Sunteți pe pagina 1din 32
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular
Elemente de anatomie si fiziologie a aparatului cardio- vascular

Elemente de

anatomie si fiziologie a aparatului cardio-

vascular

SISTEMUL CIRCULATOR Sistemul circulator este format din inim ă , artere, capilare ș i vene.

SISTEMUL CIRCULATOR

Sistemul circulator este format din

inimă, artere, capilare și vene.

În cadrul sistemului ciculator sanguin se deosebesc, din punct de

vedere anatomo funcțional, două circuite

ale sângelui, strâns legate între ele și denumite marea circulație sau circulația

sistematică și mica circulație sau circulația

pulmonară.

Aparatul cardiovascular sau circulator transportă sângele în tot corpul. Funcţiile aparatului circulator sunt

Aparatul cardiovascular sau circulator transportă sângele în tot corpul. Funcţiile aparatului circulator sunt multiple: aprovizionarea organismului cu oxigen,

substanţe nutritive, vitamine, hormoni şi eliminarea

dioxidului de carbon, îndepărtarea diverselor reziduri metabolice spre ficat (detoxifiere) sau rinichi (excreţie).

Aparatul cardiovascular este alcătuit din inimă și vase

de sânge. Organul central este inima sau cordul de la

care pleacă, vase de sânge mari (artere) care transportă sângele bogat în oxigen și vase care se întorc (vene), prin care se transportă sângele sărac în

oxigen.

Anatomia inimii – poziționare Inima (cordul) este organul central al aparatului cardiovascular; organ muscular cu

Anatomia inimii – poziționare

Inima (cordul) este organul central al aparatului cardiovascular; organ muscular cu rol de pompă aspiro- respingătoare și este situată în mediastin între cei doi

plămâni. Are forma unei piramide triunghiulare, cu axul îndreptat oblic în jos, la stânga şi înainte. Astfel, 1/3 din inimă este situată la dreapta şi 2/3 la stânga planului mediosagital al corpului. Greutatea inimii este de 250-300 g. Prezintă o faţă convexă, sternocostală, şi o faţă plană, diafragmatică. Cele două feţe se unesc printr-o margine mai ascuţită, marginea dreaptă. Marginea stângă, rotunjită, vine în raport cu plămânul stâng. Baza inimii este situată posterior şi la dreapta, aici găsindu-se vasele mari ale inimii. La baza inimii

se află atriile, iar spre vârf (apex), ventriculele. Inima este

singurul organ muscular care se contractă ritmic, fără intrerupere, din viaţa embrionară până la moarte. Automatismul cardiac este asigurat de un centru specializat (nodul sinusal), de la care porneşte stimulul cardiac.

Poziționare

Poziționare

Poziționare
Poziționare
Structura Pereții inimii sunt formați din 3 straturi: - miocardul (mușchiul cardiac) – reprezintă peretele

Structura

Pereții inimii sunt formați din 3 straturi:

- miocardul (mușchiul

cardiac) – reprezintă

peretele muscular al inimii, fiind partea cea mai groasă a peretelui cardic.

Este format din țesut

muscular. - endocardul – țesut care căptușește încăperile

inimii

- epicardul – membrană seroasă care îmbracă la exterior miocardul .

care căptușește încăperile inimii - epicardul – membrană seroasă care îmbracă la exterior miocardul .
Proprietațile miocardului  Ritmicitatea este proprietatea cordului de a se contracta succesiv ca urmare a

Proprietațile miocardului

Ritmicitatea este proprietatea cordului de a se contracta succesiv ca urmare a impulsurilor contracţiile generate de nodul sinoatrial. Aceste impulsuri sunt urmarea unor modificări metabolice care au

loc în sistemul excitoconductor.

Conductibilitatea este proprietatea miocardului în specil a ţesutului nodal de a conduce unde de contracţie de la nivelul nodului sinoatrial în întreg cordul.

Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde printr-o

contracţie la stimuli adecvaţi.

Contractilitatea este proprietatea miocardului de a se contracta atunci când este stimulat adecvat. Contracţiile miocardului se numesc sistole iar relaxările diastole.

Automatismul cardiac - Inima, menținută în condiții fiziologice ,în afara organismului îsi continuă activitatea prin funcționare spontană,

repetitivă, cu caracter ritmic, numit automatism. Suportul morfologic

al automatismului este sistemul excito-conductor al inimii sau țesutul nodal.

Camerele inimii  Inima este impărțită printr-un sept în două jumătăți . La rândul lor

Camerele inimii

Inima este impărțită printr-un sept în două jumătăți. La rândul lor cele două jumătăți sunt împărțite în camere. Cele două camere superioare ale inimii sunt numite atrii iar cele două camere inferioare poartă

numele de ventricule.

Atriile primesc sângele venit la inima din corp și ventriculele pompează sângele de

la inima spre organe. Valvele permit

sângelui circule într-o singură direcție

între camerele inimii.

Morfologic inima este împărțită:  de un sept longitudinal care împarte inima în 2 parți

Morfologic inima este împărțită:

de un sept longitudinal care împarte inima în 2 parți: inima stângă (conține sângele arterial

bogat în oxigen care este trimis pe cale aortică

în marea circulație) și inima dreaptă (conține sangele venos - sarac în oxigen - pe care îl trimite în mica circulație). de un sept transversal care împarte fiecare sector în 2 cavități: cavitatea atrială, situată în partea superioară a inimii, cu pereți mai subțiri și cavitatea ventriculară, situată spre vârful (apexul) inimii, cu pereți mai groși.

Valvele inimii

Valvele

inimii

Valvele inimii
 la nivelul septului transversal se află orificiile de comunicare între atrii și ventricule, fiecare

la nivelul septului transversal se află orificiile de

comunicare între atrii și ventricule, fiecare prevăzut cu câte o valvă:

o valvă mitrală (bicuspidă) cu 2 valvule -

permite sângelui bogat în oxigen să treacă din

atriulul stâng în ventriculul stâng.

o valva tricuspidă cu 3 valvule - permite sângelui venos să treacă unidirecțional, din atriul

drept în ventriculul drept.

ventriculul stâng prezintă un orificiu pentru artera aortă, prevăzut cu o valvă numită valva aortică

ventriculul drept prezintă un orificiu pentru

artera pulmonară, prevăzut cu o valvă numita valvă pulmonară.

Vasele de sânge  Vasele de sânge mari (artere, vene), mici (capilare) sau intermediare (arteriole,

Vasele de sânge

Vasele de sânge mari (artere, vene), mici

(capilare) sau intermediare (arteriole, venule),

străbat întreg corpul, transportând prin ele substanţe esenţiale pentru viaţă. După conţinutul sângelui în gaze precum şi în alte substanţe, circulaţia are două componente majore, una arterială şi cealaltă venoasă.

Circulaţia arterială  Arterele sângele de la inimă spre ţesuturi .  Capilarele - după

Circulaţia arterială

Arterele

sângele de la inimă spre ţesuturi. Capilarele - după ce sângele a străbătut arterele mari şi mici ajunge în reţeaua vaselor capilare. Capilarele sunt vase scurte (0,5cm) şi cu diametre microscopice . Aceste minuscule canale, permit trecerea prin

circulă

sunt

canale

mari

prin

care

pereţii lor subţiri, în spaţiul interstiţial, şi de aici în celule şi retur (din celule înapoi în circuitul sanguin), a apei, a proteinelor plasmatice cu

masă moleculară mică, a unor elemente

figurate, a mineralelor ionice, a gazelor, a substanţelor plastice ori energetice, are loc schimbul nutritiv (nutriţia celulară)

Circulaţia venoasă  În cadrul sistemului circulator, sângele este adus înapoi, la inimă, prin componenta

Circulaţia venoasă

În cadrul sistemului circulator, sângele este adus înapoi, la inimă, prin componenta venoasă.

De la ţesuturi prin capilare, sângele revine la

cord prin venule, care unindu-se se captează în vene. Vena cavă superioară şi vena cavă inferioară, sunt canalele care colectând tot

sângele venos al circulaţiei mari, se deschid în

atriul drept.

Factorii cei mai importanţi care asigură desfăşurarea optimă a circulaţiei venoase sunt:

respiraţia, contracţiile ventriculare, contracţiile musculaturii scheletice ale membrelor inferioare

şi pulsaţiile arterelor.



Artera carotidă stânga și dreaptă - sunt vasele de sânge principale care

transportă sângele bogat în oxigen spre cap și creier.

Aorta - cel mai mare vas care transportă sângele oxigenat din ventriculul stâng către artere

Artera pulmonară - transportă sângele sărac în oxigen spre plămâni

Artera renală - transportă sângele oxigenat în rinichi.

Artera femurală - artera care transportă sângele bogat în oxigen către coapse și gambă

Artera iliacă - artera care transportă sângele bogat în oxigen către pelvis și membrele inferioare

Vena cavă superioară (cranială) - vas care transportă sângele sărac în oxigen și bogat în dioxid de carbon din zona superioară a corpului (cap, gât, membre superioare și torace) în inimă și de aici în plamâni, pentru reoxigenare

Vena jugulară – colectează sângele din craniu

Vena subclaviculară – colectează sângele din membrele superioare

Vena cavă inferioară (caudală) - vasul principal care transportă sângele

sărac în oxigen și bogat în dioxid de carbon din zona inferioară a corpului în

inimă și apoi în plămâni, pentru reoxigenare

Vena pulmonară - transportă sângele bogat în oxigen la inima

Vena iliaca comună este formată din vena iliacă internă și vena iliacă externă și colectează sângele sărac în oxigen de la nivelul bazinului și membrelor inferioare

Vena renală - transportă sângele sărac în oxigen din rinichi

Marea şi mica circulaţie

Marea şi mica circulaţie

Marea şi mica circulaţie
Circulaţia mică — pulmonară.  Circulaţia pulmonară începe în ventriculul drept, prin trunchiul arterei

Circulaţia mică — pulmonară.

Circulaţia pulmonară începe în ventriculul drept, prin trunchiul arterei pulmonare,

care transportă spre plămân sânge cu CO.

Trunchiul pulmonar se împarte în cele două artere pulmonare,care duc sângele

cu CO spre reţeaua capilară din jurul

alveolelor,unde îl cedează alveolelor care-l elimină prin expiraţie. Sângele cu O este

colectat de venele pulmonare, câte două

pentru fiecare plămân. Cele patru vene pulmonare sfârşesc în atriul stâng.

Circulaţia mare — sistemică  Circulaţia sistemică începe în ventriculul stâng, prin artera aortă care

Circulaţia mare — sistemică

Circulaţia sistemică începe în ventriculul stâng, prin artera aortă care transportă sângele cu O şi substanţe nutritive spre ţesuturi şi organe. De la nivelul acestora, sângele încărcat cu CO2 este preluat de cele două vene cave care îl duc în atriul drept.

Contracție și relaxare  Un ciclu cardiac este format dintr-o sistol ă ș i o

Contracție și relaxare

Un ciclu cardiac este format dintr-o sistolă și o diastolă.

Sistola reprezintă contracția miocardului iar diastola se

refera la perioada de relaxare.

Sistola atrială durează 0,1 secunde și are rolul de a definitiva umplerea ventriculilor cu sange. Sistola atrială este urmată de diastola atrială, care are o durata de 0, 7 secunde.

Sistola ventriculară are rolul de a ejecta sângele în aortă (pentru ventriculul stang) sau trunchiul pulmonar (pentru ventriculul drept) care dureaza 0, 3 secunde.

diastola

Dupa

sistola

ventriculară

urmează

ventriculară, care are o durată de 0, 5 secunde. In această fază, presiunea din ventriculi scade rapid si devine mai mică decât presiunea din arterele mari.

Zgomotele inimii  Zgomotele care se aud de la nivelul inimii sunt facute de inchiderea

Zgomotele inimii

Zgomotele care se aud de la nivelul inimii sunt facute de inchiderea valvelor

cardiace. Sunetul mai infundat este dat de contractia ventriculelor si inchiderea

valvelor atrioventriculare. Zgomotul mai

ascutit este dat de inchiderea valvelor semilunare. Valvele semilunare sunt

localizate intre aorta si ventriculul stang si

intre artera pulmonara si ventriculul drept.

Sistemul aortic  Este format din artera aortă şi din ramurile ei, care irigă toate

Sistemul aortic

Este format din artera aortă şi din ramurile ei, care irigă toate ţesuturile şi organele corpului omenesc. Sistemul aortic începe din ventriculul stâng cu aorta ascendentă, din care se desprind cele două artere coronare. După ce urcă 5-6 cm, se curbează şi formează arcul aortic, care se continuă cu aorta descendentă, subîmpărţită în toracală şi abdominală. Terminal, aorta abdominală se bifurcă în arterele iliace comune, stângă şi dreaptă. Dinspre dreapta spre stânga, din arc se desprind trunchiul brahiocefalic, artera carotidă comună stângă şi artera subclaviculară stângă. Trunchiul brahiocefalic se împarte apoi în artera carotidă comună dreaptă şi artera

subclaviculară dreaptă. Ramurile aortei descendente

sunt reprezentate de aorta descendentă toracică care ramuri parietale şi viscerale, aorta descendentă abdominală.

Sistemul venos  Sistemul venos al marii circulaţii este reprezentat de două vene mari: vena

Sistemul venos

Sistemul venos al marii circulaţii este reprezentat de două vene mari: vena cavă

superioară şi vena cavă inferioară.

Vena cavă superioară.

Strânge sângele venos de la creier, cap,

gât, prin venele jugulare interne, de la

membrele superioare, prin venele subclaviculare, şi de la torace (spaţiile

intercostale, esofag, bronhii, pericard şi

diafragm), prin sistemul azygos.

 Vena cavă inferioară. Adună sângele venos de la membrele inferioare, de la pereţii şi

Vena cavă inferioară. Adună sângele venos de la membrele

inferioare, de la pereţii şi viscerele din bazin, de

la rinichi, suprarenale, testicule, respectiv ovare, de la peretele posterior al abdomenului (venele lombare), cât şi de la ficat (venele hepatice). Vena cavă inferioară se formează prin unirea venei iliace comune stângi cu cea dreaptă. Vena cavă inferioară urcă la dreapta coloanei

vertebrale, străbate diafragma şi se termină în

atriul drept.

Sângele  Sângele este un ţesut lichid, compus dintr-o parte lichidă ( plasmă -55%) şi

Sângele

Sângele este un ţesut lichid, compus dintr-o parte lichidă (plasmă -55%) şi una solidă

(elemente figurate -45%), care circulă într-un

sistem închis (sistemul circulator). Faţă de alte ţesuturi, celulele sângelui nu sunt imobilizate, ci ele "plutesc" într-un lichid vâscos (plasma).

Datorită acestui fapt, sângele este un ţesut mobil care reuşeşte să se strecoare în toate părţile corpului.

Componentele sângelui  Plasma - Plasma este componenta lichidă , este un lichid gălbui, uşor

Componentele sângelui

Plasma - Plasma este componenta lichidă , este un lichid gălbui, uşor vâscos. Ea trebuie închipuită ca un

lichid "gros" în care se află în suspensie diferite organite (elementele figurate). Plasma conţine: apă (90%), săruri minerale, proteine (albumine, globuline, fibrinogen, enzime), lipide (colesterină, picături microscopice de

lipide neutre, acizi graşi), substanţe intermediare, hormoni, anticorpi, glucide. Această componentă reprezintă 55% din volumul total sângelui. Dacă din plasmă se exclud proteinele de coagulare,

rezultă serul.

 Elementele figurate  Reprezintă partea solidă a sângelui (45% din volumul acestuia), fiind reprezentate,

Elementele figurate

Reprezintă partea solidă a sângelui (45% din volumul acestuia), fiind reprezentate,

prin 3 categorii de celule: eritrocite, leucocite şi trombocite. Dintre aceste

elemente, doar leucocitele sunt celule

adevărate (prezintă nuclei şi

metabolism activ).

trombocite. Dintre aceste elemente, doar leucocitele sunt celule adevărate (prezintă nuclei şi metabolism activ).
 Rolul sângelui este acela de a asigura: - transportul diferitelor substanţe spre locul lor

Rolul sângelui este acela de a asigura:

- transportul diferitelor substanţe spre locul lor de

destinaţie; ţesuturi şi celule (substanţe nutritive, produşi intermediari, enzime, hormoni, etc.),

- respiraţia tisulară (transportul oxigenului dinspre plămâni

spre celule şi a dioxidul de carbon dinspre celule spre plămâni),

- epurarea organismul (descărcarea din mediul intern, prin

organele de eliminare, mai ales prin rinichi, a produşilor

de dezasimilaţie

- transformarea unor substanţe (prin enzimele pe care le conţine şi mai ales prin transportul compuşilor spre ficat), - imunitatea organismului (prin anticorpii pe care îi conţine),

- repartizarea şi reglarea căldurii în organism,

- menţinerea constantă a echilibrului acido-bazic şi a

balanţei

- reconstrucţii organice, acolo unde este necesar.

şi

a toxinelor),

hidrice,