EXAMINAREA URINEI RECOLTAREA URINEI

Se realizează în funcţie de analizele care se vor realiza pe baza ei. Recipientele în care se recoltează proba de urină trebuie sa fie curate şi uscate. Se pot folosi recipiente speciale din plastic sau din sticlă de dimensiuni corespunzătoare. Pentru probele recultate în vederea unor examene bacteriologice, recoltarea se face în vase sterile, respectând condiţiile speciale de recoltare. Recoltarea urinei pentru analizele cantitative. Se recoltează urina din 24 de ore. Dacă urina se păstrează mai mult de 1 - 3 ore, se adaugă substanţe conservante. Acestea pot fi:  Formaldehidă - pentru conservarea elementelor celulare şi a cilindrilor  Thymol 0,1 % la 100 ml de urină. În cantităţi mai mari interferează cu determinarea proteinelor şi a pigmenţilor biliari.  Acid boric 0, 8% interferează în determinarea glucozei şi acetonei

Recoltarea urinei pentru analize de screening
Pentru examenul microscopic al sedimentului urinar şi examenele fizico-chimice obişnuite se recoltează prima urină de dimineaţă.  La femei se recomandă toaleta vulvo-vaginală înainte de prelevare  Recoltarea trebuie să se facă în afara perioadelor menstruale, pentru a evita contaminarea probelor de urină cu sânge menstrual.

EXAMENUL MACROSCOPIC AL URINEI
Analiza urinei constă în:  Examenul macroscopic  Examenul microscopic  Examenul chimic Examenul macroscopic constă în a aprecia : A. ASPECTUL B. MIROSUL C. VOLUMUL

ASPECTUL URINEI NORMALE
Urina normala are o culoare galben roşietică (galben de chihlimbar). Culoarea este dată, în mare parte, de urocromi (pigmenţi) şi de mici cantităţi de urobilină şi uroeritrină. Excreţia de urocrom pare a fi proporţională cu rata metabolică şi creşte în timpul stărilor febrile în tireotoxicoze, şi în înfometare. Pigmentul roz (uroeritrina poate fi depozitat în cristalele de acid uric şi în uraţi (depozit de “pulbere” cărămizie) şi nu ar trebui confundat cu sângele din urină. Urina pală, la persoanele normale, apare în urma unui consum mare de lichide. Urinile închise pot fi întâlnite când este un consum redus de lichide. Astfel. Culoarea poate indica gradul de concentraţie (cu aproximaţie) dar, în final, aceasta trebuie să fie verificată cu exactitate. De exemplu, urina slab colorată cu greutate specifică mare poate fi întâlni în diabetul zaharat. Urina normală poate etala un depozit sedimentat prin răcirea de la temperatura corpului. Acest depozit este de obicei alb compact, este un precipitat compus în special din fosfaţi anorganici. În urinile acide depozitul poate fi colorat oranj prin precipitare uraţilor. Mucusul din tractul genital sau urinar poate apare în sedimentul urinilor normale ca pete mici alburii care plutesc în lichid.

a carbonaţilor. care nu este îndepărtată prin încălzire. grămezi de puroi. similar cu cel indus de fosfaţi. sunt văzute. de alte materiale cum ar fi fragmente de ţesut. diabet insipid Solubili în acid acetic diluat Se dizolvă la 600 C Insolubile în acid acetic diluat. Bacterii.. voluminoase. Tabelul nr. mucină Fire de mucus Microlitiază (“nisip”) Puroi. Dezvoltarea bacteriilor poate cauza o opalescenţă uniformă. acid uric Leucocite Eritrocite Poliurie. de scurgeri menstruale.ASPECTUL URINELOR IN STARI PATOLOGICE ASPECTUL OPALESCENT Urinile opalescente (tulburi) sunt. fluid prostatic. nu dispare la 600 C Ca fumul de ţigară. Turbiditatea uşor mai închisă. sau prin filtrare cu hârtie de filtru. datorită scindării ureei de către bacterii. ocazional. levuri Spermatozoizi. amoniacal. câteodată mobile. Pot forma flocoane Fosfaţi. în urinile alcaline.). Liză în acid acetic diluat=>clarificarea urinei şi virarea spre o culoare roză. mucusul din tractul genital masculin pot cauza depozite pufoase. oxalaţi Grupări Fistulă recto-vezicală (recoltare în oliţă?) În urinile acide . calculi mici. 1. port fi întîlniţi şi coci. Proteus sp. poate fi dată de prezenţa în urină a hematiilor care pot fi confirmate prin examenul microscopic. Aspectul opalescent al urinei ASPECTUL CAUZA OBSERVAŢII Pal (slab colorat) Opalescent Urină foarte diluată Fosfaţi. (Echerichia coli. Contaminare fecală Mediu cu radiaţii X Insolubile în acid acetic diluat. datorită precipitării fosfaţilor. Fosfaţii şi carbonaţii se redizolvă când se adaugă acidul acetic. Aspectul se menţine după încălzire la 600 C sau după adăugare de acid acetic. ţesuturi. Când această urină tulbure este examinată la M. şi. Mirosul acestor probe de urină este de obicei neplăcut şi. cum ar fi Enterococcus sp. cel mai adesea bacterii sub formă de bastonaşe. carbonaţi Uraţi.O. în urinile acide. acidifiere. aspect care dispare prin încălzirela 600 C. Totuşi. Spermatozoizii şi lichidul prostatic. Cantitatea de mucus de origine genitală sau urinară creste în stările inflamatorii ale acestor organe. cel mai adesea normale. Uneori turbiditatea poate fi dată de cheaguri de sânge. Prezenţa leucocitelor este confirmată de examinarea microscopică a sedimentului urinar. în general. sau materii fecale. Uraţii dau un aspect tulbure cu nuanţă alburie sau gălbuie. Leucocitele pot induce un aspect opalescent în urinile acide. de aspectul fumului de ţigară.

În porfiria hepatică acută. leziuni prin zdrobire. O urină marcat hipotonică poate cauza liza eritrocitelor. filarioza poate fi o cauză de obstrucţie. roşie sau purpurie. roşu brun. Hemoglobinuria urmează după creşterile bruşte şi ale concentraţiei hemoglobinei plasmatice care rezultă de obicei din hemoliza intravasculară.brun. Urina. CULOAREA URINEI URINA DE CULOARE ROSIE SAU ROSU BRUN (tabelul nr. Dacă mioglobina este prezentă cu valori suficiente de concentraţie poate fi determinată. poate fi roşu clar. Urinile sunt. şi în cele acute. la spectroscop. sau brun închis Methemoglobinuria dă o culoare brun închis şi se poate dezvolta în urina vezicală la pH acid sau în urina acidă prin păstrare. de obicei. Tabelul nr. poate apare opalescentă (“ca norii” sau ca “fumul de ţigară”). sau otrăvire cu fosfor. sau a unor coloranţi pentru explorări funcţionale. Culoarea roşie a urinii poate fi asociată cu administrarea unor medicamente. Pentru a putea distinge hematuria de hemoglobinurie se poate examina sedimentul urinii proaspăt emise pentru a evidenţia prezenţa eritrocitelor.brun. Urina.2) Cea mai frecventă anomalie a culorii urinei este culoarea roşie sau roşu . Solubil în eter Obstrucţie limfatică Solubil în eter Turbiditatea dată de picături de grăsime (chiluria). sau a tabletelor ce conţin orto-toluidină.brun şi poate pozitiva testele cu orto toluidină. Turbiditatea dată de chilurie poate dispare dacă se adaugă eter în proba de urină.Lăptos Piurie (multe leucocite) Lipidurie Chilurie Insolubil în acid acetic diluat Nefroză. La femei poate fi datorată contaminării urinei cu sânge menstrual. Contaminarea urinei cu pulberi sau cu antiseptice care devin opace în contat cu apa (spre exemplu fenolii) poate cauza turbiditatea urinei. Grăsimea poate fi gasită plutind la suprafaţa urinei în cazul embolismului grăsos. porfirinele apar intermitent în urină şi induc o culoare spre roşu . roşie sau brună. 2. Urina de culoare roşie sau roşu brun Culoare Cauze Observaţii Roşu Hemoglobină Eritocite Mioglobină Orto-toluidină = pozitiv Orto-toluidină = pozitiv Orto-toluidină = pozitiv . Mioglobina prezentă în urină determină coloraţia roşu . Apariţia hemoglobinei în urină depinde de numărul de eritrocite distruse. În porfirii urina poate fi normală. Spre exemplu. de aceea şi greutatea specifică a probei ar trebui determinată. sau cele cu benzidină În mioglobinurii pot fi găsiţi cilindri cu pigmenţi bruni şi eritrocite ocazionale. pe baza proprietăţilor sale spectrale. Poate fi rezultatul unei obstrucţii a vaselor limfatice intraabdominale. în hematurie. Sângele sau pigmenţii sanguini sunt uşor de detectat cu ajutorul benzilor -reactiv (strips-uri). roşii în porfiriile eritropoietice congenitale. poate induce culoarea roşie în urinile alcaline. Spre exemplu administrarea de fenolsulfonftaleină pentru testarea funcţiei renale. în hemoglobinurie. roză.

oranj poate conţine urobilină. Urobilinogenul excretat în urină este slab colorat dar este transformat sub acţiunea luminii a unui pH acid în urobilină care induce în urină o culoare galben . Prin învechire Prin învechire Urina roşu . Prin oxidare.roz Fenolsulfonftaleină Fenolftaleină Roşu purpuriu Porfirină Roşu .brun Eritrocite Hemoglobină învechită Methemoglobină Mioglobină Brun . Prin agitare se formează o spumă care nu se colorează la fel. URINA GALBEN-BRUN INCHIS SAU NEAGRA Urina acidă care conţine de hemoglobină se va închide la culoare prin învechire datorită formării methemoglobinei. Urina galben . Analgezicele urinare pot colora urina portocaliu.oranj sau brun . în special a bilirubinei. dar şi spuma produsă prin agitarea probei.închis. febră Fără spumă galbenă . melanina este eliminată în urină. de culoare verde. mucus În urinile alcaline Poate fi slab colorat Phenindione Contaminare menstruală Roşu . Culoarea galben intens a urinii poate fi determinată de unele medicamente cum ar fi nitrofurantoidul (antibiotic) sau riboflavina (vitamina B2). Ocazional. Culoarea Galben Cauze Acrilflavina Riboflavina Nitrofurantoid Galben portocaliu Urina concentrată Urobilină în exces Observaţii Fluorescenţă verde Vitamină Antibiotic Deshidratare. (spre exemplu pacienţii cu boala Addison).brună este cel mai adesea asociată cu prezenţa în urină a pigmenţilor biliari.brună sau verde . 3).Porfirină Orto-toluidină =negativ sau slab colorat Anticoagulant Cheaguri.închis sau portocaliu. bilirubina se transformă în biliverdină. Urina galbenă (tabelul nr. iar urina capătă culoarea brun .negru Albastru verzui Methemoglobină Melanină Albastru de metilen Infecţii cu Pseudomonas sp.

Pregătirea sedimentului urinar: Urinile cu sediment bogat. simplu. EXAMENUL MICROSCOPIC AL URINEI Se face pe sedimentul urinei proaspete. Sedimentul rămas se resuspendă în exact 1ml de urină  Se adaugă o picătură de colorant (albstru de metilen . nefrite. fetid. Dupa 1-2 ore. sedimentul se depune. nefroză. Volumul de urină creşte în scleroze renale.brun Bilirubină/biliverdină Bilirubină/biliverdină Cu spumă galbenă Cu spumă galbenă “bere brună “ . Măsurarea volumului de urină se face. Urinile vechi capătă un miros amoniacal.000 de rotaţii pe minut. la cel mult 6 ore de la emisie. Celulele şi. mai ales. în urinile acide Tabelul nr. în diabet şi este scăzut în diaree. în aşa fel încât să nu se formeze bule de aer în preparat. cilindrii încep să se distrugă după 1-2 ore.  Se agită bine. Acesta variază în raport cu cantitatea de u\lichide ingerate. se lasă în repaus în eprubete cu fund conic. precum şi cu eliminarea de apă prin transpiraţie. Unele boli congenitale (cum ar fi fenilcetonuria) urinile pot capata mirosuri speciale (de exemplu miros de şoarece în fenilcetonurie). mirosul este important în special pentru recunoaşterea probelor care datorită contaminării bacteriene prin învechire. Se recoltează prima urină de dimineaţă. Mirosul de fructe sau de cloroform apare în acetoze. Volumul normal la adult este de 1200 .chimic. mai grele tind să se depună pe fundul recipientului. VOLUMUL URINEI Se consideră volumul de urină emisă în 24 de ore. stări febrile. pentru examenul fizico . de sursă nedeterminată.  Se centrifughează urina 5 min la 2. 3. Ele nu vor mai fi supuse analizelor de laborator. spumă galbenă.1600 ml. prepararea sedimentului urinar se face asfel:  Se utilizează urina recoltată proaspăt. . recipientul în care s-a recoltat urina şi se transferă o cantitate de 10 ml din urina de cercetat într-o eprubetă de centrifugă  Cilindrii urinari şi elementele celulare.  Se transferă supernatantul într-o altă eprubetă. prin colectarea urinii din 24 de ore în vase gradate.verzui Galben . Prea mult lichid face ca lamela să plutească peste picătură. majoritatea componentelor ei fiind distruse.soluţie Loeffler) Se agită pentru omogenizarea amestecului  Cu o pipetă Pasteur se plasează o picătură din sedimentul resuspendat pe o lamă de microscop  Se acoperă picătura cu o lamelă. prin plămâni sau pe cale digestivă. Urina galbena MIROSUL URINEI Mirosul urinii este slab aromatic. Cu o pipetă Pasteur se ia o picatură de sediment şi se pune pe o lamă de microscop.Bilirubună Galben . Pentru examinarea cu mare atenţie a sedimentului urinar. sau prin transfearea urinei într-un vas gradat.

.0g Alcool etilic 95%…. Aprecierea cantităţii lor se realizează numărând elementele de pe 10 câmpuri reprezentative. se aruncă după 3 luni. 0. + + .3. dacă sunt prezente bacterii sau levuri. Corespondenta intre numarul de elemente numarate pe camp si notiunile utilizate pentru apreciere Sedimentul (concentratie 1/1) Eritrocite x400 Leucocite x400 Cilindri si cristale anormale x 100 Negativ Ocazional 0 0 0 <4 <5 <1 + ++ 4-8 +++ ++++ 8-30 >30 dar negrupate >30 dar grupate 5-20 20-50 >50 dar negrupate >50 dar grupate 1-5 5-10 10-30 >30 .0ml Soluţia II: Safranină O…………1. Puterea de mărire a MO=x100. Amestecul trebuie să fie clarificat prin filtrare la fiecare 2 săptămâni..8g Apă distilată ………80. ++++ .…. şi calculând media fiecărui tip de element. Se numără eritrocitele şi leucocitele din 10 câmpuri diferite şi se calculează media per câmp pentru fiecare tip de celulă. COLORANTUL STERNHEIMER Soluţia I: Cristal violet …. examinarea la MO făcându-se în contrast de fază. Se examinează ambele preparate la microscopul optic cu obiective mici şi condensatorul coborât. Colorantul Sternheimer este utilizat pentru identificarea elementelor celulare EXPRIMAREA REZULTATELOR Se identifică elementele celulare. Se manevrează permanent microviza pentru a prinde în câmp elementele dispuse pe mai multe planuri Se examinează cu obiective mai mari (puterea de mărire = x400) pentru a număra elementele celulare. cristalele şi se apreciază cantitatea lor. Corespondenţa între aceste aprecieri şi numărul de elemente numărate pe câmpuri este menţionată în tabelul următor.0ml Apă distilată………400. foarte frecvente . Se evaluează dacă celulele epiteliale sunt în număr mare.  Peste sedimentul rămas se adaugă o picătură de colorant Sternheimer (colorant cristal violet. abundente sau negativ . În unele laboratoare se preferă sedimentul necolorat.…. dacă sunt cristale în număr mare sau/şi dacă sunt cristale anormale. apoi se numără cilindrii din 10 câmpuri şi se calculează media per câmp.0ml Oxalat de amoniu... relativ frecvente . rare . Se evaluează lama în ansamblu. soluţia I şi soluţia II se pot păstra indefinit la temperatura camerei .safranină) Se pune o altă picătură din noul amestec pe o lamă de microscop şi se acoperă cu o lamelă. cilindrii.. + + + .0g Alcool etilic 95 %…40. + .20. ocazionale .0ml Trei părţi din soluţia I şi 97 părţi din soluţia II se amestecă şi se filtrează.. frecvente . Rezultatele se exprimă prin următoarele aprecieri: absent .Separat. Tabelul nr.4.

de obicei. De obicei nu se văd decât celule scuamoase şi câteva celule tranziţionale plate. Leucocite: Limfocite Polimorfonucleare Monocitomacrofage Celule epiteliale: Celule epiteliale renale tubulare Celule epiteliale vezicale Celule epiteliale scuamoase. provenite din vulvă şi vagin. datorită variaţiei probelor de urină întâmplătoare şi a diferitelor metode folosite pentru concentrarea sedimentului (1/10. Diferenţierea uşoară se poate face prin reacţia peroxidazei leucocitelor polimorfonucleare CELULELE TUBULARE RENALE . celelalte celule ale rinichilor şi ale tractului urinar nu se pot distinge una de cealaltă. 1/20. epiteliul tranziţional este găsit în ureter şi vezica urinară. în special în probele nerecoltate prin cateter. CE ale tubilor şi ale tractului urinar nu se disting bine de leucocite. Valorile normale ale celulelor din sedimentul urinar variază de la laborator la laborator. Uretra la femei este limitată de celule columnar (cilindrice) şi scuamoase stratificate.Microscopic. CELULELE EPITELIALE (CE) Tractul urinar este tapetat cu o varietate de celule epiteliale. şi care sunt. scuamoase şi cilindrice se gasesc în nefron. şi a diferitelor viteze de centrifugare. CILINDI Hialini Granulari Grăsoşi Eritrocitari Leucocitari Epiteliali Micşti Ceroşi Bacterieni CRISTALE  ALTELE Bacterii Ciuperci Paraziti Elemente de contaminare Artefacte  Urini normale o Urini acide  Urati amorfi  Acid uric  Oxalati de calciu o Urini alcaline  Fosfati amorfi  Fosfati tripli  Fosfati de calciu  Carbonati de calciu  Urat de amoniu Urini anormale o Cistina o Tirozina o Leucina o Sulfodiazina CELULELE DIN SEDIMENTUL URINAR Celulele găsite în sedimentul urinar au două surse: descuamarea tapetului epitelial al tractului urinar (sau din structurile adiacente) şi celulele din circulaţia sanguină. în timp ce la bărbat uretra şi glandele bulbouretrale sunt limitate de celule columnare Numărul de celule epiteliale văzute în urina normală este mic şi aparent reprezintă “năpârlirea” reală a celulelor îmbătrânite. Creşterea numărului de CE la bărbaţi poate fi dată de masaj prostatic anterior sau de cateterism uretral. sedimentul complet). Celule cuboidale. De obicei. în sedimentul urinar se pot găsi: CELULE Hematii. Celulele scuamoase ale epiteliului stratificat sunt mai frecvente în urina femeilor.

CELULELE VEZICII URINARE Necolorate sunt mai mari decât celulele renale. rotund. în special când este proteinurie marcată ca în sindromul nefrotic. Pun în evidenţă o inflamaţie cronică a bazinetului. CELULELE EPITELIALE IN BOLILE RENALE Modificarile inflamatorii ale epiteliilor pot cauza descuamari ale CE renale. veziculos. uşor mai mari decât celulele renale Colorate .se evidenţiază nucleul colorat şi o cantitate variabilă de citoplasmă.Sunt numite şi celule renale sau celulele rotunde) Sunt celule ovale sau poligonale mici. rotunde. au nucleu mare. În urinile alcaline. au diametrul aproape ca şi cel al leucocitelor (< ) şi conţin un nucleu mare15 şi rotund. rotund. au nucleul rotund şi variază în diametru în funcţie de adâncimea din epiteliul tranziţional din care provine: =>celulele superficiale sunt mari. se diferenţiază uşor nucleul şi o ramă mică de citoplasmă în jurul lui. Pot conţine corpi graşi ovali care să ascundă nucleul. Probabil unii corpi graşi ovali sunt macrofage. =>Celulele scuamoase superficiale Sunt celule mari cu aspect pavimentos. nucleii pot fi evidenţiaţi prin adăugarea unei picături mici de acid acetic glacial care să se deplaseze pe sub lamelă. aplatizate. uneori cu incluzii citoplasmatice. CE tubulare supuse degenerescenţei grase. uneori cu picături de grăsime. citoplasma abundentă. în timp ce nucleul leucocitelor PMN este segmentat (apare ca multinucleere) Colorate. cu nucleu mic. ce au un nucleu unic. Necolorate. în funcţie de coloraţia utilizată. Pentru a distinge între leucocite şi celulele renale mici. Pot fi usor confundate cu leucocitele degenerate. leucocitele suferă modificări care le fac să aibă un aspect aproape identic cu aceste celule. Nucleul este mic. =>celule tranziţionale intermediare sunt mai mici şi pot avea o “coadă” (aspect de mormoloc de broască) =>celulele bazale sunt mici. iar protoplasma este granulară. Sursa materiei grase din celulele tubulare poate fi reprezentată de lipoproteinele care trec prin glomeruli în sindromul nefrotic. şi când sunt găsite în sedimentul urinar sunt numite “corpi graşi ovali”. .

lordoza şi altele pot creşte rata de excreţie a hematiilor. acestea vor dispare în proba cu acid acetic (are loc liza hematiilor).coloraţia safranină-cristal violet După coloraţie. . sugerează că sângerarea este originară în tractul urinar inferior. se poate afirma că hematuria este renală. -> celulele de drojdii sunt de obicei înmugurite. hematiile apar ca niste cercuri slab evidenţiate slab colorate sau fantome celulare. Excreţia unui număr mare de CE renale şi de cilindri cu celule renale sugerează o degenerare activă a tubilor şi poate fi văzută în glomerulonefrită şi în pielonefrite active. Hematiile pot apare crenelate. Dacă există dubii se poate prepara o picătură de sediment cu una de acid acetic 10 %. Hematuria masivă este cel mai adesea asociată cu trumatismele rinichilor sau ale căilor urinare. Mişcând viza micrometrică hematiile apar cu dublu contur. şi nu se rostogolesc atunci când lamele este atinsă cu un creion şi lichidul este pus în mişcare. uneori cu crenelaţiile de aspect granular Hematiile pot fi confundate cu picaturi de ulei sau cu levuri -> picăturile de ulei etalează o mare varietate a diametrelor.Picăturile libere de grăsime pot acompania corpii graşi ovali şi acestea. cu un punct roşu gălbui în centru. fără structuri interioare Dacă proba nu este proaspătă. sunt înalt refractile. Colorate . deoarece hemoglobina este “dizolvată” în afară. biopsie renală) hematuria şi cilindrii eritrocitari sunt în mod obişnuit observaţi. Exerciţiile fizice. Prezenţa hematiilor cu sau fără cilindri eritrocitari şi cu proteinurie mică sau absentă. În cele mai multe cazuri. hematiile pot apare necolorate sau uşor purpurii în urinile acide sau purpuriu închis în cele alcaline. Ciorchini de CE pot fi văzuţi în necroze tubulare active HEMATIILE Sunt celule rotunde. În traumatismele rinichilor (ex. Când creşte numărul de hematii şi cilindrii eritrocitrari sunt prezenţi. perfect conturate. împreună cu cilindrii granuloşi sau celulari în sindromul nefrotic. Dacă sunt hematii. diametrul de aproximativ 7 microni Necolorate: =>discuri pale. nu sunt întâlnite hematii în sedimentul urinar. La femei sunt considerate normale câteva eritrocite pe câmp (x400). Creştera numărului de hematii poate avea originea în orice parte a tractului urinar.

întâlnită în: infecţii febrile acute.la sfârşitul micţiunii. tumori ale colonului. în cel de-al doilea aceea de la mijlocul ei. Hematurie prezentă numai în primul pahar (hematurie iniţială) presupune o hemoragie de origine prostatică sau uretrală. cu diametrul de aproximativ de 12 microni.Câteva dintre cauzele de hematurie sunt următoarele:     Renale: glomerulonefrite. Extrarenale: apendicită acută. 3. malarie. Când este acompaniată şi de prezenţa cilindrilor leucocitari sau a cilindrilor micşti (CE + leucocite) sursa creşterii numărului de leucocite în urină este considerată a fi rinichiul. 2. Creşterea numărului de leucocite. 4. endocardită bacteriană. Este important să se poată stabili dacă hemoragia provine de la nivelul rinichilor al ureterelor sau de la nivelul prostatei şi uretrei. Proba celor trei pahare. Poate fi asociată cu reacţii toxice la medicamente. În primul pahar se colectează urina de la începutul micţiunii. diverticulită. ca: sulfonamine.deci sunt mai mari decât hematiile).a.a. Se pune bolnavul să urineze în trei pahare diferite. tuberculoză. Hematurie prezentă numai în ultimul pahar (hematurie terminală) sugerează o hemoragie vezicală. Tract urinar inferior: infecţii acute şi cronice. Pentru aceasta se utilizează aşa-numita “probă a celor trei pahare”. methenamina. şi cu terapia anticoagulantă. Spre deosebire de acestea. neutrofilele au nucleul segmentat. 1. traumatisme. infecţii acute. necroze tubulare. calculi. LEUCOCITELE NEUTROFILE Necolorat: au aspect de sfere granulare. este prezentă în aproape toate bolile renale şi ale căilor urinare. iar în cel de-al treilea urina de . tumori ş. rinichi polichistic ş. tumori. calculi. hidronefroză. Se presupune că este vorba de o hemoragie reno-uretrală când hematuria este prezentă în toate cele trei pahare (hematurie totală). malarie. în principal neutrofile. salicilaţi. . Pot fi confundate cu celulele renale. Sedimentul urinar la cei mai mulţi bărbaţi evidenţiază la MO leucocite foarte rare (ocazionale). de asemenea. salpingită. Colorat: coloraţia safranină-cristal violet Nucleii segmentaţi roşu purpuriu şi granulaţii violete în citoplasma oranj-purpurie. La femei numărul normal este mai crescut. rectului sau pelvisului. scorbut. Hematuria este. Rata de excreţie a leucocitelor creşte cu efortul fizic şi cu febra.

de un pH scăzut şi o concentraţie relativ mare de substanţe dizolvate. ca şi prostatitele. alungite sau cilindrice. Fragmente din aceştia sunt rupte. poate determina piurie masivă. Colectarea probei de urină în două recipiente poate indica dacă leucocitele sunt introduse în circuitul urinar de infecţii uretrale sau de infecţii vezicale sau renale. În astfel de cazuri. pot indica TBC renal sau lupus nefritic. dizolvaţi în urinile foarte alcaline. Cilindrii sunt astfel formaţi în două feluri. de asemenea. Întâi sunt formaţi prin precipitarea şi gelificarea proteinelor în fluidul tubular. eritrocitele sau celulele epiteliale tubulare. Au dimensiuni variabile. În urinile diluate sau hipotone leucocitele se umflă şi citoplasma poate etala o miscare browniană. dar mari în raport cu celealte componente ale sedimentului urinar. Când se colorează cu safranina -cristal violet. pot creşte numărul de leucocite în urină. Sunt cu aproximativ mai puţine după 2-3. Calculii renali sau ureterali pot determina creşterea numărului de leucocite. Astfel de celule pot fi leucocitele. De aceea este necesară exainarea promptă a sedimentului urinar.. în febră şi în proteinuria posturală. de obicei. În condiţii normale numărul acestora este prea mic pentru a forma cilindri celulari. Cistitele acute sau cronice. Cilindrii sunt formaţiuni rotunde. nu conţin celule ci putine granulaţii foarte fine. Ruptura abceselor renale sau ale tractului urinar. Ei sunt. În urinile foarte hipotone nu sunt văzuţi de loc cilindrii. dar frecvent sunt absente. spălate de urină şi antrenate de fluxul urinar. . uroculturile repetate negative. Leucocitele şi cilindrii leucocitari pot fi prezenţi în sedimentul urinar din pielonefritele cronice. Leucocitele sunt degradate relativ repede în urinile hipotone alcaline. Număr moderat de leucocite şi cilindrii leucocitari sau mcşti pot fi prezenţi în urina pacienţilor cu glomerulonefrită acută sau subacută şi în lupus eritematos. la temperatura camerei. CILINDRII URINARI Sunt formaţi din geluri proteice precipitate în tubi şi care umplu lumenul tubular. aceste celule umflate sunt colorate într-un albastru mai pal decât celelalte leucocite şi sunt cunoscute ca “celule sticloase“ acestea sunt găsite când densitatea urinii este scăzută. Cilindrii se mai pot forma şi gruparea celulelor din tubuli într-o matrice proteică. sunt întâlniţi cilindrii hialini care. uretritele şi balanitele. Astfel.Prezenţa multor leucocite (piurie) şi a ciorchinilor leucocitari indică de obicei o infecţie acută şi necesită recoltarea pentru urocultură. procesul fiind accelerat de o concentraţie mare de proteine. Numărul de cilindri poate creşte dup exerciţii fizice.ore. În uretrite leucocitele vor fi găsite predominant în primul container. tumorile vezicale. La persoanele normale foarte puţini cilindrii sunt întâlniţi.

. de aceea. prezenţa lor indicând o nefrită. şi lăţimea cilindrului este în funcţie de locul său de formare. aspect de reticul special de fibrină. Uneori. Sunt cei mai importanţi. formaţi din granulaţii fine. Cilindrii grăsoşi. deoarece ei sunt formaţi în nefron. Se întâlnesc în nefrita hemoragică acută. Cilindrii adevăraţi sunt : Cilindrii hialini Cilindrii granuloşi Cilindrii fibroşi Cilindrii grăsoşi Cilindrii epiteliali Cilindrii hematici Cilindrii leucocitari Cilindrii comatoşi Cilindrii ceroşi Cilindrii micşti Cilindrii hialini. Cilindruria este însoţită. Cilindrii granuloşi reprezintă. de obicei. Sunt incolori. decenerescenţa grasă a celulelor epiteliale. când găsim celule renale căutăm cu atenţie şi asemenea cilindri. Adăugarea de acid acetic 10% produce o clarificarea nucleilor. când găsim celule renale căutăm cu atenţie şi asemenea cilindri. Sunt formaţi din globule roşii conservate sau degenerate. omogeni. Prezintă. Conţin picături de grăsime. Ei conţin celule epiteliale din tubii renali. indicând. ei au fost notaţi ca cilindrii insuficienţei renale. Deoarece prezenţa lor în număr mare indică o stază generală în nefron. Sursa picăturilor de grăsime este. Prezenţa unui număr crescut de cilindri stabileşte existenţa bolii cu localizare renală. Sunt scurţi. friabili. simulând cilindrii granuloşi. Cilindrii hialini apar în proteinurie. de aceea aceea se colorează în roşu cu Sudan III. apar în procese patologice renale grave. de obicei. Prezenţa lor dovedeşte că sângele provine chiar din rinichi. Se întâlnesc în diferite tipuri de nefrite. Cilindrii epiteliali pot indica eliminarea celulelor renale. Cilindrii hematici. Sunt de origine sanguină. ei indicănd o glomerulonefrită. o leziune gravă. CLASIFICAREA CILINDRILOR Cilindrii sunt de două feluri: cilindri adevăraţi şi pseudocilindri. Cilindrii epiteliali. existenţa unui proces patologic. Sunt insolubili în acid acetic.Creşterea numărului de cilindri în urină este numită cilindrurie. Probabil că cilindrii mai largi sunt formaţi în canalul colector. Frecvent cilindrii mari au un aspect ceros omogen. de coloraţie gălbuie. în raport cu tractul urinar inferior. tubul distal sau canalul colector. De aceea. totodată. Cilindrii fibroşi. Cilindrii granuloşi. de proteinurie. ei indicând prezenţa unei congestii renale. de obicei. Cilindrii se consideră că sunt formaţi în partea inferioară a nefronului. adesea fiind necesară colorarea lor pentru a deveni vizibili. Existenţa lor este foarte rară. pe suprafaţa lor se pot depune săruri.

Cilindrii de acid uric. Filamentele de mucus se prezintă ca niste şuviţe lungi. asemenea unor panglici îngustate spre capete. fiind adesea ramificaţi. cilindrice şi nestructurate. sunt refringenţi. Cilindrii hemoglobinici. dispare cu totul. care îi deosebeşte de cilindrii hialini. Mătasea este alcătuită din fire strălucitoare. Apar în coma diabetică sau înaintea ei. Cilindroizii nu trebuie să fie confundaţi cu cilindrii hialini. Cei formaţi din săruri se pot confunda uşor cu cei granuloşi. cu formă neregulată. iar lumenul lor este îngust şi. Au diametrul inegal. Fibrele de bumbac au forma unor spirale îngroşate sau forma unor panglici răsucite în jurul axei lor. pe cilindrii hialini sau pe alţi cilindrii. cu porţiuni hialine. Firele de lână au la suprafaţă celule epidermice. Ele prezintă îngroşări şi noduri. Mai des. firele de lână sau cu peri. dar mai subţiri. cu marginile nete. . Firele de in şi cânepă sunt mult mai grosolane decât cilindrii adevăraţi. caracteristică. ei găsindu-se şi în urinile normale. de ţigle. Sunt un semn al unei leziuni grave a parenchimului renal. mai multe câmpuri microscopice. Cilindrii comatoşi. PSEUDOCILINDRII Pseudocilindrii sunt: Cilindroizii.Sunt formaţi din celule rotunde. Pseudocilindrii formaţi din grămezi de microbi se pot recunoaşte prin colorarea de tip bacteriologic. Prin încălzire se dizolvă cei de uraţi iar prin adăaugare de acid acetic. Cilindroizii au transparenţa cilindrilor hialini. cu incizuri. Cilindrii de uraţi.Cilindrii leucocitari. sunt mai aplatizaţi şi striaţi longitudinal. Pseudocilindrii pot fi de origine organică sau anorganică. Sunt formaţi din granule mici refringente. mici şi granuloase. dar au aspect de panglici sau de filamente. semănând cu cilindrii hialini. de obicei. leucocitele se depun pe cilindrii de mucus. Sunt formaţiuni omogene cu un luciu mat. traversează. Cilindrii bacterieni. cei de fosfaţi. mai frecvent în procesele cronice decât în cele acute. uneori. Cilindrii ceroşi. Nu au semnificaţie patologică. Cilindrii leucocitari puri se găsesc mai rar şi prezenţa lor denotă o pionefrită sau o pielonefrită. ARTEFACTE Cilindrii adevăraţi sau pseudocilindrii pot fi confundaţi cu firele de aţă. duble.

sunt rapid distruse de bacterii. cu colţuri decupate Formă de sfere (sau haltere) mici. în HCl diluat. hexagonale. acizi. Rare. Mici. Solubile în acid acetic cu efervescenţă HCl diluat Colesterol + + - Carbonat de calciu Oxalat de calciu - + + + + + (slab alc. Slab colorate. eter Se colorează albastru cu albastru de Prusia Solubile în apă caldă. insolubile în acid acetic Hemosiderină + + - Acid hipuric Rare. plăcuţe rombice. CRISTALURIE -SINTEZA Tabelul nr 5. alcool cald. ace amorfe. cloroform Foarte solubile în eter. insolubile în apă fierbinte. ace slab colorate. slab colorate. cloroform. sau cubice. sau de careu.) mai rar formă de haltere. alcool. Poate colora cristalele de acid uric. plate. rareori aciforme. alcali. slab colorate. acid acetic. Sărurile amorfe si cristale întâlnite în sedimentul urinar. sau prisme cu patru feţe (asemănătoare cu fosfaţii) + + + . pot fi confundate cu cele de acid uric Grămezi de granule brungălbui + Solubile în alcali. forma de “pliculeţe” (octaedru comun. acetonă. Substanţa Descrierea acid pH-ul urinar neutru bazic - Solubilitate Caracteristici Bilirubina Brun-roşietice. în special în amoniac.Firele de păr (pubian) sunt foarte lungi. cu suprafaţă netedă. placute slab colorate. placi rombice.) - Cistină + - Solubile în alcali. au o culoare brună şi sunt aproape omogene.

brune . uraţii de sodiu ->ace slab colorate + - - Solubile în alcali insolubile în alcool. ace. 1948). slab solubile în apă caldă Solibile în acid acetic diluat Fosfaţi amoniacomagnezieni (tripli) Tirozină - + + Slab colorate sau gălbui. potasiu şi magneziu + - - Uraţi de amoniu Acid uric Ace brune dispuse ca “puful de păpădie” Forme diverse: rombice. brun . numărarea Addis se foloseşte pentru a umări progresia unor boli renale cunoscute. prisme cu 4-6 feţe (“capac de cosciug”) + - - Solubile în alcool cald .uneori. gălbui. alcali. Solubile în alcali. ace cu feţe lucioase şi dispuse în rozetă sau în snopuri De cele ma multe ori . În general. Recoltare . insolubile în alcool. sau slab colorate (cristalele mici) - + + Solubili la 60 0 C cu acid acetic. cum ar fi glomerulonefrita acută. eter Solubili în alcali. placuţe cu 4 feţe. suficientă. rozete. Pentru diagnosticul obişnuit examinarea atentă a sedimentului din proba de urină proaspăt recoltată este. uraţii de potasiu >sfere mici.roşietice. leucocitelor şi a cilindrilor în urina din 12ore este cunoscută ca proba ADDIS (Addis.Leucină Sfere galbene cu striaţii radiare se ântâlneşte împreună cu tirozina Forme frecvente. de obicei.grămezi de cristale amorfe (“pulbere”) usor gălbui . în acizi + - - NUMĂRAREA ELEMENTELOR PATOLOGICE DIN URINĂ METODA ADDIS Metoda pentru determinarea cantitativă a eritrocitelor. se dizolvă prin încălzire la 60 de grade Celsius Uraţi de sodiu calciu.uneori.

Pacientul va reduce 24 de ore cantitatea de lichide ingerate.10 ml Urină din proba de noapte……. având grijă să nu precipite sărurile dizolvate pentru a nu acoperi celulele şi cilindrii în timpul numărării. poate fi mai mare Se decantează supernatantul păstrând în eprubetă 1ml Se omogenizează şi cu o pipetă Pasteur se scoate o picătură care este introdusă în celula de numărat. şi se notează valorile obţinute. Se admite păstrarea probei la temperatura camerei în timpul şi după colectare.Urina din 12 ore se recoltează corect folosind aditivi pentru conservarea elementelor care vor fi numărate. Pentru sedimentele bogate se foloseşte camera de numărat Bürker pentru cele sărace lama Fucs Rosenthal. Se măsoară volumul urinii de zi şi de noapte. La persoanele normale. A doua zi recoltarea urinii se va face între orele 800 .. regimul alimentar rămânând aceleaşi. Pentru rezultatele acestei analize volumul folosit pentru resuspendarea se introduce în calculul fiinal.. După 5 -10 minute. la cei cu afecţiuni renale. În două eprubete de centrifugă se pipetează:   Urină din proba de dimineaţă …………. de repaus se face numărătoarea.………10 ml Se centrifughează 10 mnute la 1500 turaţii/min. Formolul este conservantul de elecţie pentru celule şi cilindri. sedimentul este de aproximativ 0. Se poate face o examinare preliminară a sedimentului urinar. sau x 60 pe o suprafaţă de 1 mm3 . Proba ar trebui examinată cât mai devreme după colectare. Cilindrii se numără cu obiectivul x10 pe întreaga suprafaţă a celulei (9 mm3) Eritrocitele se numără cu obiectivul x 40. Este suficient să fie introdus în recipient prin simpla spălare a lui cu soluţie apoasă de formaldehidă 10% şi scurgerea excesului de soluţie. folosind 10 ml de urină care se concentrează 10:1. sau x 60 pe o suprafaţă de 1 mm3 Leucocitele se numără cu obiectivul x 40.2000 şi 2000 . METODA ADDIS TEHNICA DE LUCRU Se agită proba bine şi se măsoară cu atenţie volumul.800.2 ml.

iar cel al cilindrilor poate fi mai mare. de eritrocite sau cel de leucocite poate fi mai scăzut. de elemente din urina de dimineaţă cu nr.000 16.500.850. de elemente din urina de noapte şi se exprimă rezultatul în raport cu urina din 24 de ore În cazul numărării leucocitelor. se efectuează pe urina proaspăt emisă. rezultatele se exprimă în număr de elemente pe minut.000 elemente / 12 ore Leucocite + celule rotunde = 0 . deci sunt mai uşor de utilizat.Calcul: Se calculează numărul de elemente din 10 ml de urină Se calculează numărul de elemente din întregul volum al urinei de 12 ore     numărul de elemente pe pătrat de 1 mm x 1/10 = nr.000 Eritrocite 405.000 1. sau Se adună nr.000.000 14.5 000 cilindri hialini La copii nr.000. 1948) METODA HAMBURGER Este o metodă mai rapidă. 7. numărul de leucocite şi de celule rotunde! Valori normale (urina din 12 de ore): Eritrocite = 0 .000 elemente/ 12 ore Cilindri = 0 .000 10. elemente/mm3 nr de elemente /mm3 x 1000 = nr de elemente /ml nr. elemente din urina din 12 ore Se face media dintre numărul de elemente din urina de dimineaţă şi cea de noapte şi se exprimă rezultatul în raport cu urina din 12 ore.000. concentrare 10:1) nr elemente/mm2 corectat x înălţimea camerei de numărat = nr. Glomerulonefrita Acută Cronică activă Cronică latentă Cronică terminală Cilindrii 690.000.000 2.400.000 Celule albe 48.000 26.400. . elemente /mm2 (1/10 = corecţia pentru concentrarea sedimentului.000 398.1. elemente/ml x volumul (ml) de urină colectat în 12ore = nr.000 Tabelul nr.000. Numărul mediu de elemente / 12 ore din sedimentul urinar în glomerulonfrite. valoarea obţinută prin numărare reprezintă de fapt. valorile se exprimă cu numere mai mici. deoarece nu se pot deosebi leucocitele de celulele renale.000.000.000 48.000 34. (Addis.

Recoltare: Prima emisie de dimineaţă se aruncă. .1000 pe minut. pentru ca o numărătoarea să aibă o valoare clinică reală se cere: Repetarea examenului de urină la intervale regulate. Cilindri = 1-7 pe minut Eritrocite = 0 . Se decantează supernatantul iar sedimentul se resuspendă într-un ml de urină. În general. elemente / ml de urină Nr. Leucocite + celule renale = 0 .1000 pe minut. În aprecierea unui sindrom rennal să se ţină seama de existenţa atât a hematiilo. Se omogenizează sedimentul resuspendat Din sedimentul omogenizat se ia o picătură cu ajutorul unei pipete Pasteur şi pune pe lama Bürker Se lasă în repaus pentru ca elementele să se dispună în acelaşi plan. Să se coroboreze datele de laborator cu cele clinice. de ml de urină recoltată la nr de minute din trei ore) Nr. (Se împarte nr. elemente / ml / minut METODA HAMBURGER Valori normale: Se exprimă în numărul de elemente numărate pe ml şi pe minut. de elemente /mm3 Nr. METODA HAMBURGER Calcul: Se calculează debitul uinar pe minut. iar determinarea cantitativă să fie cât mai exactă. timp de 10 minute. cât şi a eritocitelor şi a cilindrilor. mediu de elemente mm2 x înălţimea camerei = nr. Se numără 4 câmpuri de 1 mm2 şi se face media între ele. Pacientul stă culcat la pat Se recoltează urina emisă în timp de trei ore. cifra creşte în stări febrile şi la femei în perioada menstruaţiei. elemente / ml de urină x debitul / minut = nr. Mod de lucru: Se măsoară volumul urinei emise în trei ore Se centrifughează 10 ml de urină la 2000 turaţii pe minut. elemente / mm3 x 1000 = nr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful