Sunteți pe pagina 1din 21

Complexul Vitaminic B

Complexul B Complexul vitaminic B -indispensabil metabolismului celular; -una dintre B-uri nu are efect maxim fara celelalte; -importante pentru dezvoltarea organismului si esentiale in functiile metabolice. Vitamina B1 (tiamina) -transforma carbohidratii in energie; -vitala pentru functionarea normala a celulelor si a nervilor; -intareste sistemul imunitar al organismului. Vitamina B2 (riboflavina sau vitamina G) -antioxidant major; -intretine sanatatea ochilor si a pielii; -protejeaza mucoasele tuburilor respirator, digestiv si urinar. Vitamina B3 (niacina sau vitamina PP) -ajuta la scaderea valorilor colesterolului; -esentiala pentru multe functii ale aparatului digestiv; -modereaza tensiunea arteriala si amelioreaza circulatia sangelui. Vitamina B4 (adenina) -favorizeaza absorbtia fierului in organism; -intra in compozitia acizilor nucleici; -ofera protectie impotriva parazitilor intestinali. Vitamina B5 (acid pantotenic) -elimina din organism toxinele provenite din medicamente; -incetineste imbatranirea; -ajuta in cicatrizarea rapida a plagilor. Vitamina B6 (piridoxina) -este indispensabila transformarii proteinelor, lipidelor si glucidelor din organism; -necesara in buna functionare a creierului; -ajuta in productia globulelor rosii si a anticorpilor. Vitamina B7 (biotina sau vitamina I) -imbunatateste memoria; -regleaza functiile ficatului; -previne depresiile. Vitamina B7* (biotina sau vitamina H sau vitamina Bw) -impiedica depunerea colesterolului pe peretii arteriali; -faciliteaza folosirea corespunzatoare a grasimilor si colesterolului de catre organism; -protejeaza firele de par. Vitamina B8 (acid ergadenilic) -eficienta in sinteza ARN; -transforma mancarea in energie; -nu este recunoscuta ca o vitamina ce trebuie luata din alte surse. Vitamina B9 (acidul folic sau vitamina Bc sau vitamina M) -reduce riscul de cancer la colon; -previne anomaliile sistemului nervos; -previne anemia. Vitamina B10 (acidul para-amino-benzoic sau PABA sau vitamina Bx sau vitamina R) -contribuie la metabolismul fierului; -are functii de regenerare si reintinerire; -favorizeaza sinteza acidului folic si absorbtia acidului pantotenic. Vitamina B11 (vitamina S, factorul S) -recomandata persoanelor cu insufucienta cardiaca; -elimina celulita; -stimuleaza secretiile digestive. Vitamina B12 (cobalamina) -necesara pentru producerea carbohidratilor; -are rol in maturarea globulelor rosii;

-mentine sanatatea sistemului nervos. Vitamina B13 (acidul orotic) -produsa in organism de flora intestinala; -metabolizeaza acidul folic si vitamina B12; -asigura absorbtia de nutrienti. Vitamina B14 (betaina) -stimuleaza cresterea reticulocitelor; -previne anemia; -proliferant celular. Vitamina B15 (acid pangamic) -ajuta in absorbtia oxigenului; -previne imbatranire prematura; -previne bolile cardiace. Vitamina B16 (dimetilglicina DMG) -transforma colina in glicina; -ajuta in respiratia celulara; -ajuta in calmarea convulsiilor. Vitamina B17 (laetrila) -are un rol important in vindecarea cancerului; -medical nu este recunoscuta ca o vitamina; -reduce presiunea sanguina. Vitamina B18 (FAD) -ajuta distrugerea celulelor canceroase; -opreste caderea parului; -protejeaza functiile organelor. Vitamina B19 ( A-1) Vitamina B20 (carnitina) -rol important in transportul acizilor grasi; -rol in generarea energiei metabolice; -este biosintetizata. Vitamina B21 -efecte benefice asupra pielii; -bun regulator al functiilor cerebrale; -anticancerigena. Vitamina B22 -datele publice sunt reduse; -se spune ca ar fi un extract din aloe vera; -se mai spune ca ar fi vitamina B12b Vitamina Bm (inozitol) -importanta in baza structurala a mesajerilor din celula eucariota; -nu poata fi obtinuta direct din alimentatie; -este produsa de organism din glucoza. Vitamina Bp (colina) -regleaza functiile organismelor; -importanta in functiile cerebrale; -prin sinteza devine un neurotransmitator. Vitamina Bt -amino acid; -neesentiala ca proteina sau vitamina; -folosita in bolile de inima

Vitamina B1 (tiamina, aneurina)


Vitamina B1 prezinta importanta indeosebi in metabolismul proteinelor si al glucidelor, apoi in functionarea normala a sistemului nervos central si, cu precadere, a celui periferic, a aparatului digestiv si a glandelor endocrine, in procesul de crestere, in absorbtia intestinala a grasimilor etc. Tiamina (cum mai este numita vitamina B1) favorizeaza depunerea glicogenului in ficat si accelereaza procesul de eliminare a urinei, fiind indispensabila in transformarea hidratilor de carbon in lipide si mijlocind astfel obtinerea de surse suplimentare de

energie. De asemenea, ea mentine sanatos sistemul nervos in totalitatea lui, imbunatateste tonusul muscular, contribuie la apararea organismului impotriva infectiilor etc.

Tiamina este recomandata in tratarea a numeroase afectiuni, cum ar fi: anorexie, intarzieri in crestere, digestie lenta, tulburari de sarcina si alaptare, colite, stres, iritabilitate, anemie, greata, oboseala generala si convalescenta, ateroscleroza, tulburari de ritm cardiac, arsuri, nevrite si polinevrite (vitamina antinevritica), beri-beri (vitamina antiberi-beri), dureri diferite, hemoragii cerebrale, tromboze, boli infectioase ale sistemului nervos, insuficienta cardiaca, miocardite (vitamina inimii), insuficiente hepatice, hepatite si ciroze, guta, algii reumatismale, dermatoze etc. Trebuie avut in vedere faptul ca tiamina este sinergica cu celelalte vitamine din complexul B (cum sunt si acestea intre ele) si ca, din pacate, nu este stocata in corp, trebuind deci sa fie inlocuita zilnic.
La adultii sanatosi, necesarul zilnic de vitamina B1 este de 1,7 (1-2 mg), in functie de intensitatea activitatii depuse, de natura si calitatile factorilor de nutritie ce alcatuiesc ratia alimentara, de starile fiziologice si de varsta. La femei, in perioada sarcinii, sunt necesare cea 2,5 mg tiamina pe zi. Copiii sub un an au nevoie de 1 mg tiamina pe zi, acest necesar sporind apoi pe masura inaintarii in varsta, apropiindu-se treptat de cel al adultilor. In unele stari patologice ale sistemului nervos (nevrite si polinevrite, tulburari ale metabolismului glucidic, proteic si hidric etc.), se impune suplimentarea, in mod corespunzator, a aportului de tiamina. Hrana bogata in glucide si alcoolul sporesc cerintele in vitamina Bl iar cea bogata in proteine si in grasimi face ca aceasta sa scada.

