Sunteți pe pagina 1din 15

Universitatea- Bucuresti Gheorghe Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala Sem.

1 Curs Politici Sociale

Ivanof

An II, ID

Anul universitar 2012-2013

MODELE EUROPENE DE POLITICI SOCIALE

Introducere
Politica sociala europeana are ca scop promovarea unui nivel de trai convenabil pentru toti cetatenii care traiesc intr-o societate activa si sanatoasa. In vederea realizarii obiectivelor sociale europene. Comisia Europeana incurajeaza cooperarea dintre statele membre facilitand coordonarea actiunii acestora in toate domeniile politicii sociale privind: ocuparea fortei de munca; dreptul muncii si conditiile de munca; formarea si perfetionarea profesionala; securitatea sociala; protectia impotriva accidentelor si bolilor profesionale; igiena muncii; dreptul la asociere si negocierile colective dintre angajator si lucrator;

Crearea unei puternice solidaritati intre cetateni este indispensabila pentru dezvoltarea unei societati stabile pentru un numar cat mai mare de oameni. Politicile sociale sunt aplicate in colaborare cu asociatii si organizatii nonguvernamentale, deoarece rezolvarea problemelor sociale in UE solicita efortul din parte unui numar mare de participanti. UE sustine si completeaza actiunile statelor membre in urmatoarele domenii: imbunatatirea mediului de munca pentru protejarea sanatatii si securitatii lucratorilor;
1

securitatea sociala si protectie sociala; informarea si consultarea lucratorilor; lupta impotriva marginalizarii sociale; reprezentarea si apararea colectiva a intereselor lucratorilor si angajatilor integrarea persoanelor excluse de pe piata fortei de munca

Politicile sociale ale UE s-au diferentiat inca de la inceputul integrarii. In timp, diferentele culturale, politice, economice si institutionale au fost tratate ca prioritati variate la nivel comunitar: cine trebuie sa fie sprijinit ce volum de asistenta sociala sociala individuala trebuie privit si echilibru intre cheltuielile publice si private pentru protectie sociala.

Totusi nu se poate vorbi de un sistem global de protectia sociala a indivizilor De asemenea procesul de armonizare a modelelor de politica sociala chiar intre statele membre UE este anevoios atat din cauza diferentelor intre ele cat si a intereselor nationale. Aceste diferente se refera la: ponderea cheltuielilor sociale in PIB; drepturile sociale; raportul dintre sectorul public si cel privat;

Cele mai importante diferente intre statele membre UE cat si cheltuielile publice uriase alocate acestora sunt: demografia si imbatranirea populatiei; eradicarea saraciei; accesul la sanatate; migratia, deversitatea etnica si integrarea.

Diferentele uneori considerabile de la o tara la alta sunt criteriul esential al politicilor sociale. Aspectele economice, politice si culturale configureaza anumite modele. Aceste modele au determinat diferente in determinarea politicilor sociale. Dupa structura, finantare si organizare a
2

serviciilor publice in UE s-au conturat urmatoarele modele sociale( clasificarea lui Esping Andersen): I -MODELUL SCANDINAV(NORDIC): DANEMARCA , SUEDIA , FINLANDA SI OLANDA II- MODELUL CONSERVATOR(CONTINENTAL): FRANTA, AUSTRIA, BELGIA SI GERMANIA III- MODELUL MEDITERANEAN: ITALIA, SPANIA, GRECIA SI PORTUGALIA In cele ce urmeaza, vor fi expuse trasaturile generale ale fiecarui model social in parte, dupa care vor fi creionate si particularitatile de politici de sanatate in aplicarea acestora in diferite tari apartinand aceluiasi model.

I.

MODELUL SCANDINAV

Modelul Scandinav (nordic) se bazeaza pe elemente ca universalitatea, egalitatea, beneficiilor sociale (indiferent de venitul realizat in timpul vietii), interventia statului fiind planificata pentru asigurarea ocuparii fortei de munca si finantarea beneficiilor sociale. Pentru o mai buna evidentiere a a trasaturilor acestui model, in cele ce urmeaza vor fi prezentate pe scurt politicile sociale de sanatate din doua dintre tarile care aplica acest sistem: Olanda si Suedia.

Politica sociala de sanatate in Olanda

Sistemul de asigurari sociale de sanatate este finantat prin contributia in general obligatorie a salariatilor si patronilor, in functie de venit sau print axe generale. Acoperirea este larga, dar acolo unde nu este obligatorie raman categorii de populatie fara acces la serviciile oferite de sistem.

Contractele cu pacientii au la baza taxa pe servicii /prestatie, iar cu spitalele se bazeaza pe bugetele adesea globale.Olanda cheltuieste 9% din PIB in sanatate, din care 80,5% reprezinta cheltuiala publica.Sistemul actual de servicii de sanatate e structurat pe trei component:piata asigurarilor de sanatate, piata furnizorilor de sanatate si piata achizitiei de servicii de sanatate. Sistemul are trei component principale: asigurari de baza de sanatate = 59%din totalul contribuabililor; functioneaza pe baza a doua mecanisme de colectare; asigurari obligatorii pentru cheltuieli medicale exceptionale 141% din totalul contributiilor de asigurari de sanatate platite de asigurati; asigurare de sanatate complementara/ voluntara, care acopera servicii neincluse in primele doua categorii. In sistemul de asigurari de baza exista o forma de coplata cu rolul de a preveni recurgerea la servicii medicale neesentiale. Acesta se achita de asigurat catre asigurator si se aplica pentru toate servicii medicale rambursate de asigurator, cu exceptia vizitelor la medicul de familie, nastere si stomatologie (pentru persoanele cu varsta sub 22 de ani). Asiguratii pot renunta la coplata daca: merg la furnizorii de servicii medicale indicate de asigurator; folosesc medicamente sau dispositive medicale preferate de asigurator;

participa la programe de prevenire a diabetului, bolilor cardiovasculare sau respiratorii, depresiei si supraponderabilitatii. Anumite categorii de bolnavi cronici primesc o compensatie de la stat pentru coplata; a fost incurajata crearea centrelor de tratament specializate care sa ofere servicii in ambulatoriu, cu costuri mai mici decat spitalele; liberalizarea sistemului de sanatate a generat achizitionarea de clinici, farmacii, si spitale de catre asiguratori; concurenta intre furnizori de servicii este reglementata.

Politici sociale de sanatate din Suedia

Serviciile sociale sunt considerate o componenta cheie in sistemul de protectie sociala, serviciile sunt acoperite prin regimul national de asigurari sociale, finantate prin cotizatii nationale. Aproximativ 70% din serviciile de sanatate sunt finantate prin taxe locale. Sistemul este descentralizat de cele 21 consilii judetene, fiind responsabil pentru activitatea spitalelor si a medicilor de familie, in timp ce 290 de municipalitati gestioneaza ingrijirile la nivel municipal. Doar 10% din serviciile de sanatate sunt asigurate de furnizori private. In timp ce statul finanteaza cea mai mare parte a costurilor medicale (97%) pacientii platesc o taxa modica pentru fiecare examinare. Costurile medicamentelor cu reteta sunt limitate la o anumita valoare anuala pentru fiecare pacient dupa aceea acesta a atins un plafon, costul medicamentelor pentru tot restul anului este suportat de stat. Toate farmaciile sunt conectate la o retea asfel incat pacientii isi pot cumpara medicamentele de oriunde, iar valoarea lor se cumuleaza. Aceasta este valabila doar pentru cetatenii suedezi care se inscriu pentru aceasta schema inainte sa plateasca consultatia. Cheltuielile cu sanatatea reprezinta de 9% din PIB.

II.

MODELUL CORPORATIST)

CONSERVATOR

(CONTINENTAL,

In acest model de politici sociale statul are un rol puternic si direct, in special in stipularea obligativitatii asocierii si in promovarea unor standarde de asigurare. Corporatiile si agentii de asigurare, deruleaza programe bazate pe planuri ocupationale de asigurare. Aceste principii paternalist-etaiste si conservatoire de politica sunt reliefate in cele ce urmeaza in doua state: Germania si Franta.

Politici sociale de sanatate din Germania


In Germania, elementul cheie il reprezinta constructia in jurul sistemului obligatoriu de asigurari sociale si ca a rezultat dualitatea intre participantii activi la piata muncii si a celor pasivi. Al doilea element este legat de utilizarea programelor de transfer cu intentia de a reduce oferta de munca. Modelul german presupune o puternica interventie a statului, cu norme precise privind raporturile de munca. Contractele de munca reglementate la nivel central sunt obligatorii
5

pentru sindicate, dar si pentru organizatii patronale. Pietele muncii se caracterizeaza printr-o anumita rigiditate si lipsa de mobilitate. Nu exista un sistem national de sanatate finantat de stat din impozite, iar serviciile sunt furnizate pe baza principiului asigurarilor sociale. Fondurile finanteaza actul medical sunt alimentate din veniturile proprii ale acestor fonduri.In ceea ce priveste nivelul veniturilor din sistemul de pensii formula de calcul include veniturile din perioada active si anii de contributie. Drepturile ce decurg din sistemul de asigurare impotriva somajului depind de istoria ocuparii dar si de varsta solicitantului. Veniturile de suport pentru ingrijirea sanatatii sunt corelate cu ocuparea, iar angajatorii sunt cei obligati sa suporte beneficiile din perioada initiala de boala.Fondurile de asigurari de sanatate, constituite din contributii obligatorii, finanteaza o parte din costurile ingrijirii sanatatii, rambursand angajatorilor o parte din valoare beneficiilor de boala pe care ei le suporta.

Politici sociale de sanatate din Franta

Modelul Francez are o puternica orientare spre familia din clasa mijlocie si pe valorile traditionale, dezavanteaza indirect, minoritatile entice, tinerii si femeile printr-o anumita rigiditate pe piata muncii. Sistemul de sanatate este fondat pe asigurari sanatate obligatorii si completat cu asigurari private. Finantarea sistemului se bazeaza pe cotizatiile angajatorilor, salariatilor si a pensionarilor. Asigurarile de sanatate au un rol major in fixarea tarifelor pentru furnizorii de ingrijiri de sanatate private.Statul determina nivelul de finantare al spitalelor publice. Spitalele publice sunt finantate prin alocatii globale, iar serviciile sunt platite pe obaza unica. Medicamentele rambursabile sunt cuprinse intr-o lista. Preturile din proportia coplatii sunt stabilite prin decret ministerial.Procentul de participare a pacientilor la costuri este de 20%, dar variaza de la zero(pentru medicamentele de stricta necesitate)pana la 65% pentru medicamentele de confort. Nu exista plafon pentru cheltuielile cu medicamentele.

III.

MODELUL MEDITEREANEAN

Este un model familist, transferurile sociale joaca un rol important in acordarea adapostului si sigurantei. Sindicatele si patronatele sunt importante pentru procesul de negociere foarte centralizat a conditiilor de muncasi salarizare. Sistemul de politica sociala are ca
6

componenta contributiva, pensia de batranete si de invaliditate, alocatia de somaj, prestatiile familiale si una non-contributiva(pensia sociala) finantate prin impozite si acordate pe baza testarii mijloacelor financiare. Cheltuielile sociale sunt ridicate, concentrate pe achitarea pensiilor pentru limita de varsta, pe protejarea fortei de munca si pe schemele de pensionare anticipata. Ratele ocuparii fortei de munca in special pentru femei sunt foarte scazute.

Politici sociale in Portugalia


sistemul de protectie sociala este o varianta care se regaseste si in Grecia, Spania si partial in Italia; caracterul mixt (asigurari sociale+sistem national de sanatate) al structurii sale: nivelul scazut al cheltuielilor sociale din PIB si al prestatiilor; rolul major al familiei si al sectorului asociativ; prestatiile sunt paralele celor din sistemul contributive;

pensiile de batranete, invadilitate si urmasi, ajutorulpentru integrarea tinerilor in munca, ajutoare familiale. Pensiile non-contributive se acorda persoanelor care au 65 de ani si peste celor de peste 18 ani care au o incapacitate temporara de munca. In anumite conditii ambele categorii de beneficiari pot obtine suplimentul de pensie pentru persoanele cu dizabilitati severe. Ajutorul pentru integrare este destinat tinerilor de 18-25 de ani care au terminat un ciclu scolar sau de calificare profesionala de 9 ani si sunt in cautarea primului loc de muncaprestatiile familiale non-contributive se acorda acelorlasicategorii de copii si tineri ca si alocatiilor bazate pe contributie. Regimul protectiei persoanelor invalide si cel al prestatiilor de boala au fost perfectionate. Atributiile statului sunt preluate intr-o anumita masura de catre familie al carei rol este atat social cat productiv.

Politici sociale din Italia


Finantarea sistemului de sanatate este publica oferta de ingrijiri este mixta (publica si privata). Inegalitatea de repartizare a rsurselor sanitare sunt foarte pronuntate intre Nord si Sud. Rolul guvernului central este limitat, deoarece regiunile se ocupa de planificare, finantare si control al serviciilor de sanatate.
7

Plata in sectorul privat se face pe baza unui pret pe zi pentru pacientii si pe baza de actiune pentru ingrijirile externe. Criteriile de rambursare a medicamentelor prescrise sunt in general definite prin referire la o lista pozitiva, iar spitalele utilizeaza doar medicamente indexate pe liste de produse recomandate. Pacientii platesc 50% din pretul medicamentelor din categoria B in medicina ambulatorie sau in cadrul ingrijirilor spitalicesti externe. Medicamentele din categoria A, prescrise in cazul bolilor grave sau cronice sunt practic gratuite. Diverse grupe de asigurati sociali sunt scutiti de participare la costuri. Insatisfactia serviciului public i-a facut din ce mai mult pe italieni sa-si indrepte atentia catre asigurarile private de sanatate.

Analiza comparativa a modelelor europene scandinav, conservator si mediteranean


Transformarile sunt vizibile la toate modelele analizate dar este limpede ca in acelasi timp modelele isi pastreaza particularitatile. Modelele europene au suportat presiuni in directia schimbarii nu doar din partea globalizarii ci si din procesul integrarii comunitare. Modele economice europene au numeroase diferente date de amplitudinea si forme ale statului in economie. Indiferent de tipul de model social componentele sunt acelasi pentru realizarea tipului de sociatate pe care modelul si-l propune. Astfel este perfect posibil ca tarile continentale sa tinda catre modelul Nordic(scandinav) iar cele mediteranean catre modelul conservator. Reformele promovate ar trebuie sa elimine inertia economiei europene, implicand anumite costuri economice si sociale de adaptare. Tarile nordice demonstreaza ca exista posibilitatea combinarii procesului de crestere economica cu protective sociala extinsa. Sistemul economic este caracterizat de o flexibilitate ridicata a fortei de munca si de o competivitate economica ridicata. Modelul Nordic are cel mai eficient sistem de protective sociala, are un cuantum ridicat al sumelor pentru asistenta somerilor cat si a legislatiei putin stricta pentru populatia ocupata. Explicatia modelului scandinav consta in nivelul de pregatire profesionala a populatiei ocupate, nu doar in natura sistemelor nationale de redistribuire. Astfel cu cat numarul populatiei ocupate cu studii medii si superioare este mai mare cu atat riscul saraciei este mai scazut. Tarile nordice demonstreaza ca exista posibiltatea combinarii procesului de crstere economica cu protectia sociala extinsa Sistemul economic are o flexibilitate ridicata a fortei de munca si o competivitate economica ridicata in conditiile securitatii sociale si ale locurilor de munca.
8

Din analiza comparativa a modelelor, cel al tarilor nordice ne arata ca : productivitatea ridicata si inegalitatea veniturilor pot fi intr-o corelatie directa;

politicile active pe piata muncii diminueaza timpul de cautare intre slujbe si reducerea somajului pe termen lung; flexibilitatea pietei muncii si securitatea socialanu sunt obiective contradictorii;

pregatirea permanenta sunt conditii ale adaptarii ridicate la schimbare ale fortei de munca; sporirea participarii pe piata muncii este o modalitate eficienta de a diminua presiunea evolutiilor demografice; cresterea sumelor alocate pentru cercetare-dezvoltare precum si inovatiile sunt surse ale avantajului competitiv. Modelele sociale din cele 3 grupe de tari si-au dobandit si consolidat caracteristicile intrun interval relativ lung. Rapoartele Comisiei Europene mentioneaza ca Franta , Germania, Italia, Polonia, Spania si Grecia nu au gasit cele mai adecvate politici pentru a-i determina pe cetatenii statelor respective sa prefere angajarea in munca in pofida indemnizatiei de somaj. Este nevoie de politici sociale explicite pentru stimuli oamenii sa aibe initiative si da devina mai productive, prin flexibilizarea modelului social, fara a afecta solidaritatea sociala. Simpla crestere economica nu mai reuseste, singura, sa duca la crearea de noi locuri de munca.

Analiza comparativa a particularitatilor politicilor sociale din cadrul aceluiasi model-Franta si Belgia
Analiza comparative a particularitatilor politicilor sociale din Franta si Belgia are in vedere trei categorii de politici sociale:
politici sociale referitoare la asigurarile de sanatate;

politici sociale referitoare la asigurarile sociale: pensii, tratamente balneare, etc.; politici sociale referitoare la fondul de somaj.

Puncte comune ale politicilor sociale din cele doua tari


9

In Frana, ca si in Belgia de altfel, populaia este informata in mod corespunzator despre cum funcioneaza fiacre sistem de asigurare. Nu cu totii insa isi cunosc drepturile si sumele de rambursare respective. Sistemul poate fi, dupa parerea mea, lipsit de transparen pentru persoanele proaspat integrate. Somajul afecteaza Belgia precum si Franta insa, dupa parerea mea, important este de semnalat faptul ca acesta atinge proportii mari mai ales in randul tinerilor, care resimt somasul mult mai puternic. Chiar daca integrarea profesionala se dovedeste a fi dificila pentru tineri, ei au totusi posibilitatea de a intra in somaj (uneori chiar pe termen lung), primind o alocatie ce inlocuieste salariul. Aceasta alocatie de somaj difera pentru Franta, cat si pentru Belgia.

Diferente intre politicile sociale ale celor doua tari


Cetatenii francezi sunt asigurati, daca isi doresc, in doua moduri; fie beneficiind de securitatea sociala ce apartine statului (acces la ingrijire medicala gratuita pana la un anumit procent), fie apeland la un ajutor suplimentar, de aceasta data privat, o mutualitate pentru acele probleme de sanatate mai specifice si mai costisioare. In ceea ce priveste sistemul medical belgian, mutualitatea este singura optiune de asigurare medicala. Desi Europa de Sud-Est este mult mai afectata, consecintele somajului in randul tinerilor s-a resimitit destul de tardiv, intr-o egala masura de catre cele doua tari Franta si Belgia inepand cu anul 2010. In Franta, un tanar are dreptul la o alocatie imediat de la iesirea de pe bancile universitatii, insa in Belgia este necesar cel putin un an de vechime in randul muncii pentru a avea drepul la somaj. Statul francez, cat si cel belgian, sprijina tinerii chiar si pe perioade lungi de timp. Accestia au obligatia insa de a-si cauta un loc de munca in mod activ. O problema intervine : motivatia nu mai este atat de puternica din moment ce ajutorul din partea statului este aproape egal cu un potential salariu. In Belgia exista doua servicii publice, la indemna cetatenilor belgieni, care ajuta persoanele fara un loc de munca :

10

FOREM, faciliteaz adaptarea i integrarea solicitanilor de locuri de munc i a lucrtorilor pe piaa forei de munc prin consilierea i sprijinirea acestora n cutarea de locuri de munc i dezvoltarea competenelor. Acesta ofer, de asemenea, sprijin profesional companiilor prin furnizarea de consultan resurse umane i de recrutare; CPAS reprezinta asisten financiar pentru integrarea socio-profesional, prin sprijinirea personaleor in dificultate la domiciliu, mediere a datoriilor, asisten juridic, sprijin n natur (de exemplu, subvenie o mas sau haine), etc. In Franta, RSA - Venitul de solidaritate activ (RSA) reflect dreptul fundamental al tuturor cetenilor la resurse adecvate pentru a tri n conformitate cu demnitatea uman i drepturile stabilite n preambulul Constituiei franceze din 1946 i Consiliul Europei. In ceea ce priveste politicile sociale referitoare la asigurarilor pentru pensii, in ultimii douzeci de ani, aproape toate rile dezvoltate au efectuat cel puin o reforma pentru sistemul de pensii. Chiar dac problemele pot fi similare, fiecare sistem a fost reorientat n conformitate cu dispoziiile i cerintele specifice. Trei tipuri de prestaii sunt administrate de ctre statul francez, n contextul de securitate social: asigurri medicale (precum am mentionat mai sus), pensii i alocaii familiale. Dar, n ciuda principiului democratic alegalittii cettenilor, francezii nu sunt egali n ceea ce priveste prestatiile sociale, acestea fiind dependente de regimuri separate. In Franta, sistemul de pensii se bazeaza pe principiul de repartitie si de solidaritate intre generatii. In fiecare luna, prin debit direct din salariul, orice sector (industrie, servicii i comer) contribuie obligatoriu pentru: pensia de baz, de securitate social (CNAV) si la pensia suplimentar acordata de catre un fond de pensii ARRCO (Asociatia pentru angajaii regimului-complementar de Pensii) Subiectul acesta este destul de aprins in Franta in ultimii ani, foarte multi francezi fiind putin pierduti neavand raspusul exact la intrebarile: De la ce varsta devin pensionar (subiect de schimbari permanente) si care este cea mai buna solutie pentru a avea o pensie corecta ? O reform important a fost realizat n anul 2003, care a fost urmat de msuri speciale n anul 2008. In iunie 2010, au fost anunate noi msuri, ca rezultat s-au iscat numeroase greve i demonstratii. Legea cu privire la reforma sistemului de pensii, adoptat de Parlament la 27 octombrie 2010 i publicata pe 9 noiembrie in Jurnalul Oficial, dup validarea de ctre Consiliul Constituional de ctre socialiti parlamentareinclude cresterea varstei de pensionare de la 60 la 62 de ani pentru tote persoanele asigurate timp de patru luni pe an, la 1 iulie 2011 incepand cu
11

generatia anului 1951. Cu toate acestea, pensionarea anticipat este nc unele persoane asigurate care au avut o cariera lunga si munca grea.

posibila

pentru

Pentru regimurile speciale, aceast msur va intra in vigoare incepand cu 1 ianuarie 2017, ceea ce este destul de tardiva. In plus, vrsta de pensionare complet se realizeaza intre 65-67 de ani, cu inca 4 luni suplimentare pe an ntre 1iulie 2016 i 2023. Reformele luate in 2010 au fost supuse shimbarilor odata cu noul presedinte al Frantei si in 2012 toate regrementarile au luat o noua cale, punand accentul pe pozittile profesionale pe termen lung. Pentru Belgia, toti angajatii si persoanele cu acivitate de independent platesc o contributie obligatorie la fondurile de stat pentru pensii si pensii de invaliditate. Regurile sunt, dupa parerea mai mult mai clare, si sunt mai putin supuse schimbarile, comparand cu Franta.

Concluzii referitoare la politicile sociale din Franta si Belgia

In ceea ce priveste politicile sociale de sanatate, Franta are un sistem mai accesibil populatiei decat cel al Belgiei, intrucat aceasta are posibilitatea de a alege tipul de serviciu medical de care sa se adreseze. Aceasta situatie nu este si la indemana belgienilor. Somajul, este una din problematicile pe care fiecare din tarile analizate incearca sa o regleze. Desi cele doua institutii belgiene functionaza foarte bine si dupa parerea mea, concureaza Franta la acest nivel; insa exita conflicte intre partea flamanda si partea franceza a teritoriului deja mic al Belgiei. De alfel, guvernul a fost blocat pentru cateva luni intre 2011 si 2012. Fara un echilibru decizional, sistemul de ajutor si sprijinire a persoanelor in dificultate (si nu numai ) are de suferit. Asadar, chiar daca sistemul belgian pare mult mai competent in a trata problema somajului, datorita lipsei de echilibru, lasa locul Frantei. Ceea ce este interesant si chiar atinge aproape toate subiectele (somaj, pensii, sistem medical)tratate mai sus este ca legea impune o structura de sindicate pentru a proteja angajatii. Aceasta structura este impusa mai ales intreprinderilor si institutiilor car au un numar superior de angajati. Ca drept urmare, demonstratiile, grevele si contestatiile de tot felul sunt foarte usor de inceput in partea franceza a Belgiei si in Franta. De alfel, Franta este cunoscuta ca fiind tara din Europa cea mai nemultumita de starea actuala in care se gaseste si cetatenii francezi sunt persoane care se plang foarte usor.
12

Avand in vedere cele de mai sus, securitatea sociala din Franta, dupa parerea mea, este un model de organizare mai dezvoltat, si deci, complex decat cel din Belgia. Cu toate acestea, consider ca fiecare din tarile de mai sus isi poate imbunatati politica de politici sociale pornind de la modelul de organizare al tarilor scandinave.

13

Bibliografie Esping Adersen(1990)-The Three Words of Welfare Capitalism Daniela Varjan(2004)-Economie si Politici Sociale Cristina Buzas(2009)-Politici Sociale in UE Linda Hantrais(1995)-Social Policy in The European Union Roger Liddle si Frederic Lerais- Reabilitatea Sociala a Europei(2010) Mariana Stanciu(2007)-Revista Calitatea Vietii-Politici Sociale-Ed. Lumea Ana Maria Preoteasa(2009)Iasi-Cercetarea Politicilor Sociale. Ed.Lumea Barr Nicholas (1995) Bucuresti-Politica Sociala in Europa Centrala si de Est Hantrais Linda(1995)Social Policy in European Union,Londra

Surse Internet:
14

http://www.infoeuropa.ro http://www.europa.eu.int http://www.infoeuropa.ro http://www.mie.ro/Dialog_structurat/Romania http://www.scrigroup.com/politica/Politici Social

15