Alexei Mateevici - Limba noastra Limba noastr-i o comoar n adncuri nfundat Un irag de piatr rar Pe moie revrsat.

Limba noastr-i foc ce arde ntr-un neam, ce fr veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastr-i numai cntec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zri albastre. Limba noastr-i graiul pinii, Cnd de vnt se mic vara; In rostirea ei btrnii Cu sudori sfinit-au ara. Limba noastr-i frunz verde, Zbuciumul din codrii venici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfenici. Nu vei plnge-atunci amarnic, C vi-i limba prea srac, i-i vedea, ct i de darnic Graiul rii noastre drag. Limba noastr-i vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; i citindu-le 'nirate, Te-nfiori adnc i tremuri. Limba noastr i aleas S ridice slava-n ceruri, S ne spiue-n hram i-acas Venicele adevruri. Limba noastra-i limb sfnta, Limba vechilor cazanii, Care o plng i care o cnt

Pe la vatra lor ranii. nviai-v dar graiul, Ruginit de mult vreme, Stergei slinul, mucegaiul Al uitrii 'n care geme. Strngei piatra lucitoare Ce din soare se aprinde i-i avea n revrsare Un potop nou de cuvinte. Rsri-v o comoar n adncuri nfundat, Un irag de piatr rar Pe moie revrsat.