Sunteți pe pagina 1din 2

Visul alb

...

Luna i reia plimbarea, mpratul a plecat... Licuricii umplu zarea, Luminnd-o Delicat.

Numai umbrele se-ncrunt De necaz - aa sunt ele, Fulgi de nea Cnd se avnt i chiar se prefac n stele.

Prin fereastrele-ngheate Ale lumii Pmntene, Zna Bun vede toate... Pn i visul de sub gene!

Ocrotindu-l, se oprete Lng puii somnoroi, St un pic, i nvelete i le spune C-s frumoi.

Ei nu tiu, n-aud nimica, Findc trece-n tain mare, Altfel, I-ar cuprinde frica De poveti nemuritoare.

Ea att le las: dorul, Visul alb, copilresc, De-a-i lua odat zborul Spre cei care i iubesc!