EXAMINAREA URINEI RECOLTAREA URINEI

Se realizează în funcţie de analizele care se vor realiza pe baza ei. Recipientele în care se recoltează proba de urină trebuie sa fie curate şi uscate. Se pot folosi recipiente speciale din plastic sau din sticlă de dimensiuni corespunzătoare. Pentru probele recultate în vederea unor examene bacteriologice, recoltarea se face în vase sterile, respectând condiţiile speciale de recoltare. Recoltarea urinei pentru analizele cantitative. Se recoltează urina din 24 de ore. Dacă urina se păstrează mai mult de 1 - 3 ore, se adaugă substanţe conservante. Acestea pot fi:  Formaldehidă - pentru conservarea elementelor celulare şi a cilindrilor  Thymol 0,1 % la 100 ml de urină. În cantităţi mai mari interferează cu determinarea proteinelor şi a pigmenţilor biliari.  Acid boric 0, 8% interferează în determinarea glucozei şi acetonei

Recoltarea urinei pentru analize de screening
Pentru examenul microscopic al sedimentului urinar şi examenele fizico-chimice obişnuite se recoltează prima urină de dimineaţă.  La femei se recomandă toaleta vulvo-vaginală înainte de prelevare  Recoltarea trebuie să se facă în afara perioadelor menstruale, pentru a evita contaminarea probelor de urină cu sânge menstrual.

EXAMENUL MACROSCOPIC AL URINEI
Analiza urinei constă în:  Examenul macroscopic  Examenul microscopic  Examenul chimic Examenul macroscopic constă în a aprecia : A. ASPECTUL B. MIROSUL C. VOLUMUL

ASPECTUL URINEI NORMALE
Urina normala are o culoare galben roşietică (galben de chihlimbar). Culoarea este dată, în mare parte, de urocromi (pigmenţi) şi de mici cantităţi de urobilină şi uroeritrină. Excreţia de urocrom pare a fi proporţională cu rata metabolică şi creşte în timpul stărilor febrile în tireotoxicoze, şi în înfometare. Pigmentul roz (uroeritrina poate fi depozitat în cristalele de acid uric şi în uraţi (depozit de “pulbere” cărămizie) şi nu ar trebui confundat cu sângele din urină. Urina pală, la persoanele normale, apare în urma unui consum mare de lichide. Urinile închise pot fi întâlnite când este un consum redus de lichide. Astfel. Culoarea poate indica gradul de concentraţie (cu aproximaţie) dar, în final, aceasta trebuie să fie verificată cu exactitate. De exemplu, urina slab colorată cu greutate specifică mare poate fi întâlni în diabetul zaharat. Urina normală poate etala un depozit sedimentat prin răcirea de la temperatura corpului. Acest depozit este de obicei alb compact, este un precipitat compus în special din fosfaţi anorganici. În urinile acide depozitul poate fi colorat oranj prin precipitare uraţilor. Mucusul din tractul genital sau urinar poate apare în sedimentul urinilor normale ca pete mici alburii care plutesc în lichid.

Aspectul opalescent al urinei ASPECTUL CAUZA OBSERVAŢII Pal (slab colorat) Opalescent Urină foarte diluată Fosfaţi. Proteus sp.. care nu este îndepărtată prin încălzire. Aspectul se menţine după încălzire la 600 C sau după adăugare de acid acetic. de aspectul fumului de ţigară. calculi mici. acid uric Leucocite Eritrocite Poliurie. mucusul din tractul genital masculin pot cauza depozite pufoase. sunt văzute.O. Mirosul acestor probe de urină este de obicei neplăcut şi. aspect care dispare prin încălzirela 600 C. sau materii fecale. Fosfaţii şi carbonaţii se redizolvă când se adaugă acidul acetic. în urinile alcaline. câteodată mobile. datorită scindării ureei de către bacterii. Totuşi. similar cu cel indus de fosfaţi. mucină Fire de mucus Microlitiază (“nisip”) Puroi. grămezi de puroi. fluid prostatic. Cantitatea de mucus de origine genitală sau urinară creste în stările inflamatorii ale acestor organe. de alte materiale cum ar fi fragmente de ţesut. cel mai adesea normale. a carbonaţilor. ocazional. Turbiditatea uşor mai închisă. şi. Bacterii. Când această urină tulbure este examinată la M. în general. oxalaţi Grupări Fistulă recto-vezicală (recoltare în oliţă?) În urinile acide . Uneori turbiditatea poate fi dată de cheaguri de sânge. 1. Liză în acid acetic diluat=>clarificarea urinei şi virarea spre o culoare roză. nu dispare la 600 C Ca fumul de ţigară.). cel mai adesea bacterii sub formă de bastonaşe. amoniacal. Dezvoltarea bacteriilor poate cauza o opalescenţă uniformă. sau prin filtrare cu hârtie de filtru. voluminoase. în urinile acide. carbonaţi Uraţi. datorită precipitării fosfaţilor. Spermatozoizii şi lichidul prostatic. port fi întîlniţi şi coci. acidifiere. levuri Spermatozoizi. Contaminare fecală Mediu cu radiaţii X Insolubile în acid acetic diluat. Uraţii dau un aspect tulbure cu nuanţă alburie sau gălbuie. Prezenţa leucocitelor este confirmată de examinarea microscopică a sedimentului urinar. poate fi dată de prezenţa în urină a hematiilor care pot fi confirmate prin examenul microscopic. ţesuturi. diabet insipid Solubili în acid acetic diluat Se dizolvă la 600 C Insolubile în acid acetic diluat.ASPECTUL URINELOR IN STARI PATOLOGICE ASPECTUL OPALESCENT Urinile opalescente (tulburi) sunt. de scurgeri menstruale. Tabelul nr. Leucocitele pot induce un aspect opalescent în urinile acide. cum ar fi Enterococcus sp. (Echerichia coli. Pot forma flocoane Fosfaţi.

Urinile sunt.brun şi poate pozitiva testele cu orto toluidină. Apariţia hemoglobinei în urină depinde de numărul de eritrocite distruse. roşii în porfiriile eritropoietice congenitale. Urina. În porfiria hepatică acută. porfirinele apar intermitent în urină şi induc o culoare spre roşu . Culoarea roşie a urinii poate fi asociată cu administrarea unor medicamente. roşie sau purpurie. poate fi roşu clar. de aceea şi greutatea specifică a probei ar trebui determinată. sau otrăvire cu fosfor. filarioza poate fi o cauză de obstrucţie. 2. Spre exemplu. şi în cele acute. roză. în hemoglobinurie.brun. Contaminarea urinei cu pulberi sau cu antiseptice care devin opace în contat cu apa (spre exemplu fenolii) poate cauza turbiditatea urinei. în hematurie. La femei poate fi datorată contaminării urinei cu sânge menstrual. roşu brun. sau a tabletelor ce conţin orto-toluidină. O urină marcat hipotonică poate cauza liza eritrocitelor. Urina. Hemoglobinuria urmează după creşterile bruşte şi ale concentraţiei hemoglobinei plasmatice care rezultă de obicei din hemoliza intravasculară. pe baza proprietăţilor sale spectrale. Tabelul nr. Dacă mioglobina este prezentă cu valori suficiente de concentraţie poate fi determinată. Sângele sau pigmenţii sanguini sunt uşor de detectat cu ajutorul benzilor -reactiv (strips-uri). În porfirii urina poate fi normală. sau a unor coloranţi pentru explorări funcţionale. Grăsimea poate fi gasită plutind la suprafaţa urinei în cazul embolismului grăsos. roşie sau brună. Turbiditatea dată de chilurie poate dispare dacă se adaugă eter în proba de urină. Pentru a putea distinge hematuria de hemoglobinurie se poate examina sedimentul urinii proaspăt emise pentru a evidenţia prezenţa eritrocitelor.2) Cea mai frecventă anomalie a culorii urinei este culoarea roşie sau roşu . poate induce culoarea roşie în urinile alcaline.brun. sau brun închis Methemoglobinuria dă o culoare brun închis şi se poate dezvolta în urina vezicală la pH acid sau în urina acidă prin păstrare. la spectroscop. Mioglobina prezentă în urină determină coloraţia roşu . Urina de culoare roşie sau roşu brun Culoare Cauze Observaţii Roşu Hemoglobină Eritocite Mioglobină Orto-toluidină = pozitiv Orto-toluidină = pozitiv Orto-toluidină = pozitiv . de obicei. CULOAREA URINEI URINA DE CULOARE ROSIE SAU ROSU BRUN (tabelul nr. Poate fi rezultatul unei obstrucţii a vaselor limfatice intraabdominale. leziuni prin zdrobire. Solubil în eter Obstrucţie limfatică Solubil în eter Turbiditatea dată de picături de grăsime (chiluria). sau cele cu benzidină În mioglobinurii pot fi găsiţi cilindri cu pigmenţi bruni şi eritrocite ocazionale. poate apare opalescentă (“ca norii” sau ca “fumul de ţigară”).Lăptos Piurie (multe leucocite) Lipidurie Chilurie Insolubil în acid acetic diluat Nefroză. Spre exemplu administrarea de fenolsulfonftaleină pentru testarea funcţiei renale.

Ocazional.oranj poate conţine urobilină. Prin oxidare.negru Albastru verzui Methemoglobină Melanină Albastru de metilen Infecţii cu Pseudomonas sp. dar şi spuma produsă prin agitarea probei. Prin învechire Prin învechire Urina roşu .închis sau portocaliu. Analgezicele urinare pot colora urina portocaliu.brună sau verde . mucus În urinile alcaline Poate fi slab colorat Phenindione Contaminare menstruală Roşu . Culoarea galben intens a urinii poate fi determinată de unele medicamente cum ar fi nitrofurantoidul (antibiotic) sau riboflavina (vitamina B2). de culoare verde. Culoarea Galben Cauze Acrilflavina Riboflavina Nitrofurantoid Galben portocaliu Urina concentrată Urobilină în exces Observaţii Fluorescenţă verde Vitamină Antibiotic Deshidratare.brun Eritrocite Hemoglobină învechită Methemoglobină Mioglobină Brun . iar urina capătă culoarea brun . bilirubina se transformă în biliverdină.Porfirină Orto-toluidină =negativ sau slab colorat Anticoagulant Cheaguri. Urobilinogenul excretat în urină este slab colorat dar este transformat sub acţiunea luminii a unui pH acid în urobilină care induce în urină o culoare galben . 3). (spre exemplu pacienţii cu boala Addison). în special a bilirubinei.roz Fenolsulfonftaleină Fenolftaleină Roşu purpuriu Porfirină Roşu . Prin agitare se formează o spumă care nu se colorează la fel.oranj sau brun . febră Fără spumă galbenă . melanina este eliminată în urină. Urina galben .brună este cel mai adesea asociată cu prezenţa în urină a pigmenţilor biliari. Urina galbenă (tabelul nr.închis. URINA GALBEN-BRUN INCHIS SAU NEAGRA Urina acidă care conţine de hemoglobină se va închide la culoare prin învechire datorită formării methemoglobinei.

