Sunteți pe pagina 1din 8

PSIHOLOGIE MEDICALA CURS NR 1 Psihologia persoanei bolnave Nu exista boli, ci bolnavi.

Hippocrat Definitie-conform opiniei lui Paul Porescu Neveanu-psihologia medicala este obiect de studiu al psihologiei bolnavului si al relatiilor sale cu ambianta , legaturile sale subiective cu personalul medicosanitar si cu familia , al rectiei psihice a bolnavului fata de agresiunea somatica si /sau psihica (posibila generatore de boala) si mijloacele psihice de tratament. -este un subdomeniu al psihologiei sanatatii , destinat in primul rand studiului factorilor psihologici in experienta bolii. OMS-a definit sanatatea nu doar prin absenta bolii ci si prin existenta unei stari de bine si confort psihologic , somatic si social al individului : - dpv patologic: stare de integritate somatic - dpv clinic: lipsa simptomelor - dpv bolnav: stare de bine Boala- fenomen biologic, social si cultural Boala este un fenomen social: - prin definiie difer de la comunitate la comunitate i n funcie de perioada istoric; - prin origine munca, status-rolul, nivelul de trai, nivelul cultural i igienic al societii respective influeneaz starea de boal; - prin consecine la nivel relaional, microsocial, macrosocial (ex.epidemiile); - prin atitudinile colective pe care le suscit. Biologic, boala este o stare a organismului sau unei pri a unui organism n care funciile sunt afectate sau deranjate, datorit unor ageni din mediul intern sau extern. Clinic, boala nu este doar o sum de simptome sau acuze pur somatice, ci este un proces care afecteaz viaa psihologic a subiectului, ca reacie a lui la boal. Ca particularizare a strii de boal, boala psihic intereseaz ntreaga fiin uman, n componenta sa biologic, axiologic i social. Ea implic o restructurare a personalitii n raport cu afeciunea i cu mediul, astfel nct genereaz noi modele comportamentale. Diferena dintre starea de sntate psihic i cea de boal psihic nu este una de grade, de nuane, ci una de calitate. Boala psihic este expresia dinamic a interferenei complexului de factori negativi, biologici, psihologici i sociali. Orice fiin uman este preocupat n mod intim de boal, ca ameninare potenial, ca realitate pe care o poate tri sau ca suferin a unei fiine dragi. Boala dobndete n mod necesar sens doar n istoria unui subiect: - acest sens al bolii poate decurge din bulversrile i efectele rupturii n continuitatea vieii, generate de apariia bolii; - declanarea bolii semnific rspunsul unei personaliti la confruntarea cu o situaie trit ca traumatic i la bulversrile sau dezorganizrile echilibrului su psihic, care urmeaz situaiei traumatice. Aceast relaie intim a bolnavului cu boala, tradus prin aa-numita complicitate a bolnavului cu boala sa, se exprim i se organizeaz n funcie de personalitatea bolnavului i de reprezentarea bolii, generate de cultur. n orice cultur (societate) exist o anumit reprezentare a bolii i, deci, a normalului i patologicului. Jeammet vorbete despre 2 curente mari n ceea ce privete reprezentarea social a bolii: 1

a) o concepie ontologic a bolii, care confer bolii o existen autonom, boala existnd independent de organismul care o suport i atacnd organismul din exterior; b) boala ca reacie, a organismului i a individului n totalitatea lor, la o perturbare a echilibrului acestuia. Boala ar fi, deopotriv, expresia personalitii bolnavului i a dezechilibrelor sale interne, ea constituind, deja, un efort de adaptare. Boala nu este n mod necesar inamicul care trebuie nvins, ci necesit o alian terapeutic sau, cel puin, o nelegere a rolului pe care ea l joac n stabilirea unui nou echilibru al organismului. n practica medical, cele dou curente apar ca fiind complementare. Prima concepie asupra bolii este mai optimist, conducnd la atitudini mai combative dect cea de-a doua: trebuie respins din organism microbul, parazitul, reprezentarea