ftEUt$I0 ilt$TtllllEl0n IEBL00|CE

0ilt pllf,llnil0 R0tll[[

CUPRINSUL
Pr. Prof D STANILOAET LegS,tura interioarb alllltre Eosrtea gi lnvlerea DonuluLd. MaAjFtrasd_ 4f!,--,I4 Suparsclri Suf Frlorit&tea preoliel Noului leslarucot fatfae preotia Veehiulul Testament, dupe Eipistola c5.tre Eyrel. Meglatrand GlL PA?UC: Virtutea dr.agostei lE scrlerlie Sfrntului 34)ostol foaD. MsglstraDal Pr. CIr. BIrIIARIU : Lipsa de temehicle a eplritismulul. Maglstranal S, TEFI-II C AIJEXE : CioDceplie Fericitului Argustj[ deq)re p5.at Si har. Magistra;adl IIJE GEOTGESCXI: LegEturile Terilor Rc,rotne cu Ierusalimul

r\'t,,,j'l

:
INSIIiUIUL
B

EOL

RgulameDtele Orgarice $ lEdezvoltarea olganizaliei Bise-

G,$#
LDI4O

tla-Studiu cohparativ

a-I

rrtr-

ii!
l

V
Nue:.dr

i Mahuale de Trpic.

nwator

Salq

-.* (J
Fa4dul
DulaDul

SERIA ll-o

: MAI - lUl'llE ANUL Vlllll95o -

I I
.{

Nlagistrand Arhinr.

Il.

$upatsthi

SUPERIORTTATIIA PREOTIEI NOUI,UI TESTAMENT F'ATA DE PREOTIA YECHIULUI TESTAMENT, DUPA EPISTOLA CATRE EYREI*)
Siintui Apostol Pavcl, atit de lcgat suiletegte de poporul lui lsraei. neincetat a dorit ca si-l aduci la cunoaqterea lui Iisus Hristos. <Poate voi iac.e, zicea el, rivnitori pe cei din neamul meu si voi mintui pe unil din ei> (Rom. XI, l4). $i degi i-a zis lui Domnul: <mergi, ci Er le voi trimite la oeamuri, departe> (Fapt. Apost. XXll, 2l), el totuqi gZsegle potrivit si .epistoli adreseze gi evreilor o in care le vorbeqte despre Iisus Hristos, (lespre preo'tia Lui ln {omparatie cu preoiia lui Aaron qi Moise. FirI si micqoreze cu ceva autoritatea acestc,ra. Sl ,Aposlo] - Pavel -vrea si arate

I
li

ii

zeszi impicarea prin rugiciune 9i jertfi> r). Arhiereul, mijlocitor al ornului ,cEtre Dumnezeu. DupE Sf. Apostci Pavel, pentru ca cineva si fie mijlocitor al oamenilor citre Dumnezeu, deci Dreot-mare. preot-arhiereu, trebuie si i[rylineasca anumite coftditii. Mai ?ntii un arhiereu trebuie si fie luat lintre oameni, deci si fie un membru ql .srrcietifii 5i sd poseadi in consecinl,E lntreaga naturi umaflA (ExXXVIII, l)- Luat dintre oameni, el lrebuie s, aib5 o infelegere depiini Dentru reputintele lor, 5i Iiind pus pentru oarneni, sZ intervini pentiu ei la Du,rnnezeu. Acliunea lyirii dirntre oameni este strins legati ie cea a i. Aceste doui aciiuni sinI strias prin firea sa omeneascd, arhiereul iutori Ei ritecili, deoarece $i el este a dator este sL aducl 9i pen ru sine r (Evrei V, 2-3). Aceastri ingiduin{i
u[ lr.ioroerro8., cale lnseamn; a tjn4 ti stepini minia, a nu fi rzizbunitoi. +) Acga.st!' lucrare de semi-tr&r pentru -trflut de mag&tru fifost iniocmit' eub lndr.uErarea P. C. pr- prof. DurEttru irecioru. care a 9i aaf awizut 6t fie publicatt, 1 Prot. Dr. D. S:aDitoae. It6us llrt6tos sau Resiarrraia omr ui. Sibiu 19{3r p.
193.

hipeaze h Si,ne Fi pe Moise ddt5totul de Leg4_sL p, i El este $i lnvild:t6 ti_arhiere!-S.[. Apostol Pavel sa, asupra slujirii preofeEti a lui lisus Hristos, raporti4d-o la=iiiStdla slujirea preoleasci a Vechiului Testament, aretin.i superioritatea celei dintii asrtpra celei de a doua. Aretarea raporturilor de asemEnare intre cei doi arhierei, Aaron, arhiereul Legii Vtchi 5i Iisus Hristos, Arhiereul Legii Noi, era un rnijloc loarte natural gi elicace de a apropia inimile de Iisus gi a-L recunoa$te ca Dsmnezeu. Sf. Apostol Pavel recunoaste ci Dumnezeu in multe rinduri si in mulic chipuri a-greit iudeilor, prin prooroci, dar in cele din urme le-i griit tor prin insusi Fiul Siu, pe carc L-a pus mostenitor tuturor (Evrei I, l-2)- Prin El s-a fdcut curi{irea plcatelor gi a Eezut de-a dreapta Slavei celei inalie (Evrei 1.3). devenind slujitor al oamenilor citre Dumnezeu. <lisrs trebuia si lmpace pe Durnnezeu cu omul. Aceasta nu se putea face decit prir slujba preoliei Preotul este cel care sti intre om ;i Dumnezeu, 5i reali.

SUPERIORITATEA PREOTIEI NOIJLUI TESTAME}f,I

avea intelegcre Si cornpe[mire pentru piicatelq oamenilor. Expresia aceasta greceasce indici deobicei simlSminte calde qi misuratg carc se potr-i l'esc unui om irtelept, in opozifie cu indiferenta rec.e. E[ trebuie si incerc'e fald de pEcitoqi sentimente de mill, dar in aga lel ca nici si nu exagereze natura greEalelor $i nici sI nu le trateze cu ptea mare asprime. Arhieieul trebuie sE iie inlelegdlor, ca l:nul ce este lual dirntre oameni, liind $i el supus gregelii. pentru care motiv s-a Si rinduit ca, inainte de a aduce je fe peniru oameni, sA aduci mai intii pentru sine,(Lev. IX, 7; XVI, 6, urm.). Raportlnd aceste calitili la Iisus Hristos, care s-a imbrecat cu natura umane pentru a deveni mijlocitor al oamenilor citre Dumnezeu, Sl. Apostol Pavel zice: cpentru acea trebule sI se asGmen intru toatc hafllor sia, .ca s[ lic arhlcreu nrfu'ostiv gi icrbdlncios in cele citre.Dlmnseu, spre a curitl picateld poporului- Cici tilnd el insu$i ispitit in ce6a ce I pitimit, pgate gl cclor ispitili sA le aiute' (E'vrei II, 17-18). Iisus Hristos, ca Arhieieu al nostru, indeplineqte toate aceste condi{iuni. EI a luat trup omenesc, ca si poatl der,'eni Arhiereu qi sA poate interveni pentru semenii Sai. El lrebuia sd fie mil'ostir, $i credincios, avlnd dedlini intelegtre pentru ne?utintele omenelti. Interpretind citatul de mai sus (Evrei V, 2-3), F5rintele Prof. V. Gheorghiu zice: <Din aceastl chuzl a gi luat Domnul trup omenclc, pentru ca sd poati avea lnlelegere pentru sllbiciunile oamenilor $i in zcelaSi timp si poatd si-$i mani{este Si toatS credinciogia sa falS de Dum' nezeu. Dar -daci mr ar li avut milS pentru oameni, nu s-ar [i putut hotriri si-$i puni vlala pntru ei. Iar daci nu ar li fost credincios in cele ce privesc pe Dumnezeu, atunci moartea Lui riu ar Ii fost un sacrificiu de cxpiere pentru picatele oamenilor> 2). Sf. Apostol Pavel, ardtind cI Iisus Hristos trebuia si se intrupeze pentru a.gi pltea exercita atribuliile Sal sacerdotale, scoate in evidenti legdtura naturali dinlre El 9i oameni. zicind: (Pentru ctr nu avem un arhiereu care si hu poatl suleri cu noi in slEbiclunlld ci ispitia lntru toate dupi asemlnarea hoastrl, dar .fItE plcat> noasire, (Evrei tV, l5). Prin aceasta, St. Apostol Pavel vrea sI araie cE gi Iisus Hristos este pretit-arhier

direct

riq;peqerlE,

cea mai lnalte tre preotiei Iui Iisus reii Vechiului Testament. Sf- Ioan Pavel, unde zice ci: aorice arhiereu, flind luat dintre oemeri, estd pus pentru oameni, spre cele ce privesc pe Dumnezeu, ca si aducE. daruri li jertte pentru picaler (Evrei V, l), face o conlparatie intre preofia Vechiului Testament gi preo{ia Noului Testament, adici jntre prdotia lui Aaron 5i preolia Iui Iisus Hiislos. 9i zice cI slnl 5i asemindri, dar Si deoscbrri, ci ln unele se aseamlnl, dar iIP altele depS$e$fe preofia lui Iisus pe c.,a a lui Aaron. (Pentru cd tot arhieteul dintre oameni luindu-ser, aceasta 'este comun qi lui Hristos; <pentru oamenl se pune, spte cele ce jint cetre Dumnezeur, 9i aceasta de asemenea; <ca si pefilflI pd.cate, $i aceasta, dar nu in totul. Aici nu se pentru cI Iisus Hristos aduce iertfe penlru curelire ru cei. ialti, pentru oamenj, dar nu Si pentru Sine, aqa cum trebuia sA [ace aranrd gcol&r 1933/1934, pag-

Dr. V. GheorAhiu, Erpucs.rca Eplgtolol ritre EyrEi, curs pentru rtudenti,

80.

,90

Iagistrald Athilo. lL SfrPr,nSCHI

hiereii Vechiului Testament. (Ca si poati pitiml dlmpreuni cu cei ce nu ptlu gi se retEcescr (Evrei V,2). Airi, in sfirgit, este suprioritatea) 3). Arhiereul, prin natura sa este intenmediar intre Dumnezeu gi oameni, 'scara prin care rugdciunile ti jertfele noaslre se urci la Dumnezeu $i prin care de asemenea ne vine harul lui Durnnezeu, Pentru un ase[rena .mijlocitor nu este suficient se fie ales numai de oaflni, ci el trebuie sE fie plecut Si lui Dumnzeu. Pentru acastI sarcini este nevoie de o chemare, gi aceastd clrernare nu poate veni decit de la Dumnezeu, pentru c5 ste vorba de relalii dintre Du,mnezu qi om. Aga a fdcut Dumnezeu qi cu Aaron, clnd l-a chemat la preot e (Ex. XXVllI, l; Lev. VIII, l; Num. III, l0), pntru ci el nu sufere pe cei ce cautE sI vini Ia aceasti slujire Iiri si aibi o chemare (Nun, XVI, 40; Par. XXVI, l8-21). tar Sf. Apostol Pavel zice: ( ch<nat-dc-Drmnezeu, ca tl iiiugl a tl arhiereu-;tFGcl ce-a flrilt citre El: rFiul neu etti Tu, Eo astizl Tc-am nlsculr (Evrei V, 4-5)- Mai mult chiar decit Aaron, Iisus Hirstos a fost chemat de Dumnezeu spre aceasti slujbi. Aceastl chemare cra necesari li pentru lisus Hristos, deoarece el luase trup omenesc, chemare pe care nu gi-a luat-o de la Sine, ci a prirnit-o de la Cel ce L.a numit: <Fiul Meu elti Tu, Eu astizl Te-am nlscotr (Ps. II, 7; cf. Evrei V, 5). Prin aceast, chemare, Iisus a fost imbricat cu putero preoleasci de Dumnezeu: ca Intii Ndscut al lui Dumnezeu, iar dupl Legea Voche cel intii nescut al arhiereului era urm,aqul lui la slujba arhiereascd. Acelagi care a zis: <Fiul Me$ csti Tur, tot AcelaEi a zis: <Eu astizi Te.am niscutr. Astbt Ilsus este inzestrat Ei cu natura divinl, fiind qumii Fiu al lui Durnnezeu gi cu naturi umane, ca cel Intii Ne6cut, ca F'iu al Gnului, ca Cel Intli Nescut intre mai mulli lrali (Rorn. VIII, 29). Sf. Apoitol Pavel aratd aga dar nu numai ci Iisus Hristos avea tot ce ii era necesar pentru a fi un desevirsit mijlqaitor intre Dumnezeu 9i cameni, dar cd a qi implinit aceaslE sarcinl:<aducind El in zilele trupulul Stru cottri gl ruglciunl cu strlglt tafe li cu lacrimi citrc CcI cr puaea sil mintulasch. dln moarte 9i filnd auzlt pentru evlavla Sar (Evrei V, 7). Faptul de a se fi rugat cu glas tare poate sd fie o referire la rugiciuaea din grEdina ,Ghlsimani (Luca XXII, 42-45). De alffel, SI. Evanghelie menli zuri clrd Mlntuilorul s-l rugat cu lacrinrl (Luca XIX, faptul cd a fost ascultlt ln rugiciunea Sa s-ar referi nea arhiereasc5 (loan XVII, l, urm.), uflde s roagi Ucenici 9i tat in aceastd rugiciune, zice Sf. I pertru fralii SEi gi apoi pentru c frriR aceasta Iisus Hristqs se deose lui Testarnnt qi tocmai prin aceasta a gi deveorit desivn5it. Iar Sf. Apostol Pavel zice: <9i devenind desEvirgit, s-a fdcut pricin[ de mintulre vignici pentru toti {ri ce-L ascultl, fiinil numit Arhiereu <dupL rlndulala lul MeIchisedec> (Evrei V, l0). Acest citat ste luat din psalmii lui David, care se referE la Mesia qi unde scrie: <Tu esti preot in veac dupl rlnduiala lui Melchisedecr (Ps. 119,4; cf. Evrei V, 6). <Aceste cuvin[e cintate in templu, de mai bine de o mie de acri, vesteau poporului lui lsrael cI are 3. S! Ioalt llriBoBtornr Explc'rea, Eplstolcl citre ErTi MtgEe, p. G. I,(II, - .
1

OEiIia

a.

V[I, Col. .68. fflb, oqidli. VIII, c.l,

69,

SIIPERIOBITI'TEA PREO|rIEI NOUI,JI tIPSTAI'ENT

,9t

care un nou preot, aduci.nd o noud jertfi, va inlocui vechiul cult al urmagilor lui Aarons). ii Prcotia lul Melchisedec, tipul preofiel lui lisus Hristos. Sf. Apostol Pavel, ,pentru a arita superioritalea preoliei lui Iisus Hristos, care este preot ln veac dupe rinduiala lui Melchisedec, arate flai intii superioritatea preoliei lui Itlelchisedec fa{i de preotia lui Aaron. (Ctrcl acest ltlehhisedeg rege al Salcmulul, prdt al lul Dumnezcu cclui Prca lnalt, caro a in6mpinat pe Avraam cc s irtorcea dc la infringerea regilor gi l-a binecuvintat, ctrruia Avraam i-a impirtit Ei zcciulall din toat, lntli tilcuindu-se rege al drepttrtil, lar apol tl reg al Salcmului edlcl rtge al plcil, ltr[ t tl, ,&tr mami, IIri splli dc neam, neavind nicl incrput at zilelor, nici sfir$it al vletll, ci asernlnat liind Fiulul lui Dumnezeu, rlminc preot penlru totdeaunar (Evrei VII, l-3). rDespre acest rllelchisedec, Sf. Scripturi nu pomenelte decit o singuri -4---'\-pe Avraam, care se lntorcea dintr-o lupta dati-gi anume clnd a intlmpinat ce a awt c{.r ci patru regi din sudul Palestinei, care luaseri prizonir pe ne-potul sEu, Lot (Gen. XlV, 18-20)- La intoarcera sa din aceasti [upt6, Avraam este lntimpinat gi binecurdntat de Melclrisedec, regete cetifii Sa!em, prot al Celui Prea Imalt, care aduce drept jertfd de multumire lui Dumnezeu piine li vin. Avraam ii recunoagte superioritatea slujirii sale ii li de zciuiald din toate cele ce luase6). Fg&E!Adq:q9 _ d4iJle_ pe care le di .Sf. Script[rl, preeum qi de faptul ci SL Sc,ripiur5 pistreazl ticere asupra unor date referitoare la neamul

s; vinl o zi in
l,egea Veche

rprecum fnsu$i numele ni-l iudei, nlrrele gi sensul lui ava o importante foarte mare. N este intlm. plltor ci Sf. Apostol Pavel se opreite asupra sensului pe care il dA acest nume. Melchisedec, de Ia tirreescul /llalki-lsedec, se tllcuieSle lgggg-l--dtep: _!!lii, iar dupE nunnele regedinlei sale, care era cetatea Salemului, ce se pecii, el era gi rege al picii. Sf- Ioan HritilcuieEte pe oweefte - cetatea sostom interpretind acest text, zice: rAi vlzut cum chiar in num se gZseEte aseminare? Cici cine este lmplratul dreptifii, daci nu Domnul nostrl Iisus Hriytos? lmperat al dreptetii, iar mai apoi $i lmperat al Salemului, numit hqa de la cetatea Salern, adici lmpirat al pecii, ceea ce iarigi este al lui Hristos; cEci El a fdcut cu noi dreptate. El a impicat pe cele dim cer cu cele de p pemlnt. Ce om poate fi impErat al dreptdfii ii al pecii? Nimeni allul decit num Li singur Domnul nostru Iisus Hristosz). Cineva poale fi rege al dreptilii numai dac5 lnsusi este drept $i cirmuie$te cu dreptate. Melchisedec'era $i rege al picii, pntru ci cetatea Lui era o cetate a pdcii, firS duqmani, triind in cele mai bune raporturi cu toat5 lumea. Faptul cE el bincuvinteazd pe Avraam inseamnl cI El este rnai mare declt Avraam. <CIci fErE lndoiall, zice Sf. Apostol Pavel,

calitlfi,

tel mal mic se binecuvinlbazi de citre cel mal marer (Evrei VII, 7). Avraam ii dd zeciuiale, se trage corrcluzia jusiS ca Avraam li este inferior qi cI Melchisedec, Iiindu-i superior lui, este su6. A. tr'. Mauuoury, Cooentsrlu adryrt., Epbtoli citro E!.rei & Bt. -tF. Pavel, erelucr,are de Pr. c. F, CearBaDE, Creiova, fertr aD, p. 91. G. Pentflr date vzi lucra.rt4 P- C- DiaE. Pro{. L. Chialda.: 'llai a,ErtrEuDtle <Uefahbeirso,

Ia! din faptul ci

pruotul-rGge dh 8$LD, Cr.lsnsebet 1946. 7. Si. Ioa.o Ht{soEtoh, olr .cit, orB}Iia )alr, co!. 97.

gB2
i

Iatfitra.d ArhiE- I.

9UPAIISCIII

perior $i urmasilor lui. Acest lucru se conlirmd prin cuvintele Sfintului Apostol Par.el, care zice: (Vedetl dar cil de mare este acesta, ceruia Sl Avraam patrlarhul i-a.dat zeciiliat5 din cele mai bune prizl> (Evre: XII, 4). $i pentru ci unii dintre iudei ar fi putut spune cI Avraam netiind preot putea sE dca zeciuiale $i sd se binecuvinteze de citre Melchisedec, pc cird Aaron, fiiod ales de.DumneTeu la harul preoliei, era superior acestuia, Sf. Aposlol Pavel, continui ziclnd: (91 lau zeciuiall oameni murltori, lar acolo uflul care e milrturisit c[ esto vlu. $i ca si zlc a$a, a dat piifl Avraam zeciuiall 1i Levi, cel ,ce lua zeciuiald; cEcl el era inc[ in coapsa aat i s !, cind l-a tutimpinat pe acesta Melchisedec> (Evrei VII, E-10). Teolilact al Bulgariei ifiterprettnd aceste textq zice cd Apostolul arati pe Melchisedec, care erd inchipuirea lui Hristos, <ce covlr$ea pe Av.aam. ci de nu l-ar fi covirqit, nu l-ar fi blagoslovit pe Avraam $i nu ar Ii luat zeaiuialS de la dlnsul; qi fiindci din Avraarn se trdgeau preotii Legri Vechi, aritat este cd 5i pe aceia ii covirgea Melchisedec, Iiindci, blagoslovind el pe strdmo$ul lor Avrdarrn gi lulndu-le zeciuiald, totodati blagoslovea qi lua zeciuial, si de Ia preotii cei re s trlgeau din Avraao. $i daci lnchipuirea lui Hristoc, Melchisedec, atlta ?intrecea pe preotii Legii, cu mult rnai mult ii covir$ea pe ei Hristos, lntiiul chip al lui ll{elciisedec Si Melchisedecul cel adevirat s). Melchisedet eta superior lui Avraam gi prin faplul ci sfera de influenla a pteotiei levitice se resfrlngea numai la poporul lui Israel, de la care protii leviti puteau lua zeciuiale, din roadele pimfntului, pe cind Melchisedec avea o sferi de influenia cu mult mai mare, universald, caci de$i el era etriin de tribul lui Avraam, totuqi acesta li di zeciuiall qi nu numai din cel c erau prescrise de lege, ci qi din prezile de rizboi scutite de prescrip'tiile legale. Aga dar, prolia lui Aaron era limitati la poporul Israel, pe ttnd ,preolia lui Melchisedec era universali. Autoritatea lui era -rirai deci cu mult mare. t Din faptul cd Sf. Scripturi ptrstreizi ticere asupra unor date ln legdturi cu nea,rnul 9i timpul clnd a triit acest Melchisedec ai prin faptul cii este mirturisit lnci viu (Evrei VII, 8), Sf- Apostol Pavel vrea si scoatd fn evidente alte caracteristici ale lui Melchisedcc, in afare de acelea de rege al dreptdtii, de rege al pecii $i a cerui preofie era universall. SI. Apostol Pavel gisSte o semnificatie foarle adince gi in faptul cE SiScriptur5 nu spune nimic ln ce priveqte naElerea lui Melchisedec. <Firi tatl, ftue mame, IerE spidi de neam, neavind nici inceput al zilelor, nicl stirslt at rbr, ci aSem[nat fllnd Flului lui Dumnezur, r[mine preot pentrE totdeauna> (Evrel. VII, A. Apostolul olul face lace alcr aici aluzie ab)zrc la aPafrlta aparijia subiti subita pe precum si arrna istoriei a lui Melchisedec Drecum la dispari{ia disoaritia lui. Aceste date dat $i slnt o lipsi in ce priveEte viala lui Melchisede, dar ele se potrivesc foarte bine penlru lisus Hristos, care intr-adev6r, dupd natura omenea-sci este ii_ri tati, iar dupi natura dumnezeiasci este liri mamd; fErh lnceput al zilelor, cici a existat din veac, diri sflrgit al zilelor cici s-a iiSltat la cr, unde qade de-a dreapta Tatilui- Sf, Ioa,n Hrisoslom zice ln legituri cu aceasta: <$i iate ce loseamne fere inceput ;i flri sfirgit, ci precum noi, zice, nu gtim ,nici lnceputul zilelor vie{ii 4celuia Ei nici sflrgitul lui, pentiu ci nu gisim scris. tot aga nu gtim nici cele ale lui Iisus ftrristos, nu pertru
co,l- 268.

a. Teofil&ct a,l Bulgariei Erpllcoree EDistolei citre Evrei, Mt8re p,

c.

C)(XV,

SUPER,IORTTATEA PREOT-IEI

NOULIII TEST.{IIENT

existe

mamd, l6rd spil, de neam, fdri inceput al zilelor Ei firi sflrSit al lor, nu insamni ci nu a avut tate, rnami, neam, ci doar cd Sf. Scripturd nu spune ni Iipsa oricirei genealogii asupra lui Me ,icic a lui Iisus Hristm, a cerui preo sedeo: <Personalitatea lui l\lelchised dinla qi iunclia sa dubld _de preot-rege, a llarelui Arhiereu, Iisus Hristosrl). Din expunerea superiorititii preo{iei lui Melchisedec, dupA a cirui rfuduiali se ridicE o noui preolie, cea a lui lisus Hristos; reiese ci preotia leviticl era insuficientd, neputincioasE de a aduce vreun folos. Cici daci preolia levitici a,r fi fmt suficiente, desiviryit5, Dumnezeu nu ar Ji schimbat-q ci ,putea doar sd faci ca sd fje mai conqtiincioasd in datqriile sale. Cum zice de altiel 9i Sf. Apostol Pavel: (Deci, dac[ desd.virgirea ar fi fost p n preotlh levitlci cEcl pqporul sub ea a primit Legea nev.ie -, ce gi str nu rrai era si se ridice irn alt preot dupl rinduiala lui Melchisedeg se numeasce dupi rindulala lui Aaron?> (Evrei VII, l1). In cele de mai sus, Sf. Apostol Pavel trea sd arate cI institifia preoteasce a poporului \[eu ra nep tincioasi $i de aceea a luat sfirgit. Iar dacd ia a cizr:t ca gi legea ce instituia o asemenii -pro{ie-6E-Eaffi lecesar
p

cE nu s-ar, scrls, ci pentru cA nf slnte). Ascmlnarea corstd ,n aceea ci I.a Melchisedec nu silt scris,c, iar la lisus nu exisle, dar nu o asemdrrare perfecti, dmarece la r{elcftisedec este numai tipul, pe cind la Iisus este idel virul>. Pentru ci, daci asem6narea ar trebui sd fie in tcate qi pretutintip gi adevlr, ci amindoui ar tip10). FArd de,ni, atunci nu ar mai

tati qi flri

fi

ti

derea legii vechi Si inlocuirea ei cu o lege noui. O noui.legituri se va stabili intre om gi Dumnezzu, o noui putere va conduce pe oame,ni spre perfectionar sub raportul moral-religios, Sf. Sf. Apostol Pavel zice: <Dar schimbindu-se preotj4 se iacc de nevoie Si schimbarea tegii; pentru ce cel desDre care se zic acestea lace parte din altE semintie, dlh care n-a slujit nlmeni altar,ului. Cici este i[vederat ctr Domnul nostru a rislrii dio luda, seminlie cireia Moise rnt i-a vorbit nlmic despre preofier (Evrei VlI, 12-14). Pentru a acce,ntua li mai mult schirnbaiea gi abrogarea vechii,preofii, Apostolul_araid cA noua preolie va ii ridicati din alti semintie declt din cea a lui [-evi. gi anume din neamul lui luda, spiti 1mpdr6. teasc5. d i nlailya ra siri_li iu s ca tmpE rat.-ST. -l;;;Tlr-ii6;i6;-zi;e ( e ie s-a fdcut ari Si s-chimbarea legii, un nou legecut. ua fnuundu-se prcolia a seminii rrte-asci, ca asiiel si fie 9i imp5rileascd gi preoleasci. lnlii Iiind cea impdr5teascd gi apoi cea preoleascS, a5a cum s-a intimDlat cu Iisus Hristoa, ci iry?5ral este de-apururi, pe clnd arhiereu a deveriit c?nd ]g{-!ryLg!4_j:Aj!g9__ta jertfi rz). Teofilact al Bulgariei arati ci

caI I

-tUA

Sf. IoaD lIrEoEtoE, op. .{t, oEil}e )OI, col. 9?: -oi Dri dFi l.yp,l9oar, Et r!rD!.. 10. IDld@, otuilb XIf, co.l. 9?. 11. DE. tr[lrcea chi,.Hr, op. dL, prg. 15 12. Sf. IoaD Hrisostoq op. clt, ornilia ) rI, col. 103: i/, ail . "Bao!t!u( Fay fap ,PEi6 Za f6To)Ev, 6r. tiy odpra iyalcooy. U:r rir 0od!.y rpoa{Ta1ry".
9.
Dta tD

*a
rdaci s-ar

]lIagLst.a,od Arlrlm.

t4

$UPARSCIII

tl
I
il

i
l]

li

l
I

i
I

I
l)

