P. 1
Urina

Urina

|Views: 70|Likes:
Published by Tanase Antonel
Medicina
Medicina

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Tanase Antonel on Aug 09, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/11/2013

pdf

text

original

EXAMINAREA URINEI RECOLTAREA URINEI

Se realizează în funcţie de analizele care se vor realiza pe baza ei. Recipientele în care se recoltează proba de urină trebuie sa fie curate şi uscate. Se pot folosi recipiente speciale din plastic sau din sticlă de dimensiuni corespunzătoare. Pentru probele recultate în vederea unor examene bacteriologice, recoltarea se face în vase sterile, respectând condiţiile speciale de recoltare. Recoltarea urinei pentru analizele cantitative. Se recoltează urina din 24 de ore. Dacă urina se păstrează mai mult de 1 - 3 ore, se adaugă substanţe conservante. Acestea pot fi:  Formaldehidă - pentru conservarea elementelor celulare şi a cilindrilor  Thymol 0,1 % la 100 ml de urină. În cantităţi mai mari interferează cu determinarea proteinelor şi a pigmenţilor biliari.  Acid boric 0, 8% interferează în determinarea glucozei şi acetonei

Recoltarea urinei pentru analize de screening
Pentru examenul microscopic al sedimentului urinar şi examenele fizico-chimice obişnuite se recoltează prima urină de dimineaţă.  La femei se recomandă toaleta vulvo-vaginală înainte de prelevare  Recoltarea trebuie să se facă în afara perioadelor menstruale, pentru a evita contaminarea probelor de urină cu sânge menstrual.

EXAMENUL MACROSCOPIC AL URINEI
Analiza urinei constă în:  Examenul macroscopic  Examenul microscopic  Examenul chimic Examenul macroscopic constă în a aprecia : A. ASPECTUL B. MIROSUL C. VOLUMUL

ASPECTUL URINEI NORMALE
Urina normala are o culoare galben roşietică (galben de chihlimbar). Culoarea este dată, în mare parte, de urocromi (pigmenţi) şi de mici cantităţi de urobilină şi uroeritrină. Excreţia de urocrom pare a fi proporţională cu rata metabolică şi creşte în timpul stărilor febrile în tireotoxicoze, şi în înfometare. Pigmentul roz (uroeritrina poate fi depozitat în cristalele de acid uric şi în uraţi (depozit de “pulbere” cărămizie) şi nu ar trebui confundat cu sângele din urină. Urina pală, la persoanele normale, apare în urma unui consum mare de lichide. Urinile închise pot fi întâlnite când este un consum redus de lichide. Astfel. Culoarea poate indica gradul de concentraţie (cu aproximaţie) dar, în final, aceasta trebuie să fie verificată cu exactitate. De exemplu, urina slab colorată cu greutate specifică mare poate fi întâlni în diabetul zaharat. Urina normală poate etala un depozit sedimentat prin răcirea de la temperatura corpului. Acest depozit este de obicei alb compact, este un precipitat compus în special din fosfaţi anorganici. În urinile acide depozitul poate fi colorat oranj prin precipitare uraţilor. Mucusul din tractul genital sau urinar poate apare în sedimentul urinilor normale ca pete mici alburii care plutesc în lichid.

mucină Fire de mucus Microlitiază (“nisip”) Puroi. sunt văzute. ţesuturi. Când această urină tulbure este examinată la M. Aspectul opalescent al urinei ASPECTUL CAUZA OBSERVAŢII Pal (slab colorat) Opalescent Urină foarte diluată Fosfaţi. Cantitatea de mucus de origine genitală sau urinară creste în stările inflamatorii ale acestor organe. levuri Spermatozoizi. cel mai adesea normale. câteodată mobile. de scurgeri menstruale. voluminoase. Leucocitele pot induce un aspect opalescent în urinile acide. carbonaţi Uraţi. acidifiere. de aspectul fumului de ţigară. cel mai adesea bacterii sub formă de bastonaşe. sau prin filtrare cu hârtie de filtru. Mirosul acestor probe de urină este de obicei neplăcut şi. Tabelul nr. aspect care dispare prin încălzirela 600 C. în urinile alcaline. Fosfaţii şi carbonaţii se redizolvă când se adaugă acidul acetic.). a carbonaţilor. amoniacal. Aspectul se menţine după încălzire la 600 C sau după adăugare de acid acetic.O. 1. Contaminare fecală Mediu cu radiaţii X Insolubile în acid acetic diluat. Spermatozoizii şi lichidul prostatic. Uraţii dau un aspect tulbure cu nuanţă alburie sau gălbuie. Totuşi. şi. Prezenţa leucocitelor este confirmată de examinarea microscopică a sedimentului urinar. Liză în acid acetic diluat=>clarificarea urinei şi virarea spre o culoare roză. Proteus sp. calculi mici. care nu este îndepărtată prin încălzire. (Echerichia coli. fluid prostatic. datorită precipitării fosfaţilor. de alte materiale cum ar fi fragmente de ţesut. similar cu cel indus de fosfaţi. oxalaţi Grupări Fistulă recto-vezicală (recoltare în oliţă?) În urinile acide . diabet insipid Solubili în acid acetic diluat Se dizolvă la 600 C Insolubile în acid acetic diluat. cum ar fi Enterococcus sp. Dezvoltarea bacteriilor poate cauza o opalescenţă uniformă. grămezi de puroi. sau materii fecale.ASPECTUL URINELOR IN STARI PATOLOGICE ASPECTUL OPALESCENT Urinile opalescente (tulburi) sunt. datorită scindării ureei de către bacterii. în general. mucusul din tractul genital masculin pot cauza depozite pufoase. poate fi dată de prezenţa în urină a hematiilor care pot fi confirmate prin examenul microscopic. Pot forma flocoane Fosfaţi.. Uneori turbiditatea poate fi dată de cheaguri de sânge. Turbiditatea uşor mai închisă. ocazional. acid uric Leucocite Eritrocite Poliurie. port fi întîlniţi şi coci. în urinile acide. nu dispare la 600 C Ca fumul de ţigară. Bacterii.