Urinile vechi capătă un miros amoniacal. sedimentul se depune. se lasă în repaus în eprubete cu fund conic. Urina galbena MIROSUL URINEI Mirosul urinii este slab aromatic. Măsurarea volumului de urină se face. nefroză. Acesta variază în raport cu cantitatea de u\lichide ingerate.chimic. 3. . mirosul este important în special pentru recunoaşterea probelor care datorită contaminării bacteriene prin învechire. simplu.000 de rotaţii pe minut. Sedimentul rămas se resuspendă în exact 1ml de urină  Se adaugă o picătură de colorant (albstru de metilen . Celulele şi. Dupa 1-2 ore.soluţie Loeffler) Se agită pentru omogenizarea amestecului  Cu o pipetă Pasteur se plasează o picătură din sedimentul resuspendat pe o lamă de microscop  Se acoperă picătura cu o lamelă. la cel mult 6 ore de la emisie. VOLUMUL URINEI Se consideră volumul de urină emisă în 24 de ore. majoritatea componentelor ei fiind distruse. în urinile acide Tabelul nr. Volumul normal la adult este de 1200 . în aşa fel încât să nu se formeze bule de aer în preparat. pentru examenul fizico .  Se centrifughează urina 5 min la 2.Bilirubună Galben . Mirosul de fructe sau de cloroform apare în acetoze. prin plămâni sau pe cale digestivă. Unele boli congenitale (cum ar fi fenilcetonuria) urinile pot capata mirosuri speciale (de exemplu miros de şoarece în fenilcetonurie).  Se transferă supernatantul într-o altă eprubetă. spumă galbenă. Pentru examinarea cu mare atenţie a sedimentului urinar. recipientul în care s-a recoltat urina şi se transferă o cantitate de 10 ml din urina de cercetat într-o eprubetă de centrifugă  Cilindrii urinari şi elementele celulare. prin colectarea urinii din 24 de ore în vase gradate. nefrite. prepararea sedimentului urinar se face asfel:  Se utilizează urina recoltată proaspăt. Ele nu vor mai fi supuse analizelor de laborator. sau prin transfearea urinei într-un vas gradat. cilindrii încep să se distrugă după 1-2 ore. precum şi cu eliminarea de apă prin transpiraţie. Pregătirea sedimentului urinar: Urinile cu sediment bogat.verzui Galben . stări febrile. Prea mult lichid face ca lamela să plutească peste picătură. mai ales. EXAMENUL MICROSCOPIC AL URINEI Se face pe sedimentul urinei proaspete.brun Bilirubină/biliverdină Bilirubină/biliverdină Cu spumă galbenă Cu spumă galbenă “bere brună “ . fetid. Volumul de urină creşte în scleroze renale.  Se agită bine. Cu o pipetă Pasteur se ia o picatură de sediment şi se pune pe o lamă de microscop. mai grele tind să se depună pe fundul recipientului. Se recoltează prima urină de dimineaţă. în diabet şi este scăzut în diaree.1600 ml. de sursă nedeterminată.

abundente sau negativ . apoi se numără cilindrii din 10 câmpuri şi se calculează media per câmp.…. Se numără eritrocitele şi leucocitele din 10 câmpuri diferite şi se calculează media per câmp pentru fiecare tip de celulă. Rezultatele se exprimă prin următoarele aprecieri: absent .safranină) Se pune o altă picătură din noul amestec pe o lamă de microscop şi se acoperă cu o lamelă. 0. dacă sunt cristale în număr mare sau/şi dacă sunt cristale anormale.0g Alcool etilic 95 %…40. dacă sunt prezente bacterii sau levuri. cristalele şi se apreciază cantitatea lor. cilindrii. Corespondenţa între aceste aprecieri şi numărul de elemente numărate pe câmpuri este menţionată în tabelul următor.0ml Apă distilată………400.. În unele laboratoare se preferă sedimentul necolorat. Aprecierea cantităţii lor se realizează numărând elementele de pe 10 câmpuri reprezentative.. ++++ .. Puterea de mărire a MO=x100.0ml Soluţia II: Safranină O…………1.20. Se manevrează permanent microviza pentru a prinde în câmp elementele dispuse pe mai multe planuri Se examinează cu obiective mai mari (puterea de mărire = x400) pentru a număra elementele celulare. Tabelul nr.0ml Trei părţi din soluţia I şi 97 părţi din soluţia II se amestecă şi se filtrează.Separat. ocazionale . se aruncă după 3 luni..4. Amestecul trebuie să fie clarificat prin filtrare la fiecare 2 săptămâni.0g Alcool etilic 95%….0ml Oxalat de amoniu. relativ frecvente . Se evaluează dacă celulele epiteliale sunt în număr mare.  Peste sedimentul rămas se adaugă o picătură de colorant Sternheimer (colorant cristal violet. Se examinează ambele preparate la microscopul optic cu obiective mici şi condensatorul coborât. + . soluţia I şi soluţia II se pot păstra indefinit la temperatura camerei .….3. şi calculând media fiecărui tip de element. + + . Se evaluează lama în ansamblu. + + + .. examinarea la MO făcându-se în contrast de fază. rare . COLORANTUL STERNHEIMER Soluţia I: Cristal violet …. foarte frecvente .. frecvente . Corespondenta intre numarul de elemente numarate pe camp si notiunile utilizate pentru apreciere Sedimentul (concentratie 1/1) Eritrocite x400 Leucocite x400 Cilindri si cristale anormale x 100 Negativ Ocazional 0 0 0 <4 <5 <1 + ++ 4-8 +++ ++++ 8-30 >30 dar negrupate >30 dar grupate 5-20 20-50 >50 dar negrupate >50 dar grupate 1-5 5-10 10-30 >30 . Colorantul Sternheimer este utilizat pentru identificarea elementelor celulare EXPRIMAREA REZULTATELOR Se identifică elementele celulare.8g Apă distilată ………80.

