ROLUL RELAŢIEI PROFESOR – ELEVI ÎN ACTUL COMUNICĂRII EDUCAŢIONALE

Comunicarea pedagogică se realizează pe trei canale: 1. .1. Canalul paraverbal. Canalul verbal. Comunicarea educaţională  Fără comunicare nu există o societate. Comunicarea.ELEV 1.  Comunicarea educaţională se desfaşoară într-un cadru  şcolar şi calitatea ei depinde de competenţa profesorului de a comunica. 3. COMUNICAREA PROFESOR .1. 2. Canalul nonverbal.

grijuliu. Relaţia profesor – elev  Elevii şi profesorul formează împreună un sistem. aspru.  liderul democratic: stimulativ.2. amuzant.1.  Calităţile personale ale profesorului joacă un rol semnificativ în stilul de conducere pe care îl preconizează:  liderul autoritar: impunător. dominator. . interesant.  profesorul înclinat spre stilul de conducere laissez-faire: afectuos si permisiv.

. 3. alcătuit din elevi de aceeaşi vârstă care funcţionează în domeniul instructiv educativ cu scopul formării elevilor. instituţionalizat. când decid în comun asupra problemelor clasei. Clasa de elevi Clasa de elevi este un grup de muncă formal. etc. Coeziunea clasei de elevi constituie un obiectiv al muncii profesorului Clasa de elevi reprezintă „colectiv format” atunci când în rândul membrilor săi domină dorinţa şi bucuria muncii în comun.1. când membrii săi îşi concentrează eforturile pentru realizarea sarcinilor comune.

apreciază şi îndrumă. este model de conduită civică şi morală. c. consiliază şi controlează. dificultăţi legate de notare.1. crearea şi menţinerea unei ordini iniţiale. organizează şi  a. el trebuie să rezolve câteva probleme: transmiterea cunoştinţelor de specialitate.4. d. b. . Pentru o desfăşurare optimă a procesului instructiv-educativ. influenţează. Rolul profesorului în clasa de elevi  Profesorul conduce si decide. crearea motivaţiei.

5. conţinutul mesajului. indirect – prin intermediul altor factori emoţionali: colectivul de elevi. fie în indiferenţă.1. relaţia dintre emiţător şi receptor. Barierele în comunicarea profesor-elev pot se refere la: emiţător. fie în antipatie şi neîncredere. . Influenţarea elevului de către profesor se face : direct – prin atitudine. familia. Interacţiunea profesor – elevi  Relaţiile profesor-clasă se polarizează fie în sentimente         de simpatie şi încredere reciprocă. gestică. comitetul de parinţi. consiliul profesoral. exemplul personal etc. mesaj verbal. receptor.

centrat pe modificările de comportament.Profesorul sursă de autoritate şi putere  Controlul pe care profesorul îl exercită asupra elevilor         este rezultatul unui amestec subtil de autoritate şi putere. permisiv. Dozajul autoritate/putere a configurat mai multe tipuri de control: autoritar. centrat pe conexiuile şcolii cu alte subsisteme sociale. centrat pe cultivarea unor relaţii de parteneriat cu elevii.1.6. Nici un tip de control nu subzistă în stare pură şi nu caracterizează un profesor de la începutul şi până la sfârşitul carierei sale. ştiinţific. .

1. Tonul afectiv optim al relaţiei profesor–elevi exclude autoritarismul. Niciun profesor n-ar trebui să uite că şi el a fost cândva elev! .7. cât şi al conlucrării sale cu elevii. dar şi atmosfera permisivă şi formalismul. Profesorul trebuie să sesizeze şi să încurajeze orice încercare a elevilor de a se apropia de el. înfricoşarea. ameninţarea elevilor. Profesorul sfătuitor şi consilier al elevului Climatul afectiv al clasei este rodul atât al comportamentului profesorului.

activă – profesorul îi arată elevului că îl ascultă şi îl încurajează să continue. 2. .8.1. disponibilitate din partea profesorului. deschidere. abilitaţi de ascultare şi de exprimare verbală si nonverbală a mesajelor.Modalităţi de comunicare profesor-elev  Comunicarea cu elevul presupune  1. Ascultarea este o verigă importantă a actului de comunicare Ea poate fi de două feluri : pasivă – elevul vorbeşte dar nu ştie dacă este ascultat.

INTERFERENŢE ÎNTRE EDUCAŢIA ÎN FAMILIE ŞI EDUCAŢIA ŞCOLARĂ  În familie i se transmit copilului valori morale. spiritul de iniţiativă şi independenţa. . cu recunoaşterea şi respectarea personalităţii şi independenţei copilului. se combină autoritatea şi fermitatea. religioase.  Într-un stil optim de interacţiune părinte-copil. culturale.2.  Multe din dificultăţile pe care le întâmpină şcoala cu anumiţi copii îşi au originea în disfuncţionalităţi ale mediului familial. i se dezvoltă personalitatea.  Părinţii hiperprotectori cresc un copil anxios. lipsit de iniţiativă în timp ce atitudinea prea severă a părinţilor faţă de copil nu lasă loc iniţiativei acestuia.

. de potenţialul intelectual şi fizic al fiecarui elev in parte. EDUCAŢIE PENTRU FIECARE Organizarea si desfăşurarea procesului de învăţământ trebuie să se realizeze pe măsura posibilităţilor reale ale elevilor. precum şi de deosebirile individuale.3. SCOALĂ PENTRU TOŢI. nivelul pregătirii anterioare. ţinandu-se seama de particularitaţile de vârstă. sex.

8.4. ignorarea regulilor. nevoia de recunoaştere socială. comportamentul impulsiv. conflicte între sistemele opuse de reguli.1. COMPORTAMENTUL PERTURBATOR AL ELEVULUI 4. . izolarea socială. 2. 10. 6. modul de manifestare al profesorului. transferul afectiv. agresivitatea umană înnăscută. 4. 9. 3. Cauze ale comportamentului perturbator al elevului  Cauze ale comportamentului inadecvat în clasă: 1. antipatie în raport cu şcoala. 7. anxietatea. 5.

Modalităţi de intervenţie ale profesorului  Nu există tehnici infailibile de management şi     control al clasei Pentru rezolvarea problemelor apărute la clasă se sugerează: Intervenţia directă. Tehnicile interviului: .Interviul bazat pe relaţii de încredere .4.Interviul investigativ  De o importanţă deosebită este motivarea elevilor .2. Admonestarea elevilor care creează probleme.

4. ca să poată fi evitat.3. 3. simultan cu aplicarea acelor întăriri şi recompense semnificative pentru comportamentul dezirabil. Identificarea recompenselor şi întăririlor care susţin comportamentul nedorit. Evitarea sistematică a primului tip de întăriri şi recompense. . 2. identificarea recompenselor şi întăririlor care vor contribui la sporirea frecvenţei comportamentului dezirabil. Tehnicile modificărilor de comportament şi implicaţiile lor în managementul clasei  Tehnicile modificărilor de comportament cuprind trei 1. componente: Specificarea comportamentului indezirabil care urmează să fie redus la minimum sau înlăturat. ca şi a comportamentului dezirabil care îi va lua locul.

5. STRATEGII ŞI TEHNICI DE REZOLVARE A SITUAŢIILOR CONFLICTUALE ÎN SALA DE CLASĂ  Pentru rezolvarea situaţiilor conflictuale    profesorul poate recurge la diferite tipuri de strategii: Strategii de evitare Strategii de diminuare Strategii de confruntare–strategii de putere -strategii de negociere .

ci şi asupra întregului colectiv al clasei.5.1 Admonestarea si rolul ei in managementul clasei O mustrare venită din partea profesorului are un efect puternic nu numai asupra elevului vinovat. jignirea. cu atat efectul lor scade. Cu cât formele de penalizare ( ironia. . ridiculizarea. Este foarte important ca atunci când admonestează în faţa clasei un elev profesorul să ţină cont de personalitatea acestuia. notele proaste) sunt mai des folosite.

2.5. frustrare.Pedepsele şi rolul lor în managementul clasei Pedeapsa. nu are efecte pozitive decât în mod circumstanţial şi pe termen scurt putând produce în schimb reacţii emoţionale negative. Trebuie să se recurgă la pedepse doar în cazul unor comportamente perturbatoare repetate. . şi nu în cazul unor incidente izolate. cu efecte pe termen lung: anxietate. ca remediu. deteriorarea relaţiilor profesor – elev.

excursii  recompense interne: sentimentul de împlinire.3. diplome. satisfacerea curiozităţii Există două modalităţi de premiere a unui elev:  în public. Recompensele pot fi:  recompense externe: note.  între patru ochi. Recompensele şi rolul lor în managementul clasei Premierea comportamentelor dezirabile pare a fi cheia unui management eficient al clasei. Premiul trebuie să fie întotdeauna meritat .5. premii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful