Sunteți pe pagina 1din 41

Reumatismul

degenerativ şi al
ţesutului moale
dr. Suciu Oana
MANIFESTĂRI CLINICE
Reumatism degenerativ -artroze
 SIMPTOME
Durerea articulara
Redoarea articulara < 30’
Reducerea mobilitatii
(antalgică, osteofite, atrofii,
anchiloze)
Impotenta functionala de
diferite grade
MANIFESTĂRI CLINICE
 SEMNE CLINICE
Sensibilitatela palpare
Marire de volum
Tumefactie de parti moi
Cracmente articulare
Limitarea miscarilor active
si pasive
Deformari si anchiloze
Tratament de recuperare
 măsuri de igiena ortopedică a articulaţiilor
 posturări funcţionale
 mobilizări articulare fără încărcare şi din suspendare;
 tracţiuni, manipulări în perioada cronică;
 tonifieri musculare specifice, progresive
 contracţii izometrice ale musculaturii periarticulare;
 corectarea staticii şi mersului, eventual cu mijloace
ortopedice ajutătoare;
 terapie ocupaţională
 hidrokinetoterapie.
SPONDILOZA
 ⇓ discului iv

 Osteofitoza marginala

 Scleroza subcondrala

 Osteoporoza vertebrala
SPONDILOZA CERVICALA
SPONDILOZA LOMBARA
SPONDILOZA LOMBARA

 Scolioza
 Osteofite voluminoase
(dreapta)
 Scleroza marginala
 Ingustarea spatiului iv
ARTROZA MÂINII
 durerea mâinii acompaniată de redoare permanentă
 tumefacţia ţesutului periarticular
Caracteristic prezenţa nodulilor Heberden (interfalangian distal) şi
Bouchard (interfalangian proximal),rizartroza policelui

Se evaluează manualitatea globală, opozabilitatea policelui şi prizele digitale


RIZARTROZA

 Artic. CMC police


 ⇓ spatiului articular
 Osteofitoza
 Scleroza subcondrala
 subluxatie
Tratament de recuperare în
artroza mâinii
 Obiective:
 Reducerea durerii
 Creşterea mobilităţii articulare şi prevenirea
deformaţiilor
 Creşterea troficităţii tisulare
 Menţinerea funcţiei normale a mâinii
 Educaţia bolnavului privind factorii agravanţi şi
modalităţile de evitare a deficitului funcţional
GONARTROZA
Gonartroza
 Durerea
 de tip mecanic – calmate de repaus, exacerbate de ridicare de pe scaun,
urcat-coborât scări, genuflexii, mers
 puseu acut- inflamator: şi în repaus, nocturn
 Rotula dureroasă la percuţie, mobilizarea pasivă
 Cracmente

 Sindroame de instabilitate
 Insuficienţa structurilor ce asigură stabilitatea pasivă: congruenţa
articulară, ligamentele
 Insufic elem ce asigură stabilitatea activă (musculatură: cvadriceps-
hipotrofie)

 Tumefacţia genunchiului
 Deviaţii axiale femurotibiale
 în plan frontal
 Genu varum, valgum
 în plan sagital
 Genu flexum
 Dezaxări rotuliene (cauză sau consecinţă a artrozei)

 Limitarea mobilităţii – progresivă


 Scăderea extensiei şi flexiei
 Faze avansate : mobilitate patologică: hiperextensie antero-posterioară
sau lateralitate
 Mers cu rotaţie externă
GONARTROZA
Tratament de recuperare în
gonartroză
 Obiective:
 Combaterea durerii şi inflamaţiei
 Asigurarea unei bune stabilităţi articulare
 Conservarea unei mobilităţi articulare în limite
funcţionale
 corectarea staticii şi mersului, eventual cu
mijloace ortopedice ajutătoare;
 Profilaxia secundară a complicaţiilor
Măsuri de igienă ortopedică

 Reducerea sau menţinerea greutăţii corporale sub greutatea ideală


 Evitare ortostatism şi mers prelungit pe jos
 Mers cu sprijin în baston (mâna opusă)
 Evitare mers pe teren accidentat
 Evitare poziţiilor de flexie maximă şi a menţinerii prelungite a unor
anumite poziţii
 Mişcări de flexie- extensie după repaus prelungit înainte de
ortostatism
 Corectare deviaţii picior (talonete)
 Pantofi fără tocuri înalte
 Evitare traumatisme directe (lovituri, stat în genunchi)
 Program de kinetoprofilaxie la domiciliu
Kinetoterapie
 Posturări
 Evitare flexum
 Pentru deviaţii în plan frontal şi pt recurvatum: pene taloniere în
mers
 Tonifiere musculatură ce înzăvoreşte genunchiul în
mers: cvadriceps, ischiogambieri şi rotatori
 Mobilizare articulară: recâştigare extensie, apoi creştere
flexie: mobilizări active, pasive, scripetoterapie
 Refacerea stabilităţii: tonifiere musculară analitică,
exerciţii în lanţ kinetic închis, refacerea rezistenţei la
efort a aparatului extensor
 Coordonare, echilibru pentru mers
 Menţinere bună funcţionalitate a articulaţiilor adiacente şi
ale membrului opus
COXARTROZA
Clinic a
 DUREREA

 de intensitate moderată şi de tip mecanic (apare în ortostatism prelungit, la mers, la


coborârea scărilor şi dispare în decubit).

 regiunea inghinală,cu iradiaţii în regiunea fesieră şi retrotrohanteriană,sau pe faţa


anterioară a coapsei până la genunchi

 mersului antalgic (eschiva pasului de partea afectată) cu şchiopătare, instabilitate a


şoldului şi bazinului, impunând sprijinul pe baston.

 LIMITAREA MOBILITĂŢII –rotaţie, apoi abducţie şi adducţie, iar în formele avansate


şi flexia.Treptat se instalează o atitudine vicioasă- în flexum, rotaţie externă şi
adducţie.

 HIPOTONIA SI ATROFIA grupelor musculare fesiere şi cvadricipitale se instaleză


relativ precoce.

 SEMNE POZITIVE
 Patrick pozitiv - Mişcarea pasivă de abducţie şi rotaţie externă este dureroasă

 ‘semnul pantofului’ (Duverney)-nu poate efectua flexia- rotaţia necesară sprijinirii


piciorului pe coapsa opusă.
Tratament de recuperare în
coxartroză
 Obiective:
 Combaterea durerii
 Asigurarea unei bune stabilităţi a şoldului
 Asigurarea unei mobilităţi funcţionale
 Evitarea instalării unor atitudini vicioase
 Creşterea gradului de coordonare şi echilibru
în mers
Măsuri de igienă ortopedică

 Reducerea sau menţinerea greutăţii corporale sub greutatea ideală


 Evitare ortostatism şi mers prelungit pe jos
 Mers cu sprijin în baston (mâna opusă)
 Evitare mers pe teren accidentat
 Evitare şchiopătare pentru controlul mersului
 De 2 ori pe zi, repaus postural la pat
 Deplasare pe bicicletă
 Pantofi cu tocuri moi
 Corectare inegalitate de membre > 2 cm
 Program de kinetoprofilaxie la domiciliu
Kinetoterapie
Principii:

Posturări functionale: pentru evitarea flexumului şi rotaţiei externe

Se urmăreşte astfel tonifierea musculaturii abductoare, rotatorii mai ales interne,


extensorii Gen, flexori şi rotatori externi, folosind contracţiile izometrice şi
mişcările active cu rezistenţă progresivă (izotonice).
 relaxare – decontracturare pt adductori şi flexori
 Mobilizări articulare: pasive, active, scripetoterapie
 Refacerea forţei musculare a muşchilor stabilizatori ai şoldului:
 Fesier mijlociu – plan frontal
 Fesier mare şi ischiogambieri – plan sagital, contracarare flexum
 Cvadriceps – conserva extensia genunchiului

 Recâştigare control muscular dinamic pentru mers

 Corectare poziţie bazin, menţinere funcţionalitate normală coloană lombară,


genunchi homolateral şi membru inferior heterolateral
 TO: pedalaj
Cervicalgia
 Cauze:
 procese degenerative artrozice
 SASN
 Mai rar: traumatice, infecţioase, tumorale, dureri
viscerale proiectate
 Simptomatologie:
 Durere cervicală cu caracter cronic, contractură
musculară reflexă, scăderea mobilităţii
 Durere iradiată: nevralgie Arnold, sindrom nevralgic
cervico-brahial, sindrom de iritaţie medulară
 Tulburări auditive şi vestibulare
 Tulburări vasculare
Nevralgia cervico-brahială

 Cauză: iritare sau compresiune elemente


radiculare cervicale: C5-C7 (cervicartroza,
hernia de disc)
 Durere + parestezii distale – accentuate de
mişcările coloanei, efort de tuse şi strănut
 Uneori dureri precordiale (afectare C6-C7)
 Contracturi musculare ale centurii
scapulohumerale
 Crampe musculare
Tratament de recuperare
 Obiective:
 Reducerea intensităţii durerii
 Reducerea până la eliminare a contracturilor
musculare
 Redobândirea mobilităţii
 Reechilibrarea tonusului muscular
 Durere psihosomatică
 Isterie, psihoze, simulare, anxietate, depresie, stress
 tehnici de relaxare urmate de masaj sedativ al
musculaturii zonale şi apoi de mobilizări progresive.
Tratament de recuperare
 posturare diurnă în minervă-guler şi nocturnă pe pernă
cervicală şi pat dur
 tehnici şi metode de relaxare
 reeducare posturală a rahisului cervical şi a centurii
scapulare
 mobilizări pasive şi active ale coloanei cervicale în toate
axele, la limita de mobilitate şi fără a provoca durere
 contracţii izometrice ale musculaturii paravertebrale
 tonifieri musculare analitice ale musculaturii cervicale şi
dorsale
 Tonifieri globale ale musculaturii cervicale, dorsale şi
scapulare: FNP, metodele Klapp şi Cotrel, exerciţii
autorezistive
 hidrokinetoterapie, înot, exerciţii sportive adaptate
 conştientizarea posturii şi aliniamentului corect în timpul
activităţii fizice
Dorsalgia
 Cauze:
 Artroze
 Leziunimusculare, ligamentare
 Procese inflamatorii reumatismale cronice: SASN
 Tulburări de postură, mişcări greşite

 durere: dorsalgie cronică sau acută (contractură


reflexă şi limitarea mobilităţii)
 Nevralgii intercostale, algii ale peretelui toracic şi
abdominal
Tratamentul de recuperare al dorsalgiei
Datorate deficienţelor de statică
vertebrală:
 manipulări în special în sindroamele
interapofizare;
 tehnici şi metode de relaxare
 gimnastică respiratorie
 kinetoterapie specifică de reechilibrare
musculară
 metoda “Şcoala spatelui”
 hidrokinetoterapie, sport terapeutic
Tratamentul de recuperare al dorsalgiei
Benigne ale tinerelor femei:
 masaj decontracturant dorso-lombar precedat de
termoterapie;
 masaj sedativ urmat de tehnici de relaxare;
 eventual tracţiuni dorsale uşoare
 exerciţii de corectare poziţională.
Psihosomatice: ca la cele cervicale.
Prin perturbări ale mecanicii articulare:
 manipulări şi/sau elongaţii precedate de termoterapie,
la care se asociază masaj decontracturant local→
kinetoterapie ca la dorsalgiile datorate deficienţelor de
statică vertebrală.
Lombalgiile
 CAUZE:
 Suferinţa ţesuturilor moi cât şi a structurilor vertebrale (disc, ligamente
intracanaliculare, articulaţii vertebrale posterioare, pediculi vertebrali) afectate
printr-un proces degenerativ.
 Perioada acută
 dureri intense lombosacrate, cu sau fără iradiere ; bolnavul nu-şi poate calma
durerile nici în decubit
 prezintă contractură lombară, cu sau fără blocadă.
 Perioada subacută
 durerile din decubit au dispărut, bolnavul se poate mişca în pat fără dureri, se
poate deplasa prin cameră
 poate să stea pe un scaun un timp mai mult sau mai puţin limitat, durerea fiind
suportabilă dacă nu-şi mobilizează coloana.
 Perioada cronică
 permite pacientului să-şi mobilizeze coloana
 Durerile moderate, astfel încît nu mai adoptă autoblocarea lombară
 în ortostatism şi mers durerile pot apărea după o perioadă mai lungă de timp ;
pot persista contracturi paravertebrale.
 Perioada de remisiune completă
 între perioadele de boală evidenţiate clinic
Lombalgiile
În faza acută:
Obiectivele acestei perioade sînt următoarele :
 reechilibrarea SNV (creşterea tonusului vagal)
 relaxarea generală, scăderea iritaţiei radiculare
 relaxarea musculaturii lombare dureroase.

 Adoptarea unor posturi antalgice :


 Postura de decubit ventral, cu o pernă relativ mai dură sub abdomen
 Patul înclinat în uşor Trendelenburg (pentru excitarea sinusului
carotidian).
 Decubit dorsal, cu capul şi umerii ridicaţi pe o pernă, genunchii flectaţi cu
un sul sub ei, picioarele sprijinindu-se pe tălpi
 Decubit lateral „în cocoş de puşcă“
 Decubit dorsal, cu şoldurile şi genunchii la 90°, gambele sprijinindu- se
pe un scăunel sau o cutie

 Relaxarea musculaturii lombare: exerciţii de facilitare tip hold-relax,


diagonale Kabat
 manipulări şi / sau tracţiuni lombare în lumbago nehiperalgic.
Lombalgiile
În faza subacută:
 se execută elementele fazei acute + introducerea progresivă a elementelor fazei cronice.
 asuplizarea trunchiului inferior prin exerciţii de remobilizare a coloanei lombare, basculări
de bazin, întinderea musculaturii paravertebrale şi psoasiliacului
 Metoda Williams faza I şi mai târziu II

În faza cronică + lombalgiile psihosomatice:


două obiective principale : continuarea asuplizării lombare şi tonifierea musculaturii slabe.
 repaus relativ cu evitarea surmenajului lombar
 metoda de relaxare Schultz→manipulări şi / sau elongaţii
 masaj vascular al membrului inferior în cazul purtării unui lombostat
 mobilizări analitice ale segmentului lombar;
 Bascularea pelvisului - metoda Williams III;
 exerciţii izometrice ale musculaturii lombo-fesiere
 asuplizarea psoas-iliac şi ischiogambierilor
 Întindere extensori lombari
 tonifierea paravertebralilor, fesierilor, abdominalilor (pentru realizarea unei poziţii neutre
delordozante şi preluarea de către m abdominali a unei părţi din presiunea transmisă
discurilor)
 metoda “Şcoala spatelui” : conştientizarea poziţiei corecte a coloanei lombare şi bazinului,
“înzăvorârea coloanei lombare”
 hidrokinetoterapie
 terapie ocupaţională
Sciatica vertebrală comună, sciatalgiile:
În faza acută:
 posturarea antalgică în uşoară cifozare lombară →tracţiuni
continue sau intermitente la pat;
 masaj cu gheaţă→masaj lombar decontracturant + masajul
feselor şi al membrului inferior
 exerciţii de respiraţie şi relaxare
 autotracţiunea Cotrel
 contracţii statice ale musculaturii abdominale→ basculări de
bazin→ flexii-extensii ale membrelor inferioare, fără a determina
durere.
În faza subacută şi cronică: ca la lombalgii.

Cruralgia vertebrală comună, meralgia parestezică


(nevralgia femuro-cutanată):
 masaj decontracturant: lombar, fesier, cvadriceps;
 elongaţii vertebrale;
 tonifierea erectorilor paravertebrali
 relaxarea adductorilor coapsei
Reumatismul ţesutului moale
Scheme terapeutice particulare în afectările musculo-
ligamentare:
Prin contractură musculară persistentă: schema Hans Krauss I
 dacă se cunoaşte, tratamentul cauzei care a dus la contractură;
 masaj cu gheaţă sau masaj uscat insistent, profund, lent, progresiv;
 kinetoterapie specifică de “întindere” musculară;
 fizioterapie +/- decontracturante musculare şi antalgice (la nevoie)

Prin deficit de forţă musculo-ligamentară: schema Hans Krauss II:


 relaxare generală şi locală : metoda Jacobson;
 exerciţii de mobilizare liberă a trunchiului pentru “încălzire
musculară” + masaj manual stimulant;
 exerciţii de tonifiere musculară ( exerciţii izometrice şi obligatoriu
exerciţii dinamice cu rezistenţă) + masaj tonifiant;
 exerciţii generale de mobilizare pentru “revenirea şi răcirea”
muşchiului;
 din nou exerciţii de relaxare + masaj sedativ.
Prin sindroame miofasciale sau
fibromialgice
schema Mount Sinai Medical School New York:
 dacă se cunoaşte, tratarea cauzei care a dus la
apariţia sindromului (şi, în special afectările articulare
şi posturile vicioase, terenul distonic neuro-vegetativ);
 masaj cu gheaţă succedat de căldură locală neutră în
formele acute sau masaj uscat profund în formele
cronice;
 fizioterapie excito-motorie;
 stretching;
 medicaţie tranchilizantă şi antalgică la nevoie;
 acupunctură;
Prin boala Dupuytren şi/sau Ledderhose:
 termoterapie locală;
 masaj local insistent, profund, la limita de toleranţă a durerii cu
substanţe uleioase calde sau special preparate (vaselină +
hialuronidază);
 masaj mecanic vibrator:
 posturi globale de extensie sau utilizarea de orteze dinamice
 kinetoterapie specifică, prin acţiune pe antagonişti, ceea ce
“întinde” zona nodulară
 mobilizări pasive ale ţesuturilor retractate→ contracţii izometrice
urmate de cele dinamice cu rezistenţă ale extensorilor degetelor
→ reeducarea penselor de forţă şi de fineţe în sală sau prin
hidrokinetoterapie→ terapie ocupaţională
 corectarea ortopedică şi/sau chirurgicală a leziunii, urmată de
reluarea protocolului terapeutic + mijloace ortopedice corective,
preventive.
Prin bursite şi/sau tendinite de diverse tipuri:
În formele acute:
 repaus postural + fizioterapie antalgică
 mobilizări pasive lente şi blânde, pe amplitudinea maximă care nu
provoacă durere
 contracţii izometrice

În formele cronice:
 masaj local cu substanţe uleioase şi profund, insistent: tehnici clasice
principale şi complementare urmate de tehnica Cyriax;
 tensionări, scuturături, tracţiuni, elongaţii
 kinetoterapie de tonifiere musculo-ligamentară + fizioterapie
excitomotorie;
 stretching
 scripetoterapie şi mecanoterapie
 hidrokinetoterapie
Osteoporoza de vârstă şi de imobilizare,
“osteomalacia” (“rahitismul adultului”)

 reducerea la maxim a perioadei de imobilizare postraumatică ,


postoperatorie sau în cursul diverselor afecţiuni+ tratament
medicamentos specific;
 în timpul imobilizării, dacă este posibil: contracţii izometrice ale
tuturor grupelor musculare şi, în special paravertebrale +
menţinerea poziţiei verticale de cel puţin 4x30minute/zi
 exerciţii generale de mobilizare şi sportive adaptate la vârsta a
treia;
 gimnastică respiratorie;
 mobilizări active generale progresive → contra unei rezistenţe
uşoare
 tonifieri musculare generale progresive
Boala Paget (osteita deformantă hipertrofică)
 măsuri de igiena ortopedică a articulaţiilor;
 exerciţii progresive de menţinere a mobilităţii articulare, a tonusului muscular şi a capacităţii
circulatorii;
 hidrokinetoterapie.

Osteonecroza aseptică
 prevenirea atitudinilor vicioase prin posturări funcţionale
 exerciţii izometrice ale musculaturii periarticulare
 mobilizări articulare simple şi cu rezistenţă progresivă din poziţii de descărcare articulară
 mecanoterapei, scripetoterapie, spring terapie fără încărcare articulară
 hidrokinetoterapie fără încărcare articulară.
 reeducarea ortostatismului şi mersului/prehensiunii fără încărcare articulară (dispozitive
ajutătoare de mers, orteze specifice)
 reluarea protocolului, cu încărcare progresivă, după vindecarea leziuni

Osteitele
în perioada de imobilizare şi de terapie specifică pentru rezolvarea procesului infecţios
 kinetoterapie respiratorie
 kinetoterapie de mobilizare articulară şi de tonifiere musculară pentru articulaţiile sănătoase
 contracţii izometrice progresive ale musculaturii segmentului afectat
postimobilizare
 măsuri de igiena ortopedică a segmentului
 mobilizări generale progresive
 tonifieri generale progresive
 hidrokinetoterapie
 reeducarea activităţilor zilnice