EXAMINAREA URINEI RECOLTAREA URINEI

Se realizează în funcţie de analizele care se vor realiza pe baza ei. Recipientele în care se recoltează proba de urină trebuie sa fie curate şi uscate. Se pot folosi recipiente speciale din plastic sau din sticlă de dimensiuni corespunzătoare. Pentru probele recultate în vederea unor examene bacteriologice, recoltarea se face în vase sterile, respectând condiţiile speciale de recoltare. Recoltarea urinei pentru analizele cantitative. Se recoltează urina din 24 de ore. Dacă urina se păstrează mai mult de 1 - 3 ore, se adaugă substanţe conservante. Acestea pot fi:  Formaldehidă - pentru conservarea elementelor celulare şi a cilindrilor  Thymol 0,1 % la 100 ml de urină. În cantităţi mai mari interferează cu determinarea proteinelor şi a pigmenţilor biliari.  Acid boric 0, 8% interferează în determinarea glucozei şi acetonei

Recoltarea urinei pentru analize de screening
Pentru examenul microscopic al sedimentului urinar şi examenele fizico-chimice obişnuite se recoltează prima urină de dimineaţă.  La femei se recomandă toaleta vulvo-vaginală înainte de prelevare  Recoltarea trebuie să se facă în afara perioadelor menstruale, pentru a evita contaminarea probelor de urină cu sânge menstrual.

EXAMENUL MACROSCOPIC AL URINEI
Analiza urinei constă în:  Examenul macroscopic  Examenul microscopic  Examenul chimic Examenul macroscopic constă în a aprecia : A. ASPECTUL B. MIROSUL C. VOLUMUL

ASPECTUL URINEI NORMALE
Urina normala are o culoare galben roşietică (galben de chihlimbar). Culoarea este dată, în mare parte, de urocromi (pigmenţi) şi de mici cantităţi de urobilină şi uroeritrină. Excreţia de urocrom pare a fi proporţională cu rata metabolică şi creşte în timpul stărilor febrile în tireotoxicoze, şi în înfometare. Pigmentul roz (uroeritrina poate fi depozitat în cristalele de acid uric şi în uraţi (depozit de “pulbere” cărămizie) şi nu ar trebui confundat cu sângele din urină. Urina pală, la persoanele normale, apare în urma unui consum mare de lichide. Urinile închise pot fi întâlnite când este un consum redus de lichide. Astfel. Culoarea poate indica gradul de concentraţie (cu aproximaţie) dar, în final, aceasta trebuie să fie verificată cu exactitate. De exemplu, urina slab colorată cu greutate specifică mare poate fi întâlni în diabetul zaharat. Urina normală poate etala un depozit sedimentat prin răcirea de la temperatura corpului. Acest depozit este de obicei alb compact, este un precipitat compus în special din fosfaţi anorganici. În urinile acide depozitul poate fi colorat oranj prin precipitare uraţilor. Mucusul din tractul genital sau urinar poate apare în sedimentul urinilor normale ca pete mici alburii care plutesc în lichid.

Uneori turbiditatea poate fi dată de cheaguri de sânge. în urinile alcaline. fluid prostatic. acid uric Leucocite Eritrocite Poliurie. sau materii fecale. 1. oxalaţi Grupări Fistulă recto-vezicală (recoltare în oliţă?) În urinile acide . Uraţii dau un aspect tulbure cu nuanţă alburie sau gălbuie. Aspectul se menţine după încălzire la 600 C sau după adăugare de acid acetic. Dezvoltarea bacteriilor poate cauza o opalescenţă uniformă. Tabelul nr. de scurgeri menstruale. şi. port fi întîlniţi şi coci. cel mai adesea normale. sau prin filtrare cu hârtie de filtru. Contaminare fecală Mediu cu radiaţii X Insolubile în acid acetic diluat. de alte materiale cum ar fi fragmente de ţesut. Pot forma flocoane Fosfaţi.).. grămezi de puroi. levuri Spermatozoizi. Cantitatea de mucus de origine genitală sau urinară creste în stările inflamatorii ale acestor organe. Totuşi. cel mai adesea bacterii sub formă de bastonaşe. acidifiere. de aspectul fumului de ţigară. voluminoase. Bacterii. Mirosul acestor probe de urină este de obicei neplăcut şi. aspect care dispare prin încălzirela 600 C. datorită scindării ureei de către bacterii. Spermatozoizii şi lichidul prostatic. Când această urină tulbure este examinată la M. Leucocitele pot induce un aspect opalescent în urinile acide. Prezenţa leucocitelor este confirmată de examinarea microscopică a sedimentului urinar. Aspectul opalescent al urinei ASPECTUL CAUZA OBSERVAŢII Pal (slab colorat) Opalescent Urină foarte diluată Fosfaţi. datorită precipitării fosfaţilor. poate fi dată de prezenţa în urină a hematiilor care pot fi confirmate prin examenul microscopic. mucusul din tractul genital masculin pot cauza depozite pufoase. calculi mici. care nu este îndepărtată prin încălzire. (Echerichia coli. diabet insipid Solubili în acid acetic diluat Se dizolvă la 600 C Insolubile în acid acetic diluat. Fosfaţii şi carbonaţii se redizolvă când se adaugă acidul acetic. ţesuturi. câteodată mobile. mucină Fire de mucus Microlitiază (“nisip”) Puroi. ocazional.ASPECTUL URINELOR IN STARI PATOLOGICE ASPECTUL OPALESCENT Urinile opalescente (tulburi) sunt. nu dispare la 600 C Ca fumul de ţigară. Liză în acid acetic diluat=>clarificarea urinei şi virarea spre o culoare roză. în urinile acide. similar cu cel indus de fosfaţi. cum ar fi Enterococcus sp. Turbiditatea uşor mai închisă.O. amoniacal. sunt văzute. carbonaţi Uraţi. a carbonaţilor. Proteus sp. în general.

Poate fi rezultatul unei obstrucţii a vaselor limfatice intraabdominale.brun. Culoarea roşie a urinii poate fi asociată cu administrarea unor medicamente. sau cele cu benzidină În mioglobinurii pot fi găsiţi cilindri cu pigmenţi bruni şi eritrocite ocazionale. Grăsimea poate fi gasită plutind la suprafaţa urinei în cazul embolismului grăsos. roşii în porfiriile eritropoietice congenitale. poate apare opalescentă (“ca norii” sau ca “fumul de ţigară”). sau brun închis Methemoglobinuria dă o culoare brun închis şi se poate dezvolta în urina vezicală la pH acid sau în urina acidă prin păstrare. Turbiditatea dată de chilurie poate dispare dacă se adaugă eter în proba de urină. roză. în hematurie. În porfiria hepatică acută. poate induce culoarea roşie în urinile alcaline. sau a tabletelor ce conţin orto-toluidină. roşu brun. de aceea şi greutatea specifică a probei ar trebui determinată. filarioza poate fi o cauză de obstrucţie. 2. la spectroscop. Apariţia hemoglobinei în urină depinde de numărul de eritrocite distruse. în hemoglobinurie. sau a unor coloranţi pentru explorări funcţionale. Contaminarea urinei cu pulberi sau cu antiseptice care devin opace în contat cu apa (spre exemplu fenolii) poate cauza turbiditatea urinei. Mioglobina prezentă în urină determină coloraţia roşu . şi în cele acute. leziuni prin zdrobire. Tabelul nr. La femei poate fi datorată contaminării urinei cu sânge menstrual. Urina.Lăptos Piurie (multe leucocite) Lipidurie Chilurie Insolubil în acid acetic diluat Nefroză. Urinile sunt. Spre exemplu. În porfirii urina poate fi normală.2) Cea mai frecventă anomalie a culorii urinei este culoarea roşie sau roşu . Sângele sau pigmenţii sanguini sunt uşor de detectat cu ajutorul benzilor -reactiv (strips-uri). Urina. pe baza proprietăţilor sale spectrale. poate fi roşu clar. O urină marcat hipotonică poate cauza liza eritrocitelor. porfirinele apar intermitent în urină şi induc o culoare spre roşu . Solubil în eter Obstrucţie limfatică Solubil în eter Turbiditatea dată de picături de grăsime (chiluria). roşie sau brună. Urina de culoare roşie sau roşu brun Culoare Cauze Observaţii Roşu Hemoglobină Eritocite Mioglobină Orto-toluidină = pozitiv Orto-toluidină = pozitiv Orto-toluidină = pozitiv . CULOAREA URINEI URINA DE CULOARE ROSIE SAU ROSU BRUN (tabelul nr. Dacă mioglobina este prezentă cu valori suficiente de concentraţie poate fi determinată. sau otrăvire cu fosfor. Hemoglobinuria urmează după creşterile bruşte şi ale concentraţiei hemoglobinei plasmatice care rezultă de obicei din hemoliza intravasculară.brun.brun şi poate pozitiva testele cu orto toluidină. de obicei. roşie sau purpurie. Pentru a putea distinge hematuria de hemoglobinurie se poate examina sedimentul urinii proaspăt emise pentru a evidenţia prezenţa eritrocitelor. Spre exemplu administrarea de fenolsulfonftaleină pentru testarea funcţiei renale.

Urina galben . Urobilinogenul excretat în urină este slab colorat dar este transformat sub acţiunea luminii a unui pH acid în urobilină care induce în urină o culoare galben . de culoare verde. iar urina capătă culoarea brun . dar şi spuma produsă prin agitarea probei. în special a bilirubinei. Prin oxidare.închis sau portocaliu.Porfirină Orto-toluidină =negativ sau slab colorat Anticoagulant Cheaguri. mucus În urinile alcaline Poate fi slab colorat Phenindione Contaminare menstruală Roşu .roz Fenolsulfonftaleină Fenolftaleină Roşu purpuriu Porfirină Roşu . melanina este eliminată în urină. (spre exemplu pacienţii cu boala Addison). bilirubina se transformă în biliverdină.brună este cel mai adesea asociată cu prezenţa în urină a pigmenţilor biliari.oranj poate conţine urobilină. Prin învechire Prin învechire Urina roşu . Culoarea Galben Cauze Acrilflavina Riboflavina Nitrofurantoid Galben portocaliu Urina concentrată Urobilină în exces Observaţii Fluorescenţă verde Vitamină Antibiotic Deshidratare. Ocazional. Prin agitare se formează o spumă care nu se colorează la fel.negru Albastru verzui Methemoglobină Melanină Albastru de metilen Infecţii cu Pseudomonas sp.brună sau verde .închis. Urina galbenă (tabelul nr.brun Eritrocite Hemoglobină învechită Methemoglobină Mioglobină Brun . URINA GALBEN-BRUN INCHIS SAU NEAGRA Urina acidă care conţine de hemoglobină se va închide la culoare prin învechire datorită formării methemoglobinei. 3). Analgezicele urinare pot colora urina portocaliu. Culoarea galben intens a urinii poate fi determinată de unele medicamente cum ar fi nitrofurantoidul (antibiotic) sau riboflavina (vitamina B2).oranj sau brun . febră Fără spumă galbenă .

