CRISTIAN PANA este lect.univ.dr.

la UNIVERSITATEA ECOLOGIVA DIN BUCURESTI, unde susţine cursuri de FINANTE PUBLICE, FISCALITATE ETC. MANUALUL DE FINANTE PUBLICE are marele merit de a pune alături de rigoarea ştiinţifică şi viziunea comprehesivă asupra fenomenului, demersul îndrăzneţ în tratarea aspectelor pe care le studiază: “DOMENIUL FINANTELOR SE OCUPA CU CONCEPTELE DE TIMP, BANI SI RISC, PRECUM SI MODUL IN CARE ACESTEA SUNT INTERDEPENDENTE”. Autorul se adresează atât practicienilor, cât şi specialiştilor în ştiinţele FINANTELOR PUBLICE, oferind fiecăruia deopotrivă un instrument de analiză şi un construct consistent pentru reflecţia proprie, pentru reconsolidarea şi decantarea informaţiilor. MANUALUL DE FINANTE PUBLICE o problematică de interes general şi special pentru toţi cei implicaţi în activitatea DE GESTIONARE A FONDURILOR. MANUALUL DE FINANTE PUBLICE este structurat pe 9 părţi (I-IX) care abordează fundamentele FINATELOR PUBLICE. Toate au ca obiect de studiu specific GESTIONAREA FONDURILOR ROLUL EXTREM DE IMPORTANT AL ACESTEI STIINTE. INSUSI CRISTIAN PANA SPUNE, INCA DIN PRIMELE RANDURI CA “FINANTELE SUNT STIINTA DE GESTIONARE A FONDURILOR”. PRIMUL CAPITOL AL CARTII SE INTITULEAZA “ CONTINUTUL, FUNCTIILE SI ROLUL FINATELOR PUBLICE”, IN CARE ESTE EXTINS CONCEPTUL DE FINANTE PUBLICE. SINTETIZAND, LECT.UNIV. CRISTIAN PANA EXPRIMA FUNCTIILE PRINCIPALE ALE FINANTELOR PUBLICE , ROLUL SI EVOLUTIA ACESTORA, IMPACTUL FINANTELOR PUBLICE ASUPRA ECONOMIEI. DE ASEMENEA, ACEST CAPITOL TRATEAZA SI PROBLEMA CONTROLULUI FINANCIAR CE VIZEAZA CONSUMUL PRODUCTIV “CONTROLUL FINANCIAR SE REALIZEAZA DIN

care sa poata servi pentru finantarea infrastructurii. Capitolul 4 are ca obiectiv să evidenţieze specificul si continutul resurselor financiare publice.FAZA DE REPARTITIE SI ANALIZEAZA PROVENIENTA RESURSELOR SI DESTINATIA ACESTORA. cresterea nivelului de trai”. “tarile care detin paradisurile fiscale pot obtine fluxuri masive de capital strain. Capitolul 4 analizează procesului complex al impozitelor si dreptul statului de a introduce impozite si modul in care isi exercita acest drept. TITLUL CU CARE SE MOBILIZEAZA SI CEL CU CARE SE REPARTIZEAZA FONDURILE. CU DIVERSE GRADE DE SUBORDONARE”. ca si cititor. GRADUL DE REDISTRIBUIRE INTRE RESURSELE SI DESTINATII. NIVELUL FINANTELOR PUBLICE. GRADUL DE FISCALITATE. Acestea constituie o cale de realizare a evaziunii fiscal international. Capitolul 6 analizează o problema importanta a oricarui stat. care prezinta mecanismul de functionare al societatilor “offshore”. Un subcapitol care mie. De asemenea. . Capitolul 2 are ca scop demonstrarea FAPTULUI CA “ACITIVITATEA FINANCIARA DINTR-O TARA DEMOCRATICA ESTE GESTIONATA DE O MULTITUDINE DE ORGANE SI ORGANISME. DEOARECE ACESTEA INFATISEAZA DE FAPT FORMA BANEASCA INTRUN STAT. si anume fiscalitatea. modernizarea si relansarea economic-sociala si in final. CAILE DE ACOPERIRE A NECESARULUI DE RESURSE NEACOPERIT”. Demersul întreprins conduce la identificarea principalior factori de influenta a cresterii cheltuielilor publice. mi-a prezentat un interes deosebit este cel intitulat “Paradisurile fiscale”. Capitolul 3 are ca obiective specifice evidenţierea IMPORTANTEI CHELTUIELILOR PUBLICE.

principiile care legitimează eficienţa activităţii. Formele generale ale educaţiei. Capitolul 8 defineşte şi analizează conceptual pedagogic de finalitate a educaţiei. Capitolul 7 defineşte şi analizează: conceptual pedagogic de educaţie din perspective istorică şi axiomatică. Finalităţile educaţiei. Perspectiva istorică şi axiomatică propusă evidenţiază valoarea paradigmei curriculumului în contextul pedagogiei postmoderne care confirmă poziţia centrală a fundamentelor pedagogiei (în calitate de teorie generală a educaţiei) în contextual ştiinţei educaţiei.. Capitolul 9 defineşte şi analizează conceptual pedagogic de conţinut general al învăţământului pe baza următoarelor criterii epistemice: valoarea general-umană reflectată. funcţiile şi structura finalităţilor.Este evidenţiat acest fenomen Reconceptualizarea curriculumului în context social postmodern este prezentată din perspective deconstrucţiei şi a reconstrucţiei reflectate şi la nivelul evoluţiei ştiinţelor educaţiei posmoderne.Concepte pedagogice fundamentale” şi este compusă din capitolele 7-14 (Definirea şi analiza conceptului pedagogic de educaţie. Managementul sistemului de învăţământ şi Schimbarea sistemului de învăţământ).. obiectivul general urmărit. Conţinuturile generale ale educaţiei. finalităţile macrostructurale şi un model global şi deschis al finalităţilor ca fundament al proiectării curriculare a educaţiei/instruirii.Noile educaţii”-conţinuturi particulare ale educaţiei. evidenţiind importanţa funcţiei centrale cu carater obiectiv. clasificarea finalităţilor realizată prioritar în funcţie de sfera de referinţă a acestora. În concluzie cele 6 capitole analizează statutul epistemologic al pedagogiei ca ştiinţă socioumană specializată în studiul educaţiei. Contextul în care se realizează educaţia. angajat la toate nivelurile sistemului şi ale procesului de învăţământ. caracteristicile şi structura educaţiei. obiectivele specivice realizabile în diferite forme de educaţie/instruire. conţinuturile particulare. definirea şi analiza conţinuturilor . metodologia specifică. care vizează formarea dezvoltarea personalităţii şi structura de funcţionare a activităţii de educaţie – un model conceptual în perspectiva paradigmei curriculumului. Funcţiile. Partea a doua a cărţii se intitulează . Pe baza acestor criterii. clasificate şi analizate pe criterii epistemologice riguroase. .

noilor educaţii” î n curriculumul şcolar şi universitar. structura educaţiei.noile educaţii” în calitate de conţinuturi particulare determinate de problematica lumii contemporane generată de evoluţiile economiei. Capitolul 11 analizează problematica formelor generale ale educaţiei. în perspective evoluţiilor înregistrate în societatea postmodernă. Educaţia permanentă. exprimate în termini de: educaţie morală. Relaţia dintre .. formele generale ale educaţiei. Capitolul 14 analizează modul în care are loc schimbarea la n ivelul sistemului de învăţământ. În concluzie cele 8 capitole definesc şi analizează. următoarele concepte pedagogice fundamentale. managementul educaţiei. culturii comunităţii în societatea posmodernă. formele educaţiei. O atenţie specială se acordă conceptului pedagogic fundamental de sistem de învăţământ. educaţie aplicată/tehnologică. determinate de valori umane fundamentale. educaţie intelectuală/ştiinţifică. Pe baza conţinuturilor generale ale educaţiei.. Capitolul 13 continuă analiza sistemului de învăţământ din perspective structurii sale de conducere. Se defineşte conceptul pedagogic de schimbare în educaţie. conţinuturile generale ale educaţiei (cu deschidere spre .noile educaţii”).Direcţiile de evoluţie a educaţiei” şi este compusă din capitolele 15-18 (Evoluţia educaţiei din perspective paradigmei curriculumului. Capitolul 12 delimitează la nivel social şi defineşte drept concept pedagogic contextul educaţiei. în consens cu cerinţele paradigmei curriculumului. construirea unui model conceptual din perspective paradigmei curriculumului. finalităţile educaţiei. precum şi reforma educaţiei-schimbare superioară la nivelul sistemului de învăţământ.. sistemul de învăţământ. aflate la baza demersului epistemic al tuturor ştiinţelor educaţiei: educaţia.noile educaţii” şi conţinuturile generale ale educaţiei precum şi integrarea . definit şi analizat în sens larg. Partea a treia a cărţii se intitulează .. din perspective paradigmei curriculumului. Capitolul 10 defineşte şi analizează . Autoeducaţia şi .. complementară cu cea a conţinuturilor generale ale educaţiei. sistemul de educaţie. care evaluează calitativ prin adoptarea modelului managerial.pedagogiei generale . procesul de învăţământ. funcţiile educaţiei. afirmat în societatea postmodernă. politicii. educaţie estetică şi educaţie fizică.

. mediul. dependentă de educaţia permanentă în contextual paradigmei curriculumului. determinate pedagogic în contextual afirmă rii modelului cultural al societăţii postindustriale informaţionale. Capitolul 18 analizează cea de a treia direcţie de evoluţie a educaţiei angajate din perspective paradigmei curriculumului. Problematica avută în vedere urmăreşte definirea conceptului pedagogic de educabilitate şi a factorilor educabilităţii: ereditatea. educaţia. Capitolul 16 analizează o direcţie principală de evoluţie a educaţiei postmoderne. În concluzie cele 4 capitole identifică şi analizează direcţiile principale de evaluare a educaţiei.Valorificarea deplină a educabilităţii). referitoare la valorificarea deplină a educabilităţii. bazate pe cunoaştere. Acest model confirmă inportanţa paradigmei curriculumului. necesitatea valorificării sale la toate nivelurile sistemice şi ale procesului de învăţământ.problemele puse în dezbatere vizează premisele autoeducaţiei. Capitolul 17 analizează o a doua direcţie principală de evoluţie a educaţiei postmoderne. elaborarea conceptului pedagogic de autoeducaţie şi avansarea unei metodologii de proiectare şi realizare a autoeducaţiei. care contribuie la atingerea unui studio superior de dezvoltare a paradigmei curriculumului. Sunt evidenţiate fundamentele educaţiei permanente precum şi avansarea unei strategii a educaţiei permanente. Capitolul 15 evidenţiază direcţia fundamentală de evoluţie a educaţiei în contextual afirmării depline a paradigmei curriculumului în calitate de model exemplar de abordare a teoriei în pedagogia postmodernă. construită la nivelul unui model prospective.