Sunteți pe pagina 1din 18

Cele mai multe dintre produsele casnice textile erau destinate confectionarii imbracamintei.

Cusutul obiectelor vestimentare a constituit o activitate neintrerupta, chiar si in perioade mai recente. Pe langa straiele de zi cu zi, fiecare avea vesminte pentru gatelile sarbatoresti; in timp, cand se mai ponoseau, acestea le inlocuiau pe cele obisnuite, prea uzate, pentru momentele speciale, fiind cusute unele noi. Din generatie in generatie , hainele de sarbatoare s-au dorit tot mai frumoase, In trecut, femeile acordau o atentie obiectelor ce serveau la acopierirea crestetului, existand deosebiri clare intre articolele intrebuintate de femeile maritate si cele folosite de tinerele fete. La cele casatorite, accesoriul avea mai mult un rol simbolic si mai putin unul de infrumusetare. El le oficializeaza statutul in societate, asigurand, totodata, respectarea unei legi nescrise, mostenite prin strabuni, prin care se stipula ca femeilor nu le este permis sa isi expuna podoaba capilara Grijile femeilor erau in principal hainele si tesaturile din interior. Primele care atrag atentia dintre tesaturi sunt hainele. Purtate de oamnei in vazul tuturor, ele atrag atentia prin maiestrie si diversitate. Fiecare zona etnografica a avut un specific, piesele de port fiind marci de recunoastere a membrilor comunitatii, mijloace de apreciere a varstei si a starii sociale. Portul taranesc avea ca cea mai raspandita Interiorul locuintelor taranesti era cu adevarat imbracat. Tesaturile asezate in interior erau prezente

atat in casele taranesti, cat si in cele boieresti, Cand se mutau dintr-un loc intr-altul, luau cu ei in principal interiorul, ce consta in chip esential din tesaturi. Casa era imbracata cu peretare, ce erau tesute pe latimea razboiului de tesut si pe lungimea peretelui camerei; de obicei aceste peretare erau asezate pe partea de camera unde se afla si patul. n dimineata de Craciun, primii care se trezesc sunt copiii, pentru a vedea darurile mosului, apoi glasurile lor trezesc toata casa. Urmeaza micul dejun, la care participa toata familia. In dimineata Craciunului toata familia merge la biserica pentru a asista la slujba. Se intorc voiosi spre casele lor, si urmeaza sa duca pomana o farfurie cu friptura de porc celor care nu au avut ce sa sacrifice de Ignat. Gospodinele incep sa puna pe masa frumos decorata tot ce au pregatit mai bun pentru ziua de Craciun: toba, caltabosi, piftie, sarmale, friptura de porc, cozonac, prajituri, toate facute cu cele mai bune ingrediente, la care se adauga rugaciune sau macar o cruce facuta deasupra mancarurilor la gatit si a aluatului pus la dospit. In zonele rurale ale tarii, in special in Moldova si Oltenia sarmalele se fac si se servesc in mod traditional(pentru coacere sarmalele sunt puse intr-o oala de lut, care este stropita cu apa, ca sa nu crape. Astfel, sarmalele se coc in tihna, uniform si au o aroma deosebita). La tara barbatii aduc lemne sa puna pe foc (ca sa iasa bune copturile, sarmalele si friptura focul este o intreaga stiinta) si apoi se ocupa de bauturile traditionale, tuica fiarta cu piper si usor indulcita si nelipsitul

vin fiert cu scortisoara si diferite plante aromatice musai servite in cani din lut, nu de alta, dar acestea pastreaza savoarea bauturilor. Odata pusa familia la masa, se face rugaciunea, si toti membrii familiei se bucura de bucate alese dupa un post lung. Voiosia trebuie sa fie peste tot, in toate inimile. Dupa ce toti membrii s-au saturat, masa nu se strange, se lasa chiar si peste noapte pentru ca familia sa aiba parte de un an imbelsugat. Seara este momentul pentru musafiri. Se spune ca daca primul invitat este barbat atunci familia va avea noroc tot anul ce va urma. Toti invitatii trebuie sa vina cu inimile curate, cu ganduri bune si voiosie pentru ca toate sa mearga bine In Ajunul Craciunului incep colindele. In unele zone ale tarii (sate din Suceava mai ales) dimineata pornesc copiii la colindat inainte sa se lumineze pentru ca Nasterea Domnului sa petrecut in taina noptii, in prezenta animalelor, a stelelor, a pastorilor si a ingerilor. Se c olinda la poarta, in curte sau la fereastra. Prin unele locuri este primit in casa sa colinde oricine ar veni. Copiii din Salaj si Hunedoara colinda la fereastra iar tinerii si perechile casatorite in casa. In cele mai multe sate ale tarii necunoscutii colinda in curte sau la fereastra iar rudele si prietenii in casa. In Liteni Suceava se colinda la fereastra, iar identitatea colindatorilor este dezvaluita dupa terminarea colindului.

Ca rasplata pentru vestirea Nasterii Colindatorii primesc diferite daruri: colaci, mere, nuci si mai nou bani. Atunci cand colindatorii sunt flacai sau adulti se imparte si bautura. In Lisa Brasov feciorilor si batranilor li se dadea cate un colac mai mare si copiilor un colac mai mic, tot facut in casa. Colacul mare se numea covrig. Pe masa se afla bautura si prajitura, un fel de cozonac. Se bea din sticla. Feciorii strangeau atatia colaci, ca nu mai puteau sa-i care si-i lasau la o casa. Apoi treceau pe la trei, patru case, unde ramasesera colacii si luau o caruta de colaci. In special la casele cu fete mari se faceau colaci mai mari si mai frumosi. Feciorii si batranii vindeau colacii, feciorii in ziua de Craciun, iar batranii a doua zi. Se alegea o anumita casa, unde se licitatu colacii. Aveau un sef care-i conducea pe feciori si el ii dadea; la fel batranii. Cu banii stransi feciorii plateau lautarii pentru seara de Anul Nou, unde era bal. Batranii dadeau banii stransi biericii. Sau tot in Ardeal, la Capusu de Campie Mures se da Craciunul un colac cu flori de paine; muzicantul primea carnati si carne de porc Practici traditionale de Craciun In preajma sarbatorii Nasterii Domnului poate fi intalnita la satele pastratoare de traditii o intreaga suita de practici cu tenta magica fiecare cu importanta si insemnatatea ei pentru cei ce cred, diferente putand fi intalnite de la zona la zona pe toate meleagurile romanesti. In Oltenia, in ziua dinaintea Ajunului Craciunului femeile se trezesc inainte sa rasara soarele si arunca

pasarilor din ograda mancare inspre rasarit, socotind in acest fel ca ele nu vor mai face stricaciuni prin gradina in primavara cand pamantul va fi semanat. In dimineata zilei de Ajun cand se taie porcul, oamenii merg la vecini si se asaza pe paie ca sa stea clostile. Se zice ca daca se asaza o femeie closca va scoate puicute si daca se asaza un barbat o sa iasa cocosei. In Ajunul Craciunului nu se da nimic cu imprumut deoarece se considera ca cei care vin sa ceara vor sa aiba noroc la furtisaguri tot anul care vine, sa nu fie prinsi. La masa din Ajun se pun pe masa sare, peste, grau si un pahar cu apa deoarece se crede ca vin mortii familiei si mananca din ele. Insa trebuie sa te feresti sa pui pe masa bauturi alcoolice pentru ca se zice ca diavolul, care a inventat bautura, isi bate joc de cel ce bea zicandu-i ca trebuie sa cinstesti inainte de a manca. In ziua de Craciun, daca la casa este vreun animal deocheat, se ia apa de la vasele din bucatarie lasate nespalate din Ajun si se spala vita sau oaia bolnava cu credinta ca aceasta se va insanatosi. In intervalul de la Craciun si pana la Boboteaza nu se toarce in casa unde este o fata mare deoarece se crede ca aceasta nu se va marita nici in anul care vine. Dragobetele Pe vremuri, in preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii tineau sau faceau Dragobetele (Ziua Indragostitilor, Cap de primavara, Logodnicul Pasarilor). Probabil ca luna februarie era

considerata luna de primavara, iar ziua de 24 era inceputul anului agricol (uneori ziua iesirii ursului din barlog). Inainte de vreme pretutindeni prin sate se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!". Credinta populara romneasca spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot anul. Asadar: dimineata, imbracati in cele mai bune haine, tinerii se intalneau in centrul satului sau in fata bisericii. Daca timpul era favorabil, porneau cantand in grupuri catre padure sau prin lunci in cautarea ghioceilor si a altor plante 10 miraculoase(folosite pentru descantece de dragoste), daca vremea era urata se adunau la unii dintre ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti. De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator (uneori le urmau logodnele adevarate) sau fetele si baietii faceau fratii de sange. In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii baieti si fete stateau de vorba. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi n diverse farmece de dragoste. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi. Aceasta apa era pastrata cu mare grija pentru ca avea proprietati magice (se spunea ca e "nascuta din surasul zanelor") si putea face fetele mai frumoase si mai dragastoase. Daca nu erau omat si fragi fetele adunau apa de ploaie

(pentru spalatul parului) sau de izvor atunci cand Dragobetele se tinea in luna martie. La pranz, fetele incepeau sa coboare spre sat in fuga, in sudul Romaniei aceasta goana fiind numita "zburatorit". Fiecare baiat urmarea fata care ii placea. Daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare mai indelungata in vazul tuturor. Sarutul era logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne veneau inaintea logodnelor adevarate. Comunitatea este foarte interesata de ce se intampla, deoarece inca de pe acum se poate afla la ce nunti vor merge toamna. Dupa-amiaza are loc petrecerea, unde toata lumea, fie ca este membru al unui cuplu, fie ca nu, danseaza, canta, se simte bine fiindca se spunea ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex opus nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului. Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat in ziua de Dragobete ca sa fie dragastoase tot anul si mai aveau grija sa dea mancare buna orataniilor din curte, pasarilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificata la Dragobete. De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara. Pentru toti, sarbatoarea dragostei era socotita una de bun augur pentru treburile marunte, nu si pentru cele mari. Deoarece se credea ca Dragobetele ii va ajuta pe gospodari sa aiba un an mai imbelsugat decat

ceilalti, in ziua de Dragobete oamenii nu munceau ca in zilele cu sarbatori religioase, doar isi faceau curatenie prin case. Cele care lucrau erau fetele indraznete care chiar isi doreau sa fie "pedepsite" de Dragobete. Chiar daca mai "pedepsea" femeile, se considera ca Dragobetele ocrotea si purta noroc indragostitilor, tinerilor in general, putand fi socotit un veritabil Cupidon romanesc. Obiceiuri de martisor Este datina ca parintii sa lege la 1 martie copiilor sai cate o moneda la gat sau la mana. Scopul punerii sau legarii martisorului este de a avea noroc in decursul anului, sa fie sanatosi si curati ca argintul cu venirea primaverii si peste vara sa nu-i apuce si scuture frigurile. Punerea martisorului se face de regula in zorii zilei, pana nu rasare soarele.Cu apa din neaua de 1 Martie se spala fetele peste tot anul pentru a fi frumoase si dragastoase In ziua de 1 Martie se leaga la fiecare pom roditor fir rosu, ca sa faca poame multe. La luna plina 12 se scoate banutul de la gat si se cumpara cu el cas dulce si vin rosu pentru ca fetele sa aiba culoarea casului si sa fie rumene ca vinul. Copii si fetele purtau o moneda de aur sau argint legata la gat timp de 12 zile dupa care o prindeau in par si-o tineau astfel pana la inflorirea primul pom sau pana la sosirea berzelor. Altele agatau martisorul pe un trandafir iar cu moneda isi cumparau branza, pentru a avea o fata alba si frumoasa tot anul.

Obiceiuri de paste Vechii saxoni au sarbatorit venirea primaverii aducand omagii zeitei primaverii, Eastre. Cand in secolul al II-lea misionarii crestini au ajuns in mijlocul triburilor nordice cu serbarile lor pagane, au incercat sa ii converteasca la crestinism. Au reusit, insa numai intr-o masura oarecare. Pentru noii crestini interdictia

de a-si serba vechile sarbatori pagane ar fi insemnat moartea. Pentru a salva vieti, misionarii au decis sa isi popularizeze mesajul religios incet, permitand populatiilor sa isi continue celebrarile pagane insa acestea trebuiau sa fie in maniera crestina. Asa cum s-a intamplat, sarbatoarea pagana Eastre avea loc la aceeasi data ca si sarbatoarea crestina a renasterii Domnului. Astfel s-a alterat festivalul insasi, devenind o sarbatoare crestina, iar numele vechi de Eastre s-a schimbat in varianta moderna de Easter (Pastele in limba engleza). Elementele precrestine amalgamate in sarbatoarea pascala sint evidente inca din denumirea data in unele parti ale lumii celei mai mari sarbatori a crestinatatii. Daca in limbile romanice, numele sau vine de la Pesah, sarbatoarea iudaica in timpul careia a avut loc rastignirea lui Iisus, in cele anglo-saxone se folosesc termeni derivati de la numele unor divinitati pagine. Englezescul Easter sau germanul Ostern vin de la Eostre sau Eastre, zeita a fertilitatii la popoarele din nordul Europei. Astfel de divinitati existau la mai toate popoarele europene, din nord pina in bazinul mediteranean, ele fiind sarbatorite primavara, moment al renasterii naturii. 15 Sarbatoarea renasterii si a invingerii mortii constituie un element de baza in numeroase sisteme religioase precrestine. In zilele in care vegetatia revine la viata, perioada ce coincide cu echinoctiul de

primavara, in imperiul roman aveau loc celebrari dedicate lui Attis, divinitate de origine frigiana, despre care se spune ca ar fi fost nascut dintr-o fecioara. Acest Attis, care era iubitul lui Cybelle, zeita fertilitatii, murea si invia in fiecare an in perioada echinoctiului. Festivaluri ale primaverii aveau loc la toate popoarele vechi ale Europei si, potrivit unor autori, atunci cind misionarii crestini ai secolului al II-lea au ajuns in nordul continentului, ei au incercat sa-i converteasca treptat pe oameni, permitindu-le acestora sa-si mentina traditiile si sarbatorile, in care au introdus incetul cu incetul elemente crestine. Aceasta tehnica de a tolera si ingloba traditiile locale in credinta crestina se foloseste si astazi, in special de catre Biserica Catolica, cu precadere in Africa, pentru a nu trezi resentimentele triburilor obligindu-le sa renunte brusc la datinile lor. Celebrate in aceeasi perioada a anului, sarbatoarea Pastelui si cea a primaverii s-au intrepatruns, numele divinitatii pagine pastrindu-se in denumirea sarbatorii crestine. Aici, diferite momente ale anului, sarbatorile religioase - culesul, secerisul - sunt sarbatorite cu mare bucurie prin festivaluri si petreceri Sntion, Boteztorul gerului n calendarul popular srbtoarea Sfntului Ioan Boteztorul de pe 7 ianuarie este socotit zi mare i sfnt, spunndu-se c acum este serbat cel mai mare Ion de peste an. Nnaul Domnului este i patronul pruncilor pe care i ajut s nu moar nebotezai. Dou practici individualizau aceast srbtoare: Iordnitul i Cumetria femeilor. n seara ajunului Sfntului Ion, bieii mai mari de 15 ani, numii iordnitori, organizai n cete, se strngeau la o cas, aici petrecnd cteva ore bune. Principala condiie a intrrii n ceata iordnitorilor era ca flcii respectivi s fi fost sntoi peste an. eful cetei l nchipuia cel mai

adesea pe popa din sat, acesta avnd asupra lui o cldru cu agheasm. nspre miezul nopii, iordnitorii luau casele la rnd i, cntnd troparul Botezului, udau cu ap i ridicau de trei ori n sus pe toi cei ntlnii, urndu-le s triasc muli ani i s le fie de bine. Uneori, capul familiei cerea popii s-i dea un iordnitor cu care s se ia la trnt, existnd credina c astfel Sfntul Ion l ajuta pe gospodar s-i sporeasc puterile. Udarea cu ap se fcea deoarece se considera c n aceast noapte, la cntatul cocoilor, se sfinesc toate apele. Motivaia tradiional a acestui obicei rezida n credina generalizat potrivit creia cei udai acum vor fi sntoi tot anul. Oamenii care nu primiser ceata iordnitorilor, nu aveau scpare, fiind udai a doua zi la ieirea din biseric! Mai adugm i faptul c tatl i ducea toate odraslele la ru i le turna trei glei de ap n cap, nevasta mritat de curnd bucurndu-se de aceeai trataie din partea soului. Numit i Ziua femeilor sau a babelor, ziua de 7 ianuarie era ateptat mai ales de femei. ndeosebi nevestele tinere, n noaptea dinspre Sfntul Ion se adunau n cete cuprinznd de la 7 la 30 de persoane, la una dintre ele sau la crma satului i fceau chefuri i jocuri fr brbai, aceste petreceri numindu-se cumetria sau tontoroiul femeilor. Practica nu permitea prezena brbailor, socotindu-se c aceasta este ziua cnd femeia e tot aa de mare sau chiar mai mare dect brbatul; tocmai de aceea, brbaii nu aveau voie s le fac nici o observaie, chiar dac erau lsai flmnzi pe 7 ianuarie. Uneori, femeile mergeau din cas n cas cu o cldare plin cu ap, stropind oamenii cu busuioc, parodiind astfel umblatul preotului cu botezul, lucru strict interzis de biseric, dar practicat cu perseveren sute de ani. Toate femeile erau obligate s vin la petrecere cu mncare, butura urmnd a fi cumprat; de butur se mai fcea rost i de la cei ntlnii pe drum, care, pentru a scpa de udat i de aruncatul n sus, promiteau orice. n general, ziua Sfntului Ion se serba prin petrecere mare i veselie. Se crede c cine nu se veselete n aceast zi va fi trist tot anul; mai ales cei care poart numele Sfntului i invit rudele i prietenii la petrecere, prin Banat spunndu-se c astfel l sntuiesc pe Snt Ion. Din pcate, astzi aceste petreceri degenereaz n adevrate beii i orgii alimentare, aniversarea zilei onomastice nemaiavnd aproape nimic sfnt. Familiile care au mori cu numele Ion sau Ioana obinuiesc s fac praznice, dnd de poman sracilor. n fine, se crede c boteznd gerul, Sntion reuete s mai nmoaie gerul; cei care pot e bine s se tvleasc prin zpad, fiind astfel ferii de boli, n special de friguri. Putem afirma c srbtoarea Sntionului este ntr-o strns legtur cu cea a Bobotezei, cuprinznd arhaice rituri de purificare a spaiului, oamenilor i animalelor cu ajutorul

apei.Veselia este cuvntul de ordine al acestei mari srbtori, ceea ce doresc i eu mai ales celor numii Ioana i Ion!

Tot n ajunul Bobotezei (5 ianuarie) se ine post negru, nu se mananc i nu se bea nimic, iar a doua zi se ia agheasma pe nemncate. Dac Ajunul cade duminica sau smbta, nu se ine post negru.

Semnificaia biblic vine de la prezena lui Hristos n Iordan care a fost acolo la vrsta de 30 de ani. n Iordan, Sfntul Ioan Boteztorul nva i boteza cu botezul pocinei i propovduia despre Iisus: "Se afl n mijlocul vostru Acela pe Care voi nu-L tii" (Ioan 1, 26). "Nici eu nu-L tiam pe El, dar Cel ce m-a trimis s botez cu ap, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborndu-Se i rmnnd peste El, Acela este Cel ce boteaz cu Duh Sfnt. i eu am vzut i am mrturisit c Acesta este Fiul lui Dumnezeu" (Ioan 1, 33-34). Cnd Hristos a ajuns pe malul Iordanului, Sf. Ioan l-a recunoscut i L-a artat mulimii, zicnd: "Iat Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridic pcatul lumii" (Ioan 1, 29).

Traditii in noaptea de Sfantul Andrei - 30 noiembrie In noaptea de 29 spre 30 noiembrie se fac diverse ritualuri de protectie. Se spune din batrani ca usturoiul este cel mai bun mijloc de aparare impotriva spiritelor necurate, a magiei, a farmecelor si a deochiului. In serile de Sf. Andrei si Sf. Vasile se spune ca umbla mai mult pe la casele oamenilor spiritele malefice: strigoii, duhurile necurate. Se ung cu usturoi usile si geamurile, in crucis, se ung animalele, grajdurile, pentru protectia lor. Daca aveti bolnavi a caror boala considerati ca li se trage de la farmece, magie, vraji, va recomand o reteta foarte eficienta: in seara de Sf. Andrei luati 9 capatani mari de usturoi si pe 7 dintre ele le pisati marunt, ungeti bolnavul cu usturoi pe tot corpul, apoi il inveliti si il lasati sa doarma doua-trei ore asa - nu inainte de a inghiti trei catei din cea de-a opta capatana.

Apoi bolnavul se spala si se presupune ca daca boala este din cauza farmecelor, se va vindeca. Mai trebuie sa apindeti trei lumanari in jurul bolnavului, una alba, una verde, una albastra, si sa spuneti de trei ori Psalmul 50 si Tatal Nostru. Cu cel de-al noualea usturoi procedati astfel: infigeti in el noua ace, pe toate partile, apoi a doua zi aruncati-l pe o apa curgatoare. In seara zilei de 29 noiembrie se mananca usturoi iar in 30 noiembrie se mananca usturoi si peste, deoarece Sf. Andrei a fost pescar. Obiceiuri legate de luarea cinei n familie-De exemplu n Moromeii,Marin Preda descrie poziile la masa iar prin ele se arat statutul fiecruia n cadrul familiei. Mama mpreun cu fetele stteau n parte dinspre vatr,sugernd astfe c ele asigurau buna desfurare a cinei.Locul mezinului(Niculaie) denot faptul c este neglijat de familie iar cei 3 bieti au o pozitie centrifug.Pe cel mai nalt loc din jurul mesei stteau Ilie Moromete(capul familiei) reflecnd autoritatea sa patern. Alte obiceiuri pe care le regsim n romanul lui Marin Preda este perioada seceriului. Fiecare copil avea bucata sa de secerat pe care trebuia s o termine ntr-o anumit perioad de timp.

esti aici: Articole >> Diverse Lunile anului in traditia populara

Lunile anului in traditia populara Ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie...sunt lunile anului. Nimic nou pana aici! Ceea ce poate nu stii inca este ca, in traditia populara

romaneasca insa, lunile anului sunt considerate a fi ''cei 12 fii ai Anului'' sau ramurile unui copac foarte batran. Fiecare dintre ele avea in lumea satului romanesc o cu totul alta denumire decat cea precizata la inceput si mai ales o semnificatie aparte. Fiecare luna sugera prin numele ei, fie o activitate din viata oamenilor, fie aminteau de o anume traditie. Majoritatea este formata din acele luni al caror nume se identifica cu observatiile oamenilor asupra starii vremii. Cel mai mare dintre fiii Anului, Ianuarie sau ''Gerar'' era cunoscut in trecut si sub denumirea de ''Genarie'', ''Ghenarie''sau ''Calindariu''. Este luna in care se dadeau petreceri de inceperea Noului An si in care se vedea cum va fi vremea in perioada urmatoare: daca in ianuarie nu e timp geros, atunci asa va fi vremea in martie si aprilie. Daca insa era frig, cu siguranta in februarie avea sa ninga. Februarie, ''Faurar'' sau ''luna lupilor'' era considerata a fi o luna deosebit de nemiloasa, venind cu geruri si viscole mari. In traditia populara se spune ca in februarie 2 saptamani ingheata tot, iar in urmatoarele 2 se dezgheata. Denumirea populara ''Faurar'', sugera inceputul pregatirilor pentru muncile agricole si nu numai, ce aveau sa inceapa din luna urmatoare cand vremea era mai blanda. In luna martie (''Mart'') incepe primavara, vremea se incalzeste treptat. Legendele spun ca Mart a luat cate o zi din fiecare celelalte luni pentru a-si depasi toti ceilalti frati. Acum incep si zilele Babelor (zilele Martei sau Dochiei), traditie imbogatita de o multime de povesti ce ilustreaza lupta dintre iarna si primavara, dintre intuneric si lumina. Martie mai este denumit si''Germanar'' (''Incoltitorul''),natura incepand sa prinda viata si culoare. Aprilie (''Prier'') este o continuare a zilelor babelor Marta

si Dochia. Denumirea de ''prier'' se datoreaza faptului ca se considera ca aceasta perioads din an este una foarte prielnica. Cu toate acestea, timpul e inselator de la o zi la alta ceea ce dauneaza plantelor si animalelor mici. In zile foarte friguroase si cu vant uscat luna aprilie era denumita in popor ''Traista-n Bat''. Mai (''Florar'' sau ''Frunzar'') este luna ierburilor. Acum se considera ca Raiul coboara pe pamant, pajistile sunt verzi si pline de flori multicolore, iar frunzisul padurilor si livezilor tresare sub adierea vantului. Iunie este luna cireselor drept pentru care in popor ea era cunoscut sub denumirea de ''Ciresar'' sau ''Ciresel''. Iulie, luna lui ''Cuptor'', este in traditia populara perechea lui ''Faurar''. Asta pentru ca vorbele din popor spun ca, pe cat de frig e in vremea lui ''Faurar'', pe atat de cald va fi in luna lui cuptor. August, luna cunoscuta ca ''Gustar'' sau ''Secelar'' este una din lunile ce abunda in legume, fructe si recolte de tot soiul. Septembrie, ''Rapciune'' este luna ce deschide usa toamnei, cu vreme schimbatoare. Totodata este si luna vinului - ''Vinitel''acum strangadu-se rodul viilor. Dat fiind ca acum incepe un nou anotimp, traditiile populare fac iarasi legatura intre luni si vreme. Astfel, daca de ''Rapciune'' e cald, atunci luna urmatoare, ''Brumarel'' timpul va fi rece si cu multa umezeala. Daca tuna in septembrie e semn de multa zapada in ''Faurar''. Daca in septembrie infloresc scaietii, atunci toamna va fi lunga si frumoasa. Daca randunelele se duc repede, atunci e semn ca si iarna e aproape. Lunile octombrie (''Brumarel'') si noiembrie (''Brumar'') nu aduc evenimente si traditii deosebite. Ele sunt insa cele care prevestesc iarna ce bate la usa. Acum cade bruma, apare promoroaca, iar vantul bate mai cu putere, toate