 Se agită bine. Pregătirea sedimentului urinar: Urinile cu sediment bogat. Ele nu vor mai fi supuse analizelor de laborator. Volumul de urină creşte în scleroze renale. sedimentul se depune. Mirosul de fructe sau de cloroform apare în acetoze. simplu. cilindrii încep să se distrugă după 1-2 ore.  Se transferă supernatantul într-o altă eprubetă. în diabet şi este scăzut în diaree. în aşa fel încât să nu se formeze bule de aer în preparat.1600 ml. Unele boli congenitale (cum ar fi fenilcetonuria) urinile pot capata mirosuri speciale (de exemplu miros de şoarece în fenilcetonurie). Urina galbena MIROSUL URINEI Mirosul urinii este slab aromatic. stări febrile. mai grele tind să se depună pe fundul recipientului. în urinile acide Tabelul nr. prin colectarea urinii din 24 de ore în vase gradate.Bilirubună Galben . Măsurarea volumului de urină se face. Prea mult lichid face ca lamela să plutească peste picătură. fetid. nefroză. Dupa 1-2 ore. spumă galbenă. mirosul este important în special pentru recunoaşterea probelor care datorită contaminării bacteriene prin învechire.brun Bilirubină/biliverdină Bilirubină/biliverdină Cu spumă galbenă Cu spumă galbenă “bere brună “ . la cel mult 6 ore de la emisie. precum şi cu eliminarea de apă prin transpiraţie.soluţie Loeffler) Se agită pentru omogenizarea amestecului  Cu o pipetă Pasteur se plasează o picătură din sedimentul resuspendat pe o lamă de microscop  Se acoperă picătura cu o lamelă. Celulele şi. recipientul în care s-a recoltat urina şi se transferă o cantitate de 10 ml din urina de cercetat într-o eprubetă de centrifugă  Cilindrii urinari şi elementele celulare. Volumul normal la adult este de 1200 . . EXAMENUL MICROSCOPIC AL URINEI Se face pe sedimentul urinei proaspete. nefrite. Sedimentul rămas se resuspendă în exact 1ml de urină  Se adaugă o picătură de colorant (albstru de metilen . Se recoltează prima urină de dimineaţă. se lasă în repaus în eprubete cu fund conic. majoritatea componentelor ei fiind distruse. prepararea sedimentului urinar se face asfel:  Se utilizează urina recoltată proaspăt. de sursă nedeterminată. Acesta variază în raport cu cantitatea de u\lichide ingerate. VOLUMUL URINEI Se consideră volumul de urină emisă în 24 de ore. prin plămâni sau pe cale digestivă. sau prin transfearea urinei într-un vas gradat.  Se centrifughează urina 5 min la 2. mai ales. Pentru examinarea cu mare atenţie a sedimentului urinar.000 de rotaţii pe minut. pentru examenul fizico . Cu o pipetă Pasteur se ia o picatură de sediment şi se pune pe o lamă de microscop. Urinile vechi capătă un miros amoniacal.verzui Galben . 3.chimic.

0ml Soluţia II: Safranină O…………1.20...  Peste sedimentul rămas se adaugă o picătură de colorant Sternheimer (colorant cristal violet. Puterea de mărire a MO=x100. abundente sau negativ . + + + . Se manevrează permanent microviza pentru a prinde în câmp elementele dispuse pe mai multe planuri Se examinează cu obiective mai mari (puterea de mărire = x400) pentru a număra elementele celulare. + + . şi calculând media fiecărui tip de element. În unele laboratoare se preferă sedimentul necolorat. relativ frecvente . Colorantul Sternheimer este utilizat pentru identificarea elementelor celulare EXPRIMAREA REZULTATELOR Se identifică elementele celulare.safranină) Se pune o altă picătură din noul amestec pe o lamă de microscop şi se acoperă cu o lamelă. cilindrii.8g Apă distilată ………80. foarte frecvente .. ++++ .3..0ml Oxalat de amoniu.…. Amestecul trebuie să fie clarificat prin filtrare la fiecare 2 săptămâni. examinarea la MO făcându-se în contrast de fază. rare .. Corespondenta intre numarul de elemente numarate pe camp si notiunile utilizate pentru apreciere Sedimentul (concentratie 1/1) Eritrocite x400 Leucocite x400 Cilindri si cristale anormale x 100 Negativ Ocazional 0 0 0 <4 <5 <1 + ++ 4-8 +++ ++++ 8-30 >30 dar negrupate >30 dar grupate 5-20 20-50 >50 dar negrupate >50 dar grupate 1-5 5-10 10-30 >30 . COLORANTUL STERNHEIMER Soluţia I: Cristal violet ….0g Alcool etilic 95%…. Se evaluează lama în ansamblu. + .Separat. Corespondenţa între aceste aprecieri şi numărul de elemente numărate pe câmpuri este menţionată în tabelul următor. dacă sunt prezente bacterii sau levuri. Aprecierea cantităţii lor se realizează numărând elementele de pe 10 câmpuri reprezentative. Se examinează ambele preparate la microscopul optic cu obiective mici şi condensatorul coborât.0ml Apă distilată………400. soluţia I şi soluţia II se pot păstra indefinit la temperatura camerei .4. Se evaluează dacă celulele epiteliale sunt în număr mare. ocazionale .. Se numără eritrocitele şi leucocitele din 10 câmpuri diferite şi se calculează media per câmp pentru fiecare tip de celulă.0ml Trei părţi din soluţia I şi 97 părţi din soluţia II se amestecă şi se filtrează. dacă sunt cristale în număr mare sau/şi dacă sunt cristale anormale. se aruncă după 3 luni. 0. apoi se numără cilindrii din 10 câmpuri şi se calculează media per câmp. cristalele şi se apreciază cantitatea lor. Tabelul nr. Rezultatele se exprimă prin următoarele aprecieri: absent . frecvente .….0g Alcool etilic 95 %…40.

Celulele scuamoase ale epiteliului stratificat sunt mai frecvente în urina femeilor.Microscopic. De obicei. celelalte celule ale rinichilor şi ale tractului urinar nu se pot distinge una de cealaltă. De obicei nu se văd decât celule scuamoase şi câteva celule tranziţionale plate. CELULELE EPITELIALE (CE) Tractul urinar este tapetat cu o varietate de celule epiteliale. CE ale tubilor şi ale tractului urinar nu se disting bine de leucocite. epiteliul tranziţional este găsit în ureter şi vezica urinară. Uretra la femei este limitată de celule columnar (cilindrice) şi scuamoase stratificate. sedimentul complet). de obicei. scuamoase şi cilindrice se gasesc în nefron. provenite din vulvă şi vagin. Valorile normale ale celulelor din sedimentul urinar variază de la laborator la laborator. în special în probele nerecoltate prin cateter. şi a diferitelor viteze de centrifugare. CILINDI Hialini Granulari Grăsoşi Eritrocitari Leucocitari Epiteliali Micşti Ceroşi Bacterieni CRISTALE  ALTELE Bacterii Ciuperci Paraziti Elemente de contaminare Artefacte  Urini normale o Urini acide  Urati amorfi  Acid uric  Oxalati de calciu o Urini alcaline  Fosfati amorfi  Fosfati tripli  Fosfati de calciu  Carbonati de calciu  Urat de amoniu Urini anormale o Cistina o Tirozina o Leucina o Sulfodiazina CELULELE DIN SEDIMENTUL URINAR Celulele găsite în sedimentul urinar au două surse: descuamarea tapetului epitelial al tractului urinar (sau din structurile adiacente) şi celulele din circulaţia sanguină. datorită variaţiei probelor de urină întâmplătoare şi a diferitelor metode folosite pentru concentrarea sedimentului (1/10. în sedimentul urinar se pot găsi: CELULE Hematii. în timp ce la bărbat uretra şi glandele bulbouretrale sunt limitate de celule columnare Numărul de celule epiteliale văzute în urina normală este mic şi aparent reprezintă “năpârlirea” reală a celulelor îmbătrânite. Diferenţierea uşoară se poate face prin reacţia peroxidazei leucocitelor polimorfonucleare CELULELE TUBULARE RENALE . Leucocite: Limfocite Polimorfonucleare Monocitomacrofage Celule epiteliale: Celule epiteliale renale tubulare Celule epiteliale vezicale Celule epiteliale scuamoase. Creşterea numărului de CE la bărbaţi poate fi dată de masaj prostatic anterior sau de cateterism uretral. 1/20. şi care sunt. Celule cuboidale.

aplatizate. Pot fi usor confundate cu leucocitele degenerate. au nucleul rotund şi variază în diametru în funcţie de adâncimea din epiteliul tranziţional din care provine: =>celulele superficiale sunt mari. CELULELE VEZICII URINARE Necolorate sunt mai mari decât celulele renale. CELULELE EPITELIALE IN BOLILE RENALE Modificarile inflamatorii ale epiteliilor pot cauza descuamari ale CE renale. ce au un nucleu unic. au nucleu mare. Pun în evidenţă o inflamaţie cronică a bazinetului. se diferenţiază uşor nucleul şi o ramă mică de citoplasmă în jurul lui. în special când este proteinurie marcată ca în sindromul nefrotic. uneori cu picături de grăsime. uneori cu incluzii citoplasmatice. CE tubulare supuse degenerescenţei grase. rotund. În urinile alcaline. în timp ce nucleul leucocitelor PMN este segmentat (apare ca multinucleere) Colorate. Pentru a distinge între leucocite şi celulele renale mici. citoplasma abundentă. au diametrul aproape ca şi cel al leucocitelor (< ) şi conţin un nucleu mare15 şi rotund. . iar protoplasma este granulară. =>Celulele scuamoase superficiale Sunt celule mari cu aspect pavimentos. Pot conţine corpi graşi ovali care să ascundă nucleul.se evidenţiază nucleul colorat şi o cantitate variabilă de citoplasmă. leucocitele suferă modificări care le fac să aibă un aspect aproape identic cu aceste celule. Nucleul este mic. nucleii pot fi evidenţiaţi prin adăugarea unei picături mici de acid acetic glacial care să se deplaseze pe sub lamelă. cu nucleu mic. =>celule tranziţionale intermediare sunt mai mici şi pot avea o “coadă” (aspect de mormoloc de broască) =>celulele bazale sunt mici. şi când sunt găsite în sedimentul urinar sunt numite “corpi graşi ovali”. în funcţie de coloraţia utilizată. rotunde. Sursa materiei grase din celulele tubulare poate fi reprezentată de lipoproteinele care trec prin glomeruli în sindromul nefrotic. Necolorate. uşor mai mari decât celulele renale Colorate .Sunt numite şi celule renale sau celulele rotunde) Sunt celule ovale sau poligonale mici. veziculos. rotund. Probabil unii corpi graşi ovali sunt macrofage.

sugerează că sângerarea este originară în tractul urinar inferior. Creştera numărului de hematii poate avea originea în orice parte a tractului urinar. şi nu se rostogolesc atunci când lamele este atinsă cu un creion şi lichidul este pus în mişcare. . Colorate . Excreţia unui număr mare de CE renale şi de cilindri cu celule renale sugerează o degenerare activă a tubilor şi poate fi văzută în glomerulonefrită şi în pielonefrite active. Dacă există dubii se poate prepara o picătură de sediment cu una de acid acetic 10 %. cu un punct roşu gălbui în centru. biopsie renală) hematuria şi cilindrii eritrocitari sunt în mod obişnuit observaţi. Ciorchini de CE pot fi văzuţi în necroze tubulare active HEMATIILE Sunt celule rotunde. Exerciţiile fizice. perfect conturate.Picăturile libere de grăsime pot acompania corpii graşi ovali şi acestea. fără structuri interioare Dacă proba nu este proaspătă. -> celulele de drojdii sunt de obicei înmugurite. Mişcând viza micrometrică hematiile apar cu dublu contur. uneori cu crenelaţiile de aspect granular Hematiile pot fi confundate cu picaturi de ulei sau cu levuri -> picăturile de ulei etalează o mare varietate a diametrelor. Dacă sunt hematii. acestea vor dispare în proba cu acid acetic (are loc liza hematiilor). se poate afirma că hematuria este renală. hematiile pot apare necolorate sau uşor purpurii în urinile acide sau purpuriu închis în cele alcaline.coloraţia safranină-cristal violet După coloraţie. Când creşte numărul de hematii şi cilindrii eritrocitrari sunt prezenţi. Hematiile pot apare crenelate. nu sunt întâlnite hematii în sedimentul urinar. În cele mai multe cazuri. împreună cu cilindrii granuloşi sau celulari în sindromul nefrotic. lordoza şi altele pot creşte rata de excreţie a hematiilor. sunt înalt refractile. diametrul de aproximativ 7 microni Necolorate: =>discuri pale. La femei sunt considerate normale câteva eritrocite pe câmp (x400). hematiile apar ca niste cercuri slab evidenţiate slab colorate sau fantome celulare. Prezenţa hematiilor cu sau fără cilindri eritrocitari şi cu proteinurie mică sau absentă. deoarece hemoglobina este “dizolvată” în afară. Hematuria masivă este cel mai adesea asociată cu trumatismele rinichilor sau ale căilor urinare. În traumatismele rinichilor (ex.

a. Sedimentul urinar la cei mai mulţi bărbaţi evidenţiază la MO leucocite foarte rare (ocazionale). rinichi polichistic ş. diverticulită. Colorat: coloraţia safranină-cristal violet Nucleii segmentaţi roşu purpuriu şi granulaţii violete în citoplasma oranj-purpurie. În primul pahar se colectează urina de la începutul micţiunii. malarie. Este important să se poată stabili dacă hemoragia provine de la nivelul rinichilor al ureterelor sau de la nivelul prostatei şi uretrei. . 1. tumori ş. Hematurie prezentă numai în primul pahar (hematurie iniţială) presupune o hemoragie de origine prostatică sau uretrală. este prezentă în aproape toate bolile renale şi ale căilor urinare. Hematurie prezentă numai în ultimul pahar (hematurie terminală) sugerează o hemoragie vezicală. Rata de excreţie a leucocitelor creşte cu efortul fizic şi cu febra.la sfârşitul micţiunii. şi cu terapia anticoagulantă. 2.Câteva dintre cauzele de hematurie sunt următoarele:     Renale: glomerulonefrite. Se presupune că este vorba de o hemoragie reno-uretrală când hematuria este prezentă în toate cele trei pahare (hematurie totală). salpingită. salicilaţi. La femei numărul normal este mai crescut. infecţii acute. endocardită bacteriană. tumori ale colonului. scorbut. Spre deosebire de acestea. calculi. ca: sulfonamine. traumatisme. tumori. rectului sau pelvisului. tuberculoză. malarie. Proba celor trei pahare. în cel de-al doilea aceea de la mijlocul ei. întâlnită în: infecţii febrile acute. Extrarenale: apendicită acută. Creşterea numărului de leucocite. necroze tubulare. cu diametrul de aproximativ de 12 microni. calculi. Se pune bolnavul să urineze în trei pahare diferite. methenamina. hidronefroză. în principal neutrofile. Tract urinar inferior: infecţii acute şi cronice. Pot fi confundate cu celulele renale.deci sunt mai mari decât hematiile).a. de asemenea. 3. Când este acompaniată şi de prezenţa cilindrilor leucocitari sau a cilindrilor micşti (CE + leucocite) sursa creşterii numărului de leucocite în urină este considerată a fi rinichiul. Pentru aceasta se utilizează aşa-numita “probă a celor trei pahare”. Hematuria este. Poate fi asociată cu reacţii toxice la medicamente. LEUCOCITELE NEUTROFILE Necolorat: au aspect de sfere granulare. 4. iar în cel de-al treilea urina de . neutrofilele au nucleul segmentat.

Leucocitele sunt degradate relativ repede în urinile hipotone alcaline. În urinile diluate sau hipotone leucocitele se umflă şi citoplasma poate etala o miscare browniană. nu conţin celule ci putine granulaţii foarte fine. În astfel de cazuri. Ruptura abceselor renale sau ale tractului urinar. Cilindrii sunt astfel formaţi în două feluri. tumorile vezicale. Colectarea probei de urină în două recipiente poate indica dacă leucocitele sunt introduse în circuitul urinar de infecţii uretrale sau de infecţii vezicale sau renale. ca şi prostatitele. pot creşte numărul de leucocite în urină. Ei sunt. Când se colorează cu safranina -cristal violet. procesul fiind accelerat de o concentraţie mare de proteine. uroculturile repetate negative. . Astfel de celule pot fi leucocitele. eritrocitele sau celulele epiteliale tubulare. Cilindrii sunt formaţiuni rotunde. de obicei. dar frecvent sunt absente. Cistitele acute sau cronice. la temperatura camerei. dizolvaţi în urinile foarte alcaline.Prezenţa multor leucocite (piurie) şi a ciorchinilor leucocitari indică de obicei o infecţie acută şi necesită recoltarea pentru urocultură. în febră şi în proteinuria posturală. de asemenea. În uretrite leucocitele vor fi găsite predominant în primul container. Leucocitele şi cilindrii leucocitari pot fi prezenţi în sedimentul urinar din pielonefritele cronice. Calculii renali sau ureterali pot determina creşterea numărului de leucocite. dar mari în raport cu celealte componente ale sedimentului urinar. poate determina piurie masivă. Numărul de cilindri poate creşte dup exerciţii fizice. Întâi sunt formaţi prin precipitarea şi gelificarea proteinelor în fluidul tubular. În urinile foarte hipotone nu sunt văzuţi de loc cilindrii. CILINDRII URINARI Sunt formaţi din geluri proteice precipitate în tubi şi care umplu lumenul tubular. sunt întâlniţi cilindrii hialini care. spălate de urină şi antrenate de fluxul urinar.. Număr moderat de leucocite şi cilindrii leucocitari sau mcşti pot fi prezenţi în urina pacienţilor cu glomerulonefrită acută sau subacută şi în lupus eritematos. În condiţii normale numărul acestora este prea mic pentru a forma cilindri celulari. Fragmente din aceştia sunt rupte. La persoanele normale foarte puţini cilindrii sunt întâlniţi. de un pH scăzut şi o concentraţie relativ mare de substanţe dizolvate. De aceea este necesară exainarea promptă a sedimentului urinar. Sunt cu aproximativ mai puţine după 2-3. alungite sau cilindrice. Au dimensiuni variabile. Cilindrii se mai pot forma şi gruparea celulelor din tubuli într-o matrice proteică. uretritele şi balanitele. aceste celule umflate sunt colorate într-un albastru mai pal decât celelalte leucocite şi sunt cunoscute ca “celule sticloase“ acestea sunt găsite când densitatea urinii este scăzută.ore. Astfel. pot indica TBC renal sau lupus nefritic.

de coloraţie gălbuie. Cilindrii hialini apar în proteinurie. Cilindrii hematici. ei indicănd o glomerulonefrită. Sunt cei mai importanţi. Sunt de origine sanguină. Se întâlnesc în nefrita hemoragică acută. Cilindruria este însoţită. deoarece ei sunt formaţi în nefron. Sunt scurţi. ei indicând prezenţa unei congestii renale. Cilindrii epiteliali pot indica eliminarea celulelor renale. Prezenţa unui număr crescut de cilindri stabileşte existenţa bolii cu localizare renală. pe suprafaţa lor se pot depune săruri. Cilindrii granuloşi reprezintă. indicând. Conţin picături de grăsime. formaţi din granulaţii fine. CLASIFICAREA CILINDRILOR Cilindrii sunt de două feluri: cilindri adevăraţi şi pseudocilindri. de aceea. de proteinurie. o leziune gravă. de obicei. . Sursa picăturilor de grăsime este. Prezintă. friabili. când găsim celule renale căutăm cu atenţie şi asemenea cilindri. De aceea. de obicei. Uneori. adesea fiind necesară colorarea lor pentru a deveni vizibili. când găsim celule renale căutăm cu atenţie şi asemenea cilindri. simulând cilindrii granuloşi.Creşterea numărului de cilindri în urină este numită cilindrurie. Cilindrii adevăraţi sunt : Cilindrii hialini Cilindrii granuloşi Cilindrii fibroşi Cilindrii grăsoşi Cilindrii epiteliali Cilindrii hematici Cilindrii leucocitari Cilindrii comatoşi Cilindrii ceroşi Cilindrii micşti Cilindrii hialini. existenţa unui proces patologic. Frecvent cilindrii mari au un aspect ceros omogen. Cilindrii grăsoşi. Probabil că cilindrii mai largi sunt formaţi în canalul colector. totodată. apar în procese patologice renale grave. Prezenţa lor dovedeşte că sângele provine chiar din rinichi. Cilindrii granuloşi. Existenţa lor este foarte rară. Cilindrii fibroşi. de obicei. tubul distal sau canalul colector. Sunt insolubili în acid acetic. prezenţa lor indicând o nefrită. ei au fost notaţi ca cilindrii insuficienţei renale. Cilindrii epiteliali. omogeni. de aceea aceea se colorează în roşu cu Sudan III. Sunt incolori. şi lăţimea cilindrului este în funcţie de locul său de formare. Deoarece prezenţa lor în număr mare indică o stază generală în nefron. în raport cu tractul urinar inferior. Adăugarea de acid acetic 10% produce o clarificarea nucleilor. decenerescenţa grasă a celulelor epiteliale. Se întâlnesc în diferite tipuri de nefrite. Ei conţin celule epiteliale din tubii renali. Sunt formaţi din globule roşii conservate sau degenerate. aspect de reticul special de fibrină. Cilindrii se consideră că sunt formaţi în partea inferioară a nefronului.

.Sunt formaţi din celule rotunde. sunt mai aplatizaţi şi striaţi longitudinal. care îi deosebeşte de cilindrii hialini. dar au aspect de panglici sau de filamente. iar lumenul lor este îngust şi. cu formă neregulată. Mai des. Nu au semnificaţie patologică. Sunt formaţiuni omogene cu un luciu mat. cilindrice şi nestructurate. semănând cu cilindrii hialini. leucocitele se depun pe cilindrii de mucus. duble. Cilindrii comatoşi. asemenea unor panglici îngustate spre capete. de ţigle. Cilindrii de acid uric. Cei formaţi din săruri se pot confunda uşor cu cei granuloşi. cei de fosfaţi. Cilindrii leucocitari puri se găsesc mai rar şi prezenţa lor denotă o pionefrită sau o pielonefrită. PSEUDOCILINDRII Pseudocilindrii sunt: Cilindroizii. ARTEFACTE Cilindrii adevăraţi sau pseudocilindrii pot fi confundaţi cu firele de aţă. mai frecvent în procesele cronice decât în cele acute. mici şi granuloase. de obicei. Cilindrii ceroşi.Cilindrii leucocitari. Prin încălzire se dizolvă cei de uraţi iar prin adăaugare de acid acetic. cu incizuri. Cilindrii bacterieni. Sunt un semn al unei leziuni grave a parenchimului renal. Au diametrul inegal. cu porţiuni hialine. caracteristică. Cilindrii hemoglobinici. Pseudocilindrii formaţi din grămezi de microbi se pot recunoaşte prin colorarea de tip bacteriologic. Firele de in şi cânepă sunt mult mai grosolane decât cilindrii adevăraţi. sunt refringenţi. Cilindroizii au transparenţa cilindrilor hialini. cu marginile nete. Apar în coma diabetică sau înaintea ei. Filamentele de mucus se prezintă ca niste şuviţe lungi. Sunt formaţi din granule mici refringente. Cilindrii de uraţi. dispare cu totul. Mătasea este alcătuită din fire strălucitoare. traversează. firele de lână sau cu peri. ei găsindu-se şi în urinile normale. uneori. Firele de lână au la suprafaţă celule epidermice. fiind adesea ramificaţi. dar mai subţiri. Ele prezintă îngroşări şi noduri. mai multe câmpuri microscopice. Cilindroizii nu trebuie să fie confundaţi cu cilindrii hialini. Pseudocilindrii pot fi de origine organică sau anorganică. Fibrele de bumbac au forma unor spirale îngroşate sau forma unor panglici răsucite în jurul axei lor. pe cilindrii hialini sau pe alţi cilindrii.

slab colorate.) - Cistină + - Solubile în alcali. Sărurile amorfe si cristale întâlnite în sedimentul urinar. sau prisme cu patru feţe (asemănătoare cu fosfaţii) + + + . Poate colora cristalele de acid uric. eter Se colorează albastru cu albastru de Prusia Solubile în apă caldă. sau cubice. cu suprafaţă netedă. acid acetic. acetonă. ace slab colorate. insolubile în apă fierbinte. plăcuţe rombice. cloroform Foarte solubile în eter. au o culoare brună şi sunt aproape omogene. cloroform. Rare. cu colţuri decupate Formă de sfere (sau haltere) mici. alcool. rareori aciforme. Solubile în acid acetic cu efervescenţă HCl diluat Colesterol + + - Carbonat de calciu Oxalat de calciu - + + + + + (slab alc. în special în amoniac. acizi. sau de careu.) mai rar formă de haltere. hexagonale. alcool cald. Substanţa Descrierea acid pH-ul urinar neutru bazic - Solubilitate Caracteristici Bilirubina Brun-roşietice. pot fi confundate cu cele de acid uric Grămezi de granule brungălbui + Solubile în alcali. Mici. placi rombice. CRISTALURIE -SINTEZA Tabelul nr 5. ace amorfe. forma de “pliculeţe” (octaedru comun. Slab colorate. slab colorate. plate. alcali. insolubile în acid acetic Hemosiderină + + - Acid hipuric Rare. sunt rapid distruse de bacterii.Firele de păr (pubian) sunt foarte lungi. placute slab colorate. în HCl diluat.

uneori. prisme cu 4-6 feţe (“capac de cosciug”) + - - Solubile în alcool cald .Leucină Sfere galbene cu striaţii radiare se ântâlneşte împreună cu tirozina Forme frecvente.uneori. alcali. placuţe cu 4 feţe. numărarea Addis se foloseşte pentru a umări progresia unor boli renale cunoscute. brun . cum ar fi glomerulonefrita acută. leucocitelor şi a cilindrilor în urina din 12ore este cunoscută ca proba ADDIS (Addis.grămezi de cristale amorfe (“pulbere”) usor gălbui . sau slab colorate (cristalele mici) - + + Solubili la 60 0 C cu acid acetic. uraţii de potasiu >sfere mici. În general. slab solubile în apă caldă Solibile în acid acetic diluat Fosfaţi amoniacomagnezieni (tripli) Tirozină - + + Slab colorate sau gălbui. Recoltare . uraţii de sodiu ->ace slab colorate + - - Solubile în alcali insolubile în alcool. Pentru diagnosticul obişnuit examinarea atentă a sedimentului din proba de urină proaspăt recoltată este. insolubile în alcool. 1948). Solubile în alcali. gălbui. rozete.roşietice. ace. brune . se dizolvă prin încălzire la 60 de grade Celsius Uraţi de sodiu calciu. de obicei. ace cu feţe lucioase şi dispuse în rozetă sau în snopuri De cele ma multe ori . în acizi + - - NUMĂRAREA ELEMENTELOR PATOLOGICE DIN URINĂ METODA ADDIS Metoda pentru determinarea cantitativă a eritrocitelor. eter Solubili în alcali. suficientă. potasiu şi magneziu + - - Uraţi de amoniu Acid uric Ace brune dispuse ca “puful de păpădie” Forme diverse: rombice.

poate fi mai mare Se decantează supernatantul păstrând în eprubetă 1ml Se omogenizează şi cu o pipetă Pasteur se scoate o picătură care este introdusă în celula de numărat..………10 ml Se centrifughează 10 mnute la 1500 turaţii/min.Urina din 12 ore se recoltează corect folosind aditivi pentru conservarea elementelor care vor fi numărate.800. Pentru sedimentele bogate se foloseşte camera de numărat Bürker pentru cele sărace lama Fucs Rosenthal. Este suficient să fie introdus în recipient prin simpla spălare a lui cu soluţie apoasă de formaldehidă 10% şi scurgerea excesului de soluţie. În două eprubete de centrifugă se pipetează:   Urină din proba de dimineaţă …………. După 5 -10 minute. sau x 60 pe o suprafaţă de 1 mm3 . Se poate face o examinare preliminară a sedimentului urinar. Se admite păstrarea probei la temperatura camerei în timpul şi după colectare. A doua zi recoltarea urinii se va face între orele 800 . Se măsoară volumul urinii de zi şi de noapte. folosind 10 ml de urină care se concentrează 10:1.. de repaus se face numărătoarea. la cei cu afecţiuni renale. Pacientul va reduce 24 de ore cantitatea de lichide ingerate. Formolul este conservantul de elecţie pentru celule şi cilindri. Proba ar trebui examinată cât mai devreme după colectare. regimul alimentar rămânând aceleaşi.2 ml. şi se notează valorile obţinute. METODA ADDIS TEHNICA DE LUCRU Se agită proba bine şi se măsoară cu atenţie volumul. Pentru rezultatele acestei analize volumul folosit pentru resuspendarea se introduce în calculul fiinal. La persoanele normale.2000 şi 2000 . sedimentul este de aproximativ 0.10 ml Urină din proba de noapte……. Cilindrii se numără cu obiectivul x10 pe întreaga suprafaţă a celulei (9 mm3) Eritrocitele se numără cu obiectivul x 40. sau x 60 pe o suprafaţă de 1 mm3 Leucocitele se numără cu obiectivul x 40. având grijă să nu precipite sărurile dizolvate pentru a nu acoperi celulele şi cilindrii în timpul numărării.

000. 7.000. iar cel al cilindrilor poate fi mai mare. de eritrocite sau cel de leucocite poate fi mai scăzut. se efectuează pe urina proaspăt emisă. Glomerulonefrita Acută Cronică activă Cronică latentă Cronică terminală Cilindrii 690.000 elemente / 12 ore Leucocite + celule rotunde = 0 .000.400. sau Se adună nr. elemente din urina din 12 ore Se face media dintre numărul de elemente din urina de dimineaţă şi cea de noapte şi se exprimă rezultatul în raport cu urina din 12 ore. de elemente din urina de dimineaţă cu nr.000 48.000 Celule albe 48.000 elemente/ 12 ore Cilindri = 0 .000 26. elemente/mm3 nr de elemente /mm3 x 1000 = nr de elemente /ml nr.000 14.000 2.400. concentrare 10:1) nr elemente/mm2 corectat x înălţimea camerei de numărat = nr. Numărul mediu de elemente / 12 ore din sedimentul urinar în glomerulonfrite. deoarece nu se pot deosebi leucocitele de celulele renale. de elemente din urina de noapte şi se exprimă rezultatul în raport cu urina din 24 de ore În cazul numărării leucocitelor. elemente /mm2 (1/10 = corecţia pentru concentrarea sedimentului.000 Tabelul nr. valorile se exprimă cu numere mai mici.1.000 1. elemente/ml x volumul (ml) de urină colectat în 12ore = nr.850.Calcul: Se calculează numărul de elemente din 10 ml de urină Se calculează numărul de elemente din întregul volum al urinei de 12 ore     numărul de elemente pe pătrat de 1 mm x 1/10 = nr. (Addis.500. numărul de leucocite şi de celule rotunde! Valori normale (urina din 12 de ore): Eritrocite = 0 . deci sunt mai uşor de utilizat.000 34. rezultatele se exprimă în număr de elemente pe minut.000.000.000.000 398.000 16.5 000 cilindri hialini La copii nr. .000 Eritrocite 405. valoarea obţinută prin numărare reprezintă de fapt. 1948) METODA HAMBURGER Este o metodă mai rapidă.000 10.000.

cifra creşte în stări febrile şi la femei în perioada menstruaţiei. elemente / ml / minut METODA HAMBURGER Valori normale: Se exprimă în numărul de elemente numărate pe ml şi pe minut. Cilindri = 1-7 pe minut Eritrocite = 0 . Se numără 4 câmpuri de 1 mm2 şi se face media între ele. (Se împarte nr. . Leucocite + celule renale = 0 . Mod de lucru: Se măsoară volumul urinei emise în trei ore Se centrifughează 10 ml de urină la 2000 turaţii pe minut. elemente / ml de urină Nr. iar determinarea cantitativă să fie cât mai exactă. de elemente /mm3 Nr. elemente / ml de urină x debitul / minut = nr. pentru ca o numărătoarea să aibă o valoare clinică reală se cere: Repetarea examenului de urină la intervale regulate. Pacientul stă culcat la pat Se recoltează urina emisă în timp de trei ore. de ml de urină recoltată la nr de minute din trei ore) Nr.Recoltare: Prima emisie de dimineaţă se aruncă. Se decantează supernatantul iar sedimentul se resuspendă într-un ml de urină. Să se coroboreze datele de laborator cu cele clinice. În aprecierea unui sindrom rennal să se ţină seama de existenţa atât a hematiilo. timp de 10 minute. Se omogenizează sedimentul resuspendat Din sedimentul omogenizat se ia o picătură cu ajutorul unei pipete Pasteur şi pune pe lama Bürker Se lasă în repaus pentru ca elementele să se dispună în acelaşi plan. elemente / mm3 x 1000 = nr. În general. cât şi a eritocitelor şi a cilindrilor.1000 pe minut.1000 pe minut. mediu de elemente mm2 x înălţimea camerei = nr. METODA HAMBURGER Calcul: Se calculează debitul uinar pe minut.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful