ROLUL RELAŢIEI PROFESOR – ELEVI ÎN ACTUL COMUNICĂRII EDUCAŢIONALE

ELEV 1. . Canalul paraverbal.  Comunicarea educaţională se desfaşoară într-un cadru  şcolar şi calitatea ei depinde de competenţa profesorului de a comunica. Comunicarea. COMUNICAREA PROFESOR .1. 2.1. Comunicarea pedagogică se realizează pe trei canale: 1. 3. Canalul nonverbal. Canalul verbal. Comunicarea educaţională  Fără comunicare nu există o societate.

.  Calităţile personale ale profesorului joacă un rol semnificativ în stilul de conducere pe care îl preconizează:  liderul autoritar: impunător.1.  profesorul înclinat spre stilul de conducere laissez-faire: afectuos si permisiv. grijuliu. dominator.  liderul democratic: stimulativ. interesant. Relaţia profesor – elev  Elevii şi profesorul formează împreună un sistem.2. amuzant. aspru.

alcătuit din elevi de aceeaşi vârstă care funcţionează în domeniul instructiv educativ cu scopul formării elevilor. instituţionalizat. 3. . când decid în comun asupra problemelor clasei. etc. Coeziunea clasei de elevi constituie un obiectiv al muncii profesorului Clasa de elevi reprezintă „colectiv format” atunci când în rândul membrilor săi domină dorinţa şi bucuria muncii în comun. Clasa de elevi Clasa de elevi este un grup de muncă formal. când membrii săi îşi concentrează eforturile pentru realizarea sarcinilor comune.1.

c. este model de conduită civică şi morală. dificultăţi legate de notare. organizează şi  a.4. d. crearea motivaţiei. influenţează. crearea şi menţinerea unei ordini iniţiale.1. Rolul profesorului în clasa de elevi  Profesorul conduce si decide. . consiliază şi controlează. el trebuie să rezolve câteva probleme: transmiterea cunoştinţelor de specialitate. apreciază şi îndrumă. b. Pentru o desfăşurare optimă a procesului instructiv-educativ.

fie în indiferenţă.1. familia. comitetul de parinţi.5. relaţia dintre emiţător şi receptor. Barierele în comunicarea profesor-elev pot se refere la: emiţător. fie în antipatie şi neîncredere. Influenţarea elevului de către profesor se face : direct – prin atitudine. . mesaj verbal. Interacţiunea profesor – elevi  Relaţiile profesor-clasă se polarizează fie în sentimente         de simpatie şi încredere reciprocă. consiliul profesoral. indirect – prin intermediul altor factori emoţionali: colectivul de elevi. receptor. conţinutul mesajului. gestică. exemplul personal etc.

Dozajul autoritate/putere a configurat mai multe tipuri de control: autoritar. centrat pe conexiuile şcolii cu alte subsisteme sociale.1. ştiinţific. permisiv. Nici un tip de control nu subzistă în stare pură şi nu caracterizează un profesor de la începutul şi până la sfârşitul carierei sale. centrat pe cultivarea unor relaţii de parteneriat cu elevii.6.Profesorul sursă de autoritate şi putere  Controlul pe care profesorul îl exercită asupra elevilor         este rezultatul unui amestec subtil de autoritate şi putere. . centrat pe modificările de comportament.

Profesorul sfătuitor şi consilier al elevului Climatul afectiv al clasei este rodul atât al comportamentului profesorului.7. înfricoşarea.1. Profesorul trebuie să sesizeze şi să încurajeze orice încercare a elevilor de a se apropia de el. ameninţarea elevilor. cât şi al conlucrării sale cu elevii. Niciun profesor n-ar trebui să uite că şi el a fost cândva elev! . Tonul afectiv optim al relaţiei profesor–elevi exclude autoritarismul. dar şi atmosfera permisivă şi formalismul.

deschidere. activă – profesorul îi arată elevului că îl ascultă şi îl încurajează să continue.8. 2. abilitaţi de ascultare şi de exprimare verbală si nonverbală a mesajelor. Ascultarea este o verigă importantă a actului de comunicare Ea poate fi de două feluri : pasivă – elevul vorbeşte dar nu ştie dacă este ascultat.1.Modalităţi de comunicare profesor-elev  Comunicarea cu elevul presupune  1. disponibilitate din partea profesorului. .

 Într-un stil optim de interacţiune părinte-copil. religioase. . se combină autoritatea şi fermitatea. lipsit de iniţiativă în timp ce atitudinea prea severă a părinţilor faţă de copil nu lasă loc iniţiativei acestuia.2. INTERFERENŢE ÎNTRE EDUCAŢIA ÎN FAMILIE ŞI EDUCAŢIA ŞCOLARĂ  În familie i se transmit copilului valori morale. culturale. cu recunoaşterea şi respectarea personalităţii şi independenţei copilului. i se dezvoltă personalitatea. spiritul de iniţiativă şi independenţa.  Părinţii hiperprotectori cresc un copil anxios.  Multe din dificultăţile pe care le întâmpină şcoala cu anumiţi copii îşi au originea în disfuncţionalităţi ale mediului familial.

de potenţialul intelectual şi fizic al fiecarui elev in parte. sex. ţinandu-se seama de particularitaţile de vârstă. .3. EDUCAŢIE PENTRU FIECARE Organizarea si desfăşurarea procesului de învăţământ trebuie să se realizeze pe măsura posibilităţilor reale ale elevilor. precum şi de deosebirile individuale. nivelul pregătirii anterioare. SCOALĂ PENTRU TOŢI.

anxietatea. agresivitatea umană înnăscută. 2. comportamentul impulsiv. antipatie în raport cu şcoala. 9.4. izolarea socială. modul de manifestare al profesorului. 5. ignorarea regulilor. Cauze ale comportamentului perturbator al elevului  Cauze ale comportamentului inadecvat în clasă: 1. conflicte între sistemele opuse de reguli.1. . 8. 10. COMPORTAMENTUL PERTURBATOR AL ELEVULUI 4. 3. transferul afectiv. 6. 4. nevoia de recunoaştere socială. 7.

4.Interviul investigativ  De o importanţă deosebită este motivarea elevilor .2. Tehnicile interviului: .Modalităţi de intervenţie ale profesorului  Nu există tehnici infailibile de management şi     control al clasei Pentru rezolvarea problemelor apărute la clasă se sugerează: Intervenţia directă. Admonestarea elevilor care creează probleme.Interviul bazat pe relaţii de încredere .

4.3. identificarea recompenselor şi întăririlor care vor contribui la sporirea frecvenţei comportamentului dezirabil. ca să poată fi evitat. ca şi a comportamentului dezirabil care îi va lua locul. componente: Specificarea comportamentului indezirabil care urmează să fie redus la minimum sau înlăturat. Tehnicile modificărilor de comportament şi implicaţiile lor în managementul clasei  Tehnicile modificărilor de comportament cuprind trei 1. Evitarea sistematică a primului tip de întăriri şi recompense. 3. simultan cu aplicarea acelor întăriri şi recompense semnificative pentru comportamentul dezirabil. 2. . Identificarea recompenselor şi întăririlor care susţin comportamentul nedorit.

STRATEGII ŞI TEHNICI DE REZOLVARE A SITUAŢIILOR CONFLICTUALE ÎN SALA DE CLASĂ  Pentru rezolvarea situaţiilor conflictuale    profesorul poate recurge la diferite tipuri de strategii: Strategii de evitare Strategii de diminuare Strategii de confruntare–strategii de putere -strategii de negociere .5.

Cu cât formele de penalizare ( ironia.5. . Este foarte important ca atunci când admonestează în faţa clasei un elev profesorul să ţină cont de personalitatea acestuia. ci şi asupra întregului colectiv al clasei.1 Admonestarea si rolul ei in managementul clasei O mustrare venită din partea profesorului are un efect puternic nu numai asupra elevului vinovat. jignirea. cu atat efectul lor scade. notele proaste) sunt mai des folosite. ridiculizarea.

2. Trebuie să se recurgă la pedepse doar în cazul unor comportamente perturbatoare repetate. .Pedepsele şi rolul lor în managementul clasei Pedeapsa. deteriorarea relaţiilor profesor – elev. nu are efecte pozitive decât în mod circumstanţial şi pe termen scurt putând produce în schimb reacţii emoţionale negative. şi nu în cazul unor incidente izolate.5. frustrare. ca remediu. cu efecte pe termen lung: anxietate.

satisfacerea curiozităţii Există două modalităţi de premiere a unui elev:  în public. diplome. premii. Recompensele şi rolul lor în managementul clasei Premierea comportamentelor dezirabile pare a fi cheia unui management eficient al clasei. Premiul trebuie să fie întotdeauna meritat .  între patru ochi.5. Recompensele pot fi:  recompense externe: note. excursii  recompense interne: sentimentul de împlinire.3.