Aaron era mai rNrlt exterioarl Si trupeasc5, cici ea se ocupi mai inainte de toate de lucru de dinafare, cr victime materiale gi purificEri corporale. Deci, nu era un lucru de mi. rar cE preotia Vchiului Testamont trebuia si dispari lntr-o zi, pentru a Iace loc alteia mai perfecte, vegnice, ca Si Iisus Hristos l,nsuqi (Evrei VII, 15-16), care a devenit preot in virtutea puterii unei vieti ne+ieritoarc Legea avea ln sine putsea de a line treaze In minlea credinciolilor con. ttiinta pecatului, calitatea de a arlta ealea, dar ea nu avea gi puterea de a face s6 o urmezi. Ea nu aiingea direct sulletele gi nu le conducea la perfectiune (ci. Rom. VllI, 3). De aceea areastd. lege se desfiiofeazd, dar ru pentru cE legea era rea, ci pentru ca era neputincicase. Sl- Apostol Pawl zir:e: (sc lace, deci, schimbarea poruncii dlnainte pntr[ ncputtnla gl nelolosul ei, purtru cE regea nu a deseyirslt nlmig cl ea este aducera unci mai bune nidejdi, prin carre ne apropim dc Drrttezcu> (Evrei VII, l8-19). Sacerdoliul atagat acestei legi avea acelea$i de[ecte. Neputinla acestei preofii $i a Legii Vechi an.unfa pe de o parte abrogarea lor, iar pe de alt5 parle deschidea un orizont larg in viitor. Ace?sti lege era, dupd spusa Sllntului Apostdl Pavel, caducerea uoei mel bune nidejdi, care sE ne apropie dc Dumnczeu>. Este aici probabil o referire la laptul ce preotii Vechiului Legbmlnt nu puteau sE intre decit ln Sfl,nta. iar in Siinta Stintelor pdtrundea doar arhiereul o singuri dati pe an. DupA Legea cea Noui lnsl, qNoul Arhiereu> va pitrunde $i va a{luce jertfd la lnsu5i Tronul lu! Dumnezeu, unde vor pitrunde toti cei ce vor crede tn EI, Iisus Hrislos devenind chezagul dLrest i Leglrnlnt- lar lucrul acesta este intirit cu jurtrmirii de ctrtre Du,rnnezeu, ciri zice: <Juratu-s-a Domnul $i nu-l va plrea riu. Tu e$tl prcot in veac dupi rinduiala lui Mclctlseilecr (Evrei VII, 20-22\, ceea ce implicl trdinicia acestui legemint. Preotia levitici fiind firi jurl nlnt era trec5toare, pe clnd prmtia Iui Iisus Hristols, tiind intirlte prin jdrAmint fEcut de Duri-nezeu, se mErturisqte neschim,babilitatea 6l triinicia ei. Sf. Ioan Hrisostom mErturisegte acelagi lucru spunind cX <prin jurimtflt se aratd neslrimutarea, c5 Hristos va [i Arhiereu in veacl4). Cuvintele <Juratu-s-s Domnul $i nu-l ve pirea ri.r, (Evrci VII, 2l) indici hotifrea lui Dumnezeu de a nu mai schimba caracterul definitiv al acesti noi preolii, caracterul ei imuabil $i durala ei permanente. Iisus Hristos nu este numai mijlocitorul oarnenilor citre Dunurezeu, ci El esle Si-garantul Norilui l.eglmlnt, ceea ce insemneazd ci El este gata si Ei 'pleteasce eventual acrl pre{ pe care fl datoreazi omenirea, la care s-a obligat cel .r a turcheiat bgemintul.
1& IooathEt at Bulaarii otl' dt- .ol. 28O. 11. S!. foa4 Hrisqrtom, oJr. clt, o.EltlE XItr, ool. 10{.

li lScut dupi lege, ar fi trebuit si zicii - dupi rinduiala lui lnsi, Iiindci esle scris dupi rlnduiala lui Melchisedec, ariacum Aeron tat este cd nu dupd lege, ci dupi un alt chip mai dumrnezeesc s-au fdcut arestea 15). Mclchisedec este deci nun ai tipul, Iisus Hristos este adevirul, despre care se mdn'uriseSte: <Tu etti prol in veac, dupi rirdutata lui lllelchisedecr (Evrei VII, t7). O protie dupe aceaste rinduiali este ln mod errident superioari Si velnice, aga dupi cum o preotie dupe legea poruncii trupeqti este in mod sential supusb mortii. (Estc insl $i mai invederat aceash, daci dupl iascminai"ea lul f,lelchiscdec s ridici prcoa altul, carc nu s-a ticut picol dupl legea pon$cli rtrupe5ti, cl dupi putorea vl4ii ncpleritoate> (Evrci

VII, l4-16). Preotia lui

St PERIOFXIATEA PREOI1EI NOITLUI

lEIrrAIlEhrr

preolici levitice. de Ia care delineaI slujltorii Legii Vechi preotia era .{aron, muritor ca li ei $i in condecinta Si preotia lor era trecdtoare. Astfel ci preotia lor nu putea si aibl deptinitatea cuvenitd. Pe cind preolia cea roud, al cirei Arhiereu estc Hristos, este o preotie integral5 Ei deplini, ln persoana Sa de durati ve$nici. Fiind veinice. ea este pururea mijlociloare citre Dumnezeu. Sf. Apostol Pavel zicq <aceia s-au licut preoli mulfl, pcntru ce crau implcdecali de moarte ca si riminl, lar aceste afe prcofle netrtcitoafc, pentru cE el rlmine ln veacr (Evrei Vll, 23-24). Preolii I-egii Vechi fiind mnritori li, deci, neputind si rimini mai mult limp in ftrncti[ne, erau umali la aceasld slujire de fiii lor. Era o preolie trecitoare, caci $i cei ce o purtar.r er"u trecetori. Iisus Hristos fiind $e$nir i; nefluritor, si preotia instituiti de El este vegnici, nepieritoare. nestrimutatd Ei neintrerupti. Este cu atit mai tnaltd aceastE preolie cu clt cel nmuritor este mai marc dcit cel muritor. El iqi exerciti functiile sale intr.un nlod ne'htrerxpt, lntr-un fel care esle realmente unic- El r5mlrrrc vesnic ln luncjiile Sale, de vreme ce este nemuritor qi arhieria Lul o are feri moStenire. El totdeauna iiind viu, se poate ruga neincetat ii poate da nu o n;inluire vremelnictr, ci una desivirqiti, integralS- Daci preo[ia lui Aaton nB a putut d;inui, pntru cA s-a dovedit neputincioasd, preolia l i Iisus care i s-a substituit rdmlne ve.snic5, prin aceea ce este atotputernice. capabilS si prodrce mintuirea. Acest arhiereu al Noului Legimint, fiind l'eqnic, se bucuri de o putere ahsoluti de arhiereu, cu toate calitdtile morale necesare pentru o asemefiea slujire. Iar Sf. Apostol Pavel zice ci de un arhiereu ca acesta avea fltvoie omenirea, care sE fie desivirgit gi sd goati sd ajute Ei pe ci ce vin la f)umnezeu prin El. rCici arhie u ca Acesta ne trebula: c{rdos, f{rl rlutilc. IirI pati. osblt de ccl pEdilo$i $i flind mai imll deit cerurller (Evrei VII, 26). Sf. Apostol Pavel menJioneazd aici trei calitSfi ale noului Mijlocitor a] oamenilor citre Dumnezr u, Acestea se refere, desigur, la nature Ea omemeasci" cEci ca Fiu al lui Dumriezeu El era <Sfintub prin excelentl. El este numit ma'i intii <cuvios> (iiorcg), in sensul de neprihinit. ca lmul carc nu a flcut nici o fapti care s5-I fi sclzut demnitaiea (Ioan Vlll, 46); <firI riutater (dlsxs;), ca unul care n-a avut nici o riutate sau picat: (firI pat5r (riptavro< ), ca unul care, de$i trlia lo mijlocul unei lumi p5cStoase si corupte, El nu a fost atins i" n'.' o Or'", de nici un p5cat. Iisus Hristos 0n timpul vieJii Sale pimlneSti s fs5t llpsit de toate acestea, fiiftd osebit de cei pic{togi prin comportarea vietii Sale, fiind mai lnalt decit cerurile. Tesfilact, interpretlnd textul de mai sur, zice: <Cuvios este arela, care nu lasl nici un lucru fleseviriit din acelea cu care este dator. iar flri rlutate ste cel neviclean gi neam5gitor. Iar urul ca acesta a fost Hristos. ce nu s-a allat viclegug tn gura Luir 15) {cf. Isaia LIII, 9; I Petru II, 22). De aceea noul alhiercu fiind desevlrsit, ru are revoie si aduci jertfi ln ficare zi, ca arhiereii Vechiului Testatlrent, care lnainte de a jertfi, trebuia si se purifice pe ei ln$i$i, ta astfel, cura{i, sE poati aduce jrtfe si pentru sine g[ pentru popor, duptr c:ivinteie Sfintului Apostol Pavel, care zibe despre noul arhiere[ ci cnr arc neYoie
15. Tedrl&ct

al

Bulg'ariei, oD. olt., col.

28tr.

lf,agitrald Arbjm.

u.

9uPArscHr

in

Firi, adicn, in lbcul unor simpli

Dumnezeu.

fiecare zi str aduci jeitlE ca arhiereli: intii pentru picatele sale, apoi gientru ale poporului, cicl h ficut acestea odati pentnx totdeauna, adrcindu-Se pe Sine (jedfn) (Evrei VII, 27). Si- Apostol Pavel, prin cuvinteie de mai sus vrea si arate cI dac6 Noul Arhiereu nu ar fi fost siint, ar fi trebuit, pentru a-$i lndoplini cu dem,nitate atribu{iile Sale, si aduci jertfl de purificare, sacrificii de xpier Si pentru Sine, aga cum ficeau arhiereii Vechiului Testament. Iisus llristos fiin'd sfint, El a adus o jertfi suficienti, care putea sd cuicte dt pdcate pe oameni, a cdrei putere expiatoare stl ln aceea cE s-a adus pc Sine jertfi, fEcind':-Se mi.jlocitor ve6nis ps )ingE Durnnezeu. .El este prezentat de Sf. Apostol Pavel Si ca iertfitor, Si ca jertf5. Jertla de pe Cluce a fost, intr-adevir. un act sacerdotal de slujire arhierease, un adevirat sacrificiu. Cit tiiap a durat legea, oamenii puneau arhierei care aveau sine 5t sldbiciuni onienq(ti ii care trebuiau aceastd apbi pertiu pcipor; dar dupl ie Du pus icvl Siu fiind neputincioasi, a lege, ca

Fiul lui

Superiorltatea iertfei adusd de lisus Hristos. In ccle ce au precedat, Sf. Apostol Pavel ne aratE superioritatea preofiei lui lisus Hristos. ptezrtindu-ne superioritatea persoanei lelui caie era chemat sE fie incepitorul unei noi pieotii- Dar el ne arat5 totodati ci superioritatea preotiei iui Iisus Hridtos consti nu numai in ce privegte persoana slujitoruiui, ci $i in <jertla) pe care o aduce Ei prin <locul> unde aduce aceastd jertfiEi zicd. r!'ai departe: <Un lucru de cepetenie, in cele spuse, este ce avcm m lastiel de Arhiereu, care a $ezut de-a dreapta Tronului Slavel in ceruri, slujitor al Sfhtgi 'Sfinlelor 'Si al Cortului ceresc celui adeverat, pe carc I-a infipt Domnul, nu omul> (Evrei VIII, l-2). Potrivit acestor cuvintc, iisus ltrristosi.iEi indeplineg.te lunctiunile Sale de Mare Prot ln cer. in adevlrata Silnta Stintelor, spre deosebire de vechii arhierei, care aduceau jertfele 1or lntr.un templu ficut de mlini omeneqti, fntr-un templu phmintesc, o copie iapertecti a templuhi ceiesc. Iisus i$i are in cer locagul Sdu gi altar.ul pe care adute jertfe permanenti (cf, Evrei l, 13: X, 12; XIl, 2). $i, deEi iudeii cugetau lucruri mari despre ternplul lo1 despre cortul mirturiei 1or, ci in nici o parte a pdmlntului nu s-a clSdit un astfel de templu, deoateoe el Iusese ridicat durpi porunca lui Dumnezeu, Sf. Apostol. Pavel insisti totmai asupra faptului ci sarnctuarul iudaic era fecut de miini omenesti. Sf- Ioan Hrisostom voind si arate superioritatea sanctaarului ln cate jerttegte Noul Arhiereu, zica ci lisus Hristos a intrat lntr-un tem,plu cu rnult, mai desEvirgit declt temblul vechei aliante. In acest templu, credincioqii nu vid simb-oluri de aur gi dc argint; ca in tehplul iudaic, ci ved pe fnsu$i Duinnezeu 16). Iar Teofilact al Bulgariei zic ce <precum arhiereii de jos ai legii intrau inlluntrul Sfintei Sfinteior si liturghiseau, tot aga gi Arhiered nostru Iisus Hristos s-a flcut lit-,rrghisiiorul adevEratelor Sfinte, adici a celor cercsti. Acesta esle coriul cel aaevErat pe care l-a infipt Domnul, li nu ornul. Cortul cel vechi a iosl inchipuire a cerului 1?).
rG. Sf. Ioar Hri.$stom, op. dt, @ili,a )(rV, ool. 112. 17. Tofilet al Bulgrtidt, oF dt, col. 2Aa-

SL-PERIOE]TATEA PREOT,IEI

NOI'LIII

TES.TAME}I'T

de sus llloise, cind avea de flcut cortul, ceci zice: <vezi s{ faci toate dupi chlpul ce fi s-a aritat pe munte> (Evrei VIII, 4-5). Sf. Apostol Pavel vrea se arate ci noua preolie iegiti dintr-o noue semintie, a lui Iuda, ar ri iosi incompatibil; cu preotia lui Aaron, care era din tribul lui Levi, 9i ca ea llu a! iost cu nimic -superioari acesteia, dace nu s-ar realizrt in persoana lui lisus Hristos. Apostolul prerizeazd tocmai lucrul acesia, cii preolii $i templul iudaic erau in,chirpuirea preotiei cu totul creascii a lui Iisus Hristos gi a templului cclui de sus. Preolia levitici nu era decit o copie (r:7r6ttsi1,Fo) 9i o umbri d unei realitifi viitoare, aga cum s.a aritat lui Moisi (Ex. X-XV, 40). <lnvederind Duhul Sfint aceasta, ci ince nu era arEtati calea spre Sfinta Sfintelor, cit tinrp inc[ sta cortul dlntil caie era o pildi pentru Jremea de acum, in care se aduc daruri qi jertfe ce nu pot sA lace desEvirgit cu cugetul pe cel care slujefte> (Evrei lX, 8-9). Deoarece dupi Legea Vcche era prescris ca arhiereul sd inlre Sflnta Sfintelor cu siagele lapilor, dcri nu fEri jertfi, Iisus Hristos, i\rhiereul Nouluj Testament va -pdirunde $i EI in Sfinla Siintelor prin singele SIu propriu, aduclnd je;tfe lnsuii tru,pul Sdu, pentru curdiirea plcatelor celor ce vor crede in El (Ewei XIII, 12; Fapt. Apost. x)i, 28). Sf. Apciol Pavel zice: (Hristos insE. ynlnd Arhiereu al bunurllor virtoare, prin co ul mai flare mal desivi$it, nu de mini licut, adici nu al acestei fipturi, nlci cu singe ide tapi fi de vlfci, ci cu singele SEu, a inlrat od3.t[ pentrfi totdeauna Slinta Sfinteror, atlind rtrscumpdrare vegnicE> (Evrei IX, Il-12). St. Apostol Pavel mcntioneazd aici doui iucruri: cd intrarea in Slinta Sfintelor eia rezervati oumai marelui. preotarhiereu, Ei cI acesta nu intra decit o singure dati .pe an, 9i aturii nu fere jertle de slnge. Vorbind despre locutl unde lisus Hristos iqi exercitd atribulille Sale de jertfitor, Sf. Apostol Pavel insistd in special asupra caracterului tainic al jertfei de pe Gol-gota. Jertfa pe care o;duce permanont in ceruri, la tronul TatElui

lntrucit un arhiercu nu este tinduit firi scop, ci ca se aduce daruri jertfe (Evrei V, l), rezultd ce $i Iisus Hristos a avut nevoie la rinciul s! S6u de un loc unde sd-$i indeplineascd aiributiile Sale de jertfjtor. Si. .{postol Pavel insisti 'asupra faptului ci Iisus Hristos trebuia sA aibe locul jcrlleln:crlui SEu in cer, iiindci, ?acri ar fi rdmas pe pdmint, nu ai ti lutut fi preot gi cu atit mai Dutin (Mare Preot,, deoaiece aici pq pIlnint exjstau deja preotri care erau instituifi de Duurnezcu. (C[ci de ar ii pc ptrmint, nu ar rri preot, liind aici Preofi .are aduc darurilc dup[ lege, care slujesc inchipuirii Si rmbrel celei ceregti, precum a fost inttiifltat

fi

fi

il

ll

in

Golgota. Sf. Apqstol Patel chiar rdusd in afara cet5tii learsalim. -ledsci poporul SEu a p[timit Mat. 23,32; Ioan XIX, 17, 20). Si-a asumat nu firea unui om 'sau chiar a mai mulior oameni, fie chiar din mai multe timpuri, ci $i:a asumat intreaga natur, umani. Cind s-a tfl.l lntreaga orlrtrlire ql pentru totlucrul acesta,.de acea $i arhieio fiecare zi, <pentru Dumnezeu de spaliu, jertfa Cruc,ii este un fapt

Maghtraid A-rhi!r, ltr. S.IJ?ARSCEI aermanent, neintrerupt prezent Si actual cu veqnici putere mintui' ioaier 18). tisus Hristos insE venind l:a Arhiereu al nostru, a tlebuit sd strdbatl des6virgit), pini si ajungi'in Slintl :i El prin (cortul mai mare ql maliudaice, existau mai multe ceruri, uqii dupe corrccptia Stintelor. Deoarece, tomentatori cred cd strlbaterea Domfiului nostru lisus llristos prin <corinseamni trecerea prin aceste ceruri tronul ceresc. Cei mai mulli inse d;tr tolei citre Evrei, cred cd acest (cort)

t;

riei, comentind acest text, zice urmitoarele: <Si numette trupul Domnulut rDrt, perlru ci s-a umbrit, adici a sdlSgluit lntru dlnsil Fiul lui Dumne. zeu, cel Unul NSsrut, Si pe fuesta ll numelte li CataDeteasmE, fiindci ascundea tflleufltrul Siu Durnnezeirea. De asemenea numegte cu acesie $irmiri si cerul, Iiindce dcoto locuieqte adeveratul Arhieieu. Hristos. iar catapeteasmi, pentru ci in mijlocul cerului se iflchid sfintele ce sint iq ceruri $i nu se vld cei ce sint pe pemint?o). $i Sf. loan Hrismtom nu. :r,e5te trupul lui lisus <cortr, avind lnliuntrul sdu Dum,nezeirea, de asemenea cerul. fiindc5 acolo este preolul slujitor2r). Insistlnd as,:pra faptului cI Noul Arhiereu Iisus Hristoi, intrind ?n <ccre mai diniuniru -ale eatapetcsmei, qnde a intrat ca inalnte.mcrgtrtor pentru nol> (Evrei VI, l), se afli in necontenitd stare de jertfi, Sf. .dpcslol Pavel nu vrer si arate altceva decft ci aceasti jertti care s-a adus odatl pcntru intreaga ,menire se actualizeazi prin fiecare credincios care participi Ia aceasti jertlS:z1. Jertta de pe Golgota istorice$te a avut loc o simgur5 dati, dar e: se continui in cer $i se pemanentizeazi pe pemint in jertfa euharis. th5, iapt cate face ca toti oaftrenii si se poatl lmpArtegi din binefacerile iertlei de pe Cruce. (Prin jertfa euharistici, zice Nicolae Cabasila, nol avem o actualizare ln mijlocul nostru a jertfei lui lisus Hristos cel jrn. gltiat odati, o actualizare a faptului Crucii, istoricreste unicr2s). Jar S[. Apostol Pavel zic: <Ilsrs Hrislos cste acela-gi lcri, astizi ta in vecit (Evrei XIII, 8). Comentind acest text, Pirintele Profesor \'. Gherrgirru z;ce ci expresia: cln cele -mal dioluntro ale catafetcsmcb este simholul adeviratei Sfinte a Siinflelor, care este locuintd a lui Dumnzeu, in nemijlociti apropiere a tronuiui ceresc, unde a intrat ljsus Hristos. Aici a lniril ce l ainte-nergetor al celor ce cred ld El $i [nde-nu limlne ina.tiv, 1. Dlic. I:De Bradtte. E4ft.,Fea sflntei lltrrShli dufE Nlc. OrbqiL, .tez! de doctorat, Buctr4tt 1S43, p. 9a. 19. Pridtre a,ctti,a. te nudrir{. Si. IcDrr HrisoEtom, Teodold de Cir, Teotilact sl Burgrr'rlg llcrErDlul' Cf. L. Cf f' lo, Lc lhinto BlbL, Parl., 1926, vol. vEI, p. 588. 20. Ttodll,act gl Bultar.iei, op. clt,, col. 905. 21. Sf. Iora llrtrostoE, op. dt., oDillr XIV, col 119: ,arci t+p lsdv artly iz?.6<. 22. Pt. Dr. OItDp C[ciltt zlce ln lucrarea sa intitulat'L: .E6raprat{a 6C oucrq /q'tos 103f, b,IEg. $f-3S5: <JetfE altn cr. a llhtuitoridu{ eltc JerttE adeverat{ dar pa$ytr CA Bl devhtr aouv4, are BpsI de aodrlbulis loostrl scttvd- E deyile ac ve pdtr fmp6rtashes credirdogilo!, Prin fmplftlgire, Jertf,a lul Ii6ua devlae iert(E Eaatr!, t r ,eiue aoostrl devle e Lui, cu care ae aduce real lut DuEraezer pe altarul cefero (cltit drp:[ P. C. Pr. Lrof. D. Sthiloae, illa ar.ti Duo. iorocnaca Euh.,Ii.fio lE c6te trel oo eC[ai, putlica,t Itr rcv. <Ortoaloda,> Nr. 14953, p. 9o-1fl). 23. Dlac. Els BirEittq op. .it, psg. 9r.

jciuit pe Golgora Ei tnviat din *"rtl*'" t',l'?'t'11,.'i3ir',lJi'lT'u,rJi:

SUPERIORN ATEA PREOITEI NOULUI TESTAMEINT

999

ci

t
L

i
I

I
I

i
I

I
I

Singele lul lisus Hristos a ratificat noul legEmint, aga cum s-a i,rtimplat altddati cu Vechiul Legimint primit prin Moise (E{od XXIV, 1-8). $i aceasta a fdcut-o pentru ce orice arhiercu'este dator s6 aduci daruri $i jerffe. <Preo1ia, jertla $i legamintul intre ,Du.mnezeu qi oaatenr, Iormeazi un inlreg. Legaminful, desi se instituie prin vointa lui Dumnezcu. trebuie ilaugufaI prin slnge adus din partea omului de cetre preotui ales de Du.mnezeu 2t). Sf. Apostol Pavel zice: .penltu ci acolo uflde este tedament, trebuie si .Iie arltati moerlea celui ce ,larE tcstamen'tul; ciici testamchtll esae tcflclnic dc la cei nrorft, deoarec! flrr aac pulcrc cit tri.iette cel ce tace testamcntub (Evrei IX, 16-17). Condilia ca Iisus llristos sd devind mlilocitorul Noului LegEmint era ca mai inainie sir moarl. I[oartea Lui a servit la do d lucruri': lntii Ia curilirea p;.atului sL nmosesc qi apoi a servit in acela$i timp la intdrirea aliantei al cirl garant gi mijlocitor s-a ficut. Acest lucru se intimpla Si dqpl obiceiul romen ca sd se declare un testameat valabil numai dupi moartea celui a fiqrt testamentul. Tot aga se peLrecea lucrul Si Ia iudei. <De aceea nicl cel dlntil legimint, zice Sf. Apostol Pavcl, nu s-a inchclat f[r[ singe. Cad dupi ce arl tosl spusc de citre iloisc dupl lege, lulnd slngelc vileilor 9l Fl tapil Isop a stroplt curtcr ins-igi ll tot poporul tamentulul pE care Dumnezu l-a minduit peniru noi> (Evrei IX, 18-20). Prin acste cuvinte Sf. Apostol ?avel vrea si arate ci qi Noul Legemint este pecetluit prin virsare de singe, dar cu o singlrd gi substanlialS deosebire, ci i,n timp ce in Legea Veche singele cu care se aducea jerifa ra al ani{rialelor striine, in Legemintul cel Nou, cel ce jertfeste este gi jeruSIn Vechiul Testament anirnalele erau substituite oamenilor ii se aduceau jertfd de ispigire pentru iertarea pecatelor- Acum i susi Iisus Hristos se substituie ornnirii gi se aduce ca jertfl, sufeiind ru pentru plcatele Sale era firi pEcat ci pentru picatele poporului. - clci -, Aqa dar, Legea cea Nold $i.a crut gi ea singele ei; ceci la Cina cea de Taini, Iisus a spus Uce$icilof Sii: <Beli dlntru acesta tofi, acesta este slngele iUleu al Legll cele Nol, catt pcntru mulll se varse spre iedarea picatelor, (,rv1at. XXVI, 27-28). Se vede de aci cd legltura cu Dumnezeu nu se poale interneia fird jertfS, eclci f rE vf,rsare de slnge nu se d[ iertarer (Evrei IX, 2l). $i aceasta nu ln ficcare an, cum leceatt .arhiereii Legii Vechi, ceea ce dovede$te neputinlS, ci odati pentu totdcauna, Iucru care arati yaloarea infinitl a jertfei Sale, care lucreazE prin si,ne o riscumpirare vegnici. In loc de multe jedte, El a adtls tsna singuri, s-a adus ,pe Sirc jertfl. El estra 9i jertla 9r Jerlfitorul. Cici, dacl nu ar fi fost a5a, ar fi trebuit se se rEstigneasci de mai multe ori, zice Si. Ioan Hrisostom 26). Acelaii lucru ll spune gi Sf. Apostol Pavel, ch lisus nu a intrat ln Siinta Sfintelor, <ca si se aduci pe Sine jertf5. de mai ntulte ori, ata cum intra arhicrcul in Sftnla Sflntelor, in fiecare an, cu singe stri.in; deoarece ,astfel ar fi trebuit si pllimeasci dc ]nai niulte ori de ,Ia internclorca lumil; ci s-a aritat odattr ,a sfi$itul y'acurilor, sprc a destiinla p[catul prin jertfa Sa) (Evrei IX, 25-26). Spre deosbire 24. Dr. V, chEorghlu, op. cit, rp. 213.21425. P.C. Pr. P!o(. D. St{.nU@e, op. ott" p. 231. 26. SI. IoEtr IrrirBtolr! op. -.tt, o.dlii XVIf, col, 1!9,

eltiereu 2a).

lucreazi, mijlocind

la

Dumnezeu pntru

fralii Sei ca un

adevir?1

t,

LF
Uagitrand Alhim.

l{.

$UPARSCI

f5, arhiereii Legir Vcchi adu.'eau in nd cu o singuri jertiS si curdteascil

iare sc ficea amintirea pdcatelor, se recunoltea ineiicacitatea jertielor de a curili picatele. S-ar putea obiecta c[ jertfele aduse de marii Dreoli aveau puiere de curifire numai asupra pdcatelor sivirqite ln ttecut sau in anul respectiv, dar cu toate acestea ineficacitatea lor se arati prin aceea cd eli nu au nici un efect asupia celor viitoare. Ele trebuiau 5i se repete la ,nesfirlii. Sf. Apostol Favel zice; ($i fiecare preot ste in fuale ziiele slujind $i adulind de mal multe ori aceleaSi jertte, care niciodatl nlr pot si inliture picalul. El insi, iducind o singuri Jertfi pentrrr picale, a gezut pentru totde2una de-a dreapta lui Dumnezeu (Evrei i{, l2). Pieo.lii Legii vechi aduceau mergu aceleagi jertfe noi, sacrilicln'd Ineren alte oi, alte vite, actiune reptatd, exprimat5 de Apostol prin exPresia greceasci care inseamn5 a sta in picioare 9i a aduce jertie -iorr1*ev-, la altar (cf. Deut. X,8; XVIII,7). Jertfele lor nu puteau sI producd prin eie insele nici un e{qt spiritual, deoarc, aga cum spune Sf. Apcstol Pavel, <este cu neputinte ca singele de taurl $i de tapi s[ iidice pdcatele>

dati si fac6 deslvirgifi pe cei cl le aduc neincetat in iiecare an; liindci, altfet, nu ar fl incetat oare si se mai aducd intrucit cei ce sluieau, Jlind odati c[rtrlili, n-ar fi avut cunostiDla picatelor lorl Dar prin ele se tlcea in tiecare an amintirea nhcateloio lEvrei X, l-3). Prin repetarea in fiecare an a jertfelol de ier'-

legea suql ,chipul lucrurilor, au poate niciose apropie prin aceleagi jertie, pe care

-i[sa toati lumea- <Pentru ci

lisus era de o putere aqa de mare

(Evrei X, 3). In contrast pu[ernic cu aceastl formul5 StI expresia iz,riilr,orv, care lnseamn5 a sta jos, voifld s5 arate prin acasta St. Apostol Pavel cI Iisus Hristos, dupi ce a adus jertfS. a $ezu[ de-a dreapla Tatdlui Ceresc. Aceasii qedere de-a dreapfa lui Dumnezeu ara15 douE lrcruri: intii suficienia ierliei. nc mai fiind ,nevoie sE aduci allc jertfe 1i apoi vrednicia accstei jertfe adusd pentru oameni. Astfel cI starea de marire gi putere ?n carc se giseqte Noul Arhiereu este o dovadi a eficacitetii

,.rciificiului Siu. Eficicitatei jertfei celei noi st5 in aceea ci Cel ce aducindu-se o singuri dat aduce jertfd este flri pEcat - $1, - Sfint jertfi, aceast5 jertfi este suficient5 penhu a curlti lumea de picatg. Arhiereii Legii Vechi fiind muritdri qi neputin-ciogi, ei inEi$i avind picate, nu puteau nici pe allii s[ cur'ele de ficate. .Pe clnd ]isus Hrisios, liind atotprternic, fiind totdeauna viu, El poate si-gi exercite perm,anent lucrul siu aihieresc si poate si se roage pentru noi si poate s5 curete de picat cu o singurd jertfi. Sf. Ioan Hrisostom zice: <Una este jetifa, ii aceasta este iertia cea ad6virati: pe cind acelea si,nt multe $j tocnai Dentru ci sint multe. sinl qi nrputincioase, deoarece se aducea! multe ca dovadi a neputinlei 1oi de a curlli de pdcale>. EI face comparaJie cu o doctorie qi spune cX doctoria aceea este buni care, luind odat5, te-ai ficut bine. iar dacE trebuie sl' o repeli de mai multe ori fire nici un [olcs. este dovada cea mai sigurl cd doctoria nu este bun5 Si ce nu poale nimic. Cu Iisus Hrisios insi, nu este aqz. El s-a adus odatE jertfi si nu a.mai fost necesarE a doua, ci a,sezut de-a dreapta Tatelui2t). Iar Teoiilact al Bulgariei zice: <Faptul ce protii Vechiului Testament adttceau
27.