poate apare opalescentă (“ca norii” sau ca “fumul de ţigară”). filarioza poate fi o cauză de obstrucţie. La femei poate fi datorată contaminării urinei cu sânge menstrual. de aceea şi greutatea specifică a probei ar trebui determinată. Urina de culoare roşie sau roşu brun Culoare Cauze Observaţii Roşu Hemoglobină Eritocite Mioglobină Orto-toluidină = pozitiv Orto-toluidină = pozitiv Orto-toluidină = pozitiv . sau otrăvire cu fosfor. în hemoglobinurie. la spectroscop. Spre exemplu. Apariţia hemoglobinei în urină depinde de numărul de eritrocite distruse. Urina. roşie sau purpurie. Culoarea roşie a urinii poate fi asociată cu administrarea unor medicamente. În porfiria hepatică acută. sau brun închis Methemoglobinuria dă o culoare brun închis şi se poate dezvolta în urina vezicală la pH acid sau în urina acidă prin păstrare. 2. în hematurie. sau cele cu benzidină În mioglobinurii pot fi găsiţi cilindri cu pigmenţi bruni şi eritrocite ocazionale. şi în cele acute. Poate fi rezultatul unei obstrucţii a vaselor limfatice intraabdominale. sau a unor coloranţi pentru explorări funcţionale. poate induce culoarea roşie în urinile alcaline. roşu brun. porfirinele apar intermitent în urină şi induc o culoare spre roşu . Urinile sunt. Urina. Grăsimea poate fi gasită plutind la suprafaţa urinei în cazul embolismului grăsos. Pentru a putea distinge hematuria de hemoglobinurie se poate examina sedimentul urinii proaspăt emise pentru a evidenţia prezenţa eritrocitelor. Mioglobina prezentă în urină determină coloraţia roşu .2) Cea mai frecventă anomalie a culorii urinei este culoarea roşie sau roşu . Spre exemplu administrarea de fenolsulfonftaleină pentru testarea funcţiei renale. sau a tabletelor ce conţin orto-toluidină. O urină marcat hipotonică poate cauza liza eritrocitelor. Tabelul nr. Dacă mioglobina este prezentă cu valori suficiente de concentraţie poate fi determinată. Hemoglobinuria urmează după creşterile bruşte şi ale concentraţiei hemoglobinei plasmatice care rezultă de obicei din hemoliza intravasculară. roză. CULOAREA URINEI URINA DE CULOARE ROSIE SAU ROSU BRUN (tabelul nr. În porfirii urina poate fi normală. Solubil în eter Obstrucţie limfatică Solubil în eter Turbiditatea dată de picături de grăsime (chiluria). roşii în porfiriile eritropoietice congenitale. de obicei.brun. roşie sau brună. Contaminarea urinei cu pulberi sau cu antiseptice care devin opace în contat cu apa (spre exemplu fenolii) poate cauza turbiditatea urinei. Sângele sau pigmenţii sanguini sunt uşor de detectat cu ajutorul benzilor -reactiv (strips-uri).brun. pe baza proprietăţilor sale spectrale. leziuni prin zdrobire. Turbiditatea dată de chilurie poate dispare dacă se adaugă eter în proba de urină.Lăptos Piurie (multe leucocite) Lipidurie Chilurie Insolubil în acid acetic diluat Nefroză.brun şi poate pozitiva testele cu orto toluidină. poate fi roşu clar.

melanina este eliminată în urină. Prin învechire Prin învechire Urina roşu . bilirubina se transformă în biliverdină. în special a bilirubinei.brun Eritrocite Hemoglobină învechită Methemoglobină Mioglobină Brun .brună este cel mai adesea asociată cu prezenţa în urină a pigmenţilor biliari.oranj sau brun . Ocazional. (spre exemplu pacienţii cu boala Addison).brună sau verde . 3). de culoare verde.oranj poate conţine urobilină.închis sau portocaliu. Prin agitare se formează o spumă care nu se colorează la fel. Urina galbenă (tabelul nr. Analgezicele urinare pot colora urina portocaliu. Urobilinogenul excretat în urină este slab colorat dar este transformat sub acţiunea luminii a unui pH acid în urobilină care induce în urină o culoare galben .roz Fenolsulfonftaleină Fenolftaleină Roşu purpuriu Porfirină Roşu . dar şi spuma produsă prin agitarea probei. mucus În urinile alcaline Poate fi slab colorat Phenindione Contaminare menstruală Roşu .închis. Culoarea galben intens a urinii poate fi determinată de unele medicamente cum ar fi nitrofurantoidul (antibiotic) sau riboflavina (vitamina B2). URINA GALBEN-BRUN INCHIS SAU NEAGRA Urina acidă care conţine de hemoglobină se va închide la culoare prin învechire datorită formării methemoglobinei. Culoarea Galben Cauze Acrilflavina Riboflavina Nitrofurantoid Galben portocaliu Urina concentrată Urobilină în exces Observaţii Fluorescenţă verde Vitamină Antibiotic Deshidratare. febră Fără spumă galbenă . Prin oxidare. Urina galben .Porfirină Orto-toluidină =negativ sau slab colorat Anticoagulant Cheaguri. iar urina capătă culoarea brun .negru Albastru verzui Methemoglobină Melanină Albastru de metilen Infecţii cu Pseudomonas sp.

Sedimentul rămas se resuspendă în exact 1ml de urină  Se adaugă o picătură de colorant (albstru de metilen . Volumul normal la adult este de 1200 . în aşa fel încât să nu se formeze bule de aer în preparat. Pregătirea sedimentului urinar: Urinile cu sediment bogat.verzui Galben . mai ales. Acesta variază în raport cu cantitatea de u\lichide ingerate. spumă galbenă. Pentru examinarea cu mare atenţie a sedimentului urinar.  Se transferă supernatantul într-o altă eprubetă. recipientul în care s-a recoltat urina şi se transferă o cantitate de 10 ml din urina de cercetat într-o eprubetă de centrifugă  Cilindrii urinari şi elementele celulare.1600 ml. sedimentul se depune. VOLUMUL URINEI Se consideră volumul de urină emisă în 24 de ore. stări febrile. nefroză. prin colectarea urinii din 24 de ore în vase gradate. cilindrii încep să se distrugă după 1-2 ore.  Se agită bine. Cu o pipetă Pasteur se ia o picatură de sediment şi se pune pe o lamă de microscop.Bilirubună Galben . în diabet şi este scăzut în diaree.000 de rotaţii pe minut. mirosul este important în special pentru recunoaşterea probelor care datorită contaminării bacteriene prin învechire. Urinile vechi capătă un miros amoniacal. Dupa 1-2 ore. majoritatea componentelor ei fiind distruse. 3. prepararea sedimentului urinar se face asfel:  Se utilizează urina recoltată proaspăt.brun Bilirubină/biliverdină Bilirubină/biliverdină Cu spumă galbenă Cu spumă galbenă “bere brună “ . de sursă nedeterminată. nefrite. fetid. EXAMENUL MICROSCOPIC AL URINEI Se face pe sedimentul urinei proaspete. simplu. pentru examenul fizico . în urinile acide Tabelul nr. Volumul de urină creşte în scleroze renale. Măsurarea volumului de urină se face.soluţie Loeffler) Se agită pentru omogenizarea amestecului  Cu o pipetă Pasteur se plasează o picătură din sedimentul resuspendat pe o lamă de microscop  Se acoperă picătura cu o lamelă.chimic. se lasă în repaus în eprubete cu fund conic. Celulele şi.  Se centrifughează urina 5 min la 2. sau prin transfearea urinei într-un vas gradat. Ele nu vor mai fi supuse analizelor de laborator. precum şi cu eliminarea de apă prin transpiraţie. prin plămâni sau pe cale digestivă. la cel mult 6 ore de la emisie. Unele boli congenitale (cum ar fi fenilcetonuria) urinile pot capata mirosuri speciale (de exemplu miros de şoarece în fenilcetonurie). Se recoltează prima urină de dimineaţă. mai grele tind să se depună pe fundul recipientului. Prea mult lichid face ca lamela să plutească peste picătură. Urina galbena MIROSUL URINEI Mirosul urinii este slab aromatic. . Mirosul de fructe sau de cloroform apare în acetoze.

0ml Soluţia II: Safranină O…………1.. Se manevrează permanent microviza pentru a prinde în câmp elementele dispuse pe mai multe planuri Se examinează cu obiective mai mari (puterea de mărire = x400) pentru a număra elementele celulare. cilindrii. COLORANTUL STERNHEIMER Soluţia I: Cristal violet …. Se evaluează lama în ansamblu. Tabelul nr.0g Alcool etilic 95 %…40. rare . Amestecul trebuie să fie clarificat prin filtrare la fiecare 2 săptămâni. dacă sunt prezente bacterii sau levuri.0ml Oxalat de amoniu.…. Se evaluează dacă celulele epiteliale sunt în număr mare. În unele laboratoare se preferă sedimentul necolorat.0ml Trei părţi din soluţia I şi 97 părţi din soluţia II se amestecă şi se filtrează.. Aprecierea cantităţii lor se realizează numărând elementele de pe 10 câmpuri reprezentative. + + . apoi se numără cilindrii din 10 câmpuri şi se calculează media per câmp. soluţia I şi soluţia II se pot păstra indefinit la temperatura camerei . Colorantul Sternheimer este utilizat pentru identificarea elementelor celulare EXPRIMAREA REZULTATELOR Se identifică elementele celulare.8g Apă distilată ………80. ++++ . şi calculând media fiecărui tip de element.. Rezultatele se exprimă prin următoarele aprecieri: absent . Puterea de mărire a MO=x100. frecvente .4. cristalele şi se apreciază cantitatea lor. 0. + + + . + .0ml Apă distilată………400. Se numără eritrocitele şi leucocitele din 10 câmpuri diferite şi se calculează media per câmp pentru fiecare tip de celulă. Corespondenţa între aceste aprecieri şi numărul de elemente numărate pe câmpuri este menţionată în tabelul următor. dacă sunt cristale în număr mare sau/şi dacă sunt cristale anormale. relativ frecvente .  Peste sedimentul rămas se adaugă o picătură de colorant Sternheimer (colorant cristal violet. Se examinează ambele preparate la microscopul optic cu obiective mici şi condensatorul coborât.20. se aruncă după 3 luni. ocazionale . examinarea la MO făcându-se în contrast de fază. Corespondenta intre numarul de elemente numarate pe camp si notiunile utilizate pentru apreciere Sedimentul (concentratie 1/1) Eritrocite x400 Leucocite x400 Cilindri si cristale anormale x 100 Negativ Ocazional 0 0 0 <4 <5 <1 + ++ 4-8 +++ ++++ 8-30 >30 dar negrupate >30 dar grupate 5-20 20-50 >50 dar negrupate >50 dar grupate 1-5 5-10 10-30 >30 ..3. abundente sau negativ .….Separat.safranină) Se pune o altă picătură din noul amestec pe o lamă de microscop şi se acoperă cu o lamelă. foarte frecvente .0g Alcool etilic 95%…...

CELULELE EPITELIALE (CE) Tractul urinar este tapetat cu o varietate de celule epiteliale. 1/20. CILINDI Hialini Granulari Grăsoşi Eritrocitari Leucocitari Epiteliali Micşti Ceroşi Bacterieni CRISTALE  ALTELE Bacterii Ciuperci Paraziti Elemente de contaminare Artefacte  Urini normale o Urini acide  Urati amorfi  Acid uric  Oxalati de calciu o Urini alcaline  Fosfati amorfi  Fosfati tripli  Fosfati de calciu  Carbonati de calciu  Urat de amoniu Urini anormale o Cistina o Tirozina o Leucina o Sulfodiazina CELULELE DIN SEDIMENTUL URINAR Celulele găsite în sedimentul urinar au două surse: descuamarea tapetului epitelial al tractului urinar (sau din structurile adiacente) şi celulele din circulaţia sanguină. Celulele scuamoase ale epiteliului stratificat sunt mai frecvente în urina femeilor. şi care sunt. în sedimentul urinar se pot găsi: CELULE Hematii. De obicei. şi a diferitelor viteze de centrifugare. Creşterea numărului de CE la bărbaţi poate fi dată de masaj prostatic anterior sau de cateterism uretral. Uretra la femei este limitată de celule columnar (cilindrice) şi scuamoase stratificate. în special în probele nerecoltate prin cateter. sedimentul complet). CE ale tubilor şi ale tractului urinar nu se disting bine de leucocite.Microscopic. provenite din vulvă şi vagin. Diferenţierea uşoară se poate face prin reacţia peroxidazei leucocitelor polimorfonucleare CELULELE TUBULARE RENALE . Celule cuboidale. De obicei nu se văd decât celule scuamoase şi câteva celule tranziţionale plate. datorită variaţiei probelor de urină întâmplătoare şi a diferitelor metode folosite pentru concentrarea sedimentului (1/10. Leucocite: Limfocite Polimorfonucleare Monocitomacrofage Celule epiteliale: Celule epiteliale renale tubulare Celule epiteliale vezicale Celule epiteliale scuamoase. în timp ce la bărbat uretra şi glandele bulbouretrale sunt limitate de celule columnare Numărul de celule epiteliale văzute în urina normală este mic şi aparent reprezintă “năpârlirea” reală a celulelor îmbătrânite. Valorile normale ale celulelor din sedimentul urinar variază de la laborator la laborator. celelalte celule ale rinichilor şi ale tractului urinar nu se pot distinge una de cealaltă. epiteliul tranziţional este găsit în ureter şi vezica urinară. de obicei. scuamoase şi cilindrice se gasesc în nefron.

în timp ce nucleul leucocitelor PMN este segmentat (apare ca multinucleere) Colorate. rotund. leucocitele suferă modificări care le fac să aibă un aspect aproape identic cu aceste celule. CE tubulare supuse degenerescenţei grase. iar protoplasma este granulară. În urinile alcaline. nucleii pot fi evidenţiaţi prin adăugarea unei picături mici de acid acetic glacial care să se deplaseze pe sub lamelă. au nucleu mare. =>celule tranziţionale intermediare sunt mai mici şi pot avea o “coadă” (aspect de mormoloc de broască) =>celulele bazale sunt mici.Sunt numite şi celule renale sau celulele rotunde) Sunt celule ovale sau poligonale mici. =>Celulele scuamoase superficiale Sunt celule mari cu aspect pavimentos. CELULELE EPITELIALE IN BOLILE RENALE Modificarile inflamatorii ale epiteliilor pot cauza descuamari ale CE renale. în special când este proteinurie marcată ca în sindromul nefrotic. aplatizate. . Pot conţine corpi graşi ovali care să ascundă nucleul.se evidenţiază nucleul colorat şi o cantitate variabilă de citoplasmă. şi când sunt găsite în sedimentul urinar sunt numite “corpi graşi ovali”. Pot fi usor confundate cu leucocitele degenerate. cu nucleu mic. uşor mai mari decât celulele renale Colorate . veziculos. CELULELE VEZICII URINARE Necolorate sunt mai mari decât celulele renale. Pentru a distinge între leucocite şi celulele renale mici. Necolorate. în funcţie de coloraţia utilizată. Sursa materiei grase din celulele tubulare poate fi reprezentată de lipoproteinele care trec prin glomeruli în sindromul nefrotic. citoplasma abundentă. uneori cu incluzii citoplasmatice. rotund. uneori cu picături de grăsime. Nucleul este mic. rotunde. Pun în evidenţă o inflamaţie cronică a bazinetului. ce au un nucleu unic. au diametrul aproape ca şi cel al leucocitelor (< ) şi conţin un nucleu mare15 şi rotund. au nucleul rotund şi variază în diametru în funcţie de adâncimea din epiteliul tranziţional din care provine: =>celulele superficiale sunt mari. Probabil unii corpi graşi ovali sunt macrofage. se diferenţiază uşor nucleul şi o ramă mică de citoplasmă în jurul lui.

sugerează că sângerarea este originară în tractul urinar inferior. hematiile pot apare necolorate sau uşor purpurii în urinile acide sau purpuriu închis în cele alcaline.coloraţia safranină-cristal violet După coloraţie. sunt înalt refractile. uneori cu crenelaţiile de aspect granular Hematiile pot fi confundate cu picaturi de ulei sau cu levuri -> picăturile de ulei etalează o mare varietate a diametrelor. lordoza şi altele pot creşte rata de excreţie a hematiilor. fără structuri interioare Dacă proba nu este proaspătă. Când creşte numărul de hematii şi cilindrii eritrocitrari sunt prezenţi. se poate afirma că hematuria este renală. împreună cu cilindrii granuloşi sau celulari în sindromul nefrotic. Exerciţiile fizice. La femei sunt considerate normale câteva eritrocite pe câmp (x400). Excreţia unui număr mare de CE renale şi de cilindri cu celule renale sugerează o degenerare activă a tubilor şi poate fi văzută în glomerulonefrită şi în pielonefrite active. Ciorchini de CE pot fi văzuţi în necroze tubulare active HEMATIILE Sunt celule rotunde. -> celulele de drojdii sunt de obicei înmugurite. Hematiile pot apare crenelate. Dacă sunt hematii.Picăturile libere de grăsime pot acompania corpii graşi ovali şi acestea. deoarece hemoglobina este “dizolvată” în afară. În traumatismele rinichilor (ex. diametrul de aproximativ 7 microni Necolorate: =>discuri pale. Dacă există dubii se poate prepara o picătură de sediment cu una de acid acetic 10 %. Mişcând viza micrometrică hematiile apar cu dublu contur. În cele mai multe cazuri. Prezenţa hematiilor cu sau fără cilindri eritrocitari şi cu proteinurie mică sau absentă. şi nu se rostogolesc atunci când lamele este atinsă cu un creion şi lichidul este pus în mişcare. perfect conturate. . cu un punct roşu gălbui în centru. hematiile apar ca niste cercuri slab evidenţiate slab colorate sau fantome celulare. Creştera numărului de hematii poate avea originea în orice parte a tractului urinar. biopsie renală) hematuria şi cilindrii eritrocitari sunt în mod obişnuit observaţi. Colorate . Hematuria masivă este cel mai adesea asociată cu trumatismele rinichilor sau ale căilor urinare. nu sunt întâlnite hematii în sedimentul urinar. acestea vor dispare în proba cu acid acetic (are loc liza hematiilor).

Extrarenale: apendicită acută.Câteva dintre cauzele de hematurie sunt următoarele:     Renale: glomerulonefrite. Colorat: coloraţia safranină-cristal violet Nucleii segmentaţi roşu purpuriu şi granulaţii violete în citoplasma oranj-purpurie. În primul pahar se colectează urina de la începutul micţiunii. Pentru aceasta se utilizează aşa-numita “probă a celor trei pahare”. ca: sulfonamine. infecţii acute. calculi. Proba celor trei pahare. tuberculoză. Tract urinar inferior: infecţii acute şi cronice. rinichi polichistic ş. Pot fi confundate cu celulele renale. de asemenea. 3. rectului sau pelvisului. tumori ş. . întâlnită în: infecţii febrile acute. necroze tubulare. methenamina. în cel de-al doilea aceea de la mijlocul ei. Hematuria este. salicilaţi. endocardită bacteriană. Sedimentul urinar la cei mai mulţi bărbaţi evidenţiază la MO leucocite foarte rare (ocazionale). LEUCOCITELE NEUTROFILE Necolorat: au aspect de sfere granulare.a. Poate fi asociată cu reacţii toxice la medicamente. La femei numărul normal este mai crescut. malarie. malarie. hidronefroză.la sfârşitul micţiunii. calculi. diverticulită. 2. în principal neutrofile.a. tumori. Este important să se poată stabili dacă hemoragia provine de la nivelul rinichilor al ureterelor sau de la nivelul prostatei şi uretrei. este prezentă în aproape toate bolile renale şi ale căilor urinare. Când este acompaniată şi de prezenţa cilindrilor leucocitari sau a cilindrilor micşti (CE + leucocite) sursa creşterii numărului de leucocite în urină este considerată a fi rinichiul. Se pune bolnavul să urineze în trei pahare diferite. tumori ale colonului. şi cu terapia anticoagulantă. Rata de excreţie a leucocitelor creşte cu efortul fizic şi cu febra. salpingită. iar în cel de-al treilea urina de . neutrofilele au nucleul segmentat. traumatisme. Se presupune că este vorba de o hemoragie reno-uretrală când hematuria este prezentă în toate cele trei pahare (hematurie totală). scorbut. cu diametrul de aproximativ de 12 microni. Hematurie prezentă numai în ultimul pahar (hematurie terminală) sugerează o hemoragie vezicală. 4. Spre deosebire de acestea. Hematurie prezentă numai în primul pahar (hematurie iniţială) presupune o hemoragie de origine prostatică sau uretrală.deci sunt mai mari decât hematiile). Creşterea numărului de leucocite. 1.

CILINDRII URINARI Sunt formaţi din geluri proteice precipitate în tubi şi care umplu lumenul tubular. Numărul de cilindri poate creşte dup exerciţii fizice. în febră şi în proteinuria posturală. În condiţii normale numărul acestora este prea mic pentru a forma cilindri celulari. aceste celule umflate sunt colorate într-un albastru mai pal decât celelalte leucocite şi sunt cunoscute ca “celule sticloase“ acestea sunt găsite când densitatea urinii este scăzută. . Calculii renali sau ureterali pot determina creşterea numărului de leucocite.Prezenţa multor leucocite (piurie) şi a ciorchinilor leucocitari indică de obicei o infecţie acută şi necesită recoltarea pentru urocultură. spălate de urină şi antrenate de fluxul urinar. Ei sunt. Ruptura abceselor renale sau ale tractului urinar. În urinile diluate sau hipotone leucocitele se umflă şi citoplasma poate etala o miscare browniană. de obicei. Leucocitele sunt degradate relativ repede în urinile hipotone alcaline.ore.. Astfel de celule pot fi leucocitele. Cilindrii sunt astfel formaţi în două feluri. de asemenea. Colectarea probei de urină în două recipiente poate indica dacă leucocitele sunt introduse în circuitul urinar de infecţii uretrale sau de infecţii vezicale sau renale. Cilindrii sunt formaţiuni rotunde. Sunt cu aproximativ mai puţine după 2-3. dar mari în raport cu celealte componente ale sedimentului urinar. uretritele şi balanitele. Număr moderat de leucocite şi cilindrii leucocitari sau mcşti pot fi prezenţi în urina pacienţilor cu glomerulonefrită acută sau subacută şi în lupus eritematos. La persoanele normale foarte puţini cilindrii sunt întâlniţi. Fragmente din aceştia sunt rupte. Când se colorează cu safranina -cristal violet. sunt întâlniţi cilindrii hialini care. alungite sau cilindrice. Întâi sunt formaţi prin precipitarea şi gelificarea proteinelor în fluidul tubular. dar frecvent sunt absente. Au dimensiuni variabile. poate determina piurie masivă. În uretrite leucocitele vor fi găsite predominant în primul container. În urinile foarte hipotone nu sunt văzuţi de loc cilindrii. De aceea este necesară exainarea promptă a sedimentului urinar. tumorile vezicale. Cilindrii se mai pot forma şi gruparea celulelor din tubuli într-o matrice proteică. Cistitele acute sau cronice. pot creşte numărul de leucocite în urină. În astfel de cazuri. uroculturile repetate negative. eritrocitele sau celulele epiteliale tubulare. la temperatura camerei. Astfel. pot indica TBC renal sau lupus nefritic. dizolvaţi în urinile foarte alcaline. de un pH scăzut şi o concentraţie relativ mare de substanţe dizolvate. procesul fiind accelerat de o concentraţie mare de proteine. Leucocitele şi cilindrii leucocitari pot fi prezenţi în sedimentul urinar din pielonefritele cronice. ca şi prostatitele. nu conţin celule ci putine granulaţii foarte fine.

în raport cu tractul urinar inferior. apar în procese patologice renale grave. Frecvent cilindrii mari au un aspect ceros omogen. aspect de reticul special de fibrină. Sunt formaţi din globule roşii conservate sau degenerate. formaţi din granulaţii fine. Prezenţa unui număr crescut de cilindri stabileşte existenţa bolii cu localizare renală. Cilindrii adevăraţi sunt : Cilindrii hialini Cilindrii granuloşi Cilindrii fibroşi Cilindrii grăsoşi Cilindrii epiteliali Cilindrii hematici Cilindrii leucocitari Cilindrii comatoşi Cilindrii ceroşi Cilindrii micşti Cilindrii hialini. Se întâlnesc în diferite tipuri de nefrite. Sunt insolubili în acid acetic. deoarece ei sunt formaţi în nefron. Cilindrii epiteliali pot indica eliminarea celulelor renale. Cilindruria este însoţită. Deoarece prezenţa lor în număr mare indică o stază generală în nefron. Existenţa lor este foarte rară. o leziune gravă. Cilindrii grăsoşi. pe suprafaţa lor se pot depune săruri. Conţin picături de grăsime. de aceea. friabili. Uneori. . simulând cilindrii granuloşi. Prezintă. Cilindrii hematici. de obicei. decenerescenţa grasă a celulelor epiteliale. omogeni. Cilindrii fibroşi. Sunt incolori. ei au fost notaţi ca cilindrii insuficienţei renale. ei indicănd o glomerulonefrită. Ei conţin celule epiteliale din tubii renali. CLASIFICAREA CILINDRILOR Cilindrii sunt de două feluri: cilindri adevăraţi şi pseudocilindri. existenţa unui proces patologic. Cilindrii se consideră că sunt formaţi în partea inferioară a nefronului. Probabil că cilindrii mai largi sunt formaţi în canalul colector. Sunt scurţi. Cilindrii granuloşi reprezintă. când găsim celule renale căutăm cu atenţie şi asemenea cilindri. ei indicând prezenţa unei congestii renale. de obicei. Se întâlnesc în nefrita hemoragică acută. când găsim celule renale căutăm cu atenţie şi asemenea cilindri. şi lăţimea cilindrului este în funcţie de locul său de formare. Cilindrii epiteliali. Cilindrii granuloşi. de obicei. de aceea aceea se colorează în roşu cu Sudan III.Creşterea numărului de cilindri în urină este numită cilindrurie. prezenţa lor indicând o nefrită. de coloraţie gălbuie. Prezenţa lor dovedeşte că sângele provine chiar din rinichi. Sunt de origine sanguină. indicând. Adăugarea de acid acetic 10% produce o clarificarea nucleilor. tubul distal sau canalul colector. adesea fiind necesară colorarea lor pentru a deveni vizibili. Sunt cei mai importanţi. de proteinurie. totodată. Sursa picăturilor de grăsime este. Cilindrii hialini apar în proteinurie. De aceea.

dar mai subţiri. ei găsindu-se şi în urinile normale. traversează. pe cilindrii hialini sau pe alţi cilindrii. Pseudocilindrii formaţi din grămezi de microbi se pot recunoaşte prin colorarea de tip bacteriologic. leucocitele se depun pe cilindrii de mucus. Au diametrul inegal. Cilindroizii nu trebuie să fie confundaţi cu cilindrii hialini.Sunt formaţi din celule rotunde. PSEUDOCILINDRII Pseudocilindrii sunt: Cilindroizii. cilindrice şi nestructurate. Cilindrii comatoşi. care îi deosebeşte de cilindrii hialini. ARTEFACTE Cilindrii adevăraţi sau pseudocilindrii pot fi confundaţi cu firele de aţă. . Mai des. asemenea unor panglici îngustate spre capete. Cei formaţi din săruri se pot confunda uşor cu cei granuloşi. Pseudocilindrii pot fi de origine organică sau anorganică. Ele prezintă îngroşări şi noduri. dispare cu totul. cu incizuri. duble. Sunt formaţi din granule mici refringente. cu formă neregulată. mai multe câmpuri microscopice. cu marginile nete. sunt mai aplatizaţi şi striaţi longitudinal. Cilindrii ceroşi. iar lumenul lor este îngust şi. Cilindroizii au transparenţa cilindrilor hialini. Sunt un semn al unei leziuni grave a parenchimului renal. sunt refringenţi. Prin încălzire se dizolvă cei de uraţi iar prin adăaugare de acid acetic. Apar în coma diabetică sau înaintea ei. Filamentele de mucus se prezintă ca niste şuviţe lungi. Cilindrii de acid uric. Mătasea este alcătuită din fire strălucitoare. mai frecvent în procesele cronice decât în cele acute. semănând cu cilindrii hialini. fiind adesea ramificaţi. caracteristică. firele de lână sau cu peri.Cilindrii leucocitari. Firele de lână au la suprafaţă celule epidermice. mici şi granuloase. Cilindrii hemoglobinici. cu porţiuni hialine. de ţigle. Cilindrii de uraţi. Firele de in şi cânepă sunt mult mai grosolane decât cilindrii adevăraţi. Cilindrii leucocitari puri se găsesc mai rar şi prezenţa lor denotă o pionefrită sau o pielonefrită. Fibrele de bumbac au forma unor spirale îngroşate sau forma unor panglici răsucite în jurul axei lor. cei de fosfaţi. Cilindrii bacterieni. dar au aspect de panglici sau de filamente. uneori. Sunt formaţiuni omogene cu un luciu mat. Nu au semnificaţie patologică. de obicei.

acid acetic. hexagonale.) - Cistină + - Solubile în alcali. cloroform. placi rombice.) mai rar formă de haltere. placute slab colorate. alcool cald. Substanţa Descrierea acid pH-ul urinar neutru bazic - Solubilitate Caracteristici Bilirubina Brun-roşietice. Rare. sunt rapid distruse de bacterii. cu suprafaţă netedă. Slab colorate. sau de careu. sau cubice. acetonă. Mici. Poate colora cristalele de acid uric.Firele de păr (pubian) sunt foarte lungi. alcali. insolubile în apă fierbinte. plate. ace amorfe. în special în amoniac. au o culoare brună şi sunt aproape omogene. plăcuţe rombice. alcool. sau prisme cu patru feţe (asemănătoare cu fosfaţii) + + + . Solubile în acid acetic cu efervescenţă HCl diluat Colesterol + + - Carbonat de calciu Oxalat de calciu - + + + + + (slab alc. ace slab colorate. insolubile în acid acetic Hemosiderină + + - Acid hipuric Rare. cu colţuri decupate Formă de sfere (sau haltere) mici. eter Se colorează albastru cu albastru de Prusia Solubile în apă caldă. acizi. slab colorate. forma de “pliculeţe” (octaedru comun. slab colorate. CRISTALURIE -SINTEZA Tabelul nr 5. rareori aciforme. cloroform Foarte solubile în eter. pot fi confundate cu cele de acid uric Grămezi de granule brungălbui + Solubile în alcali. Sărurile amorfe si cristale întâlnite în sedimentul urinar. în HCl diluat.

În general. slab solubile în apă caldă Solibile în acid acetic diluat Fosfaţi amoniacomagnezieni (tripli) Tirozină - + + Slab colorate sau gălbui. prisme cu 4-6 feţe (“capac de cosciug”) + - - Solubile în alcool cald . 1948). în acizi + - - NUMĂRAREA ELEMENTELOR PATOLOGICE DIN URINĂ METODA ADDIS Metoda pentru determinarea cantitativă a eritrocitelor.Leucină Sfere galbene cu striaţii radiare se ântâlneşte împreună cu tirozina Forme frecvente. se dizolvă prin încălzire la 60 de grade Celsius Uraţi de sodiu calciu.uneori. de obicei. ace. Recoltare . Solubile în alcali. uraţii de sodiu ->ace slab colorate + - - Solubile în alcali insolubile în alcool. insolubile în alcool. potasiu şi magneziu + - - Uraţi de amoniu Acid uric Ace brune dispuse ca “puful de păpădie” Forme diverse: rombice. rozete.roşietice. alcali. gălbui. sau slab colorate (cristalele mici) - + + Solubili la 60 0 C cu acid acetic. brun . ace cu feţe lucioase şi dispuse în rozetă sau în snopuri De cele ma multe ori . placuţe cu 4 feţe. numărarea Addis se foloseşte pentru a umări progresia unor boli renale cunoscute. leucocitelor şi a cilindrilor în urina din 12ore este cunoscută ca proba ADDIS (Addis.uneori. uraţii de potasiu >sfere mici. cum ar fi glomerulonefrita acută. eter Solubili în alcali.grămezi de cristale amorfe (“pulbere”) usor gălbui . brune . Pentru diagnosticul obişnuit examinarea atentă a sedimentului din proba de urină proaspăt recoltată este. suficientă.

poate fi mai mare Se decantează supernatantul păstrând în eprubetă 1ml Se omogenizează şi cu o pipetă Pasteur se scoate o picătură care este introdusă în celula de numărat. sedimentul este de aproximativ 0. şi se notează valorile obţinute. La persoanele normale.2 ml. Pentru rezultatele acestei analize volumul folosit pentru resuspendarea se introduce în calculul fiinal. Pentru sedimentele bogate se foloseşte camera de numărat Bürker pentru cele sărace lama Fucs Rosenthal. sau x 60 pe o suprafaţă de 1 mm3 Leucocitele se numără cu obiectivul x 40.………10 ml Se centrifughează 10 mnute la 1500 turaţii/min.10 ml Urină din proba de noapte……. După 5 -10 minute. la cei cu afecţiuni renale.Urina din 12 ore se recoltează corect folosind aditivi pentru conservarea elementelor care vor fi numărate. În două eprubete de centrifugă se pipetează:   Urină din proba de dimineaţă …………. având grijă să nu precipite sărurile dizolvate pentru a nu acoperi celulele şi cilindrii în timpul numărării. regimul alimentar rămânând aceleaşi. A doua zi recoltarea urinii se va face între orele 800 . METODA ADDIS TEHNICA DE LUCRU Se agită proba bine şi se măsoară cu atenţie volumul. de repaus se face numărătoarea. Este suficient să fie introdus în recipient prin simpla spălare a lui cu soluţie apoasă de formaldehidă 10% şi scurgerea excesului de soluţie. Proba ar trebui examinată cât mai devreme după colectare. Cilindrii se numără cu obiectivul x10 pe întreaga suprafaţă a celulei (9 mm3) Eritrocitele se numără cu obiectivul x 40. folosind 10 ml de urină care se concentrează 10:1.2000 şi 2000 ... Pacientul va reduce 24 de ore cantitatea de lichide ingerate. Se admite păstrarea probei la temperatura camerei în timpul şi după colectare. Formolul este conservantul de elecţie pentru celule şi cilindri.800. Se măsoară volumul urinii de zi şi de noapte. sau x 60 pe o suprafaţă de 1 mm3 . Se poate face o examinare preliminară a sedimentului urinar.

1948) METODA HAMBURGER Este o metodă mai rapidă. Numărul mediu de elemente / 12 ore din sedimentul urinar în glomerulonfrite. rezultatele se exprimă în număr de elemente pe minut. sau Se adună nr.000 10. iar cel al cilindrilor poate fi mai mare.000.850.000 48.000 Tabelul nr. 7. de elemente din urina de noapte şi se exprimă rezultatul în raport cu urina din 24 de ore În cazul numărării leucocitelor.Calcul: Se calculează numărul de elemente din 10 ml de urină Se calculează numărul de elemente din întregul volum al urinei de 12 ore     numărul de elemente pe pătrat de 1 mm x 1/10 = nr. valoarea obţinută prin numărare reprezintă de fapt.000 1. de elemente din urina de dimineaţă cu nr.000 398.000 26.000 elemente / 12 ore Leucocite + celule rotunde = 0 .5 000 cilindri hialini La copii nr. elemente /mm2 (1/10 = corecţia pentru concentrarea sedimentului.400. valorile se exprimă cu numere mai mici. deci sunt mai uşor de utilizat.000 elemente/ 12 ore Cilindri = 0 . deoarece nu se pot deosebi leucocitele de celulele renale. Glomerulonefrita Acută Cronică activă Cronică latentă Cronică terminală Cilindrii 690. elemente/mm3 nr de elemente /mm3 x 1000 = nr de elemente /ml nr. concentrare 10:1) nr elemente/mm2 corectat x înălţimea camerei de numărat = nr.000 Celule albe 48. se efectuează pe urina proaspăt emisă.000.000.000.500.000 34. .1. numărul de leucocite şi de celule rotunde! Valori normale (urina din 12 de ore): Eritrocite = 0 . (Addis. elemente din urina din 12 ore Se face media dintre numărul de elemente din urina de dimineaţă şi cea de noapte şi se exprimă rezultatul în raport cu urina din 12 ore. elemente/ml x volumul (ml) de urină colectat în 12ore = nr.400.000.000.000 Eritrocite 405.000 2.000 16. de eritrocite sau cel de leucocite poate fi mai scăzut.000 14.000.

Cilindri = 1-7 pe minut Eritrocite = 0 . . În general. cât şi a eritocitelor şi a cilindrilor. iar determinarea cantitativă să fie cât mai exactă. elemente / ml / minut METODA HAMBURGER Valori normale: Se exprimă în numărul de elemente numărate pe ml şi pe minut. Să se coroboreze datele de laborator cu cele clinice. pentru ca o numărătoarea să aibă o valoare clinică reală se cere: Repetarea examenului de urină la intervale regulate. (Se împarte nr. Pacientul stă culcat la pat Se recoltează urina emisă în timp de trei ore. cifra creşte în stări febrile şi la femei în perioada menstruaţiei. timp de 10 minute. de ml de urină recoltată la nr de minute din trei ore) Nr. de elemente /mm3 Nr. elemente / ml de urină Nr.1000 pe minut. Mod de lucru: Se măsoară volumul urinei emise în trei ore Se centrifughează 10 ml de urină la 2000 turaţii pe minut. METODA HAMBURGER Calcul: Se calculează debitul uinar pe minut.Recoltare: Prima emisie de dimineaţă se aruncă. Se omogenizează sedimentul resuspendat Din sedimentul omogenizat se ia o picătură cu ajutorul unei pipete Pasteur şi pune pe lama Bürker Se lasă în repaus pentru ca elementele să se dispună în acelaşi plan. elemente / ml de urină x debitul / minut = nr. mediu de elemente mm2 x înălţimea camerei = nr. În aprecierea unui sindrom rennal să se ţină seama de existenţa atât a hematiilo. Se numără 4 câmpuri de 1 mm2 şi se face media între ele. Leucocite + celule renale = 0 .1000 pe minut. Se decantează supernatantul iar sedimentul se resuspendă într-un ml de urină. elemente / mm3 x 1000 = nr.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->