Capitolul 1 Introducere Potrivit art. 179 C. pen.

constituie infractiune fapta de a determina sau de a nlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea sau ncercarea de sinucidere a avut loc. Fapta este mai grava daca s-a savrsit fata de un minor sau fata de o persoana care nu era n stare sa-si dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stapna pe actele sale. ntre infractiunile contra vietii, o pozitie speciala ocupa infractiunea de determinare sau nlesnire a sinuciderii, reprezentnd o modalitate particulara a omuciderii. Pozitia deosebita a acestei infractiuni consta n aceea ca ceea ce se incrimineaza nu este actiunea unei persoane care n mod direct si nemijlocit suprima viata alteia (n cazul de fata, viata proprie), deoarece sinuciderea nu constituie o ncalcare a dreptului la viata (sinuciderea este o autolezare, ea nu da nastere unui conflict juridic), ci ceea ce n realitate se incrimineaza este o contributie la omucidere, adica determinarea sau nlesnirea sinuciderii unei persoane, considerndu-se pe drept ca asemenea fapte aduc de asemenea atingere ntr-un fel, dreptului la viata al altei persoane. Fapta de a determina pe cineva, n mod direct ori n ascuns, sau a-l ajuta n orice fel sa savrseasca un act att de grav cum este sinuciderea, echivaleaza cu o interventie n sfera valorilor protejate de lege respectiv viata persoanei - ceea ce nu poate fi indiferent legii penale[1]. Evident ca cel care apeleaza la un act de autoagresiune de natura a-i cauza moartea trebuie sa posede grave deficiente n structura lui psihofizica, unite cu motive de disperare aflate la limita, care nu-i permit ntr-un anume moment, sa intuiasca semnificatia actului. n general, n absenta formelor tipice maladive, sinuciderea este un act la care recurg persoanele aflate ntr-o stare de grava depresie psihica si care, din motive imaginare sau reale, nu mai concep sensul si valoarea vietii. La baza acestui act pot sa stea mprejurari dramatice, stari de dezamagire, care sa apara sinucigasului nerezolvabile, dupa cum hotarrea subiectului poate sa-si aiba sorgintea n crize de constiinta de natura mistica, ca urmare a unor convingeri formate de-a lungul vietii, faptuitorul considernd ca ar fi mai fericit ntr-o alta viata. Oricare ar fi sursele hotarrii de sinucidere, actul n sine contrazice datele naturii, se opune intereselor societatii, nu numai prin pierderea ca atare a individului, ct si prin ceea ce exprima actul respectiv, prin modul de rezolvare a conflictelor si dramelor individuale la care apeleaza subiectul si care nu poate si nu trebuie sa fie o solutie demna de urmat. Sinuciderea devine o solutie a celor nfrnti, a celor lasi care se tem sa nfrunte greutatile vietii si sa-si urmeze destinul propriu.

Eutanasia si sinuciderea asistata pot fi deosebite privind la persoana care indeplineste actul final, actul fara de care nu ar surveni moartea. Astfel, daca moartea este indusa de alta persoana decat pacientul, avem de-a face cu eutanasia. Pe de alta parte, daca persoana care urmeaza sa moara isi administreaza de exemplu o doza letala de medicamente, prescrise de doctor in acest scop, vorbim despre sinucidere asistata.

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective implica o actiune de determinare sau nlesnire a sinuciderii unei persoane. Pentru existenta infractiunii este suficienta una dintre aceste actiuni. Prin determinarea la sinucidere se ntelege actiunea de convingere a unei persoane de a se sinucide. Nu intereseaza daca ideea sinuciderii a fost sugerata victimei de catre faptuitor, sau daca aceasta idee aparuse n mintea victimei mai nainte, iar faptuitorul a reusit sa nlature eventualele ezitari ale victimei, determinnd-o sa ia hotarrea de a se sinucide; ceea ce intereseaza este ca faptuitorul, prin activitatea sa, sa fi determinat victima sa ia hotarrea de a se sinucide. De asemenea, nu intereseaza mijloacele prin care s-a realizat actiunea de determinare (rugaminti, ordine, constrngere fizica etc.). b) Urmarea imediata. n cazul infractiunii de determinare sau nlesnire a sinuciderii trebuie sa se produca un anumit rezultat, fie sinuciderea victimei, fie ncercarea de sinucidere a acesteia, rezultate pe care legea le prevede explicit n continutul incriminarii. Deci, n situatia cnd persoana respectiva, chiar daca a fost convinsa si determinata sa se sinucida sau i s-a nlesnit sinuciderea, nu trece la punerea n executare a actului ori numai o simuleaza nu ne vom afla n prezenta acestei infractiuni. c) Legatura de cauzalitate. De asemenea, este necesar ca ntre actiunea de determinare sau nlesnire si rezultatul produs sa existe un raport de cauzalitate. Daca sinuciderea sau ncercarea de sinucidere s-a datorat altor cauze, fapta de determinare sau nlesnire nu va constitui infractiune.

B. Latura subiectiva. Fapta de determinare sau nlesnire a sinuciderii pentru a fi pedepsita trebuie sa fie savrsita cu intentie directa sau indirecta, este necesar prin urmare ca faptuitorul sa prevada ca victima, ca urmare a activitatii sale, de ndemnare ori nlesnire, se va sinucide si sa doreasca sau sa accepte acest rezultat. Intentia de determinare sau nlesnire a sinuciderii rezulta din caracterul actelor savrsite, din mprejurarile concrete n care s-a actionat si starea psihica n care s-a aflat persoana care s-a sinucis sau care a ncercat sa se sinucida. Sinuciderea, numit i suicid, este actul prin care cineva i ia singur viaa. n unele religii, sinuciderea este considerat un pcat, iar n unele state, e un delict. Pe de alt parte, n alte culturi, sinuciderea este vzut ca o modalitate onorabil de a scpa din situaii umilitoare, sau prea dureroase. Percepia sinuciderii a fost astfel influenat de mediul cultural, i de abordarea temelor existeniale precum religia, onoarea i sensul vieii. n cele mai multe religii occidentale i asiatice, cretinism, islam, iudaism, budism i hinduism, sinuciderea este condamnat. n Japonia, n perioada samurailor pe de alt parte, seppuku, sinuciderea ritual, era vzut ca o modalitate onorabil de a plti pentru greeli sau eecuri. Sinuciderea mai are loc i ca form de protest (auto-incendierea, de pild). Suicidul a fost folosit i n scopuri militare, ncepnd cu kamikaze din al doilea rzboi mondial, i pn la teroritii din prezent. Eutanasia, uciderea pacientului la cererea sa (sau lsarea lui s moar) este o problem etic relativ controversat, implicnd oameni bolnavi n faz terminal, cu dureri prea mari, sau lipsii de posibilitatea de a duce o via la standarde acceptabile. Istoria eutanasiei se intinde mult inapoi in timp, in antichitate. Grecii si romanii permiteau, in anumite situatii, eutanasia. Lucrurile s-au schimbat mai tarziu, o data cu aparitia religiilor monoteiste si sacralizarea vietii. In secolul XX s-au format numeroase organizatii care militeaza pro sau sau contra eutanasiei. Prima a fost constituita in 1935 de un grup de medici londonezi si se numea The Voluntary Euthanasia Society. Aceasta a fost urmata, in 1938, de Hemlock Society, infiintata in Statele Unite. Hemlock Society numara in prezent 67.000 de membri, care sprijina decizia individului de a muri. Visam la o vreme cand toti americanii vor putea trai si muri ca oameni liberi, in demnitate si conform cu propriile valori, spune presedinta asociatiei, Barbara Lee. Totusi, are omul dreptul sa decida cand sa isi puna capat vietii? Vocile impotriva eutanasiei si sinuciderii asistate ar putea spune ca persoana care face asta se joaca de-a Dumnezeu. Da, dar eutanasia ii da dreptul omului sa moara in demnitate si sa evite suferinta dinaintea inevitabilului, ar spune ceilalti, care militeaza pentru aceste practici.

Capitolul 2

Cauzele eutanasiei si sinuciderii asistate Eutanasia este actul deliberat de a pune capat vietii unui pacient cu intentia de a curma suferinta acestuia. Sinuciderea asistata medical (SAM) reprezinta moartea unui pacient ca urmare directa aajutorului dat de un medic. Oricare ar fi argumentele folosite pentru eutanasie sau SAM, aceasta nu reprezinta altceva decat uciderea pacientului. Intrebarea de ordin etic ramane - poate fi vreodata bine sa ucizi, chiar cu intentia de alina suferinta? In majoritatea tarilor legea este foarte clara. A ucide un pacient, chiar si pentru a-i alina suferinta, este considerata omucidere. Din acest motiv, eutanasia este ilegala in Canada si in majoritatea tarilor. In prezent, numai in Tarile de Jos si in Belgia eutanasia a fost legalizata. SAM este de asemenea legala in Tarile de Jos si in statul Oregon, USA. Elvetia a legalizat sinucidereaasistata chiar si de catre o persoana care nu apartine cadrului medical.Eutanasia, odata legalizata, va avea ca rezultat uciderea unor pacienti care nu au dorit sa moara. Experienta Tarilor de Jos arata ca eutanasia, odata legalizata, nu mai poate fi efectiv controlata. Eutanasia, initial gandita pentru grupuri bine delimitate cum ar fi pacientii cu boli in faza terminala, va fi practicata si pe alte grupuri de pacienti incluzand persoanele in varsta, persoanele cu handicap, persoanele cu probleme afective, persoane invalide si chiar copii sau nou-nascuti cu infirmitati care nu pot cere eutanasia. Din experienta Tarilor de Jos, cel putin o mie de pacienti, 1incluzand copii si nou-nascuti sunt ucisi in fiecare an fara consimtamantul liber exprimat si/sau impotriva dorintei lor. Dorinta de a muri este mai degraba expresia depresiei, durerii sau a unui control slab al simptomelor, decat o dorinta autentica. Dorinta de a muri si de a trai se schimba frecvent in timp, in special daca durerea sau depresia au fost tratate. In Oregon, unde SAM a fost legalizata, unul din doi pacienti care au solicitat SAM s-a razgandit dupa inceperea tratamentului, ca urmare a controlului durerii, prescrierii de medicatie antidepresiva sau a trimiterii intr-un sanatoriu. Totusi, dintre acei pacienti la care nu a fost initiat controlul simptomelor, numai 15% din cei care au solicitat initial sinuciderea asistata medical s-au razgandit. Intr-o relatare despre bolnavii aflati in faza terminala, un total de 60% ar fi acceptat eutanasia intr-o situatie ipotetica, desi numai 10.6% au raspuns serios ca ar alege eutanasia sau SAM. Factorii ascociati cu faptul ca ar fi mai probabil sa solicite eutanasia era nevoia de apreciere, depresia, nevoile de ingrijiri speciale si durerea. La o re-intervievare peste sase luni, jumatate din bolnavii aflati in faza terminala care au solicitat eutanasia s-au razgandit, in timp ce un numar aproape egal a inceput sa se gandeasca la aceste interventii

La bolnavii aflati in faza terminala, dorinta trecatoare ca moartea sa survina cat mai repede era comuna la jumatate din acestia, dar numai 9% dintre pacienti erau intr-adevar constienti de dorinta sincera e a muri. Dorinta de a muri era mai puternica la cei cu dureri insuportabile, fara sprijin din partea familiei, dar cea mai puternica la cei cu depresie severa. Aproape 60% din acei pacienti care si-au exprimat clar dorinta de a muri erau depresivi, pe cand depresia a fost depistata numai la 8% dintre cei care nu si-au manifestat dorinta de a muri. Dorinta de a muri la bolnavii in faza terminala este adesea asociata cu depresia - cauza tratabila - si aceasta poate scadea in timp. O dezbatere documentata despre eutanasie ar trebui sa recunoasca importanta considerentelor psihiatrice, la fel ca si schimbarea dorintei bolnavilor de a muri. Unul din argumentele principale in favoarea eutanasiei si a sinuciderii asistate medical este acela de a-i oferi pacientului o moarte buna. Totusi, realitatea este total diferita. Cercetari olandeze arata prezenta unor complicatii care au aparut nu de putine ori cand a fost folosita eutanasia sau sinuciderea asistata medical. In loc sa moara rapid, unor pacienti le-a luat cateva zile sa moara. Desi medicii olandezi au cea mai lunga experienta privind eutanasia decat orice alta tara, totusi efectele negative mai apar: in 18% din cazurile in care pacientii au apelat la sinucidere asistata medical, doctorul a trebuit sa intervina si sa omoare pacientul. Motivele acestei interventii au fost ori trezirea pacientului din coma, sau dificultati in a inghiti medicamentele pe cale orala, vomitarea acestora sau adormirea inainte de a lua toata medicamentatia. In plus, in aproape jumatate din cazuri care au inceput cu SAM, pacientul nu a murit rapid astfel incat doctorul a trebui sa intervina. In timp ce era planificat ca pacientul sa moara la o jumatate de ora dupa ce lua medicamentele letale, unui procent de 19% din pacienti le-a luat de la 45 de minute pana la 7 zile sa moara. Au fost cateva probleme remarcate in cazul eutanasiei fata de SAM, dar totusi inca a 10% din pacienti le-a luat prea mult timp sa moara, chiar pana la 7 zile. In ambele cazuri, eutanasie sau sinucidere asistata medical, un mic numar de pacienti s-au trezit si a trebuit sa fie omorati. nlesnirea sinuciderii unei persoane presupune orice actiune de sprijinire a subiectului pasiv n realizarea hotarrii sale de a se sinucide. Hotarrea apartine deci subiectului pasiv. nlesnirea se poate realiza numai prin acte pozitive (comisiune), o atitudine pasiva (omisiune) fata de persoana care ncearca sa se sinucida neputnd fi considerata o nlesnire a sinuciderii, si deci susceptibila sa realizeze elementul material al infractiunii (de exemplu, nempiedicarea unei persoane de a sari de la etaj, de a se neca).

nlesnirea poate consta n procurarea sau pregatirea mijloacelor necesare, n darea de sfaturi, n nlaturarea piedicilor materiale (de exemplu, tinerea de vorba a supraveghetorului pus de familie), n aducerea la ndeplinire a unor dorinte sau conditii puse de victima etc. nlesnirea nu se confunda cu cooperarea la activitatea de sinucidere. n acest caz (de exemplu: descarcarea unui foc de arma n sinucigasul care s-a mpuscat superficial, pentru a asigura rezultatul, deschiderea venelor cu o lama, turnarea pe gt a restului de otrava nebauta) fapta va constitui o infractiune de omor. Atunci cnd doua persoane se nteleg sa-si acorde una alteia ajutor n vederea suprimarii vietii lor (sinuciderea prin consens), daca una dintre aceste persoane ramne n viata, se ridica problema raspunderii ei pentru nlesnirea sinuciderii celeilalte. De exemplu, o infirmiera, sub influenta unei depresii sufletesti prelungite, decide sa se sinucida si determina la aceasta si pe alta infirmiera, hotarnd sa se injecteze fiecare cu o substanta mortala. Cea care se injecteaza prima moare, cealalta, mai stngace, se salveaza si este trimisa n judecata pentru refuz de ajutor cuvenit unei persoane aflate n pericol. n comentariul spetei, se arata ca ajutorul victimei se impunea, dar este discutabil daca a existat aceasta posibilitate, ca urmare, inculpata n-ar fi putut sa fie trasa la raspundere.

Argumente in favoarea eutanasiei si sinuciderii asistate: Este o modalitate de a opri suferinta extrema prin care trec unii bonavi in stadiu terminal si de a le oferi o moarte linistita. De obicei o moarte buna este descrisa ca trecerea in nefiinta intr-un mediu placut, familiar si fara suferinta, ca si cum ai adormi. Cicero spunea ca o moarte buna este modalitatea ideala de a respecta legea naturii, parasind lumea in liniste si demnitate. Oamenii ar trebui sa aiba dreptul sa decida momentul propriei morti. In secolul al XVIII-lea, filozoful scotian David Hume sustinea in eseul sau Despre sinucidere ca, intr-o societate libera, oamenii ar trebui sa aiba dreptul sa aleaga modul in care vor sa moara. Unele voci sustin si ca acest drept ar trebui totusi temperat prin obligatia de a nu face rau altei persoane. Mentinerea in viata a unei persoane, mai mult decat durata naturala de viata (de exemplu prin conectarea la aparate), nu este morala; Oamenilor ar trebui sa li se permita sa moara cu demnitate. Exista mari diferente intre modurile in care fiecare vede conceptul de a trai si a muri in demnitate. Cele mai comune umilinte care ar justifica eutanasia sunt: persoana devine o povara pentru ceilalti, incapacitatea de a mai face fata activitatilor cotidiene, petrecerea ultimei perioade a vietii intr-un spital sau camin,

Rudele bolnavului nu ar mai trebui sa indure clipele dificile in care isi vad apropiatii asteptand o moarte lenta si dureroasa; S-ar reduce costurile pentru ingrijirea pacientilor incurabili; eutanasia si sinuciderea asistata se practica oricum in camine si spitale, iar medicii, membrii familiei sau apropiatii care accepta sa faca asta pot fi acuzati de crima. Argumentele impotriva sinuciderii asistate si eutanasiei Diagnosticul gresit sau eventualitatea unor noi tratamente. Conform acestui punct de vedere, unde exista viata exista speranta. Sustinatorii sai sunt de parere ca in conditiile evolutiei rapide a societatii moderne, a tehnologiei si tehnicilor medicale, eutanasia ar lua dreptul unor persoane bolnave de a beneficia de viitoarele tratamente si implicit de o viata mai buna. Legalizarea eutanasiei in cazurile medicale grave ar face din aceasta practica o rutina, folosita pe scara larga. Chiar daca cineva isi doreste sa fie eutanasiat, aceasta dorinta ar putea fi rezultatul depresiei sau a interpretarii eronate a diagnosticului. Eutanasia ar submina finantarea sectorului geriatric si furnizarea de asistenta corespunzatoare pentru persoanele varstnice. Ar submina de asemenea activitatile de cercetare in aceasta zona. Ar compromite in mod grav relatiile dintre persoanele in varsta, sau dependente de asistenta, si rudele lor, care ar putea sa le preseze sa nu devina o povara. Ar compromite relatia de incredere dintre medic si pacient. Orice forma de sinucidere este greu de suportat pentru persoanele apropiate care raman in viata; o astfel de decizie ar afecta in special copiii din viata bolnavului.

Capitolul 3

Modalitati de realizare a faptei. n multe documente tehnice medicale gsim expresia ideaie suicidar ceea ce nseamn a-i pune capt zilelor ntr-un mod mai mult sau mai puin intens i elaborat. Acest concept ne mai poate trimite i la ideea de stul de via, la convingerea c viaa nu mai merit trit, la dorina de a nu se mai trezi din somn. Dei aceste sentimente diferite, respective ideaii, corespund unor grade diferite de gravitate, nu trebuie s absolutizm afirmnd c ntre ele exist un continuum. Intenia de a muri nu este, n cele din urm, un criteriu obligatoriu al comportamentului suicidar nonfatal. Sinuciderea este actul de conduit intenional, voluntar-deliberat, legat de un motiv exogen (social sau psiho-social) i de o motivaie endogen (psihologic sau psihopatologic), specifice pentru fiecare individ n parte, cu rezonan ideo-afectiv asupra personalitii sale, declannd pulsiuni autoagresive prin schimbarea atitudinii morale fa de sine i fa de lume i avnd ca finalitate ntreruperea desfurrii fireti a cursului vieii biologice printrun proces de traumatizare al propriului corp. Aceast definiie a suicidului permite s fie acceptate, n mod egal, att o etiologie pur patologic a acestuia, precum i o atitudine motivat de interesele morale ale persoanei respective, absolut nepatologic. n cazul suicidului, ntreruperea cursului vieii, nu trebuie privit automat ca un fapt clinicopsihiatric, ca expresie a unei boli sau cel puin a unei tulburri psihice. Ea nu este numai anularea instinctului de conservare, ci concomitent, i dorina simbolic de a iei, prin moarte, considerat ca gest suicidar dintr-o existen considerat inacceptabil pentru individ. Metoda aleas pentru sinucidere va determina, ntre altele, i dac sinuciderea va rmne la stadiul de tentativ sau va fi desvrit.. n Statele Unite ale Americii, armele de foc, cele mai periculoase instrumente alese pentru finalizarea unei sinucideri, sunt folosite n aproape o treime din sinucideri. n general, persoanele n vrst aleg metode care cer for fizic mai redus, precum necul, precipitarea de la nlime. n ultimele decenii, n unele ri, ca de exemplu Australia, a crescut numrul sinuciderilor prin spnzurare mai ales la tinerii care nu au sau nu utilizeaz arme de foc. Eutanasia, initial gandita pentru grupuri sigure cum ar fi pacientii cu boli in faza terminala, ar fi mai devreme sau mai tarziu folosita si pentru alte grupuri de pacienti cum ar fi persoanele in varsta, pacientii cu handicap, pacientii cu probleme afective, cei cu infirmitati si chiar copii sau nou-nascuti cu infirmitati.

O schimbare a legislatiei va conduce la o desconsiderare a vietii umane, in general a membrilor vulnerabili dintr-o societate. Eutanasia, odata acceptata este incontrolabila din motive filozofice, rationale si practice. Pacientii vor muri fara si impotriva dorintei lor daca o astfel de legislatie ar fi introdusa. Trei raportari facute pe o perioada de 10 ani de catre cercetatorii danezi arata ca in Olanda, tara in care eutanasia a fost legalizata, cel putin 1000 de pacienti sunt ucisi in fiecare an prin eutanasiere fara consimtamantul sau dorinta lor. Aceasta reprezinta o crima. Primul raport, publicat in 1991 arata ca in 1000 de cazuri (echivalentul a 0.8% din totalul deceselor) medicii au presris un medicament cu intentia clara de a grabi sfarsitul fara cererea explicita a pacientului. Urmatoarele doua raporturi, din 1996 si 2001, confirma aceste dezvaluiri. Legalizarea eutanasiei sau SAM-ului ar impune o presiune asupra celor bolnavi si a acelora care simt ca datorita bolii, infirmitatilor si a tratamentului scump, au devenit nefolositori pentru societate si in special pentru rude. Acest lucru este aratat in exemplul urmator, in Olanda: o femeie in varsta de 65 ani, suferinda de cancer incurabil, a fost externata din spital. Doctorul ei a discutat despre eutanasie cu ea. Pacienta a refuzat eutanasia din motive religioase. Totusi, pe masura agravarii starii ei, a devenit din ce in ce mai bolnava si se considera o povara pentru sotul ei. Ca urmare, a cerut eutanasia si a decedat. Cazul a fost raportat, dar procurorul nu a gasit nimic in neregula. Intr-un studiu asupra bolnavilor in stare terminala, acei pacienti cu nevoi de ingrijire substantiale erau mai predispusi sa se simta o povara economica pentru ceilalti. In Oregon, sinuciderea asistata medical (SAM) a fost legalizata in 1997. Un raport recent a dezvaluit ca, pe masura ce se accepta SAM-ul, procentul pacientilor care au murit prin SAM deoarece se simteau o povara pentru ceilalti (nu neaparat singurul motiv) a crescut de la 12% in 1998 la 26% in 1999 si la 63% in 2000. Dorinta de a muri este mai degraba expresia depresiei, durerii sau a unui control slab al simptomelor, decat o dorinta autentica. Dorinta de a muri si de a trai se schimba frecvent in timp, in special daca durerea sau depresia au fost tratate. In Oregon, unde SAM a fost legalizata, unul din doi pacienti care au solicitat SAM s-a razgandit dupa inceperea tratamentului, ca urmare a controlului durerii, prescrierii de medicatie antidepresiva sau a trimiterii intr-un sanatoriu. Totusi, dintre acei pacienti la care nu a fost initiat controlul simptomelor, numai 15% din cei care au solicitat initial sinuciderea asistata medical s-au razgandit. Unul din argumentele principale in favoarea eutanasiei si a sinuciderii asistate medical este acela de a-i oferi pacientului o moarte buna. Totusi, realitatea este total diferita. Cercetari olandeze arata prezenta unor complicatii care au aparut nu de putine ori cand a fost folosita eutanasia sau sinuciderea asistata medical. In loc sa moara rapid, unor pacienti le-a luat cateva zile sa moara.

Desi medicii olandezi au cea mai lunga experienta privind eutanasia decat orice alta tara, totusi efectele negative mai apar: in 18% din cazurile in care pacientii au apelat la sinucidere asistata medical, doctorul a trebuit sa intervina si sa omoare pacientul. Motivele acestei interventii au fost ori trezirea pacientului din coma, sau dificultati in a inghiti medicamentele pe cale orala, vomitarea acestora sau adormirea inainte de a lua toata medicamentatia. In plus, in aproape jumatate din cazuri care au inceput cu SAM, pacientul nu a murit rapid astfel incat doctorul a trebui sa intervina. In timp ce era planificat ca pacientul sa moara la o jumatate de ora dupa ce lua medicamentele letale, unui procent de 19% din pacienti le-a luat de la 45 de minute pana la 7 zile sa moara.
Desi infractiunea de determinare sau nlesnire a sinuciderii unei persoane este susceptibila de acte de pregatire si tentativa, aceste forme imperfecte de infractiune nu se pedepsesc. Fapta se consuma n momentul n care sinuciderea sau ncercarea de sinucidere a avut loc. n alin. (2) al art. 179 sunt prevazute doua modalitati agravate ale infractiunii, si anume, cnd fapta s-a savrsit fata de un minor sau fata de o persoana care nu era n stare sa-si dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stapna pe actele sale. Folosind expresia generala "minor", legiuitorul n-a dorit sa faca vreo deosebire n raport cu vrsta sau cu discernamntul faptuitorului; agravanta se refera nu la vointa sinucigasului, ci la vointa faptuitorului care, n mod deliberat, determina pe minor, speculnd lipsa de experienta a acestuia si impulsivitatea fireasca vrstei(indiferent daca are discernamnt sau nu) de a actiona mpotriva propriei sale vieti. Unii autori au opinat ca minorii sub 14 ani si cei ntre 14-16 ani, fiind lipsiti de discernamnt, nu pot fi determinati sa se sinucida, cel mult ajutati sa se sinucida, deci agravanta nu se aplica dect la minorii cu discernamnt, solutie discutabila daca avem n vedere ca legea nu face o asemenea distinctie. Cealalta modalitate agravata se refera la o persoana iresponsabila, n sensul n care aceasta este definita n art. 48 C. pen., adica la o persoana care nu este n stare sa-si dea seama de fapta sa ori nu poate fi stapna pe actele sale. Solutia legii romne ar putea fi discutata. S-ar putea sustine ca determinarea unei persoane care n-are capacitate de a ntelege si de a voi, constituie omor, neputndu-se atribui nici un efect vointei exprimate de o asemenea persoana. Numai daca cel determinat si pastreaza capacitatea, chiar partial, de a ntelege si voi, se poate face aplicarea art. 179 C. pen. n ambele modalitati agravate este necesar ca faptuitorul sa fi cunoscut ca victima este un minor sau o persoana iresponsabila sau sa fi existat suficiente indicii din care faptuitorul sa-si fi putut da seama de conditia victimei. n lipsa acestei cerinte esentiale mprejurarea agravanta nu se poate retine.

Capitolul 4

Efectele actiunilor. Sinuciderea asistata de medici (SAM) a starnit numeroase controverse, pozitiile pe care oamenii le adopta privind acest subiect fiind foarte variate. Pe de o parte exista ideea ca omul are dreptul fundamental de a lua decizii esentiale pentru autonomia si demnitatea sa, dreptul la sinucidere fiind justificat. Pe de alta parte legalizarea sinuciderii asistate de medici ar putea deschide calea abuzurilor, fiind ucisi inclusiv acei pacienti care nu isi doreau sa moara. Problema este complicata in mod suplimentar de o serie de distinctii, precum cea dintre a induce moartea si a lasa sa moara. Cele mai multe state ale lumii se impotrivesc sinuciderii asistate de medici. Totusi aceasta practica a fost deja legalizata in Elvetia, Belgia, Olanda si in Oregon(S.U.A.). Spre deosebire de legea din celelalte tari, cea elvetiana este mult mai permisiva, de exemplu nu tine cont de nationalitatea solicitantului si nu considera obligatorie implicarea unui medic. Unul dintre argumentele menite sa combata legalizarea sinuciderii asistate de medici este acela ca SAM ar putea deveni o practica de rutina, folosita la scara larga. In tarile unde sinuciderea asistata de medici este permisa au fost depistate numeroase cazuri in care au fost ucisi inclusiv pacienti ce nu isi doreau sa moara. In urma unei evaluari efectuate pe o durata de 10 ani, cercetatorii danezi arata ca in Olanda, tara in care eutanasia a fost legalizata, cel putin 1000 de pacienti sunt ucisi in fiecare an prin eutanasiere fara consimtamantul sau dorinta lor. Potrivit primului raport, publicat in 1991, in 1000 de cazuri (echivalentul a 0.8% din totalul deceselor) medicii au prescris un medicament cu intentia clara de a grabi sfarsitul fara cererea explicita a pacientului. Urmatoarele doua raporturi, din 1996 si 2001, confirma aceste dezvaluiri. In anul 2011, tot 1000 de decese (0.7% din total) erau inregistrate impotriva dorintei persoanelor sau fara consimtamantul liber al acestora, potrivit unui studiu de sanatate publica realizat in Olanda. Mai grav este faptul ca doctorii olandezi raporteaza autoritatilor, in prezent, numai jumatate din cazurile de eutanasie. Cazuri de sinucidere asistata: Un prim caz este dat de sentina penal nr. 9/1977 a Tribunalului judeean Prahova, prin care inculpatul M.I. a fost condamnat la 6 ani i 6 luni nchisoare pentru infraciunea de determinarea sau nlesnirea sinuciderii, prevzut de art. 179 Cod penal

Prima instan a reinut c inculpatul, cstorit cu M. E. din anul 1954, a avut fa de aceasta o comportare total necorespunztoare, lovind-o i ameninnd-o n repetate rnduri. n ziua de 31 martie 1976, dup ce s-a rentors de la munc, intervenind unele discuii, inculpatul a lovit-o din nou i a constrns-o s doarm peste noapte ntr-o camer neamenajat, fr ferestre i fr pat. A doua zi, M. E. s-a ascuns de fric n podul casei, unde, fiind gsit de inculpat, a fost dat jos cu fora, lovit cu un scaun i ameninat cu moartea. n mod similar s-a comportat inculpatul i n ziua urmtoare, cnd, dup alte ameninri, i-a interzis s se culce n cas, astfel c, dei mbrcat sumar, M. G. a rmas afar aproape toat noaptea. Disperat de comportarea soului su, M. E. a ingerat o substan caustic. Cu toate c inculpatul a constatat c soia sa se afl ntr-o stare grav, nu i-a dat nici un ajutor i nu a solicitat intervenia medicului, M. E. decednd n noaptea de 3 aprilie 1976. Din actele medico-legale rezult c moartea victimei a fost violent, datorndu-se unei intoxicaii cu o substan caustic. mpotriva sentinei a declarat recurs inculpatul care, prin motivele de casare formulare, susine c eronat a fost condamnat pentru infraciunea prevzut de art. 179 Cod penal, deoarece nu a avut intenia s-o determine pe soia sa s se sinucid, chiar dac a supus-o la rele tratamente. Recursul nu este ntemeiat. Potrivit art. 179 alin. 1 Cod penal este sancionat fapta de a determina sau de a nlesni sinuciderea unei persoane, dac sinuciderea sau ncercarea de sinucidere a avut loc. Dup cum rezult din text latura obiectiv a acestei infraciuni const n determinarea unei persoane la sinucidere sau nlesnirea sinuciderii, iar modalitile de determinare la sinucidere sunt variate. Astfel, este posibil ca activitatea infracional s se realizeze nu numai prin a ndemna, a amgi, ci i prin acte de tortur, de supunere la chinuri, repetate scandaluri i bti, care pot aduce o persoan ntr-o stare disperat, ce culmineaz cu sinuciderea sau ncercarea de sinucidere. n ceea ce privete latura subiectiv, aceast infraciune se comite cu intenie direct, cnd fptuitorul prevznd rezultatul sinuciderii, a urmrit realizarea acestuia, sau indirect cnd rezultatul posibil al sinuciderii a fost prevzut i acceptat. n cazul de fa, sub aspectul laturii obiective, inculpatul a determinat-o pe soia sa s se sinucid, prin aciuni de violen i tortur prelungite n timp care depesc cu totul limitele unor relaii ct de puin umane. n contextul unei astfel de comportri, actul sinuciderii soiei prin care a pus capt chinurilor suferite este, evident, rezultatul activitii inculpatului care - temeinic - a fost considerat de prima instan determinant.

Un al doi-lea caz este dat de fapta inculpatului care, prin violente fizice si psihice, a constrans victima sa se arunce pe fereastra situata la etajul 4 al unui imobil, decedand, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor, iar nu pe cele ale infractiunii de determinare sau inlesnire a sinuciderii, intrucat in cazul acestei din urma infractiuni sinuciderea trebuie sa fie rezultatul vointei libere a victimei, fara a exista constrangere. Prin sentinta penala nr. 83 din 17 iunie 2004, Tribunalul Calarasi a condamnat pe inculpatul C.N. pentru savarsirea infractiunii de omor calificat prevazuta in art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Instanta a retinut ca, in noaptea de 7 mai 2004, inculpatul a agresat fizic si psihic pe sotia sa care, pentru a scapa, s-a aruncat pe fereastra de la bucataria apartamentului situat la etajul 4 al blocului, decedand. Prin decizia nr. 634 din 31 august 2004, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, a admis apelul procurorului, majorand pedeapsa si a respins apelul inculpatului, prin care a cerut schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de determinare a sinuciderii prevazuta in art. 179 C. pen., cu motivarea ca inculpatul a actionat cu intentia indirecta de a-si ucide sotia. Recursul declarat de inculpat, prin care a cerut, in principal, schimbarea incadrarii juridice a faptei, este nefondat. Potrivit art. 179 C. pen., latura obiectiva a infractiunii consta in fapta de a determina sau de a inlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea sau incercarea de sinucidere a avut loc. Prin urmare, pentru existenta infractiunii de determinare sau iinlesnire a sinuciderii este necesar ca moartea victimei sa constituie urmarea unui act de vointa a acesteia, chiar daca a fost indemnata sau determinata de catre inculpat, dar avand posibilitatea sa decida liber asupra actului sau, fara a exista o constrangere. In speta inculpatul, exercitand violente fizice si psihice asupra victimei, a constrans-o sa se arunce pe fereastra. Victima nu a decis, deci, liber cu privire la sinucidere, ci ca urmare a constrangerii exercitate de inculpat si careia nu i-a putut rezista, iar inculpatul si-a dat seama ca, datorita violentelor exercitate, pentru a scapa si fiind in imposibilitatea de a fugi, victima se va arunca de la etaj si a acceptat producerea rezultatului, actionand cu intentia indirecta de a ucide. In cazul constrangerii la sinucidere nu poate exista, deci, determinare sau inlesnire, intrucat victima nu are libertatea de a decide. Intrucat fapta inculpatului care si-a constrans sotia sa se arunce de la etajul 4, cu consecinta mortii acesteia, constituie infractiunea de omor calificat prevazuta in art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., iar nu infractiunea de determinare a sinuciderii, recursul inculpatului a fost respins.