El'IeD,

oEli

i. XVII col

13O,

SU'PERIOR,ITITEA PREOTIEI NOULUI IESTAMENT

:*n1

Arhiereu, Domnul nostru Iisus Hristos. El zicc: <,..cici daci singele de tauri Si de fapi qi cenuqa de Junice, cu clare se stropesc'cei intlnati ii slinfesc spre cirriiire a tiupului, cu aiit mli mult singele lui firistos, 'care 'prin Duh veqnlc s-a ados pe Sine hl Dunmezeu iertfi firi prihani, va curiti cugtul vostru de faptele cele flrcatte, ca si slujifi lui Dumoezeu cerui Viu?> (Evrei IX, l3-14). Jeitlele aduse de arhiereii Legii mczaice erau nesfirgife la numir gi nu aveau decit un foade nelnsemflat elect asupra trupului, pe cind Iisus Hristos a adus stigele Sdu, al unei singure iertfe, care se rEsf,ringe asupra sufletului Ei care este in mAsure si mlntuiasce pentru totdeauna. In timp ce jertfele iudaice erau de animale necurate, irrconstieite, aduse la altar cu Iorla, iertfa adusi de Iisus Hrislos este o jerfl.i Iiri prihanS, con5iientS, care se oleri singlr5, in mod lib{:r Qi de buiil voie. O ast{el de jertl5 era cu totul ireprogabilS. Aceastl jertf5 de 5inge a adus curelirea constiinlei celor cc cied in El, de lucrurile pieriloare qi totodati a adG trezirea 6pre o ma: buni sluiire a Dumnczcului Celui Viu. CurEtiti de picalele cari p5lrunA pini in adincul fiintei noastre gi rlscumplra{i de singele fui Hristos, gi noi devehi.m temple ale -sintem lui Iisus Hristos. dup5 cum ziie gi Teofilact. ci <si noi creqtinii cortul lui Dumnezeu, intru care l<rcuiegte gi umble Dumnezeur 2e).
Rezumind cele spuse pini aci, putem alirma ci preo{ia Noului Testement, interneiati de insuqi Fiul lui Dumnezeu, intrece cu atit mai mult prcotia Vechiului Testament, pe clt intrece realul umbra sa, cel nemuritor pe cel muritor, chiul cel adevirat, imaginea sa, Sf- Apostol Pavel, ln dragtxtea sa pentru poporul evru, din mijlocul ceruia se ridicase $i pentru tate gi-a mistuit sufletul cu dorin[a de a-l aduce la cunoaiterea lui Iisus Hristos, a folosit mijloacele cele mai conving;loare pentru a demonstra supetioritatca preo{iei lui Iisus Hri rtos, fa{d de preotia Legii Vechi. Sf. Ap,ostol Pave! foioseqte acest mijloc, de a convinge pe evrei de superioritatea noii preolii, dcoarece numai prin slujirea proteasce se poaic face legetura intre Dumnezeu $i om. Incepind prin a areta importan.ti slujirii arhieregti gi calitS[ile ce se cei pentr[ aceasti slujirc, Sf. Apostol Pavel demonstreaz5 ci Iisus Hris, tos indeplins$te loate aceste conditiuni de Arhiereu mijtocitor al oamenilor spre cele ce slnl citre Durnnezeu, asemdnindlr-se intru toate senenilor Sdr (Evrei II, l7-18). Preofia lui Iirsus Hrislos este insl ou mult supe rioari iali de preotia lui Aaron. Nora preotie se irstituie dupi o no'ui rinduialS, deoarete vechea preotie I vitici se dovedise ,neputincioasi de a educe o irnbundtitire in ce privegte via{a spirituall a oamenilor. Tipul
28. Teofilact aI Bulgariei. olr, Git., 29. IbiderB. col, 312.

4rereu aceleali sacrilicii este dovada cea mai buni cd sacrifiile lor nu erau ridice pdcaJele de pe seama oamenilor. Faptul ch Dcmnul 1n misure a adus un singur sacrificiu pe care nu-l va mai repeta, este dovada ci acrst sacriliciu este pe depliur satisfilcitor, :8). Asa dar, superioritatea prmliei Noului Testament falS de preolia Vechiului Testament st5 atit in unicitatea jertfei cit Si in calitatea er. Jerfielor Legii !'echi Apostolul le recunoagte oarecare eficacitate, in sensul ele pregitea,u pe sedincioii spre un lrrceput de viali curati, clat vade valoarea jertfei aduse d'r Noul loarea lor e6te de neluat in searni

si

ci

l !i

col

2S9.

Ilgiltlard Albira. lf.

I

SUPA.RSCIII

este preolia dupd rinduiala Iu! lir de preolia levitlcd, SI. Apostol Pavel scoate in evidente soanei celui ce intemeiazi o noui legituri intre oameni gi Dmnezeu, cu mrlt superioare cebi dintii (Evrei VIII, 8; cf. Ier. XXXI, 3l-34). Ficind u: paralel:sm intre cele doui persoane, Illelchisedec, preot al <Cblui Prea Inalti 9i Iisus Hristos, <Noul Arhiereur, Sf. Apostol Pavel scoate in evidenlS atit caracterul de persoarE vegnici, fiind tat6,

preotii

\,, 8.10). S&tind ln evidenld superioritatea preoliei

lui Iisus Hristos

liri IIri mami, ISrE incdput al zilelor $i fere sfir$it al lo1 cit ii acela de cirui preot:e

Jerlfa adusl de lisus Hristos este su erioari $i prim iocul unde se aducc gi prin calitatea ei, ti Prin efectele i asupra credincjo$ilor (Evrei IX, I t-14; X, l0-14). IIr loc de templu pimtntesc avem ca ternplu al Noului Arhiereu Cerul, unde Iisus a intrat ca inainte-mergEtor al noslro, de$hizlndu-ne noud calea (Evrei VI, l9). *CEci nu numai ci s-au deschis porlile, ci' precum aga de minunat zice Evanglretistul Marcu, lnsegi cerurile s-au ilschis (Ir l0), arltind prin aceasta cE de acum n-a mai rimas nr'ci uFltE de despirlire, ntui catapeteasme 9i nici altceva 30). Calitatea noii jertfe se arati prin ateea cI Mlntuitorul a sivirqit lmpdcarea oamenilor cu Dumnezeu printr-o singurE iertf5 $i nu cu jertfe rlF orin o jertii iertii personal5, oersonali- prin nrin singele sinoele Siu, Siu <care rcare prln orln de txni tapi ri $i vilei ci prin prihan[> (Evrei Dunurezcu jertli fdrl prihanlr Duh ve$nic D[h iresnic s-a adus Sinc lui Dunrnezcu ad[s pc Dc S lertli fdrtr l.X, 12, l4). Cici era cu neputinfi, cirn zice St. Aposlol Pavel, ca <singtle de laurl $i de fapl sl ridic plcablc ormcnilof' (Euei X, 2). Pe cind ierttele Vechiului Tstament erau rlnduite spre purificarea trupului, jertfa Mintuitorului curdld sutletul si cugetul de Iaptele cele moarte (Evrci Jertfa lui Hristos a adus sfintirea oelor ce cred in EI, odat5 penlru toldeaui'a, aga cum ne spune Ei Si. Aposlil Pavel: <lntru aceastl vtinfi (ca.jcdfe) a trupului- lui llsus Hristo stos odati sinlctl 'slintlti prln aducerea (ca pntru toldEa[na- Pentru cl El a desladucerea umi singure ci lrrin lrir iertlc pentru pe (Evrei virsit cel ce se sfinfec X, 10-14). totdeauna Creqtinii au acum posibililate si devinS sfin{i pentru cI au ciPitat prin jertfa lui Isus Hristos impEcarea cu Dumnezeu. Ast{el jertfa lui Iisus Hristos ajunge pentru credinciosi izvor de sfintire si dragoste. Iisus se aduce ca lertlI permanent prin preotii SEi, ln jertfa euharistici. Jertfa Euharistict este aceeaqi pe care a adus-o Domrlul pe dealul Golgotei gi aceeaqi pt care o adube necorlenit tn cer. O singurl deosebire trebuie refinuti, cE pe cind pe Golgota s-a adus ln mod slngerm si vizibil, tn Euhiristie se aduce ln ,mod neslngeros 5i tainic- I,n aceast; I ce se aducer (6 rPoogtpreotul n[mai pteg]teste adusi de Hristos in cer,
30. Nlcoe.le C5Da.stlei Deqtro vlara h lld.tos, trsd. ti studiu i[troduct]v de F!of. Dr. Aeodor Bodogre, gi,biu 10{6, p. 1?, 31, Pr, Dr. OliEp C{eidt, -Eixap.ort! 6f ouclz At6o 1031, IL 326, .Jtrat dlEd Pr. Pro4. D. StEoiloae, op. olt., p. ?S.

este iinglr Impirat al dreptitii 5i de lnpirat al PEcii, a uniii, fiind fdri predecesori Si fdri urma$i (Evrei VII, l-3). Dar iuperioritatea preofiei Noului Testament i6nsti nu numai in ct privelte persoana, ci $i in ce privegte jertfa adus) de <Noul Arhiereu>;

IX. l3-14).

il
i-

MITROPOI-IA
MOLDOVEI 5I ST]CEVEI
REVISTA oFICIALA

ARHIEPISCoPIEI IA$ILOR

$I A

EPISCOPIEI ROMANULUI

$I HU$ILOR

Anul LXIII, Nr. 6

NOIEMBRIE . DECEMBRIE 1987

r'

J:/''?s

Studii
MELCIIISEDEC, PBEOTUL-BEGE DIN SAIJIYI, PRENGURABE A MTNTUITORT]LUI IISUS ERISI1oS

motive preotii s-au bucurat de respect gi cinstire in toate religiile gi in toate vremile. Dar, cu toate acestea, protia religiilor pdgine a fost lipsiti de harul dumnezeiesc, care constituie temeiul, originea gi esenja preoliei ereqtine, Cea care face un pas inainte spre preolia adevdrati - preolia cregdne - este preotia Vechiului Testament, dar gi aceasta este nedesivirqitS. Preoda la poporul evreu inainte de Moise este amintitd de cirlile Vechiului Testament, insd nu ca o institulie speciald, orga,nizatd 9i permanentd. Dc aceea preotia anterioari preoliei levitice a fost exercitati prin aducerea de jertfe de cdtne anumite persoane cum au fost Cain gi Abel (Facere 4,3-4), Noe (Facere I, l0) qi in general de capii familiei si de intii-nesculii de parte Mrbdteasci. Pe lingi aceste forme de preofie, Vechiul Testament mai vorbegte;i de o preolie existente in afara poporului evreu. Pe vremea patriarhului Avraam reprezentantul acsteia a fost Melchisedec, care a fost in acelas,i timp gi rege aI Salemului. Desl preotia lui a fost tipul preotiei Mintuitorului Hristos (Evrei 7, 11), ea n-a influentat cu nimic preotia instituita prin legea mozaic6. Melchisedec preo,tul-rege, apare ca o ,,cumeti trecetoa-re('pe scena istoriei Veehiului Testament in perioada patriarhului Avraam. Din cartea Faeerii, cpitolul 14, gtim ci patuiarhul Awaam a purtat un rezboi c'u regele Elamului, Kedarlaomer, pentru a scoate din robia acestuia pe Lot, nepotul siu. Rizboiul are loo In localitatea Dan (Lai;-Lesem) pe afluentul mijlociu al Iordanului, Mahr-El l,addan. Cu armata sa, Avraam lnvinge armata lui Kedarlaomer, o pune pe fugi si o urmaregte pind la Hoba, localitate care se afld in partea stingi a Damascului- in refugiul Ior, armatele elamito-ealdeiene pdrisesc prizonierii gi prada luatd din linutul Pentapolei qi astfel Lot este salvat. Acest rdzboi purtat de Avram, este un rlzboi descris in amenunte nu numai pentru interesul siu istoric, ci mai mult pentru insemndtatea sa religioas5. Este un rlzboi care, ln urmdrile ce le are, este d mare valoare Pentru iconomia Vechlului Testameut, cdci face sd iasi in lumina istoriei biblice personalitatea acestui preot-rege, IUelchisedec, care lntimpinlnd pe Awaam, jertfind lui Dumnezeu cel adcverat gi binecuvintind pe protopdrin-

Prin studiile ticute asupra religiilor lumii, s-a constatat c6 nici o religie n-a existat ldri preofie, adici f6rd persoane distincte a sluji ca intermediari intre credinciogi si divinitate 1. In religia vechilor popoane, preotii, pe lingd funcliile qi puterile sacramentale, erau si reprezentantii culturii gi ai qtiinlei din vremea lor, ereu deci o categorie sociali deosebitd 2. Din aceste

I. Cristiani Sacerdoce in ,Dictionnaire de lt6oloEle cathollque', Palis, 1929, t, XIV, col.640. 2. Prof. dr Teodor Popescu, Sltntenia $i rllspundetile preoliet, it ,,Sludii Teologice", nr. 3-4, p. 159.

38

\1|I'ROI,OLIA MOLDOVEI $1

SUCLV El

tele poporului evreu. ajunge se fie una dintre cele mai puternice dovczi aie pestririi revlatiei plimordiale. a credinlei curate gi adevirate. Vom vedea cd aceasta pcrsonalitate estc prima figurd biblicd care, intrunind in pcrsoana sa dubla funclie dc preot gi rege in slujba adevdratului Dun'rnezcu, reprezintd tipul sau prefigurarea persolnei prin carc se va aduce singura si cea mai deplind jcrtfi. pe Mintuitorul lisus Ifristos. In acest rizboi purt:rt cle Avraam vedem cum intervine mina Pr oniatorului, care ajut6 pe piltriarh. curn va ajuta mai tirziu pe Iosua pentru a cuceri pdmintul figeduintei, promis -si inaintagilor sai. Acest ajutor divin, care aduce biruintd patriarhului Avraam, este scos in e."'identd de SfiDtul Ioan Hrisoston'r in cuvintele : ,,Dumnezeu e Acela care a lucrat totul, CeI carc a dat putre celor putini, Cel care a biruit printr-o armatd micd; de la El e ajutorul, pe care-I dd tuturor celor credincioli ai Sdi" 3. MelchiseCe.c itfiimpinit pe ADtaam. Dupd biruinta sa de la Dan $i urmdrirea lui Kedarlaonrer pina in apropicrea Damascului, Avraam impreune cu Lot -si cu prizonierii luati in valea Siddim se indreapte spre sud. In dru!'Dul lor, ei trebuiau se treaca iarAsi pe lingd Ierusalim. Aici, in apropiere de ora$, Avraam este intimpinat de regele Sodomei, care vine spre a-i multrrmi gi a i lua oamenii qi averili ripite de Kedarlaomer- Intilnirea, dupd cum ne incredinleazd Slinta Scripturd, are 1oc in valea Save, care astAzi se cheamd valea regilor (Facere 14. 17) a. 'I'ot in aceasti va1e, Avraam Si oamenii sii sint intimpinali gi de alt rege, Melchisedec, despre care SIinta Scripturd ne spune ci era ,,regele Salemu1ui( (Facere 14, 18). In teg6turd cu oragul Salem s-au ridicat mai multe ipoteze 5f)in toate cerceterile ficute, din toate mdrturiile aduse de Pdrintii sii scriitorii bisericeqti, de scriitorii gi cercetitorii de mai tirziu, rezulte ce Melchisedec a fost rege in cetatea in care, prin casa lui David, avea sd vind Mesia Care va aduce jertfa de imp6care a omenitii cu Dumnezeu. Dar pc lingi calitatea sa de rege al Salemului, Sfinta Scripturd ne spune ci Melchisedec a fost qi ,,preot aI Dumnezeului Celui I'rea Inalt'( (Facere 14, 19). Aceasti expresie, atribuitd lui Dumnezeu, exprime ,,indlfimea, proeminenla, sublimitatea fiinlei Dumnezeului celui aCevirat, lmpotriva altor dumnezei'( 6. Aceasti expresie. intrebuintala deja in epoca patriarhalS gi mai ales dupe exilul babilonean, accentueaza mai mult transcendenla $i sublimita[ea fiintei divine, deoarece ,Elion( reprezintd in sine qi sublimitatea, dar Ei transcendenla metazifiod 7. Pentru Melchisedec. ca qi pentru Avraam, ,,Dumnezeu cel Prea Inalt'( este Dumnezeu
3. Sflntut Ioan Gurd dc A11r, Homiud 35 in Gen M., P. G,, t- 53 ,col. 328. se vedea mai pe larg 4. Amdnunte in legdturd cu ,Vale Save" - ad,111 Salein, Caransebeg, lucrarea Dr. Mircea Chialda: Melchlsed-ec preot-rege 1946, p. 5. 5- Cu privire la orasul Salem ii 'loate in leg5tu.d cu el a se wedea opera citate. 6. Dr. V. Lo.ichilE, NuDlitile btblice ale htl Dumnezeu $i paloarea lor dogmoticd. Cemduti, 1927, p. 26. 7. lbidetu, p, 23

-s1-uDI1
cel

39

adeverat, _,,este Stepinitorul cerului -gi aI pdmintului,, (Facere 14, 22), este Dumnezeu drepl qi puternic (Facere 14) si moral (Facere 17). Aflim deci, la Melchisedec, credinta intr-un Dumnezeu transcendent, stepin a toatd creatura vizntd Ei nevdzuti, Care este mai inalt decit toti zeii. Este Acelagi Dumnezeu pe care gi Moise 11 preamdregte, dupa trecerea minunate prin Marea Rogie prin cuvintele : ,,Doamne, cine este asemenea Jie intre Dumnezei ? Cine este ase-

menel Tie preamerit in sfinlenie, minunat intru m6rire qi flcdtor de minuni?s (Ieqire 15, f1 qi 18, 11) 9i despre c'are spune ci este ,,1)un:nezeul dumnezeilor qi Stipinui stipinilor, Dumnezeu mare si puternic gi minunat" (Deuteronom 10, 17). Preolia lui Melchisedec, degi era o preolj.e in serviciul adeviratului Dumnezeu, nu trebuie s-o vedem ca o funclie pe care el ar ti primit-o piintr-un act solemn, printr-o sfintire, ala cum se va Jace cu familia lui Aaron. Melchisedec a fost preotul ,,Dumnezeului celui Prea Inalt( dupa vechiul obicei, pind la instituirea preoliel Ievitice, pentru ce qeful familiei sau primul ndscut lndeplinea functia de preot, Nefiind nici un 9ef poliiic mai mare peste eI, exercita in rlijlocul supugilor sdi. Pentru faptul acesta !i functia de preot p61crq 'oqlurg:rig pe Melchisedec chiar tr'ilo il nume9te - ,,mare
arhiereu(
o-

i ' -"\ ..\.

Atunci cind autorul biblic vorbeqte despre Melchisedec, ca rege $i preot, intre aceste doud calitdfl ptecizeazd cd eI intlmpinlnd pe Avraam ,,ii aduce piine gi vin'( (Facere 14, 18). Acest act al Iul Melchisedec a fost interpretat de cei mai multi exegeti ca un saclificiu neslngeros pe care preotul Melchisedec il. aduce lui Dumnezeu pentru a sarbitori in mod solemn, altrturi de Patriarh cre avea aceeaqi credinli, biruinla pe care a repurtat-o asupra unor IIIari duEmani, Acesta este primul sacrificiu nesingeros amintit de SIinta Scripturi qi primit de Dumnezeu. Slinta Scripturl nu mai arninteqte nimic in alti parte despre jertfa lui Melchisedec. Sflntul Apostol Pavel deqi face o paratreli intre Melchisedec gi Mlntuitor tl Iisus Hristos (Evrei 7) nu face nici o aluzie Ia sacrificiul de piine qi vin. intrucit Sfinta Scriptura (Psalrnul 110, 4 ; Evrei 5, 6-10: 6, 20 si 7, 1-28) spune despre Mintuitorul Iisus Hristos cd este *preot ln veac dupi rinduiala lui Melchi:.l. sedeos, se mdrturisegte inairect caractrul sacrificial aI da-rulul lui
Melchisedec.

Caracterul sacrificial al darului de piine si

vin adus de Mel-

9i Scriirtorii bisericesti m{rturisesc in mod clar od in Facere 14, 18 ste vorba despre un sacrificiu de pline $i vin adus de Melchisedec, regele Salemului si preot al adeveratului Dumnezeu. - Sfintul Ioan GurI de Aur zice ci Melchisedec a sacrific-al ea 'b,i pi-ih iic6alia esle- ti1iu1'1ui Eristos e Fe9i Noe; Abel qi Avraaril riciti.il Aulusbin -afirnin -6e bl-ir] jertla lui M-elchisedec...,,s:a revelat intiia oari jertla care va fi adusd de cregtini lui Dumnezeu pe tot pdmintul( 10.
8.

9.
10.

Dr. M. Chialda, op- cit., p. 9. Hornilia 35, 1n Getu. l!f., P. G., t. 53, col. 328. De ciDltate Dei ]{YI, 22,P.L., t. 41, col. 500,

40

MITROPOLIA MOLDOVEI

$I

SUCEVEI

Acelasi lucru il precizeazd qi Fericitul Ieronim, cind indeamni pe cres.tini la citirea cerlii tr''acerea, a lui Moise, zicind : ,,Citegte (artea Facerii $i vei gesi pe Melchisedec, regele Salemului,--prin6ipeie acestui orag, care deja atunci ca tip al lui Hristos a jertfit pline gi vin, prefigurind Trupul gi Si lele lui Hristos.t 11. Acelaqi lucru iI explicd qi-I intereste Sfintul Chiril aI Alexandriei cind zice: ,Privegte, cititorule, ci in Melchisedec strilucesc limpede de tot simbolurile qi chipurile desdvirgirii in Hristos( 12. AutoruJ. biblic precizeazd, ln continuare, cI o datd cu jertfa, Melchlsedec, in calitatea sa de preot al Dumnezeului Celui Prea Inalt, a rostit o binecuvintare peste^ Patriarhul victorios : ,$i binecuvintat sd fie Dumnezeu cel Prea lnalt, Care a dat pe duqmanii ttri in miinile tale" (Facere 14, 2C). In fond, binecuvintare.'r lui Melchisedec era binecuvintarea lui Dumnezeu ficr:ti lui Avraam, prin intermediul regelui din Salem, preotul seu. Binecuvintarea fiind ficutd de preotul-rege din Salem, caracterul preotiei sale a fost recunoscut imediat de Avraam fi Avraam i-a dat zeciuiale din toate (Faeere 14, 20). Patriarhul oferi zeciuiali lui Melchisedec qi astfel recunoagte in Dumnezeul acestuia pe Dumnezeul cl adev5rat, la care el se referi cu jurdmint atunci cind aratA regelui Sodomei ci pentru sine nu opregte nimic din prada de rizboi (Facere 14, 22). In afard de cele amintite mai sus, Sfinta Scripturi nu ne mai spune nimic despre persoana lui Melchisedec. Astfel cd el, dupi clt de spontan apare ln lumina istoriei biblice a Vechiului Testament, tot pe atit de repede dispare, lisind ln urmi trdsdtura unei mirturii ei adevdrata credinli in Dumnezeu cel adevirat n-a dispdrut in omenirea care s-a abetut de la calea adevarate a credintei curate, imbriliglnd cultul idolatru, care nu apropia ci depdrta tot mai mult pe om de Creatorul S{u 13. Preolia lui Melchised,ec, preligurare a preotiei lui Iisus Hristos. Dacd personalitatea lui Melchlsedec dupd Sfinta Scripturi a Veohiului Testament ne apare putin cam enigmatice 9i misterioasi, fiind lipsili de datele necsare incadririi in contextul istoriei bibllce a Vechiului 'festament, acest preot-rege insi, prin scurta sa aparitie, are o insemnetate mare pentru planul iconomiei divine. Aceast5 preolie care apare spontan in Melchisedec este preoUa unei ordini mai inaite, preolie carc a fost de la lnceput tx lume gi care se cere din nou restabilitd, ca omul c{zut sub povara picatului sd se ooati elibera gi sd devind creature curatE, spre a se uni din nou cu Dumnezeu intr-o comunitate de credintd adevtrratd qi dragoste curati 11. F elul cum apare Melchisedec ca rege. dar deosebit de contemporanii sdi, ff,ri grade de rudenie, avind calitatea si de preot, sevirsind un cult al Dumnezeului celui Prea Inalt, ne face sd credem ci trebuie sA existe o preofle superioari celei levitice, o preotie de ordin mai lnalt, o preolie splritualE mai presus de Lege. Personalitatea lui Melahiselec ne apare ca un soare, care cu
11.

p.55.

12.
13.

14.

Ad, Matcellan, 16,2, P.L-, t 32, col. 250. Stlntul Chirll al Alexandriet, Cattea Gldllrelor, trad de C. Daniel, Dr. Mjlcea Chialda, op- cU., p. !2. Ibl,it.n.

STUDII

4l

razele sale strabate din intunericul lecredinlei, sa lumineze pe patriarhul din care se va naqte mai tirziu adevirata Lumine. Acest soare care reprezinti splendoarea timpului in care raporturile dintre Dumnezeu Si omenire nu erall rupte, timpuri care vor renaSte, dispare in lumina istoriei. Splendoarea acelor rrrremuri va reaparel cu o Iorta $i mai mare, la plinirea vremurilor in persoana Mintuitolului Iisus Hristos 15. Personalitat( a 1ui Melchisedec, deci, prin insuli numele sau; reqedinla gi functia sa dubld de preot-rege, ne apare ca o adeviratf, prefigurare a marelui Arhiereu, Mintuitorul lisus Hristos. Caracterul tipic a1 personaliti{ii sale ni-l redd in cuvinte frumoase gi cuLori vii Apostolul neamurilor in Epistola cdtre

Evrbi (Capitolul

Dar SfintuL Apostol Pavel, pentru a areta superioritatea preotiei lui Iisus Hristos, Care este preot in veac dupa rlnduiala lui Melchisedec. arata mai intii superioritatea preotiei lui Melchisedec fati de preotia lui Aaron zicind: ,rOdci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu celui Prea Inatt, cane a intimpinat pe

7).

Avraam ce se intorcea de l:r infrlngerea regilor qi l-a binecuvintat, ciruia Avram i-a lmpa{it qi zeciuial5 din toate, intii tilcuindu-se rege al drepG{ii, iar apoi gi rege aI Salemului, adicd rege al p5cii. fird tatd, f6ri mami, fird spitd de neam, neavind nici inceput al zilelor, nici sfirgit aI vietii, ci aserndnat fiind Fiului lui Dumnezeu, remine preot pentru lotdeauna'( (Evrei 7, 1-3). Acest mare preot ,,al lui Dumnezeu cel Prea Inalt(( posedl doui mari calitifi, precum insugi numele ni-l arati. Pentru aceasta, nu intimplator Sfintul Apostol Pavel se opregte asupra sensului pe care il da acest nume- Melchisedec, de la evreiescul Malki-tsedec, se titeuie$te rege al dreptefli iar dupe numele regedinlei sale, cetatea Salemului ce se tilcuieste pe evreiegte cetatea pdcii, el era qi acest text, vede rege aI ptrcil. Sfintul Ioan Gurd de Aur, interpretind 'cel al Mintuitoo mare asemdnare intre numele lui Melchisedec qi rului Iisus Hristos. A fost numit, intocmai ca Mintuitorul Iisus Hristos, lmpirat at pdcli si a1 dreptdlit. Dar, spre deosebire de acsta, Mintuitorul Iisus Hristos a fost Acela care a adus pecea gi drepta,tea in lume. .,Ce om poate fi implrat al dreptdlii gi al pEcii ? Nimeni altul decit numai singur Domnul nostru lisus
Hristos'(
16.

Faptul ce el binecuvinteaze pe Avraam inseamni c5 el este mai mare decit Avraam. ,Cecr' fdri indoiali, zice Sfintul Apostol Pavel, cel mai mic se binecuvinteaz[ de citre ce] mai mare( (Evrei ?, ?). Este un principiu bine stabilirt ci binecuvintarea coboari de la plrinte la copil, de Ia rege la supus, de la preot la mirean, Intr-un cuvlnt, de Ia superior la inferior, ceea ce epistola nu omite si

Din faptul ce Avraam ii di zeciuiala, se trage conaluzia justd ci Avraam ii este inferior qi cd Melchisedec, fiindu-i superior lui, este superior si urma$ilor lui. Acest lucru se confirmd prin cuvinSfintul loan Hrisostom, Erplicareo EPistole, cdtre Ei.trci, P. G., LXIII, omilia x1I, col. 97. 17. Pr. asist. Vasile Mlhoc, Iisus Hristos Ai'hiereu, dupd Ep,lstola cd.tre (: orl), xxxv (1983), nr. 2, p. 187. EureE in
16-

preciz,eze

17

15. Ibd.enr,.

42

MITROPOLIA NIOLDOVEI

$I

,\UCEVEI

Melchisedecul cel adevdrat( 18. Prin aeest act dub1u, toti urmagii lui Avraam, care erau in coapsele sale, inclusiv preolii mozaicl, fiii lui Levi, recunosteau superioritatea Iui Melchisedec (7,9-10). $tim cd preolia lui Aaron este timi,tatd 1a poporul evreu, pe cind preotia lui Melchisedec era universald. Autoritatea lui era deci cu mult mai mare. Melchisedec apare superior lui Avraam qi preotiei levitice, cdci eI binecuvinteazd pe cei care au misiunea mai intii de a binecuvinta. Ceie doul chemeri, de preot $i rege, pe care le-a intrunit MeichiseCec in persoana sa, vor rdminc Ceosebite in Isrerel, pentru ca pine la Mintuiltorul Iisus Hristos nimeni nu va nrai intruni in persoana sa calitatea dublA de preot si rege. Preotia iui Metchisedec apare deci ca superioare celei a lui Aaron, de zrcoca despre Mintuitorul Iisus Hristos nu se spune ci este preot in veac dupd rinduiala lui Aaron, ci dupe rinduiala Iui Melchisedcc. Ca preot, cl a prefigurat acea preotie ideale, a unei rlnduieli spiritualc, nu trupesti c.r cea levitice, preotie care nu avea sI inceteze niciodal.i. Este surprinzator faptul cE Sfinta Scripturl pdstreazi ticere asupra unor date in legdturi cu neamul gi timpul cind a tr6it acest Melchisedec ai prin faptul cd este mdrturisit inci viu (Evrei 7, 3)Apostolul neamurilor vrea se scoalS in eviden{d alte caracteristici a1e lui Melchisedec, ln afar6 de aceea de rege aI dreptetii, rege al pecii gi a cdrui preotje este universalaSfintul Apostol Pavel g5selte o semnificatie fo rrte adincd gi in faptul cd Sfinta Scripturd nu ne spune nimic in ce priveste naEterea lui Melchisedec. tatd, fdri mam5, fdrd spi{i de neam, "Fdrl neavind nici inceput al zilelor, nici sfirgit aI 1or, ci asemdnat fiind Fiului lui Dumnezeu, rimine preot pentru totdeauna( (Evrei 7, 3). Sfintul Apostol Pavel vrea sa arate cd atita timp cit leviticilor Ii se cere o descenden!5 trupeascd, Melchisedec n-a avut nevoie de acest lucru. Originea lui este pJinA de taind. Ca preot !i rege el ste aici fdrd nici o legeture de rudenie, genealogia lui nu se cunoaqte, nu in sensul ci nu ar Ii avut in realitate asceidenti, ci in sensul ci Sfinta Scripturd nu-i amintegte. In personalitatea sa, a cerei genealogic Sfinta Scripturi n-o amintegte, Melchisedec este prefigurarea lui Mesia. Astfel, din laptul ci spune despre Melchisedec ci

tele Sfintului Aposlol Pavel care zice : ,,Veclcti ciL de mare este acestr, cdruia si Avraant llatriarrhul i-a dat zeciuial5 din cele mai bune prizi" (Evrei 7. J)Interpretind .tceste texte. Teofilact i:ll Bulgarici zice, c6 Apostolul ar:rti pe Melcltisedec, care cra inchipuirea lui Ilristos : ,,El covirgea pe Avra,rn':. ci de nu I ar fi covirgit, nu l-ar fi btagoslovit pe Avraam si nu r fi luat zeciuiali de l.r dinsul ; si fiindcE din Avraam sc 1r5g..au preotii Legii Vtchi, aratit este ci si pe aceia ii covirlea Melchiseclec. iiindci, biagoslovind el pe strirnosul lor ,{vraam si luindu-i zeciuiale. totodertE blagoslovea si lua zeeiuiald $i de la preolii cei cc se trf,geau din Avraam. $i dacd, inchipuind pe Hristos, Melchisedec, atit intrecea pe preotii Lcgii. cu mul.t mai mult ii covirgea pe ei Hristos, intiiul chip al lui Melchisedec. qi

t CXXV, col, 268.

18.

Tecfilact al Bulgariei,

ExFtlicat

ea Epistolel cd.tre EDrei,

P.G.,

\1'UDII uitorului rste velnicd.

4:.1

preolia sa este ,,in veact' se dcduce in mod firr:sc cd preotia Minr

Dupd cum Melchiseciec este lipsit de tald, mamf, 9i genealo_ gie, la fel esle si Mintuitorul Hristos. Dupe natura Sa omeneascd EI este firi tat5, cici Iosif n-a fost tatdl sdu ci numai ocrotitorul Maicii Domnului, iar dupd natura Sa divind El este fere mamd, cdci Nlaria este mama J-ui cu privirc numai la nasterea temporale truFeirsce. FArA inceput al zilelor cici a existat clin veac, fdrd sfirqit al zilelor cici S-a inaliat la cer si Eade de-a dreapta Tatelui- In legiture cu .tceasta Sfintul Ioan Hrisostom zicea; ,,S-i ce irrseamnd fird 'i!.cqpy!q! fdre sfirsit. ci precurn noi nu stim niZi-nc?pttul iilelor vietii ac_eluia si nici sfirgitul lui, pentru cd nu gdsim scr.is, tot aga nu Stim nici cele ale lui Iisus lIristos, nu pentru ce nu s-a scris, ci Defltru. c5 nu 'lnt'' ]9. In neprecizarea timpului vietii lui Melchisedec. vedem indicat caracterul preotjei vegnice- Ncavind inceput al zilelor si sfirEit al vietii, Nlelchisedec poate fi numit preot in veac. Nici Mintuitorul Iisus Hristos n-are inceput al zilelor 9i sfirqit al vietii, fiind Dumnezeu, inceputul si sfirsitul, dlta si omego.. Dupi jertfa pe care o aduce, persoana lui Melchisedec dispare din lumina istoriei gi nu se mai amintegte nimic despre el. La Ie1 gi Mintuitorul Iisus Hristos, dupd ce S-a adus pe Sine ca jertfd pentru mintuirea oamenilor, iqi inceteaze activita,tea Sa pirninteascd, Se inal{d la ceruri unde qade de-a dreapta Tatilui 9i rimine aici Arhiereu in veac, mijlooind pentru noi la Tatil. Raportul dintre jertJa lui Melchisedec $i jertla Mintuitorul.ui -Elrisfos. In cali.tatea sa de preot, Melchisedeo a adus jertfe lui Dumnezeu piine Ei vin. Prin jertfa sa, a inchinat lui Dumnezeu in primul rind piinea care constituie hrana zilnici gi simbolizeaze trupul, in rindul al doilea a jertfit vinul, pentru cA in Vechiul Testament era numit singele strugurilor qi simbolul singelul din trupul omenesc. Jer,tfa lui se d,eosebegte de jertfele mozaice, intrucit Melchisedec nu ste pe lundamentul legdmintului de pe Sinai, ci pe cel al legdmintului cu Noe. Aceasta jertfi nu este aduse pentru un popor, ci are caracterul universalitetii, este simbolul jertfei aduse de omenirea intreagd m. Preotia lui Melchisedec se leage in mod deosebit de jentfi; jertfa va fi centrul si incunun_area activititii Mintuitorului HristosJertfa lui Melchisedec a fost alcetuite din piine qi vin ; piinea Ei vinul vor fi cele doui elemente constitutive ale Sfintei Euharistii. Jertfa lui Melchisedec a fost adusd o date, jertfa Mintuitorului se va repeta in veac, dupi cuvintul psalmistului: ,,Tu egti preot in veac dupd rinduiala lui Melchisedcs (Psalmul 110, 4). Interpretind aceste cuvinte, Sfintul Maxim Mirturisitorul zice :,,Hristos remine preot in veao, ca unul ce nu inceteaze de ii cxista, printr-o moarte care pune sfirgit pdcatului sau firii, fiindcE e Dumnezeu si Ditdtorul a toate viata cea dupd fire si virtute, In
19 Sfintul Ioan Gurd de Aur, op. c1t., OmiUa XII, col. 97, in trad. romaneasc6 Th. Athanasiu, Etplicarea Epistolei cdtre Earei, p. 178. 20. Dr. M. Chialda, op. cit., p. 17.

TROPOLIA VOLDOVEI SI SUCEVET

Hrist(s moarrtea a putut Ii invinsi prin voia Sa care n-a ales pdcatul, dar qi prin voia divini conformd firii Lui divine. El a folosit moartea spre inviere( 21. Melchisedec a adus jertfd o singura date, ceci nicdieri nu se spune cd ar fi adus de mai multe ori. O singurd date si Mintuitorul lisus Hristos I Se aduce TatSlui Jertfd pe Sine. ,El este .Tertfa si Jertfitorul, ceei dacd nu ar fi fost aqa al fi trebuit se Se jertfeasci de nrai multe ori(, zice Sfintul Ioan Guri de Aur. Tot el zice, in alte parte : ,Una este Jertfa gl aceasta este Jertfa cea adeveratas 2. El faoe eomparalie cu o doctorie qi spune ce doctoria eceea este bune care, luate o dat6, te-a fieut sinitos, iar dacd trebuie s-o repeli de mai multe ori fdrE nici un folos, este dovada cea mai sigurd ce doctoria nu este bune $i cd nu poate nimic. Cu lisus Hristos insd, nu este asa. EI S-a adus o datl Jerili 9i nu a mai fost neeesarA a doua, ci a gezut de-a dreapta

pe deplin satisfdcitors 24, Daci preofia lui Melchisedec este legata de aducerea iertlei 'de piine 9i vin 9i arhieria lui Hristos este intim l,egatd de jertfa si de rugiciunile ce le aduce pentru popor. Dar ,,jer[fa adusd de E] e nesflrqit mai valoroasd si rugdciunile Lui de asemenea, dat fiind ci le aduce pentru noi Cel ce nu este numai unul dintre noi, ci qi Fiul Tatdlui Insuqia 5. Spre deosebire de jertfa lui Melchisedec, jertfa de piine ql vin' care era ceva material qi trecdtor, Sfintul Simeon NouI Teolog vede in Trupul Si Singele euharistic al Domnului toate bunltltile vietii vesnice. Cdci bundtdlile acestea se cuprind in iubirea Lul, care ni se arate in mod culminant ln unir,ea Lui cu noi in Euharistie. Toate aceste bundtSli ale iubirii qi ale vietii nesflrqite au fost puse la dispozifa noastri in trupul Lui cel luat pen'tru noi, iar din acestea ni S-a fecut gi mai accesibil in chipul plinii 9i vinului, pri! care putem minca trupul Lui.ii deci ne putem uni deplin cu El 26. Cottclu.zii. Vechiul Testament a avut rol de pedagog cetre Hristos, iar institutiile s?1e au fost umbra qi simbol aL celor ce aveau si se intimple in perioada Noului Testament.
2I. Sfintut Maxlm Merturisltotttl, Afibiqta, trad. Pr prof. dr. D. St6niloae, Bucure$ti, 1983, p. 142-143. 22, Sfintul Ioan Gure de Aur, op. cit., Omilio XVII, col. 129. 23. Ibidem, Omilta XVII, col, l30. 24. Teofilact al Bulgariei, op. cit,, col. 239. 25- Pr. proL dr. D. Stdniloae, Irsu$ IIristos, Athleret hL rreaq ln Ort., XXXI (1979), nr. 2, p. 2la. 26. Traite thiol. II, X, 295 apud Pr- prof. dr. D. Stiniloaq Toln4 Euhorlstlei, izoor de oial6, spiri,.rald ln Ottodorte, in Ort., XXXI (1979), nr, 3-4,

Tatilui" a. Tot in acest sens qi Teofilact al Bulgariei precizeazd : ,Faptul ce preolii Vechiului Testament aduceau mereu aceleaEi sacrificii este dovada c'ea mai bund cd sacrifieiile 1or nu erau in mdsurd si ridice picatele oamenilor. Faptul ce Domnul a adus un singur sacriliciu pe care nu-l va mai lepeta este dovada cd acest sacrificlu este

.sfuDlt
In cazul de fati, Melchisede tol Pavel in Epistola citre Evrei,
Hristos. Ou deosebirea ci, Ivlelc cind Minrtuitorul Iisus Hristos a f timp.

45

Despre Melchisedec se spunc ci era ,,firi tat6, fird mamd, fdrd neam(, nu pentru cd ar fi fost o fiinld supranaturald, divini, ci pentru ce autorul Facerii nu i-a cunoscut nici neamul, nici sfir_ Situl Aceste cuvinte se potrivesc insd, pe deplin, Mintuitorului Hristos Care, ca Dumnezeu, fere inceput Ei sfirgit" niseut din veci din- Tatdl, ,n-a aurt mamd. nici neams. Melchisedec a fost preot, investit de oameni cu aceaste putere: Mintuitorul lisus Hristos a fost nrare Preot, investit cu puterea arhieriei de Insugi Dumnezeu Tatil. Melchisedec a adus jertfi pline Ei vin, simbolut pdcii si infrilirii ; Mrntuitorul Iisus Hristos S-a jertfit pe Sine lnsusi qi a binevoit ca sub forma Sfintei Euharistii s[ se aducd jertfd in veac pentru impecarea reald dintre orn gi Dumnezeu, pentru infrdtirea tuturor oamenilor in impdrifia Sa cea vegnicl. Meichisedec a fost, in acelagi timp, inv5tetor semenilor sdi, invdtitura sa liind inspiratd de revelalia naturald din paradis, ajunsd la el prin traditie; Mintuitorul Iisus Hristos a fost InvSlitorul cel Mare, Mijlocitorul Revelaliei perfecte despre Dumnezeu, ca Unul care triie+te in intimitst{:a Dumnezeirii. Cu toate acestea, Melchisedec rimlne, prin credinpr sa curate, o minturie pregnante ce gi in afari de Israel exista cunoa$terea

.rdev5ratului DumnezeuPersoana 1ui Melchisedec este merturie vie ca nici popoarele idolatre n-au incetat cultul adeviratului Dumnezeu. Chiar ln cele mai grave cideri din punct de vedere moral, ideea credinlei curate n-a dispdrut ci, din clnd in cind, a dat clte o scinteie care avea sd aprindi focul cel mare, credinta mintuitoare ln Mlntuitorul nostru Iisus Hristos.
Ierorn. d,rd. lustinian CIRSIOIU

N4EIHTI
FELEACLTI,UI

(_:_-

ILIS
IEJIg
C

AIRDIEAIilUI!.
fl
CLUIT,JLUI, EPISCGPIEI ALBA EPISCOPIEI CIRADIEI
n.t;tu
tu

REVISTA OFICIAT.6, A ARI-IIEPISCOPIEI SIBIUI,UI, ARFIIEPISCOPIEI VADI.'LUI,

ruIIEI

'ir

I lj

Tealogi( Universitor
,.-!-r4

Buc.

Ir.J I .. L i'

l,'-.^# rtih R.nr;;"i,./

.AI\n

XXV,. Nr.

7-S

ruLIU_SEPTUUBRJO

iSSO

:l
!

PREOTIA VECHIULUI TESTAMENT

icir .:Diicare la textul: ,,inri t,e;i

li o impdtilie tle preoyi,si rcam st'int, _

rpreQlia. I,n ro,are religiile, o anurne iq,ni intre ,sernexxii lor 9i d,iv,initate, ,pa,r'tea diiv,irtnitlgii, betrgug ',fi!'esc Este aa ,rolul di 9i la p,oporutr i,udeu, ,preogii, rsfint pi cmpirilie de

Exod 19, 6)

i,

px.eo,ti..

([,xod 19,

6).
I.

",,eam

Preolia antemozaicA

.irn'litu,i,rca rp,r,eogiei mozaice, oric,e om se sococea in drept sI .lna,ilte de cxeroite ac,easti {,u,ocaie fi tn mod deosehirt, capiri de fa,rnilie. Acepia, firi a ,rnisiu,nea lor ,nefiind de insrimire

am p5sXl'ile currate gi a adus aaderi ridicl altare in loou,rile tnde i se

durdrtor al eopo,ru.hi ovreu, ridic; .fie pentnu'a 'irnp ora rniJostivirea

rtre Amalec 5i Iosua in localirarea Refidim qi in rurrna bir,uinigei rpe oiJre au r I1ptrDaJr-o ,ilsr;eli ii, ,,MoiJbe a zidtt un al1;,tr pr i-a put num'etre: ,,Dornrrul este sreagul mrsu' (Exod 17, l5). pe al,lan va fi
Bfr,+, !a.rri6i9er in Disr. de Theol. C_aEh. XIV, I, .d1. 675_-678., A. -trr:taer. .l A, - r\.Eio.e, il' Dict. de Thed. C_orh. XIV, l, odi. 440. I Pmi ;in vremoa [Lli l{oise a,vin doar oiteva itgi pt!r6,e & tre Moise: a) opre!$ea npus:. Noahil;lor. de * bea dnge ei de a ur ide o,"'-i p."r*,: o. 4. a) a I";e,'.i.-r-,iz:uni: d,rra lur Avrarm 1. ur,nryilor \ii (GeneTI 17. l-17).
<.

fi

cond,u,ma.

6CC

Ill

tiLOPOl-)A r\ttDFl\r

t II,I

9i ,ioainte de ,a pnirni .porurrcile refe24 , 5.-6) $i inaintb dle a af,ierosi pe

inriil,or niscn4i, a cirur

viali a aveau si f,ie a,fierosigi Donlnul,uri; dooparte ca sf,.inr pe ori,ce intii niscut, pe orioe indi nfis,oun dirrre oopiii lui Ivrael, ari,t dintrc oamoni, cit 9i dint dobilo,ace' (Exod 13, 2); Levink 27,
26; Numeri 3,

lj;8,

17).3

mului
A,r,raam onor,u,rile ouvoni,e unu,i

irna,re
:a 9i faptul

. r1; ii a.
Ap. Pavcl
velalia poziCredinga lui
Scmi,pnu,ra ru.!

reeEle Sali-

nirnic de ihainrtagii, niri de sfirgitul sIu, sint ciwva d,i,n 'caracoelistibile ce aveau

ci

flr

spune

f
Dumnezeu.

ti
!I.

predt.1re iertfa binepliouri lui

Preo1ia le,titicd

Prin legi:ndnturl pe ca,re lahv Sinai, in losul i,naiilor olscu4i csoe la, Co,r,ml sflnt. ,,ll,ati zle Iat[lv6

- iordi or l,ui Isrrael, i r l*rrl tlturor Israel .,. Fte al tn4i indi Mi-arn ougi d,in i di0tre ei 40; 8, 16-19). Gr apeasti ooazie sino cffisafiaqi ou mai Fufin

dc

22.000 de

trevigi

trei tnormrote:
anurniror poruncil fiedruia ffnune ei.
oce4stA

{le @re

la

.nim
a

aror

de su,v,eranitate pi de proptiind
credi,nfi.

eplinirea unor pentru poPor.

3

H.

Les6tre, PtEtre,

fn Diotionnaire de Ie brtle V,

l,

cal. 640-641.

j ILDrl $r ARTIa-OLI

601

lor 'sluibei altarului. ,,Pe levili Israel si ctrlgegte-i. Iani oum

mai iei

Co,mulu,i

vilel perroru ierrfa irrtfloirii d si strforgi tmni ; 9i sopi,iri lui din rnillo'ou;l
,u.n .a.lt
,

bea atibuSiani.lar era o urrnare ,f,irea,s;

L

fie .doar oluroare

arre

prmr

,sr.

u doar aaronilii; succesorul lui iar oeilalfi rnernbri ai familiei . Cilalli levigi ca,re nnr fXreau parte in'terzisd intnarco fo sffnna' aveau #

Misirrm ,preogilor rwea {to dn$lu aspert in viraga propomuhr.i i,udbu: Se ingiiilau de }erde 'fiiodr in fel,utr acesoa sluji'tori 9i rniilocitori intre Durn'nezeu ,r0nrdu,l al i p"pon l, in zaice, dati poporului i
rlmiiE bine.nr'ircoitmre; candelele pi e,ear,a cfind v,a. a$eza pa,r.tea voajctr; t;nntie io,aiffi)i Do,rnnmlui ditrr nrnrn 27, 21i I-rl-lgifris' 24, 2-4; Nuroii 8, 2). Cri oare rlr fimu pame din coosaou4i perutou aroeasr5 luofar, rlrr

in

aream'. (Exod 10,

/-8;

ii

IEouit,# propi,lea,ltd . . . Dtnna arabilm, 'oa,re lmliau le Crur ad,u,oeau d[{rid, iar f,aiima hd s-a

:;f

"

I I

602

.}IITROPOI-IA A-R.DE.\LULUI

,ll atr preolii, tlii lui din sfinu licag cici ,faci
arcesta.

este ,interzis andi timiie pe a,rE {r,u aveau dneptu,l sI slujea,sci

).

le

ci

Aaron gi au zis:,,Desrul! i,n miiloor,l lor. Ponrrru ce ' Drept rXspu,ns, Moise a Domnul m-a trimis sX fac toate

srzu.

Daci,loli

oarnenii ace,pria vor

pirn0ntu! iqi ve dlesct de gura oa r#-i inghit-I, cu fiot oe ,au, aga inoit se vor fnrybd de vii fn lmlinfa {nsplo,r, aorroni vefl $ri d oamenii acegtia a,u -hrlir pe sp$s toaoe arrste vor,hle, piminull de sub $-a deschis gura gi i,a inghiqi'r pe ei l,u,i C-ore pi roare,ave,rile lo,r' lNirneri $i a 16, t-3, 28-32\. in _ in afama aiesror obli,galiuni spooifice .proogilor, arth,iereul rnai
ptru,s, arlrte

ffi'ffi i:xx',a*#,1'i*l

doui

obl,iga1iu,oi:

"vea,

si corls,nlm
18, 72, 10
Ll

b)

_In

,27; I

e'ra,

csrf,runmr popor,ul, e{ avea Samil^ z) 27; 14, 3 ;i.

66beau de popar 9i prriar osansrul lor or fiur ,plrfiate zilrric, ahele doa,r, chemid.i sfiinte trebuila d-i so,** i ,irep,nopbili, o cmlforna,rc to'tali se ; ouvonea ca ei sI ob'*rvc <rr stric, ca 9i pe,cele oare reglcnenrau

))\ --)'

4 Penoru aminmte in lg5n"": ctr cfurna,roa, sfim4irca 5i ,corraorarea lcvifilor alrar, vczi Ta.rnavski, Arlheologie bit{id; p. 457-5Al.

duiirii h

STUDII SI AR ICOL}:

60]

ara,te momenoul,ui indreieniri cisitorieislrIine cu o depravani. fecioarX israelitX ireproa preotul,ui, era udrsi cu atingere & oadavrc- Ma,i rnult, fapurl ci emu-coosacrali_ ohrjirii Dornnului le interzisea chian gi aningorea de piringii deceda4i qi dol ll.s

aterrlie &oschid trebuiau

si

Ill.

PrcoPiz unioersdld

lula a r,oia "trn i,n ziu,a arceea in pustiul Sinai 9i $i DorrDuJ I-a ctremat de pe .Agi vXzur ce a.m flcut fuipv-'am achn aioi la Mirre. Ac,umfoonfirlia minituiriri o*e f,ost

qesc,

abanr

Isaac,

pni,nde din ce in ce rna,i mult oo,nou,r, Durmnezzu ,ou cr,ediosiosul qi d,roptul oa o ,devxrad binecuvinta're'

fusese supus, i sr ju,ri. ,,Pe Mine fnsu,rni MI jur cI ai {Eouc l.u<'rqrl acesra gi n-ai on4at pe.fiul ,riu, binecudnta foarte ,rnul,t . . . Tloate neamurile pim in siminla ta, penmu cI ai ascultat de porunca Mean (Fac. 22, 16-18), Acest legimtnt osoboqte pe Avraa.m gi pe fiii s5i d,e nearnnrLrile irdolatr,e,

adilce ndflnci.

eo,",flfitnjele' ,friu,l siu

perndte

r,obrite pXcauelor, adoratoarc a,le oroaliei

Urmepii l,tri Avranl .poponr.rl a'les', avoaru msnri,ra si Tro&r,re prle veacuri ideea monoteismului, cultul adevlratului Dumnezeu, si pregiteascl omenirea lh vede'rea tnmrpirii Fiul'u,i ui D,um,nezsu, Acest legimlnrt este rdonoin de Durmoezeu in ,rnai mrurloe rint&lri ou poponrl in6E, de fibcBlt enqine in
rnisura
Ferur,u c,a cbolactul cu lurnsa

2r-23).

tr

lo,oul Crea,toru,l,uri (Rorra,rri

1,

pi'gfu; si ou
dE

idulcx Ia almra,rrea morav,unitror

El {Dorn. 7, r $ 6-Lr; 26, t8).6 penfil! a nu fi a,lltret]a+i de exernplul osobinii .mtarle . d,e Lpigini. El obligi pe
:---_-----:-_
5 Tema,vski, dp,6ir., p. 479. 6 Fillioo La 9inte Bible, Paris tq7r, p.
219.

Iitaa &d

ou popoarele ,rcryoeive $i
sfur,t mpeprate

604

NIITROPOLIA ARI}EALUI,UI

togi cei de un neam cu el si-gi lase so[iile luate din alte neamuri pentru a nu sed,uce le itdolatrie (I Esdra 10,2 pi 12). Nu este, inrsi obligatorii dezlegarea c;#@rriei in rnisura in oare fumeile se cr in acest sens esle 'femeia Rahab (M qi poru,nca lui Mo,ise ca o,sta9ii s;-$i 21, Ll-12) care se convertesc.T b) .Poporul slizt." ,,Fogroru,l ales" .dior,re ,nearmuri perrrrru o misiu,ne nobill, a.ceea ca ,,Pr.itr el sI fie bioeouvtartate toate oearnurile" exm nurnit in acela;i timp, popor 5finr. Sfinlenia este o urmare fireasci a urmirii poruncilor. Esre o insufre ce sc capiti prin pizirea porunrilor 1i se pierde prin nerespectaroa lor (De,ut. 7, 9-10). Sfinlenia este conceputi, io pr.irnul liod, rdeci, ca utn p,r,ogres pe caiea vin'tugii qi a idroptei innhin5.ni (Exod 22; 23, 24; Le.'. L9, r-37). I,n r{odul al d,oilea, este corrcep'Lri ca ,izblvire de eascI, provenid din atingerea de animale necurate, de ca Pentru c5,. zice M,oise: .,Tu epti 'u,n popor slint pentmr tiu yi DornnrulDumoezeul rIu te-a ales ca si fii un p e de Li,nrinci nricri ; iar

ai mei. Si facef deosebire intre curate fl Eeciurate, ca sa [lu va spurtca4i prrin dobito,apele, ,pr,itr pldnile, plirl toane tinito,arele de pe frrnin't, pe sare v-arn irwSlat si le deosetbili ca 20,25-26). pArdteascA." v6: ,,Imi veli fri o c\ .Preotie in vei spune copiilor impi,riiie de preoqi . . ." Ar*e, Iir:i- Islael" (Exod 19, 6). ,dsa ,cu,m reiiest cu pr,isosirrgi d;in cele expu,se rnai ooiote, f,n cadrtr:l poporu,lu,i iurdeu exivta o oitegorie apafte de o,a,rnr,ni, mmsacrra,ti otru,ii'rii Dornn,uiu,i, Levfuii. Consapranea care osebegre pe

ni figi

sfinq

Eu

lqr Ievif ritual rpeoial;'c) aduc . Nurnai reul atduraeau

aiuta,u pe p3e

latrrv6,

fltr-urr
bolice. diiotre arcegtia d,orar p,roogii 9i ar'hie,paxte drin fiarnritria lui Aaron, doa,r

do'ui (ca fii,nd mai aproa,pe rilcuind acest verser spune: ..In Egip
a,tenqia

7 Vezi.l. Perir, l,a

Sairme Rible, Amras,

vol. 2, 1889, p.439.

STUDII SI ARTICOLE

605

. Preolii implrpau &epratea . . .

de a-i ooplegi de o,noruri 9i dcmnritigi.s

apropiati de adevir, e6te a tcologului

zilnici.e rat; $i ,mflrpler; ,ste cm carc comlsrael alciluia o toocnagie, udr popor
Lu,i,.

Conclazii
.P,reolia .levitirS pi m,stul oi tste,un,fapt hine dofiinit in Vrfii,ul Tesamsnrr, caire rur lasi oioi o indoiali cX slu,iinii aloar,rftli era colr,saromti doar o categ,onie de mrnetri, lavffi. 2. Popoflrl Ielrael este nu,roi't proolie trnpdrXtoasd ffn sens larg. Eme nunr,it preog sa Domnrufuri. El esrc satre 9i si fie pnh,tre popva.rrole pigtrre,

I.

ii

celei

adeviratq'

Ierom.

drd. Mod^est

zamfir

8 J. Petit. op. cit., I, p. 559-559. "d. 9 Fu-{ }leinisd, Dd6 tu<h Exodor, Borl

1931,

p.

1,15.

,'nil\ aLL"

\I ',,

ffil,l$rfi [nIrTUIEt0[ I[0t08tcr 0ilt

plrillnill

R0[lnt

CUPRINSUL
Dlrc. L4
Dia.c.

CIIIAI-DAi ratAptun idrat-roctqfe iE .6itea lui Eolomotl], PFof. N. BAI-CA: Etepeie psthotogtce ale ![i.riultsirii.
<Ptover'bele
teolo8-ia

l[.

Pr.

frof. I. TODORANT Corceptul de DuEaezeu ln lqi Karl Batth.

Magl6traDd Pr, L IIIR(IEA l Orga-Elz4terl Bisetlcii prieilor ctertird dupn <lbptele Apogtoltlorr.

ti

viatE

Magt3trq.ad Fr. ANDREI DE"[IMM: Au exi8tet eplrcopl cnnoDici b Tran6dvanlo, id v@cul sl XVI-les?

lNi il-,i
I .I
7

ln drcptul

bi6erlc&c.

capitol de &nglologle:

ivii

itt-L
SlJa
,1

:SERIA.

ll-o

!=

IANUARIE

FEBRUARIE

ANUL Vll i'1955

Mrgtttr1trg Fr.

I.

Mircea

ORGANIZAREA BISERICII $I VIATA PRIMILOR CRESTINI

DUPA ,,FAPTELB APOSTOLTLOR* *)
Inainte de a sc inll.ta Ia cer, lVlintuitorul poruncind ucenicilor Sii si nu se depirteze de lerusalim, le-a spus cd r,.or fi ,,bo(ezati cu Duhul Sflnt, nu mult dupl aceste zile" (Fapte,2,5). Aceasta era ,,lmbricarea cu putere de sus" (Luca 24, 49) ct care aveau si-gi implineasci misiunea la care erau rlndui(i ln lumc. ,,Ci vefi lua putere venind Duhul Sfint peste voi gi ve{i fi Mie martori in Ierusalim ti ln toata Iudeea qi in Samaria qi pin5 la marginea pimintuIui" (Fapte l, 8). In aceste puline cuvinte, este aritat cimpul de activitate vor putea ajunge ei al Apostolilor gi - unde nu - al Bisericii de dupi 1a marginile lumii". Ceea ce indice o arie univerei, care se'va intinde,,pin[ sale $i o misiuhe permanentd a Bisericii, cit va fi lumeaIn vederea lmplinirii acestei misiuni, Apostolii se pregbtesc prin rugeciune $i soliraritate spiritualE, strlngind in jurul lor pe toli,,fralii":,,9i toti erau agteptind cu un cuget ln rugeciune $i ln cerere..- ca la o sutE doudzeci" (1,14-15). Aga ii vedem zilnic, duclnd cu tolii o via{I unitd 9i infreFt5 prin rugiciune. Astfel, lorma sub care apare in acest timp ,,mjca turmi" (Luc. 12, 32) este una simpld: ,,Aposiolii gi frafii". Ptimul lucru pe care-l fac Apostolii, in preajma Cincizecimii, este alegerea lui Matia, care avea ,,si ia sorlul slujirii $i apostoliei din care cezuse Iuda".(Fapte 1, 25). Alegerea este, de fapt, lisati tot ln seama Domnului 1) ,,care cunoa$te. inimile tuturor" (1,24), a cirei voinli este cunoscutd prin ,,aruncarea sorIilor", Slintul Ioan Hrisostom numegte sluiba pe care avea s-o ia Matia, ,,conducerea, preotia 2), tlv d:py-i1v, tlv [epoo6qv gi consideri aceasti alegere ca un act de hirotonie, cici zice: ,,ctnd avea sI hirotoneasci pe Matia dte riv Mdr0[rv yeloorovEiv Bu:I).ov au ardtal nevoia lucrului, iiindci murise unul qi trebuia si fie doisprezece" s). Marele eveniment li gdseqte pe,to{i Apostolii la un loc la ceasul rugiciunii. ,,Clnd stiruiau ln rug5ciune $i erau iDsufletiti de dragoste, atunci s-a pogorit Duhul" a). Pogorirea Sf. Duh in ziu'i Cincizecimii este mar'ea minune ii cel mai. important eveniment din viata Bisericii, fiindce acum ia naqtere, propriu zis, Biserica, acum intre ea ln istorie. Acum Duhul Sfint cel fdglduit de

t)

cobduce.s Domnulul

P. G. Ir<, col.

Acea.stl tucrare d" ernlaer pentru titlut de ma$8tra B fost ltrtocmtt!, sub Eof. Irrstin trtol6escu csre a fl dat avlzul s. fie pubucat{ 1'. Cf. Sf. Ioan Elrsostom, Ooment r b Faptelo ADoatd or, Omilia [I, ttrigre,
38.

2. fde&, lbldem, col. 35. 3. Ide&" tblddn, Omilia XIV. 2, Ml8ae, P. G. IJa, col. 45. 4. Idem, lblalerE, Omilia Iv, Mtgle, P. G, Lx, col. 49.

,:

ORGANIZA.REA BISERICII

SI }'IATA PE'IMILOR CRESTINI

Mintuitorul (Ioan 14, 26; 15,26; 16, 13-14; Luc. 24,49), vine sd continue gi sd desevirgeasce in numele lui opera Sa. ,,Fiptura a devenit vrednici sd primeasci Duhul Sfint gi El coboari in lume, umple cu prezenta lui Bisc. rica riscumpdrati, spilati, curltit, cu singele lui Hristos" 6). Cincizecimea este punctul de plecare la acliune a Apostolilor pe tdrlm spiritual.social gi de organizare. bisericeascd 9i sociald.
CAP. I. BISERICA INTRE IUDEI A. INTEMEIEREA BISERICII DIN IERUSALIM

,,$i daci s-a implinit praznicul a Cincizeci de zile, erau toJi adunali im.preuni Ia un loc. $i.s-a fEcut Ierd de veste din cer sunet ca de suflare de vifor ce vine repede gi a umplut toatl casa unde Scdeau- Si li s-au aritat limbi impdrtite ca de ioc Ai au gezut pe fiecare din ei. $i s-au umplut toji de Duhul Sfint ii au inceput a grdi ln alte limbi precum le da lor Duhul a grii" (F apte 2, l-4). AEa se produce venirea personali a Sf. Duh peste Apostoli gi reminelui in Biserici, ,,a cdrui pogorlre a avut loc dumineca" )rea Dupi inviere Apostolii primesc harul apostoliei (Ioan 20, 2l-23), iar la Cincizecime li se di plinitatea harutui Sf. Duh ca sd sfinleasci pe cre. dinciogi, har pe care il vor transmite gi altora prin hirotonie, De acum incepe gi lucrarea harului preo{esc, prin Apostoli, asupra Bisericii, cu care ei continui opera lui Hristos. ,,Apostolii erau $i preoli in treapta cea mai lnaltd" T). ,,Cu Cincizecimea incepe actiunea atotputernic, a Sf. Duh. El ,deschide istoria Bisericii"s). Apostolii nu au numai plinitatea harului ci

qi mulJime

de harisme. Acum apar peste ei gi o seami de harisme e), ca daruri exceptionale ale Sf. Duh, care ajutd la opera de propov5duire gi de lnfiripare a Bisericii ln slnul iudaismului qi al pdglnismului. Intre acestea erau: vorbirea tn limbi, pro. orocia, facered de minunii alungarea demonilor, etc-, care 9i fuseser5 dinainte anuritate de Mintuitorul (Marc, 16, 17-18). Evenimentul Cincizecimii se produce intr-o casl in care erau adunafi apostolii Fi nu tilc. ,,Casa era simbolul lumii" zice Sf. Ioan Hrisostom10). lar Teofilact adaugi: ,,A umplut toatd casa, ca se se arate ci darul (Sf. Duh) ntre dat oricui in particular $i ln chip special ci ci este dat Bisericii in toatd plinitatea ei (6Ia tq) r4c 'Etrllcfa< nllp6pat) rr), adicE tuturor Apostolilbr in sobor, ca un corp unitar al Bisericii, 9i nu unuia

IirI

slngur. - Dupe

ln

lnsu$i lilcul dat de Si. Aposlol Pelru evenimentului Cineizecimii, care yede lmplinirea proorociei lui Ioil, (Fapte 2,28- ). prin revir-

LosBky, EsBai sur !a lh6ologle do lDglise d'orieDt, FL'ts at14, p6. Sf. Ioe.o llnsostom, op. clt., Otiil, X II, Mi8De, P. G. D( doL 30S. ?. Sf, Ioatr Hrisosto;, op. cttr Omll. )<rV, MtEDe, P. G. )<L, col 118; Ecrme. Eirs, @rcntar b FaDte, Migre, P.G. CX:<vIIl col. 192i dp. Teofilaat, CerentEr l& Fapte, Migne, P, G. O(XV, co1 6?7. 8: M6dobietle, fgltse, tn Dict Bible, Supl. L. Pirot, t. E, col. 596. 9. llarismele era.u darurl exceptiotra.le, extraordiEare ti Pa.segere,' depLDzlDd dlrect ale, Dubul Sfint ql care au stateau ln puterea harlsE&ttculul sE le obttul 6a,u 6E uzeze de ele ciEd vola. 10. Sf. Ioatr Erisosto t op, cit - OE!11, IV, col. {5. 11. Teofllact, Oo{Eentar lu traptels Apoatolilor, Migne, P.G. CrO(V, col. 532, 6.
5

rfl,

Magislr,rDd Pr.

L Mm,CEA

sarea Duhului peste tot trupul se vede cI darurile Sf. Duh, impirtlEite -, Apostolilor in gradul cel mai inalt, erau acordate, iu parte, dupd Cincizecime $i altor credincio$i (4, 3l; 10, 44-46; 19, 6), etc. . De{inind harul apostolesc de la Hrisios (cf. Ioan 20, 21.23), $i intdrili cu aceastii putere de sus a Sfintului Duh, prin care iau toati plin,tatea harului, ,,Apostolii au primit puterea de a organiza viata Bisericii" 12), gi a transmite gi altora harul pieoiesc indispensabil in BisericE. Spre deosebire de celelalte harisme excepfionale care pot lipsi gi care au gi dispdrut dupd ce Ei-au lndeplinit rolut de intdrire a Bisericii, harul preolesc este singur[l dar spiritual lucrdlor permanent in Biserici prin care se sfinfesc ai se riintuiesc credincio$ii (cf. Marc. 16, 16; Fapte 15, ll). Duhul Sflnt, ce se pogoard ln ,,limbi de foc" peste fiecare din Apostoli, avea qi rolul de a-i ,,sfinJi qi lumina" 13) clliuzindu-i spre tot adevirul gi proslivindu-L pe Hristos, cici din al Sdu va lua gi va vesti (cf. Ioan 16, 13'15). Astfel, intiriJi cu puterea de sus, Apostolii capdtl intelepciunea, cu.rajul Si puterea necesard pentru a propovidui gi intemeia Biserici pretutindeni. In aceasti atmosieri creiati de Duhul Sfint ;i cu asemenea Duh innoitor, incep Apostolii activitatea lor misionari li sociali, cu putere ln cuvint $i in fapti. Si o incep cu ei, botezlndu-se ei (cf. Ioan 3, 5) Ei botezind apoi li pe cei ca la 120, dupd cum spune Sf- Ioan Hrisostom 1a). Martori ai vietii $i lnvierii Domnului (Fapte 2, 32), Apostolii propovdduiesc cuvintul Domnului, sub imboldut Sl. Duh, cu o indrisneali neobignuitd gi indeamni poporul sA se incredinleze zicind:,,pocii{i-vd gi sd se boteze fiecare din voi ln numele lui lisus Hristos, spre iettatea plcatelor gi veti Iua darul Sf. Duh" (2, 38). Duhul Sffnt lucreazd asupra Apostolilor intr-un fel deosebit, iar asupra ascultltorilor ln alt chip, dispunlndu-i sd' primeasci botezul 9i cu el darul Sf-Duh, care se di fieclruia in'parte. Aga se explicd, cum, chiar in ziua Cincizecimii ,,primind ei cu dragoste cuvintul Domnului, s-au botezat $i s-au adeugat (Bisericii) 15) tn ziua aceea ca la trei mii de sullete (2, 4l ) . Aceasta era opera Sf. Duh ce se iicea prin Apostoli gi pentru aceasta ei erau punctul de atractie mai mult decit toate sem. nele'qi minunile. Din cuvlntarea Apostolilor, rostitE prin Petru, in-fala celor peste l6 neamuri prezente la Cincizecime, se vede trisitura rin iversal iti fii Evangheliei, carc se adreseazi tuturor neamurilor, .,cei de aproape ;i cei de departe" (2,39). ,,Cei de departe, zice Ecumenius, si6t neamurile cdtre care mrretia darului se aratd-cu dirnicie" 16). Tot ln aceast5 cuvintare pe arati gi condi(iunile. prin carc li pregitesc aslfel spre botez qi anume: pocbinla de laptele relc, credinta in me\ianitatea hri lisus, Fiul lui Dumnezeu gi dorin{a de a primi botezul in nurnele Lui. Acestea aLr gi rlmas conditiunile intrlrii in Biseric5, pind ast5zi. Cit despre botezul in ,,numele ldi Iisus Hristos", nu este altul decit cel poruncit
12. S- B. Ortodoxt&, t!ad. N. Gro6u, Sibiu 1933, p. 48.
7924,

14. cf. Sf, Ioar Erlsostom, (!I}. dt{ Omtl. XL, 1; col. 282. 15. Cf, Jacquier, L6 Actea d3 Ap0tr6, Parts 192, p, 86: rpodera9roav subh1el6 :, 'Dralnoiq 16. Ecumedus, ComEta.r lo FeptIe Al,ostolior, MigDe, P. G. C).l.III, col. ?2,

p.

f3. Teofilact] op.

46.

clt,

col. 632; cp. Jacq$er, L6 Acta di}a AI}0tF6i

'Jrr

ORGA}IU'AREA BISERICII SI VIATA PN,IMILOR CRESTINI

.Cei b_otezaii primesc indati iertarea pecatelor Ei darul Sf. Duh care produce sfintirea 9i ridicd pe cel botezat la starea de ,,fiu al tui Dumnezeu prin har" (ci. Ioan 3, 5; (om. 8, 15-16; Gal. 4, 6). Despre aceasti lucrare a botezului il .llrtstol. ne vorbegte^SI. Ioan_ Hrisostom astfel: ,,Inceputul bunurilor _(spiriluo.le) il avem prin Botez; (prin el1 luim iertarea picaielor, s[in1irea, impdrtaqirea Duhului, inlierea gi viata veSnicE" r8). ln legiitur5 cu botezul celor trei mii se pune intre5area.: de cine s-au botezat? La aceasta un comentator rispunde istfel: ,,lucrul era ioarte uEor dacd considerim cd ucenicii care se adunau cu Apostolii le diduri concuriul acestora" 1e). Este de presupus ci, lndati dupd pogorirea Sfintului Duh gi lnainte de botezul celor trci mii, Apostolii au hirotonit dintre cei care se adunau cu ei, diaconi $i preoti, cu ajutorul cdro cei doue mii. Iar dupi botezul acestor rea unui ntlmer asa de mare de me

tn Treime"

de El, prin forinula lrinitari (cf._Mat.28, l9).,,Biserica inlelege cA Sf. lrerme esle nedespalllta gl crne Se boteazS ,n nUmele lui Hristo., Si boreazd 17).

zile au hirolonil ti pc lacob ca pri creind deci, de la lnceput ierarhia bisericeasci completd. Aceasta fiindci s-a simlit indati nevoia ei; deqi numirile treptelor ierarhicc nu erau cunoscute, totuqi funcfiunile existau.

- Astlel.ia fiinld prima bisericl creEtini la Ierusalim unde aldturi de Apostoli apare gi ierarhia bisericeascl rinduiti de ei. . '
a) Viala rellgioas[. .Viafa acestei obEti cregtine se pornegte $i se afirmf, de la lnceput pe cele doui laturi: spiritual-religioasi $i sociali, legate strtns una de rtta aa sufletul de corp. Aceasta este prima fazi a Bisericii, fazd de inchegare qi de solidaritate spirituald, ln care:scopdl principal era de a creia omul cel nour sfintit, lnfrifit; ln perfecti Ei permanentd comuniune cu Sf. Treime. Ddci o lume care si vietuiascd in n [Iristos $i Duhul Sflnt. Acest fel de tr care incepe a sc infiripa $i organiz
viatre noue, care constituie, ln adb ne este descris5 foarte pe scurt, de

ln citeva versete (Fapte 2, 42-47').lD 2,42 1i 46-47 se aratl viata religioasi; iar ln 2,44-45 este descrise viata sociall a acestei obsti cre5tine. ' ,,Biserica nu cregtea numai sub raportul numlrului, ci qi al credin{ei gi al dragostei" 2o), aga ci, laturea principalS a vielii pdmilor cregtini era de naturi spirituale"2l). Frafii stlruiau ln lnvlNdtura A'postolilor 9i lfl
lmpdrtlgire, ln frinierea plinii $i ln ruglciune (v. 42). In acbst verset avem primdl tablou al vielii cregtine. Aci slnt aritatq cele pabu acte principale ale vielii religibase ln Biserica din.Ierusalim care reprezentau cultul public
ciL, I4t8ae, P. G- C)O<v, cor. 55618. Sf; Ioan Ilrisost6m, op. cit, Oinil Xr, L Mi8ae. P. c. L)l, col. 285. 19. EiIUoa, La Salnte Bibre cortnent, t. rIUI, p. 618. 20. FillioD, op. olt- p. 626. 21, Justin Moisescu, Sf. Pa.yel tt vlaf{, celor mel ile ssEd, coElunitl'fl cr'ttne ln epoc& e,pcstollci, in <Studii Teologico, nr. 7-8, 1951, p. 412,
17. .Teofllect, op.

68

Magistra.nd Pr,

MIR,CEA

Iilor, imprrtd$irea. frlngerca piinii $i rugeciunea. Cel dintli este,,stiruirta in lnvetetura Apostolilor", adici in invilitura pe care o dideau Apostolii despre mesianitatea $i invierea lui Iisus Hristos gi despre iaptcle ti invatetura mtntuiLoare. ,,Apostolii le dideau hrana spirituald ca unor prunci qi-i iiceau sd devini ca ingerii" 22). Cel mai important, in'a, era ac(ul impirlagirii x,,r,rovir taina care ii unea pe toli intr-o sfint5 comuniune cu Hristos. Vulgala vorbeqte numai de 3 acte principale ale cultului cre;tin, de la lnceput, unind intr-un act cuminicarea ou lringerea plinii, astiel: ,,Erant autem perseyerantes in doctrina apostolorum et communicatione fractionis panis et orationibus". La fel cu Vulgata, au 9i alte versiuni: sahid. bohair.: communicatiofle Iractionis panis; Gigas: com. panis fractioni; iar Pe$ito are: ,,Societati in oratione et in fractione eucharistiae" 23 ) . Toate aceste versiuni.se depirteazl insi de originalul glc $i modilice sensul punind accentul pe lringerea plinii, in care yid actul euharistic, iar impirt5girea i.orvtovla este in acest caz o ,,unire ln dragoste", fie o ,,unire spirituala", fie ,,una materiale" ea); sau o ,,fr5tietate" 25) Si deci numai in aceasti unire a celor doui acte, n.,[voviz devine actul principal. Ori, textul arat5, precis ce ale sint doui acte seprrate, fiecare cu semnificalia gi cu partea sa de contribufie la aceasti solidaritate spiritualS, Ia aceasti viafi noui, cu totul exceplionali, cose creiaz5. De aceea trebuie si cunoagtem sensul real gi lucrarea de ,,zidire'' a fieciruia din ele. Korvrovla este un cuyint intrebuinlal numai aci, in Faptele Apostolilor. Evangheliile nu-l cunosc. Este lnsd des folosit in epistolcle pauline, fjind un termen propriu autorului lor, de unde, desigur, l-a lmprumutat gi Sf. Luca. Sf- Pavel,'care increstineazi acest termen, il foloseqte in celC mai diferite sensuri, de la cele mai generale, pini la cele mai speciale. In general el inseamnl comuniune, uni1e, (Gal. 2, 9), tovdriEie, leglturE frileascl, plrtSgie lie spirituall, fie materiall 20), sau tmpdrtiEire, etc.:z). Sfintul Apostol Pavel folosegte in mod precis pe *orvr,rvic Si ca termen consaqat pentru lmprrt5girea cu Sfinta Euharistie, clnd spune: ,,paharul binecuvin{erii pe care I binecuvintim, nu esle oare lmpirligirea cu Singele lui Hristos? Ptinea pe care o frlngem, nu este oare lmpdrt5girea (nowrovia)cu Trupul lui Hristos? (I Cor. 10, 16). Aci este singurul loc din Noul Testament unde ni se ptecizeaz"a sensul acestui termen, pe care gi traducerile noastre rominegti l-au redat, ca atare, prin ,,lmpirte9ire".
22. Sf. Ioen Erisostom, op. cft, OmiL \rII, lIigDe, P. G. L)q cor. 65. 23. J8cqui'er, op. clt", p. 80; cp. Petit, Le3 Acte6 dea AD6tie6 (La Saht Bible avec coEEneDtaire, t. )<V, p. 42. 24. Jacquler, op- At., p. 87. 25. Cf- Boudo\ L6 Aotea ilc6 ApOtrcs, Paxi.s 1933, p. 52. 28- Cf. Ja4quier, op. cit, p- 86. 27. Intre Eultiplele sersuri ln care este intrebutrlat rolvolta se pot attstinge sceste&: a) coErl niuae de credin!!, (FiJnn. ), Fi de har r(F. . 1, 7), sau cu Eva.a. ghelta (Fil. 1, 6), 9i cu Apostoui (Gaf. 2, 9); b) corurnluDe. cu HrtstDs (I Cor. 1, 9), $i ptrrt6gie la P&timile Lui (FiL 8, 10), sau tmpnrt,Ijfea qf. Duh (If Cor. 18, l1; 2, 1; ori @rfirlliune de dragoste htre cregtini (I Ioan 1, 3, 0, ?); c) dErnicie B. (Evr. 13, 16),6s,u colect!, de ajuto&re (Roe. 15,26; II Cor.8,4; 9, 13); [epd-rtnsle lE sens opus ([ Cor. 6, 1a) ; tl d) irapartlqirea cu gf. Euhsrtstte (FapL.2, 4Zi I Cor. 10, 16, eta.).

al ei. Acestea sint bine distincte degi sdvirgite laolaltS: intd'fdtura

aposto-

'.

ORGANIZAR,EA BISERIC]I SI T'IATA PRIMII,OR CREqTINI

Agesta este sensul gi in textul de care ne ocupdm (Fapte 2, 42), pe care deasemeni cei mai multi il traduc p A5a tiind rolyrovi7 roprezinta acl oortant si anume impirtEgirea cu Sfinta Euharistie. $ ! adunau zilnic, accasti impirtasire era Si ea zilnica, ului public, ch;ar oe ta lnceput. Stinta Euharisiie esle [aina unirii, a comuniunii si aceasla esle zoc,covir adicd laina unirii cu lrupul lui Hristos qi cu,,trupui Sru iuini.;., .rrn plrca Apostotul in continurrca textului euharistic aminiii.,,Ca o piine, "*un trup sintem cei multi; cdci toti ne impirtdsim dintr-o pilne,.. 1t. Corl tO, iZy. Kotvaryia care reprezinti unirea sau comuniunea cu Hristos euharistic este deci Si mijlocul de comqniune spjrituatd ;i sociald si sore ateasta alergau zilnic cre$tinii. De aceea,,.laina Euharisliei a p;imil indate un loc preponderenl in viala cre;lind: Ea a devenit cpntrul vietii relip,ioase in Bi_ serici, ii de aci nevoia ierarhiei. Dupi Cincizecime, credjncioiii ..stlruiau in invEtblura Apostolilor qi in impirtdsire'... Deci ierarhia. adild clorul, s a format mai intii in legitur, cu posesiunea puterii de a sivirgi Tainele,,.2s). Astfel apare de la inceput nevoia de persoane sfintite cu grad ierarhic . bisericesc, pentru a seyir$i, sau a ajuta pe Apostoli la sdvtrsir6a Sl. Taine. $i degi nu se aratd cind gi cum, Apostolii totuii au hirotonit asemelea persoane din primul simtit'nevoia, pentru ci ei singxri nu puteau face faf teza{i gi a altor mii care se adlo"geu zilnic. Mai ales cE ald era de a propovidui ;i intemeia biserici, rinduind irotonie. Al treilea act, al vie{ii religioase a acestei obgti din Ierusalim, este ,,frlngerea piinii", pe care, dupi cum am spus, exegeza romano-catotrici a[ Euharistiei, Aci ,,fringerea piinii" nceput cu Euharistia (comp. I Cor. sie, Sl. loan Hrisostom, ca o,,ma.ii vlrat ci ,,fringerea piinii" poate fi tuata ruaLa uneori ufleo gl gi ca acr preparator, penuu pentru )t_ act lrurglc liturgic prepafarcr, Sf- Impirtdgire, rmpartaEfe, dai dar aluflcl atunci el precede pe rDrvr,rvfd. cum este cazul la institxirea Cinei celei de TainI (Mat. Q, 26; Marc. 12, 22i Luc.22, l9; sau tn I Cor. 10, 16; 11, 24; pro. babit qi Luc. 24, 30.ti Fapte 2, 46; 20,7i 2V,35). Lucrut acesta se vede limpede ln deosebi in I Cor. 10, 16: ,,plinea pe care o frlngem nu este impirtEgirea cu Trupul lui Hristos?"- Cind insi impirtlgiiea este aQezate in text lnaintea ,,frfngerii piinii" ca in Fapte 2, 42, at:unci ,,fringerea" nu se poate i.ntelege decit ca un act ap.arte pentru agapd. Slnt gi cazuri ln care expresia, ,,fringerea plinii" ar putea fi lnfelease ca act euharistic, dar atunci lipsegte'norvov[a ca ln Fapte 2Q 7, ll,probabil 9\27,35. Poate chiar in Fapte 2, 46 unde acest act se fdcea prin case, sa se infeleagi tot lmpartaEirea, urmate totugi de agapE. 2a T'rB.duc*ile ofi.jale: Rihlia Sf. Shod, 1914 Fi 1922; Biblia Nicodira Si altle hai vechi tradllc E'ci perr.vd Nout Testdrde[t din 193?, edilia Sf: Sinod, are doverAgie>: 1924 axe (IegEtud ftntea;scer. Noul Testrnent Ga.la Ga-laction, a fr5.!eascb; iar ultima dilie a Noulut
Testarnent, 1951, a-re <imp6rtaqbe). 20- B- Ortodoxia, p. 56. 30. Sf- Ioa.a llrisostonr, op. cit., Omil.

\m,

tr4igne,

P. c. I;q

col

MsgiatreDd Pr-

f,lIlR,Cf,ll\

,,Irlngerea piinii" nu se gianume: in Lirca 24, 35 9i aci, locuri nu are sensul precis, expregie consacratd pentru Sf. Euharistie, degi s-ar putea si lie luati uneori Si irl acest sens. De aceea, este mult mai exact sensul de agapi pentru aceasti ,,fringere a piinii", lucru pe care slnt nevoiJi sI-l recunoascd qi unii comentatori apuseni, degi sustrin coresponder{a acestui act cu Euharistia. ,,Noi credem, zice Jacquier, ci in comunititite primare, credinciotii, imitlnd pe lisus la ultima cini, au fdcut se urmeze masa in comun celebrerii Euharistiei. Este ceea ce reese din cuvintele St. Pavel, I Cor. I l, 22 sq. Si din Didahia X" 3r). A9a steu lucrurile Ei in momentul descris de Sf. Luca in Fapte 2,42, care Q.e fapt gtia cd aceste agape, ce urmau indatl dupi Sf. Euharistie, au Inceput ln Ierusalim $i dupe exemplul lor, le-a introdus qi Sf. Pavel in Corint Ei in alte.ob$ti crestine. Numai cd, pe cind in lerusalim, agapele ca 9i impirtiqirea erau zilnic, ln Antiohia (Gal. 2, 12).ln Corint (l Cor. ll, 20-25; 16, 2) 9i in alte comuniteti dintre pedni, aceste agape aveau loc sdptdmlnal qi numai dumineca cu prilejul cultului qi impirtdgirii. Aceste agape nu erau simple ospefe, ci ele se fdceau in biserici (cf. I Cor. tl, 2025), 5i ln ele se prelungea atmosfera tainici a comuniunii euharistice, mai al6 ce urmau acesteia cum a,rati Si Sf- Luca, ln aces{ text. Ultimul act al cultului public erau rugeciunile, care dupi rinduiala de Ia templu lncepeau gi sflr$eau serviciul divin, pe care la lnceput l.au imitat gi Apostolii, dupi iudei, tinlnd $i ceasurile de rugdciune de peste zi (Fapte 3, I). Tot cu rugeciuni lncepeau qi sfir$eau $i mesele comune. Ce fel de rugEciuni se fdceau, nu se cunosc, dar desigur, psalmi gi alte ,,rugdciuni speciale potrivite cultului euharistic" 32). Liturghia Sfintului Iacob alcltqitf din primele tifnplrri, poate constitui o dovadd concludenti ce toate rugeciunile erau centrate ln actul euharistic. Viqta cre$tinilor apirea, chiar 9i. pentrir iudei, o viali noul cu totul deosebit5. In versetele ,16 9i 47 se vorbgqte din nou de unele trisS.turi ale imele zile, astlel: ,,$i in toate zilele u $i fringind io case piine, primgau i, tnudlnd pe Dumilezeu qi avind har isericii) pecei c.e- se mintuiari ifl fieseqte decit

ExPresia, de Fapte 2, 42. I din care si se

Pe l?ngi caraqteriSticile vielii spirituale 4le aceptei ob$ti,crestine, se aratE apoi gi progresirl uimitor, iniunlru 9i in afar5. I4 laiura interioar5 era o -creqlere ln intensitate duhovniceascd, ,,aqteptind cu un cuget, primind hrani cu bucurie gi cu bundtatea inimii", manilestate prin lauda lui Dumnezeu, din care se vEdea lsrul la -tot poporul. Aceste virtufi fdgeau sd sporbascl $i ln extensiune Biserica, ciescind tot mereu numirul credinciogilor sau al celor ce se mintuiesc. Srar pirea cd aci Sfintul Luca descrie o a\e bie a vietii cregtine $i. cu alte spccilice dpcit cele din versetul 42. indicind aci progresele uimitoare 8le Bisericii. In realitate. insi, cele descrise ln gengral ln v. 42. sinl dxplicate gi precizate in v. 46, 47 pentru a ardta lircrarea minunatl, de desSvlr$ire $i de solidaritate Si comuniune spirjtuale Si sociald ce se realiza. Mai 31. Ja.cquie!, op. ctL, p. 87. 32. Cf. I'iU.loD, op. ciL, p.626.

,t
ORGAI)IIZAREA BISERICII

qI

1rIATA PRIMILoR CRESTINI

7t

mult, in primul cai (v. 42),.autorul descrie pe scurt cele patru acte principale, bine cunoscute dc credinciogii care le practicau; iai in al doilia caz (v- 46-47) aceea5i viali religioasl este descrisi insd aga cum o vedeau iudeii la creStini. Adica, ei ii vedeau glciune gi laudi lui Dumnezou. apoi impdrtiEeau cu bucuria inimii, tdra s qi a impirtigirii, ci cunogleau numai tre cei ce se mlntuiau, precum qi ha se adioga Bisericii. Ceva mai mult,,in versetul 46, se face precizarea ci cultul avea loc la temptu $i prin case, prin ,,bisericile din casc". ,,Pentru ascultarea ,,invetiturii Apostolilor ii cuminecare", pentru ,,fringerea piinii 9i rugiciune", piegtinii se adunau zilnic in bisericile din casele celor mai insteriti dintre ei. Totodati ei luau parte la slujbele religioase ale lui Israel, al5turi de iudeii cucernici. Inainte de ris,ritul soarelui, apoi la ceasul al treilea, al gaselea $i al nouelea, li vedem ,,in fiecare zi laolalli, adunlndu-se cu stdruinftr ln lemplu" (v. 46) 3a). Prin aceastl preciziune ce se face, autorul Faptelor vrea sE arate ci degi practicau $i mergerea la templu, la lugaciure qi la predica pe care o ficeau Apostolii, mai ales aci ln porticul (cu ea) piginilor, totugi avgau cultul lor aparte, ln care jertfa era Sflnta Euharistie, iar actul cel mai important, lmpArte$irea. ,,Euharistia avea loc ln casele praticulare ale credincioqilor cu buni stare, care puteau oferi sili spatioase, comunitetii .Erau acestea Earlletcr rcct'oinov de care se va vorbi mai'tirziu (I Cor. 16, 19; Col. 4, 15: -..AuIorul a voit, probabil, si deosibegsci acest act al cultului cregtin de cultul care era celebrat la templu" s{). Esle deci limpede cI cultul cregtin, prodriu zis, exista gi avea loc prin ,,bisericile din case" qi el era-mijlocul unitifii $i comuniunii spirtuale a credincio$ilor.

,rl

.t

,.1

'

b) Vtata sorlal[.

'

Aspectul exterior qi social al acestel obgti cregtine se caracteriza. printr-o viati cu totul nou5, pe care o descrie autorul Faptelor ln 2,'44.15: ,,fi tdi cei ce au_crezut erau laolaltd qi aveau toate deobEte, Ei p;mintul Si. ayerile gi le- vindeau $i Ie implrteau tuturor dupi cum avea fiecare nevoie". De la unitatea 9i solidaritatea, sau comuniunea spiritualE, usor 4u trecut Tredinciosii Ei la comunitatea de bunuri materiale, ca o urmare a desivlrqilei lor frilietili duhovnice5ti. Cei ce au crezut erau laolalti 9i aveau toate de obgte. Aceasta era gi o nevoie locali, iiindci multi erau striini de localitate (ex. Apostolii erau gali neau la dispozifle casele 1or (cl.
necesitate sufleteasce, o urmare firea cd cele spirituale sinl comune $i nim indatd si aduci Si se dea pe cele ( de ob$ie" 35). Se Etie ci cei dintii care s-au atagat credintei Si Apostolilor etau ln majoritate siraci, careei tn$i$i aveau nevoie sd fie sprijinili; dar chiar gi aie35. JustlE tdoisescu, op. cit, pp. 3e8-399. 34. Bel6er, cltst dupn Jacquler, op. art, p. 01.
35- Sf.

Ioen HrisostoD, op.

cit, Odl vII, Milhe, P. G- ,aL,

col. 66.

ldasktrand Pr- L MIRCEA

gtia aduceau tot ce aveau la casa comund a obgtei, de unde se lmpdrtiEeau apoi toti- Erau lns[ 9i unii mai lnstarili, care indate ce primeau credinla din lndemnul cugetului lor,,,igi vindeau pdmintul Ei averile $i Ie imparteau tuturor dupi cum avea fiecare nevoie" (v. 45). Aci luiim cunogtinfd de prima 30) organizare sociald sub lormi de obgte gi comunitate a bunurilor, pe care credirciogii le aduc Ei Ie lmpart ei singuri celorlalJi, dupl nevoie. Este prima etape a acestei vieti de ob$te, cind cei care le aduceau, tot ei le ,mperteau. De$i superioare, aceasti formi de impirti5ire a bunurilor 9i altora, tolugi sc putea gre$i; cei ce implrfeau prin trufie, iar cci ce primeau prin jena de a fi miluili, 9i deci unitatea spirituali Ei sociald putea fi peric)itatI sau slinjenitii. De aceea, ceva mai tirziu apare o alld fazi dc organizare, mai avansald qi mai idealS, gisindu-se o alti formi in care se putea evita simtemintul de jenl, sau de semetie, de ambele par.ti, 9i prin care solidaritatea gi fri{ietatea duhovniceasci erau desdvtr$ite. $i anumb, cei ce-$i vindeau {aririle gi casele aduceau prelul bunurilor vindute gi le depuneau la picioarele Apostolilor, 9i acegtia rinduiau a se da fiecdruia dupi cum avea lrebuinti {4, 34-35). . Cind ajung credinciogii sd se desprindi complet de cele materiale, pe care le subordoneaze gi le considere ca mijloc spre cele spirituale, aceasta este starea cea mai lnalte pe scara desdvirgirii., ,,este o viafE lngereasci"" este ,,minunea cea mare". IatE cit de minunat des(ie Sflntul Ioan Hrisostom aceastl viati ideald, clnd aveau toate,,de obgte": ,,aceasta era o viate lngereasce, a spune ce nimic nu este al slu (din cele avute). Aci este smulsd redecina relelor $i au dovedit din cele ce au fdcut, ci ei all ascultat cuvlntul care zice: ,,mlntuitivI de acest neam sucit...". Vezi evlavia sporitl? Oferdau avutiile $i se bucurau; $i era'mare desfetare, cxci mai mari erau bunurile pe care le prirheau. Nimeni nu mustra, nimeni nu invidia, nu exista nici un dispret $i nici un dispreluit. Ca ni$te copii se socoteau ci trebuie si fie instruili; ca de curind nesculi, a$a erau de lnclinati spre ascullare... Nu era nici un viclean, nici un reu: Nu exista acest cuvint rece: al meri gi al tiu, Pentru aceia era bucurie la masE (agapi) rD4re(2. Nimeni nu pretindea ce menlncI din ale sale; nimehl ca din cele strEine, deqi pare a\ Ii o enigmi aceasta. $i nici nu socoteau ci le slnt streine, bunurile fra{ilor; cdci erau ale Domnului. Nici pe qele proprii ca ale lor, ci ale frafilor, Nici sdracul nu se rigina, nici bogatril .nu se mindrea. Aceasta era bucuria" a?). In aceastd atmosleti $i viate noui, grija lor de cipe-tenie era ascirlta. rea de Apostoli, care ii lmpdrtlgeau din bunAt6trile cere$ti Qi cu totii preape Dumnezeu. mAteau - Dragostea_ [or aprinsi qi dezintresatr_ ii. fdceau vrednici de lqdurarea gi lubirea lui Dumneleu, care revdrsa din belgug harul sdu la tot poporul, iar Biserica cre$tea necontehit. Aposlolii propoviduiesc cu infocare, fac minuni (2, 43: 3,3.8) qi indeami5 la pocdinte (3, 19). Poporul se treze$te, se cfiegte gi se face nui malul creotncro$ m;rul credinciolilor,,ca la cinci miii" (a, a). $itoti preamireau pe Dumnezeu (4, 2l). .
36. HEla orgeDlzare de aceat Iel, de fa,pt, este [ditat6 tt prectlcat6 de Mtntuitorul, cu Apoatolii, ca.re avee,u <o puEB{ coDtu.Eer. cf. Ioan 12, 6; !3, 29; ctLuca 8, 3. 37. Sf, Ioa.o Hdsoltod, op. clt-, Orllt. \I[, Mlghe, P. e. Ir(, col. 65-66.

ORGANIZA.REA BISERICII SI VIATA PRIMILOR, CRESTINI

U li
A

a , p

serica s_a bucurat de lini$te. de viate Si unitatea de cirii, , in jurul gi sub ascultarei

Biserica insi nu se bucuri -curajul mult6 vreme de aceastd lini9te, in care se propovaduirii Apostoiilor, mindnile dezvoltd repede Ei puternic. Ci ce se fdceau prin ei, numerul mare de credinciogi, care ,,se adaugau zilnic Bi.ericii '. viala cea noua 5i pilduiioare a crogtinilor care era ei insaqi o predici triitS, o mirturie vie a lui Hristos, prin via,ta 9i o permanenti mustrare pentru ristignitorii Lui, dau la cale inibusirea acestci vieli noi, i 18), Ei treclnd treptat la tot felul de inchisori 14, 3; 12, 4,81, bdidi, prigo lmpotriva amenin{irilor de orice fel ale sinedrigtilor, Apostolii Ei credinciogii rispund cu rugiciunea uniii a Biserjcii (4,29-31; 12, 22), rrynciune chiar ti pentru asupritori Si st ipinitori (Rom. 12, 12; 13, l-7; I Tim. 2, l-2\, pe care-i voiau mintuiti- Prin rugiciune ei urmhresc des5virqirea unitetii spirituale gi strlnsa legdturi cu Dumnezeu, de la cale cer ,,semne si minuni", $i tot mai multh lndrizqealS ln cuvint (Fapie 4, 29, 30), ceea ce li se gi dI indald. ,,$i rugindu-se ei, s-a cutremurat locul unde erau adunati gi s-au umplut toli a6 Duiiut Sfint gi grliau cuvintul lui Dumnezeu cu indriineal;" (4, 3l)- ,,Cutremurul a fost semnul vizitei lui Dumnezeu" zice marele Hrisostom, iar ,,umplerea de Duhul Sfint" inseamll ci ,,au fost luminati de Duhul care aprindea in ei harisma"3E), dovedind puterea Apostolilor, cI ,,mare har era peste ei toti" (4, 33). Dupi acelagi Sflnt interpret, umplerea de Duhul Sflnt a asgultdtorilor prezenli era 9i un indemn pentru ei la. desplinderea de averi 3e), fapt care li determini apoi se aduca totul la picioarele Apostolilor (4, 34-35). ,,Prin aceasta se vede harul, ce nimeni nu era lipsit, cici nu dddeau o parte gi altd o ascundeau, $i nici'nu le mai considera pe toate ca ale lor. Se inldtura inegalitatea $i triiau ln multS fmbel$ugare. $i ficeau aceasta cu multE demnitate, cEci tiu lndrlzneau si le lmpartd ei direci, nici nu le acordau cu dispre!, ci le aduceau la piiioarele Apostolilor $i incuviintau ca aceia sI fie iconomii lor, distribuindu-le ca stdplni; inclt, cei care le aduceau, le primeau inapoi ca din cele ale ob$tei, Si nu ca din a1e lor. Aceasta se ficea ca sd nu cadl ei in slav5 degarti. Dacd aceasta s-ar petrece. 9i acum, zice marele Dascil, apoi cu multe plScere ar vietui $i boga{i gi sEraci. Aceasta aducea aceeaii satislactie Si seracilor gi bogalilor ao). ln laza a doua a vietii de obgte se v"de superioritalea bineiacerii comunititii, fa{Z de milostenia personald, 9i apare revoia de organe speciale pentru distribuirea ei, ,,Din primele zi,le ale comunitllii cre$tine din Ierusalim, filantropia deveni un element tot atit de indispcnsabil in viafa comun! tltii cre$tine, ca.9i propovlduirea cuvlntului gi sdvtrgirea Tainelor. $i Biserica tot atunci a fiurit organe speciale 9i reguli atlt pentru activitatea religioasd, ctt 9i pentru cea filantropicX" 41).
Sfitrtul Ioan Hrrsostolrl, op. cit., Orrlil. )<I. Migle, P. G. LX, col. 93-94ldem, op. crt., OmiI )(I, 2. Mt8ne, P. G. l.)<, col. 96. 40- Ibidem, op. clt, Omil. XI, 3, MIg[e, P. G. Lx, col 96-97. 41. Farli, Primele zile ole Creqtlnisrqului, traal. NIcodim, rDln. Neerrxtu, 1938,
38.

vol f,

p.

n1.

)4

MagistELd Pr, L MIRCEA

'

Semnele gi minunile, ce apireau la tot pasul, dovedeau ci Dumnezeu interyine Si confirmd astiel predica Apostolilor, intirind credinta gi unitaiea in Duh 9i dragoste ,,Iar inima gi sufletul mullimii celor ce au oezut cra una, Si nici unul nu zicea ci e ceva al siu din averile lui, ci erau toate de ob9te" (4, 32). Din felul cum este descrisi aci viafa cregtini arati d noui etapi, o noud fazE de dezvoltare a Bisericii, cum se vede din cap. IV-VII (a,2-3?;5, 12, 16; 6, l-7), in care ea cregte 9i se l5te$tc uimitor lntr-o atmosferi de linigte. Via(a spirituali se prezinti intr-un progres uimitor: ,.to[i erau o inimd $i un suilet". o uoitate spirituald Periecta. ' Via(a sociali are caracteristica bunurilor de obqte. Nimeni nu zicea ci-i apar{ine ceva din al siu; deci o totali lephdare de sine gi de bunurile materiale. Ei erau o inime ti un suflel, avind toate de obgte. ,,Si nimeni nu eia lipsil jntre ei, cAci toli ci[i ariea u ldrini sau case, vinzindu-le. aduceau preluiile celor vindute pi le puneau la picioarele Airosiolilor, 9i se da fiecdr[ia dupe'cum avea cineva trebuin[i" (4, 34-35). Dupi cum am amintit, se observl un progres in organizarea gi distribuirea bunurilor, care acum devin proprietatea obEtei; prelurile celor vindute se depun in casa comun5,'la picioarele Apostolilor, care poarti grijl de distribuirea lor clt mai rationali",Iieceruia dup5 cum avea trebuinte". Negregit cd Apostolii $i-au avut ajutoarele lor, in administrarea acestor bunuri, ale ciror denumiri, potrivit treptei lor harice, vor apare mai tlrziu. Important este ce toti cei de ob9 luiaqi TatE, ca lnlr-o familie.,,Prec egali ln cinste, aia se simteau li a ci dezlipihdu-se de propriile lor b ci minlnci din cele ale obgtei" viitor, dind exemplul cel mai strilucil ln aceasli ob$le de sullete $i de b nuri. Dar iati gi cazul lui dnania gi Satira, care Pentru vicle$ugul lor pri' mesc acea pedeapsi care face si se cutremure toati Biserica (5, ll). $i din ce in ce sporea Biserica, adlugindu-se mu[ime de bi.rba{i qi de fernei (5, 14). Iatn Biserica primind $i pi lemei aletu'ri de birbati, in apeeagi demnitate $i cu aceleagi drepturi $i indatoriri. Predica, minunile, activitatea intensi a Apostolilor (5, 12-16), ti organizarea pe care ei o.[iceau, dovedesc starea iirtloritoare a Bisericii in aceast5 vreme.

c) Ierarhla Blserlcii.
. Aceast{ cregtqrg uimitoa_re a comgnitdtii, necesitl qi o sporire a- slujiiorilor bisericeEti, ceea ce determind apoi alegelea belor gapte ,,diaconi elinigti", energii doi ,,plini de Duhul Sfint $i de credinli:',(6, 3, 5), care dau un avint nou dezvoltirii Bisericii prin minunile $i semnele ce le ficeau in popor (6,8). ,,Si cirvin{ul lui Dumnezeu creltee ii se ?nmultea ln lerusalim fodrte, Si mare multime de preoli se supuneau credinlei (6. 7). Convertirea unui aqa de mare numlr de preo{i dovedegte rharele entuziasm ii avlntul de nedescris al cregterii Bisericii- Apoi, predica lnfliclrati a lui$tefan gi martiriul seu avea se duci Ia iegirea cregtinismului din gra42. Sf. Ioan llriisostom, op. ott., Orrll.

XI, Migne, P. G. LX, col. 94.

ORGANIZA.R,EA BISERICII -SI VIATA PRIMII.OR' CRE9TINI

7t

nitele Ierusalimului li sI treacl in tinuturile dimprejur li mai apoi la neamurl. Am vizut amintite Biserica, pentru prima date in Fapte (5, ll), ceea ce dovedegte ci era deja,,bine constituiti " aB ) . Pini aci mcmbrii acestei obgti creFtine se numeau ,,fratri" sau,,ucenici", ,,credincioEi" (2, 44), sau ,,cei ce se mintuiesc" (2, 47). De acum obgtea care se inchcgase bine iSi prime;te numele adev;rat pe care i-l diduse Mlrtuitorul insu$i (Matei 16, l8). Este sigur cI de la aceasti dati, cind se i era .deja completatl, de Apostoli, la Ierusalim, 9i cele 'trei irepte: episcop, preot ii diacon, iiindcl ln ompoate coflcepe Biserica i5re ?onenia ei intre in primul rind ierarhia. Nu se 'ierarhie- Nu i s-ar fi dat numele dacd n-ar fi fost gi aceasti autoritate ierarhicl in ea, alituri de Apostoli 9i subordonati lor (cL Fapte 14, 23;' 15, :2, 4,22,23;'20, 17,28). Nu existau inci numirile treptelor ierarhice, care :au aperut mai tirziu, dar functiunile lor au existat dintru inceput. Temeiurile existentei persoanelor treptelor ierarhice noi le vedem 'ln urmitoarele indicalii: mai intii cele$i amintite, pentru nevoia a1'utoririi .Apostolilor la Botez, cult gi implrtdqirea cu Sfinta Euharistie, li la administrarea $i distribuirea bunurilor dD-qtei. Apoi, clnd se pune problema alege-rii celor Eapte ,,diaconi elenigit", in cap. 6, pe motiv ce se inmultiseri uce-nicii, textul lasi a se lnlelege ci evreii lncregtina{i igi aveau. deja asemenea -slujitori bisericegti, care serveau la agape ,,slujirea cea de toate zilele" pe Apostoli. Sj cum (6, ll gi ta la Sfinta Euharistie, cult, Ei deci ajutau ,,agapa" era ince strins legatl de Euharistie4), aceiti ,,diaconi" nu erau -simpli ,,stujitori la mesele" agapelor pentru care n-aveau nevoie de hirotonie, ci er4u, ln deosebj, slujitori bisericeqti, ajutind qi [a sEvlrgirea S]inte-1or Taine. Ei ev4nghelizau si botezau, ceea ce nuriai persbanele bisericeqti cu hirotonie puteau .face. Exis[enfa acestor slujitori bisericegti o 4ratd gi -manuscrisul D, care are aceasti variant5; 'rv ti ElEtoviq tqrr 'p6pqtov ln slujba evreilori', sau cum zice Floriacensis de ,,slujitorii evreilor" - a mi'listris hebraeorum" 45). Alti indicatie este ci preofii apar deodaE li cu'sarcina de iconomi, sau afministratori ai bunurilor obgtei (Fapte ll, 30), firn se se arate c?nd 'qi unde au lost hirotonitilcind Sfintii APostoli Pavel 5i Barnaba hirotonesc preoti in comunitllile dintre pi ini (14, 23), o lac dupd modelut de la Ierusalim, unde acegtitr existau de mult (cf: 9, 10, l8). In fine, la Sinodtd din Ierusalim (15, 2, 4,6, 22, 231 lntreaga ierarhie biseiiceasci era ali'turi de Apostoli: ,,Apostolii 9i preo{ii, sau ,,slujitorii biseticegti" as). Aci ter-menul de presbiteri este luat in genera! pentru toati ierarhia, fiindca Sfin-tul lacob, episcopul Ierusalimului, err-prezent Ei prezida, iar preolii $i diaconii de asemenea erau de fald. Dar pentru ci nu se precizaseri inci terme'nii ierarhiei, confundindu-se unii cu allii, de aceea=-aci sint cuprinEi toli ln termenul de presbiteri. Fe bunE dreptate, dar, zice Sflntu[ Ioan Hrisostom -la alegerea celor 7 diaconi, cI slujba ,,iconomatului", sau grija pentru cei "fldmlnzi qi penlru vEduve, o avea Biserica gi plne aci, numai c{ nu existau
43. Cf. Filioa, op. .nt., p. 624. I 44. BoudoU op..lL, p. 122. 45. JacqUiet, op. clt, p. 185. 46. JusH* uoiselcu, op- ctt., pp 400-{01.

76

Magistratrd Pr.

MIRCEA

numirile de diacon, de preot gi de episcopaT). Slujirile existau, dar ru 5i numirile lor. Biserica din Ierusalim pare deci compiet organizatd, chiar inainte de marea prigoand 9i uciderea lui $tefan- Anania, care dupl acest eveniment va servi de preot lui Saul (9, 10, 18), la Damasc, nu putea fi hirotonii de Apostoli decit pini la aceasti datl. Sau chiar Ei acei ,,prooroci gi didascali" din Antiohia, care-1 ,,hiro[oncsc" (13, 1,2). La anul 49-50, cind slujitorii bisericegti participi, allturi de Apostoli, la ,,Sinod", ierarhia era deci existentS cu mult inaintc-

B. BISERICILE DIN JURUL IERUSALIMULUI $I CELE DIN AFARA

PALESTINEI
Prigoana gi uciderea lui-Stefan aB) incheia primul capitol din viala Bisericii din Ierusalim, qi deschidea altul. Acum ucenicii ies din Ierusalim Ei trec in jurul lui, in linuturile Iudeii, Galileii gi Samariei, plni la Damasc 5i Antiohia, etc., aga ci in loc si dispari, Biserica cregte $i se ldle$te. Perseculia dezlinluitI prilejuiegte prima iegire oiicialx a Evangheliei afari de Ierusal m"aE). Ea n-a fost zadarnick, ci iir planul lui Dumnezeu li-a avut locul gi rostul siu binecuvlntat, pentru cd ,,singele madirilor" avea sd devind ,,srminta cregtinismului", cum a sp,us-o mai apoi Tertulian. ,,Vezi, zice Slintul Ioan Hrisostom, cite binefaceri aduce moartea lui $tefan. Ucenicii se imprigtie prin regiunile Iudeii Si Samariei, vestesc cuvintul Evangheliei, predici pe Hristos, sdvlrgesc minuni 9i in scurt timp locuitorii aceia primesc darul (divin)"s01. Dupe cum afirmE textul 8,2, Apostolii rimin iricE in Ierusalim qi nu ie! decit ,,ucenicii" la misiune. ,,Acegti sfin{i fugari erau ca atitea ficlii, care arzind de focul Duhului Sfint, aprindeau peste tot acelagi foc de care ei erau cuprin$i" 51). . Dar aceEti ,,ucenici" nu par a fi simpli credinciosi, ci cel putin in bune parte, erau persoane cu oarecare autoritate $i rang bisericesc, fiindcd acegtia pe unde treceau, nu numai ci vesteau Evanghelia, ci qi botezau, deci'brau persoane cu hirotonie de la Apostoli. Aqa face Filip in Samaiia (8, 12, sq.); aga e cazul cu Anania s2). la Damasc (9, 10,28), 5i 1ot asa poale iu atilia al{i necunoscu{i care au ajuns pine in Fenicia, Siria, Ciplu gi Antiohia, etc jurul l.e.rusa _(11,_19,20). Astfel_ al luat fiin_te comrftritilile sau obgtile din limului 9i depinzind de eI, 9i cele din afara Palestinei.'In toate-aceste pirtideci, cei care au dus cei dintii cuvintul gi au botezat an fost ,,acegti ucenici" care au $i iniiinfat aceste comuniti{i, pe care .A.postolii apoi l6-au lntirit: prin acordarea darului Sfintului Duh celor botezati (8, 17),9i fireEte, cirora. le vor fi statornicit gi conducitori duhovniceEti, sluiitori bisericesti localniciConducerea lor supreml o aveau insi tot Apostolii, ele depinzlnd de Biserica maml din Iertrsalim. Care era via{a gi orgariizarea acestor comunitdji, n
47.Cf. Sf- Ios.D Ilrisostom, op. ctt., Omilie:ffv, S, Migne, P.c. Irq col 116. 48. $1. _Stelar a fost primuf Ma,rtir, dar au siEerr]l din sre.stE priaoa,D;, I dupE aerturie Sf. Ps,vel (Fapte 26, 1O), au fost ti Inuti a4ji. Unii spun c6.9i I caror diaconul a fost ucis ln e.ceeagi zi cu Sf. $tefaa ti idce a.f!i 2000 cregtini, ( Dorotei, Migle, P. c. XC,aI, col. 1061. !t9- Boudou, op. cit, p. 116. 50. Sf. Ioaa EriEostort, oll' cit., OEilie )r\II[, 4, col. 145-146. 51. Petit, bp. cit., p. 90. 52. Ecurtlerlius, op. cit, Mi8ne, P. c. CXVIII, col. 168, socoteste pe A-aani4 ceunul din cei 70 Ucedcl.

ORGANIZA.E,EABISERICII lrIATA PRIMILOR CR,E9TTNI se cunoa$te. Cu aceastS icaire in afara Palcstinei, Biserica pigea acum spre lumea prgin; ;J). Cel mai important fapt ir viata B este convertirea lui Saul pc drumul nintare gi ucidere lmpotriva Ucenicil prin a deveni Ucenicul;i Apostolul I ales" ca si poarte numele Lui la neamuri" (9, l5). Dupd intilnirea li convorbirea iul cu Iisus cel viu, de la care primegte apostolatul siu (Gal. l, l; Rom. l, 5), qi toati revelatia Evangheliei, prcotui care-i di harul botezului 9i Sfintul Duh, este Anania, de la care primeqte primele sfaturi (Fapte 9, 6-18). Aceasta dovedeqte ci ln Damasc era o Bisericd formatd qi cu cler conducllor 5a). Dupd convertire, Saul incepe a propovidui indati pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu (9, 20), apoi se retrage ln pustietatea Arabiei timp de 3 ani {Gal. l, 16, 18). Dupd aceasta merge la Ierusalim ca convertit, unde Barnaba ll face sd ,,dea dreapta spre unire cu Iacob, Chila 9i loan, stilpii Bisericii"- De acum, cei doi noi Apostoli, Pavel gi Barnaba, merg sd propovdduiascd la pigini, iar ceitalti, la cei cu t5ierea imprejur (cf. Gal.2, 9). Se formaserd multe Biserici locale. In aceasti vreme, ,,Bisericile prin toati Iudeia 9i Galileia ;i Samaria aveau pace; intlrindu-se Fi umblind in frica Domnului, se inmulteau intru minglierea Duhului Sfint" (Fapte 9, 3l). Aceste Biserici par a fi formate insd tot din iudeii convertiti Si probabil unii dintre pigini, care erau insi prozeliti iudei. Organizarea Ei viata lor deqi nu se cunoa$te, erau totu;i intocmite dupi modelul Bisericii mame din lerusalim, cu deosebirea cE cultul gi agapele, care existau desigur Si acolo, nu mai erau zilnic, ci sdptEminal. Nici un pdgin nu pitrunsese ince direct ln Bisericd, fere a fi intii prozelit mozaic. Cazul lui Cornelie sutaEul este cel dintli care se boteaza fdri a Ii prozelit. Pentru aceasta a trebuit si se arate irinunea Duhului Sfint, peste el 5i cei din casi, Si si gr5iasci ln limbi, slSvind pe Domnezeu pentru ca apoi, ln baza acestui fapt extraordinar, sd poati fi boteza{i (10, 44-48). In mod normal, Biserica acordi harul Sllntului Duh prin Botez, dar faptul petrecut cu Cornelie, este unul excep{ional Deittru a se ar5ta prin aceastS minune ce Dumnezeu a deschis uga mlntuirii gi neamurilor. Totu$i. ei primesc $i Botezul. De ce s-a petrecut ala? Sflntul loan Hrisostom spune ci Dumnezeu a prevdzui marea apirare a Iui Petru Iati de iudaizanfii potrivnici ii de aceea a dat intii Duhul jfint si ha.risma vorbirii in limbi. ca sd uimeascl pe insolitorii lui 55), apoi Petru a poruncit sd li se dea Si Botezul. Dar cine i-a botezat? Nu Petru, ci lnsotitorii lui, care erau, dupd clt se pare, freo{i sau diaconi, zice un comentator 50). ' Darul Duhului Siint pe care-l acotdau Apostolii, acum il trimite i[su$i Duhul odati cu harisma yorbirii ln limbi. Sflntul Petru ionfirma' ci: ,,Ei au luat Duhul Sfint, ca gi noi" (10,47), sau ci ,,A cizut Duhul Sfint peste ei.ca Qi peste noi, lntru inceput" (ll, 15). Dar aceasta nu a fecut pentru
53. Ct. Justln trfoisescu, op. cit, p. 399, t+. Jecquier, op. cit, p. 28?, citezi, bdxerea, rui A,ugusua, c&re cred6 c5, Aaa. Dta era pleotul crruia, i se tlcredint se cooducerea _cetdlii codunittrFl crettine din DaEasc, le,r dupe o kqditie, el sr fi fost episcopul 5. 9f. foan Hrisostom, op. ctt., Omil. I, col. 18356. Petit, ilp. cit., p. 134; cf. Jacquier, op, cit", pi 336.

MaFistrand Pr.

I. MIRCEA

Cornelie Botezul de prisos, ci il aratd tot a$a de necesar, Intrebindu-se de ce mai era nevoie de Botez, dupi ce a coborlt Duhul peste ei, Teofilact rispunde ci Botezul i5i are harul gi insemndtatea lui deosebita: ,,Prin acesta (Botezul) sc desivlrEesc semnele divine: moartca gi ingroparea, invierea Si viata. Precum noud ue e uqor a fi atundafi Ei a ie;i din api, tot astfel li e uEor lui Dumnezeu a ingropa pe omul cel vechi $i a I arita pe cel nou"57).9i tocmai pcntru aceastd semnificaJie spr cifici (comp. Rom. 6, 3-5; Gal. 3, 27), apa botezului este absolut indispensabili pentru oricine. Ca qi cu Apostolii la Cincizecime, ca gi in cazul lui Saul (Fapte 9, l7-18), [a Damasc, pi af Iui Cornelie cu ai lui, ln Cezareea, precum Ei cu cei 12 efeseni (19, 6), Duhul Sfint nu dispenseazi de materia Taimei (apa), ci o condi{ioneazi 9i o ccre, penlru simbolismul ;i efectele harice ale Bolezului. Cu Cornelie se deschidc u$a mintuirii qi pentru neamuri. Spre accstea se avirtasere deja uniimisionari din cei lugiti din lerusalim, trecind prin poate unii gi mai departe Fenicia, Cipru Ei Antiohia unii grlind cuvln-, (ll, tul numai iudeilor, altii numai citre elini 19.20)- ,,$i mina Domnului era cu ei Si mult numdr crezind s-au intors Ia Domnul" (11, 2l). Botezul era semnul credintei, deci este dovadd ce ei s-au botezat de acegti misionari.

Cap.

II.

BISERICA

l.

iN LUMEA PAGINA

Biserlca din Antlohia.

Prin misionarii fugari din Ierusalim au primit credinta li cei din Antiohia, unde s-a inceput indati o activitate cntuziasti. ,,Aci incepe istorisirea despre rispindirea predicii cie$tine de-a Iungul Iumii pigine. Evanghelia predicati la inceput numai iudeilor, este vestitd lndatd piglnilor, la Antiohia, prin tudeii tea acestei propovlduiri ajunge 5E). grija lntregii Biserici cregtinq la Ierusalim'r $i datoria de a face si unitiJile pentru a Iorma un tot, Biserica lui Hristos, 1i determini sd trimitl pe Barnaba ca sl-i intdreascd, se-i mlngiie qi si conducd pe cohvertiti" 5e.). ,' Barnaba, lrimis la Antibhia de Apostoli, continui lucrul inceput pu Qi ca pe si-i dea mai mare intindele, ia ca ajutor Pavel de Ia Tars. Acegti doi Apostoli propoviduiesc la Antiohia un an deplin in bisericS. Aci ,,s-au numit ucenicii, lntli, cregtini" (11,26). Misiunea lui Barnaba, deci, trebuia apoi, mai ales, ,,si schismele intre cregtinii din iudei qi cei dintre pigini ca iesite din iudaism, de a sc ridica drept rivalE a ' 60). In Antiohia, deci, se iricepe p activitate organizate pentru piglni, Ei ea va deveni tn sc[rt timp un mare centru misionar al Bisericii 9i punctul {e plecare al Apostolului Pavel, spre malea arie a neamurilor. Intre timp s-au coborit de la Ierusalim unii prooroci la Antiohia (Il, 27), prirbabil pentru a veniin a;'utorul lui Pavel gi Barnaba 9i a intiri gi mai mult Biserica de acolo. Acurir se organizeaz5 aci Biserica cu cler gi cutt public gi ajunge
eol. I88.
57. Teofilact, oD, cit., MtgEe, P.

c. C)o(V, col

665; cp. Ecuheniri& op.

.tt,

58. JacqUiir, op. clt., p, S44. 59. Ibtdq b. 348. 60. lbiilom, p. 349.

ORGANIZAREA BISERIctr

9t IrIATA

PRIMILOR CRESTINI

repede la o stare infloritoare. ,,Biscrica Antiohiei ajunge in scurti weme la o inflorire carc o ridici alaturi de Biserica Ierusalimului. Dezbrdcat, de spiritul palestinean, Biserica Antiohiei a fost alcituitd inci de la infiintarea ei din evrei gi din greci" 61), era deci o Biserice mixti. Viala gi organizarea ei imita exemplul celei din Ierusalim, degi cu un siil de viaft oarecum di[erit. Dintru inceput, in Biserica din Antiohia se tIuregte o viali noui. ,,ln vrcmea aceea poate mai mult decit la lerusalim, credinla fierbinte in Iisus Ei dragostea freteasci se arlta in Antiohia ca la{uri caracterisiite ale vielii cre$fnilor" c2). pe lingd cult Si poate in cadrul lui, ob$tea antiohiand practica agapele (ci. Gal.2, 12),9i organiza colecte pentru siracii din Ierusalim (Fap1e 11, 29). ,,De cum au crezut antiohienii au $i inteles ce ,,milostcnia este pricini (mijloc) de mintuire" 6s), de aceea au gi inceput a face roadi. Ceea ce deosebea de cei din Ierusalim era mai ales viata sociale, de obgte, cu comunitatea de bunuri pe care n-o aveau cei din Antiohia. ,,Colecta ficuti de uceniLii cre$tini din A?ltiohia dovedegte ci ln Antiohia nu existl o comunilate de bunuri ca la Ierusalim, ci ci fiecare din ucenici paseda bunuri proprii" 64). Exista deci un spirit de solidaritate ird{eascd, spiritualS qi sociali intre membrii Bisericii din Antiohia, $i cei din lerusalim gi de oriunde, care-i impingea la aceste lndatoriri dc sprijin reciproc, $i la aceste jertfe materiale, ca rdspuns pentru bunurile spirituale primite de ei de la Biserica mamE (cf- Rom. 15, 25-27; Gal.6, 6)- De altfel, grija pentru bei slraci era cea dintli datorie impusi cregtinilor dintre pigini (Gat. 2, l0). Cu ducerea darurilor colectate, sint trimiEi Pavel $i Barnaba, care le lnmln'eazi ,,preofilor" din Ierusalim (Fapte 11, 30) 65). Cu aceasta se lncheie prima fazl etoici a intemeierii $i organizerii Bisericii gi vie.tii cregtine din Antiohia (cam intre anii 34-42) 66), ln care s-a putut realizh deia ' acea frdJie in Hristos Qi acea solidaritate creqtini amintitd. Acea solidaritate sau comuniune spirituala, lgi gdsea expresia.sa, cum se gtie, ln cultul-public, ln agape $i ln dolecte- Daci agapele erau manifestarea drdgostei lntre fratii localnici, colectele erau expresia aceleiagi dragoste pentru fralii din afari gi de departe. ,,Prin aceasta se aiirma legitura de dragoste gi impirtdgidea de bunuri nu numai spirituale, ci gi materiale, alituri de Iegitura ierarhicl aritati prin misiunea oficiald a lui Barnaba" 6T). ru Biseric

ii

ea Slintul pe cind B ul Domnului (12,7-8). DupI ce viariei, mama lui Marcu, adunali la rugiciune, grija lui Petru estd de a inltiinta pe Iacob episcopul 9i pe fra{i, ,'ADeIgoi unit cu'lc*tir69 arat5, plobabil, pe:tpco66teporCare lormau consiJustiE Moisscu, oD. clt., p. 399. Ide@, lbftleE, p. 40O; Agstrde iltn Antiolds, p, 401. Teofilalt, qp. clt-, co1.677. Ja4quier, op ctt., p. 356. Jat4uir, op. ott, J). 367, vd. l-d ocegti plesbited pe ErujrtorU Bi8ert sub eutoritater. Sf,. Iecob, q)isl"opul leFldaliElulul. . 66. rdetn, oF olt., pp: 357.3t. G7. Boudou, op. cit. LoE Actes ile3 Alrotres, ?aris 1933, p, 27.
61. 62. 63. 64. 65.

ii

de

Magid.ranf Pr. L MIRCEA

pe slujitorii bisericegti care-l ajutau la sivirEirea Tainelor gi Ia conduceroa Biseiicii. Ir acest rlstimp, Pavel gi Barnaba au vizilat pc Iacob gi pe preotii lui, clnd le-au adus darurile, apoi pe cei adunati in casa Mariei 6e), de unde Ia lnapoiere au luat cu ei pe lon-Marcu (12,25). Pavel qi Barnaba intorcindu-se ta Antiohia, se produce aici un fapt deoseblt pentru ei Ei pentru Bisericl in general. ,,Proorocii $i invit;torii" 70), care se aflau ln Antiohia, pe cind ,,slttjeau Domnului" (13, l-3), au primit poruncd de la Duhul Slint.si-i consacre la lucrul apostoliei, ceea ce Si fac indatl, hirotonindu-i (v. 3). Se pare cZ acegtia nu slnt simpti harismatici, ci sint ln primul rind clerici, care au har preofesc, pentru ch oiiciazi cultul gi Tainele 9i pe lingd treapta ierarhici au gi harismele amintite. A9a este cazul 9i cu Sila gi ludaVarsava, delega{ii sinodului apostolic, care ficeau parte din ceata preofeascd, dar cate erau totodatd 9i ,,igumeni", adici ,,ctrmuitori" bisericegti, ,,mai-marii" (cf. Evrei 13,7,27) preo{ilor, conduciiori intre frati Si ,,prooroci" (Fapte 15,22,32\. Aceasta nu inseamnX cd nu existau gi unii simpli harismatici, Iird a avea rang preotesc. Aci ins5, nu poate fi vorba declt de clerici fiindce oliciau un cult. ,,Slujind (Aottooplo6'tov) ei Domnului", era vorba aci de un serviciu public adus Domnului (lisus). El imbrifiqa deci cultul in intregimea lui, cum era practicat in primele timpuri ale Bisericii li cuprindea rugiciunea, predica, cintiri (de psalmi), profe{ia, poate vorbirea in limbi 9i ceea ce era partea esenJiall in cultul cregtin, cina euharistici. In Didahia XV se vorbeite de ,,Liturghia proorocilor $i inve titorilor" 71 ) . Cu acestea trebuie sd admitem lmpreuni cu Didahia XIII 9i XV 9i cu unii comentatori ?3), cd acegti prooroci gi lnv6lStori erau ,,episcopi $i prcpoate unii $i diaconi rang ierarhic 9i puteau oficia oti" -, deci aveau - Euharistie. lui Pavel Ei Barnaba nu era o simSflnta Asa fiind, ,,hirotonia pld ,,binecuvintare' ?3) pentru apostolat, ci era o ,,hirotonie episcopali", chiar daci este vorba de iipostolat. ,,Vezi de cine se hirotonesc?, zice Si. Ioan Hrisostom. De Luciu din Cirena qi de Manain; dar mai ales de Dtthul, CEci iu cit persoanele sint mai mici, cu atlta pare mai limpede harul lui Dumnezeu... Trebuie si vedem ci aceast; hirotonie este lucru dumnezeesc, Si nu omenesc" ?4). Ecumcnius, care sustine ca $i Sflnlul Ioan Hrisostom qi Teofilact ,,hi-

liul acestuia"tr), adici

'

rotonia pentru apostolat", ptecizeaze, chiar cd ,,Pavel qi Barnaba aveau vrednicia de episcop" T6). Faptul cd Sfintul Pavel afirml cI are:,,harul Ei apostolia de la Hristos (Rom. t, 5), iar sfin{irea de ta Duhul Sffnt (Rom.
15, 16), nu

eln

dezacord cu cele spuse

pini

aci.

68. Jaaqutel, op- cit.; p-.365 (cp. pp. 367 Ei 632). 69. Ideq op. cit., p. 376, lnc1ine a crede ci Pavel qi B,r:Eabe ar It locuit ttr cssa Mariei, tng.Er.B lui ularcu. ?0. Petit, op. cit., pp. 151-152 corrsidertr c5, acetu <prooroci tl lEvElltorit e}?u (plscopii> ca.re au himtordt .pe Pavet ti Bal!&ha?1. Jacquier, op. dt", p. 379. 72. Petit, op. crt-, p. 752. 73. Ja.quier, op. clt., p. 381, preziEttr ato-bele opjnii u[de 6e vede c6 irtatea conreDtetorilor siDt pebtru (hliotoEia episco!'aln). 74. Sf. Ioan Hri6ostom, op. cit', Omil. )O(IrIf, col. 20&.206; cp.

cit,, cpl.

75. Ecumenius, op. olh, col. 213.

089.

ORGANIZAIi,EA BISERISII

$I VIATA

IJRIMILOR CR,ESTINI

rici (Fapte 14, 23).

Nu trebuie sd inlelegem lnsi cd.apostolja este un simplu ,,episccpat,., ci este ceva mai mult, ,,o supra-ierarhie" sau ,,un slpra -ep iscopat" ?i,). Nu, mai cd, prin aceasti hirotonie, deci, se poate explica in ce iel ei, neliind din rlndul celor 12 Apostoli. au putut sevir$i Tainele gi au hirotonit cle2. Bisericile din Asia. Odatd trimigi de Duhul Sfint (13, 4), Sfinlii Apostoli Pavel gi Barnaba lncep activitatea misionari in toatd lumea pdgind, propoviduind Evanghelia, tntemeind Biserici pe oriunde treceau: prin Cipru, Perga Pamfiliei, Antiohia Pisidiei, Icoflia, Listra, Delbe, etc., hirotonindu-le preoli (la, 23), 9i plnind pretutindeDi inceput de via]i noui, dupi modelul Biscricilor din lerusalim qi Antiohia. Revenind in Antiohia dupl prima cilitorie misionari 9i aduclnd la chis pe$nilor uga credinlei" (14i. d,in ludeea.,,Aposlolul Neamurilor *mozaism, spre a ajunge cregtinigi p5glnii, deopotrivl, trebuiau si se boteze, dupi mirturisirea crediniei lor in Hristos. Iar in particiParea comund ta tdunerile pentru inchinare $i invdtAturi ca 9i la agape, sg licea vedii spiritul de frilie 9i se adlncea ideea de egalitate lntre toti oamenii lnaintea lui Dumnezeu, firi njci o deosebire" rz). Cei din eresul fariseilor nu vedeau cu ochi buni aceasta 9i pretindeau teierea imprejur a peginilor pentru & obtine mintuirea (15, l, 5), urmerind astlet subjugarea Evangheliei Legii mozaice. Pavel gi Barnaba se lmpotriv""c, cu fuii.", acelor Iurburitorl, apiirind adevirul Evangheliei. Biserica antiohiane rlnduiegte sd se srtic amlndoi la Apostolii 9i Preotii Bisericii din Ierusalim, pentru i ldmuri aceasti htrebare (15,2). Acesta a fost motivul intrunirii,,Sinodului Apostolic".
3. Sinodul aPostolic (an.49-50)
1

,,Si s-au adunat Apostolii !i slujitorii Bisericii" lmPreuni cu Pavel 9i Barnaba, si hotSrascS in accastd chestiune. ,,Este de observat, zicc Teoiilact, ci hpostolii aveau o altd vrednicie care depdEea pe prezbiierii (sluji' torii bisericeEti), de aceea nu-i cuprinde pe toti acestia cu un singur numc

comun" ?8) Sinodul, precum se vede, era alcdtuit din Aposioli ?e) 9i preotimea Bi' sericii, ln .ar", pre"um s-a mai aritat, era prezentd lntreaga ierarhie bisc' riceascE. DupE cuvi4iarea Sflntului Petru, care afirmi Principiu-l mintuirii Prin harul hii Hristos (15, lt), ceea cc face inutilE pdzirea Legii vechi. urmea' zi la cuvint Pavel $i Barnaba qi in fine Sf. lacob, cplsropul Bisericii. care $i prezida in aceastl calitate. Et ,,aratd calea de urmat pentru inliturarea

ftodoxiE, p. 57 7A Justln Moi!scu, op. dL, p. 400. 78. Teofllatt, op. olt., col. 716. ?9. ge stie ca !u tolt Apostolit au luat perte la acest (slnod), unll fiiad ple' csu tll Eislutre, dEr hotefirea e-a luot ,n nuEele tutuior.
76. E.

8n

Ma8istrand

Pr I. MIRCEA

srbiusarii credirtei crrStinc de citre Legea Veche gi totodatd pentru p?strar!a" bunelcr legi{uri intre .:vreii gi piginii intoisi ia cregtirism" 80). Sfiniul Iaco6 propune qi Sinodul hotdriigte sd nu se mai pretindi lmplinirea prescrip{iilor Legii mozaice, ci numai ,,sd se [ereasci de Pingiiririlc idoli-

numai in codicelc D 5i o seamii dc manuscrise mici: 332, 1739, pc, sa, etc. t\ceastE hoiirirc este comunicati apoi Bisericii dil Antiohia prifl Iravel qi Balnaba, inso{i{i tle Sila qi Iuda-\'arsava, delega{ri SinodLrlui. Iar ei o fac cunoscuti fralilor rlin hnijohia, Siria, Cilicia qi cclor ce sint intre pIgini iFapte 15, 23; 16, 4). ,,Apostolii afirmh aci, dcci, cii tt.rate discufiunile au lncelat gi cI Biserica lntreagi a cdzui de acordat... Piginii nu mai slnt constringi la pizirea reskiciiiior rnozaicc, dar pentru a uiura raporturile lcr cu iudeii convertiti, ei se voi ab{ine de la actele care erau in cea mai mare scirbi la aceEtia" st). In aceaste hotirirc sinodali sc vede, ,,consensul intregii Biserici"s:). Ea insemna eliberarea definiiivi a Bisericii si Evangheliei Ee sub jugul Legii mozaice gi uii nou avint al misiunii spre neimuri. Hotirirea devine obligatorie gi este trormi de credinJd pentru intreaga Bisericd dc pretutirdeni (16, l-5). Importan{a acestui Sinod este foarte mare pi dovedeEte ci ceea ce n-au putut Iace Apostolii, iiecare 1n parte, au ficut in sobor, qi c6, deci, Sinodul .este autoritatea dc conducere cea mai inalti, ln Bisericd. $i in aceastl formd ea nu poate gregi, func{ionind pe principiul sinodalitili.i aqezat de Mintuitorul: ,,Unde sint doi sau trei adunati in numeie Meu, acolo sint Ei Eu" (Mat. 18, 20) , mai ales cd ei sint ciliuzifi Ei de Duhul Sfint: ,.4 hotirit Duhul Sfint $i noi" (Fapie 15,28). ,,Daci acestea hotlrigle Duhul, nu este deci nimic omenesc" 83), zicg marele Dascil, ci Duhul hotdrigte prin cei pe care'i asistS.
4. Marile comunititi pauline. aI Blsericite Galatlei.

ioi. de desfrinarc, de sugrttmale, $i, e singe" (15-20). Act traducerea Patriarhului Nicodim adaugi gi ,.regula de artr" sub ioiraa ei negatild: ,,$i si ou lacri altora ceea cc nu doresc sd Ii se faci lor", adaos ce sc gisegte

Odatd cuceritl libertatea Evangheliei, Apostolii pornesc acum cu 9i mai mare avint la cucerirea Iumii pigine pentru Hristos ii mintuire, asistati Ei sustinuti in chip nev6zut la tot pasul de Hristos Ei Duhul Sfint, prin semne gi minuni de tot Jelul (16, 6-33; 18, 9; 19, 6; 20,23; 21, ll; 27,23, etc.). Acum tinta lor esle lumea intreagS, dovedind universalismul cregtin, singurul capabil a lmpdca gi infrdJi neamurile, unindu-le intr-o unitate ecumenicd, Biserica lui Hristos, una gi universali, sfintl gi apostolicd. Abia dupi acest Sinod Apostolic se- lncepe adevirata activitate in lumea pigini. ' La scurt timp dupl Sinod, Barnaba se separi de Pavel. Aqa incit, misiunile intreprinse qi Bisericile intemeiate de aci inainte, dupi Faptele Apostolilor, slnt pauline. Ele poarti pecetea gi specificul Apostolului Neamurilor, care rlnduia in ele viali nouii. Acum iau naqtere marile comuniteti cre$tine. Insotit de $ila, Sf. Pavel viziteazi mai intii Bisericile infiinlate in prima
80. JusUtr Moiseicu, op. ctt., p 401. 81. Jacquier, op. c{1., p.463, 82. Ci Teoftlact, op. clt., col. ?20. 8ii- Sf. Toan Hr;sostom, op. cit,, Omll

XXXm, col.240.

OITGANIZAREA BISERICIT

$I VIATA

PRIMILOR CRE$TINI

65

misiune: Derbe, Iconia gi Listra. Din Listra ia pe Timotei viitorul episca nou insotitor (16, l-3), dupi ce 1a cop al Efesulli hirotonit diacon $i preol (cf . Il Tim. 1, 6) . ,,Dupn tdierea imprejur a lui Timctei a urmat consacrarea sa formalS. Toata Biserica era in adunare, tllirul ficu public mlrturisilea de credinii (cf. I Tim. 6, i2), 5i insuqi Apostolul Pavel igi puse solemn miinilc pe capul lui... Flarul Sfintului Duh ca o flacdrd de ioc se pogori in inima lui Si bljndul tinir din Lisiia fu de acum inainte tovardEul ionsacrat al marelui Apostol, in ostcneli gi pdtimiri, rodul clrora a fost, desigur, convertirea lumii" sa). Momeniul hirotoniei lui in episcop (I Tim 4, 14),la care iau parLe Ei alli ,,apostoli" sau episcopi, adici presbiteriut sau,,ceata mai-marilor preotilor" ss), poate si fi ar.ut loc chiar in Eles (Fapte 19,22), unde erau dc fali gi Sila, Erastgi altii (comp. Fapte 18,5; t9, 22\ . Pornind din Listra, cei trei misionari liceau cunoscut, prin toate ce tliile vizitate, hotdririle Apostolilor 9i preolilor din lerusalim (FaPte 16, 4), intirind Bisericile in credin{5. ,,Deci Bisericile sc intireau cu credinla El prisoscau cu num;rul in toate zilele" (16, 5).,,Luca rezumi 9i aci sittatia inaintc db a vorbi despre o noui dezvoltare a Bisericii cre$tine" 86). In fruntea acestti noi dezvoltiri a Bisericii se plaseazi existenJa Bisericilor din Galatia. Sfiniul Pavel gi cei doi insofitori ai sii trec $i propov;duesc prin Frigia 9i Galatia (16, 6; 18, 23). Faptele Apostolilor amintesc de doud vizite deosebite ale Apostolului prin plrlile Galatiei, ln care timp propov5duia gi intarea pe ucenici, ferd a iminti nimic mai mult. TotuEi penlru ci se vorbegte in Epistoll de ,,Bisericile Galatiei" (Gal. l, 2), se deduce cd Siintul Pavel este intemeietorul acestor Biserici. Faptele nu dau amdnuntele, care de altfel se giseau aritate ln epistoli, lnainte de a scrie Sfintul Luca referatul siu despre galateni Desi Apostolul se afla intr-o stare precard a sin5tSfii din pricina unei slibiciuni, incit ie era scirbd galatenilor de el, totuli le'a binevestit lor intii. Ei nu l-au disprefuit, ci l-au ,,primit ca pe un inger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos lisus". ,,$i de era cu putide v-ali fi scos ochii 9i mi i-a{i fi dat". zice apostolul (Gal. 4, 13-15). De aceea Siintul Pavel ca pirinte suiletesc al lor, care i-a niscut in Hristos ii consideri coiiii sdi gi le scrie aEa de erii ptni duios, gatatenilor: ,,copiii mei ce Hristos va lua chip in voi" la lui nu ,,Clt timp a fost ielinut S
87). mic. Deizat, practicau agapele (cf. Gal.2, 12) alte epistole (I Cor. 16, 1).

rici"

Bisericile difi Filipt Si Tesalonlc. Dupi plecarea din pir[ile Galatiei, Sfintul Pavel a coborlt la Troa, unde s'; idtilnit cu Luca 5i ,.1-a asociat misiunii salc" 88). Aa. fer"er, Vlsta ql operele SL Ap. Pavefl' trad. Nicodio, 1941, I, pp. 631-532.

b)

<Mitro?oli 86. " a7.

88.

85. Justitr Moisescit. Ierarht& bl6gric6s6cI

-G,

aprilislunie

ir

1954,

ePoca apoatollci, p 23r'

II), art. ln

Sl. AP. Pavel, I, P. 544

r
Maaistr&nd Pr.

MIRCEA

urma ingtiintiirii lor prin vedenie, au mers in Maceclonia, oprindu-se la Filipi. Aci gisegie o adunare de iemei care se rugau, cdrora propoviduindu-le, boteaze pe unele din ele, in frunte cu Lidia gi casa ei. ,;Femeile jucau un rol considerabil in societatea" es) creqtind qi de accea Apostolul le de o atenlie deoscbitd. Dupi aceste prime lncreqtiniri, misionarii sint aruncali in Lemnitl, dir pricina slujnicii cu duh pitonicesc (Fapte 16, 19, 24). Eliberafi din ternoiti, in chip minunat, boteazi pe temnicer 9i toli ai casei lui: adici ,,temniccrul, gardienii tnchisorii, sclavii gi toat6 familia sa"e0), deci nu numai lamilia sa. propriu zis5, (sofie 9i copii), ci 9i pc cei din slujba gi din jurul siu. Dupi botcz misionarii sint duli irr casa rnaimarciui temniiii $i iau masa cu tolii, bucurindu-se $i crezind in Dumlezeu. Aceasta nu era o simpli masi, .i Llna la care, probabil sa fi fdcut qi impirtd$irea celor boteza{i. ,,Aceasti masd [a care s-au aqczat, este na-sa Domnului qi este posibit ci Sfintul Pavel se fi binccuvintat piinea $i ri-o ii siinqit-o, pentiu a uni pe tofi asisrenlii prin imprrligirea trupului Domnului (cf. I Cor. ll,251"st.1. Astfel crcgte numSrul comunitilii din Filipi ;i se intEregte ln dreapta credi tS. Dupe plecarea din Filipi, unde lasi pc [-uca un timp, si brganizeze Biserica, Pavcl, Sila $i Timotci mcrg la Tcsalonic. Biserica din Fitipi care este cea diatii Biscrice ifltemeiati pc pimint european, dupi indicalia din cpistol5, era organizatl cu couduciitori bisericegti ,,episcopi $i diaconi" (Fil. l, l), adicd ,,pteo1l $i diaconi", iar crcdincio$ii aveau viata la inilfimea sfin!ilor. Ajungi ta Tesalonic, cei trei misionari propoviduesc ai cuceresc suflete. Elini temdtori de Dunnezeu se conr.eriesc iar iudeii se tmpotrivesc (Fapte 17, l-5) Ei pornesc prigoana- De aceea nu-i de mirare ci ,,Biserica din Tesalonic era alcltuitl mai cu seamii din pdgini. Tinira Biserici din Tesalonic se distingea prin devotament pcniru, credin{i, dragoste gi rdbdare, ceea ce fdcea din ea un model slirvit pentru toate Biscricile Macedoniei Si Asiei"ez). Degi nu zdbovegte prca muit din pricina prigoanei, totuEi las5 gi aci o Biserici organizate, cu conducitori spirituali, cu intiistetetori xpota.ipevot (I Tes. 5, 12) care se ostencsc in a-i povilui in Domnul Ei a le lmplini flevoile religioase. AceEli intii-stitilori erau persoane care exercitau funcliuni bisericesti, numiti ln alti parte prcsbiieri (Fapte ll,30), De la Troa,

in

sau episcopi

(Fil.2,

Filipenii Si mai ales tesalonicienii au fost sllbiciunea Slintului Pavel, toat5 viata, ca cei mai apropiafi de inima iui. Intre problemele pe care le pune Apostolul, [a inima lor, este ,,munca", pentru ci unii in aSteptarea iminentd a parusiei Domnului, sc d:iduseli IeIii; deaceea ii lndeamri a trei in pacc Ai dragoste gi a lucra [iecare umblind cu brni cuviinli faJE de al[ii (I Tes. 4, 9-12) ii pune principiu] muncii: ,,ciRe nu vrea sI mun. ceasc5, flici si nu menince" (II.Tes. 3, l0), ccea ce dovede5te ce cre$tinismul este religia iubirii li a-muncii. D6rnicia lor era recunoscut5, fiindce ei singuri au cerut Apostolului harul dc a lua parte la ajutorarea sfiniilor,, Ia colecte (II Cor. 8, I, 5).
39. Jocquler, bp. ciL, p' 488. 90. IdeD, tbldq, p. A(x. 91. IbidorD; p. 504. _92. Farrar, VlaliB ir oporIo 8I. Alr. Pav6l, 93, cf. Jrcquler, op. ctt, p. {35.

tl"

ea;-

II, pp.

3&99.

ORGANIZAREA BISERICII SI \i]ATA PRIMILOB CRE$TINI

s5

Alungat din Tcsalonic, Apostolul temeinicl de zidire crestinl (Fapte I sI continue activitatea in aceste cetiti unde line in Areopag, mare:l cuvin (17, 23), vestind pe Iisus ti Inyierea tilozofiei pdgine. Toluti cucere$le Si lntre care pe Dionisie Areopagitul (l conducitorul religios al acestei mici Cele mai mari comuni[At!, 1nsd, ln aceste plrti, sint Corintul 9i Efe:Ul, amirdoue opera in intregime a Siintului Pavel.

c)

Biserlca difl Corlnt-

De Ia Atena Apostolul neamurilor vine la Corint unde glsegte pe Acvila Si Priscila, iudei convertiii, de curind alungafi din (oma. Prin ei, atlS c; in Roma, pitrunsosc cuvintul Evangheliei. In Corint incepe acum lucrul misionar cu toatd rivna. $i, pentru a nu povari [i nimlnui, Apostolul implelegte rnunca rnisionari cu munca ma. nuali, fiind ficitor de corturi, ca $i Acvila $i Priscila (18, 3). Dupi cum se gtie, lnainte de a se adresa piginilor, Slhtul Pavel mcrgea in sinagoga iudeilor ln liecare cetate pe unde trecea gi lor Ic adresa inlli cuvintul mlntuirii ln Hristos, iar unde eta alungat vestea Evanghelia numai paginilor (13,46; 18,6). El voia si uneasci cele doui neamuri intr'unul, ,,infritindu-le prin harul botez-ului". In Corint boteazi pc Crispus, rnai marele sinagogii, cu toati casa lui pe mulJi allii care au crezut (18,8). Dupi impotrivirile iudeilor, marele 9i Apostol pare a sta in cumpdnE si piirlseascE cetatea idolatri. Dar Domnul. tn vedenie noaptea, ii zicc: ,,Nu te teme, ci greeqte ii nu iicea pentru ci Eu sint cu tine si niflreni nu va putea pune mina pe tine ca s;-ti lace riu, pentru ce ln cetatea aceasta am popor mult" (18, 9-19). La acest indemn de sus, Apostolul adresindu-se in deosebi celor sblaci gi lipsiJi de gtiinlI (I Cor. l, 26), Ie vorbeqte simplu qi de la inimd la inimd, propovlduind un an si pase luni (Fapte 18, ll). La plecarea din Corint, ,,lasa ln urme cea mai mare $i cea mai bine organizati dintre bisericile intemeiate de el pini atunci- Biserica din Corint era copilul, pe care Apostolul il nSscuse cu mari dureri gi il crescuse cu toati dragostea sa de perinte ' s{). Lipsa de date inlormative a,,Faptelor" o completeazi epistolele scriseCorintenilor, din care se vdd, viala Si preocupirile lor- La truda -Apostolului, se adaugd.harul Domnului gi Iucrarea SIfirtul Duh. Corintul cetatea idrililor. devine 1n scur[ timp loqul de revlrsarq. al celor mai multe harisme qi Biserica cu cea mai lnfloritoare 9i mai rodnir:i viati duhovniceasci qi social!. Din cele scrise Corintenilor, alliim ci bxistau ln Biserica lor unele categorii de harismatici: ,,pe unii i'a pus Durnrrezi:u in Biserica: lntii apostoli, al doilea prooroci, al treilea lnvd{itori" etc. ([ Cor. 12,28-30), Se pare insd ci acegtja din primele 3 categorii nu erau sirnpli harismatjci,'ci for' la care erau evidente 9i harismau o adevirate ierarhje bisericeasc, mele respective. Aceqtia oiiciau Tainele-1i adn4inistrau Sfinta Euharistie,
grt. Justin lfoisescu,

Sl

Pavel qi eirre cdlor Inai dc aearD6 cottrunl6ri.'.,

408

Magbtra;nd Pr.

L MIRCEA

asupra cereia accentuiazl a$a de mult Apostolul (l Cor. ll, 20-271. Dc altfel chiar cei care aveau simple harisme, tot in cadrul cultului liturgic le exercilau (ci. I Cor. 14,26-30). Teodoret di undeva o explicafie, dupd care apostolii desigur cei harismalici episcopi. caci zice: ,,pe cei care se nrrmesc acum episcopi, - erau ii numeau atunci Apostoli; cu trecerea timpului numele de Apostol s-a rezervat lnsd Apostoiilor cu adevdrat, iar cel de Episcop s,a dat celor numiii odinioarl Apostoli" e5). Pobivit acestei informa{ii 9i alituri de cea a Didahiei XIII 9i XV qi a allor comentatori aminti{i, dupE care ,,proorocii $i invltitorii" ar Ii episcopj $i preoti sau ,,preoti gi diaconi" urmeazd ci aci este vorba nu de o ordine harismatici ci de o adcvlrati ierarhie bisericeasci. De alttel, insdgi slujirea preoleascl este o harism5, dar una permanenii. Cu acestea se pune problema raportului dintre harisme gi ierarhia bisericeascl. ,,$i Lrna 9i alta sint de esen{i harismaticE. Sefii ierarhiei primesc li ei harisme potrivite funcfiunilor (l Tim. 4, 14; Fapte 20, 28; ct.6, 6), ceca ce este in leg5tur5 cu hirotonia ca rit a comunicErii autoriti{ii qi capacitdfilor harismatice. Deosebirea intre cele douii leluri de daruii: harismaticc 9i ierarhice se recunoagle mai ales in aceasta cI posesorii harismelor pure le primesc direct de la Sfintul Duh, care le imparte Ior cum ii place; pe cind delinitorii de harisme icrarhice ierarhia bisericeasc5 sint alegi de cipeteniile Bisericilor gi Je primesc -prin hirotonie, degi in cele din urmi sfintiti de Duhul Sfint (Fapte 20, 28). Trebuie se recunoagtem, apoi, cb re-vdrsarea de pure harisme apare ea uneori legatd de un rit al punerii miinilor (Fapte I9.6), al clror drept Si exclusiv 11 au qefii ierarhici gi deci harismaticul nu este independent de autoritatea ierarhici. Fiindc5 autoritatea ierarhicl, aga cum apare ln cazul Sfintului Apostol Pavel (I. Cor. 12Si 14), exercitd puterea recunoscuti de a controla 9i a reglementa exercitiul public al harismelor. Harismaticii apar deci subordonali organizlrii ierarhice, fa{d de care ei rru sint de altfel eterogeni" e6). Faptele nu amintesc nimic de viala acestei mari comunitetri, dar din Epistolele adresate Corintenilor se vede cE aci s-au pus cele mai multe si cele mai de seam[ probleme de via{I cregtinE, care-i preocupau. A$a slnt: idolotitele, clsltoria qi desiriul, clsltoriile mixte, cultul 9i agaptsle (I Cor. ll,2-26), harismele, egalitatea gi libertatea membrilor familiei Ei societ5{ii toti fiind una ln Hristos raporturile dintre cregtini $i necre$tini - l4\; (I Cor. 6, 10, 12; II comp. 7, 12, colectele duminicale (l Cor. 16, l,3) elc., loate rezolvate de Apostol ln spiritul cregtin.

d)
A doua mare comunitate

Blserica din Efes.

pe care o

inliinleazi Sllntul Pavel dupii Corint, este cea din Efes. Venind de la Corint unde lasi in locul idolilor o Biserici puternici gi bine organizatd, poposeqte la EIes. Trecuse pe aci, Apolo gi aruncase simin{a Evangheliei, dar nedeplin ldmuritd. Nu gisegte declt 12 ucenici care cunogteau numai botezul lui Ioan. Ii boteazd ln numele
95. Teocoret, Comontar la, I Tim. S, 13, cita,t dupU. Andrutsos, Dogxo.atica, tra-d Pr. D. Stiniloae, Sibiu 1930, p. 305, n. 6. 96- Cf. LemoDnyer, Thologie itu Nouveau Te8ta,rqetrt, P&rls 1928, pp. 130-131

OH,GANIZAREA BISERICII SI VIATA PRIMILOR CRE$TINI

lui Hristos Qi punindu-Ei mlinile pesi griiau ln limbi gi prooroceau. (Fapt

si loveasci plginismul iace dil Eies, cel mai de seami centru de propov;duire a Evangheliei in As!a Mici" e7) . De fapt, aciivitatea lui la Etcs s-a iiltins ,,ma i ii'r iozrlzi ,4sia" (Fapte 19, 22) ,nienejnd Bise.ici gi in jur-ul Efesului. incepind actiliiaLea misionarl, preCicil trei luni in sinagogi, dar ocniru ce unii iudei se inpotriveau, s-a dcplrtat de la ei 5i osebind pe ucenici ii inviia zilnic in Ecoala lui Tiianus (19,9). In Efes propovidueste 3 ani. sivirqind tot Ielul cle minuni care ii iniErea acti',.itatea. Erista Ia Eics si rrn misticism bolnivicios, pe care il intretineaLl vrijitorii iLldei si fjgini. Pi{arria fiilor lui Scheva, care fEceal pe exorcigtii, prcti:rzind cit ;lungi demonii (19, l3-17), i'a ingrozit pe .oii iudeii 9i elinii cc lbcuiau in Etes, inc?t ,.multi au prirnit cledinla in Hristos gi veneau de se mfr[urisciu gi spuneau faptele lor" (19, 18). Slintul Ioan Hrisostom socotegte cI aci este vorba de,,mlrturisirea picatelor" !8).Semnll acestei clinle se gi produce indati prin aceea cd ei aiiuc cdrfile de r.,rljitorie, in valoare de cincjzeci de mii de arginti si le ard. ,,Marele rug de la E[es era dovada triumfului Evangheiiei asupra intunericului, magiei $i srperstitiilor, gi cl rEmtne una din marile biruin{e ale Apostolului neamurilor. Prin arderea cirfilor efesene, lumea cea noul care ia fiint5, odatl cu nagterea cregtinismului, iqi arati hotirlrea nestri mutati de a arunca Ce pe umerii ei, povara grea a superstifiilor 9i r.rijitoriilor de tot felul"ee). Secretul acestei victorii strilucite a Stintului Apostol Pavel sti in atagamentul s5u prol nd de Hristos, ln duhul lui misionar si jertfelnic, in credin{a lui nestr5mutatd $i in Cragostea lui de oameni, pc care-i vrea mlntuiti. In EIes. ca Si in Corint, in buni parte succesul Apostolului se datoregtc faptului cd a lmpletit munca misionari, cu lucrul manual, agonisindu,si ii prin munce cele necesare traiului sEu qi a inso{itorilcr s5i, qi aiutind lot odat5 pe cei lipsiii, lncit a p[tut zice cE: ,,mai fericit este a da declt a h.ra" (Fapte 20, 32, 35), gustind astiel $i din satisfactia bineiacerii. Cure ta de idolatria, superstifiile Qi vrljitoriile ei, cetatea Efesului de vine o puternice Bisericd, o cetate a lui Hristos, in care abundl harismele, ca $i ln Ierusalim si Corint (Efes.4, l1-13). Pe ling; ceilalti harismatici: Apostoli; Prooroci, Evangheligti gi Invltetori, apare aci o categorie deosebitd ,,pdstorii". Dupi unii comentatori, ,,numirea de pistori Ei inv5fitori, corespunde numirii de episcopi $i preoti (cf. Fapte 20,28; Fil. I, t) ca unii ce sint liturgtisitori ai tainelor ei totodate invEtitori" 1oo). Acestia sint ..preotii" qi ,,episcopii" din Efes, pe care'i cheami Sflntul Pavel la l{ilei, la sfirgitul celltoriei sale misionaie (Fapte 20, 17,28). Se gtie cd dupE plecarea din Efes, ln drum spre Ierusalim, marele Apostol a trecut prin Corint, de xnde a luat pe cei $apte colaboratori ai sHi (Fapte 20; 4) cate erau rlelegafii diferitelor Biserici. ,,Cei $apte oameni
aceea,,r.,cind

idoli, de superstitii. magie gi vrijito

::,.;

'

9?. Justla Moisescu, Sf. P' 98. Sf. Ioan llrisostom, op.
99.

406-407.

el Ei viata celor mai de Bea.rl,E comunititt..., p.404. OmiI. XLf. & Mig:1e, P. G, I-x, col, 290 Justin Moisescu, Si. Pavel tl vieta. celor-rBa.i de Eam4 com[nitnli... pp.

clt,

10C H. BoveD!:[, Cromnt$&fo Efe6eni, Bucure8ti 1s28, p. s5.

8S

Magistrand Pr. L MIRCEA

numiti, slnt delega{ii Bisericilor carc duc la Ierusalim colccta pentru s[raci: Macedonia c rcprezental; prin Sosipalru, Arisiarh Si Secllndus; Galrtia prin Caius 1i Timotei; Asia prin Tihic $i Trotim. N-a fdcut menliuno de dclegafia Ahaiei, unde colecta fu totugi organizati de Tit (lI Cor. 8, 23)" 101). la Filipi Pavel ia Ei pe Luca 9i merg la Troa, iar de acolo a plecat apoi _ -De Ia Milet cu loli insofitorii. Aci a chemat de 1a Eies pe slujitorii Bisericii, pentru a le da instrucliunile pastorale5i a-gi lua rimas bun de la ei, deoarece plcca definitiv, incheindu-;i activitatea misionari, in accste pirli. Duhul Sfint mlrturisca prin cetEtj ci el va fi legat gi va avea necazrlri la lerusalirn (Fapte 20, 22-23\. ,,Preotii Bisericii" din Fapte 20, 17, sint aceia$i c[ ,,episcopii" din 20,28, termeni folositi unul pentru altul. ,.Episcopii se numesc preofi gi preolii episcopi, iar la Efes a trimis sI cheme preotii n[ episcopii"1oz),

i
f.

l
I

I
I

I
I I

zice Ecumenius. Trebuie si tirem seama ci degi cei doi termeni se puteau intrebuil{a unul pentru altul cu ambele lnscmndri, existau tc'tu$i aminCoul func[iunile de preot gi de episcop. Numai c5, cea de episcop nu este aritat; inci prin acest termen. Sfintul Iacob era episcop Qi nu estc nunit niciieri ca atarc. La fel Timotei 9i Tit. etc. Apoi, acegti preoti ori episcopi nu puteau fi nrprobabil Colose, Laodiceea mai din Efes, ci gi din imprejurimile lui, etc. Ei este posibil chiar ca intre acegtia si fi fost unii diaconi 9i preoli gi poate chiar episcopi. ASa incit prin acegtia sd se inleleagd intreaga ierarhie, cum e cazul in Fapte 15, 2, 4,6,23. Sfintul Ioan Hrisostom ii nume$tc pe acegti npeo66repor din Efes,,conducitorii bisericii"103). Sf. Irineu $i attii dupe el suslin ce ,,SI. Pavel a chemat la sine pe episcopii gi preolii nu numai din Efes ci 9i dir Bisericile vecine, ceea ce este foarte probabil. Sfintul Timotei Episcopul Efesului era atunci cu Sfintul Pavel (Rom. 16,21). De asemenea, trebuie sd credem c, exista ln locul sdu un alt episcop pentru a conduce in lipsa lui, cu preolii sEi, $i cd episcopii cetllilor veciae se intilniri deasemeni aci"10a). De altfel ,,preolii 9i episcopii se arati, deopotrivi, pe vremea Sfinfilor Apostoli, ca $i in zilele noastre, in Biserica Ortodcxi, sivirgitori ai lucririi preote$ti, legate de harul dumnezeesc cu care fiecare este lnzestrat, prin sfinta taine a hirotoniei 105). Apoi, fie-cd erau numai preoti, fie cd erau unii preoti $i altii episcopi, poate chiar Si diaconii aceitia sint chemali pentru a li se da ultimele indrumiii pastorale. In aceasfi catehezd pastorald li se spune: ,,luati aminte Ia yoi $i la toata turma, ln care Duhul Sfint v-a pus episcopi ca si piStorili Biserica lui Dumnezeu, pe care a ci$tigat-o cu singele snu" (20, 28), prevenindu-i ci vor intra ,,lupi repitori" in turmd.

l f t'
I I
ll

101. Jacquier, oI,. cit-, p. 59?. 102. Ecumeniu& op clt., col. 256; cp. Teofttq.ct, op, cit., col. 780. 103. Sf- Ioa^E HrisoatorE, op. dt., Omil. f-fv, 1, col. 3O7. 104. Sf, rrirxeu, Contra, elcziilor, (1, III, c. 13), dup!. Petit, op. cit., p. 2B?; cpJacquier, op, cit,, p. 604. 105. Jusun Moisescu, Iera.rhia biseric{aEri, in epoc.s, ellostotici, art. tn (Mityopolia Oltenieir, ar. Iry, rlr. 1-S, ia,[uarle.mertlt 7954, p,74.

i,

.T

ORG-{N]ZAREA BISERICII -SI VIATA PRIXI]LOR CREgTINI

Interpretind acest text, Slinlul Ioan Hrisostom, vcde in el trei pricili prin care sint legali de turma lor pestorji spirituali: ,.prima nevoie este, cI ave(i hirotonie de la Duhul Sfint Sfint v-a pus"; a doua este ,,ca - ,,Duhul iar a ireia pricind ,,ne carb a ciEtigat-o si pistorili Biserjca lui Dumnezcu"; cu singele siu; 9i adaogi... Stiipinul pentru Biserici ru qi-a cluiat nici sirgele Siu; iar noi dispretuim mintuirea fraiilor. $i acolo ca si iinpace pe vrljmaii gi-a vlisat singele, iar trr ru po{i pistra pe piieteni" 1c6). Biserica lui Dumfiezeu are ici sensul de unicjtaie, de sfinlenie gi tle universalitate, de umanitate rlscumpdrati de Hristos si infr.ititi Cin iudei qi pigini, ficind din cei doi una, un om nou impdcindu-i cu Dumnezeu intr-ur trup prin cruce (Efes.2, 15-16). Aceastd Biserici este trupul tainic al lui Hristos (ci.5, 23). De aceea s-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinleasci gi s-o faci Biserici sliviti, sfiati 9i fird prihani (Efes. 5,25-27). Acum, Apostclul incredinfeazd ierarhiei soarta Bisericii, care pind aci fusese in grija sa. Din ceie aritate se vede ci Efesul avea o ierarhie bisericeascd bine alcituiti. In aceastd unita[e in Duh 1i dragoste. intre Hristos Si Biserice este priviti Si viata iamiliari qi sociali, cxpresia cmului nou (Eies- 4, 23-25), a vietii celei noi in Hristos; si in ea sint rezolvate ceie mai esenliale piobleme de dreptale 9i de viall sociali; munca gi robia, czisitoria Ei dreplurile omului, iemeii Si copilului. Prin eg"litatca de drepturi a tuturor oamenilor, se desfiinlcazi, principial, robia, to(i liind egali, robi gi slobozi ficind una in Hristos (Efes. 2, 15; Gal. 3. 28). Munca este ridicatl la rangul de virtutc cre5tin5 qi sociali, iamilja esie consolidati gi cisSloria ridicath la rangul de taind sflntl; sofii egali, iar copiii siinli $i considerati un dar al lui Dumnezeu. ,,Casitoria devine o 5coali a virtutii pentru educafia soiilor 5i I cofiilor 1or pentru vesnicie. Fiecare casi gi fiecare familie trebuie sI lie reflexut Bisericii, cici Domnul spusese ci ,,unde sint doi sau trei in numele Meu, acolo sint gi Eu", unitri in legltura credinlei coraune, ei erau un trup Ei un Duh"1o?). ASa se desfSgura viala Bisericii dir Efes.

Cu Efesul iqi incheiase Siintul Apostol Pavel misiunea sa in pIr{iie Macedoniei, Greciei, ,qi Asiei. Dupd cc merge la Ierusalim, incep pentru el necazurile cele mai mari: prigoane, inchisorj, judeeti etc Arestat la Ierusalim, dupd ce trece prin inchisoarea de la Cezareea, este trimis la Roma, 1a iudecata Cezarului. Aci proporridueg[e doi ani Ei lntireqte comunitatea creStini din Rom4 (Fapte, 28, 30). De;i nrt era lntemeiatd de el, Biserica din Roma este lsse consolidaii de ApoStolul neamurilor, atit priu epistola pe care le-o scrisese cregtinilor din Roma, inci pe cind era in Corint, cit Ei prin propoviduirea pe care o face aci. Alte date nu ne nlai

e)

Biserica din Roma.

dau Faptele Apostolilor. Din Epistola citre Romani, deducem cI exista la ei un cler orga.nizat, care oficia botezul (cf. Qom.6, 3-8) $i SIinta Euharistie, (cf. Rom. 1). Biserica din Roma se bucura 9i ea de o seami de daruri duhovnicegti dintrc cele mai importanle intre care IigureazS: prolelia, diaconia (slujba), di dascalia, lntiistatdtorii (cf. Rom. iz, e-81, eic.' care par a fi lost cu frrnc100. Sf. Ioa[ lldsoslonl oP- cit., OmiI. XLIV, 2r Migrc, P. G. LX, col. 310 107. Farrar, Prilnele zil ale Crettinismului, I, p 193

.'.i

Megist.aL(l Pr, I. MIRCEA

tiuni ierarhice. ,,Biserica cregtini din Roma se compunca din populafia cea mai de jos 9i membrii ei din iudei ;i pigini alcituiau probal;il doui comuni' tlti aproape separate sub corduccrea a deosebiti presbiteri (preoii") 108). Intre grijite de cipeienie alc crestinilor de aci Slintul Pavel pune gi supunerea falS de stdplniri $i indatoririle fafi de Stat, clrora le dI o aten' liunc Si o explicalie -deoseb iti. Duprj principiul pus de lllntuitorul: ,,dafi CczarulLri cele ale Cezarului si lui Dumnezeu ccle ale lui Dumnezeu" (Mat.
22,

2l). Apostolul porunce$te creqtinilor si se supunii stdpinirilor. ,,Tot suflctul si se supuni stlpiuirilor mai inalte ciici nu estc stiipinirc dccit de la

Dumnezeu, gi sfiipinirile care slnt. de Ia Dumnezcu sint rlnduite Aga cd cel ce se irnpotrivegte stlplnirii, se impotriveste orlnduirii lui Dumnczeu.gi va lua osindl" (Rom. 13, l-4). Tot in cadrul acestci atitudini, vede el ii indcplinirea lndatolirilor cetlteneiti, cdtre Stat. din care amintegte unele (Ronr. 13, 6-8), 9i tonte dirijate $i doninate de iubire carc este implinirea lcgii (Qonr. 13, l0). Aceasla cra atituditrca creqtinil<-rr fate de stipinirile piigine. Stintul Pavel se supune pretorilr-,r care-l bat qi.l lnchid (Fapte 16, 22-40); se Iasii dus la tribunalul lui Galio (18, l2), la Cezareia inaintea lui Felix (23,24), apoi la judecata Cezarului (28, 19) etc. I.a lcl qi ceilatli Apostoli. Iu ce privepte latura filantropici, aminte$tc qi rc'manilor daloria de sprijin 9i dc ajutorare a aproapelui $i a iratilor de departe (cf, Rom. 15, 1"12, 26-271. Dacir existau gi Ia Roma agape $i daci se firceau colectc, nu avcm nici un indiciu. Li se aminteqte lnsd, pilduitor, ajutorul celor din Macedonia pentru ,,stilltii din Ierusalim", ca o datorie a pdginilc.rr Ia{d dc darurile dLrhovl'licc$ti, de care ei s-au impirtipit de la aceia (Rom. 15,26-27). Din epistole ludm cunogtintd 9i de alte Biserici, probabil tot paulinc, ca: Biserica din Chenhreia 9i Bisericite din casa lui Acvila qi cea a lui Caius (Rom. 16, l-23); sau Bisericile Asiei (l Cor. 16, 19), ctc. Cu amintirea despre activitatea Sfintului Pavel in Roma se lncheic Faptele Apostolilor, in care autorul lor ne-a descris pe scurt activitatea Apostolilor, desvoltarca qi organizarea Bisericii gi a vieJii primilor creEtini-

CONCLUZIE

ln tumina datelor aflate in Faptele Apostolitor gi - unde aceslea au ..tipsit aci - ln epistolele pauline, Biserica apare lncepute gi temeinicitd de Hristos, lnfiihlatd la Cincizecime 9i deslvlrgitd de Duhul Sflnt, care rlmine
apoi ln ea li o umple de darurile $i prezenta sa. Ea este r5splndite, organizati qi condusd ln chip vizut de Apostoli mai lntii gi apoi de ierarhia bisericeasce infiinlatl de ei. Risplndit5 in ldri qi la popoare diferite, EvangheIia face, din oamerii Si neamurile cele mai lndugmEnite, o singurd Bisericd, un popor infri(it in dragoste 9i ln credinld, o Biserici a lui Dumnezeu. Viala gi organizarea acestei Biserici apare impletitd cu viala Apostolilor. Organizarea ei este ierarhicE cu cele trei trepte, iar conducerea ei apare
108.
E

arrar, Yia!4 qt opolsle SI. Ap. Pavol,

m,

p.

143.

OR'GANIZAEEA

BISMICII 9I VIATA PRIrtrILOR CRE$TINI

qf

sinodal5. In general slujitorii bisericeEti apar li harismatici pcntru cI, pc lingd ,,harisma" ierarhicd, sing[ra permancntl gi absolut indispensabild in Biserica, ei aveau $i alte harisme pc care, uneori le puteau avea s,i un:i dintre credinciogi. Dar acegtia erau totdealna in depcnden{d de Apostoli Ei de ierarhie, care avcau autoritatea de a le controla, disciplina $i chiar intcrzice, cind nu zideau Biserica (l Cor. 14, 13,28) Ajutali de aceste daruri spiritualc, Apostolii intemeiau Biserici pretutindeni gi lc organizau cu cler ierarhic, dindu-le un drum nou Qi o viatri noul religioasi si socialh. Daci in cc priveste via{a religioasS, Biserica era unitari, ln tot Iocul. datoriil ullititii de credinte li cult, in laturea socialS era organizat, diferit. In lerusalim, pe principiul comunitarist, se ducea o via{i de obqte cu comunitatca de Lrunuri; iar ln celelalte Biscrici din alarzi, adici in lumea pEgina, r'iala IUnc, tiona pe principiul aceleiagi dragostc Ai frifii universale, fiecare dispunind ins5 de bunuri proprii, dir care implrtdSeau 9i celorlal[i. Expresia accstci dragoste [atI de tlalii din aiaril 9i dc dcparte, erau colectele care constitulau totodatl qi un mijloc material dc solidaritate sociald ;i universalS. In chipul rcesta, cre$tinismul cra indrumal nu nurnai spre la{urca intelioa rZ-sp iriluali, ci mai ales spre Iaturea Iui practicl-scciald. El era acfiune, era via[5 noud gi pilduitoare, Irifelnicd qi pagnicii, in care 'displreau deosebirilc de neam, ras5, sex, ori rang social, etc., fiindci toti deveneau una in Hlis[os. Credinfa era unitd cu fapta, dogma cu viata. Supunerea fald de stdpinirile cele mai inalte era o porunci, iar dragostea, care prisosea ln toate, fdcea si dispar5 ura gi chiar rlceala dintre oameni 9i sii s6 statorniccascd raportuti de btule relatiuni, de prietenie qi colaborare armonioas5, chiar cu necregtinii. A9a era intre oameni Ei tot aga intre popoare (cf. Efes. 2, 14-16; I Cor. 17, 12.15). Aceleagi principii noi de viale religioasd $i sociale celeuzeau pe [oti, iar viaia comunifilii devenea pilduitoarc Ai pentru necregtini. ,,Comunititile creqtine ale timpurilor primare erau ca nigte faruri, ce rlspindeau plni de. parte mAnunchi de raze strilucitoare, ln mijlocul lntunericului pro[und dimprejurul lor. Prin viata ior ele dovedeau ce intr-insele se aflau puteri de viald noul, puterile lumii viitoare, capabile de a reinnoi vechea lume in descompunere" 10e). Asiiel, idolatria, magia, misticismul bolnav, superstiliile gi ignoranla, erau lnldturate $i oamenii erau liberati de ele, ca dintr-o robie, prin lumina Evangheliei lui Hristos. Acum ia nagtere o lume nouI, Iuminate, lnfrelilZ, pa$nicE, rlvnitoarqde muncd rodnici in slujba aproapelui; familia sfinjiti, munca ridicate la rangul de virtute morald gi sociali, slintiti de insu$i Mintuitorut Si Apostolii care au practicat-o.,,Bisericile cregt!re se conduceau tocmai de aceastl reguli a muncii prin care s-a creat aPoi o lume noue" 110). Ca mijlo3ce de legiturl lntre membrii ei gi Bisericile de pretutindeni, ln afari de doctrine $i cult erau agapele gi colectele. De asemenea, erau epislolele Sfintilor Apostoli, care circulau din loc in loc, de la o Biserici
109. Fa,rrar, P nrele zlte a,le Creqttnl6mulul, 110. Ideh, ibideo, pO. 2@-209.

I, pp

1s1-192.

Maglstrand Pr, I. MIRCEA

la alta; apoi vi2itele Apostolilor Ei inso[itorilor lor, etc., care ficeau legitura de idei gi schimb de experienti duhovniceasci. Atit dc mare unitate $i solidaritate spiritualS se fdcuse intre cregtinii de pretutindeni, lncit chiar gi martirii erau socotiii comuni tuturor Bisericilor gi lntregii creEtiniti{i. Cu astfel de"viajd, crestinii, firi arme gi fir6 rlzboi, ,,au biruit lmperelii".gi au incre$tinat popoarele lumii, infretindu-le treptat in Hristos. Acesta este cregtinismul autentic aga cum l"au tliit Apostolii, cum 1-au practicat primii creqtini 9i cum il descriu !'aptele .Apostolilor 9i Epistolele lor.