Sunteți pe pagina 1din 4

Cum a pustnicit si a aflat parintele Cleopa ziua de Duminica 101 ani de la na?

terea marelui duhovnic de la Sihastria Nu pot sa spun ca l-am cunoscut pe parintele Cleopa. Doar l-am zarit o singura d ata, cnd, bolnav ?i ostenit, se grabea cu o rara drzenie sa iasa n fa?a chiliei und e o mul?ime de credincio?i a?teptau cu sufletul la gura sa-l asculte vorbind. Cine crede ?i se lauda ca l-a vazut pe parintele Cleopa nu ?tie ce spune. Pe parintel e l puteai vedea numai acolo unde voia el sa se arate, n u?a bordeiului de sub Pic iorul Crucii sau la chilia din livada Sihastriei, a?a cum aparea el dupa slujba vecerniei - impunator, ca un mparat al simplita?ii. ncins cu bru lat de lna ?i cu pi eptar moldovenesc pe umeri, umplea zarile cu prezen?a sa, n timp ce vocea lui de tu net transforma ntr-o singura clipa asprimea ntr-o mngiere, atunci cnd le spunea oamen ilor, cu un regret de moldovean htru ?i blajin: "Daca a? putea, v-a? lua pe to?i n traista ?i v-a? duce n Rai". Adevarul este ca pe parintele Cleopa nu trebuia sa-l cau?i nicicum. Te gasea el. Te alegea din mul?ime ?i ?i turna n suflet un dor nelamurit sa iei calea Sihastriei. Acolo, n livada mnastirii, puteai sa-l a?tep?i o ora, trei zile sau mai mult. Niciod ata nsa nu plecai fara sa-?i prime?ti rasplata. Mai devreme sau mai trziu, parinte le aparea n pragul chiliei - simplu, neclintit, memorabil, revarsnd asupra mul?imii cuvintele lui nea?teptate, naucitoare: "Ia sa-mi spune?i mie unde era?i voi cu 1 00 de ani n urma? Sa-mi spune?i acum, repede! Sa vedem... Dar unde o sa fi?i peste 100 de ani? Vede?i ca nu sti?i nici unde era?i, nici unde merge?i?... Sa cugeta m deci la cele sfinte ?i sa nu uitam niciodata pe cei trei mari duhovnici care ne pot mntui: Dreapta Credin?a, Smerita Smerenie ?i Sfnta Simplitate". Pe parintele Ilie Cleopa era suficient sa-l vezi doar o data. Imaginea lui ?i ramn ea imprimata pe retina pentru tot restul vie?ii, dimpreuna cu dorin?a sa revii, s a-i stai aproape. Sa auzi ce spune ?i sa respiri acela?i aer pe care l respira ?i el. Indiferent cine erai ?i ce pacate ai fi tras dupa tine, lnga parintele te si m?eai mai bun, mai u?or, mai aproape de Dumnezeu. Lnga parintele, totul ?i parea l esne, u?or, elementar, limpede ?i fara pic de ndoiala. Dintr-o singura despicatur a a gndului, parintele simplifica tot - de la nclcelile lume?ti, pna la complicate ?i subtile probleme teologice, nct, de multe ori, aveai impresia ca n locul lui vorbe au chiar Apostolii din catapeteasma. * Abia acum, n aceste vremuri tulburi ?i pline de ispite, ne dam seama ct de importan t a fost parintele pentru lini?tea ?i credin?a noastra. Abia acum, cnd parintele s-a mutat la cele sfinte, ncepem sa vedem ?i sa n?elegem ca toate car?ile ?i evoca rile noastre nu duc, de fapt, nicaieri. Amintirile despre parintele Cleopa ramn m ereu ntr-un minunat ?i prelung nceput. n cautarea Duminicii ?i a Liturghiei cosmice Mai avem nca multe de aflat despre parintele, despre cum ?inea aprins ?irul de ca ndele pe peretele de la Rasarit, lnga altarul de icoane, ?i, sub pat, pastra ntreag a lui agoniseala de calugar neclintit: sumanul, traista ?i bta cu care, vreme de noua ani, a pastorit oile mnastirii ?i a absolvit singur cele mai nalte studii teol ogice, citind cu nesa? Filocaliile sau observnd mersul ?i alcatuirea firii, fo?ne tul pasarilor de seara ?i cumin?enia copacilor din jur, pe care avea grija sa-i alinte cu nume inspirate chiar de unduirea ?i forma lor - care stufo?i, care dre p?i, care singuratici, meditativi sau tri?ti, ca ni?te salcii. Uneori, cnd nu mai putea sa rabde ntrebarile ?i iscodirile insistente ale oamenilo r, se refugia n livada din spatele mnastirii. Tragea aer n piept ?i ramnea nemi?cat, un timp. Privea n jur ?i asculta cum cre?te iarba ?i cum copacii discuta ntre ei. Parintele Cleopa le ?tia limba. O nva?ase n cea mai grea perioada a vie?ii sale - c ei ?ase ani de prigoana comunista, petrecu?i departe, n inima padurii bucovinene de la Piatra Taieturii, unde, mpreuna cu prietenul sau, parintele Arsenie Papacioc,

