Promisiunea unilaterala.

Reglementata prin dispo art 1327, promisiunea unilaterala este inteleasa ca fiind actul juridic facut cu intentia de a obliga independent de acceptare si care leaga numai pe autor in conditiile in care destinatarul poate refuza dreptul astfel nascut. Desi, in principiu, revocabila pentru a nu se ajunge la situatii de revocare intempestiva a promisiunii si a se creea astfel prejudicii destinatarului ce poate intentiona sa o accepte, s-a prevazut ca atunci cand autorul actului nu a stipulat expres un termen, promisiunea sa fie considerata pentru o anumita durata potrivit cu natura obligatiei si cu imprejurarile in care a fost asumata. O asemenea obligatie de a mentine promisiunea pentru un anumit interval de timp instituie o limitare a exercitiului dreptului de a revoca oferta, fiind menita sa asigure evitarea abuzului de drept care s-ar putea produce dintr-o revocare intempestiva. Promisiunea publica de recompensa. Aceasta este actul unilateral prin care cel care promite in mod public o recompensa in schimbul executarii unei prestatii este obligat sa faca plata chiar daca prestatia a fost executata fara a cunoaste promisiunea. Promisiunea publica de recompensa este o apicatie a teoriei angajamentului unilateral, intrucat promitentul isi asuma in mod unilateral obligatia de a plati recompensa daca tertul caruia i-a fost destinata promisiunea indeplineste conditiile impuse de catre promitent (respectiv de catre organizatorul concursului). In acelasi timp, atitudinea tertului de a executa prestatia sau de a participa la concurs nu are valoarea acceptarii unei oferte, ci reprezinta simple fapte voluntare si licite de care se poate oricand desista si care nu au valoare juridica decat in temeiul promisiunii publice si numai in masura in care conditiile stipulate in aceasta sunt indeplinite. In cazul in care se pune un anunt in incinta unei incaperi precum un club, anuntul nu mai este o promisiune publica, ci numai daca anuntul era afisat in afara spatiului privat, in fata incintei sau a clubului. Promisiunea de recompensa se datoreaza chiar si in cazul in care tertul a actionat ignorand promisiunea facuta deoarece promitentul este tinut de obligatia unilaterala asumata ori de cate ori un tert a indeplinit prestatia ceruta, nefiind necesar ca tertul sa actioneze in vederea recompensei. Promisiunea publica de recompensa poate fi revocata in aceeasi modalitate in care aceasta a fost facuta publica sau intr-o forma echivalenta, insa aceasta nu va putea produce efecte fata de cel care a executat prestatia mai inainte de revocarea ei. (art 1329 alin 1 si 2 C. Civ.). Dispozitiile legale reglementeaza si posibilitatea acordarii unei despagubiri echitabile (fara posibilitatea de a depasi recompensa promisa), celor care inaite de publicarea revocarii au facut cheltuieli legate de executarea prestatiei, iar dreptul la actiunea in despagubire se prescrie in termen de 1 an de la data publicarii revocarii. Exceptie face promitentul care dovedeste ca prestatia ceruta nu ar fi putut avea loc. Rezerva situatiei in care promitentul dovedeste ca rezultatul cerut nu putea fi obtinut.

Clasificarea contractelor.

Criterii de clasificare. Aceste criterii rezulta din 1171 1177 dupa existenta sau nu a unei obligatii a unei contrapartida in momentul incheierii actului, distingem: contracte sinalagmatice (atunci cand obligatiile nascute din acesta sunt reciproce si interdependente; in caz contrar, contracul este unilateral, chiar daca executarea acestuia presupune obligatii in sarcina ambelor parti; este contract sinalagmatic acela care in ficare parte este de o potriva creditor si debitor al celeilalte parti inca din momentul incheierii contractului, iar reciprocitatea contractelor presupune ca ele sa aiba ca izvor comun acelasi contract) si contracte unilaterale (in cazul contractului aceasta, numai o parte contractanta isi asuma obligatii, deci este creditor, iar cealalta parte debitor, caracterul unilateral al contractului se pastreaza si atunci cand pe parcursul executarii se nasc obligatii si in sarcina celeilalte parti; de exemplu, in situatia contractului de depozit, cand deponentul va trebui sa restituie cheltuielile facute de catre depozitar). Dupa scopul urmarit de catre parti: contracte cu titlu oneros si contracte cu titlu gratuit. Este cu titlu oneros contractul care . Urmareste sa isi procure un avantaj in schimblu obligatiilor avantaje. Avantaje pe care tinda sa-l obtina fiecare parte este de natura patrimoniala, aceasta fiind esential pentru contractele cu titlu oneros (ex contractul de vanzare). Din potriva, atunci cand una dintre parti urmareste sa ii procure celeilalte parti un beneficiu, fara a obtine in schimb un avantaj, contractul este cu titlu gratuit. De data aceasta debitorul se obliga sa presteze in favoarea celeilalte parti, fara a primi insa ceva in schimb (ex: contractul de donatie, contractul de comodat, mandatul cu titlu gratuit). Dupa cunoasterea existentei si intinderii drepturilor si obligatiilor in momentul incheierii contractului, se face deosebire intre contracte comutative si contracte aleatorii. Este comutativ contractul in care la momentul incheierii sale existenta drepturilor si obligatiilor partilor este certa, iar intinderea aceastora este determinata sau determinabila. Contractul aleatoriu este acela care prin natura lui sau prin vointa partilor ofera cel putin uneia dintre ele sansa unui castig si o expunere totala la riscul unei pierderi ce depind de un eveniment viitor si incert (1173 alin 2 C. Civ.). Conform definitiei, existenta si intinderea prestatiilor partilor depind de un eveniment viitor si incert (alea), fie ca acest eveniment este sigur ca se va produce in viitor, dar la momentul incheierii contractului nu se stie cand anume (contractul de renta viagera), fie nu se stie daca evenimentul se va produce, cum este situatia contractului de raspundere civila auto, daca nu se produce riscul asigurat inauntrul termenului. Deci specificul contractelor aleatorii consta in aceea ca inca din momentul incheierii contractului partile se supun sanselor de castig si riscului de a pierde, raportat la un eveniment nesigur si viitor. Dupa rolul vointei partilor in stabilirea contractului: consensulae, solemne sau reale. Contractul este consensual atunci cand se formeaza prin simplul acord de vointa a partilor (1174 alin 2 C.Civ). In cazul contractelor consensuale, vointa juridica poate

imbraca orice forma, ele dand expresiei principiului consensualismului, potrivit caruia ceea ce este relevand pentru constituirea valabila a contractului, este manifestarea consimtamantului liber si neviciat al partilor, fara sa intereseze modalitatea de exteriorizare a acestuia. Este solemn contractul pentru a caruia validitate trebuie indeplinite anumite formalitati cerute de lege. (titlul putativ este ceva imaginar, care nu exista in realitate). Pentru forma valabila a contractelor solemne, este necesar ca vointa partilor sa fie insotita de indeplinirea anumitor formalitati expres prevazute de lege in absenta carora actului nu I se va recunoaste eficienta juridica urmarita de catre parti. De regula, este vorba de forma inscrisului autentic pe care trebuie sa o capete manifestarea de vointa a partilor pentru contractele solemne (contractul de donatie, contractul de ipoteca s.a.). Alteori, chiar forma inscrisului sub semnatura privata constituie conditie de validitate pentru contractul solemn. Contractul real este acela pentru a carui validitate este necesara predarea unui bun al debitorului (art 1174 alin 3 C.civ). Formarea valabila a unor asemenea tipuri de contracte nu se reduce la realizarea acordului de vointa a partilor fiind necesara remiterea unui bun sau unor bunuri de catre o parte (debitor), catre cealalta parte (creditor) (contractul de imprumut de consumatie, contractul de comodat, contractul de depozit). dupa modalitatea in care partile negociaza clauzele contractului, se poate distinge intre contracte negociate si contracte de adeziune. Sunt contracte negociate acelea care constituie regula si care reprezinta rezultatul negocierii al unor discutii libere intre partile contractante. In cazul contractelor de adeziune, conform art 1175 c.civ exista un asemenea contract atunci cand clauzele sale esentiale sunt impuse ori sunt redactate de catre una din parti sau urmare a instructiuniilor sale, cealalta parte neavand decat sa le accepte ca atare. In cazul acesta, optiunea aderentului se reduce intre a incheia sau nu contractul. Dupa structura lor putem distinge intre contracte simple si contracte complexe. In timp ce contractele simple sunt acelea prin intermediul carora se realizeaza o singura operatiune juridica in situatia contractelor complexe, sunt realizate 2 sau mai multe operatiuni juridice. Modalitatea de executare a contractului cadru, in special termenul si volumul prestatiilor, precum si daca este cazul pretul acestora, sunt precizate prin conventii ulterioare.