Si daca ....

Am fost invatati ca exista bine si ca exista rau, dar ca scopul nostru este lumina, cautand mereu sa distruga tot ce era catusi de putin intunecat. Apoi a venit cineva si a zis: Pai daca atat ne infoiem sa distrugem raul si sa ramana doar binele ... atunci ramanad doar binele si ne mai existant raul ca si valoare de etalon ... cum am mai numi acest bine ??? Suntem prin definite duali. Acest lucru il accepta toti din orice tabara ar fi. Sunt toti de acord si cu faptul ca societatea este foarte bolnava. De ce? Aici lucrurile se complica. Gasim mereu scuze si motive in afara ariei noastre de confort. Dam mereu vina pe o arie imensa de factori externi si tragem cu totii in toate directiile sa ii schimbam pe restul care nu sunt ca noi. Pentru ca ... ei sunt de vina ... nu??? Tot mai multi cauta sa faca bine si in calea binelui lor fac numai rau, pentru ca asa il vad cei carora le era bine asa cum erau pana sa ii schimbe cei veniti cu noile reguli. Dar sunt sau nu regulile bune? Este mai buna anarhia? Aici deja intram in alte discutii ample. Din punctul meu de vedere regulile sunt bune atunci cand ajuta la echilibare si dezvoltare si fac rau cand cauta sa traga multimea spre beneficiul catorva tinandu-i din evolutie pe restul ... Un ceva anume m-a facut sa ma gandesc unpic mai departe ... Mergand pe ideea de bine vs rau = lumina vs intuneric/ atractie vs respingere / energie feminina vs energie masculina ... Dumnezeu este vazut ca si energie masculina/ cel de lumina/ cel ce te impinge spre ... aici din nou putem vorbi foarte mult catre ce ne impinge cel de lumina ... ; dar ce este Lucifer??? Daca ar fi sa mergem strict pe dualitate; lucifer este energia feminina/ cel ce prin intuneric atrage ... La ce duce aceasta atractie??? Toti se vor ingramadi sa zica normal ca numai la rau numai la intuneric ... dar de ce? O anume persoana, fara sa dau nume, intr-o anume lucrare spune: Dumnezeu ne impinge in intuneric sa putem cunoaste astfel lumina. Intrand astfel in intuneric si pasind in el cu toata fiinta noastra cunoastem lumina. Ajung astfel fara doar si poate la o singura cuncluzie. Zic eu destul de simpla. Pe care stramosii nostri o stiau, o acceptau si acceptand-o puteau trece mult mai usor prin toate: Prima regula este sa acceptam pe deplin atat lumina cat si intunericul ca facand parte din noi si sa construim pe baza acestei reguli. Impletind mereu lumina cu intunericul pentru a da nastere unei creatii care sa ne ajute nu sa ajungem in lumina sau in intuneric ci sa ne ajute sa invatam cum sa le echilibram si cum sa le simtim pe deplin pe fiecare din ele si pe ambele impreuna in echilibru deplin. Telul nostru nefiind lumina pura sau intunericul tenebru ci echilibrul.