CRISTIAN PANA este lect.univ.dr.

la UNIVERSITATEA ECOLOGIVA DIN BUCURESTI, unde susţine cursuri de FINANTE PUBLICE, FISCALITATE ETC. MANUALUL DE FINANTE PUBLICE are marele merit de a pune alături de rigoarea ştiinţifică şi viziunea comprehesivă asupra fenomenului, demersul îndrăzneţ în tratarea aspectelor pe care le studiază: “DOMENIUL FINANTELOR SE OCUPA CU CONCEPTELE DE TIMP, BANI SI RISC, PRECUM SI MODUL IN CARE ACESTEA SUNT INTERDEPENDENTE”. Autorul se adresează atât practicienilor, cât şi specialiştilor în ştiinţele FINANTELOR PUBLICE, oferind fiecăruia deopotrivă un instrument de analiză şi un construct consistent pentru reflecţia proprie, pentru reconsolidarea şi decantarea informaţiilor. MANUALUL DE FINANTE PUBLICE o problematică de interes general şi special pentru toţi cei implicaţi în activitatea DE GESTIONARE A FONDURILOR. MANUALUL DE FINANTE PUBLICE este structurat pe 9 părţi (I-IX) care abordează fundamentele FINATELOR PUBLICE. Toate au ca obiect de studiu specific GESTIONAREA FONDURILOR ROLUL EXTREM DE IMPORTANT AL ACESTEI STIINTE. INSUSI CRISTIAN PANA SPUNE, INCA DIN PRIMELE RANDURI CA “FINANTELE SUNT STIINTA DE GESTIONARE A FONDURILOR”. PRIMUL CAPITOL AL CARTII SE INTITULEAZA “ CONTINUTUL, FUNCTIILE SI ROLUL FINATELOR PUBLICE”, IN CARE ESTE EXTINS CONCEPTUL DE FINANTE PUBLICE. SINTETIZAND, LECT.UNIV. CRISTIAN PANA EXPRIMA FUNCTIILE PRINCIPALE ALE FINANTELOR PUBLICE , ROLUL SI EVOLUTIA ACESTORA, IMPACTUL FINANTELOR PUBLICE ASUPRA ECONOMIEI. DE ASEMENEA, ACEST CAPITOL TRATEAZA SI PROBLEMA CONTROLULUI FINANCIAR CE VIZEAZA CONSUMUL PRODUCTIV “CONTROLUL FINANCIAR SE REALIZEAZA DIN

GRADUL DE REDISTRIBUIRE INTRE RESURSELE SI DESTINATII. Capitolul 6 analizează o problema importanta a oricarui stat. Capitolul 2 are ca scop demonstrarea FAPTULUI CA “ACITIVITATEA FINANCIARA DINTR-O TARA DEMOCRATICA ESTE GESTIONATA DE O MULTITUDINE DE ORGANE SI ORGANISME. modernizarea si relansarea economic-sociala si in final. si anume fiscalitatea. Capitolul 4 are ca obiectiv să evidenţieze specificul si continutul resurselor financiare publice. care sa poata servi pentru finantarea infrastructurii. Acestea constituie o cale de realizare a evaziunii fiscal international. TITLUL CU CARE SE MOBILIZEAZA SI CEL CU CARE SE REPARTIZEAZA FONDURILE. NIVELUL FINANTELOR PUBLICE. mi-a prezentat un interes deosebit este cel intitulat “Paradisurile fiscale”. “tarile care detin paradisurile fiscale pot obtine fluxuri masive de capital strain. CAILE DE ACOPERIRE A NECESARULUI DE RESURSE NEACOPERIT”. Capitolul 4 analizează procesului complex al impozitelor si dreptul statului de a introduce impozite si modul in care isi exercita acest drept. care prezinta mecanismul de functionare al societatilor “offshore”. De asemenea. . CU DIVERSE GRADE DE SUBORDONARE”. Demersul întreprins conduce la identificarea principalior factori de influenta a cresterii cheltuielilor publice. GRADUL DE FISCALITATE. Capitolul 3 are ca obiective specifice evidenţierea IMPORTANTEI CHELTUIELILOR PUBLICE. cresterea nivelului de trai”. DEOARECE ACESTEA INFATISEAZA DE FAPT FORMA BANEASCA INTRUN STAT. ca si cititor. Un subcapitol care mie.FAZA DE REPARTITIE SI ANALIZEAZA PROVENIENTA RESURSELOR SI DESTINATIA ACESTORA.

Noile educaţii”-conţinuturi particulare ale educaţiei. obiectivul general urmărit. Conţinuturile generale ale educaţiei. care vizează formarea dezvoltarea personalităţii şi structura de funcţionare a activităţii de educaţie – un model conceptual în perspectiva paradigmei curriculumului. Finalităţile educaţiei. . Capitolul 9 defineşte şi analizează conceptual pedagogic de conţinut general al învăţământului pe baza următoarelor criterii epistemice: valoarea general-umană reflectată.. Funcţiile. Pe baza acestor criterii.Concepte pedagogice fundamentale” şi este compusă din capitolele 7-14 (Definirea şi analiza conceptului pedagogic de educaţie. obiectivele specivice realizabile în diferite forme de educaţie/instruire. Managementul sistemului de învăţământ şi Schimbarea sistemului de învăţământ). Capitolul 7 defineşte şi analizează: conceptual pedagogic de educaţie din perspective istorică şi axiomatică. Contextul în care se realizează educaţia. Capitolul 8 defineşte şi analizează conceptual pedagogic de finalitate a educaţiei. Perspectiva istorică şi axiomatică propusă evidenţiază valoarea paradigmei curriculumului în contextul pedagogiei postmoderne care confirmă poziţia centrală a fundamentelor pedagogiei (în calitate de teorie generală a educaţiei) în contextual ştiinţei educaţiei. conţinuturile particulare. angajat la toate nivelurile sistemului şi ale procesului de învăţământ. clasificarea finalităţilor realizată prioritar în funcţie de sfera de referinţă a acestora. În concluzie cele 6 capitole analizează statutul epistemologic al pedagogiei ca ştiinţă socioumană specializată în studiul educaţiei. principiile care legitimează eficienţa activităţii. metodologia specifică. definirea şi analiza conţinuturilor . evidenţiind importanţa funcţiei centrale cu carater obiectiv. finalităţile macrostructurale şi un model global şi deschis al finalităţilor ca fundament al proiectării curriculare a educaţiei/instruirii. Formele generale ale educaţiei.Este evidenţiat acest fenomen Reconceptualizarea curriculumului în context social postmodern este prezentată din perspective deconstrucţiei şi a reconstrucţiei reflectate şi la nivelul evoluţiei ştiinţelor educaţiei posmoderne. caracteristicile şi structura educaţiei. clasificate şi analizate pe criterii epistemologice riguroase.. funcţiile şi structura finalităţilor. Partea a doua a cărţii se intitulează .

în perspective evoluţiilor înregistrate în societatea postmodernă. culturii comunităţii în societatea posmodernă. procesul de învăţământ. Capitolul 14 analizează modul în care are loc schimbarea la n ivelul sistemului de învăţământ.. exprimate în termini de: educaţie morală. precum şi reforma educaţiei-schimbare superioară la nivelul sistemului de învăţământ. Relaţia dintre . Se defineşte conceptul pedagogic de schimbare în educaţie. afirmat în societatea postmodernă.Direcţiile de evoluţie a educaţiei” şi este compusă din capitolele 15-18 (Evoluţia educaţiei din perspective paradigmei curriculumului.. educaţie estetică şi educaţie fizică. sistemul de învăţământ. Capitolul 13 continuă analiza sistemului de învăţământ din perspective structurii sale de conducere. Autoeducaţia şi . următoarele concepte pedagogice fundamentale. Pe baza conţinuturilor generale ale educaţiei. educaţie aplicată/tehnologică. definit şi analizat în sens larg. Capitolul 12 delimitează la nivel social şi defineşte drept concept pedagogic contextul educaţiei. funcţiile educaţiei. din perspective paradigmei curriculumului.. complementară cu cea a conţinuturilor generale ale educaţiei.. Educaţia permanentă. finalităţile educaţiei. construirea unui model conceptual din perspective paradigmei curriculumului. Capitolul 11 analizează problematica formelor generale ale educaţiei. educaţie intelectuală/ştiinţifică. managementul educaţiei. O atenţie specială se acordă conceptului pedagogic fundamental de sistem de învăţământ. Partea a treia a cărţii se intitulează . conţinuturile generale ale educaţiei (cu deschidere spre . care evaluează calitativ prin adoptarea modelului managerial. formele generale ale educaţiei..noile educaţii”). în consens cu cerinţele paradigmei curriculumului. structura educaţiei.noilor educaţii” î n curriculumul şcolar şi universitar.noile educaţii” în calitate de conţinuturi particulare determinate de problematica lumii contemporane generată de evoluţiile economiei. sistemul de educaţie.pedagogiei generale . determinate de valori umane fundamentale. formele educaţiei. politicii. În concluzie cele 8 capitole definesc şi analizează. Capitolul 10 defineşte şi analizează . aflate la baza demersului epistemic al tuturor ştiinţelor educaţiei: educaţia.noile educaţii” şi conţinuturile generale ale educaţiei precum şi integrarea .

În concluzie cele 4 capitole identifică şi analizează direcţiile principale de evaluare a educaţiei. bazate pe cunoaştere. Acest model confirmă inportanţa paradigmei curriculumului. mediul. . Problematica avută în vedere urmăreşte definirea conceptului pedagogic de educabilitate şi a factorilor educabilităţii: ereditatea. referitoare la valorificarea deplină a educabilităţii. dependentă de educaţia permanentă în contextual paradigmei curriculumului. Capitolul 16 analizează o direcţie principală de evoluţie a educaţiei postmoderne. construită la nivelul unui model prospective. elaborarea conceptului pedagogic de autoeducaţie şi avansarea unei metodologii de proiectare şi realizare a autoeducaţiei. Capitolul 17 analizează o a doua direcţie principală de evoluţie a educaţiei postmoderne. Sunt evidenţiate fundamentele educaţiei permanente precum şi avansarea unei strategii a educaţiei permanente. care contribuie la atingerea unui studio superior de dezvoltare a paradigmei curriculumului.Valorificarea deplină a educabilităţii).problemele puse în dezbatere vizează premisele autoeducaţiei. Capitolul 15 evidenţiază direcţia fundamentală de evoluţie a educaţiei în contextual afirmării depline a paradigmei curriculumului în calitate de model exemplar de abordare a teoriei în pedagogia postmodernă. educaţia. Capitolul 18 analizează cea de a treia direcţie de evoluţie a educaţiei angajate din perspective paradigmei curriculumului. necesitatea valorificării sale la toate nivelurile sistemice şi ale procesului de învăţământ. determinate pedagogic în contextual afirmă rii modelului cultural al societăţii postindustriale informaţionale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful