ROLUL RELAŢIEI PROFESOR – ELEVI ÎN ACTUL COMUNICĂRII EDUCAŢIONALE

 Comunicarea educaţională se desfaşoară într-un cadru  şcolar şi calitatea ei depinde de competenţa profesorului de a comunica. Canalul nonverbal.ELEV 1. Comunicarea. COMUNICAREA PROFESOR . Comunicarea pedagogică se realizează pe trei canale: 1. Canalul paraverbal.1. 2. . 3. Comunicarea educaţională  Fără comunicare nu există o societate.1. Canalul verbal.

interesant. dominator.  Calităţile personale ale profesorului joacă un rol semnificativ în stilul de conducere pe care îl preconizează:  liderul autoritar: impunător.1.  profesorul înclinat spre stilul de conducere laissez-faire: afectuos si permisiv.  liderul democratic: stimulativ. grijuliu. .2. Relaţia profesor – elev  Elevii şi profesorul formează împreună un sistem. aspru. amuzant.

etc. Clasa de elevi Clasa de elevi este un grup de muncă formal. Coeziunea clasei de elevi constituie un obiectiv al muncii profesorului Clasa de elevi reprezintă „colectiv format” atunci când în rândul membrilor săi domină dorinţa şi bucuria muncii în comun. când decid în comun asupra problemelor clasei. . când membrii săi îşi concentrează eforturile pentru realizarea sarcinilor comune.1. instituţionalizat. 3. alcătuit din elevi de aceeaşi vârstă care funcţionează în domeniul instructiv educativ cu scopul formării elevilor.

influenţează. Pentru o desfăşurare optimă a procesului instructiv-educativ. . d. Rolul profesorului în clasa de elevi  Profesorul conduce si decide. el trebuie să rezolve câteva probleme: transmiterea cunoştinţelor de specialitate. este model de conduită civică şi morală. consiliază şi controlează. apreciază şi îndrumă.1. crearea motivaţiei. b.4. organizează şi  a. dificultăţi legate de notare. crearea şi menţinerea unei ordini iniţiale. c.

Interacţiunea profesor – elevi  Relaţiile profesor-clasă se polarizează fie în sentimente         de simpatie şi încredere reciprocă.5.1. fie în indiferenţă. . fie în antipatie şi neîncredere. familia. receptor. mesaj verbal. exemplul personal etc. relaţia dintre emiţător şi receptor. Influenţarea elevului de către profesor se face : direct – prin atitudine. consiliul profesoral. gestică. comitetul de parinţi. conţinutul mesajului. indirect – prin intermediul altor factori emoţionali: colectivul de elevi. Barierele în comunicarea profesor-elev pot se refere la: emiţător.

Dozajul autoritate/putere a configurat mai multe tipuri de control: autoritar. centrat pe cultivarea unor relaţii de parteneriat cu elevii. ştiinţific. permisiv.6.Profesorul sursă de autoritate şi putere  Controlul pe care profesorul îl exercită asupra elevilor         este rezultatul unui amestec subtil de autoritate şi putere. . centrat pe modificările de comportament. Nici un tip de control nu subzistă în stare pură şi nu caracterizează un profesor de la începutul şi până la sfârşitul carierei sale. centrat pe conexiuile şcolii cu alte subsisteme sociale.1.

Profesorul trebuie să sesizeze şi să încurajeze orice încercare a elevilor de a se apropia de el. Profesorul sfătuitor şi consilier al elevului Climatul afectiv al clasei este rodul atât al comportamentului profesorului. ameninţarea elevilor. dar şi atmosfera permisivă şi formalismul.1. înfricoşarea. Tonul afectiv optim al relaţiei profesor–elevi exclude autoritarismul. Niciun profesor n-ar trebui să uite că şi el a fost cândva elev! .7. cât şi al conlucrării sale cu elevii.

1. disponibilitate din partea profesorului. activă – profesorul îi arată elevului că îl ascultă şi îl încurajează să continue. abilitaţi de ascultare şi de exprimare verbală si nonverbală a mesajelor. deschidere.8. Ascultarea este o verigă importantă a actului de comunicare Ea poate fi de două feluri : pasivă – elevul vorbeşte dar nu ştie dacă este ascultat. .Modalităţi de comunicare profesor-elev  Comunicarea cu elevul presupune  1. 2.

spiritul de iniţiativă şi independenţa. se combină autoritatea şi fermitatea.2. religioase. culturale.  Multe din dificultăţile pe care le întâmpină şcoala cu anumiţi copii îşi au originea în disfuncţionalităţi ale mediului familial.  Părinţii hiperprotectori cresc un copil anxios. .  Într-un stil optim de interacţiune părinte-copil. cu recunoaşterea şi respectarea personalităţii şi independenţei copilului. INTERFERENŢE ÎNTRE EDUCAŢIA ÎN FAMILIE ŞI EDUCAŢIA ŞCOLARĂ  În familie i se transmit copilului valori morale. lipsit de iniţiativă în timp ce atitudinea prea severă a părinţilor faţă de copil nu lasă loc iniţiativei acestuia. i se dezvoltă personalitatea.

3. sex. . precum şi de deosebirile individuale. SCOALĂ PENTRU TOŢI. EDUCAŢIE PENTRU FIECARE Organizarea si desfăşurarea procesului de învăţământ trebuie să se realizeze pe măsura posibilităţilor reale ale elevilor. ţinandu-se seama de particularitaţile de vârstă. de potenţialul intelectual şi fizic al fiecarui elev in parte. nivelul pregătirii anterioare.

anxietatea.4. 7. transferul afectiv. 3. 5. izolarea socială. comportamentul impulsiv. 9. 8. nevoia de recunoaştere socială. 4. COMPORTAMENTUL PERTURBATOR AL ELEVULUI 4. agresivitatea umană înnăscută.1. Cauze ale comportamentului perturbator al elevului  Cauze ale comportamentului inadecvat în clasă: 1. . 6. modul de manifestare al profesorului. conflicte între sistemele opuse de reguli. 2. ignorarea regulilor. antipatie în raport cu şcoala. 10.

Admonestarea elevilor care creează probleme.Interviul investigativ  De o importanţă deosebită este motivarea elevilor .4. Tehnicile interviului: .Modalităţi de intervenţie ale profesorului  Nu există tehnici infailibile de management şi     control al clasei Pentru rezolvarea problemelor apărute la clasă se sugerează: Intervenţia directă.2.Interviul bazat pe relaţii de încredere .

ca să poată fi evitat.4. ca şi a comportamentului dezirabil care îi va lua locul. 2. . identificarea recompenselor şi întăririlor care vor contribui la sporirea frecvenţei comportamentului dezirabil. Tehnicile modificărilor de comportament şi implicaţiile lor în managementul clasei  Tehnicile modificărilor de comportament cuprind trei 1. componente: Specificarea comportamentului indezirabil care urmează să fie redus la minimum sau înlăturat. simultan cu aplicarea acelor întăriri şi recompense semnificative pentru comportamentul dezirabil. Identificarea recompenselor şi întăririlor care susţin comportamentul nedorit.3. 3. Evitarea sistematică a primului tip de întăriri şi recompense.

STRATEGII ŞI TEHNICI DE REZOLVARE A SITUAŢIILOR CONFLICTUALE ÎN SALA DE CLASĂ  Pentru rezolvarea situaţiilor conflictuale    profesorul poate recurge la diferite tipuri de strategii: Strategii de evitare Strategii de diminuare Strategii de confruntare–strategii de putere -strategii de negociere .5.

1 Admonestarea si rolul ei in managementul clasei O mustrare venită din partea profesorului are un efect puternic nu numai asupra elevului vinovat. notele proaste) sunt mai des folosite. ci şi asupra întregului colectiv al clasei. Cu cât formele de penalizare ( ironia. jignirea. cu atat efectul lor scade. . ridiculizarea.5. Este foarte important ca atunci când admonestează în faţa clasei un elev profesorul să ţină cont de personalitatea acestuia.

.5. frustrare. cu efecte pe termen lung: anxietate. nu are efecte pozitive decât în mod circumstanţial şi pe termen scurt putând produce în schimb reacţii emoţionale negative. şi nu în cazul unor incidente izolate. deteriorarea relaţiilor profesor – elev. Trebuie să se recurgă la pedepse doar în cazul unor comportamente perturbatoare repetate.2.Pedepsele şi rolul lor în managementul clasei Pedeapsa. ca remediu.

Recompensele şi rolul lor în managementul clasei Premierea comportamentelor dezirabile pare a fi cheia unui management eficient al clasei. premii.3. Recompensele pot fi:  recompense externe: note. Premiul trebuie să fie întotdeauna meritat . excursii  recompense interne: sentimentul de împlinire.5.  între patru ochi. diplome. satisfacerea curiozităţii Există două modalităţi de premiere a unui elev:  în public.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful