Motorul electric de curent continuu Electricitatea fiind o forma foarte avantajoasa de energie, generatoarele si motoarele electrice au o utilizare foarte larga - de la motoare pentru burghie si pana la locomotive. Electricitatea exista la crearea materiei, intrucat materia este formata din atomi, care contin particule incarcat 939r177j e electric, numite electroni si protoni. Vechii greci stiau ca frecand o bucata de chihlimbar cu o bucata de panza, aceasta va atrage obiecte usoare, dar nu aveau o explicatie a acestui fenomen. De fapt, frecarea genereaza electricitate. Materialele neincaracate electric au un numar egal de electroni, incarcati negativ si de protoni, incarcati pozitiv, care se neutralizeza reciproc. Insa prin frecarea a doua materiale, se produce un transfer de electroni de la unul la altul, dezechilibrand incarcarea lor electrica. Spre exemplu, frecarea dintre nori, care sunt generatori naturali, determina incarcarea lor cu energie. Uneori, aerul nu mai serveste ca izolator si atunci electricitatea se scurge pe pamant, provocand fenomenul pe care il cunoastem sub numele de fulger. Generatoarele de curent continuu Daca un rotor se învârte între doi poli magnetici stationari, curentul din rotor circula într-o directie pe parcursul unei jumatati de rotatie si în cealalta pe parcursul celeilalte jumatati. Pentru a produce o trecere constanta, într-o singura directie a curentului dintr-un astfel de dispozitiv, este necesara furnizarea unui mijloc prin care curentul rezultat sa aiba acelasi sens pe parcursul întregii rotatii. La masinile mai vechi aceasta este realizata cu ajutorul unor placute colectoare, un inel de metal împartit în doua, montat pe axul rotorului. Cele doua jumatati sunt izolate si sunt bornele bobinei. Perii fixe de metal sau carbon sunt tinute pe placutele colectoare în timp ce acestea se rotesc, conectând electric bobina la fire exterioare. În timp ce rotorul se învârte, fiecare perie intra în contact alternativ cu placutele colectoare, schimbându-si pozitia în momentul când curentul din bobina îsi schimba sensul. Astfel circuitul exterior la care generatorul este conectat este alimentat cu un curent continuu. Generatoarele de curent continuu sunt de obicei folosite la tensiuni mici pentru a evita scânteile dintre perii si placute care rezulta la tensiuni mari. Cel mai mare potential obtinut în general de astfel de generatoare este de 1500 de volti. În unele masini mai noi aceasta inversare se face folosind dispozitive electronice de mare putere, cum ar fi de exemplu diode redresoare. Generatoarele moderne folosesc rotoare cilindrice care, de obicei sunt constituite dintr-un numar mare de bobinaje asezate longitudinal în lacasuri speciale si conectate la placute colectoare. Într-un bobinaj în care este un numar mic de lacasuri, curentul produs va creste si scadea în functie de partea de câmp magnetic prin care rotorul trece. Un bobinaj compus din mai multe segmente si un rotor circular conecteaza în permanenta circuitul aproape constant deoarece întotdeauna un bobinaj longitudinal se deplaseaza printr-o suprafata cu un câmp magnetic intens. Câmpurile de la generatoarele moderne sunt de obicei din patru sau mai multi poli, pentru a creste marimea si puterea câmpului magnetic. Câteodata poli mai mici sunt adaugati pentru a compensa distorsiunile din fluxul magnetic cauzat de efectul magnetic al rotorului. Motoarele cu curent continuu În general, sunt similare în constructie cu generatoarele de curent continuu. Ele pot, de fapt sa fie descrise ca generatoare care "functioneaza invers". Când curentul trece prin rotorul unui motor, este generat un câmp magnetic care genereaza o forta electromagnetica, si ca rezultat rotorul se roteste. Actiunea periilor colectoare si a placutelor colectoare este exact aceiasi ca la generator. Rotatia rotorului induce un voltaj în bobinajul rotorului. Acest voltaj indus are sens opus voltajului exterior aplicat rotorului. În timp ce motorul se roteste mai rapid, voltajul rezultat este aproape egal cu cel indus. Curentul este mic, si viteza motorului va ramâne constanta atât timp cât asupra motorului nu actioneaza nici o sarcina, sau motorul nu efectueaza alt lucru mecanic decât cel efectuat pentru învârtirea rotorului. Când asupra rotorului se aplica o sarcina, voltajul va fi redus si un curent mai mare va putea sa treaca prin rotor. Astfel, motorul este capabil sa primeasca mai mult curent de la sursa care îl alimenteaza, si astfel sa efectueze mai mult lucru mecanic. Deoarece viteza rotatiei controleaza trecerea curentului prin rotor, mecanisme speciale trebuie folosite pentru pornirea motoarelor cu curent continuu. Când rotorul se afla în repaus, el, efectiv, nu are nici o rezistenta, si daca voltajul normal este aplicat, va trece un curent mare, ceea ce ar putea avaria periile colectoare sau motorul. Mijloacele obisnuite pentru prevenirea acestor accidente este folosirea în serie a unei rezistente, la început, împreuna cu rotorul, pentru a limita curentul pâna când motorul începe sa dezvolte un curent suficient. Pe parcurs ce motorul prinde viteza, rezistenta este redusa treptat, fie manual ori automat.Viteza cu care un motor cu curent continuu functioneaza, depinde de puterea câmpului magnetic care actioneaza asupra rotorului, cât si de curentul rotorului. Cu cât este mai puternic câmpul magnetic, cu atât este mai mica rata rotatiei necesare sa creeze un curent secundar necesar pentru a contracara curentul aplicat. Din acest motiv viteza motoarelor cu curent continuu poate fi controlata prin variatia câmpului curentului. Motoare cu curent alternativ Curen tul alternativ isi schimba de regula directia de 50 sau 60 de ori pe secunda . Unele motoare care functioneaza cu curent alternativ au un rotor alimentat cu curent prin intermediul unui cumutator , la fel ca si in cazul motoarelor cu curent continuu . Insa la majoritatea motoarelor cu curent alternativ , rotorul nu este conectat,motorul functionand in acest caz pe baza unui principiu numit inductie . Curentul alternativ care circula prin fluxurile statorului producun camp magnetic , ca si cel produs de rotirea unui magnet permanent . Acest camp mobil produce un camp in fluxurile rotorului,magnetizandu-l . Astfel , el se roteste , din cauza respingerii polilor sai de actre campul magnetic care il inconjoara .Rotorul poate fi prelucrat din bare de cupru sau de aluminiu , conectate la capete la doua inele metalice . Ansamblul rotorului seamana cu o cusca , motiv pentru care acestui tip de motor i se mai spune si motor-cusca de veverita. Motorul electric. Definitie. Randament. Caracteristica mecanica. Masina electrica poate fi definita ca fiind o masina, in general rotativa, care converteste puterea electrica in putere mecanica sau invers.Ea poate functiona in regim de motor, de generator sau de frana electrica.In regim de motor masina primeste putere electrica si furnizeaza, la arbore, putere mecanica. Generatorul realizeaza conversia inversa, din putere mecanica in putere electrica. Frana electrica este acel regim de functionare in care masina primeste atat putere electrica cat si putere mecanica, pe care le transforma, in cea mai mare parte, in caldura, furnizand la arbore un cuplu opus miscarii.In cele ce urmeaza se vor face referiri la cazul motoarelor electrice. Aceatea pot fi grupate in urmatoarele categorii: - motoare de curent continuu; - motoare de curent alternativ. Cele de curent alternativ, la randul lor, se clasifica in : - asincrone ; - sincrone. Procesul de conversie al energiei este insotit de aparitia unor pierderi,p, in interiorul motorului. In functie de acestea se defineste randamentul,,'' : unde,,P1'' este puterea electrica primita de motor iar,,P2'' puterea mecanica transferata transmisiei in figura de mai jos: Semnificatiile puterilor P1 si P2. In principal, intr-un motor electric pot aparea urmatoarele categorii de pierderi: - pierderi in infasurari ; - pierderi in miezul feromagnetic (datorate fenomenului de histerezis si curentilor turbinari) ; pierderi mecanice si de ventilatie (datorate frecarilor partilor in miscare cu aerul, frecarilor din lagare etc.). Motorul de curent continuu a fost inventat în 1873 de Zénobe Gramme prin conectarea unui generator de curent continuu la un generator asemănător. Astfel, a putut observa că mașina se rotește, realizând conversia energiei electrice absorbite de la generator. Astfel el a constatat, că generatorul "inițial" era de fapt o mașină electrică reversibilă, care putea lucra ca un convertizor de energie bidirecțional. Motorul de curent continuu are pe stator polii magnetici și bobinele polare concentrate care creează câmpul magnetic de excitație. Pe axul motorului este situat un colector ce schimbă sensul curentului prin înfășurarea rotorică astfel încât câmpul magnetic de excitație să exercite în permanență o forță față de rotor. În funcție de modul de conectare a înfășurării de excitație motoarele de curent continuu pot fi clasificate în:     motor cu excitație independentă - unde înfășurarea statorică și înfășurarea rotorică sunt conectate la două surse separate de tensiune motor cu excitație paralelă - unde înfășurarea statorică și înfășurarea rotorică sunt legate în paralel la aceași sursă de tensiune motor cu excitație serie - unde înfășurarea statorică și înfășurarea rotorică sunt legate în serie motor cu excitație mixtă - unde înfășurarea statorică este divizată în două înfășurări, una conectată în paralel și una conectată în serie. Înfășurarea rotorică parcursă de curent va avea una sau mai multe perechi de poli magnetici echivalenți. Rotorul se deplasează în câmpul magnetic de excitație până când polii rotorici se aliniază în dreptul polilor statorici opuși. În același moment, colectorul schimbă sensul curenților rotorici astfel încât polaritatea rotorului se inversează și rotorul va continua deplasarea până la următoarea aliniere a polilor magnetici. Pentru acționări electrice de puteri mici și medii, sau pentru acționări ce nu necesită câmp magnetic de excitație variabil, în locul înfășurărilor statorice se folosesc magneți permanenți. Turația motorului este proporțională cu tensiunea aplicată înfășurării rotorice și invers proporțională cu câmpul magnetic de excitație. Turația se reglează prin varierea tensiunii aplicată motorului până la valoarea nominală a tensiunii, iar tura ții mai mari se obțin prin slăbirea câmpului de excitație. Ambele metode vizează o tensiune variabilă ce poate fi obținută folosind un generator de curent continuu (grup Ward-Leonard), prin înserierea unor rezistoare în circuit sau cu ajutorul electronicii de putere (redresoare comandate,choppere). Motor universal folosit la râşniţele de cafea Cuplul dezvoltat de motor este direct proporțional cu curentul electric prin rotor și cu câmpul magnetic de excitație. Reglarea turației prin slăbire de câmp se face, așadar, cu diminuare a cuplului dezvoltat de motor. La motoarele serie același curent străbate înfășurarea de excitație și înfășurarea rotorică. Din această considerație se pot deduce două caracteristici ale motoarelor serie: pentru încărcări reduse ale motorului, cuplul acestuia depinde de pătratul curentului electric absorbit; motorul nu trebuie lăsat să funcționeze în gol pentru că în acest caz valoarea intensității curentului electric absorbit este foarte redusă și implicit câmpul de excitație este redus, ceea ce duce la ambalarea mașinii până la autodistrugere. Motoarele de curent continuu cu excitație serie se folosesc în tracțiunea electrică urbană și feroviară (tramvaie, locomotive). Schimbarea sensului de rotație se face fie prin schimbarea polarității tensiunii de alimentare, fie prin schimbarea sensului câmpului magnetic de excitație. La motorul serie, prin schimbarea polarității tensiunii de alimentare se realizează schimbarea sensului ambelor mărimi și sensul de rotație rămâne neschimbat. Așadar, motorul serie poate fi folosit și la tensiune alternativă, unde polaritatea tensiunii se inversează o dată în decursul unei perioade. Un astfel de motor se numește motor universal și se folosește în aplicații casnice de puteri mici și viteze mari de rotație (aspirator, mixer).
Sign up to vote on this title
UsefulNot useful