sapase un gropan umed ?i racoros, chiar la radacina unei bradanci uria?e. E per ioada cnd, haituit de oamenii Securita?ii, parintele s-a trezit deodata ncercat de o tulburare mai dureroasa ?i mai grea dect teama de a fi prins ?i aruncat pe nedr ept n temni?a comunista. Era ngrijorarea difuza, rea ?i scitoare a gndului ca, rupt f iind de lume, va pierde no?iunea timpului; ca se va salbatici ?i va ncurca rnduiala zilelor - acel calendar fara de care nu ar mai fi fost nicicum posibila aflarea Duminicii, aflarea Liturghiei ?i, mai ales, pregatirea Pa?tilor din Postul cel Mare, cu suita sa minunata de cntece, canoane ?i denii luminate n nadejdea nvierii. A?a cum s-a petrecut ea, scena n care parintele a aflat ziua de Duminica, trebuie sa fi fost apoteotica ?i cople?itoare. Scena de Pateric sau de icoana bizantina , n care parintele sta singur sub o ploaie nceata ?i fara oprire, ce i se prelinge prin haine, pe par ?i pe obraji. Nu-i este frig ?i nici foame. n pustnicie, sim? urile auzului se sub?iaza, n timp ce foamea ?i setea se sting miraculos, strnind o in explicabila ?i minunata lini?te sufleteasca. n pustnicie, nu auzi dect ce este imp ortant - ritmul sacadat al ploii ?i bataile molcome ale inimii. Nu auzi ?i nu sim ?i dect ce trebuie ?i-?i este de folos. Cu hainele jilave, mirosind puternic a hu ma, parintele nca se mai gnde?te ca e ostatic n groapa, ca profetul Ieremia, din Vec hiul Testament. Sufera de frig ?i continua sa strige dupa ajutor de la Dumnezeu, sim?ind ca n padure timpul ?i pierde treptat masura ?i lungul ?ir de zile, cnd, deod ata, se ntmpla ceva minunat. Pe crengile copacilor din preajma bordeiului observa ca se a?eaza ni?te pasari. Observa ca, brusc, padurea se treze?te la via?a. ntrecndu-se n zboruri rapide ?i n triluri, pasarile se aduna n jurul altarului improvizat sub bradanca ?i, ntr-o armonie aproape cosmica, imensul copac prinde a se mbraca n ve?mi nte vii ?i multicolore de vrabii, rndunele, ulii, bufni?e, ciori, codobaturi ?i mi erle. Jos, de jur mprejurul copacului imens, fara cearta sau razboi, ncep sa apara ?i alte animale. La nceput, se i?e?te un ?oricel de padure, singur ?i vioi. Apoi, i urmeaza spaima padurii, lupul, iar lnga el vine un urs ?i, ceva mai departe, un cerb cu trei caprioare, o veveri?a ?i o vulpe - spectacol ce l face pe parintele sa cada n genunchi ?i sa se cutremure de emo?ie. Cu o simplitate de neegalat, Dum nezeu i arata frumuse?ea zilei de Duminica. Frumuse?ea Liturghiei ?i a mpacarii celes te ntre toate fapturile padurii, de jur-mprejurul celui care se roaga ?i invoca pog orrea Duhului Sfnt. nve?mntat n vrabii La Piatra Taieturii, parintele Cleopa a devenit preotul pasarelelor, pentru tot r estul vie?ii. Preot al copacilor ?i al paingului, pe care, asemenea Sfntului Vasil e cel Mare, l admira pentru tacerea lui n?eleapta, pentru rabdarea cu care ?tia sa-? i ?easa pnza lui att de u?oara ?i delicata. Nu a facut minuni de vindecare, asemene a Cuviosului Ilarion Argatu ?i nu a proorocit, asemenea stare?ului Daniil de la Rara u. Nu a scris opere teologice nalte, ca Dumitru Staniloae, ?i nici nu a pictat biser ici, ca parintele Sofian Boghiu. Arhimandritul Ilie Cleopa doar a vorbit oamenilor ?i a ncre?tinat pasarile padurii, savr?ind slujba Liturghiei pentru rndunici ?i ulii , ciute ?i mistre?i, iepuri ?i vulpi - alaturate toate n acela?i loc, fara pic de ura sau de vrajma?ie ntre ele. Traind ani la rnd printre animale salbatice, marele C leopa a luat aminte ?i a n?eles ca limba padurii nu e nici grea ?i nici complicata. Important e sa stai nemi?cat ?i sa ascul?i. Pna la urma, n?elegi. Fiecare animal e bun la ceva ?i are o poveste a lui sa-?i spuna. Cu zmbetul pe buze, parintele ?i a mintea cum o caprioara, scurmnd cu copita ntr-un loc, i-a descoperit o radacina de f eriga, care l-a salvat de scorbut ?i anemie; un viezure l-a ndemnat sa guste ?i sa se sature cu nicore?ii care cre?teau sub frunzele unui tufan batrn, iar un erete l -a salvat de securi?ti, anun?ndu-l cu glas ascu?it despre sosirea lor. Cei ?ase ani petrecu?i n groapa ntunecata ?i muceda de la Piatra Taieturii nu l-au s albaticit, cum se temea el. Dimpotriva, l-au ntarit n iubire, facndu-l sa traiasca, la modul cel mai real, acea stare adamica de mpacare cu ntreaga crea?ie - de la f urnici la pasari ?i animale rapitoare, asemenea Sfntului Francisc, de care l-au lega t, biografic vorbind, multe ?i ciudate asemanari: amndoi au fost la nceput dispre?ui? i de oameni (lui Francisc i se spunea idiota, iar lui Cleopa, prostul de la oi) ? i tot amndoi au reu?it sa mblnzeasca printr-o simpla rugaciune un animal fioros ?i nse tat de snge - lupul din Gubbio sau ursul rncau (mncator de oameni) de la Poiana Tai

eturii. Altcumva, n sihastririle lui (trei la numar), parintele Cleopa a trecut prin multe greuta?i ?i ispite. Dincolo de bucuria rugaciunii ?i neuitatul spectacol al mpaca rii animalelor, parintele s-a trezit, la un moment dat, ca retraie?te cuvnt cu cu vnt "Plngerile lui Ieremia", n ziua n care a izbucnit din senin o ploaie apocaliptica , de credea, mpreuna cu fratele lui de pustnicie, parintele Arsenie Papacioc, ca nu va mai fi posibil sa scape cu via?a. Deci, cei doi parin?i stateau n bordeiul lor ?i priveau ngrozi?i cum apa deja le ajunsese pna la bru, nct au trebuit sa iasa a fara, gndind ca sunt pierdu?i; ca va trece cineva prin preajma ?i, astfel, li se va descoperi ascunzatoarea, cnd, deodata, parintele Papacioc a venit cu ideea: "Cear fi, frate Cleopa, sa strigam amndoi la Dumnezeu?". ?i asta au facut - au strig at dispera?i, implornd ntarire ?i ajutor de la Dumnezeu, pentru ca n clipa imediat urmatoare sa se produca minunea ?i un grup de oameni sa apara printre copaci, fa cndu-le semne prietene?ti ?i pline de bucurie: "Gata, parin?ilor! Veni?i, ca s-a d at amnistie pentru cei care au fost condamna?i politic". Era primavara lui 1964 - o primavara care i-a salvat pe mul?i de la moarte... Purta?i pe bra?e de saten i, cei doi duhovnici au cobort n vale, la Dorna, ?i apoi s-a dus fiecare la mnastir ea lui. Parintele Papacioc a luat-o spre Turnu, iar parintele Cleopa a ajuns la S ihastria, dar nu singur, ci nso?it de un ntreg "trib" de vrabii. Acelea?i pasari d e care nu se va mai despar?i niciodata. Exista chiar o fotografie din acea perioada, cnd parintele, "mbracat" cu o mantie de vrabii, rde fericit. Rde, cum pu?ini oameni l-au vazut vreodata rznd - din toata inima. Fugea de lume, ie?ind n ntmpinarea ei Cum spuneam, pe parintele Cleopa l-am zarit o singura data, cnd, bolnav ?i ostenit , se grabea cu o rara drzenie sa iasa n fa?a chiliei ?i sa vorbeasca n fa?a mul?imii de credincio?i. De cum am ajuns la Sihastria, ucenicul parintelui (Cleopa cel Mic) m-a avertizat ca parintele e bolnav, obosit, fara vlaga. Chiar daca oamenii ?tia u asta, am vazut cum lumea continua sa traga de el. Continua sa-i ceara sa iasa n fa?a chiliei, sa-i atinga straiele ?i sa-i sarute mna. De cele mai multe ori, arh imandritul Ilie Cleopa ie?ea mereu n ntmpinarea oamenilor, iar cnd nu mai putea, se a?eza pe un scaunel n fa?a cerdacului ?i ?inea cuvnt despre Dumnezeu ?i credin?a, despre tlcuirea Scripturilor ?i imensa virtute cre?tina a rabdarii, neuitnd nicioda ta sa-?i ndese pe umeri cojoaca grea a umilin?ei, atunci cnd se facea pe sine fie M o? Putregai, fie prostul de la oi. Se facea anume a?a, ca tu sa iei seama ?i, op rindu-te la vreme, sa nu-l arunci n ispita slavei de?arte, numindu-l dupa cum se obi?nuie?te, naiv sau cu emfaza pravoslavnica: Sfnt, Sfin?it, Preacuvios. Cine a stat un timp n preajma lui a vazut ca parintele era n stare sa fie orice: ?a ran, filosof, teolog sau poet - dimpreuna sau pe rnd, a?a cum mergea cursul discu ?iei ?i omul din fa?a lui a?tepta sa se ntmple. Orice puteai discuta cu el - mai p u?in ntmplari despre sine, despre ncercarile ?i aspra pustnicie prin care trecuse, u rmarit fiind de Securitate. Cnd venea vorba despre calugaria lui, despre bucuriil e ?i ncercarile monahale pe care le-a trait de-a lungul timpului, parintele se fac ea mic, devenea mohort ?i aspru, retragndu-se pu?in speriat n spatele unui zid de pn da ?i tacere duhovniceasca. Nu-l puteai preamari sub nicio forma, caci se supara cumplit. Nu-i puteai aduce laude, orict de meritate ar fi fost ele. Slava ?i vor bele mare?e erau jignire pentru parintele. Abia se ab?inea sa te ntrerupa din vor ba ?i sa te ntrebe de-a dreptul cine te-a trimis. Cine ?i-a dat misiunea sa-i str ici lini?tea ?i rostul rugaciunii, ispitindu-l cu gnduri care nu-i apar?in. La un moment dat, fara niciun efort din partea lui, parintele ajunsese att de ves tit, nct oamenii veneau la el ca la un obiectiv turistic, n autocare ?i grupuri org anizate. Renumele lui devenise att de mare, nct nici chiar el nu-l mai putea duce p e umerii lui obosi?i de boala ?i ndelunga priveghere. Vorbea tunator despre rabda re ?i smerenie, dar, n sinea lui, suferea cumplit, lasndu-se n fiecare zi crucifica t de curiozitatea ?i insisten?a oamenilor de a-l vedea ?i de a-i pune ntrebari - u nele din ele stupide sau de o rara naivitate. Parintele trebuia sa raspunda la t oate, fara sa supere pe cineva ?i, n egala masura, fara sa ncalce cu nimic adevaru l. Neclintit ?i atent, trebuia sa pndeasca orice urma de ispitire sau posibila smintea

la abatuta asupra lui. Erau momentele de maxima ncordare - momente de lupta sufletea sca apriga, cnd se schimba la fa?a ?i, aproape strignd, le cerea oamenilor sa nu se ui e la el ca la un prooroc sau nger naripat al lui Dumnezeu. Batea cu ciomagul lui d e pastor n pamnt ?i repeta ca e doar om simplu ?i pacatos; ca are 14 opera?ii ?i, n curnd, va muri sarac ?i fara fala, a?a cum moare orice om trecator pe acest pamnt. Voia parintele sa-i zguduie pu?in pe oameni ?i sa le deschida ochii. Nu el trebu ia sa fie important, ci cuvntul lui Dumnezeu. Nu el era drumul. Rostul lui era doar sa-l arate, a?a cum putea el mai bine ?i cum nva?ase singur, din cei c?iva ani de prigoana ?i nsingurare n mun?ii Neam?ului sau ai Bucovinei; n Rpa lui Coroi sau la Pia tra Taieturii. * A fost mare parintele Cleopa. Abia acum, cnd nu mai este printre noi, ne dam seam a ct de important a fost pentru lini?tea ?i credin?a noastra, constatnd cu mirare ca, orict de pu?in am stat la u?a chiliei lui, nca l mai a?teptam sa iasa n cerdac s a ne vorbeasca. nca ne mai este dor de glasul lui tunator, cu care ne cerea sa fi m copii ascultatori ?i sa intram n strai?a lui de cioban, pentru a ne duce pe to? i la Rai, la via?a cea ve?nica ?i adevarata. Trecerea timpului nu l-a atins cu nim ic. Sa nu-l dam uitarii. Sa-i pomenim mereu numele ?i sa-l cautam, cnd avem ocazi a, la chilia lui din livada Sihastriei sau ntr-o carte. Chiar ?i acum, parintele a re nca multe sa ne spuna. Cuvinte puternice ?i memorabile. Cuvinte spuse simplu ?i direct, pe neuitata lui "limba de ?arna", despre Dumnezeu, despre dragoste ?i rabd are. Ct mai multa ?i statornica rabdare.