Sunteți pe pagina 1din 3

Medicina in Mesopotamia

Medicina in aceasta zona a Orientului Apropiat s-a dezvoltat sub influentele socio-politice ale celor trei populatii (sau popoare) ce s-au asezat in \"TARA DINTRE FLUVII\" (Tigru si Eufrat), cum era numita tara de catre autohtoni, numele de MESOPOTAMIA (Tara de mijloc) fiind atribuit ulterior de catre greci. Populatiile la care ne referim, in ordinea venirii lor pe acest pamant binecuntat, au fost: 1. SUMERIENII (probabil de origine indoeuropeana), ARCADIENII (BABILONIENII), de origine semita, si in cele din urma ASIRIENII, care s-au ridicat la rangul de mare putere politica in secolele 14-11 i.c.n. Toate aceste populatii considerau medicina o stiinta exacta, bazata pe observarea simptomelor ,a evolutiei bolii, netrecand cu vederea diagnosticul diferential. Mediul in care s-a dezvoltat aceasta medicina, nu a fost salbatic chiar daca faptele la care ne referim ne duc inapoi cu 5-6000 de ani. Medicina mesopotamiana, la inceput empirica, s-a desprins destul de greu de diferitele curente nestiintifice ale \"vindecatorilor\" traditionali. Cu toate acestea, a ramas influentata de aceste curente prin: talmacitorii de vise, prin horoscoape si amulete. Acestora li s-au adaugat ASTROLOGII, care cautau corelatii intre schimbarile periodice din natura si starea fizica si psihica a bolnavilor, in raport cu asezarea stelelor sau a etelor etc, silind prin aceste coordonate prognosticul bolii, evolutia ei si viitorul bolnavului. Repetitia unor fenomene din natura a dus la aparitia unor ghicitori ai periodicitatii acestor fenomene si al modului cum influenteaza ele fiinta umana. Nu trebuie trecut cu vederea, de asemenea, rolul fizionomistilor, care s-au impus din ce in ce mai mult. Controlul amplu al aspectului fizic, psihic si al gandirii bolnavului a pus bazele psihanalizei de mai tarziu. In Mesopotamia, bolnavii erau supusi unui sondaj amanuntit printr-un prealabil interogatoriu privind intreaga viata interioara, a raportului dintre constient, inconstient si subconstient. O alta latura de cercetare de mare importanta in medicina mesopotamiana a fost analogia intre diferiti bolnavi in raport cu stadiul de evolutie a bolii, analogia dintre diverse boli, , dintre suferintele omului si ale lumii animale, vegetale etc. si chiar analogii cu starea factorilor climatici si, in general, de mediu. S-a silit in acest fel o aderata medicina anamnestica (informationala). Treptat, medicina s-a desprins de activitatea \"vindecatorilor\", conform Codului lui HAMURABI (1728 1686 i.e.n.). Acest cod, care acorda medicului o inalta consideratie, labila, de altfel, in tot orientul, socoteste meseria vracior, deci a vindecatorilor, drept o meserie aparte, supusa unei jurisdictii speciale si and alte tarife pecuniare. Invatamantul medical de la inceput nu a avut caracter empiric, dezorganizat, nestiintific, necontrolat, ramas in urma fata de evolutia stiintei si a scrisului. Astfel, cea mai veche scriere din lume, din mileniul 3 i.e.n., consemnata in limba sumeriana, pe lite de lut gasite in localitatea NIPPUR, contine multiple texte medicale. De altfel, in acest oras stravechi s-a infiintat si prima scoala medicala,, patronata de zeita gula.

Tot in acel timp, si anume catre sfarsitul mileniului 3 i.e.n., au aparut in Mesopotamia numeroase texte privind tratamentul medical ce subliniaza importanta terapeuticii, in general, si a fiecarui medicament in parte din cele 150 urmarite cu multa asiduitate. De altfel, indreptarele terapeutice, elaborate de medicii mesopotamieni, n-au fost de ordinul raritatilor. A existat chiar tendinta de a se realiza aderate farmacopei, cuprinzand diverse produse minerale. Textele medicale aparute intre anul 3000 si 2100 i.e.n. abunda de nenumarate forme medicamentoase, ca de exemplu: diferite unctii, lotiuni, cataplasme, la care se adauga baile medicamentoase locale. Se subliniaza actiunea benefica a CARBON AXULUI DE CALCIU si a SILICATILOR extrasi din carapacea de broasca testoasa in bolile gastrice. Nu putem trece cu vederea SILICATII si CARBONATII, CALCIUL,ce preeprezinta si azi principii minerale cu real efect in maladia ulceroasa. Pentru a putea mai precis diferentia activitatea medicala de cea a vracilor, se infiinteaza la sfarsitul mileniului 3 i.e.n. prima \"Corporatie de prezicatori si vindecatori\", numita ASU, in scopul ca aceasta activitate sa se desfasoare intr-un cadru organizat, fara a conturba activitatea propriu-zisa medicala prin eventuale suprapuneri. Prin aceasta masura se intareste si mai mult diferentierea, medicina si magia fiind considerate complet distincte in tot timpul dezvoltarii statului mesopotamian. Mileniul 2 i.e.n. debuteaza cu aparitia primului tratat privind morfologia anatomica a CORPULUI animal, facandu-se, totodata, diferite analogii cu constitutia si rolul organelor interne umane. Acest tratat abunda de un numar foarte mare de observatii, peste 10.000,obtinute prin disectii precis executate si minutioase. Desi animalele erau sacrificate, prin aceste masuri s-au obtinut nenumarate date privind anatomia si functionalitatea corpului uman. Grija deosebita privind sanatatea supusilor civili si militari din Mesopotamia reiese si din arhivele regalitatii babiloniene. Insusi HAMURABI, prin Codul sau celebru, redactat in secolul al 18-lea i.e.n., se ocupa nu numai de starea de sanatate a supusilor, ci si de remunerarea ce revenea medicilor pentru serviciile acordate bolnavilor. Astfel, un medic pentru o operatie vitala trebuia sa fie retribuit cu 10 SICLI in cazul unor bolnavi din clasa superioara, cu 5 \"sicii\" pentru clasa mijlocie si cu 2 \"sicii\" pentru clasa de jos. Notam ca un siclu avea valoarea a 8 grame de argint. Tratamentele medicale mai frecvent aplicate cuprindeau: incizii ale abceselor mai des localizate la nivelul ficatului, punctii pentru pleurezii purulente, chiuretaje profunde a unor ulcere infectate, interventii de tip cezariana pentru nasteri cu risc crescut, trepanatii craniene in tumori, hemoragii si corpuri straine patrunse prin strapungeri ale testei si ale meningelui, ca si operatii foarte pretentioase de cataracta. Cu toate ca manoperele medicale dovedeau o precizie surprinzatoare si erau efectuate cu mult simt de raspundere, esecurile mortale erau deosebit de aspru pedepsite (cu taierea degetelor sau chiar a mainii operatorului). Patogenia bolilor in mintea medicilor din acel timp era inca destul de tulbure. Rolul pacatului (SHERTU), a\"impuritatii bolnavului\" fiind considerat multe milenii ca o cauza dominanta. Cu toate acestea, erau admisi ca declansanti si factori de mediu: frigul, praful inhalat, seceta, insolatiile, miasmele, prezenta insectelor si chiar cea a serpilor. De asemenea, se considera drept sacrilegiu consumul APEI CARE NU A FOST FILTRATA, in prealabil. Ideea predispozitiei ereditare, ca si a transmisiilor congenitale de malformatii, a fost in mod unanim acceptata. La inceputul mileniului 3 puterea politica in Mesopotamia a fost, treptat, luata de catre babilonieni. Extrem de religiosi, acestia au instaurat o deplina domnie spirituala a supranaturalului. Babilonul

cunoscand nu mai putin de 2500 de zei. Cu toate acestea, in epopeea GHILGAMES, in poemul \"DREPTUL MEU\", autorul nu se abtine sa concluzioneze ca: \"inima zeului este tot atat de departe de tine ca cerul\": acest poem reprezinta, in sine, o modesta incercare de a slabi incatusarea dogmatismului religios, de altfel nereusita, fiindca intreaga epopee e strabatuta de clisee ale componentei mistice. Babilonul si Ninive au reprezentat cele doua centre ale tarii in care scrierea pictografica pe lut ars, initiata in mileniul 4 i.e.n., a reusit sa ne lase date deosebit de importante privind trecutul medical. Astfel,arhivele scrise gasite in biblioteca iui ASSURBANIPAL vorbesc de faptul ca existau atat \"Medici practicieni\', cat si \"Medici preoti\" care actionau intr-o \"Medicina Reglementata\" de legiuirile lui HAMURABI si erau adeptii ideilor patogenice tumorale, dupa care originea bolilor era determinata de alterarea acestor tumori. Ideea isi gaseste si azi elemente multiple de explicatie in teritoriile imunologice. Intreaga medicina antica, ca si cea babiloniana, nu a putut scapa de aportul vindecator al horoscopului, descantecelor, al amuletelor, a rugaciunilor si al talmacirii viselor in sens benefic ori malefic. Dar aceste lite vorbesc si de instrumentarele chirurgicale gasite la Ninive, ca de exemplu: bisturie de bronz si diferite freze, vorbesc de asemenea de vivisectii, de bai vindecatoare si de tratamente laxative. Nu este trecuta cu vederea atentionarea drastica a lui Hamurabi, dupa care medicul este direct raspunzator de insuccesul unei interventii astfel : \"Daca un medic ii face cui o rana grava cu cutitul de bronz, sa se taie medicului degetele mainilor.\"