NU, DOMNULE!

IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI

Postat de cuvant pe 13 Dec 2007 la 09:48 pm | Categorii: Biserica rastignita, Crestinul in lume, Meditatii duhovnicesti, Nevoia de discernamant, Parintele Gheorghe Calciu, Parintele Nicolae Steinhardt, Reeducarea ieri, azi si maine, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?) Print Una din cheile fundamentale de lupta cu orice fel de intrupare a raului sau, mai exact, partea de lucrarea a omului din cadrul unei solutii duhovnicesti si unul din principiile de rezistenta la orice sistem concentrationar care te terorizeaza (sau care te ademeneste viclean) pentru a
obtine devenind de la astfel tine apoi

complicitatea si cedarea propriul tau acuzator si propriul tau tortionar! ne este predata de catre doi dintre oamenii cei mai sfinti si dintre martirii (in sensul larg) temnitelor parintele Calciu si Nicolae comuniste, Gheorghe parintele Steinhardt.

Monahul de la Rohia de mai tarziu a sintetizat aceasta solutie intr-o in formula simpla si de efect: NU, DOMNULE!. A TE IMPOTRIVI, a-l tine pe NU in brate - in sens moral si duhovnicesc inseamna a te hotari la modul absolut si categoric sa refuzi cea mai mica negociere cu vrajmasul, chiar cand (sau cu atat mai abitir cand) acesta ia masca mieroasa a prietenului, a celui care iti vrea binele; a nu primi nimic de la diavol, nici cea mai mica influenta, a nu accepta din capul locului sa intri in dialog cu el. Este solutia fermitatii neclintite si consecvente, a incapatanarii celei bune, a bunului simt taranesc, a simplitatii omului credincios care nu se incurca in artificii sofisticate si nu se lasa prada fantasmelor, delirului, imaginatiei, ci care stie una si buna: NU POT SA TRADEZ!

Nu este nimic complicat, nimic sofisticat, nu ne trebuie facultati si doctorate si nici cine stie ce cunostinte dogmatice si filosofice pentru a intelege si a aplica aceasta solutie (e drept, si cartile ajuta foarte mult, daca stii ce sa iei din ele , cum spun chiar aceiasi parinti si acesta este si rostul Cuvantului marturisitor nu sa ne umfle mintea de informatii cu care sa ne trufim si sa epatam, ci sa invatam efectiv din experienta altora; cartile sunt foarte de folos, nu diplomele si titlurile cu care se impauneaza si dupa care alearga unii...). Dar e nevoie totusi, in plus, de cu totul altceva, pentru ca aceasta solutie sa nu dea gres: credinta, smerenie si rugaciune, adica de ajutorul harului dumnezeiesc, pentru ca a te bizui numai pe puterile tale firesti, oricat de mari si de reale (si cu atat mai mult cand ele nu sunt) inseamna a-ti pregati o cadere si mai teribila. Sa nu uitam cuvantul cu caracter absolut al Domnului Hristos: Fara Mine nu puteti face NIMIC! Parintele Gheorghe Calciu si parintele Nicolae Steinhardt sunt printre cei mai buni si mai credibili invatatori a impletirii rugaciunii cu lupta proprie de impotrivire consceventa si nesovaielnica, caci ei au aplicat-o pe viu si prin ea si-au salvat sufletele si s-au sfintit! Asa cum afirma parintele Calciu: Cata vreme e teroare, nu poti fi in liniste, orice ai face, chiar daca ai lucra in sensul teroarei. Sa luam mare aminte cu totii la acest avertisment al unui om care stie ce inseamna tortura si re-educarea, pentru ca si noi, in lupta cu vrajmasul sau cu uneltele lui de un gen sau altul (oameni sau sisteme) suntem adesea tentati sa credem ca daca vom ceda formal santajului ne vom gasi apoi linistea si vom fi lasati in pace, sa ne traim viata dupa constiinta noastra. Nimic mai fals, nimic periculos decat aceasta amagire! Ce urmeaza dupa cedarea de forma este ca poti merge din cedare in cedare pana acolo incat sa devii, la randu-ti (lucru de neconceput initial), tortionar si delator, iar linistea nu o vei mai dobandi niciodata, decat printr-o suferinta ispasitoare si printr-o pocainta de o foarte mare intensitate. Sa cedezi diavolului este aparent cea mai la indemana si mai usoara solutie, cea pe care vrajmasul se straduieste cu tot dinadinsul sa o reprezinte ca fiind singura scapare. De fapt este moartea sufleteasca si numai inceputul, preludiul unui lant intreg de caderi. Pentru ca, odata rupa prima za din lant, tot restul se va rupe mult mai usor. Harul se pierde, vointa slabeste tot mai mult, gandurile devin tot mai confuze, indoiala te scindeaza launtric, te rupe in farame, constiinta te sfredeleste cu mustrarile ei, se instaleaza o stare de ameteala si de aici, incolo, se aluneca usor pe toboganul consimtirii cum spune acelasi parinte Nicolae. In acelasi timp, diavolul sau omul/sistemul insitutional care lucreaza cu puterea aceluia, capata si mai multa indrazneala si forta si nu se lasa pana ce nu cucereste si ultima reduta Cum argumenteaza acelasi Parinte, foarte elocvent: <<Plecciunea>> (nchinarea, cedarea, capitularea imediat) isc de data aceasta fr gre alt rezultat: mrete preteniile adversarului, i d acestuia un surplus de energie, de neruinare, de tupeu. Totodat ea semnific pasul dinti pe calea unei nrobiri din ce n ce mai perfecte. O lege inexorabil se aplic n toate cazurile de cedare: nelupttorului i se va cere mereu altceva, va fi exploatat cu predilecie, departe de a-i fi asigurat linitea va ajunge, ca i consumatorul de stupefiante, la o stare de total dependen i-i va sfri mizerabila via ca sclav al unui gangster obraznic i nesios, la consolidarea puterii cruia va fi contribuit i el, victima.

Daca aceste este drumul sigur spre moarte, care este calea in sens invers, calea catre Viata vom descoperi citind marturiile acestor parinti marturisitori, calauzele noastre luminoase in Infern. Mai intai parintele Gheorghe Calciu, intervievat de parintele Moise Iorgovan in minunata carte de la Christiana despre viata sa, de unde am preluat si acaesta fotografie inedita a parintelui, de dupa primii 16 ani de inchisoare aveau sa urmeze alti 5 ani in anii `80 (Redam aici doar mici pasaje revelatoare din capitolele referitoare la reeducare, cu ingaduinta editorilor si cu rugamintea de a ne ierta intarzierea cu care am programat acest ultim episod de extrase din carte, promis inca din noiembrie):

- Care au fost etapele revenirii, cum ati reluat legatura cu Dumnezeu? - La mine intoarcerea n-a fost dintr-o data. Refacerea mea a fost mult mai grea decat a altora, pentru ca ruptura mea a fost mai mare. Eram un tanar destul de naiv, un copil de taran cu o credinta puternica, cu o mare incredere in oameni. Eram foarte simpatizat. Chiar dupa ce am cazut se spunea despre mine ingerul cazut cu ochii albastri, pentru ca toata lumea m-a socotit ca pe un inger. Acum eram un inger cazut. Si suferinta mea a fost asa de dura si ruptura mea a fost asa de totala, incat eu mi-am revenit mult mai greu. - Ati ramas la Pitesti pana la sfarsitul reeducarii? - Da, si apoi am fost dus la Gherla, unde am stat un an si ceva. - Atunci ati reinceput, ca sa zic asa, relatia cu Dumnezeu?

- Nu. Schimbarea mea totala a fost cand au inscenat procesul reeducarii, in 56. Pana atunci a fost asa, o scaldare. In momentul cand ei au spus ca actiunea de reeducare a fost opera legionarilor, am spus: Nu!. Tot ce au incercat sa mai faca apoi a fost zadarnic, eu am ramas pe pozitia mea. Si la proces tot asa, am fost pe pozitia mea. - Si inainte de proces, cand incercau sa va pregateasca, sa va convinga sa-l acuzati pe Oprisan de reeducare, ati fost tot pe pozitie de respingere? - De la inceput, din prima clipa am fost impotriva! Am fost pe pozitie, nu m-au scos din decizia asta a mea. - Ei insa v-au bagat in proces sperand ca veti declara ce vor ei, nu? - Nu, nici n-au sperat! - Bine, dar aranjasera toata povestea cu inscenarea, tot teatrul pe care voiau sa-l filmeze ca sa arate si in Occident: Uite ce au facut legionarii! - De la mine stiau la ce sa se astepte. Pentru ca eu tot timpul am fost impotriva. Ajunsesem chiar ca ma punea anchetatorul sa fac semnatura dupa fiecare fraza. Si ziceam: Eu semnez dupa fiecare fraza, dar sa nu puneti acolo minciuni!. Si cand punea altceva decat spuneam eu, scriam: nu semnez!. - Scriati nu semnez?! - Da, scriam. Pentru ca in clipa cand am zis o data nu, mi-am dat seama ca daca zic altadata da, sau fac o cat de mica concesie, s-a terminat cu mine. - Atunci a fost momentul de har, cand v-ati hotarat sa spuneti nu? - Da, absolut! Si am stiut ca daca imi pierdeam aceasta hotarare, picam in strafunduri, pentru ca eram deja slabit. - Si in momentul acela ati inceput sa va rugati? Atunci ati reluat legatura cu Dumnezeu? - Nu, incepusem mai inainte inca, dar nu era o legatura stabila, era laxa. Cadeam, iar ma ridicam Acum insa se vedea ca aceasta putere vine de la Dumnezeu si ca trebuie sa o mentin. - Deci acesta a fost harul care vi s-a dat atunci, sa spuneti nu si prin aceasta, mentinandu-va pozitia, sa va salvati. Asta v-a ales Dumnezeu ca si cale de ridicare - Da. Daca eu semnam o singura acuzatie, ma duceam la fund de tot. Si am inteles lucrul acesta si m-am agatat de el. ()

- Aceasta intarire o socoteati ca un ajutor de la Dumnezeu, ca un har? - Era o putere extraordinara! Nici nu stiu de unde venea, ca iti inchipui ca eu eram slab, eram descurajat. Eram din bucati, nu eram un perete intreg! - Aveati si momente de indoiala, de incercare? - Nici un moment nu mi-am ingaduit lucrul acesta! Daca imi ingaduiam, daca intram iarasi in contradictie cu mine, ma pierdeam. - Si ca sa va mentineti pe pozitia asta va rugati, nu? - Da, sigur. - Aveati o randuiala, spuneati rugaciunea lui Iisus, sau pur si simplu ce va venea in minte? - Ma rugam cu rugaciunile pe care le stiam. Le repetam, adormeam, iar le repetam. Nici macar nu spuneam asa, la modul personal: Doamne Dumnezeule; am gresit, sacapa-ma, ajuta-ma!, nu ma rugam cu cuvintele mele, ci ziceam rugaciunile pe care le stiam pe de rost, de la Inger, ingerasul meu pana la Crez. Pe acestea le repetam totdeauna si rugaciunea ma intarea. Asta a durat vreo sapte-opt luni, cat a tinut ancheta. - A fost, ca sa zic asa, perioada de pocainta si har de dupa cadere - Da. Apoi a urmat procesul, unde am ramas pe aceeasi linie. Cand l-au adus ca martor pe Voinea Voinea a facut niste lucruri grozave, saracul de el! am spus: Domnule presedinte, intrebati-l pe martor care e situatia lui acum! Intrebati-l, pentru ca oamenii astia sunt tinuti permanent sub amenintarea executarii sentintei. De la ei ce se poate obtine!?. Si presedintele zice: Stai jos!. - Credeti ca judecatorii stiau ce a fost la Pitesti? - Eu cred ca stiau, si nu ma asteptam la dreptate din partea lor. - Pana la urma de ce avea nevoie Securitatea de aceasta mascarada? - Asta nu stiu exact. Am discutat dupa aceea si cu Costache Oprisan. El credea ca Securitatea incerca sa faca un sir de procese ca sa nu iesim din inchisoare, dar procesul nostru i-a dat peste cap. - In ce sens i-a dat peste cap? - Adica refuzand noi sa acceptam inscenarea lor, lucrurile s-au aflat. Si din momentul asta, ei au stiut ca ne-a revenit curajul si ca s-a creat o rezistenta a acestor martori din inchisoare care au spus: Nu, domnule, nu este adevarat.

Reeducarea a fost facuta de Securitate!. Asta a fost concluzia noastra, dar poate ca au fost alte lucruri - Oricum, sfintia vostra ati iesit din proces cumva refacut sufleteste, intarit si ispasit prin acest efort de a va mentine pe pozitia negarii, nu? - Asta a fost toata puterea mea. () - Ce era, de fapt, Casimca? - Casimca era o sectie speciala a Jilavei. Jilava e o inchisoare la sapte metri sub pamant, deasupra careia pasc vacile si oile. Aici, in pamant, intr-o hruba in forma de semicilindru, erau cinci celule lipite de perete, fara lumina naturala, fara aer. Toata aerisirea se facea prin trei gauri care erau jos, langa usa. Asta era Casimca. Acolo am fost bagati saisprezece oameni. In decurs de doi ani, aproape jumatate din noi au murit. A fost o sectie de exterminare, cu regim dur, bataie, infometare si persecutie speciala. - Cum ati rezistat? - Acolo unde a fost unire, credinta adanca si rugaciune, s-a rezistat. Securitatea ne-a impartit in asa fel incat in fiecare celula sa fie un om destructiv, fie moral, fie fizic. La noi l-au bagat pe Costache Oprisan, care-si scuipa plamanii nu fac o figura de stil, realmente in fiecare dimineata scuipa cheaguri de sange si bucati de plamani! In a doua celula erau doi nebuni, in a treia, la fel, unul cu instabilitate psihica. In celula cu cei doi nebuni au murit toti! Noi am rezistat pentru ca ne-am grupat in jurul lui Constantin Oprisan, care a fost un om deosebit, un adevarat sfant! () - Ati mai avut indoieli in credinta acolo, la Jilava? - Eram asa de structurat, incat nu mai admiteam indoiala in mine. N-o admiteam nu pentru ca as fi fost intarit, ci ca sa nu ma prabusesc! Asta era protectia mea. - Cum vedeati prabusirea aceasta, ca pe o pierdere totala si ajungere la starea de nebunie, sau numai ca pe o ratare? - Pierdere definitiva si apoi nebunie - Deci traiati la modul foarte acut drama asta ca sunteti pe muchie de cutit, chiar si din perspectiva vesniciei? - Din toate punctele de vedere, al caracterului, al societatii, din toate Inclusiv mantuirea, stiam ca depinde doar de hotararea mea de a ramane pe pozitia asta. Nu aveam incredere in mine ca sunt tare si ca-mi pot permite jocuri politice, de pilda sa spun o minciuna ca sa scap, sau altele.

- In urma acestei hotarari venise si linistea, va linistiseti? - Sigur, acum aveam o linie de la care nu ma mai abateam si nu mai eram tulburat. Singura mea neliniste era sa nu clachez cu ceva. - Aceasta stare de liniste ati trait-o si ca o bucurie a credintei? Fiindca era totusi un salt urias - Dupa infernul caderii si al indoielilor de mai inainte, acum era cu adevarat un paradis. Aveam o linie, un curaj, aveam o tarie. Ma certam regulat cu gardienii pentru Costache Oprisan! Mancam bataie, dar nu ma mai dureau nici loviturile, nici nimic! () - Dupa Casimca, unde ati fost? - La Aiud, unde am stat pana la eliberare, in 63. - Ati stat tot timpul numai in Zarca? - Da. De fapt, la inceput m-au dus pe celular. La scurt timp ne-au scos la clubul acela de autocritica. Mie imi parea bine ca ne-au dus acolo, ca mai citeam carti, ziare In rest, nu ma interesa ce spuneau aia; cateodata, rar, mai cascam gura. Era acolo un individ care conducea demascarile si dupa vreo doua saptamani, mi se pare, imi spune: Sa-ti pregatesti autoanaliza!. - Autoanaliza asta ce viza, ca legionarii sa se autoponegreasca? - Da, sigur. Ii zic: Ce autoanaliza sa-mi pregatesc, domnule? Eu mi-am facut demascarea la Pitesti, si dumneata ma pui aici la jocul acesta? Ce sa-ti spun dumitate, ca voi nu faceti nimic fata de ce a fost la Pitesti! Eu nu am nimic de spus si nu ma intereseaza nimic! Drept urmare, dupa o saptamana m-au dus la Zarca, unde erau trimisi toti refractarii si unde am ramas doi-trei ani, pana la eliberare. - Si cu cei care se autoanalizau, ce se intampla? - Ramaneau pe celular si aveau parte de un tratament mai putin sever. Apoi erau scosi la cluburile de reeducare. Nu mai era reeducare prin violenta, ca la Pitesti, ci una perfida - Adica? - In sensul ca oamenii care la Pitesti sau la Gherla au fost batuti, au ajuns pana la pragul nebuniei si n-au cedat, cand s-a schimbat sistemul de reeducare, cand a venit Securitatea si le-a promis: Va dam libertate. Renuntati! Ce-i fanatismul asta? (sa fim atenti la aceasta ispita, foarte actuala, de a nu dori sa fii socotit fanatic, habotnic, prost,

inapoiat, fundamentalist, etc., care provine dintr-o mandrie foarte subtila de a nu te identifica cu prostimea! nota noastra) Uite, domnule, te duci afara, muncesti, te insori, mananci, bei!, au cedat la asta. Au rezistat la tortura si n-au rezista la aceasta ispita (!!! nota noastra). Cantecul sirenei! N-au rezistat. Doar cei care s-au legat in lanturi, ca Ulise, chiar daca sirena i-a ispitit, au ramas mai departe in corabie. Pe cand cei care nu s-au legat, au cazut. Astea sunt marile ispite. Asa se intampla si acum. - Ce ne puteti spune despre perioada aceasta de la Aiud? - Pot sa spun ca Dumnezeu m-a scutit aici de orice apasare - Apasare in ce sens? - Pai, nu m-au obligat la acte de refuz, nu m-au mai supus la teroare, adica nu m-am mai simtit presat. Pentru ca m-au scos din celular exact cand au inceput autoanalizele si m-au dus la Zarca! () - Cum caracterizati acum, dupa mai bine de o jumatate de veac, experimentul Pitesti? - Asa socotesc, ca toata actiunea aceea de acolo a fost lucrarea diavolului. A fost un razboi intre bine si rau. A fost o incercare. A fost un fel de univers in care binele si raul s-au luptat. Batalia s-a dat in inima noastra. Dar inima noastra n-a fost un camp inert, ca un camp de bataie geografic. Ci campul acesta din inima noastra trebuia sa incline de o parte sau de alta, inspre biruinta iadului, sau inspre biruinta raiului. Cred ca in multe imprejurari, din cauza teroarei si a spaimei, inima noastra a dat diavolului castig de cauza. Dar pana la urma Dumnezeu ne-a intors pe fiecare inapoi. Ne-a dat la fiecare sansa de a purta ultima batalie. Caci ultima batalie n-a fost la Pitesti. Ultima batalie a fost in inima noastra, atunci cand am scapat din Pitesti. Si pentru cei mai multi, in inima celor mai multi, ultima batalie a fost castigata de Dumnezeu. - Considerati deci ca experienta asta v-a ajutat? - Incontestabil. - Care ar fi rezultatul ei final? - M-a imbogatit duhovniceste.

(Viata parintelui Gheorghe Calciu dupa marturiile sale si ale altora, Editura Christiana, Bucuresti, 2007) *******************************

Un pahar? N-am spart nici un pahar. . . Nu in minte. . . Acesta mi-e rspunsul. . . i cu adevrat nu in minte. Sau totui l-am spart? n august, de ziua ei i a mea? Sau nu l-am

spart? Nu tiu. Ba da, tiu. Desigur c l-am spart. n august, seara, la mas, uile nspre teras larg deschise. Dar totodat parc nici nu-mi reamintesc. in i nu in minte. Totul n decorul acesta ireal i subtil, cu grij ticluit, m ndeamn s m refugiez n confuzie i s m pierd n tulburare: i privirile ei, calde i comptimitoare, i privirile lor, iscusite i galee. Toboganul consimirii se desfoar lin naintea mea; n-am dect s m las s lunec. A putea s jur c nu-mi aduc aminte n deplin bun credin; cu toate c-mi dau seama c aa s-au petrecut lucrurile, cum le repet ea un pahar de cristal, frumos cu precizia memoriei unui computer, cu fidelitatea benzii de magnetofon, cu ipocrita sfiiciune a elevului srguincios care tie prea bine lecia. M uit la ea e ea, dar ca n vis; face lucruri neateptate, vorbete altfel; i, sincronic cu ea, i lumea e alta, e suprarealist. Uite, sta e suprarealismul: obiectele, aceleai, cunosc alt ornduire, au alt finalitate. Va s zic se poate i aa . Acum, da, ceainicul e o femeie, soba e un elefant Max Ernst, Dali, Duchamp Dar i Strigtul lui Munch, mi vine s zbier, s m detept din comar, s m ntorc pe vechiul nost pmnt, bun i blnd, unde, cumini, lucrurile sunt ceea ce tim c sunt i rspund menirii pe care le-o atribuim din totdeauna A vrea s ies din oraul acesta nelinitit al lui Delvaux, din cmpul acesta al lui Tanguy, cu membre despicate, moi i rentregite dup afiniti bizare, dup mperecheri altele dect cele statornicite la noi La noi, pe pmnt. Aici nu poate fi pmntul. Asta nu-i ea. Decorul sta dostoievskian i expresionist nu poate fiina aievea M nel, m semeesc: mi dau ifose, imaginez desigur scena aceasta delirant de dragul unui rol pe care mi-ar plcea s-l joc La urma urmei nici nu tiu bine de l-am spart sau nu. Din cristal, gros. Dac recunosc c l-am spart, spun adevrul (adevrul obiectiv) i, odat ce am rostit adevrul, trebuie s merg mai departe i s recunosc totul i deci c Nego a vorbit dumnos. ( sta-i tot scopul edinei acesteia de anchet nocturn, n care ea m apr cu atta suspect grij, mi ntinde att de amical prjina de salvare ; cci ea, vrednic de nota maxim la memorizare i incapabil de a uita vreun amnunt, iat c sare rndurile cnd e vorba de mine i vorbele mele de atunci, le trece sub tcere ori le citeaz trunchiat i rspunde: Cine le-a spus? nu-mi pot reaminti. Cineva, careva dintre cei prezeni, tiu doar c s-au pronunat Acest s-au impersonal i neutru, ca-n logistic i-n structuralism, ct e de complice la adresa mea i cum m njosete.) Aadar, vorbind, intru n claritate i adevr i nu mai exist cotlon unde s m pot piti, pesc n zona de lumin, ascunziurile dispar instantaneu. Ori, dac nu-mi aduc aminte, dac fac psihic gestul destinderii i relaxrii, m pierd n fumul confuziei, m rtcesc n neaducerea aminte, m dau prad dulcelui delir al evanescenei i atunci iar recunosc, recunosc pentru c acum totul mi este egal, pentru c totul e cenuiu i aidoma, pentru c nimic nu are nsemntate i precizie . Ptrund n lumea noului roman i a literaturii fr personaje: a lui SE, a lui EI i a CELORLALI, unde EUL i SINELE pier, se confund n mulimea nedifereniat. Personalitatea (ce-i aia?) se cerne mrunt, se frmieaz, trece toat prin sit. Oricum a face, sunt pierdut.

Eti pierdut, eti pierdut, m leagn duiosul balansoar al cedrii i oboselii, al scrbei, al uimirii, al prieteniei recunosctoare. () Pierdut? A! nu. Iat c din fundurile Pantelimonului i ale Cluceresii ale mahalalei i satului mijete deodat un alt gnd, o a treia soluie. A! nu, umilina cedrii e de la diavol. n jur nu-i cea, n mine nu-i delir: sunt n plin realitate, ce vd e adevrat. Pantelimonul i Clucereasa mi optesc asemenea unor colegi de ndejde care sufl precis: ce, te lai prins de fantasmagorie? Ia vino-i n fire. Da, ea e. Da, totul e adevrat. S fii calm i cinic i abil. Repet, abil. Da, exist, mai exist o negndit a treia soluie. Datoria ta n clipa asta e s fii vulgar de calm, de ndemnatec, de nepstor. Fii ran, ovreiaule. Fii mahalagiu. Nea Matache pe care l-a furat slujnica; nea Pan glcevosu pe care vrea s-l nele vecinul; nea Ionic pe care consoarta nu-l duce de nas; unchieul Pandele ncurc-lume, mo Urcan btrnul la care fartiiile nu in. Nu sunt pe Venusberg i asta nu-i noaptea Valpurgiei. Sunt ntr-un birou de anchet al Securitii, pe calea Plevnei (degeaba, punndu-mi ochelarii negri, m-ai nvrtit cu maina prin curtea cazrmii Malmaison), i asta-i T., care a trecut de partea lor De ce? Cum oare? Nu se poate! De ce, nu tiu i nici nu m intereseaz. Iar ct privete imposibilitatea, iat c se poate. S nu fiu scolastic, untdelemnul nghea, orice ar spune Aristotel. Paharul? Desigur c tiu. Desigur c l-am spart. (Un gest stngaci i ct de ruinat m-am simit. A, cioburile nu aduc noroc dect pe nemete.) Dar singura mea datorie acum e s fiu calm, iste i ncpnat. Dur. Tare de cap. Ursuz. Laconic. mbufnat. Soluia a treia. Nici nu recunosc c l-am spart, nici nu m las prad ameelii. Nici tu prostia fricii, nici tu vraja buimcirii. Ci altceva: minciuna. Minciuna linitit i priceput. Asta-mi rmne, asta e calea a treia; s fiu ran detept i mahalagiu viclean. Calm i drz. La nlimea lor. A ei i a lor. Nu mai sus. Nu-mi aduc aminte, punct i gata. i nu tiu. i tac. i amuesc. Nu recunosc. Nu cedez. Nu tiu, domle. Nu-mi aduc aminte de nimic. Ca un ap logodit. Nici n pat, nici sub pat. Nici n car, nici n cru. Ca fasolea n ziua de Pati. Nea Lache la iarmaroc: nu las nici o par din pre; nea Simache la judecat: nu se las el nfundat. Nea Gruia la tocmeal: nu i nu i iar nu. Iat a treia soluie neateptat i stranie: minciuna. Minciuna binecuvntat, optit de Hristos. (Hristos: El e, nu m-a uitat, bat clopotele toate. Voi fi al Lui. Sunt al Lui. Al Lui am fost mereu. n cea mai infim dintre fraciuni de secund al Lui devin pentru totdeauna.) Minciuna neruinat, domoal, ct mai iscusit. Feciorul lui nea Tache vameul. Tata la plecare: s nu fii jidan fricos, s nu te caci n pantaloni. Suprarealismul e de la Paris, delirul o fi bun la Zurich, la cafenea. Aici nu-i acolo. Aici se oprete trenu-n gar, nu gara la tren. Aici e ara lui Ion, a Fanarioilor i a lui Soarbe-Zeam, aici Vlad epe i-a tras pe solii turci n eap, nu le-a spus tragei nti dumneavoastr, domnilor englezi, iar Petrache Carp i-a artat lui Vod Carol c porumbul se mnnc cu mna, aici e pe via i pe moarte, aici nu e decor sofisticat i suprem de nebunatic, nu-s draperii i delicii, nu-i paradis ori iad artificial, aici e ca

la dughean, ca la tejghea, ca la obor; ca la proces de clironomie; nu-i cu giuvaericale, e cu pietre, cu bolovani (i dintr-o dat gndul m poart spre Brncui, ran hotrt care-i cioplete materialul cu gesturi mari de cosa). Aici e scldtoarea Vitezdei: te arunci ori ba. Aici, acum, acum, acum. Aici te declari biete, aici, pe loc, alegi. Acum trebuie s m aleg, s m proiectez. M avnt? Pot? Vreau? tiu? Ce curios lucru: vd c dac vreau s apuc pe calea cretinismului trebuie s mint. Cum a minit i poporul acesta (n mijlocul cruia m-am nscut i spre care m simt mereu atras) i bine a fcut cnd a fost nevoit s se plece fesului, neamului, moscovitului. Trebuie s mint aa cum n matematici soluia uneori nu poate fi gsit dect mai nti complicnd datele, ocolind miezul problemei. Trebuie s mint. Asta nseamn c lucrurile nu sunt att de simple. Lumea nu e simpl. Asta nseamn c bine a zis Julien Benda cnd a zis c urte pe cei ce complic lucrurile simple, dar nu mai puin pe cei ce simplific lucrurile complicate. Cretinismul, biete, nu-i tot una cu prostia. Apele rului Trgului i rului Doamnei nu curg pentru netoi i clopotele bisericii Capra nu bat numai pentru babe cucernice. Las c i alea ct s de surde i tot o potrivesc. Ea e pe-un scaun la vreo doi metri n stnga mea; ei n fa, la birou. A, ai vrea voi s m las cuprins de vraja semi-visului, de fumul ameitor al unei scenografii suprarealiste Intelectualii or fi slabi, dar cunoaterea crilor nu-i fr de folos, cci poate da, acut, senzaia unui dej v ori mcar a unui dej imagin Iat c prinde bine. Nici buchea nu-i de lepdat. Nu, oi fi eu ovrei i sensibil, dar ai uitat (i ai uitat i tu, cnd ai calculat cu ei, cci bunvoina ta ce poate fi de nu mijlocul de a m atrage alturi de tine, de a-mi uura drumul, de a-mi auri i a-mi ndulci pilula de fiere care-i de ccat? uite c am nceput s vorbesc buruienos, ca niciodat, i ce stenic e! ce minunat m simt chirurgii i militarii d-aia se vede c njur, ca s nu piard contactul cu fapta, s nu se lase furai de nepsare, s nu le fie tot una), ai uitat c sunt nscut la mahala i trit la ar. Pantelimonul i Clucereasa. Dur. Simplu. Plin de neleapt iretenie. Mai e timp. Cretinismul nu e neaprat bleg. Aadar: - Nu in minte nimic. Nu tiu s fi spart vreun pahar. Nu l-am auzit pe comeseanul nostru spunnd ceva dumnos. - M, ai fost la masa aceea? i nu s-a discutat dumnos? - La mas am fost, era ziua mea i n ajun fusese a ei. Dar nu s-a discutat dumnos. - Nu ii minte? - Nu.

- Da paharu ii minte c l-ai spart! - Nici. - M, i-e prieten. (i mi-o arat, dramatic, ceremonios.) Recunoti c i-e prieten? - Recunosc. - Atunci? De ce ar spune c ai auzit ce n-ai auzit? Ce, nu cumva vrei s spui c minte? - Nu tiu. Nu spun c minte. Spun c nu-mi reamintesc eu nimic. Ceainicul e ceainic. Soba nu-i elefant. n pmnt ncolete grul. Din piatr se fac case i se dureaz statui. Hristos nu-i Dumnezeu al neornduielii i al mtilor. Jupn Codrl greu de cap. Iar ea? Ea e cu ei simplu ca bun ziua. E de partea cealalt. Da, au fcut ei ceva nc nefcut. Au adus, e drept, n lume ceva nou: pn acum, dac voiai s pierzi un om, te adresai dumanilor si: soiei de care a divorat, prietenului de care s-a rupt, asociatului pe care l-a trt la tribunal; aportul noului, inovaia cea mai de seam, este c pentru a distruge un ins ei nu merg la certaii, ci la prietenii lui, la nevast, la copii, la ibovnice, la cei pe care-i iubete i-n care i-a pus, omenete, prostete, ncrederea i setea de afeciune. Ameeal. Ameeala e senzaia cea mai chinuitoare. Nici o durere nu-i att de cumplit. Ameeala. Lumea se nvrte, se desface, te desfaci i tu, eti rupt n buci. Obiectele se rsucesc, am vzut eu un film expresionist dup Crim i pedeaps; toate erau strmbe: acoperiurile, gardurile, felinarele. Chinul e atroce. Rsturnarea: prietenul te acuz. Blocurile se prbuesc. Ea e dincolo, acum e din ce n ce mai plictisit, (Ei ce zici? Uite-i marfa!) mai chircit. Cutremurul spintec solul i-i spintec fiina, pe o linie median. Hai, hai, Dostoievski nu a predicat ameeala, ci pe Domnul Hristos. Hai, nelege i d-i seama de ce nu-i vine a crede: nu eti prea fricos i nu eti sofisticat. A ptruns i-n tine ceva din bruta vulpenie a mahalagiului, din ncpnarea ranului. Hai, tii ce ai de fcut, hai nu te mai amgi, ai i ales; poi rezista i eti treaz pe deplin, hai nelege orict te-ar uimi, te-ar speria d-i seama c ai ctigat, ine-l pe NU n brae, e al tu, suprarealismul e doar o teorie, viaa nu-i tot una cu visul, aici nu-i ceainrie de opium i nici salon al suavelor miresme, aici e un ticlos de birou de anchet, statistica dovedete c realitatea nu-i vis: Valery avea dreptate. Ai vrea tu s te refugiezi n fric, n brum, n comar ai vrea Ar fi uor, ce dulce ar fi s te poi adposti ntre vis i via, n confuzie sau incert , printre delicioase cadavre sau pe masa de operaii, ntre umbrel i maina de cusut, n cada lui Marat transformat n balon zburtor, la Samarkand ntr-un palat din o mie de nopi i o noapte, n delir: delirul, izvorul tuturor compromisurilor . Dar nu te mai poi recuza.

Cine i-ar oferi adpost? S-a zis cu tine, ovreiaule, intelectualule, oranule: ai nclat opincile realitii, au s-i bttoreasc tlpile. De-acum s-a isprvit cu delicateurile i iluziile mngietoare, cu pleoapele lsate peste lascive, odihnitoare alctuiri de alte lumi, mai blnde, mai ductile. Nu te mai poi refugia n imaginar: eti bun de front, bun de rezisten, bun de minciuni sfnte i grijuliu ticluite, bun de ndrtnicie. Eti bun de foc. Nu i-a mers la reformare, Nuhm. nainte, mar! () - Nu, domnule! Plcerea de a ti s spui nu, nu, domnule, anchetatorului care-i cere nume, ofierului politic care-i propune situaia de turntor, diavolului care te ispitete, scrbelor care fac tot ce sunt i ele n stare pentru a te scoate din rbdri. (Pilat trebuie s fi citit n ochii omului adus n faa sa, ochii omului de care ar fi vrut s se descotoroseasc mbiindu-l s-i cear scuze, s comit o ct de mic josnicie care s-i dea procuratorului putina de a-l elibera, Pilat trebuie s fi citit i simit acest nu, domnule, emitor de distanare).

(N. Steinhardt, Jurnalul Fericirii, Editura Dacia, 1994) Cititi si:

Suflet de rob (sau taina libertii) de N. Steinhardt Parintele Gheorghe Calciu: PITESTI DUPA PITESTI Cuviosul Serafim Rose: Astzi in Rusia, mine n America

Ascultati:

Viata si marturisirea Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa Monahul Moise -interviu foarte bun luat de p. Sabin Voda la Radio Reintregirea Alba-Iulia (ORTODOXMEDIA) ***

Celelalte episoade ale serialului despre fenomenul reeducarii - ieri azi si maine:

TU POTI FI URMATORUL REEDUCAT! fragment din Intoarcerea la Hristos de Ioan Ianolide De la reeducarea prin tortura la reeducarea soft: abolirea constiintei, glasul lui Dumnezeu in om In spatele reeducarii si a dominatiei totalitare: tatal minciunii, ucigasul de oameni Autodemascarea spovedania satanica Intre TEROARE si TORPOARE sau TAINA FARADELEGII IN ACTUALITATE

25 Comentarii

25 Raspunsuri to NU, DOMNULE! IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI

1. pe 14 Dec 2007 la 04:02 # VELA GHEORGHE

M-au impresionat deosebit aceste ultime minunate cuvinte ale lui N. Steindhart : Plcerea de a ti s spui nu, nu, domnule, , diavolului care te ispitete, scrbelor care fac tot ce sunt i ele n stare pentru a te scoate din rbdri. Consider ca sunt exceptional de lamuritoare, SUNT TERIBILE, sunt de fapt expresia UNUI REBEL, care se impotriveste diavolului-REBEL nevazut care lucra prin slugile sale CU ACEEASI ATITUDINE A REBELITATII, cu care eldiavolul-incepatorul rautaii si REBELITATII in Creatie, s-a impotrivit FACATORULUI a toate! Si pe langa rebelitate Steindhart avea si mult cinism si ironie fina si batjocoritoare in el fata de tortionarii lui. Am citit undeva (nu mai stiu, in care carte, ca sunt multi ani de atunci), ca atunci cand Napoleon a fost inchis pe insula SF. Elena, englezii au pus un gardian sa-l

terorizeze psihic, in felul urmator. Si anume la fiecare jumatate de ora, gardianul deschidea vizeta si striga asa mai bland si cinic si scurt WATERLOO!, si apoi inchidea brusc si batjocoritor vizeta. Peste jumatate de ora facea la fel si asa toata ziua! Si Napoleon, cand auzea numele locului luptei unde a fost infrant de englezi se lua cu mainile de cap, si-si smulgea parul din cap, si se lovea cu capul de pereti, si se tavalea pe jos, si-si musca mainile,de ciuda si necaz, fiindca el care a fost MANDRU mereu si imfatuat, nu suporta sa i se aduca aminte de batalia in care a fost infrant definitiv, si cand isi amintea retraia momentul luptei si se zvarcolea de durere, fiindca acum stia unde a gresit si REGRETA AMARNIC! Ei, tot asa, cand te ataca diavolul, (citeam in cartea al carui titlu si autor l-am uitat), trebuie SA-I STRIGI DIAVOLULUI, tainic in minte G O L G O T A!!!, si va pleca rusinat, fiindca isi va aduce aminte de LOCUL CAPATANII unde a fost BIRUIT de catre HRISTOS-BIRUITORUL (NI KA)! Si, cred ca tot asa si in viitorul care va veni, trebuie sa avem o ATITUDINE REBELA, si chiar mistocareasca (scuze de expresia mai buruienoasa, vorba lui Steindhart), fata de cei care vor incepe prigoana viitoare (care fie vrem sa credem sau nu DEJA SE PREGATESTE MINUTIOS, si in curand cei care nu cred o sa vada)! Sf. LEON CEL MARE al Romei, a spus aceste cuvinte CRESTINULE CUNOASTE-TI DEMINITATEA TA!, iar Sf. VASILE CEL MARE, i-a reprosat dregatorului care il acuza ca ii vorbeste cu semetie, cu aceste cuvinte: PANA ACUM NU AI INTALNIT UN EPISCOP ADEVARAT! Iar Parintele PAISIE AGHIORITUL ne vorbeste in scrierile lui despre LUCRUL LUI DUMNEZEU CARE INTRA IN ACTIUNE, atunci cand un credincios SE HOTARASTE sa ramana pepozitie de partea binelui. Si anume spune Parintele (ideea i-o redau din memorie cu o oarecare marja de aproximatie) FORTE GIGANTICE SI URIASE ale BINELUI si ALE PUTERII LUI DUMNEZEU, se pun in miscare actionate ca de niste parghii nevazute, daca un crestin credincios SE INCREDE IN DUMNEZEU, intr-o situatie de ispita. De asemenea in VIETILE SFINTILOR, ni se spune despre faptul ca cei care erau chinuiti ERAU INTARITI NEVAZUT DE CATRE INGERII LUI DUMNEZEU, care le dadeau o bautura tare desfatatoare si plina de putere si intarire, ca NU MAI SIMTEAU NIMIC, cand erau chinuiti, ci numai un pic la inceput, dupa care mucenicia lor ERA O ADEVARATA DESFATARE SI BUCURIE SIPLACERE (da! aproape incredibil sa simti placere IN CHINUIREA TA!) Un frate batran, profesor de limba romana, in prezent pensionar, pe nume GHEORGHE PRECUPESCU (prigonit si el si torturat si el multi ani in temnitile comuniste pentru Hristos, si pentru ca facea parte din miscarea clandestina Oastea Domnului), mi-a spus odata in particular: primii pumni m-au durut, dupa care nu

am mai simtit nimic decat bucurie si pace, BA MAI MULT, DUPA CE MI-AU DAT DE MULTE ORI CU CAPUL DE ZID, AM MAI DAT SI EU ODATA, CA SA LE ARAT CA NU MI-E TEAMA DE EI. Aceste marturisiri si invataturi cred ca ne sunt foarte FOLOSITOARE, pentru ca ele ne arata ca pot fi biruiti PRIN CREDINTA FATA DE HRISTOS, pana si cei mai rai si aprigi prigonitori si chinuitori. Cred ca infumuratilor actuali de europeni descrestinati si secularizati, si viitori persecutori ai autenticilor ortodocsi, va trebui sa le radem in nas si sa-i facem sa vada (si sa se mire si holbeze si fara de voie SA CREADA) pentru prima data in viata lor, care este PUTEREA PURTARII DEMNE A UNUI CRESTIN ORTODOX, si MARETIA VIRTUTII ORTODOXE! La fel m-au marcat si cuvintele Parintelui CALCIU : acum aveam o linie de la care nu ma mai abateam si nu mai eram tulburat. Singura mea neliniste era sa nu clachez cu ceva Ce cuvinte MARI si pline de imbarbatare. SA DEA DOMNUL SA NE PUNEM SI NOI PE INIMA pentru viitorul apropiat pe care il vom trai SA NU CEDAM DE LA LINIA AUTENTICEI ORTODOXII, in fata nici unui ispititor, fie el un agresor si tortionar ca o fiara, sau fie el un maestru in seductie si amagire mentala subtila si diavoleasca! Cred ca ACESTE DOUA MARI IDEI, aceea DE A RADE IN NAS ASUPRITORILOR, si A TE HOTARA sa ramai PE O LINIE si POZITIE FERMA SI HOTARATA IN MARTURISIREA LUI HRISTOS CEL ORTODOX, si Cel FUNDAMENTAL DEOSEBIT de hristosii mincinosi ai Occidentului si ai lumii globalizate si secularizate, sunt (pentru mine) CELE DOUA MARI ADEVARURI, pe care eu le-am extras din lecturarea acestor DIAMANTE DE INVATATURI ale acestor doi mari oameni ai lui Dumnezeu! Sa dea Domnul sa putem si noi cei din ziua de azi sa ne INSUSIM O ASTFEL DE GANDIRE SI HOTARARE si ATITUDINE DE VIATA COMBATANTA impotriva raului si a tuturor OBRAZNICILOR ingamfati si fuduli si plini de mandrie si josnicie (de care el, raul, prin lucrarea directa a diavolului se foloseste in atingerea scopurilor lui) si s-o aplicam cu calm si abilitate, dupa cum spunea N. Steindhart. DATORAM ATAT DE MULT ACESTOR PATIMITORI SI MARTURISITORI, si CHINUITI ai neamului nostru romanes (fie ei, membri ai partidelor istorice, ai Miscarii Legionare, ai Oastei Domnului, ai INTREGII BISERICI SI TARI ROMANESTI) care au preferat mai degraba sa SUFERE GREU si cumplit, decat sa-si vanda sufletul satanei si sa se lepede de credinta strabunilor lor. Le datoram atat de mult nu numai pentru ca au suferit, ci si pentru ca NE-AU LASAT SI O INVATATURA MARE si anume.CA SE POATE SA FIE

INFRUNTATA si INVINSA DUREREA CHINURILOR, prin PUTEREA CREDINTEI si a IUBIRII LUI HRISTOS. Pentru ACEASTA DEMONSTRATIE si MARTURISIRE pe care au facut-o in fata lumii, CA FIARA COMUNISTA POATE FI INVINSA PRIN CREDINTA IN PUTEREA LUI HRISTOS, SI CU DEMNITATE CRESTINA PLINA DE NOBLETE le suntem cel mai mult datori. SA NE RUGAM DOMNULUI, ca in viitor sa fim si noi, urmasii lor, capabili de o MARTURISIRE ASEMANATOARE si plina de CREDINTA IN HRISTOS! AMIN! 2. pe 14 Dec 2007 la 13:23 # mihaela

Multumim din suflet pentru aceste diamante asa cum spunea fratele Vela. Domnilor administratori, vroiam sa va spun ca nu conteaza identitatea dvs! Va multumim pentru hrana sufletesca pe care ne-o pregatiti zilnic. Cineva spunea foarte frumos ca atunci cand ti-e sete bei un pahar cu apa si gata . Nu stai sa te gandesti ca poate teva prin care curge e ruginita, ca apa contine oxigen si hidrogen. Asa si aici , atata timp cat cele prezentate de dvs contin o invatatura ortodoxa sanatoasa nu ramane decat sa ne rugam pt dvs ( stie Dumnezeu cine sunteti) sa aveti puerea si in continuare sa ne informati . Doamne ajuta si post usor! Mihaela 3. pe 14 Dec 2007 la 13:37 # alina

Mda. Acum imi dau seama de multe lucruri. Mereu aveam incertitudine si probleme si nu intelegeam oricat ma chinuiam. Multumesc pentru metoda de aparare. Doamne ajuta! 4. pe 16 Dec 2007 la 03:26 # admin

Mihaela @: Iti multumim si noi din suflet! 5. pe 29 Mar 2008 la 19:52 # Rzboi ntru Cuvnt Parintele Nicolae Steinhardt despre pacatul prostiei si al fricii

[...] necrutatoare, dar si innobilatoare a lui Hristos. Acesta este parintele Nicolae, cel care, pus in fata diavolului, in fata dilemei de a trada si a face pact cu vrajmasul, a spus. A ales Crucea, L-a ales pe Hristos, si Hristos nu a intarziat sa Il scalde in Lumina Sa harica. De [...] 6. pe 29 Mar 2008 la 22:55 # Magda

Citeam in Formula AS ca au venit niste englezi la nimereala panand degetul pe harta Romaniei la Matau; au spus ca au descoperit Raiul, atat de impresionati au fost de simplitatea taranului nostru roman, de cucernicia lui (au asistat intr-o Samabata la slujba nemiscandu-se de pe loc facand si ei ceea ce facea toata lumea: se inchinau si stateau uimiti si patrunsi de frumusetea slujbelor noastre ortodoxe), au mancat slana, mamaliga, muraturi, branza de-a noastra, au baut tuica, apa din fintana, s-au minunat de coltul nostru de Rai de care zic ei nu suntem constienti. Au publicat apoi in Times trairea pe meleagurile noastre unde recomandau Romania pentru coltul de Rai de care se indoisera ca mai poate exista. Inca o dovada in plus ca, noi -binecuvanti fiind ca ne-am nascut in Romania nu atat pentru pamantul nostru bogat ci mai ales pentru credinta noastra nu suntem (multi, indraznesc sa spun majoritatea) constienti de COMOARA ce se afla aici: Biserica, ortodoxia, preotii, monahii/monahiile ce mai tin -incatara asta sa nu cada, sa-si piarda identitatea. Cred ca Dumnezeu nu va ingadui, doar a promis ca portile Iadului nu o vor birui. 7. pe 24 Jun 2008 la 09:58 # Rzboi ntru Cuvnt A SPUNE CA 2+2=4 SAU DESPRE MARTURISIREA SI LEPADAREA ADEVARULUI INCOMOD

[...] NU, DOMNULE! IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI [...] 8. pe 28 Jul 2008 la 08:01 # Rzboi ntru Cuvnt Parintele Gh. Calciu - inedit: POATE CA VOM INTRA IN CATACOMBE DIN NOU

[...] NU, DOMNULE! IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI [...] 9. pe 25 Oct 2008 la 17:00 # Rzboi ntru Cuvnt Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, militarul care a stiut sa spuna NU

[...] NU, DOMNULE! IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI [...] 10. pe 25 Oct 2008 la 17:04 # Rzboi ntru Cuvnt Intre TEROARE si TORPOARE sau TAINA FARADELEGII IN ACTUALITATE

[...] NU, DOMNULE! IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI [...] 11. pe 05 Nov 2008 la 16:40 # Pactul cu diavolul - ntre DA sau NU (1) Viaa la ar

[...] sursa articolului [...] 12. pe 21 Nov 2008 la 08:21 # Rzboi ntru Cuvnt 2 ani fara Parintele Calciu intre strigatul marturisitor si slava prigonitorilor neo-farisei

[...] sara in apararea celor slabi (a fost unul din putinii aparatori ai parintelui Daniel de la Tanacu), sa infrunte pe cei puternici, sa marturiseasca adevarul, de multe ori singur, doar cu Hristos in mijlocul furtunilor celor mai [...] 13. pe 28 Nov 2008 la 10:18 # Rzboi ntru Cuvnt UNDE SUNT SECERATORII? Al optulea cuvant catre tineri al parintelui Calciu

[...] Nu, domnule! Impotrivirea si rugaciunea: cheile rezistentei [...] 14. pe 30 Mar 2009 la 13:53 # Rzboi ntru Cuvnt PARINTELE NICOLAE STEINHARDT - 20 DE ANI DE LA PLECAREA LA HRISTOS. Jurnalul fericirii in actualitate

[...] NU, DOMNULE! IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI [...]

15. pe 30 Mar 2009 la 21:46 # Rzboi ntru Cuvnt Parintele Nicolae Steinhardt despre lepadarea de Hristos

[...] In fata asaltului concertat din toate directiile asupra libertatii noastre si a celor dragi noua, in fata agresiunilor fara precedent la adresa constiintelor si inimilor noastre din partea unei societati care se defineste tot mai mult printr-un dictat universal al minciunii, al anormalitatii, al perversiunii, solutia pentru fiecare crestin al vremilor acestea este aceeasi cu a lui Nicu Steinhardt, confruntat cu organele de ancheta ale regimului totalitar comunist: sa spunem nu! [...] 16. pe 13 Jun 2009 la 15:52 # Rzboi ntru Cuvnt Vom putea spune si noi ca nam stiut?

[...] NU, DOMNULE! IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI [...] 17. pe 24 Jun 2009 la 18:56 # Rzboi ntru Cuvnt Preot Sever Negrescu: ORI DE CATE ORI NE INCEARCA MINCIUNA

[...] NU, DOMNULE! IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI [...] 18. pe 07 Dec 2009 la 12:48 # Rzboi ntru Cuvnt Autodemascarea spovedania satanica

[...] NU, DOMNULE! IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI [...] 19. pe 14 Jan 2010 la 16:34 # Rzboi ntru Cuvnt CRESTINISMUL RESPINGE PROSTIA SI PASIVITATEA LA CA PE EREZII

[...] NU, DOMNULE! IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI [...] 20. pe 29 Jan 2010 la 14:59 # Rzboi ntru Cuvnt SFINTII TREI IERARHI, MODELELE NOASTRE DE LUPTATORI

[...] Eti copil? Ascultare fa de prini. Dac ns prinii ti i impun lucruri contrare legii lui Dumnezeu, atunci s nu-i asculi. Eti soldat? Ascultare fa de general. A hulit ns naintea ta cele dumnezeieti? S te mpotriveti. Eti funcionar? Ascultare fa de eful tu. ns te vei mpotrivi ntistttorului tu, dac va cere lucruri contrare legii lui Dumne [...] 21. pe 03 Mar 2010 la 22:34 # Rzboi ntru Cuvnt Cronica prigoanei: 50 de ani de la PROCESUL INTELECTUALILOR (I)

[...] NU, DOMNULE! IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI [...] 22. pe 04 Mar 2010 la 05:50 # Rzboi ntru Cuvnt CRONICA PRIGOANEI: 50 DE ANI DE LA PROCESUL INTELECTUALILOR (II) Marturiile zguduitoare ale Monicai Pillat despre tatal ei, Dinu Pillat si despre minunile din viata lor

[...] NU, DOMNULE! IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI [...] 23. pe 19 Mar 2010 la 11:40 # Rzboi ntru Cuvnt VIRGIL MAXIM LA GHERLA patimiri mucenicesti, ispite si proorocia despre soarta celor care se fac slugile satanei (aviz si celor de azi!)

[...] NU, DOMNULE! IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI [...] 24. pe 29 Mar 2010 la 12:44 # Rzboi ntru Cuvnt POMENIREA PARINTELUI NICOLAE STEINHARDT. Daca va voi spune, nu veti crede!

[...] NU, DOMNULE! IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI [...] 25. pe 19 May 2010 la 18:21 # Rzboi ntru Cuvnt TOLERANTA SI CORECTITUDINEA POLITICA

[...] NU, DOMNULE! IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI [...]

Nume (necesar)