CRISTIAN PANA este lect.univ.dr.

la UNIVERSITATEA ECOLOGIVA DIN BUCURESTI, unde susţine cursuri de FINANTE PUBLICE, FISCALITATE ETC. MANUALUL DE FINANTE PUBLICE are marele merit de a pune alături de rigoarea ştiinţifică şi viziunea comprehesivă asupra fenomenului, demersul îndrăzneţ în tratarea aspectelor pe care le studiază: “DOMENIUL FINANTELOR SE OCUPA CU CONCEPTELE DE TIMP, BANI SI RISC, PRECUM SI MODUL IN CARE ACESTEA SUNT INTERDEPENDENTE”. Autorul se adresează atât practicienilor, cât şi specialiştilor în ştiinţele FINANTELOR PUBLICE, oferind fiecăruia deopotrivă un instrument de analiză şi un construct consistent pentru reflecţia proprie, pentru reconsolidarea şi decantarea informaţiilor. MANUALUL DE FINANTE PUBLICE o problematică de interes general şi special pentru toţi cei implicaţi în activitatea DE GESTIONARE A FONDURILOR. MANUALUL DE FINANTE PUBLICE este structurat pe 9 părţi (I-IX) care abordează fundamentele FINATELOR PUBLICE. Toate au ca obiect de studiu specific GESTIONAREA FONDURILOR ROLUL EXTREM DE IMPORTANT AL ACESTEI STIINTE. INSUSI CRISTIAN PANA SPUNE, INCA DIN PRIMELE RANDURI CA “FINANTELE SUNT STIINTA DE GESTIONARE A FONDURILOR”. PRIMUL CAPITOL AL CARTII SE INTITULEAZA “ CONTINUTUL, FUNCTIILE SI ROLUL FINATELOR PUBLICE”, IN CARE ESTE EXTINS CONCEPTUL DE FINANTE PUBLICE. SINTETIZAND, LECT.UNIV. CRISTIAN PANA EXPRIMA FUNCTIILE PRINCIPALE ALE FINANTELOR PUBLICE , ROLUL SI EVOLUTIA ACESTORA, IMPACTUL FINANTELOR PUBLICE ASUPRA ECONOMIEI. DE ASEMENEA, ACEST CAPITOL TRATEAZA SI PROBLEMA CONTROLULUI FINANCIAR CE VIZEAZA CONSUMUL PRODUCTIV “CONTROLUL FINANCIAR SE REALIZEAZA DIN

Demersul întreprins conduce la identificarea principalior factori de influenta a cresterii cheltuielilor publice. Capitolul 6 analizează o problema importanta a oricarui stat. ca si cititor. Capitolul 4 are ca obiectiv să evidenţieze specificul si continutul resurselor financiare publice. CAILE DE ACOPERIRE A NECESARULUI DE RESURSE NEACOPERIT”. cresterea nivelului de trai”. DEOARECE ACESTEA INFATISEAZA DE FAPT FORMA BANEASCA INTRUN STAT. .FAZA DE REPARTITIE SI ANALIZEAZA PROVENIENTA RESURSELOR SI DESTINATIA ACESTORA. Capitolul 3 are ca obiective specifice evidenţierea IMPORTANTEI CHELTUIELILOR PUBLICE. CU DIVERSE GRADE DE SUBORDONARE”. GRADUL DE FISCALITATE. si anume fiscalitatea. Un subcapitol care mie. modernizarea si relansarea economic-sociala si in final. care sa poata servi pentru finantarea infrastructurii. NIVELUL FINANTELOR PUBLICE. TITLUL CU CARE SE MOBILIZEAZA SI CEL CU CARE SE REPARTIZEAZA FONDURILE. Capitolul 4 analizează procesului complex al impozitelor si dreptul statului de a introduce impozite si modul in care isi exercita acest drept. GRADUL DE REDISTRIBUIRE INTRE RESURSELE SI DESTINATII. Acestea constituie o cale de realizare a evaziunii fiscal international. De asemenea. “tarile care detin paradisurile fiscale pot obtine fluxuri masive de capital strain. mi-a prezentat un interes deosebit este cel intitulat “Paradisurile fiscale”. care prezinta mecanismul de functionare al societatilor “offshore”. Capitolul 2 are ca scop demonstrarea FAPTULUI CA “ACITIVITATEA FINANCIARA DINTR-O TARA DEMOCRATICA ESTE GESTIONATA DE O MULTITUDINE DE ORGANE SI ORGANISME.

Concepte pedagogice fundamentale” şi este compusă din capitolele 7-14 (Definirea şi analiza conceptului pedagogic de educaţie. Perspectiva istorică şi axiomatică propusă evidenţiază valoarea paradigmei curriculumului în contextul pedagogiei postmoderne care confirmă poziţia centrală a fundamentelor pedagogiei (în calitate de teorie generală a educaţiei) în contextual ştiinţei educaţiei. finalităţile macrostructurale şi un model global şi deschis al finalităţilor ca fundament al proiectării curriculare a educaţiei/instruirii. Finalităţile educaţiei. funcţiile şi structura finalităţilor. clasificarea finalităţilor realizată prioritar în funcţie de sfera de referinţă a acestora. metodologia specifică. principiile care legitimează eficienţa activităţii. definirea şi analiza conţinuturilor . Capitolul 8 defineşte şi analizează conceptual pedagogic de finalitate a educaţiei. obiectivul general urmărit. evidenţiind importanţa funcţiei centrale cu carater obiectiv. clasificate şi analizate pe criterii epistemologice riguroase. angajat la toate nivelurile sistemului şi ale procesului de învăţământ. caracteristicile şi structura educaţiei.. Funcţiile. Formele generale ale educaţiei. conţinuturile particulare. . Managementul sistemului de învăţământ şi Schimbarea sistemului de învăţământ). În concluzie cele 6 capitole analizează statutul epistemologic al pedagogiei ca ştiinţă socioumană specializată în studiul educaţiei. Partea a doua a cărţii se intitulează . obiectivele specivice realizabile în diferite forme de educaţie/instruire. Capitolul 9 defineşte şi analizează conceptual pedagogic de conţinut general al învăţământului pe baza următoarelor criterii epistemice: valoarea general-umană reflectată. Conţinuturile generale ale educaţiei. Pe baza acestor criterii. Contextul în care se realizează educaţia.Este evidenţiat acest fenomen Reconceptualizarea curriculumului în context social postmodern este prezentată din perspective deconstrucţiei şi a reconstrucţiei reflectate şi la nivelul evoluţiei ştiinţelor educaţiei posmoderne. Capitolul 7 defineşte şi analizează: conceptual pedagogic de educaţie din perspective istorică şi axiomatică.. care vizează formarea dezvoltarea personalităţii şi structura de funcţionare a activităţii de educaţie – un model conceptual în perspectiva paradigmei curriculumului.Noile educaţii”-conţinuturi particulare ale educaţiei.

Capitolul 13 continuă analiza sistemului de învăţământ din perspective structurii sale de conducere. în consens cu cerinţele paradigmei curriculumului. Pe baza conţinuturilor generale ale educaţiei. complementară cu cea a conţinuturilor generale ale educaţiei. structura educaţiei. Capitolul 11 analizează problematica formelor generale ale educaţiei. Se defineşte conceptul pedagogic de schimbare în educaţie. construirea unui model conceptual din perspective paradigmei curriculumului. sistemul de învăţământ. politicii..noile educaţii” şi conţinuturile generale ale educaţiei precum şi integrarea . O atenţie specială se acordă conceptului pedagogic fundamental de sistem de învăţământ. formele generale ale educaţiei. din perspective paradigmei curriculumului. Capitolul 10 defineşte şi analizează . precum şi reforma educaţiei-schimbare superioară la nivelul sistemului de învăţământ. conţinuturile generale ale educaţiei (cu deschidere spre . În concluzie cele 8 capitole definesc şi analizează.. următoarele concepte pedagogice fundamentale. Capitolul 14 analizează modul în care are loc schimbarea la n ivelul sistemului de învăţământ. educaţie aplicată/tehnologică. Educaţia permanentă. funcţiile educaţiei.noile educaţii”).Direcţiile de evoluţie a educaţiei” şi este compusă din capitolele 15-18 (Evoluţia educaţiei din perspective paradigmei curriculumului. Capitolul 12 delimitează la nivel social şi defineşte drept concept pedagogic contextul educaţiei. procesul de învăţământ. definit şi analizat în sens larg. în perspective evoluţiilor înregistrate în societatea postmodernă.. culturii comunităţii în societatea posmodernă. afirmat în societatea postmodernă.. sistemul de educaţie. determinate de valori umane fundamentale. aflate la baza demersului epistemic al tuturor ştiinţelor educaţiei: educaţia.. exprimate în termini de: educaţie morală.noile educaţii” în calitate de conţinuturi particulare determinate de problematica lumii contemporane generată de evoluţiile economiei. educaţie intelectuală/ştiinţifică.noilor educaţii” î n curriculumul şcolar şi universitar. finalităţile educaţiei. care evaluează calitativ prin adoptarea modelului managerial. educaţie estetică şi educaţie fizică.pedagogiei generale . managementul educaţiei. Partea a treia a cărţii se intitulează . Relaţia dintre . formele educaţiei. Autoeducaţia şi .

Acest model confirmă inportanţa paradigmei curriculumului. construită la nivelul unui model prospective. referitoare la valorificarea deplină a educabilităţii. elaborarea conceptului pedagogic de autoeducaţie şi avansarea unei metodologii de proiectare şi realizare a autoeducaţiei. educaţia. bazate pe cunoaştere. care contribuie la atingerea unui studio superior de dezvoltare a paradigmei curriculumului. . Capitolul 17 analizează o a doua direcţie principală de evoluţie a educaţiei postmoderne. Capitolul 18 analizează cea de a treia direcţie de evoluţie a educaţiei angajate din perspective paradigmei curriculumului. Sunt evidenţiate fundamentele educaţiei permanente precum şi avansarea unei strategii a educaţiei permanente. determinate pedagogic în contextual afirmă rii modelului cultural al societăţii postindustriale informaţionale. Capitolul 16 analizează o direcţie principală de evoluţie a educaţiei postmoderne.Valorificarea deplină a educabilităţii). În concluzie cele 4 capitole identifică şi analizează direcţiile principale de evaluare a educaţiei. dependentă de educaţia permanentă în contextual paradigmei curriculumului.problemele puse în dezbatere vizează premisele autoeducaţiei. Capitolul 15 evidenţiază direcţia fundamentală de evoluţie a educaţiei în contextual afirmării depline a paradigmei curriculumului în calitate de model exemplar de abordare a teoriei în pedagogia postmodernă. necesitatea valorificării sale la toate nivelurile sistemice şi ale procesului de învăţământ. mediul. Problematica avută în vedere urmăreşte definirea conceptului pedagogic de educabilitate şi a factorilor educabilităţii: ereditatea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful