ROLUL RELAŢIEI PROFESOR – ELEVI ÎN ACTUL COMUNICĂRII EDUCAŢIONALE

 Comunicarea educaţională se desfaşoară într-un cadru  şcolar şi calitatea ei depinde de competenţa profesorului de a comunica.1. Canalul nonverbal. Canalul paraverbal. .1. Comunicarea educaţională  Fără comunicare nu există o societate. Canalul verbal. 2. Comunicarea. Comunicarea pedagogică se realizează pe trei canale: 1. COMUNICAREA PROFESOR .ELEV 1. 3.

dominator. grijuliu.  profesorul înclinat spre stilul de conducere laissez-faire: afectuos si permisiv.1.  Calităţile personale ale profesorului joacă un rol semnificativ în stilul de conducere pe care îl preconizează:  liderul autoritar: impunător. interesant. . amuzant. Relaţia profesor – elev  Elevii şi profesorul formează împreună un sistem. aspru.2.  liderul democratic: stimulativ.

când membrii săi îşi concentrează eforturile pentru realizarea sarcinilor comune. Clasa de elevi Clasa de elevi este un grup de muncă formal. Coeziunea clasei de elevi constituie un obiectiv al muncii profesorului Clasa de elevi reprezintă „colectiv format” atunci când în rândul membrilor săi domină dorinţa şi bucuria muncii în comun. 3. . instituţionalizat. etc. alcătuit din elevi de aceeaşi vârstă care funcţionează în domeniul instructiv educativ cu scopul formării elevilor.1. când decid în comun asupra problemelor clasei.

dificultăţi legate de notare. c. d. consiliază şi controlează. crearea motivaţiei. crearea şi menţinerea unei ordini iniţiale. . Rolul profesorului în clasa de elevi  Profesorul conduce si decide. organizează şi  a. influenţează. b.4. el trebuie să rezolve câteva probleme: transmiterea cunoştinţelor de specialitate.1. este model de conduită civică şi morală. apreciază şi îndrumă. Pentru o desfăşurare optimă a procesului instructiv-educativ.

Barierele în comunicarea profesor-elev pot se refere la: emiţător. Interacţiunea profesor – elevi  Relaţiile profesor-clasă se polarizează fie în sentimente         de simpatie şi încredere reciprocă. receptor.1. . gestică. comitetul de parinţi. exemplul personal etc. conţinutul mesajului. consiliul profesoral. mesaj verbal. fie în antipatie şi neîncredere. familia. relaţia dintre emiţător şi receptor.5. Influenţarea elevului de către profesor se face : direct – prin atitudine. fie în indiferenţă. indirect – prin intermediul altor factori emoţionali: colectivul de elevi.

Dozajul autoritate/putere a configurat mai multe tipuri de control: autoritar.Profesorul sursă de autoritate şi putere  Controlul pe care profesorul îl exercită asupra elevilor         este rezultatul unui amestec subtil de autoritate şi putere. centrat pe modificările de comportament. Nici un tip de control nu subzistă în stare pură şi nu caracterizează un profesor de la începutul şi până la sfârşitul carierei sale. ştiinţific. centrat pe conexiuile şcolii cu alte subsisteme sociale. .6. permisiv. centrat pe cultivarea unor relaţii de parteneriat cu elevii.1.

7. ameninţarea elevilor. Profesorul sfătuitor şi consilier al elevului Climatul afectiv al clasei este rodul atât al comportamentului profesorului. Profesorul trebuie să sesizeze şi să încurajeze orice încercare a elevilor de a se apropia de el. Tonul afectiv optim al relaţiei profesor–elevi exclude autoritarismul. înfricoşarea. dar şi atmosfera permisivă şi formalismul. Niciun profesor n-ar trebui să uite că şi el a fost cândva elev! .1. cât şi al conlucrării sale cu elevii.

8. deschidere. 2. activă – profesorul îi arată elevului că îl ascultă şi îl încurajează să continue. disponibilitate din partea profesorului.Modalităţi de comunicare profesor-elev  Comunicarea cu elevul presupune  1. Ascultarea este o verigă importantă a actului de comunicare Ea poate fi de două feluri : pasivă – elevul vorbeşte dar nu ştie dacă este ascultat.1. abilitaţi de ascultare şi de exprimare verbală si nonverbală a mesajelor. .

spiritul de iniţiativă şi independenţa. lipsit de iniţiativă în timp ce atitudinea prea severă a părinţilor faţă de copil nu lasă loc iniţiativei acestuia. cu recunoaşterea şi respectarea personalităţii şi independenţei copilului. . culturale. se combină autoritatea şi fermitatea.  Părinţii hiperprotectori cresc un copil anxios. religioase. i se dezvoltă personalitatea.  Într-un stil optim de interacţiune părinte-copil.  Multe din dificultăţile pe care le întâmpină şcoala cu anumiţi copii îşi au originea în disfuncţionalităţi ale mediului familial. INTERFERENŢE ÎNTRE EDUCAŢIA ÎN FAMILIE ŞI EDUCAŢIA ŞCOLARĂ  În familie i se transmit copilului valori morale.2.

de potenţialul intelectual şi fizic al fiecarui elev in parte. SCOALĂ PENTRU TOŢI. nivelul pregătirii anterioare. EDUCAŢIE PENTRU FIECARE Organizarea si desfăşurarea procesului de învăţământ trebuie să se realizeze pe măsura posibilităţilor reale ale elevilor. .3. ţinandu-se seama de particularitaţile de vârstă. sex. precum şi de deosebirile individuale.

6. 10. 3. 9.1. anxietatea. modul de manifestare al profesorului. 2. Cauze ale comportamentului perturbator al elevului  Cauze ale comportamentului inadecvat în clasă: 1. ignorarea regulilor. . transferul afectiv.4. 5. comportamentul impulsiv. nevoia de recunoaştere socială. izolarea socială. antipatie în raport cu şcoala. conflicte între sistemele opuse de reguli. agresivitatea umană înnăscută. COMPORTAMENTUL PERTURBATOR AL ELEVULUI 4. 8. 7. 4.

Tehnicile interviului: .2.Modalităţi de intervenţie ale profesorului  Nu există tehnici infailibile de management şi     control al clasei Pentru rezolvarea problemelor apărute la clasă se sugerează: Intervenţia directă.Interviul bazat pe relaţii de încredere . Admonestarea elevilor care creează probleme.4.Interviul investigativ  De o importanţă deosebită este motivarea elevilor .

identificarea recompenselor şi întăririlor care vor contribui la sporirea frecvenţei comportamentului dezirabil.3. 2. simultan cu aplicarea acelor întăriri şi recompense semnificative pentru comportamentul dezirabil. Tehnicile modificărilor de comportament şi implicaţiile lor în managementul clasei  Tehnicile modificărilor de comportament cuprind trei 1. ca să poată fi evitat. 3. ca şi a comportamentului dezirabil care îi va lua locul. componente: Specificarea comportamentului indezirabil care urmează să fie redus la minimum sau înlăturat.4. Identificarea recompenselor şi întăririlor care susţin comportamentul nedorit. . Evitarea sistematică a primului tip de întăriri şi recompense.

STRATEGII ŞI TEHNICI DE REZOLVARE A SITUAŢIILOR CONFLICTUALE ÎN SALA DE CLASĂ  Pentru rezolvarea situaţiilor conflictuale    profesorul poate recurge la diferite tipuri de strategii: Strategii de evitare Strategii de diminuare Strategii de confruntare–strategii de putere -strategii de negociere .5.

ci şi asupra întregului colectiv al clasei. . Este foarte important ca atunci când admonestează în faţa clasei un elev profesorul să ţină cont de personalitatea acestuia. cu atat efectul lor scade. jignirea. notele proaste) sunt mai des folosite.5. Cu cât formele de penalizare ( ironia. ridiculizarea.1 Admonestarea si rolul ei in managementul clasei O mustrare venită din partea profesorului are un efect puternic nu numai asupra elevului vinovat.

5. frustrare. cu efecte pe termen lung: anxietate. ca remediu. .Pedepsele şi rolul lor în managementul clasei Pedeapsa. nu are efecte pozitive decât în mod circumstanţial şi pe termen scurt putând produce în schimb reacţii emoţionale negative. Trebuie să se recurgă la pedepse doar în cazul unor comportamente perturbatoare repetate. şi nu în cazul unor incidente izolate.2. deteriorarea relaţiilor profesor – elev.

excursii  recompense interne: sentimentul de împlinire.  între patru ochi. premii. diplome. satisfacerea curiozităţii Există două modalităţi de premiere a unui elev:  în public.5. Premiul trebuie să fie întotdeauna meritat . Recompensele pot fi:  recompense externe: note.3. Recompensele şi rolul lor în managementul clasei Premierea comportamentelor dezirabile pare a fi cheia unui management eficient al clasei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful