ROLUL RELAŢIEI PROFESOR – ELEVI ÎN ACTUL COMUNICĂRII EDUCAŢIONALE

. Canalul paraverbal. Comunicarea pedagogică se realizează pe trei canale: 1.  Comunicarea educaţională se desfaşoară într-un cadru  şcolar şi calitatea ei depinde de competenţa profesorului de a comunica. Canalul nonverbal. Comunicarea educaţională  Fără comunicare nu există o societate. 2. 3. Comunicarea. COMUNICAREA PROFESOR .1. Canalul verbal.1.ELEV 1.

.1.  liderul democratic: stimulativ. aspru.  Calităţile personale ale profesorului joacă un rol semnificativ în stilul de conducere pe care îl preconizează:  liderul autoritar: impunător. dominator. Relaţia profesor – elev  Elevii şi profesorul formează împreună un sistem.  profesorul înclinat spre stilul de conducere laissez-faire: afectuos si permisiv. interesant.2. amuzant. grijuliu.

3. Clasa de elevi Clasa de elevi este un grup de muncă formal. când decid în comun asupra problemelor clasei. alcătuit din elevi de aceeaşi vârstă care funcţionează în domeniul instructiv educativ cu scopul formării elevilor. Coeziunea clasei de elevi constituie un obiectiv al muncii profesorului Clasa de elevi reprezintă „colectiv format” atunci când în rândul membrilor săi domină dorinţa şi bucuria muncii în comun. când membrii săi îşi concentrează eforturile pentru realizarea sarcinilor comune. instituţionalizat.1. . etc.

Pentru o desfăşurare optimă a procesului instructiv-educativ. apreciază şi îndrumă. dificultăţi legate de notare. b. crearea motivaţiei. el trebuie să rezolve câteva probleme: transmiterea cunoştinţelor de specialitate. d. .1. crearea şi menţinerea unei ordini iniţiale.4. influenţează. Rolul profesorului în clasa de elevi  Profesorul conduce si decide. este model de conduită civică şi morală. consiliază şi controlează. organizează şi  a. c.

mesaj verbal.5. gestică. familia. Interacţiunea profesor – elevi  Relaţiile profesor-clasă se polarizează fie în sentimente         de simpatie şi încredere reciprocă. exemplul personal etc. fie în antipatie şi neîncredere.1. . Influenţarea elevului de către profesor se face : direct – prin atitudine. relaţia dintre emiţător şi receptor. receptor. consiliul profesoral. comitetul de parinţi. fie în indiferenţă. indirect – prin intermediul altor factori emoţionali: colectivul de elevi. Barierele în comunicarea profesor-elev pot se refere la: emiţător. conţinutul mesajului.

centrat pe conexiuile şcolii cu alte subsisteme sociale.6. ştiinţific.Profesorul sursă de autoritate şi putere  Controlul pe care profesorul îl exercită asupra elevilor         este rezultatul unui amestec subtil de autoritate şi putere. Dozajul autoritate/putere a configurat mai multe tipuri de control: autoritar.1. centrat pe modificările de comportament. Nici un tip de control nu subzistă în stare pură şi nu caracterizează un profesor de la începutul şi până la sfârşitul carierei sale. centrat pe cultivarea unor relaţii de parteneriat cu elevii. permisiv. .

ameninţarea elevilor. Niciun profesor n-ar trebui să uite că şi el a fost cândva elev! . înfricoşarea.1. Tonul afectiv optim al relaţiei profesor–elevi exclude autoritarismul. Profesorul trebuie să sesizeze şi să încurajeze orice încercare a elevilor de a se apropia de el.7. Profesorul sfătuitor şi consilier al elevului Climatul afectiv al clasei este rodul atât al comportamentului profesorului. cât şi al conlucrării sale cu elevii. dar şi atmosfera permisivă şi formalismul.

activă – profesorul îi arată elevului că îl ascultă şi îl încurajează să continue. Ascultarea este o verigă importantă a actului de comunicare Ea poate fi de două feluri : pasivă – elevul vorbeşte dar nu ştie dacă este ascultat. 2. abilitaţi de ascultare şi de exprimare verbală si nonverbală a mesajelor. .Modalităţi de comunicare profesor-elev  Comunicarea cu elevul presupune  1. deschidere.8.1. disponibilitate din partea profesorului.

2. lipsit de iniţiativă în timp ce atitudinea prea severă a părinţilor faţă de copil nu lasă loc iniţiativei acestuia.  Într-un stil optim de interacţiune părinte-copil. cu recunoaşterea şi respectarea personalităţii şi independenţei copilului. spiritul de iniţiativă şi independenţa. . religioase. se combină autoritatea şi fermitatea.  Părinţii hiperprotectori cresc un copil anxios. culturale. INTERFERENŢE ÎNTRE EDUCAŢIA ÎN FAMILIE ŞI EDUCAŢIA ŞCOLARĂ  În familie i se transmit copilului valori morale. i se dezvoltă personalitatea.  Multe din dificultăţile pe care le întâmpină şcoala cu anumiţi copii îşi au originea în disfuncţionalităţi ale mediului familial.

de potenţialul intelectual şi fizic al fiecarui elev in parte. . precum şi de deosebirile individuale. sex. ţinandu-se seama de particularitaţile de vârstă.3. EDUCAŢIE PENTRU FIECARE Organizarea si desfăşurarea procesului de învăţământ trebuie să se realizeze pe măsura posibilităţilor reale ale elevilor. SCOALĂ PENTRU TOŢI. nivelul pregătirii anterioare.

COMPORTAMENTUL PERTURBATOR AL ELEVULUI 4. . agresivitatea umană înnăscută. izolarea socială. modul de manifestare al profesorului. antipatie în raport cu şcoala. anxietatea. 6. 10. nevoia de recunoaştere socială. 3. conflicte între sistemele opuse de reguli. 4. ignorarea regulilor. 8. 9. 7. 2. 5. transferul afectiv.1.4. Cauze ale comportamentului perturbator al elevului  Cauze ale comportamentului inadecvat în clasă: 1. comportamentul impulsiv.

Tehnicile interviului: .4. Admonestarea elevilor care creează probleme.Interviul bazat pe relaţii de încredere .2.Modalităţi de intervenţie ale profesorului  Nu există tehnici infailibile de management şi     control al clasei Pentru rezolvarea problemelor apărute la clasă se sugerează: Intervenţia directă.Interviul investigativ  De o importanţă deosebită este motivarea elevilor .

Tehnicile modificărilor de comportament şi implicaţiile lor în managementul clasei  Tehnicile modificărilor de comportament cuprind trei 1. componente: Specificarea comportamentului indezirabil care urmează să fie redus la minimum sau înlăturat. 3. Identificarea recompenselor şi întăririlor care susţin comportamentul nedorit. . 2. Evitarea sistematică a primului tip de întăriri şi recompense.3. ca şi a comportamentului dezirabil care îi va lua locul.4. identificarea recompenselor şi întăririlor care vor contribui la sporirea frecvenţei comportamentului dezirabil. ca să poată fi evitat. simultan cu aplicarea acelor întăriri şi recompense semnificative pentru comportamentul dezirabil.

5. STRATEGII ŞI TEHNICI DE REZOLVARE A SITUAŢIILOR CONFLICTUALE ÎN SALA DE CLASĂ  Pentru rezolvarea situaţiilor conflictuale    profesorul poate recurge la diferite tipuri de strategii: Strategii de evitare Strategii de diminuare Strategii de confruntare–strategii de putere -strategii de negociere .

ci şi asupra întregului colectiv al clasei. jignirea. Este foarte important ca atunci când admonestează în faţa clasei un elev profesorul să ţină cont de personalitatea acestuia. ridiculizarea. notele proaste) sunt mai des folosite. Cu cât formele de penalizare ( ironia. .5.1 Admonestarea si rolul ei in managementul clasei O mustrare venită din partea profesorului are un efect puternic nu numai asupra elevului vinovat. cu atat efectul lor scade.

ca remediu. frustrare. Trebuie să se recurgă la pedepse doar în cazul unor comportamente perturbatoare repetate. deteriorarea relaţiilor profesor – elev. şi nu în cazul unor incidente izolate.2.5.Pedepsele şi rolul lor în managementul clasei Pedeapsa. nu are efecte pozitive decât în mod circumstanţial şi pe termen scurt putând produce în schimb reacţii emoţionale negative. . cu efecte pe termen lung: anxietate.

5. Recompensele şi rolul lor în managementul clasei Premierea comportamentelor dezirabile pare a fi cheia unui management eficient al clasei. satisfacerea curiozităţii Există două modalităţi de premiere a unui elev:  în public. excursii  recompense interne: sentimentul de împlinire.3. Premiul trebuie să fie întotdeauna meritat . diplome. premii.  între patru ochi. Recompensele pot fi:  recompense externe: note.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful