Sunteți pe pagina 1din 1

Mi se prea ....c sunt uvie de fum care, mpinse de vnt, se agit uor prin colbul drumului, apoi...

uitndu -m mai bine, mi-am recunoscut, nvlmite, visurile.... fluturi uscai, sfrmicioi, lamentabil materie nu de tot moart, al crei nume fusese: ncredere, elan, bucuria cunoaterii, bucuria dragostei, cine s le mai poat deslui?... Mi-e ciud pe visurile acestea, nu-mi este mil de ele: de ce s-au supus, de ce n-au tiut s se apere, s se ascund, s renasc altundeva? i cum mai cuteaz s ncerce a tri? De vin sunt doar eu, care le-am impus s atepte dincolo de limitele ateptrii, ateptarea, care n -a fost nimnui de folos vreodat. Timpul lor se strecurase dincolo de zona puterii lor, le prsise, descoperise poteci noi, se mbogea, pierdea la joc i ctiga tria de a pierde.... se prindea de trenurile i corbiile lor, se cufunda n unda mrilor al cror singur nume i apropiere ameesc... ieea din ele ntinerit, purificat, ca un trup din dogoarea iubirii. Al lui erau zilele c are planau deasupra fluviilor, deasupra drumurilor paralele ce se nsoesc i se despart i iar se contopesc, asemenea vieii noastre Gnduri ca fantome dintr-un trecut esut din ani de via, dar nu i de trire, te urmresc adeseori Cnd au pierit fragedul frunzi, unduitoarea, dulcea iarb nou? Nu le -am ngduit s respire, le-am sortit morii; socotindu-ne plini de chibzuin, le-am prefcut n paie uscate care s ne in de cald cndva, n viitor. Tot ce am avut mai de pre am destinat acelui mai trziu care nu nseamn dect prea trziu, iar clipa am consumat -o n nscenri i nu n triri.... Firul de iarb care ncolete la picioarele mele are infinit mai mult curaj i mai mult nelepciune dect mine: el nu las s i se fure ora lui.... Nu te neliniti. Nu te neliniti. n anumite clipe degetele tale vor sclipi cuprinse de un polen viu care i va lumina singurtatea i roag-te sorii s nu ndeprteze de la tine pe acei care i sunt aproape; regretul este otrava care nu las nimic ntreg i durerea pe care o pricinuiete este fr ntoarcere De nu le sorbi n zori, ierburile vrjite i pierd seva iar altele tot att de curate nu mai gseti de pus n loc s-au mistuit odat cu ceasul ivirii lor, doar nchipuirea pulseaz ritmic nainte, ca un mecanism care merge n gol i dac ai renunat la mania adevrurilor absolute, mai afli o cale n stare s ascund dezndejdea ta....
mi place luni la 03:01 2