INTRODUCERE IN FILOSOFIE

Filosofia Filosofia este activitatea practica fundamentala a cunoasterii de sine. activitate vs obiect de studiu, disciplina ( obiect, scop si metoda ) practica vs teoretica ( cunoastere vs elaborare de concepte, teorii si paradigme ) fundamentala vs secundara ( orice actiune isi are sursa in personalitatea umana , astfel ca pentru intelegerea unei actiuni este nevoie imprealabila de cunoasterea personalitatii ce o intreprinde ) cunoasterea de sine vs cunoastere de altul cunoasterea de sine vs cunoasterea comportamentului si a proceselor psihice ( inteligenta, memorie, perceptie etc) ale omului

Ce este sinele ? Structura sinelui: Corpul (trup) Psihicul (suflet)

* unitate fundamentala intre corp si suflet nivel inconstient ( necesitatile primare, instincte, reflexe, comportamentele de baza dobandite in urma experientei istorice a speciei si inascute individului, ele constituie baza impersonala a comportamentului nostru) nivel subconstient( reprezentari si acte dobandite dar uitate sau refulate prin experienta personala ) nivel constient ( scopuri, idealuri, instrumente conceptuale si acte care sunt produse ale intelectului si obiecte ale constiintei) Nivelul inconstient reprezinta baza nivelelor subconstient si constient: actiunile constiente sunt generate si structurate de structurile si dispozitiile inconstiente ale sinelui; totusi cu cat cunoastem, constientizam si intelegem straturile

inconstinte ale actiunilor noastre cu atat actiunea noastra inceteaza sa mai depinda de acestea orienteanduse acum dupa la bunurile culturale. Ce sunt aceste structuri si dispozitii inascute si inconstiente ale sinelui ? Castiguri dobandite in urma experientei de cunoastere efectuata de specie in nevoia sa de a se adapta la mediu, date de relatie cu mediu. Sinele este un complex de astfel de date de relatie, constiente sau inconstiente aparute intre persoane si mediu.

Scopul filosofiei Psihicul uman este supus unor 3 dispozitii fundamentale inconstiente carora nu li se poate sustrage:

- dispozitia spre ceea ce este bun - dispozitia spre ceea ce este adevarat - dispozitia spre ceea ce este frumos Actele sau actiunile umane ( indiferent daca sunt instinctuale sau gandite) au la baza aceste 3 dispozitii fundamentale pentru actiune care fac ca tot ceea ce intreprindem sa aibe un scop ( constient sau nu) si sa fie sustras arbitrarului: orice actiune are un scop. Practic vs teoretic ( daca orice actiune umana are un scop, si daca orice actiune care urmareste acest scop capata caracter practic, atunci orice actiune umana are un caracter practic ) Activitatile teoretice au caracter practic, un caracter intrumental: rolul lor este de a eficientiza actiunea, adica de a o ajuta sa-si atinga mai usor scopul). Teoria este suborbonata practicii si nu are sens prin ea insasi. Antrenat de dispozitiile sale inascute, omul este o fiinta activa silita sa interactiuneze cu mediul: interactiunea se face cu ajutorul unor reprezentari ( stiute) pe care si le face sau le are facute despre acesta. Comportamentul sau fata de mediu va depinde de modul in care el isi reprezinta acest mediu, de felul in care il cunoaste. Reprezentarea mediului (stiinta despre mediu) se face fie mecanic si instinctiv, fie liber si constient: mecanic cand ne facem o reprezentare despre mediu fara a avea constiinta de sine si cand confundam imaginea noastra despre lucruri cu

lucrurile insele, liber cand reprezentarea noastra despre mediu este insotita de constinta de sine. Cand reprezentarile noastre despre mediu nu sunt adecvate sau conforme cu realitatea mediului atunci existenta noastra intra in contradictie cu mediul, se tensioneaza, se blocheaza, devine incapabila sa-si mai atinga scopurile, sufera, se pasivizeaza si intra in criza. Incapabila sa-si mai atinga scopurile pe caile cele mai simple, dar imboldita de dispozitiile spre actiune, ea va cauta sa le obtina pe cai ocolite si complexe: va suferi un proces de complexare si vom putea spune ca ea are o problema. AICI INTERVINE FILOSOFIA CA ACTIVITATE PRACTICA A CUNOASTERII DE SINE, caci rolul ei este da a rezolva aceasta problema a sinelui si de a simplifica complexul existetial in care ea apare: ea scoate persoana din contradictie cu mediul, ii reda identitatea cu acesta, o detensioneaza, o deblocheaza, o simplifica ,relansanud-I sentimentul puterii si posibilitatea actiunilor simple si eficiente.