BOLI EREDITARE

Pana la inceputul secolului XX, ereditatea era considerata o imbinare de continuitate si variatie de trasaturi si caractere. Cum viata fiintei umane incepe in momentul fertilizarii ovulului, putem spune ca manifestarea bolilor ereditare incepe inca din uter, prin malformatii congenitale multiple sau prin dezvoltari de gonade (glande sexuale embrionare). Numarul bolilor ereditare dovedite este in continua crestere. Printre ele, putem aminti pe cele cardiovasculare, diabetul zaharat, epilepsiile, retardul mintal, psihoze majore, ulcere, cancere cu etiologie multifactoriala, obeziatate, stenoza hipertrofica, anencefalie, spina bifida, dislocarea congenitala a soldului, ori HIV. Predispozitia vine din familie O clasificare a bolilor care au o baza genetica ar fi: boli produse de o singura gena mutanta, boli cu aberatie cromozomica detectabila, boli cu ereditate multifactoriala, in care predispozitia genetica se afla in interactiune cu factorii de mediu. Exista si o categorie de boli pentru care factorii genetici sunt foarte importanti, precum obezitatea, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat de tip II. In plus, neoplaziile sau prezenta unor cancere la rudele de gradul I implica un risc mai mare, dar si infectiile virale sau prezenta unor factori de mediu toxici. Sindromul Down Unul dintre cele mai periculoase sindroame ereditare este sindromul Down, cauzele determinante fiind necunoscute. Dar, cel mai frecvent incriminata este varsta mamei. In populatia generala, incidenta acestui sindrom este de 1 la 7 000 de nasteri. Copiii afectati au o dezvoltare psihosomatica intarziata, se nasc frecvent prematur, au malformatii cardiace si/sau digestive si au o imunitate extrem de scazuta. Mai mult, chiar daca reusesc sa ajunga pana la varsta adulta, pot acumula nivelul de cunostinte al unui copil de maximum opt ani. Grav este si faptul ca ei nu pot avea o viata independenta.

Simptomatologia clinic difer n funcie de vrsta la care este examinat pacientul. De obicei sindromul Down este diagnosticat clinic n perioada neonatal sau la sugar datorit dismorfiilor evocatoare, care, dei variaz la diferii pacieni, realizeaz un aspect fenotipic caracteristic (...dac ai vzut un copil cu sindromul Down i-ai vzut pe toi). Nou-nscutul cu trisomie 21 are lungime i greutate mai mic dect parametrii vrstei gestaionale, prezint hipotonie muscular, hiperextensibilitate i reflexe comportamentale (de exemplu, reflexul Moro) reduse. Capul este brahicefalic, cu occiput turtit i fontanele largi. Faa este rotund, plat i prezint o dismorfie sugestiv: epicantus (un repliu n unghiul intern al ochiului), fantele palpebrale oblice n sus i n afar; nasul mic cu rdcina turtit i narine mici i anteversate; gura deschis i protruzie lingual (datorit cavitii orale mici); urechile mai jos situate, mici i displazice. Gtul este scurt, cu exces de piele pe ceaf; minile sunt scurte i late, cu brahidactilie, clinodactilie (ncurbarea) a degetului V i, frecvent, un singur pliu de flexie palmar (pliu simian); inconstant sunt prezente unele malformaii viscerale (defecte cardiace, atrezie duodenal, imperforaie anal) . La sugar i copil fenotipul sindromului Down prezint elementele descrise mai sus. Talia i greutatea se afl sub media vrstei, hipotonia muscular persist i se asociaz cu hiperlaxitate articular i hiporeflexie nervoas. Devin mai evidente cteva dismorfii cranio-faciale: microcefalia cu occiput turtit, fantele palpebrale oblice n sus i n afar (mai ales cnd sugarul plnge), irisul pestri (cu pete Brushfield, de culoare maronie), hipoplazia etajului mijlociu al feei (fa plat), limb protruzionat (i mai trziu plicaturat). La nivelul membrelor brahidactilia i clinodactilia auricularului sunt mai pronunate, se pot observa (cu o lup sau prin amprentare) dermatoglifele anormale (pliu palmar transvers unic, exces de bucle cubitale), iar spaiul interdigital I la picior este mult mai larg. Sindromul Turner In cadrul anomaliilor denumite genetice, un loc aparte il ocupa anomaliile de numar al cromozomilor sexuali. Astfel, sindromul Turner este cel care afecteaza doar femeile din acest punct de vedere. Pacienta fie prezinta retard psihosomatic si sufera de infertilitate, fie nu are niciun avantaj fizic, iar biologic este infertila. Se caracterizeaza prin statura mica (130-150 cm), malformatii cardiace, amenoree, absenta hormonilor sexuali

feminini, aspect matur al fetii, urechi proeminente, fata triunghiulara, anomalii dentare, hipoacuzie.Inteligenta este la limita inferioara a normalului, unele paciente menifestand chiar intarziere mentala.Stau prost cu orientarea spatiala si cu capacitatea de abstractizare. Sindromul Klinefelter In cazul barbatilor, sindromul Klinefelter este extrem de periculos, intrucat bolnavii raman cu retard psihic, infertilitate, statura de obicei mai mare decat media si cu pilozitate redusa. Boala se manifesta abia la pubertate, iar tratament specific nu exista. In schimb, terapiile hormonale pot atenua manifestarile clinice.Se caracterizeaza prin absenta spermatogenezei si a hormonului sexual.Lipsa testosteronului cauzeaza o conformatie a corpului de tip ginoid (feminin), corelata cu lipsa pilozitatii axilare si faciale.Penisul se dezvolta normal si functia sexuala este normala.In circa 30% din cazuri apare ginecomastia.Sterilitatea bolnavilor este aproape de 100%.Dezvoltarea intelectuala este la limita inferioara a normalului. Talasemia Pe de alta parte, talasemia este o boala genetica ce afecteaza capacitatea organismului de a produce hemoglobina, complexul din globulele rosii care transporta oxigenul la tesuturi. Astfel, afectiunea e o forma de anemie congenitala si se trateaza cu transfuzii de sange si chelator de fier (medicament special), o data la patru luni. Siclemia Siclemia e o afectiune medicala ereditara, cu expresie la nivelul hematiilor. In consecinta, bolnavul este anemic, palid, cu icter scleral si prezinta intermitent dureri abdominale si osoase. Nu exista nicio metoda eficienta prin care sa poata fi impiedicate crizele hemolitice. Terapia intre crize consta doar in transfuzii repetate de sange. Hemofilia Hemofilia afecteaza coagularea sangelui. Aceasta afectiune este de doua tipuri si se manifesta prin sangerari care apar la traumatisme minore sau spontan, echimoze, hemoragie nazala (epistaxis) repetata ori sangerari

intraarticulare. Boala se trateaza prin administrarea de concentrat de factori ai coagularii. Fibroza chistica Cea mai frecventa afectiune monogenica autosomal resesiva a populatiei albe e fibroza chistica. Ea se manifesta multisistemic, fiind descrisa ca o boala pulmonara obstructiva si complicata, cu infectii recurente ori evolutii invariabile fatale. De asemenea, alte manifestari sunt insuficienta pancreatica, infertilitate masculina, dar caracteristica este hiperconcentratia electrolitica a sudorii. Paleta manifestarilor clinice poate fi chiar mai vasta, daca luam in considerare ocluzia intestinala la nou-nascut, icterul colestatic precoce, refluxul gastro-esofagian, prolapsul rectal, malnutritia cronica neexplicata exclusiv de insuficienta pancreatica si diabetul zaharat. In abesenta unui diagnostic precoce din perioada precoce de nou-nascut sau cel tarziu din primii ani de viata si a unui tratament corect aplicat, sansele de supravietuire nu depasesc varsta de prescolar. Fibroza chistica (mucoviscidoza) este o boala genetica care afecteaza mai multe organe, cele mai importante fiind plamanii si sistemul digestiv. La o persoana sanatoasa, aceste fluide si mucusul ce se afla la suprafata organelor sunt clare, realizand lubrifierea acestor organe si protejandu-le impotriva infectiilor. In fibroza chistica gena CFTR care controleaza cantitatea si compozitia fluidelor ce se afla la suprafata cailor respiratorii si a altor organe este defecta. La nivelul plamanilor, aceste fluide sunt in cantitate redusa, astfel ca mucusul produs este foarte vascos, lipicios ceea ce il face greu de eliminat, favorizand astfel infectiile. La nivelul pancreasului secretiile vascoase blocheaza trecerea sucurilor digestive in intestin, astfel ca nu se poate realiza digestia hranei si absorbtia nutrientilor in organism. Ce cauzeaza fibroza chistica? Oamenii au 46 cromozomi: 23 perechi, o pereche fiind mostenita de la mama si o pereche de la tata. Toate calitatile organismului, predispozitia la diferite stari patologice si maladiile ereditare sunt determinate de anumite gene unitati ale materialului genetic localizat n cromozomii celulei. Fibroza chistica este o boala genetica, produsa de o gena denumita CFTR defecta (Cystic Fibrosis Transmembrane conductance Regulator).

La pacienii cu FC, ionii de clor nu se misca in mod normal si ca o consecinta celulele nu secreta mucus normal. Transportul dereglat al ionilor de clor deasemenea cauzeaza un transport anormal al apei, astfel, mucusul secretat este foarte vascos si lipicios. Acumularea mucusului cauzeaza obstructia si inflamatia la nivelul glandelor si ductelor provocand leziuni tisulare grave. Un copil se poate naste cu fibroza chistica numai daca ambii parinti sunt purtatorii ai genei defecte care cauzeaza fibroza chistica (se numesc purtatori). Copilul va fi bonav daca va mosteni doua gene defecte, una provenita de la mama, alta de la tata. Dar, chiar daca ambii parinti sunt purtatori ai unei gene defecte, aceasta nu inseamna automat ca fiecare copil care se va naste va avea fibroza chistica. Daca ambii parinti sunt purtatori ai unei gene defecte, atunci: sansa ca un copil sa se nasca cu fibroza chistica (mucoviscidoza) este de 25%; sansa ca un copil sa fie doar purtator al genei defecte este de 50%; sansa ca un copil sa nu mosteneasca gena defecta, adica nici sa nu fie bolnav, nici sa nu fie purtator al genei defecte este de 25%. Cei mai multi purtatori ai genei defecte nu stiu ca au aceasta gena, deoarece ei sunt complet sanatosi. Majoritatea persoanelor afla ca sunt purtatoare ale acestei gene daca:au un copil cu fibroza chistica (mucoviscidoza), au o ruda afectata de aceasta, daca fac un screening prenatal (testeaza fatul in timpul sarcinii). Simptomele fibrozei chistice sunt date de productia de mucus lipicios, de consistenta crescuta. Severitatea manifestarilor clinice variaza mult de la pacient la pacient. Cele mai frecvente simptome sunt: - tusea umeda cu sputa (uneori cu sange); - tuse persistenta sau wheezing (suieratura); - infectii pulmonare frecvente; - dificultati de respiratie sau oboseala precoce in timpul jocului; - dificultati la practicarea sportului sau incapacitatea de a presta efort fizic; - inaltime si greutate mult mai mici fata de copiii de aceeasi varsta pe fondul unui apetit exagerat - pielea foarte sarata; - transpiratii abundente; - functionarea anormala a intestinelor: diaree persistenta, scaune voluminoase urat mirositoare bogate in grasimi (scaune steatoreice), constipatie. Daca se produce obstructia intestinala, abdomenul pacientului poate proemina si nu sunt miscari intestinale;

- obstructie de intestin subtire numita ileus meconial sau obstructie meconiala (specifica nou-nascutului); - prolaps rectal. Simptomele variaza de la persoana la persoana si nu sunt adeasea evidente in copilarie. Aceste simptome nu sunt specifice pentru fibroza chistica si, de aceea, diagnosticul poate fi adesea stabilit in mod eronat. Desi majoritatea copiilor prezinta simptome chiar in primul an de viata, la alti copii simptomele apar mai tarziu, la varsta de prescolar, scolar sau chiar in adolescenta. Diagnosticul corect poate fi intarziat in spitalele care nu exista medici specializati in diagnosticarea si tratarea pacientilor cu fibroza chistica. Intarzierea stabilirii corecte a diagnosticului se face pana in momentul in care simptomele sunt evidente pentru a trezi suspiciunea de fibroza chistica. Din pacate, in aceste momente, in majoritatea cazurilor deteriorarea pulmonara s-a produs deja. Cum se pune diagnosticul de fibroza chistica? In unele tari se practica screeningul neonatal prin care toti copii nounascuti sunt testati pentru a stabili daca copilul are fibroza chistica (mucoviscidoza) sau nu. In tarile in care nu se efectueaza screeningul neonatal, diagnosticul se pune pe baza tabloului clinic, testului sudorii si/sau testului genetic. Testul sudorii Acest test masoara cantitatea de sare din transpiratia pacientului. Exista mai multe metode de colectare a transpiratiei, niciuna nu este dureroasa sau periculoasa. Daca cantitatea de sare este anormal de mare, atunci este foarte probabil ca diagnosticul sa fie fibroza chistica. Uneori rezultatele se situeaza in zona de granita si testul trebuie repetat. Testul sudorii se efectueaza atunci cand simptomele prezente indica suspiciunea de fibroza chistica (mucoviscidoza); - Atunci cand copilul de naste cu blocaj intestinal se suspicioneaza fibroza chistica (mucoviscidoza). Exista mai multe tipuri de obstructie intestinala, dar cea mai frecventa de numeste ileus meconual. Toti nou-nascutii au in intestin meconiu primul scaun care la copii cu fibroza chistica este foarte vascos, lipicios, nu poate fi eliminat si blocheaza intestinul. Copii cu ileus meconial necesita adesea o interventie chirurgicala care sa elibereze intestinul de meconiul care il blocheaza. - Atunci cand in familie mai exista un copil cu fibroza chistica si ceilalti membii ai familiei ar trebui sa faca acest test al sudorii si/sau testul genetic.

Testul genetic Acesta se efectueaza dintr-o proba de sange. Prin acest test se determina exact mutatia care a cauzatfibroza chistica. Acest test este foarte util atunci cand rezultatele testului sudorii sunt in zona de granita. Pana in ziua de astazi au fost identificate peste 1600 de mutatii ale genei CFTR. In cazul testarii prenatale se realizeaza testarea genetica a fatului prin prelevarea de probe in timpul sarcinii la femeile cu risc de a avea copil cu mucoviscidoza. Diagnosticul prenatal include efectuarea amniocentezei sau biopsiei vilozitatilor coriale. In cazul amniocentezei celulele sunt prelevate din lichidul amniotic (lichid ce inconjoara fatul), iar in cazul biopsiei celule din tesutul placentar. Inca nu exista un tratament care sa vindece boala, exista doar un tratament de ameliorare a simptomelor si de incetinire a evolutiei bolii. Acesta este foarte complex, trebuie administrat zilnic, continuu, pe tot parcursul vietii pacientului.

Bibliografie: - Fibroza Chistica ( Mucoviscidoza ) Editura Viata Medicala Romaneasca, Prof. Univ. Dr. Ioan Popa , 1998, Timisoara - Genetica umana pe intelesul tuturor Editura Andrew , Prof. Virgil Lovin