Carenta de vitamina B1,


se manifesta prin diferite tulburari nervoase (astenie, nervozitate si iritabilitate, apatie, insomnii, slabirea atentiei si a memoriei etc.), ca si prin scaderea capacitatii de munca, aparitia unor tulburari cardiace (indeosebi hipotensiune arteriala, amorteli, dureri si furnicaturi in membre), a unor tulburari gastrointestinale (anorexie, greturi si varsaturi, constipatie cronica etc.). In formele severe de insuficienta vitaminica (avitaminoza) se poate ajunge la instalarea bolii beri-beri, destul de rar intalnita in tara noastra. Cazurile de hipovitaminoza B1 sunt rare, carenta respectiva putandu-se corecta prin consum de drojdie de bere, grau germinat, diferite viscere si alte alimente bogate in aceasta vitamina, in paralel cu suplimentarea aportului de proteine si cu diminuarea celui de glucide. Hipovitaminoza tiaminica poate aparea, uneori, la sugari, copii si adolescenti, precum si in cazul alimentatiei hiper-glucidice, in special prin consum exagerat de zahar si de prajituri. Eficienta sanogen-terapeutica a acestei vitamine sporeste prin asociere cu vitaminele B2, B9, C, E, precum si in prezenta manganului. Tiamina este foarte sensibila la caldura si in mediu alcalin, stabila la lumina si la aer, foarte solubila in apa si insolubila in grasimi. Ea este singura vitamina din complexul B care se inactiveaza la caldura, pregatirea culinara de lunga durata producand pierderi de 30 pana ia 70 sau chiar 80%. Cartofii adaugati la prepararea mancarurilor au proprietatea de a absorbi si de a pastra aceasta vitamina. Aportul de tiamina este diminuat si prin consumul excesiv de alcool, de fumat, de medicamente, cu continut de cofeina, cum ar fi cinetidina sau indometacina. Tot dusmani ai vitaminei B1 sunt si anticonceptionalele, diminuantele aciditatii gastrice, precum si stresul de orice natura. Frigerea si fierberea carnii produc o pierdere de tiamina de cca 30%, in timp ce coacerea nu distruge decat o parte infima din aceasta vitamina. Exceptie face painea care, prin prajire, pierde cea 30% din tiamina.

Conservarea cu sare si congelarea pastreaza o buna parte din vitamina B1. Tiamina este sintetizata de bacterii si de plante, dar in cantitati insuficiente fata de nevoile organismului. Ea are actiune antagonista vitaminei A, de protejare a vitaminei C si favorizanta a depunerii glicogenului in ficat, in corelare cu insulina. Administrarea de supradoze de tiamina poate provoca deficite vitamina B6, precum si pierderi din celelalte vitamine din complexul B, lucru valabil pentru toate vitaminele din acest complex, atunci cand oricare dintre ele este administrata singura si pe o perioada indelungata.

Vitamina B2 (riboflavina)
Vitamina B2 are un rol important in metabolismul proteinelor, grasimilor, dar cu precadere al glucidelor (scade glicemia), in cresterea si respiratia celulelor, ca si in procesul normal al vederii. De asemenea, ea asigura un bun tonus muscular si actioneaza favorabil asupra pielii, a mucoaselor si intestinelor, intervine in fenomenele de oxidoreducere de la nivelul celulelor, influenteaza cresterea si reproducerea, precum si sinteza hemoglobinei. Pentru adultii sanatosi, necesarul zilnic de vitamina B2 este de 1,2-1,8 mg. In general, se recomanda o cantitate de 0.6 0,7 mg vitamina B2 pentru fiecare 1.000 de calorii, in perioadele de sarcina si de alaptare, femeile au nevoie de 1.5-3 mg de vitamina B2 pe zi. La copii, in functie de varsta, necesarul zilnic de vitamina B2 este 0,41,2 mg.

Carenta de vitamina B2 este foarte rara, ea datorandu-se numai tulburarilor gastrointestinaie si hepatopancreatice. Asemenea situatii sunt evidentiate prin paloarea buzelor, urmata de fisurare si macerare, limba uscata, rosie si dureroasa in timpul masticatiei. Avitaminoze B2 se intalnesc, desigur, si mai rar, ele fiind insotite si de alte carente in vitamine din grupul B. Carenta de vitamina B2 diminueaza rezistenta organismului la infectii microbiene, scade rezistenta la efort, pe buze, limba si piele apar diferite leziuni specifice etc. Carenta de aceasta vitamina mai este evidentiata si prin aparitia de stomatite, dermatite seboreice, uscarea si caderea parului, friabilitatea si indoirea unghiilor, tulburari de crestere la copii, anemii, apatie, hiperemotivitate, tremuraturi si ameteli, scaderea acuitatii vizuale si a celei auditive, diminuarea campului vizual si dificultati de vedere la lumina slaba, anorexie, scaderea rezistentei organismului la infectii si la intoxicatii cu metale grele, scaderea tonusului muscular etc. Reducerea aportului in aceasta vitamina este favorizata si de alcoolism, diabet zaharat, tratamentele cu fenobarbital si cu diferite antibiotice, administrate pe cale bucala. Efectul sanogen-terapeutic al vitaminei B2 sporeste prin asociere

cu vitaminele B1, B3, B6 si C. Nu este cunoscuta existenta hipervitaminozei B2.


Vitamina B2 este indicata in diferite afectiuni ale pielii si ale mucoaselor, in tulburari de adaptare vizuala la intuneric, ca si in enterite cronice, crampe musculare, astm, migrene, inflamatii bucale, intarzieri de dezvoltare la sugari si la copii, stres, alcoolism, diabet zaharat, artrita, diaree, ameteli, tremuraturi etc. De putina vreme, aceasta vitamina este utilizata si in profilaxia cancerului. Vitamina B2 (hidrosolubila) e foarte sensibila la lumina si destul de stabila la caldura, prepararea termica a alimentelor producand pierderi de 15-30%. De exemplu, pastrarea la lumina a laptelui proaspat timp de numai doua ore duce la distrugerea a doua treimi din continutul initial in riboflavina, motiv pentru care se recomanda pastrarea lui in cutii de carton, in sticle de culoare bruna etc. Spalarea prelungita a alimentelor care contin vitamina B2 provoaca pierderi importante. Tot dusmani ai acestei vitamine mai sunt sulfamidele si estrogenii.

Vitamina B3 (acidul nicotinic, niacina, vitamina PP, nicotinamida)


Vitamina B3 constituie un factor important in hranire, participand activ la metabolismul proteinelor, glucidelor si lipidelor, deci la metabolismul general al organismului. De asemenea, niacina este esentiala pentru corp deoarece :

e un factor antipelagros de prima importanta; are actiune vasodilatatoare la nivelul pielii; serveste la buna functionare a sjstemului nervos central; stimuleaza secretia gastrica; mareste glicemia si scade nivelul colesterolului; mentine sanatatea pielii, a limbii si a tesuturilor digestive; favorizeaza circulatia cerebrala si coronariana; scade tensiunea arteriala; stimuleaza secretia gastrica si eliminarea bilei; inlesneste asimilarea fierului etc.

Vitamina B3 este indicata in pelagra, herpes, acnee, prurit, tulburari circulatorii periferice, degeraturi, afte, inflamatii bucale, enterocolita, diferite psihoze, stari depresive, in diaree, hipertensiune arteriala si ateroscleroza, respiratie dificila, alcoolism, stres, insomnii, artrita, indigestii, cefalee, ameteli, iritabilitate, senzatie de rau general etc. Pentru un organism matur, necesarul zilnic de vitamina PP este de cea 19 mg (18-23 mg la barbati si 12-15 mg la femei). Acest necesar depinde de cantitatea si calitatea proteinelor din dieta, de consumul de bauturi alcoolice, de intensitatea cheltuielilor de energie, precum si de continutul si in alte vitamine din complexul B. Trebuie mentionat de asemenea faptul ca alimente ca faina de porumb, fructele uscate, ceapa si slanina nu contin vitamina PP. Ca urmare, pentru a preveni aparitia pelagrei la persoanele care consuma in mod obisnuit mamaliga din faina de porumb, se recomanda ca alimentatia sa cuprinda lapte, produse lactate si alte produse de origine animala, care contin cantitati apreciabile de niacina. De altfel, porumbul este considerat in general un aliment pelagrogen. Cu ajutorul unui aminoacid (triptofanul), organismul uman isi poate produce singur aceasta vitamina, daca dispune de cantitati suficiente din vitaminele B1 B2 si B6.

Carenta de vitamina PP
se manifesta prin apatie, scadere in greutate, somnolenta, diminuarea reflexelor, atragand dupa sine aparitia pelagrei, precum si a unor tulburari digestive, sensibilizarea pielii la actiunea luminii solare etc. Ca urmare, pielea se inroseste si apoi apar vezicule, fisuri, dermatite etc. Aparitia pelagrei este favorizata si de expunerea la soare, precum si de intensitatea efortului fizic depus. Tratamentul hipovitaminozei niacinice consta in administrarea unei diete alimentare cu vitamine din grupul B. Se recomanda, de asemenea, repaus si evitarea luminii in paralel cu

aplicarea tratamentului medicamentos.Vitamina B2 trebuie administrata cu prudenta in caz de diabet sever, ulcer peptic, glaucom, guta sau functionare deficienta a ficatului. Vitamina PP este foarte rezistenta la lumina si destul de rezistenta la caldura. Fiind hidrosolubila, niacina trece din alimente in apa de fierbere, care, ca urmare, se impune a fi consumata. Eficienta acestei vitamine sporeste prin asociere cu vitaminele Bl5 B2, B5 si C, fiind diminuata de consumul de alcool, precum si de administrarea de sulfamide, somnifere, penicilina etc.

Vitamina B4 (acid folic, adenina ) Adenina este o substan chimic, i anume o baz purinic care se reprezint cu litera A i constituie componenta principal anucleotidelor din ADN i ARN. Cuvntul provine din francezuladnine. Formula chimic a adeninei este C5H5N5. Adenina se mperecheaz cutimina n ADN i cu uracilul n ARN. Adenina este identificat n unele lucrri cu vitamina B4 dei nu corespunde exact definiiei unei vitaminei. Deficiene de acid folic:
Anemie; Scderi n greutate; Diaree Uneori cancer . Surse comune Ficat; Lapte; Drojdii. Alimente bogate n acid folic: Fasole; Mazre; Salata; Lintea; Spanac;

Cereale; Pine; Fin; Alune; Portocale; Banane; Broccoli.

Printre procesele in care vitamina B4 are o importanta majora, se numara: formarea globulelor rosii, metabolizarea proteinelor, rol important in producerea acizilor nucleici (ADN si ARN), diviziunea celulara, utilizarea zaharurilor si aminoacizilor. Doza zilnica necesara pentru adulti este de 180-200 mcg, dublu pentru femeile gravide, iar pentru mamele care alapteaza 280 mcg in primele sase luni si 260 mcg in urmatoarele sase.

Beneficii aduse de prezenta acidului folic in organism


Ofera protectie impotriva parazitilor intestinali, confera pielii un aspect sanatos, mareste lactatia, are efect analgezic, preintampina deficientele de nastere, actioneaza preventiv impotriva anemiei. Carenta acestei vitamine poate provoca anemia nutritionala macrocitica. Nu se cunosc efecte toxice ale acidului folic. Printre sunstantele care influenteaza negativ prezenta acestei vitamine in tesuturi, se pot numara: apa, lumina soarelui, estrogenii, tehnicile de prelucrare alimentara (in special fierberea), caldura excesiva.

Vitamina B5 (acidul pantotenic, pantetonatul de calciu)


Acidul pantotenic, sau vitamina B5, este cea mai rspndit vitamin, fiind prezent n aproape toate felurile de mncare ( din limba greac pantoten de peste tot).

Sinteza coenzimei A
Vitamina B5 = acidul pantotenic Acidul pantotenic a fost recunoscut ca factor de crestere al drojdiei de bere este sintetizat de plante si este necesar in alimentatia vertebratelor.B5 intra in structura coenzimei A functia majora a CoA este de a transporta grupari acil; ex: acetil care rezulta in urma unor procese de oxidare degradativa. Produsul final de reactie, in special CoA este foarte bogat in energie si reactioneaza enzimatic pe 2 cai distincte: o cale anabolica, unde acetil CoA este punctul de plecare in numeroase procese de biosinteza; ex: in biosinteza acizilor grasi, colesterolului, acetil colinei. Pe de alta parte acetil CoA este un punct din procesul catabolic care poate continua cu ciclul krebs si se incheie cu lantul respirator. Roluri vitamina B5: faciliteaza producerea de energie prin intrarea glucidelor, grasimilor si a proteinelor in ciclul arderilor biologice; ajuta in procesul de formare al celulelor; contribuie la dezvoltarea si buna functionare a sistemului nervos central; intervine in sinteza colesterolului, a fosfolipidelor si a nucleului porfirinic; este esentiala in buna functionare a glandelor suprarenale; protejeaza celulele de actiunea distrugatoare a radiatiilor si a altor factori nocivi; stimuleaza formarea anticorpilor, ajuta la utilizarea colinei si a acidului para-aminobenzoic; ajuta la vindecarea ranilor;

creste capacitatea organismului de a rezista la oboseala; detoxifica organismul in cazul supradozarii cu antibiotice; intervine in sinteza de hormoni sexuali; mentine buna functionare a tractului digestiv. Afectiuni datorate carenei de vitamina B5: oboseala, insomnie, slaba rezistenta la infectii si la pierderea memoriei, dureri abdominale, crampe, sindrom al picioarelor fierbinti, caderea parului; hipoglicemie; ulcer duodenal; tulburari sangvine si dermatologice. Coninut n aproape toate felurile de mncare, n special: nuci; fructe. carnea, rinichii, ficatul, inima; cerealele integrale, germenii de grau, taratele; galbenusul de ou; legumele de culoare verde; drojdia de bere; melasa neprelucrata. Acidul pantotenic are rol in metabolismul celular si, impreuna cu alte vitamine, contribuie la dezvoltarea energiei provenite din glucide, grasimi si proteine. De asemenea, printre proprietatile vitaminei B5 se numara urmatoarele:

Acidul pantotenic este indicat in :

participa la mentinerea starii de sanatate a aparatului digestiv, a ficatului si a epiteliilor; stimuleaza activitatea diferitelor glande si sporeste productia de hormoni a suprarenalelor ; mentine starea de sanatate a nervilor, a pielii si a glandelor; sporeste rezistenta la stres si contribuie la formarea unor hormoniji anticorpi; intervine in procesele de crestere, in prevenirea aparitiei dermatitelor (bolilor de piele), in metabolismul glucidelor si in utilizarea eficienta a colinei etc.

tulburari hepatice, enteroconlite, inflamatii pulmonare si ale cailor respiratorii, in astm bronsic, diferite dermatoze, rinite alergene, neliniste, stari depresive, stres, oboseala, diferite infectii, cefalee, artrita, alergii, tulburari digestive, crampe musculare, tulburari gastrointestinale etc. De asemenea, acidul pantotenic reduce efectele toxice si reactiile adverse produse de un mare numar de antibiotice. Vitamina B5 este stabila la aer si la lumina, dar instabila la caldura. Pierderile maxime la prelucrarile culinare sunt de cea 50%. Efecte negative asupra ei au si conservarea produselor, actiunea cofeinei, a sulfamidelor, somniferelor, alcoolului etc.

Necesarul zilnic de vitamina B5


este de 5-15 mg. O alimentatie normala asigura un aport zilnic de 5-20 mg acid pantotenic, care, de altfel, in oarecare proportie, poate fi sintetizat si de flora intestinala. Eficacitatea sanogena a acestei vitamine sporeste prin administrarea concomitenta cu vitaminele B6, B9 si C. Hipovitaminoza pantotenica provoaca anemie, tulburari de somn, cefalee, hipoglicemie, ulcer duodenal, greata, balonari, crampe musculare, scaderea rezistentei la infectii, tulburari sanguine si dermatologice etc. Nu se cunosc situatii de intoxicare cu acid pantotenic.

Vitamina B6 (piridoxina, adermina, piridoxalul, piridoxamina) Biochimie Activitatea biologica a grupului vitaminelor B6 este exercitata de piridoxina, piridoxal si piridoxamina si de catre esterii lor 5-fosforilati ( ura 79-l). Forma de coenzima este piridoxal-5fosfatul, ceilalti componenti ai grupei datorandu-si activitatea conrsiei in piridoxal-5-fosfat. Vitamina este prezenta in cantitati mari si uniforme in toate alimentele: carne, muschi, ficat, legume, cereale nemacinate. Mecanism de actiune Piridoxal fosfatul actioneaza ca un cofactor al multor enzime implicate in meolismul aminoacizilor, cum sunt: transaminazele, sintetazele sihidroxilazele. La om, vitamina are un rol deosebit in meolismul triptofanului, glicinei, serinei, glutamatului si aminoacizilor sulfurati. Piridoxal fosfatul

este necesar, de asemenea, pentru sinteza acidului 5-amino-levulinic, un precursor al hemului. O mare parte din rezerle organismului se afla in fosforilaza musculara, unde functia sa este mai degraba de silizator al enzimei decat de catalizator. Are de asemenea un rol putin inteles in exciilitatea neuronala, probabil datorita participarii sale la reactiile de transsulfurare sau la meolismul acidului aminobutiric (GABA). Necesar Ratia zilnica recomandata este prezentata in elul 72-l. Mai mult decat in cazul celorlalte vitamine, necesarul de piridoxina creste in timpul sarcinii sau administrarii de estrogeni. Acestia se pare ca inhiba interntia piridoxal fosfatului in meolismul triptofanului. Necesarul de piridoxina poate creste in conditiile unui aport proteic mare sau prin hemodializa si dializa peritoneala cronica. Meolitul etano-

lului, acetaldehida, deplaseaza piridoxal fosfatul de pe proteine si astfel creste degradarea acestuia. Depletie experimentala Dietele cu deficit in piridoxina produc in cursul unei saptamani evidentierea chimica a deficientei, cresterea acidului xanturenic si scaderea piridoxinei in urina. Anomaliile electroencefalografice survin in 3 saptamani si unii pacienti prezinta crize epileptice grand mal. Deficitul indus prin administrarea antagonistului piridoxinei (deoxipiridoxina) produce in plus dermatitaseboreica, cheilita, glosita, greata, varsaturi, fatigabilitate si ameteli. Deficit clinic Datorita prezentei sale in majoritatea alimentelor, deficitul izolat de piridoxina este rar, cu exceptia situatieiIn care continutul in piridoxina al alimentelor este distrus sau conrtit in forme mai putin disponibile, legate de proteine, in timpul

prelucrarii industriale, asa cum se intampla in preparatele industriale de lapte praf pentru sugari. Si totusi, aparent paradoxal, deficitul de piridoxina este destul de frecnt, datorita actiunii antagoniste a unor droguri. Izoniazida, ciclo-serina, penicilamina si compusii tip carbonil formeaza complexe cu jumatatea aldehidica a vitaminei si impiedica functionarea normala a coenzimei. in toate situatiile, meolismul anormal al triptofanului si convulsiile pot fi prenite prin suplimentare vitaminica. Estimarea deficitului vitaminic s-a facut pe baza disparitiei semnelor clinice de deficienta, consecutiv administrarii vitaminei, prin masurarea excretiei meolitilor triptofanului dupa testele de incarcare cu triptofan, masurarea activitatii diferitelor transaminaze in sange si determinarea excretiei piridoxinei,

meolitilor sai sau oxalatului in urina. Un alt indicator este dozarea urinara a meolitilor triptofanului (in particular a acidului xanturenic), urmand incarcarii cu triptofan. Ca o alternativa se poate folosi incarcarea cu metionina si dozarea cistationului. Un indicator fidel al nilului piridoxinei in vitro poate fi determinarea transaminazei glutamico-piruvice eritrocitare in prezenta si in absenta piridoxal fosfatului (chiar mai fidel decat testul de incarcare). Abordarea cea mai potrivita este prenirea aparitiei deficitului. Suplimentarea dietei cu 30 mg piridoxina normalizeaza meolismul triptofanului in timpul sarcinii, in cazul folosirii contraceptilor orale si in tratamentul cu izoniazida. Pot fi necesare doze de 100 mg/zi in cazul administrarii de penicilamina. Boli sensibile la piridoxina Cateva boli genetice produc anomalii in meolismul

vitaminei B6. Un asemenea grup de boli se manifesta la copii prin convulsii si afectare cerebrala, care pot duce la deces daca nu se administreaza doze zilnice mari de piridoxina; acesti copii prezinta scaderea afinitatii de legare a piridoxal fosfatului de o apoenzima pentru decarbo-xilaza acidului glutamic. in consecinta, nu se formeaza cantitatile necesare de acid y-aminobutiric, un inhibitor fiziologic al neurotransmisiei. Un alt grup cu raspuns la piridoxina este anemia sideroblastica datorata unei mutatii intr-o sintetaza 5-aminolevulinat eritrocit specifica; administrarea suplimentara de piridoxina produce ameliorarea hematologica prompta, dar nu corecteaza anomaliile morfologice eritrocitare. Sinteza cistationului din homocisteina si serina si scindarea sa in cisteina si homoserina sunt catalizate de doua enzime

piridoxal fosfatice. Anumiti pacienti cu cistationinurie sau acidurie xanturenica sensibila la vitamina B6 prezinta o apoenzima mutanta care reactioneaza anormal cu piridoxal fosfatul, defectul putand fi corectat prin concentratii crescute de cofactor. Spre deosebire de cazurile precedente, raspunsul pozitiv la vitamina B6 al pacientilor cu homocistinurie prin deficit de cistationin sintetaza se produce prin cresterea activitatii cantitatii reziduale de enzima normala si mai putin probabil prin readucerea la normal a nilului enzimatic
Cele trei forme principale ale vitaminei B6 sunt piridoxin, piridoxal i piridoxamin, care, n ficat, sunt convertite n piridoxal 5-fosfat (PLP) un cofactor n multe reacii alemetabolismului aminoacizilor. PLP este de asemenea necesar pentru reacia enzimatic ce are ca efect eliberarea glucozei din glicogen. Piroluria este o posibil cauz pentru deficeina de vitamina B6. O supradoz de piridoxin poate cauza o blocare temporar a anumitor nervi, precum nervii proprioceptori; aceasta cauzeaz, la rndul ei, sentimentul de lips a anumitor organe, efect normal pentru pierderea propriocepiei. Cel puin un studiu preliminar a presupus c aceast vitamin crete veridicitatea viselor sau ab ilitatea de amintire a lor. Se crede c acest efect datorit rolului pe care l joac aceast vitamin n conversia triptofanului n serotonin. Un meta-studiu a trei baze de date (MEDLINE, EMBASE i Cochrane Library), incluznd doar double-blind, randomized controlled trials, a gsit c vitamina B6 are un efect important n comparaie cuplacebouri n tratarea greurilor de diminea, similare cu cele ale ghimbirului. Doza zilnic recomandat variaz ntre 1,3 mg i 2,0 mg, n funcie de vrst i sex. Piridoxina este unul dintre compuii ce formeaz complexul de vitamine B, numit ivitamina B6. Piridoxina ajut la echilibrarea nivelelor de sodiu i potasiu din organism, ct i la producerea globulelor roii din snge. Este legat de imunitatea fa de cancer i ajut la combaterea formrii homocisteinelor. S-a sugerat c piridoxina poate fi de folos copiilor care au probleme de nvare i poate preveni mtreaa, eczemele i psoriasis. n plus, piridoxina contribuie la normalizarea schimbrilor hormonale la femei i la sistemul imunitar. Carena de piridoxin poate cauza anemie, boli ale nervilor, crize, infarcturi, probleme dermatologice i dureri n zona gurii.

Structura chimic se bazeaz pe un inel piridinic, cu substituenii hidroxil, metil i hidroximetil. Este diferit de piridoxamin prin substituentul de la poziia 4. Este folosit de cele mai multe ori sub form de clorhidrat de piridoxin. Este necesar pentru producerea monoaminelor neurotransmitoare serotonin,dopamin, noradrenalin i adrenalin pentru c este co-factorul enzimei decarboxilaza acidului aromatic. Aceast enzim este responsabil pentru convertirea precursorilor 5-hidroxitriptofan n serotonin i 3,4-dihidroxifenilalanin n dopamin, noradrenalin i adrenalin. De aceea a fost inclus n tratamentul depresiei i anxietii. Vitamina B6 are un rol important in formarea hemoglobinei, in metabolismul aminoacizilor, proteinelor, glucidelor si lipidelor (indeosebi al acizilor grasi esentiali), fiind si stimulent muscular; are influenta benefica asupra pielii, precum si in procesul de crestere. De asemenea, piridoxina intervine in mod esential in : buna functionare a sistemului nervos, a maduvei osoase ; producerea de globule rotii si de anticorpi; controlarea echilibrului sodiului si al potasiului, al sistemului muscular si osos; metabolismul colesterolului. impiedicand depunerea acestuia pe peretii interiori ai arterelor (ateroscleroza); crestere si reproducere.

Eficacitatea piridoxinei sporeste


in asociere cu vitaminele B2 si B5, precum si cu magneziul si potasiul. Aceasta vitamina e indispensabila in buna absorbtie a vitaminei B12 si in producerea interna a acidului clorhidric, ca si in asimilarea magneziului. Pentru adulti, necesarul zilnic de vitamina B6 este de 1,6-2,5 (3) mg, direct proportional cu aportul de proteine. Pentru femei, in perioada sarcinii, necesarul zilnic de vitamina B6 este de 4-6 (7) mg. In organismul uman, piridoxina poate fi sintetizata de flora microbiana intestinala. Vitamina B6 e usor solubila in apa si in alcool, fiind distrusa in prezenta aerului si a luminii; este in schimb stabila la caldura. Pierderile maxime la prelucrarile culinare sunt de cca 40%. Hipovitaminoza B6 apare rar si duce la diferite tulburari nervoase (iritabilitate, labilitate psihica, slabiciune generala, greutate la mers etc.), precum si la aparitia unor boli de piele, la incaruntirea prematura si caderea parului, furnicaturi si amortirea extremelor, dureri abdominale, scaderea capacitatii organismului de a se apara in caz de infectii etc. Deficitul organismului in vitamina B6 apare in dietele cu proteine in exces, in tulburarile de absorbtie, in intoxicatiile cronice cu alcool, hipertensiune arteriala si infarct de miocard, cand se abuzeaza de antibiotice administrate pe cale bucala si in cazul supradozelor de vitamina E si colina. Prevenirea instalarii hipovitaminozei se face prin adoptarea unui regim alimentar echilibrat, care, la nevoie, poate fi completat cu suplimente nutritive.

Preventiv si curativ, vitamina B6


este indicata in urmatoarele afectiuni: acnee (in asociere cu vitaminele B2 si B3), eczeme, hipercolesterolemie, diferite tipuri de infectii, diaree, hemoroizi, artrita, iritabilitate si depresie nervoasa, astenie, insomnii, distrofii musculare, diferite afectiuni nervoase, ulcere de diverse etiologii, eczeme ale sugarilor, hipertensiune arteriala, anemii, tulburari ale sarcinii, tulburari hepatice, in caz de iradiere, hepatita endemica, glosite, stomatite (in asociere cu vitaminele B2 si B3), pelagra (cand aceasta nu cedeaza la administrarea acelorasi vitamine), dermatite seboreice, nevrite etc.

Vitamina B7 (biotina, vitamina H) Biotina, cunoscuta si ca vitamina H, vitamina B7, este o molecul din clasa

vitaminelor care functioneaza ca un cofactor enzimatic. Simptome ale deficienei: Surse:



Ficat; Lapte; Ou; Cacaval; Pete.

Ameeal; Oboseal; Dureri de cap; Inflamie a cavitii bucale Dureri musculare.

Vitamina B7 intervine in metabolismul proteinelor, lipidelor si glucidelor, contribuie la functionarea normala a pielii si a mucoaselor, combate starile de oboseala etc. Actiunea benefica a biotinei sporeste prin asociere cu vitaminele A, B2, B3 si B6, fiind diminuata in cazul consumului de alcool. Biotina este o coenzima importanta care ia parte intr-un numar mare de procese ale organismului. Nu este considerata a fi o adevarata vitamina deoarece este produsa in organism de catre o bacterie intestinala. Functii, utilizari si carente h1n3513hl56ueb Ca si multe alte cateva vitamine de tip B, biotina este necesara in metabolismul carbohidratilor, al grasimilor si al proteinelor. Simptomele carentei de biotina includ dermatitele seboreice, intalnite in mod frecvent in randul copiilor, si caderea parului. S-a constatat ca aceste afectiuni raspund la administrarea suplimentelor. Nu exista cercetari in sprijinul utilizarii sale pe scara larga ca factor eficient in caderea parului, insa exista relatari anecdotice care o fac. Doar deficienta biotinei poate cauza pierderea parului si este de asemenea cunoscuta ca avand influenta in pierderea apetitului, in aparitia frecventa a racelilor, a depresiei si a nivelului inalt de colesterol din sange. Exista dovezi care arata ca suplimentarea continutului biotinic ajuta in prevenirea si tratarea afectiunilor sistemului nervos, asa dupa cum s-a constatat in randul pacientilor aflati in hemodializa pe termen lung. Simptomele acestor pacienti sunt similare cu ale pacientilor suferinzi de maladia Alzheimer si includ dezorientarea, problemele de vorbire, pierderea memoriei, slabiciunea picioarelor, tremur si dificultati de mers. Datorita faptului ca biotina este produsa de catre organism si aflata in multe alimente, doar cateva grupuri mici de persoane au fost considerate cu carenta biotinica deosebita. Aceste grupuri includ copii nascuti cu defecte genetice, sportivii si alte persoane care consuma cantitati mari de oua crude, ce contin o substanta capabila sa inhibe absorbtia biotinei, precum si persoanele supuse unei terapii pe termen lung cu antibiotice sau medicamente pe baza de sulf, substante capabile sa reduca sinteza biotinei de catre bacteriile intestinale. Cercetari noi sugereaza ca lipsa biotinei poate fi mai mult raspandita decat s-a crezut anterior. Nimeni nu a cuantificat cat de multa biotina poate produce de fapt un organism. Daca intestinele si flora intestinala nu sunt 100% sanatoase daca suferim de o crestere anormala a bacteriilor producatoare sau sindromul de malabsorbtie, care impiedica absorbtia adecvata a substantelor nutritive, daca avem o afectiune autoimunitara a pielii, colite ulceroase, cancer sau sindromul colonului iritabil, suntem capabili a ne produce cantitati suficiente de biotina? Aceasta noua pista de cercetare este motivul pentru care, atunci cand un pacient mi se plange de oboseala si de caderea parului, ma gandesc: biotina. Surse alimentare Alimentele cu continut bogat in biotina sunt carnea de pui, de miel, de porc, de vita, de vitel, ficatul, drojdia de bere si alte drojdii bogate in substante nutritive, soia, laptele, branza, pestele de apa sarata, faina si taratele de orez. Biotina este stabila in timpul gatirii si procesarii alimentelor. Ouale, o alta sursa excelenta de biotina, contin o substanta care inhiba absorbtia biotinei in organism. Totusi, prin gatire se distruge aceasta substanta.

Suplimente Biotina este disponibila ca biotina-d si este inclusa in cele mai multe dintre suplimentele cu complex de vitamine B sau cele cu multivitamine. De asemenea, este disponibila ca supliment individual.

