Sunteți pe pagina 1din 18

UNITATE 2 NORMAL SI PATOLOGIC IN VIATA PSIHICA

Obiective Cunotine preliminarii Resurse necesare si recomandari de studiu Durata medie de parcurgere a unitatii de studiu 2.1 Conceptul de sntate 2.2 Conceptul de boal 2.3 Conceptul de normalitate psihica 2.3.1 Repere generale 2.3.2 Normalitatea ca sanatate 2.3.3 Normalitatea ca valoare medie 2.3.4 Normalitatea ca utopie 2.3.5 Normalitatea ca proces 2.3.6 Normalitate si comunicare 2.3.7 Normalitate si adaptare 2.4. Conceptul de boala psihica 2.4.1 Repere generale 2.4.2 Comportamente anormale 2.4.3 Boala psihica si ecosistem 2.4.4 Dimensiuni existentiale ale bolii psihice 2.5 Modele de sanogeneza si patogeneza 2.5.1 Modelul dinamic-psihanalitic 2.5.2 Modelul umanistexistentialexperiential 2.5.3 Modelul cognitiv-comportamental Rezumat Cuvinte cheie Teste de autoevaluare Concluzii

2 2 2 2 3 4 7 7 8 9 9 9 10 10 10 10 12 14 14 14 14 15 16 17 17 17 17

OBIECTIVE La sfritul acestei prelegeri, studentul va putea : s aib o nelegere mai larg a diferitelor aspecte legate de sanatate si boala s dobndeasc abilitatea de a folosi din punct de vedere teoretic concepte i raionamente ce in de boala psihica s coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice in raport cu modelele de sanogeneza si patogeneza

CUNOTINE PRELIMINARII

Cunotine n domeniul psihologiei generale, psihologiei personalit ii, psisopatologiei i psihiatriei

RESURSE NECESARE SI RECOMANDARI DE STUDIU David, D., Psihologie clinic i Psihoterapie. Fundamente, Editura Polirom, 2006. Ionescu, G., Tratat de psihologie medical i psihoterapie, Bucureti, S.C. Favorit Print S.A, 1999. Iamandescu, I.B., Psihologie medical, edi ia a II-a, Bucureti, Editura InfoMedica, 1997. Tudose, Florin, Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi, Editura InfoMedica, 2002.

DURATA MEDIE DE PARCURGERE A UNITATII DE STUDIU 2 ore

2.1 Conceptul de sntate

Cornutiu G.(1998) afirma ca un om sanatos psihic este acela care traieste si afirma o stare de confort psihic, intr-o coerenta si globalitate care ne este sesizata niciun moment uin mod fragmentar si intr-o continuitate care presupune o dominanta a sentimentelor pozitive, constructive si optimiste fata de cele negative. Omul sanatos psihic este activ si are placerea acestei activitati. El are un set de valori ierarhizate si voluntare pe care le promoveaza. Dupa Lazarescu M (1995), sanatatea presupune o perspectiva dinamica prin care se precizeaza modalitatile normal-sanatoase de structurare si functionare a individului la diverse varste, capacitatea sa de dezvoltare, maturare,

independentizare, complexificare, precum si capacitatea de a depasi sintetic diversele situatii reactive si stresante.

Starea de sanatate este definita de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) ca fiind o stare de bine fizic, psihic si social. Aa cum reiese din defini ia OMS, modelul de abordare a sntaii este unul holistic, ecologic, care are n vedere att dimensiunile sale multiple ct i determinismul complex. Factorii care influeneaz starea de sntate pot fi grupa i n patru mari categori: factori de mediu (ap, aer, sol, fizici, chimici, biologici, sociali) stilul de via (comportament alimentar, sexual, abuz de substane, exerci iu fizic) factori psihici (cogni ii, emoii, percep ia i rspunsul la stres) factori sociali (resurse socio-economice, organizarea sistemului de ngrijire medical i politicile sanitare) factori biologici (imunologici, genetici, biochimici)

biologic (anatomic, fiziologic i Dimensiunile sntii biochimic); psihologic (cognitiv, emoional, comportamental); socio-profesional (roluri, rela ii, aspira ii); spiritual (valori, religie, experiene noncotidiene) Componentele sntii absena bolii, disfunc iei i dizabilit ii rezisten fizic i fiziologic atitudinea pozitiv fa de via (a percepe scopul i semnifica ia vie ii) asumarea controlului propriei vie ii acceptarea de sine rela ionare social pozitiv stare subiectiv de bine Grade ale sntii sntate optim sntate sntate aparent sntate precar sntate foarte precar 2.2 Conceptul de boal

Boala pe de alta parte este definita ca o serie de modificari biologice si/sau psiho-comportamentale care genereaza o stare de distres si/sau dizabilitate sau un risc crescut spre distres si/sau dizabilitate (American Psychiatric Association). Asa cum este definita mai sus tulburarea psihic are mai multe componente: a) manifestari fiecare boala presupune anumite modalitati de manifestare, un anumit tablou clinic. Tablou clinic/simptomatologia pacientului contine semne si simptome: semnele sunt forme de manifestare a bolii care pot fi identificate de clinician sau de alta persoana (inclusiv de pacient), independent de ceea ce declara pacientul (de ex.modificari ale culorii pielii, modificari in comportament)
4

simptomele sunt acele manifestari ale bolii care apar in primul rand in sfera de perceptie a bolnavului si sunt simtite de acesta la nivel subiectiv, putand fi recunoscute de clinician doar indirect, porin intermediul declaratiilor pacientului (de ex.starea de frica) unele semne si simptome tind sa apara impreuna, constituind sindroame (de ex.conceptiile negative despre propria persoana considerata in prezent si viitor, tind sa apara impreuna, constituind un sindrom depresiv (Beck, Rush, Shaw si Emery, 1979)

b) factori etiologici/cauzali acestia sunt clasificati dupa 2 criterii: dupa natura lor o agenti exogeni fizici (mecanici, termici, electrici etc) chimici (acizi, baze, saruri) biologici (microbi, paraziti, virusi, ciuperci etc) psiho-sociali (stres, stil de viata nesanatos etc)

o agenti endogeni (de ex.factorii genetici) dupa functia lor o factori declansatori produc in mod direct

simptomatologia, sunt necesari declansarii tabloului clinic, dar adesea nu sunt suficienti (de ex. cel mai des intalnit in psihopatologie -discrepanta cognitiva dintre motivatia pacientului si evenimentele propriu-zise care au loc discrepanta mai mare probleme psihologica mai severe) o factori determinanti ca si cei declansatori, produc in mod direct simptomatologia, dar sunt legati specific de un anumit tablou clinic (de ex. bacilul Koch pentru tuberculoza) o factori favorizanti joaca in psihopatologie rolul pe care il joaca catalizatorii in reactiile chimice eficientizeaza actiunea factorilor declansatori si determinanti in aparitia tabloului clinic.

o factori predispozanti/de risc au un caracter general, apartin pacientului, au fost prezenti inainte de instalarea tabloului clinic. Prin interactiune cu factorii declansatori, determinanti si/sau favorizanti, duc la aparitia tabloului clinic. o factori de mentinere au rolul de a sustine

simptomatologia. Acest rol poate fi jucat de factorii declansatori, determinanti, favorizanti sau predispozanti care au declansat tabloul clinic, dar si de alti factori care au aparut dupa generarea tabloului clinic.

c) Reactii de raspuns al organismului la actiunea agentilor etiologici pot fi specifice sau nespecifice, fiecare dintre ele, la randul lor, putand fi locale sau cu caracter general se pot manifesta o la nivel biologic (de ex.modificarea tensiunii arteriale) o la nivel psihologic (de ex.deficiente la nivelul memoriei implicite)

Invariabil atunci cand vorbim de boala, asociate strans cu acest concept, mai ales din punct de vedere statistic, sunt notiunile de incidenta si prevalenta. Incidenta se refera la numarul de cazuri noi dintr-o boala anume, care apar intr-o anumita unitate de timp specificata (unitatea de timp tipica este de un an de zile). Prevalenta se refera la numarul de cazuri dintr-o boala anume existente la un moment dat (fie o evaluare punctuala, fie un interval de timp).

2.3 Conceptul de normalitate psihica

2.3.1 Repere generale Dictionarul Larousse precizeaza ca normalitatea este o notiune relativa, variabila de la un mediu socio-cultural la altul, in medicina existand tendinta de a se asimila omul normal individului perfect sanatos.

Cu toate ca studiile de psihologie si de psihopatologie nu au putut stabili o delimitare a normalului de patologic, intre cele doua stari existand o insidoasa si imperceptibila modificare, cercetarea normalitatii psihice este invocata actualmente de numeroase motive printre care mentionam: calitatea vietii presupune in primul rand o buna cunoastere a starii de normalitate si sanatate efortul nosografiei psihiatrice de a delimita entitati psihice dupa modelul patologiei somatice, a ilustrat ca intre normal si patologic exista o zona vasta a sociopatiilor (respectiv a dizarmoniiIor) care nu pot fi considerate boli psihice necesitatea de a aprecia cat mai exact eficienta actiunii numeroaselor substante psihotrope intrate in terapia psihiatrica in ultimul sfert de secol, precum si a metodelor de psihoterapie; aprecierea capacitatii de munca si a gradului de invaIiditate psihica in vederea acordarii asistentei sociale si medicale adecvate este imposibila fara a avea drept criteriu de referinta starea de normalitate.

Prepeliceanu D. arata ca, in sens general, nevoia de normalitate deriva din nevoia de ordine umana. Desigur, aceasta ordonare nnu poate fi facuta decat cu anumite limite deoarece emitentul normelor este prin excelenta omul, fiinta subiectiva. Se creeaza deci paradoxul prin care omul, ca entitate subiectiva, emite norme (obiective) aplicabile propriei subiectivitati. Acelasi autor arata ca norma este o conventie umana larg impartasita social.

Criterii de normalitate (dupa Ellis si Diamond)

1 2 3 4 5 6 7

Constiinta clara a eului personal Capacitate de orientare in viata Nivel inalt de toleranta la frustrare Autoacceptare Flexibilitate in gandire si actiune Realism si gandire antiutopica Asumarea responsabilitatii pentru propriile tulburari emotionale

8 9 10 11 12 13

Angajarea in activitati creatoare Angajarea moderata si prudenta in activitati riscante Constiinta clara a interesului social Gandire realista Acceptarea incertitudinii si capacitatea de ajustare a acesteia Imbinarea placerilor imediate cu cele de perspectiva

2.3.2 Normalitatea ca sanatate Desigur, limita normal-patologic este extrem de complicata, interferentele si imixtiunile celor doua domenii fiind un imprevizibil labirint. Normalitatea, sanatatea mintala in cazul nostru, pare a fi o rezultanta a interactiunii dintre parametri ai vietii organice si sociale, parametri aflati in echilibru dinamic, ce se proiecteaza pe modelul genetic al existentei individuale. Patologic implica "patos", sentiment direct si concret al suferintei si neputintei, sentimentul unei vieti nemultumitoare. Semnul patologic este totdeauna diferential marcand o ruptura sincronica intre bolnav si nebolnav, dar si o ruptura diacronica intre prezent si trecut. Boala poate fi privita ca o greseala in organizarea terenului pe care se inscrie textul vietii. In plus, boala mintala dezorganizeaza individul in propria sa normativitate constrangandu-I la pierderea din aceasta cauza a diretiei existentiale. H. Ey arata ca bolnavul mintal este privat atat de libertatea exterioara cat si de cea interna. G. Ionescu considera sanatatea ca o stare ideala, ca un deziderat, pe cand boala este un dezechilibru la toate nivelurile organismului.

2.3.3 Normalitatea ca valoare medie Normalitatea ca valoare medie se bazeaza pe descrierea statistica a fenomenelor biologice, psihologice si sociale conform repartitiei gaussiene a curbei in forma de clopot. Aceasta abordare concepe portiunea mediana drept corespunzatoare normalului, iar ambele extreme ca deviante. Conform acestei abordari, un fenomen cu cat este mai frecvent cu atat poate fi considerat mai normal, iar cu cat este mai rar, mai indepartat de media statistica, cu atat apare ca fiind mai anormal.

2.3.4 Normalitatea ca utopie Normalitatea ca utopie stabileste o norma ideala, stabilind un ideal de normalitate atat din punct de vedere individual, cat si social. Acesta poate fi exemplificat prin tipurile ideale pe care le descrie, le invoca sau promoveaza o anumita cultura si care se exprima in formulari normative, prescriptive. Din perspectiva psihologica, normalitatea este perceputa ca o imbinare echilibrata, armonioasa si optimala a aparatului mintal, avand drept rezultanta o functionalitate optima.

2.3.5 Normalitatea ca proces Normalitatea ca proces pune accent pe faptul ca un comportament normal este o rezultanta finala a subsistemelor care interactioneaza intre ele. Cercetatorii care subscriu acestei abordari pot fi recunoscuti printre reprezentantii stiintelor comportamentale si sociale. Cel mai tipic dintre conceptele acestei perspective este conceptualizarea epigenezei in dezvoltarea personalitatii si cele opt stadii de dezvoltare esentiale in atingerea functionalitatii adulte mature.

2.3.6 Normalitate si comunicare Normalitatea presupune o capacitate de comunicare si elaborare continua a informatiei care sa asigure armonia la nivelul subsistemului individual, familial, social sau grupal. Homeostazia realizata de fluxul input-urilor si output-urilor informationale care oscileaza si interactioneaza dinamic si permanent ar fi, in opinia lui Enatescu V.(1987), chiar normalitatea sau sanatatea, in opozitie cu boala care este dezechilibrul ce produce dezordinea si dezorganizarea sistemului. Acelasi autor considera ca exista tipologii ale normalitatii, modelele de comunicare individuale fiind influentate de factori constitutionali, temperamentali, psiho-socio-culturali etc

2.3.7 Normalitate si adaptare Adaptarea este un reper important in evaluarea comportamentului uman, fiind criteriul cel mai generic de raportare. Adaptarea ofera celor care evalueaza starea de sanatate un nou si contrastant aspect al conceptualizarii starii de sanatate si a bolii. Focalizandu-se pe tulburari,

dureri, stres, destabilizari, adaptarea ne permite sa cautam starea de sanatate, resursele, competentele si alte aspecte ale succesului functionarii umane. Conform Florin Tudose adaptarea este un echilibru ce se stabileste intre personalitate si lumea inconjuratoare, lume constituita din persoane, situatii, spatiu cultural, obiecte etc.

2.4 Conceptul de boala psihica

2.4.1 Repere generale Boala uman se caracterizeaz, n general, prin perturbarea la diverse nivele i din variate incidente a structurilor func ionale ale individului n perspectiv corporal-biologic sau psihic-contient. Perturbarea indus de boal determin un minus i o dizarmonie a ansamblului unitar al persoanei, dificult i obiective i subiective n prezena, adaptarea i eficiena n cadrul vie ii sociale, dezadaptarea, involu ia, moartea nefireasc (prin accident) ori evolu ia spre constituirea defectualit ii sau deteriorrii grave. Boala psihic este considerat o problem de sntate public dintre cele mai importante datorit frecvenei pe care tulburrile psihice le au n popula ie i costurilor extrem de ridicate pe care tratamentul i incapacitatea temporar de munc legenereaz. n practica curent statisticile arat c 20-25% din pacien ii medicului de familie au tulburri psihiatrice sau importante probleme psihologice. Exist la oara actual trei direc ii explicative n ceea ce privete boala psihic pe care le considerm complementare. Acestea sunt: modelul psihanalitic - pleac de la coordonate antropologice i culturale care prin aportul su teoretic a reuit s gseasc explica ii plauzibile pentru majoritatea faptelor psihopatologice, dar care din punct de vedere terapeutic a euat n numeroase situa ii dovedindu-se complet ineficient n psihoze. modelul biologic - consider c boala mintal este un fenomen biologic avnd diverse cauze genetice i mezologice. Acest model este cel mai apropiat de modelul medical i pare s ofere o perspectiv optimist datorit extraordinarelor progrese fcute de biologia molecular, genetic i neurochimie. Adepii acestui model au credina c prin cercetare neorobiologic i biochimic, cauzele bolii
10

mintale pot fi descoperite n totalitate i, probabil liminate ntr-un timp relativ scurt. Din punct de vedere explicativ, acest model pare s fie ns o replic al celui psihanalitic.

modelul psihosociologic - pune n valoare influena factorilor sociali att n determinarea ct i n tratamentul bolilor. Acest model este interesat de impactul pe care boala psihic l are nu doar asupra individului, ci i asupra familiei i grupului social dincare individul face parte. El insist asupra terapiei consecinelor bolii psihice att n planul descifrrii patologiei ct i planul terapiei propiu-zise, acest model
are numeroase lacune.

Modelul cu adevrat operant este modelul biopsihosocial, care este un model integrativ n msur s pun n acord cele trei orientri anterioare.

2.4.2 Comportamente anormale Coleman si Broen stabilesc o serie de termeni care se refera la comportamente anormale ca: boala psihica, comportament inadecvat, tulburari emotionale, tulburari comportamentale, tulburari psihice, aratand ca niciunul dintre acestia nu este suficient de clar pentru delimitarea sferei unui asemenea comportament, care variaza in functie de o serie de criterii si modele. In modelul propus de C. Enachescu se deosebesc patru tipuri

comportamentale anormale: comportamentul de tip criza biopsihologica de dezvoltare sau involutie (pubertate, adolescenta, andropauza) cu caracter pasager si reversibil comportamentul de tip carential (legat de stari de frustrare afectiva, carente educationale, disfunctii familiale si in modul de viata), ce creeaza dificultati de adaptare comportamentul de tip sociopatic, ce consta in conduite delictuale agresive, toxicomanice sau de furie, cu caracter recurect sau episodic comportamentul de tip patologic, partial sau deloc reversibil, de natura exogena, endogena sau mixta, cu intensitati si forme variabile (stari reactive, nevroze, psihopatii, psihogenii, endogenii).

11

Dupa Purushtov, un model pluriaxial de definire a anormalitatii ar trebui sa cuprinda: criteriul existei la individ a unor stari de insecuritate, teama, apatie, anxietate criteriul explicarii printr-o patologie fizica a comportamentului dezadaptativ criteriul contextului social (normele si valorile socio-culturale existente la un moment dat) in care se produce comportamentul criteriul diminuarii randamentului si eficientei individului.

Alte modele de definire a anormalitatii:

Modelul

Sanatatea mintala Abilitatea de satisfacere a

Comportamentul anormal

Dezvoltarea gresita sau exagerata a masurilor de aparare, insotite de anxietate

Psihiatric

necesitatilor instinctuale in limitele impuse de societate

Adaptare ineficienta prin Comportamentalist Adaptare deschisa la stimulii din mediu invatarea unor comportamente inadecvate si incapacitate de corectare Implinirea tendintelor Umanistic naturale fata de orientarea si implinirea de sine Incapacitate de dezvoltare pe depplin a personalitatii prin blocarea sau distorsionarea acestor tendinte catre automultumire Incapacitatea realizarii identitatii adecvate de sine si a intelegerii sensului vietii Rezistenta fata de relatii interpersonale si acomodare de tip patologic
12

Existential

Libertatea de a decide constient

Interpersonal

Realizarea de relatii interpersonale

2.4.3 Boala psihica si ecositem

Analiza normalitatii psihice implica corelatii biologice, sociale, culturale, epistemologice si dinamice. In acelasi context, boala psihica intereseaza intreaga fiinta umana in complexitatea ei biologica, psihologica, axiologica si sociala. Ecosistemul uman in care se manifesta sanatatea si boala nu este izolat si nici static. In conditiile vietii contemporane, relatiile omului cu factorii de mediu s-au complicat. Ele nu se realizeaza exclusiv prin mecanisme biologice, ci sunt dependente si de factorii socio-culturali, care se adauga si mijlocesc relatiile omnatura. Relatiile ecologice om-natura-societate sunt privite prin interactiunea lor, cu evidentierea contradictiilor ce pot aparea in cadrul interactiunii dintre mediul social si cel individual.

2.4.4 Dimensiuni existentiale ale bolii psihice In contextul bolii psihice, capacitatea pacientului de a se autoadministra rational, comunicarea interpersonala, intersubiectivitatea, capacitatea de integrare in pla socio-cultural sunt grav afectate, iar in formele severe ale bolii psihice individul apare ca o fiinta alienata, instrainata de viata socio-spirituala. Boala psihica anuleaza capacitatea de autodepasire si de creatie a subiectului si poate conduce la diverse forme si intensitati de defect psihic. (Lazarescu M., 1995) Boala psihica este si va ramane o dimensiune a fiintei umane, insa ea va fi si absenta libertatii interioare a subiectului, incapacitatea de a se adapta armonios, imposibilitatea de a crea.

2.5 Modele de sanogeneza si patogeneza

In continuare se va face o prezentare a mecanismelor psihologice implicate in sanatate si boala, asa cum sunt ele surprinse de cele 3 modele/abordari psihologice de sanogeneza si patogeneza: 1. Modelul dinamic-psihanalitic 2. Modelul umanist-existential-experiential 3. Modelul cognitiv-comportamental

13

2.5.1 Modelul dinamic-psihanalitic Abordarea dinamic-psihanalitica a fost primul model de sanogeneza si patogeneza bine structurat in domeniul psihologic. El a vizat impactul inconstientului asupra tabloului clinic, accentuand rolul Eului ca fiind acela de a media intre (1) cerintele realitatii; (2) nevoia de satisfacere a impulsurilor sexuale si agresive, localizate la nivelui Id-ului; (3) valorile sociale si morale internalizate sub forma SupraEului. In consecinta, conform acestei abordari, exista 3 tipuri de anxietate: Anxietate realista rezulta din perceperea unor pericole reale sau posibile din realitatea incojuratoare, cum ar fi posibilitatea de a fi muscat de un caine agresiv Anxietate nevrotica rezulta din teama inconstienta ca instinctele primare din Id vor prelua controlul asupra comportamentului persoanei, ceea ce ar putea atrage repercursiuni negative asupra individului (cum ar fi pedepse pentru comportamente inadecvate social) Anxietate morala rezulta din frica de a nu incalca normele morale si religioase interiorizate sub forma SupraEului; acest tip de anxietate se manifesta adesea sub forma emotiilor de rusine si vinovatie.

Imediat

dupa

aparitia

trairii

anxioase,

vor

fi

puse

in

actiune

automat/inconstient mecanismele de aparare cu ajutorul carora Eul incearca sa rezolve conflictele aparute intre Id, SupraEu si realitate, protejand persoana de anxietatea generata de aceste conflicte. Eficienta acestor mecanisme este data de momentul si durata folosirii lor.

Demersul aplicativ al abordarii dinamic-psihanalitice poate fi sumarizat astfel: 1) Simptomatologia pacientului este determinata de un conflict actual 2) Conflictul actual isi are radacinile intr-un conflict mai vechi, bazal, din istoria pacientului, adesea din prima copilarie 3) Pentru arezolva conflictul actual, trebuie rezolvat conflictul bazal 4) Pentru a rezolva conflictul bazl el trenuie reactualizat 5) Conflictul bazal este reactualizat si retrait in cadrul terapiei sub forma nevrozei de transfer
14

6) Pe baza materialului cules in timpul analizei despre conflictul actual si bazal si in baza analizei nevrozei de transfer traite in cursul terapiei se construieste conceptualizarea (interpretarea, explicatia) dinamic-psihanalitica. 2.5.2 Modelul umanist-existential-experiential Abordarea umanist-existentiala-experientiala porneste de la premisa ca patologia psihica si psihosomatica apare ca urmare a faptului ca experientele negative de viata blocheaza fortele pozitive care stau la baza personalitatii noastre. Pentru a debloca aceste forte pozitive care promoveaza direct starea de sanatate si, implicit, pentru a amelliora patologia, este nevoie de asigurarae unui context psihoterapeutic caracterizat de empatie, acceptare neconditionata a pcientului si congruenta, la care se adauga proceduri terapeutice specifice diverselor scoli. Empatia se refera la faptul ca terapeutul intelege cele comunicate de pacient ca si cum ar fi in locul sau, ca si cum ar fi el, fara a se identifica insa cu pacientul. Acceptarea neconditionata presupune acceptarea pacientului cu toate problemele sale, acceptarea lui ca intreg, ca om, fara ca aceasta sa insemne ca suntem de acord cu ceea ce face sau gandeste. Congruenta se refera la gradul de suprapunere intre comportamentul manifest al terapeutului si trairile sale interioare.

Asadar, prin reflectarile empatice structurate, pe care le face pe fondul acceptarii neconditionate a pacientului si a congruentei, terapeutul ajuta pacientul sa descopere mecanismele tulburarilor sale, exprimate mai ales prin blocaje si inhibitii ale tendintelor pozitive. Odata clarificate aceste mecanisme, pacientul descopera si poate elabora modalitatea eficace de rezolvare a problemelor pe care le are. Adesea, acest tip de abordare ofera indirect pacientului conceptualizarea (explicatia) clinica., dandu-i impresia pacientului ca a descoperit-o singur; aceasta contribuie la o mai buna acceptare a conceptualizarii clinice de catre client.

2.5.3 Modelul cognitiv-comportamental Modelul cognitiv-comportamental este fundamentat pe cateva principii:

15

Problemele psihice sunt raspunsuri dezadaptative invatate, sustinute de cognitii disfunctionale (dezadaptative/irationale); o mare parte din

psihopatologie este rezultatul gandirii disfunctionale Factorii generatori ai gandirii disfunctionale sunt influentele genetice si de mediu Modalitatea optima de a reduce distresul si comportamentele dezadaptative este modificarea cognitiilor disfunctionale Cognitiile disfunctionale care genereaza psihopatologia pot fi identificate si schimbate; modificarea acestora implica efort si perseverenta din partea pacientului

Pornind de la aceste principii, in abordarile cognitiv-comportamentale s-a dezvoltat un model terapeutic riguros, modelul Beck (Beck, 1976; Ellis 1994) cu trei componente principale: A (activating event) evenimentul activator B (beliefs) convingerile (cognitiile, credintele) persoanei C (consequences) consecintele procesarii cognitive a elementului activator, si anume raspunsuri comportamentale, biologice/fiziologice si emotionale.

La aceste componente de baza se mai adauga doua, transformand modelul ABC in modelul ABCDE (Ellis, 1994): D (disputing) restructurarea cognitiilor disfuntionale si irationale E (effective) asimilarea unuo noi cognitii eficiente, funcytionale si rationale in locul celor disfunctionale

In contextul modelului cognitiv-comportamental, tabloul clinic este format din consecintele (C) prelucrarilor informationale, la care se adauga adesea componente cognitive (descrieri si inferente), comportamentale, biologice/fiziologice si subiectiv-afective. In acest sens, tratamentul vizeaza modificarea evaluarilor; modificarea descrierilor si inferentelor va duce la schimbari la nivel subiectivafectiv, comportamental si al unor reactii fiziologice.

16

REZUMAT Normal si patologic in viata psihica - doua repere importante pentru psihologul clinician, de aici si nevoia unei delimitari conceptuale clare intre sanatate-boala, normal-patologic. Unitatea 2 este structurata pe marginea definitiilor, criteriilor, particularitalor legate de aceste concepte, la care sunt adaugate prezentari ale celor trei modele importante de sanogeneza si patogeneza.

CUVINTE CHEIE Sanatate Boala Normalitate Boal/ afec iune psihic Sanogeneza Patogeneza

TESTE DE AUTOEVALUARE Evideniati factorii care influenteaza starea de sanatate. Enumerati cele trei componente ale afeciunii psihice. Care sunt principalele modele de sanogeneza si patogeneza.

CONCLUZII Limita normal-patologic este extrem de complicata, interferenele i imixtiunile celor doua domenii fiind un labirint imprevizibil. Normalitatea, sanatatea mintala in cazul nostru, pare a fi o rezultanta a interactiunii dintre parametri ai vietii organice si sociale, parametri aflati in echilibru dinamic, ce se proiecteaza pe modelul genetic al existentei individuale. Patologic implica "patos", sentiment direct si concret al suferintei si neputintei, sentimentul
17

unei vieti nemultumitoare. Semnul patologic este totdeauna diferential, marcand o ruptura sincronica intre bolnav si nebolnav, dar si o ruptura diacronica intre prezent si trecut.

18