acestea spunand ca iarna ce vine va fi blanda. Daca in aceste luni va ploua marunt, atunci iarna va fi grea. Decembrie (''Undrea'' sau ''Ningau'') este una din cele mai bogate luni ale anului in sarbatori crestinesti, cantec si voie buna. Deschizatoare de anotimp dar inchizatoare de an, aceasta luna e foarte bogata in prevestiri pentru anul ce va veni. De Sf. Andreipraznuit in ultima zi din noiembrie si sarbatoare ce deschide luna cadourilor, se pun la incoltit in vase boabe de grau pentru a vedea cum va fi anul ce vine. Aceasta sarbatoare este de altfel una foarte bogata in obiceiuri si superstitii populare. Pe de alta parte, daca in ''Undrea'' e ger, atunci anul va fi manos; daca e zapada, atunci va ploua in timpul lui ''Ciresar''. Se vede cum in traditia populara romaneasca lunile sunt strans legate intre ele, datorita acestui fapt probabil anul fiind reprezentat in legendele populare vechi de 12 frati. http://portal.tfm.ro/forum/Thread-Lunile-anului http://www.revista-satul.ro/articol.php?id=33 Traditii de inaltare
n unele regiuni ale rii, de ziua nlrii, brbaii ndeosebi poart la bru foi de nuc, ntocmai cum a purtat i Hristos cnd s-a nlat, iar femeile mpart azime calde (pine de aluat nedospit coapt pe vatr), ceap verde i rachiu sau uic pentru suf letele morilor despre care se spune c se nal i ele la cer i trebuie s aib merinde pe drumul spre venicie. i, pentru c tot am amintit de cei trecui la cele venice, tradiia cretin spune c oamenii care mor n ziua de Ispas (nlare) ajung n Rai. Se mai spune din popor c semnatul dup Ispas nu rodete i c nu este bine s dai, n aceast zi, sare din cas, ex istnd credina c vacile nu vor mai da lapte bun.

Sarbatoarea agricultorilor 11 februarie


ceast srbtoare este inut i pentru c femeile nsrcinate s nasc copii sntoi, fr malformaii, lucru valabil i pe ntru animalele din gospodrie. Cnd se nasc pui cu mai multe capete, picioare etc., se crede c diavolul s -a corcit cu animalul respectiv i a pus stpnire pe ograd.

O credin din Moldova spune c cine respect aceast zi nu rmne niciodat fr bani. Se crede i c cine a pierdut ceva trebuie s se roage Sfntului Vlasie pentru a regsi acel lucru. nc din cele mai strvechi timpuri Sfntul Vlasie era considerat ocrotitorul animalelor domestice. Cretinii se rugau lui c nd li se mbolnvea un cal sau cnd se pierdea un viel

Denumirea de Furar vine de la Faur, adic timpul cnd se ascuteau uneltele pentru nceputul sezonului agrar. Pentru c are 2 8 sau 29 de zile, Furar este considerat fratele cel mic al lunilor anului. Sfantul Trifon este srbtorit pe 1 februarie. n popor exista credin c el are putere asupra nceputului de primvar. Astfel, el este cunoscut n credina popular ca cel ce pzete livezile de omizi i lcuste, iar pe oameni, de nebunie. n z iua de pomenire a Sfntului Trifon se practic o serie de rituri, cu scopul de a asigur protecia i fertilitatea livezilor de pomi fructiferi i a viilor. n vechime, viticultorii i pomicultorii tineau post n aceast zi i chemau preotul s le stropeasc cu agheazm livezile i via, ca aceastea s fie ferite de nerodire i de secet sau grindin. n sudul Olteniei exist un ritual complex de pregtire a viei pentru noul sezon, cunoscut sub numele de Arezeanul (Tiatul) viilor. Pe lng acest obicei de tiere a corzilor de via -de-vie, viticultorii aprindeau focuri la marginea plantaiilor i afumau via cu o crp aprins, spre a feri via de ptrunderea forelor malefice. n zonele Banatului i ale Transilvaniei, n ziua de 1 februarie brbaii ieseau n livezi i dup ce curau pomii i stropeau cu ap luat n zori din izvoare i sfinit de preot. Un alt obicei ntlnit n aceast zi era "scuturatul pomilor". O data ce ritualul de la vie era ncheiat, viticultorii se ndreptau n alai spre cas. Veneau spre cas purtnd pe cap cununi fcute din primele corzi tiate din vie.

Luna a sasea din an este dedicata zeitei Iuno, sotia lui Jupiter si protectoarea femeilor maritate. Intruct in iunie se coc ciresele, primele fructe ale anului, luna se numeste, in traditia romneasca, Ciresar.

Rusaliile Pogorrea Sfntului Duh Reprezinta o sarbatoare crestina importanta, praznuita duminica, la 50 de zile dupa Paste, care celebreaza coborrea Sfntului Duh asupra ucenicilor lui Hristos. Denumirea Rusalii vine de la vechea sarbatoare romana "Rosalia", cnd se puneau trandafiri pe morminte. In folcorul autohton, Rusaliile, sau Ielele, sunt considerate zne rele, care iau mintile oamenilor, sau ii pocesc pe cei care le ies in cale. Se spune ca oamenii trebuie sa poarte asupra lor frunze de pelin, pentru a se apara de acestea, si ca nu e bine sa le vorbeasca, daca le intlnesc. Se crede despre Rusalii ca sunt Znele apelor si, din aceasta pricina, de ziua lor nu e bine sa te scalzi, caci te-ai putea ineca...
Calusarii

Inainte cu o saptamna de Rusalii, flacaii care-si doresc sa intre in Ceata Calusarilor se aduna in afara satului, pe malul unei ape, unde, printr-un scenariu-ritual, depun un juramnt, prin care accepta ca, vreme de o saptamna, sa triasca sub semnul unui timp sacru. Ceata Calusarilor este formata din 9-11 membri si este condusa de un vataf. Un rol important are si un alt personaj al cetei, numit "Mutul". Acesta, mascat in timpul dansurilor Calusarilor, ii pedepseste pe cei care gresesc, executnd tot felul de gesturi comice. In perioada Rusaliilor, Calusarii au practici si formule magice, acte rituale si dansuri executate de o ceata strict ierarhizata (Mut, Vataf, ajutor de Vataf, Stegar, Calusari), pe melodii cntate de lautari. Se spune ca dansul ritual are puteri magice de aparare si vindecare a unor boli, de alungare a Ielelor, dar si efecte fertilizatoare asupra pamntului si a tinerelor neveste. Prima descriere a acestui obicei dateaza din secolul al XVIII-lea si apartine carturarului romn Dimitrie Cantemir, in lucrarea "Descrierea Moldovei".

Snzienele sau Dragaica Snziana, sau Dragaica, cum i se ai spune in anumite zone etnografice, este o zna, care pluteste peste paduri si cmpuri, in ziua solstitiului de vara (24 iunie), impreuna cu alaiul nuptial, format din zne fecioare. In vechime, Snzienele erau zne ale padurii, ale cmpurilor si ale florilor, iar batrnii le spuneau femei sfinte, care umbla noaptea pe cmp, fete rapite de zmei, inchise in palate.
Sfntul din mijlocul verii, maretul Ilie, sarbatorit pe 20 iulie, este cel care, in plin sezon agricol, ar trebui sa aduca ploile, cele datatoare de bogatie in recolta. Traditia ne spune ca Sfntul Ilie se plimba pe cer intr-un car, care are cuie pe roti, pentru a nu aluneca. Acestea gauresc cerul, iar apa se scurge pe pamnt sub forma de ploaie. In plus, inaintea zile de Sfntul Ilie, se incheie toate obiceiurile de chemare a ploii. In aceasta perioada, pe timp de ploaie, furtuna sau vijelie, oamenii isi fac foarte des semnul crucii, pentru ca Dumnezeu i-a zis lui Ilie, cnd i-a dat biciul in mna: Ilie, in toate ss dai, dar in cruce noua sa nu dai!...

Cupidon traditional

Un alt obicei romnesc, ce are loc de ziua Sfntului Ilie, e legat de diversele trguri de fete, ce au loc cu precadere in zona muntilor Apuseni, iar cel mai renumit este Trgul de fete de Muntele Gaina. Nu se vnd fete acolo, pe Gaina. Poate nici nu s-au vndut vreodata. De fapt, este vorba despre o sarbatoare a tuturor motilor, la care tinerii, fete si baieti, joaca, petrec, cnta, fac cunostinta, feciorii cu fetele din locuri departate, pentru ca, apoi, multi dintre ei sa se casatoreasca.

Lucrul este explicabil si prin aceea ca in muntii Apuseni, desi sunt sate cu oarecare concentratie pe vai, populatia este foarte risipita, casele fiind indepartate unele de altele. Muntii ii aduna pe oameni in vremuri de restriste, insa ii impiedica totusi sa-si treaca lesne pragul casei in orice anotimp. Asa s-a ajuns la aceasta sarbatoare, care-i aduna pe oameni si-i ajuta sa-si implineasca viata. TRADIE s.f. Ansamblu de obiceiuri, credine, cunotine, datini etc. motenite i transmise din generaie n generaie, constituind o trstur specific a unui popor sau a unui grup social. [Gen. -iei. / cf. fr. tradition, it. tradizione, lat. traditio].