Necesarul zilnic de biotina

este de 0,20-0,30 mg. Biotina poate fi sintetizata de bacteriile intestinale. Hipovitaminoza B7 se manifesta prin paloarea pielii si a mucoaselor, putind fi insotita si de anemie, astenie, somnolenia, anorexie, dureri musculare, depresii, alopecie, eczeme si alte dermatoze etc. Consumul sporit de biotina este indicat in unele afectiuni ale pielii (dermatite, eczeme, seboree, oprirea sau incetinirea cresterii parului si albirea prematura a acestuia, alopecie, precum si in stari depresive, de oboseala, dureri musculare, senzatie de frica etc.

Vitamina B7 poate fi intalnita in:


cartofi, drojdia de bere, fasolea uscata, orezul nedecorticat, nuci, morcovi, roii, spanac, varz, conopid, carnea de pasare, miere, pete, slnina afumat etc. Aici trebuie mentionat i aspectul c albusul de ou, n stare crud, se comporta ca antivitamina II, impiedicandu-i absorbia i neutraliznd-o pe cea existent n organism, inconvenient care dispare n urma aplicrii tratamentului termic.

Vitamina B8 (colina)
Colina este un corp azotat intrand in compozitia materiei vii si actionand ca factor de crestere ; este incadrata la vitaminele din complexul B, chiar daca nu corespunde intru totul definitiei date respectivelor. Colina are urmatoarele proprietati:

Colina este indicata in : ameliorarea capacitatii de memorare, precum si in tratarea alcoolismului, in ateroscleroza, hipertensiune arteriala, hipercolesterolemie, hipoglicemie, stres, ciroza hepatica, ameteli, ulcer gastric, dureri de inima, blocaj renal etc.
Colina se gaseste indeosebi in drojdia de bere, in creier, inima, ficat de vita, germeni de grau, lecitina, galbenus de ou, fructe de paducel, papadie. Eficienta acestei vitamine sporeste prin asociere cu vitaminele A, B9, B12 si inozitolul. Inamici ai Colinei sunt sulfamidele, alcoolul si tehnicile de prelucrare alimentara. Colina este un alt membru al familiei B complex si actioneaza ca agent de emulsionare a grasimilor. Colina coopereaza cu inozitolul, alt membru al familiei B complex, la prelucrarea lipidelor si colesterolului. Colina este una din putinele substante capabile sa penetreze asa-numita bariera sangvina a creierului care are rolul de a proteja encefalul de variatile bruste ale dietei zilnice; aceasta vitamina reuseste sa patrunda direct in celulele creierului unde produce o substanta ce stimuleaza memoria. Nu s-a stabilit o doza zilnica necesara, dar se estimeaza ca hrana obisnuita a unui adult contine intre 500 si 900 mg. Se pare ca poate emulsifia colesterolul, impiedicandu-l sa se depoziteze pe peretii arterelor ori in vezica biliara. Ce poate face colina pentru dumneavoastra? - Colina controleaza depunerile de colesterol. - Colina ajuta la transmiterea impulsurilor nervoase, mai cu seama a celor cu rol in procesul memoriei. Prin actiunea benefica asupra ficatului, contribuie la eliminarea toxinelor din organism.

inlesneste functiile ficatului (ajutand la eliminarea toxinelor din organism) si ale vezicii biliare; faciliteaza folosirea corespunzatoare a grasimilor si a colesterolului de catre organism; previne acumularea de grasimi in ficat; ajuta la prevenirea schimbarilor degenerative ce se produc in ficat si in vezica biliara.

- Colina are efect calmant. Adjucant in tratamentul bolii Alzheimer. Afectiuni datorate carentei de colina: Carenta poate provoca ciroze si afectiuni degenerative ale ficatului, ingrosarea arterelor si probabil boala Alzheimer. Surse naturale de colina Galbenusul de ou, creier, inima, ficat, legume cu frunze verzi, drojdie, germeni de grau. In cantitati mici, colina se gaseste si in lecitina. Suplimente de colina Sase capsule de lecitina fabricate din soia contin fiecare 244 mg de inozitol si colina. Formula B complex obisnuita contine in medie 50 mg colina si inozitol. Dozele zilnice folosite sunt de 500 1000 mg. Toxicitate, datorata excesului de colina Nu se cunosc efectele toxice ale colinei. Inamici ai colinei Apa, sulfamidele, estrogenii, tehnicile de prelucare alimentara si alcool.

Vitamina B9 (Inozitol, vitamina Bc sau vitamina M)


Inozitol sau ciclohexan-1,2,3,4,5,6-hexol este un polialcool cu formula chimic C6H12O6sau (-CHOH-)6. Dei reprezint o glucid, gustul dulce aproape c lipsete. Inozitol este implicat n siteza lipidelor. Inozitolul este solubil in apa, face parte din grupul B de vitamine si are rol benefic in sensul ca:

ajuta organismul sa produca lecitina; serveste la metabolizarea grasimilor, reducand nivelul colesterolului sanguin; favorizeaza nutritia celulelor creierului; constituie hrana vitala pentru par, putand preveni rarirea acestuia si aparitia cheliei.

Inozitolul este indicat in constipatie, caderea parului, atero-scleroza, hipercolesterolemie, ciroza hepatica, eczeme, deficienta de vedere etc. Necesarul de inozitol este de cea 1 g/zi. Deficitul prelungit de inozitol poate produce, printre altele, si tulburari cardiace si ale arterelor. Inozitol se gaseste in toate cerealele integrale, in fasolea uscata, drojdia de bere, lamai, portocale si alte citrice, in pepenele galben, stafide, alune, varza, in ficat si miere etc. Mai contin inozitol creierul si inima de vita, faina de soia, fructele de catina alba etc. Eficienta inozitolului sporeste in asociere cu unele vitamine din grupul B (indeosebi cu vitamina B12 si cu colina).

Vitamina B10 (vitamina H2, vitamina H, vitamina Bx sau vitamina R)


Acidul para-aminobenzoic APAB este solubil in apa; unul dintre cei mai noi membri ai familiei B complex. Se masoara in miligrame. Poate fi sintetizat de catre organismul uman. Nu s-au stabilit doze necesare zilnice. Contribuie la formarea acidului folic; este un factor important in utilizarea proteinelor. Contribuie la asimilarea, si deci utilizarea eficienta a acidului pantotenic. Ce poate face acidul para-aminobenzoic pentru dumneavoastra: - Acidul para-aminobenzoic APAB sub forma de alifie, poate proteja impotriva arsurilor solare. - Acidul para-aminobenzoic APAB reduce suferintele cauzate de arsuri. - Acidul para-aminobenzoic APAB mentine pielea sanatoasa si catifelata. Actioneaza preventiv impotriva formarii ridurilor. - Acidul para-aminobenzoic APAB ajuta la mentinerea culorii naturale a parului dumneavoastra. Afectiuni datorate carentei de acid para-aminobenzoic APAB: Eczeme Surse naturale de acid para-aminobenzoic APAB Ficat, drojdie de bere, rinichi, cereale integrale, orez, tarate, germeni de grau, melasa. Suplimente de acid para-aminobenzoic APAB Doze cuprinse intre 30 si 100 mg sunt in mod obisnuit incluse in formulele B complex si multivitamine. Acidul para-aminobenzoiceste disponibil si ca atare, atat in

comprimate clasice cat si in varianta cu reglare temporala. Dozele prescrise in mod obisnuit se situeaza intre 30 si 100 mg luate de trei ori pe zi. Toxicitate, datorata excesului de acid para-aminobenzoic APAB Nu se cunosc efecte toxice ale APAB, dar tratamentul prelungit cu doze mari nu este recomandabil. Simptomele ce indica un exces de acid paraaminobenzoic sunt greata si varsaturile. Inamici ai acidului para-aminobenzoic APAB Apa, sulfamidele, tehnicile de prelucrare alimentara, alcoolul, estrogenii. Sfaturi legate de adimistrarea acidului para-aminobenzoic APAB Unii oameni sustin caacidul folic in combinatie cu APAB poate readuce parul incaruntit la culoarea naturala. 1 g APAB timp de o saptamana (preferat comprimate cu reglare temporala) este regimul indicat in acest scop. Daca sunteti predispus la arsuri solare, folositi un unguent protector pe baza de acid para-aminobenzoic. Se mai poate folosi si pentru prevenirea ridurilor. Vitamina B10 (acidul para-amino-benzoic sau PABA) contribuie la metabolismul fierului si la formarea hematiilor (globulelor rosii). Favorizeaza sinteza acidului folic si absorbtia acidului pantotenic. Lipsa PABA duce la incaruntire si aparitia eczemelor.

Vitamina B11 (vitamina O, vitamina Bt, vitamina S, factorul S) -recomandata persoanelor cu insufucienta cardiaca -elimina celulita -stimuleaza secretiile digestive

Vitamina B12 (ciancobalamina)


Vitamina B12 constituie cel mai puternic factor antianemic cunoscut pana in prezent. Astfel, dintre proprietatile ei, enumeram urmatoarele:

participa activ la metabolismul proteinelor, lipidelor si glucidelor; contribuie la functionarea normala a celulelor, in special a celor din maduva osoasa ; are rol benefic asupra sistemului nervos si a traiectului gastrointestinal; actioneaza in mod esential in formarea globulelor rosii la nivelul oaselor, in sinteza proteinelor care participa la edificarea diferitelor tesuturi, precum si in sinteza nucleoproteinelor etc.

Vitamina B12 este ideala pentru crestere. Insuficienta ei in alimentatie duce la instalarea unor grave anemii (anemia pernicioasa, manifestata prin anemie generala si tulburari nervoase deosebit de grave). In plus, aceasta vitamina are un rol important si in protejarea celulelor hepatice, datorita proprietatii ei de a impiedica depunerea grasimilor in ficat. Se afirma despre cobalamina ca ar fi destul de eficienta si in bolile precanceroase, si in cele canceroase. Vitamina B12 e solubila in apa, stabila la caldura (suporta temperaturi de pana la 120C), fiind insa inactivata de lumina, ca si de excesul de vitamina C, de alcool si de somnifere. Eficacitatea ei sporeste prin asociere cu vitaminele B6, B9, C, colina, inozitol, precum si in prezenta potasiului.

Necesarul zilnic de vitamina B12


este de 2-2,5. mcg pentru adulti, ceva mai mare pentru copii, si de 2,2-2,6 (3) pentru femeile aflate in perioada de sarcina si de alaptare. Trebuie remarcat si aspectul ca regimurile vegetariene stricte pot provoca hipovitaminoze B12, motiv pentru care astfel de regimuri alimentare trebuie evitate, indeosebi la copii. Vitamina B12 este indicata in anemii de orice fel, in nevralgii, dureri reumatismale, oboseala fizica si intelectuala, colite, alergii, iritabilitate, depresii, insomnii, alcoolism, reflexe lente, dificultati de comunicare si de vorbire, anorexie etc. Aceasta vitamina este recomandata celor afectati de ateroscleroza.

Vitamina B13
Aceasta vitamina metabolizeaza acidul folic si vitamina B12. Acidul orotic poate preveni anumite tulburari hepatice si imbatranirea prematura. Este de asemenea considerat un adjuvant in tratamentul sclerozei multiple. Afectiunile provocate de carenta de vitamina B13 nu sunt inca bine cunoscute. Printre sursele naturale in care se poate gasi aceasta vitamina, se pot numara: plantele radacinoase, zerul din lapte. Vitamina B13 este influentata negativ de prezenta apei si a luminii solare.

Vitamina B15 Inca nu este foarte bine studiata si de aceea nu este considerata de fapt o vitamina in adevaratul sens al cuvantului, deoarece nu s-a demonstrat rolul ei indispensabil in procesul de nutritie. Datorita faptului ca este un antioxidant, are actiune asemanatoare cu a vitaminei E. Are efecte maxime administrata impreuna cu vitaminele A si E. Studiile cu privire la B15 sunt limitate. Totusi printre afectiunile benefice ale acesteia, se pot numara: protejeaza ficatul impotriva cirozei, mareste durata de viata a celulelor, diminueaza nevoia de alcool, ajuta la rapida recuperare dupa oboseala, scade nivelul colesterolului din sange, asigura protectia impotriva agentilor poluanti, atenueaza simptomele crizelor de astm si anghina, stimuleaza raspunsul imunitar al organismului. Carenta acestei vitamine poate provoca: boli de inima, afectiuni nervoase si glandulare, insuficienta oxigenare a tesuturilor. Nu s-au inregistrat cazuri de toxicitate ale vitaminei B15. Ca si in cazul altor vitamine, apa si lumina solara influenteaza negativ prezenta acesteia.

Vitamina B17 (letril) Ca structura chimica, aceasta vitamina este o combinatie a doua molecule de glucoza (una de benzaldehida si una de acid cianhidric) numita amigdalina. In retetele medicale e cunoscuta sub numele de nitrilozida si se extrage din samburii de caisa. Dupa studiile efectuate pana acum, se pare ca letrilul detine proprietati specifice de prevenire si tratare a cancerului. In momentul de fata, desi nu s-au stabilit cu exactitate inca nivelele de toxicitate, cantitatile in exces de letril pot fi periculoase. Doze mai mari de 3,0 g nu ridica probleme, dar nu este indicat a se lua mai mult de 1,0 g odata.