rului. Activitatea terapeutic este vzut ca un rzboi i gsirea unui duman comun susine aliana dintre medic i pacient. Dar realitatea medical vine s nuaneze uneori aceast poziie comod, util uneori, dar periculoas dac este singura folosit. Cea de-a doua concepie este mai exigent n acest plan. Rul este n noi, dar avem posibilitatea natural de a ne restabili starea de echilibru. Pentru aceasta, trebuie s cunoatem ceea ce ne perturb din interior i jocul de fore care acioneaz n noi. Individul este implicat n tulburarea sa, dar i n vindecarea sa. Incidenele practice ale acestei concepii sunt foarte importante. Ea comport, ns, i riscuri, putnd duce la poziii contrare, dar n fapt similare: sentimentul de atotputernicie a psihicului (cel care vrea, nu este bolnav), cu negarea importanei factorilor genetici, biochimici, fiziologici, sau, din contra, un sentiment de fatalitate i de laisser-faire . n cele dou cazuri, aceste atitudini trimit la o poziie psihologic comun: refuzul relativitii i a limitelor puterii noastre , reflectnd absena doliului iluziei infantile a realizrii posibile a tuturor dorinelor noastre. Optimismul irealist i pesimismul din principiu, care previne orice decepie posibil, sunt cele dou atitudini reacionale posibile la o poziie incontient comun. Corolarul este refuzul riscului i al nfruntrii dificile i conflictuale a unei realiti care ne scap, n parte, de sub control. Boala implic: - trire subiectiv neplcut, o suferin uman (illess) - o serie de tulburri somatice, fizice (disease) - specifice (ex. Palpitaiile la bolnavi cardiaci, sputa mucopurulent n broite, etc) - nespecifice (insomnii, astenie, anxietate, etc) - consecine socio-profesionale - limitarea capacitii de munc, - pierderea rolurilor sociale, a drepturilor i obligaiilor sociale, - schimbri relaionale, maxime la persoanele internate RSPUNSURI EMOIONALE N FAA BOLII: - iritabilitate, furie - negare parial sau total - depresie - anxietate - resemnare, etc RSPUNSURI COMPORTAMENTALE N FAA BOLII - infantilizarea cu regresie comportamental i emoional (egocentrism, dependena de anturaj, predominana afectelor, a agresivitii, depresiei, gndirii magice, etc) - evaziunea i fuga de responsabiliti - exaltarea Eului (narcisism primar), mai ales la cei cu un nivel cultural i intelectual mai redus - contagiunea informaional favorizat de scderea simului critic i anxietii - ntr-ajutorarea uman 2

Semnificatia psihologica a bolii Boala nu poate fi reductibila la caracterul ei strict medical. Fiind in suferinta ea presupune o anumita traire si o anumita atitudine subiectiva din partea bolnavului care intereseaza intreaga sa personalitate. S u f e r i n t a n u e s t e n i c i o d a t a i z o l a t a s a u s i n g u r a . C o m u n i c a r e a s u f e r i n t e i inaugureaza actul medical. Ea stabileste intalnirea dintre medic si bolnav. Din a c e s t e c o n s i d e r e n t e , s u f e r i n t a n u e s t e e c h i v a l e n t a c u b o a l a . S u f e r i n t a reprezinta situatia traita de bonav ca pe o stare particulara proprie, intima acestuia. Boala este rezultatul medicalizarii suferintei de catre medic. Suferinta este interioara, pe cand boala este suferinta exteriorizata, obiectivata. Pe aceste considerente trebuie sa discernem, dincolo de aspectul pur medical al bolii, si o dimensiune antropologica a acesteia (F.Laplantine). Psihologia medicala, s e axeaza in principal pe suferinta, ca fenomen sufletesc limita. Efortul de a constitui modele ale bolii consta in a identifica, in prezenta unui discurs, nucleul de semnificatie exprimat, plecandu-se de la o optiune etiologica sau terapeutica (F.Laplantine). Caracteristicile principalelor modele ale bolii sunt: 1) Modelul ontologic presupune faptul ca boala este un accident ontologicin existenta sau psiho-grafia persoanei umane. 2) Modelul relational, implica o tulburare a raportului normal/patologic si se manifesta prin urmatoarele forme: a) boala ca ruptura a echilibrului dintre om si el insusi, b) boala ca ruptura a echilibrului dintre om si natura, c) boala ca ruptura a echilibrului dintre om si mediul sau social. 3) Modelul exogen considera boala ca pe un accident datorit a actiunii unui element strain, real sau simbolic, care actioneaza asupra persoanei umane din exteriorul acesteia 4) Modelul endogen consta in inversarea modelului precedent in contrar 5) Modelul aditiv, considera boala ca pe o prezenta straina care a penetrat in interiorul persoanei umane 6) Modelul substractiv, este opusul modelului aditiv. 7) Modelul malefic, considera boala ca reprezentand o stare de rau absolut , o stare nociva, nedorita de persoana. 8) Modelul benefic, reprezinta opusul modelului precedent. Boala devine o sursa de cunoastere a persoanei cu o valoare particulara. Modelul biopsihosocial Engel (1977) elaboreaza modelul biopsihosocial pentru studiul interactiunii dintre minte si corp. Acest model postuleaza ca orice stare de boala sau de sanatate este consecinta a interactiunii factorilor biologici, psihologici si sociali. In medicina contemporana modelul biomedical este din pacate predominant .El a influentat gandirea in practica medicala de sute de ani si sustine ca orice boala se explica prin procese somatice aberante , precum dezechilibre biochimice , anomalii neurofiziologice . Factorii psihologici si sociali sunt considerati independenti de acest proces al bolii. Modelul biomedical este reductionist : * se focalizeaza exclusiv asupra proceselor organice implicate in boala, * considera mintea si corpul entitati distincte si * ia in considerare mai mult boala decat sanatatea Exista factori psihologici si sociali care explica de exemplu din sase oameni predispusi la anumite boli , numai doi fac boala , iar modelul biomedical nu acorda atentie factorilor psihologici si sociali care influenteaza tratamentul si vindecarea . Relatia medic-pacient este de asemenea neglijata de modelul 3

biomedical , desi aceasta relatie conduce adesea la rezultate diferite in conditiile aceluiasi tratament medical competent. In activitatea clinica exista cateva implicatii ale modelului biopsihosocial. * Modelul arata ca diagnosticul ar trebui pus tinandu-se cont de interactiunea tuturor factorilor in producere starii de sanatate sau boala. * Prescriptia pentru tratament ar trebui de asemenea sa tina cont de cele trei seturi de factori. Pentru asta, lucrul in echipa este extrem de important. *Modelul biopsihosocial abordeaza expilcit relatia medic pacient care poate imbunatati mult si utilizarea de catre pacient a serviciilor medicale si eficacitatea tratamentului si timpul de vindecare. Putem intelege obiceiurile , comportamentele sanatoase ori nocive numai in contextul lor psihologic si social. De exemplu in cazul unui om de afaceri de 40 de ani care a suferit un infarct miocardic , modelul clasic biomedical ar aborda problema stabilind tratamentul medicamentos adecvat. Modelul biopsihosocial s-ar interesa de obiceiurile si practicele acestui om, care au contribuit la instalarea infarctului de miocard. Tratamentul s-ar focaliza pe exercitii fizice, reabilitare , traning in tehnici pentru reducerea stresului si recomandarea unui program care sa-l ajute sa se lase de fumat. In plus o astfel de evaluare poate privi si catre mediul sau social. S-ar putea de exemplu descoperi ca petrece prea putine momente alaturi de cei semnificativi pentru el si i s-ar recomanda sa intensifice interactiunile sociale pozitive ca scop aditional in reabilitarea lui. Conceptul de somatizare Termenul de somatizare a fost introdus de Stekel la inceputul sec. XX si descrie o nevroza adanc inradacinata si inrudita cu mecanismul mental al conversiei .Somatizarea este , in general definita ca procesul prin care oamenii cu probleme psihosociale si emotionale isi articuleaza problemele in mod principal prin simptome fizice. Conceptul de somatizare presupune ca individul sa ceara ajutor pentru un simptom fizic si sa aiba o dereglare psihologica diagnosticabila. In practica , definitia este de asemenea utilizata pentru descrierea acelor indivizi care se prezinta cu simptome neexplicabile medical, dar care nu au probleme psihologice , ci, mai degraba , au pareri anormale , ciudate sau nesanatoase in legatura cu durerile inexplicabile in piept si sindromul colonului iritabil. Robbins si Kirmayer(1991) au distins trei tipuri de somatizare: -somatizarea ca simptome neexplicate medical -somatizarea ca o grija inrudita cu ipohondria, tendinta de a te ingrijora in legatura cu faptul ca o persoana sufera sau este vulnerabila la boli fizice grave -somatizarea ca prezenta somatica a unei dereglari psihologice Cele trei variaza in spatiul simptomelor somatice , al nelinistii in legatura cu simptomele reale sau imaginare si in cel al dereglarilor psihologice. Clasificarea tulburarilor somatoforme contine patru idei principale folositoare in intelegerea problemelor individului : 1. Individul trece printr-o gama de simptome sau probleme fizice. 2. In timp ce unele din aceste simptome se pot apropia de cele ale unei boli serioase , individul este posibil sa nu sufere de acestea. 3. In ciuda acestora, individul crede ca factorii fizici explica partial sau in intrgime simptomele. 4. Este probabil ca o arie larga de factori psihologici sa fie implicati in cauzarea , mentinerea sau exacerbarea simptomelor. Un numar mare de oameni trec prin simptome neexplicate din punct de vedere medical :de exemplu , aproape 15%-20% din populatia tarilor vestice poate suferi de sindromul colonului iritabil la un moment dat, iar durerile atipice in piept sunt prezenta la aproape jumatate din pacientii clinicilor cardiace si de urgenta. La o prima privire comportamentul unui individ care poate intruni criteriile pentru o dereglare somatica este aparent normal: se plange de suferinte fizice si consulta doctorul pentru analize , tratamente si pentru 4

a intelege ce are. Multi dintre noi au consultat la un moment un doctor in legatura cu un simptom care s-a dovedit mai tarziu a fi benign si inofensiv. Cu toate acestea , privit in ansamblu , individul poate avea o viata plina de nemultumiri din punct de vedere fizic si poate utiliza frecvent medicamente fara prescriptie , acestea sugerand probleme si in cazul individului dar si in cazul managementului medical. Persoana se poate consulta si poate discuta despre problemele sale fizice in mod frecvent , folosind nu numai sistemul medical conventional ca o sursa de sfat si asigurare , dar si prietenii si familia , mass- media si practicantii de medicina alternativa . Parerile altora si rezultatele analizelor si controalelor repetate nu influenteaza cu mult simptomele sau comportamentul individului. Problemele sunt de multe ori aparente in timpul adolescentei si acompaniate de greutati sociale si personale de-a lungul vietii. Comportamentul de bolnav Conceptia despre boala a parcurs un lung drum pentru a se desprinde in timpurile moderne de conceptiile irationale care confundau vindecarea cu magia. Boala este conceptualizata in mod diferit , in functie de contextul aparitiei, momentul de viata, trasaturile de personalitate , mediul socio-cultural , bagajul informational si antecedentele pacientului. Uneori , conceptia despre boala este realista , bazata pe informatii stiintifice; alteori insa , conceptia despre boala e grevata de imixtiunea unor prejudecati aberante sau chiar obscurantism .Din ratiuni didactice , aceste conceptii pot fi descrise separat , desi in situatii concrete ele sunt traite ca un amalgam : * boala este considerata un eveniment de viata (desi inoportun si nedorit ) ce intra in categoria situatiilor normale . Oricine se poate imbolnavi , oricare individ a mai trecut prin experiente de boala intercurenta sau experiente fiziologice dureroase (travaliul de la nastere). O astfel de conceptie realizeaza o mobilizare adecvata a fortelor de rezistenta somatica si psihica a pacientului impotriva bolii si consecintelor sale; * boala este vazuta ca o entitate de sine statatoare , care exista independent de organismul care o gazduieste si care ataca din exterior . In acest sens , boala capata simbolul unui dusman care coabiteaza cu persoana si o distruge ; Multi pacienti se considera victime fara vina si de aceea isi mobilizeza toate fortele intr-o atitudine de combatere a raului. * boala este vazuta ca o situatie rusinoasa , de slabiciune , de inferioritate , deoarece presupune intotdeauna suferinta fizica si psihica, determinand implicit o afectare functionala si o pierdere de rol social. Se traduce , pe plan subiectiv, prin emotii negative de tip complex de inferioritate , stima de sine scazuta , rusine . Boala restrange autonomia individului , ii limiteaza libertatea de alegere ; * stigmatizarea nu apare intotdeauna , dar atunci cand este prezenta poate fi pusa in legatura cu o boala venerica (SIDA, sifilis) sau puternic invalidanta , care poate conduce la dependenta de ingrijiri medicale (cancerul, hemiplegiile, paraplegiile) * boala , mai ales cand aceasta este de lunga durata sau maligna , este interpretata ca o pierdere , provocand o reactie psihiologica , apropiata de reactia de doliu. O pierdere iremediabila e considerata pierderea anumitor organe , ca in mastectomie , histerectomie , situatie fata de care femeile reactioneaza prin depresie. In schimb , alte operatii (gastrectomie ) nu simbolizeaza in aceeasi masura pierderea unei caracteristici definitorii pentru aceea persoana. * in conceptia crestina , boala este vazuta ca o pedeapsa meritata , atunci cand aceasta este consecinta unui pacat. Daca bolnavul considera ca este fara pacat si sufera de o pedeapsa nemeritata divinitatea il salveaza de la alte situatii sau posibiltati de pacatuire . Consecinta fatalismului religios poate fi o atitudine de resemnare , de pasivitate in fata boill, de neinterventie in vointa divina; * tot cu sens spiritual , unele persoane confera prezentei bolii in existenta lor o valoare supraumana semn al vointei divine.Aceste persoane coabiteaza cu boala, o includ in persoana si in destinul lor. De cele mai multe ori , comportamentul este fatalist si pasiv. nu apeleaza la mijloace moderne de vindecare , ci doar la rugaciune si meditatie spirituala. * boala poate fi considerata chiar un beneficiu pentru persoanele care au interesul sa-i manipuleze constient pe cei din familie sau din anturaj , cu scopul concret de a obtine avantaje emotionale sau economice. 5

COMPORTAMENTUL DE BOLNAV (ILLNESS BEHAVIOR)- presupune capacitatea individului de a-i percepe starea deboal, de a o interpreta adecvat i de a lua decizii care faciliteaz nsntoirea. Oscileaza ntre un pol de normalitate i unul de exagerare, catastrofizare - Factori de meninere a comportamentului de bolnav: - Trsturile de personalitate (depresia, hipocondria, anxietatea) - Educaia (nvai s se plng sau dimpotriv, s nu spun nimic) - Modelul cultural - Starea socio-economic (asigurrile de sntate, etc) - Beneficiile secundare - frica de moarte, etc In functie de atitudinea fata de boala , de reactia sau de raspunsul individului fata de boala, comportamentul de bolnav poate fi de doua tipuri : adaptativ sau dezadaptativ: *adaptarea la boala si la situatia generata de boala este sarcina cea mai importanta pe care trebuie sa o indeplineasca psihismul persoanei bolnave. *respingerea e un raspuns obisnuit in faza de instalare a bolii , manifestandu-se prin ignorarea unor simptome somatice (ex.durerea abdominala difuza), etichetate ca minore sau interpretate eronat. Daca pentru inceput respingerea bolii , nerecunoasterea bolii are un caracter adaptativ , de reducere a anxietatii si panicii, pe masura ce negare bolii tinde sa se permanentizeze , reactia psihologica devine maladaptativa si are potentia de periculozitate pentru viata bolnavului. *dependenta de boala se manifesta la acei indivizi care exagereaza simptomele bolii si diminueaza efectele favorabile ale tratamentului , la cei care utilizeaza boala ca mijloc de autovalorizare , pentru a beneficia de atentia celor apropiati . *reactiile depresive sunt cele mai frecvente , mai ales din momentul in care persoana bolnava incepe sa inteleaga , in intregime , semnificatia si consecintele bolii. Odata instalata depresia , ea devine un factor de agravare a bolii somatice. Statutul si rolul social al persoanei bolnave Rolul de bolnav incepe sa fie jucat dupa declansarea maladiei, odata cu dobandirea (obiectiva ) a statutului de bolnav. Rolul de bolnav implica un comportament specific , definit prin; -scutirea de responsabilitati care deriva din rolurile sociale , profesionale , familiale; -cererea ajutorului celorlalti , comportament care poate oscila intre asumarea exagerata a rolului de bolnav si respingerea ajutorului din cauza instalarii complexelor de inferioritate; -obligatia bolnavului de a considera starea sa indezirabila si de a coopera pentru vindecare; - obligatia pentru bolnav de a cere ajutor specializat , competent pentru vindecare , ceea ce implica acceptarea diagnosticului si mai ales a tratamentului. Factorii care contribuie la conturarea personalitatii pacientului varsta , sexul, factorii genetici, particularitatile tipologico-caracteriale , inteligenta , bagajul de informatii, instruirea , competentele profesionale, statutul marital, -joaca un rol foarte important in trairile emotionale declansate de boala. Aparitia bolii nu este acceptata in acelasi mod de catre toti indivizii. Unii indivizi , echilibrati emotionali si cu nivel de cultura medicala satisfacator , recunosc si accepta boala in mod rational si au un comportament prosanogenetic . Alti indivizi , cu trasaturi de personalitate anxiosii, suspiciosii, obsesionalii, depresivii - desi accepta boala , o fac intr-un mod disproportionat , exagerand mult contextul organo- lezional si consecintele acestuia. Acceptarea bolii - presupune o atitudine de dependenta si conformitate fata de echipa medicala , fata de procedurile de investigare si tratament. 6

Negarea bolii -presupune o atitudine de refuz a bolii reactionand prin mecanisme inconstiente de aparare ; Ignorarea bolii -desi observa schimbari in functionarea organismului nu acorda importanta , amana decizia de control , in speranta ca totul este trecator si lipsit de gravitate. Mecanismele de aparare in boala Mecanismele de aparare sunt procese psihice inconstiente cere vizeaza reducerea sau anularea efectelor neplacute ale pericolelor reale sau imaginare , remaniind realitatea interna si/sau externa si ale caror manifestari comportamente , idei sau afecte pot fi constiente sau inconstiente .(Serban Ionescu) Mecanismele de aparare , in cazul aparitiei unei imbolnaviri , sunt raspunsuri psihologice care ajuta persoana sa se protejeze de anxietatea generata de realitatile externe .Dintre acestea , putem mentiona regresia , represia , negarea defensiva , proiectia. In mod obisnuit , dupa o prima faza de revolta , de negare defensiva , urmeaza faza de integrare progresiva a evidentei bolii in viata personala a pacientului. Adoptare unor mecanisme mai eficiente de aparare (cum ar fi intelectualizarea , sublimarea) presupune timp si maturizare psihologica. Regresia Orice boala, orice traumatism antreneaza o reactie de protectie naturala , deoarece orice organism are tendinta de a se retrage in caz de agresiune sau suferinta . La omul bolnav , aceasta retragere in sine antreneaza aparitia unui comportament infantil caracterizat prin egocentrism, reducerea punctelor si a domeniilor de interes,dependenta de anturaj si prevalenta unui mod de gandire de tipul gandirii magice. Regresia afectiva si comportamentala duce la adoptarea unor comportamente infantile , prin exteriorizarea teatrala a suferintelor, prin folosirea tonului tiranic sau dimpotriva , plangaret , prin atitudinea copilaroasa fata de cei din jur. Exprimarea afectelor negative se face prin crize de nervi (de plans, de furie, de agresivitate ), prin anxietate si depresie , prin amenintari su sinuciderea. Negarea defensiva Mecanismul negarii maladiei prin diverse grade de negare a bolii si, implicit , a consecintelor sale, pana la refuzul complet al existentei acesteia. De cele mai multe ori negarea defensiva nu se manifesta intr-o maniera deschisa si explicita , ci, de cele mai multe ori, printr-un refuz inconstient , camuflat , al evidentei bolii. La randul lui, camuflajul se manifesta prin lipsa de complianta la exigentele tratamentului sau prin persistenta unor deprinderi periculoase (fumatul ) sau a regimului intens de activitate profesionala , chiar si la persoane care sufera de boli grave cardiovasculare (ex.infarct). Represia Represia , initial denumita refulare , este mecanismul prin care gandurile, amintirile legate de evenimentul traumatizant sunt refulate , adica sunt excluse din campul constiintei. Represia, ca mecanism de aparare , actioneaza pentru a exclude din campul constiineti actuala un continut neplacut generator de anxietate , cum ar fi constientizarea unei stari de boala. De aceea , im medicina se intalnesc multi pacienti care consulta medicul penrtu un anumit tip de simptome , cu potential alarmant in ceea ce priveste prognosticul (de ex. dureri precordiale, rectoragii). Proiectia Pacientul , in cautarea unei modalitati eficiente de a evita reactia catastrofica , transfera aspectele realitatii Self-ului (inclusiv prezenta bolii) asupra unei alte persoane.Astfel, el este in stare sa sustina ca i se vrea raul , ca medicul l-a imbolnavit prin tratamentele administrate sau ca nu i s-au acordat medicamentele cele mai adecvate. In cazul aparitiei delirului paranoid de persecutie , pacientul este convins ca familia s-a inteles cu medicii ca sa fie omarat. Intelectualizarea In contextul bolii , intelectualizarea apare ca urmare a separarii intrapsihice a emotiilor de gandire , generand astfel reprimarea fie a cognitiilor , fie a trairilor emotionale legate de boala. Aparent , pacientul nu este emotionat de aflarea diagnosticului si nici de prognosticul bolii sale-chiar daca e vorba de cancer. Pacientul vorbeste despre boala sa in termeni stiintifici , se documenteaza din multiple surse , pare a 7

constientiza sansele de supravietuire pe care le are. Dar, in spatele acestei masti , exista emotii profunde , care sunt reprimate in asa masura, incat nu pot capata expresie emotionala personala. Sublimarea Sublimarea este un mecanism matur de aparare , prin care conflictele intrpsihice inclusiv angoasa de moarte sunt transformate in scopuri superioare . Instinctele autodistructive , anxietatea , depresia sunt convertite in activitati artistice , creative , umanitare Bibliografie Cosman D.,2010, Psihologie Medicala, Editura Polirom Iamandescu,I.B.,1997, Psihologie Medicala,Editura Infomedica Sanders,D.,1996,Counseling for Psychomatic Problems, sage Publication Stoudemire,A.,1990,Biopsihosocial Assessment and Casa Formulation ,Clinical Psychiatry for Medical Students Seligman,M.E.P. & Csikszentmihalyi,M.,2000,Positive psychology, An Intrduction American Psychology Tudose,F.,2000,O abordare moderna a psihilogiei medicale , Editura Infomedica Taylor,S.,1999,Health Psychology,Boston McGraw-Hill