Sunteți pe pagina 1din 2

Urare Mireasa scumpa, mire drag, am vrut sa facem si noi, azi pe-al casniciei voastre prag, urarea cea

mai calduroasa. Si-am intrebat din zori pe-orcine, pe crini, pe nuferi: Ce sa spun? Ce ganduri bune sa le-adun? Si ce urari din zari senine? Un trandafir m-a agatat si, fara sa mai dea binete, mi-a zis: - Ureaza FRUMUSETE!... Pe vale, firele de grau, crescute-n brazdele de plug, mi-au zis: - ureaza-le BELSUG! sa fie casa vesnic plina, precum e sacul de faina. Apoi, in cale, un bujor cu chip aprins mi-a zis: - O, frate! ce vrea tot omul? SANATATE! Ureaza-le, asa zic eu, sa aiba chipul ca al meu! Mai sus, pe-o coasta, un stejar imi zise grav: - Sunt de parere sa le urezi atat: PUTERE! si-apoi, din vita cea de vie, doi struguri chilimbarii mi-au zis: - Ureaza BUCURII! Dar m-am oprit si la furnica. Vreti sa va spun ce-a zis? Mi-e frica... A zis: - urarea ta sa fie atata numai: HARNICIE! Si cum stateam asa pe ganduri... (sa spun cumva tot siru-ntreg?... sau numai una sa aleg?...) deodata, mai de catre seara, doi porumbei de nea zburara din ceru-albastru catre mine cand coborand in serpentine, cand iar urcand in joc duios. Apoi venira tot mai jos si, dupa cercuri fara numar,

s-au asezat incet pe umar, ca sa-mi sopteasca la ureche: - Am fost trimisi din cer, pereche, cu acest cuvant de la ISUS: - Pentru mireasa, pentru mire, un singur lucru ai de spus; IUBIRE!