CRISTIAN PANA este lect.univ.dr.

la UNIVERSITATEA ECOLOGIVA DIN BUCURESTI, unde susţine cursuri de FINANTE PUBLICE, FISCALITATE ETC. MANUALUL DE FINANTE PUBLICE are marele merit de a pune alături de rigoarea ştiinţifică şi viziunea comprehesivă asupra fenomenului, demersul îndrăzneţ în tratarea aspectelor pe care le studiază: “DOMENIUL FINANTELOR SE OCUPA CU CONCEPTELE DE TIMP, BANI SI RISC, PRECUM SI MODUL IN CARE ACESTEA SUNT INTERDEPENDENTE”. Autorul se adresează atât practicienilor, cât şi specialiştilor în ştiinţele FINANTELOR PUBLICE, oferind fiecăruia deopotrivă un instrument de analiză şi un construct consistent pentru reflecţia proprie, pentru reconsolidarea şi decantarea informaţiilor. MANUALUL DE FINANTE PUBLICE o problematică de interes general şi special pentru toţi cei implicaţi în activitatea DE GESTIONARE A FONDURILOR. MANUALUL DE FINANTE PUBLICE este structurat pe 9 părţi (I-IX) care abordează fundamentele FINATELOR PUBLICE. Toate au ca obiect de studiu specific GESTIONAREA FONDURILOR ROLUL EXTREM DE IMPORTANT AL ACESTEI STIINTE. INSUSI CRISTIAN PANA SPUNE, INCA DIN PRIMELE RANDURI CA “FINANTELE SUNT STIINTA DE GESTIONARE A FONDURILOR”. PRIMUL CAPITOL AL CARTII SE INTITULEAZA “ CONTINUTUL, FUNCTIILE SI ROLUL FINATELOR PUBLICE”, IN CARE ESTE EXTINS CONCEPTUL DE FINANTE PUBLICE. SINTETIZAND, LECT.UNIV. CRISTIAN PANA EXPRIMA FUNCTIILE PRINCIPALE ALE FINANTELOR PUBLICE , ROLUL SI EVOLUTIA ACESTORA, IMPACTUL FINANTELOR PUBLICE ASUPRA ECONOMIEI. DE ASEMENEA, ACEST CAPITOL TRATEAZA SI PROBLEMA CONTROLULUI FINANCIAR CE VIZEAZA CONSUMUL PRODUCTIV “CONTROLUL FINANCIAR SE REALIZEAZA DIN

cresterea nivelului de trai”. ca si cititor. GRADUL DE REDISTRIBUIRE INTRE RESURSELE SI DESTINATII. NIVELUL FINANTELOR PUBLICE. Capitolul 3 are ca obiective specifice evidenţierea IMPORTANTEI CHELTUIELILOR PUBLICE. si anume fiscalitatea. care sa poata servi pentru finantarea infrastructurii. care prezinta mecanismul de functionare al societatilor “offshore”. Capitolul 6 analizează o problema importanta a oricarui stat. DEOARECE ACESTEA INFATISEAZA DE FAPT FORMA BANEASCA INTRUN STAT. Capitolul 4 analizează procesului complex al impozitelor si dreptul statului de a introduce impozite si modul in care isi exercita acest drept. “tarile care detin paradisurile fiscale pot obtine fluxuri masive de capital strain. GRADUL DE FISCALITATE. Un subcapitol care mie. Demersul întreprins conduce la identificarea principalior factori de influenta a cresterii cheltuielilor publice. CU DIVERSE GRADE DE SUBORDONARE”. Acestea constituie o cale de realizare a evaziunii fiscal international. De asemenea. Capitolul 4 are ca obiectiv să evidenţieze specificul si continutul resurselor financiare publice. Capitolul 2 are ca scop demonstrarea FAPTULUI CA “ACITIVITATEA FINANCIARA DINTR-O TARA DEMOCRATICA ESTE GESTIONATA DE O MULTITUDINE DE ORGANE SI ORGANISME. . TITLUL CU CARE SE MOBILIZEAZA SI CEL CU CARE SE REPARTIZEAZA FONDURILE.FAZA DE REPARTITIE SI ANALIZEAZA PROVENIENTA RESURSELOR SI DESTINATIA ACESTORA. mi-a prezentat un interes deosebit este cel intitulat “Paradisurile fiscale”. modernizarea si relansarea economic-sociala si in final. CAILE DE ACOPERIRE A NECESARULUI DE RESURSE NEACOPERIT”.

Conţinuturile generale ale educaţiei. Funcţiile. Finalităţile educaţiei. Perspectiva istorică şi axiomatică propusă evidenţiază valoarea paradigmei curriculumului în contextul pedagogiei postmoderne care confirmă poziţia centrală a fundamentelor pedagogiei (în calitate de teorie generală a educaţiei) în contextual ştiinţei educaţiei. Partea a doua a cărţii se intitulează . angajat la toate nivelurile sistemului şi ale procesului de învăţământ.Este evidenţiat acest fenomen Reconceptualizarea curriculumului în context social postmodern este prezentată din perspective deconstrucţiei şi a reconstrucţiei reflectate şi la nivelul evoluţiei ştiinţelor educaţiei posmoderne. metodologia specifică. finalităţile macrostructurale şi un model global şi deschis al finalităţilor ca fundament al proiectării curriculare a educaţiei/instruirii..Concepte pedagogice fundamentale” şi este compusă din capitolele 7-14 (Definirea şi analiza conceptului pedagogic de educaţie. obiectivul general urmărit. conţinuturile particulare. care vizează formarea dezvoltarea personalităţii şi structura de funcţionare a activităţii de educaţie – un model conceptual în perspectiva paradigmei curriculumului. Capitolul 9 defineşte şi analizează conceptual pedagogic de conţinut general al învăţământului pe baza următoarelor criterii epistemice: valoarea general-umană reflectată. . În concluzie cele 6 capitole analizează statutul epistemologic al pedagogiei ca ştiinţă socioumană specializată în studiul educaţiei. Contextul în care se realizează educaţia. Capitolul 8 defineşte şi analizează conceptual pedagogic de finalitate a educaţiei. Capitolul 7 defineşte şi analizează: conceptual pedagogic de educaţie din perspective istorică şi axiomatică. clasificate şi analizate pe criterii epistemologice riguroase. Pe baza acestor criterii. clasificarea finalităţilor realizată prioritar în funcţie de sfera de referinţă a acestora. Managementul sistemului de învăţământ şi Schimbarea sistemului de învăţământ). principiile care legitimează eficienţa activităţii.Noile educaţii”-conţinuturi particulare ale educaţiei. funcţiile şi structura finalităţilor. Formele generale ale educaţiei. caracteristicile şi structura educaţiei. definirea şi analiza conţinuturilor . evidenţiind importanţa funcţiei centrale cu carater obiectiv. obiectivele specivice realizabile în diferite forme de educaţie/instruire..

sistemul de educaţie. Partea a treia a cărţii se intitulează .noile educaţii” şi conţinuturile generale ale educaţiei precum şi integrarea .. în consens cu cerinţele paradigmei curriculumului. următoarele concepte pedagogice fundamentale. finalităţile educaţiei. Capitolul 14 analizează modul în care are loc schimbarea la n ivelul sistemului de învăţământ. procesul de învăţământ. formele generale ale educaţiei. Pe baza conţinuturilor generale ale educaţiei. Capitolul 11 analizează problematica formelor generale ale educaţiei.noilor educaţii” î n curriculumul şcolar şi universitar. Relaţia dintre . educaţie intelectuală/ştiinţifică. structura educaţiei. Capitolul 12 delimitează la nivel social şi defineşte drept concept pedagogic contextul educaţiei. managementul educaţiei. precum şi reforma educaţiei-schimbare superioară la nivelul sistemului de învăţământ. sistemul de învăţământ. educaţie aplicată/tehnologică.Direcţiile de evoluţie a educaţiei” şi este compusă din capitolele 15-18 (Evoluţia educaţiei din perspective paradigmei curriculumului.. În concluzie cele 8 capitole definesc şi analizează. politicii.. complementară cu cea a conţinuturilor generale ale educaţiei. formele educaţiei. exprimate în termini de: educaţie morală.noile educaţii” în calitate de conţinuturi particulare determinate de problematica lumii contemporane generată de evoluţiile economiei. conţinuturile generale ale educaţiei (cu deschidere spre .. determinate de valori umane fundamentale. afirmat în societatea postmodernă. funcţiile educaţiei. construirea unui model conceptual din perspective paradigmei curriculumului. Educaţia permanentă. care evaluează calitativ prin adoptarea modelului managerial. definit şi analizat în sens larg.. în perspective evoluţiilor înregistrate în societatea postmodernă. Capitolul 10 defineşte şi analizează . Autoeducaţia şi .pedagogiei generale . Capitolul 13 continuă analiza sistemului de învăţământ din perspective structurii sale de conducere. din perspective paradigmei curriculumului. Se defineşte conceptul pedagogic de schimbare în educaţie.noile educaţii”). aflate la baza demersului epistemic al tuturor ştiinţelor educaţiei: educaţia. culturii comunităţii în societatea posmodernă. educaţie estetică şi educaţie fizică. O atenţie specială se acordă conceptului pedagogic fundamental de sistem de învăţământ.

Capitolul 17 analizează o a doua direcţie principală de evoluţie a educaţiei postmoderne. care contribuie la atingerea unui studio superior de dezvoltare a paradigmei curriculumului. Problematica avută în vedere urmăreşte definirea conceptului pedagogic de educabilitate şi a factorilor educabilităţii: ereditatea. elaborarea conceptului pedagogic de autoeducaţie şi avansarea unei metodologii de proiectare şi realizare a autoeducaţiei. referitoare la valorificarea deplină a educabilităţii. dependentă de educaţia permanentă în contextual paradigmei curriculumului. Sunt evidenţiate fundamentele educaţiei permanente precum şi avansarea unei strategii a educaţiei permanente. educaţia. necesitatea valorificării sale la toate nivelurile sistemice şi ale procesului de învăţământ. . determinate pedagogic în contextual afirmă rii modelului cultural al societăţii postindustriale informaţionale.Valorificarea deplină a educabilităţii). Capitolul 18 analizează cea de a treia direcţie de evoluţie a educaţiei angajate din perspective paradigmei curriculumului.problemele puse în dezbatere vizează premisele autoeducaţiei. bazate pe cunoaştere. Capitolul 15 evidenţiază direcţia fundamentală de evoluţie a educaţiei în contextual afirmării depline a paradigmei curriculumului în calitate de model exemplar de abordare a teoriei în pedagogia postmodernă. Acest model confirmă inportanţa paradigmei curriculumului. Capitolul 16 analizează o direcţie principală de evoluţie a educaţiei postmoderne. mediul. În concluzie cele 4 capitole identifică şi analizează direcţiile principale de evaluare a educaţiei. construită la nivelul unui model prospective.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful