CRISTIAN PANA este lect.univ.dr.

la UNIVERSITATEA ECOLOGIVA DIN BUCURESTI, unde susţine cursuri de FINANTE PUBLICE, FISCALITATE ETC. MANUALUL DE FINANTE PUBLICE are marele merit de a pune alături de rigoarea ştiinţifică şi viziunea comprehesivă asupra fenomenului, demersul îndrăzneţ în tratarea aspectelor pe care le studiază: “DOMENIUL FINANTELOR SE OCUPA CU CONCEPTELE DE TIMP, BANI SI RISC, PRECUM SI MODUL IN CARE ACESTEA SUNT INTERDEPENDENTE”. Autorul se adresează atât practicienilor, cât şi specialiştilor în ştiinţele FINANTELOR PUBLICE, oferind fiecăruia deopotrivă un instrument de analiză şi un construct consistent pentru reflecţia proprie, pentru reconsolidarea şi decantarea informaţiilor. MANUALUL DE FINANTE PUBLICE o problematică de interes general şi special pentru toţi cei implicaţi în activitatea DE GESTIONARE A FONDURILOR. MANUALUL DE FINANTE PUBLICE este structurat pe 9 părţi (I-IX) care abordează fundamentele FINATELOR PUBLICE. Toate au ca obiect de studiu specific GESTIONAREA FONDURILOR ROLUL EXTREM DE IMPORTANT AL ACESTEI STIINTE. INSUSI CRISTIAN PANA SPUNE, INCA DIN PRIMELE RANDURI CA “FINANTELE SUNT STIINTA DE GESTIONARE A FONDURILOR”. PRIMUL CAPITOL AL CARTII SE INTITULEAZA “ CONTINUTUL, FUNCTIILE SI ROLUL FINATELOR PUBLICE”, IN CARE ESTE EXTINS CONCEPTUL DE FINANTE PUBLICE. SINTETIZAND, LECT.UNIV. CRISTIAN PANA EXPRIMA FUNCTIILE PRINCIPALE ALE FINANTELOR PUBLICE , ROLUL SI EVOLUTIA ACESTORA, IMPACTUL FINANTELOR PUBLICE ASUPRA ECONOMIEI. DE ASEMENEA, ACEST CAPITOL TRATEAZA SI PROBLEMA CONTROLULUI FINANCIAR CE VIZEAZA CONSUMUL PRODUCTIV “CONTROLUL FINANCIAR SE REALIZEAZA DIN

Demersul întreprins conduce la identificarea principalior factori de influenta a cresterii cheltuielilor publice. CU DIVERSE GRADE DE SUBORDONARE”. care sa poata servi pentru finantarea infrastructurii. modernizarea si relansarea economic-sociala si in final. Capitolul 3 are ca obiective specifice evidenţierea IMPORTANTEI CHELTUIELILOR PUBLICE. .FAZA DE REPARTITIE SI ANALIZEAZA PROVENIENTA RESURSELOR SI DESTINATIA ACESTORA. TITLUL CU CARE SE MOBILIZEAZA SI CEL CU CARE SE REPARTIZEAZA FONDURILE. Capitolul 2 are ca scop demonstrarea FAPTULUI CA “ACITIVITATEA FINANCIARA DINTR-O TARA DEMOCRATICA ESTE GESTIONATA DE O MULTITUDINE DE ORGANE SI ORGANISME. cresterea nivelului de trai”. care prezinta mecanismul de functionare al societatilor “offshore”. Capitolul 4 analizează procesului complex al impozitelor si dreptul statului de a introduce impozite si modul in care isi exercita acest drept. GRADUL DE FISCALITATE. GRADUL DE REDISTRIBUIRE INTRE RESURSELE SI DESTINATII. DEOARECE ACESTEA INFATISEAZA DE FAPT FORMA BANEASCA INTRUN STAT. CAILE DE ACOPERIRE A NECESARULUI DE RESURSE NEACOPERIT”. Un subcapitol care mie. De asemenea. mi-a prezentat un interes deosebit este cel intitulat “Paradisurile fiscale”. Acestea constituie o cale de realizare a evaziunii fiscal international. NIVELUL FINANTELOR PUBLICE. “tarile care detin paradisurile fiscale pot obtine fluxuri masive de capital strain. Capitolul 4 are ca obiectiv să evidenţieze specificul si continutul resurselor financiare publice. Capitolul 6 analizează o problema importanta a oricarui stat. ca si cititor. si anume fiscalitatea.

Formele generale ale educaţiei. metodologia specifică. finalităţile macrostructurale şi un model global şi deschis al finalităţilor ca fundament al proiectării curriculare a educaţiei/instruirii.. obiectivul general urmărit. Capitolul 8 defineşte şi analizează conceptual pedagogic de finalitate a educaţiei. Perspectiva istorică şi axiomatică propusă evidenţiază valoarea paradigmei curriculumului în contextul pedagogiei postmoderne care confirmă poziţia centrală a fundamentelor pedagogiei (în calitate de teorie generală a educaţiei) în contextual ştiinţei educaţiei. Pe baza acestor criterii. Capitolul 7 defineşte şi analizează: conceptual pedagogic de educaţie din perspective istorică şi axiomatică. obiectivele specivice realizabile în diferite forme de educaţie/instruire. angajat la toate nivelurile sistemului şi ale procesului de învăţământ. Managementul sistemului de învăţământ şi Schimbarea sistemului de învăţământ). clasificate şi analizate pe criterii epistemologice riguroase.. Capitolul 9 defineşte şi analizează conceptual pedagogic de conţinut general al învăţământului pe baza următoarelor criterii epistemice: valoarea general-umană reflectată. principiile care legitimează eficienţa activităţii. Finalităţile educaţiei.Noile educaţii”-conţinuturi particulare ale educaţiei. definirea şi analiza conţinuturilor . . care vizează formarea dezvoltarea personalităţii şi structura de funcţionare a activităţii de educaţie – un model conceptual în perspectiva paradigmei curriculumului. conţinuturile particulare. Contextul în care se realizează educaţia.Concepte pedagogice fundamentale” şi este compusă din capitolele 7-14 (Definirea şi analiza conceptului pedagogic de educaţie. clasificarea finalităţilor realizată prioritar în funcţie de sfera de referinţă a acestora. caracteristicile şi structura educaţiei. În concluzie cele 6 capitole analizează statutul epistemologic al pedagogiei ca ştiinţă socioumană specializată în studiul educaţiei. funcţiile şi structura finalităţilor. Funcţiile.Este evidenţiat acest fenomen Reconceptualizarea curriculumului în context social postmodern este prezentată din perspective deconstrucţiei şi a reconstrucţiei reflectate şi la nivelul evoluţiei ştiinţelor educaţiei posmoderne. Conţinuturile generale ale educaţiei. Partea a doua a cărţii se intitulează . evidenţiind importanţa funcţiei centrale cu carater obiectiv.

exprimate în termini de: educaţie morală. În concluzie cele 8 capitole definesc şi analizează. din perspective paradigmei curriculumului.. sistemul de învăţământ. Se defineşte conceptul pedagogic de schimbare în educaţie. Capitolul 11 analizează problematica formelor generale ale educaţiei. politicii. formele educaţiei. complementară cu cea a conţinuturilor generale ale educaţiei. Educaţia permanentă. educaţie aplicată/tehnologică. structura educaţiei.noile educaţii” şi conţinuturile generale ale educaţiei precum şi integrarea .. în perspective evoluţiilor înregistrate în societatea postmodernă. afirmat în societatea postmodernă. Capitolul 10 defineşte şi analizează . Capitolul 12 delimitează la nivel social şi defineşte drept concept pedagogic contextul educaţiei. funcţiile educaţiei. determinate de valori umane fundamentale. procesul de învăţământ. sistemul de educaţie..noile educaţii” în calitate de conţinuturi particulare determinate de problematica lumii contemporane generată de evoluţiile economiei. educaţie estetică şi educaţie fizică. conţinuturile generale ale educaţiei (cu deschidere spre . Relaţia dintre . educaţie intelectuală/ştiinţifică. formele generale ale educaţiei. definit şi analizat în sens larg.noile educaţii”). Capitolul 13 continuă analiza sistemului de învăţământ din perspective structurii sale de conducere. în consens cu cerinţele paradigmei curriculumului.noilor educaţii” î n curriculumul şcolar şi universitar.Direcţiile de evoluţie a educaţiei” şi este compusă din capitolele 15-18 (Evoluţia educaţiei din perspective paradigmei curriculumului. managementul educaţiei. aflate la baza demersului epistemic al tuturor ştiinţelor educaţiei: educaţia. construirea unui model conceptual din perspective paradigmei curriculumului. care evaluează calitativ prin adoptarea modelului managerial.. următoarele concepte pedagogice fundamentale. Capitolul 14 analizează modul în care are loc schimbarea la n ivelul sistemului de învăţământ. Autoeducaţia şi . culturii comunităţii în societatea posmodernă. O atenţie specială se acordă conceptului pedagogic fundamental de sistem de învăţământ. Partea a treia a cărţii se intitulează .. Pe baza conţinuturilor generale ale educaţiei. precum şi reforma educaţiei-schimbare superioară la nivelul sistemului de învăţământ. finalităţile educaţiei.pedagogiei generale .

Capitolul 16 analizează o direcţie principală de evoluţie a educaţiei postmoderne. În concluzie cele 4 capitole identifică şi analizează direcţiile principale de evaluare a educaţiei. Acest model confirmă inportanţa paradigmei curriculumului.problemele puse în dezbatere vizează premisele autoeducaţiei. necesitatea valorificării sale la toate nivelurile sistemice şi ale procesului de învăţământ. dependentă de educaţia permanentă în contextual paradigmei curriculumului. referitoare la valorificarea deplină a educabilităţii. elaborarea conceptului pedagogic de autoeducaţie şi avansarea unei metodologii de proiectare şi realizare a autoeducaţiei. determinate pedagogic în contextual afirmă rii modelului cultural al societăţii postindustriale informaţionale. care contribuie la atingerea unui studio superior de dezvoltare a paradigmei curriculumului. Problematica avută în vedere urmăreşte definirea conceptului pedagogic de educabilitate şi a factorilor educabilităţii: ereditatea. bazate pe cunoaştere. Capitolul 17 analizează o a doua direcţie principală de evoluţie a educaţiei postmoderne. Capitolul 15 evidenţiază direcţia fundamentală de evoluţie a educaţiei în contextual afirmării depline a paradigmei curriculumului în calitate de model exemplar de abordare a teoriei în pedagogia postmodernă. mediul. construită la nivelul unui model prospective. . educaţia. Capitolul 18 analizează cea de a treia direcţie de evoluţie a educaţiei angajate din perspective paradigmei curriculumului. Sunt evidenţiate fundamentele educaţiei permanente precum şi avansarea unei strategii a educaţiei permanente.Valorificarea deplină a educabilităţii).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful