EXAMINAREA URINEI RECOLTAREA URINEI

Se realizează în funcţie de analizele care se vor realiza pe baza ei. Recipientele în care se recoltează proba de urină trebuie sa fie curate şi uscate. Se pot folosi recipiente speciale din plastic sau din sticlă de dimensiuni corespunzătoare. Pentru probele recultate în vederea unor examene bacteriologice, recoltarea se face în vase sterile, respectând condiţiile speciale de recoltare. Recoltarea urinei pentru analizele cantitative. Se recoltează urina din 24 de ore. Dacă urina se păstrează mai mult de 1 - 3 ore, se adaugă substanţe conservante. Acestea pot fi:  Formaldehidă - pentru conservarea elementelor celulare şi a cilindrilor  Thymol 0,1 % la 100 ml de urină. În cantităţi mai mari interferează cu determinarea proteinelor şi a pigmenţilor biliari.  Acid boric 0, 8% interferează în determinarea glucozei şi acetonei

Recoltarea urinei pentru analize de screening
Pentru examenul microscopic al sedimentului urinar şi examenele fizico-chimice obişnuite se recoltează prima urină de dimineaţă.  La femei se recomandă toaleta vulvo-vaginală înainte de prelevare  Recoltarea trebuie să se facă în afara perioadelor menstruale, pentru a evita contaminarea probelor de urină cu sânge menstrual.

EXAMENUL MACROSCOPIC AL URINEI
Analiza urinei constă în:  Examenul macroscopic  Examenul microscopic  Examenul chimic Examenul macroscopic constă în a aprecia : A. ASPECTUL B. MIROSUL C. VOLUMUL

ASPECTUL URINEI NORMALE
Urina normala are o culoare galben roşietică (galben de chihlimbar). Culoarea este dată, în mare parte, de urocromi (pigmenţi) şi de mici cantităţi de urobilină şi uroeritrină. Excreţia de urocrom pare a fi proporţională cu rata metabolică şi creşte în timpul stărilor febrile în tireotoxicoze, şi în înfometare. Pigmentul roz (uroeritrina poate fi depozitat în cristalele de acid uric şi în uraţi (depozit de “pulbere” cărămizie) şi nu ar trebui confundat cu sângele din urină. Urina pală, la persoanele normale, apare în urma unui consum mare de lichide. Urinile închise pot fi întâlnite când este un consum redus de lichide. Astfel. Culoarea poate indica gradul de concentraţie (cu aproximaţie) dar, în final, aceasta trebuie să fie verificată cu exactitate. De exemplu, urina slab colorată cu greutate specifică mare poate fi întâlni în diabetul zaharat. Urina normală poate etala un depozit sedimentat prin răcirea de la temperatura corpului. Acest depozit este de obicei alb compact, este un precipitat compus în special din fosfaţi anorganici. În urinile acide depozitul poate fi colorat oranj prin precipitare uraţilor. Mucusul din tractul genital sau urinar poate apare în sedimentul urinilor normale ca pete mici alburii care plutesc în lichid.

Spermatozoizii şi lichidul prostatic. oxalaţi Grupări Fistulă recto-vezicală (recoltare în oliţă?) În urinile acide . Turbiditatea uşor mai închisă. fluid prostatic. în general. Pot forma flocoane Fosfaţi. port fi întîlniţi şi coci. sunt văzute. voluminoase. a carbonaţilor. Uneori turbiditatea poate fi dată de cheaguri de sânge. carbonaţi Uraţi. acid uric Leucocite Eritrocite Poliurie. de alte materiale cum ar fi fragmente de ţesut.O.). care nu este îndepărtată prin încălzire. grămezi de puroi. mucină Fire de mucus Microlitiază (“nisip”) Puroi. (Echerichia coli. diabet insipid Solubili în acid acetic diluat Se dizolvă la 600 C Insolubile în acid acetic diluat. amoniacal. Aspectul se menţine după încălzire la 600 C sau după adăugare de acid acetic. levuri Spermatozoizi. Contaminare fecală Mediu cu radiaţii X Insolubile în acid acetic diluat. similar cu cel indus de fosfaţi. cel mai adesea normale. Când această urină tulbure este examinată la M. Fosfaţii şi carbonaţii se redizolvă când se adaugă acidul acetic. în urinile alcaline. câteodată mobile. Uraţii dau un aspect tulbure cu nuanţă alburie sau gălbuie. Liză în acid acetic diluat=>clarificarea urinei şi virarea spre o culoare roză. Aspectul opalescent al urinei ASPECTUL CAUZA OBSERVAŢII Pal (slab colorat) Opalescent Urină foarte diluată Fosfaţi. Dezvoltarea bacteriilor poate cauza o opalescenţă uniformă. cum ar fi Enterococcus sp.ASPECTUL URINELOR IN STARI PATOLOGICE ASPECTUL OPALESCENT Urinile opalescente (tulburi) sunt. nu dispare la 600 C Ca fumul de ţigară. de aspectul fumului de ţigară. mucusul din tractul genital masculin pot cauza depozite pufoase. sau materii fecale. acidifiere. Tabelul nr. calculi mici. poate fi dată de prezenţa în urină a hematiilor care pot fi confirmate prin examenul microscopic. ţesuturi. datorită precipitării fosfaţilor. Mirosul acestor probe de urină este de obicei neplăcut şi. 1. Prezenţa leucocitelor este confirmată de examinarea microscopică a sedimentului urinar.. Totuşi. Bacterii. sau prin filtrare cu hârtie de filtru. datorită scindării ureei de către bacterii. şi. cel mai adesea bacterii sub formă de bastonaşe. Leucocitele pot induce un aspect opalescent în urinile acide. ocazional. aspect care dispare prin încălzirela 600 C. Proteus sp. în urinile acide. Cantitatea de mucus de origine genitală sau urinară creste în stările inflamatorii ale acestor organe. de scurgeri menstruale.

Poate fi rezultatul unei obstrucţii a vaselor limfatice intraabdominale. pe baza proprietăţilor sale spectrale.brun şi poate pozitiva testele cu orto toluidină. în hemoglobinurie. CULOAREA URINEI URINA DE CULOARE ROSIE SAU ROSU BRUN (tabelul nr. sau otrăvire cu fosfor. leziuni prin zdrobire. Apariţia hemoglobinei în urină depinde de numărul de eritrocite distruse. O urină marcat hipotonică poate cauza liza eritrocitelor. Urina.brun. sau cele cu benzidină În mioglobinurii pot fi găsiţi cilindri cu pigmenţi bruni şi eritrocite ocazionale. Dacă mioglobina este prezentă cu valori suficiente de concentraţie poate fi determinată. Pentru a putea distinge hematuria de hemoglobinurie se poate examina sedimentul urinii proaspăt emise pentru a evidenţia prezenţa eritrocitelor. Spre exemplu.Lăptos Piurie (multe leucocite) Lipidurie Chilurie Insolubil în acid acetic diluat Nefroză. sau a unor coloranţi pentru explorări funcţionale. 2. Contaminarea urinei cu pulberi sau cu antiseptice care devin opace în contat cu apa (spre exemplu fenolii) poate cauza turbiditatea urinei. sau brun închis Methemoglobinuria dă o culoare brun închis şi se poate dezvolta în urina vezicală la pH acid sau în urina acidă prin păstrare. poate apare opalescentă (“ca norii” sau ca “fumul de ţigară”).brun. poate induce culoarea roşie în urinile alcaline. Sângele sau pigmenţii sanguini sunt uşor de detectat cu ajutorul benzilor -reactiv (strips-uri). sau a tabletelor ce conţin orto-toluidină. roză. roşii în porfiriile eritropoietice congenitale. Solubil în eter Obstrucţie limfatică Solubil în eter Turbiditatea dată de picături de grăsime (chiluria).2) Cea mai frecventă anomalie a culorii urinei este culoarea roşie sau roşu . La femei poate fi datorată contaminării urinei cu sânge menstrual. Tabelul nr. Urina de culoare roşie sau roşu brun Culoare Cauze Observaţii Roşu Hemoglobină Eritocite Mioglobină Orto-toluidină = pozitiv Orto-toluidină = pozitiv Orto-toluidină = pozitiv . poate fi roşu clar. de aceea şi greutatea specifică a probei ar trebui determinată. şi în cele acute. de obicei. Mioglobina prezentă în urină determină coloraţia roşu . roşie sau brună. În porfiria hepatică acută. Turbiditatea dată de chilurie poate dispare dacă se adaugă eter în proba de urină. filarioza poate fi o cauză de obstrucţie. Urina. la spectroscop. Grăsimea poate fi gasită plutind la suprafaţa urinei în cazul embolismului grăsos. În porfirii urina poate fi normală. Hemoglobinuria urmează după creşterile bruşte şi ale concentraţiei hemoglobinei plasmatice care rezultă de obicei din hemoliza intravasculară. Culoarea roşie a urinii poate fi asociată cu administrarea unor medicamente. Urinile sunt. Spre exemplu administrarea de fenolsulfonftaleină pentru testarea funcţiei renale. în hematurie. porfirinele apar intermitent în urină şi induc o culoare spre roşu . roşie sau purpurie. roşu brun.

de culoare verde. Prin agitare se formează o spumă care nu se colorează la fel. iar urina capătă culoarea brun .brun Eritrocite Hemoglobină învechită Methemoglobină Mioglobină Brun . febră Fără spumă galbenă . melanina este eliminată în urină.închis. în special a bilirubinei. Culoarea galben intens a urinii poate fi determinată de unele medicamente cum ar fi nitrofurantoidul (antibiotic) sau riboflavina (vitamina B2). Prin oxidare. mucus În urinile alcaline Poate fi slab colorat Phenindione Contaminare menstruală Roşu . (spre exemplu pacienţii cu boala Addison).roz Fenolsulfonftaleină Fenolftaleină Roşu purpuriu Porfirină Roşu .oranj sau brun .oranj poate conţine urobilină.Porfirină Orto-toluidină =negativ sau slab colorat Anticoagulant Cheaguri. dar şi spuma produsă prin agitarea probei.negru Albastru verzui Methemoglobină Melanină Albastru de metilen Infecţii cu Pseudomonas sp. Prin învechire Prin învechire Urina roşu .închis sau portocaliu. Culoarea Galben Cauze Acrilflavina Riboflavina Nitrofurantoid Galben portocaliu Urina concentrată Urobilină în exces Observaţii Fluorescenţă verde Vitamină Antibiotic Deshidratare. Urina galben . Ocazional.brună sau verde .brună este cel mai adesea asociată cu prezenţa în urină a pigmenţilor biliari. 3). Urobilinogenul excretat în urină este slab colorat dar este transformat sub acţiunea luminii a unui pH acid în urobilină care induce în urină o culoare galben . Urina galbenă (tabelul nr. bilirubina se transformă în biliverdină. URINA GALBEN-BRUN INCHIS SAU NEAGRA Urina acidă care conţine de hemoglobină se va închide la culoare prin învechire datorită formării methemoglobinei. Analgezicele urinare pot colora urina portocaliu.

 Se agită bine.soluţie Loeffler) Se agită pentru omogenizarea amestecului  Cu o pipetă Pasteur se plasează o picătură din sedimentul resuspendat pe o lamă de microscop  Se acoperă picătura cu o lamelă. Urinile vechi capătă un miros amoniacal. Cu o pipetă Pasteur se ia o picatură de sediment şi se pune pe o lamă de microscop. Măsurarea volumului de urină se face.  Se centrifughează urina 5 min la 2. sedimentul se depune. VOLUMUL URINEI Se consideră volumul de urină emisă în 24 de ore. nefrite. pentru examenul fizico . spumă galbenă. de sursă nedeterminată. Dupa 1-2 ore. la cel mult 6 ore de la emisie. Urina galbena MIROSUL URINEI Mirosul urinii este slab aromatic. Ele nu vor mai fi supuse analizelor de laborator.  Se transferă supernatantul într-o altă eprubetă. recipientul în care s-a recoltat urina şi se transferă o cantitate de 10 ml din urina de cercetat într-o eprubetă de centrifugă  Cilindrii urinari şi elementele celulare. Volumul de urină creşte în scleroze renale. Acesta variază în raport cu cantitatea de u\lichide ingerate. Pregătirea sedimentului urinar: Urinile cu sediment bogat. mai grele tind să se depună pe fundul recipientului.verzui Galben . prin plămâni sau pe cale digestivă. fetid. Pentru examinarea cu mare atenţie a sedimentului urinar. se lasă în repaus în eprubete cu fund conic. simplu. în aşa fel încât să nu se formeze bule de aer în preparat. Unele boli congenitale (cum ar fi fenilcetonuria) urinile pot capata mirosuri speciale (de exemplu miros de şoarece în fenilcetonurie). mai ales.chimic. EXAMENUL MICROSCOPIC AL URINEI Se face pe sedimentul urinei proaspete. cilindrii încep să se distrugă după 1-2 ore. stări febrile. prepararea sedimentului urinar se face asfel:  Se utilizează urina recoltată proaspăt. precum şi cu eliminarea de apă prin transpiraţie. prin colectarea urinii din 24 de ore în vase gradate. Mirosul de fructe sau de cloroform apare în acetoze. în diabet şi este scăzut în diaree. Sedimentul rămas se resuspendă în exact 1ml de urină  Se adaugă o picătură de colorant (albstru de metilen . 3. sau prin transfearea urinei într-un vas gradat. în urinile acide Tabelul nr. Volumul normal la adult este de 1200 . mirosul este important în special pentru recunoaşterea probelor care datorită contaminării bacteriene prin învechire.Bilirubună Galben . .1600 ml. Celulele şi.brun Bilirubină/biliverdină Bilirubină/biliverdină Cu spumă galbenă Cu spumă galbenă “bere brună “ . majoritatea componentelor ei fiind distruse. nefroză.000 de rotaţii pe minut. Prea mult lichid face ca lamela să plutească peste picătură. Se recoltează prima urină de dimineaţă.

dacă sunt prezente bacterii sau levuri. foarte frecvente . dacă sunt cristale în număr mare sau/şi dacă sunt cristale anormale.0g Alcool etilic 95 %…40.. Rezultatele se exprimă prin următoarele aprecieri: absent . COLORANTUL STERNHEIMER Soluţia I: Cristal violet ….Separat. Se evaluează lama în ansamblu. abundente sau negativ .…. examinarea la MO făcându-se în contrast de fază. Se evaluează dacă celulele epiteliale sunt în număr mare.…. Corespondenta intre numarul de elemente numarate pe camp si notiunile utilizate pentru apreciere Sedimentul (concentratie 1/1) Eritrocite x400 Leucocite x400 Cilindri si cristale anormale x 100 Negativ Ocazional 0 0 0 <4 <5 <1 + ++ 4-8 +++ ++++ 8-30 >30 dar negrupate >30 dar grupate 5-20 20-50 >50 dar negrupate >50 dar grupate 1-5 5-10 10-30 >30 . Se examinează ambele preparate la microscopul optic cu obiective mici şi condensatorul coborât.8g Apă distilată ………80. cilindrii..4... Amestecul trebuie să fie clarificat prin filtrare la fiecare 2 săptămâni.. + .3. Corespondenţa între aceste aprecieri şi numărul de elemente numărate pe câmpuri este menţionată în tabelul următor.20. cristalele şi se apreciază cantitatea lor. apoi se numără cilindrii din 10 câmpuri şi se calculează media per câmp. relativ frecvente . şi calculând media fiecărui tip de element. Puterea de mărire a MO=x100. Colorantul Sternheimer este utilizat pentru identificarea elementelor celulare EXPRIMAREA REZULTATELOR Se identifică elementele celulare.0ml Apă distilată………400. frecvente . Aprecierea cantităţii lor se realizează numărând elementele de pe 10 câmpuri reprezentative. soluţia I şi soluţia II se pot păstra indefinit la temperatura camerei . se aruncă după 3 luni.0ml Soluţia II: Safranină O…………1. ocazionale ..safranină) Se pune o altă picătură din noul amestec pe o lamă de microscop şi se acoperă cu o lamelă. Se numără eritrocitele şi leucocitele din 10 câmpuri diferite şi se calculează media per câmp pentru fiecare tip de celulă. Se manevrează permanent microviza pentru a prinde în câmp elementele dispuse pe mai multe planuri Se examinează cu obiective mai mari (puterea de mărire = x400) pentru a număra elementele celulare. ++++ . Tabelul nr. 0.0ml Trei părţi din soluţia I şi 97 părţi din soluţia II se amestecă şi se filtrează. În unele laboratoare se preferă sedimentul necolorat. rare .0ml Oxalat de amoniu.  Peste sedimentul rămas se adaugă o picătură de colorant Sternheimer (colorant cristal violet. + + .0g Alcool etilic 95%…. + + + .

în timp ce la bărbat uretra şi glandele bulbouretrale sunt limitate de celule columnare Numărul de celule epiteliale văzute în urina normală este mic şi aparent reprezintă “năpârlirea” reală a celulelor îmbătrânite. Diferenţierea uşoară se poate face prin reacţia peroxidazei leucocitelor polimorfonucleare CELULELE TUBULARE RENALE . De obicei. Creşterea numărului de CE la bărbaţi poate fi dată de masaj prostatic anterior sau de cateterism uretral. CELULELE EPITELIALE (CE) Tractul urinar este tapetat cu o varietate de celule epiteliale. De obicei nu se văd decât celule scuamoase şi câteva celule tranziţionale plate. provenite din vulvă şi vagin. Celule cuboidale. scuamoase şi cilindrice se gasesc în nefron. Celulele scuamoase ale epiteliului stratificat sunt mai frecvente în urina femeilor.Microscopic. CE ale tubilor şi ale tractului urinar nu se disting bine de leucocite. Leucocite: Limfocite Polimorfonucleare Monocitomacrofage Celule epiteliale: Celule epiteliale renale tubulare Celule epiteliale vezicale Celule epiteliale scuamoase. sedimentul complet). de obicei. epiteliul tranziţional este găsit în ureter şi vezica urinară. CILINDI Hialini Granulari Grăsoşi Eritrocitari Leucocitari Epiteliali Micşti Ceroşi Bacterieni CRISTALE  ALTELE Bacterii Ciuperci Paraziti Elemente de contaminare Artefacte  Urini normale o Urini acide  Urati amorfi  Acid uric  Oxalati de calciu o Urini alcaline  Fosfati amorfi  Fosfati tripli  Fosfati de calciu  Carbonati de calciu  Urat de amoniu Urini anormale o Cistina o Tirozina o Leucina o Sulfodiazina CELULELE DIN SEDIMENTUL URINAR Celulele găsite în sedimentul urinar au două surse: descuamarea tapetului epitelial al tractului urinar (sau din structurile adiacente) şi celulele din circulaţia sanguină. Uretra la femei este limitată de celule columnar (cilindrice) şi scuamoase stratificate. 1/20. Valorile normale ale celulelor din sedimentul urinar variază de la laborator la laborator. şi a diferitelor viteze de centrifugare. datorită variaţiei probelor de urină întâmplătoare şi a diferitelor metode folosite pentru concentrarea sedimentului (1/10. în sedimentul urinar se pot găsi: CELULE Hematii. în special în probele nerecoltate prin cateter. celelalte celule ale rinichilor şi ale tractului urinar nu se pot distinge una de cealaltă. şi care sunt.

rotunde. uneori cu incluzii citoplasmatice. Pot fi usor confundate cu leucocitele degenerate.se evidenţiază nucleul colorat şi o cantitate variabilă de citoplasmă. Probabil unii corpi graşi ovali sunt macrofage. aplatizate. Pot conţine corpi graşi ovali care să ascundă nucleul. şi când sunt găsite în sedimentul urinar sunt numite “corpi graşi ovali”. ce au un nucleu unic. cu nucleu mic. uşor mai mari decât celulele renale Colorate . în funcţie de coloraţia utilizată. Pentru a distinge între leucocite şi celulele renale mici. veziculos. Necolorate. uneori cu picături de grăsime. nucleii pot fi evidenţiaţi prin adăugarea unei picături mici de acid acetic glacial care să se deplaseze pe sub lamelă. CE tubulare supuse degenerescenţei grase. CELULELE EPITELIALE IN BOLILE RENALE Modificarile inflamatorii ale epiteliilor pot cauza descuamari ale CE renale. =>Celulele scuamoase superficiale Sunt celule mari cu aspect pavimentos. Pun în evidenţă o inflamaţie cronică a bazinetului. În urinile alcaline. . CELULELE VEZICII URINARE Necolorate sunt mai mari decât celulele renale. în special când este proteinurie marcată ca în sindromul nefrotic. au diametrul aproape ca şi cel al leucocitelor (< ) şi conţin un nucleu mare15 şi rotund. leucocitele suferă modificări care le fac să aibă un aspect aproape identic cu aceste celule.Sunt numite şi celule renale sau celulele rotunde) Sunt celule ovale sau poligonale mici. iar protoplasma este granulară. au nucleul rotund şi variază în diametru în funcţie de adâncimea din epiteliul tranziţional din care provine: =>celulele superficiale sunt mari. Sursa materiei grase din celulele tubulare poate fi reprezentată de lipoproteinele care trec prin glomeruli în sindromul nefrotic. se diferenţiază uşor nucleul şi o ramă mică de citoplasmă în jurul lui. Nucleul este mic. în timp ce nucleul leucocitelor PMN este segmentat (apare ca multinucleere) Colorate. au nucleu mare. =>celule tranziţionale intermediare sunt mai mici şi pot avea o “coadă” (aspect de mormoloc de broască) =>celulele bazale sunt mici. citoplasma abundentă. rotund. rotund.

Dacă există dubii se poate prepara o picătură de sediment cu una de acid acetic 10 %. Când creşte numărul de hematii şi cilindrii eritrocitrari sunt prezenţi. uneori cu crenelaţiile de aspect granular Hematiile pot fi confundate cu picaturi de ulei sau cu levuri -> picăturile de ulei etalează o mare varietate a diametrelor. fără structuri interioare Dacă proba nu este proaspătă. . În cele mai multe cazuri. -> celulele de drojdii sunt de obicei înmugurite. Hematuria masivă este cel mai adesea asociată cu trumatismele rinichilor sau ale căilor urinare. Colorate . Mişcând viza micrometrică hematiile apar cu dublu contur. Ciorchini de CE pot fi văzuţi în necroze tubulare active HEMATIILE Sunt celule rotunde. Hematiile pot apare crenelate. Excreţia unui număr mare de CE renale şi de cilindri cu celule renale sugerează o degenerare activă a tubilor şi poate fi văzută în glomerulonefrită şi în pielonefrite active. sugerează că sângerarea este originară în tractul urinar inferior. biopsie renală) hematuria şi cilindrii eritrocitari sunt în mod obişnuit observaţi.Picăturile libere de grăsime pot acompania corpii graşi ovali şi acestea. La femei sunt considerate normale câteva eritrocite pe câmp (x400).coloraţia safranină-cristal violet După coloraţie. Exerciţiile fizice. perfect conturate. lordoza şi altele pot creşte rata de excreţie a hematiilor. împreună cu cilindrii granuloşi sau celulari în sindromul nefrotic. Prezenţa hematiilor cu sau fără cilindri eritrocitari şi cu proteinurie mică sau absentă. cu un punct roşu gălbui în centru. nu sunt întâlnite hematii în sedimentul urinar. sunt înalt refractile. diametrul de aproximativ 7 microni Necolorate: =>discuri pale. şi nu se rostogolesc atunci când lamele este atinsă cu un creion şi lichidul este pus în mişcare. hematiile apar ca niste cercuri slab evidenţiate slab colorate sau fantome celulare. Dacă sunt hematii. hematiile pot apare necolorate sau uşor purpurii în urinile acide sau purpuriu închis în cele alcaline. acestea vor dispare în proba cu acid acetic (are loc liza hematiilor). În traumatismele rinichilor (ex. se poate afirma că hematuria este renală. deoarece hemoglobina este “dizolvată” în afară. Creştera numărului de hematii poate avea originea în orice parte a tractului urinar.

este prezentă în aproape toate bolile renale şi ale căilor urinare. Rata de excreţie a leucocitelor creşte cu efortul fizic şi cu febra. şi cu terapia anticoagulantă. traumatisme. Extrarenale: apendicită acută. necroze tubulare. Pot fi confundate cu celulele renale. Tract urinar inferior: infecţii acute şi cronice. Pentru aceasta se utilizează aşa-numita “probă a celor trei pahare”. rectului sau pelvisului. În primul pahar se colectează urina de la începutul micţiunii.a. de asemenea. neutrofilele au nucleul segmentat. methenamina. Poate fi asociată cu reacţii toxice la medicamente. Se pune bolnavul să urineze în trei pahare diferite. tumori ale colonului. tumori ş. 4. Spre deosebire de acestea. Colorat: coloraţia safranină-cristal violet Nucleii segmentaţi roşu purpuriu şi granulaţii violete în citoplasma oranj-purpurie. salpingită. iar în cel de-al treilea urina de .a. Hematurie prezentă numai în ultimul pahar (hematurie terminală) sugerează o hemoragie vezicală. calculi. Este important să se poată stabili dacă hemoragia provine de la nivelul rinichilor al ureterelor sau de la nivelul prostatei şi uretrei. Creşterea numărului de leucocite. calculi. 1. ca: sulfonamine. diverticulită. . malarie. Hematurie prezentă numai în primul pahar (hematurie iniţială) presupune o hemoragie de origine prostatică sau uretrală. infecţii acute. endocardită bacteriană. în cel de-al doilea aceea de la mijlocul ei. scorbut. tuberculoză. Hematuria este.Câteva dintre cauzele de hematurie sunt următoarele:     Renale: glomerulonefrite. hidronefroză. malarie. în principal neutrofile. 3. salicilaţi. Sedimentul urinar la cei mai mulţi bărbaţi evidenţiază la MO leucocite foarte rare (ocazionale). întâlnită în: infecţii febrile acute.deci sunt mai mari decât hematiile). Când este acompaniată şi de prezenţa cilindrilor leucocitari sau a cilindrilor micşti (CE + leucocite) sursa creşterii numărului de leucocite în urină este considerată a fi rinichiul. LEUCOCITELE NEUTROFILE Necolorat: au aspect de sfere granulare. Proba celor trei pahare. 2.la sfârşitul micţiunii. rinichi polichistic ş. tumori. La femei numărul normal este mai crescut. cu diametrul de aproximativ de 12 microni. Se presupune că este vorba de o hemoragie reno-uretrală când hematuria este prezentă în toate cele trei pahare (hematurie totală).

ore. poate determina piurie masivă. Când se colorează cu safranina -cristal violet. Sunt cu aproximativ mai puţine după 2-3. Cilindrii se mai pot forma şi gruparea celulelor din tubuli într-o matrice proteică. uroculturile repetate negative. în febră şi în proteinuria posturală. Colectarea probei de urină în două recipiente poate indica dacă leucocitele sunt introduse în circuitul urinar de infecţii uretrale sau de infecţii vezicale sau renale. Astfel. Astfel de celule pot fi leucocitele. de asemenea. tumorile vezicale. La persoanele normale foarte puţini cilindrii sunt întâlniţi. În condiţii normale numărul acestora este prea mic pentru a forma cilindri celulari. ca şi prostatitele. pot indica TBC renal sau lupus nefritic. Număr moderat de leucocite şi cilindrii leucocitari sau mcşti pot fi prezenţi în urina pacienţilor cu glomerulonefrită acută sau subacută şi în lupus eritematos. Leucocitele şi cilindrii leucocitari pot fi prezenţi în sedimentul urinar din pielonefritele cronice.. procesul fiind accelerat de o concentraţie mare de proteine. sunt întâlniţi cilindrii hialini care. aceste celule umflate sunt colorate într-un albastru mai pal decât celelalte leucocite şi sunt cunoscute ca “celule sticloase“ acestea sunt găsite când densitatea urinii este scăzută. nu conţin celule ci putine granulaţii foarte fine. De aceea este necesară exainarea promptă a sedimentului urinar. Numărul de cilindri poate creşte dup exerciţii fizice. de un pH scăzut şi o concentraţie relativ mare de substanţe dizolvate. Au dimensiuni variabile. pot creşte numărul de leucocite în urină. alungite sau cilindrice. Întâi sunt formaţi prin precipitarea şi gelificarea proteinelor în fluidul tubular. Calculii renali sau ureterali pot determina creşterea numărului de leucocite. Fragmente din aceştia sunt rupte. spălate de urină şi antrenate de fluxul urinar. de obicei.Prezenţa multor leucocite (piurie) şi a ciorchinilor leucocitari indică de obicei o infecţie acută şi necesită recoltarea pentru urocultură. la temperatura camerei. În uretrite leucocitele vor fi găsite predominant în primul container. Cistitele acute sau cronice. În urinile foarte hipotone nu sunt văzuţi de loc cilindrii. dizolvaţi în urinile foarte alcaline. Leucocitele sunt degradate relativ repede în urinile hipotone alcaline. Ruptura abceselor renale sau ale tractului urinar. CILINDRII URINARI Sunt formaţi din geluri proteice precipitate în tubi şi care umplu lumenul tubular. dar mari în raport cu celealte componente ale sedimentului urinar. dar frecvent sunt absente. În astfel de cazuri. În urinile diluate sau hipotone leucocitele se umflă şi citoplasma poate etala o miscare browniană. Cilindrii sunt formaţiuni rotunde. uretritele şi balanitele. Cilindrii sunt astfel formaţi în două feluri. eritrocitele sau celulele epiteliale tubulare. . Ei sunt.

Sursa picăturilor de grăsime este. Cilindrii hematici. simulând cilindrii granuloşi. Frecvent cilindrii mari au un aspect ceros omogen. Prezenţa unui număr crescut de cilindri stabileşte existenţa bolii cu localizare renală. Probabil că cilindrii mai largi sunt formaţi în canalul colector. CLASIFICAREA CILINDRILOR Cilindrii sunt de două feluri: cilindri adevăraţi şi pseudocilindri. . şi lăţimea cilindrului este în funcţie de locul său de formare. Cilindrii granuloşi reprezintă. Existenţa lor este foarte rară. Prezenţa lor dovedeşte că sângele provine chiar din rinichi. omogeni. Sunt incolori. prezenţa lor indicând o nefrită. De aceea. ei indicănd o glomerulonefrită. indicând. formaţi din granulaţii fine. friabili. Ei conţin celule epiteliale din tubii renali. Cilindrii grăsoşi. Se întâlnesc în nefrita hemoragică acută. deoarece ei sunt formaţi în nefron. Sunt scurţi. Cilindruria este însoţită. de obicei. tubul distal sau canalul colector. Se întâlnesc în diferite tipuri de nefrite. Sunt de origine sanguină. de coloraţie gălbuie. apar în procese patologice renale grave. de obicei. Sunt formaţi din globule roşii conservate sau degenerate. pe suprafaţa lor se pot depune săruri. în raport cu tractul urinar inferior. Cilindrii epiteliali. Conţin picături de grăsime. Adăugarea de acid acetic 10% produce o clarificarea nucleilor. când găsim celule renale căutăm cu atenţie şi asemenea cilindri. ei indicând prezenţa unei congestii renale. ei au fost notaţi ca cilindrii insuficienţei renale. de aceea. Cilindrii adevăraţi sunt : Cilindrii hialini Cilindrii granuloşi Cilindrii fibroşi Cilindrii grăsoşi Cilindrii epiteliali Cilindrii hematici Cilindrii leucocitari Cilindrii comatoşi Cilindrii ceroşi Cilindrii micşti Cilindrii hialini. aspect de reticul special de fibrină. Sunt cei mai importanţi. Uneori. de proteinurie. Cilindrii se consideră că sunt formaţi în partea inferioară a nefronului. Sunt insolubili în acid acetic. Cilindrii hialini apar în proteinurie. o leziune gravă. Cilindrii granuloşi. existenţa unui proces patologic. Deoarece prezenţa lor în număr mare indică o stază generală în nefron. Cilindrii epiteliali pot indica eliminarea celulelor renale. de aceea aceea se colorează în roşu cu Sudan III. totodată. când găsim celule renale căutăm cu atenţie şi asemenea cilindri. de obicei. Prezintă. adesea fiind necesară colorarea lor pentru a deveni vizibili.Creşterea numărului de cilindri în urină este numită cilindrurie. decenerescenţa grasă a celulelor epiteliale. Cilindrii fibroşi.

Cilindrii ceroşi. Nu au semnificaţie patologică. ei găsindu-se şi în urinile normale. Cilindroizii nu trebuie să fie confundaţi cu cilindrii hialini. Cilindrii de acid uric. iar lumenul lor este îngust şi. Cilindroizii au transparenţa cilindrilor hialini. Fibrele de bumbac au forma unor spirale îngroşate sau forma unor panglici răsucite în jurul axei lor. Mai des. duble. Cei formaţi din săruri se pot confunda uşor cu cei granuloşi. Sunt formaţi din granule mici refringente. de ţigle. Cilindrii de uraţi. sunt mai aplatizaţi şi striaţi longitudinal. Mătasea este alcătuită din fire strălucitoare. mai multe câmpuri microscopice. pe cilindrii hialini sau pe alţi cilindrii. Cilindrii bacterieni. Pseudocilindrii pot fi de origine organică sau anorganică. cilindrice şi nestructurate. firele de lână sau cu peri. Au diametrul inegal. uneori. fiind adesea ramificaţi. semănând cu cilindrii hialini. Sunt formaţiuni omogene cu un luciu mat. cu incizuri. cu porţiuni hialine. leucocitele se depun pe cilindrii de mucus. dispare cu totul. Cilindrii hemoglobinici. mai frecvent în procesele cronice decât în cele acute. Firele de in şi cânepă sunt mult mai grosolane decât cilindrii adevăraţi. Ele prezintă îngroşări şi noduri. cu formă neregulată. traversează. Cilindrii leucocitari puri se găsesc mai rar şi prezenţa lor denotă o pionefrită sau o pielonefrită. mici şi granuloase. dar mai subţiri. Cilindrii comatoşi.Sunt formaţi din celule rotunde. ARTEFACTE Cilindrii adevăraţi sau pseudocilindrii pot fi confundaţi cu firele de aţă. asemenea unor panglici îngustate spre capete. Apar în coma diabetică sau înaintea ei. caracteristică. care îi deosebeşte de cilindrii hialini. cei de fosfaţi. Pseudocilindrii formaţi din grămezi de microbi se pot recunoaşte prin colorarea de tip bacteriologic.Cilindrii leucocitari. sunt refringenţi. . cu marginile nete. Sunt un semn al unei leziuni grave a parenchimului renal. Firele de lână au la suprafaţă celule epidermice. Filamentele de mucus se prezintă ca niste şuviţe lungi. PSEUDOCILINDRII Pseudocilindrii sunt: Cilindroizii. de obicei. dar au aspect de panglici sau de filamente. Prin încălzire se dizolvă cei de uraţi iar prin adăaugare de acid acetic.

Substanţa Descrierea acid pH-ul urinar neutru bazic - Solubilitate Caracteristici Bilirubina Brun-roşietice. Slab colorate. acizi. forma de “pliculeţe” (octaedru comun. cloroform Foarte solubile în eter. acid acetic. Poate colora cristalele de acid uric. alcool. acetonă. hexagonale. CRISTALURIE -SINTEZA Tabelul nr 5. ace amorfe. cu suprafaţă netedă. sunt rapid distruse de bacterii. plate. alcali. insolubile în acid acetic Hemosiderină + + - Acid hipuric Rare. alcool cald. cloroform. Solubile în acid acetic cu efervescenţă HCl diluat Colesterol + + - Carbonat de calciu Oxalat de calciu - + + + + + (slab alc. în HCl diluat. în special în amoniac. sau de careu. eter Se colorează albastru cu albastru de Prusia Solubile în apă caldă. Sărurile amorfe si cristale întâlnite în sedimentul urinar.) - Cistină + - Solubile în alcali. placi rombice. ace slab colorate. Rare. sau cubice. plăcuţe rombice. au o culoare brună şi sunt aproape omogene. slab colorate. sau prisme cu patru feţe (asemănătoare cu fosfaţii) + + + . placute slab colorate. pot fi confundate cu cele de acid uric Grămezi de granule brungălbui + Solubile în alcali.Firele de păr (pubian) sunt foarte lungi. Mici. insolubile în apă fierbinte.) mai rar formă de haltere. slab colorate. rareori aciforme. cu colţuri decupate Formă de sfere (sau haltere) mici.

În general. de obicei. prisme cu 4-6 feţe (“capac de cosciug”) + - - Solubile în alcool cald . gălbui.grămezi de cristale amorfe (“pulbere”) usor gălbui . 1948). leucocitelor şi a cilindrilor în urina din 12ore este cunoscută ca proba ADDIS (Addis. uraţii de potasiu >sfere mici. Recoltare . suficientă. eter Solubili în alcali. Pentru diagnosticul obişnuit examinarea atentă a sedimentului din proba de urină proaspăt recoltată este. Solubile în alcali. sau slab colorate (cristalele mici) - + + Solubili la 60 0 C cu acid acetic. uraţii de sodiu ->ace slab colorate + - - Solubile în alcali insolubile în alcool.uneori. insolubile în alcool. ace cu feţe lucioase şi dispuse în rozetă sau în snopuri De cele ma multe ori . numărarea Addis se foloseşte pentru a umări progresia unor boli renale cunoscute. se dizolvă prin încălzire la 60 de grade Celsius Uraţi de sodiu calciu.uneori. alcali. slab solubile în apă caldă Solibile în acid acetic diluat Fosfaţi amoniacomagnezieni (tripli) Tirozină - + + Slab colorate sau gălbui. ace.Leucină Sfere galbene cu striaţii radiare se ântâlneşte împreună cu tirozina Forme frecvente.roşietice. brune . cum ar fi glomerulonefrita acută. potasiu şi magneziu + - - Uraţi de amoniu Acid uric Ace brune dispuse ca “puful de păpădie” Forme diverse: rombice. rozete. placuţe cu 4 feţe. brun . în acizi + - - NUMĂRAREA ELEMENTELOR PATOLOGICE DIN URINĂ METODA ADDIS Metoda pentru determinarea cantitativă a eritrocitelor.

Pentru sedimentele bogate se foloseşte camera de numărat Bürker pentru cele sărace lama Fucs Rosenthal. Proba ar trebui examinată cât mai devreme după colectare. la cei cu afecţiuni renale.. Pacientul va reduce 24 de ore cantitatea de lichide ingerate. La persoanele normale. Se măsoară volumul urinii de zi şi de noapte.10 ml Urină din proba de noapte…….800. poate fi mai mare Se decantează supernatantul păstrând în eprubetă 1ml Se omogenizează şi cu o pipetă Pasteur se scoate o picătură care este introdusă în celula de numărat. sau x 60 pe o suprafaţă de 1 mm3 . şi se notează valorile obţinute. Este suficient să fie introdus în recipient prin simpla spălare a lui cu soluţie apoasă de formaldehidă 10% şi scurgerea excesului de soluţie.2000 şi 2000 . sau x 60 pe o suprafaţă de 1 mm3 Leucocitele se numără cu obiectivul x 40. regimul alimentar rămânând aceleaşi. După 5 -10 minute. Formolul este conservantul de elecţie pentru celule şi cilindri.2 ml. Se poate face o examinare preliminară a sedimentului urinar. În două eprubete de centrifugă se pipetează:   Urină din proba de dimineaţă ………….………10 ml Se centrifughează 10 mnute la 1500 turaţii/min.. folosind 10 ml de urină care se concentrează 10:1. Se admite păstrarea probei la temperatura camerei în timpul şi după colectare. Pentru rezultatele acestei analize volumul folosit pentru resuspendarea se introduce în calculul fiinal. METODA ADDIS TEHNICA DE LUCRU Se agită proba bine şi se măsoară cu atenţie volumul. având grijă să nu precipite sărurile dizolvate pentru a nu acoperi celulele şi cilindrii în timpul numărării. Cilindrii se numără cu obiectivul x10 pe întreaga suprafaţă a celulei (9 mm3) Eritrocitele se numără cu obiectivul x 40. sedimentul este de aproximativ 0. de repaus se face numărătoarea. A doua zi recoltarea urinii se va face între orele 800 .Urina din 12 ore se recoltează corect folosind aditivi pentru conservarea elementelor care vor fi numărate.

rezultatele se exprimă în număr de elemente pe minut.000 398.000.000. valorile se exprimă cu numere mai mici. Numărul mediu de elemente / 12 ore din sedimentul urinar în glomerulonfrite.1. concentrare 10:1) nr elemente/mm2 corectat x înălţimea camerei de numărat = nr. Glomerulonefrita Acută Cronică activă Cronică latentă Cronică terminală Cilindrii 690.500. valoarea obţinută prin numărare reprezintă de fapt.5 000 cilindri hialini La copii nr.000 34.000 elemente / 12 ore Leucocite + celule rotunde = 0 .000 16. . deci sunt mai uşor de utilizat. de elemente din urina de dimineaţă cu nr.000. elemente/ml x volumul (ml) de urină colectat în 12ore = nr.000 Celule albe 48.400.000 1. 7. sau Se adună nr. iar cel al cilindrilor poate fi mai mare.000 48. elemente/mm3 nr de elemente /mm3 x 1000 = nr de elemente /ml nr.850.000 Tabelul nr. elemente din urina din 12 ore Se face media dintre numărul de elemente din urina de dimineaţă şi cea de noapte şi se exprimă rezultatul în raport cu urina din 12 ore. deoarece nu se pot deosebi leucocitele de celulele renale.000.000 2.000. 1948) METODA HAMBURGER Este o metodă mai rapidă.000 14.000 Eritrocite 405. de elemente din urina de noapte şi se exprimă rezultatul în raport cu urina din 24 de ore În cazul numărării leucocitelor. se efectuează pe urina proaspăt emisă.000. de eritrocite sau cel de leucocite poate fi mai scăzut. elemente /mm2 (1/10 = corecţia pentru concentrarea sedimentului.000 26. numărul de leucocite şi de celule rotunde! Valori normale (urina din 12 de ore): Eritrocite = 0 .000 elemente/ 12 ore Cilindri = 0 .000 10.000.400. (Addis.Calcul: Se calculează numărul de elemente din 10 ml de urină Se calculează numărul de elemente din întregul volum al urinei de 12 ore     numărul de elemente pe pătrat de 1 mm x 1/10 = nr.

cifra creşte în stări febrile şi la femei în perioada menstruaţiei. de elemente /mm3 Nr. mediu de elemente mm2 x înălţimea camerei = nr. Se decantează supernatantul iar sedimentul se resuspendă într-un ml de urină. Se omogenizează sedimentul resuspendat Din sedimentul omogenizat se ia o picătură cu ajutorul unei pipete Pasteur şi pune pe lama Bürker Se lasă în repaus pentru ca elementele să se dispună în acelaşi plan. În general. iar determinarea cantitativă să fie cât mai exactă. Se numără 4 câmpuri de 1 mm2 şi se face media între ele. elemente / ml / minut METODA HAMBURGER Valori normale: Se exprimă în numărul de elemente numărate pe ml şi pe minut. METODA HAMBURGER Calcul: Se calculează debitul uinar pe minut. cât şi a eritocitelor şi a cilindrilor. Cilindri = 1-7 pe minut Eritrocite = 0 .1000 pe minut.Recoltare: Prima emisie de dimineaţă se aruncă. În aprecierea unui sindrom rennal să se ţină seama de existenţa atât a hematiilo. elemente / ml de urină Nr. elemente / mm3 x 1000 = nr. Să se coroboreze datele de laborator cu cele clinice. timp de 10 minute. Pacientul stă culcat la pat Se recoltează urina emisă în timp de trei ore. Leucocite + celule renale = 0 . Mod de lucru: Se măsoară volumul urinei emise în trei ore Se centrifughează 10 ml de urină la 2000 turaţii pe minut. elemente / ml de urină x debitul / minut = nr. .1000 pe minut. (Se împarte nr. de ml de urină recoltată la nr de minute din trei ore) Nr. pentru ca o numărătoarea să aibă o valoare clinică reală se cere: Repetarea examenului de urină la intervale regulate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful