Sunteți pe pagina 1din 8

Sculptori

celebrii ai
Renasterii
Patrik Voicu – Teatrologie

În prima jumătate a secolului XV, sculptorii au adoptat


noile formule spaţiale ale Renaşterii în sensul fluidizării şi
omogenizării planurilor şi a traseelor compoziţionale. Un bun
exemplu comparativ îl constituie cele două reliefuri
executate de Filippo Brunelleschi şi Lorenzo Ghiberti pentru
concursul destinat porţilor de nord şi de răsărit ale
Baptisteriului din Florenţa (1401).
Dacă în relieful lui Brunelleschi scena e redată
discontinuu, cu personaje ce evoluează individual în cîmpul
suprafeţei, cu veşminte ale căror falduri se răsucesc în
volute dansante de tip gotic internaţional, în relieful
(cîştigător) al lui Ghiberti relaţia între figuri şi fond este mai
unitară, mai compactă, personajele sunt monumentale,
modelate şi drapate în manieră antică; elementele decorului
natural unifică acţiunea asemeni unui şuvoi oblic, întregul
ansamblu alcătuind un întreg coerent şi, în acelaşi timp,
puternic tensionat emoţional. In plus, Ghiberti se arată un
maestru subtil al punerii în perspectivă abruptă a corpurilor
(fr. <raccourci). Arta sa se exprimă plenar în ansamblul
scenelor ce alcătuiesc Poarta Paradisului (1424-1452),
denumită aşa de Michelangelo. Relieful, extrem de sensibil
modelat, transpune cu multă acurateţe tehnica perspectivei
în special în redarea arhitecturii. In medalioanele de pe
benzile laterale apar portrete expresive, printre ele fiind
inserat şi autoportretul sculptorului. Portretistica, tocmai
pentru că abordează calitaţile individuale ale personalităţii
umane, este un gen care,inspirîndu-se după modelele antice,
va cunoaşte o mare dezvoltare în Renaştere.

Lorenzo Ghiberti este unul din cei mai


importanti sculptori renascentisti din Florenta. Lucrarile sale au constituit

2
baza stilului si tehnicilor utilizate ulterior in renascentism. Ghiberti s-a
nascut in Florenta si a lucrat ca bijutier. In sculpturile sale a respectat gratia
formelor si perfectiunea tehnicii si a manifestat o preocuparea pentru
greutate si volum.

In 1403 a rivalizat cu Filippo Brunelleschi si Jacopo della Quercia si a


primit comanda de a realiza usile de bronz ale catedralei din Florenta. Un
colectionar pasionat de antichitati, Lorenzo a fost de asemenea istoric, iar
scrierile sale, desi neterminate, furnizeaza informatii pretioase despre alti
artisti.
El a realizat Poarta de est a Baptisteriului din Florenta care mai tarziu
a fost supranumita de Michelangelo ,,Poarta Paradisului". Ghiberti
inlocuieste tratarea abstracta a spatiiului si stilizarea formelor din Gotic cu
modelarea formelor cu un nou spatiu plastic.Pentru sugerarea adancimii el
foloseste o tratare diferentiala a reliefului ,de la planuri cu volume puternice
in primele planuri ,si detalii abia schitate in fundal. Pe Poarta Baptisteriului
din Florenta sunt realizate un nr de 6 panouri decorative in tehnica
bazorelief-ului.Ghiberti isi dozeaza spatiul rational ,iar volumele sunt
realizate in 3D dand impresia de miscare.

Donatello
Donato di Niccolò di Betto Bardi cunoscut sub numele de Donatello
(*ca.1386, Florenţa - †13 decembrie 1466, Florenţa) a fost un
sculptor şi pictor Italian.
Între anii 1404 şi 1408 lucrează în atelierul sculptorului,
bijutierului şi arhitectului Lorenzo Ghiberti. În 1406, este unul
dintre sculptorii care lucrează la decorarea catedralei din
Florenţa. Statuia de marmoră a lui David face o legătură între
maniera gotică, încă liberă, cu realismul renascentismului,
care pune accent pe constituţia corporală. Evanghelistul Ioan va
servi ca model pentru Moise al lui Michelangelo. Donatello lucrează în
colaborare cu breslele din Florenţa, care comandă la diferiţi
sculptori statuile patronilor lor pentru biserica Or San
Michele. Donatello dobândeşte un mare prestigiu prin

3
realizarea statuilor în marmoră ale Sfântului Petru, Sfântului
Marcu şi Sfântului Gheorghe (1411-1416). Fidelitatea faţă de
realitate şi naturaleţea figurilor, armonia proporţiilor şi
raportarea fragmentelor la întreg dau impresia că sculptorul
şi-ar fi realizat operele după modele. Relieful de pe
piedestalul statuii Sfântului Gheorghe, pentru breasla
armurierilor, care reprezintă lupta sfântului cu balaurul, este
cea mai mare inovaţie a statuii. Sunt aplicate aici pentru
prima oară regulile perspectivei în compoziţie.
Donatello a fost artistul socotit un revoluţionar al
limbajului sculptural. Şi el a abordat tema Cantoria (inspirată
din Psalmul 150 al lui David), dar factura lui este mai
complexă şi mai curajoasă. A relaţionat figurile dansante cu
elemente de arhitectură (baluştri) ca într-un contrapunct
muzical, dîndu-le expresia unei explozii de vitalitate. În plus,
pentru a spori complexitatea tehnicii, plachează colonetele
,şi fundalul cu mozaic policrom, fapt ce amplifică exuberanţa
temei. Dar lucrarea care a însumat calităţile noilor orientări
umaniste a fost David (1432). Figura personajului biblic este
redată ca nud, asemeni celei a lui Adam din fresca lui
Masaccio. Lucrată în spiritul statuarei antice greceşti,
lucrarea reia contraposto-ul accentuat, uşor efeminat,
contemplativ, al clasicităţii tîrzii de tip Praxiteles. Formele
sunt modelate cu o delicateţe ce aminteşte de maestrul său,
Ghiberti, dar armonia, liniştea şi eleganţa întregii atitudini, şi
mai ales siguranţa de sine interiorizată, toate acestea
dovedesc pătrunderea ei de suflul umanist al epocii. O altă
lucrare a lui Donatello de o importanţă deosebită pentru arta
sculpturală renascentistă este statuia ecvestră a unui vestit
condottiere denumit Gattamelata şi care domină piaţa din
faţa catedralei din Padova (1444). Donetello face o
adevărată demonstraţie de măiestrie ce frizează
perfecţiunea artistică şi tehnică. Pentru prima data în epoca
Renaşterii, statuara antică (la Roma s-a păstrat statuia
ecvestră originală a împăratului Marc Aureliu) este egalată
ca tehnică şi depăşită ca şi complexitate a concepţiei
compoziţionale. Rigoarea geometrică a raporturilor formale,
claritatea echilibrului dintre masele sculpturale şi golul pe
care îl desenează în spaţiu fac din acest monument una din

4
expresiile cele mai desăvîrşite ale spiritului renascentist.

Andrea del Verrocchio


[1435- 1488] a fost un sculptor, fierar şi pictor care a lucrat
la Curtea lui Lorenzo de Medici în Florenţa, iar printre elevii
s-au numărat Leonardo da Vinci, Perugino şi Botticelli dar l-a
influenţat şi pe Michelangelo. Încă nu a fost confirmat faptul
că a fost ucenicul lui Donatello, însă se ştie că în jurul anului
1460 a lucrat alături de Filippo Lippi.
Andrea Verrocchio, cunoscut si sub numele de Andrea di Michele di
Francesco de' Cioni a fost un important sculptor si pictor italian.El a fost
unul dintre cei mai cautati sculptori ai renasterii,avand propriul sau
atelier.Este sculptorul care scoate in evidenta imaginea eroului ,astfel cea
mai cunoscuta lucrare a sa este David.Aceasta reflecta o schimbare de
viziune:trupul este energic,tanarul este elegant imbracat iar atitudinea sa este
mandra,reflectand vointa si putere.Chipul este animat de un suras misterios.
Andrea Verrocchio reia si el modelul statuii ecvestre.Lucrarea sa Il Colleoni
realizeaza imaginea perfecta a mandriei si puterii .Incordarea calului si
atitudinea mandra si aroganta a personajului pun in valoare forta fizica si
cinizmul.
In materie de pictura, „Fecioara cu pruncul" este singura
lucrare semnată de Verrocchio iar începând cu 1470 s-a
dedicat sculpturii. Conform spuselor lui Vasari, între 1474-
1475, a fost asistat la lucrarea „Botezul Cristului," de
Leonardo da Vinci pe atunci un copil, care s-a ocupat de
pictarea fundalului dar a pictat şi un înger în partea stângă
care a excelat calitativ faţă de restul lucrării iar Verrocchio
nu s-a mai atins de pensule de când a fost întrecut de
ucenicul său.
Cu Andrea Verrocchio se abordează sculptura din a
doua parte a secolului XV. Deşi mai puţin novator în viziune
decît Donatello, Verrocchio reprezintă noul tip de artist al
Renaşterii florentine mature: om de cultură complex,
polivalent ca şi formaţie artistică, avea un vestit atelier în

5
care au ucenicit, printre alţii, Leonardo da Vinci şi Perugino.
Mai mult decît învăţarea unui excelent meşteşug, Verrocchio
le oferea elevilor săi o educaţie artistică de calitate, le
deschidea orizontul cultural conform idealurilor umaniste de
la curtea lui Lorenzo de Medici. Dintre lucrările sale
importante amintim versiunea statuii lui David, dar mai ales
ecvestra sa numită Il Colleoni din Veneţia.

Luca della Robbia este un alt


important sculptor al Renasterii Florentine, membru al unei prestigioase
familii de sculptori si ceramisti florentini. O lucrare
reprezentativă este Cantoria, un amplu relief terminat în
1438, executat pentru catedrala Santa Maria del Fiore.
Inspiraţia antică este evidentă în modelarea personajelor şi
în atitudinea lor, dar ritmul alert, dansant, farmecul
naturaleţii şi graţia curteană, toate acestea sunt de factură
renascentistă.
Della Robia a dezvoltat sculptura in teracota, facand astfel lucrarile
mult mai durabile in aer liber, adecvate pentru exterioarele cladirilor. Opera
sa este de remarcat pentru farmecul ei, mai degraba decat pentru teatralitate
si expresie. O teracota impresionanta a lui Luca della Robbia, de pe la 1460
este Madona cu marul, unde Maria apare ca o fetiscana naiva, un pic confuza
si neajutorata (un copil cu copil ), expresia ei facand un izbitor contrast cu
privirea foarte vie si fara temeri a pruncului Iisus. E o lucrare emotionanta in
felul ei, chiar daca ignori toata incarcatura religioasa (sau mai ales daca o
ignori).
Luca della Robbia a fost comparat de catre compatriotul sau Leon
Battista Alberti, datorita geniului cu alti sculptori precum Lorenzo Ghiberti
sau Donatello, cu arhitectul Flippo Brunelleschi si cu pictorul Masaccio.
Lucrand cu asistenti, inclusiv cu membri ai familiei sale Luca della
Robia a creat un numar impresionant de reliefuri si piese de altar pana la
sfarsitul vietii. Sculptorul a murit in Florenta in februarie 1483.

6
Michelangelo
Buonarroti (n.6 martie 1475, Caprese, Provincia
Arezzo - d.18 februarie 1564, Roma), alături de Leonardo da Vinci, este
cel mai important artist în perioada de vârf a Renaşterii italiene.
Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură,
desen, sculptură şi arhitectură. A scris şi poezii, în special în
genul sonetului şi madrigalului.
Sculptura a reprezentat intotdeauna marea pasiune a lui
Michelangelo. În anul 1504, graţie grupurilor statuare Pietà şi
David, dobândise deja renumele de sculptor atât la Roma cât
şi la Florenţa.
Pietà din 1499, realizată de Michelangelo la vârsta de 24 de ani,
se îndepărtează cu mult de modul tradiţional de prezentare a
Fecioarei Maria, care apare foarte tânără, cu trăsături
imaculate. Suferinţa ei înobilează dragostea şi frumuseţea,
cufundată în durere, stă cu capul uşor aplecat, ţinând tragic
în braţe trupul inert al fiului, care pare să curgă ca o undă de
pe genunchii ei. Sculptura s-a dovedit a fi o capodoperă a
genului şi contemporanii au recunoscut imediat geniul
artistului.
Statuia lui David (1501-1504) a fost realizată din însărcinarea
consiliului municipal al Florenţei. David apare ca un personaj
plin de energie şi forţă, chipul minunat finisat şi privirea
îndreptată către stânga îi conferă un aspect hotărât şi brav.
Cioplit într-un bloc de marmoră având o înălţime de patru
metri, personifică forţa şi siguranţa. A fost nevoie de trei zile
pentru a transporta statuia în piaţa Signoria din centrul
Florenţei. În anul 1873, pentru a-l proteja de intemperii, originalul va fi
mutat în interiorul Muzeului Academiei de Belle-Arte, locul lui din piaţă
fiind ocupat de o copie.
Alte opere sculpturale ale lui Michelangelo sunt Moise (în biserica San
Pietro in Vincoli, Roma), Sclav înlănţuit şi Sclav murind
(prevăzuţi pentru mausoleul papei Iuliu al II-lea, în prezent în

7
Muzeul Luvru di Paris), grupul statuar Ziua şi Noaptea, Amurgul
şi Aurora la mormântul lui Giuliano de Medici, Il Pensioroso
(Gânditorul) reprezentându-l pe Lorenzo Magnificul, grupul de sclavi (aşa
zişii Giganţi), sculpturi neterminate aflate în Muzeul
Academiei din Florenţa. Ultimele sculpturi cu tema Pietà se
deosebesc de cea din tinereţe printr-un dramatism impresionant.

Sculptorii renascentisti au contribuit la dezvoltarea artei, aducand


noutate, prospetime si viziune creativa. Impreuna cu artistii din pictura,
muzica sau arhitectura, Renasterea a dat un suflu nou artei, progresand in
toate domeniile. Poate ca fara Renastere nu am mai fi ce suntem azi, poate
nu am putea aprecia arta in sensul ei adevarat, instinctiv dar adevarat.

S-ar putea să vă placă și