Microscopic. CILINDI Hialini Granulari Grăsoşi Eritrocitari Leucocitari Epiteliali Micşti Ceroşi Bacterieni CRISTALE  ALTELE Bacterii Ciuperci Paraziti Elemente de contaminare Artefacte  Urini normale o Urini acide  Urati amorfi  Acid uric  Oxalati de calciu o Urini alcaline  Fosfati amorfi  Fosfati tripli  Fosfati de calciu  Carbonati de calciu  Urat de amoniu Urini anormale o Cistina o Tirozina o Leucina o Sulfodiazina CELULELE DIN SEDIMENTUL URINAR Celulele găsite în sedimentul urinar au două surse: descuamarea tapetului epitelial al tractului urinar (sau din structurile adiacente) şi celulele din circulaţia sanguină. CELULELE EPITELIALE (CE) Tractul urinar este tapetat cu o varietate de celule epiteliale. provenite din vulvă şi vagin. în timp ce la bărbat uretra şi glandele bulbouretrale sunt limitate de celule columnare Numărul de celule epiteliale văzute în urina normală este mic şi aparent reprezintă “năpârlirea” reală a celulelor îmbătrânite. De obicei nu se văd decât celule scuamoase şi câteva celule tranziţionale plate. datorită variaţiei probelor de urină întâmplătoare şi a diferitelor metode folosite pentru concentrarea sedimentului (1/10. Leucocite: Limfocite Polimorfonucleare Monocitomacrofage Celule epiteliale: Celule epiteliale renale tubulare Celule epiteliale vezicale Celule epiteliale scuamoase. Valorile normale ale celulelor din sedimentul urinar variază de la laborator la laborator. celelalte celule ale rinichilor şi ale tractului urinar nu se pot distinge una de cealaltă. Uretra la femei este limitată de celule columnar (cilindrice) şi scuamoase stratificate. în special în probele nerecoltate prin cateter. şi care sunt. 1/20. CE ale tubilor şi ale tractului urinar nu se disting bine de leucocite. De obicei. şi a diferitelor viteze de centrifugare. de obicei. epiteliul tranziţional este găsit în ureter şi vezica urinară. Celulele scuamoase ale epiteliului stratificat sunt mai frecvente în urina femeilor. Creşterea numărului de CE la bărbaţi poate fi dată de masaj prostatic anterior sau de cateterism uretral. în sedimentul urinar se pot găsi: CELULE Hematii. sedimentul complet). Celule cuboidale. Diferenţierea uşoară se poate face prin reacţia peroxidazei leucocitelor polimorfonucleare CELULELE TUBULARE RENALE . scuamoase şi cilindrice se gasesc în nefron.

nucleii pot fi evidenţiaţi prin adăugarea unei picături mici de acid acetic glacial care să se deplaseze pe sub lamelă. Pot conţine corpi graşi ovali care să ascundă nucleul. Pentru a distinge între leucocite şi celulele renale mici. ce au un nucleu unic. rotund. . Pun în evidenţă o inflamaţie cronică a bazinetului. rotund. au nucleu mare. în special când este proteinurie marcată ca în sindromul nefrotic. CELULELE VEZICII URINARE Necolorate sunt mai mari decât celulele renale. Pot fi usor confundate cu leucocitele degenerate. şi când sunt găsite în sedimentul urinar sunt numite “corpi graşi ovali”. în timp ce nucleul leucocitelor PMN este segmentat (apare ca multinucleere) Colorate. Necolorate. În urinile alcaline. uşor mai mari decât celulele renale Colorate . cu nucleu mic. CE tubulare supuse degenerescenţei grase. rotunde. =>Celulele scuamoase superficiale Sunt celule mari cu aspect pavimentos. leucocitele suferă modificări care le fac să aibă un aspect aproape identic cu aceste celule.Sunt numite şi celule renale sau celulele rotunde) Sunt celule ovale sau poligonale mici. Nucleul este mic. au diametrul aproape ca şi cel al leucocitelor (< ) şi conţin un nucleu mare15 şi rotund. veziculos. =>celule tranziţionale intermediare sunt mai mici şi pot avea o “coadă” (aspect de mormoloc de broască) =>celulele bazale sunt mici. iar protoplasma este granulară. CELULELE EPITELIALE IN BOLILE RENALE Modificarile inflamatorii ale epiteliilor pot cauza descuamari ale CE renale. în funcţie de coloraţia utilizată. citoplasma abundentă. aplatizate. Probabil unii corpi graşi ovali sunt macrofage.se evidenţiază nucleul colorat şi o cantitate variabilă de citoplasmă. se diferenţiază uşor nucleul şi o ramă mică de citoplasmă în jurul lui. uneori cu incluzii citoplasmatice. uneori cu picături de grăsime. au nucleul rotund şi variază în diametru în funcţie de adâncimea din epiteliul tranziţional din care provine: =>celulele superficiale sunt mari. Sursa materiei grase din celulele tubulare poate fi reprezentată de lipoproteinele care trec prin glomeruli în sindromul nefrotic.

Hematuria masivă este cel mai adesea asociată cu trumatismele rinichilor sau ale căilor urinare. Dacă sunt hematii. diametrul de aproximativ 7 microni Necolorate: =>discuri pale. La femei sunt considerate normale câteva eritrocite pe câmp (x400). Ciorchini de CE pot fi văzuţi în necroze tubulare active HEMATIILE Sunt celule rotunde. . Colorate . deoarece hemoglobina este “dizolvată” în afară. nu sunt întâlnite hematii în sedimentul urinar. Exerciţiile fizice. sunt înalt refractile. hematiile pot apare necolorate sau uşor purpurii în urinile acide sau purpuriu închis în cele alcaline. fără structuri interioare Dacă proba nu este proaspătă. Mişcând viza micrometrică hematiile apar cu dublu contur. Excreţia unui număr mare de CE renale şi de cilindri cu celule renale sugerează o degenerare activă a tubilor şi poate fi văzută în glomerulonefrită şi în pielonefrite active. În traumatismele rinichilor (ex. se poate afirma că hematuria este renală.coloraţia safranină-cristal violet După coloraţie. În cele mai multe cazuri. Creştera numărului de hematii poate avea originea în orice parte a tractului urinar. hematiile apar ca niste cercuri slab evidenţiate slab colorate sau fantome celulare. biopsie renală) hematuria şi cilindrii eritrocitari sunt în mod obişnuit observaţi. lordoza şi altele pot creşte rata de excreţie a hematiilor. împreună cu cilindrii granuloşi sau celulari în sindromul nefrotic. Dacă există dubii se poate prepara o picătură de sediment cu una de acid acetic 10 %. Hematiile pot apare crenelate.Picăturile libere de grăsime pot acompania corpii graşi ovali şi acestea. Când creşte numărul de hematii şi cilindrii eritrocitrari sunt prezenţi. Prezenţa hematiilor cu sau fără cilindri eritrocitari şi cu proteinurie mică sau absentă. -> celulele de drojdii sunt de obicei înmugurite. sugerează că sângerarea este originară în tractul urinar inferior. uneori cu crenelaţiile de aspect granular Hematiile pot fi confundate cu picaturi de ulei sau cu levuri -> picăturile de ulei etalează o mare varietate a diametrelor. acestea vor dispare în proba cu acid acetic (are loc liza hematiilor). şi nu se rostogolesc atunci când lamele este atinsă cu un creion şi lichidul este pus în mişcare. perfect conturate. cu un punct roşu gălbui în centru.

Se presupune că este vorba de o hemoragie reno-uretrală când hematuria este prezentă în toate cele trei pahare (hematurie totală). 1. iar în cel de-al treilea urina de .deci sunt mai mari decât hematiile). malarie. este prezentă în aproape toate bolile renale şi ale căilor urinare. methenamina. tuberculoză. tumori. Sedimentul urinar la cei mai mulţi bărbaţi evidenţiază la MO leucocite foarte rare (ocazionale). endocardită bacteriană. Hematuria este. Spre deosebire de acestea. 3. ca: sulfonamine. Când este acompaniată şi de prezenţa cilindrilor leucocitari sau a cilindrilor micşti (CE + leucocite) sursa creşterii numărului de leucocite în urină este considerată a fi rinichiul. Pot fi confundate cu celulele renale.Câteva dintre cauzele de hematurie sunt următoarele:     Renale: glomerulonefrite. rectului sau pelvisului. de asemenea. Hematurie prezentă numai în ultimul pahar (hematurie terminală) sugerează o hemoragie vezicală. Hematurie prezentă numai în primul pahar (hematurie iniţială) presupune o hemoragie de origine prostatică sau uretrală. Se pune bolnavul să urineze în trei pahare diferite.a. Extrarenale: apendicită acută. 4. În primul pahar se colectează urina de la începutul micţiunii. diverticulită. traumatisme. Tract urinar inferior: infecţii acute şi cronice. Pentru aceasta se utilizează aşa-numita “probă a celor trei pahare”. . tumori ş. 2. Poate fi asociată cu reacţii toxice la medicamente. calculi. neutrofilele au nucleul segmentat. infecţii acute. La femei numărul normal este mai crescut. Creşterea numărului de leucocite. Colorat: coloraţia safranină-cristal violet Nucleii segmentaţi roşu purpuriu şi granulaţii violete în citoplasma oranj-purpurie. hidronefroză. calculi. rinichi polichistic ş. necroze tubulare. salpingită. LEUCOCITELE NEUTROFILE Necolorat: au aspect de sfere granulare. cu diametrul de aproximativ de 12 microni.la sfârşitul micţiunii. şi cu terapia anticoagulantă. întâlnită în: infecţii febrile acute. scorbut. Proba celor trei pahare. salicilaţi. malarie.a. în cel de-al doilea aceea de la mijlocul ei. tumori ale colonului. Rata de excreţie a leucocitelor creşte cu efortul fizic şi cu febra. Este important să se poată stabili dacă hemoragia provine de la nivelul rinichilor al ureterelor sau de la nivelul prostatei şi uretrei. în principal neutrofile.

eritrocitele sau celulele epiteliale tubulare. Leucocitele şi cilindrii leucocitari pot fi prezenţi în sedimentul urinar din pielonefritele cronice. În condiţii normale numărul acestora este prea mic pentru a forma cilindri celulari. tumorile vezicale. Leucocitele sunt degradate relativ repede în urinile hipotone alcaline. Întâi sunt formaţi prin precipitarea şi gelificarea proteinelor în fluidul tubular. Au dimensiuni variabile. Ruptura abceselor renale sau ale tractului urinar.ore. spălate de urină şi antrenate de fluxul urinar.Prezenţa multor leucocite (piurie) şi a ciorchinilor leucocitari indică de obicei o infecţie acută şi necesită recoltarea pentru urocultură. alungite sau cilindrice. la temperatura camerei. procesul fiind accelerat de o concentraţie mare de proteine. uretritele şi balanitele.. Cilindrii sunt astfel formaţi în două feluri. În urinile foarte hipotone nu sunt văzuţi de loc cilindrii. Astfel de celule pot fi leucocitele. de obicei. Fragmente din aceştia sunt rupte. nu conţin celule ci putine granulaţii foarte fine. sunt întâlniţi cilindrii hialini care. ca şi prostatitele. uroculturile repetate negative. Calculii renali sau ureterali pot determina creşterea numărului de leucocite. Numărul de cilindri poate creşte dup exerciţii fizice. Cilindrii sunt formaţiuni rotunde. dar mari în raport cu celealte componente ale sedimentului urinar. de un pH scăzut şi o concentraţie relativ mare de substanţe dizolvate. pot creşte numărul de leucocite în urină. dizolvaţi în urinile foarte alcaline. Cistitele acute sau cronice. pot indica TBC renal sau lupus nefritic. În uretrite leucocitele vor fi găsite predominant în primul container. La persoanele normale foarte puţini cilindrii sunt întâlniţi. Sunt cu aproximativ mai puţine după 2-3. Cilindrii se mai pot forma şi gruparea celulelor din tubuli într-o matrice proteică. de asemenea. aceste celule umflate sunt colorate într-un albastru mai pal decât celelalte leucocite şi sunt cunoscute ca “celule sticloase“ acestea sunt găsite când densitatea urinii este scăzută. Colectarea probei de urină în două recipiente poate indica dacă leucocitele sunt introduse în circuitul urinar de infecţii uretrale sau de infecţii vezicale sau renale. În astfel de cazuri. Număr moderat de leucocite şi cilindrii leucocitari sau mcşti pot fi prezenţi în urina pacienţilor cu glomerulonefrită acută sau subacută şi în lupus eritematos. în febră şi în proteinuria posturală. poate determina piurie masivă. În urinile diluate sau hipotone leucocitele se umflă şi citoplasma poate etala o miscare browniană. CILINDRII URINARI Sunt formaţi din geluri proteice precipitate în tubi şi care umplu lumenul tubular. De aceea este necesară exainarea promptă a sedimentului urinar. Când se colorează cu safranina -cristal violet. . Ei sunt. Astfel. dar frecvent sunt absente.

Sunt incolori. de proteinurie. o leziune gravă. Cilindrii hialini apar în proteinurie. aspect de reticul special de fibrină. de obicei. Cilindrii fibroşi. de obicei. Sunt de origine sanguină. prezenţa lor indicând o nefrită. şi lăţimea cilindrului este în funcţie de locul său de formare. Frecvent cilindrii mari au un aspect ceros omogen. Cilindrii epiteliali pot indica eliminarea celulelor renale. Ei conţin celule epiteliale din tubii renali. în raport cu tractul urinar inferior. Se întâlnesc în diferite tipuri de nefrite. apar în procese patologice renale grave. când găsim celule renale căutăm cu atenţie şi asemenea cilindri. CLASIFICAREA CILINDRILOR Cilindrii sunt de două feluri: cilindri adevăraţi şi pseudocilindri. Prezintă. de obicei. pe suprafaţa lor se pot depune săruri. Uneori.Creşterea numărului de cilindri în urină este numită cilindrurie. ei indicănd o glomerulonefrită. ei indicând prezenţa unei congestii renale. de aceea. Existenţa lor este foarte rară. Deoarece prezenţa lor în număr mare indică o stază generală în nefron. când găsim celule renale căutăm cu atenţie şi asemenea cilindri. totodată. Cilindrii granuloşi. Cilindrii epiteliali. friabili. Conţin picături de grăsime. . Cilindrii se consideră că sunt formaţi în partea inferioară a nefronului. tubul distal sau canalul colector. existenţa unui proces patologic. adesea fiind necesară colorarea lor pentru a deveni vizibili. Sunt formaţi din globule roşii conservate sau degenerate. Probabil că cilindrii mai largi sunt formaţi în canalul colector. ei au fost notaţi ca cilindrii insuficienţei renale. De aceea. Se întâlnesc în nefrita hemoragică acută. indicând. omogeni. Cilindruria este însoţită. Sunt insolubili în acid acetic. Sunt cei mai importanţi. Cilindrii grăsoşi. Adăugarea de acid acetic 10% produce o clarificarea nucleilor. deoarece ei sunt formaţi în nefron. formaţi din granulaţii fine. Cilindrii hematici. Cilindrii granuloşi reprezintă. Sunt scurţi. Prezenţa unui număr crescut de cilindri stabileşte existenţa bolii cu localizare renală. Cilindrii adevăraţi sunt : Cilindrii hialini Cilindrii granuloşi Cilindrii fibroşi Cilindrii grăsoşi Cilindrii epiteliali Cilindrii hematici Cilindrii leucocitari Cilindrii comatoşi Cilindrii ceroşi Cilindrii micşti Cilindrii hialini. Sursa picăturilor de grăsime este. de aceea aceea se colorează în roşu cu Sudan III. decenerescenţa grasă a celulelor epiteliale. simulând cilindrii granuloşi. Prezenţa lor dovedeşte că sângele provine chiar din rinichi. de coloraţie gălbuie.

Cilindrii de uraţi. uneori. de ţigle. Cilindrii ceroşi. asemenea unor panglici îngustate spre capete. Pseudocilindrii formaţi din grămezi de microbi se pot recunoaşte prin colorarea de tip bacteriologic. dar mai subţiri. Nu au semnificaţie patologică. Sunt formaţiuni omogene cu un luciu mat. cei de fosfaţi. Cilindroizii au transparenţa cilindrilor hialini. mici şi granuloase.Sunt formaţi din celule rotunde. cu formă neregulată. cu incizuri. pe cilindrii hialini sau pe alţi cilindrii. leucocitele se depun pe cilindrii de mucus. sunt mai aplatizaţi şi striaţi longitudinal. cilindrice şi nestructurate. de obicei. Firele de lână au la suprafaţă celule epidermice. dar au aspect de panglici sau de filamente. cu marginile nete. mai multe câmpuri microscopice.Cilindrii leucocitari. caracteristică. Au diametrul inegal. Cilindrii bacterieni. Apar în coma diabetică sau înaintea ei. Prin încălzire se dizolvă cei de uraţi iar prin adăaugare de acid acetic. Mai des. iar lumenul lor este îngust şi. Cilindrii de acid uric. duble. . Sunt un semn al unei leziuni grave a parenchimului renal. Cilindrii leucocitari puri se găsesc mai rar şi prezenţa lor denotă o pionefrită sau o pielonefrită. Cilindroizii nu trebuie să fie confundaţi cu cilindrii hialini. mai frecvent în procesele cronice decât în cele acute. Fibrele de bumbac au forma unor spirale îngroşate sau forma unor panglici răsucite în jurul axei lor. sunt refringenţi. care îi deosebeşte de cilindrii hialini. Cilindrii hemoglobinici. ARTEFACTE Cilindrii adevăraţi sau pseudocilindrii pot fi confundaţi cu firele de aţă. Sunt formaţi din granule mici refringente. Pseudocilindrii pot fi de origine organică sau anorganică. PSEUDOCILINDRII Pseudocilindrii sunt: Cilindroizii. dispare cu totul. cu porţiuni hialine. semănând cu cilindrii hialini. Firele de in şi cânepă sunt mult mai grosolane decât cilindrii adevăraţi. traversează. Mătasea este alcătuită din fire strălucitoare. Ele prezintă îngroşări şi noduri. ei găsindu-se şi în urinile normale. Cei formaţi din săruri se pot confunda uşor cu cei granuloşi. Filamentele de mucus se prezintă ca niste şuviţe lungi. firele de lână sau cu peri. fiind adesea ramificaţi. Cilindrii comatoşi.

forma de “pliculeţe” (octaedru comun. pot fi confundate cu cele de acid uric Grămezi de granule brungălbui + Solubile în alcali. sau de careu. alcool cald. insolubile în acid acetic Hemosiderină + + - Acid hipuric Rare. plăcuţe rombice. Sărurile amorfe si cristale întâlnite în sedimentul urinar. ace amorfe. acid acetic.) mai rar formă de haltere. CRISTALURIE -SINTEZA Tabelul nr 5. ace slab colorate. plate.Firele de păr (pubian) sunt foarte lungi. cloroform Foarte solubile în eter. alcool. acetonă. placi rombice. sunt rapid distruse de bacterii. slab colorate. Rare. eter Se colorează albastru cu albastru de Prusia Solubile în apă caldă. Solubile în acid acetic cu efervescenţă HCl diluat Colesterol + + - Carbonat de calciu Oxalat de calciu - + + + + + (slab alc. insolubile în apă fierbinte. în special în amoniac. sau prisme cu patru feţe (asemănătoare cu fosfaţii) + + + . Substanţa Descrierea acid pH-ul urinar neutru bazic - Solubilitate Caracteristici Bilirubina Brun-roşietice. Mici. placute slab colorate. cloroform. în HCl diluat. sau cubice. cu suprafaţă netedă. hexagonale. slab colorate. Slab colorate. au o culoare brună şi sunt aproape omogene. rareori aciforme. Poate colora cristalele de acid uric. acizi. cu colţuri decupate Formă de sfere (sau haltere) mici. alcali.) - Cistină + - Solubile în alcali.

insolubile în alcool.Leucină Sfere galbene cu striaţii radiare se ântâlneşte împreună cu tirozina Forme frecvente. se dizolvă prin încălzire la 60 de grade Celsius Uraţi de sodiu calciu. slab solubile în apă caldă Solibile în acid acetic diluat Fosfaţi amoniacomagnezieni (tripli) Tirozină - + + Slab colorate sau gălbui. ace cu feţe lucioase şi dispuse în rozetă sau în snopuri De cele ma multe ori . eter Solubili în alcali. cum ar fi glomerulonefrita acută. uraţii de potasiu >sfere mici. 1948). Recoltare . gălbui. brune . brun . leucocitelor şi a cilindrilor în urina din 12ore este cunoscută ca proba ADDIS (Addis. numărarea Addis se foloseşte pentru a umări progresia unor boli renale cunoscute. suficientă. prisme cu 4-6 feţe (“capac de cosciug”) + - - Solubile în alcool cald .uneori. În general. sau slab colorate (cristalele mici) - + + Solubili la 60 0 C cu acid acetic. de obicei. placuţe cu 4 feţe.uneori. ace. rozete. în acizi + - - NUMĂRAREA ELEMENTELOR PATOLOGICE DIN URINĂ METODA ADDIS Metoda pentru determinarea cantitativă a eritrocitelor. alcali. Solubile în alcali.roşietice. potasiu şi magneziu + - - Uraţi de amoniu Acid uric Ace brune dispuse ca “puful de păpădie” Forme diverse: rombice. Pentru diagnosticul obişnuit examinarea atentă a sedimentului din proba de urină proaspăt recoltată este. uraţii de sodiu ->ace slab colorate + - - Solubile în alcali insolubile în alcool.grămezi de cristale amorfe (“pulbere”) usor gălbui .

având grijă să nu precipite sărurile dizolvate pentru a nu acoperi celulele şi cilindrii în timpul numărării.Urina din 12 ore se recoltează corect folosind aditivi pentru conservarea elementelor care vor fi numărate.800. Se poate face o examinare preliminară a sedimentului urinar.………10 ml Se centrifughează 10 mnute la 1500 turaţii/min. poate fi mai mare Se decantează supernatantul păstrând în eprubetă 1ml Se omogenizează şi cu o pipetă Pasteur se scoate o picătură care este introdusă în celula de numărat. şi se notează valorile obţinute. folosind 10 ml de urină care se concentrează 10:1. A doua zi recoltarea urinii se va face între orele 800 . Pentru sedimentele bogate se foloseşte camera de numărat Bürker pentru cele sărace lama Fucs Rosenthal. La persoanele normale. Formolul este conservantul de elecţie pentru celule şi cilindri. de repaus se face numărătoarea. la cei cu afecţiuni renale. Este suficient să fie introdus în recipient prin simpla spălare a lui cu soluţie apoasă de formaldehidă 10% şi scurgerea excesului de soluţie. După 5 -10 minute. Cilindrii se numără cu obiectivul x10 pe întreaga suprafaţă a celulei (9 mm3) Eritrocitele se numără cu obiectivul x 40.. Se admite păstrarea probei la temperatura camerei în timpul şi după colectare. sedimentul este de aproximativ 0.2 ml. Proba ar trebui examinată cât mai devreme după colectare. În două eprubete de centrifugă se pipetează:   Urină din proba de dimineaţă …………. regimul alimentar rămânând aceleaşi. Pacientul va reduce 24 de ore cantitatea de lichide ingerate. Pentru rezultatele acestei analize volumul folosit pentru resuspendarea se introduce în calculul fiinal.2000 şi 2000 . Se măsoară volumul urinii de zi şi de noapte.10 ml Urină din proba de noapte……. sau x 60 pe o suprafaţă de 1 mm3 Leucocitele se numără cu obiectivul x 40. sau x 60 pe o suprafaţă de 1 mm3 . METODA ADDIS TEHNICA DE LUCRU Se agită proba bine şi se măsoară cu atenţie volumul..

numărul de leucocite şi de celule rotunde! Valori normale (urina din 12 de ore): Eritrocite = 0 .000 34.000 elemente / 12 ore Leucocite + celule rotunde = 0 . valorile se exprimă cu numere mai mici.000 16.500.000 2. (Addis.000 Tabelul nr. deoarece nu se pot deosebi leucocitele de celulele renale.000 48. 7.000.000 10. de elemente din urina de noapte şi se exprimă rezultatul în raport cu urina din 24 de ore În cazul numărării leucocitelor.000 Celule albe 48. elemente/mm3 nr de elemente /mm3 x 1000 = nr de elemente /ml nr.000.000 Eritrocite 405.400.400.000 26. elemente din urina din 12 ore Se face media dintre numărul de elemente din urina de dimineaţă şi cea de noapte şi se exprimă rezultatul în raport cu urina din 12 ore. .1.5 000 cilindri hialini La copii nr. de elemente din urina de dimineaţă cu nr.000 398. de eritrocite sau cel de leucocite poate fi mai scăzut.000. rezultatele se exprimă în număr de elemente pe minut.000 1.Calcul: Se calculează numărul de elemente din 10 ml de urină Se calculează numărul de elemente din întregul volum al urinei de 12 ore     numărul de elemente pe pătrat de 1 mm x 1/10 = nr. valoarea obţinută prin numărare reprezintă de fapt.000. iar cel al cilindrilor poate fi mai mare.000. 1948) METODA HAMBURGER Este o metodă mai rapidă. concentrare 10:1) nr elemente/mm2 corectat x înălţimea camerei de numărat = nr. se efectuează pe urina proaspăt emisă.000 elemente/ 12 ore Cilindri = 0 . Glomerulonefrita Acută Cronică activă Cronică latentă Cronică terminală Cilindrii 690.000.850. elemente/ml x volumul (ml) de urină colectat în 12ore = nr.000. deci sunt mai uşor de utilizat. sau Se adună nr.000 14. elemente /mm2 (1/10 = corecţia pentru concentrarea sedimentului. Numărul mediu de elemente / 12 ore din sedimentul urinar în glomerulonfrite.

mediu de elemente mm2 x înălţimea camerei = nr.Recoltare: Prima emisie de dimineaţă se aruncă. elemente / ml de urină x debitul / minut = nr. Să se coroboreze datele de laborator cu cele clinice. elemente / ml de urină Nr. . METODA HAMBURGER Calcul: Se calculează debitul uinar pe minut. timp de 10 minute.1000 pe minut. de elemente /mm3 Nr. (Se împarte nr. Se decantează supernatantul iar sedimentul se resuspendă într-un ml de urină. elemente / ml / minut METODA HAMBURGER Valori normale: Se exprimă în numărul de elemente numărate pe ml şi pe minut. Leucocite + celule renale = 0 . Mod de lucru: Se măsoară volumul urinei emise în trei ore Se centrifughează 10 ml de urină la 2000 turaţii pe minut. cifra creşte în stări febrile şi la femei în perioada menstruaţiei.1000 pe minut. cât şi a eritocitelor şi a cilindrilor. În general. Se numără 4 câmpuri de 1 mm2 şi se face media între ele. Cilindri = 1-7 pe minut Eritrocite = 0 . de ml de urină recoltată la nr de minute din trei ore) Nr. În aprecierea unui sindrom rennal să se ţină seama de existenţa atât a hematiilo. pentru ca o numărătoarea să aibă o valoare clinică reală se cere: Repetarea examenului de urină la intervale regulate. Se omogenizează sedimentul resuspendat Din sedimentul omogenizat se ia o picătură cu ajutorul unei pipete Pasteur şi pune pe lama Bürker Se lasă în repaus pentru ca elementele să se dispună în acelaşi plan. Pacientul stă culcat la pat Se recoltează urina emisă în timp de trei ore. elemente / mm3 x 1000 = nr. iar determinarea cantitativă să fie cât mai exactă.