EXAMINAREA URINEI RECOLTAREA URINEI

Se realizează în funcţie de analizele care se vor realiza pe baza ei. Recipientele în care se recoltează proba de urină trebuie sa fie curate şi uscate. Se pot folosi recipiente speciale din plastic sau din sticlă de dimensiuni corespunzătoare. Pentru probele recultate în vederea unor examene bacteriologice, recoltarea se face în vase sterile, respectând condiţiile speciale de recoltare. Recoltarea urinei pentru analizele cantitative. Se recoltează urina din 24 de ore. Dacă urina se păstrează mai mult de 1 - 3 ore, se adaugă substanţe conservante. Acestea pot fi:  Formaldehidă - pentru conservarea elementelor celulare şi a cilindrilor  Thymol 0,1 % la 100 ml de urină. În cantităţi mai mari interferează cu determinarea proteinelor şi a pigmenţilor biliari.  Acid boric 0, 8% interferează în determinarea glucozei şi acetonei

Recoltarea urinei pentru analize de screening
Pentru examenul microscopic al sedimentului urinar şi examenele fizico-chimice obişnuite se recoltează prima urină de dimineaţă.  La femei se recomandă toaleta vulvo-vaginală înainte de prelevare  Recoltarea trebuie să se facă în afara perioadelor menstruale, pentru a evita contaminarea probelor de urină cu sânge menstrual.

EXAMENUL MACROSCOPIC AL URINEI
Analiza urinei constă în:  Examenul macroscopic  Examenul microscopic  Examenul chimic Examenul macroscopic constă în a aprecia : A. ASPECTUL B. MIROSUL C. VOLUMUL

ASPECTUL URINEI NORMALE
Urina normala are o culoare galben roşietică (galben de chihlimbar). Culoarea este dată, în mare parte, de urocromi (pigmenţi) şi de mici cantităţi de urobilină şi uroeritrină. Excreţia de urocrom pare a fi proporţională cu rata metabolică şi creşte în timpul stărilor febrile în tireotoxicoze, şi în înfometare. Pigmentul roz (uroeritrina poate fi depozitat în cristalele de acid uric şi în uraţi (depozit de “pulbere” cărămizie) şi nu ar trebui confundat cu sângele din urină. Urina pală, la persoanele normale, apare în urma unui consum mare de lichide. Urinile închise pot fi întâlnite când este un consum redus de lichide. Astfel. Culoarea poate indica gradul de concentraţie (cu aproximaţie) dar, în final, aceasta trebuie să fie verificată cu exactitate. De exemplu, urina slab colorată cu greutate specifică mare poate fi întâlni în diabetul zaharat. Urina normală poate etala un depozit sedimentat prin răcirea de la temperatura corpului. Acest depozit este de obicei alb compact, este un precipitat compus în special din fosfaţi anorganici. În urinile acide depozitul poate fi colorat oranj prin precipitare uraţilor. Mucusul din tractul genital sau urinar poate apare în sedimentul urinilor normale ca pete mici alburii care plutesc în lichid.

sau materii fecale. ocazional. diabet insipid Solubili în acid acetic diluat Se dizolvă la 600 C Insolubile în acid acetic diluat. Mirosul acestor probe de urină este de obicei neplăcut şi. câteodată mobile. Tabelul nr.). poate fi dată de prezenţa în urină a hematiilor care pot fi confirmate prin examenul microscopic. sunt văzute. Bacterii. Când această urină tulbure este examinată la M. Dezvoltarea bacteriilor poate cauza o opalescenţă uniformă. Leucocitele pot induce un aspect opalescent în urinile acide. Cantitatea de mucus de origine genitală sau urinară creste în stările inflamatorii ale acestor organe. cel mai adesea bacterii sub formă de bastonaşe. similar cu cel indus de fosfaţi. Uraţii dau un aspect tulbure cu nuanţă alburie sau gălbuie. în general. de alte materiale cum ar fi fragmente de ţesut. cel mai adesea normale.ASPECTUL URINELOR IN STARI PATOLOGICE ASPECTUL OPALESCENT Urinile opalescente (tulburi) sunt. ţesuturi. mucusul din tractul genital masculin pot cauza depozite pufoase. care nu este îndepărtată prin încălzire. Turbiditatea uşor mai închisă. şi. carbonaţi Uraţi.. Fosfaţii şi carbonaţii se redizolvă când se adaugă acidul acetic. de aspectul fumului de ţigară. 1. Liză în acid acetic diluat=>clarificarea urinei şi virarea spre o culoare roză. cum ar fi Enterococcus sp. calculi mici. Totuşi. oxalaţi Grupări Fistulă recto-vezicală (recoltare în oliţă?) În urinile acide . aspect care dispare prin încălzirela 600 C. port fi întîlniţi şi coci. sau prin filtrare cu hârtie de filtru. mucină Fire de mucus Microlitiază (“nisip”) Puroi. (Echerichia coli. acid uric Leucocite Eritrocite Poliurie. amoniacal. levuri Spermatozoizi. acidifiere. Prezenţa leucocitelor este confirmată de examinarea microscopică a sedimentului urinar. în urinile alcaline. grămezi de puroi.O. Proteus sp. în urinile acide. voluminoase. a carbonaţilor. datorită precipitării fosfaţilor. Spermatozoizii şi lichidul prostatic. Contaminare fecală Mediu cu radiaţii X Insolubile în acid acetic diluat. Aspectul se menţine după încălzire la 600 C sau după adăugare de acid acetic. fluid prostatic. Aspectul opalescent al urinei ASPECTUL CAUZA OBSERVAŢII Pal (slab colorat) Opalescent Urină foarte diluată Fosfaţi. Pot forma flocoane Fosfaţi. Uneori turbiditatea poate fi dată de cheaguri de sânge. nu dispare la 600 C Ca fumul de ţigară. datorită scindării ureei de către bacterii. de scurgeri menstruale.

Mioglobina prezentă în urină determină coloraţia roşu . în hemoglobinurie. Sângele sau pigmenţii sanguini sunt uşor de detectat cu ajutorul benzilor -reactiv (strips-uri). roşii în porfiriile eritropoietice congenitale.brun. pe baza proprietăţilor sale spectrale. roşie sau purpurie. la spectroscop. roză.brun şi poate pozitiva testele cu orto toluidină. poate induce culoarea roşie în urinile alcaline. de aceea şi greutatea specifică a probei ar trebui determinată. Dacă mioglobina este prezentă cu valori suficiente de concentraţie poate fi determinată. 2. Urina. Hemoglobinuria urmează după creşterile bruşte şi ale concentraţiei hemoglobinei plasmatice care rezultă de obicei din hemoliza intravasculară. în hematurie. sau cele cu benzidină În mioglobinurii pot fi găsiţi cilindri cu pigmenţi bruni şi eritrocite ocazionale.brun. Pentru a putea distinge hematuria de hemoglobinurie se poate examina sedimentul urinii proaspăt emise pentru a evidenţia prezenţa eritrocitelor. de obicei. poate apare opalescentă (“ca norii” sau ca “fumul de ţigară”). porfirinele apar intermitent în urină şi induc o culoare spre roşu .Lăptos Piurie (multe leucocite) Lipidurie Chilurie Insolubil în acid acetic diluat Nefroză. sau a unor coloranţi pentru explorări funcţionale. Solubil în eter Obstrucţie limfatică Solubil în eter Turbiditatea dată de picături de grăsime (chiluria). Culoarea roşie a urinii poate fi asociată cu administrarea unor medicamente. Tabelul nr. Poate fi rezultatul unei obstrucţii a vaselor limfatice intraabdominale. leziuni prin zdrobire. Spre exemplu. roşie sau brună. O urină marcat hipotonică poate cauza liza eritrocitelor. Apariţia hemoglobinei în urină depinde de numărul de eritrocite distruse. Contaminarea urinei cu pulberi sau cu antiseptice care devin opace în contat cu apa (spre exemplu fenolii) poate cauza turbiditatea urinei. şi în cele acute. Urina. Urina de culoare roşie sau roşu brun Culoare Cauze Observaţii Roşu Hemoglobină Eritocite Mioglobină Orto-toluidină = pozitiv Orto-toluidină = pozitiv Orto-toluidină = pozitiv . Turbiditatea dată de chilurie poate dispare dacă se adaugă eter în proba de urină. sau otrăvire cu fosfor. poate fi roşu clar. La femei poate fi datorată contaminării urinei cu sânge menstrual. Grăsimea poate fi gasită plutind la suprafaţa urinei în cazul embolismului grăsos. sau brun închis Methemoglobinuria dă o culoare brun închis şi se poate dezvolta în urina vezicală la pH acid sau în urina acidă prin păstrare. roşu brun. Urinile sunt. CULOAREA URINEI URINA DE CULOARE ROSIE SAU ROSU BRUN (tabelul nr. În porfiria hepatică acută. În porfirii urina poate fi normală. Spre exemplu administrarea de fenolsulfonftaleină pentru testarea funcţiei renale. sau a tabletelor ce conţin orto-toluidină. filarioza poate fi o cauză de obstrucţie.2) Cea mai frecventă anomalie a culorii urinei este culoarea roşie sau roşu .

3). mucus În urinile alcaline Poate fi slab colorat Phenindione Contaminare menstruală Roşu . Urina galben . Urina galbenă (tabelul nr. dar şi spuma produsă prin agitarea probei. (spre exemplu pacienţii cu boala Addison). URINA GALBEN-BRUN INCHIS SAU NEAGRA Urina acidă care conţine de hemoglobină se va închide la culoare prin învechire datorită formării methemoglobinei.oranj sau brun . Analgezicele urinare pot colora urina portocaliu.brun Eritrocite Hemoglobină învechită Methemoglobină Mioglobină Brun . de culoare verde. Culoarea Galben Cauze Acrilflavina Riboflavina Nitrofurantoid Galben portocaliu Urina concentrată Urobilină în exces Observaţii Fluorescenţă verde Vitamină Antibiotic Deshidratare.negru Albastru verzui Methemoglobină Melanină Albastru de metilen Infecţii cu Pseudomonas sp. Prin oxidare. Urobilinogenul excretat în urină este slab colorat dar este transformat sub acţiunea luminii a unui pH acid în urobilină care induce în urină o culoare galben .Porfirină Orto-toluidină =negativ sau slab colorat Anticoagulant Cheaguri.închis. melanina este eliminată în urină.roz Fenolsulfonftaleină Fenolftaleină Roşu purpuriu Porfirină Roşu . bilirubina se transformă în biliverdină.brună sau verde . Prin învechire Prin învechire Urina roşu . Ocazional. Prin agitare se formează o spumă care nu se colorează la fel. febră Fără spumă galbenă .brună este cel mai adesea asociată cu prezenţa în urină a pigmenţilor biliari. în special a bilirubinei.închis sau portocaliu. Culoarea galben intens a urinii poate fi determinată de unele medicamente cum ar fi nitrofurantoidul (antibiotic) sau riboflavina (vitamina B2).oranj poate conţine urobilină. iar urina capătă culoarea brun .

3. Volumul normal la adult este de 1200 . pentru examenul fizico .chimic.000 de rotaţii pe minut. majoritatea componentelor ei fiind distruse. Dupa 1-2 ore. sau prin transfearea urinei într-un vas gradat.brun Bilirubină/biliverdină Bilirubină/biliverdină Cu spumă galbenă Cu spumă galbenă “bere brună “ . nefroză. prin colectarea urinii din 24 de ore în vase gradate. Urina galbena MIROSUL URINEI Mirosul urinii este slab aromatic. Pentru examinarea cu mare atenţie a sedimentului urinar. în diabet şi este scăzut în diaree. Urinile vechi capătă un miros amoniacal.  Se agită bine. în urinile acide Tabelul nr. Prea mult lichid face ca lamela să plutească peste picătură. precum şi cu eliminarea de apă prin transpiraţie. se lasă în repaus în eprubete cu fund conic. Măsurarea volumului de urină se face. simplu. cilindrii încep să se distrugă după 1-2 ore. sedimentul se depune. mai ales.Bilirubună Galben . Mirosul de fructe sau de cloroform apare în acetoze. în aşa fel încât să nu se formeze bule de aer în preparat. .soluţie Loeffler) Se agită pentru omogenizarea amestecului  Cu o pipetă Pasteur se plasează o picătură din sedimentul resuspendat pe o lamă de microscop  Se acoperă picătura cu o lamelă. Cu o pipetă Pasteur se ia o picatură de sediment şi se pune pe o lamă de microscop. stări febrile.1600 ml. mai grele tind să se depună pe fundul recipientului.verzui Galben . Celulele şi. spumă galbenă. prepararea sedimentului urinar se face asfel:  Se utilizează urina recoltată proaspăt. Volumul de urină creşte în scleroze renale. EXAMENUL MICROSCOPIC AL URINEI Se face pe sedimentul urinei proaspete. prin plămâni sau pe cale digestivă. Se recoltează prima urină de dimineaţă. Acesta variază în raport cu cantitatea de u\lichide ingerate. la cel mult 6 ore de la emisie. fetid. de sursă nedeterminată.  Se centrifughează urina 5 min la 2.  Se transferă supernatantul într-o altă eprubetă. Unele boli congenitale (cum ar fi fenilcetonuria) urinile pot capata mirosuri speciale (de exemplu miros de şoarece în fenilcetonurie). Pregătirea sedimentului urinar: Urinile cu sediment bogat. VOLUMUL URINEI Se consideră volumul de urină emisă în 24 de ore. nefrite. recipientul în care s-a recoltat urina şi se transferă o cantitate de 10 ml din urina de cercetat într-o eprubetă de centrifugă  Cilindrii urinari şi elementele celulare. mirosul este important în special pentru recunoaşterea probelor care datorită contaminării bacteriene prin învechire. Sedimentul rămas se resuspendă în exact 1ml de urină  Se adaugă o picătură de colorant (albstru de metilen . Ele nu vor mai fi supuse analizelor de laborator.

+ + + .. + + ...Separat. frecvente .…. Se manevrează permanent microviza pentru a prinde în câmp elementele dispuse pe mai multe planuri Se examinează cu obiective mai mari (puterea de mărire = x400) pentru a număra elementele celulare. Colorantul Sternheimer este utilizat pentru identificarea elementelor celulare EXPRIMAREA REZULTATELOR Se identifică elementele celulare.. Corespondenţa între aceste aprecieri şi numărul de elemente numărate pe câmpuri este menţionată în tabelul următor. abundente sau negativ . Puterea de mărire a MO=x100.0g Alcool etilic 95 %…40.…. Se evaluează lama în ansamblu. Se numără eritrocitele şi leucocitele din 10 câmpuri diferite şi se calculează media per câmp pentru fiecare tip de celulă. Corespondenta intre numarul de elemente numarate pe camp si notiunile utilizate pentru apreciere Sedimentul (concentratie 1/1) Eritrocite x400 Leucocite x400 Cilindri si cristale anormale x 100 Negativ Ocazional 0 0 0 <4 <5 <1 + ++ 4-8 +++ ++++ 8-30 >30 dar negrupate >30 dar grupate 5-20 20-50 >50 dar negrupate >50 dar grupate 1-5 5-10 10-30 >30 . Tabelul nr. rare . Aprecierea cantităţii lor se realizează numărând elementele de pe 10 câmpuri reprezentative.3. relativ frecvente .0ml Soluţia II: Safranină O…………1. apoi se numără cilindrii din 10 câmpuri şi se calculează media per câmp. foarte frecvente .0ml Oxalat de amoniu.4.0ml Apă distilată………400. cristalele şi se apreciază cantitatea lor. Se evaluează dacă celulele epiteliale sunt în număr mare. 0. + .. se aruncă după 3 luni.8g Apă distilată ………80. şi calculând media fiecărui tip de element.20.  Peste sedimentul rămas se adaugă o picătură de colorant Sternheimer (colorant cristal violet. Rezultatele se exprimă prin următoarele aprecieri: absent . ocazionale . ++++ .. dacă sunt cristale în număr mare sau/şi dacă sunt cristale anormale. examinarea la MO făcându-se în contrast de fază. Amestecul trebuie să fie clarificat prin filtrare la fiecare 2 săptămâni. dacă sunt prezente bacterii sau levuri. Se examinează ambele preparate la microscopul optic cu obiective mici şi condensatorul coborât. În unele laboratoare se preferă sedimentul necolorat.0ml Trei părţi din soluţia I şi 97 părţi din soluţia II se amestecă şi se filtrează. cilindrii.safranină) Se pune o altă picătură din noul amestec pe o lamă de microscop şi se acoperă cu o lamelă. COLORANTUL STERNHEIMER Soluţia I: Cristal violet ….0g Alcool etilic 95%…. soluţia I şi soluţia II se pot păstra indefinit la temperatura camerei .

Creşterea numărului de CE la bărbaţi poate fi dată de masaj prostatic anterior sau de cateterism uretral. Leucocite: Limfocite Polimorfonucleare Monocitomacrofage Celule epiteliale: Celule epiteliale renale tubulare Celule epiteliale vezicale Celule epiteliale scuamoase. şi a diferitelor viteze de centrifugare. CE ale tubilor şi ale tractului urinar nu se disting bine de leucocite. De obicei nu se văd decât celule scuamoase şi câteva celule tranziţionale plate. Uretra la femei este limitată de celule columnar (cilindrice) şi scuamoase stratificate. de obicei. Valorile normale ale celulelor din sedimentul urinar variază de la laborator la laborator. CILINDI Hialini Granulari Grăsoşi Eritrocitari Leucocitari Epiteliali Micşti Ceroşi Bacterieni CRISTALE  ALTELE Bacterii Ciuperci Paraziti Elemente de contaminare Artefacte  Urini normale o Urini acide  Urati amorfi  Acid uric  Oxalati de calciu o Urini alcaline  Fosfati amorfi  Fosfati tripli  Fosfati de calciu  Carbonati de calciu  Urat de amoniu Urini anormale o Cistina o Tirozina o Leucina o Sulfodiazina CELULELE DIN SEDIMENTUL URINAR Celulele găsite în sedimentul urinar au două surse: descuamarea tapetului epitelial al tractului urinar (sau din structurile adiacente) şi celulele din circulaţia sanguină. celelalte celule ale rinichilor şi ale tractului urinar nu se pot distinge una de cealaltă. scuamoase şi cilindrice se gasesc în nefron. şi care sunt. CELULELE EPITELIALE (CE) Tractul urinar este tapetat cu o varietate de celule epiteliale. De obicei. în sedimentul urinar se pot găsi: CELULE Hematii.Microscopic. Celulele scuamoase ale epiteliului stratificat sunt mai frecvente în urina femeilor. în special în probele nerecoltate prin cateter. epiteliul tranziţional este găsit în ureter şi vezica urinară. provenite din vulvă şi vagin. Celule cuboidale. sedimentul complet). în timp ce la bărbat uretra şi glandele bulbouretrale sunt limitate de celule columnare Numărul de celule epiteliale văzute în urina normală este mic şi aparent reprezintă “năpârlirea” reală a celulelor îmbătrânite. Diferenţierea uşoară se poate face prin reacţia peroxidazei leucocitelor polimorfonucleare CELULELE TUBULARE RENALE . 1/20. datorită variaţiei probelor de urină întâmplătoare şi a diferitelor metode folosite pentru concentrarea sedimentului (1/10.

cu nucleu mic. Pun în evidenţă o inflamaţie cronică a bazinetului. Sursa materiei grase din celulele tubulare poate fi reprezentată de lipoproteinele care trec prin glomeruli în sindromul nefrotic. uşor mai mari decât celulele renale Colorate . au nucleul rotund şi variază în diametru în funcţie de adâncimea din epiteliul tranziţional din care provine: =>celulele superficiale sunt mari. în special când este proteinurie marcată ca în sindromul nefrotic. Pentru a distinge între leucocite şi celulele renale mici. =>celule tranziţionale intermediare sunt mai mici şi pot avea o “coadă” (aspect de mormoloc de broască) =>celulele bazale sunt mici. În urinile alcaline. Probabil unii corpi graşi ovali sunt macrofage. şi când sunt găsite în sedimentul urinar sunt numite “corpi graşi ovali”. ce au un nucleu unic. au nucleu mare. uneori cu picături de grăsime. se diferenţiază uşor nucleul şi o ramă mică de citoplasmă în jurul lui. rotund. în timp ce nucleul leucocitelor PMN este segmentat (apare ca multinucleere) Colorate. aplatizate. =>Celulele scuamoase superficiale Sunt celule mari cu aspect pavimentos.Sunt numite şi celule renale sau celulele rotunde) Sunt celule ovale sau poligonale mici. CELULELE EPITELIALE IN BOLILE RENALE Modificarile inflamatorii ale epiteliilor pot cauza descuamari ale CE renale. citoplasma abundentă. în funcţie de coloraţia utilizată. . CELULELE VEZICII URINARE Necolorate sunt mai mari decât celulele renale. uneori cu incluzii citoplasmatice. iar protoplasma este granulară. rotund. Nucleul este mic. rotunde. Necolorate.se evidenţiază nucleul colorat şi o cantitate variabilă de citoplasmă. CE tubulare supuse degenerescenţei grase. au diametrul aproape ca şi cel al leucocitelor (< ) şi conţin un nucleu mare15 şi rotund. Pot conţine corpi graşi ovali care să ascundă nucleul. leucocitele suferă modificări care le fac să aibă un aspect aproape identic cu aceste celule. veziculos. Pot fi usor confundate cu leucocitele degenerate. nucleii pot fi evidenţiaţi prin adăugarea unei picături mici de acid acetic glacial care să se deplaseze pe sub lamelă.

diametrul de aproximativ 7 microni Necolorate: =>discuri pale. Când creşte numărul de hematii şi cilindrii eritrocitrari sunt prezenţi. şi nu se rostogolesc atunci când lamele este atinsă cu un creion şi lichidul este pus în mişcare. perfect conturate. sunt înalt refractile. fără structuri interioare Dacă proba nu este proaspătă. Exerciţiile fizice. hematiile pot apare necolorate sau uşor purpurii în urinile acide sau purpuriu închis în cele alcaline. uneori cu crenelaţiile de aspect granular Hematiile pot fi confundate cu picaturi de ulei sau cu levuri -> picăturile de ulei etalează o mare varietate a diametrelor. Hematiile pot apare crenelate. Hematuria masivă este cel mai adesea asociată cu trumatismele rinichilor sau ale căilor urinare. lordoza şi altele pot creşte rata de excreţie a hematiilor. deoarece hemoglobina este “dizolvată” în afară.coloraţia safranină-cristal violet După coloraţie. Dacă există dubii se poate prepara o picătură de sediment cu una de acid acetic 10 %. Prezenţa hematiilor cu sau fără cilindri eritrocitari şi cu proteinurie mică sau absentă. împreună cu cilindrii granuloşi sau celulari în sindromul nefrotic. nu sunt întâlnite hematii în sedimentul urinar. . sugerează că sângerarea este originară în tractul urinar inferior. La femei sunt considerate normale câteva eritrocite pe câmp (x400). -> celulele de drojdii sunt de obicei înmugurite. Mişcând viza micrometrică hematiile apar cu dublu contur.Picăturile libere de grăsime pot acompania corpii graşi ovali şi acestea. Creştera numărului de hematii poate avea originea în orice parte a tractului urinar. Colorate . acestea vor dispare în proba cu acid acetic (are loc liza hematiilor). Dacă sunt hematii. se poate afirma că hematuria este renală. Excreţia unui număr mare de CE renale şi de cilindri cu celule renale sugerează o degenerare activă a tubilor şi poate fi văzută în glomerulonefrită şi în pielonefrite active. hematiile apar ca niste cercuri slab evidenţiate slab colorate sau fantome celulare. cu un punct roşu gălbui în centru. În traumatismele rinichilor (ex. biopsie renală) hematuria şi cilindrii eritrocitari sunt în mod obişnuit observaţi. Ciorchini de CE pot fi văzuţi în necroze tubulare active HEMATIILE Sunt celule rotunde. În cele mai multe cazuri.

. methenamina. diverticulită. ca: sulfonamine. LEUCOCITELE NEUTROFILE Necolorat: au aspect de sfere granulare. endocardită bacteriană. Se pune bolnavul să urineze în trei pahare diferite. scorbut. Pot fi confundate cu celulele renale. în principal neutrofile. Este important să se poată stabili dacă hemoragia provine de la nivelul rinichilor al ureterelor sau de la nivelul prostatei şi uretrei. Creşterea numărului de leucocite. tumori ş. tumori ale colonului.la sfârşitul micţiunii. 3. Când este acompaniată şi de prezenţa cilindrilor leucocitari sau a cilindrilor micşti (CE + leucocite) sursa creşterii numărului de leucocite în urină este considerată a fi rinichiul.Câteva dintre cauzele de hematurie sunt următoarele:     Renale: glomerulonefrite. Extrarenale: apendicită acută. Hematuria este. calculi. Tract urinar inferior: infecţii acute şi cronice. traumatisme. Hematurie prezentă numai în primul pahar (hematurie iniţială) presupune o hemoragie de origine prostatică sau uretrală. Hematurie prezentă numai în ultimul pahar (hematurie terminală) sugerează o hemoragie vezicală. 1. Sedimentul urinar la cei mai mulţi bărbaţi evidenţiază la MO leucocite foarte rare (ocazionale).a. Se presupune că este vorba de o hemoragie reno-uretrală când hematuria este prezentă în toate cele trei pahare (hematurie totală). 4. Spre deosebire de acestea. Rata de excreţie a leucocitelor creşte cu efortul fizic şi cu febra. în cel de-al doilea aceea de la mijlocul ei. de asemenea. şi cu terapia anticoagulantă. întâlnită în: infecţii febrile acute. calculi. rinichi polichistic ş. necroze tubulare. salpingită. malarie. tuberculoză. neutrofilele au nucleul segmentat. Colorat: coloraţia safranină-cristal violet Nucleii segmentaţi roşu purpuriu şi granulaţii violete în citoplasma oranj-purpurie.deci sunt mai mari decât hematiile). hidronefroză. În primul pahar se colectează urina de la începutul micţiunii. tumori.a. salicilaţi. 2. este prezentă în aproape toate bolile renale şi ale căilor urinare. rectului sau pelvisului. La femei numărul normal este mai crescut. iar în cel de-al treilea urina de . infecţii acute. malarie. Proba celor trei pahare. cu diametrul de aproximativ de 12 microni. Pentru aceasta se utilizează aşa-numita “probă a celor trei pahare”. Poate fi asociată cu reacţii toxice la medicamente.

de asemenea. Numărul de cilindri poate creşte dup exerciţii fizice. spălate de urină şi antrenate de fluxul urinar. eritrocitele sau celulele epiteliale tubulare. Număr moderat de leucocite şi cilindrii leucocitari sau mcşti pot fi prezenţi în urina pacienţilor cu glomerulonefrită acută sau subacută şi în lupus eritematos. uretritele şi balanitele. ca şi prostatitele. Leucocitele şi cilindrii leucocitari pot fi prezenţi în sedimentul urinar din pielonefritele cronice. Când se colorează cu safranina -cristal violet. pot creşte numărul de leucocite în urină. Au dimensiuni variabile. Cilindrii sunt formaţiuni rotunde. uroculturile repetate negative. Întâi sunt formaţi prin precipitarea şi gelificarea proteinelor în fluidul tubular. la temperatura camerei. Sunt cu aproximativ mai puţine după 2-3.. în febră şi în proteinuria posturală. dar frecvent sunt absente. dar mari în raport cu celealte componente ale sedimentului urinar. În urinile foarte hipotone nu sunt văzuţi de loc cilindrii. de obicei.ore. dizolvaţi în urinile foarte alcaline. În uretrite leucocitele vor fi găsite predominant în primul container. poate determina piurie masivă. sunt întâlniţi cilindrii hialini care. Calculii renali sau ureterali pot determina creşterea numărului de leucocite. nu conţin celule ci putine granulaţii foarte fine. CILINDRII URINARI Sunt formaţi din geluri proteice precipitate în tubi şi care umplu lumenul tubular. alungite sau cilindrice. pot indica TBC renal sau lupus nefritic. Ruptura abceselor renale sau ale tractului urinar. Leucocitele sunt degradate relativ repede în urinile hipotone alcaline. aceste celule umflate sunt colorate într-un albastru mai pal decât celelalte leucocite şi sunt cunoscute ca “celule sticloase“ acestea sunt găsite când densitatea urinii este scăzută. Cistitele acute sau cronice. La persoanele normale foarte puţini cilindrii sunt întâlniţi. tumorile vezicale. Astfel. Ei sunt. de un pH scăzut şi o concentraţie relativ mare de substanţe dizolvate. Astfel de celule pot fi leucocitele. În astfel de cazuri.Prezenţa multor leucocite (piurie) şi a ciorchinilor leucocitari indică de obicei o infecţie acută şi necesită recoltarea pentru urocultură. Colectarea probei de urină în două recipiente poate indica dacă leucocitele sunt introduse în circuitul urinar de infecţii uretrale sau de infecţii vezicale sau renale. În condiţii normale numărul acestora este prea mic pentru a forma cilindri celulari. În urinile diluate sau hipotone leucocitele se umflă şi citoplasma poate etala o miscare browniană. . procesul fiind accelerat de o concentraţie mare de proteine. Cilindrii sunt astfel formaţi în două feluri. De aceea este necesară exainarea promptă a sedimentului urinar. Fragmente din aceştia sunt rupte. Cilindrii se mai pot forma şi gruparea celulelor din tubuli într-o matrice proteică.

Prezenţa lor dovedeşte că sângele provine chiar din rinichi. Prezintă. apar în procese patologice renale grave. Existenţa lor este foarte rară. de obicei. deoarece ei sunt formaţi în nefron. aspect de reticul special de fibrină. De aceea. Sunt de origine sanguină. ei indicănd o glomerulonefrită. Cilindrii adevăraţi sunt : Cilindrii hialini Cilindrii granuloşi Cilindrii fibroşi Cilindrii grăsoşi Cilindrii epiteliali Cilindrii hematici Cilindrii leucocitari Cilindrii comatoşi Cilindrii ceroşi Cilindrii micşti Cilindrii hialini. Cilindrii granuloşi. . Cilindrii se consideră că sunt formaţi în partea inferioară a nefronului. totodată. simulând cilindrii granuloşi. Cilindrii fibroşi. CLASIFICAREA CILINDRILOR Cilindrii sunt de două feluri: cilindri adevăraţi şi pseudocilindri. de aceea aceea se colorează în roşu cu Sudan III. în raport cu tractul urinar inferior. existenţa unui proces patologic. Sunt formaţi din globule roşii conservate sau degenerate. Cilindrii grăsoşi. omogeni. ei au fost notaţi ca cilindrii insuficienţei renale.Creşterea numărului de cilindri în urină este numită cilindrurie. Uneori. Prezenţa unui număr crescut de cilindri stabileşte existenţa bolii cu localizare renală. pe suprafaţa lor se pot depune săruri. Cilindrii epiteliali pot indica eliminarea celulelor renale. de proteinurie. Conţin picături de grăsime. Sunt cei mai importanţi. de coloraţie gălbuie. şi lăţimea cilindrului este în funcţie de locul său de formare. Se întâlnesc în diferite tipuri de nefrite. adesea fiind necesară colorarea lor pentru a deveni vizibili. Sunt incolori. o leziune gravă. Probabil că cilindrii mai largi sunt formaţi în canalul colector. formaţi din granulaţii fine. Sursa picăturilor de grăsime este. tubul distal sau canalul colector. Cilindruria este însoţită. Frecvent cilindrii mari au un aspect ceros omogen. de obicei. Ei conţin celule epiteliale din tubii renali. Sunt scurţi. când găsim celule renale căutăm cu atenţie şi asemenea cilindri. Se întâlnesc în nefrita hemoragică acută. Cilindrii hematici. Cilindrii epiteliali. Cilindrii hialini apar în proteinurie. Deoarece prezenţa lor în număr mare indică o stază generală în nefron. Adăugarea de acid acetic 10% produce o clarificarea nucleilor. de obicei. prezenţa lor indicând o nefrită. când găsim celule renale căutăm cu atenţie şi asemenea cilindri. ei indicând prezenţa unei congestii renale. de aceea. decenerescenţa grasă a celulelor epiteliale. Sunt insolubili în acid acetic. Cilindrii granuloşi reprezintă. indicând. friabili.

Firele de in şi cânepă sunt mult mai grosolane decât cilindrii adevăraţi. cilindrice şi nestructurate. Firele de lână au la suprafaţă celule epidermice. cu formă neregulată. de obicei. dispare cu totul. Cilindroizii nu trebuie să fie confundaţi cu cilindrii hialini. firele de lână sau cu peri. mai frecvent în procesele cronice decât în cele acute. . Sunt formaţi din granule mici refringente. uneori. Cilindroizii au transparenţa cilindrilor hialini. sunt mai aplatizaţi şi striaţi longitudinal. Cilindrii de acid uric. sunt refringenţi. Sunt formaţiuni omogene cu un luciu mat. ARTEFACTE Cilindrii adevăraţi sau pseudocilindrii pot fi confundaţi cu firele de aţă. Cilindrii ceroşi. Pseudocilindrii formaţi din grămezi de microbi se pot recunoaşte prin colorarea de tip bacteriologic. Au diametrul inegal. duble. mici şi granuloase. Fibrele de bumbac au forma unor spirale îngroşate sau forma unor panglici răsucite în jurul axei lor. cei de fosfaţi. Mai des. pe cilindrii hialini sau pe alţi cilindrii. Cilindrii de uraţi.Cilindrii leucocitari. Prin încălzire se dizolvă cei de uraţi iar prin adăaugare de acid acetic. dar mai subţiri.Sunt formaţi din celule rotunde. Cilindrii comatoşi. cu marginile nete. Pseudocilindrii pot fi de origine organică sau anorganică. semănând cu cilindrii hialini. Nu au semnificaţie patologică. PSEUDOCILINDRII Pseudocilindrii sunt: Cilindroizii. Cilindrii hemoglobinici. cu incizuri. fiind adesea ramificaţi. leucocitele se depun pe cilindrii de mucus. Mătasea este alcătuită din fire strălucitoare. Apar în coma diabetică sau înaintea ei. Cilindrii bacterieni. traversează. ei găsindu-se şi în urinile normale. mai multe câmpuri microscopice. Cei formaţi din săruri se pot confunda uşor cu cei granuloşi. de ţigle. iar lumenul lor este îngust şi. asemenea unor panglici îngustate spre capete. Ele prezintă îngroşări şi noduri. Filamentele de mucus se prezintă ca niste şuviţe lungi. care îi deosebeşte de cilindrii hialini. caracteristică. Sunt un semn al unei leziuni grave a parenchimului renal. cu porţiuni hialine. dar au aspect de panglici sau de filamente. Cilindrii leucocitari puri se găsesc mai rar şi prezenţa lor denotă o pionefrită sau o pielonefrită.

eter Se colorează albastru cu albastru de Prusia Solubile în apă caldă. acid acetic. plate. ace slab colorate. acetonă. Rare. plăcuţe rombice. rareori aciforme. placi rombice. insolubile în acid acetic Hemosiderină + + - Acid hipuric Rare. slab colorate. insolubile în apă fierbinte. Solubile în acid acetic cu efervescenţă HCl diluat Colesterol + + - Carbonat de calciu Oxalat de calciu - + + + + + (slab alc. Substanţa Descrierea acid pH-ul urinar neutru bazic - Solubilitate Caracteristici Bilirubina Brun-roşietice. alcool. sau prisme cu patru feţe (asemănătoare cu fosfaţii) + + + . Poate colora cristalele de acid uric. cloroform Foarte solubile în eter.) mai rar formă de haltere. în special în amoniac. placute slab colorate. Mici.) - Cistină + - Solubile în alcali. cloroform. în HCl diluat. alcali. hexagonale. sau de careu. sunt rapid distruse de bacterii. pot fi confundate cu cele de acid uric Grămezi de granule brungălbui + Solubile în alcali. cu colţuri decupate Formă de sfere (sau haltere) mici. alcool cald. Slab colorate. acizi. au o culoare brună şi sunt aproape omogene.Firele de păr (pubian) sunt foarte lungi. sau cubice. cu suprafaţă netedă. forma de “pliculeţe” (octaedru comun. slab colorate. ace amorfe. Sărurile amorfe si cristale întâlnite în sedimentul urinar. CRISTALURIE -SINTEZA Tabelul nr 5.

de obicei.uneori. alcali.Leucină Sfere galbene cu striaţii radiare se ântâlneşte împreună cu tirozina Forme frecvente. numărarea Addis se foloseşte pentru a umări progresia unor boli renale cunoscute. placuţe cu 4 feţe. uraţii de sodiu ->ace slab colorate + - - Solubile în alcali insolubile în alcool.roşietice. în acizi + - - NUMĂRAREA ELEMENTELOR PATOLOGICE DIN URINĂ METODA ADDIS Metoda pentru determinarea cantitativă a eritrocitelor. 1948). Recoltare . prisme cu 4-6 feţe (“capac de cosciug”) + - - Solubile în alcool cald . se dizolvă prin încălzire la 60 de grade Celsius Uraţi de sodiu calciu. cum ar fi glomerulonefrita acută. eter Solubili în alcali. În general. Pentru diagnosticul obişnuit examinarea atentă a sedimentului din proba de urină proaspăt recoltată este. brune . gălbui. brun . uraţii de potasiu >sfere mici. ace.uneori. rozete. sau slab colorate (cristalele mici) - + + Solubili la 60 0 C cu acid acetic. ace cu feţe lucioase şi dispuse în rozetă sau în snopuri De cele ma multe ori . insolubile în alcool. Solubile în alcali. leucocitelor şi a cilindrilor în urina din 12ore este cunoscută ca proba ADDIS (Addis.grămezi de cristale amorfe (“pulbere”) usor gălbui . potasiu şi magneziu + - - Uraţi de amoniu Acid uric Ace brune dispuse ca “puful de păpădie” Forme diverse: rombice. suficientă. slab solubile în apă caldă Solibile în acid acetic diluat Fosfaţi amoniacomagnezieni (tripli) Tirozină - + + Slab colorate sau gălbui.

poate fi mai mare Se decantează supernatantul păstrând în eprubetă 1ml Se omogenizează şi cu o pipetă Pasteur se scoate o picătură care este introdusă în celula de numărat. Se măsoară volumul urinii de zi şi de noapte. sedimentul este de aproximativ 0. Pentru sedimentele bogate se foloseşte camera de numărat Bürker pentru cele sărace lama Fucs Rosenthal. A doua zi recoltarea urinii se va face între orele 800 . Se poate face o examinare preliminară a sedimentului urinar. Formolul este conservantul de elecţie pentru celule şi cilindri. având grijă să nu precipite sărurile dizolvate pentru a nu acoperi celulele şi cilindrii în timpul numărării. folosind 10 ml de urină care se concentrează 10:1. sau x 60 pe o suprafaţă de 1 mm3 Leucocitele se numără cu obiectivul x 40.2000 şi 2000 . La persoanele normale. METODA ADDIS TEHNICA DE LUCRU Se agită proba bine şi se măsoară cu atenţie volumul.2 ml. de repaus se face numărătoarea. Este suficient să fie introdus în recipient prin simpla spălare a lui cu soluţie apoasă de formaldehidă 10% şi scurgerea excesului de soluţie. Cilindrii se numără cu obiectivul x10 pe întreaga suprafaţă a celulei (9 mm3) Eritrocitele se numără cu obiectivul x 40. Pacientul va reduce 24 de ore cantitatea de lichide ingerate.. Se admite păstrarea probei la temperatura camerei în timpul şi după colectare.Urina din 12 ore se recoltează corect folosind aditivi pentru conservarea elementelor care vor fi numărate. regimul alimentar rămânând aceleaşi. sau x 60 pe o suprafaţă de 1 mm3 . După 5 -10 minute. Pentru rezultatele acestei analize volumul folosit pentru resuspendarea se introduce în calculul fiinal. Proba ar trebui examinată cât mai devreme după colectare. În două eprubete de centrifugă se pipetează:   Urină din proba de dimineaţă ………….………10 ml Se centrifughează 10 mnute la 1500 turaţii/min.800..10 ml Urină din proba de noapte……. la cei cu afecţiuni renale. şi se notează valorile obţinute.

000. valoarea obţinută prin numărare reprezintă de fapt.000 34.1.000. 1948) METODA HAMBURGER Este o metodă mai rapidă.000 Celule albe 48. deoarece nu se pot deosebi leucocitele de celulele renale.000. elemente/mm3 nr de elemente /mm3 x 1000 = nr de elemente /ml nr. sau Se adună nr. valorile se exprimă cu numere mai mici.000. elemente /mm2 (1/10 = corecţia pentru concentrarea sedimentului.850. se efectuează pe urina proaspăt emisă.000 10. 7.500.000 398.000 1. deci sunt mai uşor de utilizat.000 Eritrocite 405.000 16.5 000 cilindri hialini La copii nr. .000 elemente/ 12 ore Cilindri = 0 .400.000 48. elemente/ml x volumul (ml) de urină colectat în 12ore = nr. de eritrocite sau cel de leucocite poate fi mai scăzut.000 26.000 Tabelul nr. (Addis.000. de elemente din urina de dimineaţă cu nr.000.400. Glomerulonefrita Acută Cronică activă Cronică latentă Cronică terminală Cilindrii 690. concentrare 10:1) nr elemente/mm2 corectat x înălţimea camerei de numărat = nr. Numărul mediu de elemente / 12 ore din sedimentul urinar în glomerulonfrite.000. de elemente din urina de noapte şi se exprimă rezultatul în raport cu urina din 24 de ore În cazul numărării leucocitelor.Calcul: Se calculează numărul de elemente din 10 ml de urină Se calculează numărul de elemente din întregul volum al urinei de 12 ore     numărul de elemente pe pătrat de 1 mm x 1/10 = nr.000 14. rezultatele se exprimă în număr de elemente pe minut. numărul de leucocite şi de celule rotunde! Valori normale (urina din 12 de ore): Eritrocite = 0 . iar cel al cilindrilor poate fi mai mare.000 elemente / 12 ore Leucocite + celule rotunde = 0 .000 2. elemente din urina din 12 ore Se face media dintre numărul de elemente din urina de dimineaţă şi cea de noapte şi se exprimă rezultatul în raport cu urina din 12 ore.

timp de 10 minute. Se omogenizează sedimentul resuspendat Din sedimentul omogenizat se ia o picătură cu ajutorul unei pipete Pasteur şi pune pe lama Bürker Se lasă în repaus pentru ca elementele să se dispună în acelaşi plan. În general.1000 pe minut. cât şi a eritocitelor şi a cilindrilor.1000 pe minut. elemente / ml / minut METODA HAMBURGER Valori normale: Se exprimă în numărul de elemente numărate pe ml şi pe minut. de ml de urină recoltată la nr de minute din trei ore) Nr. Pacientul stă culcat la pat Se recoltează urina emisă în timp de trei ore. elemente / ml de urină x debitul / minut = nr. (Se împarte nr. elemente / ml de urină Nr. pentru ca o numărătoarea să aibă o valoare clinică reală se cere: Repetarea examenului de urină la intervale regulate. Se numără 4 câmpuri de 1 mm2 şi se face media între ele. Mod de lucru: Se măsoară volumul urinei emise în trei ore Se centrifughează 10 ml de urină la 2000 turaţii pe minut. . Se decantează supernatantul iar sedimentul se resuspendă într-un ml de urină. Să se coroboreze datele de laborator cu cele clinice. Cilindri = 1-7 pe minut Eritrocite = 0 . elemente / mm3 x 1000 = nr. METODA HAMBURGER Calcul: Se calculează debitul uinar pe minut.Recoltare: Prima emisie de dimineaţă se aruncă. mediu de elemente mm2 x înălţimea camerei = nr. iar determinarea cantitativă să fie cât mai exactă. cifra creşte în stări febrile şi la femei în perioada menstruaţiei. În aprecierea unui sindrom rennal să se ţină seama de existenţa atât a hematiilo. Leucocite + celule renale = 0 . de elemente /mm3 Nr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful