realitate. „Coloniile — spunea Richard Cobden. în 1852 şi 1854. în acelaşi timp. John Bright.i i (. spre ceea ce burghezia engleză se va flata să numească „asocierea" coloniilor într-o „comunitate de naţiuni libere".. treptat. p. / . să se pună în sarcina lor cheltuielile de guverinăm'înt" 1. . trecînd astfel în sarcina coloniştilor înşişi sarcinile financiare ale administraţiei. în 1834 se -enunţa la anexarea ţării cafrilor. la cererea unor miocupase Tahiti . 382. 5». Prin urmare. Qriicînd se va înitîtnpla laata. 678 - 158 . 55. . 1. I I .i i (1 y... tot acolo. în acelaşi spirit: „Poate India.lor instituţii legislative. aşa-zis «maniohesteriain» — nu trebuie luate în considerare dacît pentru mişcarea comerciala pe care ele o prilejuiesc". Un timp oarecare. p. . p. E dezavuat un comandant de navă care. cit. e reI I . cit. L e n i n. op. 170. p. „să se dea coloniilor autonomie şi. Pînă şi conservatorul Disraeli va declara in 1852 : „Coloniile sînt nişte pietre de moară pe grumazul nostru" 2. va fonda „Societatea pemtru reforma colonială". ou •: H 11 de a promova noua concepţie a autoguvernării depline luniilor. Ambiţiile coloniale par stinse. din Africa de Sud . dar despre toate coloniile se exprimă în Anglia convingerea că „dobîndirea autoguvernării este tendinţa şi necesitatea lor naturală. III. curentul normal al istoriei coloniale" 5.1 v.i ii g e o n. în frunte cu lordul John Russell. Un alt lider manchesterian. unul din liderii dociurmei liberalismului alasic... p. 54. op. op. instruită de Europa. va reclama în viitor instituţiile europene. p. considera că „va li II zi fericită aceea în care Anglia nu va mai posada nici un ■ i ile pămînt pe solul asiatic" 3. Anglia respinge unele anexiuni ce i se oferă. Iar istoricul Macaulay ia. cit. spunea tot el. Aplicată la început coloniilor de emigraţie.

Dutt. cit. 1951.i ■ ele în bătălii şi să primeşti o plată pentru cucerirea . Prezenţa sa va deveni un element de o pon ■ li n. în prima Ce a secolului al XlX-ilea. P o u t h a s. a II-a. Charles H. ed. p. i LMI muncitoare britanică a idenitifiaat în mod just coi n i n u i i . p.. i dintre interesele ei de clasa şi cele ale luptei popoaroloi asuprite din colonii. Acest fapt va ridica pe o treaptă i i lupta *lc eliberare de sub dependenţa colonială.1 militare. generînd o burghezie naţională m proletariat numeros. sîmt evacuate chiar unele punci ate în Sumatra (1824). 389 [Col. în linii m .cunoscută independenţa noilor republici bure TransvaaJ şi Orange . Bucureşti. 158. Democraţiei et capitalisme. p.. 2 După Palme R. în noile colonii. I fii alt factor nou în existenţa Imperiului britani* ■ ii perioadă este apariţia şi dezvoltarea proletariatului in dtutriaJ modern. mişcarea chartistă — ire politică organizată a munoitorimii din Anglia litreaga lume — publica o declaraţie. 55 . XVI].şi păstrarea celor cucerite. atît în Britania cît şi în colonii. i i i. pi care tu. Deşi.i. clasă muncitoare. Acordarea autoguvernării ia proporţii în ritm foarte ra pid după 1840. în ziarul „Northern Star". Bender Bushir iîn Gol'fui] Pmu (1857). mărunte 1 . 1848—1860. 1948.. „Peuples et civilisations". an în care Canada înceţpc prima I noului sistem. iar ţie îţi va ră- inîne sii t. 159 . pană aproape de zilele noastre. 1 H a r d y. totuşi.excepţională în imperialism. vor lua pămîntul. vor ocupa toate func\v\\i : . în care se puteau ita uimitoarele rînduri privitoare la colonialismul britanic: „Nn exiltl nu i un petic de pămînt. singură metropola avea un numeros şi organizat. exploatarea coloniilor a permis burgheziei engleze să jure linei mici părţi a muncitorimii un nivel de viaţă mai ridicaţi Mrlgînd-o politiceşte îin orbita ei. i i e . I | I S . Cei ca>re populează de fapt pămîntul ţi îl lucrează sînt posesorii legitimi ai acestui pămînt şi ei trebuie să aibă libertatea deplină de ansi alege propria I OT 'formă de guvernare 'şi propriile lor instituţii" 2 .I ( > . Criza Imperiului britanic. voi. să-1 poţi numi proprietatea i. l'j tăi. Paris. op. cînid şi în colonii se va li COrutiituit o industrie proprie.

un tribunal en:. Tot el susţine şi proiectul înfiinţării unei colonii populate ou sclavi eliberaţi. membru activ al aripii de stînga a chartismului. wilberforce pronunţă în parlament un elocvent discurs contra comerţului cu sclavi. atît ca premisă a unei superioare rentabilităţi a muncii în colonii. amici ai lui Pitrt-junior. C o u p 1 a n d. dar nici sângele nu se usucă vreodată" 1.i ". Mişcarea engleză în favoarea abolirii sclavajului a fost generaită. The Britisb .1 facere Somerset 2 — care spunea că orice sclav venit pe teritoriul Angiliei devine liber — şi o propunere în parlament privire la lichidarea comerţului ou sclavi (1776) sînt primele ei semne. 1772. Decizia judiciară din aşa^numka . ca şi principalii lideri whigi — l'ox. Acestea au fost urmate curînd de campania susţinută împotriva comerţului cu sclavi. 54—56. scria în 1851 despre Anglia : „In coloniile sale soarele nu apune niciodată. în 1787.Iar poetul Ernest Jones. frîina dezvoltarea pieţei coloniale pentru desfacerea produselor manufacturaite engleze. op. proiect din care se va'naşte i oloni. 118.. în primul rînd. Pe măsură ce industria lua un avînt tot mai mare.. lucrate masiv prin muncă forţată. începuturile mişcării aboliţioniste engleze coincid cu avîntul revoluţiei industriale. în Anglia o x. Propun parlamentului o lege „pentru uşurarea suferinţelor negrilor în timpul transportului". 160 u. M l.iv adus în Angli. în 1789. în toată sfera dominaţiei politice engleze. cit.i • v Movcment. ei pun bazele „Societăţii pentru abolirea comerţului cu sclavi''. lUirke — împărtăşea acest punct de vedere.. liberIu. Problema abolirii sclavajului "ni în prima jumătate ia veacului al XlX-lea. dusă de gruparea „filantropilor". în frunte cu Wilberforce. Anglia a fiinţat sclavajul în coloniile sale. cît şi ca modalitate de lărgire a pieţei pentru metropolă. de conştiinţa faptului că existenţa marilor plantaţii. p. cu motivarea citată în text.. generalizarea raporturiilor de muncă salariată se impunea. < II toate că însuşi Pitt. pp.i Sierra Leone..

327 şi nota 4. în primul rînd. pp.fui Ic materii prime şi produse alimentare şi aceea cai le. între 15 mai 1823 şi 16 îii.. atîta timp cît împotriva lor erau coalizate inten ele puternice ale plantatorilor şi cercurilor burghezi ml ou Aiiitifolc şi ooastele Africii 1. în cazul desfiinţării sclavajului. i v c l i .mercantilistă ele rămîneau simple i îţi..1 britanic adoptase legea de interzicere a comerţului cu n u .engleze în special. între concepţia ce rezerva coloniilor rolul < l < . I >in olipa în care balanţa a început să încline rapid în avanta-■ clei de-a doua. la Barbados. ivajul devine tema înfruntării între v a l i i şi imn m . Jamaica.. la 1804.1 a>re. I. op. cit. Semnalate încă din secolul i lea. în iamjuarie 1832 în 1807. ipe măsura l dezvoltării sistemului plantaţiilor şi a concentrării unui mare număr de sdlavi..i . La aceasta s^a adăugat însă şi un alt factor important : potrivirea negrilor. p. 1 2 S a g n a c.. pp. In I I. cu caracter general. ol varea problemei sclavajului nu depindea de imbolduri M 11. a fost ■ isacrarea a peste 1 000 de negri 3 . 419. ci de raportul -de forţe dintre aceste două tendinţe. Ai fi foii M-nea. revoltele negrilor străbat întreaga istorie a coloplantaţii. sclavajul a fost abolit.i economico-socială a Imperiului britanic : ml ochiului capital comerciali şi cele ale noului i apitaJ I. i ((iuyana britanică). Ultima.n i u | semnalează o revoltă la care parti.111n■ 11111. ... revoltele lor tot mai ample. Coupland. cit. C o u p l a n d . Harl ow. op. i \ r teritoriile de sub dependenţă engleză în general şi penti u n . | u i 1. Alţi 50 000 se vor răsoula în Jamaica. 136. cit. în perioada de care ne ocupăm. 13 000 d i. A History of Barbados. debuşeuri pentru industria metropolei. 127—128... interesele unei părţi însemnate i armato i iimcrciale s. ca expresie a unor interese economice determinate ale burgheziei industriale . 8 4 11—451 161 . oze. au fost teatrul unor asemedc eliberare. 36—37. „Filantropici" Im Wilbcirfurcc i se apunea argumentul zdrobitor al ruinării imad iloniilor taţii. p. op.

Prosperitatea lor a încetat o dată cu perimarea acestui sis tem. prevederile sale. un preaviz cu scadenţă foarte îndepărtată. Legea obliga pe sclavii eliberaţi să continue a consacra vechilor stăpîni.imilarea „libertului" cu ucenicul şi obligaţia de a munci în continuare pentru fostul stăpîn arată clar limitele acestei legi. de protecţionismul mercantilist. care a dispensat Anglia de o parte a importurilor idin Antile. care.diverse colonii. cit. în parte. legea Stamiey a suprimat sclavajul în toate coloniile engleze. pe lîngă faptul că legea s-a -aplicat treptat în . pe plan juridic (dar şi pe acest plan.i II Imului nici ea situaţia de fapt a sclavilor. Iruterzieîndu-se comerţul cu sclavi. Coloniile din Antile au prosperat în cadrul specific oferit de sistemul economic închis. pe de âiltă parte. prin legile 1 Ucenicul. 162 . p. Proprietarilor li s-a acordat ca despăgubire suma de 20 de milioane lire line. A'. tipic în cad>rul burgheziei engleze. vreme de cîţiva ani. după cum se ştie. faptul nu se datorează legii desfiinţării sclavajului. în aspectul ei derivat). cea mai mare parte a timpului lor de muncă.Măsura era incompletă şi semnifica începuturile unui compromis. iîn calitate de „ucenici" 1. dat plantatorilor. însemna că Anglia transforma doar un comerţ legal întrunui ilegal. funcţionarea lui fiind asigurată. Daca după 1833 coloniile de plantaţii au decăzut. legea din 1833 ar fi permis plantatorilor să continue producţia pe baze capitaliste propriu-zise. i> . pentru a avea tot timpul să-şi ia precauţiile necesare. op. dar nefiind abolit sclavajul însuşi. momentan. sau să-şi plaseze capitalurile în alte sectoare productive. lăsînd-o neatinsă. pe de o parte. ci conjuncturii create de liber-schimbism. între 1834 şi 1839. să-fi lichideze fără pierderi vechiul sistem de organizare a . numai la suprafaţă.i. care întrecea valoarea totală a sclavilor eliberaţi 2. şi industriaşi împreună cu restul burgheziei comerciale. între plantatori şi comercianţii cointeresaţi de ei.plantaţiilor. Im felul acesta. Dar.. Era mai degrabă un avertisment. în fond. de a-i ajuta să-şi transforme metodele de exploatare. muncea în primul rînd contra locuinţă >i I n . 47. Abia în 1833. că rezolva chestiunea formal. in. relevă că ea a avut mai cunînd rolul de a salva pe proprietarii de sclavi. dovedindu-şi astfel caracterul din totdeauna întrucâtva artificial. deschizîndu-i alte surse. • i I a r d y. mai avantajoase. examinate în detaliu.

524—526. i pe Mică douăzeci de iani. îi era interzisă orice ac tivitate de i trebuia să-şi lichideze toate stocurile de mărfuri. rînd că „a dat o lovitură de moarte comerţului MI INDIA Compania Indiilor ii procesului general de reconsiderare a structurii i l u i .. Marx a apreciat pozitiv această convenţie.. sau chiar de v iun eme oît sclavajul a pansistait în partea de md i fnite ale Americii. 163 . monopolul ei comercial fusese foarte mult liminiri I lirarea termenului de reînnoire a cartei lonopol nu numai că a fost complet desfiinţat.. prezidată ide Lincoln. ca un Iul de mandatair aii coroanei britanice. în consecinţă. .l i< i l. îşi pierdea pînă şi ml ei de instituţie comercială. a fo»t întărit consiliul de control creat de legea lui Pitt din 1784 şi lărgite prerogativele sale. cea mai importantă instituţie supra-■ Iiiului sistem mercantilist. s-a încheiat între Angli Uniunea statelor de nord. I )c altfel.jliei şi prin forţa marinei sale.it Llii ii tn teritorii de influenţa engleză. o co uliire a comerţului cu sclavi.iele decenii de decdin. l. v oi ... tn 1813..i l n i civil din Statele Unite... . în K a r l Ma r x — F r i e d r i c h E n g e l s .. 1963. 1 Karl Marx. pp. O pe re . dar " p u n i Lndiiilor... [prim statutul prevăzut în cairta reînnoită i II -n i ..d i 6-a atribuit în continuare sarcina tic administrări. pe calea noului echilibru aştaptait din partea libe. care prevedea dreptul i al celor două părţi de a percheziţiona vasele ulităţile de tragere la răspundere penală a echipajeloi inovate. Compania Indiilor. i p i l . -. comerţul cu sclavi practii.I I I iDiiomic.. E d it ur a P o li tică... 15 . O convenţie împotriva comerţului cu sclavi. după izfa.i Indiei. Abia la 7 aprilie 1862. care %. Comp.. Bucureşti.i aplicarea ora..

numit. Guvernarea^ Indiei. prevestind apropiata ei desfiinţare. Ceea ce însemna că interesele fiecărui acţionar în pante nu erau cu nimic atinse. iar dividendul redus de la 10 la 5%. nominal. pînă . în cele din urmă. oare. ei se întăriseră pe plan politic în urma adoptării reformei parlamenl • < ■ din 1832. pînă la 1833. într-o datorie a poporului indian" 1. a purtat timp de două secole o serie de războaie. acum suprimate. Apropiatul împrumut indian. dividendele acţionarilor erau plătite din veniturile comerciale. Ea putea fi. 162. op. s-a creat pe Imgă el un consiliu legislat i v . „Guvernul britanic. spune Marx. a liberalilor. întrudît.. voi. revocată oricând. p. 12. noua cartă. o dată ou ultimele războaie de cucerire. precum şi un act parlamentar adiţional. eamuflîmdu-se sub numele companiei. doar că dividendele încasate proveneau acum direct din exploatarea fiscală a poporului indian. cu ajutorul unei scamatorii parlamentare. 381 . prin comerţ. aduseseră întreaga Indie sub controlul Angliei. în baza atribuţiilor sale administrative. în Opere. iar nu indirect. pe la mijlocul secolului al XlX-lea. Funcţionarii administrativi aveau să ocupe de acum îi i . Legea din 1853 a redus aproape cu totul rolul Companiei Indiilor. cum se vor numi ei de acum înainte . Compania Indiilor Orien K a r 1 Marx. Opere. scria Marx. \u Opere. cit. p. 164 . 9. schimbîndu-se compoziţia consiliului di rectorilor companiei şi redueîndu-i-se prerogativele. ca şi aceea de desfiinţare a sclav. datoria Companiei Indiilor Orientale s-a transformat. i î n l i i i . în Karl Marx- tale. Puterea vă şi jurisdicţională în India a fost atribuită exclusiv iirnatorului general.Compania nu mai avea dreptul de a initerzice supuşilor britanici işederea în India.dînd. Controlul guvernamental asupra administraţiei Indiei a fost lărgit şi mai mult. linte posturile pe bază de concurs2. Capitalul social al companiei a fost dublat. 9. dar fără precizarea duratei. deci. de la 6 la 12 milioane lire sterline. pp. au dat companiei dreptul de a plăti aceste dividende din impozitele percepute de ea în India. „în felul acesta. 189 19 Iî de notat că această lege. voi. Pentru a fi ajutat în exercitarea acestor largi prerogative. Rostul ei încetase. era opera whigilor. P o u t h a s. p. care desfiinţase o sumă de mici feude electorale tle al partidului tory ţi lărgise reprezentarea oraşelor în parlament. în 1853. voi. 314. carta companiei a fost reînnoită pentru ultima dată. a atins hotarele naturale ale 1 F r i e d r i c h E n g e l s .

I n d i e i . înţelegem acum de ce, în i ie a fost încurajată de toate partidi i ' incluIc care hotărîseră să asurzeasi i ipocrită, după ce Imperiul britanii din I rotunjit graniţele. Ele trebuiau mai întîi pentru a o putea transforma tr-un obi filantropiei lor sîcîkoare" 2 . Comerţul între Anglia şi India Studierea raporturilor comerciale dintre Anglii ,,i [adia in i) importanţă multiplă. Ea dezvăluie un aspect deosebii de i n i v al mecanismului exploatării Indiei, devenită nai preţioasă a coroanei britanice". Explică în bună 11saşi istoria Companiei Indiilor în aceste ultime tentă. Ajută la înţelegerea evoluţiei structurii ■ Indiei supuse de englezi şi, în fine, la întrevederea H 1 1 . . 1 i Im i .iu/ele declanşării marii răscoale din 1857, cel mai nnpJu |i I M . 11 dramatic episod al luptei de eliberare a poporu lui HM Ii......... veacul al XlX-dea. Comerţul cu India este noua tobrală a Imperiului britanic, preluând, în veacul ului central pe care în secolele precedente M avu-i îmi cu Antileile. i suferă o profundă transformare, cantitativă şi de icn . 'I Itoricî «evoluţiei industriale engleze. Pînă în primele lot olului al XIX-iea, India era, în raport cu Ainglia, i ţar2 i |......i i u . n e , şi încă, în mare proporţie, exportatoare de produ* mi v jugăarefti, textile sau alte articole 3 . în 1814, ■ o i ml ii [i iftturi de bumbac din India depăşea, cantitativ, cu 50"/o, ! OK aloxaişi produse din Anglia îin India 4.
1 De pildă, • hIIr Ltgsi din 1853 a fost votată de principalele fracţiuni ale partiatloi Liberal |i coniervatOf, împotrivă fiind liberalii man-

chejterieni şi grupării coniervatoart .i lui Diiralilî. Cf. Karl Marx, Guvernarea Indici, în ( )pjrt, voi. '>, p. 187. ' K a r l Marx, Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, p. 160. 8 Aici se au în vedere numai raporturile comerciale normale, nu aflu xul de produse indiene în Anglia, izvorît din jaful direct, din felurite im puneri stoarse prin constrîngere. 4 T a r a Chand, op. cit., p. 378. 165

Din 1822, pe piaţa indiană au pătruns produsele industriei moderne de bumbac engleze. în scurtă vrame, India a devenit o ţară importatoare de produse manufacturate britanice. în contextul desfiinţării monopolului comerciali al companiei şi instaurării regimului libertăţii comerţului cu India, prin legile din 1813 şi 1833, volumul schimburilor anglo-indiene a crescut în proporţii fabuloase. în 1780, valoarea produselor engleze exportate în India reprezenta (inclusiv aurul şi argintul) aproximativ 400 000 de lire sterline. în 1850, valoarea acestui export se ridica la circa 8 000 000 de lire, din oare articolele de bumbac însumau 5 220 000 lire, adică un sfert din exportul de bumbac aii An-, gliei şi o optime din exportul ei total. în 1837, ţesăturile engleze, inexistente înainte cu două decenii ,pe piaţa indiană, o invadau acum ou o cantitate de 64 000 000 de iarzi 1. „Pe măsură ce industria bumbacului, observă Marx, devenea o ramură de importanţă vitală pentru întreg edificiul social al Marii Britanii, Indiile Orientale deveneau o piaţă de importanţă vitală pentru 'industria bumbacului din Marea Britanie" 2. In acelaşi timp, de pildă între 1814 şi 1835, importurile de textile indiene în Anglia au scăzut de patru ori. Efectele sociale ale acestei răsturnări totale a sensului circuitului comercial anglo-indian au fost din cele mai grave. Meşteşugurile indiene au fost ruinate complet, în cîteva decenii. Oraşe întregi cunosc un proces de (decădere. Dacca 3, de exemplu, avînd la sfârşitul secolului al XVIII-<lea 150 000 de locuitori îşi un excepţional irenume pentru măiestria ţesătorilor ei, ajunge pînă pe la 1840 la vreo 20 000 de locuitori, iar meseriile aproape nu se mai practicau. India a fost împiedicată a se dezvolta armonic în economia ei. Perspectivele industriale, întemeiate pe solide tradiţii, i-au fost retezate. Concurenţa indusitiriei engleze a fixat pentru multă vreme caracterul agrar al Indiei, care a mers agraviîndu^se : dacă pe la 1850 în agricultură erau ocupaţi 55% din locuitorii marii pcsninsule, în ajunul celui de-al doilea război mondial proporţia lor crescuse lla 74% 4. Dată (fiind slaba dezvoltare, în
1

p, ti

• K a r 1 Marx, Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, delta Gangelui (Pakistanul de Est). 4 N e li r u, op. cit., p. 328. 166

1 iard = 91,4 cm.

iubiţi, a forţelor de producţie ^i fenomenul suprapopulării ■ iii< > r regiuni, această ruină a i in.vniitiaistrofice, asemănătoare eu a . u n K M de foamete, »Pădul Benirinck, guvernatorul general al Indici. întreg procesul n-a fost o simplă urm prin nţă a unei industrii cu o bază tehnică inf< lui i unuia ajunse la un grad înalt de m i ieftinătate a produselor ei. Dominaţia politii .1 accelerat efectele liberei concurenţe — „liberă" numai Ic, fiindcă ţesăturile de bumbac manufactura ic în Indii ui în Anglia o vamă de 30% „ad valorem", pe loi le era fixată în India o taxă de intrare < l < - nu " ( i '. Industria engleză a (bumbacului, sprijinită pe i .......viul debuşeu care era India, s-a născut şi s-a dezvoltat rificarea industriei indiene. Dacă India ar fi fost inlulntitii, oa şi-ar fi putut salva industria de la pieire, prin i act lioniste. ii cu India a cunoscut însă curînd o serie de difiIV măsură ce industria Angliei devenea tot mai de- ■ i i l c piaţa Indiei, industriaşii englezi şi-au dat seama ■.11>iIiitrttea de a inunda la infinit o ţară cu produsele aceasta să aibă de oferit îin schimb alte produse. I>ui|u ........vrea industriei indiene s-au înregistrat momente de desfacere a piroduseloir textile engleze în India, din . .i Miipr.ipirodiincţiei relative de mărfuri pentru această piaţă m i | > l i i în 1845). Faptul era determinat de slaba putere de i mu, i maselor indiene. în vreme ce, de pildă, în l u d u l ' • >i . klontale şi America Latină, ţări de asemenea cu un i / n t , valoarea anuală a consumului de mărfuri i | > Ac Jocuitor era între 5 şi 14 şilingi, în India valonei IM am consum era de numai 9 penioe 2 . între 1846 şi 1850, comerţd Ajigliei cu India a scăzut, şi la export şi la import, cu 3—7B/«. Industriaşii englezi, vărînd îmceputuJ acestui regres comercial, au pledat pentru remedierea lui prin măsuri de dezvoltare a forţelor de producţie în India, care să ridice capacitatea de
1 CHBE, II, p. 289. * în sistemul monetar englez, actualmente pe punctul de a fi înlo cuit cu cel zecimal, 1 liră sterlină = 20 şilingi ; 1 şiling = 1 2 pence.

uI era înălbit de oasele ţesătorilor

utfl li 1834 !

167

consum şi de plată din partea acesteia. Obiectivul lor direot era creşterea producţiei de bumbac. Dar atît acest plan, cît şi alte investiţii în India s-au lovit de impedimente din partea administraţiei companiei, apărînd interesele rutinare ale vechii oligarhii comerciale. „India, constată Marx, a ajuns o arenă de luptă între capitalul industrial, de o parte, şi plutocratic şi oligarhie, de cealaltă parte. Conştienţi de influenţa lor crescândă în Ainglia, fabricanţii cer acum suprimarea acestor forţe, ostile lor, în India, distrugerea întregului aparat vechi de guvernare a Indiei şi lichidarea definitivă a Companiei Indiilor Orientale" l. Acesta era fondul împrejurărilor în care s-a votat în 1853 ultima prelungire a cartei companiei, stabilindu-se o serie de condiţii în care, îtatr-adevăr, ea „nu mai fiinţează decîit cu numele şi numai în măsura în oare este tolerată" 2. Un autor recent constată că, deşi confuză la suprafaţă, politica britanică în India s-a mişcait constant în direcţia impusă de dezvoltarea economiei engleze. Revoluţia industrială şi răsturnarea provocată de ea în balanţa comercială dintre Anglia şi India au determinat o schimbare a scopului dominaţiei britanice : în loc de a-şi propune doar asigurarea venitului pe urma unei avalanşe de impozite, puterea engleză va urmări, în prima jumătate a secolului al XIX4ea, crearea condiţiilor necesare pentru cucerirea vastei pieţe indiene de către industria britanică. De aci un nou reviriment agresiv şi expanoare s-a soldat cu completa cucerire a Indiei, de aci masiva acţiune de „asimilare", prin introducerea forţată a legilor, instituţiilor şi normelor de viaţă ale societăţii occidentale, întreprinsă sub stindardul „liberalismului" şi al „misiunii civilizatoare" a Angliei, căreia Macaulay i-a dat o abilă şi chiar patetică motivare, într-un faimos discurs rostit în Camera Comunelor, la 10 iulie 1833 3. Comerţul anglo-indiam a suferit fluctuaţii şi privit sub aspectul mijloacelor de plăţi pe care el le reclama. Pînă la 1825, mijlocul legal de plată în India era aurul. în acest an s-a adoptat o lege care fixa argintul drept etalon exclusiv. Totuşi, dat
•i r 1 Marx, Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, a. IM m, Guvernarea Indiei, în Opere, voi. 9, p. 190. t o i e s , o p . c i t . , p . X I I I ; G e o r g e B c n n e t t , T h e C o n c e p t »/ Empin Burke to Attltt, 1774— 1947, Londra, [1953], pp. 71—75. 168

fiind că pe piaţa mondială cursul .un u l m faţă dl al .umilitului, compania a continua! pi chiti a p ie aurul ca mijloc de plată, pinii după i rea zăcămintelor aurifere din California perspectiva devalorizării aurului, iapi oare a < l < ti raninat să revină brusc la etalonul argint. Cursul argintului bl India era mai ridicat decît în alte ţări, el fiind, aici, mijloi li ii de plată. Aceasta i-a făcut pe comercianţii en st metal îm scopuri speculative, realizînd totod ture a posibilităţilor de cumpărare pe piaţa indiană. Nu- in. II din portul Southampton s-a exportat în India, îl argint în valoare de 21000 000 de lire sterline, în .ii i i ure o cantitate foante mare a mai fost exponat.i difl
ftl lr i •■ >i i ni i ' .

Efectele sociale ale comerţului englez. Proprietatea funciară Pînl Ifl începutul veacului al XlX-lea, cu toate schimbările politiei prin care a trecut în milenara ei istorie, relaţiile din I n d i a au rămas relativ stabile. Unitatea de bază indiene o formau comunităţile familiale, unităţi ,.i puteau satisface singure cerinţele, datorită i. i' 11111 lor a industriei casnice — torsul şi ţesutul ni.inn.il ...........odele manuale de cultivare a pămîntului. „Războiul i u . i i i i i . i l de ţesut şi roata de tors — spune Marx —, unei armate uriaşe de torcători şi ţesători, iruicturii societăţii indiene" 2.
comerţului anglo-indian, l a : Karl Marx şi Fried r i c h Engfll, A treia cronică internaţională, în Opere, voi. 7, Editura Politi I'>60, p. 461 ; Karl Marx, Pauperismul ji libertatea comerţului. Crix» comercială în perspectivă, în Opere, voi. 8, Editura Politica, Bui uri |«i ''">0, PP- 395—396 ; Stăpînirea britanică în Inîn Opere, voi. 9, p. 138 ; Compania Iltdiilor Orientale, în Opere, voi. 9, pp, 162—164 ; [Criza financiară din Europa. — Din istoria circulaţiei I;inilor], în Opere, voi. 12, p. 71 ; D e m a n g e o n, op. cit., pp. 13, 230 —231 ; N e h r u, op. cit., pp. 327—328 ; J a c q u e s Arnault, Proctsul colonialismului, Bucureşti, 1960, p. 73 (citînd pe H. H. Wil-«o n, Story of British Industry). • K a r l Marx, Stăpînirea britanică în India, în Opere, voi. 9, B 138. 169

Nimicirea, prin concurenţa industriei engleze, a industriei indiene de tip casnic, manual, a distrus legătura tradiţională dintre agricultură şi producţia meşteşugărească, ducînd la destrămarea şi dispariţia acestor vechi relaţii sociale de tip comunitar, cu .excepţia anumitor regiuni (în sudul peninsulei şi în nord, în Kaşmir), unde agricultura bazată pe irigaţii, în funcţie de periodicitatea musonilor şi de debitul nurilor himalayene, a impus menţinerea comunităţilor săteşti. Destrămarea comunităţii familiale hinduse a însemnat cea maii mare şi singura revoluţie socială prin care a trecut Asia, pînă la mijlocul veacului al XlX-lea. „Provocând o revoluţie socială în Hisndustan, Anglia a fost călăuzită de cele mai jos nice scopuri şi a dat dovadă de obtuzitate în maniera în care şi le-a realizat. Dar nu aceasta importă. Problema este de a şti dacă omenirea îşi poate îndeplini menirea fără o revoluţionare fundamentală a condiţiilor sociale din Asia. Dacă nu, atunci, cu toate crimele pe care le-a săvîrşit, Anglia a fost unealta inconştientă a istoriei, atunci cînd a provocat această re voluţie" '. Destrămarea vechilor relaţii sociale a fost grăbită de asemenea prin \reformele engleze pe tărâmul dreptului de proprietate, cum fusese aceea de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, prin care s-au pus bazele marii proprietăţi funciare a zamindariioE, în Bengal. Către mijlocul secolului aii XlX-lea, aceasta era deja într-un declin accentuat. Negustori speculanţi, favorizaţi de Compania Indiilor, puseseră mâna pe o bună parte a moşiilor din Bengal, exploatîndu-le prin intermediul unui soi dejnari arendaşi ereditari, creaţi de ei, numiţi patnidari şi subpafinidari. Asupra ţăranului indian apăsa deci o nouă ierarhie socială, în ale cărei elemente de legătură se împleteau puternic rămăşiţele feudale cu metodele de exploatare capitalistă. în prezidenţiile Bombay şi Madras, deci în vestul şi sudul peninsulei, administraţia companiei a încurajat dezvoltarea altui-tip de proprietate. Edificată asupra insuficienţelor sistemului marii proprietăţi (zamiinida>rat)ul) din Bengal, atît în pririnţl .r, II MI rării strângerii impozitelor cât şi a dezvoltării producţiei agricole, compania a cedat sugestiilor unor funcţionari indieni mai clarvăzători, care au sfătuit-o să favorizeze soarta mu ului cultivator — rayat-ul — mai apt a deveni proprie1

thiitm, p. 141. 170

I

tar şi mai cointeresat în producţie. Dupii sie două prezidenţii amintite a început a se de .......nitul sistem rayatwari; ©1 consta în declararea t&rwuluii CI proprietar al lotului pe care-1 muncea şi răspunzând personal de umpoziiDul Zamindarii şi rayatwarii, mari proprietari (ori independenţi, au format două clase de i în mijlocul unei societăţi pînă atunci organizate pe I nu uitare sau ierarhic-icondiţionate. Este rezultatul marii Iuţii agrare" petrecuse în India în secolul al XIX-K i Şi sistemul rayatwari, introdus nu în interesul ţăranului ci doar ca formulă mai eficientă în strângerea i n i , degenertat repede. Pe de o parte, rayaţii înşişi au ajum (■Xiplio;iiteze pe cultivatorii fără pământ şi fără nici un dd moscut prin lege. Pe de altă pante, impozitele plătite de i i , toarte ridicate şi recalculate des în funcţie de recolti. mulau în fapt poziţia sa legală de mic proprietar, făcîndu-il un detontor, în stare de semişerbie, faţă de administraţia comI >.1111< -1 Dacă zamindairatul a fost o parodie a laindlordismului « i ■;. I < sistemul rayatwari a fosit — o spune to,t Marx — o parod istamuiui francez de propriecate ţărănească. La rîn- ■ I i i l său, chiar un politician englez era obligat să recunoască, pe l . i mijlocul veacului trecut, că, sub administraţia engleză, i lonne de proprietate funciară existente în India — ■ nul. I I . IMiJ, rayaitwari şi comunităţile săteşti — au devenit t"i atiîve.i lonme de exploatare fiscală în folosul oompaaiei 2 . Administraţia Indiei

funciar după proprietatea sa 1.

Structura sclavagistă sau feudală despotică a statelor asia tice a WXpmtW din cele mai vechi timpuri activităţii admi nistrative II numai trei preocupări: finanţele, adică
1 CHBE, IV, pp. 470, 478. Introducerea sistemului începe de prin 1812 —1819. * Despre proprietatea funciarS şl revoluţia agrară în India : K a r 1 Marx, Reformele lui Charles Wood în Indiile Orientale, în Opere, voi. 9, p. 132 ; Stăpînirea britanică în India, în Opere, voi. 9, pp. 138— 141 ; India, în Opere, voi. 9, pp. 227—228 ; [Proclamaţia lui Canning si problema proprietăţii funciare în India], în Opere, voi. 12, pp. 486— 488 ; M o r a z e, op. cit., pp. 188—189.

171

departamentul specializat în exploatarea propriului popor; războiul, departamentul însărcinat cu jefuirea altor popoare, şi lucrările publice, activitate indispensabilă pentru civilizaţiile asiatice, a căror agricultură din bazinul marilor râuri pretindea amenajări pentru irigaţii pe scară întinsă, realizabile numai prin coordonarea lor de către stat. Englezii, consecvenţi cu metoda substituirii administraţiei lor în formele calei vechi, au preluat preocuparea pentru finanţe şi război, dar au neglijat lucrările publice, fapit care a dus — după ruina meşteşugurilor — şi la o degradare a agriculturii. Din venitul total net pe care administraţia companiei îl realiza în India, ea cheltuia peste 80% pentru întreţinerea armatei şi a funcţionarilor, pentru plata dividendelor acţionarilor şi a dobînzilor datoriei publice. In schimb, din acest venit, cifrat pe la 1850 în jurul sumei de 20 milioane de lire sterline, enau afectate lucrărilor publice în medie cam 1—2%. în unii ani, dividendele acţionarilor erau de patru ori mai mari dci îi suma destinată efectuării unor lucrări publice. ( u o asemenea administraţie, care „a cultivat despotismul european pe terenul celui asiatic", fiind preocupată numai de area stoarcerii bogăţiilor Indiei şi de asigurarea aces-i ' i . i , e explicabil faptul că bugetul guvernului Indiei prezintă un deficit anuail cronic, iar datoria publică, grevînd poporul mdian, a crescut între 1805 şi 1850 de la 25 la 47 milioane ilc lire sterline x. Exploatarea fiscală se baza în primul rînd pe impozitul funciar, reprezentînd 3/5 din totalul venitului net al guvernului Indiei. Opiul şi sarea erau apoi, în ordine, impozitele cele mai productive, aducînd, împreună cu pământul, 85% din încasări. Cu toate că suma nominală a impozitelor revenea, pe cap de locuitor, la mai puţin decît în ţările europene, ea era suficient de mare pentru a constitui o dificultate, în condi ţiile nivelului de viaţă extrem de scăzut al poporului indian. De altIcil, în afara impozitelor propriu-zise, el era exploatat
.i r 1 M a r x, Stăpînirea britanică în India, în Opere, voi. 9, pp I 16 I 18 . Reformele lui Charles Wood în Indiile Orientale, în Opere, vnl i |i, 134 ; Compania Indiilor Orientale, în Opere, voi. 9, p. 164 ; Indit, In < >l>cre, voi. 9, p. 226 ; [Veniturile englezilor din India], în Optrt, rol I. 1 , pp. 283—286; [Impozitele din India], în Opere, voi. 12, PP. 5 172

printr-o sumă de metode indirecte, cura era de pildă mono polul companiei asupra sării şi specula l difi riţi i la vînzarea ei, care făcea ca indianul să plăiti ilocuri a articol de 30—36 de ori mai scump dedft în A Administrarea Indiei păstra ficţiunea recunoajti rii IUI taţii eminente a urmaşului Marilor Moguli, ou reşedinţa la Deliii. Din 1835, în Bengal acest artificiu a încetai mia guvernînd provincia în chip suveran 2 . Pe o treaptă imediat inferioară, englezii au păstrat suveranitatea principâloi indieni asupra statelor lor, căutînd chiar să-i atragă, -să l . u . i din <•> nu element de sprijin al dominaţiei străine în India, în mare parte le-a reuşit. Pe la mijlocul secolului trecut, statale principilor va Angliei prin 'intermediul companiei 'Cuprindeau un teritoriu de I S'OO 000 km 2, cu o populaţie de aproximativ 53 000 000 d locuitori. Pentru a asigura permanenţa dominaţiei princi pi>i - , i totodată colaborarea cu aceştia, care îi scutea de o obligaţii administrative, englezii au îngăduit, de pe l . i începutul secolului aii XlX-lea, desemnarea unui moşteni- i o i prin adopţiune, în statele a căror dinastie locală era pe cale i M - viimge 8 . De asemenea, multor (principi li se plăteau iloi ate din veniturile realizate în India. Ele se ridicau, Li aproape 2,5 milioane lire sterline. în schimb, [ > i trebuiau să plătească un tribut, reprezentat fie <!■ ■ i numerar, fie de întreţinerea trupelor engleze, fie, i >, i rea şi întreţinerea unor detaşamente militare propria, puie la dispoziţia englezilor. Ei nu aveau dreptul la ■ n 11..I , J ».11.111 f statului lor, la relaţii diplomatice de sine stătă toare ţi nu puteau rezolva conflictele cu alte state fără a face ape] l.i mii i i arbitrajul guvernatorului general englez. K . I | X H - I I I I i l e bl HMidice cu Compania Indiilor erau nuanţate
1 Kar1 A ' Hrformele lui Charles Wood în Indiile Orientale, tn Opere, rol. 9. p 134 | India, în Opere, voi. 9, pp. 226—229; {Impozitele în India], n <»/""'. voi. 12, pp. 517—521. • P o u t h a s , op. cit., p. 311. In 1827, compania proclamase încetarea calităţii ei de vicar a Marelui Mogul. G. Mondaini, La colonisation anglaise, II, Paris, 1920, p. 24. 3 De fapt, în acest caz, surveneau trei alternative : unor principate ilifptul de succesiune prin adopţie le era recunoscut integral, altora sub i vă, iar altora le era refuzat, ceea ce putea implica anexarea lor, la Itincerea dinastiei, cum s-a întîmplat de pildă cu statul Nagpur, în 1853. i f, I' o u t h a s, op. cit., p. 312.

173

Deşi. în spirit european. i portul său. apelul la funcţionari indieni deschidea o altă problemă : crearea uiruui -sistem de iinvăţănrînt modern.i a spus cuvîntul.prin clauzele diverselor tratate îin temeiul cărora intraseră fie în „alianţă". referindu-se la vechiul sistem şcolar din India — doctrine medicale pe care le-ar ridiculiza potcovarii noştri . 233. o geografie făcută din mări de melasă şi de unt" 2. Dar. K . Rezultă. la un moment «l. (lărgirea continuă a posesiunilor engleze administrate direct ide Compania Indiilor a pus problema necesităţii ide a antrena şi pe indigeni în administraţia publică. p. aşadar. o astronomie care ar face să izbucnească în rîs o şcoală engleză pentru fetiţe . 174 . în limba liv. mai muncitori. cit. mai întîi de / I > I ni i ii g con. L'iveil da nationalitts et le mouvement —1848). ie engleze influente continuau să afirme că educarea indienilor va duce la ruina politică a Angliei. a întocmit un raport în care susţinea cu ardoare înfiinţarea unor colegii de tip european pentru indieni. deocamdată numai în cele inferioare.h. fie sub protectoratul britanic. în legătură cu aceasta. < ■ ( o r g e s W c i 11. „Susţinem cu banii publici — scria el. încă multă vreme după adoptarea acestei noi linii.i. Din 1818 apare la Calcutta.ii membru al consiliului iguvernatonului general al Indiei. H introducerea limbii engleze în şcolile indigene. o istorie plină de regi înalţi de trei sute de picioare şi de domnii de câte 3 000 de ani. mai (răbdători. i r ulterior înfiinţarea de şcoli europene.. i . mai bine informaţi despre starea ţării. care contraveneau pentru prima oară principiului adoptat tacit de dominaţia engleză în India — menţinerea poporului în înapoiere culturali. 474. ide ia bun iînceput. moravurile şi obiceiurile locuitorilor" *. Din jurul anilor 1820—1830. primul ziar indian. mai buni contabili. din perioada guvernării lordului Bentinck (I 828—1835). la 1835. sub pretextul respectului pentru tradiţiile şi instituţiile sade religioase. în general. că numai interesele administraţiei engleze au determinat promovarea indienilor în funcţii publice. i uz I I . o dată cu alte reforme mai mărunte. a avut t . I . fie şi în aceste limite. p. Istoricul Macaulay. necesitatea pracI M . op. şi el uin adept aii reformelor pentru India.. părerea că : „Indigenii sînt. Um 'guvernator provincial englez exprima.

. 312. în intelectualitatea inul um curent care preconiza emanciparea poporului pun uimi larea culturii occidentale.. cit.enă (îm 1850) . lege care supunea populaţia Indiei unui statut permanent de stare de asediu. um asemenea curent putea deveni.. de Fa< tură feudală... un mijloc de abatere a poporului de ila idealul irecîştigării independenţei.... 252—256.. <lc l. op.. p. arderea văduvelor pe rugul soţului deIiiii. recrutată dintre indieni.. pp... D u p u i s... I I .. p... 259. în secolul al 1 2 3 câtire misionari.. 175 . permanentizat de spiritul religios fcrtgu»t-con vator 2. orice sacrificii umane.i lupta împotriva asupririi străine. . Începuturile unei politici de reforme culturale au pus la dispoziţia englezilor. in 1855 s-a admis remariajul văduvdoi Darii» atunci rămânea în vigoare — şi a rămas pînă aproape de zilele noastre — legea după care un indian putea fi aruncat şi ţinut în închisoare fără judecată. cit. s-a ordonat tri1 H I H .... Bombay şi Madras...a abolit pedeapsa cu biciuirea... coaniportîinl j i de abandonare a tradiţiilor sănătoase ale culturii proprii..trece de mii de ori pe al celor arabe ii santi i iti '.. I O I „I mu mai recunoască starea de sclav (în 1843)3 şi MI drepturile de proprietate persoana care abjura roii. in condiţiile efortului britanic ide a crea o pătură funcţionărească indiană.■ poet de limbă bengali.....o?. Promotorul său a fost Ram Mohan Roy (1772—1833).... Tot în perioada deceniilor aii treilea — al şaselea din veacul CKCUt .... n u m ă r u l c ă r ţ i l o r e i .. debut* din Byran şi scrie o epopee după (modelul] llittdti ' i n i i < 1855 şi 1857 se va ajunge la fondarea um iloi din ( cutta.în Pouthas. începînd o u a n u l 1 8 3 4 ... Ea nu a reprezentat însă calea cea mai justă a dezvol tării unor concepţii noi în societatea indiană. în igeneral ... cadrele necesare pentru funcţionărimea inferioară...... iar cu timpul chiar d i n .. Sudan Batta. s-a suprimat. Mişcarea iniţiată de el are meritul dfl fi ridicat împotriva imobilismului social şi intelectual.. treptat. S-a ivit în această perioadă. sub pe deapsa ou moartea.. lbidem.. la rîndu-i.. auxiliară a sistemului de menţinere a dominaţiei engleze.

indieni dintre elementele înstărite ale oraşului. 473—474. 313—314. telegraf etc.) numărul de 10 000 000 şi chiar mai mult. pp. 210—212. poştă. în aceşti ani premergători marii răscoale din 1857. Dadabhai Naoroji. de ameliorare a situaţiei Indiei de sub dominaţia engleză. 233—235 . debutase pe plan politic participînd la înfiinţarea asociaţiei anglo-indiene din Bombay şi venise apoi în Anglia anume pentru a lucra în interesul emancipării Indiei. Deman. pentru administraţia Indiei în această perioadă: K a r l Marx.. în Opere. cel puţin momentan. pp. 348—350. stabilindu-şi legături printre oamenii de afaceri din industria bumbacului1. Pornită de cercuri restrînse ale burgheziei din marile oraşe. 1961. militînd pentru ameliorarea condiţiei indieni lor i reforme administrative. căi ferate. voi. organizate. au pus bazele „Asociaţiei ie". Probltma lndiilor Orientale. precum !c l ni it e r e a indienilor în funcţii publice mai numeroase şi unţarea câte unei universităţi în fiecare rezidenţă.icestora era sprijinită şi de cercurile reformiste din Anglia.XX-4ea ele vor atinge (în administraţie. Ea marchează însă un moment ce nu poate fi neglijat : intrarea burgheziei indiene în arena luptei politice. de emancipare culturală şi economică. «'/' ■" pp. Unul dintre societari. op. în scopul realizării unei Lri mai raţionale şi eficiente. legale. W e i l l . cit. N c h r u. 299. pp. Nu era singura formă de luptă. ' M a r y Cumpston. Some early Indian Naţionalist* and their ihc British Parliament. în lupta indienilor împotriva stăpînirii Angliei. Se mai poate remarca şi faptul că la 1855 s-a înfiinţat prima firmă comerciala indiană în Anglia. Acti-. fondată la Bombay în 1852. un grup de persoane. op. poliţie. cit. Aceste reforme au atras după ele şi începuturile unei mişcări naţionale indiene.. pp. grupate din 1853 în „Societatea pentru reforme în India" (printre membrii săi numărîndu-se liderul liberal mancheste-rian John Bright). 176 . ceea ce nu trebuie să impresioneze. 9. nr. P o u t h a s . ţinând scamă de uriaşa populaţie a Indiei. Aceleaşi obiective. 1851—1906. ea reprezintă punctele de plecare ale unei linii reformiste. erau urmă-de asociaţia similară. la Calcutta. în 1851. în „EHR".

pur geografic. luîndu-se ca pretext dificultăţi oreate de succesiunea principatelor sau de proasta administraţie internă 1 înţelegem aci. în acelaşi sens.i. Pirin ad doilea deceniu al secolului al XlX-lea. avîaid ca rezultat alipi noi state indiene la domeniul britanic. IH -. care au corespuns cu limitele dominaţiei britanice. Berar şi Aud fură xate în 1853—1856. a în. în 1848. Ea a d# ui timp sub forma războaielor de cucerire în direcţii fi lor naturale1 — lanţul Himalaya. im ir I «30 şi 1843. folosim şi numele de India. şi pretutindeni cînd vorbim de India. pînS l. prin constituirea statelor independente.Cucerirea completă a Indici. intervenţia în mai multe principate v. 01 i le aducă într-o dependenţă mai strânsă faţă de acesta. I Angliei asupra ultimelor stătuleţe ale principilor ma-raţi. Pe prima făşuirat o vastă acţiune de „încercuire" a statelor indieni noi posesiuni engleze. m u . urmată de tratate cu principii . pînî La Irontiera cu Afganistanul. încheind cu ele un tratat de subordonare.înnpotariva războinicului po. frontierele naturale geografice ale „subcontinentului indian".1 fost folosită cu precădere pentru ca. Aceste frontiere nu sînt identice cu cele politice. lordul Moira. Principatele Nagpur. Calea a doua . în nordul Indiei. sikhii răsculai. a fost ocupat şi anexat Pendjabul. Pînă şi înspre mare. Gwalior) le aduse pe acestea sub un şi mai strâns. însă >respectîndu-le independenţa. printr-o ailtă victorie. India şi Pakistanul. fluviul [ndut MU prin felurite eonstrîngeri şi tratative. dai după un an au fost înfrânţi şi Pendjabul subjugat d c l i i n i i v .i IS50 Pînă la mijlocul secolului al XIX i ii rea completă a Indiei de către englezi. sau dificultăţile financiare ale unor principi. 177 . care au rezultat ulterior.is. printr-o campanie . iar în 1845 —1846. mai tîrziu marchiz de Hastings. statale din [india excepţia a două — Sind şi Gudjarat — erau înconjurate de teritorii aflate sub control britanic direct. guvernatorul general. în 1843 a ifost cotropit Sindul.ilc (Maisur.po: al i l . l nl or . i dominaţia engleză în Radjputana şi impuse suze-1 . între 1817 51 IS23. să în poreze teritoriul diferitelor state în domeniul britanic.i HI i i l e de munteni din Nepal. exploatând clauzele anumitor tratate. bastioane de apărare dea Lungul fron tierelor naturale.

. expansiunea britanică îm Asia pîmă pe la mijlocul secolului al XlX-lea a fost dictată ide considerentul strategic al protejării graniţelor Indiei. 311—313. se asigure împotriva transfonmăriii Persiei într-o bază. Problema Indiilor Orientale. în 1837. 234—238. însă fără ca Anglia să ofere vreuin angajament precis3. Dem n. în Opere.i după ce în 1834 sprijinise un atac armat împotriva lui D on M oh am e d . 209—210. \. important nod rutier între Asia centrală. D o u l a t s h a h i . p.a acestora. Afganistanul a acceptat propunerile de alianţă ale unor emisari truşi. Compania Indiilor Orientale. < / ■ cit. voi. Sub presiunea evenimentelor. cit. II. Persia şi India. spune Marx. Deşi relativ bine consolidate după cucerirea Sindului şi Pendjiabului. pentru a-i projpune o . p.. op. CHBE. cit. Compromis diplomatic prin care Anglia . un acord garantiind indepen. îm anul următor. pp.. p. Dupuis. ALTE CUCERIRI ÎN ASIA Războaiele cu Afganistanul şi Persia în parte.. Ultimele cuceriri engleze în India. „. op.. 15. manevra Iu reluată în Afganistan. 9.-n ii m i' otativa sa. ultimii asediară oraşul Herat. Pouţhas.. totalizau 432 000 km-. 9. pregătiră detronarea lui Dost Mohamed prin pretendentul Shujah i r ] Marx. voi. Londra şi Petarsburgul s-^au amestecat iîn succesiunea la tronul . 178 . unde Anglia continua a se teme de o posibilă invazie. 43 . 1835. cit. 573. cit. fi Ml .i au încheiat.alianţă.începînd din 1849.. c a r e î ns ă x i . izbucnind un conflict între afgani şi persani. pp. pp. cu aproape 8 600 000 de locuitori. prin trimiterea căpitanului Alexan. în Opere. d in p ar t e a p r e t e n d e n t u lu i la tr o n S h uj a h .denţa acestei ţări 2. pp. de acţiune în direcţia Indiei. fiinţează marele imperiu anglo-indian unitar" l. Englezii îl rechemară atunci pe Burnes de la Kabul. op. 18.der Bunnes ca ambasador la şahul Dost Mohamed. 472—473. op. în eventualitatea unui război cu Rusia.i i. în 1834. de după anexarea Sindului. punctul lor nevralgic xămînea nord-vestul. în cadrul intrigilor reciproce anglo-rase pentru influenţă. r. [60. pp.

la Teheran. Anglia dobîmdi de la Imperiul otoman.. pp. înconjura astfel de baze britanice.i ini heie un comercial cu imamul de Mascat. în cadrul aceluiaşi obiectiv strategic . cit. din smmtoarea Bab el Mandeb. pp. în 1839. obligîindu-1 pe şahul Iranului . un tr.i ridi ni Herat^ului şi să semneze. In scurt timp însă. di coasta africană a Golfului Aden. n. p. în 1841. In august.şi trimiseră pe de altă parte un corp u îm Golful Persie. Anglia se amestecă în 1840 în conflictul dintre Turcia şi Egipt. Drept urmare a ajutorului i< ordat. p. cit. D e m a n g e o n.. în octombrie 1840. sili Egiptul să capituleze.. care se sfîrşi cu un veritabil deDoulatshahi. planurile engleze în Afganistan primiră o puternică lovitură.i l tate cu alte puteri. cit. anulîmd astfel favoarea obţinută de K i i . care l-au internat îm India. de a avea. 1800—1878. care întărea influenţa engl . împotriva căruia en glezii începuseră în februarie 1839 o campanie militară. $ahul Dost Mohamed s-a predat englezilor. liberă trei ere pentru vasele sale. Thomas E.< îm Pi i La '. Britain's Imperial Role in the Red Sea Arect. i ou qpt ani înainte 3 . 44. obligă pe emirul Sandului li < cedeze Karaoi şi ocupă prin luptă cu sultanul local portul A i i . ajutînd dii I I I t i . Hamdcn Conn. E unul din episoadele ]>K. 37—40. Alte lucrări (H a r d y. Marea Arabiei. CX upă insullele Bahsrein din Golful Persie şi. La 2 noiembrie 1841 izbucni o răscoală generală a tribun loi afgane. sub supravegherea unui agent (britanic. op. ■|V N Î IH I şi mai departe firele dominaţiei în Orientul Apro piat. ! 1 179 . i .. care scaldă coasta de vest a Indiei.i i iontale în veacul al XlX-lea. 3 Prin tratatul ruso-turc de la Unkiar-Skelessî (1833). din sudul Arabiei. Cf. op. M a r s t o n . ei ocupară Kabul şi instalară pe tron pe pretendentul Shujah. 232) ■Jau data 1858.. în 1840 fu impusă şefilor somali. fără a informa în prealabil autorităţile vn gleze 2 . anţia îm kiderii strîmtarilor Bosfor şi Diardanele pentru vasele de răaboi ale tuturor ţărilor. Cea mai importantă operaţie îm cadrul acestui plan trebuia să fie supunerea Afganistanului. în caz de nevoie. spre Mediterana. In 1855 va fi din nou ocupată insuliţa Perim.iut comercial de avan tajos pentru el.frontierei de nord şi vest a Indiei — Angli. 62—73. obligaţia de a nu închei. [1961]. op.

573—575. pentru salvarea. Opere. au ocupat insula Charak. Sub presiunea campaniei de aţîţare a opiniei publice. CHBE. II. după ce predase aproape toată artileria şi muniţia. cit. cînd persanii au atacat iarăşi Heratul. . spre a-i face să respecte obligaţia de a îngădui retragerea nestingherită a englezilor. pp. Neputînd ocupa această ţară. dent. ajungînd în India şi relatând cele întîmplate. din nordul Golfului Persie. l Conflictele dintre Persia şi Afganistan au servit şi mai tîrziu Angliei ca pretext de intervenţie în Orientul Mijlociu. în retragere. întreprinse în august 1842 o nouă expediţie împotriva Afganistanului. 155—162. chipurile. 145—148. Armata engleză de ocupaţie trebui să capituleze. cit. pp. personal auxiliar.zastru britanic. plătind o despăgubire de peste 200 000 de lire steuline şefilor afgani . impunea Porsiei evacuarea zonei Herat în timp de trei luni de la ratificare şi promitea. Afganistanul. d r i c h E ngcls. reuşi să scape. de foame şi de tir alierii triburilor afgane.şi obligindu-se să se retragă din ţară. evacuarea trupelor britanii e din toate posesiunile Persiei2. lordul Ellenborough. în septembrie 1842. în 1856. 191. întocmai ca în legendele antice despre asemenea dezastre. au debarcat ila Beinder Bushir şi au înfrînt cu uşurinţă rezistenţa larmatei şahului. Doulktthahi. a „onoarei naţionale şi a prestigiului armatei britanice". în 1843. ca aco• frontierei de nord a Indiei Anglia anexă. 14. această armată de 4 500 de ostaşi şi vreo 12 000 de oameni. a fost complet nimicită de frig. organizată de cercurile conducătoare engleze. la 1 ianuarie 1842. 472—473. W c i l l .. un medic. recunosoînd astfel indeidenţa Afganistanului. 1963.. Editura Politicii Bucureşti. pp. 180 ' Prie dri ch E n g e 1 s. op.. pp. Tratatul ide pace. eliberară pe Dost Mo-named şi îi îngăduiră revenirea la tron (Shujah fusese asasinat BJ timpul răscoalei naţionale afgane). semnat la 4 martie 1857 ila Paris. dar englezii dată decişi să nu mai rişte cele întîmplate în anul pi . op. englezii le-au declarat război. Kabulul fu cucerit din nou. în octombrie ei se retraseră. cu această condiţie. a căror ură faţă de invadatori şefii lor nu reuşiră să o potolească. voi. Un singur om. guverna torul general al Indiei. în K a r 1 Mar x-F r i e - .

214. p. p. la fal cu Marea Arabiei. irnpumîndu-se Birmaniei. CHBE. prim tratatul de la Yandabo.i Dacă războaiele de la frontiera de nord-vest i Indi cal puţin scopul logic al consolidării apărării posesiuniloi gleze din această parte.. Faptul în sine. Pacea încheiată în iunie 1853 . Persia fi China.i Birmi niei nu se pretează la aceeaşi justificare. pp. 72—73 . şi o contribuţie de război de 1 milion de lire sterline 3.în amîndouă războaiele eu Persia ui folosit şi trupe indiene. Vezi şi Karl Marx. 561 . încît ar fi fost cu totul ridicolă presupui io Birmaiiia ar fi putut întreprinde ceva contra Indiei. războaiele purtate împouiv. sub pretextul lezării drepturilor unor comercianţi englezi. p. 9. 4 K a r 1 M a r x. în Opere. op. IV. 214—215. 9. 12. în Opere. voi 12. voi. 214 K a r l M a r x . 73—74.i căreia a fost el purtat4. IV.. [Războiul anglo-persanj'. devenea um LAC britanic. voi. 559 . 14. Situaţia pe continent si în Anglia. în Opere. K a r 1 M a r x . Tratatul cu Persia. C a d y. cit. cit. Golful Bengal. . CHBE. din 24 februarie 1826. pp. pe soi oi cil. războiul a mărit ou 13 milioane 'de lire datoria publică a Indiei. pp. iar pe mare superioritatea britanică era atîi dl copleşitoare. Bengalul despărţit de Birmania printr-o regiune muntoasă. s-a soldat cu anexarea provinciilor Assam. 42. p. op. voi. 2 Karl Marx. pp. 5 Demangeon. p. A History of Modern Burma. 87—89. [1958]. 67. cit. ca si ootitribuţiili suplimentare percepute au stîunit nemulţumiri în [ndi* Frontiera de est a Indiei: Birmuni. gr< bilă trupelor. pe ace cale. pp. voi. Birmania. în Opere. 12. 229—232. '181 1 .i adus Angliei provincia birmană de coastă Pegu şi portul K.. ' F r i e d r i c h E n g e l s . 302 . op. J o h n V. Primul război. 304 şi nota 275 . Dinspre răsărit. Ithaca (New York). în Opere. Războiul din Birmania. în 1852.i început al doilea irăzboi. [ndia nu era ameninţată de pericolul nici unei invazii. F r i c d r i c h I i n g e l s . p. Arrakan şi Tenasserim. „Din toate expediţiile militare britanice în Orient — scrie Marx referindu-se la al doilea război — mici una n-a fost întreprinsă pe motive mai puţin întemeiate oa aceea din Birmania" -. 67—68. din 1824—1826. în schimb. C a d y. voi.nii'oon ». p. în Opere.

a ânceput a practica ilicit.. în „Revuc Historique". 85 (1961).pătrunde ou mărfurile lor în Imperiul Ceresc se izbiseră de . Ocean Paciţique et < i. cit. Războaiele opiumului Dezvoltarea vertiginoasă a industriei atrăsese de mai demult atenţia negustorilor englezi asupra debuşeului excepţioii.un invariabil refuz. an. în a doua jumătate a secolului al XlX-lea. if. vor ceda Angliei principatul lor. De pe la 1773. compania a încercat să introducă opiu de oontrabandă în China prin apropierea portului Macao. op.iI reprezentat de China. stăpînire com pletată către sfârşitul secoluikji al XIX-4ea 2. Totuşi ea a înregistrat în 1841 un mic succes interesant. ce s-au arătat destul de refractari pătrunderii influenţei companiilor capitaliste străine. H a r d y. în 1946 1. conpe portughezi. strănepotul întemeietorului dinastiei. „rajahii albi". 300.iti Indien. cu populaţia sa imensă. a autorizaţiei oficiale din partea statului chinez. Ceea ce ea n-a reuşit să facă pe calea ilegală. m^a mai vizat aproape de loc zona Insulimdei. 1 H a r d y op. de lîngă coasta de nord a insulei Bonneo. în felul acesta s-au pus bazele stăpînirii britanice într-o parte a marii insule. Cea dintâi interesată în comerţul cu China era. Un anume James Brooke a abţinut de ia sultanul de Brunei (în nordul insulei Borneo) o concesiune cu drepturi suverane asupra părţii de sud a provinciei Sarawak. cit. (182 . p. Compania Indiilor. au acceptat protectoratul britanic. englezii anexară insula Labuan. p. r.5 . a acestor Indii insulare dki sud^estu'l Asiei. In 1846. 300. îin persoana lui Charles Vyner Brooke. tom. CCXXV. date fiind convenţiile anterioare cu Olanda. Pe măsură ce dominaţia ei în India se lărgea şi se consolida. pe măsură ce teritoriul tot mai vast stăpînit acolo oferea mai multe resurse. interesul companiei pentru piaţa chineză creştea. evident. El a devenit astfel întemeietorul dinastiei „rajahilor albi" din Sarawak.. aproape singurii care se ocupau pînă ' U i II n s c h w i g. Colonisation britannique.Expansiunea engleză. încercările de -i obţine însă din partea împăratului Chinei autorizaţia de a . După ce.

irn I U L Spre a nu se compromite.1 sorvi guvernului Angliei ca pretext pentru a dezlănţui împotriva Chinei primul iră2iboi al opiului. de faranâ. .i cretcui în 1800 de zece ori 'faţă de 1773. Acest im iden. în Clintii Iţi dcitul < l e mo j deste. pricinuind o pierdere unorciainţilor englezi. Compania. din partea ei. 'contrabanda s-a intensificat. pe consideî c n i i i i l i . Cam pania decisiv. Chinezii se de iiei i . I o mare cantitate de lăzi de opiu. care se obligau să introduci în China stupefiantul produs şi iiumizat ide companie. Prin acest prim tratat inegal impus de o putere europeană Chinei. 183 . CU un jug dl lemn în jurul gîtului. .mprotestele faţă de activitatea negustoriilor străini au irămas fără efect. dobîndi libertatea comerţului prin cinci porturi chineze cu o taxă vamală de cel mult 5% „ad valorem". Alarma guvernului chinez faţă de acest comerţ era provocată mai ales de scurge rea 'necontrolată a argintului din ţară. nu < omisar imperial sosit la Canton reuşi să confişte şi sa i i i . Anglia îşi însuşi insula Hong Kong. i păşească energic la suprimarea contrabandei şi.i i I I . Toate pedepsele guvernului chinez asupra supuşilor săi. I I .i ie desfâţură în anii 1841—1842. cantitatea opiului de contra bandă crescu în continuare. de ton. care începuse a dezor ganiza vistieria şi circulaţia monetară.icterului dăunător al acestui stupefiant.atunci cu vînzarea acestui articol. cantitate admisă de chinezi la import. to. de încă trei ori. dar în acelaşi timp înch contracte cu vase particulare. 1 Primele încercări n-au porta aviM ii 1794 însă. De la 1824—1837. . Cantitatea de opiu strecurată în Imperiul Ceresc . în 1 K3*>. Unul din înalţii dem nitari chinezi. în scopuri medicinale. terminindu-se cu 'înfrângerea chinezilor şi semnarea tratatului de la Nankin. impuse o despă1 Cam 12 000 kg anual. Ea a luat proporţii. ilar în 1824 de şaizeci de < > t i. compania a interzis. propuse legalizarea lui. a lărgit producţia opiului în India şi la 1798 şi-a instituit monopolul asupra vîn/. arătînd considerabilele venituri pe care statul i li încasat din taxele vamale după comerţul cu opiu. la 29 august 1842. încît după doi ani guvernul im rial a introdus pedeapsa bătăii cu nuiele pentru diştii ahinezi de opiu şi expunerea lor In public. selor sale contrabanda în China. Propunerea fu respinsă.

englezii au sprijinit guvernul imperial în acţiunea de înăbuşire a răscoalei taipinilor.. Volumul comerţului cu China a crescut. în perioada următoare.. cît şi Eranţa. perturbaţiiile financiare provocate în China de lipsa tot mai acută a argintului. faţă de 1836. în 1 Ceea ce înseamnă că orice avantaj ar fi acordat China în viitor. al treilea război. cu peste 75% în 1845. i P i n T ie n K uo = Re ga tu l C e r e s c a l Ma r ii P ă c i. 4 In euriul acestui război. spre deoiebire de cel din 1839—1842. dintre 1850—1864. A şa a u nu mi t icefti răsculaţi statul întemeiat de ei. prinţr ■> convenţie. folosit pentru plata (mărfurilor străine. care a paralizat în mare măsură autoritatea guvernului imperial din Pekin.. în Opere. englezii au declanşat al doilea război al opiului (1856—1858). O la nda .porturi. Persia }i China. adăpostind comori de artă — a lărgit şi mai mult posibilităţile comerţului pe baze inegale cu China. purtat împreună cu Franţa — în cursul căruia a fost ocupat Pekinul şi jefuit l ' i l . i i n i pormanente şi sa permită străinilor liberă circulaţie prin fără şi dreptul de navigaţie pe căile fluviale chineze 4.gubire de război şi aşa-zisa „clauză a naţiunii celei mai favorizate" *. icnţa chim > a avut un mai accentuat caracter popular. După semnarea tratatului de la Nankin. piaţa chineză a fost asaltată cu mărfuri englezeşti. Cf. în i ratate comerciale asemănătoare cu cel de ia Nankin. la capătul căruia atît Anglia. .tulburări sociale care au culminat cu marea răscoală a taipinilor 3. i i n l de vară -imperial. F r i e . 184 . Acestea. 12. altei ţări. Pe de altă parte. ajungîndu-se repede la suprasaturarea relativă a pieţei chineze şi la o stagnare. precum şi ruinarea meşteşugarilor chinezi.dr i c h E n e 1 s. pp. în timpul acestei răscoale..i iţe le U nite . Fr anţa şi Rusia au impus şi e le Chine i. una din capodoperele arhitecturii chineze. sau chiar regres al exporturilor. să admită la Pekin reprezentanţe diplo-i n . incapabile a-şi menţine puterea. valoric. penetraţia străină în China şi împărţirea ei în zone de influenţă se vor baza tot mai mult pe conlucrarea cu clasa dominantă şi guvernul imperial chinez. obligînd China să le des■ i u . 216—217. voi. cu centrul Ia Nankin. In 1859—1860. i Tieintsin noi acorduri. prin concurenţa textilelor engleze şi ale altor ţări 2 au dat loc la . Rusia şi Statele Unite au încheiat l . de el aveau să beneficieze automat şi supnjii l > i I I . în schimb.

voi. 8 W e i 1 1. 7. Prima cronică internaţio nală. 553— 560 . 1812—1830. p. pp. 3—23. K a r l Marx. constituirea ilistate independente în întreaga Americă Latină. 73 . voi. voi. opunîindu^se proiectelor de intervenţie contrarevoluţionară ale Spaniei şi marilor puteri reacţionare. 13. voi. cit. K. Karl Marx. pp. 12. 9 . 239 . op. voi. Revoluţia din China si d i n E u r o p a . 77—78 . ■ n ' u ş teren oficială din partea guvernului ibritanic a Mexic ul ui . completă a colonialismului hispano-portughez în această parte a lumii a prilejuit Angliei o lărgire a debuşeurilor sale comerciale pe piaţa noilor state independente. v o i . pentru irijinul puterilor străine. Karl Marx. pp. 216—217 . pentru a restabili echilibrul celei Vechi" 2. Kditura Politică. 1 K a r l Mar x-F r i e d r i c l i E n g e l s .. ministrul de externe George Canming dei Iară cu emfază : „Am chemat la existenţă Lumea Nouă. 185 . cit. în Opere. p p .gffs. P« liă si China. p. 12. 547—548.condiţiile creşterii nemulţumirilor popul apoiere a Chinei. Selected Documents from the Foreign Office Archives. în Opere. C. Noul război cu China. în Opere. I. vor încerca. pp. 568— 570 şi 587 . [Tratatul anglo-chinezj. în ianuarie 1825. î n O p e r e . K a r 1 M a r x. 1938. Columbiei şi Argentinei. grupate în aşa-inumita Sfîntă Alianţă. Britain and the Independence of Latin America. PriedrichEn. F r i e d r i c h E n g e l s . vezi şi K a u f ni a n n. voi. pp. în Opere. 1962. Acesta a fost şi motivul pentru care Anglia a acordat sprijin diplomatic mişcării de eliberare din America Latină. 12.. voi. pp. A i l i n î i u l li cunoştinţa Camerei Comunelor. în Opere. Istoria comerţului cu opiu. 12. Prăbuşi. 175—180 . 1 0 2 — 1 0 5 . Bucureşti. [Noua expediţie a englezilor în China]. < Kford. pp. care se răsfAngeau tului de stat. prin concesii rea economică şi politică a ţării K EMISFERA DE VEST ţârii de Lbii Lunea apadui li America Latină şi Indiile Apusene Marele eveniment politic ce caracterizează istoria sferei de vest în prima jumătate a veacului al XIX-4ea a Foii eliberarea coloniilor spaniole şi portugheze. op. Webster. în Opere.

Desfiinţarea sclavajului s-a aplicat în Indiile Occidentale cu data de 1 august 1834 . The Free Port System in the British West Indies. Drept urmare. ■'. în aceeaşi perioada. numai pentru mîncare. Scăderea preţului zahărului a fost marcată de o criză extrem de severă. Sînt grav 'lovite de scăderea continuă a preţului zahărului pe piaţa mondială. op. . în timpul blocadei continentale napoleoniene. Aşannumkul „Sugar Duties Act" (Legea taxelor asupra zahărului) a stabilit tarife egale ide import între zal u n i l . Importurile de zahăr din Indiile de Vest au scăzut considerabil după 1830. statutul porturilor „libere" din Antile 1. p. a pricinuit totuşi anumite dificultăţi economice. obligînd pe proprietari la încercări de ireconversiune a acestora spre noi ii uluiri : cafea. sclavii ocupaţi în agricultură erau obligaţi să presteze foştilor stăpîiii 45 de ore de muncă pe săptămână. ca inutil. atîta vreme cît America Latină era supusă monopolului comercial hispano-portughez. conform prevederilor legii. mai ales în anii 1842—1845 2. 85 (1961). în anii 1830—1831. R e c e n z i e l a l u c r a r e a : F r a n c e s A r in ( i ■ . în „Revue I [ist. legea de aboilire a (sclavajului în coloniile engleze. au desfiinţat dintr-o dată comerţul de contrabandă ce înflorase iîn Antilele engleze. 483 et passim..Vest. CCXXVI. tom. cu perspective infinit mai largi de dezvoltare economică. A survenit. în 1822 fu abolit.Independenţa fostelor coloniii spaniole şi portugheze... p. Timp de 6 ani după eliberare 4. împrejurările acestea au mai adăugat un motiv la decadenţa accentuată a coloniilor engleze din Antile. cacao. bumbac 3. < Ulii . ... 1 F r a n c o i s C r o u z e t . I I . deşi alcătuită cu toate menajamentele posibile pentru marii plantatori. 58. an. p.inc". în anii ide tranziţie spre statornicirea relaţiilor de muncă salariată. afectat de creşterea producţiei de zahăr din sfeclă. M C . foştii sclavi au fost trecuţi în statutul aşa-zisului sistem de „ucenicie" (apprenticeship). ' IVntru sclavii din alte munci dccît agricultura termenul era de I nu 186 . libertatea comerţului cu inoile state.idus în Anglia din Cuba sau Brazilia şi cel din Indiile • l < .. din cauza acaparării de către Anglia a altor colonii. cit. Legea a precipitat declinul plantaţiilor. Ele devin posesiuni de importanţă secundară. ce îşi crease o bază în Europa. 485. i i in a 1.

• De regulă. în Jamaica. II. nbidem. pînă la 1 şiling si 8 pence pe zi. nai că primeau salariu pentru orele in plus. pînă la 4 şiling 6 pence pe zi. Poate cel mai important rol al sistemului fost de a ajuta pe plantatori să fixeze salarii cît mai care. atunci cînd salariul lor. în B. aveau să im n diţie. plantatorii au < < < negrilor 1 şiling. spre deos'ebire ide Jamaica.. prin uzanţ ă. pe acee. au introdus sistemul amenzilor pentru lipsa sau întârzierea de la lucru 4 . plată mult inferioară celei a oricărui muncitor alb. în schimb. 498—499. plantatorii pretinseră negrilor chirie pentru îină la 5 şilingi săptămîmal. casă îşi asistenţă mali» . i ' In rostui] timpufcii.pe care o ocupau timp de trei luni după eliberarea lor completă. U I KK I OS .îmbrăcăminte. tim p de 4—6 ani . pp. se iridica în genere la 11 şilingi şi 8 ponce. Din punct de vedere politic. fără a mai vodbi de salariile din metropolă 3 . » CHBE. posesiuiruile noi. plantatorii n-au pretins această chirie foştilor sclavi. 187 . dobindite în vremea războaielor 'napoleoniene şi confirmate de tratatele 1 Cu privire la promptitudinea şi eficienţa acestei „asistenţe medi cale" din partea plantatorilor pentru foştii lor sclavi. cîtă vreme ei aveau asigurat acul minimum de 45 ore muncă gratuită săptămânal. îşi puteau perrniti ofere salarii foarte scăzute. j > < . pp. wn caz de boală sau infirmitate. După expi ra termenului. r\vi Ui dreptuil să-şi scurteze perioada de „ucenicie". Un alt mijloc de presiune asupra foştilor sclavi şi totodată de exploatare a lor pînă aproape de limită a 'fost dispoziţia ca ei să mai poată dispune de casa . negrul cu fam ili a sa puteau li evacuaţi cu forţa.cînd negrii cereau de la 3 şilingi şi 6 pence.işi durată. ei munceau tot la stăpînul căruia ti prestau cele 45 de ore. Refu ui | celor 45 de ore de muncă gratuită îi ficea pasibili de pe deapsa cu biciuirea. dacă plît iu untioipal o lumă fixată ca răscumpărare a libertăţii eoni plen-. pronunţată însă de ma im <le proprietari. 501—502. erau liberi să se angajeze ca salariaţi 2 . nădăjduim că citi torul nu-şi va face iluzii. In caz de neplata a chi ri ei . Intr-adevăir. Refuzul lor de a lucra a făcut ca salariili se stabilească între 1 îşiling şi 8 pence — 2 şilingi şi 6 pi pe ai.. sau cel mult pînă la 1 i u n i e 1839. i l . de timp.

St. prin care . ' 'HBE. Barbuda. Tobago). Incidentul s-a aplanat însă în octombrie 1856. Wa'lken Ambele ţări i acuzat atunci reciproc de încălcarea tratatului ClaytonIVulwcr.A. St. 489.ambele părţi se obligau să nu colonizeze > nu încerce a exercita vreo dominaţie de orice fel asupra teritoriu din această zonă3.raporturilor cu Argentina. I I .noile state libere. i . Anglia a încheiat la 19 aprilie 1850 cu Statele Unite aşannumitul tratat ClaytonBulwiT2. dar fără a renunţa la pretenţiile de posesiune formală asupra lui.din 1814—1815. în sensul că puterea ora concentrată în întregime în mâinile guvemator. Argentina căuta să-şi stabi1 englei la Washington. Reşedinţa guvernatorului general se afla în Bairbados '. I I . căreia i se acordase deja în 1768 dreptul la o adu nare reprezentativă aleasă. în 1832. după 1815. 5 40 .i ci. ministrul I ( / / / . I M D I ) era secretarul de stat al S. Cu privire la America Centrală. din ordinul juntei revoluţionare de la Montevideo. p . insulele Leeward (Antigua. Vincent. iar Anglia a recurs ohiar la o demonstraţie navală pe coastele Americii Centrale. Numai insula "Iobage. venirea la putere în Nicaragua ■ ontuirierului de origine americană. 474. un statut politic intern asemănător cu al vechilor colonii. din pricina insulelor Failkland. avînd reşedinţa în Antigua. 188 . în frunte cu un guvernator general. pp. Nevis) şi insulele Virgine au fost integrate într-o federaţie.u'hn şi consiliului său. englezii evacuaseră complet arhipelagul. în America de Sud. Pe la 1774. a obţinut.U. la 1855. iar Bulwer. între 1820 şi 1828. unde singura posesiune engleză era micul Honduras britanic. / . Deoarece Anglia şi-a ţ i n u t stăpînirea foi Hondurasul britanic. Grenada. aveau un regim mai puţin evoluat decît cele vechi.. Mai întîi. printr-o convenţie care declara neutralitatea coastei Mosquitos şi a zonei maritime adiacente. dar în 1783 fusese cedată Franţei. Dominica. Montserrat. Coloniştii spanioli fură eva-' H ! i . după începuturile promiţătoare ale relaţiilor dintre Marea Britanie şi . La fel s^a procedat un an mai tîrziu cu insulele Windward (Barbados. Statele Unite au jinit în schimb. ' I. Ghristopher. a intervenit o perioadă de răcire a . în 1811.

C l a u d e F o h l e n . a transformat considerabil caracterul etnic al Canadei. p. la 500 000 în 1815 şi la 1 843 000 în 1851. reocupi arhipelagul. recuimpăinitoare era emigraţia engleză şi îndeosebi scoţiană •'. II. N e w Hav en . 1965.. p. a creat dificultăţi. Canada Blocada continentală. obligînd astfel Argentina să semneze în 1852 un tratat prin care se reglementa 1 fluviu tuturor corăbiilor. Toronto.:ezi) k 1801. în 1841. 112—113. Ne n de limbă spaniolă se aşezară aci. 81.lească suveranitatea asupra insulelor. Fu rîmlul Argentinei înainteze proteste. ed. ed. decretată de Napoleon în 1806. pe această cale. L'Amerique anglo-saxonne de 1815 â nos jours. North Atlantic Ţriangle. • ! John B a r t l e t B r e b n c r .guvernul britanic nu le a&du OUfl. the United States and Great Britain. a IlI-a. 3 D e m a n g e o n. Anglia şi Franţa instituiră o blocadă navală comună asupra Buenos Aires-ului. An Eco nom ic History of Canada. 544—546. dar . satisfacerii nevoilor britanice de lemn de construcţie. 189 . p. op. pp. Noi incidente surveniră în legătură CU refuzul guvernului argentinian de a permite vaselor străine navigaţia pe fluviul Parana. industriei forestiere. profitînd de um incident argentino-amri li reahemarea guvernatorului argentinian. făcând din francezi o (minoritate şi r u l k î n d mult însemn ă1 Ibidem. Cererile engleze s^au îndreptat atunci către Canada. [ 19 49 ]. în 1845. 6 5 . s-a ins la o populaţie de 240 000 de locuitori (britanici şi fran. De la cei 60—65 000 de râncezi care trecuseră în 1763 sub dominaţia Angliei. un act al -parlamentului autoriză deportarea de W na|i în arhipelag 1. pp. cu începere de pe la 1808. Mary Q u a y l e I n n i s . 71. cit. care se procura din ţările limitrofe Mării Baltice. The Interplay of Canada. Anglia proti cele din urmă. Canada cunoaşte un spor continuu de populaţie. în decembrie 1832 — ianuarie 1833. Colonie tipică de emigraţie. Paris. a IV-a. pe baza căruia colonia a păşit într-o perioadă ide prosperitate economică 2. [1954]. determinînd un considerabil avînt al.

Efectul emigraţiei s^a resimţit. în prima jumătate a veacului al XlX-lea. în locul opoziţiei naţionale dintre francezi şi en glezii. înăuntrul fiecăreia din cele două provincii. Această re organizare va fi însă şi rezultatul evoluţiei politice interne a celor două provincii. i de episcopul anglican John Strachan. de la 80 000 de locuitori în 1815. VI. Gruparea conatoare. separată în două provincii diverse din punct de vedere etnic. Alături de pătura dominantă. introducerea unui guvern responsabil şi a tuturor instituţiilor parlamentare engleze. viaţa politică era dirijată de o grupare «taică. In Canada de Jos. Adversarii o ironizau cu denumirea de „Family Compact" 2 . Ea va evolua repede spre constituirea unui „partid al (reformelor". împărtăşind convingeri republicane şi preconizând. cît în cel social-politic. era poreclită II i „Scotch party". nuanţele politice se complicau prin împletirea contradicţiilor sociale şi naţionale. Liderul partidului a fost William Lyon Mackenzie. prin legea din 1791. fiindcă era formată din negustorime bo■ în mare parte de origine scoţiană. 251. care acaparase conducerea politică. de inspiraţie combinată whig (liberală) engleză şi democratică americană. clici. Mc familie. s-au format grupări de opoziţie. reprezentând mai ales înalta funcţionăirime şi ini i . cuprindea în mare majoritate emigranţi de dată mai recentă. în baza actului constituţional din 1791. apare în avanscenă — fără a o acoperi însă pe prima — opoziţia so ci. mulţi de origine americană.. Opoziţia. aliată cu proprietarii » CHBE. In Canada de Sus. rod al luptelor din secolele XVII—XVIII. mu atît în planul contrastului etnic-maţional anglo-f.tatea Canadei de Sus. reprezentând păturile burgheze nemulţumite de caracterul prea îngust al instituţiilor repre zentative. Ea a con-Mi mit nucleul partidului tory (conservator) din Canada de '«ir. deţinea puterea atk la Toronto cît şi ila Quebec.ii polii ii a dintre conservatori şi liberali. care. care. ajunge (la 455 000 în 1841 K Noua situaţie avea să ridice din nou problema reorgani zării politice a Canadei. reprezentând restul burgheziei şi denumită părea „malcontenţilor" (nemulţumiţilor). p. 190 . în numele aderenţilor săi.raneez.

în acest an. 56—64.i alianţei dintre opoziţia liberală a ambelor provincii. fac să apară „canadienii". cit. Opoziţia.i M. prin proteste adresate miniştrilor britanici.astfel apropierea din ele şi semnificând atenuarea exclusivismului naţional engle francez. Louis-Joseph Papineau (1786—1871). G i r a u d. 191 . oom bătut imodi. cînd Canada de Sus. unul 1 mi un. în Canada de Su Pe nesimţite. op. realităţile politico-sooiale. cu tradiţiile şi duşmăniile lor. obţine o adunare aleasă pe o bază mai largă. 1 Anglia 2 ..funciari (mulţi din ei nobili) şi vîrfui imii de origine franceză. cu alte cuvinte acelftfi prin cipiu al guvernului responsabil în faţa parlamonuili. a determinat probabil şi opinia unui comitet al Camerei Comunelor. Maokenzie. op. Din „englezi" şi „francezi".i Li prin Oi păţii şi franceze prin origine. însăr1 Formarea partidelor politîce în cele două Canade : CHBE. începînd cam cu ii 1829.1 devenit. Eşecul acestui proiect. pro gresistă. Faptul atrase după sine o întărire a opo.i Ar naţionalism francez şi clericalism catolic. dupS 1815. 236 et passim . VI. Camera Comu-. pp. Şef aii partidului . Revendicarei I u n damantală a acestei grupări era dreptul de control ii adu nării asupra organelor executive. care siugerase guvernului britanic soluţia administrativă din 1791. p. L. din ionul cărora reiese sensibilizarea sentimentului naţianal-particul. 207—209.liţiei în < . Proiectul a fost respins. printr-o emendare constituţio-n. în ambele provincii. muilţumit. pregătind . ul a de Sus şi o încurajare a ei în Canada de Jos. îmbibată însă ou o puternică und. aşa-numitul partid duna i aci interesele majorităţii burgheziei. cit. a adoptat o linie liberali.. conturarea unor perechi de partide poli adverse a dus la sprijinirea reciprocă a conservatorilor şi li ralilor din ambele (provincii. Apropierile şi paralelismele fundamentale în evoluţia politică a celor două provincii se profilează mai ales de pe la 1820.. devenind ' ' ■ 1 urai reprezentativă decît era.intern instituit prin actul din 1791 este tot u i . creatoare de noi comunităţi de interese. 60. de pildă. cercurile engleze din Canada de Jos nu înaintat un proiect de uniune a celor două provincii.i lă. anima şi pe liberalii lui W. ii frecvent criticat. lansai prematur. mai .ii ae Papineau.vrist al firanco-canadionilor. 2 G i r a u d.. pp.

cit. guvernul din Londra respinse revendicările formulate de Papineau şi ameninţă eu suspendarea regimului reprezentativ. ' W I'.. 192 . p. Hans •. în Canada de Jos. în 1832. cit. al cărei raport conchise împotriva oricărei reforme politice esenţiale. denumit „Cele 92 de rezoluţii". 66 >88. pp. pp. redactată de W. Modul în care cercurile liberale din Canada ridicau problema unor organe executive responsabile la faţa adunărilor locale conţinea germenele unei formule noi de conciliere a unităţii imperiului cu autoguvernarea coloniilor 2. Lansate nanifest. Documents of the Canadian Constitntion. pp. Mackenzie. 234—236. acest program releva în Papineau un discipol moderat al revoluţiei franceze..cinat să ancheteze situaţia. Ele duseră la izbucnirea unor tulburări ia Montreal. Papineau redacta programul partidului canadian. în direcţia unirii celor două provincii 1. ale cărui puncte esenţiale erau : recunoaşterea drepturilor adunării de a controla actele de guvernămînt şi finanţele şi crearea unui consiliu «legislativ eligibil s. 1963. cuprindea „Declaraţia reformatorilor din Toronto". Drept urmare. soldate cu morţi şi răniţi. VI. pentru moment. Rrin întreg conţinutul său. 1960. dar cu o mai pregnantă nuanţă republicana. 264—268. 1 IUrlaw—Madden. internă din Canada. în 1828. în cazul că opoziţia nu s-ar fi liniştit. Co mitetul a recomandat să nu se insiste. i i I l'wbleme der Britiscben Reichpolitik in Kanada : die Rebellion ton 18 ■/. Ldei asemănătoare. în 1834. în „EHR". 19. „Cele 92 de rezoluţii" nu i unirii. cit. 227—232.. intensificarea acţiunilor opoziţiei îndeamnă puterea executivă la felurite acte arbitrare împotriva adunării reprezentative. 456—457. L. " Mor ton. tulburările ce avuseseră loc şi lansarea celor „92 de rezoluţii" au determinat guvernul britanic să trimită a comisie de anchetă. 245. M. 65—66. care a făcut-o să fie calificată drept o nouă „Declaraţie de independenţă". op. De un tratament asemănător avu parte şi opoziţia liberală din cealaltă proviimcie 4. Kennedy. pp. 308. într-o campanie populară. în ambele provincii. 87 000 de semnături de adeziune. Gir aud. Marburg. op. op. ///(/:. un admirator al oon*tfltuţiei americane şi al celei franceze din 1791. nr.

s-au refugiat în Statele Unite. The Durham Report. care-şi menţinuseră. cu suspendarea statutului constituţional. Toronto. conduse de partidele de opoziţie. Natlon and Neighbour. pp. în felul acesta. publicat de Reginald Coupland. a II-a. 17. Burghezia franco-canadiană. In Canada s-a reintrodus regimul militar. separatismul francez din Quebec. Englezii au reuşit să facă faţă situaţiei. 2 1 13—451 193 . 171—173. XLVI). F o h 1 e n. se adăugau contradicţiile dintre cultivatorii rurali şi proprietarii funciari francezi. după îinfrîngerea insurecţiilor. Oxford. în acelaşi timp. şi avînd fără Jmdoială un rol în agravarea lor. ed. p. 82. prin forţa armelor. ipropuse unificarea celor (două provincii. 161. avînd unele interese comune cu proprietarii funciari. elementul englez ar fi contrabalansat. Rebeliunile din 1837. deşi înfrînte. Ele au contribuit la introducerea guverniului iresponsabil în Canada 2. Răscoala din 1837 şi actul de uniune din 1840 în noienibrie-deeembrie 1837. 150. generate de problema responsabilităţii guvernamentale. unde textul însuşi al raportului relevă limpede intenţiile de a-i deznaţionaliza pe franco-canadieni. însă şi pp. 71. Atît Mackenzie. op. Raportul lui Durham. O nouă misiune specială de anchetare a stărilor de lucruri din colonie a fost încredinţată lordului Durham (mai-noiembrie 1838). atinseră punctul culminant. senioriile de tipul veacului al XVII-ilea. care se datorau siste mului seniorial şi tehnicilor agricole înapoiate pe care el le conserva. Lower.La tulburările politice.. Mai gravă a fost cea din Canada de Jos. cu apre cieri foarte elogioase la adresa lui: „Magna Charta celui de-al doilea imperiu britanic" (p. contradicţiile politico-sociale din Canada. 1952. şi-au făcut astfel efectul. Cf. El ajunse ia concluzia că cea mai bună soluţionare a crizei ar fi introducerea guvernului responsabil. Canada. în ambele provim ii izbucniră răscoale. a căutat să dirijeze nemulţumirile ţăraniilor pe un făgaş politic îşi naţional1. A r t h u r R. [1946]. cit. M. în cadrul unui parlament unic. cu îngăduinţa regimului britanic. Categoriile Turale erau atinse de fluctuaţia preţurilor şi de criza producţiei de grîu. cît şi Papiineau. 158.

Aplicarea actului a început din august 1840. în cele din urmă. iar autorul acuzat de complicitate cu „rebelii" canadieni. constituind împreună un puternic partid liberal. promulgat ila 23 iunie 18401. de i î r c 4 ani. metropola a ezitat. CHBE. VI. noua capitală. 536—550. la a ltă f ormulă de compromr. Actul de uniune a Canadei. Timp de vreo cinci ani. el acorda Canadei uo parlament cu toate drepturile obişnuite ale unei astfel de instituţii. P. Unificând cele doua provincii. u i v r . M. format dintr-o adunare aleasă pe patru ani şi un consiliu legislativ numit de puterea executivă. K e n ne dy. sub guvernatorul general. l i i c r n . Francezii din Canada de Jos au arătat multă reticenţă faţă ide unificare. 8 1 194 . op.Raportul lui Durham a fost violent criticat de unii membri ai parlamentului britanic. 345. pp. interpretau actul din 1840 în sensul că primul ministru al oricărui guvern avea să fie însuşi guvernatorul general. francezii sperau ca. Dacă guvernul britanic a fost destul de expeditiv în apli ca uniunii.irc . : lesiuni parlamcnr. dar nu guvernează". ei au adoptat linia strângerii legăturilor cu liberalii din Canada de Sus. In 1849 se va ajunge însă . la Toronto şi Quefoei . provizor iu.. nu acelaşi lucru se poate spune despre aplicarea principiului responsabilităţii guvernamentale în faţa parlamentului. Atît guvernatorul Sydenham. pe cîtă vreme raportul Durham şi Actul de uniune fuseseră opera liberalilor. în cazul opţiunii pentru Toronto sau Quebec 2. Cf. ceilalţi înfrînţi ai răs coalei. cît şi unuil din urmaşii săi. p. Echipa Textu l la W. Charles Metcalfe. De aceea. Guvernul avea să fie răspunzător în faţa parlamentului. 1 dintîi parlament unic al Canadei s-a întrunit în iunie i I. Pe o astfel de bază. aleasă tocmai pentru a evita optibilităţile care s-ar ifi putut ivi. lord Sydenham. p î n . să poara preîntâmpina oi it e tendinţă de asimilare a lor din punct de vedere naţional. a luat totuşi ca bază recomandările sale. Liberalii susţineau însă că acesta reprezintă coroana britanică. prin urmare îi revine acelaşi rol : „domneşte. i la alegerea definitivă a anei capitale potrivite. cit. Trebuie avut în vedere şi faptul că între 1841 şi 1846 la putere se afla partidul conservator. folosind libertăţile parlamentare acordate de actul din 1840. la Kingston. După recenta înfrîngere a răscoalei din 1837 nu aveau însă nici o posibilitate de rezistenţă.

cit. 17.. pp. 345. a coincis aproape cu o victorie electorală a liberalii©! dieni (în 1847). pp.. pp. dintre care prima. reveniţi la putere iu trecut prin Camera Comunelor decizia de a ( . în 1846. Ea a stârnit unele tulburări şi proti la Montreal. s-a instituit în Canada o formă de responsabilitate mini riailă mai completă chiar decît în Marea Britanic 1 . Sub un guvern aceeaşi nuanţă. Kennedy. 506. dar prezidat din 1851 de doi şefi mai tineri. Canada a cunoscut un regim parlamentar-constituţiona'l. I. Prin cele dintâi măsuri ale noului guvern s-a înscris ■■lege. op. Z i e h e n. cit. P. A r t h u r Ber- . în i3 n i l nsului electoral 3 — semnifică de pe acum r .. trebuie să fie o emainaţie a parlamentului.. op. ân spiritul său adevărat. cit.. 66—73 . W e i 11. Tepre/onimJ p i n u l u i majoritar. La 11 martie 1848. liberalii. întru totul asemănător cu al oricăirui alt stat burghez îlnaintat.. p. Fapt de altfel normal. i Im Ourhwn. Din 1848..'are dobândesc guvern responsabil şi deplină autoguvetin. în frunte cu primul ministru. 186. Robert Baldwin şi Lafontaine.nudei un guvern format din oameni care să se bueui parlamentului. P o u t h a s. Elgin a încredinţai li taior lor. cit. după cum apreciază un istoric canadian. p. pp. îşi vor constitui un regim cu nuanţe mai democratice ilcrîi . a G i r a u d. I I i r d y. farm ilui Din acest moment. p.. Selected Speeches and Documents. 195 L o w e r. în primăvara anului 1849 2 . W. dacă ne gîndim că în colonii nu exista nici pe departe o clasă socială 1 2 i i i-(1 a 1 e Keith. cit. op. 316—317 . i i Angliei. 579—583 .. op. i i i n . M. c it. Hincks şi Monin. cit.i acordării de indemnizaţii pentru pierderile de proprietăţi în timpul rebeliunii din 1837.guvernamentală. 476 . op.wc u n i i ni vor devansa metropola în domeniul reformelor politice şi so iiile . A fost autorizată folosirea limbii franceze în parlament. 521 . Numirea guvernatorului lord Elgin. Fizionomia sa va fi completată în deceniile nitoare punnr^o serie de reforme. op. p. a fost totuşi votată legea care acorda amnistie „rebelilor" din 1837 şi indemnizaţii victimelor răscoalei. op. Actul din 1840 era aplicat astfel pentru prima oară. i i i i imctivă ce apare în cadrul Imperiului britanic : < olani iile «..

mergînd şi aci pînă la mici revolte. 357—360. 1963.. dar Selkirk interveni pe lângă autorităţi 1 F o h 1 e n. 89. 4 Ibidem . în anul 1854 a fost desfiinţat prin lege regimul proprietăţii senioriale în Canada de Jos 1. 242 HBE. fie şi îm accepţiunea burgheză a cuvântului. aproape de limita teritoriilor concesion. p. <*/■ I I / . Histoire du Canada par Ies textes. de la compromisul din 1688 şi până astăzi. op. pp. Canada. BartI c t H i r li I I r r—Donai d C. ceea ce a dat o lovitură decisivă influenţei marilor proprietari funciari. Newfoundland (Terra Nova) primise statutul de colonie. numite Assiniboia. pp. iar ân 1851 insulei Prinţul Eduard2. 429. în 1855.. Montreal şi Paris. lordul Selkirk luă ân anul 1812 iniţiativa înfiinţării unei colonii agricole scoţiene.ue Companiei Golfului Hudson. op. în I K32 :. conservatoare. p.. Guy F r e g a u l t—M a r c e i T r u d e i . VI. p. Alte provincii canadiene Actul din 1840 pentru Canada propriu-zisă a atras după sine concesii similare făcute de Anglia şi celorlalte colonii ale sale din America de Nord. rămăşiţe ale feudalismului de import francez. p. Compania de blanuri a Nord-Vestului voi să distrugă aşezarea. nul responsabil4. pricinuite de antaI I I I U ] dintre minoritatea protestantă. p. op. 347 . cit. p. în centrul Canadei. an după care a urmat o perioadă de frământări inie i n c . cit. voi. 347. care ■ mai mare influenţă în consiliul guvernatorului. 196 . şi majoi iuţea catolică. un permanent element temporizator al democratizării vieţii politice engleze. ân ciuda opoliţiei conservatorilor. cu guvernator şi adunare aleasă. I. se achiziţionară cam 116 000 de acri pe Red River (Râul Roşu). 244. VI. 201—202. J. A Modern History. Cu sprijinul său bănesc. punîndu-se bazele unei mici aşezări. cit. ' ( 'HBE.. 164. 179.cu tradiţii aristocratice şi cu forţă economică de talia celei din Anglia. La începutul anului 1848 se acordă guvern responsabil Noii Scoţii şi Noului Brunswick. M a s t e r s . care a constituit. B r e b n e r—M a s t e r s. 1960. Ann Arbor. Pouthas. cu vederi mai liberale. se introduse şi ân Newfoundland gu. P o u t h a s .

\ Ii loarea ei.[tu vertiginosul „Goldrush" — năvala după aur — ou rapid. L. Australia a cunoscut şi ea. 419 .. cit. ipe insula Vanicouver. coloniile din cuprinsul ei s-au întins de la un ocean la altul.it ive. 0 creştere apreciabilă A populaţiei... op.. pp. explorî. agenţii comp. lîin . Ea a format nucleul statului Manitob -mai tîrziu. Moiton.. parte componentă a federaţiei i sun i'dui n Pe coasta Pacificului.i .. prin excelenţă. cam 24 000 de locuitori.i i graţie a tot soiul de oameni şi cu intervenţia guvernulu i care a silit compania să cedeze în 1858 drepturile ei asupri zonei.nd şi (li continental. p.i f. co lonii de emigraţie. Im > liliţi. iar spre sfârşitul perioadei i a ridicat problema do1 I I I i lor cu instituţii politico roprezeiii. CHBE. OCEANIA Australia Evoluţii Australiei wn prima jumătate a secolului al XIXlea adme vag aminte de aceea a Canadei. Coloniştii de pe Vancouver. 197 ... pe un teritoriu vast cît un continent.. G i r a u d... A urmat obiţ. împreună cu Ţara Van Diemen (Tasmania). Compania golfului Hudson r i d în 1843. Du lovitura cea mare a venit lîn 1858—1859. 45—61. în acest timp.. pp. avînd la început capitala în orăşelul New Westaninster 2. Poate mai mult pe baza eoiiuini. cînd s-a descoperii tui rîul Erazer şi la locul numit Gariboo.. In 1817. să înceteze hărţuiala lor împotriv. constituită îin colonie a coroanei..aptului că ambele erau. La 1821 ea avea.şi..... i mu Ii .. au descoperit acolo cărbuni. cu sprijinul acestora..: [jca aşezare a devenit un focar de atracţie în colo a centrului Canadei. Manitoba. 89.mul 1849. în 1851. A foţi ■> achiziţie de care compania >nu s-a putut bucur.. 100.. if ortul Viei insula îi fu iîn (întregime concesionată. sub numele de Columbia britanică. VI... din care aproape 20 000 erau 1 1 W.

53 . p. sub numele de Australia occidentală. 63—65 j D c m a n g e o n . A treia cronică internaţionalâ. cit. pe coasta de sud a Australiei.. unde aşezările datau de pe la 1824 5. p. în 1859. pe ţărmul de răsărit al Marelui golf australian. p.. în Opere. numărul imigranţilor de bunăvoie întrecînd pe al ocnaşilor 1. guvernatorul DairBng. La 1848. în numele Angliei. 183. aproape de vări fluviului Murray. La 1824. * K a r 1 Mar x-F r i e d r i c h Engels. Aceasta din urmă. a pornit iniţiativa primei aşezări de colonişti-ocnaşi în Ţara Van Diemen 2. Pînă la mijlocul veacului. op. o dată cu impulsurile imigraţiei de oameni liberi. azi Melbourne. Nowack. 474.ir la nord de Noua Galie. 7.deportaţi. la ■ 1. resursele coloniilor australiene erau aproape exclusiv agricole. cit. din Noua Galie de Sud. relevîodu-se prezenţa unor imense întinderi de deserturi6.. căpitanul Freemantle luă în posesiune. unuil din guvernatorii ei. op. părea a fi destinată celui mai sigur _ viitor 3. extinse zona posesiunilor engleze de la 135 la 129° longitudine estică. I. Ele au început a fi puse cu adevărat în valoare de pe la 1820. CHBE. 72. coasta de vest. oraşul Adelaida. se desprinse din Noua Galie. Diemen va avea o administraţie separată de Noua Galie de Sud 4. districtul Poart Phillip. se puseră bazele coloniei Australia meridională şi reşedinţei sale. op.. în sfîrşit. iformînd colonia Victoria.. De la 1825. 115. p. colonia Queensland. VII. ' B i i n ard. • Nowack. King. î. op. cit. La 1834. cit. declarată în acelaşi am colonie aparte. Ţara Van. op. 190. cit. 184 . pe ţărmul nord-estic al continentului. La 1829. a sprijinit înfiinţarea oraşului Port Phillip. cit. de la extremitatea sudică a Australiei. Creşterea oilor şi producţia de lînă au devenit în acest timp avuţia naţională a Australiei. avînd pe la mijlocul veacului trecut vreo 70 000 de locuitori şi cea mai mare densitate a populaţiei.. r ' II . op. 347. La 1835. Clark. Noua Galie de Sud. la 1803.. p. inclusiv traversarea lui de ila sud La nord. p. ' I" o u i li a s. op. populaţia sa crescuse la peste 330 000. 198 . voi. pp.1 i ii a r d. Din „colonia-mamă". p. se constitui. p. în jurul anului 1860 fură întreprinse şi călătorii de explorare a interiorului. ' I >>11 1X53 se va numi oficial Tasmania.. cit.

aduse primele tran i. Administraţia a căutat.Primele pături de lînă ţesute pe păru ilian au ieşit din mîinile unor femei deportate. 1 Datorită producţiei australiene. pp. între 1831 şi 1840.. în 1822. Perioada pastorală a istoriei australiene a dat loc tor afaceri extraordinare. furie a squatterismului a cuprins coloniile după 1824—1825. La 1800. Regulamentele de luan Io posesiune a pămînturilor sporesc de patru mi preţul de icbîziţie. de a importa lînă străină. iar la 1860 în jur de 20 de mailio La 17 august 1821 avu loc la Londra prima torva duzini de baloturi de âînă australian. 294 . 169. în <J>> de ani.i I (aorliing. ca un întrezăririi perspectivelor ce se deschideau vieţii economi' s-a înfiinţat „Societatea australiană de agricultura" ' I valoarea lînii australiene este oficial recunoscută . Proprietarii de oi devin regii zilei. 188—195. B a r n a r d. către 1860.. între 1830 şi 1850. Peste douăzeci de 300 000. 179. 135. Condiţiile naturale 'de a« nale pentru creşterea lor. 184—186. » CHBE. tnti an port al Camerei Lorzilor asupra comerţului britanii ■ constată că lîna australiană a prilejuit confecţion. 156. cit. lîn Australi puţin de 2 000 de oi. VIIj. să pună i i. în anul 1801. ud . il c i spre interior a coloniştilor liberi. Anglia s-a putut dispensa. în anii I 794 i John'Mac Arthur.i. între 1856 şi 1840. 1 v atun tul (producţiei a crescut încontinuu1. Spre sfîrşitul acestei perioade..i I OM explorat în întregime bazinul roditor al fluviilor . deţinui din Paramatta.i i ai bune postavuri produse vreodată în Anglia. 8 F i t z p a t r i c k.. 203 —205. op.. p.' priciiiuiii. cit. 4 Ibidem. op...i de OOnjumctura lînii a învins opreliştile. i v. pp. nos în Australia. 199 . la început. iquatteriamuil a fost reglementat şi recunoscut oficial. Unul din guvernatorii Noii Galii constata că nici toate ar matele Angliei n-ar fi capabile să mai pună stavilă procesului şi să întoarcă turmele de oi de pe pSaninturile pe care se răspândiseră 4. importul de lînă din Australia îu Anglia a crescut de la 900 000 la 17 500 000 kg. Cu toate aceste. valoarea portului coloniilor australiene începe a depăşi pe aceea a portului s. în Noua Galie de Sud numărul oilor creşte între 1828— 1850 de la 536 000 la 6 784 000.. p.

200 . cit. pp. 347—348. op. Această concesie politică era numai nu început. 91. agricultura se practica pe o scară relativ redusă. alături de care. Ch ev tu ier. 132—133. în Victoria. guvernatorul fiecărei oolonii păstra însă dreptul de veto asupra actelor guvernelor iilunărilor legislative3. Aceste fenomene de ordin economic-social au avut repercusiuni pe plan politic. Ea venea îndată după sistarea deportărilor de ocJI . din totalul de 36 milioane de acri al terenurilor cultivaibile 640 de squatteri deţineau 29 de milioane (11. pp.. cit. în Noua Galie de Sud.. 84—86. I. p.2 milioane ha) . care se vor reflecta în evoluţia destul de rapidă a sistemului politic australian spre sokaţii democratice mai radicale. I" •■ II i li a s. începuturile unei „democratizări" a inscituţiilloir din colonii. Nowack. A Short Histot i . II. în timpul primei călătorii. 124—125. op. La 1845. Abia în cursul unei noi transformări adinei în viaţa economică şi în structura socială Australiei.. au fost compromise în faşă. patru mari squatteri ajunseseră să posede 8 milioane de acri (3.6 milioane ha). Faţă de aceste imense întinderi de păşune. între 1852 şi 1855.i o pătură comercială şi bancară.. Dezvoltarea marii proprietăţi ducea în realitate la coneentrairea puterii în mîinile unei oligarhii de ni. pp. pp. IŞ ' I şi după descoperirea aurului în Australia. W i l l i a m s o n . Noua Zeelandă După recunoaşterea amănunţită a ţărmurilor sale de către Jamos Gook. eveniment cu adinei consecinţe. op.Lăsat liber şi reglementat prin lege. ■Gllttin. cit. 133 . începe a se r i d i i . marcate prin actele din 1823 şi 1828. care limitau prerogativele guvernatorului şi îl obligau să-şi numească un consiliu legislativ 2. op. p.. cit. la 1851. squatterismul a creat însă o altă gravă problemă agrară : extrema concentrare a proprietăţii funciare formată din păşuni şi frînarea dezvoltării culturilor cerealiere. parlamentul englez ratifică ■ "încerca guvernelor responsabile. Pe la 1850 erau cultivate abia vreo 200 000 de hectare 1. op. Noua Zeelandă a fost frecventată multă vreme numai de pescuitorii de balene ' l ' r m a n g e o n . fie şi cu atribuţii reduse. cit.ni proprietari funciari. în oraşe.

187 . La 1839 pe insula de noul ie afl iu vreo 1 100 de europeni 1.au atras atenţia în acest sens. 446—447 şi 519—521.. a II-a. CHBE.i ra maj mu li < liordinul unei pretenţii teoretice.i parlamentului. pp. Londra. Vechile tradiţii păstrate de maori cu privire la originea lor vorI» . Abia din 1832 figurează în Noua Zeelandă un irezident englezi în cadrul problemei tot mai vaste a emigraţiei b care a luat proporţii în veacul al XlX-lea în urma ei sociale ale dezvoltării capitalismului (proletarizarea). pp. pp. 69—70. op. VII 2 . . fără a-şi da bine seama ce fac. Compania transportă emigranţi şi achiziţiona pământuri pentru ei. 22—36. dar cu metode care provocrtiră revolta triburilor maori. mai ales prin 1824—1827. iar din noiembrie acelaşi an Noua ZeeJamdă se constitui în colonie aparte 3. Wright. a apărut un curent care susţinea spriji nirea şi organizarea emigraţiei. La 1837 s^a format „New Zealand Colonization Associatioin". New-Zealand. 1769—1840. Wright. făcute între 1823 şi 1826.şi de diverşi aventurieri. în scopul lărgirii debuşeurilor şi schimburilor comerciale atît de necesare producţiei britanice. op. La sfîrşitull . cit. teoreticianul colonizării organizate şi finanţate. Harlow-Madden. Propuneri pentru înfiinţarea „ofi cială" a unei colonii militare. p. prin care aceştia recunoscură. 80 . asupra cărora suveranitatea ibi . cit. [1960]. Compania Noii Zeelande intră în trat . în mai 1841 luarea în posesiune în numele coroanei britanice Iu proclamată oficial. r lu i ii In irilor maori — cum se numeau indigenii — şi încline li 6 februarie 1841 tratatul de la Waitangi. n i v r cu '. A History of New Zealand. probabil din insulele Pacificului. n fost luate în considerare de către guvernul britanic 2. i n u l u i i stabilit. iar ila 1839 „New Zealand Company". pe iinsula de nord. ed. de o imigrare. p. a unor triburi care 201 . o mică aşezare de m s-au adăugat. 1. Cf. Iniţiatorul» lor principal a fost Wakefield.. K e i t h S i n-r. Cu încuviinţarea guvernului şi înarmată în 1840 cu o cârtii . suveranitatea engleză. d n fel dl administrative permanente nu îl reprezentau [n cel lari insule. i însă din colonişti obişnuiţi. Oficial IM h ifla lub dependenţa guvernatorului Noii Galii de Sud. alte cîteva. conduse de şefii Rauparaha şi Hone Heke 4. Noua Zeelandă a fost printre teritoriile care . cît >i l încurajării punerii în valoare a resurselor din colonii. Unii emiH a r r i s o n M.

Tonga. în favoarea Companiei Noii Zeelande. con&iderîndu-se înşelaţi tl<.. La 1846 s-a schiţat o primă organizare de instituţii reprezentative. a fost zădărnicită de americani. tom. I se acordă în 1853 o constituţie. cit. reuşiră să înăbuşe răscoala băştinaşilor. probabil după panaşul de fum al vreunuia din numeroşii vulcani aflaţi acolo. pp. compania fu suprimată. iar Noua Zeelandă deveni colonie a coroanei. insulele Cook. cu o indemnizaţie pentru acţionari. ■ ' « ■ 93 (1961). 202 . ar fi descoperit întîmplător aceste pămînturi. După revenirea la putere a partidului liberal. CCXXV. Henri Brunschwig. 349—350 . înainte de maori. op. pp.granţi. op. op. pentru irc din cele 6 provincii ale sale l. cit. misionari englezi (şi americani) s-au stabilit în Tahiti. cam de prin ■ I u l al X-lea al erei noastre. se revoltară şi ei. concesionînd-o companiei. de la anexiuni. din care n-a recuperat decît 52 000. pp. după el. 94—97. pp. Fiji. Statul a cheltuit cu această ocazie 145 000 de lire sterline. între 1797 şi 1840. VIL. adică «Ţara norului lung şi alb". P o ut h a s.. Anglia s-a abţinut. După lupte care au durat pînă prin 1845—1846. acest spaţiu geografic a fost oarecum neglijat de expansiunea colonială britanică. George Grcy. Ocean Pacifique et Ocian Indien.'. în genere. tot de origine polineziană. arhipelagul Marchizelor şi Hawaii.niiii'iii. Aotearoa. Maorii reprezintă cea mai ludicJ societate umană agricolă. în 1843. în timpurile precolumbicnc. 306—307 .companie. ' 1 I it r d y. 461—462.. cit. Cu toate îndemnurile acestora. primul-nii-nistru John Russeld acceptă o acţiune extrem de oneroasă pentru guvern. pp. Cf. după tipul obişnuit al coloniilor de stat. Cumpără de la şefii maori insula de sud. în anul 1851. poetic. O tentativă de ocupare a arhipelagului Hawaii. Insulele Pacificului în raport cu interesul manifestat de Anglia în explorarea Pacificului în anii călătoriilor lui Cook. Un episod de oarecare ecou s-a petrecut în Tahiti. Samoa. Noua Zeelandă pare a fi fost locuită de alt! populaţie. 13—28. prevăzînd autonomia administrativă şi instituţii reprezentative. Colonisation l'iii. în 1 M una jumătate a veacului al XlX-lea. C H B E . în „Revue Historique". identificată istoriceşte. numindu-le. Keith S i n c l a i r . guvernatorul Fitz Roy şi.

regiune care. la mijloc şi o rezervă faţă de tipul coloniilor tropicale. în Africa de Sud îşi începe activitatea. al căror cvasifaliment părea a se anunţa prin decadenţa Anti-lelor. el fu . Explorarea interiorului ci făcuse paşi destul de puţini. cit. ■ « < l1 gaţia sa. fu primii cu dcstuliJ vîlvă.li. pp. G r a 11 a n. 212—220. dobîndise influenţă pe lîngă regina in. Franţa anexă insulele Mai Pomare o obligă să accepte protectoratul! I Pritchard. O escadră fraro in dată de amiralul Dupetit-Thouars. Nici pe continentul african. op. sprijinit şi pe protestele oficiale britani actului Franţei. cele 'două ţări schiţară un fel de primă împărţire a Pacificului în zone de influenţă : Franţa recunoscu dominaţia engleză în Noua Zeelandă. operă o debarcare. priintr-o declaraţie comună anglo-franeeză. cele mai însemnate . op. făcu tot posibilul ca re protectoratului ce-i fusese impus. dep pe regină şi proclamă anexarea arhipelagului. pînă la jumătatea secolului ra trecut. în 1844.rezultate ale călătoriilor sale în această 1 AFRICA I H a r d y. reprezintă începutul explorării sistematice a Africii occidentale. Călătoriile lui Mungo-Park pe fluviul Niger. în 1842. celebrul explorator David Livingstone.I unde misionarul englez Pritchaml. la 1841. oreîndu-se în jurul său atmosfera unui fel de „mart Un an mai tîrziu. pp. Pritchard i să provoace o răscoală indigenă. progresele colonialismului briic n-^au fost deosebite.-. Nici bogăţiile Africii nu erau încă îndeajuns cunoscute. cit. se in nată la Londra. va fi relativ mai binecunoscută. 309—310 . nuli ui în 1837.numit consul în Samoa. regina expulza la un moment dai din Tahiti pi tni sionarii francezi. pînă la mijlocul secolului. în 1795—1797 şi 1805—1806.. iar Anglia pe a Franţei insulele Marchize.. precum şi protectoratul acesteia asupra irhipelagului Tahiti 1. întors la Londra. S03 . după eşecul rapid ii citi fu expulzat. în 1847.

cea dintîi problemă pe care a atacat-o noua administraţie a fost aceea a încurajării imigraţiei. dar nu vor reuşi niciodată să creeze o pătură masivă de fermieri. vor constitui totdeauna o minoritate faţă de masa populaţiei indigene3. Dar europenii. pp. cit. ■ 1 1) <• MI . Pe la 1820 se produce prima emigrare mai importantă de colonişti englezi. 466 i r f .. din care vreo 10 000 de europeni — colonişti olandezi ('buri). englezi şi buri împreună. 476. pp. Elementul britanic va ajunge să domine viaţa urbană — comerţul. op. 234-235. Iniţiativa n-a avut la început succes. Colonia era destul de slab populată. cit. . de a explora bazinul celuilalt mare curs de apă. . în număr de vreo 5 000. 204 W <• i 1 I. băncile — cel olandez rămînînd precumpănitor în agricultură. Vrii. documente despre emigraţia între 1817 si 1823. muncitori. el Je va obţine însă după 1850. S-au făcut apeluri şi pentru atragerea de colonişti germani. tehnicieni. se aflau la 1815 ca-m 90 000 de locuitori.. ce se va menţine şi pentru. pp. industria. este slaba prezenţa a elementului rural. în covîrşitoare proporţie.. cit. ulterior. pentru a subvenţiona emigraţia britanică în Colonia Capului. Aceştia erau. fermieri *. 68—69 . la Londra se [deschiseră Jiste de subscripţii. ca în Canada. cit. op.i n g e o n. comercianţi. 513. Australia sau Noua Zeelandă. Intre limitele teritoriale asupra cărora se extinsese dominaţia Companiei olandeze a Indiilor. ca material uman. H a r a y. 208—20V. în cadrul încercărilor de a descoperi izvorul Nilului şi. O caracteristică a compoziţiei acestui grup de emigranţi. 1 • C UM-. flu viul Congo. Africa de Sud După instaurarea definitiva a suveranităţii engleze asupra Coloniei Capului. p. Ha rl o w-M a d d e n. pp. Majoritatea lor s-au aşezat Ja răsărit de Capetowm. în Africa de Sud englezii au „exportat".. rămase cu acelaşi llab ocou 2. op.zonă. Tot numai după această dată va face progrese mai mari şi cunoaşterea Africii ecuatoriale. op. încă din 1814. emigraţia britanică ulterioară. ifundînd oraşul Port Elizabeth. funcţionari.

guvematoruil Somersct — personaj n» tiutit. Această zon. Raporturile dintre tauri şi aceste triburi erau altele decît cele dintre francezi şi indienii din Canada.ii ilcj" de Jinia impusă cu şapte ani (înainte.i va a fi ocupată de englezi de la 1825. dată de europeni popu laţiilor indigene din Africa de Sud.Consolidarea dominaţiei -britani lului pentru colonizare s-a făcut in primul n.uri.J m dauna acestei populaţii indigene. care se simţei împinsă pe planul al doilea. poziţia de clasă şi mentalitatea ob1 Denumire generică. (în urma cuceririi britanice. Deşi. pp. VIII. Din toate aceste motive. în timpul exercitării funcţiei sale. Gfglio. 2 CHBE. pentru canadienii francezi. Aici însă. cum rămăsese Franţa după 1763. administraţia britanică a procedat faţă de buri cu mult mai puţine menajamente decît faţă de francezii din Canada. Se reodil i experienţa complicată ce avusese Joc în Canada : confrun tarea dintre englezi şi o populaţie europeană. prin urmare. Englezii au avut. pp. Olanda nu reprezenta pentru (buri. în ianuarie—febru. formîndu onl „neutră" între ele şi Colonia Capului. care însemna în acelaşi timp apărarea „dreptului" de a aservi şi exploata fără milă masa indigenă. 206—210. şi burii s-au dovedit ou mult mai intratabili. cit. vtto 20 000 de cafriJ. 67—69. sprijinul virtual din partea unei mari puteri. îmbogăţit. Pe de altă parte. Chiar şi pentru singurul trib de „cafri". în fond. op.. denumirea sa mai corectă pare a fi „cosa" sau „xosa".au fost afangaţi dincolo de lioi. după 1815. Rezistenţa lor încăpăţînată împotriva dominaţiei engleze va avea un caracter permanent şi grav contradictoriu : apărarea propriei libertăţi. O altă problemă dificilă a administraţiei britanice fn ■ lonia Capului -a fost aceea a raporturilor cu burai. prin mano] frauduloase — a silit triburile cafre să se retragă m.-< ojoniei • opului Io 1819. englezii urmăreau aproprierea aceluiaşi „drept". La .rînduil lor. 205 II . de Ja care numele a fost extins nejustificat asupra mai multora. confruntarea avea loc în prezenţa urnei populaţii indigene mult mai numeroase.i pr<x lâJHI suveranitatea (britanică asupra ei 2. Burii înrobiseră şi exploatau ca sdavi la fermele lor numeroşi indigenii. iar la 1829 se v. şi au folosit posibilitatea de a specula contradicţiile dintre buri şi indigeni. în interesul expansiunii şi consolidării dominaţiei lor. şi ca atare nu exactă.inr 1812.

290—291 . ' < / / / ( / • . op. adăugându-i . op. pe dîngă faptul în sine 5.uivr ///>'/•. Ordonanţele din (iulie 1828 şi ianuarie 1829 au abrogat „codul hotentot".ii reprezentative şi libertăţi politice. burii au fost la început înlăturaţi din administraţia coloniei. separată de cea executivă. pp.. lipsea pe fermierii buri de o parte din mîna ucru ieftină.. şcoli . prin urmare. Tot în 1825 se introduse în circulaţie moneda engleză. exploatată de ei pînă atunci 2. proprietari de sclavi. liini.. Fermierii buri. cu alte cuvinte de a ramîne la locul de muncă l. op. în Afyrica de Sud ea s-a aplicat cu data de 1 decembrie 4. ele au 1 CHBE. II i i es. dar şi aceştia nuni ni. Ibi de m.i încăpură pe da 1830 o largă mişcare pentru a dobândi it!H.tuză a fermierilor buri le-a permis în repetate rânduri celor dintîi să se erijeze în „apărători" ai populaţiei indigene.. Poate şi sub impresia lor. cit. ceea ce a ruinat pe numeroşi fermieri buri. Măsura. jurnalele editate de colonişti au fost suprimate. G i g 1 i o. S-a interzis. op. englezii lărgit 'Consiliul consultativ al guvernatorului. ilustrând felul în care colonialiştii britanici -au ştiut adesea folosi contradicţiile dintre populaţiile supuse. consiliul va fi completat cu 2 membri ce nu făceau parte din organele admiinM i . atingîmdu-şi astfel mai cu uşurinţă ţelurile lor de dominaţie. format însă numai din 'funcţionari 1. Diar. p. p. p. cit. 294. 359 . 360 . " Nu extrem de grav. Totodată s-a organizat puterea judiciară. în administraţie. în privinţa despăgubirilor promise : de la 3 milioane de lire sterline. deoarece sclavii au fost eliberaţi cu condiţia da . constrângerea acestei populaţii la muncă şi i s-a permis din nou deplasarea dintr-un loc într-altul. l oc. guvernatorul fiind însă instanţa de apel 3. p.. < I. 73. Giglio. Sub stăpânirea britanică. în 1825 s-a înfiinţat pe dîngă guvernator un consiliu consultativ.i cinci membri din afara administraţiei. mai mult decât sub vechiul regim. pp. 79. G i g 1 i o. al Companiei olandeze a Indiilor. 74. justiţie. în 1827. p. 81. în 1832 se produ-i şi câteva revolte locale. VIII. cit. au fost loviţi direct. A venit apoi anul 1834 : abolirea sclavajului în coloniile britanice. cit. VIII. abuziv şi el. VIII. ceea ce na indignat a fost înşelarea lor de către guvernul englez. în acelaşi an s-a introdus engleza ca limbă oficială.l nu nomadiza". 206 . c it.

123—135... G a l b r a i t h . cit.. 112—113.. 1834—1854. în general.noul lor şef.25 milioane. 207 . el era numai urmarea împingerii lor de către buri.. sau alte triburi indigene. pp.. 3 Sf k.. în frunte cu .. op. în acest veritabil masacru. Şi-au ales condu cător pe Pieter Retief.. ei pierduseră de la 2 000 la 4 000 de oameni şi 30 000 de vite 3. British Policy on the South African FrUntier. 2 Ibidem. Reluctant Empire. 477. 209—210 ... din cuprinsul „Africii Negre"..... cit. să se angajeze la lucru în colonie. între timp. Dacă unele au ajuns si practice nomadismul pur. 194—195 şi nota 60. ce nu le permiteau alt mod de viaţă. 34. trecînd dincolo Orange şi Vaal.Ionic. W e i l l . Au început marele lor exod (grund trek) d est. în 1834—1835... au părăsit Colonia Capului. op....iui popor... Triburile din Africa de Sud erau ceva mai evoluate decît altele. adoptară constituţia noului lor stat... op. cit.. pp.... Din cauza abolirii codului hotentoi •■' a sclavajului......... Burii învinseră triburile maxabele din şi. iar după ce acesta a fost ucis în 18 în cursul unor tratative cu zuluşii.. rămaşi fără mij loace de existenţă..... 239—241. pe Andries PITU>I Lut. p. . pentru majoritatea acestei populaţii... După lupte cu Pretorius.. pp. cit. englezi. încăreînd pe cîniţ* tOfti I mobilă.. în terenuri mizerabile.. în 1843 2 . a cărei stăpînire le-a fost însă imediat contestată de engli care voiau să-i izoleze pe buri de legătura directă cu oceanul. şi primele observaţii ştiinţifice asupra lor au consemnat acest fapt.. întreg teritoriul de la răsărit de Fish River... E drept că guvernul englez a dezavuat acţiunea lui d'Urban... burii învinseră pe zuluţ pară teritoriul şi încercară să constituie acolo republica I IM ti. în iunie 1837. anume pentru a-i sili pe indigeni. Hardy.... Colonia Capului a anexat Natalul.nul .. se admite că ar fi migrat în Africa de Sud din regiunea marilor lacuri 1 G a 1 b r a i t h. în 1836.... op.. confiscindu-le pămînturile pe care le foloseau. dar consecinţele ei asupra indigenilor n-au putut fi şterse atît de uşor. Vreo 10 000 de familii... a fost de a>] 00'.. eliberaţi ou acest prilej. pp. restituind cafrilor.. la locul numit de ei Winburg (oraşul \ riei).. p. Num. 245 .... I i-au decis la o acţiune singulară în istoria i lei ..l fost reduse da 1. guvernatorul d'Urban atacase triburile cafre de vest.

controlaţi de funcţio-n . u s. prin lipsirea lor de mîmă de lucru. în schimb. în frunte cu un secretar special al guvernator u l u i din Capetown. p. de pildă.est-africane. fonda în decembrie 1847. G i g 1 i o.'i incidentul circ 1-a declanşat. basutos. p. deşi fuociarcnente pastorale. 90. Un an mai tîrziu. Cea mai mare parte a criblurilor sud-afirieane — zuluşi. ilup. cit. cit. Buni stabiliţi în Natal preferară să emise la confraţii lor de dincolo de Vaal şi Orange.. De aceea şi conflictele ântre triburi cu nivel diferit de dezvoltare economico-socială. du N. 'ele practicau un fel de seminomadism..I . op. Cf. i t i britanici. 350. cit. în 1846 a izbucnit iun nou (război mntre englezi şi cafri *. Diferenţierea lor după tmodul de viaţă — nomad sau sedentar — era deci minimă. îm Africa de Sud nu s-au prea înregistrat.ttal. II 208 . Sistemul autorităţii locale cointrolate â şefilor de triburi a rămas pe mai departe în vigoare 3. triburile indigene din aceasta zona a continentului negru au putut forma în calea albiilor iun ibloc durabil de rezistenţă *. O ipoteză mai recen a larg acceptată. op.lii au atacat escorta şi l-au eliberat. La 1855. Numit „războiul securii". Un Cifru tUlHC H uzat că ar fi furat <> ncun l în timp ce era dus la închitot». op. 45 şi nota 34. cit. exer. I direct de şefii de triburi zuluşi. matabeli. Aşa se explică faptul că.] în Nigeria şi Camerun1. înclina însă a-i fixa teritoriul origina. înviugîndu-i. în vreme ce numărul indigenilor crescuse la vreo 150 000. provincia fu separată de Colonia Capului şi declarată colonie de sine stătătoare. obişnuite în alte părţi ale Africii şi servind admirabil interesele intervenţiei Angliei sau altor state. 207. p. cu un guvernator şi un consiliu legislativ ales. prin acest regim administrativ ales cu iscusinţă. op. i i d y. în cazul cel mai rău. l ' i i u t h a s .. cunoşteau şi cultivarea pământului. englezii instaurară o administraţie mixtă. 1 4 ' G al b r a i t h.. între Colonia Capului şi teritoriul burilor. confederaţii de triburi care se apropiau de organizarea şi forţa onor veritabile state. dictat de necesităţile creşterii animalelor. fără a fi fost gailvanizate de forţa de atracţie a unei religii ca islamul. cafri. în Natal mai erau abia 6 600 de albi. Harry Smith. Acest mod de viaţă le permitea să-şi păstreze coeziunea şi să creeze. guvernatorul din Capetown. mai ades la nevoie. englezii au atras în Natal un mare număr de indigeni. p. islăbindu-i implicit pe buri.

ei -recunoscuseră statul liber Orange.. iar prin convenţia cu burii. Imigraţia s-a menţinut în limite modeste. pînă către 1870. Colonia Capului. în felul acesta. Hardy. Aceasta atrase însă în 1850—1851 o nouă şi igravă revoltă indigenă. cit. op. au format la 1858 o federaţie.. Transvaal şi Orange. la 14 martie 1852 englezii evacuară „Orange River Sovereignty". Ea n>u se compara. în Ţara Capului. 8. I. de a le larea greutăţi prin atragerea indigenilor şi incitarea lor icontara huriilor şi de a extinde dominaţia britanică spre interior. pentru a-i sili să renunţe la înaintarea spre nord. Anglia... adică oin mic stat indigen sub control englez. Bucureşti. care se organiză în formă de republică.. Har-ry Smith organiză o colonie : „Orange River Sovereignty".i 17 ianuarie 1852 a fost semnată convenţia de la Sand River. pp. Pouthas. 218 .I „Cafreria britanică". p. Galbraith. 350—351 . Spre a lichida şi războiul cu triburile indigene. Guvernul Liberal din Anglia. a dezavuat acţiunea lui Smith. în faţa acestei situaţii difi cile. Valoarea ei era apreciată de englezi mai . cafrii au înregistrat continue victorii.mult din punct de vedere strategic şi ca escală în drumul spre India. „Ultimele fapte eroice ale forţelor armate engleze — scrie Engels — n-au fost prea strălucite. 210—211. cit. fiul lui Andries2. pp. al cărei preşedinte a fost ales Martin Vessels Pretorius. a înregistrat pînă pe la mijlocul secolului o dezvoltare economică foarte moderată. B r en t j e s. voi. la 29 august 1848. 1 . scopul » niţiattve era de a-i izola pe buri. 2 S i k . cu focarele ide viaţă din Canada sau Australia. prin care Anglia recunoştea independenţa Transvaalului. încheiată la Bloemfontein. cit. cit. Pe teritoriul cucerit. 295. burii. apreciată la 1 F r i e d r i c h Engels. op. Editura Politică. Ei fură aninaţi la Bloomplaats. şi respinşi dincolo de Vaal. şi a hotărît să aplaneze 'conflictul cu burii. profitmd în parte de lupta dusă de indigeni pentru a-şi apăra libertatea. 251 —253. pp. cit. în Opere. op. în februarie 1848. la extinderea căreia englezii au renunţat pentru ckva timp. op. pricinuind înfrîngeri şi pierderi serioase britanicilor. op." 1. care se dovedea atît i l > costisitoare. p. 242... p. la 23 februarie 1854. sub conducerea lui Pretorius. I 14—451 209 . atacară pe englezi. Statele lor. Populaţia. Ca şi în cazul Natalukd.. şi-au cucerit burii independenţa. 1960.

Revendicarea n-a fost însă aceptată decît în 18723. deşi nu atît de mari ca în Aus tralia. o constituţie. op. iar exporturile de lînă se ridicau la 9— 11 000 tone anual 2. începuturile autoguvernării Coloniei Capului au marcat din partea guvernului britanic un pas către concilierea eu elementul olandez. pp. 769—771. în 1816. organizînd un parla ment compus din două camere. în CHBE. în 1853 K Exceptând mici exploatări de aramă. Formal.. alese pe baza votului censitar. VIII. în deceniile al cincilea şi al şaselea. Creşterea oilor a făcut şi aici progrese. Constituirea statelor bure independente obliga pe englezi la această politică. începute însă mai mult după 1850. cit. 210 1 . censul electoral <> punea în netă inferioritate faţă de albi — englezi sau olanei ivernatorul păstra toată puterea executivă. la 11 martie 1853. Consecventă cu politica sa generală de a aplica o nouă formă de guvernare imperiului colonial. pp. 351—352. agricultura — culturile de zonă temperată şi creşterea animalelor — era singura resursă a coloniei. de teama forţei de atracţie pe care independenţa bură ar fi putut-o exercita asupra olandezilor din Colonia Capului. pentru a creşte la jumătate în 1850 şi la două treimi în 1855. oraşul Bathurst —. întrunit la 30 iunie 1854. Pe la 1861—1862.120 000 de locuitori în 1822. în exercitarea dreptului de vot nu se prevedea nici o restricţie pentru populaţia de culoare. numărul oilor depăşea 8 milioane. Chiar în această formă incompletă. Africa occidentală şi ecuatorială 111 Africa occidentală englezii aveau în stăpîmirea lor Gambia — unde a fost întemeiat. exportul de lînă brută acoperea o treime din comerţul coloniei.. pp. >idtm. Sierxa I eone şi eîteva puncte de sprijin pe Coasta de Aur. 227. a ut imediat lărgirea constituţiei şi a sistemului autogunarii. în fapt. prin trecerea puterii executive în atribuţiile unui minister iresponsabil. Pe la 1845. care era masiv reprezentat în parlament. i n t î i u l parlament al coloniei. creşte pînă la 225 000. Anglia a acordat coloniei. creşterea oilor intră într-o perioadă de avînt. a P o u t li a s. 378.

I. hei li în 1831 cu regele lor. 501—502 . aceste colonii au fost reunite « l i n p lministrativ. încheiat la 6 martie 1843. pp. op. 152 şi urm.. cit. coroana britanică îşi reluă dreptu rile asupra lor 4. 378. 44. După ce o cumpăraseră de la portughezi în 1778. 323. 42—44. 649—654. op. H a r 1 o w—M adden. pp. în timpul conflictului. aîml toriile daneze de pe Coasta de Aur. lio Muni (Guineea spaniolă). Anglia recunoscu Spaniei isula Fermando Poo şi posesiunea micii colonii de pe coastă. Comercianţii b resaţi în această zonă se opuseră şi obţinură permisiunea nun ţinerii forturilor. H a r d y.. sub administraţia unui comitet privat.!' In i Gambia redeveni o colonie de sine mai veche dintre toate) 1 . G i g 1 i o. la ordinul guvernului englez. pp. cit. iar la 1850. spaniolii o abamln nară. Pretextul stabilirii de aşezări britanice în această zonă a fost prohibirea negoţului cu sclavi. Coloniştii englezi din Sierra ie au fost aceia care au insistat ca Femaindo Poo să fie reGtay.. op. în 1827. 302. Penetraţia engleză spre interior a fosi tnultS vilită şi chiar dominaţia britanică asupra coastei a fosi timp în primejdie de puternicul şi războinicul popoi tşanti După un război greu şi cu mari pierderi.„Colonia aglomeraţiilor din Africa occidental. p. şi aceasu fu oi în colonie aparte 2. în august 1826. 586.. cit. Printr-un 'ratat. guvernul britanic a ho evacuarea forturilor de pe Coasta de Aur. F y f e. CHBE. Expansiunea engleză pe ţărmurile Golfului Guineii a avut ca obiectiv principal. 667 . avînd centrul în Sierra Leotv I numele de . ân 1827. 216 . cit. pp. op. cu condiţia să renunţe la incursiunii asupra litoralului 3. în 1843. p. op. op. 2 3 1 211 . în prima jumătate a secolului al XlX-lea. cit. căpitanul Fitz-William Owen ocupă în acest scop insula Femando Poo. englezii au învingă pe aşanti la Dodowa. pe ila anul 1800. un tratat prin care I cunoşteau independenţa. pe timp de 15 ani. şi au i n . practic. p.. spaniolii revendi cară din nou drepturile asupra ei şi o reocupară. II. 4 G i g 1 i o. cit. în 1843... cit. 190 . pp. S i k. Kwaku Dua. delta fluviului Niger. op.1821.

La 1832.Pe Coasta Scla-\ ilor — scrie Engels despre acest eveniment — încercările de ■ Irli. Totodată.trocedată Spaniei şi. pp. Uleiul de palmier. comerţul ou fructe şi seminţe oleaginoase 2. englezii începură a dezvolta pe „Coasta Sclavilor".. englezii ajuingînd în conflict cu triburile indigene ioruba. p. 93. pp. trebuind să se mulţumească cu venirea la putere în partea locului a unui şef II liniat ide sentimente mai favorabile dor. 57. practică amestecul sistematic în treburile indigene.. astfel. l. voi. Anglia.. îo ciuda tunurilor şi a tacticii lor europene. «I (1957). în „Rcvue HistOriqu*". '.'Afrit/uc britarmiaHt. Anglia institui blocada deltei fluviului. : ' Ibidtm. Nu s-a ridicat însă din partea Angliei nici o pretenţie de anexiune. au fost energic respinse de către negrii neînarmaţi. Sik. bombardară oraşul Lagos.retrocedării ei către Spania 4. pîifiă la 277 de kilometri de la vărsare. cit.. căpitanul englez James Kingttan Tuckey înainta în 1816 pe fluviul Congo în amonte. navele engleze să continue a frecventa porturile coloniei. dar ea se sfîrşi dezastruos1. I. numit în 1849 consul pentru zona golfurilor Benin şi Biafra. „. 212 . Ei m-au putut însă supune pe băştinaşi. care se dovedea tot mai valoroasă sub raport comercial. 128. 97. iar ân 1843 s-au stabilit acolo misionari ce părăsiseră insula Fernando Poo. Atunci.in are ale englezilor. 63. iîm urma . în Africa ecuatorială de vest. <•/>. influenţa engleză în delta Nigerului şi pregătind astfel ocuparea regiunii.. tom. devenise foarte căutat ca lubrifiant. 218—219 j Cf I I ■■ ii i i B r u n s c h w i g . CCXVlIf. în 1840—1842 fură (întreprinse mici expediţii în Camerun. Trade and Politics in the Niger Delta? 1830— /SUS. Oxford. Expediţia lui suferi grele pierderi din cauza febrei tropicale şi rămase fără urmări pen tru colonizarea britanică. dacă nu în drept. în Opere. 233—235.. 1 li î n l r i c h Engels. în decembrie 1851. pp. Dike. ' O n w u k a C. stabilind în fapt.. care . englezii îtitcreprinseră în delta Nigerului o expediţie împotriva negustorilor de sclavi. Negustorul Beecroft. . cum era ea numită de obicei. reuşind să suprime comerţjuil cu sclavi. p. către 1840.iu dat inamicului o lovitură (bine simţită" 3. voind să-I ocupe. care se producea aici din abundenţă. 8. 1956.

576. op.il. . I. [1961]. 276. Faptul că. East Africa and its Invaders. H a r d y. în dreptul coastei Madagascarului şi Africii de sud-est. Din 1841 se stabileşte în Zanzibar un consul general britanic. una din marile producătoare de trestie de zahăr. şi influenţa britanică în Egipt 3. Este lipsită de consecinţe prezcni. din 1825.\ mie. Exporturile de zahăr din insulă îm metropolă au G i g 1 i o. pp. Anglia insistă mai mult asupra apărării intereselor sale comerciale. la 1805 şi 1809. . cit. în Oceanul Indian. îmi . Mauriciu se afla în circuitul principal al comerţului britanic din prima jumătate a secolului al XIX4ea : drumul spre Indii. 265.. cit. pe care o şi ocupă în 1824. căpitanul ( I negociază din proprie iniţiativă instaurarea protectoratului bl i tanic la Mombassa. cînd Zanzibarul se emancipează de sub autoritatea imamului de Mascat.. zahărului din Mauriciu i s-au fixat taxe de import în Anglia. Oxford. necomplicată cu anexiuni teritoriale. a cărui prezenţă se face treptat simţită după 1844. . Prin 1822—1823. 229—230 . pp. 235. 2 1 213 . Anglia dob'îndise la 1815 o importantă colonie de plantaţii : insula Maiuriciu.i Pe coasta răsăriteană a Africii. op. cit.i un<M Cri în Etiopia. 228—229. p. Şi aci is-a resimţit criza zahărului de plantaţie. 3 CHBE. > l . dai guvernul din Londra renunţă la acest avantaj. 48.. from the Earliest Times to the Death of Seyyid Said in 1856. de pe ţărmul Golfului Persic. Nu însă în proporţiile din Antile. cu privire la stăpînirea ţărmului sudic al * ■"! fului Delagoa 2. 242.Africa orient. e tanică se află de asemenea. pentru ca acesta să i niilor comerţul ou sclavi 1. prin intermediul cărora exercită o influenţă politică. care avansează treptat în secolul al XlX-Jet. II. în aceeaşi perioadă.. La fel renunţă la aplicarea luinui tratat încheiat în 182 t <l<-acelaşi Owen. a susţinut considerabil producţia. Creşte.. S i k. pînă pe la INSO. sub N zeranitatea căruia se afla această zonă de coastă a Al i u ii oi i. pp. 586 . op. la paritate cu acelea impuse pe zahărul din Antile. temîndu-se de oomplii aţii cu imamul din Mascat. Coupland. pp. n tale.!. 268—271. In 1822 s-a încfoeiai cu sultaniui idiin Zanzibar. .

ca şi decimarea indigenilor de epidemii (&n 1856 nu mai trăiau decît 41 000 de foşti . Lauis 2. administraţia engleză. 1 . ca şi populaţia aşezărilor urbane. aplicată în insulă cu data de 1 august 1835. G i g 1 i o. dar numai pentru oraşul St. • CHBE. a permis strămutarea la oraşe a foştilor sclavi. Abia îin anul 1850 s-a creat o adunare reprezentativă. Desfiinţarea sclavajului. op. pp. pp. 488 . Deoarece plantatorii erau în majoritate francezi. după abolirea sclavajului. p. cit. numărul indienilor şi al foştilor sclavi se ridica deja la 134 000. op. Ea s-a (desfăşurat în asemenea proporţii. a atras -după sine eliberarea a circa 60 000 de sclavi. 340—341. Pouthas. ou peste 25°/o. imigrarea de lucrători din India. între 1829 şi 1845.crescut. englezii au evitat de a acorda insulei drepturi politice. Guvernul britanic a permis. 51—52. a provocat o lipsă aoută de mînă de lucru.. Tot datorită covîrşitoarei majorităţi franceze a clasei dominante locale. II. pentru a disloca această preponderenţă a elementului francez. încît în 1856. Exodul de pe plantaţii.sclavi sau descendenţi ai lor). pe cînd cele din Antile au scăzut cu aproximativ 30% *.. cit. la o populaţie totală de 229 000 de locuitori.

Editura Politică. în raport cu sistemul politic ai metropolei (în Australia). 215 . Cu bugetul prezentat de iministrul de finanţe William < riad stone în anul 1853. 281. Mărfurile metropolei nu mai sînt impuse fa un tratament de favoare pe piaţa coloniilor.. care cuprinde în braţele ei uriaşe lumea întreagă. precum şi devansări In direcţie radicală. 1959. 19 (1964). între 1840 şi 1848. voi.liberal" este şi îndelungata tolerare a unei mari varietăţi de coduri şi jurisprudenţe în cadrul imperiului. Nu lipsesc însă — şi Londra nu se opune — influenţe americane (în Canada)... p. Ea îşi merită acum pe deplin calificarea de „ţara > transformă naţiuni întregi ân muncitorii ei salariaţi.rioadă ide apogeu a capitalismului bazat pe libera co. Mişcarea revoluţionară. Triumfînd pentru întîia dată în Canada. predominant. Din anul 1859..CAPITOLUL II IMPERIUL LIBERAL (1850—I Sfertul de secol cuprins între abrogarea actelor <!<• i u < ţie (1849) şi venirea la putere a cabinetului conservator pr< dat de Disraeli (1874) reprezintă fin istoria Angliei scurţi | M . în „Annales". el se extinde în majoritatea coloniilor de emigraţie (cele din Australia şi Colonia Capului).. Bucureşti.ni Supremaţia economică mondială a Marii Britanii este toare. Semnificativă pentru spiritul „. sistemul politic adoptat de acestea imită servil formele şi tradiţiile parlamentare britanice. an. coloniile dotate cu autoguvernare dispun în politica vamală de o libertate ce le permite chiar instituirea de tarife protecţioniste contra produselor engleze 2." *. se îmtîlneşte ila Quebec 1 K a r l Marx. în general. 2 F r a n c o i s C r o u z e t . pînă la 1874. începe cu adevărat era liberului^schiml) în relaţiile economice ale Angliei cu străinătatea şi cu propriile sale colonii. Commerce et empire. nr. p. Adoptarea liberului^scnimb obligă la reconsiderarea doctrinei şi politicii coloniale . 6. fenomen ce se cristalizează în colonii în sistemul autoguvernării prin ministere responsabile faţă de organele lor legislative alese. Alături de dreptul englez. în Opere. 163. 2.

adoptate în acest an. chiar dacă soco tiţi că. din clipa acordării dreptului coloniilor de a se guverna singure. Dimpotrivă. marcând o excepţională expansiune industrială şi comercială. Natal. Perioadei liberalismului clasic. 38. cit. începînd de ipxin 1843 3 — nu este încă împărtăşită unanim de clasele dominante engleze. Experienţa arăta burgheziei engleze că forţa economică şi comerţul ei tentacular ianiulează iperfect tendinţele centrifugale. Giglio.. iar pe diferiţi doctrinari şi politicieni să considere că zilele irnipariuilui sînt numărate. faceţi toate dificultăţile posibile înainte ide a-1 abandona. sub pretextul urmăririi delicvenţilor refugiaţi acolo. Această atitudine — ale cărei manifestări îndepărtate se pot întrezări în unele acte izolate ale parlamentului. lăsînd sa se creadă că mai degrabă veţi susţine un război. dreptul spaniol îm Trinidad şi cel sicilian în Malta 1. * După H a r d y. Ceylon .tanicl.jurisprudenţa franceză ibazată pe „La coutume de Paris". op. p. decît să-1 părăsiţi 2.i măsuri judiciare dincolo de hotarele aflate sub suveranitate bri. 72. pornind de la considerentul reducerii cheltuielilor administrative şi militare în colonii. în care se presimt rur* le imperialismului colonial de ila sfârşitul veacului. dreptul olandez în Guyana. i-a corespuns şi o reluare a expansiunii politice. imprimind politicii externe Ir/e o atitudine îndrăzneaţă. si. prin ministere responsabile. Partidul iliberal (dar şi unii lideri conservaI > v m a n g e o n. autorizau pe guvernatorii coloniilor afri. Exponentul ei a fost liderul liberali Palmerston. codul lui Napoleon . Palmerston recomanda colaboratorilor săi : „Să nu lăsaţi niciodată ■ l i n mină fie şi numai un ac cu gămălie asupra căruia aveţi \ nun drept şi credeţi că-1 puteţi păstra . în problema expansiunii se discern semnele depăşirii „crizei de conştiinţă" din prima jumătate a secolului. " Afâ-numitele „Foreign Jurisdiction Acts" (Actele de jurisdicţie . îm insula Mauriciu. relativa moderaţie care făcuse guvernul britanic să renunţe la unele anexiuni. 163. 1 216 . op. op. ale căror latenţe erau suspectate îin culisele ministerelor responsabile.. anterioară* revoluţiei burgheze . Colonia Capului. cit. va trebui să-J pierdeţi. agresivă. 'revendicate de colonii. între 1862 şi 1869. p. coloniale.. cit. p. în ultimă instanţă. Cf. care s-a inspirat • l i n tradiţia lui 'GromweM şi Pitt.

. Prefaţă la ediţia germană din 1892 a „Situaţiei clasei muncitoare din Anglia". singură Londra depăşeşte 3 milioane s. în acest interval. 245. op. Bennett. • Marina comercială engleză şi-a sporit în zece ani capacitatea cu 68%. ca însumi Benjamin Disraeli) pre i icestor cheltuieli în sarcina unora dini în relaţiile dintre acestea şi metropola. în Opere. în ciuda faptului că sistemul capitalist ifusese zdruncinat în 1857 de o nouă şi puternică criză economică. 1958. Scurt timp după aceea a urmat descoperirea terenurilor auri l e u .din California şî Australia. 391—392.S.L.6 ori. 227. ajunigî'nd să însumeze jumătate din întreaga flotă comercială a Europei. din care însă economia britanică s-a recules cu repeziciune. ceea ce echivala cu întreaga producţie mondială din 1850. pp. Producţia de fontă a crescut în zece ani de 2. Valoarea exporturilor de bumbac se ridică de la 35 la 52 de milioame lire sterline pe an. cit. I ultimi manifest bine conturată de „indiferentism" faţă de colonii. pp. 232. Concept of Empire. îm porturile Angliei au intrat sau au ieşit vase cu un itonaj de circa 4 milioane tone. Comerţul — sistemul circulator al imperiului „înviorarea comercială care a urmat după criza din 1H47 — scrie Engeils — a marcat începutul unei noi epoci Lnctufl triale. 217 . Toate acestea. producţia de huilă a atins 81 de milioane tone anual. 3 P o u t h a s. reprezehtîind 38% din totalul mondial. p. voi.tori. Pieţele coloniale şi-au dezvoltat într-o măsură din ce în ce mai mare capacitatea de absorbţie pentru produsele industriale engleze" 2. 2 F r i e d r i c h E n g e l s . 2. în 1860.P.P. op.. 228—229. 667.. în 1847. pp. cit. Expansiunea economică engleză în perioada liber-sohimbismului clasic poate fi ilustrată prin oîteva date asupra industriei şi comerţului în deceniul 1850—1860. E. Abrogarea legilor cerealelor şi celelalte reforme financiare care i-au urmat în mod necesar au dat industrie merţului Angliei întreaga libertate de acţiune doriţii. 1 S c h u y 1 e r. Bucureşti. In |">I" engleză din secolul al XlX-lea x. 263 .

aşadar. Un oarecare rol au jucat. pp. KditurT. p. dar şi resursele lor productive.. voi. p. cit. cît şi considerabilul ei avans I . şi începuturile protecţionismului vamal instituit în urnele colonii faţă de importurile de produse industriale engleze 2. 1963. Se poate. Nu numai capacitatea de absorbţie a coloniilor creşte. cît faptul că ea. 779. Din istoria circulaţiei banilor. 1961. Bucureşti. op. Despre criza de bumbac. voi. iar restul spre alte ţări. adică cu 57. Scăderea relativă a ponderii imperiului îin ansamblul comerţului englez este de asemenea efectul instituirii libertăţii complete a comerţului cu toate ţările. paralel. neafectînd esenţial structura relaţiilor comerciale dintre metropolă şi iml ' c r i u . voi. H'i de alte ţări.1 r I Marx.de milioane lire sterline. conchide că într-adevăr capacitatea de absorbţie a pieţelor coloniale a crescut. China). valoarea exportului a crescut la 200 de milioane lire. Războiul civil din Statele Unite. este destul de redusă. Politică. 284. nr. după această dată pieţele respective dau semne de saturare. Comerţul exterior al Angliei. inclusiv pentru coloniile înseşi. 10. după adoptarea integrală a liberului-schimb. şi criza de aprovizionare a industriei engleze cu bumbac american — urmare inevitabilă a acestui război — au determinat Anglia la o încurajare a cultivării bumbacului în coloniile sale. de pildă. 2.H —70. din care o treime era îndreptată către posesiunile britanice. 482. an. p. Faptul constituie o probă a imensei superiorităţi indusii i i l e a Angliei faţă de colonii. (. 218 . dintre 1861—1865. în Opere. E adevărat. Editura Politică. CHBE. Ceea ce trebuie să atragă atenţia nu este însă scăderea în sine. în Opere.Exportul britanic totaliza îm 1853 valoarea de aproape 99 . capacitatea lor de a aproviziona metropola. numai 26% mergeau în colonii. p. II. ' C r o u z e t. a crescut şi mai mult cererea de produse britanice pe pieţele străine. din care însă. 1 K . în acest sens. Dacă perioada pîină la 1849 s-a caracterizat. 530 . dasr cu observaţia că. în 1870. prilej binevenit de altfel pentru 1 K a r l Marx. prin luarea cu asalt de către industria engleză a pie ţelor asiatice (India. Bui ureiti.5% 1. 1 Idem. care nu o pot concura pe pieţele ei tradiţionale 3. în Opere. cresdînd în schimb importurile Angliei din această zonă geografică 4. în „Annales". 19 (1964). acest procent însemna o creştere absolută a exportului în colonii de la 33 la 52 de milioane lire. 12. 15.

42% consta în ţesături de bumbac.. Se făcură plantaţii şi în Australi* dl . care. cit. 393. voi. 1939.o tentativă de frîngere a cvasimonopolului pe uele Unite ajunseseră să-1 deţină în producţia . 384—385 [Col. Restul îl forma comerţul cu Africa. Articolele metalice re] tau 16%. XVII] . difl exportul spre imperiu. dar şi spre Africa (însă numai după 1825). 2.. Canada. Analizînd mai îndeaproape legăturile comerciale ale An gliei cu coloniile în deceniul 1850—1860. urmată de Australi a (22%). La importul din impi riu.. H a l l g a r t e n . 59—60. a Ii-a. la G e o r g e W.idi»l3 materii prime. Australi». indigoul din India. urmai diat de zahăr (18%). Pentru comparaţie a se vedea dinamica exporturilor engleze între 1814 şi 1849. p. Lemnul se importa în cea mai mare parte dim Canada. Noua Zeelandă şi Colonia Capului. indigo (5%) fi cafea (4%). 2 Crouzet. Ea acoperea 82% din ex portul Australiei şi Noii Zeelande (la 1854) şi 72% din cel al Coloniei Capului şi Natalului. India ocupa locul cel mai însemnat (34%). se constată că. iar textilele îin genere formau 64°/o. 219 . 282—283. în care impresio nează în primul rînd curba constant ascendentă a exporturilor spre Asia (o creştere valorică de peste 4.. op. F. Du liberalisme â l'impirialisme (1860—1878)... în numai doi ani. I. ed. an. ca şi în alte ţări 1 . pp. zahărul din Antile şi insula Mauriciu.. luate fiecare în parte. în ansamblul schimburilor dintre Anglia şi imperiu (importexport împreună). Miinchen. Dezvoltarea volumului comerţului în perioada „imperiului liberal" a atras după sine şi necesitatea dezvoltării corespun1 Henri Hauie r—J e a n Maurai n—P i e r r e B e n a e r t s . după 1820. apoi lînă (13%). Pouthas. Canada (13%). cit. Antilele en gleze (12%). dădeau un procent insignifiant în comparaţie cu iprimele -. cele din urmă reprezentau între 20 şi 25% faţă de valoarea exporturilor în Asia. iar lîina din Australia. în „Annalcs". iar restul erau alte produse. op. pp. nr. cantitatea de lîna crescuse fulgerător. 1963. în general. îşi cu alte colonii.... cafeaua din Ceyilon. voi. pp. Paris.5 ori). 19 (1964).. cel mai ridicat procent îl dădea lemnul (19%). product in de bviffltMU I bl a crescut de trei ori.I est. nevoia de a «pari eapacii.. La 1849. „Peuples et civilisations". în primul rînd cea de sud. Imperialismtts vor 1914. în exportul acestor colonii.iiil* prodiui coloniilor şi a facilita transporturile a dus la o i L Ifl vestiţiilor engleze de capital în India.

lîn 1858. fondată încă pe vremea guvernatorului Macquarie (la 1817). de asemenea interesate în economia imperiului.5 ori. fără oficii la Londra. „Bank of South-Australia" (1835). Prin intermediul lor s-a trimis în Anglia aurul descoperit şi extras. 220 . Una dintre cele mai vechi era „Bank of New South Wales". Rezultatul acestor măsuri a fost o veritabilă erupţie a capitalului bancar britanic. < II sediul la Syidney. Pentru India a luat fiinţă în 1851 „Oriental Banking Corporation" (cu un sediu important da Bombay. Australia and China" şi „Bank of Asia". anul descoperirii aurului în colonia Victoria. 2 . După 1860. ifondată în 1836 şi „Biank of British Columbia". op. legate de colonii. Ele au luat un avânt formidabil după 1851. Mauriciu. mai mult sau mai puţin controlate ide capitalul englez şi avînd oficii la Londra. 23 de bănci ou sediul în colonii sau chiar în străinătate. Mai erau 22 de bănci străine. La 1850 erau în total 7 bănci specializate MI operaţiile de credit şi comerciale cu Australia. p. pp. ii erau : „Bank of Australasia" (fondată în 1835). în fine.i i II II . 374 şi urm.. completau această gigantică reţea bancară imperiailă 1. din sudul continentului australian. încît la 1861 un muimăr de 48 de bănci posedau un capital egal cu al tuturor băncilor engleze de dinaintea legilor din 1856—1858. specializate în operaţii diverse. cu peste 1 000 de sucursale în imperiu. cit. valoarea capitalurilor jplasate în societăţi anonime a crescut de 2. „Union Bank of Australia" (1837)2. Tot interesate în afacerile cu Australia i n . acordînd maximum de facilităţi pentru constituirea de societăţi bancare anonime. Orientate spre creditul şi schimburile cu Canada erau „Bank of British North America". 390—391. între băncile britanice erau 27 de societăţi mari. datorită rolului acestuia în do meniul creditului şi al mijlocirii iplăţilor. La 1822 se în' Pouth as. London and China".i r d. op. dar avînd sucursale şi în Africa de Sud. cit. iar concentrarea lor a făcut asemenea progrese. în 1853 „Bank of India. anul începuturilor exploatării zăcămintelor aurifere din Columbia britanică. De la 1856 la 1863..zătoare a capitalului bancar. între 1856 şi 1858 s-a introdus în Anglia o nouă legislaţie bancară. Melbourne şi Sydney) .. iar ceva mai tîirziu „Mercantile Bank of India.

depinde imult de dezvoltarea coloniilor capitaliste. I. Consolidează dominaţia engleză în multe colonii. cu precădere în colonii. deci la o dată cînd emigraţia atinsese unul din punctele sale culminante. V. După 1875 cresc în ritm irapid investiţiile de 1 ipital peste -hotare. pe care coloniştii noi le ocuipă fie cu totul fără plată. că măsura în care scăderea relativă a populaţiei agri cole europene se tr-ainsfo-nmă îşi în scădere absolută. p. 144. în Opere complete. în rnn t i m p u r i u al evoluţiei raporturilor economice d i n u . voi. ea era cu capital american. în cadrul K l i n u l u i rilor de mărfuri. şi încă pământuri virgini-. deoarece nu sînt rare cazurile î-n care emigrantul european ruCHBE. 4. exercitînd totodată şi o profundă -influenţă în sensul accelerării evoluţiei lor social-politi-ce şi.1 Sutele Unite. De origine covî-rşitor murală. L e n i n . sistemul fermelor. există i p . dupS cum am mai subliniat. devine o problemă naţională. Emigraţia Mijlocul veacului al XlX-lea e un moment de cotitură decisivă în cadrul fenomenului emigraţiei britanice. 2 1 221 . Lenin nota retrospectiv. a raporturilor politice în interiorul imperiului. se afla investit în Europa. Dar -nu exclusiv. pe la sfîrşitul secolului trecut.. de lltft! redus. 139. Ele mu practicau aproape de loc investiţii capital. le extinde teritoriul. mai rnuilt al acordării de credit* şi comerciale sau aii transferurilor de bani. astfel că la 1913 ctpitl Iul britanic investit în Europa va reprezenta numai 5°/o faţî dl cel din colonii sau alte ţări extraeuropene i. Capitalismul în agricultură. u n î i i i i i i i disponibile. 1961. Rolul acestor bănci în relaţiile ou imperiul era. fie plătind un preţ derizoriu. . Editura Politică. „în colonii.. < m i . capitalul englez din străinătate. în proporţie de peşti d treimi. pp. 780—787.temeiase „Bank of Montreal". Bucureşti.1 (aror -rodnicie reduce ila minimum cheltuielile de producţie" 2. l i . El ia proporţii fără precedent. Pe la 1850. prin aceasta. le exploatează mai complet diversele bogăţii. II. această emigraţie a dezvoltat şi în colonii agricultura.

.

De notat că Australia primise pînă la 1840 numai vreo 58 000 de emigranţi „liberi". dirijîirud pe emigranţi în aşa fel ca să asigure tuturor vaselor un număr suficient de pasageri. •d . din Marea Britanie au emigrat în total peste 7. între 1815 şi 1872. o parte a coloniilor britanice — a determinat o îndelungată criză agrară în Europa. Resorturile acestui interes al statului şi ale preocupărilor „filantropice" private — uneori (patronate de înşişi membrii familiei regale — le descoperim cu 'uşurinţă în nevoia de braţe 1 CHBE.5 milioane oameni. Cam 1 milion pînă la 1840. » E r i c A. Australia. Argentina. 443. pp. serviciu public destinat să coordoneze operativitatea serviciilor navale. iar 6. Cazul cel mai semnificativ. 52—53. 222 . Noua Zeelanda (1861) sau di ani anti fere (Africa de Sud. W a 1 k e r. ca urmare a dezvoltării capitalismului. Rusia. a salariilor !în agricultură. Columbia britanică (1858). Un procent foarte însemnat al acestui exod l-au absorbit însă Statele Unite. Cauzele fundamentale ale emigrării irămîn aceleaşi . pricinuite de descoperirea noilor zăcăminte aurifere din California (1848). cu circa 4 milioane de imigranţi britanici. 1870). Pe rondul acestei realităţi sociale s-au produs unele momente de „explozie" a emigraţiei. Australia (IS51). care între 1851 şi 1861 primeşte 508 802 emigranţi englezi. este al Australiei. în coloniile engleze. îndeo-sebi după 1870. cei mai mulţi se îndreaptă între 1840 şi 1872 spre Canada şi Australia (cîte 1 milion)l. 1944. Its Structure and Spirit. Emigraţia este în Anglia nu numai complet liberă. Creşte numărul societăţilor particulare — unele sub firmă filantropică sau religioasă — care sprijină pe emigranţi.ral îşi schimbă ocupaţia o dată cu strămutarea şi se angajează în transporturi sau în industrie.5 milioane după această data. Noua Zeelandă etc. ilustrând un asemenea moment îm cadrul Imperiului britani ic. p. dar de pe da 1840 ohiar încurajată şi facilitată. scăderea preţurilor la -grîne. Oxford.i II 1. The Britisb Empire. Se creează un birou al emigraţiei 2. II. concurenţa pra^-duselor agricole din ţările dezvoltate (recent — Statele Unite. specializate fiind în recrutarea lor pentru diverse colonii : Canada. pauperizarea păturilor inferioare aile populaţiei.

Se introduc primele i i regulate de pasageri între Anglia şi cele mai îindepărt ţuri ale lumii.5 milioane de oameni. 264—265. 3 Demangeon. iar cablurile telegrafice transoceanice (între 1850 şi 1870 spre Canada şi India) transmit instantaneu veştile şi contribuie la crearea unui climat mai familiar emigranţilor. 55—60 . care trebuie să aştq>t<. pentru mai efn i cît şi în faptul că emigraţia constituia O mct< rezolvării gravei probleme a pauperizării nele cercuri de afaceri reprezenta chiar o iursS di tn d< ceniul 1850—1860. P o u t h a s. Călătoriile devin mai rapide şi mai comodi Coloniştii nu mai sânt mişte izolaţi. pp.16°/o din populaţie. op. 223 . în noua lor patrie 3. a scăzut ou iprotpa 700 000 numărul celor asistaţi din fondurile publice ţi .. prin emigranţii săraci. Emigraţia e facilitată după 1850 şi de dezvoltarea miiloa celor de comunicaţie. Fondurile obţinute prin vînzarea păimîinturilor erau întrebuinţate pentru încurajarea emigrării. Este perioada în care forţa aburului revoluţionează transporturile navale. ceea ce a avut drept consecinţă dezvoltarea marii proprietăţi. P o u t h a s. cit. pentru emigraţia din a doua jumătate a veacului al XlX-lea prezintă o importanţă aparte regimul proprietăţii agrare din colonii.de muncă în colonii. Sistemul canadian.. Cf. Sistemul australian se baza pe vînzarea pămîntului în loturi mari şi la un preţ (ridicat. 2 D e m a n g e o n. pp. El se conturează în două tipuri fundamentale : cel australian şi cel canadian. op. pp. completează această perfecţionare a transporturilor.. din Irlanda asuprită şi bîntuită de mizerie şi foamete pleacă 14.i u anii sosirea unui vas din patrie. în care Anglia şi-a trimil d'vcu olo dl "■ MI aproape 2.. cit.43°/o din locuitori. pp. 260—268. cit. op.m rtaltl cânte majoritatea locurilor din casele de munci i ►entnu tn 1854 erau ocupate cu transportul de emigranţi 250 d< ■ -ale marinei comerciale engleze 2. cit. Fiind în primul rând opera cultivatorilor rurali. influenţat de metodele guvernului Statelor Unite. a căror construcţie în colonii începe tot acum. lucrătorii agricoli necesari marilor proprietăţi. care trebuia să furnizeze. Căile ferate. preconiza vînzarea pămînturilor la preţuri scăzute 1 Pe cîtă vreme din Anglia propriu-zisă emigrează abia l. 85—87. op.

1 M o n d a i n i. Nowack.şi iîn rate. pp. cu dezvoltarea fermelor individuale 1. în Noua Zeelandă vreo 40—50 000 de maori. Rezultatele acestei politici au fost un curent mai susţinut de emigraţie ispre Canada şi o structură mai democratică a proprietăţii agrare. op.. victorioasă. cit. op. afară de o singură femeie. în Canada. p. preţul unui acru ajunge la numai 4 şilingi. Ea a început în 1847 în insula M. cit. cit. în 1880 în insulele din Pacific. Indigenii din Tasmania au dispărut până la 1863. aproximativ 100 000 de indieni . numai între 1850 ji 1870. în est şi sud abia dacă rămîn 2—3 000). 715—721. II. în Guyana britanică 150 000 (jumătate din populaţie). în Australia vreo 70—80 000 de băştinaşi (cei mai mulţi în nord şi vest. în insulele Fiji 60 000 s. I. CHBE. lîn Guyana britanică 128 000. pentru suplinirea mîinii de lucru a negrilor de pe plantaţii a fost încurajată emigrarea în diferite colonii a lucrătorilor indieni. adică ide cel puţin cinci ori mai scăzut decît în Australia. în Mauriciu trăiau 158 000 de indieni.. pp. Dcmangeon..uiriciu. în Canada mai trăiau vreo 100 000 de indieni. în Indiile de Vest au emigrat. 1 224 . pp. op. p. 126—127 . In pragul secolului nostru. Emigraţia masivă din veacul aii XlX-lea a dat o lovitură nimicitoare populaţiilor indigene. 269 .. pînă la intrarea acestei ilupte în faza sa decisivă. 128 . După abolirea sclavajului. între cele două războaie mondiale. în Trinidad 130 000. Scheletul acestei ultime supravieţuitoare a rasei tasmaniene e păstrat din 1876 în muzeul din Habart. 78—79. 205—206. * Dcmangeon. capitala insulei 2. către 1860 în Alrica de Sud.. în Africa de Sud 150 000. cit. Antecedentele marii răscoale indiene din 1857—1858 Răscoala poporului indian din anii 1857—1858 a fost cel mai însemnat episod al luptei de eliberare de sub colonialismul britanic. P o u t h a s. Fenomenuil emigraţiei indiene a fost mult mai puternic decft s-ar crede. op. După 1872 s-a introdus chiar concesionarea gratuită de loturi din pămiînturile publice. în 1844—1845 în Indiile Occidentale. pp. după al doilea război mondial. op. cit. iar în Mauriciu cam 90 000.

potrivii normelor tradiţionale hinduse. 12. p. 9. cu orgolioasă superioritate. 270—275.ni violentă. 1961. 1 La acea d. Hombay-Agra şi Bombay-M. tradiţiile . Editura 1 Politici. 4 I d e m . ei societăţi cu o oultură diferită de cea europi deplin conştientă şi ataşată de valorile şi posibilităţile i ii de dezvoltare. în urma confiscărilor şi răscumpărărilor siliţi terenuri 3 . '■' 225 . în fond.is. O anchetă întreprinsă de guvernul britanic. Aceste motive de ordin material au incitat populaţia la o interpretare duşmănoasă faţă de britanici a tuturor măsurilor luate de ei. 264. Veşti din Indiile Orientale. i de nemulţumiri. începuturile construirii căilor ferate 2 au provocat fi nemulţumiri. în Opere. legînd între ele cele trei prezidenţii.idr. Bucureşti. care ruina şi mica proprietate agrară —. englezii au procedat prea i . . A fost unul din m< tu care contradicţiile -dintre cuceritori şi sup exploatare şi asuprire sistematica. de a intra în proprîotttte separată asupra unei părţi din averea familiei. a înregistrat dovezi de netăgăduit ale frecvenţei întrebuinţării torturilor.i sîm în construcţie liniile : Calcutta-Agra-Delhi. voi. a • face procesul întregii dominaţii brii. 340. La cauzale de natură material. cit. spre a-i sili pe ţărani să-şi achite obligaţiile 1. u t . Tendinţele de reforme în spirit modern erau pri vite ca un preludiu al creştinării forţate a întregii ţări. Aceasta. 11. s-a adăugat astfel şi un cli1 K a r! I / Ancheta în legătură cu torturile din India]. pe urma cămătăriei şi îndeosebi a fiscalităţii şi a metod < ei. în 1850. pentru cel în cauză.. cu toate metodele sale. u l i u . 3 K a r l Marx. în Opere. 5 D u p u i s. Masele populare sufereau de pe urma ruin rilor săteşti. după izbucnii i răscoalei. pp.in>■ tm 11■ < 11.it. voi. Prin formele în spirit european. era indiviză 5. p. britanicii au emis legea care garanta libertatea convertirii la Itânism. Construirea de căi ferate în India. în Opere. O criză economică acută a afectat piaţa indi ■m în 1855 4. voi. p.■ icea dată. a fluctuaţiilor recoltei — în condiţiile culturi înapoiate.Stabilirea şi enumerarea cauzeloi i. op. cu dreptul. ignofînd. 75.

Nemulţumirea generală s-a putut manifesta mai curînd în unităţile de armată indigenă — regimentele de şipai — recrutate şi întreţinuite de companie. O parte din aceste proprietăţi aparţipersoanelor particulare. Intre 1848 şi 1854. Războiul cu Persia. în India se spera într-o înfrîngere britanică.. pp. Cf. cit. încă în vremea războiului cu sikhii. în Opere.. Şcolile şi oficiile locale de educaţie erau numite „birouri ale diavolului". La aceasta au contribuit şi dificultăţile financiare ale Companiei Indiilor. 314—315. op. Tot din cauza dificultăţilor financiare ale companiei s-au . i r 1 Marx. 474—479 . în Opere. Audului. a indignat pe musulmani. Pouthas. erifioarea unor asemenea tradiţionale şi importante pri. lordul Dal-housie. sub comanda unor ofiţeri englezi. în 1856.. Du• t. Anglia a anexat posesiunile a mai bine de 12 principi indieni. voi. în Opere. folosirea de trupe hinduse de către englezi n^a fost bine privită. op. pp. După încheierea aproape completă a cuceririi Indiei pînă la hotarele ei naturale. a ifost de naturi si contribuie . ilr. pp. p. 233—234 . care a urmat în 1856—1857. pe a căror colaborare se bazaseră pînă atunci. voi. 263. 12. 12.ii.. unele regimente au avut o semnificativă atitudine şovăitoare. comisii de revizuire a proprietăţilor scutite de irnpoI funciar (inamdar). şi refuzul guvernatorului (general. cit. voi. cu o populaţie între 4 şi 5 milioane de oameni. 12. de re ligie hindusă sau musulmană *. 226 . spre a nu mai vorbi de nerecunoaşterea lor. p.mat psihologic ostil în rmchn aliene. englezii au adoptat o atitudine mai dură faţă de principii indieni. ide a recunoaşte la Khanipur succesiunea prin adopţiune a prinţului Nana Sahib au înrăutăţit şi mai mult raporturile dintre englezi şi feudalii indieni. 315 ' irca 20 000 de asemenea proprietăţi au fost confiscate. un teritoriu cu o suprafaţă totală de peste 200 000 km 2. în timpul războiului Grimeii. Gresarea cartuşelor ide armă i me de vacă sau de porc apare deodată ca sacrilegiu în ochii soldaţilor indieni. 1 I' o u th as. Răscoala din armata indiană. 247—248 . Anexarea principatului Aud.la impopularitatea engleză în «faldurile i dominante hinduse 2. Problema indiană. pp. altă parte instituţiilor religioase. pe care ea a căutat să le remedieze con-fiscînd unele din domeniile principilor.

ia 1855 l . Profeţii mise din sat în sat.mata de şipai. The Battle of 1 iy. 227 . în ifiîrţit. ci a devenit o < liberare a poporului indian. pînă 1 i în garnizoanele din prezidenţiile Bom1 ciitrul principal al răscoalei a rămas însă jelui.. ţipai s-au îndreptat deci speranţei* cerouriloi îse. A fost pentru I >i MII.răscoala din anmata anglo-indiană a II niniifestaTea nemulţumiriii generale a marilor poisiatice faţă de dominaţia engleză. p. V. pui ulm şi 2. Edwardes.. Controlul anglc iloi dislocarea de unităţi întregi şi i l r nu i c.uvgelui. extin< ( . pp.. în luna aprilie ele au continuat. 1 nplâ insurecţie militară. deoarece răscoala < HBE.. u i fost incendiate nişte cantonamente militare. la Allahabad.il. Desfăşurarea răscoalei isc au izbucnit la 22 ianuarie 1857.. Ambala.. .. Pentru na oară okid răscoala nu s-a limitat doar la cîteva localitlţi >i etnd.i în ' . Agra. • l ' u u t h a s . „Actuala . cînd regimentele de şipai au ucis pe ofiţerii lor "I musulmanii şi hinduşii. op..răscoală — scrie Marx — in un u totali specific şi ameninţător.. cit. care au organizat mişcarea. 314—315 . 5. uitînd de aversiunea lor <>triva stăpînilor ilor comuni. creată de engUv i în (oloiul loi mizată şi înarmată moderai >\ > n u l i ui li acea dată.. irtie s-au produs tulburări în două regimente lii'iiijţal..1 Iost precedată nemijlocit de o răsco.. şi de alta în Haiderabad. 35. p.. i ... . cînd. prevesteau sfîrşitul domi din ele afirma că la împlinirea a <> iut3 d de la Plassey (din 1757).

în cursul verii. „Nu trece o zi în care să nu spîmzurăm 10—15 oameni". în număr de vreo 700. Semne de nesupunere dădură regimentul indigen din Kolhapur (tot în prezidenţia Bombay) şi armata principelui marat Holkar. toată valea Gangelui. sînt asediaţi în clădirea rezidenţei. 12. englezii din oraş. „Pe indi' K a rl p. La Lucknow. Aceştia însă rezistară eroic pînă la 14 septembrie.. ca Audului. Englezii declarară starea de asediu în toate regiunile răsculate. din garnizoana Meerut. era în plină revoltă şi aproape în întregime sub controlul răsculaţilor. Pîmă la sfîrşitul lunii imai. Răscoala din armata indiană. Nana Saihib fu iînfrînt de trupele generalului Havelock. ui oraşul a fost luat cu asalt şi complet cucerit la 20 sepicinbrie.. soldaţi şi civili. în ziua de 4 iunie. ocupîndu-1 la 11 mai şi proclamînd restaurarea puterii împăratului Bahadur. la Aurangabad. M a r x. după lupte de stradă. în rîndul cavaleriei nizamiului de Haiderabad. fără îndoială. alcătuită din trei regimente de infanterie şi o companie de artilerie indigene. 11 şi 20 de indigeni. în Opere. apoi se îndreptară spre Deliii. începutul lunii mai. în valea Gangelui se desfăş-urară lupte puternice la Agra şi la Khanpur.. Fură suspendate îmbarcările unor unităţi din Ceylon pentru China şi se expediară în India trupe din Anglia. s-a alăturat răsculaţilor. 228 . Garnizoana din Deliii. răsculaţii proclamară rajah pe Nana Sahib. strîns ilegată de războaiele din Persia şi China" *. recucerit de englezi la 16 iulie. Luînd măsuri de urgenţă pentru a trimite trupe în di-ţia I ) elhi. căzut în mîinile răs-i nlaţilor. Represalii teribile au fost dezlănţuite asupra populaţiei. din Pendjab pînă la Caloutta. voi. la Peshawar şi Firozpur. 234. ' pele engleze asediară oraşul Delhi. ultimul reprezentant al dinastiei Marilor Moguli. Aceste regimente puseră stăpînire ipe oraş. mai izbucniră tulburări izolate în Pendjab.. în scrisorile trimise din zona răscoalei de funcţionari şi ofiţeri englezi se putea citi : „Avem drept de viaţă şi de moarte anjpra imaigoniloT şi vă asigurăm că sîntem necruţători". precum şi în prezidenţia Bombay. şi se extinse ou repeziciune în regimentele 3. iar Khanpur. La Khampur. răscoala izbucni la Lucknow.La pitala • armatei bengaleze era.

dispărînd pentru totdeauna în junglele i i ni t ' U Topi a 'fost prins. i nminai la 9 iulie 1859 4 . dedîindu Sfi la p i represalii. Spre toamna anului 1858 oribilită în . vreme de 12 zile. 12. voi. i> 194 | Dupi ii. şi om oacheş care -ne cade în ml n sau îl 1 i" '.ii şi civilii n ncintarie. rţii :l. 250—252 . F r i e ' d r i c h 229 » K t r I Mll E n g e l s . 470. Battles of the Indian Mutiny. n i . [Situaţia politică din Europa]. * K a i I M a r x.p. 296—300.la din India. -290. pp 266—268. umil din eroii . 12. ileours lent.1a 18 aprilie 1859. pp. 289—290. în Opere. uarie-martie 1858.< nei iJul < olui ( in campania de readuci 'i i ' .I executat . ului I S S 8 — scria Bngels — va rămtfne o 11 II II ii mata britanică" 2...1 >■ ir d • l. o.nse trupe ii l u i Naina Sahib. 1 M i c li . Răscoala din India. op cit. armata engleză. M I M completă a stării de asediu şi pacea în ii i j ' . 304—313 .1 I . Ştiri din India. Nana Sahib s-a ni munţi. în Opere. ră ii forma luptelor de guerilla.i Luckmowului (19 martie 1858). [Cucerirea oraşului Delhi]. 241—244. 264—265. „Pr. l i .i liberare a poporului indian. fără să mi . Lucknow. osîndit la moarte de o li . n l Lucknow fu despresu. Situaţia 01 mali a răscoalei din India. 276—281. la n nord-vest de Lucknow. M puternice întăriri sosite din . îa . Detaşamente mai li' răsculaţi au fost împrăştiate la Bareilly. Oficial. ' i i l . După lupte grele lîngă EChanpui '■ icmbrie.regiunea Delhi. 270. pp. I l. 253—255 . Londra. I I I I . unde la i Inşi înfrânt decisiv Tantia Topi. Mii o. i pi -l■ i I I ■ . pp. Peste 2 000 de eeaşi soartă. Un martor ocular la execuţii „( ei supuşi supliciului au murit aproape toţi i indiferenţă pe care indienii o ştiu atît de bine . englezii au I u n . armata engleză reouceri defui n u l Aud şi capitala sa. 1963]. Răscoala din armata indiană.nulecăm sumar. [Amănunte cu privire la asaltul Luckno. 234—236 . şi Gwalior. voi. rc. Taintia Topi. condusa de -. Campbell îmfirî.r. pp.n.

voi. pp. pp. au rămas mai mult sau mai puţin fidele acestora şi au colaborat la înfrângerea răscoalei. fiecare petic. în schimb.i indiana. Nehru. 494. 580 . {Răscoala Jiu Jndia]. fieOperc. Mai mult însă decît aricind înainte. din anii 1857— 1858. pp. p. 372—379 . 230 . Pouthas. Ar-wui. vicontele Palmerston. 469—472 . 12. pp. ca -gurkhaşii din Nepal. cit. 442—446 . din ură de clasă. ori au ajutat pe englezi. H6. pp. 496—498 . Urmările imediate ale răscoalei „Dacă în timpul expediţiei ei în India. ipămiînturile unui întreg popor. şi confiscă din ordinul şefului său suprem.. pp. sau chiar sikhii. deşi a cuprins teritorii foa . [Armata engleză în India]. Muilţi principi au rămas pasivi. pp. 335 . 523—525 . întreprinsă în numele civilizaţiei şi al umanităţii. Cucerirea Lucknowului. Despresurarea Lucknowului. Răscoala din 1857—1858 este unul din glorioase episoade ale istoriei lor. cu maniere şi sentimente alese. soldăţimea dezlănţuită a putut jefui numai bunurile mobile ale indigenilor. tunde feudalii indieni se angajaseră de partea răscoalei. 385—389 . 359—360. . Unele trupe indigene din slujba englezilor. îi despoaie şi de brinurile imobile. n a reuşit totuşi să realizeze o coeziune suficientă a acestora împotriva duşmanului imediat. Colonialismului englez i-<a reuşit deci încă o dată să exploateze contradicţiile sociale şi naţionale din sînul popoarelor Indiei. care vine în urma ei. s-a datorat faptului că ea. populaţia a rămas pasivă.i şi a antrenat în luptă naţionalităţi şi clase sociale diverse. guvernul britanic.înfrângerea marii răscoale naţionale de eliberare a po porului indian. în alte părţi. un nobil britanic cu vorbe mieroase.indienii au făcut în 1857 un mare pas înainte spre realizarea unităţii în lupta contra jugului străin. colonialismul britanic. pp. Infrîngere» lui Windham. op. ( Amănunte cu privire la asaltul Lucknowului]. Se face caz de faptul că prima revoluţie fran ceză a confiscat pămînturile nobilimii şi ale bisericii ! Se face caz de faptul că Ludovic-Napoleon a conifiscat proprietăţile dinastiei de Orleans ! Dar iată că vine lordul Canning. 315—317.

i h . anularea dreptului lor de prolii dca pe rspecti va un ei reforme agra re în Aud. l . i > plac. voi.u întreg teritoriul unui regat aproape cît li urca unui întreg ipqpor" 3 . în felul ■ u i vinovaţi de o crimă gravă şi şi-au ati itată" '-'. i l n i ă şi fiecare acru de . u i t de de mai sus ale lui Km IM din ) martie 1858 a lordului < sui rul ii . p. o • l i m a echivalentă au pus mîna răsculaţii. ' F r i e d r i c h E n g e l s [Amănunte cu privire la asaltul LucknoUiuluij. i . p. Ultimul punct de ve măsura lui Canning a rămas în vigoare. 1 După K . proprietăţi ţără neşti 4 . dintro singură trăsătură de .. Anexarea Audului.i'. i l I I I .i l . nota 390. lordul Ellenbo nu o depeşă din 19 aprilie 1858.. un cabinet conservailc scurtă durată. II i Im ( . . I ' . în 1859. 1 1 1 niinig a stimat controverse în Anglia.i r I Mas. în genere. 231 . . prin care dreptul de proprietate asupra p în principatul Aud era con In erniului britanic. 473—474.vi Indiei. atitudinea partidului conscri >«*iulii îjusă au sprijinit pe Canning. a combătut pro .. 474. ni H)irough a itrebuit să demisioneze5. ce ■ un di mile pătrate" 1 . l . în I 170—471. • Idem. 488. a făcut loc guvernului liberal al im I' iltncrston. voi. . în Opere. Măsura era motivată prin sprijinul dai i . i l'ost. i . i .i udaţi de către locuitori. al lordului Derby.i n numi că. motivîndu-şi nu aceea că majoritatea proprietăţilor confiscate 111 un dărilor îşi talukdarilor — marii moşieri — M ■ la răscoală . 12. • lbidem.. Cheltuielile milita i s-au ridicat la aproximativ 10 rnilk>> < l r I n . fără 'h de O reformă a proprietăţii (ci dimpotrivă). acesta urmînd . Anexarea Audului. I | onsiiliului de control al Indiilor. . 4 K a r l Marx [Proclamaţia lui Canning si problema proprietăţii iunciare în India]. 12. în Opere. care. indiană a dat o grea lovitură domina ţiei bri Im pum i de vedere financiar.

\ coroanei . aşadar. India devenea . a fost adoptat de parlament în iulie şi promulgat la 2 august. pînă la concurenţa sumei de 8—10 milioane de lire. „Legea pentru mai buna guvernare a Indiei" (1858) Proiectul de lege pentru reorganizarea administraţiei In. r [mpiratorul şi veritabilul autor al proiectului c r i însi lordul Ellenborou(. Bahadur al II-lea. Hauser-M a u 1 . voi. op. iar 7 aleşi dintre vechii directori ai companiei. pe o cale indirectă. la Bombay). în India. i tuni de ei. ci. vezi şi Răscoala din India. acuzat de complicitate cu răsculaţii. I'.. în Opere. fostul preşedinte al Consiliului de COBtroi al Indiei. 11 1 I. guvernatorul general primeşte titlul de vicerege. cit. Compania Indiilor se desfiinţa. cit. 106.1 1. Apropiatul împrumut indian. 232 . Compania Xndiilor a încercat în primele luni^ale anului 1858 să lanseze pe piaţa inidiană un împrumut. p. compus din 15 membri : 8 numiţi de coroană. cu titlul ide secretar de stat pentru India. în ni Consiliului de control şi al preşedintelui său. p. 317. pentru a face faţă agravării catastrofale a deficitului ei. / ' . să facă accesibilă comerţului britanic avuţia indigenilor" *. Toţi membrii trebuiau să fi îndeplinit în India un stagiu de serviciu de cel puţin 10 ani. plătin-d i i se acţionarilor o despăgubire de 3 milioane de lire. 12.1 . a fost deportat 1 K a r 1 M a r x. .. 1 | ) N I 1869 vor fi cu toţii ( 11 a e r t s. Canning fiind confirmat pe mai departe în demnitatea sa. ca o necesitate nu numai politică.1 1 n i'. numiţi Of COroanL Cf. Ultimul împărat de la Delhi. . ci şi financiară.li. de către foştii ilor colegi 3. Indienii n-au vrut să înţeleagă „toată splendoarea unui plan menit mu numai să _ restaureze _ dominaţia engleză pe seama capitalului indian. 244 (tot despre urmările financiare ale răscoalei..itat de Disraeli 2 în martie 1858. s-a creat i de ministru. Din aceeaşi regiune.în zona controlată timp de c î t r \ . neîneasarea impozitelor . în acelaşi timp. Reorganizarea administrării Indiei se impunea. p. ni n s . sub noua ei titulatură. asistat de un Consiliu al Indiei.administraţiei britanice o pagubă de alte 5 milioane de Înv. . împrumutul s-a soldat însă cu un eşec total. l > l > 180 383. cf.

. .. i. acest serviciu a devenit curînd o platloim. In i" nsă. regulamentul ■ Ir organizare I kllui Civil preconiza recrutarea de Iun indigeni.i celo Pe lîngă guvernatorii din Bombay şi M. i i . compus din 5 membri. printre care şi cîţi ' "impotenţa legislativă a consiliilor privea prezidenţia hiiwl . în teorie.1 o viceregele. de u i n l i .un i financiar şi un militar. tndiâtl Problem. format dimtr un n u n nembri numiţi de guvernator. Instituţie închisă. op.i pontru imemibrii familiilor înstărite din Anglia. ■ stat. i engleze. i N un înallt comisar în Aud şi unul în Pro■ i paraturi funcţionăreşti-administrath se organizează definitiv. în 1861. ai 1 Duputl. un consiliu legislativ pe întreaga Indie. ! .uiloi i fiind suspendată. număr de 10—12 membri numiţi de vicerege. Ii i le l . unde va li n u n i limănui să ocupe tronul M. aşa^numitul „Civil Service". De altfrl principi nilia imperială fuseseră masacraţi in o i l u i 1 tel I i i . în special II bîntuite de marea răscoală : un locote. 21—22. în subordinele directe erau cîţiva înalţi funcţionari. a IlI-a... care i . lanseze îm cariera politică şi să cîştige experienţă I m u n 11 uivă. ed. servi li i . 2S3 .limitară de dreptul de veto al guvernato ii şi al secretarului de stat pentru I n .l i . cit.vedere administrativ. cu pretenţii aristocrati'ce.i.. ini. drept consecinţă . în septembrie 1857. 859 şi 1862. .. pp. iar coroana britanică dreptul i 'K. din 1861. un I j . ocupate pe bază de examen. cu i»'»■•• i■i> buite. u n au mai oon.ii ii iKuxl-vestului. cu reşedinţa la Agra . R e g i n a l d Coupland. Oxford [1943]. printre cin.uI rîte un consiliu legislativ. i Caloutta avea pe lîngă sine. mai ales pentru funcţiile kiferloaf«. Consiliul executiv n aproape ca un veritabil cabinet ministerial.\ legii din ' iu i fost reorganizată administrat.]. pp. în Birimania. 288—289.

izolaţi în societatea lor restrânsă..nu numai de experienţa răscoalei din 1857. guvernul brii . şi-au cerut licenţierea. urmărirea debitorilor etc. au trebuit introduse progresiv noi dispoziţii ilegale. op. p. A rămas însă pe mai departe grav deficitar învăţămîntul elementar. 1 K-zvoltarea învăţămîntului a făcut progrese mai ales în Bengal. Nu a 'fost vorba de o răz meriţă propriu-zisă. însoţit de un cod de procedură în cauze criminale 1. mai ales sikhi şi gurkhas.i trebuit să le acorde garanţii şi avantaje. II. prin lărgirea reţelei de şcoli medii în limbile indigene şi de şcoli cu limba de predare mixtă (maternă — engleză). „Civil Service" a ajuns unul din organele cele mai detestate de populaţie. 1 M i> n i! a i n i. Era nevoie de fostele cadre militare ale companiei. S-a întreprins şi o reorganizare a forţelor militare. să fie trimişi în Europa sau alte colonii. mulţi se căsătoriseră cu indiene şi dobândiseră o stare materială rmilţumitoare. iar din aceştia numai unul a reuşit la examen. ceea ce nu le-ar fi convenit. tot sub ctnul marii răscoale. după răscoală. In fiecare localitate. vor număra 65 000 de britanici şi 140 000 de indigeni. deoarece. ci şi de aşa-zisa white mutiny — răzmeriţa albă — care a urmat anexării Indiei la domeniile coroanei. privind reglementarea datoriilor.■■■■ i ■■ cărei membri tratau ipe indieni cu aroganţă şi trăiau. în 1870. Forţele armate din India. se luase hotărârea sporirii efectivelor militare din India şi păstrarea proporţiei de aproximativ 1 /3 între trupele europene şi cele indigene. ci de faptul că vreo 10 000 din cei 15 000 de ofiţeri şi soldaţi europeni. în justiţie. trecînd în subordinele Ministerului de Război britanic. Ulterior. întrucik erau stabiliţi în India cu intenţii definitive . i im . 91. cu excepţia normelor de reglementare a relaţiilor familiale hinduse şi musulmane. iar în 1861 un cod penal. cit. s-a promulgat în 1859 un cod de procedură civilă. Ele desfiinţau şi înlocuiau toată vechea legislaţie. Pentru a-i reţine în serviciul militar activ. din 332 de candidaţi la posturi. numai 7 erau indieni. de teamă ca nu cumva. angajaţi permanenţi ai companiei. 234 . datorită dezvoltării comerţului şi pătrunderii relaţiilor capitaliste de sahimb pînă în păturile inferioare ale populaţiei. determinată .

întrucît iul otoman sau rus.. Caucaz.a ijutn l'roblemc economice în India.. u l VM luderfca Carnalului Suez în i Indiei.lătuire dificultăţile economice şi Fina lini I i i ■■ ie 1859. inclusiv îm cei doi ani ai marii răsntanice au crescut de la aproximativ iptăimîni. Dcmangeon. a r 1 Marx. i l l .n SCOpul Consolidării iloin II i . i cheltuielilor excepţionale ale administraţiei Indii i avea nevoie de încă un împrumut de 5 mi. pin. p. la 1869 a doua linie. De aceea. voi. unicul punct de pe traseu . i r 1 M a r x. cifrate la cel puţin* 2 mi">(i şi 1859.uimiînd şi în aoest caz neaooperite alte diverse ulrniinistraţie. op. imediat după inaugui. un an după eşecul edificatoi ' i n indian" încercat de companie. p. P o u t h a s. în Opere. voi. op. op. se caracteriw . 235 . 321. în Camera I prezentată legea care autoriza guvernul ■ II împrumut de 7 milioane lire sterline. 317—318 . după 1858 I 1 ' " p u i u ţ tic vedere economic.In. lordul Derby declară în parla- i pun în funcţiune cablul: Londra—Istanbul—Bagdad— . 1 K. i liritanie a instalat şi pus în funcţiune (în i cablul Londra Lisabona—Gibraltar—Malta—Alexandria—Port A. cit. Bender-Bushir. pp. Din 1898 va instala cablul submarin direct Londri Gibraltar. Bombay. '27—528 . diip«m!ndu ie de Lisabona. apoi prin cablu ubmarili •■ i. 13. I. cit. . prin şi i cen'ulm Ini 11 irea Im telegrafice 1. sGurtând liniile de comun insmitere a informaţiilor şi dispo du . i t iub control britanii Cf. pp. I I f . reorganizarea admiiiustiAiii gii din 1858. Bucureşti. 105—107. Bill-ul cu privire la India.. Editura Politică. Puternica dezorganizare a finanţelor Indiei. ma. cit.In . 1962.msnmblu. Teheran..mini şi Eufratului) — Karaci . H a u s e r-M auraini c r t s. 12. lichidarea administraţiei i Imliiilor şi instaurarea celei de stat n-a reuşii nu < îiii.. Ambele legături erau neconvenabile. în ■ . 86.vceastă încercare de întărire.

au murit 1 milion de locuitori. 367. Din 1858 pînă xn 1860 regimul ploilor a fost neregulat şi deficitar în regiunile de mord-vest. în 1860 şi 1861 au reapărut însă fenomenele de suprasaturare a pieţei indiene şi scăderea exporturilor britanice. construcţia de căi ferate. 518—520 . voi. Englezii au intensificat. Pe primele cinci luni ale anului 1860 scăderea globală era aproape de 1 milion de lire. continuîndu-se neglijarea acestui sector esenţial al ■nomiei3. de la 1861. dat fiind că războiul civil din Statele Unite obliga industria textilă britanică să recurgă la bumbacul cultivat în India. faţă de iperioada corespunzătoare a anului precedent. iar transporturi de alimente din alte regiuni nu se puteau face. 15. în India n-a existat un departament al agriculturii. şi Criza din Anglia. în parte dezorga. tablă de fier.4. Noti. în 1868 foametea bîntui în nord-vest. 15. p. voi. voi. pp. 367. au venit mari inundaţii. 79—80 şi 166—170 . 13. op. după o secetă de toamnă. cit. Sporul era însă artificial şi înşelător. 362—365. ireclama mijloace de transport adecvate către marile porturi1. la aproape 10 milioane lire. » Ibidem.i administraţie engleză n-a reuşit să combată efectele unităţilor naturale care ameninţau agricultura Indiei şi se Iau cu ani de foamete şi epidemii.i datorai în parte necesităţilor efectivelor militare engleze. Recolta era compromisă. în special pătura avută.'. Comerţul britanic cu bumbac. In legătură cu dezvoltarea căilor ferate. * N f l i r u .l. Comerţul britanic. iar acesta. în Opere. voi. în Opere. în Opere. pp. de la vest de Calcutta pînă la Madras.6 milioane lire. El s-. în Opere. pp. la rîmdul său. 327—328 . p. Comerţul britanic. cf. în Orissa. în perioada restabilirii echilibrului economic.rii de aprovizionare pricinuite temporar de răscoală. In 1866—1867. Rezuiltatuil a fost ivirea unei zone de foamete.niza. . care au izolat provincia. în cuprinsul căreia a pierit un sfert din populaţie. să cumpere ceva mai mult. ca*e a obligat chiar pe indieni. din 1 k a r 1 M a r x. în Pendjab şi Radjputana . Pînă la începutul secol u l u i al XX-lea. maşini cu aburi. pp.. mai accentuată fiind la ţesături şi fire de bumbac. în 1860 s-au desfiinţai taxele vamale pe maşinile importate în India 2. 15. L'. Se observă în schimb o creştere a exportului de articole necesare construcţiei ide căi ferate — şine.

u s e r-M a u r a i n-B e n a e r t s. p. lordul Lawrence. Ea a pornit II societatea indiană a unor grupuri liceşte şi legate de dominaţia britai. din care 13 I'O 1 I' . u . în 1874 I i l r foamete pn> l ' i h . 108. i' I. n c oraş. Existenţa întreprin. Ic l>umbac din Anglia. inaugura lucrările unui vast i ţ i i . numărul morţiloi pi li li ridicai la mai multe milioane. M o r a z £. iertîndu-i pe cei mai mulţi ' i p u participarea la Tăscoală şi reinstalîndu-i în drepturi. op. > multor . I \ '.. cit. în Bengal.uv iv i I U« tvil hol< Im 1870. Cadavre ziceau p< niui i n .. o nouă foamete >i ill million da OMXMoi ■ îimpia Gangelui. Probleme sociale după marea răscoală i principiilor şi moşierilor indieni pa>ru. deoarece după 1865. cit. politica i cu tocul pe altă linie. 1 I iptul i i u p u i e I I . cînd s-a înfiinţat la Bombay prima întreprio i I I . op. aceste începuturi ale ifl i i l e moderne în India au diminuat întrucîtv. în vreme ce in porturi i i ncHiiburată încăircarea vaselor cu orez şi grîu peni iu ■i n i s i i de ancheta fură trimise din Londra. în u i ' l u ' .vicisitudini. i pentru prelucrarea 'bumbacului. i i u ş i i englezi nu mai erau atît de avizaţi la i ezitau asupra soartei filaturilor şi ţesătoI Mlll. şi pînă la 1870.lipsurilor sau a bolilor c. a desfiinţării puterii lor |X»li l ' u p . ca Haiderabad. insuficient totuşi şi avainsînd prea încet 1 .l '. IM I M I I M IM construit 18 fabrki de textile. p. r ■ 237 . In le. Deşi timide. .i II s c r-M a u r a i n-B e n a e r t s. 337. I M H I I . sub ptt indignării şi emoţiei populare din întreaga lume. De aceea fcdmimUtraţia engleză a dus o politică de aprore faţă de principi ţi moşieri. ^^^BN războiul civil.coală îi făcuse pe englezi să se gîndească tu rănii acestora. Statele Unite au fost din nou în Angliei cantităţi masive de bumbac. i înăbuşirea răscoalei însă. 107 . în 1877.

politice sau 'religioase din India. Ei creau prin o bază a contradicţiilor dintre moşieri. Hambly. de ridicare a agriculturii indiene la un nivel competitiv cu cel din ţările 'mai avansate 2.EHR".. ' 1 It H ' i a se v. în 1887. a marcat începutul unei perioade de reacţiune. constituiţi pe loturi deţinute înainte cu titlu precar din lumiîntul moşierilor. 65. în . un act emis în prezidenţia Bengal a acordat statutul de proprietari cultivatorilor rurali care deţineau o posesiune veche de 12 ani. op. El va încuraja mereu tendinţele scizioniste din sîniul acestor grupuri. 61—65. Hambly. H a mbl y. micii proprie1. Faptul însă a înrăutăţit pe viitor soarta categoriilor de idetentori neîncadraţi în prevederile actului. In 1868. Cercurile superioare ale administraţiei britanice considerau marea proprietate indiană nu numai o bază mai certă de sprijin pentru dominaţia engleză. Metodele de guvernare inaugurate prim actul din 1858 şi reformele care i-au urmat au fost supuse unor critici şi combătute atît din ipartea unor elemente britanice mai lucide şi 1 Timpii und tbe Punjab Yenancy Act of 1868. în acelaşi timp. dar şi o forma mai potrivită de înlesnire a investiţiilor iîn plantaţii de ceai sau indigo şi. Regimul de stat. pentru a împiedica pe viitor -procesul care se schiţase spontan.i $i lîinţi nevoit in v i i noi reglementări. Astfel. Richard K . în cadrul marii răscoale : înţelegerea din partea acestor grupuri sociale diverse a interesului lor comun de înlăturare a dominaţiei străine. introdus în India în 1858. şi ţăranii fără pământ. regimul britanic >şi-a accentuat politica de dezbinare a «unor grupuri sociale. nr. p.în schimbul promisiunii de loialitate. în 1859. Cf.111. c it. op. G. cit. pp. afectînid intenţia menţinerii echilibrului între ele. în general. N t l i r u . 310.„ pp. G. un act de reglementare a proprietăţii funciare în Pendjab a convertit de asemenea o iserie de drepturi cuuumiaire în drepturi legale de proprietate. 362—363 . op. fixîndu-i definitiv în categoria celor fără drept de proprietate 3. cit. 238 .. R. şi pentru scurt timp. ta favoarea marii proprietăţi 1 . G. Englezii au căutat să consolideze în unele părţi ale Indiei i proprietarilor agrari mici :şi mijlocii. 1%4.

1. la Bombay.1 lucra asiiduu pentru ikiformarea parlaI U H I I I I englez asupra problemei indiene. Erank Hugh O'DonntU . .ni 1. Activitatea lui Naoroji a Itarea fin continuare a sentimentului naiaţii politice ale buirgheziei au luat fiinţă.au. ■i alt reprezentant al burgheziei indii ic lire. în ui .1 i iii problema indiană şi a cerut în parlament i rcfori Mm India să fie orientate spre descentra11 rea unui regim de autoguvernare. în 1869. i ii La Cakutta. nr. i l programului mişcării dobindirea de instipontru India. Parnell. i . etnice. cît şi din i] ei burghezii n dezvoltare.i Chirl« S. 1962. pp. arătîmd că numai astfel britanică se va putea acomoda diversităţii i ile. 239 . unul din liderii npanie în favoarea recrutării cît mai larţ. revitalizarca guverneloc la ■ p i n i dementelor hinduse. iii politice anglo-indiene.iy. existente în India 1.11.M n grupului parlamentar irlandez. Dadabhai Naoroji.i indiene pentru Serviciul Civil. l'iuih MU englezi ai acestei activităţi se nun rînduri liderul liberal manchesterian John I'IMI'JII M it OU severitate indiferenţa opiniei publice iliin A n . i înalţi funcţionari din India iu npotriva inului birocratic al guvernmlni d i/. i l asociaţiei. Sir Charles Trevelyan's Indian Letters. ■ulm . au manifestat de asemenea ' M a l c o l m Mac Rae. Naoroji a fondat „Asociaţia indiană din în 1866 sub denumirea de „Asociaţia Indiilor i.11. şi-au v itatea. o dată cu trecerea Indiei sub admi-■ t. 305. din numctradiţii deosebite. 708—710. in „UHR". fondate după 1850.ă după 1858.religioase şi de altă matură. Naoroji a enunţat .l i i i . Naoroji pleacă în 1868 în i filiale şi a colecta fonduri de spriji ni.ulmi ' i n i mai adecvată.înaintate în concepţii. Ei parecan. Madras şi alte oraşe. în 1859.

activitatea ei construc-este abia vizibilă printre imarmanele ide iruine. C u m p s t o n. Karl Marx făcea unele constatări şi previziuni perfect valabile pentru epoca de după . de dezvoltare a unui tor potrivnic stăpânirii engleze. în 1878. „ I I IR". cu cîţiva ani înainte de schimbările survenite în perioada 1858— 1862. Cei aleşi şi-ar fi luat angajamentul de a sprijini cauza irlandeză în parlamentul din Londra.răscoală. aşa îmdît prezentarea de candidaţi indieni ipentru locuri de deputat în cîteva circumscripţii electorale ar fi putut risca un eşec 1. „în tendinţa lor de a crea în India o reţea de căi ferate. Paginile istoriei stă-p î n i i i i i britanice în India. nimicind comunităţile indigene. 240 .. continuă Marx. vor accentua descompunerea 1 M . Căile ferate şi industria modernă în perspectivă vor crea noi necesităţi de schimb. I Li îffid i ■ ■ > iaţk între soarta irlandezilor şi indienilor. în afară de această distrugere . stîrpind industria autohtonă şi „mivelînd tot ce era mireţ ji superior fin societatea indiană". op. având deopotrivă prilejul să şi-o apere şi pe a lor. Ea ora totuşi începută. considerînd că problema indiană e prea puţin cunoscută în Irlanda. nr. 280—283.. cit. ca şi pentru întreaga evoluţie ulterioară a acestei stăpîniri. El arăta că dominaţia engleză a distrus civilizaţia indiană.interes pentru problema indiană. spune Marx. vor dezvolta forţele de producţie în cadrul comunităţilor săteşti. Fiecare act întreprins de britanici în scopul întăririi dominaţiei lor cuprindea în germene un ele-jiiciat potenţial de renaştere a Indiei însăşi. n-o mai poţi împiedica pe aceasta din urmă să producă ea însăşi astfel de maşini. Parnell s-a opus însă planului. magnaţii industriali englezi sînt călăuziţi exclusiv de dorinţa de a ieftini transportarea 'bumbacului şi a altor materii prime de care au nevoie fabricile lor. Analizînd perspeotivele stăpîmirii britanice în India. unele personalităţi indiene proeminente au făcut irlandezilor interesanta propunere ca aceştia să aleagă cîţiva indieni ca deputaţi. abia dacă oglindesc i. 1961.. Căile ferate vor deveni în India adevăratul precursor al industriei moderne". 299. Dar din moment ce introduci maşina ca mijloc de locomoţie într-o ţară care posedă fier şi cărbune.i i• y pp.

după expresia prinţului Saltîkov. constituie o .i politică a acestei ţări. iun II Iionii lîinşişi inu vor fi devenit destul de u i scutura o dată pentru totdeauna jugwl englez. „acest obstacol p ului I ndiei $1 a creşterii puterii ei". i. • .\ Britamie înseşi clasele guvernante de azi nu te de către proletariatul industrial. «plus fins et pius . Mint.1 liberă va deveni un factor de reconstrucţie hinduse. (în interesul lor. chiar cînd aparţin claselor celor n i . iar în mîin . atîta c. 9. est tablou cu perspective multiple. Marx în tarea că. fiindcă şi una şi alta dede dezvoltarea forţelor de producţie. < ■ -roadele coacerii elementelor noii societăţi. 16—451 241 . In OI hidea ( profetic Marx — putem avea t< ■ nm i i n. în ultimă instanţă. Dezvoltări l« administrative şi culturale pi.!naţiei Jor sociale. tot ceea ce burhf/i . în Opere.care bi le promoveze. „Populaţia Indiei nu .diviziunii ereditare a muncii pe emcia existenţa indiene. 231—235. i i de jos. 1 Karl Marx.-i . odios instrumi iTe Anglia — profitînd de contradicţiile Indii J • ! ( ■ lipsa de orientare politică şi conştiinţă naţionali mente hinduse şi musulmane — căuta să (ini poporul indian ou ajutorul ipropriilor iţio • n u «n element potenţial al viitoarei elib prin forţe proprii.. au fa tparitia unei intelectualităţi indiene. voi.1 li nevoită să înfăptuiască în India nu va "i populare nici libertate. nici vreo îmbunătăţire i si. însăşi armata indigenă. pp. i u n im viitor mai mult sau mai puţin înde i unei renaşteri a acestei ţări mari si imn n c t l u l i locuitori. Rezultatele viitoare ale stăpînirii britanice în India. nănate în ţara ei de burghezia engleză. Textul în limba franceză : „mai fini şi mai îndemînatici decît italienii". înfăptuirea unităţii politice a Indi mai departe Marx. ci şi de ■ n stăpîmire de către popor.idmi ■•" '.

Isrna. numărului muncitorilor la 6 000. Epidemia de holeră care în 1865 printre cei 20 000 de lucrători ai canalului i. Prin ambasada ei de la Constantinopol. obţinând la 19 martie 1866 firmanul prin care se acorda Egiptului o largă autonomie internă şi externă. deoarece comercianţii şi industriaşii englezi începeau să descopere avantajele economice ale canalului. din clipa inaugurării canalului. sub dominaţia Franţei. „Nici o naţiune — de242 . ân limba persană) pentru cânmuitorul său. Fu rîndul Franţei la o energică reacţie diplomatică pe iîin'jţă Poarta otomană. în ipoteza că s-ar fi reuşii garantarea neutralităţii sale. Palmerston fiind adversarul său ireductibil. lordul Clarendon. pentru a face greutăţi lucrărilor canalului. precum şi titlul de kediv (suveran. în sprijinul acestui punct de vedere. deoarece trupele egiptene dăduseră un substanţial ajutor Porţii otomane.Alte evenimente asiatice Politica britanică în India şi în întreaga Asie de sud s-a axat cîtăva vreme în jurul marilor probleme ridicate de iniţiativa franceză a construirii Canalului Suez.il.insula Creta. Anglia a exercitat continue presiuni asupra sultanului. Anglia a privit proiectul cu ostilitate. în 1864 reuşi să obţină de la marele vizir um ordin de oprire a lucrărilor. convins că Imperiul britanic este confruntat de un diabolic plan francez de a-1 tăia în două şi că o nouă şi complicată problemă a strîmtorilor se va reedita pe coastele Egiptului. se dovedi curînd foarte tratabil. pe cînd flota engleză va avea nevoie de zece. Din punct de vedere strategic. Ministrul egiptean l'ar-ipaşa propuse restrângerea dimensiunilor lucrării şi re. sub ii umanitar că ele erau executate prin corvezi şi în extrem de nesănătoase. suzeranul Egiptului. Urmaşul lui Palmerston la conducerea politicii externe. va face imposibilă viitoarea neutralitate a Egiptului şi că o flotă franceză va putea ajunge în apele Indiei în cinci săptămîni. La început. pentru reprimarea uaiei răscoale greceşti din . se constata la Londra că un canal la Suez. atitudinea Angliei faţă de construirea canalului se schimbă mult. După acest eveniment şi după moartea lui Palmerston (1865). Momentul intervenţiei lui Napoleon al III-lea în favoarea Egiptului fusese propice.

I '. )1 oul nu Vi / i n i nuri mai mari decît a noasn naiul avea să scurteze drumul maritim 1 ondi i -20 000. atingea 50—67 de zile >i o econo insport de 32%.. ■ ii. .i I . i într-o nouă valoare avanpostul englez dl ' I uni şi Australia. 243 . D e m a n g e o n. cit.i cu consolidarea apărării frontierelor Indiei..uni ak politician englez.. I . Anglia scai ile sale de la Singapur. aproape n la tron. i i n î n i n l i i i Indiei. recent păşită pe calea pr< iioasei creşteri a emigraţiei angl< l>m considerente. I il « .4 Anglia a cedat Greciei protectoratul asupra insulelor Ionice. la nivelul! trwdiu ' ilc atunci. I HBE.. op. francezul Fer-i fi felicitat la sfârşit de Clarendon şi de-• mia cu „Star of India" (Steaua Indiei) *.ipi u. 42. in . H . ■ între 1863 şi 1869 expediţii în micul lihiutan şi continuară politica de amestec în după moartea emirului Dost Mohamed i lupte interne între cei 16 fii ai săi. pp. alţii pe n 1869. 588. viceregele Indiei. avu i mvul emir. lordul Mayo. op. la mai puţin de 12 000 de kUomttri. cercurile condu* au tras concluzia că Sue/. p.. izolată.. II. cit. în oarecare legîtură cu conjunctura creată în MediterSlăriteană de construirea Canalului Suez. unii căutînd sprijinul rusesc..ul Vfl li un ni întăririi centralizării imperiului or deveni un punct centrul d ii Primul vas britanic trecut prin canal i niil>i ic I S69. . semnalăm faptul că în I Sf.. 108 . i « l o economie de timp cuc.i M I I . I I . M . de pe ţărmul ■. n V i i începutul -urnei acţiuni de con1 H a u s c r-Maur ain-Be n ae r t s. reuinindu-le»™ aceea a Departamentului Smniiilor. în cadrul ceremoniilor de inau aii cablu submarin ce se instala între Lond u l i u atorul lucrărilor canalului.. 117—120.i de la Penaaig de sub administraţia gu. p.l n. • I < ///(/■. p. Ca o nu. reuşind să întărească infku-i I in i de sud a continentului asiatic.

vechi protejat al englezilor . Brititb 1'. CCXXV. 244 sul. an. cit. în „Revue Historique". ia lui D. între 1875 şi 1877. In 1871 fu negociat cu olandezii aşa-zisul „tratat al Sumatrei". 'inferior ca medie anuală 1 ului său dinainte de 1850. lui Max Be loff. Din punct de vedere economic. teritoriul actual al Canadei isc încă în faza de maximă intensificare a imigraţiei. în Afnca. p. Ocean Pacifique et Ocean Indien. G. 797.'. după unificarea Canadei şi instituirea guvernului responsabil. 163—186. în 1873. 85 (1961). 1824—1871. amestecul fără tact al unui rezident englez în treburile interne ale sultanatului Perak provocă o revoltă. A History of Malaya. tn JUR". p. Milano. 65. începu penetraţia engleză în interiorul peninsulei MaLacca.HX. în nordvestul Sumatrei. au întreprins această acţiune.K c n n e d y . Canada avea 1843 000 de locuitori. cf. prin compensaţie. 1957. . i m tht Malay Peninsula and ArehiplUgO. Oxford. 1962. 1046 . H e n r i B r u n s c h w i g . i . olandezii. 1962.solidare şi lărgire a acestor „Straits Settlements" [Aşezări ale strîmtorilor].. în urma tratatului menţionat. fenomenul e relativ slab. pe Coasta de Aur. Noua colonie a coroanei fu reorganizata in interior după modelul clasic. H a l i . A mai intrat în combinaţie şi conjunctura creată 1 în speţă. lăsîndu-k mină libera m insulă * şi obţinînd. în L'Europe du XlX-e et du XXe siecle (1870—1914). nr... era vorba de lichidarea puterii sultanului de Atjeh.se ajunse în fapt la stabilirea unui protectorat britanic în Malaya 2. .i creştere apreciabilă. în 1874. ajungând la 3 635 000 3. încheiat cu sultanul de Perak. p. în 1871. E. Canada în 1851. Faptul se datora şi abolirii ultimelor resturi ale legislaţiei restrictive britanice la comerţul cu grîne şi la relaţiile economice ale coloniilor cu ţările străine. pp. se înregistrează o dezvoltare mai ales a agriculturii şi transporturilor. i. prin tratatul de la Pamgkor. tip. . p. tom. F r a n z S c h n a b f l vi F r a n c o V a 1 s e c c h i. 305. 467 . Cu . 1 De m a n K e c n.le icelaşi Les formes et Ies methodes de la colonisation des Etats . la cartea lui N i c h o l as T a r l i n g .-•!.'h. cedarea de către Olanda a oomptuanilui ei de la Axim. După ce. Colonisation britannique. .. Pietre Renonvin. înăbuşită cu trupe din India şi Hong Kong. I (împotrivă. 157. i se dublase aproape.

iar de Statele Unite la Rezultatul a fost creşterea exporturilor d Statele Unite. i l o protecţioniste. i ii l n i civil din Statele Unite duse la o Cea şi Canada. Departamentul ooloniajl 'din Londra energic. guvernul amei II 11...11111 comercial cu Canada 4. .1a refuzul Anglii i j i . II.. B Keith.. v i ..... care a avânt. Se organizează creditul baiu rate..boiul Crimeii. atingînd şi mărfurile iK'trojpodă' 1. • I M i. K amenajează căi de transport fluviale i ■ libernavigaţiei pe fluviul Sf. raporturile s imal ttii Unite.. zdruncinlnd atmo h i>ptimiism şi prosperitate în care debut l .uite i . i cu 5O ft /o la garantarea unui împrumut i itnstrucţiii de căi ferate. 58—83.. 380 ji m 1 < IIH I . 245 . de la 2 334 000 twsheli ' 100 busheliîm 1860 -.. în cadrul unui tratai li IX octombrie 1854.. 392.. lui Lincoln şi înclinată spre Sudul sclaluiiiibac în ianuarie 1865. ■ In 1 '• mlsurl de capacitate egali cu 36. p. V I . dată fiind politica britanică.A.ilăbire ■' marelui partid liberal Selected Speeches and Documents. l>i .349 litri în Anglia şi litri în S u.. Ministrul canadian Hincks răsI dreptul Canadei de a se conduce în conforaje şi tariful protecţionist rămase în TI . atingînd mai întîi Si i răsfrîtlt imediat şi în Canada. Federalizarea Canadei ... il'il ■. i mu.n i i'porturiloi ou Statele Unite. nuda.. guvernul canadian Institui 1 i i n .. p r i n furnituri către Anglia. P p.' măsurile liberale în materie economi' unitid şi incidentul privitor . pp. Laurenţiu i i.. pe bază de reciprocitate.. după o perioadă i şi politică a Canadei către in. ' ii lomică din 1857.

de coroana.canadian1 şi un prilej de areoi tre a (partidului conservator. engleză. Prin actul de unificare din 1840 se fixase un număr egal de deputaţi în parlament. ceea ce constituia deja o realitate economică. suficient de elastice pentru a nu infirma particularismul provinciilor. cit. introdusese electivitatea consiliului legislativ. Cf. mai slab populată. era convenabilă burgheziei şi flata întrueîtva şi pe alegătorul de rîind. fără a dăuna însă realizării urnei largi uniuni politice. Partidul conservator şi-a creat o bază politică solidă în burghezia canadiană. pentru fosta Canada de Sus şi de Jos. sprijiniţi masiv de francezi şi de rul catolic. i englezilor. din cauza vecinătăţii absorbante a Statelor Unite şi a faptului că tocmai aoum (în 1862). 5 6 . Slăbirea liberalilor şi revenirea la putere a conservatorilor s-a datorat şi unor cauze interne specifice. ai elrui membri frâu pînă atunci numiţi.. Camera Comunelor din Londra hotărâse reducerea cheltuielilor pentru apărarea coloniilor şi a numărului trupelor destinate acestui scop. Conservatorii ui lansat atunci soluţia federalizării. în 1856. El vine la putere. s-au opus. Partidul liberal s-a pronunţat pentru abro-i lui.. deci un pas înainte spre unitatea de stat. John Macdonald. militînd pentru o potenţare a naţionalismului economic şi politic al Canadei. dar fără a recădea într-o dependenţă mai strînsă faţă de Anglia. G i r a u d. op. în trun euvînt. dar conservatorii. Federalizarea.ilvgardînd interesele regionale. era necesară întăririi economice. la propunerea guvernatorului. Conservatorii au dominat scena politică a Canadei până la 1896. cit. politice şi militare a Canadei. după model american. OU un guvern central şi guverne provinciale. Dar în cei douăzeci de ani următori proporţia s-a inversat şi principiu] reprezentării ân proporţie egală s-a întors împoi n v . pentru oprirea procesului de atracţie spre Statele Unite. în frunte cu un lider remarcabil. acestea din urmă N. concretizindu-se în pro-te de nouă separare a celor doua provincii. 246 . p. p. Hardy» <>l>. enunţând prin1 Acesta. Pou th a s. p. pe linia liberalizării in inmulor politice ale Canadei.. Acest lucru avantaja iniţial Canada de Sus. 317 . op. 346. Vechea tensiune dintre cele două nente etnice ameninţa să reînvie. A fost o reformă destul de importanta. conservatorii lui Maodonald au afirmat pe plan politic „personalitatea" aparte a Canadei. cit.

. puterii federale. iu. Documems. . oi n U i . p... P. viaţa economică.. Cambridge.l« . Evolution ■ mes. 1 1 M . imigraţia.l H! schimb adoptat de Anglia îm comerţul i ( imada de avantaje pe piaţa bri protecţionismuil vamail aii Statelor LJffl iltc ul t . 9—10. Ii Nori II America Act" 4 iprevedea instituirea. 665— 683.s-au încheiat ipriin aderarea coloniilor Noul Brunswick la formula politică a federam l i t i a să iii se constriuiască o linie fenată care ^ă le marilor lacuri 3. măitftră... I I I .iţ i .l că : „acele colonii care se buGU . >şi un parlament compus . coloni!.'i.. i.. indiMI populaţiei respective. ţinută la Londra în decembrie \ X<><>.. I inii va fi terminată in 1876. uirmat de votarea de către parlamentul bri-irtie 1867. 1959.aleasă prin vot censitar. numărul deputa\\\in finul proporţional cu populaţia — şi un senat. sub icntă a guvernatorului general. De aici necesitatea unei accelerări şi l&rgiri I nhurilor pe piaţa internă a Canadei.ip-. I I . a unei puteri i şi înainte.i Limitată de aceea a instituţiilor federale. Le federalisme canadien.mtoamare trebuie să deţină reiponsabilitati ■ principali în jura propria lor ordine $i seourita um ia lor apărare externă" i . Qu^bec.. omplexă situaţie. ' W. t rd. .. în general.. pp. M. reprezentanţii cercuiriloi licne s-au întrunit în octombrie 1864 în . cu membri în număr fix pentru fiecare provincie.de ordin extern. element I I . I tendinţelor de realizare a unei unităţi politice CU I ie şi în cadrul unui stat federal -'. . K e n n e d y.cp. j>p. i u r i c e Lamontagne. liotărîmd să iprqpună guvernului brii Ici-ilizării ("naiadei. Provinciile Iţi ptotarau o legialaitură şi instituţii politice locale cu campemm. intrau în primul mul .. I. I i. centrale.. dintr-un minister responsabil. majorităţii parlamentare. i!. O conferinţă în acest sens ou r< AmgJiei. a lui „British North America Act".. l e federaţiei canadiene. 20. 247 < ///(/:.n. 1954. I / .

întrucît — spunea el — Campania Golfului Hudson „a abandonat" poporul din partea (locului. care se temeau să nu fie spoliaţi de păminturile lor. i . în 1868 s-a terminat construcţia clădirii parlamentului din Ottawa. The Maple Lltj ( l i mi . ' 11. aceeaşi frunză de paltin Zi eh en. care la 1 După un text din psalmul 72 : „He shall have dominion from sea to sca" „Şi să aibă el stăpînire. cit. tinderea administraţiei canadiene în aceste părţi începu. care fusese ales în această calitate încă din 1858. care definea poziţia federaţiei canadiene în cadrul Imperiului britanic. răsculaţii obţinură din partea guvernului de la Ottawa dreptul de a se constitui întro nouă provincie 2. toate instituţiile politice federale statornicindu-se aci definitiv. dominionul Canadei se extinse repede. nn deottbire di „teritorii". precum şi binecunoscuta emblemă. i v î n d autoguvernare locali. departe la vest de marile l . lîn centrul şi vestul canadian.teritoriu" a rimai pini astăzi cea mai marc parte a nordului Canadei. de la mare pînă la Mare". sub con-oucerea lui Louis-David Riel. Quebec (fosta Canada de Jos). la S decembrie. p.U. Format la început din provinciile Qntario (fosta Canada de Sus). Noua Scoţie şi Noul Brunswick. In 1869 fu negociata. noul edificiu politic a adoptat denumirea de „Dominionul Canadei" ». Capitala sa a fost stabilită în orăşelul Ottawa (numit pe atunci şi Bytown). i i ui i.funcţionari ai guvernului federal. i l de terenurile de vînătoare. în i . măştii din zona centrală. proclamă un guvern provizoriu.'v<\i concesionat. dîndu-1 ipe mâna unei jputeri „străine". contra unei indemnizaţii.. la 2 noiembrie 1869. cu unele lucrări cadastrale. dincolo de ceri ui polar.i de paltin). altele. Izbucni o răscoală.Pentru a exprima cît mai îndeaproape ideea de „suveranitate subordonată"..A. în raporturile saile cu metropola. Ultimele Cuvinte — în limba latină „a mari ad mare° — formează deviza statului canadian Toi acum s-a adoptat şi imnul naţional al Canadei. Interpretată de unii drept o recrudescenţă a luptei pentru libertate a franco-canadienilor. Acesta. 'mişcarea llui Riel na avut în realitate alt substrat decît cel aimintit. care erau administrate direct di. In situaţie de .). 248 . cedarea de către Compania Golfului Hudson a întregului teritoriu pe i . Deşi înfrânţi (Riel s-a refugiat în S. 524. op. spre a pune capăt geloziei dintre oraşele Quebec şi Toronto. Etle oemiulţai-.

Cf. din Jacques Cartier. pp. 509. guvernul britanic decise rei tu lui. în calitate de prim1 li un ni ionului 3.li 11. todele arătate.. de la est spre vest. pp.. acordă parlamentului canadian incii în cadrul confederaţiei şi a le dota < i ■■ 1 ' i i . CHBE. terminată în 1&86.. prinA . 694.1 puii dt Terra Nova: preluarea integrală 11. 249 . Z i e h e n. op. 437 şi 477.. din Anglia ipm >i India. UD amănunt interesant : unul din principalii .iy". pumnul condiţia construirii un d* \t Vin K.iulie 1870 fu primită în dominion.itn.. parlamentul din Londra. ml fedi-i. MMiil. fenianii credeau că vor putea constrînge gulirii mic ii acorde independenţă Irlandei.... A i . 19 iunie IS71. Măsura s-a pus în aplicare în I. cu toate tratativele duse între l N f . tub numele de Manitoba '.1 sale publice.. op.u ... m iritim şi feroviar.. venind în întîmpinarea eford y. in 1871 a aderat Ja federaţia canadiană < olwnbia bdta i. ■ f. VI. imadian Pa ■ li . ('/'■ cit. JDIID Macdonald însuşi..nlw.. pînă la marile Jacuri din ast. cit... p. iare. pp.. cit. p.rămas colonie separai ■ 1870. ... a încheiat la Washington un nou normalizînd raporturile dintre cele după donunţarea primului acord comercial 1 re şi atentate provocate de asociaţia iilor. op. In inul 1873 aderă la federaţie şi insula Prinţul Eduard 1 însă. ale din Canada... Canada s către o schimbare în organizarea ■1 'britanice. F o h 1 e n. exploratorul francez al Canadei 1 1 . cu sediul în Statele Unite 4. în illblidiar. 11 iu .. ite ale istoriei sale ainterioare.(I v. cit.1 HI I S H 7 . cu singura excepţie a garmi ni Nalifax. dar şi o cale ferată* de im] conomică şi strategică pentru întreg Imperiul brii 1 ipleta primul şi cel mai scurt sistem de traosporl con IU. 689—693.i Manitoba... 1 '.il 1 d. despre răscoal. 123—144.. motivul principal era refuzul • ■11. i " .42. l MI dominion şi a .1 format nu numai ira unităţii canadiene"....... politici ai lui John Macdonald a fost George Etienne Cartier.

utilizat pentru întâia dată într-o accepţie politică definită în cazul Canadei. unde a dat anumite rezultate. pp. III. de preparare şi de transportare a zahă rului. pp. îşi continuă declinul pe piaţa mondială. pp. Metayage-ul n-a permis progrese în metodele de cultivare şi în sporirea productivităţii trestiei de zahăr. 80—81. 1 Pentru constituirea dominionului Canada . 1 Ibulem.. ceea ce însemna mult. II. op. op. I ///</:. op. în cadrul său. luat cu asalt de za hărul din sfeclă. cit.. In perioada cuprinsă între anii 1848 şi 1870. 164 . 65.. 101 — 106. trestia care se planta iji mijloacele de transport. H a u s e r. 477 . coloniile din Indiile Occidentale ocupă un loc din ce în ce mai redus în preocupările Angliei. 250 .tu'kii Angliei de a adapta pei -<■ organizare la noile realităţi din imperiu. sau „pe din două". i harului" predomină un sistem de exploatare de tranziţie spre relaţiile capitaliste. Este aşa^numitul „metayage". principalul produs al acestor colonii. Zahărul produs se împărţea apoi în mod egal între lucrător şi proprietar. numai 66%2. izahărul din trestie reprezenta 78°/o din producţia mondială. ultimului irevenindu4 şi reziduurile de la preparare. 317—319. 3 45 —3 47 .l / . care au determinat prelungirea sistemului aci. pp. Hardy. 75. pp. P o ut ha s. VI. 20— 21 .. 729. pp. va dobîndi o însemnătate fundamentală în structura Imperiului britanic. 271. D eman g eon. cit. pp. 88—91 . Lucrătorul executa munca de cultivare a pămîntului. 723—725. 70—72. Cuvîntul „dominion". iîn veacul al XX-lea l. 509. cu excepţia insulei Tobago. pînă pe la 1886 3. în „colo. cit. op. Intre 1868 şi 1870. 437. pp. Ziehen. G i r a u d. Intre 1859 şi 1861. 524. c it. p. op. Zahărul din trestie.M a u r a i n -B e i s. . op. Indiile Occidentale şi America Centrală Pe măsura scăderii importanţei lor economice. taică aii muncii „lîn parte". El a fost părăsit lîn favoarea muncii salariate. pp. căci ele ise puteau folosi la prepararea romuilui. proprietarul plantaţiei dădea pământul. cit. CHBE.. cit.

Salariile pe pi. vreo 28 de morţi. abuurili oligarhiei dominante locale faţă de masa populaţiei de • 11 lt >.muţii se plăteau cu întîrziere..i însă a fost mult mai sîngeroasă. negrii doreau să obţină pămînt.. l i c a fost silit să ia în considerare situaţia din în care o oligarhie de rasă albă exercita domiunei considerabile majorităţi a populaţiei l •! i vată.rilor ' I m Jamaica.. iar reclamaţiile lucrătorilor te judecau unitoj t i c către magistraţii locali.Evenimentul social cel mai do set. < ! c unde in ip i Impozitele erau foarte grele.. similare. în oarecare măsură.. Preţul alimentelor era I u n i e ridicat. ei înşişi plantatori. denunţat ca atare de înşişi / / / . I I . . cu atît mai muli edeau că pe plantaţii o parte rămînea necultivat. Peste 1 000 de case ale negriloi listi use *.. 735—736. I . în urma boiului civil din Statele Unite. în BarIk-rmude.. Toate aceste posesiuni au rerimil de guvernare de odinioară al coloniilor co.nr i în această categorie de colonii uncie. să abroge vechile constiI ni unor astfel de colonii autoguvernarea.. iurtă vreme de altele.1.736—737. izbucnită la 11 octombrie ' au foii multiple.. ta i r . i n i o j ' i n (i n.i un formalism revoltător. pp. dar ni aleasă. în interesul ei. 111 I ><■ i l i l c l . Au fost spînzu. ' / . I I I U -i împiedica. de drepturi şi ţinută în înapoiere cultuuil.. Rc. I M ' . i din Jamaica a avut consecinţe pe planul oi i mai multor colonii din Indiile Occident.i i t n complicaţiile ce puteau rezulta din egois.■ de negri şi un foarte mare număr.. 251 . printre '<' l i p s i ţ i cu biciuirea..i... petrccui în acest in ii de timp în Indiiile Occidentale i i-. în ■ "iistituţie a fost abolită la 11 iunie 1866. coala propriu-zisă a fost înăbuşită de trupe în cîteva iii în lupte căzînd. de ambele părţi.itor şi o cameră reprezentativă. ceea ce aducea instituţiile de •spective sub o mai directă autoritate iII11IM I I I I I .. Anglia s-a I I I H . scrupule a unei asemenea oligarhii.

voi. instituind un consiliu legislativ din numai 17 membri Aleşi şi 4 numiţi 1. în Jamai I 903 alegători. prin Disraeli. lăsînd Franţa să continue singură acţiunea în favoarea instaurării pe tron a arhiducelui Maximilian de Habsburg. Explicaţiile ipocrite ale lui Palmerston. în Opere. n-au reuşit să convingă. aleşi de. au interpelat vehement guvernul. pp. care pretindea ca în Mexic există un partid favorabil regimului monarhic şi că Anglia vrea doar să se instituie în Mexic. datorită ingerinţelor negustorilor de lemn de mahon din Londra. ceea ce însă nu altera cu nimic fondul problemei.. Izbucnirea războiului civil din Statele Unite a îndemnat guvernul liberal britanic al lui Palmerston la a se angaja iniţial într-o politică de intervenţie în Mexic. pe care lupta dîrză a poporului imexican o va face să eşueze complet.1 r 1 M a r x. 15. . Din spirit de opoziţie şi simplă rivalitate de partid. în aprilie 1862. în 1848. ce-Hiitlu-i explicaţii asupra motivelor care au determinat Anglia „să dea prima lovitură independenţei mexicane". i mesajul tronului. Intervenţia din Mexic. Franţa şi Spania au îni l i « ui un tratat în vederea unei intervenţii comune în Mexic.. ca şi divergenţe survenite între cei trei parteneri au determinat Anglia şi Spania să renunţe. con. în Opere. la o populaţie de 450 000 de oameni. 487— 491 . Opoziţia conservatoare. alături de Franţa şi Spania.istoricii englezi. situaţia ridicolă în care consiliul legislativ al coloniei avea 64 de membri. 740—741.. pp. în Hondurasul britanic erau 59 de alegători. 15. cu scopul de a răsturna guvernul republican şi progresist condus de marele patriot Benito Juarez şi a transforma Mexicul într-o monarhie înfeudată marilor puteri europene. în 1867 -. pp. voi. 1 Ibidem. al cărei teritoriu să poată servi drept bază de sprijinire a statelor sclavagiste rebele din sudul Statelor Unite Ii 31 octombrie 1861. Harababura din <)pere. „reprezentative" şi „elective". „o formă de guvernămînt cu care guvernele altor ţări să poată trata". Anglia. la intervenţia în Mexic. voi. 15. 59 de alegători !. pp.. caracterul net oligarhic al unei guvernări cu pretenţii „democratice". S-a i v i t aci. 492—497.\ atorii. 375— 179 pi 180—3 8 7 . O reformă din 1853 a curmat această absurditate. în 1864. 252 . Dezbaterile parlamentare cu privire la adresa de ras~ puni l .

drum.. a ... Călătoriile sale au servit ! > " .. in generali asemenea călătorii părăsesc tot mai mult ■. şi ca om.. cursul superior al fluviului Congo. Livingstone a fost un exi t . i Westminster. I iMiijţstone a murit (1 mai 1873). M marelui lac Victoria Nyanza..I I I . Speke şi Gram în 1860. prin descoperirea şi recim (.. i n . Albert Nyanza.ului ştiinţific.. Tanganik.. pînă la Ocea-* lost transportat în Anglia şi înmor> l i i l . i■ -111111 nemijlocite a expansiunii coloniale. Ma toi nu -i mai putut verifica această ultimă descope Lsit de ziaristul american Stanley pe ţărmul la.. notă care îi fixează un loc m i i e marii călători ai veacului al XlX-lea.u al • i n .i savant.Africa • loua jumătate a secolului :\\ XI continentul african.... In urile Nyassa (1861).. Negrii « cai i v .. i ani mai tîrziu... de către expediţiile lui Burton şi Spcke.i şi B 7 —1868). Dar Stanley .n . Sînt anii rezolvării milen rclor Nilului. savantul pasionat şi ur care fusese Livingstone. 1 > i " ' ' «* » foit continuată prin traversarea Africii ecuaM i i . 253 ... i. în 1857 — 1858. II ecuatoriale. ipul pe t&rgi. tli li 011 ipre vest. Strădaniile sale au făcut cunoscute lumii ba 11 II viului Zambezi şi impresionanta cascadă ■ l.in 1 Livingstone ile-o arătase totdeauna.. Baker descoperă alt lac înscmii. i intereselor marilor puteri de a-şi împărţi interiorul ■i. pentru a coborî în cea politică.. Sînt apoi anii celor mai iliîtorii ale lui David Livingstone în Africa de Sud i i i i .refuzat să se întoarcă în Europa (1871— i continuat călătoria pentru a se convinge dacă intă într-adevăr cursul superior al Con. '. cile de 1 500 km. iisplătindu-i cu un mişcător devo-■ pe .' O pildă de e la care se adaugă dragostea şi înţelegerea ifricane. sub auspiciile unei tot mai intrau explo ■ MI i Interiorului său. foii omul blînd şi dezinteresat. de către ofiţerul englez Verney '—1875) ţi de explorarea întregului curs al > (1874 —1877).

op. III. cit. s-a deschis mina şi mai productivă de la Colesberg Kopje.. I. de la Carpetown spre interior.ubitoare pentru buri. 424. iar ale Natalului de 12 ori. 119. englezii se amestecară în conflictul dintre aceştia şi tribul basuto. care rezolvă diferendul în favoarea indigenilor. după numele seII i n u l u i de stat la Departamentul Coloniilor.. Tot pe calea speculării contradicţiilor dintre buri şi in digeni. s-a făcut 'remarcată capacitatea diplomatică a şefului basuto Moskeu (sau Moshesh). op. op. II . în cadrul acestui conflict. 8 1 254 . provocă frămîntări printre aceştia şi i agerea preşedintelui Martin Pretorius. ia frontiera statului liber Orange. Cf. între 1870 şi 1874.. pe pămîntul unui fermier bur numit De Beer. englezii au construit. 392—393. 211—212 . Creşte valoarea lor economică. 38—39 şi VIII. CHBE. 451. i ' ' I i i ui. cit. Opunîndu-se încercării burilor de a ocupa Basutoland. G i g l i o . cea dintîi cale ferată. I. op. p. Englezii incitară imediat triburile indigene împotriva burilor. Pe la 1867 se descoperiră zăcămintele de diamante de pe teritoriul tribului hai-hoi (griqua). op. . Tranzacţia. <l v. I. CHBE. supranumit „Bismarck-ul african".. englezii proclamară mai întîi protectoratul lor asupra acestui teritoriu (1868). iestul terenului diamantifer îl achiziţiona de la statul Orange pentru suma de 90 000 de lire sterline. VIII. între 1859 şi 1864. cit. p. p. Demangcon. 254 . între 1850 şi 1864 exporturile Coloniei Capului s-au mărit de 4 ori. în 1872. 73— 74 . pp. 243—244 . în Colonia Capului s-a instituit primul guvern responsabil în faţa adunării legislative locale. şi aii altora pre cedente. Mo nd t i n i . pe o lungime de 72 de km 1. Anglia obţinu imediat o cesiune teritorială (Griqualandul de vest). în cadrul Imperiului britanic. La începutul anului 1871 se descoperise o foarte bogată mină de diamante. cit. pp. cit. De la aceştia. reputat ca moderat şi filoenglez (1872). la 31 octombrie 1871 2. î k. iar în 1871 îl anexară Co loniei Caipului3. . unde dezvoltat localitatea numită de englezi Kimberley..Africa de Sud Dintre posesiunile engleze pe continentul african se conturează din ce în ce mai mult importanţa acelora din Africa de Sud. pp. p. conflictul fiind apoi supus arbitrajului guvernatorului din Natal. pp. pp. iar la 15 iurie.. ™ S i k.

numănul lor 37 0001. 11 ha ».. După aceasta. a început imigrarea de lucrători inii nor contracte cu autorităţile din insula MauMi ii .1 fi manifesta 1 convins isănşi ucidă îm masă vitele.1 porturile cu indigenii. mijloace ide existenţă şi au p In şase ilumi. 1. 1 vernatorul Indiei se amestecă în < imtre imamul de Mascat şi sultanul 1 ■. să împiedice luarea loi IM pi este însă că. l i " . cit. spunindiu le "I această jertfă. repede înăbuşită. 350 —351.In 1. in faţa încerIrilor de a agrava exploatarea loi ipi în în ic libertatea.ilară în teritoriul ce fusese locuit de )0 de colonişti germani. 403—404. fermieri. în urma uciderii vitelor. VIU.i 1857. spiritele strămoşilor le voi împotriva cotropitorilor. resipingînid pretenţiile alei. op.1.. izvorîtă din intenţia de .1 orientală şi occidentală ' . Nu se poate spune l mobilul acestui sacrificiu colectiv. în felul acesta. pradă mizeriei ea 1 violenţe.ua britanică în timpul războiului Cri-l. 295 .111n. S-ar putea bănui unor zvonuri deformate despre recentul murii.. Cei rămaşi. în anii 1856— 1857. 245 .. Marea Bri- intenţie ansă -greşit orientată. 106. o parte din in . op. p. cit. enj'Jc ui <!<■ întîmpinat 11 continuare rezistenţa îndîrjită a cafrilor. pp.1I. 255 .. HBE. cit. cafrii să se fi temut de o rechiziţie a ani>ir.. pp. au fost alungaţi de englezi în cursul unui al şaselea război cu cafrii -'. p. Un „pn p&rui . în cadrul unei ttoi Ic răscoală. dădu în 1861 o decizie de airbilli inului de /anziibar..flictul Inii ilui de M 1 p. tribul cafriloi i trSii i ibilă tragedie. Pouthas. expansiunea britanică se menţine în în funcţie de consolidarea dominaţiei mai mult pentru drumul către India. B r e n t j e s. op.

a asediat şi ucis pe Teodoros în localitatea Magdala (1868). în Etiopia a izbucnit o mişcare contra europenilor din tară. ' H a r 5 y. Pe aceeaşi cale. după care acest Teodoros u li Iost originar din România. figurează în postul de guvernator al Suda nului ecuatorial. II. 230 .i ipoteză a lui Ion Gnica. 266—267 . H a u s e r-M a u r a i n-B e n a e r t s. englezii şi-au întins influenţa şi în alte regiuni. poziţii ce se anunţau extrem de im* m i i .pentru drumul maritim sipre India în urma începerii lucrărilor Canalului Suez. p. 256 . 36 şi 69 . cit.act.. [1939]. CHBE. Londra. Coupland. Cit. 272. ba chiar veritabili prim-miniştri ai sultanului local. descoperitorul Iacului Albert. cit. op. 123 .. ik 10 nun ie 1862. acorduri între Anglia şi sultan permiseră concroiuil tot mai riguros al acesteia în Zanzihar. pp. 4 H a r d y. pp. Bell şi Plowden (ultimul fusese numit consul în Abisinia. condusă de Robert Napier. cu titlu de curiozitate şi interes. op. New York. p. A History of East Africa. 1856—1890. G i g 1 i o. Alţi doi englezi.. în Scrisorile sale. Teodoros nu s-a dovadit însă LI. 8 S î k. pe care-1 ajută să ajungă negus (împărat) al Etiopiei 4. op. vezi.. pp. în numele kedivului Egiptului 3. 212—213. The Exphitation of East Africa. Marston. pp. la 1848). pp. 1962.. Dini 1873. pp. 1 Kcnneth Ingham. să semneze o declaraţie comună ide ireouinoaşten. 270—356 .. op.a independenţei Zanzibarului J. p.. Op. în iunma acestui . consulii britamici devenind în scurt timp consilieri. Samuel Baker. cit. cit. p. prin oameni „de încredere" strecuraţi în graţiile unor suverani locali. pp. 230 . Din 1865. cit. 230 .tanie determină Franţa. 2 S î k. 80—83. III. Aceasta a prilejuit o inter venţie militară britanică. intră în bune relaţii cu un aventurier pe nume Teodoros. H a r d y. 586—587. Expediţia. âmtruck sultanul se angajase a conlucra ila stîrpirea comerţului cu sclavi în teritoriile su puse luia. inifilutoţa engleză în Zanzibar a crescut mult. Încercarea Angliei de a reactualiza pretenţiile sale asupra ţărmului de sud al Golfului Delagoa — la care ea renunţase. op. I. 438—440. condusă de însuşi negusul. op... fără a fi urmată însă de o declaraţie de anexiune a ţării 5. CHBE.ini. foarte pe larg. cit:. R. Episodul e desigur în legătură cu acţiunile Angliei din aceşti ani de a-şi întări poziţiile pe ţăr~ tnurile Coifului Aden. op.

Ha us er-Maur a i n i I)11 IUI ! 1 R . sui>venţion.. Dike... După ce. ou împrejuiiiirniiile -. an.. Noua Muiir Ui declarată colonie a coroanei. pentru exploatarea comercială a Niului. 257 II I I /(. cu care britanicii au treboaie în 1853. Rou t h a i . In n l > pretextul necesităţii unei intervenţii în vederea li'iiuTţiiikii cu sclavi. II . au n i . pp. împreună cu Lagosul. p.. ..i de li ' i i i l u r i votate de Camera Comunelor. [II. i i U-i i>i portului Lagos. zonS tfl care.. . op.. 35 şi 43. ea intensifică încercările de penetrai în 1857.."I pn edintelui reLkii franceze. 343 j G r a y. n ni fost. în legătură şi cu dificull > î u i i i i britanice de împotrivirea populaţiei ui I <SV. ir '•86. op. n r ultimele puncte deţinute de olandezi pe i l c \ i n . atenţia principală l Angliei e Inl i . cit.. Gambia. i" li 1X54. Anglia impuse şefilor localnici ■ ii . 433. i ' i i ..iceasta colonie. op. Neîmblîn• i i i l u i aşanti. H. 294 }i 302. LecMic.. .i înfiinţat în acest scop o companie de navigaţie factorii la confluenţa dintre Niger şi Benue. în 1871.. 219. op. a atribuit riu Portn A l r i c a occidentală. i l u l i i i de trib Ja Ja. cu care englezii au trei MiHisc'înclu-i autoritatea locală. L'Afri<»ţ în „Rcyue Historique".. 81 (1957). cit. pp..ii. englezul Mac Gregor Laird obţinu o ic de la guvern.. S i k.. i i Im ( >wen din 1823 — i deichis în 1861 un conflict cu Portugalia El s-a înii abia în iulie 1875.i uiioaşterea aşa-zisului tratat . cit. A d u B o a h e n... a izbucnit o mişcare de .'> —1870. cit. 1862—1863 şi unul IK743. tom. cit. 671—672 . în ciuda i . i ' i i i i către bazinul inferior al Nigerului. Coasta ide Aur şi La u l i numele de Coloniile unificate din Africa ■ ii i Soluţie de scurtă durată însă. pp.. cînd ari.. p. 187— cit.. 51. < N t a le făcea comerţului lor. B ru ns eh wig. p. probabil. p. li O. op. Ol W3 . I I I .. in 1874 sub o administraţie aparte de a res-oi i ulmule engleze. CCXVIII. Mae^Mahon..

p. 15.. faţă de cale franceze din Senegal '. prezenţa zăcămintelor n-a mai fost considerată o ii limitate şi în 1851 s-a răspîndit ştirea despre existenţa lor. englez. Efectul imediat a fost o explozie fără precedent a imigraţiei. oferind uiltiirn:uikii un ajutor financiar şi dobîcndind în schimb anumite avantaje economice 2. op. Descoperirea. la 542 000 de locuitori ! Oraşul Meîbourne a trăit cîţiva ani vîrtejul ameţitor al averilor dobîndite şi cheltuite peste noapte. Pouthas. în preajma anului 1860. I. . B a r n a r d. p. în toate domeniile vieţii coloniilor australiene. contra Albreda. a fost « l e uemenea rugat de acesta să păstreze secretul. în Noua Galie şi Victoria. Existenţa aurului fusese semnalată mai întîi la 1823. « l i n 1848. După exemplul Californiei. cit. numele Australiei a fost sinonim cu aur. Anglia s-a amestecat discret în diferendele dintre Spania şi Maroc. 243—244. francez). Salariile funcţionarilor au trebuit dublate. în 1839. La un moment dat toată poliţia de1 1 K a r 1 Marx. Numai statul Victoria a trecut de la 76 000. Tot în această perioadă. cit. primul care. 217. voi. mai bine zis divulgarea existenţei unor asemenea zăcăminte şi punerea lor în exploatare au marcat o profundă transformare economică. op. " I xploratorul polonez Strzelecki. Aur în Australia între 1850 şi 1874. spre a-i reţine să nu plece cu toţii spre cîmpurile aurifere. Australia a fost luată cu asalt de aventurieri de pretutindeni. dar cu deosebire în primul deceniu al intervalului. 249 . p.Printr-un schimb de forturi (l'ortendinck.. op. 490. populaţia ei s-a triplat.. CHBE. In zece ani. în districtele Bathurst şi Ballarat. de teama repercusiunilor pe ar fi avut o asemenea ştire asupra unei [populaţii for-iii . Vili. a făcut o descoperire certă. Dezbaterile parlamentare cu privire la adresa de rătpuns la mesajul tronului. în Opere. dar ţinută în secret de autorităţi. demografică şi socială. s-au tranşat în 1857 ultimele diferende în legătură cu delimitarea posesiunilor engleze din Gambia. cit. i ic în majoritate din ocnaşi 3. 258 S i k. cu urmări complexe. pp. ajungînd la circa 1 200 000 de locuitori. p. 343. şi a relatat-o guvernatorului Noii Galii de Sud..

spre a face faţă creş-l'opulaţiei.1 i i i .. i posibilităţilor de investiţii. i deputaţilor.l o i Iîntregul stat Victoria a fost însă cuprins de i n . e lovită . ■ n l i u r . iar aceste taxe în ce mai grele.1 mîinii de lucru. cerînd nml. a volumului circuH i i l u r i şi de sporul populaţiei a fost urmată de ■ unor noi probleme sociale şi politice. prin ■ di a zăcămintelor aluvionare. n \ii .. două cum le navigaţie instituie curse regulate de vapoare pion şi Sydney. Ie aur erau nemulţumiţi de taxele ridicate preii ii iritaţi pentru licenţa de exploatare a terenurilor Haşură ce febra aurului atrăgea un număr tot ranţi.. în tabăra de la Eureka. de 14 km. i . posibilităţile de cîştig scădeau. deschizînd porţile speculei.l m im 1. I> mbrie 1854.ii. i î n r i .m-. l o l n s i t c dc firmele comerciale de import. Toată lumea nu visa decît ' A apărut în mod imperios necesitatea unor luna i ales în transporturi.. a circulaţiei oamenilor şi mărfurilor. minată deopotrivă ' l < ..i laxelor. de i i i ti m.isă eterogenă.n iţelor de exploatare. aşadar drepturi politice.spectrul mi-i de perspectiva îmbogăţirii fabuloase şi rapide! i Fosi îngrozitor ca acela încercat de colonie în epoca deportări de ocnaşi. ircbuind înlocuită cu ocnaşi care tni i -Mîrşiseră pedeapsa. Avalanşa umană a provocat ^HktfA li scumpirea alimentelor. presiunea lor. dar şi reducerea censului de alegător • ■ n u n < . exti > < ■ o lungime de 320 km. 259 . I K M vertiginoasă atrasă de descoperirea aurului. ■ 833 i-a construit prima cale ferată. [ţiva ani. lîngă 'II" bucnit o revoltă a căutătorilor de aur. deşi relativ restrînsă ca suprafaţă. iar emigranţilor li s-au acordat drepturi Votul universal a fost adoptat în Australia me■'Hl*t (engl. noii veniţi cerînd nu numai reducerea . Din 1856. Climatul moral creat.. spre a • I I ici ...iiil. I I .! rcrtase.) = bulgăre de aur. Ea a fost înăbuşită cu 'I II u.ivea cuvînt în fixarea impozitelor şi taxelor. preţul licenţei de exploatare a fost (iui li I l i r i î pe an.

Masele sărace pretindeau drepG r a 11 . 278. iar cel de adîncime reclamă.. ciclonul aurifer începe a se linişti. HBE. pe la 1860. în primul moment. cercetările geologice continuînd. atingînd cam 1 milion de acri. op. pp. votul a devenit secret 1. Cam din preajma anului 1856. El marchează sfîrşitul „perioadei pastorale". Aceştia iSiau stabilit definitiv în Australia. 260 . precum şi cadre specializate.i n. ca lucrători la oraşe şi mai ales la ţară. mineritul completează şi el această fizionomie in. Repusă pe linia de plutire prin refluxul armatei fali mentare a celor cărora aurul nu le adusese decît decepţii. Sporul brusc al populaţiei a obligat pe agricultorii australieni să acorde mai multă atenţie cultivării cerealelor şi creşterii vitelor. Suprafaţa terenurilor cultivate se dublează. în aceiaşi ani. treptat. Descoperirea aurului a pus în evidenţă resursele potenţiale ale subsolului şi astfel. în Noua Galie în 1858. Unii căutători s-au îmbogăţit. 256~i259. dar cei mai mulţi au plecat de pe scena efemeră a aventurii lor tot atît de săraci ca şi înainte. Agricultura australiană se reculege astfel din criza de mînă de lucru. pentru exploatare. Dar în scurt timp a început o veritabilă agitaţie agrară. transformările adînci determinate în alte sectoare ale vieţii de valul uriaş al imigraţiei. un caracter mai echilibrat. Deceniul 1850—1860 reprezintă o cotitură în viaţa economică a Australiei. ea nu nui are aceeaşi pondere copleşitoare. agricultura australiană n-a înregistrat. au dus în 1861 la descoperirea unor zăcăminte de aramă la Moonta. p. foştii aurari erau mulţumiţi să poată găsi de lucru spre a-şi asigura existenţa. 1 Ibidem. capitaluri mari de investiţii în mijloace tehnice. în Australia de Sud 2. apoi în Victoria şi în alte colonii. pe planul structurii proprietăţii funciare. în Victoria în 1857. Agriculînr. mai întîi în Noua Galie de Sud. Cîmpurile aurifere sînt părăsite treptat de furnicarul uman care le scormonise doar cu unelte manuale. Aurul aluvionar se epuizează. Vili. 259—260 .i dobîndeşte astfel.ridiomală în 1855. pp.ii armonică a economiei australiene. cit. Deşi creşterea oilor rămîne o ocupaţie principală. Pe «Ic altă parte.

cu începere • An de criză economică generală — un numii r ilc falimente printre firmele comerciale de MI la Sydney.inc în 1880) — n-a fost i îm discuţie. politica agrara neloi australiene a put a-şi schimba întrucîtva sensul. cît şi în alte mari oraşe.. deşi în acelaşi interval de ' în Noua Galie 39 de milioane acri de I cl'i ci aurului s-a răsfrînt şi asupra afacerilor in 1860.ferinţa intercolonială. ţinută la Melbourne în iunie 'Q ( a cerut «probarea {pentru introducerea unor tarife vai d i ■ n i. oi consolidată pentru un timp. cit.. . ceea ce a atras. op. I se punea însă condiţia i păstra posesiunea parcelei cel puţin 3 ani neîntrerupţi. squatterii au profitat de 'cntru a acapara noi terenuri. iar restul în rate.. i s-a adoptat în 1862 în statul Victoria.uimiturilor libere în parcele de la 40 la 320 de acri. ştirile sosite din Australia în Anglia faţă de relativa suprasaturare a pieţei iu i t i . defi. inc economică (în comparaţie cu avîntul i a adus la ordinea zilei studierea unor i n.ml de acces liber la pămînturilc publice Sub presiunea tei mişcări.i a coloniilor. i I Im ■ . marea propriei iquatteruor — inuin-sdc păşuni pentru turmele de oi (20 de milioan* de ta 1860 şi vor fi 64 de miilio. 311—315. I (Jalie de Sud guvernul a introdus legea de vînzare i i'. din ii căror preţ emigrantul trebuia să achite un sfert la intrai « ' ... O i l . în următorii do> mi numărul micilor fermieri a crescut abia cu ■ II suprafaţa pămîntului cultivat din colonie s-a numai 420 000 de acri. nmp se obliga să aducă pămîntului ameliorări şi ini i ( i i în valoare de minimum 1 liră sterlină pe acru. i i I u ri engleze. disnn. i în posesiune.]>li< aţii politice între guvernele statelor II. il . prin legile pe le-au adoptat. in NOII . ci de mai sus a favorizat numai achiziţiile specula I dezvoltarea agriculturii şi a păturii micilor fel oamenii lor de paie.i . pp.. I. care pricinuise. n . 261 . în 1861.

Pierre Renouvin. Milano. p. a constituit perioada de dură experienţă. tipul definitiv al australianului mediu de astăzi. coloniile repetară cererea şi pretinseră „să înceteze definitiv şi complet interferenţa imperială în legislaţia fiscală intercolonială". dintre 1851—1861. Avansul pe care formele democratice ale parlamentarismului burghez din Australia îl vor lua. Charles Găvan Duffy. dispreţuind parcimonia burgheză. Australia — „cea mai engleză dintre coloniile britanice de emigraţie" — începe astfel sa-şi reclame tot mai mult dreptul de a .Guvernare a Coloniilor. pe plan psihic. în 1865. cartofor. luiMax Beloff. în urma unei crize constituţionale în Australia de Sud. Brunschwig) îl defineşte ca „frust. a generat. [1962]. în L'Europe du XIXe et du XXe siecle (1870—1914). frondeur faţă de autoritatea publică şi instituţiile sale". harnic la nevoie şi beţiv la ocazie. taciturn. 1079. L'Empire Britanniquc. ca fiind contrară Actului de . Atitudine favorizată şi de faptul că. în care s-au amalgamat într-o nouă sinteză caracterele economice. Contactul uman dintre tipuri diverse. emis în 1850. gata de aventură. declară că cetăţenii coloniilor „sînt sătui a fi trataţi ca persoane cărora nu li se acordă încrederea de a-şi aranja propriile afaceri după placul lor". sub red. în septembrie 1871. 262 . Franz Schnabel si Franco V a l s e c c h i . limitînd amestecul metropolei. „Deceniul aurului". votînd „Actul de validitate a legilor coloniale".se guverna în conformitate cu interesele proprii. Anglia a respins sugestia. către sfîrşitul vea1 Georgc Bennett. sociale şi politice ale statului şi naţiunii australiene moderne. Premierul statului Victoria. descurcăreţ. pe care un bun cunoscător al problemelor coloniale contemporane (H. La o nouă conferinţă. grobian. parlamentul englez. realizat în proporţii de masă şi relativ brusc. ospitalier şi prieten de caracter.male preferenţiale în comerţul dini re coloniile australiene. dar şi din pricina tendinţelor de autarhie economică pe care ea le schiţa. reafirmase recunoaşterea competenţei organelor legislative ale tuturor coloniilor în problemele care le priveau1.

maorii nu vor mai ■ I tbidem.H. Editura i. 32—33 . III. 301—302. « //■ hm. Aurul s-a descoperit mai întîi pe insula de • Orago.i de goana după aur 1 . Afluxul imigranţilor. Apoi şi pe insula de nord.... D e m a n g c o n. pp.. 132—133.i i I Mari. Recensămîntul din 1858 a arătat că II II depăşiseră. /numeric. 81 . constituie cele i i . 58— <. pămîntul pentru emigranţi şi relaţiile cu indii. i c k. VII. Acapararea păuestora era reclamată de colonişti cu tot mai ir i de scrupule. cit.. Ştiri din Australia. pp. 107 . faţă de 56 049. r 132. op. ion'. op. 348—349 . Problema agrară implică în mai mi decît în Australia pe aceea a raporturilor cu i n . faţă de întreg Imperiul britanic. op.p. în 1861. CHBE.. Co■i hiiiunnique. n| la 1862. 263 1 . .. op. 143. 1863—1864 şi 1866—1872. 458—459.. între i 1874. P o u t h a i.m pretext pentru a le confisca pămînturile. pp. cit. 130. nu de-\uckland 2 .. cit. pp. populaţie mai densă şi mai dezvoltată decît iiistralieni. 1 IHdtm. în Opere. cit. în schimb... 125. pe maori 4. Nowack. 11. voi. 1961. p. în temeiul acordurilor încheiate cu jefii .. i l urmat un fel de ligă împotriva deposedării lor. pp. în Opere.1 separatistă 3. 104. se explică în mare parte prin «crizfl da cn ■ !■ ■ I u i ş i t . Revoltele locale ale indigenilor in.. Brunschwig. precum şi raporturile cu metropola. Ocean Paciţique et Ocian Indien. pp.. tom CCXXV. i i XlX-lea. Erau 61199. în districtul Otago.. 72—73.. ■ i ulrul căreia s-a schiţat pentru întîia dată şi tenire a triburilor 5. 133—135. guvernul englez păstră privilegiul cumpărării pămînI .H. Comerţul britanic. op. IWieureşti. cit. inclusiv metropola. După răscoalele ' I m IM0—1861. o mişu . p. dată fiind şi bo ■ redusă a zăcămintelor. pp.• u l m . p. S i n c 1 a i r. în „Revue Histo1961).. n-a fost de proporţiile Australia şi n-a provocat transformări atît dfl i înregistrat. 115—117. Noua Zeelandă şi insulele Pacificului Aimil.. probleme de reţinut în dezvoltarea Noii Zeelande.

Presa neozeelandeză.. ap cit. la fel cu Australia. găsind sprijin chiar la guvernele vizate. reuşi să respingă ultima propunere. op. p. Era curînd după înăbuşi rea. invitîndu-le să ia în pose siune arhipelagul. La 1868 aproape întreg pămîntul era în manile a 5% din populaţia albă — „squatterii". Anglia reduse în 1867 trupele sale din Noua Zeelandă la efectivul unui batalion. în conformitate cu metodele partidului liberal. în parte izvorîtă din conflictele cu maorii. Noua Zeelandă deveni. nu definitivă. regizată de interesele burgheziei şi squatterilor. Gunul din Londra refuză. condus de lordul Granville.. arăttînd că neplăcerile coloniei proi«au din nemulţumirea justificată a indigenilor faţă de Ipolierea pământurilor lor şi din neglijenţa guvernului docal în i părea unor suficiente forţe armate proprii. trecură la un moment dat şi raporturile Noii Zeelande cu metropola. o ţară a marii proprietăţi agrare. h i. Londra refuză şi acordarea unui împrumut.turilor de la indigeni. p. p. 1 N (i w a c k. CHBE. lăsînd povara aceasta în seama guver nelor lor. 350.. fără a se lua nici o măsură de curmare a abuzurilor... op. p [99 | l ' o u t h a s . cit.U. 264 . se indignă de atitudinea metropolei şi începu a vorbi de o cerere către S. Acestea reîncepură în 1868. dădu curs liber spe culei de terenuri şi spolierii maorilor. mai ales ale opoziţiei conservatoare. ceea ce determină guvern/ui neozeelandez să ceară rămînerea ipe loc şi întărirea effectivelor imilitaire britanice. Departamentul Coloniilor. a tulburărilor maorilor. cit. Printr-o pasă dificilă. O revoltă teribilă a acestora fu cu greu înăbuşită în 1866. Renunţînd la el. 196 . care se temeau că o asemenea conferinţă ar putea avea ca rezultat întărirea amestecului metropolei în afacerile interne ale coloniilor.A. acuzînd-o că ea duce la destrămarea imperiului şi lansînd ideea convocării unei conferinţe a reprezentanţilor coloniilor cu autoguvernare. VII. adică invocînd responsabilitatea exclusivă a guvernului coloniei pentru dificultăţile momentului. marii crescători de vite 1. de a reduce la minimum cheltuielile metropolei faţă de colonii. La Londra poziţia Departamentului Coloniilor fu aspru criticată în diferite cercuri. Pe aceleaşi motive. 130.

34 şi 45. 461—476. cit. îm 1874.. pp. evenimentul de oarecare răsunet a fost ane xarea . în ciuda vehementei presiuni a conservai " i i l o r şi a lui Disraeli personal.. o pante a unui celebru discurs. 311.iinisuMar Fijii. p. în Pacific... •Uni.. recomandînd acordarea lumei de 1 milion de lire sterline.. nici şi a lucrărilor publice" 1. '2.. act în faţa -căruia Gladstone ie cîţiva ani. Momentul critic al raporturilor Angliei cu îndepărtata • colonie de la antipozi a fost astfel depăşit.. cit..în schimb.. Istoricul ■ U\rg la G r a t t a n . „pentru sprijinire!. op. Hardy. pp. 24—26.i intanisificării expansiunii coloniale 2.. proclamlînd făţiş nece. op. IBl . guvernul englez cctlii în chestiunea împrumutului solicitat de Noua ZeelandS. 1 .i1 . care consacrase problemei. . pp. III.

PARTEA A IM IMPERIUL IMPERIALIST .

.

ci se pătrunde adînc în interiorul continentelor. 1964. Paris. L'essor industriei et l'imperialisme co.ii între 1884 şi 1900. Bucureşti. Num. stadiul cel mai înalt al capitalismu-' >pere complete. I o adîncă schimbare de concepţii şi metode în cadrul • ■ i n Cobre colonialiste. la sfîrşitul ei. iar Asia cam jumătate. Peste un sfert de Africa era ocupată în proporţie de 9O°/o.CAPITOLUL I SPRE ÎNCHEIEREA ÎMPĂRŢIRII LUMII (1874—1895) Ultimele decenii ale veacului al XlX-lea marchează in. 269 . numai în speranţa că în viitor s-ar putea ivi acolo ' M . ci şi teritorii aparent fără valoare. i u r i c e Baumont. 56 [Col. fie sub forma dominaţiei politice directe. Polinezia. atinmilioane de kilometri pătraţi. ti] I L • n i n. ii puţin de 50%. „Peuples et civilisations". Nu mai sînt ocupate doar ţinuturi ■ muie. Nu ■ acaparează puncte care prezintă un interes econoiau strategic vizibil. 27. direct. Polinezia i 56% K Ateste cifre pun în evidenţă şocul expansionist în poliţii i marilor puteri. avînd ca obiectiv principal Africa.5 milioane de kilometri pătraţi. Pînă la sfîrşitul secolului aproape întreaga lume va fi împărţită între aceste mari puttri. ceva n i . cu 0 populaţie de 57 000 000 de locuitori 2. Imperialismul. >82... 1937. fie sub urci a zonelor de influenţă economică şi politică. Anglia a acaparat teritorii în luprâfaţS de aproape 9. adică a dominaţiei mascate.line în proporţie de aproximativ lO°/o . La 1878 teritoriul african era în posesiunea unor pu 11 . Impei ml britanic are partea sa importantă de contribuţie ila această curii Colonială.i relativ bruscă a politicii colonialiste a marilor puteri într-o fază de intensă virulenţă. p. voi. La începutul perioadei el avea o întindere <•'• milioane de kilometri pătraţi./ ( IH7S—1904). Editura Politică.

270 . mai ales dintr-un anumit mediu intelectual. O ascuţită riva litate între acestea şi ţările cu o mai veche tradiţie în ma terie transformă orice punct al globului în obiect de dispută. de aceeaşi acuitate şi insistentă prezenţă. în sînul căreia deşteaptă ecouri ni. e în mult mai largă măsură în atenţia opiniei publice. secondată de la distanţă de Franţa. ii I. op. emit pretenţii coloniale : Germania. Noi ţări.. 57. ca odinioară „chestiunea orientală" K Expansiunea colonială de la finele secolului al XlX-lea. Statele Unite. Fiindcă o altă trăsă tură a expansiunii coloniale de la sfîrşitul secolului al XIXlea este caracterul ei competitiv. a clasei muncitoare şi a altor elemente înaintate îşi găseşte ancore în conturarea din ce în ce mai definită a unei mişcări de rezistenţa" şi de eliberare în rîndul popoarelor subjugate sau ameninţate cu subjugarea. p. în toate statele capitaliste Iczvoltaseră forţe social-politice. li se opune mişcarea socialistă. Japonia. care condamnă cu putere colonialismul. proclamate cu ipocrizie de clasele dominante şi guvernele marilor puteri. urmata şi de \ alte grupări de opinie. în numele unor principii fals umanitare. Această luptă anticolonialistă a socialiştilor.irgi şi mai contradictorii. 1 B a u m o n t. Anglia nu mai dictează pe scena acestei expansiuni. prin însăşi amploarea pe care i-o dau cercurile interesate. a unei inexistente misiuni „providenţiale". prin propaganda pe care i-o fac. care denunţă imperialismul colonial. interesele înguste ale marelui capital şi demonstrează că acestea împing popoarele la războaie pentru scopuri străine şi nedemne de j ele. în frunte cu clasa mun-i iioare şi cu partidele ei. puternice sau mai slabe. Se naşte o „chestiune africană". „civilizatorii". Problemele coloniale sînt în centrul politicii internaţionale. cit. de conflict. la oprimarea unor rase pretins inferioare.bogăţii exploatabile şi numai pentru ca aceste teritorii să nu ajungă în mîna unui stat concurent. în focar de război ce ameninţă să incendieze lumea. Guvernelor buirgheze şi cercurilor ide afaceri care le împing înainte. Italia.

ca drept". Citat după Hardy. 271 ■•[>. prin independenţa coloniilor. considerat ca o [nipirată. 207. . care a cuprins deja globul şi e destinată să-1 " i n pic întro zi în întregime. acela are şi drepI ii o facă". afectează i coniidera imperiul colonial englez drept o structură politică tranzitorie. Hardy.. în care integrează întreg imperiul. apărută în 1868 2. 78. op.<<p. influenţate de doctrina liberală. figurînd pînă atunci ca un radical. dezvoltă ideea unui Imperiu britanic mondial. cîtă vreme acestea aveau să continue a rămîne parteneri ai schimburilor comerciale.m-.murilor sale ou imetropdla şi expansiunea sa. pp. se dovedeşte..inţie pe timp nedeterminat a permanenţei acestor legă t uri comerciale.. I li r i c . întărirea ■. Ca formă. latre dezintegrare. „alte popoare vor fi atunci (pigmei pe lingă un asemenea popor" 3. p. din open filozofului idealist Thomas Carlyle 1 . 1 „Cel căruia cerul îi îngăduie să ia în stăpînire. în riruitindeni. cit. clasele dominante <lm M. p. Destrămarea legăturilor politice cu coloniile n-avea să prezinte mare însemnătate. p. 104. îm verstă doar de 25 de un. In preajma anului 1870. va apare în 1890. în planul superficial al filiaţiei ideilor. Bau. unitar.Concepţii colonialiste britanice în pragul trecerii spre Imperialism Pînă către 1870. Iar superioritatea capacităţii productive a Angliei prezenta o gat. cit. Perspectiva nu era judecată drept o catastrofă. cit. ci ca un fapt normal. Autorul. cit. ■ i încearcă să acrediteze o potenţare a unui naţionalism I uitanic. El exaltă sentimente ultranaţionaliste: „grandoarea rasei britanice". „Cucerirea. op. rod al nedreptăţii şi forţei. cit. 78 şi 1 ml | (Mai Marca Britanie) . într-un termen mai apropiat sau mai îndepărtat. Greater Uri tain. sub titlul Problems of Hritain (Probleme ale Mai Marii Britanii). noua concepţie linv i i i zgomotos prin cartea ilui Cbanles Dilke. această concepţie „liniştita*" loc alteia. 153—159... op. p.i Uritanie. mergînd. nimic nu o poate opri ca în mul 1970 să ajungă la 300 de milioane de suflete. preconizînd menţinerea imperiului. încoronînd lumea moi ouim Imperiul iroman o încoronase pe cea antică. o a doua ediţie..

op. şi de a garanta o uniune permanentă între patria-mamă şi diferitele părţi ale imperiului". p. mi „imperiu oceanic" sau o „confederaţie imperială". păstrîndu-şi l i i n ( . 272 172.. insulare. Ea insistă asupra faptului că. cit. 78. cit. 78. u al acestor idei a fost istoricul John Robert Seeley. p. op. care le-a creat şi ]'■ . Naţionalismul britanic imperiafet îşi va găsi apoi o expresie largă în opera literară a cunoscutului scriitor Rudyard Kipling (1865—1936). precum şi despre imperiul nostru din India. Aceste Anglii trebuie să constituie o uni-' i i < . datorata tot unui cunoscut istoric. în 1883. In cursurile ţinute la Cambridge în 1881—1882. moderaţia sa în problema colonială. i şi calităţile. Har d y. Seeley afirmă că englezii trebuie să considere imperiul în ansamblu şi să numească acest ansamblu Anglia. sau Anglia şi coloniile sale. i e . alături de cea veche. 166. obsedate de punctul de vedere al An gliei propriu-zise. este (principala raţiune de a fi a poporului englez l. 160—163 . * Liga pentru federaţia imperială. „Trebuie să încetăm a crede că emigranţii care pleacă în colonii părăsesc Anglia. cit.şi posesiiuiniiile noastre. op. cit. Naţioniailismiuil exacerbat este (propagat de felurite instituţii create ila inspiraţia şi cu sprijinul cercurilor intere sate ale marii burghezii. ideal al burghezului mijlociu. op. şi apărută în 1885. pp.Un alt reprezentant de .. O „Coloniali Society". datînd din 1868 şi reorganizată ulterior sulb mumele de „Royal Colonial Institute".. Aceleaşi tonuri apologetice răsună şi în cartea Oceana or England and her Colonies 2.. pe baza cărora el publică. cit.. perspectivele lui „înguste". op. consfinţind astfel „vitejia anglo-saxonă".npărat de toate 'primejdiile 3.i . consideră Seeley.. James Anthony Froude. p. combate liberalismul manchesterian. în care rasa engleză prosperă. Demangeon. • Oceana. cartea The Expansion of England. îşi propune „a spori şi răspîndi cunoştinţele idespre coloniile. H a r d y. Trebuie să încetăm a crede că istoria Angliei este istoria parlamentului de la Westminster". p. sau sînt pier duţi pentru ea. O „Imperial Federation League" 4. acea „Little England" (Mica Anglie). au apărut în lume alte Anglii. axată pe aceleaşi premise. . creată în ' B r i e . dependenţele . Expansiunea indefinită.

mir engleze faţă de problemele coloniale nu putea fi II rezultatul unor schimbări în condiţiile obiective ale 1 4 Demangeon. cit.1884. Acuzînd pe liberali şi pe Gladstone că au încercat să dezintegreze Imperiul britanic. El a sintetizat . datorită simpatiilor coloniilor pentru i-mamă. pp. la Crystal Palace din Londra. cit. răspunzînd acestor simpatii îndepărtate.. fondaţi acum. la 24 iunie I 872. III. concepţia unităţii imperiului ţi a expansiunii sale indefinite c întruchipată do liderul conservator Benjamin Disraeli (1804—1881). 73. .ispiraţiile marii burghezii engleze spre dominaţia mondială. 172—173.. 1 După H a r d y. 273 The Concept of Empire. atunci cînd nu ia în considerare orice posibili tate de a reconstrui cît mai mult imperiul nostru colonial. p. CHBE. traducîndu-le cu abilitate într-un fel de „religie naţională. • Recte : „înşală". Disraeli afirma că această • •rcare a eşuat. . Momentul din care Disraeli devine campionul imp lismului britanic şi autorul „reorganizării imperiului" iclcr. B e n n e t t . op. fără a fi micşorate. i are eîştigă2 masele prin amploarea ipoetieă a dogmelor sale.. care pot deveni sur»a unei incalculabile puteri şi fericiri pentru această [■4. op. Disraeli a inventat cadrul extraeuropean în care coloniile îşi vor găsi loc. nici un ministru din această ţară nu-şi e datoria. — N. „Ele au decis că imperiul nu va fi distrus . A. prin coloritul ei oriental.it discursul programatic rostit de el. prin cultul energiei. dupX părerea mea. Cauzele avîntului expansiunii după 1870 O atare schimbare de optică în atitudinea claselor domin.9. 41 . a pronunţat cuvântul evocator : Imperiu" 3. şi. p. pp. are ca scop studierea apln [rii principiului federativ în relaţiile dintre Anglia şi coloniili Pînă şi anumite instituţii ştiinţifice. în numele p u n dului conservator. înscriu în planurile lor de cercetare aceleaşi obiective ile Itudierii „intereselor comune" tuturor membridoi imperiului 'în arena deschisă a politicii.a lansat strigătul de raliere.. -.

în urma dobîndirii autoguvernării. mînuită de adversari mai puternici. Sub o altă rezervă însă : ca el să nu poată constitui un teren de penetraţie uşoară pentru mărfurile străine. Concurat pe pieţele „neutre" ale lumii. Anglia şi-a pierdut poziţia ei economică preponderentă în lume. O comisie de anchetă formata în 1885. ameninţa să devină im un factor de grabnică destrămare a imperiului şi. capitalul britanic îşi propune să se retranşeze pe pieţele 'dominate politiceşte de Anglia. Libertatea economică a coloniilor. Nici vorbă nu mai poate fi de acceptarea senină a destrămării imperiului. posibilitatea pe care ele o aveau. care să o situeze deasupra oricărei concurenţe şi să-i garanteze. în cele trei decenii de la sfîrşitul secolului al XlX-lea. de ruină a economiei engleze — întemeiată în mare parte pe resursele şi debuşeurile coloniale. Ei propuneau. ca unic remediu spre a 274 . dar Anglia a fost ajunsă din urmă şi întrecută de Statele Unite ale Americii şi de Germania. armă care se întoarce acum împotriva Angliei. a început să se zdruncine şi încrederea în dogma liberei concurenţe. Acesta devine o condiţie vitală de existenţă. prin ista. stabilitatea edificiului politic mondial clădit în aproape trei secole de cuceriri^ s-a spulberat dintr-o dată. de la cercetarea condiţiilor economice. Mitul eternei superiorităţii economice a Angliei. Concepţia unităţii imperiale şi a expansiunii sale la dimensiuni cît mai largi a fost soluţia pe care marea burghezie engleză a întrevăzut-o pentru salvgardarea intereselor sale. sub raportul volumului producţiei. în acelaşi timp. înregistrează plîngerea marilor industriaşi din Birmingham şi Sheffield împotriva protecţionismului Germaniei şi Statelor Unite şi a faptului ca mărfurile acestor ţări caută să concureze pînă şi pe piaţa metropolei engleze. Aceste schimbări se desci frează cu uşurinţă. pentru a cerceta cauzole recesiunii comerţului 'britanic. Nu numai că diferenţa de nivel dintre capacitatea sa industrială şi aceea a altor state a scăzut brusc. prin permanenţa legăturilor comerciale. ci să fie rezervat tot imai mult intereselor capitalului englez. relaţii comerciale cu orice ţară. pornind metodic. de a între ţ i n . în raport cu alte puteri şi cu propriile sale posesiuni.Hi poziţiei şi existenţei Angliei în lume.

. britanici. vedea în Imperiul britanic în viitor : „o alianţă ■ ■ ■ ■ • -. I. Intre integrare şi separare se va insinua formula conciliatoare a federaţiei imperiale. Au survenit şi factori politici internii. cu atît mai 1 1 C h e v a 11 i e r. aria de respirai sursa de profituri şi de forţă a capitalului englez. 201—202. împărtăşită de cercuri de opinie destul de largi. 275 . s-au făcut apropieri între această politică i vechiului mercantilism. la scara întregului imperiu. că proreci i . Nu CU totul fără temei. primul ministru anadian.ile şi autonome. dotate cu autoguver•. în special exista temerea. încă înainte de 1867. Cf. a unei asociaţii de state con siderate libere. John Macdonald. burgheziei din coloniile de emigraţie. Iar ministrul australian Henry Parkes încerca să nprindă aspiraţiile contradictorii ale burgheziei engleze din «olonii în formula: „Cu cît mai largi frînghiile. Cu alte cuvinte. cu coloniile. De aci derivă. legate împreună printr-un suveran comun".putea înfrînge această conc m o uniuni ială. op. va reînvia doctrina proi^ ului. op. Este concepţia care va încerca să se impună cu di bire în anii de după 1895 şi al cărei exponent va fi Jo: Chamberlain. la rîndu-i. o parte a marii burghezii engleze va preconiza transformarea imperiului într-un sis tem economic închis. mul va atrage după sine o creştere a preţurilor la multe articole de larg consum pe care Anglia le importa din •ifara imperiului. nici înlirea drepturilor şi libertăţilor sale politice. cu atît mai largă va fi piaţa britanică. cit. ideea unei mai strînse unităţi politice. '< himbismului. H a 11 g a r t e n. permiţînd ui i pieţei metropolei şi a coloniilor sale1. I.. Realizarea noii formule întîlnea însă în cale inter. ca şi vehemenţa expansionismului : cu cît mai întins va fi imperiul în noua sa structură integrată. ca nu accepta fără condiţii revenirea coloniilor res pective la rolul de anexe economice ale metropolei. p. asemănătoare cu „Zolh :rein ui iu ihiar o federaţie politică. cit. eliminînd mărfurile străine sau punîndu-le piedici şi lăsînd în schimb liberă circulaţia produ selor britanice 2 . care au ţinut în şah ofensiva protecţionistă. pp. 67.

III. de criza agrară ce afectează Europa. Editura Politică. Bucureşti. pp.1 milioane de oameni. Numai Canada a primit în acest interval oape 1 800 000 de imigranţi englezi. Lenin. p. K c i t h .. dependente şi coloniale. din care 633 000 l ' i r în afară de acest factor. 1 1 mul 1900 s. în epoca formării monopolurilor. L ' e x p a n s i o n d e m o g r a p b i q u e . 4 <<»"/ F r a n c o V a l ii i.7 milioane emi-niţi definitivi. Ele se întăresc. înseamnă. sub red. după 1870. V. î n V E u r o p e d u XIX' vt du XX' siecle (1870—1914). 197—207. întemeiate pe limbă. Concurenţa furibundă de pe piaţa mondială. Renouvin. 1964. lui Mai B e l o f f .. tendinţa de a-şi doborî adversarul prin preţuri scăzute. v i i r L a n n e s . export de capital.. generate de accentuarea şomajului industrial. prelungind uni tatea acestuia şi. 276 rrinz Schnabel şi . toate acestea grefate pe fondul creşterii continue a producţiei şi a capitalurilor disponibile. 35. printre altele. 1. între 1871 şi 1915 au emigrat din An glia 8. pentru a rămîne apoi stăpîn pe piaţă. au sporit în proporţii uriaşe exportul de capital în ţările ■înapoiate. datorită unei noi „unde de şoc" a emigraţiei britanice. II. pe tradiţii. din care 5. [1962]. Milano.. Producţia capitalistă se -introduce în colonii din ce în ce mai accentuat" 4. A B. ca una din cauze. americane şi ruseşti. şi sentimentele de solidaritate. Bilanţul discuţiei asupra autodeterminării. Selected Speeches and Documents. ale acestor comunităţi engleze create dincolo de mări. timp de două decenii. împrejurările de la sfîrşitul icului al XlX-lea au dus şi la crearea altei baze de legături) de comunitate de interese între burghezia britanică i ropolitană şi colonială. P i e r r i CHBE. 4.strînsă uniunea" 1. goana după profituri mai mari. de caracterul tot mai grav şi mai de durată al crizelor economice ciclice. „Imperialismul. 883—884. De ce burgheziile coloniale de factură britanică se opresc din mersul către independenţa deplină şi preferă o soluţie de compromis care le menţine în imperiu. p. în aparenţă. Neozeelandez ml Julius Vagei a redactat în 1885 un memorandum în favoarea federalizării imperiului 2. în Opere 10.. în urma concurenţei grînelor de import. pp. chiar întărind-o ? Nu se pot trece cu vederea.

cresc la 1. III. 104. mîna de lucru era n iile prime din abundenţă. L'Empire Britannique. Apropierea uzinelor prelucrâtoari de ma terii prime scădea cheltuielile de transport şi totul ie solda cu preţuri de cost mai reduse. realizate prin regimul autoguvernării. p. Abia după 1904 se înregistrează investiţii şi ta ramuri concurente ale industriei din metropolă3. întărită economiceşte şi satisfăcută pe tărîmul drepturilor sale politice. favorabilă apărării poziţiilor ei. lungimea lor să ajungă la aproape 85 000 km 2.în colonii.3 miliarde lire sterline în 1885. Investiţiile engleze de capital în străinătate ating 1. dezvoltînd în colonii industria şi transporturile moderne.7 miliarde în 1893 şi la aproape 4 miliarde $sa 1914. pentru ca după un sfert de veac. • CHBE. adeseori din zlciminte iflati abia la înce putul exploatării. să considere unitatea imperială o unitate a clasei dominante. 277 . deci necesitîiul cheltuieli di (ie mai reduse. âIII. cit. au favorizat şi dezvoltarea proletariatului industriali. op. le cointeresează mai îndeaproape şi rodează astfel circulaţia ideii de federalizare. 199. manifestă oarecare veleităţi expansioniste proprii (de exemplu Australia. Demangeon. Investiţiile de capital britanic atrag în sfera lor de influenţă cercuri mai largi ale burgheziei din colonii. Alte sectoare ale economiei coloniilor care atrag capita luri engleze sînt mineritul.. Dar investiţiile de capital. la 1895. industria pi lucrătoare. p. ca formă de menţinere a unităţii imperiului. Însuşi acest fapt de capitală importanţă exercită o influenţă asupra atitudinii burgheziei coloniale faţă de metropolă : o face să dorească sprijinul Angliei. ea nu are nimic împotriva unui ajutor din CHBE. cu şanse mai mari de victorie asupra concurenţei. 195 . într-o măsură mai redusă. în zona înconjurătoare a Pacificului). Mai trebuie ţinut seamă şi de faptul că burghezia colonială. conjugate cu profituri sporite. în sprijinul acestor tendinţe. din care jumătate în colonii K Un sector important al investiţiilor l-au constituit căile ferate. ' Bennett. p. p. în UEuroţe du XIX' et du XX' l li.în fo losul agriculturii) şi. irigaţiile (baraje moderne. în 1870 se aflau în posesiunile britanice căi ferate în lungime de 13 600 km. 1058.

278 . dar perfect realizabilă — în cea mai mare parte prin intermediul mijloacelor de comunicaţie ale Imperiului britanic. pranergînd prăbuşirii Imperiului roman de apus 1. pro• nctt.. pe o arie geografică mai largă decît sudul Asiei. în sfîrşit. dar înlesneşte acreditarea ideii unităţii imperiale. Ea desăvârşeşte acum legarea tuturor părţilor imperiului printr-o reţea continuă de cabluri submarine. un debuşeu şi pentru exportul de capital. India reprezenta un imens debuşeu al industriei Angliei. e de menţionat continua perfecţionare a transporturilor şi comunicaţiilor. Phileas Fogg. Atenţia acordată Indiei de noul curs al politicii engleze s-a concretizat în „Bill-ul cu privire la titlurile regale". eroul lui Jules Verne din Ocolul Pămîntului în 80 de zile. retragerea garnizoanelor britanice şi lăsarea sarcinilor militare exclusiv în seama coloniilor — acţiune întreprinsă de guvernul Gladstone între 1868 şi 1874 — e deplînsă ca prematură şi comentată prin aluzii la retragerea legiunilor romane din Britannia. coordonate cu căi ferate continentale. deci un indispensabil „partener" comercial . de ceai şi numeroase alte mărfuri. op.partea imperiului. India şi „neotorysmul" lui Disraeli Expansionismul agresiv şi reconstrucţia imperiului sub 1111ii 1 unităţii sale — noua linie imprimată colonialismului britanic de Disraeli — şi-au avut un teren de încercare în India. de linii de navigaţie dotate cu vase cu aburi. în secolul al XX-lea. In funcţie de evoluţia evenimentelor în India se orientează numeroase acţiuni ale politicii externe britanice. evaluată la 230—240 milioane de oameni. Cu populaţia sa. cit. n-o deranjează cu nimic o intervenţie a flotei engleze. Dimpotrivă. iar după 1870. un furnizor de bumbac. şi un vast teren de investiţii. ca un ultim element care nu generează. e un englez şi efectuează călătoria sa — imaginară. Este posesiunea căreia guvernanţii englezi de după 1874 îi acordă în continuare o importanţă deosebită. Telegrafia fără fir şi transporturile aeriene vor avea. 1052. p. ultimul cuvînt.

la Delhi 1. pe plan economic. desfăşurîndu-se în acelaşi timp o campanie pentru colectarea de ajutoare din întreg imperiul 2. Continuă marile lucrări de irigaţie. sub ficţiunea preluării titlului şi autorităţii vechilor suverani de ila Delhi.5 milioane lire sterline anual.ii di parlament în 1876. pp. suspendat în urma răscoalei din 1857—1858. op. loc.. i 1 I i a m s o n. dar i-au atenuat efectele 3. " Dtmangeon. Din anii 1875—1880 face paşi mai hotărîţi înainte industria textilă modernă. Viceregele Indiei era locţiitor al împărătesei de la Londra. La 1881 apare primul act de reglementare a muncii femeilor şi copiilor în fabricile din Imlia4. introducînd un clement de drept şi tradiţie istorică în relaţiile de supuneri' dintre feudalii hinduşi şi coroana engleză. spre a-i \rrvi ca sursă de aprovizionare cu cereale s . p. II.M a u r a i n . Măsurile luate n-au putut înlătura repetarea acestei calamităţi. I Ibnlnn. Circulaţia comercială s-a intensificat. 279 . 272—273. „Codul foametei". în cadrul unor fastuoase ceremonii. B a u m o n t. cit. adoptat în 1883. în anii de secetă şi foamete 1876—1878 s-au alocat pentru populaţia sinistrată vreo 14 milioane de lire sterline. sprijinită şi de masivele construcţii de căi ferate. de bumbac şi iută. 212. cit. care devenea împărăteasă a Indiilor. ' ll'idem. 234.. Deschiderea Canalului Suez a favorizat întrucîtva dezvoltarea economică a Indiei. p.pus de guvernul conservator şi vm. ' I l a u s e r .. p.. determinate de interesul Angliei în ameliorarea agriculturii indiene. Această schimbare a formei legăturilor de dependenţă politică a Indiei faţă de Marea Britanie a fost proclamată oficial la 1 ianuarie 1877. 231 . Titlul imperial al Marilor Moguli. op.B e n a e r t s . p. voi. El căuta să dea o bază juridică integrării mai urnise a Indiei în sistemul colonial britanic. cit. era restaurat în persoana reginei Victoria. Guvernul britanic a insistat în continuare într-o politici de mai largă solicitudine aparentă faţă de India. prevedea alocarea sumei de 1. A Short History. op.. cit. pentru ajutoare celor sinistraţi şi pentru îmbunătăţirea mijloacelor de comunicaţii.. 274.

de marea răscoală din 1857. 280 . Guvernarea lordului Ripon (1883—1884) se remarcă prin această ostentativă „bunăvoinţă" faţă de elementul autohton. la un moment dat. pp. cit. investiţiile de capital. D u p u i s. dacă mu chiar singurul vicerege care s-a bucurat de simpatii în rîndurile poporului indian 1. p. ira bunăvoinţa guvernanţilor englezi în a atrage mai umil elementele indiene în administraţie 2. cu funcţia şi metodele spoliatoare ale administraţiei ' I» u p u i s. dar totodată a pus burghe zia indiană în mai largă cunoştinţă de cauză cu structura infimii. fiind judecată prea „liberală".predispune în favoarea (regimului britanic prin unele concesii politice. limitate însă la pătura conducătoare indiană.. op. eăutînd a-1 . cit. Prin acestea. 296 şi urm. p. toate acestea fie întăreau burghezia indiană.i u in o n t. I. Preocuparea ceva mai accentuată pentru ridicarea economică a Indiei.... op. prin-tr-un act din 1892 a fost extinsă puterea consiliilor legisla tive de pe lîngă vicerege şi s-a acordat un spaţiu mai larg principiului electiv în ocuparea locurilor din consiliile pro-. iar nu ocupanţilor englezi. Atragerea elementelor hinduse An administraţie a răspândit un timp un oarecare climat de satisfacţie şi lealitate. Prin atitudinea sa. în spiritul politicii sale. cit. p. care n-a fost agreată de Londra. 289. în cazul în care bogăţiile interne şi valorificarea lor i-ar fi aparţinut ei. Adîncirea contradicţiilor anglo-indiene şi dezvoltarea unei mişcări organizate de eliberare Calculele guvernului britanic erau greşite. ca şi prin alte măsuri mai mărunte. ca unele ce ignorau anumite date esenţiale ale problemei. nici de cercurile britanice din India. fie o luminau mai deplin asupra perspectivelor sale de dezvoltare. op. atît de violent pusă. op.Şi în domeniul politic-administrativ sau cultural se manifestă aceeaşi intenţie a Angliei de a afişa mai mult interes faţă de India. Ii . lordul Ripon a ifost printre foarte puţinii. 2 1 2 . în speranţa de a evita nemulţumirile populaţiei şi redeschiderea „problemei indiene". dezvoltarea unei industrii autohtone moderne. 290 şi 300. Cit. C h ev i I I i c i.

1 oftrii aceleiaşi bur ghezii.11 281 . Din 1876. mişcare condusă de burghezia autohtonă. programului. aşa-numita „Asociaţie indiană". între 1857 şi 1885. sub raportul principiilor. vechiul militant naţionalist Naoroji a în-/i.irul „Voice of India". Aceste piedici apăreau an de an mai nejustificate. aşadar.rfte. diferind întrucîtva numai forma în care erau urmă. la Londra. înfiinţată în de ceniul precedent.. pttCUZn şi un aşa-zis comitet de informare. Scopurile lor erau leaşi. avînd un consiliu general central şi ramificaţii în întreaga ţară. cadre capabile să facă faţă. >u larg orironl inte lectual şi superioară experienţă de viaţă. după 1870.n cu solidă şi variată pregătire profesională. cadre tot mai nuni. Existau. din toate punctele de vedere. Integrarea Indiei în sistemul imperial conceput de Disraeli şi noua linie a politicii engleze faţă de ea au contribuit — acesta fiind cel mai important efect ai lor în perspectiva istorică — la deşteptarea şi întărirea unei mişcări organizate de emancipare naţională a poporului indian. la universităţile din India au fost înscrişi peste 48 000 de stu denţi. avînd prilejul di-aşi crea relaţii şi cîştiga simpatii trainice în mediul intelectual şi politic internaţional.. Se înmulţesc asociaţiile politice ale burgheziei indiene. militează pentru introducerea în India a unui regim de autoguvernare constituţională. Promovarea învăţămînuilui . exigenţelor examenului de primire în funcţii.. Cea dl i doua. în faza s. Tot în 1883.britanice. Prima îşi propunea să constituie o asociaţie unică. a cărui activitate a fost ci.i mo dernă. an după an. asociaţia a desfăşurat în 1878—1879 agitaţii în toată ţara împotriva piedicilor puse indienilor la accesul în funcţiile publice. de tipul Cana dei sau Australiei. Continuînd lupta pentru un obiectiv înscris în programul ei de la început. Lupta Indiei pentru libertate a intrat. preconizînd de asemenea propăşirea politică a li« prin dobîndirea unui regim constituţional. încerca să c un fond naţional pentru sprijinirea acestui ţel. formelor de organizare şi metodelor de acţiune. în 1883 se fondează „Asociaţia pentru reforma constituţională" şi „Uniunea naţională indiană". de elementele ei înaintate.

pp. Ei arătau că negoţul britanic a 1 M . 282 .. 284—291. Guvernanţii englezi.. cit. timp de decenii. y Cum ps ton. resimţeau cu şi mai multă umilinţă şi indignare discrimină'riile felurite la care îi supunea „ipiînă şi cel mai asiatic dintre gentlemeni". că „un colegiu musulman fondat valorează cît patru corpuri de ainmata" 2. mulţi reveniţi din universităţi brita nice. ca o primă contramanevră la această dezvoltare rapidă a mişcării naţionale indiene. >î. din care s-a dezvoltat cel mai puternic partid politic al burgheziei hinduse. aripa lui radicală îmbrăţişînd lozinca: „India indienilor". Congresul naţional indian a evoluat spre un naţionalism intransigent. Dotaţi cu o pregătire intelectuală egală cu a oricărui englez cultivat. B i " m o n t.imediat salutată cu simpatie de Hyndman şi de alţi socialişti englezi ai vremii. Acesta a fost „Congresul naţional indian". op.n 1885 s-au pus bazele unui organ consultativ anual al liderilor diverselor asociaţii şi comunităţi indiene. cit.L . adică independenţa totală. îin sfârşit. alimentînd o atmosferă de neîncredere şi dezbinare între aceştia şi hinduşi. rezultă şi din expresia folosită de un funcţionar englez. sudarea mişcării de eliberare naţională a Indiei. Format în majoritate din avocaţi cu educaţie engleză. op. Controverse economice Pe măsura dezvoltării mişcării naţionale indiene. mărginindu-se să revendice autoguvernarea şi statutul de dominion. pînă în zilele noastre i. 212—213. pp. răspunseră prin încurajarea constituirii unei mişcări separate a musulmanilor (care formau o treime din populaţie). „EHR". Congresul a fost iniţial loialist. aceşti tineri. conducătorii ci au lansat critici şi împotriva consecinţelor economice ale dominaţiei engleze. Dar destul de curînd el a primit o infuzie de radicalism din partea tineretului proaspăt ieşit din universităţi şi lansat în lupta politică. Cxt de interesate erau avansurile pe care oficialităţile încep a le face musulmanilor. Vechile prejudecăţi religioase au servit Angliei pentru a frîna.

nr. I . Protestele vehemente ale unor delegaţii de industriaşi din I incashire au determinat guvernul englez şi au silit pe cel ilin Delhi să excepteze produsele de bumbac de la noile taxe vamale. cit. Dezbaterile care au continuat cam un an. arătate mai sus. să propună guvernului din Londra acceptarea unor taxe de import de 5% la numeroase produse manufacturate engleze. în anul 1894. deficitul financiar al Indiei a silit pe \ regii Lansdowne. printre care şi cele de bumbac. de pe poziţii şi din interese opuse. 1962. 231.. Măsura lovea în tînăra industrie indiană. au ridicat şi din partea burgheziei industriale engleze. Paralel cu asemenea îndreptăţite observaţii. care a urmat în 1895 celui liberal prezidat Roseberry. situaţie în care nu p u n i fi vorbfl de o reală dezvoltare a economiei ţării. I pentru industria indiană şi dezavantajoasă pentru cea 1 .-ui faţh de nevoile poporului indian. 1894— . Ea venea tocmai în anii în care industria britanică începea să resimtă necesitatea păstrării şi chiar lărgirii pieţei indiene pentru plasarea produselor sale. au ajuns în martie 1895 la soluţia ■ le compromis a acceptării de către Anglia a taxei de 5°/o pentru intrarea produselor sale în India. 684. 1 I' o m a n g e o n. Compromisul a durat puţin. printre atîtea . la 1877 au fost suprimate taxele de import în India la o serie întreagă de produse manufacturate de largă circulaţie 2. 305. p. pentru ca acestea să nu fie prea Hidrant avantajate de noul tarif vamal. a reluat întreaga problemă. că tot timpul interesele comerciale engk-/< pri il. ip'icîndu-se însă o taxă compensatorie şi la vînzarea produ-< lor manufacturate indiene. nici di ■ creştere a standardului de viaţă al poporului'.însemnat fundamentarea dominaţiei Angliei în India . sub influenţa cercurilor industriale engleze. Industriaşii englezi uideau că (reglementarea din martie 1895 era protecţio-" I . 383 I' Htrnettv. obiecţii împotriva modalităţilor acestui comerţ.EHR". trecînd şi l>rin Camera Comunelor. Ea confirmă. De aceea. cît de justificate erau criticile burgheziei indii la adresa comerţului britanic. cumstanţe. Dezvoltarea industriei textile moderne în India a neliniştit Lancashire-ul. p. . fiindcă guvernul conservator al lui Salisbury. inclusiv bumbacul. The Indian Cotton Duties Controversy. op. apoi Elgin.

guvernul s-a oprit asupra fixării unei taxe de 3V20/!) pe toate ţesăturile de bumbac vîndute în India. Anglia atacă Afganistanul. şi dezvăluirea perseverenţei guvernului britanic în a apăra interesele industriei proprii pe piaţa indiană. anglo-indină — deşi de pe platforme şi din interese opuse — împotriva politicii comerciale a metropolei. fără declaraţie de război. cit. ea rămînînd semnificativă din două puncte de vedere : faptul că în cadrul ei s-a putut schiţa. Problema frontierelor Indiei: Afganistanul în preajma anului 1870. el primi cu ono ruri. M a r n e 11 y. înclinînd progresiv spre Rusia. op. Englezii începuseră încă din anul precedent. misiunea rusă condusă de Stoletov. După misiunea Stoletov.irkand. după ce cu| 1 I1. a refuzat consecvent stabilirea unui agent rezidenţial britanic în Afganistan. Lai 21 septembrie 1878. o opoziţie comună. fie că erau importate. Shere Aii. în „EHR". nr. pp.britanică. 284 . Controversa s-a încheiat pentru moment. fie că erau produse în fabricile indiene 1. precum şi mici expediţii represive contra umor triburi nesupuse din acea regiune. în \H'X<. ca esenţială pentru siguranţa frontierelor Indiei. ocuparea unor puncte care să le consolideze controlul asupra trecătorilor din munţii de la frontieră. în cele din urmă. în iunie 1878. Anglia încerca să scă modalitatea de a-şi menţine influenţa în această ţară. 1962. la un moment dat. teama de o posibilă invazie asupra teritoriului Indiei dinspre nord îşi găseşte o justificare mai concretă decît înainte.. Buhara (1868) şi Hiva (1873) ridicau dintr-o chestiunea controlului asupra Afganistanului. Emirul de la Kabul. la Kabul. proclamarea anexiunii sau a protectoratului rus lai N. 305. intervenind în repetate rînduri cu oferte de mediere în divergenţele afgano-persane. nemulţumit însă de arbitrajele engleze. 684—687. în pofida tuturor simulacrelor de încurajare a economiei Indiei. Avansarea Rusiei ţariste în Asia centrală. evidenta predispoziţie filorusă a emirului decise guvernul englez la o acţiune făţişă.mi.

l'>rrificate de englezi.i de afgani la intrarea pe teritoriul lor. O lună mai tîrziu. Campania încheiată în 1880 a dus la stabilirea a ceea ce I lisraeli (din 1876 lord Beaconsfield) numea „frontirele ştiinţifice" ale Indiei: împingerea lor în defileuri greu de trecut. s-a refugiat în Turkestanul rusesc. I le s-au resimţit asupra finanţelor britanice şi. Roberts reocupă oraşul Kabul. în încercuire. garnizoanele britanice din diferite puncte ale ţării trebuind să reziste. în războiul din 1839—1842. 1 Airsta fusese trimis în India cu instrucţiuni speciale de a veghea înaintării ruse în Asia centrală. de dîrză şi dornică de libertate. O misiune permanentă engleză e admisă la Kabul. a înregistrat iniţial un succes rapid şi complet. înfrînse apoi insurecţia afgană. Abd-ur-Rahman. înfrînt. Ca şi odinioară. Anglia ocupă şi anexează posesiunilor sale din India Belucistanul. o revoltă populară afgană repuse totul în cumpănă. Kandahar. D a s g u p t a . Iakub-han. iar în cadrul conferinţei de la Zimma (august 1880). dar insurecţia genei iii îl sili să se retragă. Roberts reuşi să degajeze garnizoana care apărn punctul de cel mai mare interes strategic pentru englezi. Disraeli însă căzuse de la putere. la vest de cursul inferior al Indusului. 285 . instalînd la putere pe un nepot al fostului emir. Obligaţi însă pentru a doua oară să ia aminte la lecţia afgană. lordul Lytton 1. englezii au evacuat Afganistanul. în septembrie 1879. Emirul. op.puţin timp înainte o misiune britanici trimiil d jele Indiei. Cf. la riscurile pe care le prezenta ocuparea permanentă a unei ţări cu o populaţie atît de ostilă. cu fiul şi urmaşul său. au slăbit expansionismul războinic al conservatorilor. în porte tocmai din cauza dificultăţilor din această campanie. noul emir a fost convins să accepte un subsidiu anual (pe care-1 va primi pînă în 1901). în 1880. fusese arcsi. (A. asediului din partea răsculaţilor. pînă la frontiera persană. pe această .. Campania. cit. Tratatul de la Gandamak asigurase Angliei posesiunea defileurilor de pe cursul nordic al Indusului. condusă de generalul Roberts.u. garantîndu-i-se tronul şi hotarele contra oricărei agresiuni neprovocate. în mai 1879 s-a încheiat pacea de la Gandamak. misiunea britanică de la Kabul fu masacrată.

se leagă de a Indiei.. o federaţie a statelor malaeze (1895). în 1893. numită „British North Borneo Company".. a fost proclamat protectoratul britanic 3. D c m a n ge on. în noiembrie 1885. 100—106. temîndu-se de creşterea influenţei franceze în această zonă. ] cu sultanatul de Brunei. A History of Modern Burma. de drumul spre Indii şi de întreg ansamblul Imperiului britanic. | 2l . H au se r. Bau mont. După cîteva luni. englezii trebuit să facă faţă unei răscoale generale a poporului l .MI . cit. pp. 278. p. 4 5 . op.i n g e o n . 113—114. După 1880 însă. 4 2 şi 4 6. O rectificare a tratatului de frontieră cu Afganistanul.i nni . cu Birmania. la 1852. ci t. C a ci y. regiune asupra căreia. pp. Hardy. Şikhim şi Nepal (în 1890). 1 l > < . Anglia şi-a impus definitiv protectoratul asupra micilor state Bhutan. britanicii şi-au întărit dominaţia. cit. op. sau în vecinătatea imediată a continentul u i . i n. op. partea de sud a teritoriului. căreia îi răpiseră. a ocupat partea de nord a marii insule Borneo (Kalimantan). a cărui 1 Problema Afganistanului în 1878—1880 : CHBE. la rîndul ei. III.. . pp. D a s g u t a. cit. M'). sub controlul . sub regim special de ocupaţie şi administraţie militară *.în completarea „frontierelor ştiinţifice". relaţii corecte. • J o h n F. Africa : ocuparea Egiptului . cit.un Problema Egiptului provine din aceea a Canalului Suez. p. formînd. 12 3. op. la extremitatea de nord a In diei. la 26 februarie 1886. pentru a ocupa în întregime această ţara. cit. 62. 73. în 1888. iar în 1895 a ocupat Chitral. pp. şi a proclama anexarea ei. Anglia a folosit ca pretext dificultăţile întimpinate de o societate comercială britanică în Birmania. 235.. de-a lungul frontierei cu Tibetul. în 1901 se va crea în aceste părţi „The North-West Frontier Province". B a u mont. 111 . 111 11 ' 286 . dar nicidecum cordiale. în 1881. o companie comercială. englezii au întreţinut.Ma ura in Benfterts. op. 88 şi urm. 129—130.. p. IK. p. i-a asigurat controlul asupra importantei trecători Haiber. pînă la 1878. pp. pe oare n-au putut-o înăbuşi decît după vreo patru In restul Asiei. o p. La 'răsărit de India. Iar aceasta. 104. «/> ni .

în cadrul căruia Anglia şi Franţa aveau rolul principal. p u n i cincim i din iraficul său era reprezentat de vase lub pavilion I n i i . fundată în 1864. Curînd după inaugurarea can alului .. să modernizeze ţara sa. vînzarea unui mare număr de acţiuni ale canalului.. reuşind în parte.. intrînd în acest scop în tratative cu un i. Interesul Angliei pentru zona canalului p pentru Egipt. un număr de 176 602 acţiuni Suez ale lui Ismail. 81.iniei ar putea pune ordine în haosul constatat. contractă un împrumut de la banca Rotschild şi cumpăra. spre a se ocupa de reorganizarea Ministerului de linanţe 1 ..i rolul asupra canalului şi devenea principalul interesat în ' i n . nu fără intenţii din partea lui Disraeli de i $i elimina partenerul din acest condominium financiar.itoria publică internaţională". joacă după 1870 un rol considerabil în afacerile economice egiptene. dădu ceea ce însuşi a considerat una din loviturile de maestru i l < i . tom. sub toate aspectele. pro puse celui francez constituirea unei comisii mixte angloramceze. că numai experţii brii. o misiune engleză cercetă starea financiară a I giptului. p e te ri to r iu l c ăr uia s e a fla a ce astă z on enorm. CCXXIV. sesizînd momentul. constrîns de dificultăţi. nude şi politica egipteană. în „Revue Historique".. care ambiţiona. „An^lo-Egyptian Bank".rup financiar francez. aiu adus finanţele Egiptului într-o stare vecină cu falimentul. Kedivul oferi la un moment dat. între decembrie 1875 şi fehruarie 1876. pentru a exercita o supraveghere asupra finanţelor egiptene. dar nu înlăturînd. an. în acelaşi an s-a creat la Cairo „Comisia pentru ■ l.. ' 1876. amînînd. 287 .irierci sale : fără a mai consulta în prealabil parlamentul. 86—88. Guvernul britanic dobîndea astfel con. O lună mai tîrziu. organ de control în numele I1 editorilor Egiptului.M Londra—Gibraltar—Malta—Suez—Aden— Bomba) j dney. Cheltuielile exagerate şi împrumuturile în străinătate ale kedivului Ismail.axă economică şi strategică devii. în februarie guvernul englez. în raportul ei. la sfîrşitul lui noiembrie» 1875. conchizînd. Les intirlts financiers et la question d'Egypte.. un funcţionar englez era trimis în Egipt.. mic. 84 (1960).i n Bouvicr. Disraeli. prin ambasadorul său la Paris. primejdia unei bancrute ' | ■• . Aceste măsuri au liniştit pentru moment pe creanţierii kedivului..

/ Avem oameni . n. o notă de protest. / Avem co. care ar fi întreprins o agresiune contra Coreii. în mîna angknfrâncezilor 2. îi consolida talasocraţia Mediteranei orientale. posibilitatea anexării Ciprului. în care acuza de „anarhie" noul regim al lui Arabi. 25. El ar fi preferat ca înăbuşirea mişcării din Egipt să o 1 H au s er. în Egipt izbucni însă o revoltă cu caracter naţional. pe Jingo ! dacă o facem. kedivul Ismail făcu o încercare de a se debarasa de controlul european asupra finanţelor sale.M au r ain . îin Egipt s-a instituit şi un control politic dual. o p . în frunte cu colonelul Ahmed Arabi.. W o o d. / Dar. 1959. Trei sferturi din ce merţiuil egiptean era. înconjurat de simpatia populaţiei.. Aproape două treimi reveneau Angliei. cit. ci t . 388 . Cf. acoperind. p. Numele ei a fost introdus H pare fără prea multă logică. / But. fellan de origine . Guvernul englez al lui Gladstone s-a arătat mai ezitant. Geneve — Paris. pentru a împiedica marşul armatei ţariste spre Constantinopol şi Strîmtori. din secolul III e.ile din Egipt. punând imîna ipe putere. 75.f a statului egiptean.. Arabi convocă o nouă adunare reprezentaîşi proclamă deschis intenţia de a înlătura tutela iinS şi controlul anglo-francez asupra finanţelor ţării. E u nu l d in momentele de paroxism ale şovinismului britanic. trimiţînd kedivului. personaj complet inert în faţa spectacolului instaurării de fapt a dominaţiei străine în ţară. M. 2 8 4 . Disraeli intervenise bătăios. op. Totodată. Britain and the Middk-tast. / We've got trie ships. / We've got trie men. în 1878. Anglia şi Franţa provocară abdicarea silită a lui Ismail şi înlocuirea lui cu fiul său. p . h o u s e. / We've got tne monei too". ale acelui „jingoism" (nume care provine dintr-un cuplet ce se cînta atunci la Londra) îndemnînd la război cu Rusia : „We don't want to fight . care era suzeranul formal al Egiptului. antieuropean şi antiotoman. Jingo este numele unei împărătese legendare a Japoniei. dinspre nord. p. iar tratatul cu Turcia. nota 4. din 4 iunie. într-o lucrare literară.Be n a erţ s . 1 Bouvier. C. Disraeli sugerase încă din 1847. / Şi avem şi bani"]. Tewfik. by Jingo ! if we do. în acest cuplet. Intervenind imediat la Poartă.i răbii. aducînd Angliei insula Cipru. anglo-francez. cu demonstraţii navale. între timp. în aprilie 1879. prin intrarea în guvern a cîte unui re prezentant din partea celor două state.. Guvernul francez Gambetta-Freycinet luă iniţiativa interM nţiei europene contra mişcării de apărare a libertăţii naţion. eventuala apărare a Canalului Suez l. în 1880. în ianuarie 1882. [„Nu dorim să ne batem .

Guvernarea engleză în Egipt. 1 n uli. Administraţiei leze. înlocuindu-1 prin aşa.. Acoperirea scadenţelor şi anuităţilor lor absorbi doul treimi din bugetul Egiptului. di ini precedenţi. îi rămîneau disponibile pentru cheltuieli curente abia 3 milioane de lire anual.... cărui perspectivă fusese agravată de britanici.. se utiliza în ace Iministraţiei britanice în India.. în primii cinci ani. alt rost decît la de a da ocazie la schimbarea compoziţiei sale... denumirea oficiala a acestui titlu a fost de: „înalt comiinii tn Egipt". în 1885 se negocie la Londra o modificare a obliga ţiilor financiare ce decurgeau pentru Egipt din vechile con tracte de împrumut.. în fond. Vechiul ■ onsiliu al notabililor dobîndise în timpul mişcării lui Arabi ■ putere reală. Anglia a luptat împotriva bancrutei Egiptului. adică. Pînă la 1888. după cucerire. Păstrînd aparenţele constituţionalismului.numitul Consiliu legislativ egiptean.. el a fost numit consul general 1 ni Egipt. în cei don . pentru apărarea intereselor marelui capital străin — în primul rînd al ei propriu — care acordase credite fostului liv..! gleză a desfiinţat Consiliul notabililor. administraţia britanică a reuşit să du de datorii peste 40% din bugetul egiptean. Noul Consiliu legislativ întrunea persoane resemnate în faţa dominaţiei străine. devenit lord Cromei Fost controlor al datoriei publice sub kedivul Ismail şi membru în guvernul indian. avînd şi el un rol pur omultativ. prin chel tu u l i i i campaniei militare nereuşite din Sudan. guvernare. Pînă la 1893. e legată în mare măsură de numele lui Evelyn Baring... pe anul 1883. creat de Ismail în 1866. îndeplinind funcţiile de fapt ale unui guvernator. în fond. ca formă a puterii legislative. în felul acesta fu evitat falimentul. Schimbarea numelui instituţiei ce trebuia să re. între 188' 1885. Prima preocupare a fost restabilirea fin Datoria statului egiptean se cifra la apn> 100 milioane de lire line. devenind unul din centrele revoluţiei naţionaU. pin* în anul 1907. 291 . însărcinat cu problemele finanre (între 1880 şi 1883).de reforme.prezinte puterea legislativă n-a avut.

ii rol consultativ în problemele de interes public ale provinciei. în mare parte chiar al capitalului englez. Englezii au simplificat legislaţia juridică şi procedura judiciară. caracterul lor reprezentativ foarte limitat au făcut ca ele să nu prea aibă un rol efectiv. aservirea Egiptului 292 . de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. prin impunerea unor taxe şcolare ce restrîngeau posibilii iţea instrucţiunii la categoriile avute. între 1890 şi 1895. efectuate numai cu scopul de i preveni moitiulţumirile şi a-şi întări stăpînirea. din perioada scurtei ocupaţii franceze. rămas aci în vigoare. spre o descentralizare a justiţiei. între 1883 şi 1889. Reformele engleze în Egipt au avut în general un carac ter limitat şi moderat. în linii mari. ea micşorînd numărul şcolilor L| elevilor. a Egiptului. drept „panaceul favo rabil oricărei dominaţii străine". înainte foarte complicată.S-au creat în Egipt şi consilii provinciale. Ambele considerate de guvernanţii englezi. şi crearea unor instituţii care să mascheze iabil. Aşadar. Cromer per11 s-a opus înfiinţării unei universităţi. alese pe bază de cens ridicat. Ceea ce a constituit bilanţul acestei administraţii. administraţia britanică a revenit însă. în prima sa perioadă. a fost efortul de a redresa finanţele Egiptului — înregistrînd o reuşită parţială — în interesul creditorilor străini. dar să şi permită. în acelaşi timp. prin reforme parţiale. Pe plan economic ar mai fi de remarcat că ocupaţia engleză a accentuat. în învăţământ. pe motiv că Egiptul nu atinsese încă suficientă maturitate politico-socială. ocupaţia britanică a însemnat la început un regres. a rămas oarecum pozitivă doar iniţiativa de reducere a impozitelor după 1888 şi o tendinţă de încurajare a posesiunii ţărăneşti. Din punctul de vedere al poporului egiptean. Ixntru ca cetăţenii săi să poată profita de libertatea califi cării academice. pe baza codului lui Napoleon. ei au încercat o uniformizare a justiţiei. în temeiul experinţei acumulate în special în India. Indiferenţa cu care erau privite de populaţie. consolidarea efectivă a unei dominaţii de durată. ea a asumat un control tot mat strîns asupra forţelor poliţieneşti locale. avînd şi ele num. cum era de aşteptat.

capitalurilor străine.11 . a văii Nilului. iar aceasta. legaţi prin interese • le negustorii de sclavi. T i g n o r. Penetraţia engleză în Sudan începe îndată după expedi ţ i i l e geografice care au descoperit izvoarele Nilului.ine şi încereînd a stabili raporturi de bună vecinătate i II Mtesa. I . . nr. ml. folosind ca pretext lupta împotriva trafii nnilor de sclavi. intraţi în slujba guvernului egiptean. Acesta organizează întărirea controlului militar alEgip mini în Sudan. ridicînd forturi. Au fost i rajate investiţiile de capitaluri mul rînd ale celor britanice '.i se putea face ascultat de feudalii locali. în perspectiva îndep. statul indigen de pe ţărmul de 1 Vezi. pp. regele Ugandei. pentru întreaga problemă a administraţiei engleze îrr Egipt : i t L. unul din cei mai capabili agenţi II ei. The „Indianization" of the Egyptian Admi- ■ ■ • i i inulcr Brithh Rule. i l r i n . unul din aceşti agenţi. 3. a proclamat anexarea întregului Sudan ia Egipt (1869—1871).i Egiptului. 293 . în plus. în „The American Historical Review". în pri- Rezistenţa Sudanului : M. <>ape de izvorul Nilului. Ba folosit de interesele expansioniste ale Egiptului în acetitl > i. rămînînd guvernator al regiunii văii superie a Nilului. Agenţi britanici. El dispunea însă de forţe insuficiente pentru . I I i i i li' vamale şi încu. era consolidată prin dominaţia asupra Sudanului oriental. la care se adaugă şi tendinţa crală de penetraţie adîncă în Africa. studiind dispunerea de gariii/o. Anglia pune la dispoziţia kedivului pe Gordon. extindea şi posibilităţile de control şi de apărare a drumului mar i i im de-a lungul Mării Roşii. la rîndu-i. Samuel Baker. E unul din motivele amesteCului britanic în Sudan. 636—661. care. ' I XVIII. De pe la 1873.in a v u i un rol activ în supunerea populaţiei sudaneze auto[ţii kedivului. din nordul pînă în sudul conţi nintiilui.ntată a creării unui domeniu colonial cît mai omogen <Iu■ punct de vedere teritorial. 1963. însărcinat să conducă o expediţie pînă la Gondokoro.ilnli Securitatea Suezului se putea realiza prin stăpînin.

nord şi vest al lacului Victoria. Gordon înfrînse trupele sudaneze care. pp. cunoscut sub numele de Mahdi. M. M> 70.iri sociale şi naţionale.i. Revolta sa a avut un caracter mai profund mai complex decît cele precedente. urmărind deopotrivă ameliorarea Mţiei maselor. Londra. în bună măsură datorită contradicţiilor sociale dintre elementele lor conducătoare — feudali şi negustori — de o parte. formulîndu-le în limbajul religios al reîntoarcerii la un islamism originar. Ţinând seama însă de faza de dezvoltare a societăţii sudaneze de atunci. în cadrul căreia se împleteau puternic. „sultanul" Harun. la risărit de lacul Victoria. Pe cursul superior al Nilului. în condiţiile unei sotăţi mai evoluate. 1 P. şi masa populaţiei. de altă parte. ei au fost asasinaţi 1. sub conducerea feudalului local Soliman ibn Zubair (1877—1879) şi a generalului său Rabeh. ea ar fi putut întruni elementele unei mr. n l i " i „profetul". care prin formula „războiului sfînt" împotriva „necredincioşilor" servea cauzei mobilizării maselor la lupta contra dominaţiei străine. condusă de asemenea de un feudal local. Kenya. A Modern History of tbe Sudan. Ele dovedeau totuşi existenţa unui puternic spirit de rezistenţă împotriva dominaţiei străine care apărea întruchipată în acel moment în penetraţia egipteană. 294 ■ . Tot în 1879 a fost înfrîntă o altă răscoală la vest de Nil. suprimarea abuzurilor şi despotismului clasei dominante şi independenţa statului. egalitar şi reanimat de fanatismul primitiv. în regiunea Bahr el Ghazal. elemente diverse ale orînduirilor prefeudale — sclavagiste. în regiunea Darfur. pe un fond feudal incomplet evoluat. Din rordon e numit guvernator general al Sudanului egiptean ţi toi de pe atunci întreprinde el primele tatonări în vederea pătrunderii britanice într-o altă ţară africană. duceau un război defensiv de eliberare. tribalice — mişcarea lui Mahdi îmbină vag aspiraţiile sociale şi politice arătate mai sus. H o 11. După capitularea acestora. în 1881 izbucni marea mişcare de eliberare condusă de Mohamed ben Ahmed. Aceste revolte n-au reuşit. [1961].

i a statului sudanez. iar Gordon fu ucis. .i cîtcva localităţi. 1881—1898. Alte victorii ale răsculaţilor. ale căror garnizoane mai rezistau. în decembrie 1881 şi iunie 1882.il. Gotrdon. fu încercuit şi asediat la Khartum. 362. Din ordinul lui Mahdi. mahdist. care se i r/bunară. trimis sub pretext de „anchetă" şi „mediaţie". lîngă K hartum. O pediţie de ajutor fu trimisă abia în decembrie 1884. 65. ca fiu ii unui dulgher din Dongola. în august 1881. I..Gordon însuşi şi-a notat în jurnalul llu »Nu cwd că e vorba aci de fanatism ordinar. p. prcx la i ioailif (locţiitor) al lui Mahdi. urmărind subminarea mahdismului. pe cursul mijlociu al Nilului. 295 Sfk. . imprimară doctrinei sale caracterul radical. proclamat sub stindardul reliţiei" '. Crescut un sever spirit religios islamic. E mai degrabii vorba de probleme de proprietate şi seamănă mai curind cu un comunism. în iunie 1885 „profetul" 1 • P. luat cu asalt I'• mahdişti. a căroi armată fusese organizată de Abdullah ibn Mohamcd. Ea sosi prea tîrziu. iulicîndu-se contra abuzurilor sociale şi imoralităţii. Spre a exagera pericolul mahdist şi a justifica astfel nun ţinerea controlului asupra Egiptului. Mahdi se trăgea dintr-o familie modestă. încercuite. completară eliberarea ţării în cea mai mare parte. începu construirea oraşului Omdurman. fanatic şi (mesianic. Hoit. i . în predicile sale lansă atacuri împotriva clericilor musulmani. el deveni predicator. The Mahdist State in the Sudan. în realitate pentru a organiza rezistenţa garnizoanelor şi a pactiza cu feudalii locali. pe malul opus al Nilului. M. condamnîndu-1 la penitenţe umilitoare. p. Acestea făcură şi mai mult din el un revoltat. cit. La 26 ianuarie 1885 Khartum căzu. în toamna anului 1883. reducînd dominaţia egipteană l. trupele egiptene pătrunseră HI Sudan. l . Popularitatea sa u'cscîndă în rîndul maselor îi dădu posibilitatea dezlănţuirii nurii revolte din 1881. dar suferiră o în-I rîmgere completă. Anglia lăsă asediul să dureze. op. trupele egiptene trimise împotrivă le ufcriră o primă înfrîngere din partea mahdiştilor. noua capii. popularizîndu-1 şi făcînd din Gordon un erou. în luna noiembrie2. Ox( . sub comanda englezului Hicks. 1958.

Acesta însă a căzut sub influenţa feudalilor şi negustorilor «de sclavi . cărora guvernul englez le-a acordat o autorizaţie de comerţ şi colonizare. Africa orientală intr-o cuvîntare din 1889. a principiilor şi practicilor sale originare.M a u r . urmaşul lui Glad. Nici liberalii nu erau de altă părere. 239. p. fiind înmormîntat la Omdurman. E o situaţie care aminteşte pe aceea din secolele XVII şi XVIII. 357—363 . lordul Salisbury. în faza de trecere spre imperialism şi în epoca imperialismului propriu-zis. sub loviturile englezilor. sub forma unei carte. Faptul se explică. 1 CHBE. cit. pp. în faza ei iniţială. cit. prin formarea în aceşti ani a primelor mari asociaţii mo' Pentru Sudan şi mahdism : H a u s e r . S i k. pe de o parte. în Africa s-a mani festat într-adevăr. pp. p. cit. Expansiunea engleză în Africa după 1870 apare. op. mişcarea largă căreia Sudanul i-a da torat cucerirea independenţei şi-a pierdut deci repede coloritul social iniţial.muri. de către elementele conducătoare.. 81—82. lucrările citate. după dobîndirea independenţei. Baumont. care. 296 . furia expansionistă a marilor puteri. [II. In 1892. I. op. i i n . în plenitudinea ei. «Ic veneraţie pentru poporul sudanez. Hoit. sub califul Abdullah.Vom încerca oare să creăm o altă Indie în Africa"? 2 După cum a reieşit şi din unele cifre citate la începutul acestei a treia părţi a lucrării de faţă. Pentru unul sau două decenii. în 1898 1. 162.. Utl politician liberal scria lui Roseberry. Aceasta a contribuit la slăbirea şi prăbuşirea statului mahdist. Statul mahdist şi-a continuat existenţa. spunea: „Africa libiectuil care preocupă Foreign Office-ul mai mult decît Orii tre altul". op. dar are o altă bază. a revenit în actualitate metoda colonizării prin intermediul unor companii cu cartă (chartered). Mausoleul' ridicat deasupra mormîntului său este astăzi un lăi a. ca operă privată a unor mari companii comer-cialobancare.B e n a e r t s . prin abandonarea. şeful partid u l u i conservator după moartea lui Disraeli.. cinsteşte în Mahdi pe una din cele mai mari personalităţi ale istoriei sale.

nr. 297. în afară de unele iniţiative prelnm n. 377 şi 388. L'expansion religieuse.E. activitatea de colonizare a com■ i i l o r cu cartă a fost . p. iar pe de altă parte prin tactica guvernului '■■ itanii ita. p.la 3 septembrie.ISI. Germania recunoscu protectoratul lez asupra Zanzibarului şi interesele britanice în Kem mda şi Nyassaland. între 1881 şi 1884. p. I. Acest aranjament lăsa Kenya în sfera de acţiune britanică. 631—653. pe la 1876. din largul estuarului Elbei l. Vest tipic aranjament imperialist de împărţire a unei . nr. voi. Ceva mai înainte l.■ restituia insula Helgo. prin delimitarea tei sale de influenţă faţă de Compania germană a Africii orientale. I 1 l'. I.. guvernul englez şi-a întărit muh influenţa în sultanatul Zanzibar 2 . în L'Europe du XIX' el ■iede.ilă din partea guvernului britanic s . cit.ist Africa Company" (I.111 împărţirea continentului negru. op. ile. In Africa orientală.st. 1 publicaţie. 41. Un moment hotărîtor în fixarea definitivă a zonei rezerite expansiunii companiei a fost încheierea acordului angloTrman din 1 iulie 1890. [1958].i 1884.B. 163. pp. I MI îm acest . datorate lui Gordon. i r g e r y Perham. cînd ea a preluat şi serviH Ic de navigaţie pentru cursele ce făceau escală la Zanzibar. G i 11 a r d. din Africa între două mari puteri a conturat limitele 1 I' . 297 . în „EHR". 1 I >. I se garanta în schimb Ţanganika şi . şi-a intensificat activitatea de pătrundere în inicriorul continentului din 1888. pe cît posibil.). Paralel cu aceste eve uliţe. pp. 474—481 şi K e n n e t h I n g h a m. 306.m.1 IHIHKVO. N.nd. . La 1886 şi-a început activitatea „Imperial Bri1 . Anglia îşi stabilise protectoratul la extremitatea iticS a Africii.A..E. Lugard.B.in. la 26—29 octombrie 1886. a primelor misiuni religioase britanice în Uganda şi Ţanganika 1 .nopoliste.'pregătită şi de pătrunderea. The Modern Uganda. R.. ea a obţinut carta sa ofi(i. 980. interesate în exploata. în Somalia britanică. pp. 49—72. Acordul a fost pre-1 un „agreement" provizoriu. 1963. S a n-Th e A nglo. 1960.an.i . Londra. * Coupland.la. pp. Londra. angajarea făţişă şi complkaţiîl< politic» frecvente ce puteau decurge din competui. G. iar Ţanganika în cea germană.Ge rm an A gre em e nt of 1890 and the U ppe r Nile . 1 .A. Milano.i u 1 L c s o u r d.. ■ !■ I 1 11 d. îhe Exptoitation of East Africa. Salisbury's African Policy and the Heligoland ■ ■I 1890. 1956. [1962].

în 1891 s-a pro. 1 D i k e. pp. Ea s-a reor-de cîteva ori. devenind în 1886 companie cu cartă. I. începînd construirea unei căi ferate de la Mombassa.viitoarei colonii. a consfinţit împărţirea Africii ecuatoriale şi occidentale în zone de influenţă. Africa occidentală Rolul pe care în Africa orientală 1-a avut I. Din (punct de vedere politic şi din cel al întemeierii „legale" a limitelor expansiunii. I pe coasta Oceanului Indian. a I intrat în dificultăţi financiare care au făcut-o să-şi cedeze drepturile coroanei britanice. p.j clamat protectoratull britanic în Nyaissalanid. în 1882 „National African Company" şi. în 1898. încă din 1849 exista o „Asociaţie a Companiei africane". Ca urmare imediată a acordului amintit. companie.B. rezeryaţe acaparării ulterioare complete din partea unui stat sau a altuia.. în scopul exploatării deltei Nigerului. iar în 1894 în ] Uganda. numindu-se în 1879 „United African < ompany".. cit. 167—170. în fine. conferinţa internaţională de la Berlin.m laşi timp dominaţia britanică pe Nilul luperior. sub numele de „Royal| Niger Company" *. servind ca paravan destul de transparent. 3 2 1 . Acest aranjament a recunoscut Nigerul inferiori drept zonă de interese britanice. * G i g l i o . consolidînd în ace. Ca urmare. Africa orientală engleză'. In cîţiva ani de activitate.J extinzîndu-1. The Story' of Nigeria. [1962J. Londra. încheiată în februarie 1885 printr-un „Gentleman's Agreement" între marile puteri. peste doi ani.E. a fost ] deţinut în cea occidentală de altă. asupra tuturor teritoriilor aparţinătoare.A. către lacul Victoria. care va fi desăvîrşită prin zdrobirea statului nu I u l ist.B. atunci sau în viitor. M i c h a e l Crowder. op. 209. cu mai vechi antecedente.E. p. Anglia a pro-fl clamat. Companiei regale a Nigerului. compania adusese ■ Angliei stăpînirea unor noi şi întinse posesiuni coloniale. la 5 iunie 1885.] în felul acesta s-a întins considerabil sfera dominaţiei britanice pe cursul inferior al marelui fluviu vest-african. op. pu-inndinse bazele coloniei Nigeria 2.A. protectoratul ei asupra acestei zone. cit. 298 .

i t în mare zona de ocupaţie franceză şi engleză în ba nul Nigerului 2.. op. S-a intensificat însă mişcarea de rezistenţă a triburilor indigene. CHBE. 38 . S-a făcut o hotărnicie între Sici ia I conc şi Guineea franceză. op. op. în restul coloniilor engleze din aceste părţi n-au survi • l i i î t puţine schimbări. iar în 1888 Gambia a fost separată idministrativ de Sierra Leone. mai ibogată şi mai populată colonie britanică d i n Afrii i dentală. viitorul i < > iiu al Nigeriei era constituit. 15-16. 76 . Francezilor le-a fost barată de englezi i nsiunea spre regiunea mai fertilă din valea inferioară I marelui fluviu. cit. 319—320. 466—468. completată printr-o convenţie din 1895 3 . pp. * Gray. la Freecapitala Sierrei Leone. a fost comentariul lui Saiisbury. idar de covîrşitoare înate istorică în perspectiva viitorului. în 1882. a avut loc cea dintîi mişcare cunoscută a unor muncitori africani pe teritoriul 1 Pentru a preîntîmpina împotri 'I de trib răsculat în 1869—18/0. El însemna cea mai m n i i s a . pp.. ci \a muri v<.text oarecare pe bordul unui vas britanii jud pentru „violarea" unui acord COI în Tndiile de Vest. op. a fu nilor. p. tit.. 297. cit. H u n t o n. ■ I yfe.. 1 Giglio.. 293—294. teri toriul lor a fost ocupat. pp. cit. 1 ii II r dacă oficial nu se chema deocamdată astfel. 179—180. . deocamdată izolat. I.mul care I i ' l'rintr-o convenţie cu Franţa. pp. 299 . cit. In 1895. p. 1 Crowder. iar între 1891 şi 1894 în Gambia 4 . III. regele prins şi dus în captivitate în încă un fapt. Eliberat în 1891. p. I. op. 524. cit-. p. s i deli n i i i . p... 102. B a u m o n t. în 1874. Hotarele extreme ale posesiunilor lor se la marginile de sud ale Saharei. printr-un atac neaşteptat împotriva aşantilor. „Să lăsăm cocoşul ■ a l i c să scurme în nisip". din august 1889. D e m a n g e o n. cit. în 1880 *şi 1890 au loc <re"• în Sierra Leone. un pre op. Sik. fa-Ja.

.

Bîntuia războiul cu cafrii şi zuluşii. 2. op. invocînd o serie de pretexte : că ţara e ameninţată de bancrută şi de irhie. Acesta a întreprins două călătorii la Londra. însuşi preşedintele Burgers nu se opunea acestei soluţii. • < : i g l i o . VIII. op. Exista însă şi o puternică opoziţie. pp. opoziţia bură. u e a ca o pătură a societăţii bure sa nu fie străină de ideea inexiunii. pentru a adopta o politică indigenă comună.. a constituit la începutul anului 1879 o ligă pentru I recîştigarea independenţei s. într-o formă oarecare de confederaţie. < i i g l i o . că ■ dintele Burgers caută alianţe cu alte puteri etc. sub suveranitate britanică. Pro-fitînd de războiul dintre buri şi zuluşi. 140—141. In faţa rezistenţei-acestora. ataşată independenţei. 1 1 300 . englezii proclamară în 1877 anexarea Transvaalului la Colonia Capului. cu condiţia garantării pentru buri a egalităţii în drepturi cu englezii. p. Folosiindu-se mereu de conflictele dintre buri şi indigeni. prin acapararea republicilor bure. lărgirea domeniului ei colonial. ale căror opinii le întruchipa vicepreşedintele Kriiger. Proclamarea suveranităţii britanice survenea într-un mo-iiunt de confuzie. a propus o conferinţă a tuturor statelor sud-africane. CHBE. 464—465. secretarul de stat pentru colonii. Ea era reprezentată de pătura fermierilor şi păstorilor. Anglia va urmări cu consecvenţă. Nemulţumită de această soluţie. pp..Africa tic Siul Descoperirea diamantelor în Al Sud a inaugurat o perioadă agitată în istoria acestei părţi a continentului. dar tot ce a putut obţine a fost promisiunea de a se acorda Transvaalului autoguvernare. din acel moment. cit. cit. în frunte cu i Kriiger. care l . a controla comerţul cu arme şi a aborda chestiunea unei posibile uniuni a Africii de Sud. în cadrul unei federaţii sudafricane. că burii întreprind acţiuni de exterminare a indi-lîloi care vor duce la o ridicare generală a acestora. pentru a protesta contra anexiunii. nici un mijloc n-a fost cruţat spre a le supune. 128. că vor putea realiza planurile lor cu uşurinţă. pînă la 1881. Tratativele iniţiate n-au dus la nici un rezultat 1 . englezii au crezut. Carnarvon. în 1875. 135—136.

pp.i de către englezi taţii războiului cu zuluşii. la 3 august 1881. op. în Ionii. au contribuit din plin la înfrîngerea electorală a conservatorilor în aprilie 1880. S î k. cit. generalul Wolseley reuşi să captureze pe regele zuluşilor. pp.. pp. din 27 februarie 1884. lansă apelul general la arme. zuluşii pricinuiră trupelor britanice înfrîngerea de la Isandhlwana. implacabilul i devenise preşedinte al republicii *. reprezentînd. proelamînd din nou independenţa. aceleaşi interese ale marelui capital.insvaalului. acelaşi an. cu condiţia dreptul u i Angliei de control asupra relaţiilor externe ale republicii ■ <l e intervenţie în eventualele conflicte dintre buri şi indim.. în frunte cu Kriiger.\ de expansiune sînt îmbinate cu riscuri care costă scump. Ultimele rezerve rămaseră literă moartă. 58. 73 .M a u r a i n . i u s e r . O nouă conenţie. La 16 decembrie 1880 izbucni o revoltă a burilor. Gladstone fu obligat să cedeze şi să deschidă tratative. Cettiwayo. înrolat ca ofiţer în ar mata engleză. cit. 62—63. pp. care întoarseră armele împotriva lor. în care ele pierdură 1 500 de oameni.. op. I. l i Pretoria. Transvaalul îşi recucerise pun luptă deplina independenţă. delegaţii britanici semnară rei unoaşterea independenţei Transvaalului. 378—379. nu mai face nici o aluzie la NUn rest de suzeranitate engleză.B e n a e r t s . muri într-o ciocnire izolată unicul fiu al lui Napoleon al III-lea. Dificultăţile războiului din AI nea de Sud.concret al anexiunii a fost asumare. Hardy.. B a uop. în septembrie. Gladstone şi liberalii îşi axaseră campania electorală tocmai pe această stare de spirit. 134—136 . Opinia publică britanică şi-a dat seam. Ei deciseră să menţină în vigoare actul anexării l'i. Generalul [oubert înfrînse pe englezi la Majuba-Hill (27 februarie 1881). op. Dar liberalii. în ianuarie 1879. cit. dar luptele au continuat şi după această dată. 51—54.i cS fra zele pompoase ale lui Disraeli despre „imperiu" şi politica s. pp. nu şi-au respectat In-omisiunea. împreună cu cele din Afganistan. promiţînd o renunţare la costisitoarele aventuri coloniale. 301 . 211— H . cit. III. 236—238 . Noi complicaţii nu întîrziară a se ivi. 1 în af a r ă d e a g it aţi a s tî rn it ă p r int r e bu rii tt f l ' l i r e zu l ta t I ///</■:. Din 1883. în luna iunie. Un triumvirat insurecţional.

op. a acestor „ţărani proşti". era un fost căutător de aur în Australia. 302 . • J a m e s a n d K t h e 1 L. teritoriul ie ifla regiunea auriferă. n ul Witwatersrand. venind de la Capetown. De altfel. p. pentru penele lor preţuite ca podoabă. Caracterul tre cător al acestui capriciu al modei şi apoi descoperirea aurului au orientat tttlS viaţa economică sud-africană pe alt făgaş. A History of the Discovery o} the Witwatersrand Goldfields.una din cele mai irîvinke şi mai disputate regiuni. în lungime totală de cîteva mii de kilometri. 318. dar nu li s-a dat atenţia cuvenită 2. i tc i s i . Rândul era legat cu coasta prin i linii ferate. Johanncsburg. deveniţi „regi ai ţării aurului şi diamantelor". semnalări izolate despre existenţa preţioaselor zăcăminte s-au făcut cu începere de la 1834 şi mai ales prin 1852—1853. Imperialismul colonial britanic făcu o problemă de căpetenie pentru el din acapararea republicilor bure. pe. Legile republicilor bure. După diamante. „Cumpăna apelor albe". Autorul descoperirii. ajunse din august 1885 . a incitării indigenilor contra burilor. care impuneau capitalurile străine investite la anumite obligaţii financiare faţă de stat.. 113—116. Africa de Sud cunoscu frigurile aurului. Africa de Sud scotea la iveală cele mai bogate zăcăminte de aur din lume. i s t Landou. George Harrison. Port Elizabeth şi l ' . în scurtă vreme după descoperirea aurului. Pe lingă tactica mai veche. 1—4.Au r î n W it w. La fel cu California sau Australia. invazia căutătorilor. Cf. sociale şi politice decurgînd din-trun astfel de eveniment. M o r a z e. Capitalurile engleze se avîni în speculaţii şi investiţii importante. Gr ay. cărora legile bure le refuzau 1 Ca o curiozitate înregistrăm aci faptul că prin anii 1880—1885 economia Coloniei Capului a făcut afaceri excelente din creşterea struţilor (150 000 de bucăţi). 84. 98. situate între rîul Vaal şi izvorul <rîukti Limpopo l. 1940. pp. cu tot cortegiul de consecinţe economice. ale emigranţilor. se uzează acum din plin de pretextul apărării drepturilor „uitlanderilor". cit. erau denunţate ca „tiranie avidă şi tracasantă a lui Kriiger şi a bandei sale corupte". Marea finanţa britanică dezlănţui o propagandă violentă împotriva burilor.

303 . ajungînd i ofere acţionarilor.1 fost însă Cecil Rhodes (1853—1902). acordarea fărî drepturilor politice pentru aceşti.naturalizarea şi drepturile politice. op. prin anexiuni de teritorii în jurul lor. în intervalul 1 aprilie 1887—31 martie 1888. 776 . „Cei ce mi vor să asculte de ele. sfiit legile mele" — răspundea el. Ii explicabil. Emigrat în Africa de Sud la 1871. I. Mondaini. cit. martie 1885. Cecil Rhodes. pp. în timp de numai opt ani. 214—215 . Slk. tuturor atacurilor. n-au decît să părăsească ţara" l . cit.. • Baumont. înainte < ! ■ i unui număr de ani de la stabilirea în (arii Dai fiind numitul excepţional de mare al noilor veniţi. unificîndu-le în uriaşul trust diamantifer „De Beers Mining Company". el făcu avere din co merţul cu diamante. VIII.. „Napoleonul Africii de Sud" In faţa rezistenţei burilor contra amestecului economic şi politic în afacerile lor interne. regiunea denumită Bechuanaland a losi lamată protectorat britanic. continuînd în acelaşi timp toată gama presiunilor ce trebuiau să ducă la slăbirea lui Kriiger. partea ei sudică a devenit colonie a coroanei. această societate monopolistă şi-a sporit de peste 10 ori capitalul. p. Executantul principal al planului de încercuire a burilor .. dividente de 25% 2. op.1 dreptul sfîrşitul dominaţiei bure. „ I . « CHBE. în septembrie acelaşi an. pp. pp. op. unul din cei mai tipici reprezentanţi ai imperialismului colonial englez strîns legat de interesele marelui capital monopolist.i ai li putui însi-mn.i . ajungînd şeful unei companii în această branşă. 379—382.I c . Aceasta spre a izola republicile bure de colonia germană întemeiată în Africa de Sud-Vest. cit. cenţa preşedintelui Kriiger în această problemă. 396—397. Societatea lui reuşi — varietatea metodelor nu e greu d imaginat — să înghită pe toate celelalte. I. Anglia a pus în aplicare un plan vast de izolare a republicilor Transvaal şi Orange. Fondată în 1880. [ara mea.

în 1886 a luat fiinţă un cnut fturifi l isemănător. Se ajunse pînă la incidente armate între englezi şi portughezi. G i g 1 i o. teritoriul de la nord de Limpopo ' imlie/i. 1958. Infiltraţia Companiei l-Africane provocă un conflict cu Portugalia. Timp ani.. în prima etapă. 129 şi urni. 124. revoltele izbucnite în special printre matabeli. The Birth of a Dilemmct. 274. agenţii lui Rhodes acal'.n M i. în coloniile Rhodesia şi ' Ibidem. „Gold Fields of South Africa Co". ila rîmdu-i. do tată din 1889 cu o cartă oficială. după modelul asociaţiilor colonialiste asemănătoare din Africa orientală şi occidentală. Aceasta trebui sa se încline în faţa concurentu-) lui mult mai puternic. . p. Londra. va fi organizatj la sfîrşitul secolului al XlX-lea. întreg acest uriaş teritoriu. crearea unui imperiu colonial neîntrerupt de-a lungul Africii. * P h i l i p Mason. înşelînd şi dezbinînd pe şefii triburilor matabele şi barotse. Prin felurite manopere şi presiuni. pp. pînă la hotarele Congoului belgian şi ale Africii germane de est.tara s-au văzut înşelaţi şi supuşi 2. lozincă pe care presa inspirată de el a lansat-o în 1889. în lupte grele. Apoi înglobarea celor două state ale burilor şi. urmate de un ultimatum al Angliei adresat Portugaliei. El puse şi bazele societăţii „British South Africa Company". 118—120. Trupele companiei zdrobiră. să-şi constituie un vast imperiu colonial în Africa. în perspectivă. Aceasta intenţiona. cit. dovedit ulterior şi extrem de bogat în resurse ale subsolului. 782. unind posesiunile sale din Angola cu cele din Mozambic. ocuparea teritoriilor de la nordul republicilor bure. între 1888 şi 1890. „de la Cap la Cairo". Compania anunţa ca obiectiv „dezvoltarea BechuanalanduIui". Scopul adevărat al lui Rhodes era însă. op. The Conquest an Settlement of Rhodesia. Din 1890. Acordurile anglo-portugheze din 20 august 1890 şi 11 iunie 1891 fixară frontiera între Mozambic şi zona răsăriteană a teritoriului acaparat de compania luî Rhodes.. cu un capital iniţial de 100 000 de lire sterline. p. Rhodes deveni primministru al Coloniei Capului. 164 . Rhodes a realizat din afacerile acestor douJ H tîţi profituri personade de 300 000—400 000 de lire anual '. după ce şefii ■.

cit. op. burghezia din Queensland insista pentru anexarea Noii Guinee şi chiar trimise acolo unităţi de ocupaţie. 74. la sfîrşitul secolului al XlX-lea. pp. în 1892—1893.. op.. op. VII. Rămînea de văzut.nul britanic Nyassaland *. H a r d y. ale Angliei în primul rînd. 1 1 tnizS economică. an. p. 304. cit.1 fotl săvîrşită în mare parte şi la îndemnul cercurilor conducătoare coloniale din Australia şi Noua Zeelandă. 391—395..n etapa . pp.. cit. prin descoperirea pe teritoriul său. op. Noua Zeelandă. pp. In 1883 s-au găsit şi în Noua Galie de Sud. p. Australia. Oceania Oceania a fost o altă zonă de manifestare a intensificării tendinţelor expansioniste ale marilor puteri. CHBE. S f k. tom. în octombrie 1884.1 doua. cit. pp. 81 (1957). I.1 n ni la ultimele consecinţe. daci în noile condiţii preşedin tele Kriiger va capitula sau va prefera . Demangeon. dar şi cea mai tentanţii. 2 CHBE.. CCXVIII.. la Coolgardic şi Kalgoorlie. care în 1887 fu trecut sub administraţia coloniei Queensland 2. pp.. 213—215 . op. să proclame protectoratul ei numai asupra colţului de sud-est al Noii Guinee (Teritoriul Papua). Ocuparea 1 numeroase arhipelaguri din Pacificul de sud şi vc-. în conferinţa lor de la Sydney. Queenslandul dobîndise o importanţă eco nomică sporită.. 385—386 . mari zăcăminte de argint. coloniile australiene acceptară să-şi asume cea mai mare parte a cheltuielilor de administraţie. Brunschwig. 367. p. III. 143—144. pp. în „Revue Historique".. între 1873 şi 1882. . 322. III. p. în cazul cînd o asemenea anexiune s-ar fi produs. 215—217. 279.. la Broken Hill. op. Rhodes trebuia $i abordeze 1. Toate acestea vor fi întrecute însă de descoperirea aurului în Australia de Vest. Anglia s-a mărginit. op. dar Anglia dezaprobă acţiunea. 311. încă din 1883. încercuirea republicilor bure le reali fel. 141 .. 111.. L'Aţrique briicinnique. 222. D cmangeon. pp. CHBE.1 305 . Date fiind pretenţiile germane asupra insulei. Baumont. .. 101—102. plumb şi zinc. cit. 39—40. cea mai dificilă. 1 B a u m b n t. cit. Grattan. din iulie 1884. aproape complet. cit.. a unor mine de aur şi aramă.i . Asupra celei din l I I I I 1:1 j ' I ' a fost proclamat în 1891. a planurilor sale imperialiste : anexarea statelor bure.

O" (18 ViI «. P.376. Canada 307 .

III. a domniei squatterilor. agitaţia în favoarea unei reforme a regimului agrar. 376. întreaga viaţă economică a fost adînc zdruncinată. Gilbert şi Ellice (1892). elementul cel îmi important este începutul democratizării regimului proprietăţii funciare şi întărirea unui partid laburist. p. Acest fenomen social-politic a fost în legătură. op. S-au pus impozite ridicate pe proprietăţile necultivate. convenţia cu Germania pentru împărţi ic. Unele mari proprietăţi au fost răscumpărate de stat.ali. ceea ce reprezintă sen1 CHBE. Hardy. S-a promulgat un statut de locaţie a pămîntului pe durată foarte lungă. Din iniţiativa laburiştilor australieni s-au promulgat după 1890 legi care loveau în marea proprietate asupra pămîntului. completat* în 1899 cu anexarea insulelor Tonga.. CHBE. p. cit. înainte ca îa Marea Britanie el să fi fost măcar constituit. 411—412 . 145. Insulele Cook vor trece din 1901 sub administraţia Noii Zeelande.ste *. a luat un nou avînt. * B a r n a r d.. actuală încă din deceniul „goanei după aur" (1850—1860). i ipii. au fost parcelate şi vîndute în loturi de întindere potrivită. op. spre a obliga pe deţinători să le cultive sau să le vîndă. Dacă în politica lor externă Australia şi Noua Zeelandă manifestă tendinţe expansioniste. circ. uşor stînjenit doar de enclava franceză din Noua Caledonie şi Noile Hebride şi de cea ger-manoiamericană din arhipelagul Samoa '. op. supralicitînd chiar pe ale metropolei şi căutînd a forţa mîna acesteia. pentru a încuraja dezvoltarea fermelor mici şi mijlocii. Acestea. echivalînd pentru beneficiar cu posesiunea efectivă a solului. cit. care prezintă unele note paralele. 311—312. VU„ p. 306 . pentru a izbucni cu toată tăria în 1891. Tokelau şi Phoenix (1889).i in uleloi Salomon 1886) şi vcu Franţa pentru un condominiuin în Noile I [obride (1887) . Deniageon. ocuparea arhipelagurilor Cook (1888). a transformat Pacificul de sudvest într-un lac britanic. sub raportul cauzelor imediate. La Meibourne şi Sydney au dat faliment peste 40 de mari societăţi în acest climat. 223. pp. în viaţa lor internă.A urmat anexarea arhipelagului Kermadci (1885). Preţul lînii s-a prăbuşit. cit. ca şi alte pămînturi ale statului. pp. cu criza economică ale cărei semne s-au manifestat cu începere din decembrie 1889..

Canada ■ în vălmăşagul furibund al imperialismului colonial de la sfîrşitul veacului al XlX-lea. 134. prin legi de răscumpărare şi redistribuire a marilor proprietăţi. p. pp. Cf. 3 Demangeon. cit. Aflaţi Ia putere mai bine de două decenii (1890—1912). pe o suprafaţă de 7 700 000 km 2.ă de Wyoming. CHBE.sul acestei întregi politici agrari'. aşadar. op. 2 în afar. împărtăşit de aristocraţia muncitorească. care la 1901 nu mărau abia 3 773 000 de locuitori. pp. cu nuanţă rasistă. din cauza concurenţei lucrătorilor străini. antichincză. Canada oferă. care încep a fi introduse mai întîi în Queensland. Partidul liberal-Iaburist şi-a avut principalii conducători în persoana lui John Ballance şi mai ales Richard John Seddon şi William Pember Reeves..U. op. în 1893 ei au acordat dreptul de vot femeilor. unul din statele din cadrul S. Acest partid reprezenta o nuanţl sensibil diferită de liberalismul englez : el preconiza necesitate I intervenţiei statului în viaţa economică şi socială. B a u m o n t. Un proces similar e sesizabil şi în Noua Zeelandă. concentrate asupra iprdblemeloir ei interne.A. E un punct de vedere eronat. 180—182. Sinclair. Canada 1 Această lozincă era contrazisă de legile restrictive asupra imigraţiei. op. VII2. către un fel de echilibrare a proporţiilor dintre proprietatea funciară mare. legat de pătura marilor proprietari... în cadrul Imperiului britanic. op: cit. Noua Zeelandă fiind prima ţară din lume 2 care a introdus această măsură 3. 172. liberal-laburiştii au căutat să sprijine mica proprietate. înfăptuit cam cu aceleaşi metode de partidul liberal-Iaburist. Evoluată spre un grad superior de sedimentare a instituţiilor sale politice. la 1876. 307 . Laburiştii lulţineau ni tatea unei „colonizări mai dense" (elosei settlement). imaginea unei oaze mai liniştite.. împotriva celui conservator. 433. 168—181. ca o condiţie a dezvoltării agriculturii auKKfclieae'• IM mi se putea realiza decît prin slăbirea marii proprietăţi şi încurajarea fermieratului bazat pe munca proprie. p. Nowack. cit. cit. iar în Noua Zeelandă la 1881. Ele erau motivate prin pericolul scăderii salariilor. El a pri cinuit o creştere lentă a populaţiei coloniilor australiene. 148 fi 299. din ultimul deceniu al secolului trecut. pp. AustraJia tinde. mijlocie şi mică.

sub presiunea unui scandal financiar — în legătură ou construirea căii ferate „Canadian Pacific" — şi a marii crize economice din acel an. menţinîndu-se pînă ila 1896. Construirea căilor ferate a accelerat deposedarea de pămînturi a indienilor şi a metişilor din Manitoba. Revolta a fost înfrîntă.a cunoscut o perioadă de certă — deşi nu t/pti I. guvernul federal a decis să-i fixeze în rezervaţii. întors < l n i exilul său în Statele Unite. din 1878. Intermezzoul guvernării liberale a pus cu tărie problema oportunităţii protecţionisimiuliui vamal. canadiene. în primele decenii ale veacului nostru 1. în 1874 liberalii au eşuat în încercarea de a reînnoi convenţia comercială cu . Liberalii lui Alexander Mackenzie au urmat la putere. Riel prins şi executat. ceea ce i-a împins la o răscoală în 1885. condus la început de John Mac-donald. Pe de o parte. de la 3 635 000 în 1871. după care. Indienii au fost constrînşi şi ei la capitulare şi la acceptarea teritoriilor limitate ce li se mai l&sau 2. pentru o perioadă de cinci ani. împreună cu o ramificaţie a ultimei. Din 1901 a început a se construi a doua linie — „Canadian Northern". La 1886 s-a încheiat construcţia primei căi ferate trans-continentale canadiene — „Canadian Pacific Railway". conservatorii au revenit. Pe de altă parte. El se retrase în 1873. sub conducerea lui Louis-David Riel. Pe primii. la 5 371 000 în 1901. au constituit armătura unităţii economice şi politice a Canadei şi premisa dezvoltării impetuoase a Far-Westuliui canadian. politica liberschimbistă a Angliei prejudicia dezvoltarea industriei autohtone. numită „Grand Trunk Pacific".H ulară — dezvoltare economică şi de excepţionali stabilitate guvernamentală. în acelaşi an s-au răsculat şi metişii din Manitoba. Acestea. Populaţia ei creşte. Scena politică a Canadei e dominată între 1867 şi 1896 de partidul conservator.

1 Canada dans Ies textes. I. W. . pp. pp. Histobe du F o h 1 e n. 308 ' G i r a u d .. Frlgault-T rudei. pp. 106—107. cit.. pp. op. op. cit. Manitoba. 113—115. L. 213 şi 226. Morton. 43—48 .

de existenţa unui sentiment naţional. sînt încurajate şi sentimentele naţionaliste şi separatiste care stăruiau în rîndurile unei părţi a minorităţii franceze. în formule din ce în ce mai suple. Partidul conservator canadian fi I făcui Itunci 0 veri tabilă platformă politică din pn i de mSsuri protecţioniste. după cum e evident. sentiment căruia acelaşi Wilfrid Laurier îi dădea formularea următoare: „Iubesc Franţa. uipunîndiu li K pirotecţionismul american. Protecţionismul vamal adoptat de o parte a Imperiului britanic. din interesele dezvoltării burgheziei industriale autohtone.. Cîştigînd net alegerile din 1878. dar sînt canadian. 309 . care ne-a dat viaţă. II atingea interesele de export ale industriei engleze şi. Contradicţia dintre aceste interese şi cele ale burgheziei britanice semnifică o fisură în unitatea economică. III. 184. a relaţiilor interimperiale. Un reprezentant al acestei aripe liberale. Dacă aş fi în Marea Britanie. conservatorii preluară puterea şi introduseră în anul următor primul tarif vamal complet şi decis protecţionist pentru industria canadiana.. punea în discuţie însăşi problema raportu rilor dintre Anglia şi Canada. spre a-şi putea realiza dezvoltarea deplină a propriilor resurse. m-aş declara liber-schimbist. Ele sânt temperate însă de irealitatea procesului de fuziune anglo-franceză. iubesc 1 CHBE. politică şi spirituală a imperiului. şi cred că avem nevoie de protecţionism" l. obligînd la reconsiderări. Pe fondul acestor aspiraţii către o mai largă libertate de acţiune. Şi o aripă a partidului liberal îşi iliulon scama că pentru Canada o atare politică economică c cea mai Indicaţi.Statele Unite (pe baze liber-schimbisti . Wilfrid Laurier. canadian. a derivat în mod direct. p. depăşind deosebirile de limbă şi tradiţie. pe un plan mai general. declara în 1876 în parlamentul canadian : „Protecţionismul e o necesitate pentru o naţiune tînără. reprezentate în această perioadă de partidul naţional al lui Honore Mercier şi de extremismul catolic al lui Henri Bouorassa. a independenţei tot mai largi de acţiune pe care ultima o afirma. în contrast cu liberalismul economic ce persista în politica metropolei.

Guvernul englez reuşi să ajungă la un compromis pe această temă cu cel din Ottawa. fără amestecul metropolei5. Australia — ridicau problema drepturilor lor specifice.Anglia. p. pp. 529. 406—411 . « C h c v a 11 i e r. ocazionată de jubileul de cincizeci de ani al domniei reginei Victoria. p. a determinat iniţierea unei noi practici în raporturile dintre metropolă şi guvernele responsabile din colonii : convocarea periodică a conferinţelor imperiale. pp.. Afirmînd tot mai mult poziţia de Bine SI n. între 28 iunie şi 4 iulie 1894 4. 70—72. III. 2 1 1 310 ~i . interesată în lărgirea relaţiilor sale cu Australia şi Noua Zeelandă. Rolul guvernatorului general. vezi şi : D e m a n g e o n. 63.. A doua s-a ţinut la Ottawa. op. dai primul loc în inima mea este pentru Canada. CHBE. cu un statut „cvasidiplomatic". cit. patria şi pămtntul meu natal"1. dar ea presupune că cerul nu va fi niciodată atît de neconstituţional. a avut loc la Londra între 4 aprilie şi 9 mai 1887. 232. care ne-a dat libertatea. a obţinut pentru toate coloniile ce dispuneau de autoguvernare dreptul de a încheia între ele acorduri comerciale pe baze diferenţiate. cit. 512. reprezentantul coroanei britanice. Z i e h e n. op. I. penii II discutarea şi adoptarea unor hotărîri comune în chestîunile de interes general. în cadrul ultimei conferinţe. guvernul său ceru în 1879 ca reprezentantul Canadei la Londra să poarte titlul de ministru-rezident. Modul în care marile colonii de limbă engleză — Canada. adoptîndu-se de comun acord titlul de „înalt comisar al Canadei la Londra" B . printr-o imagine spirituală : „Canada se roagă în fiecare duminică în biserici ca guvernatorul să guverneze bine . cit. p. îneît să asculte această rugăciune" 3. III.. Un istoric a sesizat prezenţa din ce în ce mai formală a acestei instituţii.itoare a statului canadian în raport cu metropola. pentru Canada la sfîrşitul secolului al XIX-lca. op. pp. Canada. Prima dintre aceste conferinţe. Z i e fi e n. 214—215.. în plină perioadă de potenţare din partea Angliei a politicii unităţii imperiale. cit. op. se estompează aproape complet în faţa guvernului ales. interimperial. 1 CHBE.

i la di/olv. din partea co loniilor sale. prilejul formulării aspiraţiilor burgheziei coloniale ( itre o m. în secolul al XX-lea. în cadrul lor se vor elabora doc trinele şi măsurile care.Aceste conferinţe au constituit. . fără a merge însă pîn. bl perspectivă.uc. suprimînd acest nume şi.i completă a legăturilor cu Anglia. icăutînd să suprime impresia unei subordonări faţă de Anglia. vor încerca să concilieze tendinţele contradictorii din sînul imperiului.xi largă autonomie. o dată cu «1.

în general. „După cum trusturile capitalizează averea lor printr-o evaluare de două sau de trei ori mai mare. riguros determinată economiceşte." 2. Imperialismul. se află într-o relaţie strînsă.unice cînd toate izvoarele de materii prime sînt conCfntrate într^o singură mână. Monopolurile — spune Lenin — „sînt deosel > n de n. Numai posedarea coloniei asii . în economia engleză de la sfârşitul secolului al XlX-lea. 312 . pp. cu cît concurai ţa şi goana după izvoare de materii prime în întreaga lume sînt mai ascuţite. Acest fenomen. în Opere complete. 387—388.. au însemnătate pînă şi izvoarele posibile de materii prime..CAPITOLUL IN LUPTĂ PENTRU REÎMPĂRŢIREA LUMII (1895—1918) Deşi. I. aşa şi capitalul financiar tinde. 386. Cu cît dezvoltarea capitalismului e mai mare. cu cel al expansiunii coloniale. p. Pentru capitalul financiar.. ţinînd seama de profiturile «posibile» în viitor. imperialismul se manifestă mai curînd. I. sa acapareze cît mai multe pămînturi. întrunind toate caracteristicile acestui ultim şi cel mai înalt stadiu al capitalismului. totuşi anii 1895—1918 pot fi consideraţi perioada sa clasică. spune tot Lenin... I. ţinînd seamă de dezvoltarea rapidă a tehnicii.. în genere. al luptei pentru împărţirea şi refonpăi ţirea hunii.. L e n i n . în politica britanică. dar în special pentru Anglia. 2 V. e n i n.. op. 27. oricare ar fi ele. care poate transforma mîine în surse de profituri pămînturi care astăzi nu sînt bune de nimic. cit.i pe deplin monopolul împotriva oricăror surprize în lupta rivalul. stadiul cel mai înalt al capitalismuui. în forma lor deplin conturată. formarea monopolurilor şi a capitalului financiar — prin fuziunea dintre cel industrial şi bancar — e un fapt împlinit şi totodată un proces în dezvoltare spre forme tot mai cuprinzătoare. oriunde ar fi şi prin orice mijloace. în speranţa de a găsi surse de materii prime. cu atât este mai înverşunată lupta pentru dobîndirea de colonii" 1.. cu i îi lipsa de materii prime se simte tot mai mult. voi. 1 V.

x salva de la un război civil ucigător cele 40 de milioane de locuitori ai Regatului Unit.i problemei sociale trebuia să presupună menţinerea şi chiar întărirea forţei economice şi politice a burgheziei.E un iapt pe care-1 mărturisesc unii roprc/. ea trebuia să fie — concepţie ide altfel veche —. în XI Ie ConInternational des Sciences Historiques. guvernator ni Nigeriei"). Exportul de capital.. cit. împinge de asemenea la cucerirea da Colonii. Viena. într-o convorbire cu cunoscutul ziarist William Stead — şi am asistat la o întrunire a şomerilor. F. transformată în dogmă de reprezentanţii intereselor uniunilor 'monopoliste. 135. în intenţia colonialiştilor.. A. este o chestiune de stomac. după cuvântările sălbatice auzite acolo şi care nu erau decît un singur strigăt : pîine ! pîine !. veneam spre casă şi mă gîndeam la cele văzute. 313 . Dar expansiunea colonială. mărturisite franc de Cecil Rhodes.. conceput ca remediu preventiv contra revoluţiei so1 Cf. trebuie să cucerim noi teritorii pentru plasarea prisosului de populaţie. oamenii politici colonialişti. o altă trăsătura caracteristici B in perialismului. G o u b e r — A. păstrarea neatinsă a proprietăţii ei asupra mijloacelor de producţie. 382—383.i M. voi.\\\\ nialismului britanic (Lugard. ColoMi ilismul. pp. asta am spus-o mereu. în condiţiile capitalismului monopolist: „Am fost ieri în East End 2 — spunea Rhodes în 1895. are şi profunde resorturi sociale. Imperiul. înc3 din ultimul deceniu al veacului trecut'. Şi cînd.o supapă de canalizare a nemulţumirilor sociale generate de agravarea exploatării maselor. noi. I. asigurând producerea mărfurilor în condiţii mai ieftine şi desfacerea lor cu profituri maxime. II. Pentru a evita un i Izboi civil. trebuie să deveniţi imperialişti" 3. op. Este punctul de vedere al unui om pentru care orice tratare . anume : pentru . qpentru a dobîndi noi pieţe în vederea desfacerii mărfurilor produse în ifabrici şi în mine. M i 11 e r. IW5]. într-un moment de sinceritate. L e n i n . eraim convins mai mult ca oricînd de însemnătatea imperialismului. " (Jartierele sărace din răsăritul Londrei. deoarece pe piaţa acestora e mai uşor a înlătura pe concurenţi prin mijloace monopoliste. p. Rapports. A. Ideea mea cea mai scumpă este rezolvarea problemei sociale. Changements politiques et •i/ues dans Ies pays d'Asie et d'Afrique au XX e siecle. După V.

teoretic şi practic... în aceste condiţii se creează. stoarce mai multe venituri din munca zecilor şi sutelor ide milioane de locuitori ai Indiei şi ai celorlalte colonii ale ei. doctrina unităţii Imperiului britanic şi a expansiunii sale nelimitate. în frunte cu Anglia. de populaţie". generat de intrarea capitalismului în noua sa fază de (dezvoltare. dar prinse în fapt îmtr-o reţea de dependenţă financiară şi diplomatică 2. în aifara celor două grupuri principale ■ le ţ.ciale. tom. începînd din 1895. teoretician şi el. în anumite ţări. o bază materială. Cecil Rhodes. avea un anume ecou şi în i-îmlul maselor muncitoare „neexjportate" în colonii ca „ipi IM". Ceea ce însemna o di versiune utilă pentru burghezie. apare şi categoria ţărilor dependente — cu una din formele isale : semicoloniile — de sine stătătoare din punct de vedere politic formal. deoît din cea a muncitorilor englezi. în situaţia că întreaga societate să nu fie întreţinută prin munca lui. cu deosebire în această perioadă. introdusă cu scopul de a slăbi lupta de clasă a proletariatului. prin cuceririle coloniale din Africa de Sud.. Anglia a cunoscut. comparabilă în politique coloniale. CCXXVI. Omul zilei : Joseph Chamberlain Disraeli fondase. dar mai ales om de acţiune. Pe această linie.iri : metropolele şi coloniile. 85 (1961). în „Revue Historique an. „Politica colonială desfăşurau ipe «oară largă — constată Lenin — a făcut ca proletarul european să ajungă în parte. un şir întreg ide forme intermediare ale ilopandenţei diverselor regiuni ale globului faţă de marile pui'ri. aduşi aproape în sclavie. Paroxismul expansiunii coloniale. de pildă. dăduse o eclatantă expresie practică acestei doctrine. ci prin munca băştinaşilor din colonii. 314 . Burghezia engleză. p. 452. extinzînd considerabil sfera de dominaţie a capitalului monopolist englez. o veritabilă (febră şovină 3. economică pentru molipsirea de şovinism colonial a proletariatului dirutr-o ţară sau alta" *. timp cam de un deceniu. a creat.

Era un mare industriaş din Birmingham.11 n • . faţă în faţă cu cele ale industriei textile. înţeleaptă $i economicoasă".esenţă cu naţionalismul burghez contincn I de un colorit dominant colonialist. străduindu-se să exalte imaginaţia colectivă. L e n i n. i l < atitudinilo] şi teoriilor sale. destinată să apere Anglia în special de concurenţa Germaniei şi Amerieii 3. Pe această bază „omul din Birmingham" se ridică împotriva citadelei liberalismului — Manchester — şi preconizează cu hotărî re convertirea Angliei la protecţionism. 2 1 315 . în loc de „free-trade" 1. în imperialismul colonial şi în protecţionism. I i si. încereînd să-şi impună punctul de vedere în politica britanică. nuanţînd personalitatea lui aparent contradictorie. el vedea „o politică reală.in. voi.i pensoniii'ii . tenace. 3 V.iliaţi. la „bătrînul partid stupid". iar ulterior contopiţi cu conservatorii. în Opere complete. dispunând încă de poziţii suficient de solide pe piaţa mondială. pe care nici un climat. „Cred în .. Ohamberlain n-a avut în politică alte principii decît acelea ale intereselor marelui capital britanic. Omul care . încrezătoare în ea însăşi. nici o schimbare n-ar putea-o face să devină bastardă şi care. I -. ameninţate de concurenţa germană şi americană mult mai mult decît industria bumbacului. hotărîtă. alimentată de interesele monopoluriloi ii ilului li nanciar. cred în această rasă angloHsaxonă. 27.de spirit. mai presus de orice îndoială. I. lansînd lozinca „fairtrade". Joseph Chamberlain s-a opus acordării autonomiei Irlandei. pe care le-a promovat fără scrupule sub raportul metodelor şi s-a priceput să le exprime într-o ideologie şi un limbaj aproape romantic. „Comerţ corect". atitudinile sale mult discutate. a fost Joseph Chamberlain. în raport cu altul. mîndră. exprimate în fraze grandilocvente. să aprindă orgoliul naţional şi şovinismul. Birmingham contra Manchester. A I nuna în primul rînd a descifra resorturile obiective . p. devenind şeful grupului „liberalilor unionişti".iceastă rasă — spunea el — cea mai mare dintre rasele guvernante pe care ikimea ie-a cunoscut vreodată . rupînd cu liberalii 2 şi trecînd la conservatori. în loc de „comerţ liber". Industria grea şi interesele ei. propusă de Gladstone. la început . Un sector economic sever concurat pe piaţa externă. Aceste interese diferenţiate sînt concentrate şi filtrate In activitatea lui Joseph Chamberlain.. Imperialismul. reprezentant al industriei metalurgice britanice. 382..

aliindu^se cu ea împotriva imperialismului german (1904). a neangajării în problemele europene prin tratate de durată. op. 316 . şi s-a lăsat înclinat către o înţelegere cu Germania. prin compromisuri. conservator de şcoală veche. cit. „bunica Europei monarhice". în 1897. dar esenţială s-a dovedit contradicţia sa ou imperialismul german. terminarea aproape integrală a împărţirii Africii.1 iltoriei viitoare şi a civili/. Anglia a. op. ocazionată de jubileul de 60 de ani de domnie al reginei Victoria. în oîţiva ani. Accentele lui Chamberlain sînt asemănătoare cu ale pangermaniştilor şi izvorîte. diferendele sale coloniale cu Franţa. ci irezidă an falezele ei de calcar şi în flota sa" 2. jubileu ale cărui serbări au fost anume regizate ca o apoteoză a imperiului şi orgoliului britanic. 75. Chamberlain a văzut la un moment dat în Franţa principalul rival al Angliei. pătruns de ideea că : „Nici o ţară din lume nu e în situaţia Angliei de a-şi putea permite să renunţe la prietenia altora.. pe amîndoi. idespre care nici un englez nu poate vorbi fără un fior de entuziasm" 1. şi mai cred în viitorul »< estui imperiu vast cil lumea. p.1 ţiei universale . trebuit să renunţe la „splendida izolare". cit. care gravitau în jurul Angliei pe de o parte şi a Germaniei pe de altă parte. umilirea Franţei la Fachoda.va constitui forţa predominaui . voind astfel să pună capăt politicii „splendidei izolări". a burilor. alte puteri. 293.. I s-a opus însă bătrînul Salisbury. împărţirea Chinei în zone de influenţă. Absorbit de însemnătatea expansiunii coloniale pentru interesele monopoliştilor [britanici. p. El a prezidat. Sub egida lui Chamberlain au fost întreprinse războaiele imperialiste .împotriva statului mahdist. au fost determinate de interese economico-ipolitice la scară tmon1 2 După Hardy. Forţa sa nu depinde de legăturile sale cu. sosit mai tîrziu la împărţirea coloniilor şi aspirând la reîmpărţirea lumii prin mijloace violente. Rămîne un fapt că aceste blocuri imperialiste agresive. \ Istoria i-a dezminţit. După 15 a u m o n t.i . venit la putere în 1895. In cabinetul conservator prezidat de lordul Salisbury. din situaţii şi scopuri analoge. Anglia şi-a putut mai uşor rezolva. de fapt. conferinţa imperială de la Londra. exercitînd o mare influenţă asupra întregului guvern. „Joe" Chamberlain a deţinut Ministerul Coloniilor.

„Balcanii >i turnul catedralei din Strasbourg" 1 nu mai sî-nt probleme de prim plan In polii marilor iputeri. Imperialismul. Dezminţit şi chiar înfrunt a fost Chambei lain şi în lupta ia în favoarea adaptării protecţionismului. Aceasta în primul rînd pentru că Anglia e absorbită de expectativa confruntării armate cu Imlperialis mul german. spre a evita secesiunea lor. Imperiul britanic avea 22. iar nu europeană. tot mai agresiv.. este de ordin practic. în 1871. cu 393. se reducea. este o chestiune de stomac".5 milioane de kilometri rpătraţi. p. La 1914.. Franţa nu se pu ii i împăca.. „Imperiul. Liberalii revin ila o conduită mai moderată în problemele coloniale..5 milioane de kilometri pătraţi şi 251. 27.. Oricum. el cuprindea 33..dială. interesele uniunilor monopoliste şi ale capitalului financiar englez se puteau declara satisfăcute. 317 .1 V. fiindcă generaţiile următoare n-aveau 1 Expresie designînd cauzele de încordare politică în Europa. . în trecerea lui prin istoria imperiului. 384.9 milioane locuitori. la un substrat economic.5 milioane locuitori 2. I. La 1876. Opoziţia cercurilor industriale încă neinteresate în abandonarea liberului-schimlv s-a unit cu rezistenţa ipăturilor mk-burgheze şi a maselor imuncitoare care se temeau că protecţionismul va însemna o scumpire a vieţii. cu pierderea cărora. Este anul care marchează sfîrşitul „crizei" expansioniste a imperialismului britanic.M lor din Balcani. în Opere complete.. ii 1870—1880 : slăbirea Imperiului otoman. Liberalii au folosit această conjunctură. declara brutal Rhodes. rivalitatea marilor puteri pentru influenţa în această ■ }i asupra strîmtorilor (Bosfor şi Dardanele). au răsturnat pe conservatori şi au câştigat alegerile din 1905. Rhodes şi Joseph Chamberlain. Acest triumvirat lăsase urme. lupta de eliberare a po. în termenii inauguraţi de politica lui Disraeli. în decern. Relaţii economice înterimperiale E inutil a mai reveni asupra faptului că toată „problema imperială" de la sfîrşitul secolului al XlX-lea şi începutul veacului nostru. Disraeli... L e n i n. în ultimă instanţă. iar pe de altă parte pro vinciile Alsacia şi Lorena. Şi tot el considera că singura legătură <pe care Anglia poate spera s.i-şi bazeze raporturile cu coloniile. voi.

cînd cifrele respective erau de 81 îşi 97 milioare lire 3. veleităţile spre libertate de acţiune din partea coloniilor.i n . 295 şi 298. în comerţul exterior al acestor colonii ponderea schimburilor cu Anglia este într-o scădere continuă. nota 3. De pildă: între 1870 şi 1880 mărfurile britanice acope reau 54% din importul Canadei. în „Annales". nr. Dar cu toate -că Anglia întreprinde efortul monopolizării pieţei coloniilor sale şi le inundă cu cantităţi sporite de mărfuri. eşecul protecţicnisnuilui. La 1913.1 reuşit. 441. Cf. 19 (1964). apare limpede.să mai fie născute în Anglia. lupta de eliberare naţională a altora. 85% din al Indiei. III. aceleaşi cifre însumau 104. p.4 milioane lire. O dovedesc opoziţia coloniilor faţă tic o politică vamală comună. media valorii anuale a exportului Marii Britanii în imperiu a crescut între 1850 şi 1913 de la 19 la 161 milioane lire sterline. 188. iar aceea a importului ei din imperiu de la 39 da 173 milioane lire 2. tendinţa unora de a fi tratate pe picior de egalitate cu metropola. p. La 1860.6 şi 105. 83% din al Africii de Sud şi 73% din al Australiei. 3 CHBE. în cifre absolute. 8 1 318 . 2. aţa îm îl ai < ■ micuţul sentimental pentru ea va slăbi treptat *. Commerce et empire. Ibidem. cererile coloniilor. 204. O creştere considerabilă cuantumu/lui exportului şi importului se observă mai ales după 1892. p. In 1901. pp. Această proporţie reprezintă însă în cifre absolute o producţie mult mai mare decît în 1860.dial&. în li rgă măsură. Marea Britanie producea aproximativ jumătate din totalul mondial al cărbunelui. cota care-i revine la nrticole oscilează între 13 şi 23% din producţia mon. cit. Potenţialul industrial englez a continuat să crească şi el era capabil să acopere. D e m a n g e o n . Ea trebuie să ţină seama iîn permanenţă de un element fundamental : pierderea din partea Angliei a primului loc în lume în producţia industrială.. C r o u z e t . întrebarea care se pune e numai dacă întreg efortul de unificare imperială avea sau nu o bază economică ? Răspunsul obligă la o dificilă analiză a relaţiilor economice din interiorul imperiului. an. fierului brut şi bum'bacului. Faptul că intenţia de a transforma Imperiul britanic într-o unitate economică şi politică strîns. op.

dar au creat şi posibilităţi de relaxare a legăturilor lor comerciale cu (metropola. îşi acoperă 57% din import cu mărfuri din S.. ea croşte în perioadele de criză şi descreşte în cele de prosperitate. înainte de a trage o concluzie asupi neţuri . Al doilea este faptul că pînă spre sfîrşitul secolului al XlX-lea cota-parte a. aceasta. reies de asemenea unele Inmbări substanţiale. 288. » Ibidem.. aceste oscilaţii se conformează curbei mondiale.A- 319 . în cel al Endiei li 66°/o. Noua Zeelandă. Revenind la (dificila chestiune a unei concluzii asupra datelor de mai sus. în al Australiei I l 52°/o '. din însăşi dezvoltarea economică a coloniilor. din concurenţa străină 4. 302. p. Această stare de lucruri a derivat. Necesităţile coloniilor au crescut în ritm şi în proporţii mai mani deoît capacitatea industriei engleze de a le acoperi la preţuri avantajoase în raport eu concurenţa străină. Ele sînt îndreptate.. în perioada următoare însă. la n. care cresc între 1870 şi 1913 de la 270 Li 1 780 milioane lire sterline. cit. La importul Angliei. Australia.U.i relaţiilor comerciale interimperiale. p. 1 Ibidem. ceea ce evidenţiază faptul că imperiul joacă un rol compensator yi stabilizator în economia engleză. op. sînt de reţinui tnd douS elemente. în ansamblu. exporturilor britanice spre imperiu variază contraciclic .nioanele albe" : Canada. spreI. care duce la stabilirea de mai intense şi mai avantajoase relaţii comerciale directe între unele din ele. p.nul secolului trecut. ise poate aprecia că ele relevă. ajungînd să reprezinte 47% din totalul exportului britanic de capital în străinătate 2. creşte con1 C r o u z e t. 300. 4 Exemplu tipic : concurenţa Statelor Unite în Canada .La 1913. în al Africii de Sud la 56%. Investiţiile masive de capital britanic în imperiu au avut acest efect contradictoriu : au subordonat economia coloniilor. adică scad şi cresc paralel cu anii de depresiune şi de avînt s. după greutatea relativă pe care diverse mărfuri o au iîn acest circuit. întîiul este demarajul investiţiilor de capital în inM riorul imperiului. proporţia mănfuriloi iadei era de numai 21%. incapacitatea economiei engleze de a-şi asigura o poziţie de monopol pe piaţa imperiullui. Examinînd sub un alt aspect structura raporturilor econonine dintre Anglia şi imperiul ei.. j>e de o parte. în al doilea rînd. în proporţie de peste 5O°/o.

2 8.4 19.0 Cît priveşte exporturile spre imperiu. ceaiul. 1890 şi 1913. cit. 0 64. cit.4 16. proporţia produselor textile scade între 1854 şi 1913.siderabil proporţia pe care o ocupi ceri alele. sînt orientate spre imperiu în proporţie de 16% în 1854 şi de 32% în 1913 2 .7 11. La exportul sipre imperiu.. 190.7 0. Importuri din imperiu .7 19. în schimb. o deţin lîn importul total al Marii Britanii.0 15.2 35. pentru care Anglia se adresează unor surse din afara imperiului.8 26.8 0.9 total l 1913 Cereale Ceai Carne Produse alimentare în ansamblu Cafea Zahăr Lemn Bumbac 16. ■ 2 1 320 . faţă de 6 şilingi în S. consumul de mărfuri engleze este mult mai mare în colonii decît în oricare ţară europeană.2 3. 1 liră în Elveţia. în ansamblul exportului britanic. op.7 27. privind proporţia pe care mărfurile de mai sus provenite din Imperiu. în anii 1854. 7 55. îndreptăţind C r o u z e t. Ibidem. din care cele de bumbac de la 42 la 33%. Dtmangcon. 1 76. 3 De pildă.0 18. Iată cîteva date.U. sau în] Statele Unite 3. în anul 1913 valoarea mărfurilor engleze importate sel cifra la aproximativ 10 lire sterline pe cap de locuitor în Noua Zeelandă. p. op. procente 185 din 1890 4 5. 290. Articolele metalurgice. za'lur. faptul principal este decanul articolelor de bumbac şi creşterea produselor metalurgice.7 8. 2 lire 9 şilingi în Olanda. 87.3 24.5 71. 7 lire în Australia şi cîte 3 pînă la 4 lire în Canada şi Africa de Sud. alături şi de alte date.. 2 lire în Suedia. de la 64 la 51°/o. p. Scade în schimb importul'de cafea.7 15.A. bumbac. p.8 . Ceea ce. carnea şi produsele alimentare în general. 297. ipri din imperiu.j Pe cap de locuitor.1 33.. Cf. lemn.

cit. guverl mărfurile britanice un tarif 1 1 /2% a taxelor. arată că eforturile capitalului monopodui totuşi la anumiţi. . 233—234. 4. op. I o originală diviziune a muncii între dintre are unde produc mai cu seamă iele pentru cele din Europa" l . cu toată aparenţii oari ■ i l l ă totuşi în frunţi .. se poate ..c încadrează mai curînd în prima n i . „Piaţa mondială ţi . limitată. diferenţiate de Lenin.i insistenţele Angliei. p... riului într-un • închis. op.il . din ■ nglia.. rezervînd coloniile ca i de exploatare de prim ordin.. cit.ni urilor importate sau exportate din igliei oscilează aproximativ între I n i totalul comerţului exterior. pp. apoi şi Austrain ml i intermediară.rezultate.. 195^-197 . I. modificat i l.. landă în 1907. iip. 60. <: li e v a 11 i e r. după 1895 •r dintre Anglia şi imperiu • ! ' ii structurii raporturilor econondinţa creării de instituţii care •it U cartea lui Parvus. pînă la nul lui Joseph Chamberlain şi al protecţionist în raport cu lumea ii libera circulaţie a mărfurilor în iii M Iniilor interimperiale. .1 ii-i inipcrial în avantajul metropoi i u l . Se conni Lenin. voi.. în sporirea şi uluirilor interimpcrialc. B a u m o n t... făcută încă la sfârşitul secolului I . La acest " se vor ralia. I... nu fără ezitări. i a nereuşitei n.I amplorii legăturilor eoonon . i 25 şi 33 1/2% reducere..i .

755. în -măsură anai mică. separate după natura diferenţiată a relaţiilor de subordonare dintre Anglia şi posesiunile sale.te însă de progresul deliberat al „autonomismuilm ' coloniilor de emigraţie şi de creşterea valului luptelor de elibei Cu începere din primii ani ai vesu ului al XX-lea survine 0 dirijare a emigraţiei. Ea a adoptat termenul de «dominion" pentru principalele colonii. op. I I I . pp. 322 . către Statele Unite. Deakin. singura >care-l dobîndise. op. S-a luat tot acum hotărîrea convocării acestor confei iu\e la fiecare patru ani.i 1 denumirea de „conferinţă imperială". cit. între 15 aprilie şi 9 mai 1907. op. 422—430. ' CHBE.. mai ales Canada. In 1913. Africa de Sud. al căror număr e considerabil : după 1910 o medie anuală de aproape 400 000 K Conferinţele imperiale devin o instituţie permanentă şi se succed cu regularitate. Hardy.. pp. menită să contribuie.. cit. Chevallii r. la ce rerea reprezentantului Australiei. sugerînd astfel 1 M ai Cerul de întrunire inter pares 2. statul-major imperial. Regimul de „dominion" îşi face loc larg. p. D e m a n g e o n. 86 . unificarea coloniilor din Australia într-o federaţie (Commonwealth of Austra1 CHBE. dotate cu guvern res ponsabil. în 1909.. S-a creat de asemenea. Canada era. Cea mai importantă are loc la Londra. cit.să favorizeze unitatea imperiului i . De fapt. ( i i i ni . p. Noua Zeelandă şi. la sudarea spirituală a imperiului. <<i>. Australia.i 1. 1. în cadrul guvernului britanic. 62—63 p 194. 588. damanioanele absorb deja peste 70% din emigranţii englezi. fără îndoială. In acest an. Conferinţele imperiale din 1907 şi 1911 adoptă oficial o asemenea hotărîre. Există.). în proporţie de peste 50%. cu sarcina coordonării forţelor şi organizării militare a întregului im periu 3. cit. pînă la 1901. aşadar. 1 „între egali" (lat. pp. s-a constituit un departament separat al daminioanelor. al Indiei şi al Coloniilor. emigraţia britanică se îndrepta. 246. o specială încurajare a ei înspre colo niile britanice. 77. p. de acum înainte. 479—480 . este prima care poartă i. Pînă ipe la 1903—1904. III. trei or gane de legătură cu imperiul : Departamentul Dominicanelor. desprins din vechiul „Colonial Office".

in I [ganda .i-stora acelaşi statut.. In Australia. unde construcţiile pe colonii. se fac proiecte de unifil i i l -ritclor linii de cale ferată. I South Africa) în 1909. aceea dintre zonele de expanoeuipă iprimul loc în atenţia Marii frica de Sud. u ud pretutindeni..i sistemului „preferinţelor imperiale" în i IS98 se iau imăsura în vederea unificării imperiul. n c i centralizate şi se înaintează (proiecte ■ lefilor de naturalizare şi de acordare a breunor „împuterniciţi comerciali" în . i limita injoncţiunile străine.. ■ i . nc..i observa şi raporta asupra posi i schimburilor comerciale cu metropola. ' < Noua 'Avlandă. Aci întreprinde tipice ale epocii i le procesului (împărţirii lumii I II In între Im I. Războiul anglo-bur Ici. tot imai adînc în interior. 'La aceeaşi scară se întoci i .. ipe baza Mhl. .ipctown ajunge în 1909 pînă la jian. n i .. imperialiste. II i n . iimperială din 1 9 1 1 a acceptai ca Marea BritaDiiducereaîşi controlul general al ipoliticii externe ii cu recomandarea ca dominioanele sS fie connu 11 posibil. ' • bui i v e a la bază dorinţa capitalului mono-icapara şi dispune după plac de imensele 323 . în aceeaşi perioadă au loc Da de Aur :şi Sierra Leone. rica de Sud (Union . denotS [oi politice pentru coeziunea economică a idiază şi congresele Camerelor da în 1886 la Londra — care se ţin in pi im ipalele centre economice ale domiiydney. în Africa i < .

Agenţii săi puseră la cale o răscoală printre imigranţii din Johannesburg. în repetate rînduri. ceea ce demonstra dincolo de orice evidenţă uneltirile puse la cale de Compania Africii şi de guvernul Coloniei Capului. După raidul 1 CHBE. a intrat t în Transvaal.se răscoale. s-a iritat pentru această gaifă. Transvaalul rezistă încercărilor de a fi atras într-o uniune vamală cu Colonia Capului şi Natal . Planul a eşuat lamentabil. semnînd în schimb. urmau să intre pe teritoriul Transvaalului. cit. de prin anii 1878—1884. trupele Companiei Africii de Sud. Situaţia Angliei era penibilă. a drepturilor politice pentru proaspeţii imigranţi. englezii au căutat să-1 atragă în tratative şi să-1 convingă.bogăţii minerale descoperite în subsolul republicilor bure. ca prim-iministru al Coloniei Gapului. în momentul izbucnirii ei. Kriiger rămase neclintit. proaspăt ministru al coloniilor. în 1889. G i g 1 i o. Chamberlain. ipe tema impozitelor pentru companiile miniere străine. el se străduise să atragă la colaborare pe burii care trăiau aci. pp. p. Ca prim^ministru al Coloniei Capului. Pre. o alianţă defensivă cu cealaltă republică bură. Complotul de la Johannesburg a fost descoperit şi prevenit. sub pretextul indicării de drepturi politice. El a fost înifrînt şi prins de buri la 27 de cembrie 1895. Jameson. pen„proteja" pe cetăţenii străini „ameninţaţi". mărginindu-se la revendicarea unor drepturi mai largi pentru buri 1. a avut un rol de căpetenie în aceste demersuri. care a însemnat sfârşitul carierei politice a lui Rhodes. Orange însă a acceptat.. 491—493. şedinţele Krtiger n-a acceptat faisS ifice de bunăvoie independenţa economică şi politica a popoi ului său. op. Jameson. puse sub comanda unui avenier. 124—125. Jameson proclamase intervenţia în favoarea unor „oprimaţi" siliţi să. în cursul întrevederii celor doi adversari. sub conducerea lui Jan Hendrik Hofmeyx. Rhodes îşi pierdu răbdarea. V I I I .. Eşuară şi insistenţele lui Rhodes pentru o federaţie a acestor state cu Colonia Capului. Aceştia se constituiseră. la Pretoria. la data fixată. acumulau. în 1894. în ifruntea unui detaşament de 470 de călăreţi. 324 . dar răscoala nu izbucnise. a tarifelor vamale şi a căilor ferate. Divergenţele se. într-o iligă politică al cărei program moderat nu respingea conlucrarea cu englezii. Cecil Rhodes. îmbinate alternativ cu presiuni şi provocări. nefiind la curent.

Rhodtsia. Societăţile britanice de căi ferate I reducerii veniturilor pe care o atrăgea M 1 lui Rhodes. „Colonies et emI lui ( li A ud .complicaţii internai. ' • J u l i e n .aceşti „afrikaanderis" 9 au indignat. pp.jfără a face apel la sprijinul puteri1 înfrfîngă „bandele înarmate care invada111 A iirni. pp. op. Joseph Chamrpansion imperialiste [Col. iar cei implicaţi în complotul nereuşit •r. încetînd colai'olitkă cu regimul şi siliiwlu 1 pe Elhodes să dimisînt însă de loc lipsite de temei supoziţiile că' li fost la curent cu urzelile lui RIKKICS. cuiiTi începeau deja a fi numite aceste nele 'bure răscumţpărară. dezalipa eşecului pentru a se salva pe sine 1. triburile din teritoriul concesionat Companiei HL l. nr. 5]. Ele fură înfrînte Răscoala fu urmată de măsuri admi[900) menite a întări controlul asupra Rho! . Micii acţionari au fost ■ 196 M a u r i c e Crouzet. Paris..it o tensiune diplomatică anglo-gerI I I pi II de speranţa Germaniei într-un conflict .irii în martie 1896. vedea în in aliat âimpotriva acesteia. 267— 325 . Kaiserul Wilhelm preşedintelui Kriiger o telegramă în care îl iptul că : „. cit. care pusese mîna pe Africa de sud-vest. M masive de acţiuni. 196 şi 209. 1949. conform unui tea de pe teritoriul lor din căile ferate iwn.imeson a creat Angliei şi . proprietarii şi lin Africa de Sud au provocat o II M I lui acţiunilor.iţiaţi. ■ .i de politica de apropiere a lui Cham ■ iii i icuraiate de eşecul britanic. 1 idoptl O atitudine tot mai revendicativă. seria I.. ii |. atitudinea burilor a rămas 1 fameson a fost predat tribunalelor enn ). mulţumirea abia mascată a Angliei. G i g l i o .

promiţîndu-i acesteia Angola. preşedintele republicii Orange (ales în 1897). burii abia dacă reuşeau să întrunească 28 000 de soldaţi. op. ei au atins un maximum de aproximativ 50 000 de luptători. în octombrie 1899 izbucni războiul 2. Ani înşelat însă Germania. Anglia respinse ultimatumul. cit. dar nici aceasta concesie nu mai fu considerată satisfăcătoare. 307—308. op. în cazul unui răspuns nefavorabil în termen de 48 de ore. La 11 octombrie.spoliaţi prin aceasta manevră. pp. Inferioritatea lor faţă de resursele colosului care se pregătea să-i fhită îi obliga la tactica ofensivă. Polii ia ira era prezentată de presa britanică drept vinovată de prăbuşirea de la bursă1. Charnberlain. 180—181. I. are loc da Bloemf ontein o întrevedere a acestuia cu Kriiger şi cu Stein. cerând oprirea trimiterii trupe şi retragerea celor existente de pe frontieră. Cu voluntarii sub 18 şi peste 50 de ani. i I. li . s-ar considera imposibilă menţinere. pţ>. op. pp. în mai 1899. op. în aceeaşi seară. Parvenindu-i ştirea. ea a garantai Portugaliei integritatea posesiunilor sale în ichimbul interdicţiei importului de arme pentru buri prin aceste posesiuni. Cronje înfrînse G i g 1 i o. 382—386.. din 14 octombrie 1899. se considera Luată starea de război.. op. cit. Kriiger nu voi să admită decît termenul minim de 7 ani. Milner ceru în cursul tratativelor ca burii să acorde drept de vot ce tăţenilor care se stabiliseră pe teritoriul lor de cel puţin 5 ani. cit. Generalii buri acţionară cu repeziciune.. 213—216. Tra tativele se rupseră. cit. mai înainte ca englezii şi fi putut concentra toate forţele ide care dispuneau. 218—221. 26 2 1 326 . repurtând o victorie la Ladysmith. cit. Anglia se asi gurase de neutralitatea Germaniei. In pregătirea diplomatică a războiului. la cererea (lui Milner. expunînd-o tendenţios. Antecedentele imediate ale războiului : B a u m o n t. S î k.i integrităţii po milor africane ale Portugaliei" (tratatul secret din 30 august 1898). Mobiliy. Kriiger adresă la 9 octombrie un ultimatum.pt scop dezorien tarea opiniei publice şi crearea unui i iimai de „indignare" îm potriva lui Kriiger şi a burilor.i u in o n t.înd pe toţi bărbaţii între 18 şi 50 de ani.. pp. noul înalt comisar britanic pentru Africa de Sud. Englezii debarcară în Africa de Sud 25 000 de soldaţi.. Hardy. burii începură ostilităţile. la care au -făcut apel în ultima instanţă. „în cazul în care. din nefericire. redeschide în parlament problema ra porturilor cu burii. Kriiger comunică acceptarea pro punerii engleze. Joubert pătrunse în Natal. Ulterior. cârca i ii d re. în 1898. Anglia se decisese la o acţiune armată. pp. deoarece prin aii tratai secret.

■ 'i-niherg. la slîrşitul lui februarie englezii mit li. la Mafeking. capitala Transvaalului. In martie ei cuceresc Bloemfontein. ipeste 2—3 săptămîni apoi Pretoria. p. I i iot hnpuriul britanic se concentraseră la dis MI i i n . dinspre i de oameni. i t i c pentru cauza lor şi de admiraţie in Mu Ici ii ido vadă. 327 . întinderii respinşi. II 105 000 soldaţi.Icze comandate de Baden Powell la Mafeking şi ilterley. trecu în colonia portugheză Moi' i rcă pentru Eurqpa.i la lupt. dar rsfontein. Generalul Buller. în Colon l i i i . i englezi. în fruntea a n i . englezii despresurară Kimberircuiră la Paderberg ipe generalul lameni..mdu-l să capituleze după mcene. MU englez.11 r locuiau aci1. cu neaşteptatele succese in o largă 'popularizare în ipresa mondială. atacînd. e bătut pe imalul rîului Tugela.i . l i ii două republici bure. dbligî. Cu numerică.ile războiului. ni ilc M i i » | ) . lecembrie.i mersul războiului ise schimbă.itoi iloi bu VIII. In decembrie el l i i n d numit comandant suprem al armatei i î n ş i t . cu 4 000 de oameni. Generalul Roberts i . Kitchener şi French.i -pâtrunise ipre Jud. Gatacre. ilctorminînd alăturare. Roberts. O pante a generalilor buri a succese parţiale. i .nplică atunci tactica pămîntului în lagăre de concentrare a tuturor in lupi. lupte de guerilă.i unora din com> . în martie 200 000. 601. înrenu . hristian de Wett se distinseră prin l n hener . O coloană bur. Lordul Methuen. încercă să deblocheze oraşul Kimberley. englezii trecură la contraofensivă.

" *. Londra. A Study in . pp. morţi şi răniţi.. eroismul lor a fost incontestabil. con ducătorii rezistenţei bure se întruniră la Vereenigung şi deciseră acceptarea condiţiilor engleze 2. dar burilor li se garanta libertatea individuală şi dreptul la instrucţiune în limba maternă. Fusese o lecţie dură pentru colonialismul britanic. p. Guvernul b e arătă mai concesiv decît era de aşteptat. Prelun oiului. maure. Thornton. în discuţii. Se promise şi acordarea. Ea a marcat — spune un istoric contemporan — momentul din care „încrederea în dinamica expansiunii imperiale a murit . atmosfera de simpatie care a înconjurat lupta burilor pentru apărarea libertăţii statelor lor nu trebuie să altereze aprecierea obiectivă a isensului acestei lupte. In eneralii buri iniţiară tratative de pace. ţinînd seama de marile interese economice ale capitalurilor engleze. Guvernul britanic (promitea 3 milioane de lire pentru refacerea distrugerilor pricinuite de război. 328 A. cu tot atîta cruzime şi lipsă de consideraţie ca şi ori-i • regim ide idominaţie colonială. an de resurse umane şi materiale deasupra oricăror prevederi. The Imperial Idea and its Ennemies. în luna mai 1902.. Dar burii erau <> minoritate opresoare. Burii şi-au independenţa . într-adevăr. de instituţii reprezentative. 1 Britisb Power. Războiul costase 250 milioane de lire şi peste 40 000 de oameni. Lupta lor a avut şi reversul reacţionar al apărării poziţiei de minoritate exploatatoare şi asupritoare. P. Transvaal şi Orange erau anexate Imperiului britanic. publicul britanic n-a mai investit capital emoţional în politica imperială. VIII. prilejuiseră dezlănţuirea unei violente campanii politice a liberalilor împotriva conservatorilor. impopular în Anglia şi în întreaga lume. * CHEF. 1959. în timp cît mai scurt. 109—110. care trata masa populaţiei indigene. generalii Botha şi Beyers relevară una din cauzele înfrîngerii : ostilitatea populaţiei indigene faţă de buri. 611. La 31 mai 1902 s-a semnat ipacea de la Pretoria.Lupta se ducea în condiţii prea ini >e putea prelungi peste o anumită limită. Generozitate explicabilă. iar boiul pe care l-au purtat a avut un caracter antiimperialist i dat lovituri grele colonialismului britanic.

i t e a contradicţiei dintre oprenă cădea pe raporturile dintre eni ' i i i i n i . murind în 1904. în 1903 se i i i între coloniile Africii de Sud..partid spera ca. faptul .1 uni cele patru colonii... 11 i partidul unificării sau al pro-i ! ifrkan sau naţionalist...lemnarea ypăcii. Mai multe erau considerentele interesele capitalului britanic penonomică. frica de Sud după războiul anglo-bur ii din 1902. de care Transvaalul 16. ridicîndu-le la li 'I".uvernării. Ferii i i u l t ... 329 . n i acum interesul a-şi alia elementul ' U a populaţiei de culoare . în aceste noi conIwiul uiglo-bur vezi şi Baumont... Anglia s-a arătat deosebit din toate punctele de vedere.. op. I.. pp. pe linia generală a i n i m i i In ir.!■ . cit. pp. Refugiat în Eu- i zadarnic să obţină un ajutor pentru cauza poI trăi în Elveţia şi Olanda. 386—389. dorinţa nie problema Africii de Sud din atenţia ■siunea britanică şi de atro!ii motiv ide atitudine îm/păi n i i i l i i i imilitar se introduse ifoarte curând admi< iste republici fiind tratate după un l l ll î p p (hapului şi Natalului. op. 140—142.. cit.. I I i. în frunte partide înclinau în favoarea intenţiilor ■ mini I.in n i ..iio'/. în iii1 .. urmele răz■-misiunile făcute.n i restabiliţi în drepturile de prolispune în favoarea regimului britanic şi .. generalii bu primiţi cu onoruri I ' Kjiiger refuză orice ooropromis. permiţînd reluarea explo i mdiţii normale a bogăţiilor miniere . 308— i pp... Ii I .. i a r Orange în iunie 1907 2 .mi.

irilamentud englez a dezbătut şi votat între 4 şi 19 august 1909 acel „South-Africa Bill" pe care guvernul britanic îl conlirmă în septembrie 1. Oxford. în vreme ce alt conducător militar bur din vremea războiului.isia dată din delegaţii adunărilor legislative ale coloniilor. Ea a accqptat. Principalul sprijinitor al lui Botha era generalul Smuts. pp : 330 . Y ou n g. Constituţional Laws of th •ealih. unde în principiu participau la alegerile pentru consiliul regional. o convenţie naţională. în principiu. Africanii erau excluşi însă de la drepturile politice — în afară de Colonia Capului. M.diţii. pe bază de afaceri comune îşi de cointeresare în ^profiturile marilor uniuni monopoliste străine. . ideea uniunii. în comparaţie cu celelalte. s-a ţinut la Durban o conWnnţă a reprezentanţilor guvernelor celor patru colonii sud. Botha a format guvernul. Gruparea Botha reprezintă tot mai clar burghezia bură legată de capitalul industrialcomercial. va trece curînd în opoziţie. Uniunea Sud-Africană. devenit prim-ministru al Coloniei Capului. pentru ca în 'mai 1910 noul dominion. Hertzog. deci controlul politic al întregii Al iu i de Sud. între octombrie 1908 şi martie 1909. în cari au intrat. Din partea lui Botha şi a fracţiunii sale. să-şi mascheze atitudinea printr-o vehementă demagogie naţionalistă. majoritare în partidul naţionalist bur. El este expresia politică exclusivă a unei minorităţi dominante. P.poziţie mai intransigentă faţă de englezi şi revendică independenţa. Jameson.i prelucrat şi adoptat proiectul de constituţie a viitoarei uniuni. ba chiar o îndeamnă. 1952. în anul 1908. Noul idominion prezintă deci o particularitate. Constituirea sa a fost rezultatul compromisului dintre coloniştii britanici şi buri pe socoteala indigenilor. la iniţiativa faimosului dr. să se constituie efectiv cu un guvern responsabil unic. dispusă la o colaborare cu englezii. fracţiunea Hertzog adoptă o. compusă de . să cîştige majoritatea absolută In iduna i reprezentativă. adică a peste 80 n!i din populaţie. Smuts şi Hertzog. angajarea în sprijinul constituirii dominionului marca o capitulare faţă de imperialismul britanic. La alegerile din 1910 partidul bur s-a prezentat unit şi a obţinut majoritatea absolută. Ceea ce nu o împiedică. Dir ' I v o r J c n n i n g s — C. Reprezentînd pe fermieri. ca principali colaboratori.\ africane. o adunare legislativă bicamerală şi consilii legislative regionale.

gruparea lor adoptînd numele de i i n di i şi programul pe revendicarea in~ hoiului angloibur. pe ide altă parte -din vechea ni. aprecierea poziţiei acesM . de te331 Smuts şi cea a lui 1 ! ' începură insă diferendele vizibile dintre gruparima iprijinea credi- . în funcţie de concrete din Uniunea Sud-Africană. doar că el se orienta în favoarea racţiuni se ajunse la o ruptură. Hertzog şi de Wett i dţie. pi [oua le comid pe primul plan interesele fermierilor. a obţinut într-adevăr indepenUniunii Sud-Africane faţă de Imperiul El i rat însă un regim ultrareacţionar. La conferinţa partidului suidnbrie 191 \. Pe de altă parte însă. Botha i l . din 221 de delegaţi 131 se declaate a lui Botha. prin metodele cele mai brutale dominaţi i |i i ploatarea marii majorităţi a popu lând. ' ■ ! ' se întemeia în strategia sa politică toi 11>*-i i. lupta i i i n independenţă necondiţionată era dusă de n l i i.mia. u .inaţionalismului şi rasismului unei . idin victoria căreia într-un viitor • o prăbuşire a colonialismului englez. den Hti ilc rodobîndire a independenţei bure. revendicînd independenţa.ni ilitatea izbucnirii unui război imperialist. udul naţionalist. dupS al doilea război mondial.u u. I cu toată circumspecţia. sub coni lui i Verwoerd. i I lertzog. şi grupul i.ilismul.\ oltarea industriali/. pe cîtă vreme par ii Cea în ritm destul de rapid într-un inului englez. El i leze şi să anexeze Africa germană ii naţionaliştii buri radicali se opuneau di o parte din oroarea ide a colabora pe plan care-1 combătuseră şi care-i tratase fără ■ ani înainte. Botha se >l cu ipartkiparea Africii de Sud alături de A.e roadele libertăţii politice numai a. ti imperialist.. antibritanic.

rlscoill din 1914: CHBE. Ea a fost însă înăbuşită destul de n . Davenpoi t. 332 . nelipsind "iiurile că amorul s-ar fi produs din ordinul guvernului. încă la 15 septembrie. nu-i arătă suficientă încredere lui Maritz. pp. op. care. Comandantul german^ din "Africa de sud-vest (von Heydebreck). în „F. voind să-fi procure arme pentru dezlănţuirea unei insurecţii. J. iar apoi s-a refugiat în Angola portugheză. revolta întcpu. s-a înecat la trecerea peste un rîu.. Beyers. LXXVII I . Maritz — •au intrat în legătură cu germanii. op. de un poli(ilt. F. pp. Pînă în februarie 1915. 619—620. repercusiuni pozitive. De la Rey fusese ucis la Johannesburg. cit. în perioada constituirii dominionului încadrarea statelor Transvaal şi Orange în posesiunile engleze din sudul Africii a avut din unele puncte de vedere. la 9 octombrie 1914. III. voi. T. De Wett a fost făcut prizonier. G. G. revolta a fost complet lichidată 1. limitate şi mai mult formale. m.roare rasială. preite pentru invazia în Africa germană de sud-vest. pp. în vreme ce Beyers. a unui „Vrij Korps tuf Afrikaianers" (Corp liber de africani — buri). Maritz a dezertat la germani. cit. C.. __ Cu toate dificultăţile colaborării cu germanii. pp. omul de legătură al conspiratorilor. R. 1914. din punctul di majorităţii indigene. C. 506. 223—225. De Wett. „Un accident". Tht South African Rebellion. •urmărit. s-a spus în versiunea oficială. Aspecte economico-sociale ale dezvoltării Africii de Sud. Elemente extremiste ale partidului naţionalist bur — De la Rey. După izbucnirea primului război mondial. izbucnind în unităţi izolate ale armatei sud-africane. la 9—12 septembrie 1914. II. 1963. tare avea unele informaţii despre pregătirea răscoalei. 73—94. Kemp şi S. „Normaliza1 Organizarea dominionului sud-african : S î k. guvernul şi parlamentul Uniunii Sud-Africane au adoptat. reprezintă un pas înapoi iţă ide fostul regim •colonialist englez. Hardy.HR". în locul unei răscoale bure. 35— 39. Germanii ar fi preferat. H. o dezertare masivă şi constituirea. hotărîrea intrării în război şi a invadării Africii germane de sud-vest. sub comanda lor.

de patru ori mai numeroşi decît albii. a permis maxiloi monopoluri o cxploa■ intensivă a bogăţiilor acestor ţinuturi..i.ii ilr lucru ieftină pentru fermele coloniştilor albi. 20—21. pe asuprirea i M ni ji l u obiect de exploatare. pp. • . Chiar comisiile de anI britanice au conchis. încă din această perioadă. interesele fermierilor buri şi englezi (cei din i număr) au dus la promulgarea în 1913 a ives Land Act" (legea cu privire la pămînKa limita dreptul indigenilor de a cumpăra şi Aceştia. p.. El » e probleme sociale. 658. Indigenii nu puteau fi andecît ca lucrători salariaţi. VIU. prin ră/boi şi sub i britanice. cit.. II.u politicii agrară abuzivă constituie una din bazele ■ne din Africa de Sud. sub orice" titlu. Valoarea i Africii de Sud engleze era în 1913 de trei ori mai dia exporturilor aceloraşi teritorii între anii ' I )in cele peste 66 milioane de lire sterline — vau în 1913 — aproape 8O°/o reprezentau produii primul rînd aurul şi diamantele. Pămînturile de " i i i slabă. i i . Polarilui în jurul acestor două categorii de produse 'le — denotă subordonarea şi dirijarea eco■ în funcţie de interesele metropolei. şi creşterea animalelor1. icrificarea masei indigene. 333 . ei trebuiau să se angajeze peni astfel lqgea asigura în condiţii aproape . reprezentau aproximativ 8°/o din I M' ^a sub pedeapsă fermierilor albi să acorde n t.Mri politice din Africa de Sud.agricultură.8% ■ Ic. a cărei expresie l i dominionului Uniunea Sud-African. Constrânşi de ipămînilitatea lui slabă. că indin A M A nevoie de cel puţin încă o dată atîta pămînt. iar 18. i intensivă şi unilaterală a bogăţiilor Africii de i una din condiţii. compromisul politii irte a burgheziei bure. • proprietăţile lor în rezervaţii 2.. toate centrîndu-se. O Op.

334 . de atragerea unor reprezentanţi ai triburilor în consiliul legislativ din Natal şi de constituirea unor adunări locale indigene. 39—41. au provocat.. 3 George S h e p p e r s o n — Thomas P r i c e . din 1916. pp. op. Aspectul acesta nu era însă esenţial. o»recum în ciuda englezilor. Situaţia de mai sus. 627—628. derivate din discriminarea practicată de* patroni şi de stat între muncitorii albi şi de culoare 4. pp. educat în Ame rica de misionari baptişti. Ea a fost urmată de procesul şi condamnarea la muncă silnică a altui şef zulus. cit. Răsculaţii au fost zdrobiţi. pastor negru. ca şi asuprirea fiscală a indigenilor. englezii s-au preocupat ceva <mai mult. în 1906. în parte sub impresia acestei . II. de pe la 1908. i u < Iii] a murit în lupta3.la 87"/. 218. de împărţire cu forţa a părriînturilor. 1958. Ea avea un program democratic. Deosebit de importantă şi complexă este în schimb problema muncitorească în Africa de Sud. Ibidem. a stabilit . John Chilembwe and the Origins. „Problema indigenă" a comportat unele nuanţe datorită întrucîtva şi concurenţei ce se declară. ceea ce reprezenta un corectiv cu totul insufi ntru a nu mai vorbi de flagranta nedreptate în sine unei repartiţii care rezerva cam unui . în afara dominionului. 2 1 p. Edinburgh. op. Pe care Botha.elor răsculaţi nu s-a realizat pe baza apartenenţei de trib. a izbucnit în 1915 mişcarea lui Chilembwe. ea a fost prima în cadrul căreia uni..» ţi >'7o raportul dintre proprietăţile agrare ale albîloi iilor. 2<S7~317. pp. fiind prieten cu el. în colonia Nyassaland. Dinizulu 2.sfert din populaţie imai Inne de 4/5 din fondul funciar. pentru acapararea mîinii de lucru ieftine. Demangeon.mişcări. cu notele sale specifice. ci pe a celei de clasă. Independent African. între fermieri şi societăţile proprietare de întrqprinderi 'miniere. ifk. răscoala din Natal condusă de şefii zuluşi Bambata şi Sigananda şi înăbuşită în sânge de englezi *. Mişcarea sa rămîne un moii important în trezirea africanilor la lupta pentru libertatea sociala şi politică . 1-a graţiat în 1910. cit. 52—51 . Settin^ and Significance of the Nyassaland Native Rising of 1915.nouă lege.

minerii au pă-• >l>t. la cursul 1 I n i Mi'rlină era egală cu 4. p. 335 . dezlănţuirea celei dinţii greve i ilc în celebrul „Rând" aurifer din Africa de Sud. dezvoli extensiune şi bază tehnica. Hunto n. i . autorul dă venitul în dolari .^i dezvoltarea luptei muncitorimii ludafricanc i i . i exploatărilor miniere a dus la angajarea maori africani. 55 . i tea muncitorilor.. ea însăşi un semn al II imenţionate. i t u r i de cei albi. în urma de salarii în minele de diamante. 54..roprezenţa din ce în ce mai numeroasă a munci■ l . ui de această circumstanţă. . spre a dezbina pe minerii sud-africani. a dus La Formarea în i continentului a unui proletariat numeros şi prin concentrarea sa covârşitoare în ramura ■/una determinată. Diversiunea rasială a fost uium. Ei reprezentau. izbucnită iniţial printre minerii albi. un factor pe care ni lolosit pentru a întîrzia oît mai mult cristalil|tiinţei intereselor de clasă comune ale acestui ip. tirştigau în medie 198 de lke anual ■ n i . bogăţiilor miniere ale A ! m ii de Sud. muncipresrnd în acelaşi timp asupra lor prin amenin i din partea muncitorilor negri..inînd cîştig 'de cauză 1. a fost urmată de una a negrilor. rimii care au fost în măsură a se organiza şi a di rpturile lor au fost minerii albi. Raportul general numeric s-a răs-nirea muncitorilor negri. minerii număr de 25 000. mai întâi în muncile necalificate. op. mult superioare. p. în anul 1911. 1 ' mişcare grevistă. cit. încă în anul 1870. ntrodusă sub forma deosebit de perfidă a acori l i ţ i i materiale aparte. Trupele H u n t o a. pe cînd cîştigul imediu anual al fiecăruia din cei 00 de angajaţi negri era aproximativ 20 de lire 2.i în celelalte. în muncile calificate el intajos celor albi. în 1913. la 4 iulie 1913. în schimb. cit. ceea ce a avut ■ inţă.86 dolari. uniunile monopoliste au acordat saili mai mari albilor decît negrilor. op. i .

iar o fracţiune a sa. Prin conţinutul lor. Cf.00—150 000 de indieni. Partidul laburist care a luat fiinţă în Africa de Sud se sţprijinea exclusiv pe muncitorimea albă. el a reuşit să smulgă acestuia o garantare a drepturilor indienilor deja stabiliţi în Natal. în alianţă cu burghezia bură. Teama elementelor dominante faţă de perspectivele dezvoltării luptei indigenilor pentru libertate s-a evidenţiat şi printr-o politică de limitare a imigraţiei hinduse. la „problema indigenă" deschisă de politica discriminatorie a imperialismului britanic. organizată. CHBE. în decursul acţiunilor de combatere a restricţiilor şi persecuţiilor la care şi această minoritate a început a fi supusă de guvernul sud-african. puternică îndeosebi în Natal. conştientă de interesele specifice ale majorităţii indigene asuprite. promova o linie vizibil preimperialistă. guvernul Botha a votat în prima jumătate a anului 1914 cîteva legi concesive pentru muncitori. p. în special pentru a contracara energic făurirea unei unităţi de luptă a muncitorilor africani. au constituit răspunsul spontan al celor asupriţi. Un semn al evoluţiei spre o nouă etapă îl constituie înfiinţarea la Johannesburg. Conducătorii ei au fost închişi fără judecată. a „Ligii muncitorilor industriali". Gandhi. o grevă a muncitorilor de la căile ferate. care părea să se schiţeze. VIII. 802. prima organizaţie profesională unitară a muncitorilor negri. ele căutau să menţină un climat de rivalitate între aceştia. fără deosebire de rasa. ca urmare s-au înregistrat 20 de morţi şi 250 de răniţi în ianuarie 1914 a fost înfrântă. Luptele muncitorimii pentru condiţii mai bune de muncă şi ale triburilor. ca organizaţie profesionala repre .trimise contra greviştilor au făcui . Printr-o înţelegere verbală cu Smuts. sub regim de deportări1. pe baza avantajelor acordate cu prioritate albilor 1. condusă de Creswell. Mahatma Gandhi. după ce se remarcase ca apărător 1 Acum a fost recunoscută de guvern „Federaţia industrială sudafricană". De teama consecinţelor. în timpul primului război mondial. pentru pămînt şi împotriva fiscalismului. Ele prevestesc ridicarea mişcări pe o treaptă superioară. toi cu armele. 336 . în 1917. a devenit cunoscut marele conducător al luptei poporului indian. unde la 1913 trăiau deja circa 140 0.i muncitorilor albi.

colonialiştii britanici au trebuit să lupte împotriva revoltelor din Uganda. 656—657.. în lungime de 935 km.. The Colonial Period. 481 şi V I I I . 183—184. 4 I d e m. . în expect i cel german. Idem.. implantat în Africa germană de I ultimul obstacol în calea realizării planului Angliei. 43—46 ... i i .. în I 896.. i a I. sub conducerea lui Mohamed ibn Abdullah.. 70—71 . I I . pp. op. iar în locul său fu instalată o marionetă. fiind obligat ■ agă „din motive de sănătate" în favoarea fiului său.'2-451 337 . iar din fostele teite de ea s-a constituit „Protectoratul britanic colonie a coroanei (actuala Kenya) 2. răscoala a reîn1 S î k . a Political History. numai că în mod mai paşnic. Seid Haled. c it . Kaba |Ha a fost pacificată numai prin 1899—1900. a fost lichidată. | >|) .. Aii ben Hamud. pp. III. de la Mornbassa la Port Florence. The Making of Modern Uganda... A History of East Africa. »i de posesiuni „ide la Cap la Cairo". bombaRl . în IS'M unei com ritorii adiii al Afrii ii a lanţului schimbări . . Sultanul se refugie la germani. op.B. autonomia internă a acestuia cu totul iluzorie. 175. Africa orientală Domin mică înregistrat în Africa de răsărit n-a 1895—l ' M . nemulţumiţi de noul sultan. ci t. 54— 5 7 . în perioada I . Seul ben Aii. ^naţionalilor săi emigraţi în Africa de Sud. unde timp de aproape 30 de ani va fi în 'intra dominaţiei britanice '. 1963. a India. 2 G e o r g e Benncn. London. Răscoale icpetate au avut loc împotriva dominaţiei en gleze în Somalia britanică. în aceste părţi. Controlul britanic asupra sultanatului era complet. conduse de şefii Mwanga şi prinţi un LI ord cu urmaşii-fantomă ai lui Mwanga.E.i-nte de importanţă deosebită.A. pe ţărmul lacului Victoria... i Zanzibarul *. pp. A History of East Africa.l ( olonialismul englez este. 3 Ingham. Kenya. care în 1911 avu aceeaşi soartă. pp. englezii. între 1899 şi 1904. După o prima fa/ă.in i liniei ferate. p.. CHBE..' I I I I I cenţi ni I n . p. Hu n ton . ca şi prin termin. contra 150 000 de lire sterline. în anii următori. în decursul căreia somalezii sînt înfrînţi de colonialişti.

op.. I. Şi aci.im > i r u ani. p. cit. în 1906. op. Africa occidentală Pe plan politic-teritorial. pp.. transformând Nigeria în colonie a coroanei. 101 . Hiinton. 2 Crowder. pp.. ce îngloba posesiunile anterioare : Coasta Nigeriei şi Lagos. 72. Mohamed ibn Abdullah a reuşit să rămână ân stăpînirea acesto |iuni pîna la afîrşitul primului război mondial. Dem a n g e o n. p. colonia a fost organizată în două „protectorate" separate : Nigeria de Nord şi de Sud. 351 . cit. 196—197. la 27 iulie 1900 guvernul britanic a răscumpărat carta companiei „Royal Niger". Coloniile din Africa orientală erau mai cu seamă agrare. să evacueze părţile centrale ale coloniei. munca forţată a negrilor ân profitul coloniştilor 1. în primul rînd de cele mai bune. în favoarea unei pături foarte subţiri de colonişti-fetimieri britanici.1 ceput în 1906. op. ultimul cuprinzând şi colonia Lagos. La 14 iunie 1898 s-a încheiat convenţia anglo-franceză de stabilire exactă a hotarului dintre Nigeria şi posesiunile franceze unite din Sudan îşi Congo. op. 338 . pentru eficienţa controlului asupra întregului teritoriu. Pentru a-i constrînge pe indigeni la muncă şi la achitarea impozitelor. cit. 15. II. p. în ifa. obligînd pe brii. cit. op.. In sfârşit. Revoltele neîntrerupte ale unor triburi din interior între 1900 şi 1907 2 au obligat Anglia la diverse formule administrativ-teritoriale. 56—61 .tenţei populaţiei împotriva exploatării britanice. o reorganizare repetată a regimului administrativ a unora din ele şi o accentuare a rezis. B a u m o n t. lăsînd în suspensie pretenţiile franceze în Sudanul oriental. ca şi în Africa de Sud. După încheierea convenţiei. 39 . istoria coloniilor engleze din de vest înregistrează între 1895 şi 1914 o delimitare mai precisa a frontierelor lor. exploatate de metropolă pentru produsele lor specifice. a fost practicată faţă de triburile indigene o politică drastică de deposedare a lor de majoritatea pămînturilor. cit. 350 şi nota 1. din anul 1909 a fost aplicat în Kenya un „decret de pedepsire colectivă". prin care se instituia. în 1 Sik.pt. p.

1 1-69 470. 155 339 . spre deosebire ientală. aplii i i.. 66—69. B au mo nt. care instituia o adunare I membri : din aceştia. burgheziei africane şi şefilor i l i n Alriea occidentală îşi profilează în aţie întrucîtva aparte. o p. i ham. voi. 1960. Londra. op. pămîntul n-a fost luat tribute numai terenurile necultivate de indii fost investiţi cu autoritate legală. Toi lintii organ consultativ . 9 erau numiţi ■ I M egale. î l coloniei. formai din ui incluşi şi reprezentanţi ai populaţiei iii ale Africii occidentale stăruie de aseligene. cit. n liestiunile interne ale triburilor. cît de ek de importantă. prin l'rema autoritate britanică din colonie. i r ţ i sînt reunite definitiv. aflat sub :xat Coastei de Aur. pp. sub numele de „Co- i . c it.. în iStare de revoltă în părţile rin ll>03—1904.^1 sale. .1. 186—196. II. Aci. 00. Co : &uţie". O insurecţie de durată se desfă1901)-. 20 2. dintre reprezentanţii eomerni. Hardy. Lugard. Dc m a ng eo n. Regatul aşanti. p.■ . menţinerea ordinii. pp. 3 8 . 13—19. 320—327. In anul 1916. ' l i riburi din vecinătatea frontiei de Aur a izbucnit în'primăvara anuială generală a neîmblînzitului popor i după 8 luni 8. pe planul ii sociale interne. The Story of the Asbantl ..uul Nigeriei" '. p. de The Drums of Ramaşi. a.ixclor pentru cheltuielile generale de icelora cuvenite şefilor locali (sistemul promovat în Nigeria de guvernatorul in o pătură. II. tn Siepra Leone se răscoală. în septemMI '.

. The Western Slave Coast and its Rulers. pp. W. în schimb. comerţ exterior. tradiţională. de care se leagă şi şefii de triburi. Circumstanţa'arătată explică motivul pentru care coloniile britanice din Africa occidentală sînt sediul celor mai timpurii manifestări de activitate politică organizată din partea unei burghezii africane. Peste structura precapitalistă. De un proletariat industrial se poate vorbi în oraşele portuare şi în minerit (aur şi din 1915 mangan în Coasta de Aur. 340 C. căi ferate. Newbury. 15. Egiptul şi Sudanul oriental în nord-estul Africii. 1 ford. s-a suprapus concentrarea în mîinile capitalului străin a poziţiilor-cheie din economie : bănci. în special a celui agrar. H a r d y. 211—212. cit. iar Nigeria produce în acelaşi an 83 000 de tone ulei de palmier şi 170 000 de tone de copra 1. Ox . a rămas în urmă dezvoltarea proletariatului. adică a statului mahdist din valea mijlocie şi superioară a Nilului. 378. ţinînd leamă şi de specificul produselor naturale ale zonei. 22. 26. transporturi navale şi fluviale.I pînirii Egiptului şi Suezului — „noul Bosfor al noii chestiuni orientale". în 1898. Coasta de Aur începe. 68 .. pe această bază. 2 S i k. a relaţiilor de proprietate agrară şi de exploatare. Legată de preocuparea de ordin strategic a consolidării stă.colonişti englezi amplasaţi în calitate de fermieri. p. cit. op. op. diamante în Sierra Leone). 1961. Britanicii au preferat. II. minerit. pp. un igrup de intelectuali de culoare şi şefi de triburi au constituit „Uniunea pentru apărarea drepturilor Coastei de Aur". — expediţia a fost decisă încă din martie 1896. în dependenţa acestui capital s-a format ceva mai ourînd o burghezie africană relativ dezvoltată. a se înscrie printre marii producători de cacao din lume (50 500 de tone exportate în 1913). să k> obţină pun metoda obligaţiilor impuse indigenilor înşişi. evenimentul cel mai important şi mai bogat în consecinţe internaţionale din istoria Imperiului britanic la sfârşitul veacului al XlX-lea a fost expediţia de cucerire a Sudanului oriental. formă incipientă de organizare a unei mişcări naţionale africane 2.

Franţa moască tratatul.atori. l.ă. Irobit pe „dervişi". armata engleză întîlni în ziua de 18 sep- ic. 341 .. un detaşament francez."iilui belgian „în arendă" regiunea Bahr ci ' I c Nilul superior. în faţa ameninţării IVoma 1.a cuprindea aproximativ 25 000 de soldaţi. La 2—3 septembrie 1898. El • l u i (]ongo francez în iulie 1896. de drept asupra unui teritoriu cu o situaţie II '.1 i ' iIIi<v. Khartum fu cucerit. pentru a stăvili nceză din Africa ecuatorială spre răsărit. de la lacul Albert pînă la i n schimb.ii.pensie. de t.ni spre sud. în text sa ' iiiiţţo belgian ca de un stat aparte. în Sudanul orient. pînă la lacurile Albert şi Eduard. Formal.. dar şi un avertisment cu privire la iminenţa mterese între ea îşi Franţa. cărora li se opunea forţa statului lin. sub orice loriografia britanică nu poate înregistra astăzi iprobare devastarea mormintului lui Mahdi. a sucombat în faţa mitralielolosite aci pentru întîia dată. cu misiunea de a proi . compus din 8 ofi10') soldaţi.ni modern. fie şi arbitrar. l'. la Omdurman. O ultimă izbucnire de eroism fanatic.initatea franceză în regiunea Nilului superior. Leopold al II-lea . care.. sub comanda căpitanului Marchand. a în Sudan a fost pusă sub comanda genei li I . In:.i.i". în luna mai 1894. instituind. .. Congoul belgian a renunţat la exer«t nului. lor englezi a fost.itului belgian numai în 1908. în cursa nin. Marchand refuză. îm• uluitelor sale.i însă şi în rivalii. după conferinţa de el aparţinea regelui Belgiei. ceea ce a constituit o înfrângere pentru diii . a fost i. An■. n. Englezii nu voiră să rei..i vărsarea fluviului Congo în Oceanul Atlantic. Vreo 10 000 de ui pe cîmpul de luptă. Jo-franceză. ea obţinuse o fâşie de teritoriu. A fost mai curînd un masarie. unele ajunse „obiecte de amintire" I u li oda.. crea dificultăţi în calea intenţiilor iiune în direcţia Nilului. cu această ocazie.1 realizării rutei britala Cairo".irea împărţirii Africii ţi . doult cu arme albe.

Numai 8% din totalul cheltuielilor guvernamentale fuseseră destinate lucrărilor publice. 342 . Incidentul Fachoda se tram cancelariile diplomatice.injamentul amintit. recunoscindu-i-se în schimb libertatea de navigaţie pe Nil şi afluenţii acestuia dinspre vest. De fapt. ceea ce însemna satisfacerea debitorilor britanici sau de alta cetăţenie. aderenţii sectei mahdiste.curgă la arme. iar în ianuarie 1900 au înfrînt şi pe cel mai aprig general al acestuia. Ministrul de externe al Franţei. 93. pe cînd ei au soldaţi". în orice caz străini de Egipt. 1894—1899. incidentul Fachoda.ii. p. care în aparenţă a dus Anglia şi Franţa pînă în pragul războiului. a fost utilizat de ultima pentru a j forţa un aranjament general de împărţire a Africii de nord. LXXIX. acordul anglo-francez care a pus bazele „Antantei cordiale" între cele două ţări a comple-i . menită să-i ascundă gîndurile. 1964. tir. în „EHR". El a avut loc pe calea mai multor convenţii. spre a nu prilejui di nediată a unui conflict. recunoscînd Marocul ca zonă de influenţa franceză. Hritain and the „Tunis Base". la 8 aprilie 1904. Osman Dinga. Frază de diplomat. internaţi în colonii de muncă. au fost exterminaţi în cea mai mare parte. din 21 martie 1899. u . „Dervişii". voi. din'partea Angliei. stăpînirea asupra Tunisului 1 . Englezii au continuat luptele împotriva ultimelor rezistenţe m. Administraţia britanică în Egipt şi Sudan a căutat în continuare să organizeze economia ambelor ţări în aşa fel.ihdiste. în anul 1902. 310. îneît ele să devină surse de exploatare convenabile intereselor engleze. Ulterior. dintre care prima. spunînd : „Noi nu avem acolo decît motive întemeiate. Delcasse. englezii cheltuiseră jumătate din bugetul ţării pentru acoperirea datoriei sale publice. în forma unui „condominium" anglo-egiptean (în 1899). Sudanul este declarat ca reintegrat Egiptului. 1 A r t h u r Marsden. motivă i ipitularea diplomatică a ţării sale. rezolvîndu-se la 3 noiembrie 1898 printr-un ordin de retragere dat de guvernul (francez lui Marchand. şi garantîndu-i-se. La 25 noiembrie 1899 ei au surprins şi ucis pe califul Abdullah. lordul Cromer mărturisea ca în cei douăzeci de ani trecuţi de la ocuparea Egiptului. stipula renunţarea Franţei la pretenţii teritoriale în bazinul Nilului.

n i . ii tîrziu.. La 1904. a laniţie prin care declara că nu va reintra în Egipt . Terenul astfel dobtndit • i . api talul privat 4... Imperialismul. !n „American Historical Review". să m enţ ină în li mit e ic competenţa instituţiilor legislative admise de pentru a restrânge cît mai mult posibilitatea de !purilor naţionaliste. voi. Pe de altă parte. 27. I edivul Abbas Hilmi. I v. . în 1913.ia redusă era totuşi de cin< i ori luperioarî celei i i i ei şi sănătăţii l. itic.i Legislativă. l H unei societăţi private. voi. după izbucnirea . u l u i t şi aci să extindă cultura bumbacului. 'i...primului război monl'urciei în conflict împotriva Angliei a prilejuit • relaţiei teoretice de dependenţă între kedivul Egipuhamul otoman. La izibucnirea ostilităţilor între Anircia. i' 655.. la slăbirea po' l i ilnnentare a ţărănimii egiptene.. di n part ea lor. u căutat. Consiliul Lei N'In na rea Generală au fost contopite într-un singur II e... în ■ ' ui iinpus indigenilor sâ-şî închirieze dreptu i|H! timp de 40 de ani. 343 .. 1963. în Opere complete.i de 2 hectare şi 10 ari 3 .. 377. o (politica forţată de extind I ' . din cele 2 300 000 de hectare de i l n l din Egipt 600 000 erau cultivate cu buin• ■' onomică dictată de interesele industriei britaI i ilezcchilibru economic intern. 388. după anul 1900 s-a intensificat activitatea ■iialiste ale burgheziei şi feudalilor egipteni... n acest timp. m — 42 de ari.. la scăderea ulministraţia britanică a emis pe de o parte celor 5 feddani".iei britanice.. l . l . ' . cit. p. de protejare a proprietăţii > Iară inalienabile proprietăţile agrare mai mici iHi . ' i op.... i II i i . Veniturile recoltei de irţite între ţăranii care prestau muncile ca . plecat la Istanbul. u ului. care a investit capitalurile msăimînţări şi irigaţii. ' ' ■ . p.. <'/> cit.

decît în fruntea unei armate tun puns, englezii îl declarară decăzut din drepturi, instituind protectoratul brita nic asupra Egiptului, la 18—19 decembrie 1914. In fruntea ţării a fost proclamat un nou «uveran, Hussein Khamil, cu titlul de sultan *. India în cadrul dezvoltării expansiunii coloniale, se admite că primul deceniu al veacului nostru şi îndeosebi anul 1905 reprezintă momentul crucial de intrare a Europei în faza de recul, determinată de. afirmarea generală a conştiinţei şi a luptei pentru libertate în ţările slab dezvoltate şi dependente 2. Această constatare, de acceptat cu inevitabilul coeficient de convenţional în privinţa fixării unei date precise, e valabilă mai ales pentru Asia, unde atît prima revoluţie rusă, cîţ şi victoria Japoniei (stat asiatic) asupra Rusiei ţariste (stat european) au putut deştepta un ecou mai apropiat. Un suflu nou cuprinde India, în toate domeniile de viaţă. ivitatea popoarelor sale, zguduite de puternice dar scurte izbucniri de revoltă spontană contra dominaţiei străine, face loc unei activităţi organizate, care cîştigă an de an în extenie, profunzime, varietate a domeniilor şi formelor de mani Icstare. Posibilitatea puterii britanice de a modela evoluţia istorică a Indiei după interesele sale încetează. Cercetarea perioadei degajă impresia 'netă că India reîncepe a-şi scrie singură istoria şi că ocupantul englez, în cronica sa, e silit să intercaleze capitole tot mai ample din această istorie, iar concluziile să le tragă în funcţie de conţinutul lor. Luarea cu asalt a resurselor ţării, construcţiile ramificate de căi ferate, investiţiile ide capital, apreciate la sfîrşitul secolului al XlX-lea la aproape 400 de milioane de lire sterline, într-un
1 A se mai vedea, pentru Egipt şi Sudan în această perioadă : B a um o n t, op. cit., pp. 258, 263—264 ; S î k, op. cit., I, pp. 364—365 ; Vsemirnaia istoriia, voi. VIII, Moscova, 1961, p. 464 ; M a r 1 o w e, op. cit., pp. 138—157, 160—193, 215—218; Hoit, A Modern History of the Sudan, pp. 113—123 ; C h e v a 11 i e r, op. cit., II, p. 1000. 2 D e n i s e F a u v e l - R o u i f , La participation des classes populaires (masses et cadres) aux mouvements nationaux d'indcpendance en Orient et en Occident, în Xlfc Congres International des Sciences Historieues, Rapports, voi. III, Viena, [1965], p. 125.

344

ci lusese destinat să menţin,1 India ca >> perpetuă de exploatare, au gener.it o reacţie, .iză un progres al spini u l m industrial în meţionari indieni au participaţii în plantaţiile de de zahăr, de bumbac, iută, în minele de căr-i de cărbuni a Indiei a atins 16 milioane de , .i dezvoltat în special în raport cu necesită-i ale aprovizionării flotei britanice din orient. dji Tata, membru al comunităţii parse 2 din Im fondatorii marii industrii de bumbac din studia problema înfiinţării unei uzine si- ' autohton şi cu colaborare tehnică ameri-i Uzează ideea. în 1910, în satul Sakehi, de-Ipur în Orissa, uzina îşi deschide porţile, |niţt.tl lontă, din 1913 şi oţel, iar în timpul primo li.il şine de cale ferată. întreprindere de mari circa 45 000 de angajaţi, aproape toţi indieni, nclusiv. n.ilurilor indigene în mari întreprinderi e semm.irii tendinţei de emancipare economică. O lă, ca aceea care se dezvoltă acum, are o i mult mai solidă decît burghezia comercială, depinzînd fie de capitalul industrialo-comerproducţia agrară. ii liană devine conştientă de posibilităţile eco-pe care tinde să le canalizeze în profitul pro-< şi în înfiinţarea unor mari bănci pe acţiuni, M.iilivts (1906—1907). Contradicţia cu interesele llc metropolei se instalează pe o bază mai largă, as-cu politica puterii dominante.
ui i ..i .mticipat de aşa-zisa mişcare „swadeshi", termen ce s-ar p r i n „lăureşte-ţi singur"; ea încuraja producţia autohtonă, ■ u i / . i rezistenţa contra manufacturatelor britanice. In (primul război mondial), englezii au avut interes să promo-i i . l de producţie, iar ulterior Mahatma Gandhi o va încorpora llui ilu. Cf. Demangeon, op. cit., pp. 245—246. După ex-ii I > II |> n i s, op. cit., p. 280, a fost o acţiune de „decolonizare dlbutilfd cu mai bine de patru decenii înaintea celei politice. idenţi ai persanilor refugiaţi, în India din faţa invaziei pere din secolul al VIII-lea e.n. Adepţi ai cultului lui Zo-ii i i v i în viaţa comercială. Astăzi, Bombay e centrul lor ' mt. 345

In mod deosebit, oprirea afluxului de mărfuri engleze în timpul primului război mondial a urajat dezvoltarea industriei autohtone, cu corolarele ei • •■ ile. Intre 1911 şi 1921, numărul întreprinderilor industriale a crescut de la 7 100 la 15 700, iar al muncitorilor (inclusn i ei de pe plantaţii), de la 2,1 la 2,7 milioane *. Mişcarea naţională indiană între 1895 şi 1914 Traducerea pe plan politic într-o largă şi viguroasă mişcare de eliberare naţională a acestor realităţi economico-sociale — dezvoltarea industriei autohtone, a burgheziei şi proletariatului — se leagă strîns în India de progresele învăţămîntului şi ale intelectualităţii burgheze, (pătura cea mai activă în conducerea şi organizarea luptei politice a poporului indian. în 1901, numărul celor care ştiau scrie şi citi englezeşte era de aproximativ 700 000. Peste zece ani el crescuse cu încă un milion. Către 1918 aproape un milion de elevi şi studenţi] erau înscrişi în şcoli medii şi superioare. între 1901 şi 1918 numărul celor care, anual, au obţinut o licenţă, a crescut de la 1 200 la 4 500, iar al laureaţilor cu un titlu ştiinţific, de la 150 la 800 2. Tînăra generaţie intelectuală devine sediul elaborării unei ideologii >politico-naţionale radicale, alimentată larg de hin-1 duism şi de tradiţiile filozofiei indiene, prelucrate într-un spirit nou, impregnat de influenţe ale gândirii social-politice euj ropene, din care nu lipsesc cele ale socialismului î>n general, şij chiar ale marxismului. Spre a exemplifica doar două aspecte ale sintezei originale între tradiţia contemplativă şi noile sale interpretări militante, cu valenţe predominante socialHpolitice, se poate aminti, în cadrul acestei ideologii a mişcării naţionale, transplantarea monismului spiritualist al filozofiei indice în ideea necesităţii unităţii poporului, prin identificarea ipăturii sale conducătoare ca
1 N e h r u, op. cit., pp. 330, 393 et passim ; Demangeon, op cit., pp. 229—230, 244—248 ; Vsemirnaia Istoriia, voi. VIII, p. 433. 2 D i e t m a r R o t h c r m u n d , Die Rolle der ivestlichen Bildungsschicht in den politischen Massenbewegungen in Indien im 20. Jahrhundert în XII e Congres International des Sciences Historiques, Rapports, voi. 19 Viena, [1965], p. 163,

346

•lor ; de asemene i l i n Linţurile existenţei li'M'i • . u i i naţionale, a de

Ituşării inn în i din Lunurile do-

',i.i britanică e împinsă pas cu pas în defensivă mişcării naţionale care, împletită cu lupta so-.1 proletariatului, se manifestă în forme tot i, sub viceregele lord Curzon — „proconîl numeau unii — guvernanţii englezi au tăvilirea progreselor mişcării prin iniţierea din ■i a unei politici „active", de reforme so'ror efecte erau prezentate amplificat, ale. 1 un „Punjab Land Alienation Act" proclama eşti în Pendjab, interzicînd ipoi i i ' i i n î n u i r i l o r către alte persoane decît agrii>l
II .11 oare.

l u i nostru s-a creat în guvernul Indiei uluirii, urmat curînd de unul pentru

d i n I *>05, istoria internă a Indiei ,se structuiiItantă a ciocnirii dintre mişcarea de ganizată împotriva ei, din partea regiră administrativă din acest an — deslul.......i două provincii — provoacă izbucnirea ......i. Separaţia avea şi un substrat prooasă şi naţională. Bengalul de est, ■ ■ 11 ii11.i, avea o populaţie în majoritate mahoi " i n p l i e a prin aceea că numeroşi hinn < alcutta, îşi aveau în Bengalul de est vi musulmani. Prin măsura adi i provincie era despărţită de Calcutta şi jurisdicţia tribunalului suprem ilui de est, ceea ce prejudicia inte>i i hinduşi4. it., în L'Europe du XIX' et du XX? siede, p. 1060. '/., p.
i■
IM II

367. Ii

ii d,

op. cit., p. 166.

347

în octombrie 1905 a început agitaţia pentru boicotarea mărfurilor engleze, dublată curîod de formularea unor noi revendicări, ca de pildă înfiinţarea miversităţi naţionale indiene în Bengal. Mişcarea a eşuat, chiar şi în realizarea obiectivelor sale imediate, în special din cauza slabelor legături ale elementelor care iniţiaseră boicotul cu mediul comercial 1. întrucât musulmanii acceptau scindarea administrativă a Bengalului, frământările amintite au contribuit la constituirea în anul 1906 a unei organizaţii politice separate de Congresul naţional : Liga musulmană 2. 0 altă mişcare violentă de protest a fost prilejuită de condamnarea la închisoare a luptătorului şi publicistului de mocrat Bal Gangadhar Tilak, principalul conducător al agita ţiei din Bengal. Scena acestor tulburări a fost mai ales oraşul Bombay (în 1907—1908). în anul 1909, guvernanţii britanici au introdus reformele numite Morley-Minto, prin care se lărgea eligibilitatea şi dreptul de critică al reprezentanţilor hinduşi în adunările legisla tive 3, dar 'neacondîndu4i-ise responsabilitate şi drepturi deliberative în problemele supuse lor spre consultare. Guvernarea Indiei rămîne „un despotism binevoitor în a i ousulta, pînă la o limită, dorinţele supuşilor, fără a fi dispus. s.i cedeze vreo fărîmă din puterea sa" 4. De altfel, încurajarea eligibilităţii era făcută astfel, îneît să favorizeze corpul electoral musulman, fapt în care hinduşii au văzut imediat un act tipic de divide et impera 5. în focul acestor evenimente, Congresul naţional indian s-a scindat, după congresul de la Surat (1907) în două aripi : una moderată, angiieizantă, dispusă a vedea în dominaţia britanică un instrument al ordinii divine şi neîmpingînd revendicările ei decît cel mult pînă la o autonomie internă ; alta, radicală, a tinerilor, militînd hotărît pentru independenţă. Tot de atunci însă, în parte şi sub impresia unei oarecare agresivităţi naţiona- ; liste a curentului nou, Liga musulmană a început a se îndepărta definitiv de Congresul naţional 6.
1 2 3 4 5 6

Rothermund, op. cit., p. 1 6 6 ; Demangeon, op. cit., p. 237.| Dupuis, op. cit., p. 305. Dezvoltînd, pe această linie, o reformă similară, din 1892. CHBE, III, p. 12. B e n n e t t , op. cit., pp. 1082—1085. lbidem, pp. 1075—1076.
348

Icrată a Partidului Congresului era condusă de i Gokhal, iar cea rădic. 1I.1 de l'ilnk. Pe o podc a lui Tilak, dar fără a împărtăşi alunecările tica terorii individuale, nici exclusivismul său ii făcea să refuze integrarea în cultura indiană iu aspecte din cultura occidentală, se situa 0 «.mii (1872—1950). Om de o vastă cultură, bucutul şi autoritatea necesară pentru a putea ii rente politice şi sociale, el părea indicat a de->i 111 mişcării de eliberare a Indiei. S-a retras însă < i i . t i v . i în 1910, consacrîndu-se literaturii1. tensiune politică din India în aceşti ani a pri1•■ i• 11 rînduri revelatoare : „în India — scria ni ii capitaliştilor englezi «civilizaţi» prici ■ n i iimp o îngrijorare nqplăcută «stăpînilor- lor. • lentele şi jaful care ipoartă numele de sistemul leza a Indiei... Dar în India începe să se rii p ă rărea publiciştilor şi conducătorilor ei poliin India proletariatul s-a ridicat pînă la nivelul conştiente de masă, şi din moment ce aşa stau mnă că s-a terminat cu rînduielile engleze-ruseşti
II

înşişi devin conştienţi de faptul că ei sînt în India i unei civilizaţii beligerante... ai păcii impuse

ia în timpul primului război mondial ta s-a întărit, în ambele tabere, în anii priboi mondial. Relativa dezvoltare a industriei autoh-Miită de stagnarea exporturilor britanice şi chiar de • n i Angliei de a-şi lărgi baza furniturilor militare, a fost ilulansată de numeroase şi grave neajunsuri, pricinuite de
II i s, op. cit., pp. 303—304. V I I i n i n, Material inflamabil în politica mondială, în Opere ■I 1/, Editura Politică, Bucureşti, 1963, pp. 184—185. mingeon, op. cit., p. 226.

349

Mari cheltuieli militare, mobilizai i i peste 1 milion de oameni, din care mor 62 000 în lupt li din Dardanele, Irak şi de pe frontul occidental, creşterea , reţurilor >şi a impozi telor, gripa spaniolă (12—13 milioane de victime) şi regiuni atinse de foamete sînt aspecte edil i ale acestor suferinţe. Ele au contribuit la adîncirea orientării Congresului naţional spre o politică de înţelegere a greutăţilor prin care treceau masele, de însuşire a revendicărilor lor, pentru a cîştiga spri jinul şi alianţa acestora. Congresele de la Lucknow (1916), Calcutta (1917) şi Bombay (1918) au avut ca rezultat, în condiţiile agravării situaţiei economico-sociale interne, unificarea Partidului Congresului, cu prevalenta curentului radical al lui Tilak şi stabilirea unei acţiuni comune cu Liga musulmană, în vederea obţinerii pentru India a statutului ide dominion, deci a autonomiei, cu guvern responsabil, în vara anului 1918, numeroase greve în principalele oraşe dovedeau prezenţa activă a proletariatului în lupta ipolitică. Se constituie şi primele sindicate, influenţate iniţial de burghezia naţională. în această atmosferă, Anglia a anunţat încă din august 1917 nţia introducerii în India a unor noi reforme politice. Propunerea lor concretă a format obiectul faimosului raport Montagu-Chelmsford, din iulie 1918, care prevedea dezvoltagraduală a unor instituţii de administraţie autonomă, la ni vei provincial. Chiar şi în provincii însă, anumite atribuţii, ca de pildă menţinerea ordinii (deci controlul aparatului poliţienesc) şi lucrările publice rămîneau de resortul puterii centrale 1. S-a recunoscut despre acest raport că el cuprindea „tot ce se putea face mai puţin, faţă de aspiraţiile politice ale indienilor" 2. La o lună după apariţia sa, o sesiune extraordinară a Congresului naţional, luîndu-1 în dezbatere, 1-a declarat nesatisfăcător. Cu această ocazie, aripa moderată a Congresului, care s-a pronunţat pentru acceptarea reformelor, a părăsit partidul, formînd Federaţia liberală hindusă. Cu toate deficienţele recunoscute şi în ciuda respin gerii sale de către cea mai importantă organizaţie politică a poporului indian, raportul Montagu-Chelmsford a format baza
1 CHBE, III, p. 13 ; Gr im a l , op. cit., p. 93. Edwin Montagu era secretar de stat pentru India, iar Chelmsford — viceregele de atunci. 2 CHBE, III, p. 13.

350

ormă a guvernării Indiei", adoptai de pariata 1919. Această lege a inaugurai sistemul aşa-iici", adică al împărţirii sarcinilor administra-între autorităţile engleze şi vîrfurile societăţii

• si erelor dominaţiei imperialiste în Asia r.i.uic, exceptînd teritoriile ocupate ,mai înai t i n i u după 1895 obiectul expansiunii făţişe, prin i i posesiune, din partea Angliei. Ea a fost însă ,1 în toate momentele împărţirii Asiei în sfere icepînd cu vasta arenă pe care şi-o disputa cu i r n \ ă statele imperialiste — China. irie 1898, Salisbury tplănuia un acord cu Rusia, rţire simultană a sferelor de influenţă între itît în Ghina, eît şi în Turcia. Aranjamentul nu însă în această iformă, deoarece Rusia n-a chestiunile Extremului Orient de ale Oriennparea Port Arthurului de către Rusia, Anglia imîn aprilie 1898, cedarea iportului Wei-hai-Wei, iar im următori, profitând şi de izbucnirea şi înăbuşirea lor 2 , şi-a stabilit ca zonă de influenţă valea î, prin aranjamente succesive cu Rusia şi I ic 1899 şi octombrie 1900)3. ind-est, Anglia a încheiat în 1896 o convenţie ii i limiitîndu-işi reciproc sferele de influenţă în Siam i '/.una mai întinsă şi poziţiile mai importante în ii M I . i a ţării reveneau Angliei. în cadrul convorbirilor Li încheierea Antantei cordiale din 1904, ambele ia problema „armonizării" intereselor lor recii n i l i . i în timpul primului război mondial, vezi şi Demani ■■: pp, 227, 238—239; Vsemirnaia istoriia, VIII, pp. 432—435. i site, de fapt, o denumire improprie, încetăţenită în istorioi n . i din cauza unei înţelegeri greşite a numelui mişcării; în i : Yi-ho-t'uan = miliţiile justiţiei şi concordiei. Cf. G. G. H. ni < i, Le mouvement des Boxeurs, în „Revue Historique", lom. CCXXXI, p. 388, nota. n 0 II t, op. cit., pp. 234, 292, 312. 351
pi.it.

proce îm Siatn l. Printr-un tratat ultei cu Siamul, în 1909, Anglia a impus protectoratul ei asuprn unor stătuleţe din peninsula Malaoca : Kedah, Perlis, Kefantan şi Trengganu 2. Tot Chinei i s-a impus în 1906 aoceptarea unei separaţii de fapt a Tibetului, după ce cu doi ani înainte detaşamente anglo-inidiene pătrunseseră în Lhasa, sub pretextul liniştirii unor tulburări 3. în Afganistan, influenţa britanică a atins unul din punctele sale culminante prin tratatul din 1905, încheiat cu emirul Ha-f bibullah, care supunea controlului englez politica externă a' ţării. în timpul primului război mondial însă, această influenţă a început să scadă. Afganistanul, profitând de conjunctura generală, tinde să-^şi recâştige independenţa deplină 4. Persia, prin descoperirea resurselor petroliere din sudul ei, a început a atrage cu insistenţă plasamentele de capital britanic, urmate ide aceeaşi operaţie diplomatică a delimitării sfe relor de influenţă între marile puteri. în 1907 a fost stabilită o asemenea împărţire a Persiei, între Anglia şi Rusia. O mişcare pentru apărarea independenţei a fost înăbuşită în comut de irupele celor două mari puteri, instituindu-se în fapt, dir 1909, un protectorat ruso-britanic. Spre sfârşitul primului război mondial, pentru a-şi crea o bază de intervenţie împotriva regiunilor transcaucaziene ale tînărului stat sovietic, imperialiştii englezi au ocupat întreaga Persie ; trupele lor s-au re tras abia în 1921 5. Canada : erupţia demografică şi economică a vestului Sfîrşitul veacului al XlX-lea şi primele două decenii dir secolul al XX-lea au însemnat în istoria Canadei o perioadă echivalentă cu ceea ce reprezentase în istoria Statelor Unite
Ibidem, pp. 256 şi 353. S a u l Rose, Britain and the South-East Asia, p. 53 ; K e n n e d y, A History of Malaya, p. 245. 3 A l a s t a i r Lamb, Britain and Chinese Central Asia. The Road to Lhasa, 1767 to 1905, Londra, 1960, pp. 302—303. 4 H a r d y, op. cit., pp. 278—280, 282. 5 Ibidem, pp. 276 şi 281. Cu privire la rolul Angliei în Persia în anii 1907—1908, vezi şi V. I. L e n i n, Material inflamabil în politica mondială, în Opere complete, voi. 17, pp. 180—183.
2 1

352

înainte. se I i ule-" 4. . încă de pe atunci a în-i dreptului Canadei la. sloi forţe de atracţie contrare. i franceză rezistă energic înclinării nii i l m . 238. Citat după Demangeon. Ultimele intensifică penetraţia lor ecouiude lla rfîrşitul primului război mondial in v i l i u re de peste 2 miliarde dolari 2. u r i .. S-au ventil ali- . Absor. mul canadian s-a creat un deparlăspunzînd unui curent de opinie . pkale. )ffiice. i !■ mu <l<-a fi repede dizolvată în in i ai Kiuri prin unirea Canadei cu S. ' liangle. După cum se exprimă Moinei relaţiilor Angliei cu domi-iinperializa» serviciile naţionale.A. al .i şi mdiile di 11... Iminire 1895 şi 1918 SÎnt acoperite în propor1 i 8 '"/o) de mărfurile americane. Î Ş I considerent ca si la sfîrşitul II I.lirijarea acestor afaceri de parlamen. repre-ii MI străinătate 3.1 nadei în sfera de interese a capitalismui.. tendinţe de fuziune i. în conduita nadii ic is-a cristalizat şi mai mult aspi' ni i i i d iprin conceptul de „alianţă rămăşiţele raporturilor de suboradrul imperiului.politicii ezi robleme principale : relaţiile cu metropola i r .. pentru că manifestase inii <\c război federal. p. în măsură egală. în contextul UI |-reluarea de către trupele sale a li I itoriul ei. comandantul englez al armatei denii: ioneze.. rit pp '08—209.U. I r i c d. care se reflectă şi in raportui i i ..luni politice între Can.ul. op.

realizînd deviza : „U continent. 1 când restul coloniilor erau protecţioniste. care au atras ia drepturi politice noi alegători. Din 1886. denumită de unii şi „cel 100 de zile ale Canadei" 2. în 1911. nici progresele lente ale d mooraţiei. printre altele. lipsite de urmări în înfrângerea coj servatorismului local. corpul canadian a adus o contribuţ importantă .Pe de altă parte. p. ale cărui dezbateri. CHBE. N-au fost. o naţiune". mai întîi ţprintr-o anume uniformizare intrj dusă în legislaţia şi administraţia lor. a fost ridicarea lor la raJ gul de dominion. >ma 1 2 G i r a ud. au conta buit şi la concilierea treptată a intereselor diverse care împiţ geau Noua Galie de Sud către o politică liber-schimbistă. cit. To odată. particularist. canadienii n-au accej tat să vfindă grîu Angliei decît în condiţii convenabile. 127. op. Australia şi Noua Zeelandă Evenimentul principal în istoria Australiei şi Noii Ze\ lande. 755. într-un coj siliu consultativ. p. mai ales în ultima ofensivă g nerală (4 august—11 noiembrie 1918).pe frontul de vest.prezece ani de guvel nare. VI. în timpul primului război mondial. 356 .. remarcaibilă sub multe aspecte. probabil. datorită negocierilor duse de el cu Statele Unit care i-au atras acuzaţia de a anexiunea Canadei acestea 1. pe plan militar. Wilfrid Laurier a trabu să demisioneze. Tendinţele unioniste dintre coloniile ad traliene se afirmaseră progresiv în ultimele decenii ale secolj lui al XlX-lea. tn Australia. la începutul veacului nostru. Tendinţele spre uniune au fost favorizate de asemenea d dezvoltarea comunicaţiilor şi stimulate de apariţia Genmanid Statelor Unite şi Japoniei în calitate de competitoare ale îrj părţirii Oceanului Pacific. reprezentam guvernelor coloniilor se întruneau aproape anual. dn\ I r. faptul a avut loc o dată cu crearea unei £ deraţii a coloniilor de pe teritoriul ei.

rezistă l. Colonia igermană Togo. ini i i diminuate. Uricii germane de sud-vest de către Uniunea i încheiat la 9 iulie 1915.i din anumite ipuncte de vedere. alături de japonezi. iltc probleme mai interesante.". i l . pînă în luna " ' I I . aşazisuil tratat Sykes^Picot — un „exer-" — a împărţit anticipat zonele de influenţă în Orientul Apropiat. australienii şi neozeelandezii insulele Samoa de vest. Rezistenţa lor organizată ni noiembrie 1917. Imperial Idea. din Africa de i merită în aceeaşi lună . Revolta arabă..... 608—622. l i . la ocuparea portului M ie germană.im i le metropola lor.. încu-iM-itamiei.. în funcţie de interese. e dificil din cauza ni. viitoarea Iordanie. în teritoriile aparţinu i Imperiului otoman 2.şi campania trupelor engleze. au realizat acest plan în anii lucind suib influenţa sau directa stăpânire a it l nj I'. Irakul. în vreme tratatului amintit. în schimb. 361 .tei contribuţii şi a diversităţii datelor . urm. a rămas Franţei 3.. . • fîrşitul lunii august 1914. i s-au menţinut trupele germane din Africa da «le Lettow-Vorbeck. Insulele aparţinând Germaniei în in sînt cucerite în colaborare..Dispunfnd de superioritatea iiIoi<i >i g resurselor imperiului. care fură trecute sub adminisii Noii Zeelande.. de trupele japoneze şi australiene.inbrie 1914. p. iar detaşamente izolate au IM iluipă încheierea armistiţiului generali1.i începutul anului 1916.. '.. i cucerit -destul de uşor coloniile germane. iS—622.. i. Camerunul. 164 şi . . un detaşament britanic din Wei-haipat. la care merită să I ipuns.ulcstina. . t i " I'M6. De i^Idă : care a fost contribuţia impe< aliaţilor ei ? ilustrat complet prin cifre. întărite Ltăţi octloniale.. în legătură cu Imperiul britanic în pri-i .

643 . 179. cifra de mai sus trebuie de cîteva ori multiplicata. s-a constituit Corni-' Ibidem. Borden). M. reprezentând numai -cheltuielile militare propriu-zise.la irecrutare şi chiar răscoale locale 2. pp. pp. op.. în timpul i ostilităţilor. valori mai: rid icate daoît în metropolă 3. legea a fost supusă unor referendumuri succesive. Pe plan financiar. Situaţia excepţională creată ide război a constituit un element care a favorizat consolidarea aspiraţiilor dominioanelor spre staibilirea unor raporturi de ega'litate în drepturi cu Anglia. D e m a n g c o n. 862 milioane de lire sterline. Importanţa acestei contribuţii a imperiului la război a obli-j gat Anglia la mai multă condescendenţă în relaţiile sale cu] dominioanele. primele două respingînd-o. direct sau indirect. La 20 mamtie 1917. 633—634. întreaga economie era destinată. în primul rîndl India. Noua Zeelandă şi Africa de Sini) împreună cu India au mobilizat în total aproximativ 2 750 000 ele oameni.In cei ipatru ani de război. în Canada s-au înregistrat acte de rezistenţă pasivă . Legile de ireonutare obligatorie.inelc (Canada. au întâmpinat rezistenţă în Australia şi Canada. ceva mai uşor aplicate în Africa de Sud şi Noua Zeelandă. p. pentru] o conferinţă imperială. Ca urmare a acestor întrevederi. * Ibidem. 2 1 362 . apoi cel al Austra-j liei (W. Ţinîrad seaima de faptul că. Hughes) au fost invitaţi cu începere din 1915 la! unele şedinţe ale cabinetului britanic şi ale Comitetului dej război. în Australia. Ibidem. Primul ministru al Canadei (R. p. Australia. I )atoria publică a tuturor dominioanelor a crescut de cîteva] ori. care au durat şase săptămâni. premierul englez Lloyd George a invitat pe primii (miniştri ai tuturor dominioanelor la Londra. atingînd pe cap de locuitor. Ele au avut peste 200 000 de morţi *. în unele din ele. dar şi pentru „o serie de întruniri ex-J traordinare ale Comitetului de război". războiului şi constituia un element principal de susţinere al acestuia. 641—642. întrucîtva şi cu celelalte colonii. dominioanele au adus o contribuţie de. obligate să | participe la război. cit. j pentru a avea o imagine cu totul aproximativă despre datoria pe care Anglia a contractat-o (faţă de coloniile sale. dorninio.

iioarea observaţie : „Spiritul de orgoliu naboiul e în curs de a-1 dezvolta poate foarte 'iiil iţii psihologice pe care voi. întregul edificiu urma moi. >i paralel cu aceasta fundase un vast orgaii r. 323 şi 327. Iar premierul canadian Robert n. 631—632. 363 .uută de ministrul sud-african Smuts. pp. i i imperiului şi al consultării în vederea i (I în problemele polii boi. exprimat de i lor conducătoare. în Marea Bririţi şi si orienteze evoluţia imperiului în sensul mai i-ii'nînd decît al centralizării" 2. pp. it în conformitate cu interesele sale ecoI )upă încheierea primului război mondial. mai adîne în orice caz dispariţii a unui termen. aşadar. Sugestia MiMimitate liber consimţită de naţiuni egale în I" i l. i(n IM . pregătirea tratatelor de pace *.. că perioada anilor 1914—1918. nlcra. în apriroloniile — pe unele le crease ea însăşi. I. menit să înlocuiască M i t r e . aceasta înseamnă IM -nMlui" imperiului. UJI termeo acela de Commonwealth. icter de excepţie al relaţiilor interimioeriale.Op. organ din vara anului 191S a avut chiar. pp. Tbl Concept of Empire. într-un sens. mele către o modificare a structurii politice a „Trebuie să se schimbe ceva". trebuie să se ţină permeiul acestei optici.război. 389—394. ca . cit. cu rolul COOraonării . ■ M i e I'. declara miI urnei Curtis. format din II membri : X <lin partea i partea dominioancloi. I I . ci ca de al căror punct de vedere. cuprinsă în cuvîntul Empire.

A AlV-a DECLINUL .PARTF.

războiul agravase mizeria şi nemulu <atît mai mult în mijlocul acelor colectiîmpinse în conflict pentru interese străine. războiul lăsase urme adînci în viaţa r.CAPITOLUL I IN RĂZBOI LA ALTUL (1918—1939) inului război mondial a aşezat Imperiul briu. cînd î! i pol eon. cu peste 400 mi i e însă. \ictoria dobîndită de Anglia şi de aliaţii ei Iiismului german a însemnat debarasarea mo-nI . Suprafaţa .le s-au resimţit în evoluţia Imperiului brii umpănă valoarea victoriei militare dobândite.nei epooi contradictorii din dezvoltarea sa. atinge milioa/ne de kilometri pătraţi.sa.nţă şi împotriva dominaţiei străine.1 nul britanic ar fi fost îndreptăţit să respire ■ i a înainte cu o sută şi ceva de ani. I i primejdios rival în lupta pentru reîmpăr. rotunjită prin anexarea părţi a fostelor colonii germane şi a teritorţinuseră Turciei în Orientul Apropiat. i în dome. itate de scăderea nivelului de trai se în. l i n i a r e a popoarelor subjugate de colonialism .

IH>Î a imperialismului.. în ansamblu. ibuţia lunană la oare coloniile fuiseseră supuse crease popoarelor acestora efective militare instruite.. mult înainte. aparatul său de reprel>ite în urma efortului de irăzboi. branşe inIntl.. 367 .i politicii tradiţionale a metropolei. chiar şi în ilc puteri înving ătoair e. Burghezia şi ml din tăriile coloniale făcuseră progrese sub raiJ conştiinţei ide clasă.MI mai favorabile de desfăşurare. Iar contribuţia economică dezvol• I i<I. Victoria Revoluţiei iKinbrie a constituit un exemplu pentru lupta lahi şi naţională a tuturor popoarelor asuprite.ui totodată pe cele vechi.

1 III-a. In 1939 în cuprinsul său trăieşte uin sfert din omenire. dar a alimentat şi tendinţele politice cale mai reacţionare. apar oontradicţii chiar între puterile învingătoare. cacao. cositor.inilor de avînt revoluţionar de ipînă da 1923. La fin des empires coloniaux. a pregătirilor febrile pentru mn nou război imperialist de reîmpărţire a lumii. precară. de foarte mare putere. el deţine sau controlează o parte apreciabilă a producţiei mondiale de petrol1. a . o treime din de aramă. ceai. în urma .Tratatele de pace imperialiste din 'M9 1920 n-au putut crea stabilitatea dorită de autorii fii iarii lor. 30.şi luptelor revoluţionare. came. El furnizează jumătate din producţia mondială de orez. tratează cu coloniile turbulente. Anglia oscilează. trei sferturi din cea de aur şi nichel. cărbuni. în aceste împrejurări. Pe lingă factorii amintiţi mai sus. Dar aparenţele. fiecare aspirîmd ila avantaje economice şi teritoriale. îanşală. iun alt moment de agravare acută a multiplelor contradicţii care îl macină. 1963. Paris. p. Anii care i-au urmat stau sub semnul unei şi mai mari incertitudini. suportă tonul imperativ al dominioanelor. sistemului capitajist ou d-a reuşit decît o stabilizare relativă. dină. an dauna celorlalte. tnangan. trece de la excese de duritate la menajamente şi concesii. în Orientul Apropiat şi prin capitalurile plasate îm diferite părţi ale lumii. înăbuşă într-un loc o răscoală. Imperiul britanic face încă o figură de mare. ed. care reizbucneşte în altă parte. Ideea imperială e imai mult decât în defensivă : în retragere. Criza a dat un mou avînt . întreruptă de criza mondială din 1929. oricît ide extraordinare. Nu mai sînt căutările suverane ale celui sigur de forţa sa. cauciuc. tinzînd spre formule superioare de integrare şi dominaţie. ci calculele înfrigurate ale unor soluţii de salvare. caută forme de reorganizare. bumbac. caracterizaţi prin recesia econo mică provocată de consecinţele războiului. unt. zahăr şi 15% din producţia de grîu. Stabilitatea şi unitatea sa economică şi pdlitică sînt afectate profund. fier şi oţel. Hubert Deschamps.

. generalul Smuts — s-a încercat • le reîmpărţire a coloniilor.. A fost. suprafaţa mai mare luînd-o Franţa. pţia Camerunului. Dominicanele îşi confirmă şi „tic i n i e " .. domi11iiIia sînt admise ila tratative. 369 .uiiDa de vest. interne şi cu puteri. Ele au mate direct faţă de Societatea Naţiunilor. >prin adoptarea aşaţi. I de sud-vest a trecut sub mandatul Uniunii insulele germane din sud-vestul Pacificului.I Zcolaindă1.Tratatele de pan ni fapt semnificativ pentru evoluţia raporturilor i imperiu se profilează cu ocazia Conferinţei de li Paris. fostele teritorii otocoloniile germane din Africa orientală şi .in fost ^respectate şi că Imiperiul britanic a tins i i i ■ Ic l. şi interesul i un număr sporit de voturi pe care să poată i l t ă parte aceste precedente au fundamentat . După lungi discuţii şi tatonări. poziţia lor de state suverane. şi de repnii ilc Sud..I mandatelor — formulă elaborată şi susţinut. mai ales cu Franţa îşi Statele Unite. Wilson. Dominioanele sînt Naţiunilor.i dintele Statelor Unite. în teritoriile sub isă instalarea ide baze militare. Potrivit acestei . I I I . it. evident. Africa de Sud şi India cu cîte doi reprei r Noua Zealandă ou unuil. în această formă.i nord de ecuator le-a administrat Japonia. separat de Anglia.i .i mai adăuga că prevederile regimului ii . I'" .i fostele colonii germane şi teritoriile opiat care aparţinuseră Imperiului otoman i de anexiune sau de instituire a unui pro' atribuite administrării Societăţii Naţini «vei sa îndeplinească această sarcină prin manire ale unor asemenea mandate urmau a le i rolul Societăţii Naţiunilor. Hului de ila Versailles. ii ni S. din care a înglobat NiItkti .. mica parte. au avut ca mandatari NOII. |.< i n u t i l .iţiile cunoscute ale domkiioanelor la dreptul ■ II 11 «• în politica lor externă.

da rândul lor. răspândite omogen. In structura sa politică internă. alături de dominioane şi colonii se introdusese noţiunea nouă de teritorii sub mandat. în sfârşit. 370 . a îndemnat clasele dominante engleze la punerea în scenă a unui nou act al politicii lor. atirugînd din plin posesiunile britanice. Concepţia imperială britanică se contrapunea. din mai multe puncte de vedere. Se simţea. faptful sau s-a datorat autoritiţii iaţii Naţiunilor sau respectului pentru angajamente ilegal contractate. în cadrul dreptului internaţional. iprin tactica reformelor temporizatoare.autodeterminarea numai acolo unde inu-i lezează interesele. în jurul căruia „Cele 14 puncte" ale lui Wilson şi climatul în care se desfăşuraseră tratativele de pace făcuseră o colosală publicitate. cu cît războiul purtat împotriva Imperiuilui otoman lestrămarea acestuia.război mondial îşi încheierea tratatelor de pace accentuaseră diversitatea Imperiuilui britanic. din Egipt şi Sudan până (în India 'de nord. spre a combate impresia că Anglia susţine . necesitatea de a întreprinde un pas şi pe arena imperiului. trata teritoriile respective colonie.spre a. diferenţiate. Reorganizarea imperiului Sfîrşitul primului . a cărei bază religioasă nu va întîrzia să evolueze către i fluenţa ou mişcarea . Element cu atît mai redutabil. jenant. pentru libertatea ji unitatea lumii arabe. avîmtul revoluţionar care «e manifesta şi sub forma luptei de eliberare naţională din colonii. Un alt element nou : prezenţa masivă în interiorul imperiului a popoarelor musulmane. ci luptei 3« eliberare care s-a dezvoltat în ţările şi teritoriile de sub mandat. caracterizate prin arta compromisurilor.politică prqpriu-zisă. după autoritatea care ile administra direct : Anglia sau unul din dominioane. prin îmbinarea rigidităţii şi supleţei. animase un spirit de protest şi de solidaritate musuliă. principiului autodeterminării popoarelor. în imăsura în care cele stabilite iniţial au trebuii puse îm aplicare. întreţinută pentru a abate atenţia de la substratul imperialist al rezolvării marilor probleme internaţionale. în subsidiar. la care Anglia îşi dăduse largul său ! urs.

i .. ce evoluează prin i către noi destine" *. prin ..partea dominicanelor.. ci .tradiţiile şi sentimentele de-lond etnic comun.l. . ormă politică imperială în condiţiile de după primul lundial era normal să se îndrepte către concilierea i metropolei cu acele componente ale imperiului care iiujoru perspective de a rămîne în cadrul său şi a fi nsolidarea lui.. coni op. op.... I m atribuţiile guvernelor din domkiioane. Răspunzînd pro . caută să-şi larme într-un consorţiu.1 muie ale acestui proces s-au succedat destul i aiul Smuts anticipa asupra caracterului „Sîntem un sistem de naţiuni. p. i i | > r i u l ă din 1921 a avut loc în atmosfera l'ortni dominată de opiniile şi interesele n ui dominioanelor. mai metropolei.. contradicţii de ineînlătiii. arabi şi dominantă se regrupează.ii I i ce se contura la orizont după primul i fel sub semnul polarizării intereselor puri de popoare şi state aflate sub In raţa intensificării tendinţelor spre 'U'lor de milioane de hinduşi. Nu un < de state şi naţiuni. i l r a realiza o federalizare a inuperiulu!. cit. l'i.ne încontinuu din . . ii o delegare către un organ de conducere I.cralian Hughes spunea : „Multe persoane . .pornjte zgomotos şi apoi oprite pe in frîi n i i . prin . 371 ... 187. care făcea ca între dominioanc de ifapt. Acestea erau dominicanele. 389. inoile wve : c«le mai stnîns legate de metropolă \ iilor de capital şi a relaţiilor cornerul ilo dezvoltare şi structura lor de clasă. cit.olewiii. B e n n e t t . I ic vorbesc despre o constituţie imperială.... I ..un sistem ân mişcare.. 171 mai aproape de punctul dincolo de care intere- ilor încetau..regimul politic privi-..II . Ulii li .. Un sistem de state. p. Operaţie re-i ea răspundea dezideratelor vechi de 11 II in.

„Cuvintele imperiu şi imperial — spunea lordul Miilner — sînt în multe privinţe nefericite. ~ Ibidem.in acela de „Commonwealth". op. p. âneepînd de ila suprimarea termenului însuşi şi înlocuirea sa pr.. modelată de timpul şi circumstanţele în care am trăit... în martie 1917. ân locul t* estei structuri empirice. Ele uită că imperiul a. o mouă conferinţă imperială a dat o baza puternică transformării structurii constituţional-juridice a imperiului. Ele evocă dominaţia şi supremaţia. ceea ce se iniţiase. învestit ou puteri asupra diverselor părţi .. H a r d y. Ble visează um Consiliu Central. Domiinioanele erau mai puţin interesate de politica europeană. Nu numai fricţiunile cu Franţa îin jurul problemelor germane. Se transforma astfel în sistem permanent. cit.. Conferinţa imperială din 1923 a marcat un nou punct. stăpînirea unui stat -superior asupra vasalului" 4.pe viitor politica iganerală a imperiului să fie stabilită în acord cu avizul domiinioamalor. ilogice. sau acele dominioane care ar putea fi interesate 3. cit. p. op. dictat de împrejurări excepţionale. 182—183. Asigurarea unei depline libertăţi pentru fiecare parte «garantează unitatea spirituală care ne leagă pe toţi. pp. Faptul nu putea isă rămână fără consecinţe adînci. ci şi considerente legate de punctele de vedare ale dorninioaaelor. op..ale imperiului. ■iu înclinat politica engleză către o îndepărtare oarecare de complicaţiile vechiului continent2. sub forma creării Comitetului limperial de război. a 3 1 372 . Trei ani mai tîrziu. Demangeon. existat vreme de secole fără aceste lucruri.. Principiul relaţiilor între Marea Britaoie şi dominioanele sale este libertatea de acţiune" *.struită după un plan logic. 4 După C o x. La conferinţa imperială din 1921 s-a adoptat hotărîrea ca . de pildă. cit. Cel mai bun mijloc de a distruge acest puternic imperiu este să te ocupi de constituţia lui. Fundamentul unităţii sale este completa autonomie a părţilor eare-1 compun. 188. de obicei citate ca motiv în analele diplomatice. ca a admis că orice guvern din imperiu iare dreptul de a încheia cu alt stat un tratat de orice natură. 372. 28. p. mai i abile.. isub rezerva de a avertiza în prealabil metropola. în (noiembrie 1926. la problemele Pacificului dedît ale Europei..

i i 11 dificultăţile şi răspunderile Angliei în doIII. înN. i i adoptat ca bazî a relaţiiloi dintre A. II. .. el va reprezenta corauJ englez.t regim după primul război mondial (1921).11 (■ .Ic ordin internaţional decît ou consimţământul i i '■'. Canada.orc va continua însă a se numi „al dominioanelor" l deveni „Minister pentru relaţiile în interiorul Com373 . op. în ultimă instanţă..witcrioare. ca membri ai Cole Naţiuni" 1. egale : un fel subordonate una alteia în vreun aspect interne sau externe.. cit. . o lege votată în parlamentul unui dominion in ilul. p. . . au încetat ia se mai numi domi-. Termenul de Conumonweakh se aiplica grupu-. citt CO . Nici o ilege britanică nu-şi 1 11111. Dominioanale erau autorizate a proixiiMtoritorial. A Short History. i . I I .ua pe motiv că ar fi fost în contradicţie cu im Britanii.di I iniţia lui Balfour.. ca un fel de repreul Statut de la Westminster a consfinţii . protectorate şi teritorii sub mandat. Forai de legătură între iguvernul ioanelor urma a fi constituit de înalţii co.. i Zedlandă.. rmă astfel impresia că reforma imperială 'de după oi mondiali a reprezentat. o în .ivi-au guverne responsabile : Marea Britanie. de fapt. Gr im al. 354 . i i i i > n î m l o controversă de durată..iţa unor onome în cadrul Imperiului (britanic.im'bilul politic format din ţările CommonColonii.. p. Imperiul [britanic" se va înţelege de atunci . s-a hotărît n'ral al fiecărui dominion să fie numit conguvernu'lui respectiv . n. defimitivîind reforma imperiului.i asupra domimioaneilor decît la cererea in* i un dominion nu putea fi angajat la acceptarea li . Irlanida 3 şi Uniunea Sud-i.Ii I numiţi de celle din urmă. unite însă prim supunerea coroană şi asociate liber. . i .nglia şi ■.. .

Congresul şi-a exprimat opoziţia sa faţă de imperialism şi a decis să ijine pe muncitorii din întreg Imperiul britanic. In sine. deşi aveau o populaţie mult mai numeroasă. p. Bucureşti. 374 . fenomen politic. O judecată de valoare asupra evenimentelor prin care trece imperiul după primul război mondial. Rezoluţia apăra prini t l dreptului tuturor popoaredor din imperiu la autodeterminare. 159. în ultimă instanţă.minaţia asupra imperiului. rămîneau pe un plan de inferioritate politică şi lîcă. Imperiul britanic. perspectivele Jor de viitor. In subteranele Imperiului : o incursiune în economie Pe fiecare treaptă a evoluţiei sale. în perioada de efervescenţă a proiectelor de reformă imperială şi totodată într-unui din momentele de remarcabil avînt revoluţionar. a adoptat cu 'imensă majoritate de voturi (3 082 000 contra 79 000) o rezoluţie care constata că dominaţia guvernului britanic peste popoare nebrkanice este o formă de ex. creînd i orul său iun grup de state privilegiate în raport cu altele. Congresul trade-unionurilor. Economia imperiului e dominată de marele capital monopolist. nu se poate dispensa de o privire în adîncime. aspiraţiile spre libertate pe care şi ele le nutreau erau trecute sub tăcere. dezvoltarea bazei sale economice. Criza Imperiului Britanic.' ploatare capitalistă. a oglindit. către substratul intereselor care pretind şi încearcă menţinerea lui. mergînd pînă la dreptul separării lor complete 1. întrunit la Scarborough în 1925. asupra eforturilor de a-1 reorganiza. precum şi de mană de lucru ieftină şi neorganizată. ( ptate de la acest regim. Soarta acestora. Concentrarea sub un control 1 După R. această realitate ar fi trebuit să constituie una din forţele sale de coeziune. a cărei concurenţă e folosită pentru reducerea nivelului de trai al muncitorilor din Marea Britanie. de suprastructură. 1951. ce are drept scop obţinerea de surse de materii prime ieftine. în lupta lor pentru organizare sindicală şi politică. P a 1 m e D u 11. clasa muncitoare britanică s-a ridicat cu hotărâre în sprijinul popoarelor subjugate de imperialismul englez.

Im pire by Treaty. între 1926 şi 1930 media se la peste 50 de milioane de i. înfiinţată în 1929. p. î i u i c reprezentanţii acestora a survenit un • ■ ' ' l i . I . p.i . el acaparează i ii i ore a fructelor şi seminţelor oleai . ine de dolari în 1931. în Canada. în această perii'ortatoare de cacao din lume. 375 . p.ila investiţii şi profituri — între soii ic si franceze 2. iar Nigeria o mare ulei de palmier.. unor capitaluri de milioane de dolari. itiţiile de capital american depăşesc pe ■ i ii. a însemnat. Coasta de Aur devine. în baza că■ iK -1C . rămânerea unora în urma decurge din interesul monopolurilor de a i unui ile de producţie care oferă uin maximum Umilever" se implantează după primul lonomia Africii de vest . deosebirile de componente. 340.l i a sa de afaceri comerciale ou Africa ii duliei ra/boi mondial. precum . între 1910 şi 1914 exportul de Im Uniunea Sud-Africană era în dr dolari anual. 22. Capitalul ame.4 U '1 Achnacarry din Anglia. la sute de milioane rropiai .i fost luat cu asalt de marile trusturi In 1928. I . care n-a reuşit a-şi păstra i vastele terenuri petroliere din fostele proHIui otoman.de prospecţiune şi exploatare. e sesizaI ie pildă. Cf. prin sucursale ca iiipany". o înfrîngere a i p i i a l englez. în fond.lirelor multiple ale vieţii econom .e. cel i un l i . Penetraţia în Imperiul i iine.< i. metodele de exploatare lonopoliste au conservat şi chiar au accentuat burii economice a imperiului. lor potenţial de unii ri'iit însă.l american în coloniile britanice nilioane de dolari în anul 1912. în realitate. prin eliminare. în special americane. 45.

în 1933—1934. dezvoltarea burgheziei naţionale şi a proletariatului. Ajunse acestea pe o anumită treaptă. îndreptate împotriva invaziei de mărfuri japoneze "-'. în „dumping". ca instrument al marelui capital monopolist.unitate economică „penitru sine". flagrantele inegalităţi între sectoarele şi ramurile economice. menţinîndu-le astfel în înapoiere şi puoîndu-le grave probleme.războaie mondiale. Baza sa economică e tot mai şubredă. 3. iprin aceasta. Mai mult: după cum constată recent unii cercetători. pp. cit. Pentru a putea exploata avuţiile coloniilor. 1 Atlantic Triangle. ele au adînoit dezvoltarea lor unilaterală. economiei coloniilor britanice caracterul unei dezvoltări mai complexe. Nortb 376 . II.cele engleze1. pp. El le-a conservat în mare parte. ceea ce a dus la instituirea. pentru a contracara. p. a onor v. se relevă din ce în ce mai ireconciliabilă ou interesele coloniilor. capitalul monopolist n-a distrus în colonii relaţiile de producţie şi instituţiile sociale perimate. să dezvolte în continuare aceste forţe econo-. 144—146. persistenţa dominaţiei coloniale britanice. op. is-a înregistrat o sev iţă japoneză. Dar din punctul de vedere al fiecărei colonii în parte. 138—139. cit. Brebner. In elementele sociale suprapuse ininplet aservite — feudali locali sau burghezie „compradoră" — a căror existenţă capitalul monopolist încearcă să o iţină. stimulate în timpul primului război mondial şi de 'necesităţi strategice.umi protecţioniste de 35% în Africa de est şi Uniunea Sud-Africană. între 1931 şi 1933. considerată ca o . mai subminată de contradicţii.. 238. Investiţiile de capital. op. Anglia a avut nevoie de stimularea în imperiu a anumitor forţe de producţie. din Egipt până în Afj iud. a unei anumite dezvoltări economice şi sociale.59 miliarde. mico-sociale. iar dintr-altul să le frîneze sau să le distrugă. în perioada crizei. Pe itărîm comerciali. metropola e confruntată de o dilemă insolubilă : interesele ei i-ar pretinde. Concluzia ce se poate desprinde este că. 2 S î k. au dat.16 miliarde dolari.. faţă de 2. 3 Gouber-Miller. Cf. iîn intervalul dintre cele două . el află aliaţi în exploatarea şi ţinerea în supunere a popoarelor din ţările coloniale 3. în ansamblu. dintr-un punct de vedere.

Criza a atins grav coloniile. Portugalia.l. Au reieşit cu toată vigoarea i l i n Ar exploatare care răpise coiloniilor orice Mii|>imî. n i i l i i i aur s-a făcut pentru a împiedica. statele scan. le erau • mă la concurenţa unei anumite sume 377 . cuprinzînd în prm. ... legate de acesta prin re-• i (de pildă. II uli importante în această direcţie a fost etalonului aur.i ailte ţări. u ii . . Necesi■I-iitru comerţul în afara zonei.• i u c i l i .Criza economică mondiala difl 1929 1933 şi urmările sale pentru Imperiul britanic crizei economice din toamna anului 1929 a nai mult baza economică a imperiului.ndu-le introducerea culturilor des-ilczvokînd. i i . «căderea rapidă a rezervelor de am l i c i nu mai putea fi obligată.. i l i . de drept.de altfel.i capitaliştilor din toata lumea în l< supraproducţie.i lor se afla în mîinile diverselor societăţi l'opulaţia şi-a văzut agravată mizeria. devenea mijlocul i plaţilor. i la.i . ale prăbuşirii preţurilor.i breşe ad&nci în economia imperiului.U. de pildă în industrie. în cadrul zonei valutare posesiunile britanice erau obligate să de\ 11 -. Anglia şi-a intensificat brusc ofen-i|" ' " i " "i mim. exclusiv i " ţ ' l<spi-r. i.^ l . în I I C'l'ol...sale ifaţă de interesele britanice. 11<■ i rezervele de aur şi de valută. i i ă cu circa 25°/o. i îui aur. munci. în sensul menţinerii coeziunii sale i I n . în posibilităţile sale de desul i . adîncind I' din cadrul său. ni ori s-au ales cu salarii reduse la mini liaotic al umor interese ce se disputau la i New York. i . l i u l . devalorizarea lirei ■ i u i valutare a lirei.

în cadrul căruia cancelar al eşichierului era Neville Chamberlain. Pe de altă parte. din cauza propriilor lor dificultăţi economice. înlesnind totodată şi dirijarea investiţiilor de capital britanic în interiorul ei. 378 . de la care era de aşteptat principala rezistenţă. avînd im rol preventiv şi compensator al unei alte măsuri. a încercărilor de transfor-i n.a fost o instituţie care a căutat să atenueze forţele centrifuge ce se manifestau In imperiu pe plan economic şi în special comercial. cam la nivelul de 33—36% din total. din pricina crizei. de. 1 M a x i m e Mourin. a legăturilor tradiţionale cu Anglia . E vorba de „moartea liberuluijschimb secular". 1958. Sernnifi. 1918 —1958. libertăţile tpolitice pe care ele le urmăreau de mult. în condiţiile excepţionale create de criză. exceptînd grîuil. adoptată itc cîteva lumi de Marea Brkanie itot în mod forţat. în acelaşi an. în compensaţie. ele au căzut de acord. venea să de confirme. puternic afirmată la începutul u l u i . oare instituia o taxă de 10% ad valorern pe toate importurile. dar abandonată curînd. 247—248. Statutul de la Westmioster. au acceptat crearea /. peştele uscat. consfinţită prin legea din 29 'februarie 1932. facilitate prin tarifele preferenţiale existente. Histoirc des Crandes Puissances.şi restul imperiului. pp. proporţia importurilor şi exporturilor britanice în imperiu. MC a imperiului într-^uin sistem economic închis. îl şi în funcţie de posibilităţi şi urgenţă a intereselor. Ţările Commonwealthului. asupra instituirii unui sistem de tarife preferenţiale în interiorul imperiului 1. Legea tarifului protecţionist a fost propusa de guvernul de coaliţie laburistă-conservatoare Maodonald-Baldwin. Ea se impunea acum. generate de criză. conferinţa imperială de la Ottawa a confirmat acceptarea din partea ţărilor Commonwealthului a noii politici vamale britanice .caţia vi se înscrie pe linia. un fiu al lui Joseph Chamberlain. Paris. 1932. ed. bumbacul şi lîna brută.din valoarea rezervelor de aur depiue.anei lirei sterline şi integrarea lor în acest sistem (în afară de Canada). Zona lirei sterline . Ea a reuşit să păstreze. totodată. ceaiul. a IH-a. convertirea oficială a Angliei la protecţionism. adoptat tot în 1931.

i activităţii şi concepţiei aceluia .1 însă o inevitabilă sursă de complicaţii a viitorului. ii La Crise Britannique au XXe siecle. upr. •nicrnică şi interesantă. E greu să mu se considere ca atare uri care depreciază lira şi o fixează în aceinijloc de plată îm locul aurului.ibilitate. ministru într-un principat indian. r . chiar pentru . 379 .probleme care s-au ivit Angliei între cele indiale.i invariabil: Mahatma Gandhi.ca ritm. MI ni exporturile ţărilor din imperiu. de imposibilitate obiectivă a urmonea ilinii. . •i l i n i i precise.crizei în politica economică a Angliei şi a impresia dr con. iMitestabiile. o sursă de adîncire a neconcor-: metropolei şi dezvoltarea pe o I ncă a aspiraţiei coloniilor spre li iinfirmă impresia notată de Aaidre inului contrar al metropolei şi imde/. Prima e i Liuropei . creează i lirei cu intenţia facilitării schimburilor şi Ar si instituie apoi tarife protecţioniste.1 : Mahatma Gandhi ■ li .xnume. inscmnind „marele spirit . în cadrul guvernării imperiului. A .r . . Lupta ■ iprintre evenimentele remarcaic înţelegerea şi explicarea ei neceIj . au de eliberare din India. i i | > i . cal de al doilea — cu tine- lmli. i n i.Br.voltării lor inegale. a revenirii spre o sili ales. hand Gandhi 2 s-a născut în 1869.n. Ceea ce imblu de măsuri logice în conjunctura i . fiu i / S . ed. Im urmă erau alcătuite în aşa fel ca să rne-.

el urmărea prin aceasta şi scopul practic al boicotării produselor engleze şi al restituirii unei relative independenţe economice ţăranului indian. greşelile şi inconsecvenţele sale. prin toată conduita sa. consideriînd-o imorală şi îşi impune o existenţă modestă. De aci proveneau. indiferentă faţă de nevoile sufletului. schiţîndu-şi ţelurile. El denunţă această civilizaţie ca sclavă a maşinismului şi a banului. Gândiri pleacă de la o critică a civilizaţiei moderne. Gandhi scăpa de asemenea din vedere contradicţiile de clasă proprii ale societăţii indiene . op. în forme specifice tradiţiiI01 filozofiei hinduse. în aceeaşi vreme însă. cu care a căutat a fi consecvent în primul rînd el însuşi. pentru o Indie în care toate comunităţile să trăiască într-o înţelegere deplină" *. de pe poziţiile unei morale idealiste. La începutul veacului nostru.1 de onii cunoscut. în 1915 a revenit în India . de o formaţie intelectuală occidentală. s-a declarat în favoarea spri jinirii Angliei în război. cit. preconizând inaderenţa la ea prin rezistenţă pasivă. Slăbiciunea ei ţfbnJ.■ 1 După M e h r u. el a pus bazele unei concepţii politice proprii. Refuză să accepte o astfel de civilizaţie. 405 -406. Bogat. ca apărător al drepturilor emigranţilor indieni în Africa de Sud. Doctrina lui Gandhi exprima. integrate într-un cuprinzător sistem de gîndire. conferind totodată acestui precept şi un sens etic. non-violentă şi reîntoarcerea la formele vechi ilc economiei.unontală era ignorarea luptei de clasă. pentru o Indie în care să nu existe o clasă de oa meni de sus şi o olasă de oameni de jos.studiat în Anglia şi a practicat un timp avocatura. mumele său . o modalitate de rezistenţă împotriva Forţelor asupritoare ale poporului indian. el scria : „Voi lupta pentru o Indie în care oamenii cei mai săraci să simtă că este într-adevăr ţara lor. cult.. în construirea căreia ei să aibă cuvîntu! hotărîtor. în ultimă instanţă. cu adînci implicaţii filozofice :şi morale. pp. fără a discerne îndeajuns faptul că aspectele sale negative provin din condiţiile sociale în care ea se dezvoltase. efl renunţă la profesiunea sa. India va primi independenţa. drept recompensă. 380 . Din primele sale lucrări. Era indus astfel către soluţia utopică a reîntoarcerii -la munca manuală. E drept. crezând că. Gandhi condamna civilizaţia modernă.

ca o rază de lumină.. ca o vijelie. el a II primu/l irîmd gândirea omenească" 1 .. p. Gandhi . în fruntea cărora Jawaharlal Nehru mi..1 unui Consiliu de stat. descriindu-i apariţia: „. Nehru ■i mi. Faţa de iu udările origanelor de mai sus. ca şi prin exl ..iui britanic. 124 000 000 de locuitori. dezfoi■ i i . format ain şi a unei Adunări legislative. idee împărtăşită de Gandhi mtomporanii săi de generaţie din intelectua. u i i .. el a brăzdat rîs vălul de pe ochi.'■ combată sistemul castelor..ţinînd saamS de diferenţele specifice ale soiţă de cea europi ritkă a gandhismului ilifiente precauţii. Poporul indian . im şi hinduşi. 111 < | • 1111 de veto.. cu Y ' i î n i l „să-i ciUiprindă personalitatea. pe acela de a fi transformat Congresul i u n o organizaţie democratică şi de masă. ■ poporului.personală.. 3S1 . ca şi după moartea sa.a reuşit să păsItul burgheziei /naţionale asupra maselor popular.1.-. să militeze pentru emanrnetodele sale de acţiune...Ca ppoupat care ine-a făcut să ne înidreptăm n adînc . m pi rioada avîntului revoluţionar de după 1918 H au pus iîin aplicare reforma guvernării baza recomandărilor raportului Mom [ea instituirea pe lîngă vicerege şi ii I i i u l i r i .. Se pol în schimb nota cu sale.puii vieţii.u ii lirice. Dreptul de vot pentru locurile ilativă 11 aveau circa 900 000 de indieni. 400. I coloniali»]. it.. viceregele . compuse « I m care două treimi erau aleşi... El a dat un nou im treaptă superioară mişcarea de eliberare fost în fruntea acesteia pînă la inii i dobîndirii independenţei. i i i ..

în proporţie de patru cincimi. Ca protest. a respingerii oricărei reforme din partea englezilor. să se angajeze într-ium gigantic boicot politic. exprimînd resentimentul stîrnit printre ei de politica Angliei ifaţă de Imperiul otoman. prin încetarea tuturor muncilor. . Dreptul de vot pentru -aceste adunări era ceva mai larg. R o t h e r m u n d . au proclamat India o „Dar-fUl-Harb" (Ţară a neliniştii) şi au răspîndit consemnul refugierii într-o „Dar-ul-Islam" (Ţară a supunerii. sub influenţa lui Gandhi. cit. Musulmanii. prin introducerea legii Rowlatt. La 13 aprilie 1919. adică o zi de pocăinţă. în fază încă inciită. Adunările (provinciale cuprindeau membri aleşi. p. tru pele deschiseră focul în plin asupra mulţimii care participa la un miting.111 fosi stabilite drept adunărilor (consiliilor) provinciali' di le în materie de impozite şi taxe -locale. aviaţia britanică inter veni împotriva grupurilor locale de răsculaţi.In administraţia provinciilor1. aruncări în aer de căi ferate şi poduri. 167 . care lărgea competenţa şi drepturile represive ale aparatului administrativ-poliţienesc. W i 11 i a m s o n.rii. în oraşul Amritsar din Pendjab. In februarie 1919. Dispuneau de ci peste 5 milioane de indieni. întreaga ţară fu cuprinsă de revoltă. Mari demonstraţii şi ciocniri cu poliţia continuară în primele zile din aprilie. lîiii urma căruia s-a observat un apreciabil exod al lor spre Afganistan -. de instrucţiune publică. Starea de asediu se in troduse In multe regiuni. De fapt. la acea dată. 2 1 3S2 . a credinţei). p. II. A Short History. considerînd reforma insuficientă. să adopte linia non^cooperă. Gandhi înfiinţase liga „Satyagraha" {Perseverenţă în adevăr). în fond. care milita pentru această idee. era un apel ia grevă generală. se trecu la acte de violenţă. A fost unul din cele mai sîngeroase episoade ale represiunilor engleze în India. In Pendjab. Congresul indian. de lucrări publice ile interes secundar şi de igienă. Căzură sute de morţi şi răniţi. op. Erau 9 mari provincii în India. Gandhi proalamă pentru 30 martie un har tal. Englezii răspunseră la aceste tulburări. deci. 308. exprimat în termeni care -să fie înţeleşi şi să-1 facă să fie urmat de cît mai mulţi.. a decis. de admini urbană şi rurală.

printre i 1 ' 'I mu 'fost boicotate de indieni. Popularitatea Partidului Congresului .i li i u . Congresul n . care avea din parii. insistînd asupra renunţării la iolenţă. El s-a scindat într-o aripa « I r tre 1 Icea parte şi Mothilal Nehru. i i „non-colaborării mon-violente progrei etape.i de nceput a o slăbi.ii o cincime la cele pentru Adunarea leului 1922. i i . dar şi antiibritanic. Gandhi. ! i cva mai liniştit. ■ • I n i . după ce în toamna anului 1920 l întîiul Congres al sindicatelor din în-at şi primele grupuri comuniste. n i i i i i colaborarea cu englezii. npniHTc nu rămase însă nici acum în li l i n i i l e de iniţiatorii ei.ilr niiileudal. zguduiră ita Malalbar. Puternice răsro. re politică între Congres şi Liga muiccstui am. i ioadă. i ■ o aripă de stînga. \i . renunţarea hinduşilor la toate ■ ic de guvern. ci se declarară pentru .i idere bnucă. ivennării Indiei. boicotarea organelor efuzuil general de a plăti impozitele. El şi-a elaborat în această constructiv" de reînviere a meseriilor cas383 I I . i r s-a potolit treptat. Gandhi a fost ares1922 şi 1924. în frunte cu Gandln. pe baza in 1919. conducătorii politici indieni căui în decembrie 1919. niHToluil Partidului Congresului şi contraveundhi.împuterniciri spre a conduce campani. Partidul Congresului renunţă englezii.maselor apucase pe un l^gaş violent. tatăl lui | . La iniţiativa lui Gandhi. Mişcarea spontană a maise vi existau acum condiţii de a o reinh ■'•nirolul burgheziei naţionale. i i . Numai un ni prezentat la alegerile pentru consiliile ■ num.

Moscova. pe cei din industria iutei din Calcutta. în cursul căreia vizitase. IX.resului. Criza economică în India în anul 1927. pp. reprezentând aripa stingă a burgheziei naţionale hinduse. prin consecinţele pe care le-a atras şi asupra Indiei. E/l şi un alt membru al Congresului. s-a constituit Partidul Muncitoresc-ţărănes'C panimdian. muncitorimea indiană şi îndeosebi puternicul sindicat al textiliştilor din Bombay organizaseră câteva greve importante. Jawaliarlal Nehru s-a întors în India dintr-o j lungă călătorie în străinătate. Practicarea loi era printre condiţiile cerute. Principalele Iui revendicări erau independenţa Indiei îşi desfiinţarea proprietăţii moşiereşti. la Calcutta. torsul. în anul 1928. din 1928. Criza a avut ca urmări reducerea producţiei şi închiderea unor întreprinderi. 433—443 . De asemene.i. pp. spre a fi primit membru a<l ( ion . şi Uniunea Sovietică. 1962. Bl se situa şi mai la stingă decît Partidul Congresului. programul său rămînînd însă unul de caracter general democratic. voi. încît ţăranii aveau dificultăţi şi mai mari la plata impozitelor. Acest partid bucurat de sprijinul grupurilor comuniste. cit-. .nice — ţesutul. de unde au rezultat vreo 400 000 de şo meri. Partidul Congresului a înscris pentru întîia 'dată în mod explicit în programul său j revendicarea independenţei complete a Indiei. în anii crizei. Gândii pune un accent mai mare pe lupi i contra alcoolismului şi opiomaniei *. Vsernirnaid istoriia. Salariile au fost scăzute cu 30—40%. Preţurile produselor agricole s-au prăbuşit. Demangeon. grevele de protest au cu prins de asemenea pe muncitorii din industria textilă din Bombay. printre altele. 127—129. 239—241 . op. au pus bazele organizaţiei Liga independenţei. pe feroviarii 1 VIII. încă. prin unificarea unor organizaţii formate în anii precedenţi la scara [provincială. a constituit cadrul în care mişcarea anticolonialistă a intrat antr-o nouă fază de avînt. Subhas Ghandra Bose. pp. Noua activizare a mişcării de eliberare. Sub influenţa acestei organizaţii. Criza economică din 1929. voi.

„Nu avem de gînd — spunea i delegaţii a Congresului naţional la o consfătuire cu gul britanic la Londra. boicotul monopolului pe sare şi prepararea sării prin mijloace proprii. în schimbul eliberării deţinuţilor f dli l 385 n I . El prevedea suspen< li rea temporară a campaniei de nesupunere şi participarea aici şi al recunoaşterii oficiale a Partidului Congresului ca 11 izaţie politică legală. bine organizate. Gaindhi a acceptat să încheie cu viceregele [ndiei . pe malul mării.i tot ceea ce susţinea el. în conferinţa sa anuală ţinută în 29 l. Pariului < ongresului. preparînd acolo sare. ţţ . pentru a înceta campania de nesupunere şi boicot. Unele din ace e. în Caşmir. Printre acestea erau : reducerea cu 50% a impozitului funciar. în august 1931. Gandhi >n-a obţinut din partea guvernului englez satisfacerea nici uneia din revendicările esene ale poporului indian. trupele him■ .iu durai de 11 ise luni pînă la un an. în cadrul campaniei de nesupunere. fapt care a lăsat o puternică impresie. au H n i i tulburări ţărăneşti. El însuşi. desfiinţarea impozitului pe sare. împreună cu 78 de adepţi. în li li i i uni . în delta Gangelui. Jawaharlal iru a fod Ies preşedintele Congresului.i .işa~numitul „pact de la Delhi". La sfîrşitiil lui ianuarie 1930. deşi în acel timp nu ocupa o poziţie de natură a-4 autoriza să exprime o opinie ială.guvernanţilor britanici. a reafirmat revendicarea independenţei deie şi i o nouă campanie de nesupunere. introducerea unor tarife protecţioniste pentru industria textilă indiană. in martie 1931. eliberarea deţinuţilor politici şi desfiinţarea poliţiei secrete. reflecta totuşi adevăratele gînduri ale . în cursul anilor 1930—1931 l-mitru „zdrobirea" lui Gandhi. imvpînd cu luna aprilie 1930 şi pînă în anul următor. .i Luhore. a Congresului naţional indian . timp de trei săptămîni. atunci cînd se pronunţa. Ziua de 26 ianuarie 1930 a fost declarată zi de luptă pentru independenţă. în oraşul Peshawar.ale Indiei. Gamdhi a formulat o serie de condiţii. Revendicările fiind respinse. reducerea cheltuielilor militare şi a salariilor funcţionarilor englezi.ahore. La Londra. prohibirea vînzării băuturilor alcoolice.. a organizat un „marş al sării" în provincia Gudjarat.• in Madras l. Gandhi a lansat. Winston Ghurchill.ui reftizat să tragă în musulmani.

în iulie 1934 2. pp. din cauza vastei acţiuni re presive a autorităţilor britanice. op. G.Churchill — să (renunţăm la cea ma lucitoare şi mai ore ţioasă perlă a coroanei regale. dacă s-ar face. forţa şi gloria Impi riu'lui britanic". Personalităţi proeminente din cultura şi ştiinţa mondială — Romain Rolland. Procesul a avut un larg ecou intern şi internaţional. tribunalele din India au pronunţat circa 60 000 de condamnări.< acordării istatucului ide dominion pentru India. op. care oonstituie. a crezut D upă Nehr u. cit. 272 . C o u p l a n d . „Dacă Anglia ar pierde India şi aceasta n-ar mai I. în (noiembrie 1933 s-a constituit Partidul Comunist Indian. ea ar înceta pentru totdeauna să mai existe ca mare putere" 1. mai mult decîi toate celelalte dominioane şi posesiuni. S-a li Minat un comitet de apărare a acuzaţilor. care s-a desfăşurat în tot cursul anului. în urma eşecului tratativelor de la Londra. voi.. 2 1 The Indian Problem. sub presiunea opiniei publice. 386 . Guvernul britanic. pp. pe care ansă englezii l-au scos în afara legii. dar mu după mult timp. Aceasta a condamnat pe acuzaţi ia închisoare pe diferite termene. H. 7—13. sub învinuirea de a fi pregătit o răscoală armată contra stăpînir:: engleze. cit.. Gandhi a reluat. din care făcea parte şi Nehru. o parte â imperiului ei. care au slăbit îmtrucîtva.. a fost obligată să-i pună în libertate. sau.1 minarea sine die . dar n-au încetat. p. în ianuarie 1932. D u p u i s. Albert Einstein — . arestaţi încă din martie 1929. pp. împotriva a 33 de -fruntaşi ai mişcării muncitoreşti şi ţărăneşti din India. dar fără a mai atinge amploarea fazei imediat anterioare. 316—329 şi urm. op. El se pronunţa pentru . India în anii premergători celui de-al doilea război mondial Luptele poporului indian în perioada crizei economice n-au fost cu totul în zadar. campania de nesupunere civilă. 255—259. Hardy.in luat poziţie împotriva justiţiei colonialiste britanice. 129—131. IX. pp. Tot în perioada aceasta s-a desfăşurat cunoscutul proces de la Meerut. 495—496. Wells. c it. în anul 1932. Vsemirnaia istoriia. . sub presiunea acestor mişcări. îm nici un caz în sensul drqpturilor de care se bucur Canada.

pentru a folosi li de acţiune pe care . au reuşit să introducă o serie de Util* intereselor poporului indian. inclusiv de partidul Iu în ilegalitate. i ţ i a aripei sale de stînga. S-^au promulgat 1 montare a arenzilor. un adunările legislative ale provinciilor. Bl a acceptat. să formeze guvernele inaugurat astfel ceea ce Netaru a nuna iţie parţială" (1937—1939). Ea prevedea o inie pentru organele administrative provimîntregii Indii ca o federaţie de provincii şi rea dreptului de vot (numai în provincii) ă beneficieze de el cam 10—12% din să sului n-a acceptat. s-au u n i energice de introducere a limbilor naţionale luat măsuri de promovare a industrializării şi i proiecte de desfiinţare a proprietăţii moşiereşti.i la noi concesii parţiale.. apelor şi bogăţiilor subsolului. au adus la urne aproape 30 de milioane de ii Congresului a cîştigat majoritatea fin 9 din în care se împărţea acum India. de limitare a cametei. S-a încu-i de cooperative ţărăneşti de producţie agricolă. au fost eliberaţi deţinuţii politici. de mo-ii datorii. din 1935. Muncitorimea sindicalizată număra . fiind • împiedice lărgirea (reformelor — a putut fi parii datorită sprijinului larg al maselor. în principiu. în care timp ti Uirgheziei naţionale hinduse. sprijiniţi de Uni Horească şi ţărănească. avînd aproxiimlioane de membri. or-'. reforma ileeis să participe (la alegeri.aceasta i le oferea. membri.iilurile engleze deţineau poziţii „de forţă". însuşi Partidul u l u i alcătuia o organizaţie ^puternică. din care 80% erau ţărani. Alte organizaţii importante erau uniunile ■ ml în 1939 cam 800 000 de membri. de i| Mi. iar pe pian economic. ml acesta — limitat prin . stăpîni pe guverin-lr ii.ijoritari în adunările legislative. conţinute în legea inistrarea Indiei. 387 .1. munfotelectuali nelagaţi de proprietatea capitalistă buri i i moşierească.ulurilor.faiptull că puterea centrală mîimile britanicilor. i i i ca proprietate socială a poporului a pămîn-l'.

la acea dată. Bose a fugit în Japonia. s^a accentuat şi m Birmani. 26—27. 408.. cînd într-o regiune cînd într-aita a ţării. religia dominantă aci. pp. sub pretextul situaţiei excepţionale. 454—457 . în jurul Indiei: Birmania. era potrivnică fascismului. 426. Budismul. ireizbucnite mereu. pp. Birmania a căutat să-şi apere individualitatea. 476. ed. voi. a IlI-a. 452. Partidul Congresului reintrînd într-o opoziţie activă. 449. După izbucnirea celui de-al doilea război mondial. 1936—1942. cit. din i919. cât şi a imperialismului britanic. pp. între această grupare şi majoritatea Congresului.i lupta pentru independenţă. 2 N e h r u. în cursul cărora ea s-a manifestat sub forma unor adevărate răscoale sau războaie Jocale de partizani. nu s-a desăvîrşit. acestea au demisionat în noiembrie 1939. Pînă prin 1922. Oxford.1 1 In timpul războiului. care a împins-o pînă la simpatii pentru fascismul german şi militarismul japonez l. s-a ajuns la o ruptură. Ceylon. Rezistenţa împotriva cotropirii străine a continuat. [1943]. 388 . Indian l'ulitics. axată pe o declaraţie de principii care enunţa atît combaterea nazismului. cunoscînd faze acute. înglobată din punct de vedere administrativ posesiunilor britanice din India. Vsemirnaia istoriia. în frunte cu Subhas Ghamli. devenind o unealta a fascismului. a servit pînă la un punct drept stindard al acestei rezistenţe în favoarea păstrării specificului naţional. 482 484 . în fapt. englezii au mai trebuit să facă faţă acestei lupte. ameninţată să fie amalgamată de colonialişti în marea masă indiană. din ură faţă de Amglia. „Asociaţia tineretului budist" . op.In anul 1939. poziţia Partidului . în semn de protest. pe linia unui naţionalism extremist. După aplicarea legii de reforma a administraţiei Indiei. O grupare. a alunecat. care. guvernul central aii Indiei. 63. Coupland. Afganistan Cucerirea Birmaniei. IX. ataşată ideilor democraţiei burgheze. oficial încheiată în 1885. 444—445. preşedintele său (din 1938). a început o serie de ingerinţe în activiitatea guvernelor provinciale.i Bose. pînă la obţinerea independenţei Indiei 2.ului a slăbit.

din 1919 *. cu metode ased i u India. 389 . Cea mai Lm-i an dusă de Saya San. la 1 ianuarie 1923 englezii au în Birmamia sistemul „diarhic". încă. ţărănimea a fost i i l r tulburări şi răscoale locale. atunci 18 ani. t. în anii imediat următori primului iiidenţii binmaaii au organizat mişcări de ivorsi taţii din Rangoon. 193.. 189-UO— 317. 201—230. i'invocat o mişcare de protest. între cele două războaie mondiale. responsabil şi-a luat funcţiile în primire în ilupa ce foi anul precedent avuseseră loc alegeri.i unei constituţii şi a unui guvern responsabil i Anglia a răspuns prin aşa-numitul proiect roiect de constituţie care refuza introducerea iptlnd organele administrative inferioare. renitent faţă de hinduismul Indiei în«i < l > n baza mişcării era oferită şi (sau mai ales) de dezcit. ei greve studenţeşti din 1936 s-a făcut rcîotîia dată tînărul studemt Aung San. S-au organizat un boicot nij>cne şi acţiuni de protest împotriva invaziei I e acaparase în special bogăţiile subsolului. britanicii au acceptat instituirea l'onsabil faţă de o cameră a reprezentanţilor. o inaţională. a durat din decem-nn i| >rilie 1932 2. mi crize economice. viitorul conducător al luptei de eliberare firman împotriva imperialismului japonez şi III -n are W.i!e lui Gamdhi. e cu destinaţie comercială şi comerţul în ţţreve printre lucrătorii de pe orezarii. dacă nu ohiar inspirate de campa-. pp. după m<> im ţiona în India. în ■ Im liotei de pe rîul Irawaddy şi al funcţio-i urmare. Burghezia naţională şi intern rol din ce în ce mai activ în conducerea lliste.M— 387. animată în parte de excluiixs budist. recent fondată de ocul diarhiei.

instituirea protectoratului britanic. Din riîndurile ei M înfiripă organizaţii recla mînd autonomia internă şi. voi. Amanullah a fost asasinat. op. emirul Habibullah. pp. reformă constituţională de tip indian a fost efectuată de en glez>i în Ceylon.. parţial. Iordania La sfîrşitul primului război mondial. în 1933. în schimbul unui împrumut de 2 milioane de lire sterline. Irak. prin care acestea recunoşteau independenţa ţării. emirul de după 1933. de emancipare de sub tutela br tainică şi de solidaritate cu lupta pentru libertate a poporul u indian. La 21 februarie 1919. a încheiat cu autorităţile engleze. A Short History. Anglia a reuşit să-şi recîştiige. Această înrobire a ţării a stîmit o mişcare de protest. Atît sub cel . Nadir Khan. influenţa politică pierdută tn Orientul Apropiat : Iran. a dus o politică progresistă. după ce în mai—iunie 1919 s-a apărat cu succes împotriva unui atac an britanic. Iranul accepta fixarea unor tarife vamale avantajoase exporturilor engleze. 2 1 390 . El a notificat viceregelui Indiei voinţa Afganistanulu de a-şi redobîndi libertatea deplină de acţiune şi. 136. acordînd concesiuni pentru construirea de căi ferate. chiar independenţa.Vsemirnaia istoriia. deschidea şi mai larg porţile capitalului străin. cit. la 8 august 191' tratatul de la Rawalpindi. îmbogăţite din co inertul cu ceai. urmaşul său. 282—283 . oît şi sub domnia lui Mohamimed Zabir. cit. p. care înfeudase ţara englezilor.voltarea unei pături instruite a bu i. condusă de grupări ale burgheziei naţionale şi ale ofiţerilor iraWilliamson. a fost asasinat de necunoscuţi. op. pp. treptat. cit-. op. a avut aceeaşi soartă.din urmă. Hardy.. armata iraniană şi posturile-cheie din aparatul administrativ erau puse sub controlul unor consilieri englezi.. Amanullah. GouberM i l l e r . 330—331. în anul 1931 \ Relaţiile cu Afganistanul trec prin faze sinuoase. Urmaşul său. II. pp. 462—463.. trupele engleze au ocupat întreg Iranul. D e m a n g e o n . iar la 9 august 1919 Anglia a încheiat cu această ţară un tratat care însemna. 252—253. la 15 octombrie 1929. VIII.. După zece ani. pp. în fond.

in un foarte constant exponent al subordonării tării 391 . cu sprijin englez.i Teheran o lovitură de stat. i nu internă .u proclamat însuşi şah.i Irakului a rămas precară. sub numele de R nnpul său Iranul n-a reuşit să se eliberez* iluilui străin. în Transiordania. Anglia a încheiat iţă. numită astfel din 1921. plecat la Londra în noiembrie 1919.I Mimed. foşti conducători în ilâ amiotomană din timpul primului ră/l»>i l ' nr ni t ă cu sprijinul activ al agenţilor englezi. După un şir de re-iliste care au frămîntat în cursul anului 1920 d.|>rmi-ministru. în baza ?iat în 1930. Cu ambele ţări. pe plan politic. ■ > r i u sub mandat.". 21. a ■ II nave menite să-i consolideze. iar în 1925 el a înlătur. după şapte ani.mte sectoare economice (de exemplu indusei . de mişcările populare. să oprească ipletă subordonare a ţării din partea imperia-i 1931 a anulat concesiunea societăţii pe-n Persian Oii Co.ista un contract mai puţin oneros pentru Persia 1. în octombrie 1923. să it r. care era anglofil — a fost . reuşind. masiv investit în ţară şi stăpîn ■ ii. Şi aci. p. a fost declarat formal inde-I nil cu Transiordania.cavalerie Reza-Khan. I risal . Noul guvern a • • t•• imediat un tratat de reglementare a relaţiilor I Jltejaor — însă cu preţul retragerii pe pla-ii Soid-edDin. de fapt. Empire by Treaty. menite în primul imnd să garanteze marile le avea aci societatea petrolieră „Irak Petro-î fruntea Irakului şi a Transioridaniei au losr suverani doi emiri arabi2. l< alianţă cu Anglia reprezenta mai mult un p deghizat) iar principalele bogăţii ale ţării erau i imoni.i reuşit totuşi.mo-liul ilm 1919 cu Anglia. la 21 februarie ■ • I ' l. la 1 octombrie 1932. K< MM . care a adus la heziei naţionale. Posturile de prim-ministru •'boi au revenit principalilor conducători ziaristul şi politicianul Seid-ed-Din şi loMMIUI ik. şi administrată din 1923 sub mandat aparte. după I Palestina. nord-vest şi sud ale ţării.

organizaţie politică sprijinită de forţele democratice din ţară. de fapt. s-a promulgat o legislaţie de protecţie a muncii în întreprinderi şi s-a iniţiat un program de reforme pentru dezvoltarea economiei naţionale. Egiptul a fost. F i t z s i m o n s. scena celei mai organizate mişcări de eliberare naţională.. în cursul căreia a fost asasinat ministrul de război Bekir Sidhki şi răsturnat guvernul Hikmet Suleiman.mulat măsurile sociale ale predecesorului său. Sub acest guvern au fost 'legalizate sindicatele. cit. la fel ca în India. 392 . naţională. în aprilie 1941 *. p. cit. a organizat în august 1937 o contralovitură. s-au lăsat tîrîte de simpatii profasciste.461 . p. în Irak a luat fiinţă un comitet central al frontului mtiimperialist. reprezentată de elemente moşiereşti. op. Folosind ca pretext această împrejurare. printre care şi partidul comunist. devenită. Prezenţa unei asemenea grupări. reprezentînd burghezia progresistă. pp. Şi în Irak. 43. în cursul unor puternice tulburări \. crea un oarecare pericol de a transforma Irakul într-o bază de operaţii pentru armata germană. o parte a armatei. IX. Partidul comunist a fost dizolvat. VIII. care loveau In supraprofiturile companiilor petroliere. 123 . cît şi înlăturarea dependenţei economice şi politice faţă de Anglia. după primul război mondial. instaurând un nou guvern^ sub preşedinţia lui Hikmet Suleiman. trupe en<gleze au ocupat Irakul. în alianţă cu partidul reformelor naţionale. Egiptul Paralel cu India. mînate de ură contra dominaţiei britanice. pp. 466—468 . Ea urmărea atît o serie de reforme sociale şi politice interne. Nuri Said. o agentură a fascismului german. iar sindicatele scoase în afara legii. 458. iar în interior -i . Reacţiunea internă. unele elemente politice.. a efectuat o lovitură de stat. în toamna anului 1936. a fost un exponent al liniei de subordonare a ţării imperialismului britanic. sprijinită de manevrele societăţii „Irak Petroleum". crezînd că o victorie nazistă ar putea consolida independenţa ţării. A r-n a u 11. Noul prim-iministru. op. cu tradiţii propriii de 1 Vsemirnaia istoriia.\< meşti.ploatate în beneficiul capitalului I iii anii 1935—1936. prin Lupte. Era una din ţările relativ dezvoltate.

au arestat în ■ 1919 pe Zaghlul-paşa şi alţi lideri egipteni. ctnd i început din nou să urce. B u re ln ia na ţi on al ă se îa ta - . Englezii au transformat. în 1917. datorită şovăielilor waifdiştilor. în u i politici leale faţă de Anglia. care erau pentru Itdenţi.. dar nu prin metode revoluţionare. u l a Malta. la preţuri inferioare celor ale pieţei. care datau < l c la i -c ol ul ui a l Xl X. 229 şi urm. iar sub ocui a<:est proces continuase. la UUil i i boiului. guvernul englez a cumolta.l c a . Ouă zile după încheierea armistiţiului. ■ i ■ 1111 11 s concesie de ordin politic nu era însă consi-ă. i MI Imperiul otoman. 393 (3 în vi aţ a ec onom ic ă . i de Itat. înăbuşită în sînge. reprezentînd burghezia naţionala trimci liberală. un grup de oaici egipteni au alcătuit o delegaţie care a început nai întîi cu înaltul comisar britanic în Egipt. •iau să-şi sprijine lupta pe avîntul revoluţionar al lowi. pentru a intensifica acţiunile sale pi u. speraseră în obţinerea independenţei.upel de ■încetare a luptei. solicitând acordarea indepenp i n l Egiptului de a fi reprezentat la conferinţa de II susţinerea acestei acţiuni (politice s-a constituit legaţiei (Wafd). Preşedintele partidului era Saad . deportînn ni . op. în Egipt a izbucnit o răsi. apoi cu guvernul englez. de care a ' i jţliezia naţională. interesată în or. respins acţiunea partidului Wafd şi. recrutările. Wafdiştii. regimul de ocupaţie în protectorat.n a doua jumătate a aceluiaşi secol. p. care au contribuit la • unui climat de nemulţumire profundă. elementele conducăburghezia şi o parte a rnoşierimii. în faţa lii l or de protest organizate de acesta. cit. au lansat ila IM nu . în cadrul conflic-n i . fapt care a adus pierii a agravat mizeria ţăranilor. Conducătorii lor au fost Hi Mişcarea din Egipt. S-au hiziţiile de război.■ împotriva dominaţiei străine. Drept urmare. ni primului orăzboi mondial. iar pe de altă parte ea nu putea estompa i m ornice în care intrase Egiptul în timpul razie bumbacului au scăzut.

deportîndu-1 de astă dată în insu lele Seyehelles şi apoi la Gibraltar1. Ei aiu obţinut. n-au reuşit să aducă o destindere. Rămîneau în vigoare drepturile cetăţenilor străini.poporului. impuse anterior Egiptului.general. Anglia propunea abolirea formală a protectoratului. 239—246. de da sfîrşitul anului 1919. Avîntul revoluţionar din Egipt a stat nu numai sub semnul luptei anticolonialiste în . Nici misiunea spicială a lordului Milner. în august 1920. A crescut numărul sindicatelor şi s-a creat. Ţinînd seama de presiunea continuă a mişcării de eliberare ji foilosiinidunse de absenţa celor mai intransigenţi wafdişti. Se menţinea ocupaţia militară. sub pretextul dreptului Angliei de a apăra Egiptul. în caz de agresiune străină. Sultanul Fuad a adoptat titlul de «rege. liderii wafdişti s-au întors din exilul lor forţat. în acelaşi an. aflaţi îm deportare. 594 . o răsunătoare victorie electorală 1 2 Ibidem. guvernul englez a reuşit să încheie cu sultanul si cu cercurile conducătoare egiptene din ţară un acord de compromis : Anglia a proclamat la 28 februarie 1922 independenţa Egiptului. Ibidem. cu anumite condiţii ce răpeau acestui act veritabilul său conţinut2.i tativele duse de Zaghlul-paşa la Londra. Confederaţia generală muncii din Egipt. Situaţia în ţară se menţinea încordată. Tulburările interne continuînd. reunind circa 300 de organizaţii. în 1923. constituit în 1920. Se păstra controlul englez asupra „căilor de comunicaţie imperiale" (Suezul).acela al întri ririi luptei şi organizării clasei muncitoare. 248. ci şi sub . cu 50— 60 000 de membri. a aderat în 1922 da Internaţionala a IlI-a şi s-a transformat iîn partid comunist. Continua regimui de condominium anglo-egiptean asupra Sudanului. n-a avut forţa şi autoritau\i necesară pentru a im pune revendicarea independenţei îiii faţa forurilor internaţii» nale. p. pp.1 confirmat protectoratul britanic asupra Egiptului. în decembrie 1921 englezii arestară din nou pe Zaghlul. Conferinţa de pace de la Paris . ceea ce a nemulţumit pe naţionaliştii egipteni. prevăzute în tratatele pe baze de inegalitate. Partidul socialist al Egiptului. dar menţinerea trupelor sale de ocupaţie. care revendicau alipirea Sudanului la Egipt. în 1921. nici tr.

muiimiperialistă în ai cărei conducători se ei ni i continuat. 268—269. Anglia socotea oportună aducerea i h u l. . noul său lider. De o pante — cimaumstanţă explicabilă şi i grevează asupra aprecierii atitudinii sale — partidul Ibidtm. în ciuda ■mini că în 1934 ea lansează lozinca de luptă : „Anglia — ni inul nostru !". partid mic. naţională egipteană nu mai e atît de intransigentă. regele Fua\d 1-a ni iunie 1930 şi a adus la putere un guvern reacţionar M i ă forte". englezii au prezentat guvernuifdisi un ultimatum. mişcarea socială şi naţio-I i-a înteţit. în mai 1931.î traversarea fazei de depresiune a crizei econom i . în carele muncitoreşti din Cairo s-au desfăşurat timp de trai fcile ic de baricade între armată şi populaţia ca i t r . contestând drepturile Angliei acolo.i format primul gu ndepenin i ''24. internaţionalizări > ( amakikii Suc/.p. Anii 1931—1933 au fost marcaţi prin num-*c tulburări şi greve politice de protest. el a propus primului ministru [aburişi britanic. profitînd de unele tulburări şi arate teroriste izl .. deoarece spera că popularitatea lor va i itarea de spirit revoluţionară a maselor . ttunci. i Cairo împotriva lor.popul de criza economică.wiuilui *. Anglia a eliminat Egiptul de la administrarea în ii I n! Wafd a reluat puterea în ianuarie 1930. reprezentând interesele moşierimii conservatoare şi ■heziei legate de capitalul străin. i putere. A Modern History of the Sudan. ce pricinuise o fa. 395 MM . sub prel u i Nfahas-ipaşa. Nahas-ipaşa a pus problema pretenţiilor Egiptului n. But. Hoit. M. ei au răsturnat pe wafdişci de la putere. ameminţîndu-1 cu o intervenţie ar> in felul acesta. însă pe o bază ceva mai moderată.tc-Donaltd. pp. ii lui bumhaou'lui şi a exporturilor ţării. emanaţie a partidului „ipoporuilui". Nu numai i -i propunerea a tost dar.ll i. i alegerilor ţinute de guvern într-o atmosferii de Beri mpotriva cărora partidul Wafd lansase lozinca boicotului. de la moartea lui lilni ită în 1927. Forţe engleze au I concentrate în principalele oraşe. sub Ligii Naţiunilor. I >u. Cu toate metodele bru-■uvernare ale acestui partid.i Siici.

La 26 august 1936. wafdiştii preconizează dezvoltarea industriei naţionale „prin cooperarea capitalului autohton cu cel străin" şi de ce ei acceptă introducerea unor tarife ridicate la importul textilelor japoneze. în acelaşi program din 1935.Wafd privea cu nelinişte la aspiraţiile grandilocvente ale fascismului itailian către o supremaţie mediteraneană. 596 ! . wafidiştii n-au atacat ou hotărîre rezolvarea problemei agrare. Wafdiştii au repurtat o categorică victorie electorală în mai 1936 şi Nahas-paşa a format din nou gu vernul. programul wafdijst venea cu soluţia de a se vinde pămînt ţăranilor din fondurile statului. dovedea prezenţa acestei tare în desfăşurareia acţiunii sale. congres ţinut la Cairo sub cerul liber.17 ha de persoană. pentru a nu concura nici pe cele autohtone. Un milion şi jumătaite de feliahi posedau un total de 600 000 de feddani 1. Da>r pe de altă parte — fapt esenţial — wafdiamul suferea de contra dicţia inerentă oricărei mişcări anticolonialiste conduse de o burghezie naţională bine dezvoltată. Iată de ce. Or. în cazul Egiptului. ceea ce însă era împotriva intereselor directe ale moşierimii liberale din cadrul partidului. în schimb. în conjunctura creată de agresiunea fascistă în Africa orientală. Totodată. dar nici pe cele engleze. pînă la un puniot. aviaţia lor însă putea 1 Aproximativ 250 000 ha. în faţa acestei situaţii. potrivit căruia englezii păstrau dreptul de a ţine trupe numai în zona Suezului. campania politică antibritankă s-a intensificat. singura şi urgenta soluţie ar fi fost o radicală re formă agrară. cu desfiinţarea proprietăţii moşiereşti. Programul adoptat de partidul Wafd în 1935. el a acceptat încheierea unui nou acord anglo-egiptean. dificultăţile internaţionale prin care trecea Anglia şi importanţa pe care Suezul o dobîndise. deci cam 0. E adevărat că. wafdiţtii au respins pretenţia guvernului englez ca Egiptul să se angajeze la importarea unei anumite cantităţi de produse textile britanice. împărţită între ura faţă de imperialismul străin şi temerea faţă de proletariatul şi masele ţărăneşti din interiorul ţării. în cadrul unui grandios. După izbucnirea războiului kalo-abisinian în noiem brie 1935. partidul Wafd speculînd. prin manifestarea intenţiei de a ţine sub propriul control dezvoltarea mişcării sindicale şi organizarea politică a muncitorimii egiptene.

. op. p. pp. IX. -irle care s-au dat pe teritoriul său. cit. principalele pîrghii ale vieţii i'oiunnice — în cazul de faţă industria extractivă — M aflau ia cajpitaluiui monopolist interniaţional. S. Hun ton. Im heierea acestui tratat a demonstrat inconsecvenţa Wafdlupta pentru independenţa deplină a ţării şi i-a scăzut IHilaritate. de război. a unu demite ipe Nahasnpaşa.transformase într-un consorţiu amgilo-ame-i i i . izbucnirea celui 'I doilea război mondial a readus Egiptul. VIH. 178—180. cit. Alrica de Sud: spre independenţa dinainte condamnată vokarea internă a Uniunii Sud-Africane între cele i/jboaie mondiale se caracterizează printr-o continuă şi •mpliicată oiocnire de forţe şi tendinţe sooialipolkice diverse. 300—309. se . ■ i ii y. A. Dcmangeon. La sfârşitul anului 1937. noul rege. Vosstanie 1919 goda v Eghipte. adueînd Ja putere un partid de Potrivii prevederilor tratatului din 1936. op. 1954 . expuImlii I . 397 . (la în toate posesiunile britanice. asupra Sudanului se restabilea regimul de coniiII . op. GolI ybipetskaia revoliuţiia 1919 goda. 255—261 . 460—463 . Vsemirnaia istoriia. li! n-ral-icanstituţionalist2.i Alexandria se menţinea o i ilS britanici. Egiptul se obliga •>! puni la dispoziţia i engleze toate bazele aero-miav. nid varietatea contradicţiilor care stau la baza structurii ilc sociale. 1961. în fapt.. fundal t ('ivii Rhodes. totodată.li-. sub un regim de ocupaţie militară britanică. a se vedea şi A b d a r r a h m a n i ' I I . coratrolat de marele financiar Ernest Oppenheimer. inclusiv acelea care se Murau de statutul de dominion. 1958 . Leningrad. 281 . cit.. A skfÎL Rdtvttii naţionalno-osvoboditelnogo dvijeniia v Eghipte (1882 — 1 1 ii11 I I . M. pp. Moscova. suspendat de englezi îin 1924 '. pp. Ma r 1 o w e. Trustul „De Beans". partea maii un ii revenindu-i celui englez. dacă nu pt. 267—269. II 464—467 .teritoriul eg M !.i.nourilor terestre şi aeriene ale puterilor Axei şi unor i|'i. mijloacele de oomui instalaţiile militare. 444—447. Faruk. cit.. losi-ova. pp. R. op.«.

. bure. Ca reprezentant tipic al alianţei dintre o parte a burgheziei coloniale şi marele capital străin. una din constantele sale a fost politica antimunoitorească. împrejurarea îi îngăduia să se drapeze în apărător al unor principii mai de398 I . Liderii ei sindicali. tipică pentru mentalitatea „aristocraţiei muncitoreşti". prezidat. în noua formulă a Comrnonweailthuiui.Pe plan politic. Ea era reprezentată prin partidul sml african. precum şi ai partidului laburist din Africa de Sud se postau însă. concurând astfel mîna de luaru albă. Smuits a preconizat integrarea leală şi definitivă a Uniunii Sud-Africame în Imperiul britanic şi a devenit unul din ideologii de prestigiu ai unităţii imperiale. el servea în acest fel interesele manilor uniuni miniere. legată de inte resele capitalului monopolist. de Jan SmuCS. prin contribuţia sa în aceasită direcţie.plot. a speculat această situaţie . devansînd uneori. el a sprijinit. chiar pe oamenii de stat englezi. dreptul muncitorilor africani de a dobândi o calificare. partidul sud-iafiriican a căutat să înfăţişeze această politică sub haina demagogică a „înţelegerii" manifestate de el faţă de anumite revendicări ale populaţiei de culoare. De pildă : muncitorimea albă era mai bine organizată şi mai activă în lupta pentru drepturile ei. ideea redîşjtigării independenţei depline. gtieve etc. din punct de vedere programatic.colonialiste britanice. Cu o deosebită abilitate şi perfidie. aflat la putere pînă în 1924. Una din armele oare i-au stat la dispoziţie în acest sens a fost diversiunea naţională şi rasială. ignoranţă şi tatallă inferioritate politică. ţinuţi în mizerie.J i . I-a reuşit astfel o lovitură cu efect multiplu : în caz de tulburări muncitoreşti. Pornind de la constatarea că negrii.. ou elementck. Partidul sud-afriqan. încurajând angajarea muncitorilor de culoare şi întreţinând astfel dezbinarea . după moartea lui Botha (1919). pe o poziţie seatară şi periculoasă. cel puţin în vorbe. Considerând posibilă dominaţia politică a burgheziei bure numiai în alianţă cu Anglia.. ei s-au ridicat vehement împotriva calificării muncitorilor de culoare. fuziona ■ < ~. puteau fi angajaţi de patroni pentru salarii mult mai reduse. partidul sud^african abandonase.. guvernul Smuits slăbea rezistenţa părţii mai organizate a muncitorimii. pe care a practicat-o îmbinînd represiunea brutală cu folosirea tuturor mijloacelor de diversiune şi dezbinare. o parte a b u i . aşadar. Totodată. în aceeaşi calitate. potrivnică solidarităţii de clasă.

turc. Explicaţia acestui aparent paradox i l l . Dair naţionaliştii buri • wwepeau independenţa de pe o bază exclusivistă şi rqacţioii H I . în lupta sa ponii II iindependenţă..1 U M ( ...două partide atle burgheziei bure. cu acest paradox: partidul proenglez şi proiimţperial i \ t este mai moderat în atsituidini. pentru a asigura dominaţia unai minorităţi. a irii popudaţiei de culoare . îndeosebi faţă de aceea fundamentală. Ei se opunaau. indifcmii l. i i i c r ■i capitalului monqpoliist smrăiin. împreună cu labu[■itizentînld o minoritate a miuncitorimii — cea albă — 399 i iore. i ■ 111/. calificării muncitorilor africani. prezidai de Hei I 1 ■ iţ i a n e rt a ş i m a i c o n t rad i ct o r i e.utice. faţă de prdblemele sociale olitice interne. ultimii aivînd posibi-ln n i ' . Folosind. partidul care luptă pentru i ivmdienţă este cu mult mai reacţionar. de pildă. farana partidul naţionalist... la rându-i. i ou uşurinţă în remamorarea condiţiilor istorice de deZ' e a Africii de Sud. II ie o p u n ea . burghezia naţională. Pe cîtă vreme.. a două valuri străiine de cucerire. i a -negrilor însemna perspectiva reducerii mîinii de (n agricultură. reclama introducerea unor tarife piatecţioniste şi milita în continuare pantru indqpen■ I aţa completă a Uniunii Sud-Africane. 1 -i.. în suprapunerea succesivă.iiderente 'i nM'nalc sau rasiale. de egalitate în drepturi.. în pirţi ale imperiului.. şi conflictele dintre COrime şi societăţile miniere exploatatoare. partidul nai i aliat a reuşit să atriagă pe odl laburist într-un cartel elec' I . în i de Sud burghezia naţională vede în independenţi mij de a zdrobi definitiv asipi raţiile spre emancipare politici I ■ iiJturală ale maselor.. pînă la un punat. caută să atragă masele în sprijinul ei. contradicţiile dintre in• I oua şi primai lor asupritori. peste i ţ i a autohtonă. cu ajutorul căruia a oîştigait alegerile din 1924 şi a ajuns i ţ a politică a Uniunii Sud-Africane ne întâmpină. .l i . pentru care calificarea ini n .îniid orice drepturi marii majorităţi a populaţiei de cu loare. anră1 o anuimkă solicitudine pentru revendicările acestora. coloşi asuprire : burii şi apoi englezii.. prin . i i . i de a folosi. • ' n u l astfel rnîna cu anistocraţia muncitorească albă şi servind ■i interesele marilor fermieri. O voiau.. 0 ali i aripă a burgheziei bun u pătura i m u l i l d i ..

Ii a fost singurul care a căutat să unească muncitorimea. în 1918. iar a doua. la Bloemfontein. E de reţinut. cambăcînd deopotrivă atât burghezia naţionalistă bură. pp. Ea cere. un referendum al coloniştilor albi s-a pronunţat pentru menţinerea Rhodesiei de Sud ica o colonie separată. Mondiale. pentru apărarea drepturilor sale. 3 CHBE. de asemenea. care aci erau în majoritate englezii. 667—670. 316. cît şi dominaţia uniunilor monopoliste şi a imperialismului britanic. pe baza scrlctă a intereselor de clasă şi peste orice alte deosebiri.me de sud-vest. contrare principiilor egalităţii rasiale.. în 1920. la 31 mamti-e 1924 3. p. ocupată la începutul războiului. ea a dobândit autonomie internă. VIII. cit. In anul următor însă. 156—157. VIII. Rhodesia de Sud şi Rhodesia de Nord fuseseră definitiv scoase de sub orice pretenţii din partea Companiei britanice a Africii de Sud ţi declarate. Se constituie în organizaţii propriii. Cu data de 1 octombrie 1923. Prin 1922 s^au dus itriataitive pentru o eventuală alipire a Rhodasiei ide Sud 2 la Uniunea Sud-Africană.nu mai sînt însă. organizaţia „Congresul naţional indigen din Africa de Sud" face apal la regele Angliei să uzeze de dreptul său de veto împotriva legilor parlamentului Uniunii Sud-Africane. Evenimente interne mai importante Conferinţa de pace de la Paris a confirmat Uniunii SudAfricane administrarea. Sfk. Rhodasia de Nord a devenit colonie a coroanei. dar de drepturi politice beneficiau exclusiv albii. între cele dou. în diversele instituţii constituţionale '. 2 1 400 . singurele forţe politice în ţară. pp. iar nu buri. op. aşadar. protectorat. în Africa de Sud a luai fiinţa cel dimtîi partid comunist de pe continentul africani. egalitate de reprezentare pentru negri. Vsemirnaia istoriia. prima : colonie a coroanei. sub formă ide mandat. în 1921. a Africii gerni. faptul că Anglia nu are iîn Rhodesia uşoarele reticenţe pe care le manifestă în Uniunea Sud-Africană faţă de perspectiva instaurării unui regim bazat pe drepturile exclusive ale minorităţii albe. II. şi populaţia indigenă.

1 negru. care se avântaseră : iv. iar o pante din fermieri.i uzat cu această ocazie atât de forţa armată. preţurile vcăzut idin iniou. La 8 ianuarie 1922 a izbucnit o mare grevă a minerilor din K. creţ oduoţiilo :ive ii general a 'exportului de produşi e de rea din Europa.în 1919—1920. Ja care s-au alăturat şi muncitorii africani. al imperialismului ca I unor variaţii conjuncturale pe care anarhia produc-il Jiste le generează. extrem de ieftină. ila bumbac. defectuos construit ? Guvernul Smuits a (trebuit să înfrunte. până în 1924. (rasismul bur rădăcini în însuşi sistemul colonialist. minerii africani se alătură . întrerupând lucrul munckanii califii oei inaaalificaţi nu puteau continua munca. Dar oare. Guvernul its . devastată de război. ea inn in itcază de la 30 000 până la 100 000 de membri. Ii Iiinţă prima organizaţie sindicală naţională a muncitorilor . sacrificând pe cel mai slab decît el — IUTI I. Naufragiatul căruia i-au mai ră-(. iderea nu apasă şi asupra aceluia care a trimis echipajul < I I . în condiţii particulare. i costat viaţa a peste 200 de mineri. înăbuşită dujpă două Iutii. j>e un vas şubred. albi şi negri. .< mi produs.tot mai das miş. ucişi 401 . sau se numără chiar printre iniţiatorii lor.irea fermierilor nemulţumiţi.estiiţii bazate . de o parte pentru că acesta ştia să uzeze de demagogie în i. nuanţat prin in II i.ini. Grevia. în 1921 însă. In 1918—1920. s-au văzut ruinaţi. cît şi de i diversiunii rasiale. A fost iprejurare care a favorizat întărirea partidului naţionalist. fie şi inumai r ' i i II . Africa de Sud onliinctură favorabilă pe plan economii irea preţurilor ila aur. iîn looul greviştilor albi.pe împrumuturi.ioar puţine provizii pentru a trăi — fermierul bur — e 11 sa se salveze. a lucrătorilor africani : MI mai receptivi pentru „şovinismul ailb" al maţionalişti-ntjru a face încă o observaţie necesară.i ca populaţiei africane în lupta politică organizată. ameninţlînd cu angajarea de mijri. într-o asemenea dramă fatricidă. el se men. „Uniunea imunei torilor industriali şi comerciali". un puMtfimic avînt revoluţionar al maselor muncitoare. O i de Glemenit Kiaidalie. originar din Nyasisaland.■ ' lor greviste. pe de altă parte pentru că ■ ermierii deveneau mai aprig interesaţi în a-şi asigura rnîna Luonu semirobită.simplul motiv /că.iiiul.

Partidul Comunist din Africa de Sud. crkicînd legile rasiste ale lui Hertzog pentru că ele făceau imposibilă concilierea albilor şi a negrilor şi constituiau o recunoaştere implicită a slăbiciunii albilor în concurenţă cu negrii. In opoziţie. [1964]. în 1928. 251—252. A limitat şi dreptul la grevă. Breve histoire contemporaine de l'Afrique . de orice iei. conduse de Kadalie. 402 Louis C. atinse de propaganda 'naţionalistă. ai partidului comunist şi ai aripii stingi din partidul laburist şi (din (Sindicatele muncitorilor albi. în 1923. guvernul Smuls a votat iim 1923 legea cu privire lla limitarea accesului africanilor în oraşe. ceea ce a provocat o sciziune în partidul laburist : o aripă a sa a refuzat să mai acorde sprijin guvernului. In schimb. Smuts şi-a luat libertatea unor declaraţii umanitare. in 1926—1927. venirea /la puitere a naţionaliştilor lui Hertzog a (înăsprit teroarea socială şi naţională. agitaţia llor şovină pe terna „pericolului" african. 2 E vorba de Congresul naţional indigen din Africa de Sud. a agitat maselle indigene. D. ca orga nizaţie politică.i liişitilor în mijlocul populaţiei albe. şi de Federaţia sindicatelor africane. Un an mai tîrziu. Au U roii de mini dintre care 1 409 deferiţi justiţiei mii Greva din Rând a permis partidului naţionalist să atrag. II.t lui Smucs n-a fost inspirată. care se constituise în urma alunecării spre reformism şi spre Internaţionala socialistă de la Amsterdam a „Uniunii muncitorilor industriali şi comerciali". Paris. voi. cu participarea delegaţiilor tutu re i organizaţiilor africane. a pus capăt rămăşiţelor de „şovinism alb" ale unor elemente din conducerea sa şi şi-a deschis larg rândurile înscrierii muncitorilor de culoare. au marcat constituirea unui front unit al africanilor şi al tuturor dementelor 1 Noire. Joos. pp. care au ţinut conferinţe de protest la Pretoria şi Biloemfionteăn. acest guvern a interzis prin lege calificarea de muncitori africana.i de partea sa (partidul! laburist îşi conducerea mişcării sindicale a muncitorilor albi. conferinţele comune ţinute la Capetown şi Johannesburg de reprezentanţii organizaţiilor politice şi sindicale africane 2. la cel de-al III-lea Congres aii său.în timpul ciocnirilor cu armata. Manevr. Pentru a contracara propaganda naţion. Ea n-a izbutit să menţină lîn jurul partidului sud-african elementele mic-burgheze îşi aâe anistooraţiei muncitoreşti.

In 1933 s-a alcătuit.a introdus legea permiselor de lie : un indigen nu putea părăsi locul de muncă în LI Itură. un n de coaliţie între cele două partide : naţionalist fi lud m. s-a întărk unitatea organizaţiilor pe ■ Kaveau. icnnvcn de 5 ani. i A. aşa că extracţia a conti. i asigura fermierilor şi plantatorilor mîna ide lucru nul Heritzog . p ■ Natal. guvernul a emis o lege prin care se angaja Cft. I 1 In COtll. deoarece în vremea preţul aurului nu s-a prăbuşit.. uit conştiinţa lor. schimbare încu. decît pe I unui aot de lidenititaite şi a unei (adeverinţe ide învoire. Partidul uniunii. patronul său *. uirmînd a-1 distribui aipoi indigenilor. Un „Riotous Assemblies Act". tot sub preşedinţia lui Hertzog. iar o altă lege. . cel mai . i ' i i i . ţiniînid seama şi de pi la (M circ fascismul german începea să o desfăşoare îm l o s i . să cumpere pămînt îm valoare de 10 mi lithine de lire sterline. una din ele trebuind să certifice că res-ul le posedă pe toate celelalte ! 403 .I i u I nă de sud-vest. în 1934. A fost primul pas către contopirea lor. împotriva masuriloi uvernul temibnie 1929.ic 1929.. i ta o duraită de 3 luni. g.i de guvernul britanic. acest fnwn i > în litru drepturile popoarelor african ■ onomică idin 1929—1933 . a atenuat politica brutală faţă de imdi In 1936. promulN l i îhid f ă ă jd i . u n i in. I I luetuaţii însemnate. din .i . Ziua de 16 decembrie 1930 — sărbătoarea Dinr numită astfel iîn memoria unui conducător zulus care se c ou buriii în 1838 — a fost proclamată zi naţională ooi populaţiei africane. l'. nasuri au provocat noi tulburări printre indigeni . „libertatea de mişcare" a indigenului era condiţionată de feluri de adeverinţe.ivu agri[nidustria minieră n-a prea suferit. permitea închiderea fără judecată a o r i .11 > i . mici nu putea obţine un nou angajament. interzicea întrunirile. n u r .ui partidul uniunii.l I I .ulicaîizarea treptată şi creşterea în amploare a mişcării ne organizate au dus la o schimbare fundamentală de i din partea burgheziei bure şi engleze. i .. în care prevalenta o va avea WÎpa lui i.mate..

H u n t o n. Smuts a inaugural u mare ceremonial aţu zisuil Consiliu indigen. op. Dezacordul a mers pînă ila crearea din nou a două partide : naţionalist. ide fapt un organ pur consultativ. dar în general. iar în Sierra Leone erau zăcăminte diamaintifere. cit. Sierra Leone — fuseseră transformate. simyu tizînd în ascuns cu Germania şi reluînd tactica dinainte cu un sfert de veac : speranţa că o înfrîngere a Angliei va da ocazie obţinerii independenţei complete a Africii de Sud. îo preajma izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Smuts era pentru participarea ila război alături de Anglia . în timpul războiului. 191 .In anul următor. Gambia — de anahide. pp. Coasta de Aur — de cacao. 404 . Nigeria şi Sienra Leone erau producătoare de copra şi ulei de palmier. mişcări greviste în Sierra Leone şi înfiinţarea de sindicate muncitoreştii în Gambia si Coasta de Aur. Gambia. Vsemirnaia istoriia. din punct de vedere agricol. Creşterea impozitelor asupra indigenilor. Se semnalează. Aripa Hertzog susţinea neparticiparea la un eventual război. 216. ' D e m a n g e o n . în aceste colonii. 155—167. şi partidul numit „al Dominionului".. de asemenea. cred pentru a încerca isă înşele pe africani u iluzia că air avea şi ci un drept de reprezentare. condus de Malan. IX. 471—472. Ea mai cerea şi alipirea la Uniunea Sud-Africană a protectoratelor britanice învecinate. pp. op. VIII. S i k.. In timpul războiului din 1914—1918 s-a (dezvoltat extracţia minereului de mangan în 'Coasta de Aur şi de plumb în Nigeria. Poziţia lor era aproape aceeaşi cu a partidelor naţionalist şi sud-african de la sfârşitul primului război mondial •• Africa de vest Coloniile (britanice din Africa occidentală — Nigeria. cit. datorită caracterului economiei lor. p. în regiuni de imonooultură. a provocat în Nigeria răscoale ţărăneşti în 1918 şi 191V. pp. 315—317. pp. Coasta ide Aur. cit.. 62. 58—59. eil urmărea totodată încetarea mandatului Ligii Naţiunilor asupra Africii de sud-vest şi anexarea corn pletă a acestei foste colonii germane. 40. proletariatul era mai puţin dezvoltat. partidul uniunii a început a da semne de destrămare. op. 176— 183.

232. împăr-iceleaşi metode şi revendicări moderate. I i i n d deci legată de si n primul i metropola. a foit ucis într-o ciocnire cu armata. i! ganizaţie comună a ei. 253—254 . Ele. între 1929 şi 1932). pe o apropiere de şefii triburilor şi p&tUH K>r ună. Mifcarea de boicotare a impozitelor. pp. exprima aceste formiste în tratativele ipe care reprezentanţii săi le i ( i i guvernul britanic. cu cr mai ales antifiscal. n g e o n. p. autorităţile engleze au pus an mitul. prin metode simple. ÎS4.i i»nil eoI. Un partid democrat. IX. prin încurajarea tradiţiilor culturali jiora. op.urat în Nigeria în decembrie 1929.i i. nu au fost atrase şi încadrate foi mişcarea naţională iă de aceasta. format în Nigeria la 1922. Crowder. relativ putern* I O bazS i l . vehemenţa im-H^indmtiistă a unei veritabile burghezii iiuţionale. cit. p. i proprie. cit. din cauza poziţiei ilegaliste a ■i. 473. m |">li. in îi lipsea. în cadrul organizării unor serbări şi schimburi de „oficiale" 2. Congresul naţional vest-african. indigenii au declarat în noiembrie 1930 . 473—474 . accentuând doar asupra reven• Irii de a fi reprezentaţi mai larg africanii în consiliile leloeale. unii următori crizei.. Cerea şi unele reforme culturale. I. Cele mai -importante mişcări antifiscaile .i ultimă colonie. S î k.iiica lor. 257—260 . in timpul crizei economice au izbucnit mişcări sociale. II. în Sierra Leone bruarie 1931 x şi în Coasta de Aur în 1931—1932. VIII..ifricană. cel puţin în această perioada. • e le oferea preţuri de achiziţie foarte reduse. 249. care nu compontaii co forme. Vsemirnaia istoriia. Tulburări ■iicnit şi printre minerii africani. „consti-n i. cit.. în ţKruvt.satisfăceau cererile de mai sus. Guvernului bri-i i i i i a venit prea greu să introducă în acelaşi an în Ni-ulterior şi în restul coloniilor vest-africane. uită în primăvara anului 1920 la Acera.oit împotriva companiei engleze exportatoare de cacao.. condusă de Hidara Kontofili. op. din icane mulţi fuseseră ftin «iliaţi (în Nigeria circa 20 000. 405 1 . pp. Ea se dezvoltaşi ■. iar tftl. Poziţia sa podkii îi i. pp.tuilc scăzuseră la jumătate. op. ci mai mult răspîndirea impresiei de ro*] |lln i-uţii lor strict locale. ' I' r m a.

n-a adus nici o ameliorare lipsei de. emise în 1924 î. Aceasta datorită faptului că în Africa de est. în beneficiuil unor companii comerc: Exproprierea fermierilor germani din Tamganika. O serie de legi „contra vagabondajului". în număr de 3 milioane. forme de exploatare mai grele. Prevalau aşadar. guvernul colonial punea astfel în aplicare ţelul „nobil". la preţuri scăz^ a unei părţi din recoltă. şi fosta Alru. mai cu seamă. pământuri de calitate a triburilor indigene. care alcătuiau 99"/» din populaţie.. numii T. ân fond. Asemenea hotărîri erau uşor de adus. organizat printr-o lege din 1926. 5 indienii şi 1 arab. iîn special în comerţ.că aceştia. britanicii au (practicat exproprierea triburilor în folosul colon i lor şi constrîingerea indigenilor la muncă pe plantaţii. La fel în Uganda. asigurau..i germană de est — au constituit între cele două războaie num diale sediu] unei mişcări africane de eliberare mai puternici decât în Africa de vest şi cu un caracter mai popular. dacă ţinem seama de făptui că în „Adunarea legislativă" a Kenyei luau loc 11 europeni. ica teritoriu . în cadrai muncilor plătite. înregistrată ân timpul războiului. caire venea după creşterea apreciabilă a preţurilor de export la cafea şi bumbac.dacă măsurile de persuasiune nu-şi vor ating* 406 . Apărînd interesele plantatorilor îşi fermierilor albi.i pe plantaţii .inganika. ferm expropriate au fost achiziţionate fie de colonişti britanici. între prinsă în ianii 1921—1922. iar exploata lor se realiza prin obligativitatea predării. formau 97% din populaţie. simula cru! de regim reprezentativ.Africa de i Coloniile britanice din Africa oi icneală — la care s-a a< gat.i Kenya şi Tangamika. unde pămîntul fusese lăsat triburilor. exprimat lîntro declaraţie de la sfârşitul primului ra/ boi mondial : „. element bine reprezentat aci. de imigranţi indieni. mina de (lucru forţai. Agricultura Kenyei s-a resimţit grav de cniza postbelică din 1920—1921. dar nici un reprezentant al africanilor. i rindu-le obligaţiile de muncă gratuită şi reducând salariile. excludea de la drepturi politice pe africani.. autorităţile engleze au aruncat greutatea crizei pe umerii indigenilor. Vândute. cu toate . mai făţişe decât în Afr de vest.sub mandat. ca şi în cea de Sud.

. limitat la coloniştii albi. .. Tinîndu-se seama de dificultatea juridică de a anula regimul . mineralelor din Tanganika . s-a constituit o asociaţie e»i africani » tineretului I s i k u y u a . al cărei conducător era Harry Thuku. I I i u . adică de un ni reprezentativ. op. * Numele populaţiei indigene majoritare în Kenya. nu era. c . începuseră a desfăşura în Kenya |i ■. Harry Thuku şi fratele isău au fost arestaţi. ■ > l > i . Tot în aceşti ani s-a ventilat proiectul unei federalizări a Al i Leii britanice de est în jurul Kenyei. In HI . pp. l . 37. In 1932. u i i k a o propagandă demagogică antibriitaniică ţi Jlmpoi I talului monopolist.. A History of East Africa. o întărire a drepturilor acestora în conducerea unei imn mii unificate.i deportarea lui Thuku şi a altora într-o regiune din nordul coloniei *.ire s-au opus prin ckeva revolte Iacale.i 11 de datoria noastră ti I I I I i i I I I I I M C I I H M pe indigeni sa i i ' î i i .(datului. cu dizolvarea aso. Mişcări ale culti■n o i l o r indigeni împotriva exploatării exercitate de compaiaile engleze au avut loc în 1933 şi în Tanganika. p.1922. i l .i bumbatouilui din Uganda..c. h aţm. cit. s-a renunţam li I Era perioada în care fasciştii italieni. 1 I 11 t. Asociaţia a reil i' ui un tnomoriu ide protest împotriva măsurilor britanice. descoperindu-se aur într-o rezervaţie indigenă din idus o nouă lege de expropriere sforţată a unor triI M I I i. 1 I l u n t o n . Reprimarea acestor miş.. pentru moment. înăsprirea muncii forţi riilor i l u n i i o mişcare de protest a popu l . punpt de vedere politic. 407 .i prilejuit o furtunoasă manifestaţie şi declanşarea unei l i n partea populaţiei indigene.. Guvernul britanic i soi ietăţile monopoliste care aveau interese în Africa de est miisiiderau că prin federalizare s-ar putea organiza o exiploatare I I I II raţională a aurului din Kenya.■ftri sa soldat ou vreo 20 de morţi şi răniţi. n i i .i looftle. In Iunie 1921.. ■ ■ ■ i . Viitoarea federaţie urma i dispună de o „autonomie" de genul Rhodesiei. pregătind 3 • ici împotriva Abisiniei. atrăgând elemente dintre coloniştii albi i. i pen- Kenya. căruia era supusă Tanganika. convenabilă Angliei • I n . 279— 284.

136—137.popoarele supuse. Ea a făcut şi un apel la toţi africanii să tragă din agresiunea italiană concluzia necesităţii eliberării populaţiilor de culoare de sub toate regimurile de dominaţie. VIII. la 28 noiembrie 1935. cit. Adun? a cerut guvernului britanic să permită înrolarea de voluntari africani în apărarea Abisiniei şi a făcut apel la toţi muncitori i de culoare din lume să boicoteze orice mărfuri livrate Italiei. op. istoria raporturilor sale cu aceste posesiuni era dominată ide iniţiativa engleză. în atitudinea faţă de conflictul kalo-abisinian. După primul război mondial e cu neputinţă de evitat constatarea că aspectul re levat mai sus se transfigurează. IX. 341—342. 408 . din partea oricărei puteri imperialiste străine l. op. Cele cîteva date din istoria Africii britanice de est între primul şi al doilea război mondial.. II. 475 . făurită de . ale cărei evenimente converg. pp. p. în conducerea căreia activa Jomo Kenyatta. numai în limitele intereselor Angliei. p. 1 Vsemirnaia istoriia. 125. autorităţile britanici nit mai îngăi toare faţă de organizaţiile indigene-. 36—38. spre anularea dominaţiei engleze. pentru a combate pro ganda fascistă în Africa de est. nu mai are drept conţinut principal acţiunea colonialismului britanic. Aşa se face că „Organizaţia centrală Rikuyu". o mare adunare populară. alăturate evenimentelor dintr-o serie de ake posesiunii britanice din Asia şi Africa. care din 1922 aviusesi mai mult o existenţă ilegală. c it. a putut organiza la Nairobi. I voiau să ifolosească . 473 . ameninţat de agresiunea fascistă italiană. de efortul de a le supune şi a le încadra sub dominaţia Marii Britanii. E semnull neîndoielnic al maturizării celor mai importante dintre forţele centrifugale care pregătesc destrămarea Imperiului britanic. Hun ton .Tot acum.v timentele de solidaritate africana. 123. Dar organizaţia Kikuyu nu s-a lăsat manevrată. B r e n t j e s . cit.. Istoria acestor colonii nu mai e „făcută" de sus. p p. se inversează. exprimând solidaritatea indigenilor cu poporul abisinian. Pretutindeni începe a se impune o alta istorie. Pînă la 1918. Si k. p p. op. întăresc impresia unei sensibile schimbări în ceea ce s-ar putea numi cu titlu precar „viaţa internă" a Imperiului britanic. în ulitimă instanţă..

i . în aoest interval. " I n . la > l 11 v.uu ZeelandS c. cerînd ridicarea salariilor şi ziua de muncă de • <> De la 15 maii. faţă de Uniunea Sud-Africană. în acest spirit s-a desfăşurat. Ea a durat pînă mnie. Burghezia şi proletariatul I i i bine conturaţi ai acestor societăţi: între ei se inter-ituira fermierilor. Ele. saluta lupta clasei n k»«rc din Rusia şi ţelurile ei : dictatura proletariatului şi i inului. generează fără i probleme sociale. Chestiunea franceză din Canada e departe de ' i termenii celei a burilor din Africa de Sud. . vreme de două săptămâni. gre4Q9 ■re. aflată într-un permanent proces de Slîrsitul primului irăzboi mondial a însemnat în istoria Ca-lomontul în care pentru întîia dată în viaţa sa internă M ' M i i t limpede contradicţia fundamentală dintre burghezie l'iolet. munciitorinu • nA proitesta ■împotriva intervenţiei. aflate în curs de a-şi tăgădui titlul şi a se I . i l r . i . In vreme ce guvernul conservator. o apropiere intre istoria a Iri nu e ! i numai prim caracterul loi in. de naţioMltuic diversă. la nivelul oricărei ţări înaintate. N. greva a devenit generală. Australia. recunoscute ca parteneri .(Dominioanele albe" : Canada. însă de natura celor pe care ile pu-■ l u i şi mtr-un stat european. mai puţine complicaţii interne lîn istoria aa i ioane. în mantie 1919.ii ales marea regimului lor politic şi a raporturilor constiii metropola în cadrul imperiului — mai precis 1 < oiumimwealthului. l i I mai 1919 a izbucnit greva metalurgiştilor din oraşul Inuipcfţ. în primul irînd.triat. alcătuiesc grui legiate pe plan politic. prezidat de Robc-nt Bor ungaja în intervenţia antisovietică. au avantajul ilc o gravă problemă indigenă . în provincia Alberta. Dezvoltarea i.şi de o ciocnire se între două minorităţi dominante. Avântul revoluţionar al maselor s-a nwnifeftai u o îarie deosebită. conferinţa organizaţiilor mun-lorrţti din Canada de vest. I ie în adevăratul înţeles al cuvântului.

U. acesta mi mindu-se. rezolvîindu-se abia recent. Se opune chiar seni nării unor tratate internaţionale încheiate de Anglia. pp. în tei atribuţiilor pe care Anglia i le acordă. din 1924. promulg ■ şi lărgeşte legi de protejare a industriei naţionale. în cursul conferinţei de li Toronito din 22—23 ff bruarie 1922. Partidul Comunist al Canadei. Avântul revoluţionar a cuprins şi masa fermierilor. care la alegerile federale din decembrie 192 a obţinut 65 de mandate. în rîn durile sale însă. Rămîne semnificativ faptţl că s-a putut constitui acum un partid aii fermieri/lor (Nationa Progresive Party). 410 . Deja la 1925 se pune problema drapelului propriu. înitrecând pe conservatori şi ami ninţînd astfel echilibrull celor două partide tradiţionale burgheze. liberailii vor domina viaţa (politică a ţării într cele două războaie mondiale. Atraşi însă de iluzii . Manitoba. Tot în acest an au luat fiinţă primele nuclee comunişti*.reformiste. Alegerile amintite maii sus au fost câştigate de liberali. turile sale strânse cu S.t minister. Canada a fost un element activ al reformei imperiale care a dus la creaiv i Commonwealthului şi la adoptarea Statutului de la We-. care s-a dezbătut îndelung.. materializate în masivele investiţii 1 W. Mackenzie-King. în relaţiile sale cu imperiul şi în politica ei externă. Din 1931 guvernatorul ei e numit pe baza recomandării guvernului ci nadian. conducătorii fermierik: au colaborat ou liberalii şi partidul lor a fost absorbit trepta de aceştia. L. 'Exicaptiând intermezzoul conservator dint 1930 —1935. 365—370. convine asupra unui sistai de tarife preferenţiale cu Indiile de Vest şi Australia. LMorton.A. aripa ide stingă a organizaţiilor muncitoreşti dia Canada a creat Partidull Muncitoresc Progresist. j Ulterior. nimentele principale simt deja cunoscute. perfa tează tratate comerciale proprii.viştii au fost stăpîni pe oraş şi din punct de vedere politifl administrativ1. Ea acţionează tot mai vădit ca un stat suveran. exprimarea nemulţumirilor a alunecat rapoil spre forme de luptă politică legală. sul conducerea lui W. un descendent al „re Iu Iui" din 1837.

L

i estora în Can.ul i i, la i unui ministru plenipou-iii, IM canadian la Washington. inului valutar introdu! tn lumea capitalistă, .\ 11 li Uitaţii aurului în valut.i servind ca mijloc inmail de plăţi, Canada ;se va sima în zona dolarului, iar ei line 1. In Auttrailia, ca şi în alte dominioane şi posesiuni engleze, 1 economică forţată de necesităţile războiului a fost riza din 1920—1921 ; ea a orientat guvernele întărirea protecţionismului, a întărit activitatea pari ulului agrar, ai fermierilor, şi a radicalizat maş'lum'itorească. La 30 octombrie 1920, la Sydney, a luat Partidul Comunist din Australia. întîrqpinînd iniţial n Lităţi, scindat în două fracţiuni, el s-a unificat defin ilocembrie 1922. Congresul uniunilor sindicale din 1, ţinui în luna iunie 1921 la Melboume, a recomandai ulului laburist înscrierea în programul său a socializării 'lor de producţie şi repartiţie. La Brisbane, în octom1 ' I, congresul partidului laburist a acceptat această suTot din partea unui Congres aii uniunilor sindicale, U Li Sydney în 1923, s-a insistat şi asupra realizării unităţii ui.1- a clasei muncitoare din Australia. Justă în esenţă, T.iM.i recomandare a avut îsnisă urmări foarte discutabile în 1 c, prin aceea că elemente comuniste au intrat în partidul burist, neglijând stabilirea prealabilă a unei platforme de e pe principiile revoluţionare, leniniste. iJicultura australiană, ramură extrem de importanţi a niei, face progrese în sensul introducerii unei mai mtri 1' 11 lĂţi de culturi. Se pun în valoare resursele Queenslaniduilui, "luna sa tropicală. Cultivarea trestiei de zali 1 I»|HTC din 1925 consumul intern ; în 1938, Queeinsihnnlul Im r.ca/a pentru export jumătate din producţia sa de zahăr, telcxşi progrese spectaculoase le face cultura orc/ului, in MIUS.» în 1925 ; peste patru ani satisface deja cererile pieţei
Inel din 1853, Canada avea ca unitate monetară dolarul canadian, oduieie sistemul decimal. Pentru Canada în această perioadă, vezi : HMM istoriia, VIII, pp. 312—315; CHBE, VI, pp. 768—769; l u, op. cit., pp. 532—534; G i r aud, op. cit., pp. 127—131. 411

Se extind suprafeţele culturii'liere, iar creşterea vi» taior, alături de ©ea tradiţională, a oilor, transformă Australia, şi îndeosebi Queenislaradul, într-o mare producătoare de lactate şi carne, dezvoMadu-se şi industria frigorifică. Repartizarea producţiei pe diferitele ramuri agricole se face tot mai armonios, agricultura, în ansamblul ei, devenind în acelaşi timp mai autarhică. în structura (proprietăţii, persistă tendinţa oficială de a încuraja fermele de suprafaţă mică şi mijlocie. Statisticile arată într-adevăr o uşoară tendinţă de scădere a numărului fermelor uriaşe, de (peste 20 000 de acri. Creşte însă numărul celor între 5 000 şi 20 000 de acri şi se dublează proprietăţii între 500 şi 5 000 de acri. Răscumpărarea din partea statului a pămîntului unor mari fermieri a dus, pîraă în 1934, la instalarea a 25 000 de noi ferme, pe o suprafaţă de 8,3 milioane acri *. în Noua Zeelandă, notabile sînit mai ales progresele electorale ale partidului laburist, care în toamna anului 1935 reuşeşte pentru întîia dată să formeze singur guvernul, sub preşedinţia lui Joseph Savage 2. „Dominicanele albe" par a îlnfăţi^a şi ar trebui să reprezinte un factor de coeziune al imperiului, în concepţia sa nouă de „comunitate de state libere, asociate". Desigur, tendinţele centrifugale nu sînt aci aicît de manifeste ca în ake posesiuni şi în nici un caz ele ou apar sub aceleaşi forme. Nu pot fi însă trecute cu vederea, cel puţin ca semne de întrebare, toate acele fenomene economice, sociale şi politice care derivă chiar din conceptul formal de „stat liber". Politica economică proprie, autarhia şi protecţionismui, ponderea specifică diversă a anumitor probleme sociale şi de proprietate, relaţiile externe şi pwiatde de vedere proprii în domeniuJ lor, riscul permanent al neconcordanţelor dintre echipele politinguvernamentale3, toate acestea ce itaseamnă şi amcotro duc ?
Revenindu-le o întindere medie de aproximativ 330 de acri. El se desprinsese de liberali în 1909. CHBE, Vile, p. 191. Pentru Australia şi Noua Zeeland! : Vsemirnaia istoriia, VIII, pp. 317—318 | Nowack, op. cit., pp. 126—127, 139—141, 150—151, 301. * Un singur exemplu, din multe : în 1935 în Anglia sînt la puter» conservatorii, în Canada — liberalii, în Noua Zeelandă — laburiştii.
2 1

412

I

i i i i W . i i . i , conjunctura intei jdia comuni gerTnamo-italiano-j.ii" dai un imbold umi....nioiiwcakhuilui şi partici|pw«i li .ii doilat război U H I I .J .1 stat sub semnul unei mai strfnse tolidtrit&ţi dactt cea lllll tnul război. Dar un atare factor, contingent, nu poate na definitiv semnul de întrebare pe care îl ridică proi duratei acestor legături. Analogiile cu alte exemple istoic n Midomma să opinăim că atunci câmd legăturiile dintre i i i m. II multe organisme statale se îngustează în jurul . . u n i u n i personale", al unui „simbol constituţional", uaiii i i . n mult o ficţiune convenţională.

CAPITOLUL M

DESTRĂMAREA IMIT. RI ULUI Al doilea război mondial Imperiul britanic a fost ou mult mai serios zdruncinat î cursul celui de-al doilea război mondial, decît în 1914—1918 Nu e vorba numai de consecinţele ulterioare, evidente pentru toată lumea, ale conflagraţiei izbucnite în 1939, oi de aspectul militar ca atare. Din iunie 1940, Anglia a fost redusă la apărarea coastelor sale, cu forţe terestre şi cu o dotare tehnică foarte limitate. Noul rol al armei aeriene şi superioriitjatea temporară a Germaniei biuleriiste în acestt domeniu puneau în discuţie eficienţa flotei de război. După ce agresiunea germană asupra Uniunii Sovietice a îndepărtat definitiv pericolul unei invadări a Angliei, Imperiul britanic a continuat totuşi să treacă prin clipe grele. în primul război mondial, posesiuni \c engleze de dincolo de mări n-au fost nici un moment primei duite. De astă dată însă, Egiptul şi Suezutl sînt ameninţate do forţele germano-italiene, pînă kt toamna anului 1942. Bir mania, Singapurul şi Malaya cad în mâinile japonezilor, în primele lumi ale aceluiaşi an. India este pe puinatul de a fi i n vadată.

Posesiunile din Pacificul de sud-vest ocupate, Austni lia trăieşte sub iminenţa debarcării japoneze. Flota de supr.i faţă a suferit pierderi grele, mai ales în Extremul Orient. E adevărat ca războiul submarin, deşi dus de hitlerişti fără cm ţâre, n-a putut provoca în nici o perioadă efecte de gravi tatea ceflor din aprilie 1917. Imperiul britanic a fost angajat deci efectiv în război, nu numai pentru susţinerea luptelor de pe teatrul european de qperaţii, ci pentru apărarea sa pe fronturi largi şi variate. Totuşi, chiar iîn perioada de criză din desfăşurarea boiului (pînă în 1942), Anglia a reuşit să lichideze dominaţi i italiană în Africa orientală (Abisinia, Somalia, Eritreea). Ea i ocupat Irakul şi a instituit asupra Iranului un control militar, în comun cu Uniunea Sovietică. Statele Unite ale Americii au preluat apărarea Australiei, Noii Zeelande şi Pacificului de sud vest, iar înfrângerile flotei japonezie în Marea Coralilor şi lînjţă
414

(mai-iunie 1942) au slăbii forţa militară 1 ofenuim.i anului 1942, o dată I U In i din i I 'Xii.mihoin, 23 oiotomibric), Imperiul! britani* H redreII preţul imenselor sacrificii aduse de coaliţia antibitifioarelor — în primul rfnd, de Uniunea Sovietică, hilase pînă la acea dată potenţialul ofensiv ai hitle- i itorită aportului tehnico-imaterial al Statelor p|l|>tul «te degajat şi întreaga Africă de nord cucerită, in H 1943. Debarcarea în Sicillia şi aipoi în Italia con-■ niIic septembrie 1943) a scos definitiv din cauză ■ ne/ui. Victoriile terestre şi navale americane din le sudvest (insula Guadalcamal) au îndepărtat pe- il japonez de Australia şi au pregătit o ofensivă concen- difl Binmainia apuseană, unde acţionau forţele imperiale I recîmid prin întregul arc uriaş de insule care străbate n ml de rest, pînă îin arhipelagul Aleutinalar. > i u n decisivi, 1944—1945, cînd războiul a fost câştigat M*l'.i, imperiali a reocupat şi teritoriile temporar pierdute l < > de mări. El ieşise încă o dată victorios, din cel mai sîn->i jţrcu război cunoscut în istorie, dar de astă dată victo-i p.trteiner secund, în fapt, dacă nu de drept. îşi datora ii marii coaliţii a popoarelor — care cuprindea şi po- • ■/. — împotriva fascismului. Acesteia s-au alăturat n u i e l e din imperiu, care, deşi asuprite de colonialism, au totuşi cu abnegaţie cauza omenirii şi a c i v i l i , uitate de fascism. Contribuţiile la război, inclusiv C«l« i c, .iu fost acceptate cu mai multă uşurinţă decît: înainte, ilia, guvernul condus de laburistul Curtin a mobiilizat i < \ r la vîrata de 18 amii. Trupele australiene AU luptat în (i i i i n e e , în Africa de nord şi Italia. Noua Zeelandă, de nc.i sub un. guvern laburist, prezidat de Fraser, a orga un corp expediţionar care a acţionat în Pacific, în rare CU forţele americane. Şi în Africa de Sud, cu toată ( i . i l u i Hertzog şi a liderului naţionalist Malan, partidul 'i.imcntal al lui Smuts a reuşit să impună linia probritaiv ut greutace nioi rezerva manifestaită de unii fran415

cezi din Canada împotriva serviciului militar obligatori trimiterii unui oorp expediţion.i i ura grainiţelor Cai Forţe canadiene au participat, printre akele, la debn din Noranandia. Din nou, Anglia contractase mari datorii faţă de p< rele din imperiul ei. Condiţiile istorice de după încheierea ce de-al doilea război mondial au fost de asemenea natură, îr ea n-a mai putut să ignoreze aceste datorii şi să nu se plece faţa (revendicării hotărâte a libertăţii, pe care o reafirmă tinse regiuni din Asia şi Africa. Lupta de eliberare a popoarelor din imperiu după al doilea război mondial, pe teritoriul asiatic In cele două decenii care au urmat războiului al doile mondial, Imperiul britanic a trecut prin cea mai prof transformare din istoria sa. Dacă în 1946 numai 18% populaţia imperiului dispunea de un regim de autoguverna în 1962 proporţia acesteia crescuse la 97% şi, pînă astăzi, ea a sporit şi mai mudt. Cea mai mare parte a posesiunilor britanice au obţinut independenţa, având posibilitatea de a decide dacă rămîn sau nu în cadrul Commonwealthiuluii. Transformarea survenită în structura imperiului după al doilea război mondial constă, aşadar, în pierderea complet oricărei autorităţi politice asupra unor foste colonii (Birmanu, Uniunea Sud-Af ricana, Sudanul etc.) şi în trecerea celorlalte, cu excepţii neînsemnate, la statutul de ţări independente, asociate Commonweakhului. Acest ultim fapt implică, la rîndu-i, o extremă diversificare a structurii Commonwealthului. El nu mai reprezintă doar asociaţia unor „dominioane albe", ou o bază economică avansată, cu instituţii vechi de tip european, ale unor noi na ţiuni de limbă engleză. Commonwea'khul a devenit o asociaţie de state în care majoritatea o constituie popoarele nebritanice. între aceşti parte neri cu drepturi egale, interesele lor diverse ies la iveală cu multă pregnanţă.
416

ii apreciabile ■diferenţe di ni ; ii d altirii ecoFuotură socială, de tradiţii, in i tendinţe ' Toate acestea se afirma lioţpode din monientu] în ie întreagă de ţări au încetai de a li tutuite admi- ■ •lonialiste, avftnd.u-şi guvernele prqpni. In mod şi mai ilegitim se poate acum iridica întrebarea dacă mul politic actual de sub egida Angliei mai poate fi consi-ii .i l ' H i n î n d o unitate reală? în orice caz, Imperiul bri-i , . i i mu şi-1 închipuiseră Disunaeli şi Joseph Chamberi de a mai exista. l i . , im ii \ . i i de disoluţie precipitată au fost, pe de o parte, ■ ■ ii doilea război mondial, creşterea prestigiului şi influIJ;-.inului socialist îm lume, schimbările generale petrecute i! de forţe — economice, politice şi militare — din- lauirul socialist şi capitalist şi îin interiorul celui din urmă II presus de orice, avîntul luptei de eliberare a popoarelor r.upririi coloniale. i-.ist.i luptă generală va obţine, pe parcurs, alături de M roase rezultate concrete, şi un impontant succes principial. t unul din factorii care au determinat Adunarea Ge- lă a Organizaţiei Naţiunilor Unite să adopte, la 14 de- ie 1960, „Declaraţia cu privire la acordarea indepen- i ţarilor şi popoarelor coloniale". st document condamnă asuprirea şi exploatarea unui de către altul, ca reprezentînd „o negare a drepturilor anuale ale omului". Proclamă dreptul tuturor popoa- • la autodeterminare, respinge tergiversarea acordării in-enţei sub pretextul insuficientei pregătiri politice, eco . sociale sau culturale a unor popoare şi cerc ci „în iile de sub tutelă şi cele ce nu se bucură de autoguvernare, in şi în toate aelelalte teritorii care nu şi-au dobîiwlii îm .i ndenţa..." să se ia „...neîntârziat măsuri pentru trani l te rea întregii puteri popoarelor aoesitor teritorii, corospun- tor cu voinţa şi dorinţa liber exprimată de ele, fără condiţii
Pi plan constituţional-juridic, guvernul britanic a introdus la IV48 un element de „uniformizare", promulgînd legea intitulată h Nationality Act", prin care se acordă statutul de cetăţean bri- uturor locuitorilor imperiului. Cf. Jen n i n g s-Yo un g, op. cit., «76—479. 417

sau rezerve şi indiferent de rasă, u l i i . sau culoarea pielii : astfel incit să li se acorde posibilitatea de a se bucura de plină independenţă şi libertate". La rândul său, această declarare .1 O.N.U. a devenit mi factor de accelerare a luptei pentru independenţă, dusă de po poarele supuse jugului coloniali în perioada care a urmat adoptării ei. Pînă la impunerea unui asemenea aot îinsă, lupta pentru libertate a parcurs un deceniu şi jumătate de grele încercări şi eforturi. în India, dujpă începerea războiului, Congresul naţional s-a declarat de acord să sprijine efortul militar englez, cu con diţia ca Anglia să promită acordarea independenţei, după terminarea conflictului. Gandhi n-a acceptat acest punct de vedere — el era pentru abţinerea Indiei de la orice colaborare — şi astfel, în toamna anului 1940, Sna ajuns, temporar, la o ruptură între el şi Partidul Congresului. Tratativele cu guvernul Chunchill în viederea unor noi reforme politice care să ducă la instaurarea unui guvern naţional în India n-au dai rezultate. Congresul s-a orientat atunci spre revendicarea ne condiţionată a independenţei. în martie 1942, tratativele angli> indiene au fost conduse, din partea engleză, de sir Stafford Cri)pps, laburist, membru în cabinetul de coaliţie prezidat de Cburchill. Misiunea lui Cniipps s-a încheiat de asemenea fără rezultat, deoarece Anglia propunea, în cadrul planului viitoarei acordări a autodeterminării Indiei, şi dreptul oricărei pro vincii sau principat de a-şi declara unilateral independent;!. Planul britanic însemna posibilitatea unei complete fărîmiţări politice a Indiei, cu atît mai mult cu cît în prinicipate, conduse de mari feudali, nu se prevedeau drepturi electorale pentru populaţie. Soarta a 90 de milioane de indieni ar fi rămas asi fel la latitudinea anmuiştorilor feudali. După întreruperea tratativelor cu Stafford Cripps au iu mat arestări printre membrii Congresului şi o mişcare de nesupunere civilă. La 7—8 august 1942, comitetul executiv al Con greşului, întrunit la Bombay, a adoptat rezoluţia „Afară ti in India", care cerea recunoaşterea imediată a independenţei, „atît în interesul Indiei, cît şi pentru triumful cauzei Naţiu nilor Unite".
418

11 au reacţionat brut.il. I .1 B 9 august I'M2 a fost i.»t.1 întreaga conducere ;i Congresului |i partidul |HIS în legii. Grevele de protest şi tulburării* care in urmat i 1 au fost înăbuşite cu forţa armată. In ciocnirile > < ■ au căzut vreo 1000 de morţi şi peste 3 000 de l ' iflrşitul războiului, de prin iulie 1945 (conferinţa de b), tratativele anglo-inidiene s-au reluait. Continuate în 1946, noul guvern laburist prezidat de Clement Attlee m i c tot pe Scafford Crijpps cu conducerea lor. Asupra ■ 1 ' i ' l n n v i engleze în cursul acestor tratative a avut, foarte ' I n i , o influenţă şi situaţia financiară gravă declarată în Ea a silit Anglia să facă apel la ajutorul ţărilor Comi h l i - u l u i , pentru a anula sau a reduce datoria de război .......1.1 l . i ţ ă de ele. India, în timpul războiului, prin livrările produiie pretinse de englezi, <nu numai că-şi achitaise toate ! ■ ■ Luă de Anglia, dar devenise la rînidu-i creditoare. IV.itativelle anglo-iindiene au dus în cele din urmă la rezuli n i l constituirii în India a două state: hindus şi musulman ndia şi Pakistanul),'ambele primite în Gommonwealth, cu H.1 de 15 august 1947. Ulterior, la 18 aprilie 1949, India s-a nvat republică, dar a continuat să rămiînă membră a ....Mionwealthului. I liberarea 'de sub jugul imperialist a uriaşului teritoriu ' ■ l i m, a poporului său de 440 000 000, a însemnat un eve•11.111 de importanţă istorică -mondială, a dat un pute npiils procesului inevitabil de destrămare a ruşinosului 11, condamnat de istorie lla pieire. Birmania, duipă tratativele duse la Londra de An nipreuină cu Ne Win fusese în fruntea luptei de elib
lArii de sub japonezi, a primit un statut de au nar<

1, în ianuarie 1947. Un an mai tîrziu ', ci 5 ,1 p i u republică şi s-a pronunţat pentru ieşirea din < iommon 1, devenind coimplet independentă. I 1 ^ februarie 1948 a fost rînidul Ceylonului să dobîinde. • i n t u i de independenţă, irămînînd însă asociat
1

Intre timp, la 19 iulie 1947, Aung San şi alţi colaboratori ;> I victima unui oribil asasinat, pus la cale de agenţii unor grupuri 419

declarată în insulă în lunile mai-iunie 1947.britanice. dus de forţele populare ce luptaseră înainte contra japonezilor. pp. a scos ţara din cadrul aşa*-zisului „pact de la Bagdad". K. Grave dificultăţi s-au ivit între Anglia şi Iran în 1951— 1952. 541—544. sediul mişcărilor de eliberare celor mai puternice şi mi des repetate în această zonă geografică 3. caro a înlăturat monarhia şi elementele reacţionare moşiereşti pro engleze din fruntea statului. în 1946 a fost recunoscută oficia! independenţa deplina a Iordaniei. Din septembrie 1963 i-au fost alăturate posesiunile britanice din Bor neo de Nord. demiterea şi expulzarea lui Glubb-paşa. în martie 1956 8 Pentru problemele Asiei. vezi mai ales N e h r u. să refuze a se alătura pactelor militare britanice şi să ducă influenţa engleză în ţară. din cauza intenţiei guvernului iranian de a naţionali/. unde Anglia a creat în 1959 o federaţie de state arabe. în care a integrat în 1963 şi colonii Aden. Histoire des Grandes Puissances. din care Sin gapuruil s-a desprins în 1965. 1 Lui Abdullah. în Malaya se desfăşura între timp o luiptă armată de el 1 berare. 420 . 283. izbucnită în 1958. cit. asasinat în 1951. 493 498. 526—527. op. Guvernul acesteia şi re gele ei1 s-au văzut obligaţi ulterior. Hussein actualul rege. Continue tulburări antibritanice au avut loc în perioada postbelică în Arabia de Sud. pp. 574—576 şi Maximi M o u r i n.. i~a urmat nepotul său. Mişcarea revoluţionară din Irak. un veritabil război cu crupele engleze. 552—553. Această nouă concesie din Angliei fusese forţată mai ales de greva generailă politică.i bunurile marelui trust petrolier „Anglo-Iranian Oii Co. 533. 285—286. 8 De exemplu. de presiunea opiniei populare. orienitînd-o spre o politică neutrailistă şi de solidaritate arabo-musiulmană. Maliaya va obţine însă independenţa abia la 31 august 1957. damiţîind pe ofiţerii englezi cancontinuau să deţină posturi militare de conducere 2. în cadrul urnei Federaţii malaeze. Procesul de destrămare a vechilor forme de dominaţie şi influenţă britanică în Asia a cuprins de asemenea vestul şi sud vestul marelui continent. 515 —518.

|urao Kenyatta a pus bazele partidului Kenya African I ' I I M H I . le unei asociaţii secrete a populaţiei kikuyu.rintr-un acord cu Anglia.. consecventă. 1956. în 1952—1953.. ' i li ii simplă onomatopee. în 1950. în Kenya s-a desfăşurat o grevă generali in tot atunci a început faimoasa mişcare Mau-Mau '. prin înlăturarea moi transformarea sa în republică.Independent. incert. care s-a proclamat republică independentă la 1 ia. In Atrica răsăriteană. ptul şi-a consolidat independenţa. încheiat în nie 1953. După al boi mondial. în . cu un program ferm coni'lumente oare se întrevăzuseră deja între cele două răzinondiale.) \fricii înregistrează de pe aieurn i totdeauna drept unuil din coli mai ti nimerite LIC eliberarea aproape comrpleitB a oontimeatuAui african ■ dependenţa colonială. prin reluarea păirnînturilor răpite de albi.it şi ţării. cu program consocinitiimperialist.AND). naţionalizarea de către Egipt a Canalului i eşecul agresiunii anglo-firanoo-israeliene împotriva irit prestigiul internaţional al statului egiptean. la începutul celei de a doua ju- uiluii al XX-lea. deii n focar de raliere al forţelor care luptau pentru indeIIK I şi unitatea popoarelor arabe... iulie 1956. Egiptul a recunoscut dreptul la autoguvernare inului. Sensul.. Programul ei cerci.. dezvoltarea unei burghezii şi a unei nulităţi africane a oferit acestei lupte baza pentru o organizată. Mişcarea avea o puternică nuanţă xeno-ii liuzînd şi ura contra misionarilor creştini.. boi i produselor engleze şi restaurarea vechilor obiceiuri ale > i ii.Vi. P.. autonomia. mu le mai violente răscoale populare antibritanice de dupi Ic ti doilea război mondial. numit ulterior Kenya African National Union ( I . A fost uxrîe a forţelor burgheziei naţionale. Kenya a fost centrul celor mai imite mişcări de eliberare. cu bază populară. de masă. 421 . Ea a însemnat încununarea lupiraţiillor permanente ale popoarelor Africii.

Peste 60 000 de suspeicţi fuseseră arestaţi şi internaţi în lagăre de oonoen trare. sub preşedinţia lui Julius Nyerere. Somalia britanicii. în cadrul căruia pentru întîia dată un loc era rezervat unui reprezentant al indigenilor. represiunea mişcării MauMau făcuse printre indigeni 10 000 de viiatime. care se mulţumea să revendice un program de reforme constituţionale. după un (proces care a durat pînă în aprilie 1953. la 7 iulie 1954. Pînă în 195S. în cadrul unui regim autonom. de tranziţie spre independenţă. Jomo Kenyatta. Depăşind linia moderată a organizaţiei conservatoare „Convenţia unită a Coastei de Aur". desfiinţarea rezervaţiilor şi fixarea unui salariu minimal în muncile agricole. de sub conducerea lui Michael Blundall. Din acest plan. la 12 decembrie 1963. întruioi . lansat încă în iunie 1963. formată pe teritoriul fostei colonii italiene cu aceiaşi nume. la 10 decembrie 1963. a fost condamnai la 7 ani muncă silnică. în Africa de vest. autorităţile engleze au trebuit s. din 12 membri. Şi î(n Tangianika se înfiinţase. un partid al libertăţii. egalitatea drepturilor de proprietate pentru toţi locuitorii. O comisie de anchetă a situaţiei din Kenya — aşa-zisa comisie Mitchell — a publicat la 9 iunie 1955 raportul ei. se formează 1 Intre timp.La 17 septembrie 1952.revolta luase pro porţii. şi. La 1 iulie 1960.i declare starea de asediu în Kenya. care instituia un consiliu de conducere politici. asemănător cu cel din Kenya. Englezii au căutat în acelaşi timp să realizeze o bază de apropiere ou indigenii.n h 'I octombrie şi. Aceste state au intrat într-o umuine vamală. Zanzibar. manifestând chiar intenţia de a crea o federaţie. la 9 octombrie 1962. devenise prim-ministru al Kenyei. centrai cel mai activ al mişcării de eli berare a fost Coasta de Aur. eliberat. Anglia a cedat colonia ei. recomandînd dezvoltarea proprietăţii individuale. „United Cotintjry Party" (Partidul unit al ţării). Un partid politic. La 20 aprilie 1954 au promulgat o constituţie. Jomo Kenyiatta a fost arest. Acesteia i-a urmat Uganda. susţinea necesitatea unei politici de colaborare a albilor cu indigenii. s-a realizat unirea Tanganikăi şi a Zanzibarului. La 9 decembrie 1961 a fost proclamată independenţa republicii Tanganika. 422 . în fine Kenya1. sub numele de Tanzania. Tanganyka African National Union (TANU). noii republici independente a Somaliei.

Acest partul reclama icotidarea imediata* . devenind. i ni Leone a fost proclamată independentă la 27 iiprili i ■ " • ! . în Ghana a avut loc o lovitură de M J I . discordante. al {muncitorilor i n . statul african cel mai dens populat şi cu o eoorelativ mai evoluată. iar exact peste tftt tni I I i l i n i a t republică independentă. I de unităţi ale armatei.. dobîiulind auto narea la 4 octombrie 1963 şi independenţa la 1K februa 1965. Nigeria a obţinui • I iloininion la 1 ootambrie 1960. intense tul..II H s-a instalat un „Consiliu naţional de eliberare". la rîrudu-i.şi forme variate de luptă îm favoairea independenţei.l .1949.menitul ?i guvernul au fost dizolvate. . reprezentî-nid o largă alianţă pentru iradejpendenţă >i curente diferite. I u l naţionalist al lui Ma'lan a înfrânt în ailegeri pe Smints..' guvernării.. i ugurat pe toată linia o politică de asuprire şi discri■ 423 .(.(. p i în acel moment din ţară. greva generală din transporturi şi servicii pu-iliin 1945 şi cea a minerilor de la Enugu. constituţia suspen-I'artiaiuil popular al Convenţiei interzis. care M loldat cu 21 de morţi şi 50 de răniţi. tabloul acesta al inidqpen/denţei africane e prezintă unele note distincte. Arestat după o nerală declanşată luarie 1950. i i 24 februarie 1966. Nkruimah a fost eliberai în uima victoriei lirlui . ■ > • ■ îi I uscseră refuzate fostului preşediinite. Mrl. tub oon i Inii Kwame Nkrumali.ilni. Ea a fost proclamată la '• nu I I . u i i . iar Gambia a urmat aceleaşi etape. membră a Common-« ■ 111 li LI Iui. In Africa de Sud. Preşedintele Nkrumah. Nigeria. cînd noul stat a devenit republică în cadrul < 'iiiiiHMiwcalthului.1957. pre Ic generalul Ankrah. în i ' 1 " prim-ministru. în 1949.. independenţa. a cunoscut. din 1949. a purtat repetate trasative cu gUVW •litanie. Acest nou organ a manifestat de put intenţia de a obţine din străinătate anumite credite. H I în alegerile din februarie 1951..oane. a fost declarat destituit. cerlînjd aiutoguvennarea. „Partidul populai al ( onvenţiei". Guvernarea sa a pregătit. La condu.. nmalat rolul mai mare al proletariatului. vechi liţptStoi pentru drepturile c■ • ! ■ ■ • nnloi . -i i în special. Organizaţia politică lată Consiliull naţional al Nigeriei şi Camerunului JC). . sub numele de Ghania. prin u cele ci interne.

tulburările populaţiei asuprite au demonstrat cu1 Ulterior. primul a alunecat pe poziţii de compromis. condus de ultracodonialistul Roy Welenski. guvernul britanic a luat. organiza^. de care însă urmau să profite doar 300 000 de albi.1a 5 ani închi soare. 424 . Urmaşul lui Malan. Preşedintele sindicatului feroviarilor din Rho dosia de Nord. Mişcarea de protest a indigenilor s-a extins şi în cele dou. îneereînd să întărească poziţia minorităţii de colonişti englezi din aceste regiuni. 8 milioane de negri rămîneau fără drepturi politice.i Rhodesii şi Nyassaland. Dixon Komkoia. a continuat cu toata rigoarea aceste măsuri. Un nou val de arestări printre conducătorii sindicali a avut loc în septembrie 1956.i Rhodesii. trebuia să ţină seaimi'i de protestul guvernelor acestor state (împotriva tratamentului la care africanii erau supuşi în Africa de Sud. preşedintele şi secre tarul ei. Ea a constituit un pretext pentru guvernanţii albi de a lovi. între timp. Partidul Comunist din Uniunea Sud-Africană fusese interzis în 1950. ân februarie 1953. care au creat o situaţie încordată în ţară. cu ocazia unei greve a minerilor din Rhodesia de Nord. printre altele. Congresul na ţional african din Uniunea Sud-Africană (ANC). Cu toate străduinţele guvernului noii federaţii. federaţia a primit statutul de dominion.minare rasială împotriva africanilor. acordînd acesteia un mai larg statut de autoguvernare. hotărîrea de a constitui o federaţie între cele dou. măsuri draconice contra participanţii©] la această campanie. Tu 1957.> luat. în 1953. au stârnit oprobriul opiniei publice mondiale şi au pus într-o situaţie delicată guvernul bri tainic : pe măisură ce al era obligat să acorde un loc în Corn monwealth fostelor colonii de culoare. A fost arestată şi conducerea organizaţiei politice a indigenilor de aci. în persoanele lui Hanry Nkumbula şi Kenneth Kaunda 1. şi în organizaţiile politice şi profesionale ale clasei muncitoare. Vei woerd. Guvernul sud-aiiriean . pasibili de pedepse pînă . 500 de lire amendă şi biciuire. a fost arestat în 1953 şi con damnat la 6 ani muncă silnică.* populaţiei indigene de aoi. a iniţiat în 1952 o campanie paşnicS de nesupunere faţă de legile rasiale. reprimată cu ajutorul armatei şi al bombelor lacrimogene.

i africanilor. 1965. socotind şi fosta Africa gerI I I . p.■ ■ ■ ■ ! ■ iaibilitatea acestei formule di pi rpi tuan deghizaţi a iţici imperialiste. 87. 183. Calea A fric ii. Ir». pentru nopdrea din 1899—1902. •' 1. 272—275. la nul plac a 3 000 000 de albi şi al legilor inumane dictate de Din momentul în care naţionaliştilor sud-africani le-a ren n i-. o energică luptă pentru independenţă.stă. Cita t după J a c k Woddis. " i ! . din ■ mbrie 1959... animată de aceleaşi tendinţe rasiste şi putîimcl fi ■i i(Minată a urma exemplul Africii de Sud şi a căuta spniil acesteia. declara la 3 februarie 1960 : „Dintre i i | > i i : » i i l c pe care le-<am cules din momentul cînd ani II I ondra. t detfăfurat. 1952 —1962. Dar independenţa completă a resud-africane era recâştigată în asemenea condiţii isto• ît actu'l de la 31 mai 1961 nu are nici o semnificaţie v. pe trebuie să-1 recunoaştem ca atare şi de care trebuie să ţiN ■iMina" 1. 60. în ianuarie 1959 saland i iz■ revoltă făţişă. i w i Congxess u i ) conducerea lui Hastings Banda.it a susţine minoritatea albă din federaţia Rhodesiai . în felul ei. < II ocazia vizitei sale la Capetown. din cauza politicii faţă de llaţia indigenă. Buc urejti.irsi. la 31 mai ' ■ l Era. i l . i n d . 106. U I M I M prian ministru. Dimpotrivă. Harold Maicmillan. Divergenţele dintre guvernul rasist al Uniunii Sud-Afrii restul Commonweakhiului. Document* and Speeches on Commonwealth Affairs. cel mai puternic m-a frapat forţa conştiinţei > . o populaţie de 12 000 000 de indigeni.istă lovitură. înăbuşită prin întemniţări decată. 82—84. Indiferent dacă ne place sau nu. i l . 209—210. 363.i de sud-vest). 173. I . într-o ţară de 1223 000 1 i n ' (siau peste 2 000 000 km 2. I mistere a conştiinţei naţionale este un fapt politic. l a N i c h o l a s Man- 425 . „ M . i l r . el a lăsat. guvernul britanic a devenit muilt mai puţin rtcs. în februa1 1 i f li. Şi aci um partid african. 99. 50—52. 1V63. Englezii au înclinat balanţa tactică în direcţia i | i n i r i i aspiraţiilor spre libertate ale indigenilor. I . pp. 291—292. au dat ocazie naţionaliştilor sud-africani i re ieşirea statului lor din Commonwealth. revanşa bură împotriva Angiliei. Textul a numeroase acte de independenţă.

Nyassaland a beneficiat de aceeaşi situaţie cu încăpere de la 6 iulie 1964. 81 (1957). în eventualitatea unui conflict făţiş între Commonweiakh şi Rhodesia de Sud *. Hun ton. nuimiai pentru că guvernul britanii procedează cu infinite precauţiuni faţă de interesele minorităţii . 111—112. 73—75. Toată problema se prelungeşte. Aci. ţi i u un guvern african pre zidat de Kenneth Kaurxda. faţă de 1/36 în Rhodesia de Nord. cit. 234—239. o con di ţiona de introducere^ unei legislaţii mai talenante faţă de indigeni. "90—91..1 rie 1963 au arondat autonomie intern : W yiassalaoidului. în gpatâk cărora stau şi anumite interese financiare. pp.ulbe. sau chiar 1/300 în Nyassaland Această minoritate reclama la rîndul ei independent. Guvernul rasist al lui Jan Smith a declarat îmsă în mod unilateral — cu de la sine putere — independenţa. ceea ce imiplică ieşirea ţării din Commonweakh. pp. 256. pp. cit. sub numele de republica Malawi. op. 205. tom. în fond. în „îtevue Historique". care guvernul britanic. mo nopoliste. O energică lupta de eliberare 'naţională a început mai alei în Guyana britanică . 213—225. din toaupuniotele de vedere. Partidul popular progresist. iar în vara aceluiaşi an s-a hatăirît de • i federaţiei. obligat de opinia „dominicanelor negre" şi de experienţa în problema Uniunii Sud-Africane. L'Ajnqut britannique. minoritatea albă era reiau \ mai numeroasă. Nu este neglijabil însă nici factorul complicaţiilor posibile ou Uniunea Suid-Afnicană. a devenit autonomă în ianuarie 1964. Rho> de Nord. iar independentă îşi membră a Commonwealthului li 24 octombrie 1964. sub numele de Zanibia. adică reprezenta cam 1/13 din populaţie. 281 ... 426 . înfiinţat în 1 Cox. an. B r u n s c h w i g. Rhodesia de Sud a reprezentat şi continuă sa reprezint! chestiunea cea mai spinoasă. CCXVIII. op. Alte colonii pe drumul independenţei Deceniile istorice ale destrămării sistemuilui colonial au adus în anii 1950—1960 o înviorare (politică şi în viaţa Indiilor de Vest britanice — colonii crecute pe un plan secundar. ou începere din a doua juimaitaite a veacului al XlX-lea. 79—81 179^-180.

Tot astfel au independenţa insulele Trinidad şi Tobago. dar nerenunţînid nici el la revendicarea i'lentei. I m 195 l problema votului universal. a .i l i n i i iilor de Vest. ca şi mai linii în trecut. în chiar ziua cînd urma a i se proclama indeUnele din insulele care o camipuneau. o deplină autonomie internă. i n pronunţat pentru independenţa separată.l i lus de Cheddi Jagan. lai du] în deschis tratative cu Londra. la 16 august 1960. i l i partid important din ţară. mai moderat în programul ne interne 1. pare a prefera asocierea ou Trinidaid-Tobago. n l . în 1961. l o s există un curant în favoarea independomei proprii) înd integrarea într-o federaţie cu celelalte insule. care s-a destrămat însă la sfîrşkul i ii 1962.mi . pentru ubţinerea indepen \ 111 onijtăţile britanice au rnane\ rsw ki ti tis temporizator. în continuare. In ifîrjit. formînd un Ml. să reînjghebeze . dar proiectul sna izbk. a obţinut independent ■ în Commonwealth insula Cipru. Congresul naţional condus de Forbes Buimham. de «separatismul diferitelor insule. de l i . ernul britanic a încercat.iţie a Antilelor Mici. care reprezintă 44%> din flotai. Anglia a organizat în ianuarie 1958 o ■ . El i dobândească. Anglia a rupt tratativele cu guvernul ulterior autorităţile britanice au reuşit să aducă la > < i . Ii KM Caraibilor. Acoi i iiidopendenţei Antilelor Mici a survenit în lumile le i. Grenada. fmplat pînă şi ceea ce i se părea odinioară de neconceput de WefUington : „O constituţie peni ni Malta ? E ca şi Partidul popular progresist urmărea un program ele promovare a iţionale. în zona Mediteranei. Partidul lui l oază mai mult pe sprijinul elementului indian. iar în l ' i . de pildă Jas . ui unele diferende dintre populaţia originară d i n imi- Lndieni.mi ie 1967. pe care din urmă a obţinut-o în august 1962. fi descondenţii filoj negri. tombrie 1963. reforma agrară şi măsuri privitoare la dezvoltarea ului 427 . alcătuind un procent de 29%.

Ultimii ani au rezolvat după aprinse polemici. ca centru de viaţă economică. nu numai că insula Malu > . în Australia devine tot mai evident fenomenul dezvo! capitalului financiar propriu. da fără a reveni la cele regalist-franceze de odinioară. mai ades în Africa şi Asia. nil o constituţie. care elimină culorile şi emblemele britanice. a fost oarecum surprinzător în i ruptă in 1957. 76% revenind capitalului american ţi numai 16°/o celui britanic. Inve ţiale ide capital străin în economia sa ating aproximativ cifra de 20 de miliarde de dolari. duţpă al doilea război mondial. care s-a menţinut la putere pînă în 1963. printrterţă soluţie1. magneziu şi energie electrică. Noua Zeelandă. în 1949. nichel.desfăşurări dramatice. Pe plan politic. de victoria electorală a conservatorilor. mărginit de două dungi verticale.propriu.. Melbourne pare a fi ajuns să egaleze. dacă chiar să întreacă Sydney. Canada şi Australia în raport ou marile evenimente care modifică (profund structura Imperiului britanic. 428 . de asemenea roşii. zinc. Patimi grupuri monopoliste controlează viaţa economică a ţării. 1 Actualul drapel canadian arc o frunză roşie de paltin. fireşte. e mai săracă în . pe care le-ar fi dorit o parte a franco-canadienilor. molibden.pi îs de 'război'. un eveniment a fost intrarea Terra Ni în federaţia canadiană. în perioadă de certă prosperitate economică. chestiunea adoptării unui dnapel naţional . sedii aii celor mai mari grupuri financiare. Supremaţia politică a labililor. Canada s-a aflat. cărora li se adaugă. locul al treilea în producţia do cadmiu. pla 1 şi hîritie de tipar . o trăsătură precumpănitoare în viaţa internă a Canadei de aproape şaptezeci de ani. dar ^ a devenit independentă la 21 septeml)i ic 1964. al concentrării şi centralii capitalului. clasicelor „dominicane albe".cum m-aş gîndi la o constituţii. locul all doilea în producţia de aluminiu. pe un fond alb. istoria . aur." 9 totuşi. Ea ocupă primul loc în lumea capitalistă în producţia de azbest. imateriali lemnos şl igrîu . argint.

Exemplul Canadei e inutil a mai 429 . situarea acestei faze în i loraneitatea imediată. Intervine desigur. De asemenea se semnalează penetraţia de capitaluri nur.11 liberal-agrariene. care îngustează perspectiva şi luie doar o parte limitată a documentării. iii < 'oniinonwealthul britanic în al şaptelea deceniu al secolului al XX-lea. în accepţiunea în care i-ani urmărit ■ ■ H I . înlăturată această dificultate. tradiţie istorică îşi religie. ( imunitatea Botanică de Naţiuni numără astăzi peste 20 Biamibri. cu trecerea timpului.t al doilea război mondial. dispersaţi geograficeşte. • alegerile din 1963 i-au consolul. li U I . ipoţpulaţic. socială. facilitate de tarifele vamale preferenţiale.complicate ale ansamblului vieţii 'i naţionale îşi procesul rapid îşi profund de transformare a i >\ lunilor dintre Anglia şi fostele sale posesiuni. i 111 I adera! din Canberra. Aceşti factori i atenuaţi progresiv de dezvoltarea capitalului autohton Bnale ţări asociate. Chiar presu-I însă. de faşă. Imperiul britanic. I. prin investiţiile de capital n nuc în cadrul său şi printr-o persistenţă a unor legături ni. piaţa Commonweakhului. iar în ultimii ani şi vestgermane. Retrospective şi perspective i i l . pro-M foarte complexe. date împrejurările extrem de .uiale. generan*c în itimpull crizei economice din 1929—1933. sub preşedinţia Im Uui. nea dezvoltării Imperiului britanic la mijlocul şi în a i inmăitate a veacului al XX-lea rămâne o problemă. în special americane.In viaţa politică. âtn primul srînd. de evoluţia altora pe o cale specifică de altare. cu începere din veacul aii XVI-lea. i fază a dezvoltării sistemului politic care gravitează • uni Manii Britanii comportă. pentru judecata istorică. Unitatea economică a an e&tui tem politic e relativ întemeiată. limbi. prezentând o largă diferen N de structură politică.n majoritatea In parla-. din 1949 guvernai wţiinuil i 1I11.cn Mmzies. şi-a încheiat exis-n jurul lanului 1960. după un proces de modificare naturală şi de disoluţie ai cărui germeni trebuie căutaţi în la formării primelor dominioane şi care s-a accelerat i]i.

i. frînează dezvolt. capitalurile britanice interesate în explo. unitatea' Commonwealthulm i mai mult decît îndoielnică. o tamdinţă de sicădere a procentului ide schimburi cui ţările Commonweakhuluii. în însăşi opinia publică britanică şi-a făcut loc impresia i &. cît tocm. în Orientul Mijlociu. Acelaşi fenomen se observă şi în schimburile de măffui de o pairte. în 1947—1948. La 8 (martie 1952. în aceste condiţii. industriei proprii. Din punct de vedere politic. raportul s-a răsturnat complet : capitalurili engleze plasate aci nu mai reprezintă decît 26% din total. investiţiile de ipital american în atei ţară reprezentau mai puţin de 20% din capitalul străin. petrolului erau de două ori mai mari decît cele americane. a schimburilor cu alte ţări de< îi Anglia. în ansamblul comerţului exterior britanic . Nu există un sistem complet ide alianţe reciproce. cel al Austl < liei. Lui i se poate a<dău. din moment ce o iserie ide ţări alo Comunităţii s-au proclamat republici. Unele state .fi invocat.relaţii paşnice cu toate statale.vi recent. ide . eonsiidarînd că I acestea. înainte de aii doili război mondial. chiar şi ilc ordin militar.ui tratate cu Anglia. promovează o politici de neutralitate. în aproximativ un deceniu.inexistente. ele au ajuns si stituie peste 40%. pe de altă parte o creştere relativă. Comunitatea Britanică de Naţiuni nu m. De altfel. oomportîind anumite obligaţii. care-i permite să se încadreze sau «iu în pactele internaţian. fal de 64% care revin monopolurilor din Statele Unite. Ficţiunea unităţii în ju/rul coroana britanice şi-a pierdut sensuil. membre ale Commonwealthului. IM perioada postbelică. în comerţul unor ţări idin cadrul Comunităţii. iar întrunirea anuală a primilor miniştri din ţările Coni430 . între toţi mambrii.ii pe aceea a suveranităţii fiecărui stat în politica sa extern. inc li IM ■• cel britanic. Tratatele existente nu sînit bazate atît pe premisa apartenenţei la un organism statal comun.g i. guvernul australian a adus o hota de reducere a importurilor din Marea Britanie. beneficiind de taxe preferenţiale.ii reprezintă o realitate de fapt sau că ea nu va mai exista mu IM vreme. cale mai multe dintre ţările din Asi i Africa. altale nu. nefiind de acord cu existenţa pactelor şi sistemelor de blocuri militare.

dorind a-il înlocui prin cel al unanimităţii.i . 9. în condiţiile intereselor din ce în ce li verse ale unor ţări răspândite în toate continentele.inului 1965. * ) unitate de vederi. cît -şi din motivul că deja de pe acum ţăiri contestă principiul adoptării de hotărîri comune prin ■I i u t e de votud. idee le itradus in practică. P. Actuala sa configuraţie . în „Lumea". Nu e nici un motiv care să îngăduie presupunerea că slăbi şi că se va opri la un anumit punct al drumului. na. Perspectivele Commonweaikhului nu apar (prin urmare nici nici sigure. fie el maire sau mic. I hi faţa conferinţei Commonwealthului.ealihului reprezintă „. de principiu abstract. de a-şi alege l > i n s ă p t ă m î n a l u l e n g l e z „ O b s e r v e r " ..1 lungul ului îngust dintre coeziune fi daaluţie nu i 1 încheiat. In n.jriituiriU goali d i cărei credinţă a devenit(lip&itî <l Procesul de reorganizare pol ii m . 1964. c i t a t d u p ă J o h n G r i t t e n . ţările afro-a»iatice din cadrul CotnmoQ■ ilthuiluii au lansat ideea constituirii unui :socretairiat al acespună capăit influenţei încă precumpănitoare a un IVi ii.1 căror dezvoltare a fost împiedicată de coloni..11 te popoare reprezintă un 'bun demult diştigai < mza progresului şi civilizaţiei omenirii impune respec 'Irqptului fiecărui popor.w K ale unei < l c . iate şansele de a nu se realiza dack cal mulit în chestiuni imul secundare. Guvernul laburist englez e favoI M I ni. i i normal ca. pe o anumită treaptă a progresului istori/Cj '■ a Aisiei şi lumea africană să fi ajuns a înfăptui cei .Hiii în caidraiil său. irm. r revine la introducerea unui fel de drept de veto al trui membru. 431 . eventual. iar în faza actuală se afirmă lîn viaţa fbceloi i.m I . sau. în toate problemele discutate la conferinţele n lor Commonwealthului.ilr.i dosfiisair. Toată evoluţia sa 'i ultima jumăitate de secol confirmă progresele celei de-a M I I I arte.s-a conturat ca re-ltAt hibnid a>l ciocnirii intre două forţe diametral opuse : lonialisroul şi lupta de eliberare naţională. atk din cauza discuţii/lor inevitabile jurul modalităţii de reprezentare într-un asemenea organism ompetenţei sale.irea istateilor naţionale independente e un proic rificat ila scară mondială care a cuiprimis succesiv Europa.ii degrabă ideii de a se crea un parlament comun.

. . < l < a-şi afirma fiinţa naţională. Profundul adevăr conţinut în acest enunţ — adevăi cucerit de popoare în practica istorică — indică limi> faptul că perspectivele unui sistem politic de tipul Gomumitiiţn Britanice de Naţiuni <sînt limitate.proprii : aceasta constituie în acelaşi timp o cerinţă esenţiala i menţinerii şi consolidării păcii.nestingherit calea dezvoltării polii i .m zkoriu. e mai mult di probabil ca isitoria să n-o înregistreze decît ca fenomen tr. Cu toate formele şi apa rentele liberale de care ea caută să se înconjure. . de a-yi soluţiona singur treburii. iale şi economice. pe parcursul desăvîrşirii apro^piate a independenţei ji suveranităţii popoarelor care o alcătuiesc.

ANI* XI REZUMAU BIBLIOGRAFI K Indici .

One of the basic ideas of the work is that the British Empire in the historical sense of the notion. In this sense.. while some of them completely renounced any form of association with her.1 rt a new chapter. Britain's political nnd economic influence in the world is so different from the older forms oi her domination as to oblige those who want to write her history to 1.. according to their general or special character. with special H <> n those published more recently.■ A Short l / i \ t < > > v Summary The present work is primarily irttended lor the public at large as a rather detailed means of information.li n point is that the British Empire is regarded > a phe. and allowing lor the fact that an exhaustive and strictly specialized study could hardly bc included within the limits of such a restricted volume. Considering the subject matter in its evolution towards U end. within this new framework. This has oceurred in the past two decades. combined with a synthetic inter-pretation of the history of the British Empire.. when most of the former British colonies became independent as Common-wealth members on an equal footing with Great Britain. may be regarded as a phenomenon that come to an end. oi works.. sensibly distinct from the one just ended. In order to help the latter we have included in the work a rather comprehensive bibliographical list.• noii .. the work can ilso be consulted by secondary-school teachers and by students of History I iculties. The pre. classified by categoric.CAMIL MUREŞ AN THE BRITISI I EMPIRE • .. the author has done his best to provide the necessary explanatlong Th« ni.•ent work considers that..

435 . ni ihc development of this form of capital and by the rising economic "iijuncture of the age.icteristic of the capitalist mode of production. whose specific features th« .• li.» clim i ■■. The whole period during which the economic basis ol British expanion i'onsisted in the activity of commercial capital corresponds to the i ige ol development known as "The Old Empire". i l l oi thl I H i l i . Its stage of impetuous expansion in thc seconcl l i .uithor has striven to establish.is paralleled by . CoiMtquentl) Kcncsis and its relatively slow early stage of developmeni vere uni lin by the growth of commercial capital during thf I6th and l / i l i enturies. .ir.miiry (the conquest of India and Canada) w.

but the stage in the development of capitalism characterized by the appearance of monopolies and financial capital. From 1815 to 1850 industrial capital did not succeed in completely adapting these institutions and practices to its own interests. by 436 . from a qualitative point of view. By "The New Empire" we mcant the stage in which British expun sion was founded on the activity of industrial capital. Thus. can also be considered the upmost limit in the development of „The New Empire". This is why we have described "The New British Empire" in the first half of the 19th century as being "in quest of its form". The Outcome was that free competition. social and juridical changes brought about by the triumph of modern industrial capital in the history of the British Empire. is dev to the genesis and development of "Tiu. the Highest Stage of Capitalism". uses this term in the meaning set in Marxist historiography and political economy by Lenin's well-known work "Imperialism. but as commodity markets for British products as well. which. chronologically. The last of ii chapters deals with the transition from "The Old Empire" to "The New Empire". determined by the development of industrial capital. The third part of the work. comprisiu ir. "The New Empire" was the expression of the complex economic. was the fact that the colonies were no more regarded as mere sources of raw materials. illustrated by the com plete crystallization of the liberal institutions and practices regulating Britain's relations with its overseas possessions during that stage of historical development. Free competition affected the history of these relations both in practice and as a doctrine. by "imperialism" we do not mean the phenomenon of large-scale expansion. Thus. The outstanding feature of this period.< >M Empire". This oceurred in the late ISth and early 19th centuries under the form of the "indus trial revolution". entitled "The Imperialist Empire". The second part of the work is devoted to these problems . a phenomenon induced by the suprey of industrial capital.ht chapters. Its classical moment — not confined to Britain's history alone — was the period 1850—1875. the very problem of the transition from „The Old Empire" to the "New" appears as one of the main aspects of the victory ol industrial over commercial capital in Britain's economy. and generally characterizing the economy of tirne. it deals with the period between 1815 and 1874.The first part of the work. also extended its influence to the relations between Britain and her colonies.

dealt with in the fourth (and final) part of the book. the signs of weakness were present. eventually raised the eternal problem of any such political aggregations : the difficulty of maintaining its unity. "The Imperialist Empire" is not the same thing as "The New Empir" : it is a hypertrophic form of it. ■. and in different geographical and spiritual climates.iconotny oi thi Britilh l'. Tlicy rtfllltcd Io I -. particularly in Africa. This required a corresponding reconsition of the policy towards the local populations.l . The defeat of Germany in World War I entailed the British Empire's itest territorial expansion. but on the formidable monopolistic fusion MO industrial and banking capital. These facts resulted in the development of a nationtl liourgeoisie in the colonies. It is the economic growth of the Empire as a whole that kept alive the di for selfgovernment in the British Dominions. Though one of the victor Powers in the two World Wars. the British Empire had to create a certain technical and financial basis for organizing the omic life of the colonies.iniong the Great Powers. From an auxiliary of the British JJ dotnination. and the apparent culmination of its power.ent the decline and end of the British Empire. living in different stages of economic.li'l iad Joseph Chamberlain's doctrine were the ideological reflex of l"-. Great Brittifl suffered serious economic damage and a weakening of its political l»c'stige and ability to maintain the unity of the Empire by force of 437 . for instance. Dis. it gradually became a factor conscious of its own lnt*l «nd began to struggie for the liberation of the colonies. It is no longer based on the Ugth of industrial capital.Iniinistration. crtheless. the mlarging of public education and the recruitment of natives in the '. Having emerged and developed for the purpose of exploiting the nories it successively included in its structure. The inclusion of vast territories inhabited I ' V different peoples. as.uilden llification of British colonial expansion. .r cvents. social and u l t i i r a l development.l ittent character to the anti-British struggie led by the naţional bourgeoisie. The causes were numerous.niin the eighth decade of the 19th ccntuiy.m# prcvalencc of the export of capital I" iiitciisification of the tendency > > ! rsdivlding the ■ l. Especially after 1918 i i " development of the proletariat in the colonies lent a morc radical m. Ii processes began to appear in i i i . and the last fifty years it) history.

il factors. consisting of more than 20 nations. in pin ting the finishing touches to the self-government status of the Dominions. ontinents ? It is a question to be answered by history . attempted a reorganization. Will Britain be able to get through this criticai period and stabilize chil . . after World War II. after World War II. the Commonwealth has proved. that the general trend of social development points. attraction ex< the socialist câmp. To nil ilicse facts one muşi add. in the case of such a structure as the British Commonwealth of Nations. to be an open gate towards dissolution. and in the Commonwealth. The situation <■ nude cven worsc the world economic crisis of 1929—1933. One-country rule now tended to turn into a five-member directorate. And the Commonwealth. Being compelled to grant the same status of free association to most of its possessions. has become a highly heterogeneous organism. Based on the experience of the past. The Empire. At any rate.arms and the administration.issociation of states with different structures. This formula meant a parţial division of power between Britain and its Dominions. in 1926—1932. whose viability is threatened by multiple-internal contradictions. It consisted. without committing himself. the historian may state. towards the eventual full independence of its component parts. The past fifty years thus appear u i | > r i i o d of defensive in the British imperial idea. which is never complete and cannot offer possibilities of exact anticipation. confronted with so many centrifug. spreading over five . Great Britain was unable to prevent the complete separation of some of them. con siderably strengthened and determining a Ktuiblc change in the world balance of power. Conceived as an element of balance in order to safeguard the unity of the Empire. historians merely ask it. it represents the actual end of the Empire i onceived by whole generations from the two Pitts to Winston l Imrchill.

H(pHMecKoe AJII KanflTajinciii'iccKoro cnoco6a n[n> OACTBa. HMC 1 ii ........KAMMJI MM'i U I M I BPHTAHCKAH 11A\111 I *III •■•■ KparKuu ucfopuiecKiiă oâsop — PE3IOMI paâora npeAHa3Ha i iena....iflii cpeflHeft uiKOJibi.1 ICU TeM........ cpaBHHTM .... cneu. iaB . OaHa H3 OCHOBHblX HAefl pa60Tbl COCTOHT B TOM. OTHOCHLUHHCH H H AHH KO XVIII-TO • IHIIO KaHaAbl). aBTop nbiTaeTCH AaTi..... aBTop ciHTaeT H paccMaTpim........ mo iipn co:i ..... flJin umpoKOfl nyfijiHKH.i H TH 'i ecKo e 1 1 3K OHOMi l<i eC KO e i i . WTO 60JIblliaH MaCTb 6bIBIUHX 6pHraHCKHX KO'JIOHHa..iiou 11 B p. a TaKxe H cryAeHTaM HcrapimecKHx (pareTOB.... 1 10 OT npe>KHe ft (popMu ee BASAblitCTBa...ieHHe..iaBepuieHHe.... ee 3apowAeHnc n nepabifl....iaeTCH pa6oraM ony6jiHKOBaHHbiM B noI I II C C lipeMH. 1 ...ii'i BpHraHCKyro HMnep . nptmeM c oroBopKoft.i. B u£]inx..1... pa6ora coaepjKHT AOCTa1110 o6c'TOHTeJibHbiH cnHCOK jiHTepaTypbi. 1 ..itiiiinicM > i .....i Hn aio i ny K JC H 3ACCI...u o i i i i i i '..... no KaTeropHHM TpyflOB.. D paMKax o6mero o63opa.II> sm... B nepByio OTepe&b.101 B HCTOpHIO — Î M I iibiHe pacc.....p u n — B CMbICJie.. o f i i ..IM . 06 HcropHH BpHraHCKoft HMitppHH.... MTO cneixHajibHoe H ncnep..i p i i ' i c M <Ko6oe BHHMaHHe yAe..(aiomee iiccvit-AOBaHHe Ha TaKyio o6uiHpHyro reMy HeocymecTBHMO IKOM orpaHHMeHHOM o6i>eMe... i | > y i < T y p e MH p oB o e n o ....niii.aeHaMH oapyxeCTBa HauHfl» (.. B liaCTOH' n u l i pa6oTe BbicKa3biBaeTCH Mii enne.. IIHHylo 1.... UTO fiy/U'T OTKpbITb OT HCTOpHK flOJIWeH oT .Commonwealth")) a iieHoropue OTKa3ajiHCb 6Uie OT BCHKHX CpOpM COAPY>KeCTBa C BeJIHKO6pHTailHPl"l..1 ja sepuieH i ip eAH A y in eit ... ne pHOA ee pa3BHTHH o6yc... TaKHM o6pa30M...110....... IUHH 1 1...... pa6ora MO>Kex 6birb ncwe3Ha npenoir. B KOTOpOM 3T0 nOHaTHe BOHI..... cTaB paBHonpaBHHMH n. B -iToM CMbicjre.........m noAbeMa CTOJleTHH TOpro 9KC ( i i KaiiHTajia XVI-M H H XVII-M BTOpOH CTaaeTHHX.imio 1'iiccMaTpHBaa npeAMeT CBoefl paCora B npoui IUHH. iiuiocTH.... cBepuiHBUiHHCn 3a noaneAHHe 10—20 jieT..IbMHliaUHOHHbIM nyHKTOM 439 .MaTpHBaTbcH KaK SBJieHHe.. i i i s n i i i c A n 1 m u nacTOJibKo OTJiH liaeTCH .......'IbHHX 1 i c n i i i i npHo6pevia HesaBHCHiviocTb.... npeflocTaB^ieiiHH eft cpaBHHTejibHO noApofiliwx caesMBHft. HTO BpHTaHCKaH 111 ...... . nc.. HBJIHeTCS Ky. OTHOCHmeecH K npoui- i v .....iiiiii ci irn HO Bofl . nOJIOBHHe MII..i....nee O6LUHM HJIH 6cwiee cneuHa^bHHM xapaKTopoM....... H MCHHO B paoere Ha cTyfleHTOB. oaiaaMeHO11. Kcmeu ee... i u i u ' i n i c noii ... CO t>fipa3HO c HX 6o. 1 IIIII.

KJiacCHqeCKHM MOMeHTOM 3KOHOMHKH BTOlI snoxH — H He TOJibKO B HcropHH AHrjiHH — HBJiHexcH cjieAyrotu.i6oTbi. 3apo5KaeHHK) H 3BOJIK )I.M pacBonpoc nepexo^a or «Crapofi» K «H OBOH HMnepHH».HH «CTapoft HMnepHH» nocBnmeHa 1-aa paSoTbi. TaK H B 06jiaCTH AOKTpHHH.iaflaK)meH Hepioft SToro nepnoaa. ITO KonoHHaJibHbie B^aAeHHfl yxe pacCMarpHBaroTca He TOJibKO KaK HCTOIIHHKH cwpba. Bonpoc nepexoAa O T «Cxapoft» K «HoBofl CBOflHTCH. na yKa3aHHOM arane 440 . Ha KOTOPOM ■ OCHOBe CpHTaHCKOH SKCnaHCHH JI6XHT AeHTejIbHOCTb npOMblIIUieHHOMKanHTajia. «Hooaa HMnepHH» HBJiHerca BbipaJKeHHeM CJIOHCHUX nepeMeH B o6mecTBeHHOH. BeCb Hr|i|K. TaKHM o6pa30M.ce nocaie 1850. nojiHTHiecKOH. XpoHOJiornqecKH ona O T H O CH T CH K nepHCwy 1815—1874 rr. I l| ioo6. 3 THM nepeMeHaM nocBameHa 2-aa iacTb I>. B nocjieAHe. «H OBOH HMnepneft» no«pa3yMeBaeTCH 3Tan. KOrAa nOJIHOCTbK) BbIKpHCTa^JIH3OBaJIHCb JiH6epajibHHe yqpejKAeHHH H npaKTHKa.HH 3TOrO flBJieHHH MOHCeT 6bITb OTMeiCHO B HCTOpHH OTHO KOJIOHHHMH H MeTponojmeH. K OAHOMy H3 ocHOBHux acneKn" npoMuuijieHHoro KanHTajia HSLM . HBJiaeTCH TOT <paKT. OTJiHiHTeJibHuc KOTaporo aBrop nuraercH BbiHBHTb. B pe3yjibTaTe iero Ha CHoiueHHHx MeJK^y KOJIOHHHMH H MeTponojineH arpascaioTca nocneACTBHH Apyroro cneuH^HiecRoro xapaKTepHoro nnn SKOHOMHKH TOH SI TOX H H o6ycjiOBjieHHoro npoMMinjieHHoro KairaTa^a.M TOAOM ABaauaTHnaTHjieTHe. B cymHOCTH. ToproBHM B aHr^HftcKOH SKO HOMHKC 3 TOT nepexojx npoannsi&rcn B «npoMbiuMeHHOft peBo^iiouHH» H OT H O C H T C H K KOHuy XVIII-ro H Ha wajy XlX-ro croJierHH.pa3BHTHH 3 TOH (J)opMH KanHxajia H OTpIJKai (uiaronpHHTHyio MHHeCKyiO KOHT>K)HKTypy TOH SnOXH.)A B npOA<M}KeHHH KO Toporo AeaTenbHocTb Topro-Boro Kanimuia muiHjiacb sKOHOMHietKoi ocHOBoft 6pHTaHCKoft sKcnaHCHH.The Old Empire'). a HMeHHO CBO6OAHOH KOHKypeHn. cocToaman H3 BOCbMH pa3aanoB. HO H — B paBHoft Mepe — KaK PHH K H una c6brra npoAyKUHH MeTpono^ HH . paccMaTpHBaeMoe aBTopow OAHOBpeMeHHO H KaK BHCIHHH npeAejI pa3BHTHH «HOBOH HMnepHH» B Ka<JeCTBeHHO'M OTHOineHHH. KaK B a6jiacTH npaKTHKH. ropHAHiecKOH H flpyrax Bbi3BaHHbix TopwecTBOM npOMbiuiJleHHoro Kannrajia B HCTO -pHH BpHTaHCKoft HMnepHH. perjiaMeHTHpoBaBiuHe orrHOA HMHH C ee 33 MOPCKHMH BjiaAeHHSMH. cooTBercTByeT 3Tany pa3BHTHH HMB nyeMOMy «CTapoft HMnepHeft» (. onpeAeJiaeMoro pa3BHTHeM i!| inMbiui^eHHoro KanHTajia.

iMii n .O H H no c^e Aii eft n acr o Ha CTonmeft paSoTbi. a ee ninepTpo<pHH. o3aniaBjieHHaa «MMnopnajineTH'iecKaa Hiune.tni. (pHOBoro KanHTaJia.I . AOJI I Guna co3AaTb y ce<5a onpefleseHHyio TexHHHecKyro H (JiHHaHco»V») OCBOBy opraHHSaUHH 3KOHOMH1eCKOH KH3HH B KOJ1OHHHX. Hbl STOMy MHOrOTHCJieHHM. FIosTOMy pa(><>n i... 3HaMeHyiOT co6oft ynaaoK H KOHeu HMnepHB.0. BKJIKWeHHe B C(pepy 6 p i l l . 1 'mi mweiOT nocneACTBHeM pe3Koe ycnjieHHe 6pHTaHCKoft NoA 3KcnaHCHH. noA «HMnepHa. n i ( l i ' " n orpoMHbjx TeppHTopHH. I I eutc • MM B epsofi ucuioBHHe 19-ro cioneTua oxapaKTepHaoBtHi KBK H 11 CTaAHH «nOHCKOB (pOpMbl». MII. nOAo6Hbie HBJieHHSI BO3HHKaK3T B npOIXeCCe pa3BHTHH BpHTaiK Iv l ll l • I. npH3HaKH cviaâocTH HajiHU.. «HMnepHajmcTHiecKaH HMnepHa» ST O He npoCTO «HoBaa HinnepHn».ner ee H C T O P H H .| i 1815-ro AO 1850-ro roAa np nOJIHOCTbK) O())OpMHTb 9TH yl|>i I iiHTepecaM. OKOimaT&nbHO yTBepAHBM H B MapKCHCTCKOfl HCTOpHOrpadpHH H nOJIHTHieCKOft 3K0H0MHH 6jiaipH H3BeCTHOMy npOH3B6AeHHK) JleHHHa : «HMnepHJIH3M — BblCUiafl I U I K. B ee sKOHOMHKe. OHa ocHOBHBaercfl He TCwibKo Ha Moryme. nopOAHJIO B KO1ICMIIOM ifi( v>KHyio npofi^eMy Jiro6oro II HMCHHO : TpyflHOCTb coxpaHeHHa ero lipHTaHCKaa HMnepHH. npow HBaioiUH MH B pa iirniux HKlIc |i. naceneHHbix pa3Hoo6pa.. npeodjiaAaHHeM aKcnopia KanHrajia HaA SKcnopH I M TOBapoB. TaKHM ofipasoM. B oco6eHHOCTO B i>3e4>a MeM6epjieHa HBJIHIOTCH HX HAeoJiornqecKHM OTrcwiocKOM. HecMorpa Ha Bce STO . a Ha MOTOHOM MOHOnojiHCTHqecKOM I l i l l l l l HH MejKAy npOMblIlMeHHblM H 6aHKOBCKHM KanHTaJiaMH. i IMH. ycHJieHHCM crpeMjieHHH K pa3Aejiy H nepepa3A&ny Bcero MHpa ue^HKHMH AepacaBaMH. xapaKTepH3yeMyio o6pa3OBaHHeM MOHonojiHft.i mc npoMbimjieHHoro Kannxajia. 3îO 441 . HaiHHafl c 70-x roAOB npoiujioro Bexa. H I I I I . (Hcno^b3yeT nepBbift TepMHH B CMLICJIB . H nowieA-5 0 . H3J i o> KeHHbi e B 4. a dpa3y pa3i i s i KanHTajiH3Ma.i 'i Mior o Ky^b TypHoro pa3BHTHa.iiuiTajiH3Ma». ca H mi . FIo6eAa Haa FepMaHHeft B nepBoft M HPOBOH BOHHe npHHOcHT Bpn-KOfi HMnepHH He6biBajibiii pa3Max H BHAHMOCTb anorea ee Mory-i na. HaxoAamHMHca Ha pa3Hbix cTyneHax SKOHOtumecxoro. iu A I . KoropaH BO3HHK^a H paanHBajiacb no JIH M I I M sKcnflyaxauHH nocTeneHHo aaxBaneHHHX TeppHTopHH.l(pHiieCKHX H AyXOflHblX KflHMaTaX. TpeTbH qacTb paâoTH..iH3M0M» MM HoiiHMaeM ne HB^eHHe SKcnaHCHH B UIHPOKOM Macuiraâe.

ifleMoft HaitHOHajibHoft 6ypxya3Hru O6e MnpoBbie BOHHH . . I cotwa^HCTHiecKo ro .tu CTpaH-nofieAHTe-ibHim. HecMOTpn Ha TO TO A HIVIHH HHCJiHJiacb cpe. CTOJIKHyBIUHCb c i ' i-KwibKHMH ueHTpo6e>KHbiMH (paKTOpaMH.npeAno.iH ee 3KOH0MHiecKyio inouib. 3HaiHTejibHO yKpenHBiiieroca n BU3B.I B qajiHe npoflBJiHeT TeHAeHUHK) npeBpameHHio AHpeKTopHio H3 nsim H cnaceHHH eAHHCTBa HMIIC pHH. B r ofl (p opMe. Pa3BHTHe npo^eTapHaTa B Ko.TMM noKOjieHHHM.i SKOHOMHHecKHti KpM3Hc nepHoAa 1929—1933 rr. nooieAHMe HflTbAecHT JIBT HBJISIOTCH o6opomi UMI. nocie BTopoft MHPOBOH BoftHbi. BbicTynan BuanajK B Ka>iecTBe noinomHHUbi CpHTaHCKOfl CHCTeMW rocnoACTBa. iianpHMep.HH. 3aayMaHHaa KaK sJieMeHT paBHoBecHfl TOpblX H3 HHX.iw Bn^oTi» io H HTT ' OB cJiy iae. B CO3AaHHII « C o Ap y x e cT B a» ( „ Co mmo n w e a lth ") . opraHH3MOM.e pojib curpa.?ieHHbie npoTHBopeHHH craiiHT BO BCHKOM co. HaCJHTWBaiOLUee CBbIUJe20 yqacTHHKOIl. He MorJia H3fie>KaTb noJiHoro orAciemifl HeKo IJleHOB. SKOHOMHiecKoe pa3BHTMe HMnepHH B II&FIOM SjiaronpHHTCTiiyi-i TaK)Ke aBTO'HOMHCTCKHM TeHAeHIlHHM B AOMHHHOHaX. «COApy>KeCTBO».io Hpe3BH liaHHO pa3HOpoAHbiM CD 6 H O C T 5.).nbHbift H âojiee nocjieAooaT&jibHbiH xapaKTcp aHTH6pHTaHci<oft 6opb6e.iaraeT cooTBeTCTByiomHH nepecMOTp K IIOJIHTHK H no B OTHOU KMI IIK » MecTHOMy Hace.iaAeHHH. E AHHOII . IloAoSHyio x. npHTHraTejibHasî CH . Bce 3TO npHBe.viy. pacuiHpt'iimi CHCTeMH HapoAHOro npocBeiueHHH H B npfinjieucHHH Ty3eMueB B aAMH HHCTpaUHIO. (pop. BupaxaiOUtHfti ». 3Ta peopraHH3au.HHM nepHOAOM 6pHTaHCKOft HMnepCKofi HA6H.iacb OTKPWTOH AsepbK) K pacnaAy.iocb ne. TaKHM o6pa30M. owa nocTenenHo naqHnaer oco3HaBaTb AeHIie KOflOHHH. HOA B B HeApax KOTOporo OHO H MHoroqnc.iHKoSpHTaHHH.iee paAHKa.MHeHHe ero WH3HecnoKaKoft npeACTan. ee npecTHJK H cnoco6HOCTb K noAAep*aHMK) eAHHCTBa Hivinepim apMHH aAMHHHCTpau.. nOAopea.HH COCTOHT B OKOHiarejibHOM yTBep>KAeiIHH CTaTyTa aBTOHOMHH AOMHHHOHOB (1926—1932 rr. Hamniax or O 6 OHX 442 . o co fieHHO nocjis 1918 roAa 6o. Ko H H C BOH cort CTBeHHble HHTepeCbl H CTaHOBHTCH HHHUHaTOpOM 6opb6bl 3a OCBOfiu* MH -poiiofl BceMy sroiviy HoâaBJrHCTCH.Ta «C o AP y a< e c T B a» nocJie BTopoft MHPOBOH BOiinu oi<a3a. nan npeAoctaBHTb TOT xe craTyr CBO 6 OAHOH accoitHauHH CTBy CBOHX B. I . HiwnepHH nwTaeTcfl npoBecm peopraHH3auHK).TO K p83BHTHIO I! KCMOHHHX HaUHOHa^bMDJi 6yp>Kya3HH. On a O 3 H a q a eT tj a c TH iHb i f t n e p e Aeji B^acTH B HMnepHH iviejKAy AHMHeft K H AOMHHHOHaMH.lar ep a.(ieHHK>. BosrjiaB. Be.aoHHflx npHAaeT.m CUeTO iviy6oKyio nepeweHy B paBHOBecHH CHJI B M«pe. cîa.

HUHt...nii ..iHoft He3aBH- iixoaauiHx ee coctaB y-iacTHHKOB...iii MOOKei [8Tb . I n.. KOTOpult CTB ropHK... HO 0TB6T Ha KOTOpi... iBUBSHCb Ha onHTe npoinjioro.... IM H He nOOmpfllOlHHIVI aOcO...... B no.. 1. III .....iiiaeT no..ifl KPHTMVCCKHA tCTcn M nepiioa ni uipoBa Tb 9Ty dpe Ae pamiK) r ocy aapc Ti c p» ■ ■ i i n i h i x no nHTH MarepHKJiM ' Boi BOITpOC.iHTHHecKofl cTpyKTypbi Tiina 6pHTaHCKoro «Co/ipyHa npeo6^a AaHHe CTpeMjieHHfl B K V K ..1 " I | ' V < M ' C T B O » 3HaM«Hyei co ni Am... i u i B KpaflneM cnyqae yTBep>KAaTb. I .ti mi ( i i i m e e HanpaB^ieHHe pa3BHTHSî o6mecTBa.'HOTHO TOMHOrO ' .. ... HHKorfla He HBJiaiomHMCji ao..• HCTOpHH.mu npeBosMO'n...I IM .. c Heo6xoAHMoă i'i.

qui sous-entcinl une fin. sensiblement different du chapitre acheve recemment. A l'intention de ces Iecteurs. Une idee de base de l'ouvrage est que l'Empire britannique. peut etre considere comme etant ph^nomene acheve. etaient dus au develoi ment du capital commercial au XVI-e et XVII-e siecles.CAMIL MUREŞAN L'EMPIRE BRITANNtQUE Precis d'histoire Aper^u Cet ouvrage s'adresse. la plus grand pârtie des anciennes possessions coloniales britanniques avaient acquii leur independance et etaient devenues des membres egaux en droits du Commonwealth. L'au considere. au grand public. l'ouvrage s'est propose d'expliquer cette eVolution. prii dans le sens consacre par l'histoire. n'est pas reali sabie dans Ies limites d'un seul volume. periode relativement lente d'ailleurs. ii montre qui la genese de cet Empire et son developpement au cours de la prern periode. d'aprii leur caractere general ou de specialite et qui met l'accent sur Ies tra vaux parus recemment. L'essoi l'expansion durant la deuxieme moiti^ du XVIII-e siecle (conquetc l'Inde et du Canada) £tait ddtermin^ par le developpement maximum du capital commercial ainsi que par la conjoncture economique de < periode. l'ouvrage pourra egalement etri consulte par Ies professeurs de l'enseignement secondaire et par Ies etu diants des facultes d'histoire. ou bien certaines d'entre elles abandonnaient corn tement Fassociation avec la Grande Bretagne. L'auteur considere quc. Consideram Pobjet de son etude en une evolution. en premier lieu. vu cette nouvelle structure de l'Empire. rangee par categories de travaux. l'influence politique et ecoim mique de l'Angleterre dans le monde se distingue de son ancienne foni ir de domination dans une mesure telle que l'historien desireux d'^crire sur cette periode est oblige d'ouvrir un nouveau chapitre. Toute cette periode. fut in< une bibliographie assez vaste. concernant un sujet aussi vaste. ayant but de lui offrir un moyen d'information relativement detaille englnU dans un apercu de synthese de l'histoire de l'Empire britannique. Dani le meme sens et tenant compte qu'une etude de stricte specialite et haustive en meme temps. en essence. Au cours des demiers 10—20 ans. que l'Empire britannique est un ph^nomene cifique du mode capitaliste de production. dont la base economique de l'expan444 . Cest pourquoi.

11 I in|. â savoir la libre concurrence. Cette periode. Les relations entre colonies et metropole subissent par ifnt. comprenant huit chapitres. Nouvel Empire" est l'expression des changements complexes sur i'conomique.. le capital industriei ne r^ussit pil eneoi ■odflcr entierement. Le trăit specifique de cette periode determinee i li \cloppement du capital industriei. connue comme l u i ion industrielle". mais. i .n. Ile d'autres pays egalement — se situe dans Ic quari ott lifdi i 1850.m]ue etait constituee pai du Ctpittl CO. Au cours de con.. Le dernier de ces cha-du passage de l'„Ancien" au „Nouvel Empire". Itbre concurrence dans l'histoire de la Grande Bretagne — commi . cet £tat se manifeste aussi i tant que doctrine que dans la pratique.illisaient les institutions et les pratiques liberales qui UT1 ii les i.i nil . selon ses intirâts.1 In phase de developpcmnn. I i IlI-eme pârtie de l'ouvrage porte le titre „l'Empire imperialiste". dîti dl I A. Dans 1 e des relations colonies-m£tropole. en egale mesure. M i n e " . se situe vers la fin du XVIII-e et le comut t i u XlX-e siecle.. l'ouvrage caracterise le „Nouvel Empire" britannique 4t li premiere moiti^ du XlX-e siecle. La periode daaiiqui de I. 1 Itrme „Imperialiste" est employe dans son acception definie dans 445 . politique. ces institutions et ces pratiquM i |niurquoi. eîc. entend par „Nouvel Empire" la peViode de l'expansion brii le >nt la base est constituee par l'activite du capital industriei.1. comme debouches pour la production I li metropole. plriodl . comme etant „a la recherche de . roblcme du passage de l'„Ancien" au „Nouvel Empire" est en essence irineipal de la victoire.1. periode que l'auteur considere comme limite mprlnif de i'i-ment qualitatif du „Nouvel Empire". social. I l i t re 1815 et 1850. juridique.dlgtgtl bl trtitl cartcterili | ptrtie I de l'ouvrage.. s'occupe de la ■ et de 1'eVolution de r„Ancien Empire". du ndustriel sur le capital commercial. La pârtie de l'ouvrage est consacree â ces aspects et se rapporte a li 1815—1874. que d^terminait la du capital industriei dans l'histoire de l'Empire britannique." (The pire) dont l'ouvrage s'emploie <l< . les effets d'un phe'nomene bien specifique de la pe'riode de 'iion du capital industriei. c'est que les possessions colonc sont plus consideVe'es uniquement comme sources de matieres . dans l'economie de l'Angleterre.ipports de l'Angleterre avec ses possessions d'omrc M I C I .

par la suite et graducll. habites par des pcu ples differents. Ceci a conduit â r&onsiderer la poli tique envers les populations autochtones. Toutefois. porte l'Empire britannique â sa plus grande extension et â uaj apparence d'apogee de puissance. l'Empire britannique a du creer d. social et culturel. II n'est plus uniquement fonde sur la force du capiul industriei mais sur la fusion. les signes de faiblesse pr&ents et les cinquante dernieres annees de son histoire — qui sont trai dans la IV-e et deraiere pârtie de l'ouvrage — representent le declin el 11 fin de l'Empire. Les doctrines de DisraW et de Joseph Chamberlain constituent l'expression ideologique de cvinexpansion. Cette derniere fut tout d'abord un auxiliain du systeme britannique de domination mais. se trouvant â des degres varies de developpei: economique. specialement en Afrique. dans l'ouvrage le terme „Imperialisme' n'est pas pris dans | sens d'expansion sur une vaste echellc. Les causes de cet etat sont nombreuses. dans son economie. entre le capiu! industriei et le capital bancaire. tant graphiques que spirituels. Etant apparu et s'etant developpe dans le dessein d'exploitci territoires englobes successivement. par exempli dans un elargissement du systeme de l'instruction publique ou dan l'accession des elements indigenes a des postes dans l'administration Ces faits ont eu pour consequence le developpement d'une bourgeoi.ui son hypertrophie. mais a le sens de phase de deVi loppement du capitalisme qui se caracterise par la formation d< nopoles.l'historiographie et l'economie politi<|iir marxistes par l'oeuvre biflj connue de Lemne „L'imperialisme R>d 'ine du capitalisme' pourquoi. qui s'exprimait.m son sein une certaine base technique et de capital pour l'organisation di la vie economique des colonies. au cours de la premiere guerre mini diale. par l'accentuation des CM dances au partage et au repartage du monde entre Ies grandes puK Ces phenomenes apparaissent dans le developpement de l'Empiri britannique. par la preponderance de l'exportation ■ capital sur l'exportation de marchandises. L'extension de la sphc la domination britannique â d'immenses territoires. du capital financier. vivant dans des climats divers. souleva finalement l'eternelle difficulte de toul conglomerat politique semblable : le maintien de sa cohesion. „L'Empire imperialiste" n'est deja plus le „Nouvel Empire". m. La victoire sur l'Allemagne. â caractere monopoliste. 446 . dans la huitieme decennie du sifci I passe.sii naţionale dans les colonies. Ils ont pour consequence l'accroissement brusque de l'expansiol coloniale britannique.

iicrrc... aux structures si differciiM dans Ies cinq continents ? Cest lâ une question que 447 .. V el l'administration. im i u n sa viabilite.D ' ti ilc ses possessions.. ne comme un element d'equilibre et de sauvegarde de la de l'Empire.. considerablement renforce Hi . . devint un organi.. . i " .. â l'interieur duquel des contradictions multiple. april la > . apres la deuxieme guerre mondiale. En meme temps.. essaie de se reorganiser ■ i (|ii'cntre 1926 et 1932 Ies statuts de l'autonomie des doII IHI » furent ^labores et que fut cree le Commonwealth..iutonoinie .. et qui determinaient un changement notable de Pe'qui-«dlal. I. Dans ce sens agissaient egalement la ni. La direction unique tendait ainsi â se ier en un direc toire â 5 me mbre s.. loppement du proletariat dans Ies colonies imprima. I r certaines d'entre elles. la formule de Commonwealth s'avirttit. celles-ci ebranlerent sa force economique.-s avec tant de facteurs centrifuges. .I I . (oeic d'attraction du monde socialiste. guerre mondiale.sinc extrfimemeni I n ' »(lnr.II e que l'Angleterre reussira â traverser la periode critique actuelle dre durable cette federation d'Etats..prii conscience de ses proprci ini .que de 1929—1933 et. m4 par plus de 20 associes. •olitique et sa capacite de maintenir l'unite de l'Empire par I M M . la Grande Bretagne n'a pu ivitei li dfta . le Conunonvealth.. rnieres cinquante annees apparaissent pour ces raisons comme i "ii l'idee imperiale britannique est sur la defensive.. L'Empire. une porte ouverte vers la disiolutlOB IIMintc d'accorder Ies memes statuts de libre lisoci. infime developpement iconomiqui dl l'Empire britannique cmble qui engendra et novrrU I' l pil itioni i l'. particu<\i 1918 un caractere plus radical et plus consequent â 1» britannique que dirigeait la bourgeoisie naţionale.. Cette derirmule signifiait deja une division partielle du pouvoir entre nnlrirrrc et ses dominions.. l<-s colonies. l i n l'Angleterre fut parmi Ies puissances victorieuses dans niondiales. II represente en tout cas la fin di 1 i c i I mpiri ni forge des generations entieres depuis Ies deux Pin jusqu'i ..

cjui. mais celui de l ' h i i i .l'historien se pose. d'ailleurs n'est jamaii complete et qui ne peut mener â une preVision rigoureusement i l'historien peut tout au plus affirmer que le sens gene'ral du loppement de la societe va. vers le renforcement des tendancM | l'inde'pendance complete des parties qui le composent. mais ce n'est pas son râie. Se fondant sur l'experience du puii. dans le cas d'une configuration politiqw du type du Commonwealth. d'y re'pondre. i i . .

1961. voi. voi. 204—236. Bucureşti. pp. sau cu precădere. 9.P. rol.S.P. 391—397. 229—236. E. 125—141.P. E. Opere.S.. voi. pp. E. 1960. 1964. 1963. voi. prin i'rc'iale. voi. 371—389. 517—520.P. Bucureşti. 1963. 14.P. E.P. pp. Bucureşti. sau numai la o . pp.. 262—291. 184—195. 83—92. 12. 7. 162—164. 276—280. pp. 19.P. .F r i e d r i c h E n g e 1 s. E..P. 3. Opere complete. 27. 309—432.P. 1958. E. Bucureşti. pp.. 175—180. voi. în rubrica următoare. 327—335.. E.. 102—110. 480—482. 599—605.P. voi 1. E.. 523—531. Lucrâri gcnrr<i/r > p t f Imperiul şi colonialismul britanic. ol 2.. Intrări generale de istorie britanică figurează studiile de istorie engleza cart ie • it numai în parte la probleme coloniale . 497—502.P. pp.1 i \ .P. pp. 13.... Bucureşti. pp. 1963. Bucureşti. voi. 332—340.. E.. 66— 74. Bucureşti. 502—509. 666—681. 79—83.. următorul criteriu : în lob Lucrări generale. Bucureşti.P. voi.îl M . 441—447. pp. voi. pp.. Bucureşti. E. 1959. 16. voi. 1961. 1960. 493—495. 218—234. pp. 315—319. Bucureşti. 229—243. 449 . 15. Bucureşti. 1961. E. I... am trecut studiile care se referă la Anglia numai pariul . 304—311. voi. 1962. 321—329. 213—219. 180—189. 296—303.L. 296—314. 487—497. 1957. 1962. am înţeles studiile privitoare numai la o problemă. 568—573. 114—117.P. 156—164. am cuprins lucrările care se îeferă. 1964. 524—526. pp. • In alcătuirea accscei bibliografi: am avut în vicieri. 1959. E.. 73—75. 6. 104—108. Bucureşti.P. Bucureşti. Bucureşti 1960.P. 166—170.P. E. c n i n . l . voi. 10. 516— 530. 4. E.P. 2. Bucureşti.ij pottl a expansiunii coloniale britanice. 578—582. Bucureşti.. 457—504. 119—252. la Imperiul şi colonialismul britanic .P. 553—560. 587—592. :■:. 355— 361. voi. 486—489. pp. 375—387.. 466—478. E. pp.L. 1961. E. Bucureşti. 547— 562. în sfîrşit.P. Bucureşti. voi 11... E. E. pp. în i»gul lor. 241—256. 325—328.

Rezoluţia Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Roman. E. J e n n i n g s . Documents concernant l'histoire constitutionnelle du Canada. The Concept of Empire. a Ii-a. 1911. 17741947. J759—19li. 1961. New York. Commager. Cambridge Mass.Doughty. B. 1964. I (1534-1854). Harlow. N i c h o l a s .. Stevitt. voi. 6689. 3.T r u d e 1. A r t h u r G.. voi. 1963. Select Documents. 1931.P . Izvoare B e n n e 11. în „Scînteia".Madden. J. p. nr. ' on British Colonial Policy. M. V i n c e n t . I—II. XXXIV (1965). 1952—1962. F a i r b a n k . Ottawa.Declaraţie cu privire la poziţia PUR l» problemele mijeam muniste şi muncitoreşti internaţional \doptată de Plenara larg a CC al PMR din aprilie 1964. I ■ r & g a u 11 G u y . Toronto. ed a Vil-a. 450 . voi. Constituţional Laws of the Commonwealth. I v o r . 1759—1791. 1934. Bucureşti. E. Adam . Bucureşti. 1961. Selected Speeches and Document. G e o r g e. 1918. M. 1965. 1963. Raportul CC al PCR cu privire la activitatea Partidului in pe rioada dintre Congresul al Vlll-lea şi Congresul al IX-ltt al PCR.. Histonr du Canada par Ies textes. an. voi. P. A Documentar. British Colonial Developments. Documents relating to the Early History of Hudson Bay. China's Response to the West. S h o r t t . I : to 1898. W. 1763—1917. Burke to Attlee. ed.. H e n r y S t e e 1 e. Londra. Documents of the Canadian Constituţia).. A r t h u r B e r r i e d a l e . M i c h e 1. ed.Y o u n g. W. Documents relating to the North-West C ± pany.P. J o h n R. Montreal şi Paris. II (1855-1960). Toronto. [1953]. N i c o l a e C e a u ş e s c u . Toronto. Documents and Speecbes on Commonwealth Affairs. T y r r e l l .B r u n e t. 1774—1834. Documents of American History. C. M a n s e r g h . Survey.. a IV-a. W a 11 a c e. 1963. Oxford. F r e d e r i c k . M a r c e 1 . 1952. Londra. K e i t h . 1839—1923. Oxford. 1953. [Londra]. K e n n e d y..

i i . voi. 1962]. 2. Vicna. 21 (1966). I—II. H e n r i . F. i n t j c t . Iţunu. IU 12—1830. A. 1963. [1 96 2 ] .. B u r c h a r d. 1960. 1953—1959. 1914—1922. nr.. voi. an. Bucureşti. 254—291. A. . H n i o li w i ». passe et frustration en Afrique noire.. voi. Munchen. 1963.i r t c n. Britain aiul tkt Indepeiuienct of Latin America. Heinrich. i lumps. Urahes junges Afrika. . lui M a u r i . p p . l ( i o u z e t. în l'Europe du XlX-e et du XX-e siecle (1870—1914). Asia in the Balance. Georges. 1964.1 officcs Archives. „L'cvolutio I Immanite". F. J a c q u e s.. voi. Histoire des Continents.i aux XlX-e et XX-e siecles. Angleterre et France au XVIlI-e siecle. Hubert. F r a n z S e i m i b e l şi F r a n c o Valsechi. La politique coloniale et It partage de l. Histoire. [1965]. ■ ' i i l i c r . sub red. I—II. Changements politiquei tt i miques dans les pays d'Asie et d'Afrique au XX-v tiii li. Paris. Henri. Mil a no . vo i. La fin des empires coloniaux. 17 (1962). 1931 Lucrări generale ■ i i II 1 t. 5. Michael. nr. i r d e s. II. l u i M a x B e l o f f . sub red. e t. . Problemes et interpretations bistoriques. Das Zeitalter des Imperialismul ' 1914. Paris. pp. t II i. cd. 873—874. Selected Di». pp.C. Rapl voi. ■ u i i s c h w i g . Procesul colonialismului. ed. Imperialismul vot 1914. I—II. Histoire generale des civilisations. 1 0 1 3 — 1 0 4 9 . 1963.i l j u n g . . Berlin. IV—VII. [Paris]. Berlin. . an. [Londra. K. a IlI-a. L'Amerique et les Ameriques. Oxford. în „Annales". Paris. I I . F r a n c o i s. P i e r r e R e n o u v i n . P i e r r e . în „Annales". în XH-e Congres International des Sciences Historiqtut. •■ . 1937 [Col. G e o r g e W. voi. pp I I I 161. Les formes et Ies methodes de la colonisation des etats continentaux. Essai d'analyse comparee de deux croissances economiques. A. LXXXVIII].M i l l e r .

Maxime. N e v i n s .Hunton. 1840—1940. Richard. K u l i s c h e r . Paris. C h a r l e s . Les bourgeois conquerants. maghiară). P. a IlI-a. Imperialisticeskaia borba ia Afriku i osvoboditelnoe dvijenie narodov. 1918—1958. nr. L'expansion europeenne (1600—1870). 1959. Destinele Africii. Budapesta. 1953. 1957. C h. VIII—IX. Le Conflit du Siecle. a IlI-a. ed. M o u r i n. Koebner. I. S t e r n b e r g .. Reni. Istoria Statelor Unite. Paris. Budapesta. S e d i l l o t . [1958]. 1961—1962. D. A l p h a e u s W. Moscova. Histoire des colonisations. P i e r r e . Colotnb. S c h n a b e l . Histoire des Grandes Puissances. Marianne. Peuples et civilisations. M a h n-L ot. 1948.. [1945]. F r i t z . Le panafricanisme â l'epreuve de l'independancc. Mo r a z e . L o u i s C. S i e g f r i e d . Istoria diplomaţiei. 3. Paris. F r e d e r i c . L e g u m. 19 (1964). Bucureşti. 1964. pp. Miinchen-Berlin. Lannes. Ren o u v i n . Paris. 1960. II. 1954. [1958]. Bucureşti. II. Allgemeine Wirtschaftsgeschichte des Mittelalters und der Neuzeit. Paris. I. I. V a l s e c c h i . Andre. ed. a Ii-a. 1961. [1964]. Histoire de l'Afrique Noire. Paris. A l l a n . la B e 1 o f f. Henry S t e e l e. 1929. [1965]. Paris.. Breve histoire contemporaine de l'Afrique Noire. Bucureşti.C o m m a g e r . S i k Endre. 1961. R e n o u v i n . Leningrad. Paris. De la colonisation â l'independence. La question de l'Extreme-Orient. voi. J a c k . Paris. „Nouvelle Clio". Novaia istoriia stran zarube]noi Azii i Afriki. [1946]. M a g h i d o v i c i . 1958. W o d d i s . voi. Empire. A n d r e. — Vsemirnaia istoriia. Bristol et l'Atlantique Nord. op. cit. 1931.. 451 . Histoire generale publiee sous la direction de Louis Halphen et P h i l i p p e S a g n a c .. L'expansion demographique. 1930—1948. Paris. Moscova. Mauro. pp. Capitalisme et socialisme â l'epreuve de l'histoire. Noveisaia istoriia Afriki. Bucureşti. J u 1 i e n. nr. Joos. 1964. Cambridge. IX— XVIII. voi. în „Annales". Istoria descoperirilor geografice. Les voyages de decouverte et Ies premiers eu blissements (XV-e—XVI-e siecles). II (în 1. 1962. J o s e f . ed. 27]. Colin. Paris. 1965. voi. Moscova. Bucureşti. 1964 [Col. Xavier. Calea Africii. voi. 522—530. voi. La Crise Britannique au XX-e siecle. voi. an. 871—906.

sub red. 1949 [The Oxford History of England. English Foreign Trade. 1563—1642. 1700—1774. The Century of Revolution. I— 111. 285 —303. lui C h r i s t o p h e r Brooke şi D e n i s Mac S m i t h . R a 1 p h. VIII]. Edinburgh. F.. The English People on the Eve oj ' zation. 1962 [A History of England. I—X. voi. gen. History of England from the Accession of James I to the Outbreak of the Civil War. voi. k. I—II. 1558—1603. English Liberal Thought from the Restoratioii of Charh 11. 1962. Tawney. A. 1603—1630. XV (1962). E. A. 1961 i n e r . LonJi. ■ I I . I Moiim Ilistory. I. I.. J. 1910—1912. voi. J. 1954. în „The Economic History Review". S a m u e l Rawson. a Ii-a. i on. Cambridgi 1961. i i li <• r. in Honour of R. nntil the War with the Thirteen Colonies. (Sub red.. M a u r i c e . 2. Great Britaii.Lucrări generale tic A l l l l c y . W i l l i a m R o b e r t . An Historical Essay and Bibliographical Fgding List. A Study in Applied Mercantilism. B. Cambridge. Cambridge.. The Reign of Elizabeth. voi. V]. pp. . 1603 — 1642. L. H. Ann Arbor. Londra. nr. ■ i n s k i. voi. Moscova. voi. ed. . The Enforcement of English Apprenticeship.. a lui—). i n s . [1954].L e v i t k i . Boston Mass. A. Cambridge Mass. Essays in the Economic and Social History of Tudor and Stuart England. fii 11. seria a Ii-a. New York. The Constitution and Financi Scottish and Irish Joint-Stock Companies to 1720. W a l l a c e .. M a r g a r e t G a y .i. The South-Sea Company. Angliiskaia burjuaznaia revoliitţiia XVII veka. Oxford. John G. 1956. s t e i n . 453 . C h r i s t o p h e r . 1884—1886. A People's History of England. ( . ■-s. Development and Circumstcm. 1961. ptrling. 1603 —1714. The Eighteenth-Century Common Studies in the Transmission. i v . Caroline.

în „Annales" an. 1908. Paris. Burt. cit. Paris. M a u r i c e . New York. L' evolution de V Empire Britannique. B e e r . voi. voi. tom. în „Revue Histo rique" . New York. B r i e . 1929—1959. 1754—1765. I d r i s.-A n d r e J u l i e n . Boston.. L'Empire Britannique. în Les politiques d'expan-sion imperialiste. la B e 1 o f f. B e e r . C o x. 3. pp. G e o r g e L o u i s . 1949. Berlin. At the Height of his Power. 85 (1961). 1051—1094. F r i e d r i c h . 2. A l f r e d Le R o y. XXVII (1922). Aufstieg und Niedergang des Britischen Empire. Nov York. I—II. 1930. 485 Amery. C o h e n. 1928.pires". British Colonial Policy. B e n n e t t . publicată sub conducerea lui C h. Reflections on British and Roman Imperialism. pp. C r o u z e t . a Ii-a. B i u n t. ed. Joseph Chamberlain. 3. G e o r g e L o u i s . în „Coin parative Studies in Society and History". în „ American Historical Review". The Life of joseph Chamberlain. 281—310. 1912.■ Lucrări generali despre imperiul şi colonialismul britanic Adams. Cambridge. Londra. pp. The Evolution of the British Empire and Commonwealth from the American Revolution. CCX XVI . Ii i u n s c h w i g . C h e v a l l i e r . The Old Colonial System. [1956]. op. 1951. pp. Commerce et empire: l'experience britannii/uc du libre-echange â la premiere guerre mondiale. 157—206 [„Colonies et em. G e o r g e . voi. I—II. A. J a m e s T r u s l o w . IV. voi. Londra. P. F r a n c o i s . J e a n-J a c q u e s. V a l s e c c h i . [1962]. Imperialistische Stromungen in der Englischen Li teratur. seria I : „Etudes cdloniales". C r o u z e t . pp. Halle. B e e r . 1660— 1688. H e n r i . 454 . nr. I—III. 267—288. voi. 1907. La politique coloniale de l'Angleterre du XVIIl-e siecle â la veille de la guerre de 1914. nr. J u l i a n . VII (1965). 19 (1964). S c h n a b e l . nr.. 1578—1660. 441—460. British Policy in Changing Africa. 1959. pp. The Origins of the British Colonial System. On the Term „British Empire". col. 5 J . 1901— 1903. an. nr. — The Cambridge History of the British Empire. G e o r g e L o u i s . partea I. R e n o u v i n. A n d r e w.

55 . 205—218. The Fall 4d Colonial System.1 i n i. 1 .. Paris. Paris. Cambridge.. A. i e r sori. LXXVIII (1963). hey. D. 436—457. Oxford. 01on. voi. B e r r i e d a 1 e.. 1 i li. ed. 1939 [Oxford Pamphlets on World Affairs. The Eliiabcthan Age. i r e n c e H e n r y . 11. The British Empire before the American Revolution. 4. Oxford. W. Oxford. H. Criza Imperiului britanic. The Imperial Idea and its Ennemies. 1952—1964. 1961. A Study in British Power. n s o n .. Constituţional History of the First British Empire. 1959. voi. nr. 1923. V i n c e n t T. 1965. 2. Africa and the Victorians. 1607 —1783. nr. ed. I1 4 i I o w. I . A 1 b e r t. L. Oxford. ed. 1570—1850. Kpt K. Histoire du Commonwealth Britannique. I low. P. Oxford. H. Londra.Denny. 1770—1870. (1%2). Londra. F r e d e r i c k . voi. U pp. I—II. L. pp. New York. 1951 I e. Bucureţti. 1955. IV—X. A Study in British Free Trade.. 1944. seria t Ii-a. V i n c e n t T. nr. .. V. Paris.Madden.ngland. The Historian and British Colonial History. 1951.. The Local Executive in the British Empire.. r. R o b e r t L i v i n g ş t o n e . 1956. M o i i o n. 195K— 1960. 1930. prescnted to Margery Perham. La fin de l'imperialisme. Toronto. Ronald . The Approach to Self-Government. 1939—1961. I v o r. New York. G. I—III. K1 a u s E. Henri. The British Empire. I—II. <D.. 1939 [Oxford Pamphlets on World Affairs. [1961]. . voi. The Founding of the Second British Empire. Paris. în „The Economic History Review". 1763 —18 în „The English Historical Review". a Ii-a. a Ii-a. l y l e r . 1945. XV. Colonies and Raw Materials.G a 11 a g h e r. New York. 1920. M . John. R o b b i n s o n . l s o n . VEmpire coloniale. A. A. l ' a l m e R. The Expansion of Elizal l'. La colonisation anglaise. Kenneth . voi.. I. i II i n g s. Londra şi New York. Et perial Government. 2]. New York.. A. John . British Colonial Theories.on. The Commercial Empire oj the Atlantic. Alic». 7].

Paris.. a III-a. C o u p l a n d . 1945. pp.C o w l e y . LXXV (1960). Salisbury's African Policy and the Heligoland O//r> of 1890. East Africa and its Invaders. D. Africa de Est şi Ecuatorială Bennett. J a m e s . New York. A History of East Africa. Padova. W i l l i a m s o n . G i g 1 i o. CCXVII. W i l l i a m s o n . 1856—1890.. Lucrări speciale a) ISTORIA SCLAVAJULUI Coupland. La politica africana dell'Inghilterra nel XlX-me secoln.. voi. R. [1962]. [1964]. 1950. Oxford. 1963. A Short History of British Expansi ed.. [1939]. 1962. Kenneth. [1963]. din 1938). The British Anti-Slavery Movement. 1945— 1960. Londra. Daniel P. a Ii-a. New York. A. 1944. G i 11 a r d. R. Eric A. I.trttcture and Spirit. K e n n e t h . G e o r g c . pp.. James A. Reginald. I—II. Moscova. G1 u h o v. L'Afrique britannique. Black Cargoes. M a u r i c e . Oxford. The Making of Modern Uganda. Thi Slave Trade and the Scramble. [195S | 456 . 81 (1957). an. Londra. tom. The Exploitation of East Africa. . A. în „The English Historical Review". M. ed. M a n n i x . ed. Britanskii imperializrn v vostocinoi Afrike. 297. from the Earliest Timeto the Death of Seyyid Said in 1856. H e n r i . a Politicul History. Londra. [1961]. [1963]. Kenya. The Age of Drake. . C a r 1 o. Londra. 86—115. The Colonial Period. a Ii-a. I n g h a m . The British Emjmr . Studii generale B r u n s c h w i g . Londra. a Ii-a. în „Revue Historique".. Lon 1946. b) COLONIILE ENGLEZE DIN AFRICA 1. (Reimpri mare a ed. Ingham. 2.Walker. R. C o u p l a n d . Arthur. P o l l e t . ed. L'Afrique du Commonwealth. 631—635. nr.. A History of the Atlantic Slave Trade. a III-a.

Britain. Hamden ( .. 457 . G. Area. 1800—1878. M. în „Tl. J o h n South-African S. 1936. Oxford. | i > > . 1830 — 1885. Pretoria. I I i i I ci w. 1957. p p . l. 1961. i | . I I <> v d. Lugard. SouthAfrican Stmggle.. The Story of Nigeria. LXXVIII (1963). Margery. A History of Sierra Leone. . J. 49—72. 1964. VIII.r English Historical Review". 1834 — 1854. The Drums of Ramaşi.n p o r t . South Africa. Rhodesia and the Protectorates. R. H.ton. Londra. 2 6 9 . Hiltorlctl ELt^tv".. J. N. I ' ' Ic c. T. Thomas E. 1788— 1861. The Royal African Company. J. c s. English Historical RevW. .. Frontier. 1956 —1960. Reluctant Empire. C. 1962.. G. Ethel. W. The Western Slave Coast and its Rulers. A History of the Gambia. pp... K. nr. Oxford. ■' w d e r. the Sahara and the Western Sudan. . 1940. A History of thţ Discovery oj tki Witwatersrand Goldfields.. O n w u k a. 1952. 306. C o r d . Sir Frederic Hamilton's Narrative of Events relative to the Jameson Raid. Africa de sud — The Cambridge History of British Empire. Oxford. LXXVIII (1963). C h r i s t o p h e r . voi. Londra. Cambridge. . 1914.• Rtd Sta i n d t r i o n . 3. 283.. în „The Englisl. 1940. 4. h a m . .i ■ tni oj MW and tbt Upper Nile. nr. 1956. .. pp / I 94. 279—305. * y f e. Johanncsbur^. voi. K. Berkeley An 1963. Africa de vest B o t h e n. Vincen t. The Anglo-Com. Trade and Politics in the Niger Delta. . Oxford. //>. pp. tki y.>■. nr. The South-Afrkan Rebellion. />'.. I XV III (1 n r . The Story of the Ashanti Wars. . J a m e s and Ethel L. Londra. i > u r y . M i c h a e 1. 5 8 2 — Oftlbraith. British |i Policy on I . Londra. în „The Englisl) I listorical Re\ < LXXII (1957). A. 306. The Question of Imperial Complicity in lb< / Raid în „The 593. I—II. Cambridge. A 1 a n. [1962]. 1964.

Independe African. an.. Londra. A Modern History of the Sudan. John. 1914. 458 Bailyn.. ed. A. G o 1 d o v i n. 636—661. The Mahdist State in the Sudan.. 1800—1956. X (1956). Africa de nord. 1961. J o h n B a r t l e t . The Birth of a Dilemmj. 1958. Hamden Conn. LXXIX (1964). nr. M. 75—104. ed. [1949]. 1875— 1876. Moscova. Setting and Sign ficance of the Nyassaland Native Rising of 1915. John Chilembwe and the Origins. [1961]. R o t ş t e i n . a Ii-a.Havcn. c) AMERICA DE NORD. Edinburg] 1958. B r e b n e r . The Interplay of Canada. 1964. a IV-a. 67—96. 1881— 1898. Tignor.. în „The American Historical R: 1 view".. Razvitie naţionalnoosvoboditelnogo dvijeniia v 'Eghipte (1882—1956). I d e m . în „The English Historical Review". Nev. Eghipetskaia revoliuţiia 1919 goda. Britain and the „Tunis Base". F. Moscova. A. ■ A. seria istoriei an. A s-. a Ii-a. LXVIII (1963). Moscova. North Atlantic Triangle. Oxford. pp. 1958. Vosstanie 1919 goda v Eghipte. R o b e r t L. . M. CCXX1V. A History of Modern Egypt and Anglo-Egyp Relations. Hoit. Egipt şi Sudan B o u v i e r . Thomas. 4. 1954. J e a n . Din istoria instituirii protectoratului englez asu Egiptului. 5. Marlowe. R a f i n . A. pp. pp. — P h i l i p . The New-England Merchants in the Seventeenth Century.Mason. a Ii-a.. ed. Les interets financiers et la question d'Egypte. 1958. Xahvat i zakabalenie Eghipta. Londra. în „Revue Historique". 3. 1965. 84 (1960). l'he Conquest and Settli ment of Rhodesia. 75—90. New York. ed. [Leningrad |. nr. A b d a r r a h m a n Ar-. George Price. Gol do v i n . 1959. Arthur. 310. P. M. Marsden. 1894 — 1896. the United States ad Great Britain. B e r n a r d . tom. S. The „Indianization" of the Egyptian Administration under British Rule. nr. în „Analele Româno-Sovietice". CANADA. S a f i i. S h e p p e r s o n . pp.

[1959]. Canada. a II l C. Donai d. B e r n a r d. An Introduction to Canadian Economic History. voi. C 1 a u d e. Zur Ginesil der Kanadischen A/ii Hon. 1946. ■ 11-a. nr. în „Historische Zeitschrift". British Politia and the American Revolution. Maurice.1. 1956. Berkeley şi Los Angeles. Paris. Who captured New Amsterdam :'.. Ann Arbor. 0 UI x. Londri [1959] 0 w e r. M a r c e l . nr. 1956. 497—558.19 3. Canadianism. i e h c n. i I l) r a i t h. E d u a r d. pp. The Story of Canada. Toronto [1954]. ■ i LI ti. noughue. [1959]. 4. [Toronto]. ed. The Durktm [1946]. 469—474. M. 1965 [Col. M a r y Quayle.. ' . a III-. Histoire du Canada. 1957.. Probleme der Britischen Reichspolitik in Kanada : die Rebellion von 1837. Quebec. The Hudson's Bay Company as an Imperial Factor. ihlcn.i. 1934. Paris. . 150. 43]. LXXII (1957). caiet pp.. J o h n S. H. Essays in Canadian Economic History. ed. Toi Revolution. B a r t l e t — Mtitfll A Modern History. 1960. n i s. in II n t a g n e. Origini of the American Standford California. a IV-a. Cambrai itipland. | I ■ The Cambridge History oj il>. [Toronto]. Oxford tighton. L. H a n s. The Path to War. 284. Montrea l. [Toronto]. J. ed. voi. i I. L'Amerique anglo-saxonne de ÎS 15 â nos jottrs.c b n e r . Paris. 1954. ed. and New Foundland. A History. Londra. în „The Englisli Historical Review". ed. Le fcderalisme 1 i I I v r. Manitoba. 1 i n . J o h n C. Capture of Quebec. 1821—1869. [1960]. l l l O n. The Fur Trade in Canada. R. VI. a Ii-a. 1964. Marburg. „Nouvelle Clio". I o y d. Arthur [1952]. Histoire du Canada francais depuis la decouverte. 1773—1775. L i o n e 1. CMUtdiet) Evolution tt C h r i s t o p h e r . An Economic History of Canada. The problemes.' R e g i n a l d . DI ton W. Canada Report. o i s a H a r o l d A. 1957. Nation and Neigkbour.. Londra. I—II.

voi. 2. 1961]. pp. Battles of the Indian Mutiny. D. voi. John F. I. Britain and India. 301. The French Threat to India and British Relations with Sind. Tara. Londra. 590—599.... în „The English Historical Review". voi. în „The English Historical Review". III. IlI-a. Peoples ans Problems of India. H a r n e 11 y. 1799—1809. 299. nr. LXXVI (1961). Mac Rae. 1936—1942. 305. ed. [1958]. în „The English Historical Review". Malcolm. [1963]. Londra. G. Paris. [1946]. Idem.. A. în „The Economic History Review". Cumpston. [Delhi. nr. 1894 —1896. voi. Some early Indian Nationalists and their Alliff in the British Parliament. pp. R. A. Sir Charles Trevelyan's Indian Letters. I. 1400—1959. pp. Richard Temple and the Puhjab Tenancy Act of 1868. 310. 47—66. [1943] . Angliiskoe zavOi Indii v XVIII vele. Londra. LXXVII (1962). nr. [19441. Michael. T. Jacques. 305. The Battle of Plassey and the Conquest < > / Bengal. 279—297. pp. H a m b 1 y. Ithaca (New York). [1923]. E d w a r d e s . K. 706—712. Chand. LXXIX (1964). 1859 — 1865. 1497—1858. The Future of India. în „The English Historical Review". nr. — The Cambridge History of the British Empire. pp. 1962. 1963. ed. W. în „The English Historical Review". 1851 —1906. H u 11 e n b a c k. Oxford. A History of Modern Burma. }. II. The Indian Problem. a IlI-a. pp. Holderness. Londra. The Indian Empire.. voi. The Personal Fortune of Warren Hastings. nr.. LXXVI (1961). nr. Idem. 684—702. G. ■ Kennedy. Coupland. IV. [1943] . P. LXXVII (1962). 1963.. P. History of the Freedom Movement in India. Ii-a. A History of Malaya. Moscova. Oxford. 284—300. 1929—1932. R e g i n a l d . 460 . M a r s h a 11. R. Dupuis. J. Cady. Oxford. British India. V. XVII (1964). 1600 — 1945. Mary. seria a Ii-a. ed.. Histoire de Vinde et de la civilisation indienne. Indian Politics. ed. A. 1958. The Indian Cotton Duties Controversy. a II a Londra.d) INDIA ŞI ASIA DI SUD-MT inova. voi. voi. 1833—1935. 1858Cambridge.

i m. 71—83. English Colonies in Guian* and on Amazon. The East India Company in Eighteenth-Century Politics.. 1804—1828. 1940. nr. 1961. Die Rolle der westlichen Bildungsschicht in den politischen Massenbewegungen in Indien im 20. P i r e s . e.. Oxford. J a m e s A. Imperialism and „in Polii > m India. B a n e r j e e. f) ORIENTUL APROPIAT ŞI MIJLOCIU. L u c y S. A History of Barbados. '• i n li a. N « h r u . Mi am son. J a w a h a r l a l . l ' . 1959 (Teză dactilografiată). R i c h a r d . M. H o t h e r m u n d . l'. E r i c. ASIA CENTRALA ' Dtlgupta. 1956 Novaia istoriia Indii. 1739—1763. Britain and South-East Asia. S a u l . 163—176. XVII (1964). nr. 1853 — 1854. în „Voprosî istorii". Cambrid 1956. în XII-e Congres International des Sciences Historiques. 1923. II. War and Trade in the West Indies. Noveisaia istoriia Indii. Paris. 4G1 . l'» i p o v.. Oxford..R.u. The English Utilitarians and India. Descoperirea Indul. 1959. voi. Le conflit anglo-persan â propos de Herat (1828—1857). Paris. 1625—1685. Cambridge. 1962.. 1926. i f m a n n . 1959. în „The Economic HlltOTJ I rll I II ■ > . n>. pp. '■ n i li t r 1 a n d. pp. [1965]. Viena. Yankees and Creoles. 1. ' i i l a t s h a h i . Jahrhundert. Moscova. W i l l i a m W.. u i c ş i i. 1604—1668. Dietmar. Rapports. J. Istoriia Indii. British Policy and the Independence of Latin America. La politique angluisc en Asie Centrale intri 1878 et 1885. 1954. 6. A. K voprosu o rol' radjputskogo krestianstva v indiiskom naţionalnom vosstanii 1857 —1859 godov. Oxford. [1962]. S i n k e s. voi. Oxford. 1957. Histoire des Continents. 1951. V i n c e n t T. 1951 (Teză dactilografiată). Moscova. pp. Baltimore. E s m a e l . Oxford. 134—145. Pa r i m a i . e) INDIILE DE VEST $1 AMERICA DE SUD II nlow. The Trade between Norlh \m tk( West Indies before the American Revolution. Merchants and Planters. Moscova. New Haven.

554—579. Australia.]. Monroe. în „Revue Historique".. pp. G r a 11 a n. a Ii-a. 457—470.F i t z s i m o n s . C.. [1960]. Londra. în „The in Woodhouse. the Quiet Continent. 1858—1890. [1939]. AUSTRALIA ŞI NOUA ZEELANDĂ. 1933 . 196 ■ Lamb. Brunschwig. H a r 11 e y.i r k. ed. Marjorie. Australia — continentul contrastelor. ( I . nr. 1933. Britain's Moment in the Middle East. partea a Ii-a. 191-1 1956. From the Earliest Times to the Age of Macquarie. voi. CCXXV. tom. a. Pike. Cambridge Mass. Britain and Chintst Central Asia. A History of Australia. — The Cambridge History of the British Empire. Britain and the Middle East. Londra. Williamson. Cambridge. New . 1962. glish Historical Review". James A. 273. Londra. The Roatl Lhasa. Londra. 1959. A. 1783—1833. British Policy in Persia. Wright. M. M. Cambridge. a II-a. S i n c l a i r . M. Nowack. An Economic History of Australasia.. New Zealand. H. 1963. voi. M. B r i a n. Craiov. The Southwest Pacific to 1900.. [1962]. C. Colonisation britannique. pp. [Sydney. I1i t z p a t r i c k. ed. Early Years of Western Contact. LXIX (1954). A. P. 85 (1961). Cambridge. [1960].i [f. C. 1948. Londra. Thornton. Empire by TtetH u and the Middle l'. H a r r i s o n Zealand. E l i z a b e t h . Henri. Melbourne. Cook and the Opening of the Pacific. Keith.. A l a s t a i r . A History of Australia. 1769—1840. VII. partea I. Ocean Pacifiqut Ocean Indien. 1962]. VII. I. [1963]. Geneve-P g) PACIFICUL. voi. 1959. British Imperialism and Australia. Barnard. Wilhelm. an... 1767 to 190%. Ann Arbor. i in the Twentieth Century. A History of New Zealand. Australia. Douglas. Londra.

general englez. 307 Baltimore. 256. conducător al mişcării na-ile egiptene. duce de —. om politii afrii i i şedinţele republi -i. 13 Alimed. irului (1896—1911). om politic canadian. emir al Afganis>. sultan al Zanzi-I. 1883). 110 Beaconsfield. 63 nota 2 Baden-Powell. om politic englez. locuitor al lui Mahdi. Cecil < alvert. (1867—1947). (1857—1941). 423 nctil-Duperron. orientalilt francez. 419 ■ia 2 . lord (1605—1675). 41 Bacon. W. om politic australian. (1915—1947). 337 Miullah. (1804—1858). 390 Ankrah. (1821 — 1893). colonel. vezi Monk mdru I. kediy al Egiptului (1892—1914). papă (1492 1503). George. 18 fc. emir şi rege al Iordaniei (1921—1951).INDICE I>K PKRSOAiNl-: ll>i)js Hilmi. 1). 290 nota 2. (1885—1898). 291 Ailirhurst. 232 Baker. explorator al Africii Ecuatoriale. şah al Iranului (1909— 1925). 342 ' ur-Rahman. 343 Abdullah ibn Hussein. Mare Mogul (1658— i 17). 373 Ballance. 87 nota 3 bi. Arthur James. George Monk. turalisi şi e: ploi itor engli . 349 Bacon.inului (1880—1901). ultimul Mare Mo gul (1837—1857). 14. 68—69. la începutul secolului al XVl-lea. 419 n. 239 Bass. Clement Richard. lord Bewley. Nathaniel. Stanley. Joseph. 391 nota 2. Iii Bannerjee. (1848— 1930). 21 şi nota 2 AM bcn Hamud. (1881—1882). 43 Bambata. filozof englez. general ghanez. în Sudan. politic englez. (a 1902). general II de stat birman. (n. episcop de i hichester (1445—1450). int al burgheziei indiene. 389. 327 Bahadur Şah II. 334 Banda. Francis. (1872—1950). om politic şi literat indian. ţar al Rusiei (1801 — 1825). Samuel White. şef zulus. 138 andru VI Borgia. Întemeiem al co loniei Maryland. lord —. călător pe Atlantic. 253. 285 in de Moleyns. 228. vezi Dil raeli . 295—296. 425 Banks. Hastings Kttnuzu. 420 nota 1 /Muiullah ibn Mohammed. 84 nota 6 463 Amobindo Gosh. 391 Albcmarle. 378 Balfour. 293 Baldwin Robert. 30. ţxplorator al Aui traliei (■'< I I I ) . (1839—1893). conducător al răscoalei din Virginia (1675— 1676). emir al Afganistanului (1919—1929). lider conservator britanic. (1731—1805). Robert Stephenson Smyth. Ahmed. Abraham Hyli mtlie. 195 Baldwin. John. (1743—1820). Thomas. (1839—1911). (1561—1626).

Alexander. Edward. 334 nota 2. explorator al Africii ecuatoriale. general englez. 262 Buller. (1869 —1914).iw. (1821— —1893). 332 Bismarck. IX. (1754—1817). general englez. T. 253 BussyCastelnau. 1923). general şi om de stat bur.. (183'* —1908). John. 175 Byron.ilb" din Sar.. diplonuu englez. Christian Frederick. amir. 16.ki . 362—363. 422 Bonaparte. 131 Bligh William. 83 Byron. 24. 384. 300 Burghley. trimis engk-/ în Afganistan (1835). istoric fran cez contemporan. (1723—1786). guvernator în New-South-Wales. (1720— —1785). 336. bunicul preceden tului. om politic în Kenya. J. (1897— —1945). Thomas. Eugene Louis Jean Joseph. 133. 72. explorator al Abi siniei (1768—1772). om politic şi scriitor francocanadian.il-. 26 Beecroft. 328. Subhas Chandra. 188 şi nota 2 Burgers. 107 nota 2. 22 Burke.» Bruce. (1946). agent comercial englez în delta Nigerului (1849) 212 Bekir Sidhki. 289— 290 Blake. 392 Bell. 239 464 ' harles Vyner. (1729—1797). (1774—1839).. 158. ministru al reginei Elisabeta I. lord (1520—1598). om politic în Guyana britanică. 178 Burnham. (1788— —1824). (1757—1827). lord Dall ing.. Richard Francis. (1862—1919). 327 Bulwer-Lytton. (1854— —1937). răscoala — lor. publicist şi politician liberal. John. Henri. 112 Blundell. (1704— 1757). George Gordon. Henry. preşedinte al Transvaalului. Forbes. 82 Bright. Louis. agent englez în Abisinia. William. 176. 301 Borden. James. promotor al Reformei anglicane. navi gator englez. Robert Laird. John. guvernator al Indiei (1828— — 1835) 167. general bur. ultimul i . 388 şi nota 1 Botha. 182 Brooki James. (1856—1879). poet englez. 398 Bourassa. om politic indian. 106 Brunschwig.Becon. fiul lui Napoleon III.nl englez. 123. (1811—1889). vezi Yi-hot'uan Braddock. 409 Bose. 174 Beyers. cancelar german. om politic englez. prim ministru canadian. (n.. 102 Byng. (c. Edmund. 256 Bentinck. 17—18. dinastia de —. 143 Boxeri. (1512—1587). guvernator francez în India. primul „rajah alb" din Sarawak (1841). Charles Patis sier. 427 Burton. poet englez. om politic irakian. John. Thomas Francois. 97 nota 2. Michael. 327—331. (1868—1952). Redvers Henry. William. William Cecil. navigator genovei în slujba Angliei (sfîrşitul sa al XV-lea). (1815— — 1898). ministru la Washington (1850). 1695— — 1755). (1834 —1881). 160 Burnes. marchiz de —. (1804—1872). 309 Bourbon. 26 l. John. 129. Otto von —. Henri.. 108 Cabot.

Scbastian, fiul precedentului, t, l'ierre du —, comerciant i n . II canadian, simpatizant al iluţiei americane, 94 i o n , Verney Lovett, (1844— I X')4), explorator al Africii ■ uatoriale, 253 ipbcll, Colin, baron Clyde, (1792—1863), general englez,
■|9

pii ,

I I

,
■ ;i nota i

( hild, |ohn, • omandam al ti m i n i I omp inii i Indiiloi («fîrţitul

( nnning, Charles John, (1821— 1862), guvernator al Indiei, Fiul l ui George Canning, 230— 231,255 ......iing, George, (1770—1827), ninistru de externe englez, 185 ' uleton, Guy, lord Dorchester, 1/24—1808), guvernator eni / al Canadei, 89, 91, 93 no< «rlyle, Thomas, (1792—1881), Io/of englez, 271 • unarvon, Henry Howard Molyneux Herbert, lord —, (1831 1890), secretar de stat pen11 II colonii, 300 ( jrol I, rege al Angliei (1625— 1649), 28, 40, 43, 49, 68 1 II ol II, rege al Angliei (1660— U.X5), 55, 60—61, 64, 68 Carteret, Phillip, navigator en1./. în Pacific, 108 KT, Jacques, (1491—1557) pi imul explorator francez al I .madei (1534— 1542), 80, 249 nota 3 < ic-orges-Etienne, (1814—1873), politician canadian, 249 nota 3 1 niwayo, rege al zuluşilor, 301 1 li.imberlain, Joseph (1836— 1914), om politic englez, 275, H4, 315 şi nota 2, 316—317, 124— 326, 378, 417 ■ hamberlain, Neville, (1869— IM40), om politic conservator, hui precedentului, 378 ' i n velin, Bernard Francois, (1766— 1832), trimis francez la I ondra, 133 nota 2 465
I I

< lnlombwe, John, (1871—1915), conducător al răscoalei indigene din Nyassaland (1915), 334 Choiseul, Etienne Francois, duce de —, (1719—1785), om politic francez, 107 Churchill, Winston Leonard Spencer, (1874—1965), om de stat englez, 385—386, 418 Clarendon, Edward Hyde, conte de —, (1609—1674), om politic şi memorialist englez, 60 Clarendon, George William l i . derick Villiers, lord —, (1800— 1870), ministru de externe englez, 242—243 Clayton, John Middleton, (1796— 1856), secretar de stat al S.U.A., 188 nota 2 Clayton-Bulwer, tratatul —, între Anglia şi S.U.A. (19 aprilie 1850), 188 Clive, Robert, (1725—1774), comandant militar al Companiei Indiilor şi guvernator ii Bengalului, 87, 98, ')'> |i nota 2 Cobden, Richard, (1804—1865), om politic englei I ii Colbcrt, Jr.iii Bâpi Columb, Cmtofor, (1451 mare navigatoi
Cook, James, ( 1 7 2 8 - 1 . explorator engl« 200, 202 Cornwall.-- I Ilarii i, (1 general engli
1682), m i n i ' . i i ii 11 i n . . i l

i« - \ i i ) , M i l i i l . l , [oiian, n i . I I . - . omerciant (ifîrţitul lec. XVII), 58

I

II II itoi 'I

Indici, 136 Courteen, Sir William, protnotoi al eoni.-i (ului . olonial îr XVII, 36, 40 Craddock, proiectul —, de c o n stituţii' pentru Birmania, 389

Creswell, fruntaş laburist sud-african, 336 Cripps, Sir Richard Stafford —, (1889—1952), om politic englez, 418—419 Cromer, Evelyn Baring, lord —, (1841—1917), guvernator al Egiptului, 291—292, 342 Cromwell, Oliver, (1599—1658), conducător al revoluţiei engleze din 1640—1660, 24 nota 3, 40 nota 3, 46, 52, 53 nota 2, 54 —55, 67, 216 Cronje, Pieter Arnoldus, (1838— 1911), general bur, 326—327 Cudjoe, conducător al maroonilor din Jamaica, 117 Cunningham, James, promotor al comerţului cu Indiile Orientale, 40 Curtin, John, (1885—1945), om politic australian, 415 Curtis, Lionel, om politic australian, 363 Curzon, George Nathaniel, lord —, (1859—1925), om politic englez, vice-rege al Indiei, 347 /'.ilhousie, James Andrew Broun Ramsay, lord —, (1812—1860), guvernator al Indiei, 226 Dampier, William, (1652—1715), navigator şi pirat englez, 108 şi nota 1 ■ Darling, Ralph, (1775—1858), guvernator în New South-Wales (1825—1831), 198 Davis, John, navigator în nordul canadian (1585—1587), 19 Deakin Alfred, (1856—1919), om politic australian, 322 De Beer, fermier bur, pe pămîntul căruia s-a descoperit o mină de diamante, 254 nota 2 Defoe, Daniel, (c. 1660—1731), scriitor englez, autorul lui „Robinson Crusoe", 108 nota 1 De la Rey, Jacobus Hercules, (1847—1914), general bur, 327, 332
466

Deli i ■ Tlu'ophile, (1852—192t! II II de externe al Franţtl Demangcon, Albert, (1872- TM i . i l francez, 114 nota 1 Dcrby, Edward Geoffrey Smith Stanley, lord —, (1799—1869) politician conservator englez, 231 nota 5, 235 De Ruyter, Michael Adrianzoon (1607—1676), amiral olandez, (> De Wett, Christian, (1854—lv general bur, 327, 331—332 Diderot, Denis, (1713—1784), filo zof materialist francez, 78 Dilke, Charles Wentworth, (1843 —1911), publicist şi om politic englez, 271 Dingaan, şef zulus, 403 Dinizulu, şef zulus, 334 Disraeli, Benjamin, lord Beacons field, (1804—1881), om polii i. englez, 139, 158, 165 nota 1, 215, 217, 232, 252, 265, 273, 278, 281, 285, 287—288 şi not.i 1, 296, 301, 314, 317, 417 Dorchester, lord —, vezi Carie ton, Guy Dost Mohamed, emir al AI nistanului (1826—1863), 178 şi nota 3, 179—180, 243 Drake, Francis, (c. 1541 — 1596), navigator şi corsar englez yj sec. al XVI-lea, 20—22, 24, 38, 66 Du Bois, William Edward Burhardt, (1868—1963), om de şt i inţă şi militant social americiu. 76 Duffy, Charles Găvan, (1816— —1903), om politic australian. emigrant irlandez, 262 DupetitThouars, Abel Aubcri. (1793—1864), amiral france* 203 Dupleix, Joseph Francois, (16<( 1763), guvernator al posesiuni lor franceze din India, 86—87

rban, Benjamin, (1777—1849), i nator al Coloniei Capului, 207 I'ni li.un, John George Lambton, lord —, (1792—1840), om polinglez, 193 şi nota 2, 194 ' I n . ud VII, rege al Angliei i I VOI —1910), 111 l instein, Albert, (1879—1955), n, James Bruce, lord —, (1811 —1863), guvernator al ' inadei 195 . Victor Alexander Bruce, lord , (1849—1917), vice-rege al Indiei, 283 I lr..ibeta I, regina Angliei (1558— 1603), 12, 16, 20—21, 23—24, 70 I llcnborough, Edward Law, lord , (1790—1871), preşedinte al < onsiliului de control şi guvern. i t o r general al Indiilor, 180, !31, 232, nota 2 I hot, Hugh, călător pe Atlantic l.i începutul sec. al XVI-lea, 18 i ngcls, Friedrich, (1820—1895), 132, 209, 212, 217, 229, 231 ik, rege al Egiptului (1936— 1952), 397 l ith Aii, şah al Persiei (1798— 1834), 141 ii ibn Hussein, (1885—1933), emir şi rege al Irakului (1921 — 1933), 391 nota 2 i i i n. mi, membri ai unei asociaţii rete irlandeze, 249 şi nota 4 i ilip de Anjou, rege al Spaniei, sub numele de Filip V (1700— 1746), 72 Roy, Robert, (1805—1865), guvernator al Noii Zeelande, 202 ; i llnders, Matthew, (1774—1814), l>lorator al Australiei, 110 ■-., Phileas, eroul romanului 'Iul Pămîntului în 80 de ile", 278 467

(9 1806), om 94, 102, 160 i ranl ' n u n . (1706
■ 'M
MII

1790),

polittt

.1 i n i ' i h .i n.

li

I

.

I

,

I V , , ,,

( I S X 4 — 1950),

om

iază Australia occidentală (1829), 198 French, John Denton Pinkstone, lord de Ypres, (1852—1925), general englez, 327 Freycinet, Charles Louis de Saulces de —, (1828—1923), om politic francez, 288 Frobisher, Martin, navigator în nordul canadian (1576), 19—20 Froude, James Anthony, (1818— 1894), istoric englez, 38, 114 nota 1, 272 Fuad I, sultan (1917), apoi rege al Egiptului (1922—1936), 394 Gambetta, Leon, (1838—1882), om politic francez, .288—289 Gandhi, Mohandas Karamchand, supranumit Mahatma —, (1869 —1948), mare om politic indian, 336, 345 nota 1, 379—386, 389, 418 Gardane, Claude Matineu, (1766-—
1817), general, ti imis al l u i Napoleon I în IVru.i, I I I Gatacre, WUlum I gentral en

politii neo zeelandej, 415 Preemantle, ofiţer englez, înteme-

Geor ge III, i ege ii \nglii i (1760 —1820), 101 l !, 151 Ghica, Ion, (1816- I iitOI şi om politic r o n i i n Gilbert, I [umphrev, i.........i . i i co I o n i / , II n bi itanu ' peşti tic ( mort în 158 3), 23- I Gillam, Zai l i n y, i ondui pi Im i expediţie a (Companiei < rolfului Hudson în < anada (1668), 61 Gladstonr, William Ewart, (1809—18VS), om politic libei ii englez, 215, 265, 273, 278, 288, 290, 296, 301

glez, 327

Glubb-paşa, ofiţer britanic, în fruntea armatei Iordaniei, 420 nota 2 Godeheu, tratatul lui — (1754), 86—87 Gokhal, Gopal Krishna, (1866— 1915), om politic indian, 349 Gordon, Charles George, (1833— 1885), guvernator în Sudan, 293—295, 297 Gordon, Simon, căpitan englez, debarcă în Barbados (1620), 36 Gosh Aurobindo, vezi Aurobindo Gosnold, Bartholomew, navigator pe coastele Americii de Nord (1603), 33 nota 2 Grant, James Augustus, (1827— 1892), explorator al Africii ecuatoriale, 253 Granville, George Levensgower, lord —, (1815—1891), ministru al coloniilor, 264 Grenville, George, (1712—1770), ministru englez, 125 Grey, George, (1812—1898), guvernator al Noii Zeelande, 202 Grotius (de Groot), Hugo, (1583 —1643), unul din fondatorii dreptului internaţional, 52 Habibullah, emir al Afganistanului (1901—1919), 352, 390 Habsburg, dinastia de —, 30 nota 1, 72 — Maximilian de —, (1832— 1867), suveran al Mexicului, 252 Haider Aii, sultan de Maisur (mort în 1782), 101 — 102 Hakluyt, Richard, (c. 1552—1616), istoric al descoperirilor geografice, 26 Halifax, George Montagu Dunk, lord —, (1716—1771), ministru englez, 125—126 Hampden, John, (c. 1595—1643), conducător al revoluţiei burgheze din Anglia, 33, 48 Harlow, Vincent Todd, (1894— 1961), istoric englez, 147
468

I Iu ir.un George, descoperă aui în Africa de Sud, 302 I In mi, feudal sudanez, 294 I l.istings, Francis Rawdon, lord Moira, (1754—1826), guvernau» al Indiei, 177 Hastings, Warren, (1732—181K) guvernator general al Indici. 101—103 şi nota 4, 104 Havelock, Henry, (1795—ÎS general englez, 228 Hawkins, John, negustor şi a< englez din sec. XVI, 19—20, 23, 38, 66 Hawkins, William, negustor en glez în sec. XVI, tatăl prect dentului, 19 Hawkins, William, negustor, de barcă în India la 1608, 39 Hearne, Samuel, explorator .ii nordului canadian (1770—1772), 95 Hendry, Anthony, explorator interiorului Canadei (1754— 1755), 83 Henric IV, rege al Angliei (1 —1413), 12 Henric VI, rege al Anglii i (1422—1461), 13 Henric VIII, rege al Angliei (1509—1547), 23, 25 Hertzog, James Barry Munnik (1866—1942), general şi om de stat bur, 330—331, 399, 402— 403, 415 Herwick, Abraham van —, gustor din Londra (sfîrşitul sec. XVI), 24 Heydebreck, Joachim von (1861—1914), comandant ger man în Africa de Sud Vr.i (1914), 332 Hicks, William, (1830—1883), general englez, 295 Hincks, Francis, (1807— 1SSS). om politic canadian, 195, 245 Hofmeyr, Jan Hendrik, (184P 1909), om politic bur în Colo nia Capului, 324 Holkar, principe marat, 228

ic Heke, şef de trib al maorilor, 201 l ludson, Henry, explorator la îninitul sec. al XVII-lea, 19 kes, William Morris, (1864— I' | C >2), prim ministru australian, 162, 371 i luskisson, William, (1770—1830), ministru de comerţ englez, 156 i nota 1 cin, regele Iordaniei (din 951), 420 nota 1 I lusscin Khamil, sultan al Egipiiil ui (1914—1917), 344 1 Imilman, Henry Mayers, (1842— 1921), socialist englez, 282 /.noi» I, rege al Angliei (1603— 1625), 28—29, 31—32, 39— 40, 42 i lacob II, rege al Angliei (1685— -1688), 60, 64, 66 il>-Han, emir al Afganistanului (febr.— oct. 1879), 285 lunis, Harold A., istoric canadian, limail, kediv al Egiptului ( I H 6 3 — 1879), 242, 287—288, [91 luliu II, papă (1503—1513), 21 ntsu, shogun japonez (sec. XVII), 69 n i , Cheddi Berret, (n. 1918), om politic în Guyana britanică 427 I.i I.i, şef de trib în sudul Nigeriei, 257, 299 l.imcson, Leander Starr, (1853 — l"17), agent colonialist bri-i . u i i c , 324—325, 330 o, împărăteasă legendară a Japoniei (sec. III e.n.), 288 no|ones, Ernest Charles, (1819— I S'69), poet şi militant chari 160 I iarford, trimis britanic la l . l i o r a n (1808), 140 469

luni., ,i

I 1 .......... lacobu», ( I K 3 4 — 252

i, .un politii

A.ii-1
.l.i,

indigen din Ugan-

Kadalie, Clement, fruntaş sindical sud-african, 401, 402 nota 2 Kaunda, Kenneth David, (n. 1924), om politic african, preşedintele Zambiei, 424, 426 Kelsey, Henry, explorator al centrului Canadei (1690—1692), 62, 83 Kemp, J. C. G., conducător al răscoalei bure din 1914, 332 Kent, Edward Augustus, duce de —, (1767—1820), tatăl reginei Victoria, 93 nota 1 Kenyatta, Kamau wa Ngcngi, Johnstone, supranumit Jomo —, (n. 1893), om politic african, preşedinte al Kenyei, 408, 421, 422 şi nota 1 Kimberley, John Woodhouse, lord —, (1826—1902), secretar de stat al coloniilor, 254 nota 2 King, William Lyon Mackenzie —, (1874—1950), om politic canadian, 410 King, guvernator în Tasmania, întemeiază Mclbourne (1835), 198 Kipling, Rudyard, (1865—1936), scriitor englez, 272 Kitchener, Hor.uio Herbert, lord de Chartum, (1850- 1914 neral englez, 327, MI
K on kd hi , Di xo n, I
M U N I si ndic ii din Rhoclcsi.i de Nord, 424 Kontofili, Hidara, condui I..........ii unei mişcSri antifiscale în Sicrra Leone (1931 a I Krugor, Paul,

şedinţe . i i Transvaalului, 300 —

—303, 305, 324—327, 329
Kwaku Du.i, ir;v , i l . i ş . t i n i l o i

Z-afontainc, Louis Hippolyu . (1807—1867), om politic cana dian, 195

Laird, Mac Gregor, (1808—1 _ comerciant englez pe Niger, 257 Lally-Tolendal, Thomas Arthur de —, (1702—1766), guvernator al posesiunilor franceze din India, 87 Lansdowne, Henry Charles Keith Petty-Fitzmaurice, marchiz de —, (1845—1927), vicerege al Indiei, 283 Laud, William, (1573—1645), arhiepiscop al Angliei, 43 Laurier, Wilfrid, (1841—1919), om politic canadian, 309, 354, 356 Lawrence, John Laird Mair, lord —, (1811 — 1879), vicerege al Indiei, 237 Leeds, Thomas Osborne, duce de —, (1632—1712), om politic englez, 70 Leigh, Charles, negustor din Londra (sfîrşitul sec. XVI), 24 I c n i n , Vladimir Ilici, (1870— — 1924), 7, 157, 221, 312, 314, 321, 349 I i opold II, rege al Belgiei (1865 —1909), 341 nota 1 rps, Ferdinand de —, (1805 —1894), constructorul Canalului Suez, diplomat francez, 243 Lettow-Vorbeck, Paul von —, (1870—1964), general german, 361 Levelleri, membri ai unui curent radical în revoluţia engleză, 49 Lincoln, Abraham, (1809—1865), 163, 245 Livingstone, David, (1813—1873), explorator al Africii, 203, 253 Lloyd-George, David, (1863— —1945), om politic englez, liberal, 362 Locke, John, (1632—1704), filozof materialist englez, 64, 77 Ludovic XIV, rege al Franţei (1643 —1715), 72, 81 Ludovic-Napoleon, vezi Napoleon III 470

I rederick John Deall (18 ■ 1945), guvernator >l Nigeriei, 313, 339 Lytton, l'.dward Robert Bulv lord —, (1831— 1891), vi. al Indiei, 285 A/ac Arthur, John, aduce oi im rinos în Australia (1794—1 ■ • » , ] 199 Macartney, George, (1737— —1806), trimis englez în China (1792—1793), 104 Macaulay, Thomas Babington (1800—1859), istoric engkv, I şi nota 1, 11, 68, 158, 168, I l Macdonald, James Ramsaj (1866—1937), lider laburist l.n tanic, 378, 395 Macdonald, John Alexandci (1815—1891), lider conservata canadian, 246, 249 şi nota 3. 275, 308 Mackenzie, Alexander, (175' 1820), explorator al nordului canadian, 95 Mackenzie, Alexander, (1822— —1892), om politic canadian, 308 Mackenzie, William Lyon (1795—1861), om politic cant dian, 190—193 Mac-Mahon, Mărie Edme Patrii. Maurice de —, (1808—1893), mareşal, preşedinte al Republi cu franceze, 257 Macmillan, Maurice Harold, (n 1894), om politic englez, 425 Macquarie, Lachlan, guvernator în New South-Wales (1809—1821), 112, 220 Magellan (Magalhaes), Fernando, mare navigator, 20 Mahdi, Mohammed ben Ahninl. supranumit —, (1844—1885), conducătorul luptei de eliberare a poporului sudanez (1881 — 1885), 293—296, 341

Daniel — Francois, (1874 I''S9), om politic sud-african, ' i l n . i naţionalist şi rasist, 331, 404, 415, 423—424 olm, John, trimis britanic la I eheran (1801), 140 ' l i i . l u n d , Jean-Baptiste, (1863— I ''34), ofiţer francez implicat in incidentul Fachoda, 341—342 In uz, S. G., conducător al răscoalei bure din 1914, 332 M.irx, Karl, (1818—1883), 36, 70, 88, 97, 103, 163—164, 166, 168—169, 178, .181, 227, -241 M.ui-Mau, mişcarea —, în Kenya, 421—422 M.mmilian de Habsburg, vezi I labsburg, Maximilian de —, M un, Richard Southwell Bourke, lord —, (1822—1872), vicerege . 1 Indiei, 243 s, Robert Gordon, (n. 1894), " i n politic australian, 429 Mrrcator (Kremer), Gerard, (1512 1594), geograf flamand, 26 I. i. ier, Honore, (1840—1894), politic franco—canadian, .109 ilfe, Charles Theophilus, (1785—1846), guvernator al Canadei, 194 Mrthuen, Paul Sanford, lord —, (1845—1932), general englez, 327 Milner, Alfred, lord —, (1854— 1925), înalt comisar britanic în Africa de Sud, 326, 372, 394 Milton, John (1608—1674), poet nglez, 54 Minto, Gilbert Elliot, lord —, (1751—1814), guvernator al Indiei, 139 Minto, Gilbert John Murray Kynynmond Elliot, lord —, (1845 -1914), vicerege al Indiei, 348 Mitchell, comisia —, pentru anhetS în Kenya (1955), 422 un med ibn Adbullah, conducStor al răscoalei din Somalia

II.

I.........i i i \HH1
Moh M I ,iu

1904

1906
: mul

A l , .,,„,..1 . I I . u l m (din 1933), 390 Moii ■ ' . l < ' T i ' i vtz i i Eas i
I'I.
I I I

. r. K . i w .i

Moleyns, A c l . i m de —, vezi Adam de Moleyns Monk, George, duce de Albemarle, (1608—1670), general şi om politic englez, 60 Montagu, Edwin Samuel, (1879— 1924), secretar de stat pentru India, 350 şi nota 1 Montagu-Chelmsford, raportul —, (1918), 350, 381 Montcalm, Louis Joseph de —, (1712—1759), guvernator fru cez în Canada, 83 Morin, om politic canadian, 195 Morley, John, viconte —, (1838,— 1923), om politic englez, 348 Morley — Minto, reformele —, (1909), în India, 348 Morus, Thomas, (1478—1535), celebru umanist şi om politic englez, 25—26 Moshesh, vezi Moskeu Moskeii, şef al tribului basuto, 254 Mtesa, rege al Ugandei, 293 Murray, James, (1719—1794), primul guvernator engle; [« Quebec, 89 Mwanga, şef indigen din Uganda, 337 Nadir Klian, Mohammed , cmii a' Afganistanului (1929 1933), 390 Nahas-Paja, Mustafa , (n i om politic egiptean, WS 397 Nana Sahib, prinţ indian, 228, 229 Nand K U I I I . , 1 , rajah indian, nota 4 Naoroji, Dadabhai, (1825—1917), comerciant şi politician indian 176, 239, 281

471

Napier, Robert Cornelis, baron de Magdala, (1810—1890), general englez, 256 Napoleon I, (1769—1821), consul şi împărat al Franţei (1799— 1815), 34, 72, 94, 130 nota 1, 133 —135, 137, 138 şi nota 2, 140— 146, 155, 156 nota 1, 189, 216, 367 Napoleon III, (1808—1873), împărat al Franţei (1852—1870), 230, 242, 301 —, fiul lui —, vezi Bonaparte Ne Win, Shu Maung, supranumit —, (n. 1911), general şi om politic birman, 419 Nehru, Jawaharlal, (1889—1964), mare om politic indian, 99, 381, 383—387 Nehru Mothilal, om politic indian, tatăl precedentului, 383 Nicolls, Richard, cucereşte Noul Amsterdam (1664), 60 Nkrumah, Kwame, (n. 1909), om politic african, 423 Nkumbula, Harry, om politic nord-rhodesian, 424 North, Frederick, lord Guilford, (1732—1792), om politic englez, 76 Nubar-paşa, (1825—1899), ministru egiptean, 242 Nuri-Said, (1888—1958), om politic irakian, 392 Nyerere, Julius Kambarage, (n. 1921), om politic african, preşedintele Tanzaniei, 422 O'Donnell, Frank Hugh, lider irlandez, 239 Oppenheimer, Ernest, financiar american, 397 Orania, dinastia de —, 64 Orleans, dinastia de —, 230 Ortelius (Wortels), Abraham, (1527—1598), geograf flamand, 26 Osman Dinga, general sudanez, mahdist, 342 472

Ou cu, litz-William, ofiţer de nu mu, 211, 213, 257 /'.ilmerston, Henry John Templi viconte —, (1784—1865), om politic liberal englez, 216, 2MI 231 nota 5, 242, 252 Papineau, Louis-Joseph, (1786 1871), om politic canadian. 191—193 Park, Mungo, (1771—180 explorator al Africii de Vc. i 203 Parkes, Henry, (1815— 1896), om politic australian, 275, 357 Parnell, Charles Steward, (18461891), lider irlandez, 239—240 Pavel I, ţar al Rusiei (17961801), 137 Penn, William, 1621 —1670), ami ral englez, 61 Penn, William, (1644—1718), fiul precedentului, fondatorul colo niei Pennsylvania (1681), 61 Petty, William, (1623—1687), eco nomist englez, 58 Phillip, Arthur, (1738—1814), o l, ţer englez, pune bazele primn colonii engleze în Australia, 110 Pitt, William, lord Chath.im (1708—1778), om politic englei 83, 87, 125, 126 nota 1, 127 f| nota 3, 216 Pitt, William, (1759—1806), om politic englez, fiul precedent ulm, 93, 103, 105 nota 1, 110, I U . 133 nota 2, 134, 151—152, 160, 163 Platon, (427—347 î.e.n), filozol grec, 26 Plowden, Sir Edmund, pune bazeli coloniei Delaware, 34 Plowden, W. C, agent englez in Abisinia, 256 Poirier, senator canadian, 360 Pomare, regină în Tahiti (1837— 1842), 203 Pontiac, şeful răscoalei indieniloi din Canada (1763—1764), 84

ham, Home Riggs, (1762— 1820), ofiţer de marină englez, I M Prctorius, Andries, (1799— 1853), conducător bur, 207, 209 Pretorius, Martin Vessels, (1819— 1901), preşedinte al federaţiei l.urc, 209, 254 hard, George, (1796—1883), msionar englez în Tahiti, 203 l'vin, John, (1584—1643), conduuor al revoluţiei burgheze din
Anglia, 33, 48

K„l
i , i n , I u , u , n ui
I

..,., ileloi

din

Manitobi EUpon, <......EI Fn dei ii k Samuel Robinion, lord -,(1827-

i.'n.ikeri, membri ai unei secte religioase, colonizează Pennsylvania i 1681), 61, 77 ft.ibeh, general sudanez, 294 Ies, Thomas Stamford, (1781 — 1826), funcţionar colonial britanic, 140, 144 şi nota 3 :gh (sau Raleigh), Walter, (1552—1618), pionier al colonialismului britanic, 23—24, 32 Mohan Roy, (1772—1833), -i nitor indian, 175 I injit Singh, emir în Pendjab, 145 l mp.iraha, şef de trib al maorilor, '01 i ivnal, Guillaume Thomas Franţois, cunoscut ca abatele —, (1713—1796), filozof şi istoric l rancez, 78 Rceves, William Pember, (1857— l''32), om politic australian, 307 l ui, George Houston, (1845— 1918), om politic australian, 357 ' tief, Pieter, conducător bur, 207 aKhan Pahlevi, şah al Iranului (1925—1944), 391 Rhodes, Cecil, (1853—1902), poli-i i ri. in şi om de afaceri englez, 103—305, 313— 314, 317, 324— 125, 397 i.xrd II, rege al Angliei (1377—1399), 12

Roberts, Frederick Sleigh, (1832— 1914), general englez, 285, 327 Roe, Sir Thomas, trimis englez în India (1615), 39 Rolland, Romain, (1866—1944),. scriitor francez, 386 Roseberry, Archibald Philip Primrose, lord —, (1847—1929), om politic englez, liberal, 283, 296 Rotschild, banca —, 287 Rowlatt, legea —, în India (1919),. 382 Rupert, prinţul — von dei Pl.il/ (1619—1682), 61, 66 Russell, John, lord —, (1792— 1878), lider liberal englez, 158, 202 Rut, John, navigator pe Atlantic. la 1527, 18 Saint-John, Oliver, (c. 1598— 1673), conducător al revoluţiei burgheze din Anglia, 33 Salisbury, Robert Arthur Talbot Gascoyne-Cccil, lord —, (1830— 1903), om poliiii englez, con servitor, 283, 296, 299, 316, 351
Saltîkov,

.il

huliri, 280

Joseph, om polii ridez, 412 Saya Sau, luptătoi revoluţionai birman, ■ Saye and Sele, Williim
vin.ni, l i| ■ 166 ' ) , 33

prinţ —, (180f. rator rus, 241 Savagc,

Alexei

Dimitrîevici

Seddon, Richard fohn, 1906), om politii austi ilia Seeley, John Robert, (1834 LI

istorii englez, 72, 272 Seid ben A i i, sulun al •' mzibam lui, 337 Seid-ed-Din, jurnalist 51 0111 politii iranian, 391

47S

1904). 371.. 208 —209 Smuts. Io Derby. 78—79 Sydenham. explorator al Africii < toriale. 326 Stoletov. George. 196 Shaftesbury. 60 Shakespeare. Adam. naufragiat pe insula Juan Fernandez. Pierre Andre de (1729—1788). t. (1723—1790). 398. general rus. naufragiază în insulele Bermude (1612). conte de —. 40. tratatul —. emir al Afganistanului (1863—1878). (1857—1916). Paul. sultan al Zanzibarului. ministru britanii (1786). M Canada. marchiz de Lansdowne.. feudal sudanez. 313 Stein (sau Steyn). — legea —. 110 Sykes-Picot. economist englez. (1875—1959). 59 Sudan Batta. amiral france 102 Suleiman. John. Jonathan. 284 Strachan. (1771 — 1820). om polii englez. 27 Somerset. 178 şi nota 3. preşedinte republicii Orange. (1849 1912). Hikmet. 337 Selden. lord —. (1667—17 scriitor englez. (19 361 . William Thomas. jurist englez.. Nicolae Grigorievid (1834—1912). Anthony Ashley Cooper. (1621—1683). 379 Siniganda. în Afganistan (1878). Andre. dinastia —. general şi om de stat sudafrican.. 330—331. 426 Smith. lord —. 294 Somers. (1826—1893). om politic englez. 4 I 45—46. pretendent la tronul Afganistanului şi emir (1839—1841). (1584—1654). (1870— 1950). 194 Sydney. 175 Suffren. 336. explorator al \fril ecuatoriale. 423 Soliman ibn Zubair. Jan. om politic englez. 28—30. (1778—18i episcop anglican de Toronio. ultra-colonialist. 52 Selkirk. de abolire sclavajului în coloniile < 162 Stanley. 179—180 Siegfried. şef zulus. prim-ministru (1936 1937). (. debarcă în insulei Falkland (1690). om politic. lord —. 107 Strzelecki. John. (1564— 1616). 27 Shelburne. lord —. 55. 258 nota 3 Stuart. Jan Christian. om politic ira kian. Edward Henry. Henry (Harry) George Wakelyn. Alexander. 253 Stead. 205 474 procesul —. Charles Edward I lett-Thomson. 401—404. guvernator al Africii de Sud (1819). 369. 17 nota 1 Smith. explorator polo nez în Australia. (1737—1805). ziarist englez. economist francez. 253 Stanley. 334 Skolp. în Rhodesia de Sud. Thomas Douglas. navigator danez (sau norvegian) care ar fi atins Labradorul pe la 1472—1476. guvernator al Coloniei Capului.. 1841) guvernator general ii Canadei. 108 nota 1 Selkirk. (1787—1860). 363. 190 Strong. 152 Share-Ali. 415. William. 243 Stanley. (1HJ 1864). întemeiază colonia Assiniboia. Martinus 'I nis. conservator.Seid Haled. 284 Shujah. John. John Hanning.. 392 Swift. pentru !• irea unui sclav negru 160 ke. Henry Morton. 146—149 Smith. William Petty Fitzmaurice. poet indian.

Harry.i Topi. . F|U [amşedji Nasarwanji (1839 l l 'O3). 290 nota 2 ■'hdin. E dw a r d G i b b o n . răscoala — lor (1850— i. George. XVI. 48 ne. 97 nota 3. I 1 şi mu politic engl nota 2. XVI. lor d O xford. Hendrik Frensch. 115 Ward. 'Ministr u englez. Henry. dinastia —. 424 (1888—1918). politician i hodesian. 97 şi nota 3. (1732—1799). 407 l'il. 69 şi nota 4.iwney. flSÎS i politii nco ' < I iinl< Voii tii e. rege al Aagliei (1688—1702). 278 \\t \ ogi l. la începutul sec. ■ I N .. 18 ompson. si i iito Wilberforce. 54 Wallis. la începutul sec. lord —. 256 şi nota 4 kediv al Egiptului (1879 —1892). călător pe Atlan tic. (1725—1767). Edmund. Richard. erou al răscoalei indiene din 1857.I lippolyte. plorator în Pacific. in. voerd. 118 ■ l in key. fiul Iui K < > bert —. împărat genns . 288. 108 Walpole. 137—138. sultan de Maisur I '82—1799). (1758—1798). i M luliui. James Kingston. William. industriaş indian. 28 ouver. (1700—1748).