Sunteți pe pagina 1din 6

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad

Seria ŞtiinŃe Economice Anul 21/2011 Partea a II-a

EFICIENTIZAREA SISTEMULUI DE AUDIT PUBLIC INTERN ÎN ROMÂNIA

Bianca Florentina Preda

Universitatea Spiru Haret, Bucureşti, str. Ion Ghica, nr. 13 email: bianca_preda1975@yahoo.com

Abstract The public internal audit activity is functionally independent and objective assurance and advice giving for the proper management of revenue and public expenditure management, improving the activities of the public entity. At the same time, it helps the public entity to achieve its objectives through a systematic and methodical approach, which assesses and improves the efficiency and effectiveness of the management system based on risk management, control and management processes. Keywords: internal audit service, efficiency, public entities, internal control

Auditul intern a început să devină o componentă a managementului unei entităŃi economice în perioada recesiunii economice americane de la începutul secolului al XX-lea. În această perioadă a apărut nevoia ca auditorii financiari externi, independenŃi, să se bazeze pe o serie de lucrări efectuate de personal independent, dar angajat al entităŃii economice, fără ca acest personal să întocmească sinteze şi să exprime concluzii. Personalul entităŃii economice a dobândit abilităŃi orientate pe lucrări contabile, iar utilizarea acestor profesionişti pentru întocmirea altor lucrări a avut ca efect percepŃia pozitivă asupra a ceea ce efectuau în cadrul entităŃii economice. Date semnificative privind organizarea şi desfăşurarea profesiei de auditor intern sunt înregistrate în anul 1941, când s-a înfiinŃat Institutul InternaŃional al Auditorilor Interni (IIA – Institute of Internal Auditors) în Statele Unite ale Americii. În anul 1960 s-a înfiinŃat Institutul Francez al Auditorilor şi ConsultanŃilor Interni (IFACI), care este afiliat la Institutul InternaŃional al Auditorilor Interni. Auditul intern cunoaşte şi alte organisme internaŃionale, cum ar fi ConfederaŃia Europeană a Institutelor de Audit Intern şi Uniunea Francofonă a Auditului Intern. Datorită complexităŃii activităŃii auditul intern a fost şi este în continuă evoluŃie. În România, auditul intern s-a reglementat începând cu anul 2000, odată cu trecerea la aplicarea Standardelor InternaŃionale de Contabilitate şi auditarea activităŃilor financiare. Prin ordin al ministrului s-au stabilit reglementări minimale referitoare la auditul intern. Din anul 2003, în România auditul intern este reglementat şi monitorizat de Camera Auditorilor Financiari, organism de utilitate publică fără scop lucrativ. Conform acestei reglementări, responsabilii pentru organizarea activităŃii de audit intern, coordonarea lucrărilor şi semnarea rapoartelor de audit intern trebuie să aibă calitatea de auditor financiar. Numai entităŃile

436

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad

Seria ŞtiinŃe Economice Anul 21/2011 Partea a II-a

economice ce aplică Standardele InternaŃionale de Contabilitate şi auditează situaŃiile financiare au obligaŃia constituirii cadrului organizatoric pentru funcŃionarea auditului intern. Pe măsură ce tot mai multe entităŃi economice vor îndeplini criteriile de aplicare a Standardelor InternaŃionale de Contabilitate se va extinde şi aplicarea standardelor de audit intern. Având în vedere această extindere, Camera Auditorilor Financiari din România a asimilat integral Standardele InternaŃionale de Audit Intern şi a elaborat normele de audit intern necesare organizării şi exercitării activităŃii, sub forma normelor de calificare şi a celor de funcŃionare, precum şi a modalităŃilor practice de aplicare. Auditul intern este definit confom Institutul Auditorilor Interni drept o „activitate independentă şi obiectivă, care dă unei organizaŃii o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control deŃinut asupra operaŃiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăŃi operaŃiunile şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare (DobroŃeanu, 2002). Auditul ajută această organizaŃie să-şi atingă obiectivele, evaluând, printr-o abordare sistematică şi metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control şi de conducere a întreprinderii şi făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea”. Legea nr. 672/22.12.2002 privind auditul public intern, cu modificările şi completările ulterioare adoptă definiŃia dată de IIA în anul 1999, mulŃi specialişti fiind de părere că această formulare mai poate fi reevaluată, dar în acest moment este satisfăcătoare din punct de vedere al conŃinutului (ChiŃu, 2005). Activitatea de audit a avut ca punct de plecare corectarea fraudelor din documentele financiare, a continuat cu analiza procedurilor utilizate la întocmirea situaŃiilor emise de unităŃile economice şi cu evaluarea măsurii în care aceste situaŃii reflectă imaginea fidelă a entităŃii , în prezent ea fiind orientată spre evaluarea modului în care managementul entităŃilor respectă principiile eficienŃei şi eficacităŃii în utilizarea resurselor financiare. EvoluŃia auditului se poate sintetiza în funcŃie de dezvoltarea economico- socială, a ordonatorilor şi beneficiarilor de audit de calitatea executanŃilor şi obiectivele lucrărilor efectuate, în trei etape semnificative parcurse:

- prima etapă, cuprinzând perioada până la 1940, se caracterizează prin aceea că obiectivul principal al auditului îl constituia protejarea patrimoniului împotriva hoŃilor, reprimarea fraudelor, eliminarea erorilor. Metodele utilizate erau mai puŃin convenŃionale, aplicarea lor nefiind absolut în sarcina profesioniştilor contabili; - a doua etapă, cuprinzând perioada de la 1940 la 1970, este reprezentată de un audit care a avut ca obiectiv şi atestarea fiabilităŃii, sincerităŃii şi regularităŃii situaŃiilor financiare. În perioada aceasta s-a dezvoltat fără precedent şi profesia contabilă şi cadrul contabil conceptual, precum şi executarea auditului de către profesionişti din audit şi contabilitate. O influenŃă deosebită asupra dezvoltării auditului au avut-o consecinŃele economice şi sociale ale marii crize din 1929-1933, în sensul că lucrările de audit erau comandate de state, acŃionari şi bănci care solicitau examinarea riguroasă a situaŃiilor şi rapoartelor emise de diverse entităŃi economice. - a treia etapă, cuprinzând perioada de după 1970 până în prezent, se caracterizează printr-o extindere a obiectivelor şi tipurilor de audit. Astfel apar

437

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad

Seria ŞtiinŃe Economice Anul 21/2011 Partea a II-a

obiective noi ca: atestarea controlului intern, respectarea cadrului conceptual contabil, conformitatea cu reglementările legale în vigoare, atestarea estimărilor şi previziunilor. În acelaşi timp, contribuabilii şi investitorii au dorit să cuantifice modul în care managementul (administratorii unităŃilor economice, respectiv guvernul sau alte organisme şi instituŃii publice) utilizează fondurile alocate din punct de vedere al economicităŃii, eficienŃei şi eficacităŃii, astfel constituindu-se bazele auditului performanŃei legale, care a luat o amploare deosebită în ultimii ani. Auditul nu mai pune accentul pe latura sancŃionatorie, ci pe latura de evaluare a calităŃii managementului, a deciziilor acestuia şi chiar pe formularea de recomandări către conducerea entităŃii auditate în vederea îmbunătăŃirii activităŃii desfăşurate de acesta. Se poate spune că auditul devine indispensabil managementului performant. Integrându-se în efortul general de modernizare a managementului financiar, atât în sectorul privat, cât şi în cel public, apariŃia auditului public intern în Ńara noastă este de dată recentă. Introducerea auditului intern în sectorul public a început prin elaborarea OrdonanŃei Guvernului României (OGR) nr. 119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar-preventiv şi s-a statuat definitiv prin adoptarea Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern şi în baza ei au fost elaborate de către Ministerul Economiei si FinanŃelor ; “Normele generale privind exercitarea auditului public intern”, aprobate prin OMFP nr. 38/15.01.2003; OrdonanŃa nr. 37/29.01.2004 pentru modificarea şi completarea reglementarilor privind auditul public intern şi Ordinul Ministerului Economiei si FinanŃelor nr. 423/15.03.2004 pentru modificarea şi completarea normelor generale privind exercitarea activităŃii de audit public intern, actualizează reglementările în domeniul auditului public intern.

Desi putem susŃine că, în România, avem creat cadrul instituŃional pentru desfăşurarea activităŃii de audit intern în toate instituŃiile publice centrale şi în structurile teritoriale ale acestora, analiza critică a actualului proces metodologic de audit public intern scoate în evidenŃă faptul că actualul sistem metodologic de auditare este influenŃat de următorii factori:

a) mărimea prelevărilor fiscale sau gradul de fiscalitate;

b) nivelul de organizare şi pregătire a auditorilor;

c) existenŃa unui cadru legislativ fiscal necorelat şi confuz a unui mecanism fiscal

inadecvat. Frecventele modificări şi completări ce se aduc reglementărilor fiscale creează greutăŃi în cunoaşterea corectă şi aplicarea unitară a legislaŃiei fiscale financiare şi implicit în realizarea corectă a auditului. Având în vedere această situaŃie, se pot lua următoarele masuri pentru a putea imbunatatii calitatea sistemului de audit public intern:

îmbunătăŃirea fluxului informaŃional şi de circulaŃie a documentelor, dezvoltarea operaŃiunilor de gestionare pentru asigurarea unei mai bune evidenŃe a mişcărilor de bunuri materiale şi financiare,

438

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad

Seria ŞtiinŃe Economice Anul 21/2011 Partea a II-a

stabilirea unei metodologii unitare de calcule economice, analize de preŃ, buget

de venituri şi cheltuieli, raportări de indicatori care să reprezinte în orice moment

activitatea economică a enitaŃii;

instruirea personalului economic de specialitate cu noile acte normative apărute,

în vederea trecerii la sistemul şi reglementările contabile armonizate cu directivele europene;

adoptarea unui sistem flexibil de angajare şi ocupare a forŃei de muncă, în

perspectiva adoptării noului cod al muncii, inclusiv prin încheierea de contracte de muncă cu limită de timp. Pentru a stopa cu eficacitate fraudele fiscale şi financiare, auditul public intern trebuie să aibă la îndemână cele mai adecvate sancŃiuni în materie fiscală, aplicarea celor mai aspre măsuri; au nu numai un rol reparator ci şi un rol preventiv, pentru descurajarea unor asemenea fapte. Piatra de temelie în atingerea obiectivelor şi creşterea performanŃelor auditului public intern este reprezentată de analiza riscului din cadrul entităŃilor, completată cu cunoaşterea, înŃelegerea şi aplicarea întocmai a reglementarilor în vigoare şi a standardelor internaŃionale de audit şi a celor de control intern (Crăciun,

2006).

Mai mult, in unele lucrări de specialitate în locul noŃiunii de control intern se utilizează termenul de audit intern. Această înlocuire de termeni nu se justifică deoarece auditul se exercită numai de către specialişti care au obŃinut această calitate pe bază de examen – specialişti care trebuie să fie independenŃi faŃă de obiectul şi subiectul controlului (Boulescu, 2004). Controlul intern se exercită de către salariaŃii diferitelor compartimente din unitate. Dezvoltarea procedurilor de control intern ca parte componentă a sistemului de management şi dezvoltarea unui sistem de audit public intern eficace nu este problema unei singure instituŃii, aceasta trebuie să fie preocuparea comună a tuturor instituŃiilor din administraŃia publică. Procedurile detaliate pentru toate activităŃile sunt esenŃiale pentru că ele furnizează tuturor factorilor implicaŃi în procesul de management informaŃii concrete referitoare la funcŃionarea optimă a activităŃilor. Elaborarea si implementarea corespunzătoare a acestor proceduri vor avea un impact pozitiv asupra atingerii obiectivelor entităŃii publice. Prin urmare, este necesar ca în cadrul entităŃii publice să existe structuri de control intern , care să sprijine managementului pentru implementarea recomandărilor facute de către auditorii interni şi să asigure consultanŃa solicitată de management (Ghi ă, 2004). O organizare mai bună a sistemului de control intern din entităŃile publice va eficientiza activitatea de audit intern prin asigurarea implementarii recomandărilor auditorilor, responsabilizarea managerilor şi executantilor şi realizarea mai rapidă în practică a unei diferenŃieri clare între activităŃile de audit intern şi control intern. Cu alte cuvinte, realizarea şi stabilitatea unui sistem metodologic de audit public intern care să prevină denaturarea înregistrărilor contabile sau aplicarea greşită a politicilor contabile.

439

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad

Seria ŞtiinŃe Economice Anul 21/2011 Partea a II-a

O problemă majoră a implementării funcŃiei de audit intern o reprezintă

faptul că planificarea, pregătirea, derularea şi finalizarea misiunilor trebuie să se bazeze pe analiza riscului asociat activităŃilor desfăşurate în interiorul entitatilor, şi

mai puŃin pe flerul şi inspiraŃia conducatorilor institutiei, inspectorilor sau auditorilor. IndependenŃa profesională consider că este „piatra de încercare” a profesiei de auditor. Auditorul trebuie să-şi exercite raŃionamentul profesional pentru a adopta o decizie etică. De accea, auditorul trebuie să examineze informaŃiile cu imparŃialitate, fără a fi influenŃat de interese sau aprecieri ale altor persoane. Se impune ca auditorii să facă dovada obiectivităŃii lor în întreaga activitate şi în mod deosebit în etapa de redactare a rapoartelor de audit, de formulare cu corectitudine a constatărilor şi recomandărilor care reies din evaluarea entităŃii auditate. Obiectivitatea lor trebuie să se bazeze exclusiv pe dovezile de audit obŃinute în conformitate cu metodologia specifică.

O activitate deosebit de serioasă şi laborioasă, cum este o misiune de audit,

nu poate să debuteze în faza de colectare şi prelucrare a informaŃiilor ce se desfăşoară la sediul entităŃii auditate, doar printr-o simplă prezentare a membrilor echipei la şeful entităŃii auditate, urmând ca ulterior să ceară informaŃii şi documente de la persoane pe care nu au ajuns să le cunoască şi cărora membrii echipei de audit nu le-au fost prezentaŃi. Astfel o soluŃie ar fi completarea etapei de

pregătire a misiunii de audit prin conceperea şi formularea unei proceduri de desfăşurare a „ŞedinŃei de prezentare” care să preceadă procedura „Colectarea şi prelucrarea informaŃiilor”, în partea ce se desfăşoară la sediul entităŃilor auditate. Premisele de la care pleaca acesta propunere ar fi crearea unui climat oficializat de cunoaştere reciprocă a membrilor echipei de audit şi a reprezentanŃilor entităŃilor auditate şi informarea managementului entităŃii auditate în legătură cu obiectivelor generale ale misiunii de audit, precum şi cu obiectivele şi procedura de colectare şi prelucrare a informaŃiilor.

În acelaşi timp ar trebui să se aibă în vedere următoarele obiective:

a) îmbunătăŃirea cadrului normativ prin: asigurarea independenŃei reale a auditorilor

interni, care să permită desfăşurarea misiunii de audit public intern în condiŃii de maximă obiectivitate; reducerea gradului de formalizare şi rigiditate a procedurilor

de audit pentru ca auditorii interni să-şi exercite judecata profesională în funcŃie de circumstanŃele misiunii; b) dezvoltarea coordonării şi cooperării în domeniul auditului public intern prin:

organizarea de conferinŃe anuale privind auditul public intern; întărirea rolului structurilor teritoriale UCAAPI în coordonarea, îndrumarea şi schimbul de informaŃii la nivelul judeŃului;

c) o mai bună cooperare între auditul intern şi auditul extern prin: formarea comună

a auditorilor interni şi celor externi; metodologii compatibile; acces neristricŃionat la

rapoartele de audit;

d) auditorul ar trebui să revizuiască şi să evalueze concluziile ce rezultă din probele

de audit care au fost colectate pe parcursul misiunii, înaintea emiterii raportului;

440

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad

Seria ŞtiinŃe Economice Anul 21/2011 Partea a II-a

e) utilizarea unor rapoarte de audit standardizate, pentru îmbunătăŃirea gradul de înŃelegere al utilizatorului şi, în acelaşi timp, identificarea situaŃiilor neobişnuite care apar şi care vor fi consemnate în rapoartele respective. Din cele prezentate putem concluziona că în mare parte activitatea de audit intern a fost organizată şi funcŃionează, dispunând de un cadru metodologic şi procedural armonizat cu cel de la nivelul european şi cu bună practică în domeniu. O problemă dificilă pentru Ministerul Economiei şi FinanŃelor rămâne totuşi aceea a identificării şi recrutării personalului adecvat şi al menŃinerii celor formaŃi prin cursurile de pregătire profesională în sistemul public. Această situaŃie se va ameliora însă pe măsură ce vor fi înregistrate progrese în reforma administraŃiei din sectorul public, având în vedere că majoritatea auditorilor interni sunt şi funcŃionari publici. Bibliografie Boulescu M., 2004, Control financiar intern şi audit intern la entităŃile publice, Editura Economică, Bucureşti; ChiŃu A., 2005, Auditul în instituŃiile publice, CECCAR, Bucureşti; Crăciun Şt., 2006, Auditul intern, evaluare, cosiliere, Editura Economică, Bucureşti DobroŃeanu L., 2002, Audit. Concepte şi practici. Abordare naŃională şi internaŃională, Editura Economică, Bucureşti; GhiŃă M., 2004, Ghid profesional: Auditul intern al instituŃiilor publice, Editura Economică, Bucureşti.

441